You are on page 1of 65

STIMAŢI CITITORI

,

„Revista ACTTM”, publicaţie bianuală de specialitate a Agenţiei de
Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, cuprinde articole care prezintă
cele mai semnificative realizări ale instituţiei noastre, ce au implicaţii directe
asupra dotării tuturor categoriilor de forţe armate cu noi tipuri de tehnică, în
vederea realizării interoperabilităţii cu armatele NATO.
“Revista ACTTM” este rezultatul preocupării permanente a colectivului
redacţional pentru cunoaşterea de către specialiştii din armată şi din alte
instituţii de învăţământ şi cercetare civile a multiplelor domenii de activitate ale
cercetării ştiinţifice militare. De asemenea, revista publică şi alte materiale
documentare care, prin demersul lor ştiinţific şi promovarea unor concepţii noi,
propun căi originale de rezolvare a problemelor tehnice cu care se confruntă
forţele armate.



Redacţia








Articolele cuprinse în “Revista ACTTM” constituie proprietate
Articolele cuprinse în “Revista ACTTM” constituie proprietatea
intelectuală a Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare
din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Reproducerea integrală sau parţială a articolelor, informaţiilor sau
ilustraţiilor din „Revista ACTTM”este permisă numai cu acordul scris al
redacţiei revistei.
Manuscrisele, inclusiv în format electronic, expediate spre publicare
devin proprietatea revistei. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru greşelile apărute în
articolele colaboratorilor.
COLEGIUL DE REDACŢIE

• Colonel fizician CS II NECULAI PODARIU
• Colonel doctor inginer IOSIF PRAOVEANU
• CS I inginer ALEXANDRU MOLNAR
• Colonel doctor inginer CS I ION SAVU
• Colonel doctor inginer CS I POMPILIU BIVOLARU
• Locotenent colonel doctor inginer CS II LIVIU COŞEREANU
• Colonel doctor inginer CS I VASILE IGNAT
• Comandor inginer CS II NICOLAE CONSTANTIN
• Colonel doctor inginer CS I VASILE ŞOMOGHI
• Locotenent colonel inginer CS III ANDREI SZILAGYI
• Locotenent colonel inginer CS III VASILE JIPA
• CS I doctor inginer MIRCEA MILICI



REDACTOR ŞEF
Locotenent colonel inginer SORIN MOCANU

REDACTOR ADJUNCT
Filolog MIHAELA ILIŢOI

TEHNOREDACTOR
CORINA SAIU

COPERTA
Căpitan inginer CORNEL PLEŞA

OPERAŢII TIPOGRAFICE
LAURENŢIU SIMION



ADRESA REDACŢIEI:

AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII
MILITARE
Bucureşti, C.P. 51 -16, cod: 053070, telefon:423.30.58, fax:423.10.30
e-mail: acttm@acttm.ro; web site: www.acttm.ro

ISSN 1454 - 0363

ANUL VII – serie nouă
(Fondat în anul 1981)

2 / 2004

C U P R I N S

MANAGEMENTUL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

• Iosif Praoveanu
Managementul cercetării-dezvoltării...................................................................... 1

• Ion Savu
Noi coordonate ale cercetării ştiinţifice militare pentru
apărarea NBC ........................................................................................................ 5


CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

• Bogdan Cristea, Alexandru Şerbănescu
Modelarea coderelor convoluţionale cu ajutorul filtrelor liniare periodice
variabile în timp ...................................................................................................... 8

• Felix Totir, Şerban Mâlcomete
Eliminarea efectelor de deformare a imaginilor ISAR de mare
rezoluţie................................................................................................................... 12

• Adrian Alexei
„MapAplic 1.0”- aplicaţie de tip sistem informaţional geografic pentru
monitorizarea conducerii focului în poligonul Cincu............................................. 16

• Gabriel Epure, Constantin Toader, Nicoleta Grigoriu, Alina Angheloiu
Identificarea compuşilor de interes militar din amestecuri organice .................... 18

• Eugen Murgoci, Narcisa Ciongic, Petru Mursa, Maria Popa
Echipament spectrometric gama mobil pentru dotarea laboratorului
NBC mobil .............................................................................................................. 22

• Ionuţ Ovidiu Ciobanu, Ilie Modan, Dumitru Marin
Prezentarea armamentului reactiv de aviaţie. Caracteristici şi
performanţe ............................................................................................................. 26

• Aura – Ioana Cristian
Proiectarea sistemelor de desant cu paraşute: soluţii constructive şi metode
de calcul .................................................................................................................. 30

• Constantin Toader, Crinu Ciuculescu, Sorina Băjenaru, Nicoleta Petrea
Identificarea compuşilor cu fosfor din uleiuri minerale ........................................ 34

NOUTĂŢI TEHNICO-ŞTIINŢIFICE

• Adrian Alexei
Contribuţii privind culegerea datelor cartografice ................................................ 38

• Felix Totir, Şerban Mâlcomete
Sintetizarea pe mai multe niveluri de complexitate a semnăturilor electromagnetice
ale ţintelor radar ..................................................................................................... 41

• Bogdan Cristea, Alexandru Şerbănescu
Efectul canalului de propagare în sistemele cu spectru împrăştiat bazate pe
interleavere bloc...................................................................................................... 45


MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE

• Ion Savu
Simpozion privind aniversarea a 80 de ani de la înfiinţarea primei structuri de
cercetare ştiinţifică din Armata României ............................................................. 49

• Andrei Szilagyi
Simpozion „Recunoaşterea şi identificarea ţintelor cu ajutorul sistemelor de
radiofrecvenţă ......................................................................................................... 51

• Lidia Boiangiu
Simpozionul „Arhitecturile C4ISR şi schimbul de informaţii în
cadrul coaliţiei” .................................................................................................... 52


NOUTĂŢI EDITORIALE ÎN BIBLIOTECA ACTTM.................................... 53


SUMMARY............................................................................................................ 54
MANAGEMENTUL CERCETĂRII – DEZVOLTĂRII

Colonel dr. inginer Iosif PRAOVEANU




Rezumat
În articol se prezintă succint principii de bază, concepţii, orientări şi direcţii de acţiune în domeniul
managementului pentru cercetare-dezvoltare.


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE
1. Introducere
Cercetarea-dezvoltarea reprezintă o
activitate de avangardă, de progres şi
civilizaţie, proprie fiecărei societăţi umane,
fiecărei ţări care vrea să se afirme la nivel
global. Este o componentă de bază a culturii,
alături de învăţământ şi sănătate, care
contribuie din plin la bunăstarea cetăţenilor, la
creşterea speranţei de viaţă, la progresul
civilizaţiei. Fără sprijinirea şi dezvoltarea
cercetării progresul unei ţări ar stagna, ar fi în
regres, nivelul de trai al populaţiei s-ar
prăbuşi iar decalajul dintre ţările avansate şi
ţările unde cercetării-dezvoltării nu i se
acordă atenţie suficientă, din diverse motive,
ar creşte dramatic. Cercetarea-dezvoltarea
reprezintă o problemă de stat. Ca urmare, în
Constituţia României se precizează că: »Statul
trebuie să asigure stimularea cercetării
ştiinţifice şi naţionale».

2. Principii de bază
Managementul are, în general,
semnificaţia de conducere, de administrare a
unei organizaţii (instituţii) productive. În sens
strict, managementul cuprinde organizarea şi
conducerea structurilor economice (nu a celor
politice).
În sens larg, managementul este ştiinţa
şi arta, mai precis abilitatea de a gestiona
informaţia, de a conduce, de a administra
fonduri umane, fonduri materiale, de a
negocia etc.
Termenul a apărut în perioada marelui
avânt al producţiei industriale moderne,
implicit al perfecţionării rapide a conducerii, a
scientizării masive a acesteia.
După Maria Goia, managementul are
trei înţelesuri: 1. proces sau activitate de
conducere; 2. ştiinţa şi arta conducerii; 3. a
administra, a conduce.
Inginerul francez Henry Fayol, care
s-a ocupat de managementul organizaţiilor, a
publicat lucrarea „Administration industrielle
et generale – Prevoyance, Organisation,
Commandament, Coordination, Control”, în
care a arătat că managementul reprezintă un
set unitar, cuprinzând cinci funcţii de bază şi
anume:
prevedere şi planificare, adică
examinarea viitorului şi întocmirea
planului de acţiune (a planului de
afaceri);
organizarea, respectiv crearea
structurii materiale a întreprinderii;
coordonare, ceea ce înseamnă
corelarea, unificarea şi armonizarea
tuturor activităţilor şi eforturilor;
controlul prin supraveghere încât totul
să se desfăşoare în conformitate cu
regulile stabilite şi ordinele transmise.
La acestea trebuie să se adauge şi a
şasea funcţie, ca o parte integrantă a strategiei
globale de management a unei întreprinderi, şi
anume protecţia mediului ca o condiţie „sine
qua non” a dezvoltării durabile.
Semnificaţia conceptului de manager
este foarte apropiată de cuvântul conducător,
cu o certă tentă administrativă. În
management, accentul cade pe îndeplinirea
obiectivelor, pe când în administraţie
problema esenţială constă în respectarea
regulilor, a procedeelor, evitarea riscurilor.
În literatura de profil, managerul este
considerat o persoană inventivă, cu autoritate
şi responsabilitate decizională privind
folosirea principalelor resurse ale organizaţiei
– oameni, maşini şi instalaţii, materiale, bani
MANAGEMENTUL CERCETARI I STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
1
şi timp. De fapt, acelaşi lucru se poate spune
despre director sau despre comandant.
Unui bun manager i se cer: spirit de
echipă, capacitatea de comunicare,
receptivitate, competenţă, raţionament
analitic, gândire vizionară, creativitate şi un
înalt sentiment de responsabilitate. Aceste
calităţi se dobândesc prin practică.

3. Concepţii, orientări şi direcţii de
acţiune
A cerceta, respectiv a dezvolta
presupune a prevedea inovaţiile de care va
beneficia omenirea într-un viitor previzibil.
În economia de piaţă, cercetarea-
dezvoltarea sau mai precis, rezultatele
obţinute reprezintă o marfă, un produs al
activităţii creative, care se negociază. Pentru a
se lansa, pentru a pătrunde pe piaţă şi, în
primul rând, pentru a se menţine şi rezista
concurenţei această marfă trebuie să fie
competitivă, să aibă elemente de noutate, să
aibă valoare de întrebuinţare. Aceleaşi
considerente sunt valabile şi pentru un proces
tehnologic, care, pe cât posibil, trebuie să fie
neconvenţional, ecologic şi economicos.
Nimeni, oricât ar fi de generos, nu
poate investi într-o cercetare dacă prin aceasta
nu se urmăreşte un scop pragmatic. Sumele
investite vor trebui returnate de cercetare, cu
o valoare mai mare deci cu profit. Cercetarea-
dezvoltarea este supusă riscului ca orice
activitate economică, dar acest lucru trebuie
bine evaluat pentru optimizarea raportului
profit/costuri.
Creşterea competiţiei pe piaţa globală
necesită o reînnoire continuă a fabricaţiilor, a
canalelor de distribuţie şi a serviciilor către
clienţi. Dezvoltarea tehnologică a contribuit
foarte mult la succesul firmelor, întrucât noile
tehnologii oferă întotdeauna căi noi pentru
analiza sau fabricarea şi expedierea
produselor.
În ultimul timp, managementul
cercetării-dezvoltării a suferit schimbări
radicale. Ciclurile de viaţă ale produselor au
fost scurtate, putându-se câştiga sau pierde
poziţia dominantă pe piaţă într-o jumătate de
an sau mai puţin.
În strategia de dezvoltare a unei
societăţi, pentru a se stabili necesităţile
participării la un proiect ori program de
cercetare sau de comercializare a unui produs
pe piaţă, trebuie să se aibă în vedere:
• poziţia societăţii respective în
domeniul concurenţial;
• care este piaţa sau clientul pe care-l
deserveşte;
• precizarea clară a segmentelor de piaţă
vizate în concordanţă cu capacitatea
societăţii;
• ce anume este supus concurenţei – un
produs nou, o tehnologie nouă, un
serviciu etc.;
• definirea exactă a produsului în
concordanţă cu strategia pieţei;
• cât de competitivă este, dacă dispune
de capital suficient, de resurse
materiale, de materii prime, de relaţii;
• dezvoltarea produsului/tehnologiei, în
unele cazuri fără modificări
importante ale instalaţiilor.
Multe pieţe au atins un grad înaintat
de saturaţie tehnică, motiv pentru care nu
trebuie să se aştepte neapărat o nouă cercetare
pentru obţinerea unui produs nou. De cele mai
multe ori, se preferă o soluţie practică, care să
ducă la îmbunătăţirea produselor existente cu
rezultate comerciale importante. Gradul de
orientare către piaţă, necesar conducerii
tehnice, poate creşte dacă compartimentele de
servire a clienţilor (comercial), de marketing
şi de dezvoltare se subordonează
managementului comercial.
În acelaşi timp, cercetarea şi producţia
trebuie să fie încadrate, din punct de vedere
managerial, la un nivel superior, în cadrul
aceleiaşi societăţi, cu impunerea unui deosebit
spirit de echipă pentru a se obţine o
comunicare optimă.
Compartimentele de servirea clienţilor
şi de marketing trebuie să colaboreze cu
compartimentul de cercetare-dezvoltare şi
inovare în ceea ce priveşte tendinţele pieţei,
pretenţiile şi nevoile clienţilor. Procesul de
cercetare-dezvoltare pentru realizarea unui
produs sau a unei noi tehnologii nu mai
constă dintr-un număr de etape liniare, de la
cercetare – dezvoltare-inovare la fabricaţie şi
MANAGEMENTUL CERCETARI I STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
2
comercializare. În general, necesităţile pieţei.
ale consumatorilor sunt cele care determină ce
anume trebuie cercetat. Din acest motiv, în
ţările avansate se renunţă la abordarea
convenţională a procesului de cercetare-
dezvoltare prea lent, prea costisitor şi prea
specializat. Această nouă orientare faţă de
cercetare-dezvoltare se regăseşte în programul
economic de la sfârşitul anilor ’90. Cele mai
recente descoperiri au fost incluse într-un
proces de dezvoltare comun, ele fiind rodul
cercetării unor echipe mixte interdisciplinare
(team work). Rezultatul este reducerea
timpului de cercetare şi comercializare şi a
costului cercetării.
Uniunii Europene, în baza mandatului
de la Maastricht, îi revin sarcini importante în
domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice,
de cooperare-coordonare şi strategii comune.
Pentru realizarea acestor sarcini, este nevoie
de o mai bună comunicare între partenerii
proveniţi din ţările UE, cu medii de cercetare
diferite. În acest moment, Uniunea Europeană
este cea mai importantă platformă de
cooperare europeană, în care barierele
comerciale, tradiţionale au fost desfiinţate
prin alianţe economice şi comerţ electronic.
În activitatea de cercetare-dezvoltare,
informaţia este un instrument cu cea mai mare
utilizare, Internetul fiind motorul societăţii
informaţionale.
Societatea informaţională reprezintă o
etapă nouă de dezvoltare a omenirii, o
societate post industrială, o nouă civilizaţie.
Informaţia este o resursă strategică şi
costisitoare, ce face parte din strategia unei
întreprinderi gestionată corespunzător.
Informaţia este generatoare de valori după
schema:
Informaţie→Cunoaştere→Produse→Profil
Strategiile de inovare se extind acum
de la cele din domeniul produselor şi
serviciilor la inovarea proceselor de creştere a
producţiei şi desfacerii până la inovaţii în
domeniul afacerilor, care pot schimba modul
de a negocia şi încheia tranzacţii sau pot crea
în întregime afaceri noi. Activitatea de
cercetare-dezvoltare şi inovare reprezintă un
mod de existenţă, un procedeu, o cultură,
chiar o avere.
În majoritatea ţărilor avansate, rata de
creştere a investiţiilor în cercetare –
dezvoltare - inovare este mai mare decât rata
de creştere a produsului intern brut.
În ţările avansate industria constituie
principala sursă de investiţii în această
activitate care este şi marea aducătoare de
profit.
Ca exemplu, în anul 1996 un număr de
300 de companii nord-americane au investit
în cercetare-dezvoltare uriaşa sumă de 108,8
miliarde dolari din vânzări, care reprezintă
88,3% din totalul cercetării industriale.
Cheltuielile s-au îndreptat, cu precădere, spre
domeniile de vârf – biotehnologii, software şi
tehnologii cu aplicaţii medicale.
Necesitatea de a selecta proiectul de
cercetare şi direcţiile în care trebuie să se
desfăşoare pentru atingerea scopului şi
realizarea profitului reprezintă o sarcină
dificilă pentru managerii din firmele ştiinţifice
şi tehnologice.
Trebuie alese şi selectate cu mare grijă
problemele majore, prioritare şi evaluate după
un număr de criterii, care, în multe cazuri, pot
fi subiective, mai ales în cazul unor societăţi
mici şi mijlocii.
Calitatea procesului decizional în
selectarea direcţiilor de cercetare-dezvoltare
prin folosirea de noi metode de aplicare
calitativă a deciziei a evoluat foarte mult în
ţările cu economie avansată.
În ţara noastră, care se află într-o
perioadă de tranziţie dură de la economia
centralizată, comunistă la economia de piaţă,
la capitalism, în prezent, există o criză
profundă între activitatea de cercetare, cea
tehnologică şi de producţie. Cercetarea
tehnologică din institutele de cercetare şi din
catedrele universitare are prea puţin de oferit
industriei şi nu mai dispune de structurile de
contact cu aceasta.
Totodată, industria care trece prin
aceeaşi criză economică este în situaţia de a
nu putea solicita cercetării rezolvări şi soluţii
tehnologice.
Industria cu capital parţial sau
majoritar de stat (regii) va trebui privatizată
cât mai rapid, iar modernizarea/retehnologizarea şi
dezvoltarea durabilă, nu se pot realiza fără ca
MANAGEMENTUL CERCETARI I STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
3
MANAGEMENTUL CERCETARI I STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
4
acestea să nu-şi asigure propriul
compartiment de cercetare-dezvoltare. Din
acest motiv asistăm sau vom asista, şi acest
fenomen este de dorit, la o deplasare a
cercetării către industrie. Vor apărea şi
institutele de cercetare private care vor activa
la concurenţă cu cele naţionale, ale Academiei
Române sau catedrele din învăţământul
superior.
Într-un articol din ziarul „Capital”
nr.10, din martie 1999, redactat de I. Speteanu
şi P. Ştefănescu, se menţiona că societăţile
privatizate cu capital străin vor beneficia de
aportul cercetării externe, ceea ce ar putea
duce la restrângerea activităţii de cercetare
autohtonă, îndeosebi şi datorită faptului că
asistăm la megafuziuni între mari companii
internaţionale care îşi unesc eforturile de
cercetare-dezvoltare, în timp ce companiile
naţionale pierd pe teren propriu.
În această situaţie, este necesară
elaborarea unei noi strategii de cercetare-
dezvoltare - inovare în concordanţă cu
realităţile concrete din ţara noastră, care să
ţină seama de principiile economiei de piaţă şi
care să fie conectată la sectoarele economiei
profitabile.
De asemenea, este necesar ca
cercetarea – dezvoltarea - inovarea din
întreprinderi să colaboreze şi cu institutele
Academiei Române, catedrele de profil din
învăţământul superior, institutele naţionale de
cercetare etc.

4. Concluzii
Din cele prezentate se poate desprinde
ideea că în managementul cercetării-
dezvoltării s-au produs şi se vor produce, în
continuare, noi mutaţii de concepţie,
organizatorice şi de acţiune, bazate pe
prognoze realiste, pe luarea în calcul a unei
imense cantităţi de informaţii.




Bibliografie
[1] ALLPORT, G.,W. - Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1990;
[2] ARĂDĂVOAICE, Gh. - Managementul organizaţiei şi acţiunii militare: unele dimensiuni
tehnice şi psihosociale, Editura Sylvi, 1998;
[3] CIOBANU, I. - Strategii de management, Editura Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, 1994;
[4] COCIAŞU, C., A. – Managementul cercetării – dezvoltării, Tribuna Economică, nr.11,1999;
[5] KING, A. şi SCHNEIDER, B. – Prima revoluţie globală, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994.

MANAGEMENTUL CERCETARI I STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
5
NOI COORDONATE ALE CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE MILITARE
PENTRU APĂRAREA NBC

Colonel dr. inginer Ion SAVU


Cercetător ştiinţific gradul I
Rezumat
În articol sunt prezentate eforturile noastre consecvente şi susţinute, menite să identifice noi modalităţi şi căi
de acţiune pentru realizarea unor mijloace tehnice de apărare NBC performante, destinate tuturor categoriilor de forţe
armate.


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ PENTRU APĂRARE NBC ŞI ECOLOGIE
Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru
Apărare NBC şi Ecologie face parte din
structura Agenţiei de Cercetare pentru
Tehnică şi Tehnologii Militare, subordonată
Departamentului pentru Armamente,
funcţionând ca un organ de consultanţă şi
expertiză al Ministerului Apărării Naţionale în
domeniul apărării NBC.
Statutul actual al României, de
membru al Alianţei Nord - Atlantice, ridică la
un înalt nivel de responsabilitate abordarea
ameninţărilor NBC şi a modalităţilor de
răspuns la acestea. Evenimentele de la 11
septembrie 2001 au determinat la nivelul
NATO o schimbare esenţială a percepţiei
privind ameninţările şi criteriile de extindere a
Alianţei. Odată cu declanşarea luptei
împotriva terorismului, Declaraţia
Summitului de la Praga a adresat întrebarea
privitoare la câte capabilităţi sunt necesare
pentru realizarea „până în octombrie 2006 a
unei Forţe de Răspuns a NATO (NRF), care
să reprezinte o forţă avansată tehnologic,
flexibilă, desfăşurabilă, interoperabilă şi
susţinătoare, incluzând elemente terestre,
marine şi aeriene.., având capacitate
operaţională completă”. A fost aprobat
Angajamentul Capabilităţilor de la Praga
(PCC-Prague Capabilities Commitment) ca
parte a unui efort de a crea capabilităţi minim
necesare, apte să reacţioneze eficient într-un
mediu extrem de ameninţător.
Toţi membrii NATO şi-au asumat
responsabilităţile necesare îmbunătăţirii
capabilităţilor în următoarele domenii:
apărarea chimică, biologică, radiologică şi
nucleară (CBRN); informaţii, supraveghere şi
gestionare a ţintelor; supraveghere aer-sol;
comandă, control şi comunicaţii; eficacitatea
în luptă; mobilitate strategică în aer şi pe
mare; realimentarea cu combustibil realizată
în aer, sprijin în luptă realizat de unităţi
specifice, apte de desfăşurare şi capabile să
ofere şi service în luptă.
Instruirea multilaterală a forţelor, în
tot ceea ce reprezintă spectrul ameninţării
NBC, constituie, în mod cert, condiţia pentru
a descuraja intenţiile întrebuinţării mijloacelor
NBC. Viitorul va aduce noi şi imprevizibile
provocări NBC. În permanenţă trebuie
cunoscute capacităţile, doctrinele şi
conceptele operaţionale NBC ale inamicului.
Forţele cu care participă România în cadrul
Alianţei Nord-Atlantice vor desfăşura acţiuni
militare împreună cu forţele aliaţilor în
diferite teatre de operaţii.
Pentru a veni în sprijinul eforturilor şi
cerinţelor formulate prin propunerile de forţe
şi cerinţele pe termen lung, au fost iniţiate o
serie de proiecte în cadrul reţelei de cercetare-
dezvoltare, între care se remarcă:
vehicule aeriene fără pilot;
studiu privind efectele armelor
neletale asupra oamenilor;
vehicul subacvatic telecomandat
pentru detecţia, identificarea şi
clasarea minelor marine;
elaborare şi avizare algoritm
criptografic pentru echipamente de
criptare;
laborator chimic mobil/dislocabil;
sistem de soluţii de decontaminare cu
aplicaţii polivalente;
echipamente de detecţie şi identificare
a agenţilor chimici în cadrul
sistemului de supraveghere şi
avertizare NBC etc.
MANAGEMENTUL CERCETARI I STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
6
Reforma organismului nostru militar
se caracterizează prin restructurarea forţelor,
diminuarea efectivelor, crearea unor structuri
de forţe care prin creşterea profesionalizării
personalului şi modernizarea înzestrării să fie
eficiente în condiţiile actuale ale diversificării
misiunilor şi interoperabile conceptual,
operaţional, tehnic şi administrativ cu
structurile NATO. Actuala abordare
doctrinară a locului, rolului şi misiunilor
structurilor de apărare NBC implică, de
asemenea, noi sarcini, o nouă orientare în
activitatea de cercetare ştiinţifică şi aplicativă.
În prezent, există în înzestrarea
armatei noastre categorii de echipamente şi
materiale de apărare NBC care pot fi
întrebuinţate în bune condiţii pentru misiuni
de control NBC şi de decontaminare,
performanţele acestora constând în: afişarea
digitală şi rapidă a rezultatelor cercetării
NBC; executarea în regim de lucru
semiautomatizat a controlului NBC;
mobilitate; posibilităţi de lucru mărite şi
funcţionalităţi multiple (decontaminare
tehnică-teren-personal); asigurarea protecţiei
individuale eficiente.
În perioada următoare, în funcţie de
valoarea resurselor materiale şi financiare la
dispoziţie, va fi modernizată o parte
însemnată a echipamentelor şi materialelor de
specialitate. Tehnica de control NBC va
asigura mai multă operativitate în culegerea,
prelucrarea şi transmiterea automatizată a
datelor despre situaţiile de natură NBC;
aparatura de control NBC se impune a fi în
totalitate digitalizată, miniaturizată,
standardizată, micşorându-i eroarea de
măsurare.
Armamentului incendiar i se va mări
bătaia şi puterea de distrugere,
echipamentelor de protecţie individuală NBC
li se va spori gradul de confort, eliminând
stresul termic produs de supraîncălzirea
corpului. Se va realiza compatibilitatea
autospecialelor de decontaminare cu cele din
înzestrarea NATO, în ce priveşte gabaritul
acestora, fiabilitatea, procedeele utilizate şi
randamentul.
Pentru realizarea compatibilităţii între
echipamente şi materiale de apărare NBC
proprii şi cele din înzestrarea NATO este
necesară proiectarea şi realizarea unei noi
generaţii de tehnică şi echipamente de apărare
NBC standardizate, digitizate,
multifuncţionale şi modulare, care să asigure
cu minimum de personal îndeplinirea cu
eficienţă a întregii game de misiuni de
specialitate.
Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru
Apărare NBC şi Ecologie se distinge ca
instituţie de cercetare ştiinţifică în domeniul
apărării NBC şi al ecologiei prin faptul că
desfăşoară o multitudine de activităţi cu
caracter de unicitate pe plan naţional. Centrul
este singurul institut din ţară capabil să
furnizeze informaţii detaliate şi competente
legate de agenţii chimici de război, folosiţi
accidental, în scop terorist sau în caz de
conflict.
Dispune de specialişti abilitaţi să
efectueze operaţiuni de identificare a agenţilor
chimici de război reali şi să execute
determinări de droguri şi de substanţe
periculoase necunoscute (cuplaj gaz -
cromatograf - spectrometru de masă,
spectrometru RMN, lichid cromatograf cu
detector UV-VIS). În domeniul
decontaminării chimice şi radioactive
colectivul de specialişti poate stabili
tehnologia de refacere a mediului contaminat
cu agenţi chimici de război sau cu substanţe
toxice industriale.
Buletinele de încercări emise de
această instituţie sunt recunoscute în Sistemul
Naţional de Apărare (MApN, MAI, SRI, SPP)
şi reprezintă documente de bază şi obligatorii
în activitatea de stabilire a stării de
operativitate a echipamentelor de apărare
NBC şi în activitatea de achiziţie de la
furnizori interni sau externi. Centrul dispune
de unitate nucleară categoria a III-a (sursă
radioactivă cu o activitate de 75 Ci) autorizată
să funcţioneze, care asigură toate facilităţile
necesare pentru desfăşurarea în condiţii
optime a tuturor activităţilor de mentenanţă
pentru aparatura de control nuclear şi chimic
din armată, iar la cerere, şi pentru celelalte
componente ale sistemului naţional de
apărare.
MANAGEMENTUL CERCETARI I STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
7
În funcţie de necesităţile sistemului
naţional de apărare şi de tendinţele pe plan
mondial de dezvoltare a echipamentelor de
apărare NBC împotriva ameninţărilor şi
riscurilor de securitate, obiectivele centrului
se vor adapta cerinţelor viitorului.
O mare atenţie se acordă şi celor două
componente importante ale activităţii acestei
instituţii de cercetare, cea ecologică şi cea
biologică. Din volumul total al activităţii
centrului, 15% este destinat protecţiei
mediului, punându-se la dispoziţie echipe
mobile de intervenţie şi aparatura necesară
pentru prelevarea probelor din zonele
contaminate, în cazul dezastrelor ecologice.
De asemenea, experţii acestei unităţi participă
alături de specialişti din alte instituţii în
comandamentele de criză constituite la nivel
naţional. În ce priveşte domeniul biologic,
s-au axat, până acum, mai mult pe
decontaminarea externă, dar sunt în curs de
implementare a unei structuri bio, care, în caz
de nevoie, cu ajutorul laboratoarelor mobile
dislocabile să poată face o primă detecţie,
urmând ca partea finală şi profilaxia să fie
executate de instituţiile specializate. În acest
scop, instituţia a fost dotată cu trei
autospeciale care au aparatura necesară
prelevării de probe, dar şi executării de
analize chimice şi radiologice.
Pentru viitor cercetările de la NBC nu
se opresc aici. Specialiştii centrului caută, în
continuare, soluţii optime pentru provocările
viitorului pe linia apărării NBC.

MODELAREA CODERELOR CONVOLUŢIONALE CU AJUTORUL
FILTRELOR LINIARE PERIODICE VARIABILE ÎN TIMP

Locotenent inginer Bogdan CRISTEA


Profesor universitar dr. inginer Alexandru ŞERBĂNESCU**

Rezumat
Codurile convoluţionale (CC: Convolutional Codes) se folosesc în mod curent pentru corecţia erorilor în
sistemele de comunicaţii moderne. Recent, CC au fost propuse şi ca tehnici de acces multiplu. Deoarece filtrele liniare
periodice variabile în timp (LPTV: Linear Periodic Time Varying) reprezintă un instrument de proiectare şi studiu al
sistemelor de acces multiplu, în acest articol propunem o modelare a CC pe baza filtrelor LPTV. Pe baza modelului
propus s-ar putea realiza noi filtre LPTV ce implementează simultan corecţia de erori cu capacitatea de acces multiplu.

1. Introducere 2. Coduri convoluţionale şi filtre LPTV
În sistemele de comunicaţii moderne
este un lucru obişnuit de a utiliza coduri
corectoare de erori pentru a realiza transmisii
eficiente, cât mai apropiate de capacitatea
canalului dată de limita lui Shannon. Printre
aceste coduri corectoare de erori se numără şi
CC [1].
Un CC nerecursiv şi nesistematic de rată
de codaj
0
/ 1 n = ρ , cu lungimea constrângerii
K este descris de sistemul de ecuaţii pe
corpul :
2
Z
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
Z p
i p d g p c
i p d g p c
i p d g p c
K
i
n
i
n
K
i
i
K
i
i
∈ ∀











− =
− =
− =




=
− −

=

=
1
0
1 1
1
0
1 1
1
0
0 0
0 0
M
(1)
Recent au apărut în literatura de
specialitate propuneri de realizare a accesului
multiplu pe baza CC [2]. Deoarece filtrele
LPTV [3] reprezintă un instrument de
proiectare şi studiu al sistemelor de acces
multiplu [4], în acest articol propunem o
modelare a CC pe baza filtrelor LPTV.
unde ( )
2
Z p d ∈ este intrarea coderului la
momentul de timp discret ,
sunt cei
Z p ∈
( )
2
Z g
q
i

K coeficienţi ce permit obţinerea
ieşirii
( )
( ) p c
q

2
Z . Cele ieşiri ale
coderului sunt convertite paralel-serial pentru
a realiza transmisia serială prin mediul de
comunicaţie.
0
n
Restul articolului este organizat după
cum urmează. În secţiunea a doua se va face o
scurtă introducere în teoria CC şi a filtrelor
LPTV. În secţiunea a treia se va prezenta
modul în care se poate realiza echivalenţa
dintre un CC şi un filtru LPTV. Concluziile
vor fi prezentate în secţiunea a patra.
Coeficienţii
( ) q
i
g , ce
permit obţinerea ieşirii formează
polinomul generator
{ } 1 ,..., 1 , 0 − ∈ K i
( )
( ) p c
q
( ) x G :
q

}
Notaţii: se va nota cu simbolul
corpul întregilor modulo 2. Pe
se definesc operaţiile de adunare modulo ,
notată prin „ ”, şi de înmulţire modulo 2,
notată prin „”. Se va folosi simbolul „


pentru a reprezenta adunarea modulo 2 a mai
multor elemente din .
{ 1 , 0
2
= Z
2
Z
2

2
Z
( )
( ) ( )
0
2
2
1
1
... g x g x g x G
K q
K
K q
K q
+ + + =




(2)
De regulă, polinomul generator se dă prin
coeficienţii săi în forma octală.
De exemplu, în figura 1 este reprezentat
un CC nerecursiv şi nesistematic de rată de
codaj 2 / 1 = ρ , lungimea constrângerii 3 = K
5
1

şi polinoame generatoare G şi 7
0
= = G
(forma octală).





AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE TESTARE,
EVALUARE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ SISTEME INFORMATICE ŞI COMUNICAŢII
∗∗
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ
CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 8
g
0
(1)
=1
c
(0)
(p)
d(p)
g
2
(1)
=1
g
0
(0)
=1 g
2
(0)
=1
+
g
1
(1)
=0
c
(1)
(p)
+
g
1
(0)
=1
z
-1
z
-1

z
-1
z
-1
c
(0)
(p)
g
0
(1)
=1
d(p)
g
2
(1)
=1
g
0
(0)
=1
+
g
1
(1)
=0
c
(1)
(p)
+
g
1
(0)
=1








Fig. 2 Codor convoluţional recursiv şi
sistematic
Fig. 1 Codor convoluţional nerecursiv şi
nesistematic

Pentru a putea modela CC cu ajutorul
filtrelor LPTV definim pe Z filtrul LPTV
prin ecuaţia cu diferenţe finite [3]:
2
Numele de nerecursiv provine din faptul
că nici una din ieşirile CC, , nu este
folosită printr-o reacţie drept intrare. Numele
de nesistematic provine din faptul că intrarea
CC, , nu este folosită direct şi pe post de
ieşire.
( )
( ) p c
q
( ) p d
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
∑ ∑

=

=
− ⊕ − =
1
0
1
1
M
j
N
s
s j
s n y n j n x n n y β α (5)
unde Z n ∈ este indexul temporal, ( )
2
Z n x ∈
este intrarea filtrului, este ieşirea
filtrului,
( )
2
Z n y ∈
( ) ( , n n
s j
)
2
Z ∈ β α sunt coeficienţii
filtrului LPTV atfel încât există un număr
natural pentru care: L
CC recursiv şi sistematic se obţine din
CC nerecursiv şi nesistematic descris de
sistemul de ecuaţii (1) prin folosirea uneia din
cele ieşiri, printr-o reacţie, pe post de
intrare. Pentru realizarea reacţiei vom folosi
ieşirea , de exemplu. De asemenea, intrarea
CC, , este folosită direct şi pe post de
ieşire. În acest caz, sistemul de ecuaţii pe
corpul este:
0
n
0
( p d
Z
)
2
( ) ( L n n
j j
+ = ) α α (6)
şi
( ) ( L n n
s s
+ = ) β β (7)
Numărul se numeşte perioada
filtrului LPTV.
L
( )
( ) ( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
Z p
i p g p c
i p g p c
p d p c
K
i
n
i
n
K
i
i
∈ ∀









− =
− =
=



=
− −

=
1
0
1 1
1
0
1 1
0
0 0
γ
γ
M
(3)
În secţiunea următoare vom arăta felul
în care CC pot fi modelate cu filtre LPTV pe
definite de (5).
2
Z

3. Modelarea CC cu filtre LPTV
În această secţiune se va modela cu
filtre LPTV pe CC de rată de codaj
2
Z
0
/ 1 n = ρ , date prin sistemele de ecuaţii (1) şi
(3). Pentru aceasta se vor defini, plecând de la
secvenţele de intrare şi ieşire ale CC, două noi
secvenţe ce vor constitui intrarea, respectiv
ieşirea filtrului LPTV echivalent. Apoi, pentru
fiecare din cele două tipuri de CC date prin
sistemele de ecuaţii (1) şi (3) se vor determina
coeficienţii filtrului LPTV în funcţie de
coeficienţii polinoamelor generatoare.
unde
( ) ( )
( )
(


=
− + =
1
1
0
K
r
r
r p g p d p γ γ ) (4)

Un exemplu de CC recursiv şi sistematic
de rată de codaj
2 / 1 = ρ
, lungimea
constrângerii şi polinoame generatoare
şi (forma octală) este
reprezentat în figura 2.
3 = K
5
1
= G
7
0
= G

Astfel, în ambele cazuri de CC se
observă că pentru un bit de intrare, ( ) p d
} 1
0

,
corespund ieşiri: .
Pentru a putea reprezenta CC cu filtrul LPTV
0
n
( )
( ) { ,..., 1 , 0 , ∈ n q p c
q




CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
9
CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 10
Se observă că setul de coeficienţi ( ) n
j
α
astfel definit este periodic în timp de perioadă
.
0
n
(5) este necesar ca debitul binar să fie acelaşi
la intrarea şi ieşirea filtrului LPTV, echivalent
ce modelează CC. Pentru aceasta, se defineşte
plecând de la secvenţa de intrare a CC,
o nouă secvenţă binară
. În noua secvenţă fiecare bit
iniţial, , este duplicat de ori:
( ) Z p p d ∈ ,
( ) Z n n x ∈ ,
( ) p d
(
0
n
, 0 d
{ ,...,
,...,
(n
j
1 ...d −
x
( ) p d
( ) q p n x +
0
( ) n y
( )
( ) {0 , ∈ q p c
q
( ) q p n y +
0
( ) Z n n y ∈ ,
( ) n x
0
n
j
g
n +
0 ∈ j
Cu notaţiile (9), (10), (11) şi (12)
sistemul de ecuaţii (1) se poate rescrie sub
forma:
( ) ( ) ( )


=
− =
1
0
0
K
j
j
j n n x n n y α (13)
) ( ) ( ) ( ) ( )... 1 ,..., 0 , 0 ,
0
d d d
n
4 4 3 4 4 2 1
(8)
Analitic, relaţia dintre un bit al noii
secvenţe, , şi un bit al vechii secvenţe,
, se scrie sub forma:
( ) n
( ) } Z p n q p d ∈ − ∈ ∀ = , 1 1 , 0 ,
0
(9)
Relaţia (13) reprezintă relaţia de intrare
ieşire a unui filtru LPTV pe de perioadă
. În acest fel, s-a arătat cum se modelează
un CC nerecursiv şi nesistematic cu un filtru
LPTV.
2
Z
0
n
În continuare, se va considera cazul CC
recursive şi sistematice definite de sistemul de
ecuaţii (3). Folosind (4) se rescrie ieşirea
( )
( ) p c
q
pentru 0 ≠ q a CC sub forma:
De asemenea, plecând de la cele
ieşiri ale CC se defineşte o altă secvenţă
binară, prin care se realizează
trecerea de la emisii paralele la o emisie
serie. Astfel, un bit al noii secvenţe, , se
scrie în funcţie de cei biţi de ieşire ai CC,
sub forma:
0
n
Z n∈ ,
0
n
,..., 1 ,
0
n
( ) n y
0
n
} 1 −
( )
( )
( )
( )
( ) ( )
( )
∑ ∑

=

=
− ⊕ − =
1
0
1
1
0
K
j
K
s
q
s
q
j
q
s p c g j p d g p c
(14)
( )
( ) { } Z p n q p c
q
∈ − ∈ ∀ = , 1 1 , 0
0
(10)
Se grupează coeficienţii polinoamelor
generatoare ai CC recursive şi sistematice sub
forma a două seturi de coeficienţi variabili în
timp ( ) n
j
α şi ( ) n
s
β astfel:
( )
( ) { }
( )
( )
{ }
( )
( )
{ }
( )
( )
{ }











− ∈ ∀ = −
− ∈ ∀ =
− ∈ ∀ =
− ∈ ∀ =
=

1 ,..., 1 , 0 1
1 ,..., 1 , 0 2
1 ,..., 1 , 0 1
1 ,..., 2 , 1 0 0
1 0
1
0
2
1
0
0
K j g n
K j g
K j g
K j
n
j j
j j
j j
j
α
α
α
α
α
M
(15)
În acest fel, s-au obţinut pe baza intrării
şi ieşirii CC două noi secvenţe şi
, , astfel încât la un bit de intrare în
CC, , corespunde un bit de ieşire .
( ) Z n n x ∈ ,
( ) n y
În continuare, se vor considera numai
cazuri de CC nerecursive şi nesistematice
definite de sistemul de ecuaţii (1).
Se grupează coeficienţii polinoamelor
generatoare ai CC nerecursive şi
nesistematice sub forma unui nou set de
coeficienţi variabili în timp ) α :
( ) (
0
n n n
j j
+ ) = α α (16)
şi
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
{ } 1 ,..., 2 , 1
1
2
1
0 0
0
0
0
0
− ∈ ∀









= −
=
=
=
K s
g n
g
g
s s
s s
s s
s
β
β
β
β
M
(17)
( )
( )
( )
( )
( )
( )







= −
=
=
−1
0
1
0
1
1
0
j
j j
j j
n
g
g
α
α
α
M
(11)
( ) (
0
n n n
s s
+ ) = β β (18)
şi
( ) ( )
0
n n
j j
= α α (12)
Cu notaţiile (9), (10), (15), (16), (17) şi
(18) sistemul de ecuaţii (3) se poate rescrie
sub forma:
pentru . { } 1 ,..., 1 , − K
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
∑ ∑

=

=
− ⊕ − =
1
1
0
1
0
0
K
s
s
K
j
j
s n n y n j n n x n n y β α
(19)
Relaţia (19) reprezintă relaţia de intrare
ieşire a unui filtru LPTV pe de perioadă
. În acest fel, s-a arătat cum se modelează
şi un CC recursiv şi sistematic cu un filtru
LPTV.
2
Z
0
n
Plecând de la modelarea cu filtre LPTV
a celor două tipuri de CC prezentate anterior
(CC nerecursiv şi nesistematic; CC recursiv şi
sistematic), se pot reprezenta cu filtre LPTV
pe şi celelalte variante de CC (CC
sistematice şi nerecursive; CC nesistematice
şi recursive).
2
Z

4. Concluzii
În acest articol, am arătat cum se
modelează CC cu ajutorul filtrelor LPTV pe
corpul . Una din posibilele aplicaţii ale
modelului nostru îl reprezintă sistemele de
acces multiplu pentru care s-ar putea folosi
filtre LPTV ce implementează simultan
corecţia de erori cu capacitatea de acces
multiplu. Acesta va fi unul din obiectivele
cercetărilor noastre viitoare.
2
Z


Bibliografie
[1] BERROU, C.; GLAVIEUX, A.; THITIMAJSHIMA, P.- „Near Shannon Limit Error-
Correcting Coding and Decoding: Turbo Codes”, Proceedings of IEEE International
Communications Conference, 1993;
[2] PING, L; LIU, L.; WU, K. and LEUNG, W. K. -“Interleave division multiple access (IDMA)
communication systems,” Proc. 3rd International Symposium on Turbo Codes & Related Topics,
2003, pp. 173-180;
[3] MCLERNON, D. - “One-dimensional linear periodically time-varying structures: derivations,
interrelationships and properties,” IEE Proceedings -Vision, Image & Signal Processing, vol. 149,
no. 5, Oct. 1999;
[4] CHAUVET, W.; CRISTEA, B.; LACAZE, B.; ROVIRAS, D. and DUVERDIER, A.-
“Design of orthogonal LPTV filters: Application to spread spectrum multiple access,” ICASSP,
May 2004, Montreal.
CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
11
CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 12
ELIMINAREA EFECTELOR DE DEFORMARE A IMAGINILOR ISAR DE
MARE REZOLUŢIE

Locotenent inginer Felix TOTIR


Locotenent inginer Şerban MÂLCOMETE

Rezumat
Creşterea rezoluţiilor longitudinală şi transversală a imaginilor ISAR se face prin folosirea unei benzi mai mari
de frecvenţă şi a unui interval lărgit de integrare a profilurilor de distanţă. Deşi în acest mod creşte cantitatea de
informaţie disponibilă, caracterul deformat al acesteia (tradus prin efectul de migraţie a punctelor de strălucire între
celulele de distanţă longitudinală) introduce un efect puternic de defocalizare, ceea ce poate face ca imaginea să fie
inutilizabilă. Articolul detaliază metoda de interpolare, special concepută pentru înlăturarea acestui efect.


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE TESTARE,
EVALUARE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ SISTEME INFORMATICE ŞI COMUNICAŢII
1. Introducere
Etapa de imagerie este etapa fundamentală
care distinge sistemele de recunoaştere a ţintelor
radar în ansamblul general al sistemelor de
recunoaştere şi de clasificare. Definitorii pentru
performanţa sistemului decizional sunt
robusteţea şi calitatea imaginii reconstruite.
= −
Considerăm mai întâi transformata Fourier
efectuată după variabila f (după fiecare din
coloanele matricei semnăturii complexe):
{ }
( ) ( )
1
ˆ
0 0
ˆ( , )
ˆ
sin cos
f f
q q q
q
F f
a f u v
χ β
δ β β


=
+

(2)
Practic, { }
1
ˆ
ˆ( , )
f f
f F χ β


nu este altceva
decât profilul de distanţă al ţintei radar (aceasta
fiind considerată ca un ansamblu de puncte de
strălucire). Mai exact, pentru fiecare coloană a
matricei semnăturii complexe, se obţin
proiecţiile ţintei pe axa de distanţă
longitudinală, în poziţia curentă a acesteia.
Aceste profiluri de distanţă variază odată cu
poziţia ţintei. Aşadar, poziţiile punctelor de
strălucire nu se conservă între două profiluri de
distanţă succesive.
Pentru reconstrucţia imaginilor ţintelor
radar se folosesc mai multe metode, în esenţă
metode de analiză spectrală, bazate pe
transformata Fourier sau algoritmi de tip
superrezoluţie (MUSIC 2D şi ESPRIT 2D) [1].
În cadrul modelului ISAR ţinta execută o
mişcare de rotaţie uniformă, relativ la sistemul
radar. Pentru unghiuri mari de rotaţie, variaţia
poziţiei în distanţă longitudinală a punctelor de
strălucire nu mai poate fi neglijată. Practic,
intervalul de integrare în distanţă transversală
pentru fiecare punct de strălucire se reduce ca
urmare a instabilităţii acestuia în distanţă
longitudinală (şi, totodată, spectrul său Doppler
devine nestaţionar).
Interpolarea (reformarea) are drept scop
reducerea sau eliminarea acestui efect şi, în
consecinţă, refocalizarea imaginii ISAR
obţinute.
Practic, dacă banda de frecvenţă a
semnalului folosit pentru măsurarea semnăturii
complexe a ţintei este infinită, rezoluţia în
distanţă longitudinală devine infinită, dar
intervalul de integrare coerentă pentru cea de-a
doua transformată Fourier inversă (după
variabila β ) este redus la zero.
mpd - normal scan mode
no. of range profile
s
la
n
t ra
n
g
e
10 20 30 40 50 60
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
misar3 - normal scan mode
cross range
s
la
n
t ra
n
g
e
-10 -5 0 5 10
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10

2. Semnătura complexă a ţintei.
Necesitatea interpolării
În cazul general, expresia semnăturii
complexe a unei ţinte radar (conform modelului
ISAR) este [2]:
{
}
0
0
ˆ( , ) exp( 2 sin )
exp( 2 cos )
q q
q
q
f a j u f
j v f
χ β π β
π β
= −
⋅ −


(1)
a) b)
Fig. 1 Profilurile de distanţă (a) şi imaginea
ISAR 2D (b) obţinute prin folosirea
transformatei Fourier inverse
CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
13
În concluzie, pentru o rezoluţie
transversală infinită (dacă integrarea după β
este efectuată pe toata axa reală), rezoluţia în
distanţă longitudinală devine nulă. În practică,
intervalul maxim de integrare după variabila β
este finit (între şi 0 2π ).
În concluzie, o rezoluţie infinită în
distanţă longitudinală anulează rezoluţia în
distanţă transversală. Din punct de vedere
practic, traiectoriile punctelor de strălucire sunt
divergente (a se vedea figura 1a). Este evident
că punctele de strălucire au o migraţie în
distanţă înclinată între două profiluri succesive
de rezoluţie. Efectul de defocalizare introdus de
această migraţie este vizibil în figura 1 b.
În mod analog, dacă efectuăm
transformata Fourier inversă după β , obţinem:
{ }
0 0
1
ˆ
ˆ 2 sin 2 cos
2
ˆ( , )
q q
j fu j fv
j
q
q
F f
a e e e d
β β
π β π β
πββ
χ β
β


+∞
− −
−∞
=
=


(3)
Aşadar, orice încercare de ameliorare a
rezoluţiei transversale a imaginii reconstruite
prin mărirea intervalului de integrare coerentă
va fi penalizată prin defocalizarea imaginii
reconstruite.
2.1.Interpolarea şi efectele acesteia (cazul 2D)
Observăm că în ecuaţia următoare (a se
vedea (1)):
0 0
2 sin 2 cos
ˆ( , )
q q
j u f j v f
q
q
f a e e
π β π
χ β
− −
=
β

(5)
În vederea calculării integralelor care
intervin în relaţia (3) vom considera că
unghiurile implicate sunt mici.
Aşadar expresia (3) devine:
{ }
(
0
2
1
ˆ 0
ˆ
ˆ( , )
q
j fv
q
q
F f a e fu
π
β β
χ β δ β




∑ ) q
− (4)
mic - normal scan mode misar3 - normal scan mode
cele două funcţii exponenţiale care conţin în
argument cantităţile şi , (coordonatele în
distanţă înclinată şi transversală ale punctului de
strălucire în poziţia de referinţă a ţintei), sunt
în fapt transformate Fourier calculate în
punctele
0q
u
0q
v
q
f sinβ şi cos f β . Utilizând notaţiile
următoare:
cross range
n
o
. o
f ra
n
g
e
c
e
ll
-10 -5 0 5 10
5
10
15
20
25
cross range
s
la
n
t r
a
n
g
e
-10 -5 0 5 10
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10

sin , cos
x y
f f f f β β = = (6)
ecuaţia (5) ia forma următoare:
a) b)
Fig. 2 Profilurile transversale (a) şi imaginea
ISAR 2D (b) obţinute prin folosirea
transformatei Fourier
0
2 2
ˆ( , )
q x q y
j u f j v f
y x q
q
f f a e e
π π
χ
− −
=
0

(7)
În mod evident, aplicarea dublei
transformate inverse (după variabilele
x
f şi
y
f ,
numite frecvenţe spaţiale) va furniza impulsuri
Dirac în poziţiile şi , identificând deci
punctele de strălucire. Totuşi, două aspecte
trebuie luate în calcul:
0q
u
0q
v
Practic, de această dată transformata
Fourier inversă este efectuată după fiecare linie
a matricei semnăturii complexe ˆ( , ) f χ β .
Ecuaţia (4) demonstrează că, pentru fiecare din
aceste linii (deci pentru o frecvenţă f fixă), se
obţine o sumă de impulsuri Dirac perfect
localizate în poziţiile
0q
fu în distanţă
transversală.
• funcţia ( , ) f χ β este cunoscută doar pentru
două ansambluri discrete
0 m
f f mf = +
%
,
0, m 1 M = − şi
0 n
n β β β = +
%
, 0, 1 n N = −
care formează o reţea echidistantă în
sistemul de coordonate { } , f β .
Practic, pe fiecare linie a imaginii se
obţine profilul transversal al ţintei radar în
poziţia de referinţă, dilatat cu un factor egal cu
frecvenţa de baleiaj. Cea de-a doua transformată
Fourier inversă, după variabila f , (în lungul
coloanelor imaginii din figura 2 a) va avea o
slabă localizare în distanţă înclinată (a se vedea
figura 2 b).
• mulţimea
{ }
cos , sin
y m n x m n
f f f f β β = = ,
nu este o reţea echidistantă în planul
{ }
,
y x
f f .
Dar una din condiţiile necesare pentru
aplicarea transformatei Fourier (directă sau
inversă) este ca punctele de definiţie să fie
CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 14
echidistante (adică eşantionarea trebuie
efectuată cu frecvenţă constantă). Aşadar,
reţeaua
{ }
cos , sin
y m n x m n
f f f f β β = = trebuie
să fie echidistantă.
Prin urmare, transformata Fourier inversă
aplicată fiecărei coloane a matricei semnăturii
complexe a ţintei permite obţinerea profilurilor
longitudinale de distanţă ale ţintei în poziţia de
referinţă a ţintei. De această dată punctele de
strălucire nu mai migrează în distanţă
longitudinală şi profilurile devin statice (a se
vedea figura 4 a).
În principiu, reţeaua echidistantă
{ }
,
y x
f f poate fi aleasă în mod arbitrar. Dar, în
realitate, după construirea reţelei echidistante,
valorile funcţiei ˆ( , )
y x
f f χ trebuie calculate prin
interpolare (sau extrapolare). Trebuie aşadar ca
reţeaua echidistantă
{ }
,
y x
f f să fie suprapusă
(pe cât posibil) cu reţeaua neechidistantă
{ }
cos ,
n
sin
n x m
f f
y m
f f β β = = .
mpd - pseudo-interpolation on optimal latticeal grid
no. of range profile
s
la
n
t r
a
n
g
e
10 20 30 40 50 60
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
misar3 - pseudo-interpolation on optimal latticeal grid
cross range
s
la
n
t r
a
n
g
e
-10 -5 0 5 10
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10

a) b)
Dată fiind modalitatea de definire a
frecvenţelor spaţiale (a se vedea (6)), variabilele
{ } , f β pot fi reprezentate drept coordonate
polare asociate sistemului cartezian
{ }
,
y x
f f .
Această legătură este ilustrată în figura 3.
Fig. 4 Profilurile longitudinale statice (după
interpolare) (a) şi imaginea ISAR 2D focalizată
(b), obţinută cu metoda Fourier
De manieră duală, prin aplicarea
transformatei Fourier inverse după variabila
y
f ,
se obţine:

0
2
1
0
ˆ { ( , )} ( )
q y
x x
j v f
y x q x q
f f
q
F f f a e f
π
χ δ



= −u

(9)
Profilurile transversale statice şi imaginea
ISAR 2D focalizată sunt reprezentate în figura5.
mic - pseudo-interpolation on optimal latticeal grid
cross range
n
o
. o
f ra
n
g
e
c
e
ll
-10 -5 0 5 10
5
10
15
20
25
misar3 - pseudo-interpolation on optimal latticeal grid
cross range
s
la
n
t r
a
n
g
e
-10 -5 0 5 10
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10

Fig. 3 Legătura sistemelor de coordonate
În figura 3, coordonata β este
reprezentată centrată în jurul valorii sale medii
med
β . Putem considera 0
med
β = , alegând poziţia
de referinţă a ţintei la mijlocul intervalului
unghiular de rotaţie. În acest caz,
min max
β β = − .
a) b)
Fig. 5 Profilurile transversale statice (a) (după
interpolare) şi imaginea ISAR 2D focalizată (b),
obţinută cu metoda Fourier
Porţiunea dintre dreptele
(min) 0 y
f f = ,
(max) 1 y M
f f

= ,
(min)
sin(
x med
f f
min
) β =
)
şi
(max)
sin(
x
f f
max
β = este zona de definire a
regiunii (reţelei) rectangulare optimale (zona
haşurată din figura 3).
În cele două cazuri (figura 4b şi figura
5b), imaginile ISAR 2D au fost obţinute prin
aplicarea transformatei Fourier inverse pe
dimensiunea complementară în ecuaţiile (8) şi
(9), ceea ce revine la:

1
0 0
ˆ { ( , )} ( , )
y y
x x
y x q x q y q
f f
q
f f
F f f a f u f χ δ



= − −v

(10)
După interpolare se cunosc valorile
funcţiei (7) în toate punctele reţelei rectangulare
echidistante. Aplicarea transformatei Fourier
inverse după variabila
y
f conduce la:
deci la o perfectă localizare a punctelor de
strălucire.

0
2
1
0
ˆ { ( , )} ( )
q x
y y
j u f
y x q y q
f f
q
F f f a e f
π
χ



=

v δ − (8)
3. Rezultate şi concluzii
Efectele benefice ale etapei de
reformare/interpolare sunt încă şi mai vizibile
CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
15
Pentru metodele MUSIC şi ESPRIT, doar
o parte a datelor din tabloul semnăturii
complexe este considerată în procesul de
reconstrucţie (circa pe fiecare
dimensiune). În acest fel, se reduce timpul de
calcul şi se pune în evidenţă caracterul super-
rezoluţie al acestor metode [3].
20%
atunci când structura ţintei radar este una
complexă.
Astfel, figura 6 prezintă rezultatul final al
procesului de reconstrucţie prin metoda Fourier:
imaginea ISAR 2D care se obţine atunci când
nu se parcurge (figura 6a) şi, respectiv, atunci
când se parcurge (figura 6b) etapa de
interpolare.
-8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
cross range
s
la
n
t ra
n
g
e

-8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
cross range
s
la
n
t r
a
n
g
e

cross range
s
la
n
t ra
n
g
e
-8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
misar3 - interp2 on reduced latticeal grid (Fourier)
cross range
s
la
n
t ra
n
g
e
-10 -5 0 5 10
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10

a) b)
a) b)
Fig. 8 Imaginile ISAR 2D reconstruite cu
metoda ESPRIT 2D, înainte (a) şi după (b)
interpolare
Fig. 6 Imaginile ISAR 2D reconstruite prin
metoda Fourier, înainte (a) şi după (b)
interpolare
Ameliorarea imaginilor obţinute după
aplicarea procedurii de interpolare poate fi
verificată pe aceste exemple.
Este de asemenea interesant studiul
comportamentului metodelor de tip super-
rezoluţie (MUSIC 2D şi ESPRIT 2D). Figura
7Fig. 7 ilustrează, de manieră comparativă,
rezultatele obţinute prin aplicarea metodei
MUSIC 2D, iar figura 8 prezintă imaginile
ISAR 2D corespunzătoare, obţinute cu ajutorul
metodei ESPRIT 2D.
Caracterul de linii spectrale al noii
semnături complexe a ţintei (după interpolare)
face ca aplicarea algoritmilor de estimare a
dimensiunii sub-spaţiul semnal (al numărului de
puncte de strălucire) să fie mult mai eficace.
Trebuie totuşi notată o mai mare robusteţe
a algoritmului MUSIC 2D la efectul de
supraestimare a numărului de puncte de
strălucire. Astfel, în figura 7 şi în figura 8, este
mult mai facilă interpretarea imaginii MUSIC
decât cea a imaginii ESPRIT (înaintea etapei de
interpolare). cross range
s
la
n
t ra
n
g
e
-8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10

cross range
s
la
n
t r
a
n
g
e
-8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10

a) b)
Fig. 7 Imagini ISAR 2D reconstruite cu metoda
MUSIC 2D, înainte (a) şi după (b) interpolare

Bibliografie
[1] QUINQUIS, A.; RĂDOI, E.; TOTIR, F.- Some radar imagery results using
superresolution techniques, IEEE Trans. on Antennas and Propagation, May 2004;
[2] RADOI, E.; QUINQUIS, A.; TOTIR, F. - Achieving superresolution by subspace
eigenanalysis in multidimensional spaces, International Conference EUSIPCO 2002,
Toulouse, France, 2002;
[3] ROY, R.; KAILATH, T. - ESPRIT – Estimation of Signal Parameters via
Rotational Invariance Techniques, IEEE Trans. on ASSP, Vol. 37, pp. 984-995, No.
7/1986.
CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 16
“MapAplic 1.0” – APLICAŢIE DE TIP SISTEM INFORMAŢIONAL
GEOGRAFIC PENTRU MONITORIZAREA CONDUCERII FOCULUI ÎN
POLIGONUL CINCU

Căpitan drd. inginer Adrian ALEXEI

, cercetător ştiinţific gradul III

Rezumat
Acest proiect a fost demarat din iniţiativa Colectivului de Geodezie din cadrul Agenţiei de Cercetare pentru
Tehnică şi Tehnologii Militare şi a avut ca obiectiv crearea unei aplicaţii software destinată asigurării managementului
interoperabilităţii cu sistemele NATO.

4. Descrierea produsului 1. Descrierea generală a proiectului
Această aplicaţie are trei componente
distincte: o bază de date cu informaţii
geografice şi descriptive pentru poligonul
Cincu, o bază de date cu informaţii despre
armamentul de artilerie şi un program care
administrează aceste baze de date şi oferă
instrumentele necesare vizualizării şi analizei
datelor geografice şi planificării şi simulării
tragerilor cu armamentul de artilerie.
În contextul conflictelor armate
moderne, un sistem informaţional geografic
pentru monitorizarea conducerii focului face
parte dintr-un ansamblu mult mai general şi
anume cel al managementului câmpului de
luptă.
Proiectul iniţiat de specialiştii ACTTM
în domeniul geografiei militare abordează atât
probleme fundamentale de cartografie digitală,
cât şi probleme legate de implementarea unor
sisteme informaţionale geografice (SIG)
menite să sprijine diverse activităţi, în cadrul
cărora se folosesc date geografice digitale în
procesul de luare a deciziilor.



2. Obiectivul proiectului
Acest proiect a avut ca obiectiv crearea
aplicaţiei software MapAplic 1.0 destinată
creşterii eficacităţii activităţilor de planificare
şi monitorizării conducerii focului în poligonul
Cincu, oferind utilizatorului o serie de
instrumente specifice SIG pentru vizualizarea
şi analiza datelor geografice digitale şi, de
asemenea, instrumente specifice trupelor de
artilerie.

Configuraţia hardware minimă pentru
funcţionare este:
- procesor Pentium III 500 MHz;
- 128 MB RAM;
3. Destinaţia produsului
- placă video 32 MB;
Produsul este destinat atât trupelor care
îşi desfăşoară activitatea în poligonul Cincu,
cât şi studenţilor militari de specialitate pentru
simularea tragerilor cu armamentul de artilerie
în poligon.
- 500 MB spaţiu pe HDD;
- CD ROM.







AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE TESTARE,
EVALUARE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ARMAMENTE

CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
17
5. Performanţele şi caracteristicile
tehnice ale produsului
Datele geografice utilizate de
MapAplic 1.0 sunt structurate sub forma unei
hărţi digitale, organizată pe mai multe straturi
tematice. Aplicaţia conţine informaţii
referitoare la: drumuri, localităţi, hidrografie,
relief, declinaţia magnetică, raioane obiectiv,
raioane tragere, raioane puncte observare,
puncte de pază şi raioane NBC.
Straturile vectoriale sunt completate cu
trei straturi raster: două straturi conţin imagini
sugestive ale reliefului, realizate pe baza
modelului altimetric al terenului şi un strat ce
conţine o fotogramă aeriană a poligonului.



Aplicaţia oferă o serie de instrumente
specifice SIG pentru:
- controlul straturilor;
- transformări de coordonate între diferitele
sisteme de coordonate utilizate la noi în
ţară (geografice, Gauss-Kruger, Stereo 70);
- determinarea profilului altimetric al
terenului între două puncte;
- determinarea zonei de vizibilitate dintr-un
punct;
- vizualizarea 2D şi 3D a zonei de interes;
- căutarea diferitelor elemente ale hărţii;
- actualizarea bazelor de date geografice.
Instrumente specifice ce ajută la
desfăşurarea activităţilor din poligon:
- planificarea misiunii;
- simularea tragerilor de artilerie;
- conducerea exerciţiilor de antrenament;
- materializarea traiectoriei proiectilului;
- completarea bazelor de date cu alte
informaţii despre piesele de artilerie şi
zona de operaţii;



- stabilirea direcţiei de bază a tragerii;
- alegerea locului punctului de comandă-
observare şi al poziţiei de tragere;
- studiul terenului şi alegerea reperelor;
- determinarea coordonatelor obiectivelor;
- legarea topogeodezică a dispozitivului de
luptă;
- determinarea datelor iniţiale de tragere.

6. Aplicaţii posibile
Implementarea rezultatelor acestui
proiect vor putea servi la:
- dezvoltarea ulterioară a sistemului în
vederea realizării unui produs operaţional
care să poată fi integrat într-un sistem de
management al câmpului de luptă;
- modernizarea sistemului de monitorizare a
conducerii focului în Poligonul Cincu;
- crearea unui cadru modern şi performant
de desfăşurare a exerciţiilor de luptă în
poligon.

7. Beneficiarul rezultatelor proiectului
Beneficiarul acestui produs este
Ministerul Apărării Naţionale. Aplicaţia poate
fi adaptată pentru orice poligon de tragere, prin
crearea unui nou set de date geografice, sau
modificată în scopul satisfacerii altor nevoi ale
categoriilor de arme.


CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 18
IDENTIFICAREA COMPUŞILOR DE INTERES MILITAR
DIN AMESTECURI ORGANICE

Inginer Gabriel EPURE

, cercetător ştiinţific gradul III
Inginer Constantin TOADER

, cercetător ştiinţific
Inginer Nicoleta GRIGORIU

, cercetător ştiinţific
Biochimist Alina ANGHELOIU

, cercetător ştiinţific

Rezumat
Lucrarea prezintă o nouă metodă de preparare a probelor în vederea identificării compuşilor de interes
militar din probe de amestecuri organice. În acest scop, s-a utilizat tehnica de extracţie pe faza solidă. Analizele
efectuate au confirmat eficienţa metodei, punând în evidenţă compuşi care, datorită coeluţiei, nu pot fi identificaţi prin
metoda clasică.


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ PENTRU APĂRARE NBC ŞI ECOLOGIE
Compuşii de interes militar sunt
substanţe care pot fi utilizate ca agenţi chimici
de război.
Convenţia de la Geneva, privind
interzicerea armelor chimice, la care România
a aderat, impune un regim controlat pentru
aceşti compuşi, grupaţi în trei liste, în funcţie
de toxicitatea acestora. Astfel, prin
reglementările internaţionale este interzisă
fabricarea, utilizarea, transportul, depozitarea
anumitor categorii de substanţe (din listele 1
şi 2) şi controlul strict al exporturilor şi
importurilor pentru restul substanţelor (lista
3).
În cazul în care se urmăreşte
verificarea modului în care sunt respectate
prevederile convenţiei, este necesară
identificarea acestor clase de compuşi, în
diferite medii. Matricele complexe, conţinând
un număr foarte mare de substanţe, precum şi
concentraţiile foarte mici ale compuşilor de
interes militar fac identificarea foarte dificilă.
Pentru probele apoase, de sol, beton,
cărbune activ există proceduri standard care
permit identificarea acestor compuşi. Chiar
dacă aceste proceduri sunt de multe ori
laborioase, numai respectându-le se poate
ajunge la rezultatul dorit. În cazul probelor
organice, de regulă, nu este nevoie de
prepararea prealabilă a acestora. Cea mai
utilizată tehnică instrumentală de analiză, gaz-
cromatografia, cuplată cu spectrometria de
masă (GC-MS), permite analizarea probelor
ca atare.
Dacă probele organice conţin
amestecuri de hidrocarburi, cum ar fi probele
de motorină, benzină şi alte fracţii petroliere,
cu un număr foarte mare de compuşi,
separarea este foarte dificilă, existând
posibilitatea ca substanţele de interes să
elueze la acelaşi timp de retenţie cu
hidrocarburile din probă. De asemenea,
suprapunerea spectrelor celor două substanţe
nu permite identificarea compuşilor de interes
pe baza comparării cu spectrele din librării.
Toate acestea duc la rezultate eronate, în
sensul neraportării unor compuşi prezenţi în
probă. Lucrarea prezintă o metodă de
purificare a probelor conţinând hidrocarburi,
metodă dezvoltată în Laboratorul de Analize
Chimice şi Testări din Centrul de Cercetare
Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie şi
aplicată concret la testele de competenţă
interlaboratoare, desfăşurate sub patronajul
Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor
Chimice (OIAC).[2]
Aparatură:
- spectrometru de masă cuplat cu gaz
cromatograf (GC/MS), SATURN 2100 T;
- spectrometru de rezonanţă magnetică RMN,
GEMINI 2000;
- coloană capilară VF 5ms (arylene
modified/polydimethylsiloxane), produsă de
firma CHROMPACK, cu dimensiunile:
lungime - 30 m, diametru interior - 0,25 mm,
grosime film - 0,25 µm;
- vacuum manifold, produs de firma J T Baker,
cu 12 cartuşe de extracţie;
CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
19
- pompă de vid;
- cartuşe de extracţie SPE de tip Bond Elut, SI
Silica;
- microseringi Hamilton, pentru injectare
probe, volum 10 µl;
- fiole RMN.
Reactivi:
- hexan, HPLC (Merck)
- acetonă HPLC (Merck);
- acetonă deuterată (Merck).
Parametri operaţionali:
- gaz purtător Heliu, debit 1 ml/minut (36,2
cm/s), presiune constantă;
- mod de injecţie: splitless (2 minute);
- program de temperatură: 60
o
C (2 min),
10
o
C/min, 300
o
C (10 min);
- solvent delay, 6 minute;
- domeniu de scanare: 40-500 m/z;
- volum injecţie GC-MS 1 µl;
- experimente 1H RMN;
- volum probă RMN 0,7 ml.
Mod de lucru
Prepararea probei organice s-a
efectuat în modul următor [1]:
s-a condiţionat cartuşul de extracţie cu
1 ml hexan;
s-a trecut proba organică (1 ml) prin
cartuşul de extracţie;
s-a spălat coloana de extracţie cu 1 ml
hexan;
s-a eluat conţinutul coloanei cu 1 ml
acetonă, în două etape de câte 0,5 ml;
proba eluată s-a concentrat la 0,1 ml;
s-a analizat folosind sistemul GC-MS
şi RMN

Rezultate:
În figura 1 este prezentată
cromatograma probei organice înainte de
purificare. Se observă prezenţa masivă a
hidrocarburilor. De asemenea, linia de bază
nu este dreaptă, ci curbată, tipic pentru
fracţiile petroliere. În aceste condiţii, este
foarte greu să se poată preciza dacă există, sau
nu, compuşi de interes militar în probă.






Acquired on 17-Sep-2003 at 15:20:10 Sample ID:
6.000 8.000 10.000 12.000 14.000 16.000 18.000 20.000 22.000 24.000 26.000 28.000 30.000
rt 0
100
%
16.165
71
15.014
71
13.801
57
12.514
57
11.150
57
9.688
57
8.143
57
6.515
57
13.282
71
14.570
71
15.541
57
17.254
57
18.298
71
17.318
71
19.293
71
20.234
71
21.142
71
22.014
71
22.846
57
Scan ES+
TIC
1.00e7
R T
BasePeak
O081E0

Fig. 1 Cromatograma probei organice, fără purificare

În figura 2 este prezentată
cromatograma aceleiaşi probe după purificare
pe silice şi eluare cu acetonă. Se observă linia
de bază dreaptă şi prezenţa a patru picuri
cromatografice majore. Hidrocarburile au
dispărut aproape total.
CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 20
Acquired on 25-Sep-2003 at 12:36:20 Sample ID:
6.000 8.000 10.000 12.000 14.000 16.000 18.000 20.000 22.000 24.000 26.000 28.000 30.000
rt 0
100
%
15.516
99
8.467
44 11.178
113
Scan ES+
TIC
1.00e7
R T
BasePeak
O082E1

Fig. 2: Cromatograma probei organice după purificare pe silice şi eluare cu acetonă.


Figura 3 prezintă spectrul de masă al
compusului de interes vizat (timp de retenţie
11,186 minute) din proba purificată, iar
spectrul aceluiaşi compus, în proba de ulei
mineral, nepurificat, este prezentat în figura 4.

0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500
m/z
0
100
%
113
67
55 39
37
85
151
193
225
O082E1 1021 (11.178) Cm (1021:1022-(1016:1020+1023:1027)x2.000) Scan ES+
1.07e5
Fig. 3 Spectrul de masă al compusului de interes militar înregistrat în proba purificată

0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500
m/z
0
100
%
113
67
55
39
38
97
145
160
181
O081E0 1289 (11.186) Scan ES+
9.42e4

Fig. 4 Spectrul de masă al compusului de interes militar înregistrat în proba nepurificată

Cartuşele de extracţie cu fază solidă,
de tip silice sunt alcătuite din trei elemente de
bază:
• corpul cartuşului, în formă de seringă,
confecţionat din polipropilenă;
• frita, confecţionată din polietilenă - cu
scopul de a nu permite antrenarea
sorbentului în timpul eluţiei şi spălării;
• faza sau sorbentul.
În prima fază, cartuşul este condiţionat
cu hexan, un solvent nepolar deci slab pentru
acest tip de sorbent. Proba introdusă conţine
pe lângă hidrocarburi, şi analiţi de interes. În
timp ce hidrocarburile au un caracter nepolar,
compuşii de interes sunt substanţe polare şi se
reţin pe faza staţionară de silice.
În urma spălării cu hexan,
hidrocarburile vor fi antrenate şi vor părăsi
cartuşul de extracţie, pe sorbent rămânând
doar compuşii de interes, compuşi ce se vor
elua ulterior în acetonă. Se pot folosi pentru
eluţie şi alţi solvenţi (metanol, acetate de etil).
A fost aleasă acetona datorită proprietăţilor
cromatografice superioare metanolului,
solventul cel mai polar.
Eficienţa metodei poate fi pusă în
evidenţă, cu uşurinţă, prin compararea
cromatogramelor din figurile 1 şi 2. Astfel, în
cromatograma 1 se observă picurile
hidrocarburilor, în număr foarte mare,
caracteristice matricei folosite (carburant
Diesel). Identificarea compuşilor de interes, în
acest caz, ar presupune verificarea pic cu pic a
spectrelor de masă, operaţiune laborioasă şi
de durată (câteva ore).
În cromatograma 2 apar picuri clare,
separate şi uşor de identificat. Hidrocarburile
iniţiale sunt prezente la nivel de urme, în
cantităţi mult mai mici decât a compuşilor de
interes. În acest caz, identificarea durează
câteva minute.
Pe lângă purificare, metoda permite şi
identificarea precisă a compuşilor de interes.
Astfel, figura 3 prezintă spectrul
compusului de interes vizat, acest spectru
fiind aproape identic cu cel din librării. În
figura 4 este prezentat spectrul compusului de
interes înregistrat în proba iniţială, fără
purificare. Se observă prezenţa unor
impurităţi (97, 145, 160, 181) şi absenţa unor
picuri relevante pentru acest compus (151,
193, 225). Acest lucru se explică prin
suprapunerea mai multor spectre, datorită
coeluţiei compusului de interes-hidrocarburi.
Metoda poate fi aplicată şi în cazul
analizei probelor prin spectrometria RMN. În
acest caz, metoda se modifică prin folosirea
acetonei deuterate drept solvent de eluţie. În
cazul spectrometriei RMN, purificarea probei
este singura metodă posibilă de analiză,
datorită faptului că semnalele hidrocarburilor
sunt foarte mari şi se suprapun peste
semnalele analiţilor de interes.

Concluzii
Extracţia cu fază solidă (SPE),
utilizând silicea ca sorbent, este o metodă
foarte bună pentru purificarea probelor în
vederea analizelor instrumentale. Ea permite
îmbunătăţirea limitelor de detecţie,
identificarea precisă, fără erori, precum şi
prelungirea duratei de viaţă a sistemelor
analitice prin evitarea contaminării. Metoda
utilizează volume mici de reactivi şi un
echipament simplu, necostisitor. Folosirea ei
în domeniul identificării compuşilor de interes
militar din probe organice, cu conţinut ridicat
de hidrocarburi, duce la rezultate
spectaculoase, în special, datorită diferenţei
de polaritate dintre analiţii de interes şi
matrice (hidrocarburi). Durata identificării
scade dramatic de la câteva ore la câteva
minute, iar calitatea rezultatelor spectrale se
îmbunătăţeşte simţitor.
Bibliografie
[1] *** - Varian – sample preparation products – „Instruction manual”, 2003;
[2] *** -“Raport of the Fourtheenth Official OPCW proficiency Test”, Centrul de Cercetare
Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie, 2003.


CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
21
CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 22
ECHIPAMENT SPECTROMETRIC GAMA MOBIL PENTRU DOTAREA
LABORATORULUI NBC MOBIL

Locotenent colonel inginer Eugen MURGOCI


Chimist Narcisa CIONGIC

Căpitan inginer Petru MURSA

Inginer Maria POPA


Rezumat
Problema determinării gradului şi tipului de contaminare radioactivă în teren devine tot mai acută odată cu
diversificarea aplicaţiilor cu materiale radioactive. Metodele uzuale de prelevare, transport spre laborator şi analiză
devin neperformante atunci când se impune o decizie rapidă, astfel încât este esenţială dezvoltarea unor echipamente
capabile să efectueze analiza completă la faţa locului.


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ PENTRU APĂRARE NBC ŞI ECOLOGIE
1. Introducere. Situaţia pe plan
naţional şi internaţional
Spectrometria gama se bazează pe
abilitatea radiaţiei gama de a parcurge câteva
sute de metri în aer şi are nenumărate aplicaţii
în diversele domenii de activitate.
Este unanim recunoscut că sistemele
AGS (Aiborne Gamma Spectrometry) joacă
un rol important în cazul supravegherii
radioactive pentru depistarea în timp util a
accidentelor nucleare şi/sau scăpărilor de
materiale radioactive, aşa cum s-a demonstrat
în cazul înregistrărilor făcute în Scandinavia
şi în alte ţări, la foarte scurt timp după
accidentul de la Cernobâl. În anii care au
urmat acestui accident, dezvoltarea sistemelor
AGS a luat o deosebită amploare; în special,
în ţările afectate au fost create şi susţinute
echipe şi programe dedicate acestui scop. De
exemplu, există programe europene prin care
s-au depus şi se depun eforturi concertate în
acest sens :EURATOM, DGXII-FP6, RedAct,
COWAM 2, GEODISNET, J RC etc. De
asemenea, în lume există un număr de firme
care furnizează componente pentru
asamblarea lanţurilor spectrometrice, în
funcţie de cerinţele utilizatorului.
Schema bloc a unui lanţ spectrometric
include în mod uzual următoarele
componente: detectori de radiaţii (pot fi de
diverse tipuri), sursă de înaltă tensiune pentru
alimentarea detectorului/detectorilor,
amplificator formator de semnal, analizor
multicanal, echipament procesare date
(calculator dedicat, staţie sau calculator tip
PC).
Din păcate, asamblarea unui sistem
transportabil a creat o serie de probleme
suplimentare legate de:
alimentarea unităţii de procesare;
funcţionarea detectorului în teren în
condiţii de mediu ostile (variaţii de
temperatură, vibraţii, umiditate);
alimentarea stabilă a echipamentului;
funcţionalitatea întregului echipament
în condiţii de teren (vibraţii, şocuri
datorate vibraţiilor, variaţii mari de
temperatură şi umiditate.
SURRC Physics Group din Marea
Britanie a condus cercetări, a dezvoltat şi
aplicat spectrometre gama pe platforme
mobile, în special elicoptere, iar în ultimul
timp pe maşini de teren. Un astfel de
echipament este deosebit de scump, îndeosebi
datorită detectorilor şi sistemului de analiză şi
procesare a datelor. Detectorii folosiţi sunt
cristale de NaI de 8 litri şi 16 litri, renumiţi
pentru eficienţa lor optică extrem de bună,
precum şi semiconductori utilizaţi pentru
identificarea tipului de nuclid.
Cristalele de scintilaţie sunt deosebit
de scumpe, preţul unui cristal de 0,1 litri
putând depăşi 4000 Euro. Pe lângă acest
dezavantaj major, cristalele de NaI sunt şi
hidroscopice, introducerea lor în carcase
pentru lucrul în exterior ridicându-le
considerabil preţul.
La detectorii cu semiconductori
(eficacitatea fiind mult redusă dar având
CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
23
rezoluţie energetică remarcabilă) există cel
puţin două dezavantaje majore: sunt extrem
de fragili şi se utilizează la temperaturi
scăzute şi în vid, instalaţiile auxiliare şi
monturile triplându-le preţul.
Este necesară realizarea unui lanţ
spectrometric gama performant, pe platformă
mobilă şi la un preţ accesibil unităţilor
interesate din ţară. Prin problematica
abordată, acesta trebuie să acopere o arie
largă, diferite aspecte tehnice, socio-
economice şi de mediu, adresându-se unor
probleme actuale ale dezvoltării energiei
nucleare, în concordanţă cu Normele
Fundamentale de Protecţie Radiologică NSR-
01, emise de CNCAN:
protecţia mediului şi a populaţiei;
radioecologia;
dezvoltarea energetică durabilă.

2. Descrierea
Proiectul îşi propune realizarea fizică
a unui sistem AGS pe platformă mobilă, la un
preţ considerabil mai mic (cu un ordin de
mărime) faţă de sistemele similare din alte
ţări. În acest scop, se impune eliminarea
neajunsurilor evidenţiate mai sus, pe de o
parte, prin efortul de a înlocui cristalele de
scintilaţie cu scintilatori de sticlă
corespunzători, considerabili mai ieftini şi, pe
de altă parte, prin folosirea tehnicii
electronice actuale pentru realizarea prin
eforturi proprii a unui sistem compact şi
rezistent (pe o singură placă) în scopul
achiziţiei semnalelor de la detector,
amplificării, discriminării, procesării şi
stocării lor. Programele atât cele de low-level,
cât şi cele dezvoltate în limbaje evoluate vor
fi dedicate acestei aplicaţii şi sunt parte
integrantă a aceluiaşi proiect, ceea ce scade
semnificativ preţul proiectului în ansamblu.
Proiectul îşi propune, în ansamblu, patru
obiective:
- Definirea unui sistem AGS transportabil,
capabil să achiziţioneze şi să proceseze în
teren radiaţia gama emisă în zonele
susceptibile de contaminare radioactivă.
Lanţul spectrometric se va încheia cu o
unitate de procesare pe care se vor stoca şi
analiza spectrele în scopul identificării tipului
de izotopi şi a concentraţiei maxime a
acestora.
- Realizarea modelului experimental care să
funcţioneze cu mai multe tipuri de sonde, cu
alimentare portabilă şi în diferite condiţii de
teren (vibraţii, şocuri datorate vibraţiilor,
variaţii mari de temperatură şi umiditate),
precum şi calibrarea acestuia în vederea
analizei izotopice şi asigurarea librăriilor
specifice de izotopi necesare. Programele de
calcul implementate vor urmări atât funcţiile
tipice de analizor multicanal (inclusiv
caracterizarea sondelor ca rezoluţie şi
eficacitate), cât şi calculele de peak-uri şi
compararea cu baza de date.
- Proiectarea finală şi transferul tehnologic.
Prin realizarea proiectului se urmăreşte, de
asemenea, atingerea următoarelor obiective
economice:
creşterea şanselor de relansare şi
dezvoltare economică în plan regional;
creşterea numărului de agenţi
economici mici şi mijlocii care
dezvoltă şi aplică tehnologii noi.
Posibilitatea determinării gradului şi
tipului de contaminare în condiţii de teren
devine tot mai acută, odată cu dezvoltarea
experimentelor şi aplicaţiilor generatoare de
deşeuri radioactive. Tipurile de izotopi
trădează, în general, tipul de experiment din
care provin, dând astfel indicaţii asupra sursei
de contaminare. Este, prin urmare, deosebit
de util ca pe lângă evaluarea dozei integrale
emise, lucru pe care îl fac toate
contaminometrele, să se extragă informaţii cât
mai detaliate despre radiaţia emisă.
Metodele uzuale de prelevare,
transport spre laborator şi analiză devin
neperformante atunci când se impune o
decizie rapidă, este deci esenţială dezvoltarea
unor echipamente capabile să efectueze
analiza completă la faţa locului. Din păcate,
spectrometria alfa şi beta presupun condiţii de
laborator (dintre care vidul este un
inconvenient major, printre altele) deci calea
abordabilă în condiţii de teren rămâne
spectrometria gama.
Întrucât majoritatea izotopilor au linii
gama de intensitate mare, metoda este
performantă în condiţiile unei sensibilităţi
CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 24
suficiente a detectorului atât în zona de
energie joasă (spre radiaţia X) cât şi la energii
mari (1,4 MeV K-40).
Proiectul propus urmăreşte
dezvoltarea unui sistem AGS computerizat
mobil care să conţină programe şi baza de
date necesare analizei izotopice in-situ.
Întrucât detectorii cu scintilaţie sunt
singurii care se pretează la folosirea în
exterior, pentru detecţie se vor experimenta
scintilatori de sticlă, acesta fiind un aspect
foarte important al proiectului prin gradul de
noutate pe care îl reprezintă, scintilatorii de
sticlă fiind cunoscuţi în literatură doar de
câţiva ani (în lume se fac experienţe pentru
înlocuirea cristalelor de scintilaţie cu sticle,
având aceeaşi compoziţie chimică deci
implicit păstrând aproximativ aceleaşi calităţi,
dar având un preţ cu mult inferior cristalelor
respective). În vederea experimentării, din
raţiuni de eficacitate şi sensibilitate, s-au ales
două tipuri de scintilator: BGO (Bismut
4
Germaniu
3
Oxigen
12
) şi CsI (iodură de cesiu).
În timp ce primul se bucură de un Z mediu
foarte mare, ceea ce îi conferă o bună
eficacitate la energii mari (aproape dublă faţă
de aceea a NaI – motiv pentru care se
estimează un timp de achiziţie sensibil mai
scurt, păstrând aceeaşi statistică), al doilea dă
o remarcabilă intensitate de fluorescenţă.
Ambii scintilatori sunt stabili la umiditate.
Sondele vor fi construite în jurul acestor doi
detectori. Se va lua în discuţie şi posibilitatea
dopării cu bor sau litiu în scopul detecţiei de
neutroni.
Se va avea în vedere ca sistemul să
funcţioneze cu mai multe tipuri de sonde, în
acord cu aplicaţiile cerute.
Pentru achiziţie se va utiliza un
analizor multicanal transportabil, echipat cu
procesor RISC şi componente electronice de
ultimă generaţie. Acesta va fi prevăzut cu o
sursă de înaltă tensiune (sursă programabilă
pe un domeniu de 500-1200 V, pentru
alimentarea fotomultiplicatorului) şi un
preamplificator (preamplificator spectrometric
cu formator de puls pentru derivare şi
integrare). Întregul sistem va fi proiectat
pentru lucrul în exterior, single-board şi va fi
încapsulat robust şi etanş.
Software-ul de low-level este dedicat
aplicaţiei, va conţine în plus funcţii
specializate pentru controlul amplificării şi al
tensiunii înalte şi va fi încărcat în memoria
microprocesorului de pe placa analizorului
multicanal.
Procesarea datelor va fi asigurată pe
PC şi implică un program de analiză
multicanal, care va trebui completat cu
rutinele specifice aplicaţiei date şi cu librăriile
necesare acestui tip de aplicaţie. Se păstrează
funcţiile de achiziţie/vizualizare simultană a
patru spectre distincte, calibrare în energie,
marcare şi integrare roiuri, corelare nivel
energetic cu baza de date, salvare/încărcare a
spectrelor, algoritmii matematici pentru
evaluare peak (centru, semilărgime). O
noutate în această etapă o constituie
dezvoltarea şi implementarea unor algoritmi
matematici proprii pentru procesarea
spectrelor provenite de la scintilatori în scopul
analizei izotopice (fiecare tip de detector are
un spectru cu aspect caracteristic, dictat în
primul rând de rezoluţie, motiv pentru care
analiza matematică diferă ca algoritm).
Realizarea montajului experimental
este urmată de calibrări riguroase precum şi
de introducerea curbelor de etalonare în
software-ul de analiză a liniilor spectrale de
interes. În final, se vizează obţinerea unui
modul portabil complet funcţional în condiţii
de teren, de o deosebită complexitate, care
conţine multiple elemente de înaltă tehnicitate
şi care necesită contribuţia unor specialişti din
domenii foarte diferite – fizică, chimie,
electronică, automatică, informatică etc.
Instrumentele utilizate pe tot parcursul
activităţilor vor fi cele caracteristice
laboratoarelor de electronică nucleară
(module NIM dedicate, osciloscoape etc.) şi
tehnică de calcul.

3. Concluzii
Este unanim recunoscut că sistemele
de detecţie gama mobile joacă un rol
important în cazul supravegherii radioactive a
aerului, pentru depistarea în timp util a
accidentelor nucleare şi/sau scăpărilor de
materiale radioactive, precum şi a activităţilor
nucleare ilicite.
CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
25
Dezvoltarea unor soluţii tehnologice
pentru lanţul spectrometric gama mobil în
condiţii de campanie prin aplicarea de
procedee moderne şi eficace este o cerinţă atât
civilă (organisme şi organizaţii centrate pe
protecţia mediului, medicină şi oameni de
ştiinţă), cât şi militară (preocupare care tinde
să se generalizeze în armatele ţărilor NATO,
precum şi în majoritatea ţărilor din estul
Europei).
Avantajele remarcabile ale metodelor
şi tehnicilor propuse în acest proiect pledează
în favoarea abordării acestei cercetări
aplicate.
După cum s-a menţionat deja, acestea
constau în:
Realizarea unui echipament capabil să
efectueze analize gama complete în-situ,
on-line şi în timp real;
Dezvoltarea detectorilor de radiaţie cu
scintilatori de sticlă.
Utilizarea scintilatorilor din sticlă prezintă
cel puţin trei mari avantaje:
• preţ foarte scăzut în comparaţie cu
cristalul de acelaşi tip;
• robusteţe mecanică, nu sunt higroscopici
şi permit dopaj;
• posibilitatea realizării de detectori foarte
mari în volum (de ordinul litrilor), esenţial
în cazul în care se doreşte şi detectarea
izotopilor aflaţi în concentraţii foarte mici.
Tematica proiectului răspunde unei
necesităţi actuale. Din datele oficiale privind
situaţia pe plan naţional şi internaţional la
nivelul domeniului şi tematicii propuse,
rezultă o deplină justificare atât a cererii de
dezvoltare a unei astfel de tehnologii, cât şi a
abordării imediate în ţară a unui proiect pe
această temă.
Realizarea acestei teme este o
alternativă la soluţionarea obiectivului din
Planul de Strategie Nucleară aprobat la
nivelul Ministerului Apărării Naţionale şi
Guvern şi anume realizarea unui lanţ
spectrometric gama mobil în condiţii de
campanie.
Capacitatea ştiinţifică, tehnică şi
tehnologică, experienţa în domeniul
proiectării şi producţiei cu destinaţie specială
(supusă unor condiţii mai dure şi mai
restrictive faţă de cea comercială) permit ca
abordarea şi realizarea să se facă fără riscuri
deosebite.
Şansele de realizare şi aplicare a
proiectului sunt mărite şi de faptul că în ţară
există unităţi economice ce au în dotare
instalaţii ce pot prelua modelul experimental
în scopul producerii acestuia în serie.
Rezultatele acestui proiect îl constituie
un model şi o metodă perfecţionate pentru
protecţia şi monitorizarea mediului şi, nu în
ultimul rând, pentru protecţia populaţiei, prin
depistarea în timp util a accidentelor nucleare
şi/sau scăpărilor de materiale radioactive
precum şi a activităţilor nucleare ilicite. Acest
lucru este posibil datorită capabilităţii
sistemului propus de a face analiza
radioactivităţii gama in-situ, on-line şi în timp
real.
Un beneficiu uşor de preconizat îl
constituie prezervarea Capitalului Natural şi
Uman al României.
Din punct de vedere economic,
estimarea beneficiilor, profitului şi
rentabilităţii producerii în serie a unui astfel
de sistem se va putea face după finalizarea
proiectului de cercetare - dezvoltare urmată
de un studiu de evaluare a cerinţelor pieţei
(interne în primul rând) şi obţinerea unor
informaţii reprezentative privind gradul de
absorbţie şi puterea de cumpărare a pieţei
specifice.
Sonda cu scintilator de sticlă
reprezintă o componentă utilizabilă şi în alte
tipuri de lanţuri spectrometrice. Ea poate fi
oferită pe piaţă ca produs de sine stătător.
Datele măsurătorilor făcute pe
scintilatori de sticlă sunt extrem de utile
pentru dezvoltarea acestui tip de detector şi
vor fi diseminate fără valorificare economică.
Modelul AMC împreună cu softul
aferent este, de asemenea, un produs de sine
stătător pentru laboratoarele de fizică
nucleară.
Potenţialii beneficiari ai acestui
proiect sunt organisme, organizaţii şi institute
cu activităţi de monitorizare şi supraveghere a
nivelurilor de radioactivitate a mediului şi a
impactului acestora asupra mediului şi
sănătăţii populaţiei.
CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 26
PREZENTAREA ARMAMENTULUI REACTIV DE AVIAŢIE.
CARACTERISTICI SI PERFORMANŢE

Locotenent inginer Ionuţ Ovidiu CIOBANU


Inginer Ilie MODAN

, cercetător ştiinţific gradul II
Inginer Dumitru MARIN

, cercetător ştiinţific gradul III
Rezumat
S-a urmărit sinteza unor informaţii sugestive şi reprezentative pentru armamentul reactiv de aviaţie. Lucrarea
prezintă principalele caracteristici şi performanţe ale armamentului reactiv, care sunt de interes pentru:
• instruire-pregătire;
• analiza necesităţilor şi a posibilităţilor de implementare sau realizare;
• configurarea unor strategii de echipare sau
dotare a avioanelor în funcţie de misiunile
acestora.
Rachete
L
(m)
M
T
(kg)
D
(km)
V
(M)
M
CL
(kg)
Brazilia

MAA-1 Mol


2,82


90


10


2


12
China

PL-2
PL-3
PL-5B
PL-7
PL-8
PL-9
PL-10


2,99
2,99
2,89
2,75
3,00
2,99
3,99


76
82
85
90
120
120
300


3
3
16
-
5
5
15


-
-
-
-
-
-
3


11
14
9
13
11
10
-
Franţa

MICA AR
MICA IR
R.550 Magic 1
R.550 Magic 2
Super 530D
Super 530F


3,10
3,10
2,72
2,75
3,80
3,54


110
110
89
90
270
245


60
60
10
10
40
35


-
-
2
2
4,5
4,5


-
-
13
13
30
30
Israel

Python 3
Python 4
Shafrir 2


3,00
3,00
2,60


120
120
93


15
15
5


3,5
3,5
-


11
11
11
Italia

Aspide 1
Aspide 2


3,70
3,65


220
230


100
100


4
4


35
35
Rusia

K-13A/R-13S
Kh-31P
KS-172 RVV-L
R-23R
R-23T
R-24T
R-27EA
R-27EM
R-27ER
R-27ET

2,84
5,23
7,40
4,46
4,16
4,16
4,78
4,78
4,78
4,78

75
600
750
244
217
-
350
350
350
350

8
200
400
27
27
-
130
170
130
130

2,5
3
-
3,4
3,4
-
-
-
-
-

11
90
-
35
35
-
39
39
39
39
Misiunea de bază a aviaţiei de
vânătoare este nimicirea ţintelor aeriene.
Dintre acestea, avioanele de vânătoare
inamice sunt cele mai dificile, deoarece au
dimensiuni relativ mici, se angajează de
regulă în luptă aeriană apropiată şi zboară cu
viteze şi suprasarcini mari.
Pentru combaterea eficientă a acestor
tipuri de ţinte, sunt necesare rachete de aviaţie
aer-aer cu manevrabilitate ridicată, capabile să
descopere şi să încadreze ţinte cu viteză mare,
cu minimum de restricţii impuse pilotului
trăgător în vederea lansării.
Rachetele folosesc ca mod de dirijare,
dirijarea pasivă, cea activă şi cea semiactivă.
Dirijarea pasivă foloseşte energia
naturală emisă de ţintă, în scopul urmăririi
ţintei. Este o metodă de dirijare eficace şi
relativ ieftină. Această metodă e folosită de
rachetele antiradar şi de cele dirijate în IR.
Rachetele dirijate pasiv, pot fi cu încadrare
înaintea lansării sau cu încadrare după
lansare.
Modul de lansare cu încadrare înaintea
lansării este caracteristic angajamentelor pe
distanţe scurte. Pilotul primeşte informaţiile
despre ţintă prin intermediul radarului sau al
aparatelor de vedere, aliniază racheta pe ţintă,
activează coordonatorul pentru fixarea pe
ţintă şi lansează racheta. Modul de lansare cu
încadrare după lansare este caracteristic
angajamentelor pe distanţe medii. Radarul
descoperă ţinta, transmiţând rachetei azimutul
ţintei.



AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE TESTARE,
EVALUARE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ARMAMENTE
După lansare, racheta parcurge o parte
din traiectorie prin navigaţie inerţială, apoi
coordonatorul este activat la un moment
prestabilit, se fixează pe ţintă şi racheta trece
în faza terminală în regim de autodirijare.

Dirijarea semiactivă este folosită
atunci când ţinta este iluminată de un fascicul
de lumină, IR sau radio. Senzorul pasiv din
rachetă, urmăreşte ţinta folosind energia
reflectată de ea. Dirijarea semiactivă foloseşte
fascicule radar sau laser (în principal, în
spectrul IR). Fasciculul radar e folosit, de
obicei, pentru sisteme cu rază mare de
acţiune.
În cazul dirijării active, racheta
conţine sursa de energie şi iluminatorul
fasciculului îndreptat asupra ţintei. Energia
reflectată este detectată de capul de dirijare.
De obicei, dirijarea activă este folosită în faza
terminală de dirijare a unor rachete.
În privinţa senzorilor, putem spune că
senzorii IR nu pot detecta uşor ţinte prin nori,
ceaţă sau praf.
Fasciculul radar asigură o rezoluţie
mai puţin bună decât a senzorilor IR, dar se
propagă mai bine decât IR, în condiţii meteo
nefavorabile. De aceea, în scopul creşterii
eficienţei de urmărire a ţintei, unele firme au
realizat rachete cu coordonatoare de ţintă
bimodale IR/RF sau coordonatoare
interschimbabile IR şi RF.
Rachete
L
(m)
M
T
(kg)
D
(km)
V
(M)
M
CL
(kg)
R-27R
R-27T
R-33
R-40RD
R-40TD
R-60
R-60M
R-60MK
R-77 RVV-AE
4,08
3,80
4,15
5,98
5,98
2,14
2,14
2,14
3,60
235
245
490
461
460
45
45
45
175
60
40
120
70
30
7
-
12
90
.
-
-
4,5
4,5
2,5
2,5
2,5
3
39
39
47
38
38
4
4
4
18
Africa de
Sud

Darter
V3B Kukri


2,75
2,94


89
73


10
4


4,2
3,9


16
-
Taiwan

Sky Sword I
Sky Sword II


2,87
3,60


90
190


15
40


-
-


-
-
Anglia

Active Sky Flash
Sky Flash


3,66
3,66


208
192


50
50


4
4


3
30
Statele
Unite ale
Americii

AIM-7M Sparrow
AIM-7P Sparrow
AIM-7R Sparrow
AIM-9J Sidewinder
AIM-9L Sidewinder
AIM-9M Sidewinder
AIM-9P Sidewinder
AIM-9R Sidewinder
AIM-9S Sidewinder
AIM-9TC Sidewinder
AIM-54C Phoenix
AIM-92A Stinger
AIM-120A
AMRAAM


3,66
3,66
3,66
3,07
2,87
2,87
3,07
2,87
2,87
3,00
4,30
1,52
3,65


230
230
-
78
87
87
82
87
87
84
463
14
157


100
45
45
15
18
8
8
8
8
-
200
5
75


2,5
-
-
2,5
2,5
2,5
2,5
2,5
2,5
-
4
2
4


39
39
-
-
10
10
12
10
10
-
60
3
22

Denumire AIM-7F/M Sparrow

Ţara USA
Fabricant Raytheon Co.
Data apariţiei Iulie 1956
Bătaia 100 km
Viteza Mach 3,7
Dirijarea Radar semi-activ
Masa exploziv 39,9 kg
Greutate 228,2 kg
Lungime 3,68 m
Diametru 0,203 m
Anvergura 1,02 m

Elemente
• L =lungimea
• M
T
=masa rachetei
• D =raza de acţiune
• V =viteza (Mach)
• M
CL
=masa componentei de luptă


În tabelul de mai sus au fost prezentate
principalele caracteristici ale rachetelor de
aviaţie existente pe plan internaţional.





CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
27
CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 28

Denumire R550 Magic 2 MK2


Ţara Franţa
Fabricant Matra S.A.
Data apariţiei 1985
Bătaia 320 m la 5,4 km
Viteza Mach 2,7
Combustibilul
Motor rachetă cu
combustibil solid.
Dirijarea Infraroşu
Masa exploziv
12,5 kg, cu focos radar de
proximitate
Greutate
totală
89,8 kg
Lungime 2,75 m
Diametru 157 mm
Anvergura 0,66 m

Denumire AIM-9L/M Sidewinder


Ţara USA
Fabricant Raytheon Co.
Data apariţiei
1976 varianta L
1983 varianta M
Bătaia 29,03 km
Viteza Mach 2,5
Combustibilul
Motor rachetă cu
combustibil solid
Dirijarea IR DSQ-29
Masa exploziv
10,2 kg, cu focos laser activ
WDU-17
Greutate
totală
85,3 kg
Lungime 2,85 m
Diametru 0,127 m
Anvergura 0,63 m
Denumire Python 4


Ţara Israel
Fabricant
Raytheon Armament
Development Authority
Data apariţiei 1992
Bătaia 0,5 km la 15 km
Viteza Mach 3,5
Combustibilul
Motor rachetă cu
combustibil solid
Dirijarea Infraroşu
Masa exploziv 11 kg
Greutate
totală
120 kg
Lungime 3,00 m
Diametru 160 mm
Anvergura 0,86 m

Denumire R-60 ( AA-8 Aphid )


Ţara Rusia
Fabricant Vympel
Data apariţiei 1973
Bătaia 3 km 5 km 10 km
Viteza Mach 2
Combustibilul
Motor rachetă cu combustibil
solid
Dirijarea Infraroşu
Masa exploziv 6 kg (1,6 kg este uraniu)
Greutate
totală
65 kg
Lungime 2,08 m
Diametru 130 mm
Anvergura 0,43 m




CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
29
Denumire R-73 ( AA-11 Archer )


Ţara Rusia
Fabricant Vympel
Data apariţiei 1980
Bătaia
R-73M1 20 - 30 km
R-73M2 30 - 40 km
Viteza Mach 2.5
Combustibilul
Motor rachetă cu combustibil
solid
Dirijarea Infraroşu
Masa exploziv 7,4 kg
Greutate totală
105 kg (R-73M1), 115 kg
(R-73M2)
Lungime 2,9 m
Diametru 170 mm
Anvergura 0,51 m




În tabelele de mai sus s-au prezentat
următoarele rachete de aviaţie cu principalele
lor caracteristici AIM-7F/M Sparrow, R550
Magic 2 MK2, Python 4, AIM-9L/M
Sidewinder, R-60 ( AA-8 Aphid ) şi R-
73 ( AA-11 Archer ).
Rachetele de aviaţie sunt de două
tipuri: aer-aer şi aer-sol, fiecare din aceste
tipuri având moduri diferite de dirijare, aşa
cum s-a prezentat la începutul articolului.
Concepţia de întrebuinţare a aviaţiei în
folosul nemijlocit al trupelor de uscat şi
marinei militare a fost adoptată între cele
două războaie mondiale de toate statele
europene, cu excepţia Marii Britanii şi Italiei,
care, împreună cu teoreticienii militari
americani, au optat pentru o aviaţie strategică,
menită să acţioneze mai mult independent, în
adâncimea teritoriului inamic.
Încă de la apariţia ei pe câmpul de
luptă, aviaţia a fost considerată în teoria
militară românească drept o forţă menită să
sprijine şi să faciliteze îndeplinirea misiunilor
de către celelalte categorii de forţe armate.




Bibliografie
[1]*** - Jane´s-Air Launched Weapons,-2000;
[2]***- http://www.fas.org/man/dod-101/sys/missile/row/aa-2.htm;
[3]*** - http://www.danshistory.com/arms.shtml.


CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 30
PROIECTAREA SISTEMELOR DE DESANT CU PARAŞUTA
SOLUŢII CONSTRUCTIVE ŞI METODE DE CALCUL

Inginer Aura-Ioana CRISTIAN


Cercetător ştiinţific gradul III

Rezumat
Lucrarea prezintă subansamblurile şi componentele sistemelor uzuale de desant cu paraşuta folosite în
misiunile militare, soluţiile de proiectare şi metodele de calcul.

1. Scurt istoric Aeronavele în zbor, în regim de
aterizare, suportă anumite manevre
periculoase precum looping sau picaj şi
vibraţii de înaltă frecvenţă. În aceste cazuri,
prin paraşuta eliberată înapoia aparatului se
câştigă control asupra altitudinii de zbor.
Numeroase avioane civile şi militare
utilizează paraşuta ca frână aerodinamică
scurtând distanţa şi protejând trenul de
aterizare.
Primele apariţii şi utilizări ale unor
dispozitive de tip paraşută s-au înregistrat în
secolele XIV şi XV, în Siam şi China, în
cadrul unor sărbători şi carnavaluri.
Dezvoltarea sistemelor cu paraşute în Europa
şi Statele Unite a început în secolul al XVIII-
lea, fiind folosite în spectacole şi
demonstraţii.
În timpul primului război mondial s-au
folosit pentru prima dată paraşutele pentru
salvarea vieţilor aviatorilor. De atunci,
sistemele cu paraşute au fost utilizate pentru
salvarea piloţilor, pentru desant de personal
civil şi militar, pentru semnalizatoarele
fumigene, precum şi de către paraşutiştii
sportivi. Referitor la tipurile de paraşute, în
anii 1920, primele paraşute au fost circulare,
plate, din materiale compacte, având ca
obiective salvarea aviatorilor, săriturile
sportive, coborârea materialelor uşoare. În
anii 1930, armata utiliza paraşutele pentru
desantul trupelor de paraşutişti, a
containerelor de materiale şi ca deceleratoare
la aterizarea avioanelor. Începând din anii
1940, paraşutele au fost utilizate pentru
recupererea avioanelor fară pilot şi a
rachetelor, iar după anii 1960 la recuperarea
unor vehicule spaţiale.
Multe muniţii precum bombe, mine,
torpile, submuniţii sunt prevăzute cu paraşute
de întârziere pentru a face posibilă lansarea
întregii încărcături, stabilizarea la impactul cu
solul sau apa, la unghiuri antiricoşaj şi
distribuiţie proiectată.
Recuperarea vehiculelor aeriene,
recuperarea pentru reutilizare a ţintelor
aeriene, a avioanelor fără pilot, a motoarelor
rachetă, precum şi recuperarea navetelor
spaţiale sunt tot atâtea aplicaţii.
Paraşutele sunt utilizate şi la sol
pentru frânarea autoturismelor de mare viteză,
pentru salvarea echipajelor ambarcaţiunilor
sportive de viteză şi la frânarea navelor
maritime.

3. Sistemul integrat şi componenţa
sistemelor de recuperare cu paraşuta.

2. Principalele aplicaţii ale
paraşutelor
Majoritatea sistemelor de recuperare
cu paraşuta conţine un număr minim de
componente, conform figurii 1.

O paraşutare de personal militar şi de
echipament reprezintă ultima fază a
transportului acestora la punctul de conflict.
Personalul şi echipamentul trebuie să ajungă
la sol intacte, fară deformări şi în stare de
funcţionare imediată.


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE TESTARE,
EVALUARE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ARMAMENTE
CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
31
Fig. 1 Componentele paraşutei


Sistemul integrat de recuperare cu
paraşuta este reprezentat în schema
următoare:

Sistemul integrat
de recuperare

Avion purtător
4. Criterii de proiectare a sistemelor
de recuperare cu paraşuta
Proiectarea unui sistem de recuperare
optimizează o sumă de criterii importante
rezultate din funcţionarea ansamblurilor
paraşutelor, conform cerinţelor diverselor
misiuni.
Sistemul de
ghidare
Sistemul de
Sistemele de recuperare cu paraşuta au
atins un nivel ridicat al fiabilităţii ajungându-se
la 31 aterizări succesive, controlate ale
vehiculelor spaţiale, iar în cazul trupelor de
paraşutişti militari la o fiabilitate foarte bună.
recuperare
UAV


Volumul şi greutatea sistemului sunt
importante, deoarece ansamblul paraşutei
constituie aproximativ 5% din totalul
vehiculelor uşoare, respectiv 3-4% pentru
vehiculele de ordinul tonelor.
Sistemul de recuperare cu paraşuta
este compus din subansamblurile de iniţiere,
respectiv ejectare, paraşuta stabilizatoare,
respectiv cea principală şi din containerul
paraşutei.
Un sistem complet de recuperare poate
ajunge la 10% ca, de exemplu, paraşuta de
recuperare a capsulei Apollo a cântărit 254 kg
necesitând eforturi mari de reducere a
greutaţii rachetei.
Ca exemplificare, este prezentată în
imaginea următoare recuperarea unui avion
fără pilot UAV, cu o paraşută circulară
toroidală tip MidAirRecovery.

Selectarea unei paraşute începe,
adesea, cu cerinţele de stabilitate. Paraşuta de
frânare pentru avion, paraşutele de stabilizare
a rachetelor şi bombelor necesită stabilitate


CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 32
mare, ceea ce elimină din start paraşutele de
rezistenţă aerodinamică mare.
O paraşută principală de desant are, de
obicei, rezistenţă mare, diametru mic, ţesătură
compactă cu greutate şi volum mici. La
paraşutele cu diametru mare, oscilaţiile se
limitează la unghiurile de maximum 10 sau
se folosesc clustere de paraşute.
La paraşutele de desant este important
un coeficient mare de rezistenţă
aerodinamică. Totuşi, un punct de vedere mai
complex legat de acest criteriu este raportul
eficienţă/greutate, adică (C
D
*S)
0
/Wp unde:
C
D
-coeficientul aerodinamic de rezistenţă la
înaintare; S - suprafaţa voalurii paraşutei; Wp
- greutatea ansambului paraşutei.
Când costul paraşutei este mai mare
decât al sarcinii utile, eficienţa costului
(C
D
*S)
0
/Cost este cea care decide.
Pentru paraşutele fără deschidere
controlată apare criteriul şocului atenuat la
deschiderea voalurei, iar pentru paraşutele de
recuperare, prin creşterea greutăţii în timpul
desfacerii voalurei este esenţial potenţialul de
creştere, atunci când creşte greutatea
sistemului din cerinţele de proiectare prin
suplimentarea sarcinii utile.
Repetabilitatea performanţelor
paraşutei este importantă pentru paraşutele de
frânare în cazul aterizării, dacă sunt utilizate
de 25÷30 ori. De asemenea, la paraşutele de
bombardament traiectoria trebuie să fie
aproximativ aceeaşi pentru acelaşi tip de
muniţie.

5. Tipuri de paraşute
În funcţie de aplicaţia sistemului, se
definesc o diversitate de tipuri de paraşute.
Principalele categorii sunt:
paraşutele din materiale compacte,
care includ:
- sisteme de coborâre cu viteze
corespunzătoare numărului Mach <0,5, cum
sunt: paraşuta circulară, conică, biconică,
policonică şi paraşuta cu jupă extinsă,
semisferică şi inelară;
- paraşuta de coborâre sau de frânare de
construcţie cruciformă;
- sistemele de stabilizare care evoluează la
viteze între 0,1 şi 1,5 Mach având suprafaţa
ghidată cu striuri, sau extractoare cu suprafaţă
ghidată fără striuri;
paraşutele cu fante care includ:
- sistemele de coborâre cu bandă inelară sau
disc evoluând la viteze <0,5 Mach, paraşutele
din benzi, conice sau semisferice, pentru
misiuni de stabilizare, coborâre şi frânare cu
viteze de la 0,1 până la 3 Mach şi paraşuta cu
fantă inelară, extractoare sau de frânare,
având viteze de la 0,1 până la 0,9 Mach;
paraşutele rotative care includ:
- paraşuta rotor şi vârtejul inelar cu aplicaţii
de stabilizare şi coborâre pentru sarcini
uşoare.
paraşutele de planare care includ:
- paraşute cu fante, dirijate şi mai multe tipuri
de paraşute aripă pentru coborâre;
paraşutele de frânare tip balon care
includ:
- balute pentru stabilizarea unor încărcături
complexe, evoluând la viteze între 0,8 şi 4
Mach.

6. Performanţe şi parametrii
constructivi
Presiunea dinamică
La coborârea stabilizată, paraşutele suportă o
presiune dinamică constantă:
2
2
v q ⋅ = ρ [Kg/m
2
]

(5.1)
unde v =viteza în m/s;
ρ = densitatea aerului în funcţie de
altitudine [Kg/m
3
]
Viteza de coborâre a paraşutei se calculează:
ρ ⋅ ⋅

=
0
0
2
S C
W
V
D
T
e
[ m/s] (5.2)
unde:
W
T
=greutatea totală a ansamblului
paraşută şi sarcină utilă [Kg];
C
D 0
= coeficientul de rezistenţă al
paraşutei de suprafaţă S
0
;
S
0
= suprafaţa voalurei paraşutei
πD
0
2
/4 [m
2
];
Pentru o greutate cunoscută a
sistemului W
T
, o viteză de coborâre impusă şi
o densitate ρ, determinată în funcţie de
înălţimea de lansare, se calculează
coeficientul de rezistenţă al paraşutei C
D0
din
tabelele experimentale şi diametrul nominal
cu formula:

CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
33
ρ ⋅ ⋅
=
2
0
0
e D
T
V C
W
D [m] (5.3)
Diametrul paraşutei şi viteza de
coborâre la orice altitudine se pot calcula cu
următoarele formule simplificate:

ρ
ρ
0
0
0
⋅ ⋅ = y
V
W
D
e
t
şi
ρ
ρ
0
0
0
⋅ ⋅ = y
D
W
V
t
e
(5.4)
unde y este un coeficient experimental
dependent de coeficientul de rezistenţă al
paraşutei C
D0
.
Lungimea cablurilor de suspensie se
alege ( )
0
2 , 1 6 , 0 D L
e
⋅ ÷ = şi determină atât
rezistenţa la înaintare, cât şi suprafaţa
paraşutei desfăcute Sp.
Numărul panourilor sau celulelor care
compun voalura se stabilesc din considerente
geometrice şi tehnologice. Astfel, pentru ca
numărul panourilor sa fie minimum 12,
pentru a evita distorsiunile în timpul umflării
voalurei, baza unui panou sau lăţimea unei
celule trebuie să fie maximum 1,067m (3,5
ft), din motive de pliaj.
Apoi se calculează forţa totală maximă
pe paraşută F
0,
forţa care apare la deschiderea
voalurei şi cu aceasta se calculează solicitarea
suspantei:
Fs=c. F
0
/N
S,

unde c este coeficient de siguranţă şi se alege
materialul suspantelor de resistenţă la
întindere - minimum egal Fs.
Chingile port-suspante sunt două sau patru pe
paraşută şi se calculează în mod analog.

7. Concluzii
Limitele parametrilor de mediu se pot
extinde şi în afara atmosferei, pe măsură ce
apar noi materiale pentru fabricarea
paraşutelor care modifică limitele de
temperatură, permiţând recuperarea de
vehicule din ce în ce mai complexe. Astfel,
amartizarea a avut deja loc şi sunt în
proiectare vehicule pentru aterizarea cu
paraşute pe Venus şi J upiter.



Bibliografie
[1] KNAKE, T.W - “Sisteme de recuperare cu paraşuta”, Para Publishing,
California, 1990.

CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 34
IDENTIFICAREA COMPUŞILOR CU FOSFOR
DIN ULEIURI MINERALE

Inginer Constantin TOADER

, cercetător ştiinţific
Inginer Crinu CIUCULESCU*, cercetător ştiinţific gradul II
Inginer Sorina BAJENARU*, cercetător ştiinţific gradul III
Inginer Nicoleta PETREA*, cercetător ştiinţific gradul III

Rezumat
Lucrarea prezintă o nouă metodă de preparare a probelor în vederea identificării compuşilor cu fosfor din
probe de uleiuri minerale. În acest scop, s-a utilizat tehnica extracţiei folosind ca solvent acetona. Analizele GC-MS
efectuate au confirmat eficienţa metodei, punând în evidenţă compuşii cu fosfor.



AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ PENTRU APĂRARE NBC ŞI ECOLOGIE
În cazul probelor organice de uleiuri
minerale, de regulă, nu este nevoie de
prepararea prealabilă a acestora. Cea mai
utilizată tehnică instrumentală de analiză, gaz-
cromatografia, cuplată cu spectrometria de
masă, permite analizarea probelor ca atare.
Dacă probele organice de uleiuri
minerale conţin amestecuri de hidrocarburi,
cum ar fi probele de motorină, benzină şi alte
fracţii petroliere, cu un număr foarte mare de
compuşi, separarea este foarte dificilă,
existând posibilitatea ca substanţele de interes
să elueze la acelaşi timp de retenţie cu
hidrocarburile din probă. De asemenea,
suprapunerea spectrelor celor două substanţe
nu permite identificarea compuşilor cu fosfor
pe baza comparării cu spectrele din librării.
Toate acestea duc la rezultate eronate, în
sensul neraportării unor compuşi prezenţi în
probă.
Lucrarea prezintă o metodă de
purificare a probelor de uleiuri minerale
conţinând hidrocarburi şi a uleiurilor minerale
de la clienţii din ţară, metodă dezvoltată în
Laboratorul de Analize Chimice şi Testări din
Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru
Apărare NBC şi Ecologie şi aplicată concret
la testele de competenţă interlaboratoare,
desfăşurate sub patronajul Organizaţiei pentru
Interzicerea Armelor Chimice (OIAC).
Aparatura:
- spectrometru de masă cuplat cu gaz
cromatograf (GC/MS), SATURN 2100 T;
- spectrometru de rezonanţă magnetică RMN,
GEMINI 2000;
- coloană capilară VF 5 ms (arylene
modified/polydimethylsiloxane), produsă de
firma CHROMPACK, cu dimensiunile:
lungime - 30 m, diametru interior - 0,25 mm,
grosime film - 0,25 µm;
- vacuum manifold, produs de firma J T Baker,
cu 12 cartuşe de extracţie;
- pompă de vid;
- cartuşe de extracţie SPE de tip Bond Elut, SI
Silica;
- microseringi Hamilton, pentru injectare
probe, volum 10 µl;
- fiole RMN.
Reactivi:
- hexan, HPLC (Merck);
- acetonă HPLC (Merck);
- acetonă deuterată (Merck).
Parametri operaţionali:
- gaz purtător Heliu, debit 1 ml/minut (36,2
cm/s), presiune constantă;
- mod de injecţie: splitless (2 minute);
- program de temperatură: 60
o
C (2 min), 10
o
C/min, 300
o
C ( 10 min);
- solvent delay, 6 minute;
- domeniu de scanare: 40-500 m/z;
- volum injecţie GC-MS 1 µl;
- experimente 1H RMN;
- volum probă RMN 0,7 ml.
Mod de lucru
Prepararea probei de ulei mineral s-a efectuat
în modul următor:
1. S-a condiţionat cartuşul de
extracţie cu 1 ml hexan;
2. S-a trecut proba organică (1 ml)
prin cartuşul de extracţie;
CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
35
3. S-a eluat conţinutul coloanei cu 1
ml acetonă, în două etape de câte
0,5 ml;
4. Proba eluată s-a concentrat la 0,1
ml;
5. S-a analizat folosind sistemul GC-
MS şi RMN.
Rezultate şi discuţii
Rezultate:
În figura 1 este prezentată
cromatograma probei de ulei mineral înainte
de purificare. Se observă prezenţa masivă a
hidrocarburilor. De asemenea, linia de bază
nu este dreaptă, ci curbată, tipic pentru
fracţiile petroliere. În aceste condiţii, este
foarte greu să se poată preciza dacă există sau
nu compuşi de interes în probă.


Acquir ed on 21-Nov-2003 at 08:34:30 Sample ID:
0.000 2.000 4.000 6.000 8.000 10.000 12.000 14.000 16.000 18.000 20.000 22.000 24.000 26.000 28.000 30.000 32.000 34.000 36.000 38.000
rt 0
100
%
19.160
57
18.031
57
17.891
57
17.515
57
17.375
57
17.204
57
16.438
57
19.819
57
20.083
57
20.584
57
20.867
57
21.573
191
22.433
191
22.573
57
23.591
57
23.762
57
24.669
57
Scan ES+
TIC
2.40e7
R T
BasePeak
U_ TK80
Scan ES+
TIC
1.00e7
R T
BasePeak
U_TK80A

Fig. 1 Cromatograma probei de ulei mineral, fără purificare

În figura 2 este prezentată
cromatograma aceleiaşi probe după purificare
pe silice şi eluare cu acetonă. Se observă linia
de bază dreaptă. Hidrocarburile au dispărut
aproape total.

Acquired on 21-Nov-2003 at 09:26:00 Sample ID:
0.000 2.000 4.000 6.000 8.000 10.000 12.000 14.000 16.000 18.000 20.000 22.000 24.000 26.000 28.000 30.000 32.000 34.000 36.000 38.000
rt 0
100
% 18.205
267
14.035
277
3.809
43
11.390
142
8.714
107 10.543
177
13.923
205
13.827
170
17.005
326
16.450
267
14.368
225
18.454
411
18.797
368
21.182
422
19.649
410
Fig. 2 Cromatograma probei de ulei mineral după purificare pe silice şi eluare cu acetonă.

Figura 3 prezintă spectrul de masă al
compusului de interes vizat (timp de retenţie
17,005 minute) din proba purificată, iar
spectrul aceluiaşi compus, în proba de ulei
mineral, nepurificat este prezentat în figura 4.



CERCETARE STI I NTI FI CA


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 36
0 100 200 300 400 500 600
m/z
0
100
%
326
77
51
39
233
215
170
94
171
246
327
403
329
486
U_TK80A 1067 (17.005) Cm (1066:1067-(1063:1066+1068:1071)x2.000) Scan ES+
3.33e5
Fig. 3 Spectrul de masă al compusului de interes înregistrat în proba purificată


0 100 200 300 400 500 600
m/z
0
100
%
57
41
39
37
71
85
97
111
125
139
165
207
326
334
U_TK80 1064 (17.000) Scan ES+
3.22e5

Fig. 4 Spectrul de masă al compusului de interes înregistrat în proba nepurificată

Discuţii:
Cartuşele de extracţie cu fază solidă,
de tip silice sunt alcătuite din trei elemente de
bază:
1. Corpul cartuşului, în formă de
seringă, confecţionat din polipropilenă;
2. Frita, confecţionată din polietilenă -
cu scopul de a nu permite antrenarea
sorbentului în timpul eluţiei şi spălării;
3. Faza sau sorbentul.
Sorbentul este partea cea mai
importantă a unui cartuş de extracţie. Pentru
scopul acestei analize s-a utilizat drept
sorbent particule de silică cu diametru de 40
µm şi pori de 60 Å. Silica face parte din
categoria materialelor ce reţin analiţii polari.
În prima fază, cartuşul este condiţionat
cu hexan, un solvent nepolar, deci slab pentru
acest tip de sorbent. Proba introdusă conţine
pe lângă hidrocarburi şi analiţii de interes. În
timp ce hidrocarburile au un caracter nepolar,
compuşii de interes sunt substanţe polare şi se
reţin pe faza staţionară de silice.
În urma spălării cu hexan,
hidrocarburile vor fi antrenate şi vor părăsi
cartuşul de extracţie, pe sorbent rămânând
doar compuşii de interes, compuşi ce se vor
elua ulterior în acetonă. Se pot folosi pentru
eluţie şi alţi solvenţi (metanol, acetate de etil).
A fost aleasă acetona datorită proprietăţilor
cromatografice superioare metanolului,
solventul cel mai polar.
Eficienţa metodei poate fi pusă în
evidenţă cu uşurinţă prin compararea
cromatogramelor din figurile 1 şi 2. Astfel, în
cromatograma 1 se observă picurile
CERCETARE STI I NTI FI CA

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
37
hidrocarburilor, în număr foarte mare,
caracteristice matricei folosite (carburant
Diesel). Identificarea compuşilor de interes, în
acest caz, ar presupune verificarea pic cu pic a
spectrelor de masă, operaţiune laborioasă şi
de durată (câteva ore).
În cromatograma 2 apar picuri clare,
separate şi uşor de identificat. Hidrocarburile
iniţiale sunt prezente la nivel de urme, în
cantităţi mult mai mici decât a compuşilor de
interes. În acest caz, identificarea durează
câteva minute.
Astfel, figura 3 prezintă spectrul
compusului de interes vizat. Acest spectru
este aproape identic cu cel din librării. În
figura 4 este prezentat spectrul compusului de
interes înregistrat în proba iniţială, fără
purificare. Acest lucru se explică prin
suprapunerea mai multor spectre, din cauza
coeluţiei compuse de hidrocarburi. În acest
caz, potrivirea cu spectrul de referinţă din
librărie este redusă, posibilitatea identificării
corecte fiind mult diminuată.
Metoda poate fi aplicată şi în cazul
analizei probelor prin spectrometria RMN. În
acest caz, metoda se modifică prin folosirea
acetonei deuterate drept solvent de eluţie. În
cazul spectrometriei RMN, purificarea probei
este singura metodă posibilă de analiză,
datorită faptului că semnalele hidrocarburilor
sunt foarte mari şi se suprapun peste
semnalele analiţilor de interes. Din această
cauză spectrometria RMN nici nu este
recomandată acestui tip de probe.

Concluzii
Extracţia cu fază solidă (SPE),
utilizând silicea ca sorbent, este o metodă
foarte bună pentru purificarea probelor în
vederea analizelor instrumentale. Ea permite
îmbunătăţirea limitelor de detecţie,
identificarea precisă, fără erori, precum şi
prelungirea duratei de viaţă a sistemelor
analitice prin evitarea contaminării. Metoda
utilizează volume mici de reactivi şi un
echipament simplu, necostisitor. Durata
analizei, inclusiv partea de preparare a
probelor, nu depăşeşte 60 minute, fiind cu
mult mai redusă comparativ cu extracţiile
clasice lichid-lichid sau lichid –solid.
Aplicarea extracţiei cu fază solidă
(SPE) utilizând silicea ca sorbent, în domeniul
identificării compuşilor cu fosfor din probe de
uleiuri minerale cu conţinut ridicat de
hidrocarburi, duce la rezultate spectaculoase,
în special datorită diferenţei de polaritate
dintre analiţii de interes şi matrice
(hidrocarburi). Durata identificării scade
dramatic de la câteva ore la câteva minute, iar
calitatea rezultatelor spectrale se
îmbunătăţeşte simţitor.




Bibliografie

[1] *** - Varian – sample preparation products, Instruction manual, 2003;
[2] ***- Raport of the Fourtheenth Official OPCW proficiency, Test, 2003.


NOUTATI TEHNI CO - STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 38

CONTRIBUŢII PRIVIND CULEGEREA DATELOR CARTOGRAFICE

Căpitan doctorand inginer Adrian ALEXEI


Cercetător ştiinţific gradul III

Rezumat
Algoritmul propus face parte din categoria algoritmilor într-un singur pas, dar se poate aplica cu succes şi
imaginilor schematice, putând fi folosit pentru vectorizarea automată sau interactivă a elementelor liniare sau areale
dintr-o imagine binară.

1. Introducere
Automatizarea interpretării unei hărţi
în scopul identificării elementelor geografice
şi a relaţiilor lor este o misiune dificilă ce
merge dincolo de transformarea imaginilor
raster cartografice într-o reprezentare
vectorială. Munca de interpretare a hărţilor,
cum ar fi detectarea morfologiei terenului,
selectarea elementelor naturale şi artificiale
din mediul înconjurător şi recunoaşterea
formelor, necesită procese de abstractizare şi
cunoaştere profundă a domeniului.


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE TESTARE,
EVALUARE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ARMAMENTE
Fiinţa umană are o capacitate
impresionantă de a asigura o interpretare de
înaltă calitate a zgomotelor şi a datelor
eronate. Cu toate acestea, deoarece acest
proces este lent şi laborios, există o necesitate
tot mai mare de algoritmi şi metode noi care să
permită extracţia şi structurarea simbolisticii
cartografice, precum şi a obiectelor areale şi
liniare, în mod rapid şi eficient.
Printre problemele principale ale
vectorizării se numără şi aceea legată de
condiţia ca metodele să aibă sau nu la bază un
algoritm de schematizare.
Ţinând cont de acestea, s-au dezvoltat
în timp două clase de algoritmi de vectorizare:
- algoritmi într-un singur pas – algoritmi ce
se aplică direct imaginii primare;
- algoritmi în doi paşi – algoritmi ce au ca
etapă preliminară scheletizarea.

2. Algoritm propus pentru vectorizare
Algoritmul propus face parte din
categoria algoritmilor într-un singur pas, dar se
poate aplica cu succes şi imaginilor
scheletizate, şi poate fi folosit pentru
vectorizare automată sau interactivă. În
vectorizarea interactivă este nevoie de
intervenţia operatorului pentru rezolvarea
ambiguităţilor care apar. În vectorizarea
automată, algoritmul parcurge întreaga
imagine analizând fiecare element liniar sau
areal.
Acest algoritm poate fi folosit pentru
conversia raster-vector a elementelor liniare
sau areale din cadrul unei hărţi. Se utilizează
ca suport un fişier raster binar, rezultat în urma
scanării originalelor harţii cu elemente
separate pe culori. Rezultatele cele mai bune
s-au obţinut pentru originalele de editare legate
de hidrografie, vegetaţie şi relief.

a) Vectorizarea elementelor liniare
Prima etapă presupune determinarea
unui capăt al elementului liniar ce urmează a fi
digitizat. Determinarea unui punct de capăt se
poate face automat, prin parcurgerea imaginii
de sus în jos şi de la stânga la dreapta până se
identifică un pixel de culoare neagră, sau
interactiv, prin determinarea aproximativă a
coordonatelor punctului de început cu ajutorul
unui locator.
Etapa a II-a constă în urmărirea
elementului liniar pe baza metodei cercului.
Această metodă presupune analiza pixelilor
aflaţi pe cercul C x , unde
0 0
( , , ) y r
0 0
, x y sunt
coordonatele punctului curent. Raza cercului
de analiză se consideră constantă şi se alege în
funcţie de rezoluţia de scanare a materialului
cartografic şi de densitatea de informaţii de pe


NOUTATI TEHNI CO- STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
39
acesta. O rază de analiză mare determină
creşterea vitezei de analiză, dar poate conduce
la pierderea unor informaţii. O valoare mică a
razei va permite analiza tuturor informaţiilor,
dar va duce la creşterea timpului de analiză.
Raza de analiză pentru elementele liniare nu
poate lua o valoare mai mică decât cea mai
groasă linie din imaginea raster.

Ecuaţia cercului este dată de relaţia:
Fig. 1. Cazuri de analiză.

0
0
cos
sin
x x r
y y r
ϕ
ϕ
= + ⋅ 

= + ⋅

(1)
În procesul de analiză pot apărea mai
multe tipuri de ambiguităţi. Aceste probleme
se pot rezolva prin modificarea razei de
analiză. Se pot întâlni următoarele cazuri:
unde : - r - reprezintă raza de analiză;
- 0..360 ϕ = ;
o
- dacă în urma analizei în jurul punctului
curent nu se mai găseşte nici un pixel setat pe
unu, atunci, în mod eronat, algoritmul
consideră punctul curent ca punct de capăt.
Pentru a găsi poziţia exactă a punctului de
capăt, raza de analiză se va micşora iterativ,
până când se va găsi un nou pixel setat pe unu,
pixel ce va reprezenta poziţia exactă a
punctului de capăt. În fig. 2, în punctul curent,
raza de analiză s-a micşorat de la valoarea r la
valoarea pentru a găsi poziţia exactă.
0
r
-
0 0
, x y - poziţia curentă;

Pentru parcurgerea întregului cerc C, se
incrementează unghiul ϕ cu un pas ce poate
lua valoarea:


360
2 r
ϕ
π
=
⋅ ⋅
(2)

După o explorare completă în jurul
punctului curent
0 0
( , ) x y , pot exista mai multe
situaţii:


- se găseşte doar un singur pixel setat pe unu;
în acest caz, s-a găsit un nou punct al
elementului liniar de coordonate ( , ) x y date de
formula (1). În continuare, punctul curent va
deveni ( , ) x y şi se continuă aplicarea metodei
cercului (fig. 1 a).
Fig. 2. Determinarea exactă a punctului de capăt
- se găsesc doi sau mai mulţi pixeli setaţi pe
unu; în acest caz, s-a determinat o intersecţie
de elemente liniare, situaţie în care explorarea
traseului liniar se poate continua pe o direcţie
dinainte stabilită sau se poate opri, iar
programul va cere utilizatorului să indice
direcţia pe care va urma să o exploreze în
continuare (fig. 1 b). Coordonatele punctului
de intersecţie se memorează într-o listă, pentru
a putea reveni în acest punct.

- dacă din punctul curent s-au găsit doi sau mai
mulţi pixeli setaţi pe unu, în mod normal
punctul curent se consideră nod (intersecţia
mai multor drepte). Pentru determinarea exactă
a poziţiei punctului de intersecţie se
micşorează raza de analiză până la o valoare
când se găseşte un singur pixel setat pe unu
(fig. 3). Acest pixel va da poziţia exactă a
punctului de intersecţie.
0
r
- nu se găseşte nici un pixel setat pe unu; în
acest caz, s-a găsit punctul de sfârşit al
elementului liniar (fig. 1 c).


NOUTATI TEHNI CO - STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 40

Fig. 3. Determinarea exactă a intersecţiei.
- pentru determinarea exactă a poziţiei
punctului de start, pentru metoda interactivă,
se va micşora raza de analiză, iterativ, până la
o valoare r când nu se va mai găsi nici un
pixel setat pe unu (fig. 4). Atunci, pixelul găsit
la iteraţia precedentă va determina poziţia
exactă a punctului de start.
0


Fig. 4. Determinarea exactă a punctului de start
- în cazul în care din punctul curent se găsesc
doi sau mai mulţi pixeli setaţi pe unu, atunci
trebuie verificat fiecare dintre aceştia dacă
aparţine aceluiaşi element liniar. Acest lucru
se poate face prin analiza pixelilor de-a lungul
segmentului de dreaptă determinat de punctul
curent şi punctul nou determinat. Dacă se
găsesc pixeli setaţi pe zero, atunci punctul
analizat nu aparţine aceluiaşi element liniar şi,
pentru a evita ambiguitatea, se va micşora raza
până la o valoare r când se vor găsi doar
pixeli ce aparţin aceluiaşi element liniar (fig.
5).
0


Fig. 5. Elemente liniare foarte apropiate
Algoritmul propus are capacitatea de a
trece peste întreruperile din elementele liniare,
dacă acestea sunt mai mici decât distanţa
dintre cele mai apropiate elemente liniare. În
caz contrar, pot apărea ambiguităţi care vor
duce la intervenţia operatorului (fig. 6).
Această capacitate de a trece peste întreruperi
este utilă pentru vectorizarea liniilor întrerupte.


Fig. 6 Trecerea peste goluri

b) Vectorizarea elementelor areale.
Prima etapă presupune determinarea
unui pixel de pe conturul arealului ce urmează
a fi digitizat. Arealul trebuie indicat cu ajutorul
unui locator şi automat se caută un pixel ce
aparţine conturului. Un pixel de pe contur are
ca proprietate faptul că nu toţi pixelii vecini
sunt setaţi pe unu (fig. 7).


Fig. 7 Pixelul de început pentru un element areal

Etapa a II-a constă în urmărirea
conturului elementului areal. Aceasta se
desfăşoară la fel ca în cazul vectorizării
elementelor liniare. Urmărirea elementului
areal se termină când se ajunge în punctul
iniţial sau când se iese din cadrul hărţii.
Algoritmul propus este foarte simplu
de implementat şi oferă viteză de execuţie
bună. Un avantaj este faptul că nu necesită
schematizarea în prealabil a imaginii ce
urmează a fi digitizată.






NOUTATI TEHNI CO- STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
41
SINTETIZAREA PE MAI MULTE NIVELURI DE COMPLEXITATE A
SEMNĂTURILOR ELECTROMAGNETICE ALE ŢINTELOR RADAR

Locotenent inginer Felix TOTIR

Locotenent inginer Şerban MÂLCOMETE



Rezumat
Pentru o serie de aplicaţii de tipul clasificatoarelor automate de ţinte radar este necesară construirea unei baze
de date de dimensiune importantă. Întrucât realizarea practică a măsurătorilor este un procedeu costisitor, se folosesc
de regulă semnături generate sintetic. Articolul de faţă prezintă şi clarifică diferite asemenea tehnici de simulare a
semnalului reflectat, dintre acestea remarcându-se procedeul de simulare folosind modelul de tip „primitive
geometrice”, care implementează o legătură directă între structura fizică a ţintei şi fenomenele electromagnetice care
apar.
1. Introducere
Semnăturile ţintelor sintetice sunt folosite
pe scară largă pentru testarea algoritmilor de
reconstrucţie şi de clasificare, pe durata fazei de
dezvoltare a acestora. În raport cu semnăturile
obţinute de la ţintele reale (măsurate în cadrul
unor campanii de măsurători), semnăturile
generate pe baza modelelor sunt mai simple şi
au un caracter previzibil. Nu mai puţin adevărat
este însă faptul că, odată terminată
implementarea metodelor, necesitatea de a le
testa pe semnături complexe, apropiate de cele
furnizate de ţintele radar navale sau aeriene
solicită implementarea unor noi modele de ţinte
sintetice [1].


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE TESTARE,
EVALUARE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ SISTEME INFORMATICE ŞI COMUNICAŢII
Aceste noi modele integrează anumite
caracteristici ale ţintelor radar reale, de exemplu
vizibilitatea geometrică sau dimensiunea fizică a
punctelor de strălucire. O altă ameliorare
majoră, în raport cu modelele de tip ansamblu
de puncte de strălucire, este stabilirea unei
legături directe între structura fizică a unei
anumite ţinte şi semnătura sa electromagnetică
(obţinută pe baza modelului acesteia). Este
vorba, aşadar, despre conceperea unui model
care să imite caracteristicile de reflexie ale unei
ţinte date. Din păcate, modelele de tipul
ansamblului invariant de puncte de strălucire nu
ţin cont de această legătură decât în mod
subiectiv: cercetătorul este cel care decide,
intuitiv, unde sunt plasate punctele de strălucire.
Tehnicile numerice de analiză a
câmpurilor de microunde (de exemplu, metoda
diferenţelor finite sau metoda elementului finit)
sunt foarte costisitoare din punct de vedere al
timpului de calcul. Această caracteristică le face
inutilizabile pentru generarea unui mare număr
de semnături de ţinte, în pofida preciziei lor
ridicate.
Articolul abordează câteva din ideile
exprimate mai sus. Sunt expuse trei modele de
ţinte: modelul de tip „puncte de strălucire”
(ansamblu invariant de puncte de strălucire de
dimensiuni nule), modelul de tip „puncte de
strălucire extinse” (care ia în calcul extinderea
fizică a centrilor de reflexie) şi modelul de tip
„componente elementare” care ia în calcul
vizibilitatea geometrică şi reflexiile parazite.
2. Modelul de tip „puncte de strălucire”
În acest caz, ţinta este considerată ca un
ansamblu de puncte de strălucire de dimensiune
nulă, care au caracteristici izotrope de reflexie.
Punctele de strălucire sunt reprezentate, din
punct de vedere fizic, de elementele puternic
reflectante ale ţintei. De exemplu, în cazul unei
ţinte navale, muchiile acesteia, tunurile,
antenele, se pot constitui în puncte de reflexie.

Fig. 1 Poziţiile punctelor de strălucire şi
superpoziţia semnalelor reflectate

NOUTATI TEHNI CO - STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 42
Ipoteza de extindere spaţială a centrului de
reflexie , de amplitudine a şi de întârziere q
q
q
τ asociază acestuia o lăţime
q
µ . Funcţia sa
pondere va fi deci
1
( ; ( )
q
q q
q q
t
h t h , )
q
τ
τ µ
µ µ

= ,
unde factorul
1
q
µ
este introdus pentru a menţine
valoarea integralei (3) pentru funcţia
( ; ,
q q q
h t ) τ µ .
Fiecare din aceste puncte este caracterizat
de o întârziere şi de un coeficient de reflexie
(suprafaţă caracteristică de reflexie) în raport cu
sistemul radar, ceea ce introduce o informaţie în
faza semnalului ecou.
Considerăm un punct de strălucire
(desemnat prin indicele său, ), care are o
mişcare de rotaţie în planul de giraţie al ţintei
(problema este analogă dacă mişcările sunt
efectuate în celelalte planuri) şi fie O x
sistemul de coordonate asociat ţintei.
q
0 0 0
' y z
Distanţa între sistemul radar şi punctul de
strălucire respectiv are expresia următoare (a se
vedea figura 2):
2 2
0 0
2 sin(
q q q
R r R r )
q
ρ β = + − (1)



Fig. 3 Modelarea unei ţinte radar folosind
puncte de strălucire extinse
Răspunsul în frecvenţă al ţintei este dat de:
{
}
0
0
ˆ( , ) exp( 2 sin )
exp( 2 cos ) ( )
q q
q
q q
f a j fu
j fv H f
χ β π β
π β µ
= − ⋅
⋅ −

(4)
Fig. 2 Reprezentarea unui punct de strălucire în
raport cu sistemul radar
4. Modelul de tip „componente
elementare”
Dacă fiecare punct de strălucire are
asociat un coeficient de reflexie , atunci
răspunsul ţintei la frecvenţa de scanare
q
a
f este:
{
}
0
0
ˆ( , ) exp( 2 sin )
exp( 2 cos )
q q
q
q
f a j fu
j fv
χ β π β
π β
= −
⋅ −


(2)
Această metodă este utilizată pentru
modelarea semnăturilor ţintelor radar în benzile
de frecvenţă centimetrică şi decimetrică scurte
(K, K
u
, X, S, C, L). În acest domeniu, metoda
prezintă avantajul esenţial de a reduce
substanţial costul de calcul în raport cu
metodele numerice clasice (de pildă, metoda
elementului finit) şi de a furniza rezultate
suficient de precise.
3. Modelul de tip „puncte de strălucire
extinse”
Acest model ia în calcul şi o dimensiune
fizică pentru fiecare punct de strălucire, asociind
fiecăruia drept răspuns nu doar un simplu
impuls Dirac, ci un semnal de tip poartă
(gausiană sau rectangulară, de pildă). Fie
această poartă, astfel încât:
( ) h t
( ) 1 h t dt

−∞
=

(3)
Corpul ţintei poate fi descris ca un
ansamblu de elemente simple (primitive
geometrice): sfere, cilindri şi suprafeţe
cuadratice, ogive, plăci rectangulare şi circulare,
muchii etc., ale căror dimensiuni şi poziţii sunt
uşor de stabilit. Pentru cea mai mare parte din
aceste elemente, expresiile caracteristicilor lor
de reflexie sunt cunoscute, precis sau
aproximativ, în formă analitică [2].
În plus, alte elemente larg răspândite,
pentru care există o bază de date măsurate (de
NOUTATI TEHNI CO- STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
43
exemplu, antenele, cavităţile, anumite tipuri de
tunuri etc.) pot fi, de asemenea, adăugate
modelului de simulat [3].
În acest fel, folosind o descriere a formei
corpului ţintei, legătura directă între structura
ţintei şi modelul în sine este stabilită. În vederea
generării semnalului ecou al ansamblului de
componente (adică răspunsul ţintei), este
suficientă exprimarea, pentru fiecare
componentă, a condiţiilor sale particulare de
iluminare (lungime de undă, polarizare şi
direcţie a undei incidente), de a calcula
semnalul recepţionat şi de a efectua, apoi,
superpoziţia tuturor semnalelor astfel obţinute.
Ψ
Această modelizare este extrem de
flexibilă. Pentru fiecare componentă pot fi
introduse şi alte caracteristici suplimentare de
reflexie.
Pentru luarea în calcul a vizibilităţii
geometrice a părţilor componente se procedează
în felul următor: pentru fiecare componentă
elementară care apare în descrierea ţintei, se
poate defini în mod automat o suprafaţă
cuadratică de aproximare care înconjoară
componenta respectivă. Aceasta permite
efectuarea facilă a testului de vizibilitate directă,
prin studierea intersecţiei între raza undei
incidente şi suprafeţele cuadratice [4].
Contribuţia reflexiilor multiple
(interferenţelor) este luată în considerare, pentru
fiecare pereche de componente, prin asocierea
unui coeficient de transfer care depinde,
simultan, de lungimea de undă medie a
semnalului de baleiaj şi de distanţa între cele
două elemente.

Testarea vizibilităţii folosind suprafeţe de
aproximare
Vom considera suprafeţele de aproximare
de tip cuadratic Ψ , ( ) 0
µ ν
= r 0, 1 M
µ
µ = − .
Fiecare din componentele elementare
(primitivele geometrice) a căror reuniune
aproximează corpul ţintei este înlocuită cu unul
sau mai multe puncte de strălucire, linii de
strălucire sau arii de strălucire.
Pentru testarea vizibilităţii se va verifica
absenţa intersecţiei între linia de vizare
(care uneşte sistemul radar
cu punctul de strălucire ) cu suprafeţele
cuadratice de aproximare, corespunzătoare
celorlalte componente elementare. Dacă o
asemenea intersecţie există, aceasta poate fi
regăsită ca soluţie reală şi pozitivă a ecuaţiei:
0
( ) 0
i
a s = − = r r R
i
[ ]
( ) ( ) ( )
T
s s s
γ
C Ψ = r r P r = (5)
unde
γ
P este matricea de dimensiune 3 3 × a
coeficienţilor ecuaţiei canonice ai suprafeţei γ ,
[ ]
C
γ
⋅ = , C const = . Aceasta conduce la
ecuaţia cuadratică:
2 0
0
2 0;
,
T
T
i i
as bs c a
b c
γ
γ γ
+ + = =
0
,
T
i
C = = −
R P R
R P r r P r
(6)
O soluţie reală, pozitivă a acestei ecuaţii
denotă faptul că punctul de strălucire este
mascat. Pentru liniile de strălucire şi pentru
suprafeţele de strălucire, vizibilitatea directă
este verificată în mod individual, cu paşii l ∆ şi,
respectiv, S ∆ .
5. Rezultatele simulărilor
a. Modelul de tip „puncte de strălucire”
Modelul de tip „puncte de strălucire” este
cel mai simplu şi permite testarea algoritmilor
de reconstrucţie. În funcţie de cerinţele şi
utilizarea dorită a imaginilor, acestea pot fi
reconstruite prin metoda Fourier sau prin una
din metodele de tip superrezoluţie (MUSIC,
ESPRIT).

cross range
s
l
a
n
t

r
a
n
g
e
-8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10

Fig. 4 Imaginea ISAR 2D reconstruită utilizând
transformata Fourier
Importanţa acestui model, mai degrabă simplu,
este determinantă pentru studiul şi
implementarea algoritmilor de reconstrucţie şi
de clasificare. Prezentăm mai jos rezultatele
obţinute pentru o ţintă navală, modelată ca un
ansamblu de puncte de strălucire. Imaginile
reconstruite sunt de tipul ISAR 2D.
Fig. 4 prezintă rezultatul final al
procesului de reconstrucţie: imaginea ISAR 2D
reconstruită prin folosirea metodei Fourier.
NOUTATI TEHNI CO - STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 44
b. Modelul de tip „puncte de strălucire
extinse”
O succesiune de imagini ale acestei ţinte,
reconstruite folosind metoda Fourier, (cazul 2D)
sunt prezentate în figura 7. Funcţia pondere a ţintei utilizate ca
exemplu este reprezentată în figura 5 a.
n°: 19
-10 -5 0 5 10
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
n°: 38
-10 -5 0 5 10
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
0
5
10
15
20
25
30
35
40
tgt
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
0
0.002
0.004
0.006
0.008
0.01
0.012
0.014
0.016
0.018
f_sigt

Fig. 7 Imagini ISAR 2D ale ţintei de tip
«componente elementare», obţinute prin
folosirea metodei Fourier
a) b)
Fig. 5 Funcţia pondere a ţintei (a) şi profilul său
de distanţă (b), reconstruit cu metoda Fourier
Analizând succesiunea de imagini
prezentate, se poate observa efectul de mascare
geometrică introdus de modelul considerat.
Anumite puncte de strălucire apar şi altele
dispar dar, grosso modo, modelul de tip „puncte
de strălucire” este suficient de general pentru a
descrie o ţintă radar (cu observaţia importantă
că nu se mai păstrează o configuraţie invariantă
a acestora).
Aplicarea metodei Fourier 1D furnizează
profilul de distanţă din figura 5 b, care este o
aproximare a funcţiei pondere a ţintei. Toate
punctele de strălucire sunt bine separate, graţie
utilizării unui semnal de bandă suficient de
largă.
c. Modelul de tip „componente elementare”
Prima etapă este aceea de concepere a
modelului ţintei navale, prin aproximarea
corpului acesteia cu ajutorul unui ansamblu de
componente elementare (cilindri, sfere, plăci
rectangulare şi circulare, muchii etc.). Alura
ţintei respective (o ţintă navală) este prezentată
în figura 6.
6. Concluzii
Cele trei modele de ţinte radar prezentate
în acest articol constituie o gamă suficient de
complexă, astfel încât să acopere majoritatea
necesităţilor de construire a bazelor de date de
semnături sintetice. În general, aceste semnături
sunt suficient de reprezentative pentru validarea
unei anumite tehnici de reconstrucţie şi de
clasificare.

Semnăturile generate utilizând modelul de
tip „componente elementare” pot fi comparate
cu semnăturile obţinute prin măsurarea unor
machete sau ţinte reale.
Fig. 6 Modelul de tip «componente
elementare»

Bibliografie
[1] QUINQUIS, A.; RADOI, E.; TOTIR, F. - Some radar imagery results using superresolution
techniques, IEEE Trans. on Antennas and Propagation, May 2004;
[2] KNOTT, E. F.; SHAEFER, J. F.; TULEY M. T. - Radar cross section, Second edition,
Norwood, Artech House, 1993;
[3] MAFFET A. L. - Topics for a statistical description of radar cross section, J ohn Wiley & Sons,
1989;
[4] GORSHKOV, S.; LESCHENKO, S.; ORLENKO, V.; SEDYSHEV, S.; SHIRMAN, Y. -
Radar target backscattering simulation, Artech House, 2002.

NOUTATI TEHNI CO- STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
45
EFECTUL CANALULUI DE PROPAGARE ÎN SISTEMELE CU SPECTRU
ÎMPRĂŞTIAT BAZATE PE INTERLEAVERE BLOC

Locotenent inginer Bogdan CRISTEA


Profesor universitar dr. inginer Alexandru ŞERBĂNESCU
**

Rezumat
Interleaverele bloc au fost propuse recent ca tehnică de împrăştiere în sistemele cu acces multiplu. În acest
articol se propune, pentru studiul unui lanţ de transmisie cu interleavere bloc, un cadru teoretic bazat pe schimbări
periodice de tact (PCC: Periodic Clock Change). Se va demonstra în acest fel că ieşirea lanţului de transmisie poate fi
văzută ca fiind ieşirea unui filtru liniar periodic, variabil în timp (LPTV: Linear Periodic Time Varying Filter). La
ieşirea lanţului de transmisie trebuie să se folosească o tehnică de egalizare pentru a diminua efectul canalului de
propagare. Prin modificarea semnalului de intrare a lanţului de transmisie, variaţia temporală a filtrului LPTV poate fi
anulată şi tehnicile de egalizare clasice pot fi utilizate.
1. Introducere
În ultimii ani, au apărut în literatura de
specialitate mai multe propuneri de sisteme de
acces multiplu cu spectru împrăştiat, bazate
pe interleavere bloc. În [1] eşantioanele
semnalului informaţional de date sunt
împrăştiate cu ajutorul unui interleaver bloc
aleator. În [2] semnalul informaţional de date
este multiplicat cu o secvenţă ortogonală, iar
chipurile rezultate sunt împrăştiate cu un
interleaver matriceal. În [3] semnalul
informaţional cu formă de undă de tip cosinus
ridicat este împrăştiat cu un interleaver
matriceal. În toate aceste sisteme, ieşirea
interleaverului bloc este un semnal cu spectru
larg. La recepţie operaţia de deinterleaving
trebuie realizată înaintea oricărei alte operaţii
asupra semnalului recepţionat. După
separarea utilizatorilor, receptorul trebuie să
folosească o tehnică de egalizare pentru a
diminua efectul canalului de propagare cu
multitraiecte.
În acest articol propunem pentru un lanţ
de transmisie cu interleavere bloc un cadru
teoretic general bazat pe PCC [4]. Folosind
acest cadru teoretic vom arăta că semnalul
recepţionat, după deinterleaving, poate fi
văzut ca fiind ieşirea unui filtru LPTV [5]. Cu
o tehnică de modificare a semnalului de
intrare propusă anterior [2], variaţia temporală
a filtrului LPTV poate fi anulată şi un filtru
liniar invariant în timp (LTI: Linear Time
Invarinat) este obţinut. În acest fel, tehnicile
clasice de egalizare pot fi utilizate.
Restul articolului este organizat după
cum urmează. În secţiunea a doua vom face o
scurtă introducere în teoria interleaverelor şi
vom prezenta echivalenţa interleaverului
periodic cu un PCC. În secţiunea a treia vom
demonstra echivalenţa unui lanţ de transmisie
cu interleavere bloc cu o sumă de PCC.
Pentru cazul particular al unui interleaver
circular, în secţiunea a patra se va arăta cum
filtrul LPTV rezultat poate fi redus la un filtru
LTI. Concluziile vor fi prezentate în secţiunea
a cincea.

2. Interleavere şi schimbări periodice
de tact
Se dă o aplicaţie pentru
care există un număr întreg , astfel
încât:
IR IR F → :
IN N ∈
Z n n F N N n F ∈ ∀ + = + ) ( ) ( (1)
Interleaverul periodic este un dispozitiv
caracterizat de relaţia intrare-ieşire [6]:
( ) ( ) Z n n F x n y ∈ ∀ = ) ( (2)
unde ( ) n x este secvenţa de intrare a
interleaverului, este secvenţa de ieşire a
interleaverului,
) (n y
IR A ⊂ este o mulţime finită
şi este perioada interleaverului. N
În ceea ce urmează vom considera
numai cazul interleaverelor periodice,
deoarece aceste interleavere sunt mai uşor de
modelat matematic şi de implementat.


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE TESTARE,
EVALUARE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ SISTEME INFORMATICE ŞI COMUNICAŢII

∗∗ ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ
NOUTATI TEHNI CO - STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 46
Cu notaţia ( ) ( ) Z n n F n n f ∈ ∀ − =
)
, unde
este o funcţie periodică de
variabilă întreagă cu valori întregi, (2) se
poate scrie sub forma:
( ) ( N n f n f + =
unde notaţia
N
Z
Q

1
reprezintă soluţia
ecuaţiei 1 =
N
Qx şi este inversul modulo
al numărului natural .
N
Q
( ) ( ) ( ) Z n n f n x n y ∈ ∀ − = (3)

Relaţia (3) reprezintă relaţia de intrare-
ieşire a unui PCC [4]. În acest fel se
demonstrează echivalenţa dintre un
interleaver periodic şi un PCC.

citire

x(0) x(1)
x(Q)
scriere
citire
x(Q-r)
citire
r
Q
P


Un mod de reprezentare general al
interleaverului periodic definit de aplicaţia
este [6]:
F



( ) n F = π (4) ( ) ( ) Z n n n N n n
N N N
∈ ∀ − + +α

unde
N
n este restul diviziunii Euclidiene a lui
prin , n N
N N
Z Z → : π este o permutaţie
elementară de lungime şi N Z Z
N
→ : α
este un vector de deplasare. Notaţia
reprezintă mulţimea numerelor naturale de la
la .
N
Z
0 1 − N

Fig. 1 Interleaverul circular
( ( ) 1 , 0 , 1 ≥ < < + − = P Q r r Q P N )

În secţiunea următoare, vom studia un
lanţ de transmisie cu interleavere bloc şi vom
arăta echivalenţa acestuia cu o sumă de PCC. Pentru un vector de deplasare nul
( )
N
Z n n ∈ ∀ = 0 α în (4) se obţine
interleaverul bloc definit de aplicaţia:

3. Lanţ de transmisie cu interleavere
bloc
( ) ( ) Z n n n n n F
N N
∈ ∀ − + =π (5)
Se consideră un lanţ de transmisie cu
interleavere bloc (figura 2). Cum interleaverul
bloc poate fi reprezentat ca un PCC, se va
încerca să se reprezinte lanţul de transmisie
din figura 2 cu o sumă de PCC echivalente.
Din relaţia (5) se observă că interleaverul bloc
este complet caracterizat de permutaţia ( ) n π .
Printre exemplele de interleavere bloc se
poate menţiona interleaverul circular, de
perioadă , în care scrierea eşantioanelor se
face succesiv pe linii şi citirea pe coloane
(figura 1) în salturi date de permutaţia [7]:
N


( )
N
N
Z n Qn n ∈ ∀ = π (6)
unde este un număr natural fixat
relativ prim cu : ,
reprezentând cel mai mare divizor comun al
numerelor naturale Q şi .
IN Q∈
N ( ) 1 , = N Q
N
( ) N Q,
Condiţia este o condiţie
necesară şi suficientă pentru ca ecuaţia
( ) 1 , = N Q
N N
y Qx = să aibă o soluţie unică [8,
p. 51]. Cu acest rezultat se poate demonstra că
permutaţia
N
Z x ∈
(n) π dată în (6) este bijectivă şi
deci există permutaţia inversă:
( )
N
N
Z n n
Q
n ∈ ∀ =

1
1
π (7)

h(n) π
-1
(n)
y(n) x
1
(n) y
1
(n)
π(n)
x(n)
Fig. 2 Lanţ de transmisie cu interleavere bloc

Interleaverul bloc de emisie este definit
de permutaţia ( ) n π . Semnalul de la ieşirea
interleaverului de emisie, , poate fi scris
în funcţie de semnalul de intrare, , sub
forma:
( ) n x
1
( ) n x
( ) ( ) ( )
N
n n n x n x − + = π
1
(8)
Semnalul de la ieşirea interleaverului de
emisie trece printr-un canal de propagare cu
multitraiecte reprezentat în timp discret şi
având răspunsul la impuls:
( ) ( )

=
− =
L
k
k
k n h n h
0
δ (9)
NOUTATI TEHNI CO- STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
47
Datorită caracterului variant în timp al
lanţului de transmisie, metodele clasice de
egalizare nu pot fi implementate direct.
Folosirea acestor metode este totuşi posibilă
dacă se anulează variaţia temporală a filtrului
LPTV. Modul în care se realizează acest lucru
este prezentat în secţiunea următoare pentru
cazul particular al unui interleaver circular.
unde este ordinul canalului, reprezintă
atenuarea corespunzătoare traiectului k , iar
L
k
h
( ) n δ este funcţia lui Kronecker.
Din punct de vedere al studiului teoretic
este convenabil să se considere ordinul
canalului de propagare, , mai mic decât
perioada interleaverului bloc, . Această
condiţie nu este restrictivă, deoarece
interleaverele bloc folosite în practică au
perioade mult mai mari decât ordinul
canalului de propagare.
L
N

4. Anularea caracterului variant în
timp al lanţului de transmisie
Pentru a arăta cum se anulează
caracterul variant în timp, vom particulariza
lanţul de transmisie din figura 3 pentru cazul
interleaverelor circulare.
Semnalul recepţionat, , este: ( ) n y
1
( ) ( )

=
− =
L
k
k
k n x h n y
0
1 1
(10)
Deinterleaverul bloc este definit de
permutaţia inversă . Semnalul de la
ieşirea deinterleaverului bloc, , poate fi
scris sub forma:
( ) n
1 −
π
( ) n y
( ) ( ) ( ) n y n y
1
1

= π (11)
Pentru a putea anula variaţia temporală a
filtrului LPTV ce reprezintă lanţul de
transmisie este necesar să se modifice
interleaverul circular în funcţie de ordinul
canalului de propagare, . Astfel,
interleaverul circular este descris în acest caz
de permutarea:
L
Cu ecuaţiile (8), (10) şi (11) se poate
demonstra că relaţia dintre semnalul de la
intrarea lanţului de transmisie, şi cel de
la ieşirea lanţului, , este:
( ) n x
( ) n y
( )
'
'
N
Qn n = π (13)
unde perioada interleaverului circular este de
forma LQ N N + = ' ; şi sunt două
numere naturale relativ prime între ele,
N Q
( ) , 1 = N Q , iar este ordinul canalului de
propagare.
L
( ) ( ) (

=
− =
L
k
k
n f n x n y
0
) (12)
Condiţia ( ) 1 , = N Q
Q
implică şi faptul că
perioada interleaverului circular, , este
relativ primă cu ,
' N
) 1 ( ' , = N Q , deci
permutarea ( ) n ' π este bijectivă şi admite o
permutare inversă:
unde
( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
¹
´
¦
< + − − +
≥ − −
=
− −
− −
k n N k n N n
k n k n n
n f
N N N
N N N
k
1 1
1 1
,
,
π π π
π π π
{ } N L L k < ∈ , ,..., 1 , 0 .
Cu acest rezultat generalizarea pentru un
ordin al canalului, L, oricât de mare, este
imediată.
( )
'
1
1
'
N
n
Q
n =

π (14)
Cu ecuaţia (12) am demonstrat că relaţia
de intrare-ieşire a lanţului de transmisie din
figura 3 poate fi scrisă sub forma unei sume
de PCC, fiecare din aceste PCC fiind
caracterizat de funcţia .
1 + L
( ) { } L k n f
k
,..., 1 , 0 , ∈
unde
'
1
N
Z
Q
∈ este soluţia ecuaţiei 1
'
=
N
Qx .

Semnalul de intrare, ( ) n x , este
modificat în maniera următoare (figura 3):
Deoarece funcţia este periodică
de perioadă ecuaţia (12) reprezintă
totodată relaţia de intrare ieşire a unui filtru
LPTV. Recuperarea semnalului emis,
( ) n f
k
N
( ) n x ,
presupune egalizarea semnalului de la ieşirea
lanţului de transmisie, . ( ) n y
a) Se împarte semnalul în blocuri
de câte eşantioane;
( ) n x
N
b) La sfârşitul fiecărui bloc de
eşantioane se adaugă zerouri.
N
LQ



NOUTATI TEHNI CO - STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 48
Este de remarcat faptul că ecuaţia (15)
reprezintă transmisia printr-un canal mult mai
selectiv în frecvenţă decât canalul iniţial (10).
Selectivitatea în frecvenţă se datorează
utilizării interleaverelor bloc ca tehnică de
împrăştiere.
N’=N+LQ

N LQ


x(N+1) 0 x(0) x(1) .... x(N-1) 0 0 .... 0


Folosind aceeaşi tehnică de ZP asupra
semnalului de intrare, anularea variaţiei
temporale a filtrului LPTV poate fi realizată şi
în cazul altor interleavere bloc (interleaverul
matriceal de exemplu).
Fig. 3 Tehnica de adăugare de zerouri

Operaţia descrisă anterior se numeşte
operaţie de adăugare de zerouri (ZP: Zero
Padding). Analitic, operaţia de ZP se exprimă
astfel:
5. Concluzii
( )
( )
¦
¹
¦
´
¦

< |
.
|

\
|
+

=
N n
N n n N
N
n n
x
n x
N
N N
N
'
' '
'
0
, 0
,
'
(15)
În acest articol, am demonstrat că un
lanţ de transmisie cu interleavere bloc este
echivalent cu o sumă de PCC. Astfel, întregul
lanţ de transmisie poate fi văzut ca un filtru
LPTV. În cazul particular al interleaverului
circular, prin folosirea unei tehnici de ZP
asupra semnalului de intrare, variaţia
temporală a filtrului LPTV echivalent a fost
anulată şi s-a obţinut un filtru LTI. În acest
fel, tehnicile clasice de egalizare pot fi
utilizate pentru recuperarea semnalului de la
intrarea lanţului de transmisie.
unde , iar exponentul LQ N N + = '
( ) 0

semnifică faptul că semnalul este modificat
prin tehnica de ZP.
Folosind ca intrare a lanţului de
transmisie cu interleavere circulare semnalul
, se poate demonstra că ieşirea lanţului
de transmisie, , se poate scrie sub
forma:
( )
( ) n x
0
( )
( ) n y
0
( )
( )
( )
(

=
− =
L
k
k
kQ n x h n y
0
0 0
) (16)
În vederea folosirii interleaverelor bloc
în sistemele de acces multiplu cu spectru
împrăştiat, ar fi acum interesant de realizat o
generalizare a tehnicii de anulare a variaţiei
temporale a lanţului de transmisie pentru un
interleaver bloc oarecare. Acesta va fi unul
dintre obiectivele cercetărilor noastre viitoare. re viitoare.
În acest fel variaţia temporală a lanţului
de transmisie cu interleavere circulare a fost
anulată şi s-a obţinut un filtru LTI. Se pot
folosi astfel metodele clasice de egalizare
pentru recuperarea semnalului de la intrarea
lanţului de transmisie.


Bibliografie Bibliografie

[1] ROVIRAS, D.; LACAZE, B. and THOMAS, N. - “Effects of discrete LPTV filters on stationary
signals,” ICASSP, 2002, Orlando;
[1] ROVIRAS, D.; LACAZE, B. and THOMAS, N. - “Effects of discrete LPTV filters on stationary
signals,” ICASSP, 2002, Orlando;
[2] ZHOU, S.; GIANNAKIS, G. B. and. MARTRET, C. L - “Chip-interleaved block spread code division
multiple access,” IEEE Trans. Commun., vol. 50, no. 2, pp. 235–248, Feb. 2002;
[2] ZHOU, S.; GIANNAKIS, G. B. and. MARTRET, C. L - “Chip-interleaved block spread code division
multiple access,” IEEE Trans. Commun., vol. 50, no. 2, pp. 235–248, Feb. 2002;
[3] CHAUVET, W.; CRISTEA, B.; LACAZE, B.; ROVIRAS, D. and. DUVERDIER, A. - “Design of
orthogonal LPTV filters: Application to spread spectrum multiple access,” ICASSP, May 2004, Montreal;
[3] CHAUVET, W.; CRISTEA, B.; LACAZE, B.; ROVIRAS, D. and. DUVERDIER, A. - “Design of
orthogonal LPTV filters: Application to spread spectrum multiple access,” ICASSP, May 2004, Montreal;
[4] DUVERDIER A. and LACAZE, B. -“New realization method for linear periodic time-varying filters,”
ICASSP, vol. 3, pp. 1725–1728, 1999;
[4] DUVERDIER A. and LACAZE, B. -“New realization method for linear periodic time-varying filters,”
ICASSP, vol. 3, pp. 1725–1728, 1999;
[5] MCLERNON, D. - “One-dimensional linear periodically time-varying structures: derivations,
interrelationships and properties,” IEE Proceedings -Vision, Image & Signal Processing, vol. 149, no. 5,
Oct. 1999;
[5] MCLERNON, D. - “One-dimensional linear periodically time-varying structures: derivations,
interrelationships and properties,” IEE Proceedings -Vision, Image & Signal Processing, vol. 149, no. 5,
Oct. 1999;
[6]. GARELLO, R; MONTORSI, G.; BENEDETTO, S. and CANCELLIERI, G. - “Interleaver
properties and their applications to the trellis complexity analysis of turbo codes,” IEEE Trans. Commun.,
vol. 49, no. 5, pp. 793–807, May 2001;
[6]. GARELLO, R; MONTORSI, G.; BENEDETTO, S. and CANCELLIERI, G. - “Interleaver
properties and their applications to the trellis complexity analysis of turbo codes,” IEEE Trans. Commun.,
vol. 49, no. 5, pp. 793–807, May 2001;
[7]. TAKESHITA O. Y and COSTELLO D. J. Jr., - “New deterministic interleaver designs for turbo
codes,” IEEE Trans. Inform. Theory, vol. 46, no. 6, pp. 1988–2006, Sept. 2000.
[7]. TAKESHITA O. Y and COSTELLO D. J. Jr., - “New deterministic interleaver designs for turbo
codes,” IEEE Trans. Inform. Theory, vol. 46, no. 6, pp. 1988–2006, Sept. 2000.
MANI FESTĂRI STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
49
CENTRUL DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ PENTRU APĂRARE NBC ŞI
ECOLOGIE LA CEA DE– A 80 – A ANIVERSARE

Colonel dr. inginer Ion SAVU


Cercetător ştiinţific gradul I

„La data de 31 octombrie 2004 se împlinesc 80 de ani de când, prin rezoluţia
ministrului de război pe raportul nr.665 al Statului Major General, Serviciul Gaze din
Secţia a IV-a a devenit Serviciul Gazelor din Secţia a XI-a Tehnică Superioară, cu o
nouă organizare care cuprindea, între alte structuri, Laboratorul de Cercetare – prima
unitate de cercetare ştiinţifică din Armata României şi printre primele de acest gen
din Europa şi din lume”. Acest citat se găseşte în Dispoziţia secretarului de stat şi şef
al Departamentului pentru Armamente, domnul dr. inginer Gheorghe Matache,
privind aniversarea a 80 de ani de la înfiinţarea primei structuri de cercetare ştiinţifică
din Armata României.
Cu această ocazie, s-a desfăşurat la Cercul Militar Naţional din Bucureşti un
simpozion aniversar la care au participat personalităţi oficiale din structurile
Ministerului Apărării Naţionale, din viaţa ştiinţifică românească, foşti comandanţi şi
ofiţeri, parlamentari, conducători ai unor firme cu profil de producţie specială,
precum şi grupuri de presă.
În cadrul simpozionului au susţinut alocuţiuni sau comunicări omagiale
secretarul de stat şi şef al Departamentului pentru Armamente, domnul dr. inginer
Gheorghe Matache, precum şi alte personalităţi invitate, foşti comandanţi ai unităţii.
Manifestarea aniversară a cuprins şi o expoziţie retrospectivă, organizată în
sala Gotică a Cercului Militar Naţional, unde s-au prezentat produse şi aparatură de
tehnică NBC realizate de specialiştii centrului, sau în colaborare cu firme din ţară,
care au fost bine apreciate de vizitatori.
Unitatea a primit de-a lungul timpului diverse denumiri, iar din anul 2001 se
numeşte Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie. Misiunea
primordială a centrului a fost şi este cercetarea şi dezvoltarea de tehnologii şi
echipamente specifice în folosul tuturor categoriilor de forţe armate, al Protecţiei
Civile şi al altor structuri din Sistemul Naţional de Apărare.
Materialul documentar, prezentat de şeful centrului la ceas aniversar, a fost
structurat în trei părţi:
• necesitatea înfiinţării unei instituţii de cercetare ştiinţifică în domeniul
chimiei militare;
• dezvoltarea instituţiei, sarcinile, rezultatele, activităţile specifice în cei
80 de ani de existenţă;
• obiectivele şi misiunile actuale ale Centrului.
Referitor la înfiinţarea instituţiei, s-a menţionat că acest act nu a reprezentat o
viziune a conducătorilor militari din acea vreme, ci o adaptare în mare viteză la


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ PENTRU APĂRARE NBC ŞI ECOLOGIE
MANI FESTĂRI STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 50
condiţiile noi de ducere a războiului, condiţii determinate de apariţia unei noi arme,
arma chimică. Era necesar ca trupele, populaţia să fie protejate faţă de efectele acestei
arme de distrugere în masă. Neexistând experienţă în acest domeniu, statele, armatele
au fost nevoite să-şi creeze instituţii care să cerceteze din punct de vedere ştiinţific
problemele armei chimice.
Faptul că Ministerul de Război a luat decizia de a se înfiinţa un Laborator de
cercetări, ca unitate de execuţie din Serviciul de Apărare Contra Gazelor, încă din
primii ani de după încheierea războiului, subliniază capacitatea de analiză a
conducerii armatei şi de apreciere corectă a situaţiei vis-a-vis de ameninţările şi
riscurile generate de folosirea în mod organizat, în luptă, a agenţilor chimici toxici.
S-au prezentat succint în materialul documentar informaţii privind structura
organizatorică, dinamica de personal şi realizările „Laboratorului de cercetări” ca
primă instituţie de cercetare ştiinţifică din armata română şi singura din arma
chimică, care nu a fost desfiinţată imediat după cel de-al doilea război mondial.
În prezent, acest Centru dispune de specialişti cu o înaltă pregătire, având
competenţe în cele mai diverse domenii ale apărării NBC, mijloacelor de mascare,
explozive şi incendiare, protecţiei balistice şi protecţiei mediului ambiant, fiind
angrenat într-o serie de activităţi cu caracter de unicitate pe plan naţional.
Ţinând seama de ameninţările şi riscurile actuale, nivelul cercetării ştiinţifice în
domeniul apărării NBC va trebui să fie menţinut la standarde înalte. În conformitate
cu analizele strategice ale Alianţei NATO, există o preocupare crescândă cu privire la
pericolul pe care continuă să-l reprezinte posibila utilizare împotriva forţelor NATO a
armelor de distrugere în masă, inclusiv a materialelor toxice industriale şi a celor
radioactive, în diverse zone operaţionale sau în cadrul operaţiilor de management al
crizelor. Conform acestei concepţii, nu se întrevede pe termen scurt, o reducere a
acestui pericol ci, dimpotrivă, o creştere a sa atât în diversitate, cât şi în complexitate,
rolul cercetării ştiinţifice devenind, în acest cadru, extrem de important.
Activitatea Centrului de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie,
potrivit Dispoziţiei amintite mai sus, va trebui să se ridice la nivelul noilor provocări
ale începutului de mileniu III, iar această sărbătoare aniversară, pe lângă momentele
de bucurie şi satisfacţie, trebuie să dea un imbold tuturor specialiştilor din Centru de a
munci mai bine, de a creşte eficienţa întregii activităţi, astfel încât toate misiunile
care le revin să fie îndeplinite în timp oportun şi cu parametri superiori de
performanţă.
La întrebările adresate retoric audienţei de şeful Centrului, şi anume “cum se
prefigurează viitorul cercetării ştiinţifice în domeniul apărării NBC?”, „care va fi
rolul Centrului în contextul creat de recentele evenimente internaţionale, după
integrarea României în Alianţa Nord-Atlantică”?”, „care va fi statutul cercetării
ştiinţifice în domeniul apărării NBC?”, toţi vorbitorii au răspuns folosind un singur
cuvânt edificator: performanţă!
MANI FESTĂRI STI I NTI FI CE

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
51
SIMPOZIONUL „RECUNOAŞTEREA ŞI IDENTIFICAREA ŢINTELOR
CU AJUTORUL SISTEMELOR DE RADIOFRECVENŢĂ”

Locotenent colonel inginer Andrei SZILAGYI


Cercetător ştiinţific gradul III

În perioada 11-15 octombrie 2004, s-au desfăşurat la Oslo, Norvegia, două
activităţi din cadrul comisiei (panelului) „Senzori şi tehnologii electronice” (SET) a
Agenţiei Cercetare şi Tehnologie (RTA) a NATO:
simpozionul ştiinţific „Recunoaşterea şi identificarea ţintelor cu ajutorul
sistemelor de radiofrecvenţă”;
a 14-a întâlnire de lucru a comisiei SET.
La aceste manifestări a participat, din partea română, în calitate de reprezentant
naţional în cadrul panelului SET, locotenent colonel inginer Andrei Szilagyi.
Desfăşurarea unei întâlniri de lucru de panel împreună cu un simpozion
ştiinţific pe o temă relevantă este o practică uzuală a RTA.
Finalitatea este evidentă: factorii responsabili din cadrul comisiei (panelului)
pot participa la o manifestare ştiinţifică axată pe o tematică cu un grad maxim de
interes, urmând ca pe timpul lucrărilor comisiei să existe posibilitatea de a fi puse în
discuţie, pe lângă chestiunile deja stabilite pe agendă, şi probleme izvorâte din
lucrările simpozionului. De asemenea, se consideră foarte importantă crearea unor
condiţii deosebite pentru diseminarea informaţiilor relevante dintr-un domeniu de
mare noutate, precum şi contactul nemijlocit între specialiştii din ţările NATO şi
partenere.
Simpozionul a fost axat, prioritar, pe prezentarea preocupărilor şi realizărilor
teoretice şi practice ale unor organizaţii guvernamentale, universitare şi private din
domeniul identificării şi recunoaşterii ţintelor necooperante. S-a insistat pe metode de
analiză şi clasificare în timp real a amprentelor radar ale ţintelor care nu răspund în
cadrul sistemelor IFF (ţinte necooperante).
A fost subliniată importanţa creării unei baze de date comune NATO privind
semnăturile radar ale ţintelor cunoscute, fiind necesare pentru acest lucru, în
continuare, eforturi importante materiale, organizatorice şi ştiinţifice.
Întâlnirea de lucru a cuprins prezentarea unor rapoarte şi studii de caz legate de
activitatea panelului de la întâlnirea anterioară, respectiv raportarea, de către fiecare
reprezentant naţional, a stadiului de executare a proiectelor comune aflate în derulare
şi monitorizate de către panelul RTA.
Reprezentantul naţional din România a primit sarcina, ca la următoarea
întâlnire a secţiunii SET, să expună un material privind domeniile de interes în care
ţara noastră doreşte să participe concret prin aderarea sau iniţierea unor proiecte
comune folosind instrumentele de lucru RTA (grupuri de lucru - task groups, grupuri
de explorare - exploratory teams etc.).


AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE TESTARE,
EVALUARE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ SISTEME INFORMATICE ŞI COMUNICAŢII
MANI FESTĂRI STI I NTI FI CE


Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004 52

SIMPOZIONUL „ARHITECTURILE C4ISR ŞI SCHIMBUL DE
INFORMAŢII ÎN CADRUL COALIŢIEI”

Inginer Lidia BOIANGIU


Cercetător ştiinţific gradul II

În perioada 27 – 28 septembrie 2004 a avut loc la Haga – Olanda simpozionul
„Arhitecturile C4ISR şi schimbul de informaţii în cadrul coaliţiei”, organizat sub
egida Agenţiei de Cercetare Ştiinţifică (RTA) din cadrul NATO.
În cadrul simpozionului s-au întâlnit specialişti din domeniul sistemelor C4ISR
având ca preocupare comună activităţi de modelare a sistemelor şi de dezvoltare de
arhitecturi pentru realizarea interoperabilităţii dintre sistemele C4ISR ale NATO.
Scopul simpozionului a fost prezentarea necesităţilor din cadrul coaliţiei, a unor
modele de sisteme aparţinând naţiunilor NATO, precum şi a dezvoltărilor importante
privind arhitecturile şi interoperabilităţile pentru sistemele C4ISR NATO. De
asemenea, simpozionul a căutat să pună în evidenţă principalele tehnologii,
instrumente şi interfeţe standard care au un impact major asupra schimbului de
informaţii dintre aplicaţiile utilizate în cadrul coaliţiei.
Lucrările au fost organizate în cinci sesiuni de lucru având următoarea tematică:
sistemele NATO, arhitecturi de sisteme şi concepte naţionale, modele de date şi
arhitecturi pentru schimbul de informaţii, consideraţii privind lumea reală, ontologii
şi limbaje. Autorii aparţin, în marea majoritate, unor organizaţii de cercetare militare
(Defense Information Systems Agency, RNLA C2 Support Centre, DSTL, Defence
R&D Canada, Naval Research Laboratory, US Army Research Laboratory,
FGAN/FKIE, TNO-FEL), precum şi unor firme cu preocupări în domeniu (Qinetiq,
Thales R&T, Roke Manor Research, COS-Systems GmbH), din şase ţări cu înalt
nivel tehnologic (Marea Britanie, SUA, Franţa, Germania, Canada, Olanda). Un
accent deosebit s-a pus pe necesitatea continuării programului MIP-Multilateral
Interoperability Programme (http://www.mip-site.org), în vederea dezvoltării
modelelor pentru schimbul de informaţii dintre diversele sisteme.
În continuarea simpozionului „Arhitecturile C4ISR şi schimbul de informaţii în
cadrul coaliţiei”, a avut loc şi cea de-a XIV-a întâlnire a membrilor panelului RTO
IST (desfăşurată între 29.09-01.10.2004).
Cu această ocazie, au fost propuse câteva teme noi referitoare la proiectarea
arhitecturilor pentru infrastructura de comunicaţii necesară sistemelor de tip NCW, la
asigurarea interoperabilităţii sistemelor radio prin utilizarea SDR (Software Defined
Radio) şi la definirea unei ontologii necesare realizării unui mecanism inteligent
pentru schimbul de informaţii dintre sistemele informatice militare.



AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE – CENTRUL DE TESTARE,
EVALUARE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ SISTEME INFORMATICE ŞI COMUNICAŢII
NOUTĂŢI EDI TORI ALE Î N BI BLI OTECA ACTTM

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
53

CĂRŢILE INTRATE ÎN FONDUL BIBLIOTECII ACTTM
ÎN SEMESTRUL AL II-LEA DIN ANUL 2004

1. Andrei Bantaş – DICŢIONAR ROMÂN –ENGLEZ - Editura Teora, 2004;
2. Ion Traian Ştefănescu – TRATAT DE DREPTUL MUNCII, volumul I,
Editura Lumina Lex, 2003;
3. Ion Traian Ştefănescu – TRATAT DE DREPTUL MUNCII, volumul II,
Editura Lumina Lex, 2003;
4. Dr. Sovelly Zirberţean, Viorel Mihai Ciobanu – TRATAT DE EXECUTARE
SILITĂ (DREPT PROCESUAL CIVIL), Editura Lumina Lex, 2001;
5. Viorel Roş – DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE, Editura
Global Lex, 2001;
6. Rodica Pârvu, Laura Oprea – INTRODUCERE ÎN PROPRIETATEA
INTELECTUALĂ, Editura Rosetti, 2001;
7. *** - LEGEA PRIVIND DREPTUL DE AUTOR ŞI DREPTURILE
CONEXE, Editura All Book, 2004;
8. Ioan Muraru, Elena Simona Tănăsescu – CETĂŢENIA EUROPEANĂ,
Editura All Book, 2003;
9. *** - CODUL PENAL, Editura Eve Press, 2004;
10. ***- CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, Editura Nicora, 2003;
11. ***- CODUL MUNCII - actualizat iulie 2004, Editura All Book, 2004;
12. Mihaela Tăbârcă – EXCEPŢIILE PROCESUALE ÎN PROCESUL CIVIL,
Editura Rosetti, 2001;
13. Smaranda Angheni – CLAUZA PENALĂ ÎN DREPTUL CIVIL ŞI
COMERCIAL, Editura Oscar Print, 2000;
14. Alexandru Ţiclea – CUMULUL DE FUNCŢII, Lumina Lex, 2001;
15. Constantin Crişu – GHIDUL JURISTULUI, Editura Argessis, 2001;
16. Alexandru Ţiclea, Constantin Trifan – DREPTUL MUNCII, Editura Global
Lex, 2001.

SUMMARY

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
54


S U M M A R Y


• SCIENTIFIC RESEARCH MANAGEMENT

Iosif Praoveanu
RESEARCH & DEVELOPMENT
In the article is concisely presented the ground rule, conceptions, trends and
directions of activity in R&D. management domain.

Ion Savu
NEW COORDINATES OF MILITARY SCIENTIFIC RESEARCH FOR NBC
DEFENCE
In this paper are presented our permanent efforts with the intention to identify
new action ways to create very good NBC defence equipment for all forces of army.

• SCIENTIFIC RESEARCH

Bogdan Cristea, Alexandru Şerbănescu
MODELING CONVOLUTIONAL CODES WITH LINEAR PERIODIC TIME
VARYING FILTERS
Convolutional Codes (CCs) are used for error correction in modern
communication systems. Recently CCs have been proposed also as multiple access
techniques. Since Linear Periodic Time Varying (LPTV) filters represent a design
and study tool for multiple access systems, in this article we propose an LPTV-based
model for CCs. Using the proposed model it would be then possible to realise new
LPTV filters that implement error correction together with multiple access capacity.

Felix Totir, Şerban Mâlcomete
SUPPRESSING THE DISTORTION EFFECTS FOR HIGH – RESOLUTION
ISAR IMAGES
Higher slant and transversal resolutions of ISAR images may be acquired by
increasing the frequency bandwidth and the coherent integration time slice of range
profiles. This approach gives more information about target but also allows strongly
distortion effect which result in unfocused ISAR images (caused by scattering points
migration phenomenon). The paper presents an interpolation method, specially
conceived to eliminate this undesirable effect.




SUMMARY

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
55
Adrian Alexei
“MapAplic 1.0” – GIS APPLICATION FOR MONITORING FIRE CONTROL
IN CINCU FIRING RANGE
This project started as an initiative of Geodesy Team from Military
Equipments and Technologies Research Agency and had the main goal to create a
software application for interoperability with NATO Systems.

Gabriel Epure, Constantin Toader, Nicoleta Grigoriu, Alina Angheloiu
IDENTIFICATION OF CWA FROM ORGANIC MIXTURES
This paper presents a new method for probes preparation, which is used for
identification of military compounds from organic samples. In this way, we used
extraction techniques in silica solid phase. GC-Ms analyses had confirmed method
efficiency. We show with this method, compounds, which cannot be, identified other
way because of co-elusion phenomena.

Eugen Murgoci, Narcisa Ciongic, Petru Mursa, Maria Popa
GAMMA MOBILE SPECTROMETRIC EQUIPEMENT DISPOSED ON THE
NBC MOBILE LABORATORY
Establishment of level and type of outdoor radioactive contamination becomes
more and more acute because of the variety of applications with radioactive
materials. Ordinary procedures of sampling, carrying to the laboratory and analyze
become unpractical when it must take a fast decision. In such conditions it is
necessary to be developed equipments capable to perform a complete analyze in the
field.

Ionuţ Ovidiu Ciobanu, Ilie Modan, Dumitru Marin
PRESENTATION OF REACTIVE AIR WEAPONS – CHARACTERISTICS
AND PERFORMANCES
The paper shows the synthesis of some suggestive and representative data for
the reactive aviation armament. This paper presents the main characteristics and
performances of the reactive armament as being in the interest of:
- Instruction – training;
- The analysis of the need and the possibility of implementation or achievement;
- The configuration of equipping strategies or the endowment of the aircrafts
depending on their mission.

Aura – Ioana Cristian
DESIGN OF THE AIRDROPPING PARACHUTE SYSTEMS: TYPICAL
ARRANGEMENTS AND CALCULATION METHODS
This work paper presents the parachute subassemblies and components of
some typical parachute airdropping systems utilized in military missions, some
design solutions and calculation methods.

SUMMARY

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
56
Constantin Toader, Crinu Ciuculescu, Sorina Băjenaru, Nicoleta Petrea
IDENTIFICATION OF PHOSPHOROS COMPOUND FROM MINERAL
OILS SAMPLES
This paper presents a new method probes preparation, which is used for
identification of phosphor compounds from mineral oils samples. In this way, we
used extraction techniques in acetone. GC-MS analyses had confirmed method
efficiency. We show with this method, phosphor compounds.

• TECHNICAL AND SCIENTIFIC INFORMATION

Adrian Alexei
ABOUT ACQUISITION OF CARTOGRAPHIC DATA
The algorithm proposed belongs to the one-step algorithms category, but it can
be applied successfully to the skeletonized images too and can be used for automatic
or interactive vectorization of linear or polygonal elements in a binary image.

Felix Totir, Şerban Mâlcomete
SIMULATING SYNTHETIC RADAR TARGET ELECTROMAGNETIC
SIGNATURES ON MULTIPLE COMPLEXITY LEVELS
Many automatic target recognition applications require large complex
signature databases. Measurements cannot easily provide such large amount of data,
because of technical difficulties and expensiveness. Synthetic generated radar
signatures are then used. This paper presents and clarifies different simulation
techniques of scattered radar signal; it focuses the „geometric primitives” model,
which provides the ability to direct connect target’s physical structure to considered
model.

Bogdan Cristea, Alexandru Şerbănescu
PROPAGATION CHANNEL EFFECT IN SPREAD SPECTRUM SYSTEMS
BASED ON BLOCK INTERLEAVERS
Block interleavers have been recently proposed as spread spectrum technique in
multiple access systems. In this paper we propose for the study of a transmission
chain with block interleavers a theoretical frame based on Periodic Clock Changes
(PCC). It will be shown that the output of the transmission chain can be viewed as the
output of a LinearPeriodic Time Varying (LPTV) filter. By changing the input signal
of the transmission chain, the time varying nature of the LPTV filter can be canceled
and classical equalization techniques can be used.

• SCIENTIFIC EVENTS

Ion Savu
SCIENTIFIC RESEARCH CENTER FOR NBC DEFENCE AND ECOLOGY -
THE 80’ S ANNIVERSARY
SUMMARY

Revi st a ACTTM nr . 2/ 2004
57

Andrei Szilagyi
SET-080 TARGET IDENTIFICATION AND RECOGNITION USING RF
SYSTEMS

Lidia Boiangiu
IST-042 COALITION C4ISR ARCHITECTURE AND INFORMATION
EXCHANGE CAPABILITIES

EDITORIAL NEWS IN METRA LIBRARY
Proiect realizat în cadrul programului RELANSIN-Apărare
Coordonator: Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare
Parteneri: UTY Systems (şi producător)
Universitatea Politehnica Bucureşti
SISTEM INTEGRAT DE SECURITATE
UNITATE MOBILĂ
DESTINAŢIE
Prevenirea, descurajarea, detecţia, întârzierea şi stoparea pătrunderii
neautorizate în obiectiv.
PERFORMANŢE
•protecţia delimitării fizice şi detecţia intruziunilor perimetrale;
•controlul accesului persoanelor şi mijloacelor auto;
•supravegherea video în timp real şi reconstituirea evenimentelor;
•controlul accesului persoanelor în clădiri, compartimente şi încăperi cu
acces restricţionat precum şi înregistrarea circulaţiei personalului;
•protecţia şi descurajarea accesului neautorizat în zonele protejate şi
asigurarea obiectivului împotriva terorismului şi efracţiei.






















































MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU
TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE
Box: 51-16, Bucureşti 053070
e-mail : acttm@acttm.ro
Fax: 423.10.30 ; 423.14.83