Libertatea de circulaţie a muncitorilor reprezintă una dintre principiile de bază ale funcţionării pieţei interne a Uniunii Europene.

Acest lucru înseamnă că, cetăţenii Uniunii îşi pot căuta de lucru şi se pot angaja în altă ţară membră pe aceleaşi principii, ca şi cetăţenii ţării respective. Străinii-cetăţeni ai UE-îşi pot căuta de lucru prin intermediul Oficiilor de Muncă ale altor ţări, iar în cadrul procesului de angajare este interzisă discriminarea pe motiv de cetăţenie. Alături de alte libertăţi comunitare-libertatea de a presta anumite servicii şi libertatea de a înfiinţa întreprinderi, libertatea de circulaţie a muncitorilor înseamnă faptul că, cetăţenii Uniunii pot circula pe întregul teritoriu comunitar în scopul prestării fără nici un fel de restricţii a unei activităţi remunerabile-sub formă de angajat, prestator de servicii sau întreprinzător.

Din cauza dimensiunii sociale a acestui fenomen avem de a face cu o problemă deosebit de sensibilă. Uniunea Europeană lărgită nu este şi nu va fi un teritoriu, unde nivelul de trai al oamenilor este identic. În mod special se observă diferenţele dintre ţările care au aderat la UE la 1.05.2004 şi ţările Europei Occidentale. Temerile în ceea ce priveşte faptul că, diferenţele dintre Europa de Est şi cea de Vest vor duce la migrări foarte mari şi periculoase pentru piaţa muncii au stat la baza construirii mecanismului aşa ziselor soluţii temporare în domeniul libertăţii accesului la piaţa de muncă. Faţă de România şi Bulgaria care vor intra în viitor în Uniunea Europeană a fost folosit acelaşi mecanism.

Soluţiile temporare, adică diferitele posibilităţi de limitare a libertăţii de circulaţie a muncitorilor sunt împărţite în trei perioade: doi + trei + doi ani. În timpul primei perioade, care pentru Polonia şi celelalte ţări care au aderat la Uniunea Europeană la 1.05.2004 se va termina la 1.05.2006, ţările "vechii Uniuni" au aplicat faţă de cetăţenii noilor ţări membre, dornici să se angajeze, condiţii bazate pe dreptul naţional. Anumite ţări-Marea Britanie, Irlanda şi Suedia-s-au hotărât să elimine condiţia obţinerii unui permis de muncă pentru cetăţenii noilor ţări UE. Accesul la piaţa de muncă a fost dat însă nu pe baza dreptului comunitar, ci naţional. Alte ţări şi-au menţinut diferite tipuri de limitări. În a doua perioadă temporară, de trei ani, ţările "vechii Uniuni" pot alege, dacă doresc să folosească limitări sau dacă se decid să-i cuprindă pe cetăţenii noilor ţări în prevederile comunitare, care garantează libertatea de circulaţie a muncitorilor. În cea de-a treia perioadă, de doi ani, folosirea oricărui fel de limitare va fi posibilă numai în cazul apariţiei unor tulburări importante pe piaţa muncii sau în cazul pericolului apariţiei acestora. În acel caz însă regula va fi libertatea de circulaţie a muncitorilor.

Primii doi ani de după lărgirea Uniunii Europene cu 10 ţări noi au arătat că, nu au avut loc mişcări masive de migrare, de care se temeau anumite ţări înainte de anul 2004. Despre experienţa celor doi ani din domeniul libertăţii de circulaţie a muncitorilor între Polonia şi UE Marcin Kulinicz (MK) discută cu Krzysztof Michałkiewicz (MKM), Ministrul Muncii şi Politicii Sociale.

MK: Domnule Ministru, ce reprezintă calitatea de membru al Poloniei în Uniunea Europeană pentru piaţa de muncă poloneză?

MKM: Aderarea la Uniunea Europeană a condus la dezvoltare economică şi tocmai prin asta are o influenţă benefică asupra pieţei muncii. De la lărgirea UE şomajul a scăzut în Polonia cu 1,5 puncte procentuale. Acest lucru bineînţeles că nu înseamnă că şomerii au plecat. Factorul principal, prin intermediul căruia calitatea de membru al Uniunii influenţează piaţa noastră de muncă îl reprezintă dezvoltarea economiei poloneze şi nu posibilităţile de lucru în străinătate. Nu tratăm posibilităţile care decurg din libertatea de circulaţie a muncitorilor în Uniunea Europeană ca pe un mijloc de rezolvare a problemelor pieţei de muncă poloneze, a problemei şomajului polonez, care în continuare este alarmant. Pentru multe mii de polonezi posibilităţile de muncă în străinătate reprezintă însă o şansă importantă de viaţă -atât cât priveşte mărimea câştigului, cât şi deprinderea unor noi cunoştinţe. Observăm, că în multe cazuri muncitorii care migrează nu îşi leagă însă planurile lor chiar de lungă durată, de viaţă cu ţara în care lucrează, ci doresc să folosească banii strânşi în străinătate la investiţii în Polonia sau doresc să se întoarcă acasă şi să folosească aici experienţa de lucru căpătată în străinătate. Acest lucru este de asemenea o şansă pentru economia poloneză şi pentru piaţa de muncă poloneză. Calitatea de membru în UE înseamnă aşadar o mărire a şanselor pentru cetăţenii noştrii-atât ca muncitori, cât şi ca întreprinzători.

