1.

Clasificarea neuronilor dupa criterii morfologice si functionale - localizare, exemple Clasificarea neuronilor dupa numarul de prelungiri:    Unipolari – prezinta o singura prelungire. Exista doar in viata intrauterina (I.U.). In aceasta perioada, neuronii migreaza dintr-un loc in altul, iar axonul este indreptat spre directia miscarii si ajuta la deplasare. Bipolari – prezinta 2 prelungiri (o dendrita si un axon), situate de obicei la poluri opuse ale corpului celular. Sunt foarte rari si de natura senzitiva. Exemple – neuroni bipolari retinieni, neuroni olfactivi. Pseudounipolari – prezinta o singura prelungire ramificata. Provin din neuroni care au fost bipolari in viata I.U., iar apoi cele doua prelungiri au fuzionat partial, formand un trunchi comun care se ramifica in „T”. Prelungirea joaca rol dublu, de axon si dendrita. Exemple – neuroni din ganglionii spinali senzitivi. Multipolari – prezinta mai mult de doua prelungiri, dintre care una este axonul iar restul sunt dendrite. Pot avea diverse forme – stelati, fusiformi, piramidali. Corpul are forma stelata, datorita dendritelor care proemina din acesta. Exemple – neuroni din coarnele anterioare ale maduvei spinarii, neuroni din scoarta cerebrala.

Clasificarea neuronilor dupa invelisul axonului:   Mielinici – axonul este invelit de o teaca de mielina. Acesti neuroni au viteza mare de conducere, proportionala cu grosimea axonului si grosimea tecii de mielina. Amielinici – axonul nu este invelit de o teaca de mielina. Acesti neuroni au viteza mica de conducere.

Clasificarea neuronilor in functie de rolul pe care il indeplinesc:    Motori (eferenti) – controleaza organele efectoare – fibrele musculare si glandele endocrine si exocrine Senzitivi (aferenti) – asigura receptia semnalelor din mediul extern si din interiorul organismului Interneuroni (de asociatie) – stabilesc legaturi intre primele doua tipuri de neuroni, contribuind la formarea unor retele sau a unor circuite functionale

2. Soma neuronala – aspect la M.O., ultrastructura si functie Aspect la M.O.:   Forma variata, in functie de tipul de neuron – rotunda sau ovalara la neuroni bipolari, stelata la neuroni multipolari Nucleu sferic, voluminos, eucromatic, cu un nucleol evident, datorita sintezei crescute de proteine. Nucleul poate fi central sau periferic. Exista si neuroni cu doi nuclei (ex.: in ganglionii simpatici). Nucleul fiind eucromatic, la femei se poat observa corpusculul Barr, atasat de nucleol sau de membrana nucleara. Corpii Nissl – arii granulare bazofile ce contin RER si ribozomi liberi. Cele doua tipuri de organite sunt foarte bine dezvoltate. RER se dispune sub forma de agregate de cisterne paralele si are rolul de a stoca si elibera ioni de Ca2+, necesari transmiterii impulsului nervos. Numarul de corpi

E. Sunt prezente atat in corpul neuronal cat si in prelungirile acestuia.:   Vezicule sinaptice – se formeaza la la acest nivel pentru ca mai apoi sa migreze pana la terminatia axonala. sau M.: foarte multi in neuroni mari si foarte activi.E.  Nissl variaza in functie de tipul neuronului si starea sa functionala (ex. Sintetizeaza hormoni – ex. directionarea axonului sau functionarea somei. Neurofilamente – filamente intermediare cu diametrul de 10nm.au dimensiuni de 100-300nm. Acestea sunt putine. Sintetizeaza si stocheaza neurotransmitatorii. Aparatul Golgi este foarte bine dezvoltat. inconstant. Incluziuni pigmentare – inconstante. atat de propagare a PA cat si de mesager intracelular. Contin hormoni hipotalamici (vasopresina si ocitocina) si neurofizine (proteine carrier ale acestor hormoni) care sunt eliberate impreuna in capilare. Vezicule de neurosecretie . Microtubuli      Functii:     Rol trofic – intretine axonul. se pot asocia. Rol de transmitere a impulsului nervos – receptioneaza si integreaza semnalele primite la nivelul dendritelor. se gasesc in hipotalamus si sunt dense la fluxul de electroni. formand fascicule vizibile si la M. (ex. RER reprezinta un rezervor de ioni de Ca2+. Ionii de Ca2+ joaca rol dublu.prezenti in toti neuronii. Cil – unul singur. Sub actiunea anumitor agenti de fixare.O. pe care ii elibereaza ca raspuns la depolarizare. Miezul este electronodens. urmand ca acestia sa fie transmisi catre terminatiile axonice presinaptice.: neuronii din hipotalamus. precum neuronii motori). Lipofuscina este un pigment rezidual alcatuit din resturi ce nu pot fi digerate in lizozomi. Au diametrul de 60-80nm. Rolul sau este inca necunoscut – se considera ca moduleaza neurogeneza. Unii dintre acesti neurotransmitatori pot fi eliberati si in circulatie. determinand eliberarea de neurotransmitator la nivelul terminatiei presinaptice. Pot contine melanina sau lipofuscina. . Complexele formate din peptide si neurofizine sunt apoi captate si depozitate in neurohipofiza de unde sunt eliberate ulterior in circulatie. Centrioli . Lizozomi – in functie de dimensiuni. avand rol in organizarea fusului nuclear si a microtubulilor.O.: prin impregnare argentica se asambleaza in neurofibrile). Ultrastructura – elemente observabile la M.: norepinefrina. functionand ca hormoni in restul organismului – ex. pot fi observati la M.

3. dar sunt prezenti numeroase neurofilamente (devin vizibile la M. Datorita citoscheletului pe baza de actina. stau la baza acestor procese. se intinde de la conul de emergenta pana la punctul in care incepe teaca de mielina o Segment de conducere – poate fi mielinic sau amielinic o Terminatie axonala – este formata din dilatatii numite butoni terminali. dupa impregnare argentica) o Segment initial – in cazul axonilor mielinizati. datorita unor modificari plastice. La acest nivel predomina mitocondriile. dimensiunea sau numarul intr-un interval de secunde sau minute.O. 4. Colaterale – ramificatii axonale emise la scurta distanta de la originea sa. Spini dendritici – structuri cvasipermanente care de obicei au forma de ciuperca (prezinta o regiune dilatata unita cu corpul dendritei printr-un col ingust).   . Functii:   Realizeaza receptionarea si procesarea impulsurilor Participa la procesele de adaptare.aspectul la M.  Ultrastructura – elemente observabile la M. invatare si memorie – spinii. putandu-si modifica forma. Organitele sunt abundente la baza dendritei si mai rare in varf.:    Microtubuli Neurofilamente – la fel ca in soma. Axonul . Aici lipsesc corpusculii Nissl (arii granulare bazofile formate din RER si ribozomi liberi).. se pot asambla sub actiunea anumitor agenti de fixare Spinii dendritici sunt electronodensi si prezinta microtubuli si aparatul spinului. Se observa ca numarul spinilor pe fiecare dendrita variaza. neurofilamente si cateva cisterne ale REN. ultrastructura si functie Aspect la M. dar se observa absenta aparatului Golgi.:    Prelungire unica. Acesta este alcatuit din cisterne paralele unite prin material electronodens. Dendritele – aspectul la M. spinii sunt dinamici..O. Sunt lungi de 1-3µm si au un diametru <1µm.:   Foarte ramificate – diametrul scade pe masura ce se ramifica Citoplasma asemanatoare cu cea a somei neuronale – contine corpi Nissl (arii granulare bazofile formate din RER si ribozomi liberi) si mitocondrii. Sunt inconstante. de forma cilindrica Lungime de pana la 40cm Prezinta mai multe segmente: o Con de emergenta sau hil – face legatura intre pericarion si axon.O.O. Absenta totala a corpusculilor Nissl subliniaza dependenta functionala a axonului de soma neuronala. ultrastructura si functie Aspect la M. Intrega citoplasma axonala (axoplasma) prezinta mitocondrii.E.O.

Declansarea potentialului de actiune – are loc la nivelul segmentului initial. 5. intr-o singura directie – anterograd. Cuplarea mediatorilor la receptori are ca rezultat modificarea potentialului de membrana la nivelul dendritei si generarea unui potential postsinaptic excitator sau inhibitor. . care vor determina generarea sau nu a unui PA – are loc la nivelul hilului. baze morfofunctionale Legea polarizarii dinamice – Un neuron primeste semnale la nivelul dendritelor si a corpului celular si le transmite. Permit transportul unor organite si molecule de-a lungul axonului. In schimb. paralel cu axul longitudinal al axonului. Au un diametru de 60-80nm. unde se acumuleaza in apropierea zonei de contact a butonului terminal cu terminatia postsinaptica a celulei invecinate. in ambele sensuri:  Transport anterograd – Macromolecule si organite sintetizate la nivelul corpului neuronal sunt transportate in mod continuu catre terminatiile axonului. sub forma de potentiale de actiune. de-a lungul neuronului. Rapid – 400mm pe zi – vezicule cu mediatori sinaptici. Intermediar – 100mm pe zi – mitocondrii. Transportul se face de-a lungul microtubulilor cu ajutorul proteinelor motorii care sunt de doua feluri – kinezina. Transport retrograd – Transporta catre corpul celular diverse molecule.E. Propagarea PA – are loc de-a lungul axonului. care efectueaza transportul anterograd. Acest transport anterograd se desfasoara cu trei viteze diferite:    Lent – cativa milimetri pe zi – proteine si filamente de actina. catre terminatiile presinaptice. Contin diversi mediatori sinaptici. Transmiterea impulsului la nivelul sinapsei – prin eliberarea de neurotransmitatori. ci doar le primesc.Ultrastructura – elemente observabile la M. excitatori sau inhibitori. care efectueaza transportul retrograd. inclusiv materiale care au fost captate prin endocitoza (ex.: virusuri si toxine). Microtubuli – prezinta un aranjament specific. Polarizarea dinamica – definitie. astfel incat ele nu pot transmite semnale. sunt invelite de endomembrana si sunt dense la fluxul de electroni. Bazele morfofunctionale ale polarizarii dinamice: Dendritele – acestea prezinta receptori specifici pentru diversi mediatori sinaptici. si dineina. Se desfasoara cu o viteza de 100-200mm pe zi. dendritele nu prezinta vezicule cu mediatori sinaptici. Functii:     Sumarea algebrica a tuturor stimulilor.:  Vezicule sinaptice – prezente la nivelul butonilor terminali.

Butonii terminali – la nivelul butonilor terminali sunt stocate veziculele de mediator sinaptic. Singurul segment al neuronului ce prezinta mai multe canale de Na+ este hilul axonal. dar ele nu se pot suma. Deschiderea acestora este determinata de sosirea undei de depolarizare la nivelul butonilor. ce prezinta o densitate foarte mare de canale voltaj-dependente de Na+si K+. a caror componenta principala este o substanta de natura lipidica numita mielina. Teaca de mielina inveleste membrana axonala (axolema). Sinapsele chimice . Segmentul initial al axonului – Are o lungime de aproximativ 25µm. Transmiterea are loc unidirectional deoarece unda de depolarizare. Canalele de Na+ de la acest nivel se deschid in avalansa. cel de la care a pornit fiind in stare refractara. odata ajunsa la un nod Ranvier. lipsa tecii de mielina precum si densitatea mare de canale de Na+ permite transmiterea saltatorie a PA de la un nod la altul. gros. are loc generarea PA. clasificare morfofunctionala. dispusa sub forma de segmente cu lungimi de pana la 1. Hilul neuronal si segmentul initial al axonului sunt considerate ca fiind o unitate functionala. vezicule sinaptice. Hilul neuronal – prezinta cea mai mare densitate de canale voltaj-dependente de Na+ (pana la 200 canale per µm2). mecanismul exocitozei si reciclarii veziculelor sinaptice Ultrastructura – sinapsa chimica are trei parti componente:  Componenta presinaptica . formata din mai multe straturi suprapuse. are rolul de a ancora canalele de Na+ la membrana. a segmentului initial si a nodului Ranvier a unei proteine numite ankyrina. Teaca de mielina – in cazul in care este prezenta. componente ale membranei celulare. nemielinizat. Este un segment. La acest nivel predomina mitocondriile. la nivelul careia sunt sumate toate potentialele postsinaptice excitatorii sau inhibitorii si odata depasit un anumit prag de depolarizare. precum si pentru diverse proteine integrale membranare. Un alt aspect ultrastructural cu rol important este prezenta in cantitate mare la nivelul hilului. a potentialelor postsinaptice. La nivelul axonului. Mai prezinta REN si cel mai important. 6. Influxul de Ca2+ ce urmeaza determina fuzionarea veziculelor sinaptice cu membrana butonilor si eliberarea mediatorilor in fanta sinaptica. Acestea se . se poate propaga doar spre urmatorul nod. Intreruperile tecii se numesc noduri Ranvier si au o lungime de 1-2µm.Soma neuronala – membrana acesteia contine un numar redus de canale canale voltaj-dependente de Na+ (1 canal per µm2). pompe ionice sau transportori. fiind discontinua. astfel incat la acest nivel are loc transmiterea lenta. electrotonica. asigurand densitatea mare a acestora. precum canale ionice. datorita unui mecanism de feedback pozitiv.ultrastructura. La nivelul nodurilor Ranvier.buton terminal – dilatatie a terminatiei axonale. Aceasta prezinta situsuri de legare pentru actina si spectrina. joaca rol major in transmiterea rapida si unidirectionala a PA catre terminatiile axonale. Teaca de mielina este un invelis cu rol de izolator electric. Membrana butonilor terminali prezinta o densitate mare de canale voltaj-dependente de Ca2+.5mm.

componenta postsinaptica este reprezentata de spini dendritici – structuri cvasipermanente ale membranei postsinaptice care de obicei au forma de ciuperca (prezinta o regiune dilatata unita cu corpul dendritei printr-un col ingust). Membrana spinilor prezinta diversi receptori pentru mediatorii sinaptici.si postsinaptica. activandu-le. Sunt lungi de 1-3µm si au un diametru <1µm. Aceasta fosforileaza sinapsinele I si II. In cazul in care ramane atasata. Sinapsele sunt proteine a caror rol este de a limita numarul de vezicule ce pot fuziona cu membrana presinaptica prin ancorarea acestora de catre citoscheletul citosolic.Odata ce vezicula se afla in pozitie. Ionii de Ca2+ se leaga de o proteina citosolica numita calmodulina. adica o fibra musculara sau o celula secretoare. Componenta postsinaptica – un neuron poate forma sinapsa cu un alt neuron sau cu o celula efectoare. Pe urma. sinaptotagmina si sinaptofizina. Fosforilarea sinapsinele duce la desprinderea veziculelor sinaptice. Fanta sinaptica – spatiu de 20-30nm intre cele doua membrane pre. iar veziculele presinaptice sunt predominant sferice. Efectul este de hiperpolarizare (scaderea PR) – se declanseaza un potential postsinaptic inhibitor (IPSP)  Mecanismul exocitozei – Exocitoza este declansata de cresterea Ca2+ intracelular. urmatorul pas este mediat tot de prezenta ionilor de Ca2+. vezicula trebuie sa se afle la o distanta de cativa nm de membrana. Sinapse inhibitorii – sunt simetrice (materalele electronodense presinaptic si postsinaptic au dimensiuni aproximativ egale) iar veziculele presinaptice sunt predominant turtite. este invelita de o proteina numita . distanta care permite schimbul de lipide intre cele doua membrane. Urmatoarea etapa este fuziunea membranei veziculei sinaptice cu membrana presinaptica. Acesta se leaga de alte doua proteine. fie ramane atasata de membrana. iar complexul Ca2+calmodulina activeaza o protein-kinaza citosolica (PK-II). Aceste proteine mediaza fuziunea celor doua membrane si eliberarea continutului veziculei in fanta sinaptica. Sinapsinele prezinta un situs de legare a actinei la unul dintre capete si un situs de legare a proteinele din structura endomembranei veziculelor.  acumuleaza in apropierea zonei de contact a butonului terminal cu terminatia postsinaptica a celulei invecinate. vezicula fie fuzioneaza complet cu membrana presinaptica. In cazul sinapsei neuron-neuron. Pentru ca aceasta fuziune sa aiba loc. Clasificare morfofunctionala:  Sinapse excitatorii – sunt asimetrice (materialul electronodens presinaptic este mai mare decat cel postsinaptic). cuplati cu proteine G sau canale ionice. Se observa ca numarul spinilor pe fiecare dendrita variaza. sunt invelite de endomembrana si sunt dense la fluxul de electroni. contin diversi mediatori sinaptici. vezicula migreaza de-a lungul membranei presinaptice. formand o invaginare a acesteia spre citosol. care se deplaseaza catre membrana presinaptica. Efectul pe membrana postsinaptica este de depolarizare (cresterea PR) – se declanseaza un potential postsinaptic excitator (EPSP). Reciclarea veziculelor sinaptice – In urma exocitozei. Spinii dendritici sunt electronodensi si prezinta microtubuli si aparatul spinului. Veziculele au un diametru de 60-80nm. ducand la cresterea suprafetei acesteia. indepartandu-se de zona activa. Acesta este alcatuit din cisterne paralele unite prin material electronodens.

β-endorfina. Neuromodulatorii sunt mesageri chimici care nu actioneaza direct la nivelul sinapselor. gastrina. noradrenalina. CO) Cu actiune lenta (neuropeptide) – au actiuni mai prelungite.clatrina. O alta proteina numita dynamina se spiraleaza in jurul colului veziculei. inducand modificari ale metabolismului celulei postsinaptice. in functie de natura chimica: o Clasa I – molecule mici (acetilcolina. Dynamina se contracta in jurul colului. Inhibitia postsinaptica poate implica inchiderea unor canale cationice sau deschiderea unor canale anionice. clasificare. dynamina se desprinde si ea iar vezicula este gata pentru a participa din nou la exocitoza. tirotropina. Moleculele de clatrina se dispun in toate directiile. Clasificarea substantelor neuroactive – se impart in doua mari categorii:  Cu actiune rapida . ATP) o Clasa II – amine (adrenalina. serotonina) o Clasa III – aminoacizi (acid gamma-aminobutiric sau GABA. de obicei joaca rol de neuromodulator. LRH. Neuromodulatorii actioneaza asupra unor receptori cuplati cu proteine G. El doar se leaga la receptor si initiaza un lant de reactii. urmata de influx de anioni si hiperpolarizarea celulei postsinaptice. LH. Totul depinde de tipul de receptor la care se leaga. histamina. principii de functionare in sinapse Definitie – Reprezinta substante care actioneaza asupra neuronilor la nivelul terminatiilor sinaptice. Se divid in trei subcategorii: o Hormoni de eliberare hipotalamici – TRH. rolul lor fiind dependent de tipul de receptor asupra caruia actioneaza. Pe urma endomembrana veziculei se reinchide. substanta P.definitie. 7.se organizeaza in subclase. VIP. somatostatina o Peptide hipofizare – ACTH. dopamina. glicina. exemple. colecistokinina. aspartat) o Clasa IV – gaze (oxidul nitric sau NO. ci modifica sensibilitatea neuronilor la stimularea sau inhibitia sinaptica. determinand desprinderea veziculei de membrana. Drept urmare. Substante neuroactive . factor de crestere a neuronilor (NGF). Intre neurotransmitatori si neuromodulatori nu exista o distinctie neta. activeaza diverse mecanisme. urmate de schimbarea pe termen lung a numarului de receptori. invelisul de clatrina se disociaza in monomeri ce se raspandesc in citoplasma. oxiocina o Peptide care actioneaza pe intestin si creier – encefalina. . neurotensina. glucagon  Principii de functionare in sinapse – Prin cuplarea la receptori specifici de pe membrana sinaptica. urmata de influx de cationi si depolarizarea celulei postsinaptice. formand o retea ce inveleste vezicula. insulina. Pot fi neurotransmitatori sau neuromodulatori. Neurotransmitatorii sunt substante chimica care prin asocierea cu un receptor proteic determina deschiderea sau inchiderea unor canale ionice sau initiaza reactii in cascada ce conduc la formarea de mesageri secundari. STH. prolactina. glutamat. acolo unde aceasta este fuzionata cu membrana presinaptica. vasopresina. neurotransmitatorii determina depolarizarea (efect excitator) sau hiperpolarizarea (efect inhibitor) celulei postsinaptice. Excitatia postsinaptica se realizeaza in principal prin deschiderea unor canal cationice. Neurotransmitatorul in sine nu are efect excitator sau inhibitor.

Astfel.deschiderea sau inchiderea pe termen lung a unor canale ionice sau schimbarea numarului sau a dimensiunii sinapselor. iar cele captate in celulele gliale sunt transformate in glutamina care apoi este transformata la randul ei in acid glutamic. K+ si Ca2+). modifica activitatea altor tipuri de receptori. ultrastructura. nu se coloreaza in HE – in sectiune longitudinala apare ca o banda incolora. mGluR – receptor metabotrop. analoaga glutamatului. Aspect la M. de grosime variabila. teaca de 2. ce controleaza sinteza si eliberarea acestuia.   9. determinand cresterea cantitatii de IP3 si DAG sau scaderea cantitatii de AMPc. La nivelul SNC este secretata de oligodendrocite.5µm pentru un axon gros de 0. care se inactiveaza rapid. modificand activitatea unor canale sau a unor proteine citoscheletice. colorata. potentialele excitatorii mediate de receptori AMPA incep si se termina rapid. Molecule in exces sunt preluate printr-un transport specific din membrana celulara a butonului terminal si a celulelor gliale. Grosimea tecii de mielina variaza proportional cu grosimea axonului pe care il inveleste (teaca groasa de 0.  .aspect la MO. determina depolarizare rapida. prin mecanism “calciu-cheama-calciu”. Receptor NDMA – receptor ionotrop excitator. De obicei. Acest Ca2+ functioneaza ca un mesager secund. Fiecare oligodendrocit produce mielina pentru cate un segment a mai multor axoni invecinati. Apoi este eliberat in fanta sinaptica si interactioneaza cu receptori specifici de pe membrana postsinaptica sau autoreceptori de pe membrana presinaptica. Fiecare celula Schwann produce mielina pentru un singur axon. care au capacitatea de a se ramifica si a se dispune in jurul mai multor axoni. Numele sau deriva de la faptul ca poate fi activat si de o substanta artificiala. Molecule captate in butonul terminal sunt reintroduse in veziculele sinaptice.:   Fiind de natura lipidica. receptorii AMPA mediaza majoritatea transmisiilor excitatorii rapide din creier. Este legat de un canal cationic neselectiv (doar pentru Na+ si K+).5µm. Receptorii pentru glutamat sunt de trei tipuri:  Receptor AMPA – receptor ionotrop excitator. Teaca de mielina in SNC si SNP . secretand teaca de mielina a acestora. Sinteza si circuit – acidul glutamic este sintetizat din glutamina. ce inconjoara fibra nervoasa.5µm grosime pentru un axon gros de 15µm).O. Influxul de Ca2+ determina eliberarea de Ca2+ din depozite intracelulare. functiile mielinei La nivelul SNP este secretata de celulele Schwann. cum ar fi cel NDMA. Poate induce atat efecte de scurta durata cat si de lunga durata.sinteza si circuitul mediatorilor chimici Sinapsa glutaminergica este cea mai raspandita sinapsa excitatorie din sistemul nervos uman. numita AMPA. Sinapsa glutaminergica . 8. Drept urmare. Prin deschiderea unor canale cationice neselective (pentru Na+. Poate fi cuplat cu diverse proteine G. Colorantul specific al tecii de mielina este OsO4 (tetraoxidul de osmiu) – coloreaza teaca de mielina in negru.

teaca de mielina indruma regenerarea. formate predominant din material membranar. pot atinge lungimi de pana la 1.E. Ultrastructura – particularitati observate la M. intra in structura tecii de mielina. La nivelul nodurilor Ranvier. functii Structura:     Forma cilindrica Nucleu alungit. deoarece mediaza raporturile cu exteriorul. zone cu rezistenta foarte mica.5µm Ultrastructura:  In timpul dezvoltarii SNP. spre deosebire de cei nemielinizati. Aceasta crestere se poate desfasura cu o rata de 1mm/zi. unde transmiterea se face cu o viteza de 1m/s. Spatiul dintre doua celule Schwann alaturate ce invelesc un axon este de 1. Exceptional.000 celule Schwann. Astfel. Compozitia chimica a mielinei este urmatoarea – 40% apa. avand pe sectiune longitudinala aspectul unor inele alternante electronodense (straturi proteice) si electronotransparente (straturi lipidice). celula Schwann se spiraleaza in jurul axonului. dar cu o medie de 100µm. – Teaca de mielina prezinta o structura lamelara. Se pot observa intreruperi ale tecii de mielina (noduri Ranvier) cu lungime de 1µm. lungi de pana la 1. organitele si majoritatea citoplasmei. cu straturi de mielina intre fiecare spira. putand forma pana la 100 spire.5mm. se observa ca teaca de mielina este complet inconjurata de citoplasma unei celule Schwann. axonul se ingroasa. Astfel. Regenerare – in urma retezarii unui axon. nepermitand fluxul de ioni intre mediul extracelular si axoplasma. La nivelul acestor intreruperi. aceasta putand ajunge pana la 120m/s in axonii mielinizati. ultrastructura. Astfel. dispus paralel cu axul longitudinal al axonului pe care celula il inveleste Lungime medie de 100µm – un axon lung de 1m necesita 10. Functiile tecii de mielina:  Izolator electric – Creste rezistenta si scade capacitanta membranara. situate la intervale variabile. La nivelul SNP. Celulele Schwann – structura. Lipidul principal este un glicolipid numit galactocerebrozida. teaca de mielina asigura o propagare saltatorie a impulsurilor de-a lungul axonului. spirele interne. marind viteza de transmisie. din care 70-85% lipide si 15-30% proteine.   10. transferul de ioni poate avea loc doar la nivelul nodurilor Ranvier. formand un traiect de-a lungul caruia creste axonul.5mm. Asigura nutritia axonului. Spirele externe contin nucleul. 60% masa uscata. Printrele proteinele specifice tecii de mielina se enumera proteina bazica mielinica si glicoproteina mielinica oligodendrocitara. celula Schwann emite prelungiri ce se interpatrund cu cele ale celulei Schwann adiacente  .

De asemenea.E. Astrocitele . prezinta gliofibrile. subtiri. indruma regenerarea. impreuna cu teaca de mielina. Totusi. ultrastructura. celulele Schwann digera axonii acestuia prin fagocitoza. celulele Schwann transfera nutrienti din mediul extracelular catre axon. Prezinta numeroase filamente intermediare (care se organizeaza in fibrile in urmarii impregnarii argentice) Predominant in substanta alba. care are o masa de 51kD. formand un traiect de-a lungul caruia cresc noi axoni.O.. alcatuite din molecule de proteina gliala fibrilara acida (GFAP). Contin granule de glicogen Prezinta lamina bazala   Diferentele morfologice. putin ramificate Heterogena.aspectul la M. ce se evidentiaza prin impregnare argentica Putine Astrocit protoplasmatic Numeroase. localizare. cele doua tipuri prezinta cateva trasaturi comune:    Forma stelata Nucleu sferic. Pe urma. . Filamentele intermediare sunt foarte rare Localizare Predominant in substanta cenusie.Functii:   Realizeaza invelisul de mielina la nivelul substantei albe a SNP. Fiecare oligodendrocit produce mielina pentru un singur axon. Aceasta crestere se poate desfasura cu o rata de 1mm/zi. groase. lungi. care prezinta particularitati morfologice si ultrastructurale si au localizare diferita. ultrastructurale si de localizare sunt: Tipul astrocitului Numarul si aspectul prelungirilor Aspectul citoplasmei Astrocit fibros Putine. Suport metabolic – produc o serie de factori numiti neurotrofine. foarte ramificate Omogena Numar de organite Multe Aspect la M. ce joaca rol in supravietuirea si mentinerea functionalitatii neuronilor. central Contin fascicule de filamente intermediare. Rolul acestor proteine este de a consolida structura astrocitelor. scurte.  11. eucromatic. Regenerare – in urma lezarii unui nerv. Sintetizeaza proteina bazica a mielinei. cu un diametru de 8nm. tipuri Astrocitele sunt de doua tipuri.

taurina. Aceasta eliberare este indusa de influx de Ca2+. iar datorita aspectului astrocitele de la acest nivel se numesc celule penate sau celule in candelabru Glia radiala – formata din astrocite prezente in timpul formarii SNC. Functiile astrocitelor Astrocitele au numeroase roluri:   Structural – sunt cele mai numeroase celule din creier. Astrocitele. unite prin jonctiuni stranse. endoteline. care se ataseaza pe suprafata celulelor endoteliale ce tapeteaza vasele sanguine. astrocitele prolifereaza si se asociaza la nivelul leziunii. cu morfologie bipolara. indeparteaza foarte repede excesul extracelular. care se gaseste sub pia mater. pot sintetiza precursori ai glutamatului si GABA. encefaline. Postnatal. ATP. Acestea produc proteine de adeziune si ale matricei extracelular. fiind foarte permeabile pentru ionii de K+. BDNF (brain-derived neurotrophic factor).       .Alte tipuri de astrocite:  Glia limitans – situata la periferia SNC. formand o cicatrice gliala. mentinand o concentratie constanta in mediul din jurul axonilor. astrocitele contin rezerve de glicogen si sunt capabile de glicogenogeneza. astrocitele asigura transferul de molecule si ioni intre neuroni si sange. sub pia mater. influentand diferentierea lor spre fenotipul caracteristic ce asigura competenta de bariera hematoencefalica (nu permit trecerea oricarei substante). Participa indirect la formarea barierei hematoencefalice – bariera hematoencefalica este formata de celulele endoteliale ale capilarelor cerebrale. Reglator al concentratiei ionice extracelulare – neuronii elibereaza mult K+ in timpul activitatii. Astrocitele se interpun intre neuroni si vasele de sange sau tesutul conjunctiv. Absorbtie si eliberare de neurotransmitator – membranele astrocitelor prezinta receptori pentru numerosi neurotransmitatori. astrocitele absorb surplusul. Regenerare – in urma unei leziuni a SNC.astrocitele si celulele ependimare alcatuiesc un invelis in jurul SNC numit invelis subpial. Formarea invelisului subpial . Ele pot transfera neuronilor glicogenul din depozitele intracelulare. De asemenea. Ele participa la geneza celulelor endoteliale. GDNF (glial-derived neurotrophic factor). persista sub forma celulelor velate de la nivelul gliei Bergmann din cerebel. ghidand prin prelungirile lor migrarea neuronilor. Modularea transmiterii sinaptice – elibereaza substante neuroactive – glutamat. sau celulele Müller din retina  12. Pe urma astrocitele pot elibera acesti neurotransmitatori. furnizandu-le acestora energia necesara pentru perioade de activitate intensa si sustinuta. Suport metabolic – prin intermediul terminatiilor podocitare. pentru a fi recaptati de catre terminatia presinaptica a axonului invecinat. Astrocitele produc si factori trofici pentru neuroni – NGF. La acest nivel prelungirile astrocitelor formeaza un strat continuu. De asemenea. participand la organizarea si structurarea acestuia in timpul dezvoltarii. Cand acestia sunt eliberati in cantitate excesiva de catre terminatiile presinaptice ale neuronilor.

Aceasta se afla la nivelul substantei cenusii. Peretii capilarelor sunt formati din celule endoteliale.structura. formand aproximativ 1µm din lungimea tecii de mielina a fiecarui axon. Na+. HPO32. rol Aspect la M.si uree Foarte mica pentru saruri biliare si catecolamine circulante Extrem de mica. aproape 0. care nu produc mielina. Sintetizeaza proteina bazica a mielinei. Rol – Rolul principal este de a regla continutul lichidului extracelular cranian. Bariera sange-creier . Reglarea continutului lichidului extracelular – acest rol este indeplinit de un tip aparte de oligodendrocite.:     Forma ovala Prelungiri putine. Oligodendroglia . localizare. care sunt foarte selective. Permeabilitatea difera in functie de substanta:     Mare pentru H2O. Cl-. putin ramificate. CO2 si O2 Mica pentru glucoza. Acestea participa la geneza celulelor endoteliale. La formarea barierei sange-creier mai participa si astrocitele.13.E. K+. numite oligodendrocite satelite. influentand diferentierea lor spre fenotipul caracteristic ce asigura competenta de bariera hematoencefalica (nu permit trecerea oricarei substante).aspectul la MO. in apropierea somelor neuronale.Transportul prin bariera sange-creier se face prin transcitoza redusa. Substanta cenusie – in apropierea corpilor neuronali Substanta alba – dispuse in siruri intre fasciculele de fibre nervoase  14. rol Structura – capilarele cerebrale sunt continue. groase. HCO3-. fiind foarte selectiv. care se dispun in jurul axonilor neuronilor invecinati Nucleu rotund.:   Citoplasma electronodensa Nu prezinta lamina bazala Localizare:   Roluri:  Realizeaza invelisul de mielina la nivelul substantei albe a SNC. pentru proteine . Fiecare oligodendrocit produce mielina pentru cate un segment a mai multor axoni invecinati. unite prin jonctiuni stranse. heterocromatic Citoplasma contine mitocondrii si RER Ultrastructura – aspect la M. ultrastructura. Mg2+.O. Un singur oligodendrocit isi poate extinde prelungirile sa inconjoare pana la 50 axoni.

formeaza o bariera intre LCR si creier.Datorita acestei selectivitati.  16. Domeniul apical al acestor celulele prezinta microvili. La nivelul ventriculilor si al canalului medular central. RER bine dezvoltat si un aparat Golgi situat apical. Rolul plexurilor coroide este de a secreta lichidul cefalorahidian (LCR). asezate pe un singur rand. cand acestea apar. se administreaza antivirale in acest mod. infectiile creierului sunt foarte rare. Rolul plexurilor coroide este de a secreta lichidul cefalorahidian (LCR). Celulele ependimare prezinta polaritate:   Domeniul apical prezinta microvili si cili Domeniul laterobazal este turtit. la fel si majoritatea antibioticelor. Domeniul apical al celulelor ependimare de la acest nivel prezinta microvili. Volumul total al LCR este 150mL. Drept urmare. Proprietatea de permeabilitate a acestei bariere este folosita pentru administrarea unor medicamente ce nu depasesc bariera hematoencefalica – administrarea se face prin punctie. plexurile coroide prezinta o rata constanta de secretie a LCR.:   Citoplasma contine multe mitocondrii. roluri.E. cu rol in marirea suprafetei de absorbtie si secretie. Aceste plexuri sunt formate din doua straturi suprapuse:   Pia mater cu vase sanguine Epiteliul ependimar . de 500mL pe zi (14-36 ml/h).structura. Celulele ependimare . Drept urmare. Intre celulele ependimare se observa jonctiuni gap si zonule adherens. pentru a elimina resturile metabolice si eventualele toxine. deoarece anticorpii sunt prea mari pentru a traversa bariera. unite prin jonctiuni stranse. bariera protejeaza creierul de toxinele circulante si previne patrunderea neurotransmitatorilor in circulatia generala. cu exceptia celulelor plexului coroid. unite prin jonctiuni stranse. care contin populatii modificate de celule ependimare. permitand tranzitul selectiv de ioni si molecule. In caz de meningita sau encefalita. si cili. De asemenea. sprijinit pe membrana bazala Aspect la M. Plexurile coroide si bariera sange-lichid cefalorahidian Plexurile coroide sunt structuri speciale de la nivelul ventriculilor cerebrali. Acest aranjament este caracteristic celulelor implicate in procese secretorii. Lichidul cefalorahidian este filtrat de 4 ori pe zi. Totusi. tipuri. 15. bariera hematoencefalica protejeaza creierul impotriva diverselor infectii bacteriene. Jonctiunile stranse lipsesc. Bariera lichid cefalorahidian-creier Structura – Sunt celule cilindrice sau cuboidale. care contin populatii modificate de celule ependimare. dand aspect de epiteliu (acest aranjament se numest epiteliu ependimar sau glia epiteliala). Roluri:  Formeaza plexurile coroide – acestea sunt structuri speciale de la nivelul ventriculilor cerebrali. cu rol in marirea suprafetei de secretie. sunt foarte greu de tratat. cu rol in deplasarea LCR.

Un eventual “spatiu subdural” aparut este creat prin disocierea stratului intern. rolul de bariera le revine celulelor ependimare. plin de lichid cefalorahidian (LCR). vase sanguine si fibroblaste o Strat intern – dura mater meningeala – contine celule-bariera marginale. Totusi. exista unele exceptii:    Ca2+ – Rata de influx este de 10 ori mai mare la nivelul barierei sange-LCR Unii hormoni (ex. bine vascularizat. ce prezinta raport extern cu spatiul epidural. de care se leaga prin ligamente denticulate Dura mater cerebrala – Nu prezinta spatii. fara fibre  . aderent la dura mater. si raport intern cu pia mater. cu nucleu sferic. mitocondrii multe si RE abundent. Meningele Reprezinta invelisul encefalului si a maduvei spinarii. slab vascularizat. tesut adipos si plexuri venoase epidurale. pe care ii elimina din LCR 17. Prezinta doua straturi: o Strat extern – dura mater periosteala – este formata din periostul craniului. turtite. Intre arahnoida si pia mater subiacenta se afla spatiul subarahnodian. Pliurile formate se numesc vilozitati coroide. precum si o matrice extracelulara omogena. Pia mater – tesut conjunctiv lax. Sunt formate din trei membrane conjunctive:    Dura mater – tesut conjunctiv dens. rata de transport prin bariera sange-LCR este aceeasi ca prin bariera sange-creier. care contine tesut conjunctiv lax. Dura mater – Dura mater difera ca structura in functie de localizare:  Dura mater spinala – este un cilindru fibros. cele de la nivelul barierei sange-LCR sunt fenestrate si nu prezinta jonctiuni stranse. tiroxina) traverseaza bariera sange-LCR Bariera sange-LCR prezinta sisteme de transport specializate pentru ioni tiocianat si acizi slabi anorganici. Domeniul apical prezinta marginea in perie formata de microvili bulbosi. Astfel. Contine fibre de colagen. Pentru majoritatea ionilor si moleculelor. care sunt fibroblaste modificate. O vilozitate coroida este formata din:     Epiteliul ependimar Vase piale aferente Retea capilara Vase piale eferente Celulele ependimare coroidiene sunt cuboidale. unite intre ele prin jonctiuni gap si desmozomi. Bariera sange-LCR – Spre deosebire de capilarele ce formeaza bariera hemato-encefalica. Arahnoida – tesut conjunctiv dens.: IGF-II. avascular. strans unite intre ele prin numeroase zonule occludens. ce adera la structurile osoase ce protejeaza organele nervoase (craniu si coloana vertebrala).Suprafata plexurilor coroide este cudata. cu prelungiri intricate. ajungand astfel la 200cm2.

numite vilozitati arahnoidiene. Creierul are o masa de aproximativ 1400g. LCR comunica usor cu mediul extracelular al tesutului nervos. iar 120mL se gasesc in spatiul subarahnoidian. La acest nivel. Este traversat de trabecule. pentru a indeparta toata deseurile metabolice si eventualele toxine. o mica parte se scurge prin spatiile perineurale din jurul radacinilor nervilor spinali si cranieni.Arahnoida – Prezinta doua straturi:   Strat extern . Vine in raport in exterior cu LCR din spatiul subarahnoidian si in interior cu glia limitans. De asemenea. dar datorita imersiei in LCR. Aceasta capacitate de protectie este limitata. in care varsa LCR. dintre care 30mL se gasesc in ventriculi. indeparteaza metabolitii creierului. subarahnoidian. arahnoida prezinta proiectii numite vilozitati arahnoidiene ce patrund in sinusurile venoase ale durei mater.: sinusul sagital). in sinusurile venoase mari din grosimea durei mater (ex. LCR curge din ventriculii I. situate la nivelul ventriculilor cerebrali. Contine LCR. astfel incat acesta nu isi suprima propriul flux sanguin prin comprimarea arterelor sub greutatea sa. iar cea mai mare parte se scurge prin specializari ale arahnoidei. Contine:     Fibroblaste modificate. Functiile LCR:  Asigura flotabilitatea creierului. cu prelungiri interconectate prin jonctiuni gap si desmozomi.   . Protectie – amortizeaza socurile mecanice. LCR este filtrat de 4 ori pe zi.este alcatuit din epiteliu simplu pavimentos. deoarece bariera LCR-creier este permeabila. asemanatoare celulelor trabeculare Fibre de colagen si elastina Vase sangvine Macrofage si limfocite perivasculare Pia mater este intricata cu arahnoida. formand o bariera Strat intern – este alcatuit din celule trabeculare – fibroblaste rare. III si IV in spatiul subarahnoidian. circulatie. Supot metabolic – realizeaza trafic de nutrienti in jurul creierului. 18. Din spatiul subarahnoidian. Rata de secretie a LCR este de 14-36mL/ora sau 500mL/zi. Lichidul cefalorahidian – formare. Are largime variabila si prezinta cisterne. Celulele trabeculare sunt asezate spre interior pe o lamina bazala Spatiul subarahnoidian – Se afla intre stratul extern al arahnoidei si pia mater. LCR este secretat de catre celulele ependimare ale plexurilor coroide. Pia mater – Adera strans la tesutul nervos. roluri Lichidul cefalorahidian (LCR) – LCR este in cantitate de 150mL. II. care delimiteaza un spatiu trabeculos. forta gravitationala ce actioneaza asupra creierului este proportionala cu o masa de 25g. Celulele sunt unite prin jonctiuni stranse si desmozomi.

produs de celulele Schwann. in care se afla predominant some neuronale. Prelungirile neuronale sunt in principal dendrite si portiunile initiale. inconjurata de substanta alba. dispuse longitudinal. Datorita acestui aranjament. In sectiune transversala. determinate de prezenta mielinei si a colagenului. iar proximal se continua cu dura mater. la nivelul vertebrelor C8-L2. maduva are aspect de tesut parenchimatos sau spongios. Perinervul mai contine si fibre de colagen si elastin. Substanta cenusie contine corpi neuronali inconjurati de o retea de prelungiri neuronale si celule gliale. Elementul de diagnostic pozitiv este prezenta neuronilor motori multipolari. Histologia maduvei spinarii Maduva spinarii contine substanta cenusie. Perinerv – tesut conjunctiv lax ce inveleste fasciculele de fibre nervoase si umple spatiile dintre fascicule. toti nervii au culoare alba omogena si aspect lucios. Este format din 8-12 straturi de fibroblaste aplatizate. La nivelul substantei cenusii se realizeaza sinapsele. iar proximal se continua cu pia mater si arahnoida. adipocite si vase sanguine mici (vasa nervorum). nemielinizate ale axonilor. substanta cenusie este dispusa in centru. in coarnele anterioare. Histologia si ultrastructura nervilor periferici Fibrele nervoase din SNP sunt grupate in fascicule si formeaza nervi. arahnoida si pia mater. asemanatoare celulelor epiteliale. perinerv are rol de bariera sange-nerv ce delimiteaza compartimentul perineural. Distal dispare. laterale. Substanta alba – Este dispusa in cordoane anterioare. Nervul prezinta trei teci conjunctive. Substanta alba contine in principal axoni mielinizati si oligodendrocite producatoare de mielina. Aceasta bariera are rol foarte important in protejarea fibrelor nervoase impotriva agresiunii. fibrele de colagen sunt dispuse paralel cu axul lung al nervului. de talie mare. tapetat de un singur strat celular cu aspect de epiteliu. Celulele din fiecare strat sunt unite la nivelul domeniilor laterale de jonctiuni stranse. Mai contine fibroblasti. si substanta alba. format din celule ependimare. si corpusculi Renaut. in care predomina fibrele nervoase. Distal dispare. alcatuiti din fibre nemielinizate. cu dispunere si compozitie diferita:  Epinerv – tesut conjunctiv dens semiordonat ce inveleste intreg nervul. posterioare si. Endonerv – tesut conjunctiv lax ce inveleste fibrele nervoase individuale. Mai contine fibroblaste. Este format din fibre de colagen si elastina groase. In centrul substantei cenusii se afla canalul ependimar. numit glia epiteliala. . Este alcatuit dintr-un strat subtire de fibre de reticulina. laterale si posterioare.19.   20. Substanta cenusie – dispusa sub forma de coarne anterioare. Somele neuronilor multipolari au un diametru de 50-80µm. Se presupune ca au rol in protejarea fibrelor nervoase de stres mecanic. mastocite. Acestia din urma sunt aglomerari ale fibrelor de colagen din structura endonervului. Este invelita la exterior de meninge – dura mater. Este localizat intre membrana bazala a celulelor Schwann si perinerv. Celulele sunt asezate pe o membrana bazala. Cu exceptia unor nervi foarte subtiri. Privita cu ochiul liber. La nivelul lor. sub forma literei H.

In coloratie HE. pentru a preveni acumularea acestuia in spatiul extracelular. formand cortexul cerebelos. nemielinizat. Histologia scoartei cerebeloase Cerebelul prezinta substanta alba in interior si substanta cenusie situata atat in interior. Dendritele celulelor Purkinje proemina la nivelul apexului neuronului si patrund in stratul molecular. este mielinizat si strabate stratul intern. datorita granulelor citoplasmatice. cu cele trei straturi ale sale. Acestea sunt. formand nucleii cerebelosi. Aici se ramifica rapid. dinspre exterior spre interior:  Stratul molecular  Stratul celulelor Purkinje  Stratul granular Stratul molecular – Acesta contine in principal prelungiri neuronale – dendritele celulelor Purkinje si axonii neuronilor granulari. multe dendrite scurte si un axon fin. cat si la exterior. La nivelule stratului celulelor Purkinje se mai afla si somele unor celule gliale specializate. contine celule gliale si doua tipuri de interneuroni inhibitori. Axonii celulelor in cosulet se ramifica in jurul somelor neuronale a celulelor Purkinje. Aceste celule au some mici. cu baza orientata spre stratul granular. De asemenea. Au forma de para. al cerebelului pentru a face sinapsa in nucleii cerebelosi profunzi. numite celule Bergmann. Axonul neuronului Purkinje se formeaza la baza acestuia. Aceste celule prezinta un nucleu veziculos cu un nucleol proeminent si numerosi corpi Nissl in citoplasma. stratul granular apare ca o condensare de nuclei bazofili. Procesele neuronale ale acestor celule se extind in stratul molecular. celule stelate si celule in cosulet. cu cele mai multe celule. granular. Axonii celulelor stelate se extind catre suprafata si fac sinapsa cu dendritele celulelor Purkinje. numite celule Purkinje. cu dimensiuni de 60x30µm. Rolul lor este de a absorbi glutamatul eliberat de interneuronii inhibitori ai stratului molecular. Stratul celulelor Purkinje – Este un singur strat de celule mari. usor de identificat dupa formele caracteristice. Neuronii Golgi I prezinta axon lung. capatand aspectul unor ramuri de copac. Stratul granular – Acesta se asaza pe substanta alba si este cel mai gros si dens strat. pe cand neuronii Golgi II prezinta un axon scurt. Acest strat mai contine si neuroni Golgi de tip I si II. ce se extinde in profunzimea cerebelului. .21. Celulele se numesc celule granulare si sunt de dimensiuni mici (4-5µm) si hipercromatice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful