Eugen Lovinescu (31 octombrie 1881-16 iulie 1943), istoric si critic literar, es tetician si prozator, a fost initiatorul modernismului,

curent literar ce s-a ma nifestat n jurul gruparii culturale de la "Sburatorul", formata din revista si ce naclul literar cu acelasi nume. Revista "Sburatorul" a aparut la Bucuresti ntre 1 919-1922 si 1926-1927, iar cenaclul literar, initiat n 1919, a avut o activitate permanenta si o organizare riguroasa, continund sa functioneze nca patru ani dupa .moartea lui Lovinescu. Criticul a debutat cu o atitudine antisamanatorista si a ntisimbolista, iar Ca adept fidel al spiritului maiorescian sustinea dreptul tut uror claselor sociale de a fi reflectate n literatura, avnd n vedere mai ales repre zentarea burgheziei aflate n plin progres si afirmare culturala. Un prim obiectiv al gruparii "Sburatorul" a fost afirmarea tinerilor scriitori s i a unei tendinte moderniste n literatura si s-a realizat prin publicarea creatii lor lui Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar, Ilarie Voronca, Anton Holban, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu etc. Un alt obiecti v s-a derulat ntr-un timp mai ndelungat, Lovinescu propunndu-si sa atraga de partea modernismului talentele literare mai vechi, deja cunoscute, dar mai ales, aseme nea lui Titu Maiorescu, sa descopere altele noi, care sa ramna adnc ntiparite n lite ratura nationala. Primele lucrari doctrinare pastreaza rigorile criticii maioresciene, dominate de scepticism -"Pasi pe nisip" (1906) si "Critice" (1910)-, dar principalele opere de critica si estetica ale lui Eugen Lovinescu sunt "Istoria civilizatiei romne moderne" n trei volume - 1924-1925 si "Istoria literaturii romne contemporane", n c inci volume - 1926-1929. Un loc aparte l ocupa monografiile de scriitori- "Grigor e Alexandrescu. Viata si opera lui" (1910), "Costache Negruzzi. Viata si opera I ui"(l9l3), precum si studiul "Titu Maiorescu" n doua volume (1940). Ca si George Calinescu, criticul modernist a abordat si stilul beletristic, scri ind "Nuvele" (1907) si romane: "Mite", "Balauca" (1935), "Diana" (1936), "MM" (1 937), care nsa nu s-au ridicat la valoarea artistica a creatiilor interbelice. Initiator al curentului modernism, Lovinescu fundamenteaza teoria sincronismului (formulata n "Memorii"), prin care pledeaza pentru dezvoltarea fondului spiritua l n literatura la nivel european, proces cultural cunoscut si sub numele de "euro penizarea literaturii romne". Criticul sustine ca exista un "spirit al veacului", explicnd notiunea sincronismului prin "uniunea uniformizatoare a timpulut asupra vietii sociale si culturale a diferitelor popoare legate ntre dnsele printr-o int erdependenta materiala si morala" ("Mutatia valorilor estetice "). Concret, ridi carea nivelului valoric al literaturii romne se poate nfaptui numai prin "internat ionalizarea curentelor, prin fuziunea conceptiilor si credintelor ce stau ndaratu l oricarei manifestari artistice [...]", desi mutatia valorilor estetice nu impl ica progresul. Aceste "mutatii" se concretizeaza n: trecerea tematicii prepondere nt rurale ntr-o tematica de inspiratie citadina; dezvoltarea prozei obiective; ev olutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic; intelectuali zarea scriitorilor n vederea realizarii unor opere cu un continut profund si comp lex; cultivarea romanului de analiza psihologica. Inspirndu-se din "teoria imitatiei" emisa de psihologul si sociologul francez Gab riel Tarde, criticul romn explica faptul ca atunci cnd exista decalaje ntre civiliz atii, cele mai putin dezvoltate beneficiaza de influenta favorabila a celor avan sate. Procesul imitatiei se deruleaza n doua etape: mai nti se adopta forme ale civ ilizatiei superioare, apoi, dupa implementare, se stimuleaza aparitia unui fond propriu. Astfel, teza "formelor fara fond", sustinuta cu fervoare de Titu Maiore scu (prin care descuraja orice fel de "mprumut" occidental inadecvat specificului national), este acceptata si de Eugen Lovinescu, nsa acesta considera ca formele si pot crea uneori fondul. Numai astfel, sustine criticul de la "Sburatorul", se pot elimina rapid decalajele culturale si se poate moderniza literatura romna, p rin sincronizare cu spiritul veacului. Principiul diferentierii ntregeste viziune a modernizarii, Lovinescu ntelegnd prin acest concept att un efort de distantare fa ta de stilul trecutului, dar si o diferentiere valorica a talentului literar car e sa implice originalitate. n fond, prin "modernizare", Lovinescu ntelege depasire a spiritului "provincial" n literatura, dar nu o opozitie neta fata de traditie s i de specificul national, considernd ca "imitatia" occidentala trebuie facuta cu discernamnt si sa duca la o integrare a literaturii romne ntr-o formula estetica vi

abila, n concordanta cu progresul artei europene. Eugen Lovinescu polemizeaza cu Nicolae Iorga si Garabet Ibraileanu, sustinatori ai samanatoristilor si poporanistilor epocii, pledanti pentru o literatura cu te ma rurala care sa reflecte simpatia exagerata pentru tarani, n timp ce criticul o bstina pentru modernizarea literaturii romne prin crearea prozei obiective, a pro zei de analiza psihologica, precum si conturarea personajului intelectual, mult mai interesant prin "speculatiile intelectuale si sentimentale, jocurile complex e de sentimente". Aparitia romanului "Ion" de Liviu Rebreanu a nsemnat o adevarata izbnda pentru lit eratura romna, Eugen Lovinescu fiind de-a dreptul entuziasmat, ntruct aceasta proza obiectiva, chiar daca avea tema rurala si personajele erau tarani, a constituit primul roman modern nscriindu-se n directiile de sincronizare a literaturii romne cu cea europeana. n "Istoria literaturii romne moderne", Eugen Lovinescu acorda un capitol nlreg proz atorului Liviu Rebreanu, considerat creatorul romanului romnesc modern n literatur a romna datorita aparitiei primului roman obiectiv ("Ion") si a primului roman de analiza psihologica ("Padurea spnzuratilor"). Sub titlul "Creatia obiectiva: L.R ebreanu: Ion", Lovinescu face o analiza critica primei opere cu adevarat obiecti ve din literatura romna, ncepnd cu afirmatia ca aparitia romanului "Ion" "rezolva o problema si curma o controversa". Se stinge astfel polemica literara purtata cu poporanistii, problema care se rezolva fiind obiectivarea prozei literar romnest i. Lovinescu apreciaza ca romanul "Ion" este realizat dupa "formula marilor constru ctii epice", organizat n jurul "unei figuri centrale, al unui erou frust si volun tar, al lui Ion" si ilustreaza "viata sociala a Ardealului" stratificata, de la 'Vagabond" pna la administratia ungara si alegerile de deputati. Criticul compara personajul lui Rebreanu cu taranii lui Balzac si Zola, spunnd despre Ion ca este "expresia instinctului de stapnire a pamntului, n slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica strnsa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa". Comparatia critica se ndreapta n continuare catre Moliere, criticul romn gasind o asemanare ntre cei doi scriitori n ceea ce priveste dominarea personajelo r de o singura mare pasiune: "n sufletul lui Ion exista o lupta ntre glasul pafnntul ui si glasul iubirii, dar fortele sunt inegale si nu domina dect succesiv." O analiz a comparativa face criticul ntre eroul lui Stendhal, Julien Sorel, si Ion, n ceea ce priveste procedeul folosit pentru atingerea scopului: amndoi se slujesc de fem eie "ca de o treapta necesara", ea fiind numai "un obiect de schimb n vederea sta pnirii bunurilor pamntesti". Exegetul caracterizeaza atent si minutios protagonist ul lui Rebreanu, considernd ca are un suflet "simplu, frust si masiv", ca iubeste pamntul "cu ferocitate", ajungnd la elogiul ca Ion este "poate mai mare ca natura ". . Eugen Lovinescu apreciaza n mod deosebit formula ciclica a romanului, stilul anti calofil -"fara stralucire artistica"- si prezentarea evenimentelor, faptelor, co nstructia personajelor "dupa legile obiectivitatii". Celelalte personaje ale romanului beneficiaza de o interpretare precisa, succint a si pertinenta din partea lui Lovinescu, prin observatia critica a intelectuali tatii, a taranilor, precum si prin prezentarea lumii "de studenti nationalisti, de avocati, notari, inspectori scolari evreo-maghiari, oameni n exemplare felurit e ce se desprind n indiferenta obiectiva a scriitorului..."(s.n.). nvatatorul Herd elea este "suflet bun dar slab", "se zbate n attea nevoi", nct devine "oportunist di n saracie"; Titu este "poetul pierde-vara, sentimental si entuziast"; preotul Be lciug este aprig, pendulnd ntre "iubirea de biserica si de neam", dar are si "attea sentimente rele" si "attea pasiuni lumesti"; teologul Pintea este pitoresc "n pro zaica lui onestitate"; jovialul avocat Grofsoru este "om de inima", desi palavra giu; Vasile Baciu este aprig, iar fiica lui este doar "biata Ana". n concluzie, Eugen Lovinescu sustine monumentalitatea romanului "Ion", accentueaz a meritele literare ale lui Rebreanu care a adunat n aceasta opera "materialuri p entru piramide faraonice" si evidentiaza din nou importanta acestei creatii, afi rmnd ca romanul constituie "o data n istoria literaturii contemporane si ca prima mare creatie obiectiva". Adept loial al criticii lui Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu a fost o personalita

te de nalta tinuta intelectuala si umanista, spirit progresist ce a exercitat o i nfluenta remarcabila asupra emanciparii, si dezvoltarii literaturii romne.