MK: Multe dintre ţările UE se tem însă de cetăţenii polonezi, de cetăţenii altor noi ţări membre UE din Europa Centrală şi de Est, în viitor de cetăţenii români şi bulgari...

MKM: Într-adevăr, problema migrării reprezintă din punct de vedere politic o problemă foarte delicată în multe ţări. Temerile faţă de o migrare în masă dinspre ţările Europei Centrale şi de Est, mult mai sărace decât ţările Europei Occidentale au predominat asupra analizei economice şi şi-au făcut efectul la etapa de negociere a condiţiilor de lărgire a UE în anul 2004 prin stabilirea unor soluţii temporare, în cadrul cărora libertatea de circulaţie a muncitorilor poate fi încă limitată. Acele prevederi se referă de asemenea la delegarea de angajaţi în cadrul prestării de servicii pentru anumite sectoare în Germania şi Austria. Aceleaşi reguli vor fi în vigoare după aderarea la UE a României şi Bulgariei.

MK: Oare aceste temeri referitoare la migrare precum şi limitările privind libertatea de angajare au fost motivate?

MKM: La doi ani de la lărgirea UE se vede că, scala migrării din Europa Centrală şi de Est este medie. Bineînţeles, noile posibilităţi juridice şi uşurinţa călătoriilor şi-au pus amprenta asupra creşterii

migrărilor. Creşterea principală s-a produs în ţările, care au decis să îşi deschidă piaţa de muncă-în primul rând Marea Britanie şi Irlanda. În sistemul britanic de înregistrare al muncitorilor de la 1.05.2004 până la finele lui 2005 s-au înregistrat 345 mii de angajaţi din noile ţări membre. Acest lucru nu înseamnă că, în acest moment se află acolo atâţia cetăţeni ai acestor ţări. Foarte multe persoane au lucrat câteva luni şi s-au întors în ţara lor, mulţi dintre aceşti muncitori sunt studenţi, care câştigă bani în plus în timpul vacanţei... Important este faptul că, prezenţa muncitorilor care emigrează din noile ţări membre nu a dus la tulburări pe piaţa britanică a forţei de muncă şi autorităţile britanice recunosc în mod deschis faptul că, accesul la piaţa de muncă a fost o decizie bună. Asemănător gândeşte guvernul Suediei, cu toate că la început a fost împotriva accesului la piaţa de muncă, lucru hotărât de către parlamentul suedez. Prezenţa polonezilor, lituanienilor, slovacilor sau a cetăţenilor altor ţări din Europa Centrală şi de Est are şi alte consecinţe pozitive atât pentru economia britanică, cât şi pentru economiile ţărilor din regiunea noastră. Prezenţa cetăţenilor noştrii în Insulele Britanice a deschis de multe ori drumul pentru întreprinzătorii şi exportatorii noştrii. Produsele poloneze au devenit foarte accesibile şi căutate pe piaţa din Londra, Dublin sau Glasgow. Dezvoltarea în forţă a relaţiilor interumane a favorizat creşterea interesului faţă de ţara noastră în societăţile britanică şi irlandeză-pe parcursul unui an am notat o creştere considerabilă de cetăţeni ai acestor ţări care au vizitat Polonia. În anul 2005 au vizitat Polonia aproape cu 40% mai mulţi britanici decât în anul precedent, iar irlandezi-chiar cu 48% mai mulţi. Călătoriile sunt înlesnite de către dezvoltarea dinamică a legăturilor aeriene, printre care foarte multe aşa zise linii ieftine, care concurează eficace din punct de vedere al preţurilor cu reţeaua de autocare.

Întorcându-ne însă la întrebarea, dacă temerile faţă de migrarea masivă au fost motivate, trebuie să menţionăm despre problemele legate de prognoza şi monitorizarea fenomenelor de migrare. Nu cunosc vreo ţară, care este capabilă să controleze pe deplin şi fenomenul de migrare. Publicând în luna februarie a acestui an un raport pe tema circulaţiei muncitorilor în cadrul UE lărgite, Comisia Europeană a atras atenţia asupra acestei probleme-problema lipsei de date comparabile iar câteodată a lipsei definitive de date referitoare la scala migrării între ţările din Europa. Bineînţeles că, din cauza lipsei de date imaginea realităţii nu este clară sau pur şi simplu nu există; în acest caz este greu de vorbit despre orice fel de prognoză onestă a fenomenelor în viitor. Iar acest lucru provoacă temeri, care au fost şi sunt motiv de menţinere din partea multor ţări a tot felul de limitări în domeniul accesului la piaţa de muncă, de exemplu menţinerea permiselor de muncă. Folosirea lor furnizează cel puţin date pe tema creşterii numărului de muncitori migratori-bineînţeles numai cei care lucrează legal. Trebuie însă avut în vedere faptul că, datele obţinute în acest fel de asemenea nu sunt complete şi nu sunt de obicei comparabile la nivel internaţional. Fiecare ţară are alte reguli de eliberare a permiselor, fiecare permis poate fi eliberat în alte condiţii şi din această cauză imaginea migrărilor nu este completă. Pentru exemplificare: o greşeală populară o reprezintă convingerea că, din moment ce o ţară a eliberat 10 mii de permise de muncă pentru străini într-un an întreg, atunci acolo lucrează 10 mii de străini. După cum arată practica, în multe cazuri marea majoritate a permiselor se referă de exemplu la munca sezonieră, prestată timp de o lună sau două. Pe de altă parte, într-o astfel de ţară pot lucra mulţi oameni, care au obţinut permise mai devreme sau care nu sunt cuprinşi în acest număr.

MK: În ciuda numărului limitat de date putem să rezumăm cum se prezintă nivelul de migrare al polonezilor sau mai mult-al noilor ţări membre UE în alte ţări europene? Ce consecinţe aduc cu sine aceste migrări la nivel european?

MKM: O astfel de evaluare este bineînţeles posibilă şi ea a fost făcută de către Comisia Europeană în raportul publicat anul acesta la 8 februarie. Pe baza experienţelor unei perioade relativ scurte, de un an şi jumătate pot fi indicate trăsăturile de bază ale migrărilor în scopul angajării între noile şi vechile ţări membre UE. După cum ne puteam aştepta, în aceste mişcări de migrare domină direcţia dinspre partea estică spre partea vestică a Europei. Migrarea cetăţenilor vechilor ţări UE spre est sunt neînsemnate, de asemenea nu sunt mari migrările între noile ţări membre. Este interesant faptul că, nu există o relaţie directă între limitările folosite la accesul pe piaţa muncii şi scala migrării. O ilustrare bună este în acest caz Germania, care aplică limitări precise, şi cu toate acestea reprezintă o direcţie dominantă de migrare a cetăţenilor polonezi, sau Suedia, care nu aplică limitări, dar care a atras mai puţini polonezi decât vecina ei Norvegia, în care există obligaţia de obţinere a permisului de şedere şi muncă. Exemplul Suediei şi al Norvegiei arată că, mişcările de migrare sunt determinate de cererea şi oferta de pe piaţa de muncă şi în acest sens muncitorii care migrează nu reprezintă o ameninţare pentru piaţa de muncă locală, ci o completare a ei. Acest lucru îl sublinează foarte tare autorităţile Marii Britanii şi a Irlandei, evaluând pozitiv prezenţa pe piaţa lor a cetăţenilor noilor ţări membre. Libera circulaţie a muncitorilor favorizează deci folosirea mai bună a resurselor umane la nivelul întregului continent şi în acelaşi timp favorizează dezvoltarea economică a întregii Europe.

Valul migrărilor de până acum a arătat de asemenea că, o temere foarte importantă, ridicată înainte de lărgirea Uniunii Europene a fost nefondată: temerea faţă de aşa zisul turism social, adică voiajurile în străinătate în scopul folosirii sistemelor de protecţie socială străine. În nici o ţară europeană nu s-a notat vreo creştere considerabilă a încercărilor de folosire a protecţiei sociale de către cetăţenii noilor ţări membre.

MK: Asta înseamnă că migrările nu sunt însoţite de fenomene negative?

MKM: Din păcate nu tot ce se întâmplă poate fi evaluat pozitiv. Anumite fenomene negative sunt legate de diferenţa în continuare foarte mare dintre veniturile din Europa de Vest şi cea de Est. Cu toate că dreptul comunitar nu permite discriminarea pe motiv de cetăţenie, adică de ex. unui cetăţean ceh nu i se poate plăti mai puţin decât unui francez, angajat pe acelaşi post în aceeaşi firmă, adeseori angajaţii din Europa de Est se mulţumesc cu tarife mai mici, ducând în acelaşi timp la micşorarea tarifelor din branşa respectivă. În anumite situaţii oamenii sunt exploataţi pe faţă sau muncesc în condiţii inacceptabile. O problemă importantă care a apărut este activitatea intermediarilor din domeniul

angajărilor care sunt necinstiţi. Aceşti oameni au folosit situaţia foarte grea sau naivitatea şi necunoaşterea realităţii, iar adesea chiar şi necunoaşterea limbii de către multe persoane care căutau de lucru pe pieţele străine; au avut loc chiar şi situaţii drastice de excrocherii şi exploatare. În multe cazuri au avut probleme chiar şi cei care şi-au căutat singuri de lucru, care au evaluat greşit cererea de calificare pe care o prezentau-adică mai exact-s-au dus "cu capul înainte" şi nu au putut să găsească de lucru, iar banii li s-au terminat foarte repede.

MK: Dar soluţiile temporare care funcţionează actualmente nu sunt cauza acestor probleme?

MKM: Folosirea barierelor administrative favorizează fenomenul de muncă nelegală sau neînregistrată. În fiecare ţară există o anumită "zonă gris", însă bineînţeles că limitările accesului la piaţa de muncă împing străinii în acea zonă. Este greu de apreciat, cât de mare este grupul de cetăţeni ai noilor ţări membre atinşi de această situaţie, putem numai presupune că, în fiecare dintre ţările Europei occidentale poate fi vorba despre câteva zeci-câteva mii de persoane. Pentru exemplificare, autorităţile britanice estimează că, câteva zeci de mii de persoane, care s-au înregistrat în sistemul de înregistrare al muncitorilor după 1.05.2004 s-au folosit de ocazie pentru a legaliza activitatea lor din Marea Britanie de dinaintea înregistrării. Despre scala prezenţei cetăţenilor din noile ţări precum şi din ţările candidate, precum România, vorbesc rezultatele acţiunii de "legalizare a străinilor nelegali" care a avut loc anul trecut în Spania. Conform datelor spaniole această ocazie a fost folosită de către 118 mii de români.

MK: Menţinerea limitărilor opreşte de facto migrările?

MKM: Cu siguranţă că le îngreunează, nu opreşte însă prezenţa muncitorilor din noile ţări membre pe pieţele Europei occidentale. Dacă angajatorul are nevoie de un anume străin, care posedă anumite calificări, va depune atunci toate eforturile pentru a obţine pentru acesta permisul de muncă. În acelaşi timp cei care migrează sunt acolo prezenţi de exemplu ca persoane care se angajează singure, întreprinzători individuali sau angajaţi delegaţi în cadrul prestării de servicii. Este clar că, în majoritatea cazurilor conducerea unei firme sau delegarea are loc în deplină conformitate cu principiile comunitare; din păcate există şi multe premize care indică faptul că, asemenea libertăţi ale pieţii interne ale UE precum libertatea de prestare a serviciilor şi libertatea de conducere a unei activităţi economice sunt folosite în abuz pentru ocolirea prevederilor care limitează accesul la piaţa muncii. În felul acesta pe şantier avem în loc de 20 de zidari -20 de antreprenori individuali şi fiecare prestează servicii de zidărie. Lucrul acesta duce la agravarea perceperii întreprinzătorilor din noile ţări membre, precum şi la posibile patologii în domeniul angajării. Soluţia pentru asta este numai una-un acces deschis la piaţa de muncă, care va pune capăt unor astfel de combinaţii.

MK: Dar libertatea de circulaţie nu duce la plecarea în masă din Polonia a unor specialişti foarte căutaţi, la fenomene de drenaj de creiere?

MKM: Plecarea specialiştilor de nivel înalt, căutaţi pe pieţele de muncă nu este dependentă de libertatea accesului pe alte pieţe. Dacă ei sunt căutaţi, accesul lor pe piaţa de muncă respectivă va fi mereu liber sau cel puţin uşurat. Piaţa lor de muncă are caracter internaţional. Scopul politicii statului nu este oprirea oamenilor, ci permiterea economiei să se dezvolte în ţară, lucru care face să fie anumite persoane, care doresc să se întoarcă, precum şi specialişti din alte ţări care vor fi interesaţi să muncească în Polonia. În acest fel dorim-şi sunt convins că o vom face-să participăm pe principii egale pe piaţa europeană a muncii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful