PĂRINŢII ORIENTALI AI SECOLULUI AL ŞASELEA PÂNĂ ÎN SECOLUL AL OPTULEA

Traducere după

VOLUMUL AL IX-LEA
Al Colecţiei lucrărilor lui

GEORGES FLOROVSKI
Profesor Emerit de Istoria Bisericii de Răsărit Universitatea Harvard

Editor General Richard S. Haugh Cercetător aflat în vizită la Şcoala Teologică Andover e!ton

Tradusă de Ra"#ond $iller %i Anne&$arie '(llinger&)a*riolle Hel#ut +ilhel# Sch#iedel

Bücher er!r"e#$#%&#%'! ,ostfach -./0 1l 2 3-34 5aduz0 6uropa 7Agent e8clusiv de v9nzări: ota*le ; Acade#ic <oo=s /

,.>. <o8 -?4 <el#ont $A 7USA@ 4A/B?@ P(r"&)"" Or"e&!%'" %" Sec*'+'+" %' Ş%#e'e% ,-&( .& #ec*'+' %' O,!+'e% ISNB /-0123/4-10-4

A

RELEVANŢA TEOLOGICĂ A UNOR ASPECTE IMPORTANTE ŞI SEMNIFICATIVE 5IN CURSUL ISTORIC AL TEOLOGIEI ORIENTALE Scopul i#ediat al prezentelor studii istorice este de a ne arăta un fel de analiză detaliată a ceea ce a fost reprezentat de principalele aspecte din concepţia teologică orientală. u#i# oriental sfera estică cu toate se#nificaţiile ei. Cn #are parte0 influenţele teologice istorice sunt analizate deplin pe parcursul a #ai #ultor studii specializate. u pute# înţelege #utaţile %i schi#*ările teologice #ai i#portante dacă ele nu au fost trecute prin filtrul cursului istoric. Se pare că cel puţin teologic istoria nu reprezintă interes dacă nu este realizată cu o*iectivitate. Cititorul acestor r9nduri ar putea considera traducerea lor ca fiind nese#nificativă %i lipsită de i#portanţă %i noi#ă. D#portanţa ei depinde nu#ai de o înţelegere #ai a#plă %i #ai deplină a factorilor reprezentaţi în aceste analize. u prea #ultă lu#e #ai poate crede că poate e8ista o analiză teologică istorică via*ilă. 'e fapt cu# a# putea noi să înţelege# dificultatea teologică prin ni%te si#ple analize istorice ale unor eveni#ente din trecut. 6le nu constituite #ai ni#ic pentru viaţa de astăzi. 'e%i aspectele istorice sunt pentru #area #aEoritate a teologilor lispite de conţinut %i se#nificaţie0 ele nu corespund unor interese i#ediate0 în sensul că au o rază de acţiune #ai largă. Cn ele se poate resi#ţii un gol0 un fel de a*senţă a realului teologic. Teologicul nu are nici o relevanţă pentru planul evolutiv istoric care vede în el nu#ai un fel de #iEloc pentru a î%i duce la îndeplinire scopurile #ai #ult sau #ai puţin #eschine. 'in cuprinsul r9ndurilor de faţă pute# vedea că de #ai #ulte ori %i cu #ai #ulte ocazii anu#ite eveni#ente din trecutul <isericii %i a evoluţiei ei au fost de&a dreptul irelevante ignoranţei celor care s&au specializat în analiza lor. Studiile istorice au fost un fel de antagonis# sau opoziţie cu studiile teologice. Teologia era separată de istorie %i istoria nu î%i avea nici o reprezentaţie în cadrul sche#elor ei de interse. 'intre actualele %tiinţe0 teologia este una dintre cele #ai dificile0 datorită coţinutului ei contrastant. <iserica nu a etichetat pe oricine a a*solvit o %coală de teologie0 indiferent de rigorile %i cerinţele prin care a trecut0 ca fiind teolog. A fi teolog ar putea fi un si#plu dat sau apelativ profesional. Tre*uie ca viaţa de teolog să fie însoţită de cerinţele i#puse de disciplina %colară %i de cerinţele unei vieţi ascetice %i duhovnice%ti. Aceste lucruri nu se do*9ndesc dintr&o dată. ecesită %i se a%teaptă un efort susţinut %i constant din partea celui care dore%te %i el să fie teolog. Aceasta #ai depinde %i de posi*ilităţile pe care le are un teolog. ecesită o viaţă de rugăciune per#anentă %i de curăţie eficentă. ecesită un contact susţinut de loialitate cu 'u#nezeu %i cu poruncile )ui care din c9te se pare voie%te să e8iste în lu#e %i teologi0 adică speciali%ti care să Ci analizeze #odurile în care operează în lu#ea văzută la fel ca %i în cea nevăzută. 'in c9te se pare0 viaţa nu se ter#ină aici. Sufletul trece #ai departe în lu#ea angelică. Sufletul tre*uie să devină %i el angelic să î%i i&a %i el un chip îngeresc. $onahis#ul e8pus aici a avut %i el o astfel de se#nificaţie. Cn special în partea orientală a planetei unde viaţa duhovnicească este #ai deplină %i #ai acută0 se poate resi#ţii acest plan duhovnicesc al e8istenţei #ult #ai intens %i #ai deplin. >ccidentul a renunţat din nefericire la acest aspect duhovnicesc ale e8istenţei. 6cono#ia %i necesităţile industriale ale occidentatului îl fac #ult #ai #aterialist %i #ai centrat pe valorile seculare. >ri teologul aici este cel #ai #ult che#at să intervină0 să arate că lu#ea #aterială este doar o deschidere prin rugăciune spre cea duhovnicească. Cursul tre*uie să fie firesc. Se patetizează prea #ult referitor la decese %i la condiţia lor tragică. $oartea nu #ai tre*uie să fie si#ţită ca %i o discrepanţă0 ca o ruptură0 Fsf9rtecareG %i ca o fr9ngere sau rupere. u#ai accept9nd&o a%a pute# să ne desăv9r%i#. 68istă #ai #ulte etape în acest proces al desăv9r%irii lăuntrice. Unul ar fi desăv9r%irea profesională0 desăvr9%irea individuală0 dar cel #ai i#portant ar fi desăvăr%irea duhovnicească. Adică curăţirea si#ţirilor suflete%ti %i a celor lăuntrice p9nă în #ăsura în care sunte# capa*ili să îl conte#plă# pe 'u#nezeu în rugăciune a%a cu# este 6l. ,ornind de la dificutăţile %i neaEunsurile inerente ale vieţilor cotidiene0 se poate aEunge la o #ai deplină desăvr%ire a o#ului în lu#ea de sus0 în cea cerească. Studile prezentate aici sunt ale unui vizionar0 ale unui o# care a avut o anu#ită percepţie superioară asupra lucrurilor0 #ai #ult dec9t a# fi noi capa*ilă să o face# în #od o*i%nuit. Sunt pline de rafina#ent. Sunt pline de supleţe %i de o gravitate te#perată. ,rezentul volu# include un fel de analiză detaliată a concepţilor care au gravitat în Eurul #arilor dez*ateri hristologice cu# ar fi #onotelitis#ul0 #onofizitis#ul %i alte dispute eretice din <iserică. 'in c9te se pare0 aceste

H

controverse au înge#ănat în sine %i diferite ele#ente politice %i istorice în Eurul lor ca#ufl9ndu&%i interesele #ai #ult sau #ai puţin despotice unele personalităţi repro*a*ile. Cititorul poate Eudeca după sine %i poate discerne Eusteţea unor astfel de controverse0 precu# %i diferitele dra#e pe care le&au provocat în plan evolutiv istoric cursului firesc. 1ără nici o îndoială dra#a cre%tină a î#*răcat în plan istoric un aspect tragic %i derogatoriu. u fără #otiv s&a vor*it de o Fteodra#atică.G e si#ţi# de #ai #ulte ori neputincio%i în a înţelege *ine aceste aspecte. 'in nefericire0 istoria <isericii cre%tine de după Hristos a fost plină de schis#e0 neînţelegeri0 fracturări0 interese #eschine0 Eocuri %i intrigie politice lipsite de seriozitate %i noi#ă. Unele %i&au condus credincio%ii dincolo de li#itele rezona*ilului în erezii0 adică învăţături de credinţă gre%ite0 susţinute %i i#puse cu încăpăţ9nare de ni%te adepţi #ai #ult sau #ai puţini capa*ilă să înţeleagă acest #esaE cre%tin în plinătatea lui. > anu#ită seriozitate %i rigoare teologică s&a i#pus încă de la început0 dar din nefericire ea nu a fost destul de *ine înţeleasă %i pusă într&un conte8t potrivit. 'in nefericire0 s&au iscat astfel chiar %i asasinate care ră#9n să fie elucidate istoric. 'e%i au fost Eustificate teologic0 aceste asasinate fanatice au ur#ărit #ai #ult rivalităţi în plan politic Eustificare în plan religios. 'in nefericire0 după cu# se arată aici0 unele personalităţi istorice s&au folosit de do#eniul religios pur conte8tual pentru a î%i realiza proprile a#*iţii %i interese cu# ar fi: dorinţa de a guverna0 setea de putere0 fanatis#0 dorinţa de î#*ogăţire. 6ste destul de greu de crezut că au putut avea loc astfel de acte care eschivează lu#ea religiosului %i a teologicului. Cititorul acestor r9nduri tre*uie să ai*ă %i el la r9ndul lui con%tiinţa că nu toţi reprezentanţii <isericii %i diferiţi lideri religio%i au %tiut e8act ce aveau de făcut la anu#ite #o#ente %i conte8te concrete din cursul istoric evolutiv. 6veni#entele din interiorul <isericii fluctuau %i nu toţi au putut pricepe cu destoinicie faptul că e8istă o di#anică duhovnicească %i teologică care #erge în paralel cu vagile interse te#porale ale unor parveniţi care au încercat să se folosească de instituţia <isericii %i eventual chiar să profite de pe ea. 6i nu au înţeles #isiunea istorică a <isericii %i #enirea ei eshatologică. <iserica %i cursul ei istoric nu are un sens pur istoric0 ci #ai #ult unul eshatologic. 'acă cre%tinsi#ul în spaţiul 5echiului Testa#ent a derivat din #ozais#0 aceasta nu a reprezentat o a*olire a #ozasi#ului0 ci o î#plinire a lui. F)egea %i profeţii au fost oferiţi prin $osie0 harul a venit prin Hristos.G 'acă teologia ne per#ite să vor*i# de un 'u#nezeu întrupat0 perceput %i si#ţit liturgic în continuitatea )ui în lu#ea duhovniceacă prin tainele <isericii0 se cuvine să nu Fpune# lu#ina su* o*rocG %i să restitui# pe c9t posi*il acurateţea unui astfel de #esaE peren. ,erenitatea #esaEului cre%tin se îngheagă =enotic încă de la început prin scontarea tuturor posi*ilităţilor de teologie0 prin realizarea noeticului0 a rugăciunii0 a sensului transcedent al e8istenţei0 a c9ntării liturgice practice %i a laudei aduse lui 'u#nezeu p9nă la ulti#a suflare de viaţă. u#ai 'u#nezeu singur tre*uie adorat %i #ărit pentru iniţiativa de a crea %i a aduce în e8istenţă toate cele care e8istă0 nu#ai 6l tre*uie lăudat pentru faptul că dacă nu ar fi fost *unătatea )ui gratuită0 noi a# fi de#ult Fpierdu&ţi în fărădeligile noastre0G sortiţi peirzării %i desuetudinii. ,rin ur#are se cuvine ca cel credincios %i căutător de #9ntuire să caute să se desăvr9r%ească lăuntric %i #ai #ult %i să treacă peste neaEunsurile inerente ale li#itării teritoriale0 istorice %i politice *iserice%ti. 1aptul că 'u#nezeu a ales să creeze0 pe c9nd putea să nu o facă0 faptul că a preferat să C%i asu#e un risc ontologic în actul creaţiei prin acceptarea creatului ca fiind o posi*ilă sursă de îndu#nezeire0 o posi*ilitate de depă%ire a li#itelor e8istentului0 ne pune pe noi creaturile %i făpturile )ui într&un raport de perpetuă laudă %i #ulţu#ire adusă *unătăţii Sale. <unătatea Sa este dincolo de orice cuvinte %i se pare că o posi*ilă #odalitate de a Ci aduce laudă %i prinos de #ulţu#ire %i #ărire este c9ntarea %i participarea regulată liturgică. 6a nu este suficentă însă. i#ic nu ar putea î#plinii darul gratuit pe care 'u#nezeu l&a oferit o#ului chiar de la na%terea sa. 'o#eniul liturgic este un do#eniu al teologicului0 este un do#eniu al î#plinirii efective. <iserica >rtodo8ă0 cu toate neaEunsurile %i lipusrile ei0 are această posi*ilitate duhovniceacă de realizare a teologicului în plan religios. R9ndurile volu#ului de faţă o arată cel #ai *ine. Tot aici se #ai face o analiză te#atică a anu#itor in#e liturgice care erau folosite în vechi#e în cultul <isericii. 6le î%i au partea lor de far#ec. )i#ita %i plinătatea do#eniului teologic %i a celui liturgic este încununată de posi*ilitatea de a intra în legătură init#ă cu 'u#nezeu prin rugăciune0 fapte *une0 #ilostenie0 iu*ire de se#eni %i acceptarea suferinţelor %i necazurilor care eventual ar putea să se răsfr9ngă asupra credinciosului. 1ără posi*ilitatea acordată de a intra în relaţie personală cu 'u#nezeu prin rugăciune o#ul ar fi nelini%tit %i fustrat suflete%te. >ri aici intervine #enirea teologică a <isericii. 6a are un sens via*il prin faptul că îl învaţă pe o# să nu se reducă nu#ai la lu#ea de aici0 ci să o caute cu înver%unare pe cea de dincolo0 adică să se folosească de lu#ea de aici ca %i un prea#*ul spre cea de dincolo. ,rezentul volu# ca %i studiu teologic pune în lu#ină anu#ite aspecte #ai

-

puţin cunoscute ale istoriei dezvoltării doctrinare cre%tine. 6le sunt ni%te r9nduri preţioase %i de#ne de a fi luate în considerare0 analizate %i dez*ătute din ce în ce #ai #ult la #ai #ulte nivele: nu nu#ai de cel teologic0 filosofic sau cultural. Crede# că tre*uie să e8iste în lu#ea de astăzi %i oa#eni care să analizeze #ai detaliat aceste r9nduri %i să conveargă un #esaE teologic genuin. 'in c9te se pare autorul de faţă nu face e8cepţie. Radu Teodorescu

C+,r"&#+' ,refaţa autorului C%,"!*'+' +&+ D#nografi0 pole#ici %i florilegile D#nografi D#nografia liturghiei *izantine Al I3 canon al Sinodului de la )aodiceea Sf9ntul 5asile cel $are %i c9ntarea antifonică 'ezvoltarea psal#odiei cu refrene Sf9ntul Ro#an Sf9ntul Andrei al Cretei D#nul acatist ,ole#i%tii secolului al %aselea p9nă în al %aptelea 1lorilegia C%,"!*'+' 6*" 'uhul #onofizitis#ului 5olu#ul calcedonian %i schis#a tragică din <iserică )i#*a Sf9ntului Chiril %i #onofizitis#ul 6le#entul naţional %i cel regional în ridicarea #onofizitis#ului )ipsa de senti#ent pentru li*ertatea u#ană în teologia #onofizită Si#ilaritatea între #onofizitis# %i augustianis# Dulian Halicarnassus 'ualitatea lăuntrică a #i%cării #onofizite Controversa teologică %i accentul pe apel la Tradiţie Dustinian %i dispoziţiile ti#pului Conda#narea origenis#ului ca %i conda#nare a ispitelor lăuntrice ale teologiei ale8andrine C%,"!*'+' !re" Schiţe în istoria #onofizitis#ului

I

'ispoziţia de la Calcedon 5olu#ul papei )eon Stilul literar la volu#ului Slă*iciunile to#ului: tradiţia teologică latină %i categoriile de g9ndire grece%ti )ipsa definiţiei persoanei > #ărturisire lucidă a credinţei în ceaţa iradiantă 5olu#ul calcedonian > piatră de poticnire %i o ispită pentru egipteni Un te8t al volu#ului calcedonian 1or#ula de reunire din -HH %i volu#ul calcedonian 59rful volu#ului calcedonian egrăitul parado8al al volu#ului calcedonian ,ărinţii de la Calcedon %i îndoita lor pro*le#ă 5agul tul*urător al orientalilor ecesitatea unui co#entariu teologic Reacţia Sinodului de la Calcedon Reacţia de la Ale8andria >ponenţii sinodului de la Calcedon ca %i FdizidenţiG %i nu ca %i FereticiG %i loialitatea lor politică Ale8andrinii %i ,roterius Reacţia în Derusali#: Juvenalie %i Teodosie Situaţia specială din ,alestina Reacţia Ro#ei Reacţia Antiohiei Sosirea lui ,etru cel e*un în Antiohia %i alterarea i#nului trisaghion $oartea î#păratului $arcian %i întoarcerea la Ale8andria a oponenţilor e8ilaţi ai Sinodului de la Calcedon Alegerea #onofizită a lui Ti#otei Aelurus ca patriarh %i asasinarea lui ,roterius Cncoronarea î#păratului )eon D %i poliţele sale din Ale8andria 68ilul lui Ti#otei Aelurus %i alegerea lui Ti#otei Salafacilous ca patriarh al Ale8andriei 'epunerea lui ,etru cel e*un în Antiohia0 întoarcerea patriarhului $artirius %i separaţiile din #onofizitis# Dnfluenţa tri*urilor ger#anice din vestul latin %i din *izanţ Apărarea lui Attila %i cre%terea influenţei ger#anice C#păratul )eon D %i ter#inarea influenţei lui Aspar >strogotul C#păratul Kenon %i influenţa isauriană ,ierderea vestului calcedonian lui Teodoric %i încercarea î#păratului <asilicus de a aEunge la un co#pro#is cu necalcedonienii 6nciclica lui <asilicus0 -?. Refuzul patriarhului Acachie de a se#na enciclica Respingerea lui Ti#otei Aelurus a #onofizitis#ului e8tre# Sinodul de la 6fes a lui Ti#otei Aelurus

.

atriarhul 1lavian al Antiohiei %i lupta cu 1ilo8en .atriarhul Acachie %i Sf9ntul 'aniel Stilitul Cntoarcerea î#păratului Kenon %i asasinarea lui <asilicus $oartea lui Ti#otei Aelurus %i alegerea lui .rospectul #onofizitis#ului după înfr9ngerea lui la Conferinţa din IH.ersecuţia necalcedonienilor în 6desa Activitatea lui Sever în e8il Controversa între Sever %i Dulian de Halicarnasus 6dictul i#perial î#potriva arienilor %i reacţia lui Teodoric $ănăstirea lui Teodora de refugiu pentru #onofiziţii e8ilaţi Rela8area poliţelor lui Dustinian %i răz#eriţele i=a Cererea lui Dustian pentru o conferinţă teologică la cererea #onofiziţilor Dnfluenţa lui Teodora: Sever vizitează Constantinopolul Dnfluenţa lui Teodora: Anti# de Tre*izond devine patriarh al Constantinopolului . ? .ersia Şcolile din 6desa %i isi*is 6desa isi*is Apariţia unor noi personalităţi: 1ilo8en %i Sever $oartea patriarhului Acachie %i situaţia #o%tenită de succesorii săi0 1ravita %i 6ufe#ie .apa Sf9nt 1eli8 al DDD&lea 68ilul lui Calendio %i întoarcerea lui .apa Agapetus îl hirotone%te pe patriarhul $enas în Constantinopol 'eciziile sindoului lui Dustinian pentru episcopi din IH.etru $ongus > vre#e pro*le#atică în Antiohia u#irea lui Calendio ca patriarh al Antiohiei Dntrigi politice %i ecclesiale Doan Talaia %i .atriarhul 6ufe#ie $oartea î#păratului Kenon %i alegerea î#păratului Anastasie $oartea papei 1eli8 DDD %i papalitatea su* papa Anastasie DD Schis#a papală: Si#acus %i )aurenţiu .apa Agapetus vizitează Constatinopolul la cererea Theodahadei0 regele got .atriarhul $acedonie al Constantinopolului %i înt9lnirea sa cu 1ilo8en %i î#păratul Anastasie 1ilo8en continuă lupta în Antiohia Sever al Antiohiei 5italian Lotul egocierile între papa Hor#isdas %i î#păratul Anastasie Ascensiunea la tron a lui Dustin %i a lui Dustinian Reacţia calcedoniană în Constantinopol Reacţia calcedoniană în Antiohia egocierile lui Dustinian cu papa Hor#isdas 6dictul i#perial care o*liga la acceptarea Calcedonului %i ordinul de arest pentru Sever Doan de Tella .etru $ongus $ărturisirea credinţei în <iserica din .. Cnţelegerea Teodorei pentru diaconul ro#an 5igilius .etru $ongus Henoti=onul lui Kenon0 -BA .

/4&.apa 5irgiliu %i Sindoul 6cu#enic Cinci 'epunerea papei 5igilius de Sinodul 6cu#enic Cinci .4A&.. Conferinţa #onofizită din Callinicu# Cerinţele i#periale pentru o altă conferinţă între #onofiziţii din Constantinopol 5ariaţiile g9ndirii #onofizite 'o#nia de teroare dezlegată de patriarhul Doan Scolasticul î#potriva #onofiziţilor din Constantinopol în I?/ $oartea patriarhului Doan %i reche#area patriarhului e8ilat 6utihie 'isensiuni lăuntrice între #onofiziţi: pro*le#e cauzate de reconcilierea dintre .ri#ii ani ai papei .apa 5irgiliu dus cu forţa în Constantinopol Al cincilea Sinod 6cu#enic Anate#ele î#potriva lui >rigen %i a origenis#ului .etru $oartea lui Daco* <aradeus 'a#ian al Ale8andriei %i conferinţa de unitate între #onofiziţi este cerută de Calinic al Antiohiei Conferinţa #onofizită la #ănăstirea Lu**a <arra"a .ersecuţia #onofiziţilor în $etilina %i $esopota#ia eli*erată de 'o#iţian0 6piscop de $etilena C#păratul $auriciu %i Chosroes al DD&lea de .de a procla#a apatartodochetis#ul ortodo8 Apusul do#niei lui Dustinian Acţiunile #onofizitului e8ilat: FpatriarhulG Teodosie în ulti#ele sale zile Convocarea a DD&a lui Dustin a Conferinţei $onofizite din I.Contra monophisitas %i interesul său în teologie Atacurile #ilitare de către *ulgari %i persani %i iz*ucnirea plăgii Daco* <aradeus Doan de 6fes $uncă #isionară în u*ia Dustinian %i al cincilea sinod ecu#enic .-/N .atriarhul Serghei %i începutul #onotelis#ului Rolul papei Honoriu în ridicarea #onotelis#ului Cuceririle isla#ice C%..%!r+ )eonţiu al <izanţului 5iaţa B .avel cel egru cu Daco* Alegerea a doi patriarhi #onofiziţi ai Ale8andriei: Teodor de Ra#nis %i .4AN: persecuţia #onofiziţilor din Constantinopol 68tensiunea î#păratului $auriciu a do#niei i#periale în Ar#enia %i rezultatul ecclesial .oliţele î#păratului $auriciu MIBA&./4N 6dictul C#păratului 1ocas către papa <onifaciu DDD Avansarea ar#atei persane %i poliţele religioase ale lui Chosroes DD Avansarea î#păratului Heraclie M.apa Lrigorie D %i patriarhul calcedonian din Ale8andria0 6vloghie Alegerea #onahului Atanasie ca patriarh al Antiohiei $auriciu îl acuză pe Al $oundir de trădare %i î#pră%tierea consecventă a regatului Lhassanid .ersia 'o#nia s9ngeroasă a î#păratului 1oca M."!*'+' .elaghie %i recunoa%terea sa ulti#ă a Sinodului 6cu#enic Cinci Rezultatul Sinodului 6cu#enic Cinci %i o străfulgerare a sesiunilor lui Rezistenţa puternică în faţa edictului lui Dustinian din I.

"!*'+' c"&c" 'uhul #onoenergis#ului %i a #onotelis#ului C%.!e Sf9ntul Doan 'a#aschinul 5iaţa Sf9ntului Doan 'a#aschinul Scrierile Sf9ntului Doan 'a#aschinul Siste#ul teologic al Sf9ntului Doan 'a#aschinul Apărarea sfintelor icoane Sinodul 6cu#enic Şase 'efiniţia credinţei Scrisoarea sinodului către Drineu %i Constantin D5 3 ."!*'+' 7%."!*'+' 7%#e Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul Scrierile Sf9ntului $a8i# Teologia Sf9ntului $a8i# Revelaţia ca %i te#ă centrală în teologia Sf9ntului $a8i# oi dezvoltări ale doctrinei )ogosului %i doctrina cunoa%terii lui 'u#nezeu 'u#nezeul ># Calea o#ului Sinodul 6cu#enic Şase C%.Corpusul controversal F)eonţiuG Cererea de definiţii precise Conceptele de natură0 esenţă %i ipostas Realitatea enipostazierii Taina întrupării %i unirea ca %i o presupunere a e8istenţei dualităţii Dpostas %i Communicatio idiomatum Criticis#ul lui )eonţiu a for#elor Sf9ntului Chiril 'isputa lui )eonţiu cu aftardocheti%tii C%.

Redactarea acestor capitole aparţine lui . 6ra legat parţial de dezvoltarea %i ăsp9ndirea #onahis#ului. Acest lucru stă în legătură cu ealis#ul ei #istic. 'e partea u#ană0 liturghia este0 #ai înt9i0 o mărturisire – o mărturisire a credinţei. . .rosper al AOuitaniei. A%a a fost cazul chiar %i în secolele al doilea %i al treilea după cu# poartă #ărturie Sf9ntul Dustin $artirul %i Tertulian. )a un ti#p #ai avansat i#provizaţia creativă a ocupat un loc se#nificativ în liturghie Ma se vedea / Corinteni /-P . 1oarte instructiv este cele*rul Canon al A3 al Sinodului de la )aodiceea Mal patruleaN care /4 . Cncă e la disputele dog#atice ale celui de al doilea secol0 referinţele la psal#ii antici la #ărirea lui Hristos0 'o#nul 'u#nezeu0 u pri#it puterea argu#entului teologic ca %i o evidenţă din tradiţia liturgică.C%. Ar tre*ui să #ai #enţionă# do8ologiile %i alte diferite i#nuri de #ulţu#ire fac parte din copia ale8andrină a i*liei din cartea a %asea a Constituţiilor apostolice. Ar fi destul să nu#i# #area rugăciune din pistola Sf9ntului Cle#ent al Ro#ei."!*'+' +&+ I8&*9r%:"". cestea erau #ai înt9i de orice i#nuri %i psal#i 2 c9ntece de laudă %i #ulţu#ire.entru acest #otiv disputele teologice %i dog#atice au lăsat o astfel de ur#ă asupra istoriei poeziei liturgice.r"8% '"!+r9h"e cre7!"&( Cncă de la început caracterul liturghiei cre%tine a fost #ai #ult dog#atic dec9t liric. .N. iar nu o iz*ucnire de enti#ente. C%&*&+' c"&c"<ec"7"&*+( %' #"&*6+'+" 6e '% L%*6"ce% Cn secolul al patrulea se poate o*serva un punct de întoarcere liturgică.apa Celestin avansează su*secvent n principiu general prin care legea credinţei se define%te ca %i legea rugăciunii 2 ut legem credendi statuit lex supplicandi Capitula celestini0 B0 alias //N.*'e8"7!"" 7" :'*r"'e9"% I8&*9r%:"% 7" . Sf9ntul 5asile cel $are0 în disputele cu arienii u privire la du#nezeirea 'uhului Sf9nt se *azează %i el pe #ărturia tradiţiei liturgice. Alte i#nuri antice au ră#as în folosinţa liturgică pentru totdeaunaP de e8e#plu i#nul ntic umină lină – QRS TUVWXY0 care datează din cele #ai vechi ti#puri %i care este încă c9ntat la vecernie în <iserica rtodo8ă. Astfel0 ritualul liturgic o*9nde%te recunoa%tere ca %i un monument dogmatic sau ca %i o sursă dogmatică.

Cea #ai si#plă soluţie din toate a fost ntoarcerea la psal#odia *i*lică0 la Fprocla#areaG psal#ilor canonici atri*uiţi lui 'avid. Dnterdicţia se referă la i#nurile false în are a#*iguitatea dog#atică %i chiar %i deziluzia au intrat cu u%urinţă. )&au acuzat de inovaţii: el a introdus c9ntarea antifonică în c9ntări %i c9ntarea cu efren. Şti# că aceasta a fost folosită e învăţătorii %i sectarii antici.sal#odia MFsecvenţa psal#ilorGN î%i pri#e%te o dezvoltare specială în #ănăstiri.rin analogie cu Canonul al %aizecilea care define%te conţinutul canonului *i*lic 2 toc#ai în legătură u citirile *i*lice ale cărţilor *i*lice 2 este posi*il să vede# Canonul al Cincizeci %i ouălea ca %i o încercare de a consolida n canon definit al liturghiei0 e8cluz9nd i#nurile FnesfinteG din FcanonulG liturghiei. S:-&!+' V%#"'e ce' M%re 7" c-&!%re% %&!":*&"c( . Ar fi suficent să ne rea#inti# i#nurile %i Fpsal#iiG gnosticilor %i a #ontani%tilor %i dintr&o pocă #ai t9rzie0 i#nurile lui Arie în !halia %i "oua Psaltire a lui Apolinarie. Cn condiţiile unei lupte dog#atice0 încercarea e a aduce c9ntarea liturgică în li#itele precise %i stricte a fost în întregi#e de înţeles. $onahii din #ănăstirile egiptene au evitat rugăciunile ungi. . u aceasta este ceea ce accentuează 5asile: Fnoi nu face# ni#ic dec9t să ne rugă# pu*lic pentru ăcatele noastre0 doar cu diferenţa că noi îi cere# lui 'u#nezeu nu cu fra$e umane. 5e< *'!%re% . Sunt co#puse noi #nuri. . oua poezie liturgică a început să se dezvolte destul de t9rziu %i foarte gradual pe noile te#elii. <izantinii de #ai t9rziu au sugerat că ce este în Eoc aici sunt a%a nu#iţii psal#i ai lui Solo#onG %i alţii si#ilari cu el. Acest lucru a fost instalat deli*erat 2 a fost #ai #ult o rea#intire involuntară. >a#enii se // .ovestea venera*ilului Au8enţiu Mdin vre#ea Sinodului de la CalcedonN este c9t se poate de interesantă. 'isputele sale u neocezareenii au fost caracteristice. 'e la început ei au aEuns în olosinţa cre%tină din o*servarea serviciilor religioase din sinagogă. F$onahii nu #erg în săl*ăticie ca să c9nte c9ntece #elodice0G a spus n stareţ ale8andrin către ucenicii săi. 6ste #ult #ai pro*a*il să g9ndi# că r9nduiala de la )aodicea a avut un sens #ai larg %i #ai direct. ca voi ci cu cu%intele &uhuluiG 'crisoarea ()*N. Rugăciunile tre*uiau să fie frecvente dar concise 2 Fdacă nu vră%#a%ul ne v&a distrage ini#ile0G după cu# îi e8plica va Dsaac lui Doan Cassian. Aceasta a fost rena%terea o*iceiului 5echiului Testa#ent Ma se vedea refrenul din te8tul sal#ului /HIN. FCn adunările noastre 'avid este pri#ul0 #iElocul %i ulti#ul0G pune Sf9ntul Doan Lură de Aur. . Ma se vedea elerina#ul lui Eterius cu privire la sluE*ele de la Derusali#N. 'e e8e#plu0 stareţul 'orotei vor*e%te despre Fc9ntecele dictateG ale Sf9ntului Lrigorie de azianz.rocedura liturgică sta*ilită de sf9ntul 5asile cel $are în #ănăstirile sale a avut o influenţă specială. Uneori versetele din lucrările patristice erau unite cu psal#ii %i c9ntecele i*lice. 1rigia a fost în felul său o capcană a ereziei %i psal#ii u fost un #iEloc foarte convenient %i efectiv de a dise#ina %i a instala puncte de vedere false.#%'8*6"e" c+ re:re&e >*iceiul psal#odiei cu refrene devine co#un în acest #o#ent în <isericile sinodale sau ur*ane 2 at9t în Ale8andria 9t %i în Antiohia su* 'iodor %i Sf9ntul Doan Lură de Aur. )iturghiile #onahale0 fie că erau ceno*itice sau anahoretice0 erau #ai penitenţiale opuse liturghiei de tip FcatedralăG antice care erau ole#ne %i laudatorii. eocezareenii au avut propriile lor inovaţii 2 unele FcereriG care u o natură penitenţială. )a te#elie stă FversificaţiaG psaltirii. Sf9ntul 5asile accentuează cu neocezareenii că e8istă #ulte care se dovedesc a fi insuficiente Fdin cauza echi#i îndreptărilorGP adică0 uitării M&espre &uhul 'f+nt0 capitolul A3N. 'in acest o*icei s&au dezvoltat gradual noi psal#i legaţi str9ns de te8tul *i*lic pe care îl elucidează sau îl escoperă. FCe fel de e#oţie este posi*ilă pentru #onahi dacă în <iserică î%i ridică vocile ca oiigG Această s9rguinţă de a se ruga Fcu cuvintele 'uhului0 această a*ţinere de la noile i#nuri %i psal#i co#pu%i Fdupă *iceiul elinilorG este c9t se poate de caracteristic. C9ntarea sole#nă era considerată nepotrivită.nterzice Fcitirea psal#ilor o*i%nuiţi %i a cărţilor care nu sunt deter#inate de r9nduiala <isericiiG 2 Z[\][^_`S aVUb_`S _`Zc ^VYXY[e]V f[fUTV. ici un psal# co#pus de indivizi privaţi sau de cărţi necanonice nu poate fi citit în <iserică0 ci nu#ai ărţile canonice ale 5echiului %i oului Testa#ent. Cn secolul al patrulea #otivele *i*lice au devenit #ai de nţeles în liturghie. Aici a fost consolidat %i co#pilat n ciclu special de rugăciuni. Sf9ntul 5asile nu a negat că acesta era o procedură nouă 2 ea a fost deEa acceptată de toată lu#ea.

GN.are – X bclVS ^VYRY. $ai #ult dec9t orice0 aceasta este o o auto*iografie penitenţială 2 %i aici anul %i intensitatea senti#entelor personale care s&au infiltrat în epica sufletului pătruns de tristeţe. 6l avea o origine siriană0 din 6#esa. Titlul grecesc e8pri#ă nu nu#ai un #otiv al unei nor#e sau rdini dar #ai înt9i un #odel. 6l c9ntă unirea invaria*ilă a celor două naturi %i intră constant să îi atace pe eretici 2 c9ntecele lui sunt pline de uzii pole#ice.. 6vident a fost co#pozitorul cele*rului Canon .ineiul din / cto#*rie.4&?-4N.arele Canon. $ai înt9i a fost influenţa #ănăstirilor din Siria %i . Acestea au fost Fi#nuri de laudă pentru Kilele finteG %i de o*icei avea un acrostih cu nu#ele lui. >dată cu ridicarea canonului în co#poziţia sluE*ei lui $artin0 #aEoritatea lucrărilor Sf9ntului Ro#an au fost coase afară din folosinţă. e este cunoscut într&o revizuire #ai t9rzie a studiţiilor. Acest lucru este str9ns legat de #odurile ti#purilor ui Dustinian. $ai înt9i a fost iacon în <eirut înainte de a venii în Constantinopol su* do#nia lui Atanasie D M-3/&I/BN.G S:-&!+' A&6re" %' Cre!e" Şti# puţine despre viaţa unui al #are i#nograf *izantin0 Sf9ntul Andrei al Cretei M. 6l este preocupat întotdeauna cu te#ele ristologice. 1iecare strofă este o i#itaţie structurală perfectă a pri#ei. S:-&!+' R*8%& Cn r9ndurile pri#ilor poeţi *izantini %i i#nografi tre*uie să îl #enţionă# #ai înt9i pe Sf9ntul Ro#an F$elodulG 2 X hU\ZXS M-34&I.. Cntre ele sunt ondacele pentru #arile zile sfinte 2 Crăciunul0 Cnt9#pinarea 'o#nului sau `iViVY]j sau înt9lnirea 'o#nului cu Si#ion0 unavestire %i Cnvierea Msau .a%teleN 2 Mk'acă ai intrat în #or#9nt. Şti# despre viaţa lui din . Conţinutul lor este si#plu %i ără alegorii0 dar patosul dog#atic al autorului aEunge la o intensitate #are. Cn #od destul de ciudat nici un istoric nu îl #enţionează. Triodul care poartă nu#ele Sf9ntului Sofronie parţine pro*a*il nu Sf9ntului Andrei ci lui Dosif i#nograful din secolul al noulea. Irmosul %i i#nurile ui $arius 6gipteanul nu îi aparţin lui Andrei. <i*licis#ul este /A .3A. un ter#en care vine din *astonul su* care este înscris portativul. Cronicarul îl nu#e%te pe Andrei al Cretei între #e#*rii sinodului ţinut în ?/A su* presiunea #păratului . u este u%or să se deter#ine volu#ul acestei #o%teniri.ngră#ădeau înaintea pe%terii sale. Un #aterial legendar indică că avea o origine iudaică. $aEoritatea canoanelor Sf9ntului Andrei u ie%it din uz destul de ti#puriu. Cn ?/H el a retractat %i %i&a e8plicat doctrina într&o #ărturisire onfesională.G Ritul liturgic s&a dezvoltat ndependent în diferite locuri.alestina care a ost decisivă în istoria poeziei liturgice.hillipicus&<ardanes M?//&?/HN0 sinodul care a respins actele celui de al Şaselea Sinod 6cu#enic. Ascetul procla#a versete individuale %i #ulţi#ea răspundea cu #ici refrene 2 din psalmi i#nuri antice. Sf9ntul Ro#an a fost descris ca %i Fcel #ai #are poet religios al tuturor vre#urilorG %i lucrările lui a %i Fcapodopere al literaturii lu#ii.BIN %i capul refugiului pentru rfani %i *ătr9ni %i #ai t9rziu a devenit arhiepiscop de Lortina în Creta în . Sf9ntul Ro#an a fost un creator al ondacului. )ui i s&au atri*uit pro8i#ativ o #ie de i#nuri dar apro8i#ativ nu#ai optsprezece predici au aEuns la noi su* nu#ele său. Cel #ai re#arca*il este . Centre e8tre# de i#portante au fost $area <iserică din Constantinopol 2 Aghia Sofia0 #ănăstirile din Sinai %i lavra Sf9ntului Sava Dlu#inatorul. Sf9ntul Andrei a fost un nativ din 'a#asc0 a devenit diacon în Constantinopol M. Toate cuno%tinţele pe are le ave# vin din . Condacul este organizat într&un siste# strofic %i de o*icei constă din Ae strofe.. Acesta a fost n act de nevrednică acceptare dar nu de apostazie. )ucrările Sf9ntului Ro#an se re#arcă pentru *ogăţia %i eleganţa for#ei lor poetice. Astfel sunt co#puse FregulileG 2 tipicul. Aici se intersectează tradiţiile poeziei grece%ti %i siriene. 6l este grav în denunţările lui a filosofilor %i a doctorilor.inei. Sinodul ţinut în ?/A a fost un sinod #onotelit %i la acesta Sf9ntul Andrei su*scris cu respingerea celor două voinţe în Hristos. 'e aici ne vin toţi psal#i%tii #ai se#nificativi ai secolelor la %aselea %i al %aptelea %i hiar din secolul al optulea0 p9nă la Doan 'a#aschin. Aceste noi #nuri reflectă epoca cu toate pertur*ările %i disputele ei hristologice.4N. Ddeea a consolida deEa ritualurile e8istente s&a ridicat estul de ti#puriu. Siste#ul #etric al condacului se *azează pe accent %i de ci rit#ul a fost influenţat de #elodie. !ipicul nu este at9t de #ult o carte de r9nduieli c9t o carte de e8e#ple %i #odele. Unul dintre prietenii lui Au8enţiu a fost Anti#ius0 pri#ul creator de i#nuri. A fost un orator re#arca*il %i scriitor de #nuri.

. Cn secolul al optulea Ştefan Sa*itul a co#pus i#nuri %i canoane. Cn îndreptările cele*re ale cele*rului său i#n liturgic în nstea *inecuv9ntatei #aice $aria 2 %i este încă 2 în du#inica celei de a cincia săptă#9ni a . /H .ărinţii Sinodului 6cu#enic Şase se referă la ucrarea lui Doan 8mpotri%a lui 'e%er./. D&a fost atri*uit lui Leorge . .G Cunoa%te# ceste o*iecţii nu#ai din lucrarea lui Sever0 Contra Grammaticum.!e'e% P*'e8"7!"" 8"c" )a începutul secolului al %aselea un anu#it #onah palestinian nu#it efalie a scris î#potriva lui Sever.ostului $are. >riginal te#a era #ai #ult hristologică dec9t #ariologică. Autorul 6catistului este necunoscut. Un #anuscris in secolul al nouălea al Sf9ntului Lal pretinde că a fost scris de patriarhul Lher#an care după învingerea saracenilor #ai nainte de Constatinopol în ?/?&?/B0 a instituit o ser*are specială în care acatistul tre*uia c9ntat. P*'e8"7!"" #ec*'e'*r %' 7%#e'e% 7" %' 7%. > linie lungă de chipuri penitenţiale din <i*lie se întind de la Ada# la t9lharul pocăit de pe cruce. Heracleon0 episcop de Calcedon0 a scris #potriva eutihienilor %i 1otie se referă la o lucrare e8pansivă de Heracleon î#potriva #aniheis#ului. Acest lucru este îndoielnic. Ar #ai tre*ui #enţionată Panoplia dogmatică.G Singura lucrare a lui Doan pentru care e8istă o înregistrare u*stanţială este apologia0 o lucrare în apărarea Sinodului de la Calcedon. Ca %i o for#ă turgică0 canonul a pri#it rafina#ent %i dezvoltare în creaţiile Sf9ntului Doan 'a#aschinul %i Cos#a de $aiu#a Mel tre*uie istins de un alt scriitor de i#nuri nu#it Cos#a care a fost #entorul Sf9ntului Doan 'a#aschinulN. co#pusă pro*a*il de . Acest Doan a scris %i el în apărarea Sinodului de la Calcedon %i nu tre*uie onfundat cu Doan 1ilofonus0 filosoful #onofizit din Ale8andria care poartă %i el nu#ele de Fgra#aticianul. Aparent 6catistul este păstrat într&o revizuire care a alterat planul original %i înse%i te#a i#nului. ecazurile iconoclaste au avut un efect nesănătos asupra c9ntării %i i#nologiei *iserice%ti. Sf9ntul Andrei e8pri#ă 9teva #otive dog#atice.isides dar acest lucru este %i el îndoielnic. .uţin #ai t9rziu Doan Lra#aticianul Cezareii %i&a ăcut re#arcate o*iecţiile î#potriva lui Sever. Unii cărturari acceptă ceasta0 dar nu este în nici un caz conclusiv. $ai tre*uie să #enţionă# triodia pentru pri#ele zile ale ăptă#9nii $ari Mele sunt c9ntate la vecernie în <iserica >rtodo8ă estică din ti#pul Săptă#9nii $ariN. M&octrina patrum de Incarnatione 9er-iN. are literal înse#nă ka nu %edeaG fiindcă erau c9ntate st9nd drepţi. e8tul se *azează pe povestiri din 6vanghelia a%terii. Redactarea originală poate fi datată cu o anu#ită ezitare la vre#ea î#păratului eraclie la începutul secolului al %aptelea M. )iricele penitenţiale predo#ină. 'in aceia%i perioadă #ai e8istă lucrarea pole#ică de Doan e Sc"topolis0 8mpotri%a lui 6poschistae./4&. Şti# espre aceasta nu#ai prin răspunsul lui Sever0 7rationes ad "ephalium.a#filie de Derusali#0 care era prieten cu Cos#a Dndicopleustes Cos#a0 Fnavigatorul indian0G era un co#erciant din Ale8andria care #ai t9rziu în viaţă a devenit #onahP el a călătorit pe #ările estice %i a scris re#arca*ila topografie cre:tină – mW[e][VY[^j ]_i_lWVnTV 2 care este un atac ptole#eic în favoarea nu#itor doctrine fantastice de astrologie care o*i%nuiau să se ar#onizeze cu o înţelegere literală a <i*liei 2 principala aloare a acestei lucrări este infor#aţia geografică %i #ărturia de a răsp9ndii cre%tinis#ul în acele vre#uriN.A. Cn anu#ite #o#ente el repetă virtual te8tele *i*lice. pe care Sf9ntul 1otie pretinde că a fost scrisă ca %i un răspuns la o lucrare intitulată mpotri%a lui "estorie Fscrisă de părintele lui Aposchistae. I8&+' %c%!"#! Cntre #onu#entele i#nologiei constantinopolitane tre*uie să re#arcă# nota renu#ită a acatistului – . Canonul -i-lic este încărcat cu e#iniscenţe *i*lice.-/N. 6ste virtual i#posi*il să istinge# pe cei doi scriitori de i#nuri nu#iţi Cos#a. Constă din ouăzeci%ipatru de strofe de #ări#i diferite0 fiecare încep9nd cu una din cele douăzeci%ipatru de scrisori din alfa*etul grec. e8tul *i*lic este adesea perceput alegoric 2 dar este vor*a de alegoris# #oral %i nu speculativ. 'upă un punct de vedere ăsp9ndit a fost co#pus de Serghei0 patriarhul #onotelit al Constantinopolului în #ulţu#irea eli*erării ora%ului de avari %i avi în .012345.aracteristic Sf9ntului Andrei.

ohWT ]RY iW_ehWm_`bcY_Y ]j dl[V c^^U[eTV@. . 6l a scris e8tensiv dar #aEoritatea scrierile lui e sunt cunoscute nu#ai din frag#entele oferite de Sf9ntul 1otie. u#ai la ătr9neţe el a fost purtat de doctrina aftartodocheti%tilor dar edictul său nu a aEuns p9nă la noi. 6l provenea intr&un #ediu #onahal. Cn general0 Dustinian a fost oarte aproape de )eonţiu al <izanţului %i )eonţiu al Derusali#ului dar în el nu înt9lni# doctrina FenipostazieriiG 2 li#*aEul ău este #ai puţin precis. 1oarte curioase sunt e#arcile lui î#potriva iuliani%tilor Mcu privire la Fne#urireaG lui Ada#N. Această lucrare este *ogată în date factuale despre toria convingerilor %i diviziunilor cu cercurile #onofizite. Scrierile lui ne sunt cunoscute din Sf9ntul 1otie.G Cn teologia lui el început întotdeauna dintr&o tradiţie patristică.entru a începe0 tre*uie să re#arcă# epistolele dog#atice ale î#păratului. Sf9ntul 6vloghie al Ale8andriei a fost activ în acela%i ti#p.5re#urile lui Dustinian au fost ni%te vre#uri de o agitaţie pole#ică specială legată cu încercări de a aEunge la un cord %i de a reunii <iserica. S:-&!+' S*:r*&"e %' Ier+#%'"8+'+" 'intre scriitori secolului al %aptelea tre*uie să îl nu#i# #ai înt9i pe Sf9ntul Sofronie al Derusali#ului. Sf9ntul 1otie i rea#inte%te în detaliu o carte de un anu#it #onah Jovus0 intitulată &espre 8ntrupare.4?. . 6l a scris î#potriva nestorienilor %i a #onofiziţilor0 în apărarea f9ntului Chiril %i în apărarea Sinodului de la Calcedon.A4N0 #onahul *izantin din ecolul al %aptelea0 călător %i scriitor0 cunoscut #ai înt9i pentru colecţia sa de pove%ti #onahale vii intitulate ph[bRY cunoscută în latină ca %i Patrum spirituale@ pe care a dedicat&o prietenului său Sf9ntul Sofronie. $ai t9rziu a intrat într&o #ănăstire0 lavra f9ntului Teodosie0 unde s&a înt9lnit %i a devenit prieten cu Doan $oschus M#ort în . 6l a dezvoltat for#ula #onahilor ciţi 2 FUnul din Trei#e a suferitG 2 într&o doctrină teologică integrală despre răscu#părare. Cel #ai aproape de el au fost Sf9ntul Chiril %i capadocienii. Ddeea pri#ară a lui Atanasie este suferinţa 'u#nezeului&>#. 6l a disputat cu nestorienii0 pelaghienii %i #onofiziţii. Activitatea lui Atanasie al Antiohiei datează încă din secolul al %aselea. Lusturile sale teologice erau prea tipice 2 el a fost îngreţo%at de teologia ntiohiană %i e8asperat de >rigen. Ca unul dintre superiorii părinţilor antiohieni0 el a urcat e tronul ale8andrin în IBH pe care l&a ocupat p9nă în data #orţii sale în . 'in frag#entele păstrate prin citatele Sf9ntului 1otie0 asaEele din aparenta volu#inoasă lucrare &espre 'f+nta !reime :i 8ntrupare sunt c9t se poate de caracteristice. C#preună0 Doan $oschus %i /- . 6fre# a fost patriarh din IA.entru toată atracţia sa faţă de #onofiziţii0 el a teologhisit într&un fel total ortodo8. 6l vor*e%te direct espre Fdouă operaţiiG %i Fdouă dorinţeG %i cola*orează reflecţiile sale cu o analiză ad9ncă a te8telor evangheliei. Cn tinereţe a fost un FsofistGP adică0 un învăţător de filologie. 9nă în I--. 6l a fost un adversar rezolut al origenis#ului. Cn orice caz0 ustinian a fost educat teologic. Slă*iciunea lui Dustinian a fost că s&a gră*it să î%i decreteze punctele sale de vedere ca %i o nor#ă a #ărturisirii. Activitatea pole#ică a lui 6fre# al Antiohiei datează p9nă la vre#ea lui Dustinian. Tratatele dog#atice %i pole#ice ale lui Doan $a8enţiu0 care este *ine pentru participarea sa la anu#itele dispute eopaschiteG sunt foarte interesante. 6l a cris e8tensiv în înte#niţarea sa0 cel #ai #ult î#potriva aftartodochesti%tilor. 68tre# de interesantă este epistola unui anu#it #onah 6ustafie &espre cele două naturi0 în care disputa cu Sever s educe la pro*le#a celor două operaţii 2 aceasta stă în legătură cu criticis#ul #onofizit al !omului papei )eon.4. Ddeile lui au avut ecou în Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul Sf9ntul Doan 'a#aschinul. 6l a ocupat tronul în Antiohia în I3H. Ar fi necesar să ne rea#inti# de un tratat de Ti#otei al Constatinopolului &espre primirea ereticilor 7&e eceptione haereticorum./3 sau . Cn 9rguinţa sa spre unitate0 el era uneori prea tolerant0 în ti#p ce de alte ori se transfor#a într&un kdiocleţian. 6ste caracteristic că Atanasie s&a *azat cel #ai #ult pe Scripturi %i aproape că nu îi #enţionează pe părinţi eloc. Co#poziţiile lui au fost pu*licate nu#ai într&o aducere latină. Cn această rivinţă el este predecesorul direct al Sf9ntului $a8i# $ărturisitorul. 'upă $ihail Sirianul0 patartodochetis#ul lui Dustinian a fost puţin diferit de restul viziunilor lui Dulian Halicarnassus MCronica0 30 H-N. 6l era din 'a#asc %i ăscut prin I. 68istă anu#ite #otive pentru a vedea pe viitorul patriarh în Sofronie Sofistul. Tre*uie ccentuat că Sf9ntul 6vloghie î%i dezvoltă doctrina voinţei FnaturaleG u#ane din Hristos foarte precis. Această carte este caracteristică în lanul %i ter#inologia ei.

Autenticitatea colecţiei poe#elor FanacreonticeG este dincolo de dispută. . Sf9ntul Sofronie a #ers din nou în 6gipt în .el a fost ales pe tronul Derusali#ului. Cn ntrupare0 )ogosul pri#e%te Ftoată co#poziţia u#ană. $otivul pentru ceasta este că diferenţa între naturi este descoperită toc#ai în acţiuni %i activităţi.9nă în toa#na lui .rin ur#are a# pri#it&o ca ind ortodo8ă %i ca de#nă de salutat <isericii Sfinte Apostolice %i a# decretat că se potrive%te ca nu#ele ei să fie inclus în ipticele Sfintelor <iserici.HB. 6a insistă nu#ai pe esenţial. Cn .HH. Califul a călătorit din $edina în Derusali#. 5ăz9ndu&l pe calif în <iserica Sf9ntului #or#9nt0 Sf9ntul Sofronie spus: Fiată0 a*do#inaţia dezolării0 despre care a vor*it 'aniel0 care stă în locul cel de cinste. Sf9ntul Sofronie nu a fost un teolog prin vocaţie.alestina0 6gipt0 Sinai0 Cipru0 Antiohia %i Ro#a.H? Sf9ntul Sofronie a fost în Sf9ntul ra% al Derusali#ului %i ne av9nd nici o %ansă s&a predat. $ai înt9i0 el or*e%te despre controversa trinitară0 apoi se #ută la hristologie. Se %tie că Sf9ntul Sofronie a ră#as e8tern politicos dar că a fost dezgustat priveli%tea zdrenţuită a acestui nou #aestru din orient. 6l le pri#e%te într&un astfel de fel că tot ceea ce ste u#an începe să fie odată cu u#anitatea 'u#nezeului )ogos. /I . Cn acela%i an Sf9ntul Sofronie a călătorit în Constantinopol entru a încerca să îl convingă pe patriarhul Serghei D0 figura conducătoare între #onoteliţi0 să accepte poziţia ortodo8ă dar #isiunea sa a e%uat.f9ntul Sofronie au călătorit e8tensiv 2 în . F$ărturisi# at9t acţiunile naturale în aturi %i în esenţe0 din care de dragul nostru e8istă o unire nea#estecată în Hristos %i aceasta a făcut pe singurul Hristos un u#nezeu total0 pe care tre*uie să îl recunoa%te# ca un o# co#plet. Cele două naturi sunt unite într&un singur ipostas0 Fcare este cognosci*il ca doiG 2 %i chiar în unire fiecare î%i ăstrează toată totalitatea calităţilor speciale %i atri*utele caracteristice. Cea #ai #portantă este cele*ra sa Epistolă sinodală care a fost pu*licată după urcu%ul său pe tron în Derusali#. 6l a co#pletat %i a pu*licat imonariul lui Doan $oschus 7Patrum spirituale@. 6l a fost acolo c9nd a început #i%carea #onotelită %i el s&a ridicat #ediat î#potriva lui Cirus de 1asis0 patriarhul Ale8andriei.G )a scurtă vre#e după vizita ui >#ar Sf9ntul Sofronie a #urit în . ... Sf9ntul Sofronie a refuzat să trateze cu cineva despre predare cu 8cepţia califului.G Epistola 'inodală a Sf9ntului Sofronie este destul de îngăduitoare. 6l a vor*it despre te#e dog#atice ca %i un pastor. Aici Sf9ntul Sofronie feră o #ărturisire detaliată a credinţei în lu#ina ispitei #onotelite care se #anifesta.G At9t acţiunile sau activităţile se leagă de un singur Hristos prin insepara*ilitatea unităţii ipostasului său. 'u#nezeu ogosul operează prin u#anitate.ărinţi.H. Sf9ntul Sofronie intră în istoria literaturii cre%tine nu at9t de #ult ca %i teolog c9t ca %i aghiograf %i psal#ist. f9ntul Sofronie i&a adus ră#ă%iţele în #ănăstirea Sf9ntului Teodosie. Cn Ro#a Doan $oschus a #urit. carnea care este consu*stanţială cu noiP un suflet raţional si#ilar cu ufletele noastreP %i o #inte care este co#plet identică cu #inţile noastre. Sf9ntul Sofronie aEunge la o concluzie despre istincţia între cele două activităţi din lipsa de variaţie a celor două naturi Mel nu vor*e%te de două voinţeN. Hristos e8peri#entează totul prin ceea ce este FnaturalG u#an %i Fîntr&un fel u#anG 2 qe[^RS ^VT dYrW\iTY\S0 de%i nu prin necesitate sau involuntar. Ar fi reu să deter#ină# partea participării lui în co#poziţia lucrări nu#ite Poiana duho%nicească. FCartea de sluE*eG fără îndoială u îi aparţine. Cn aceasta constă accentul Sf9ntului Sofronie: kîntr&un fel #an0G dar fără kcapacitatea de a suferiiG sau pasivitate care este caracteristică sau ksi#plăGP adică natura păcătoasă a #ului. Califul >#ar a intrat în ora% în î#*răcă#inte zdrenţuită0 *i%nuită pentru califii din $edina dar nu pentru restul califilor din 'a#asc sau <agdad %i i s&a acordat un tur al #onu#entelor ora%ului de către Sf9ntul Sofronie. Ace%tia nu sunt psal#i liturgici %i #ilii ţinute într&un fel rit#ic.B/N ca %i o #ărturisire precisă a credinţei: Fa# e8a#inat 6pistola Sinodală a lui ofronie de ve%nică po#enire0 patriarh al Sf9ntului >ra% al lui Hristos 'u#nezeul nostru0 Derusali# %i a# găsit&o în onfor#itate cu adevărata credinţă %i cu învăţăturile apostolice %i cu cele ale Sfinţilor . u este nici o îndoială că udele %i legendele despre #inunile Sf9ntului Chir %i ale lui Doan 5indecătorul îi aparţin lui.B4&. 6l vor*e%te despre #aniera o*i%nuită a antitezelor0 din olu#ul papei )eon. 6pistola sa sinodală a fost acceptată u*secvent de Sinodul 6cu#enic Şase M. ecorporalul este făcut carne %i ve%nicul pri#e%te na%tere în ti#p 2 adevăratul 'u#nezeu devine o#.

'in doisprezece cărţi originale0 nu#ai ulti#a a aEuns la noi în original. . Şti# puţine espre viaţa sa.entru evoile învăţătore%ti sau pole#icele asociate cu diferite %coli de g9ndire0 #ulte colecţii a frag#entelor #odel sau #ărturii #odel ale scriitorilor patristici antici 2 cel #ai adesea de o natură edificatoare 2 au fost asi#ilate în acest #o#ent.apa )eon cel $are îl respinge pe 6utihie folosind #ărturia ărinţilor. Lăsi# o selecţie siste#atică a Fopiniilor patristiceG deEa în epistolele pole#ice ale Sf9ntului Chiril. eferinţele sale la antici sunt foarte i#portante. 68istă anu#ite opinii care susţin că co#pilatorul este f9ntul Atanasie din Sinai. Sinoadele secolelor cinci %i %apte au citit cu atenţie colecţiile scrierilor patristice0 în special la Sinoadele Cinci %i ase %i Sinodul )ateran din . ceastă lucrare este #ai #ult un #anual de eristică Marta dez*ateriiN dec9t unul de Fdialectică.ărintele Superior al $ănăstirii Sf9nta Caterina de pe #untele Sinai. 1rag#ente din scriitori antici sunt a*undente în )eonţiu al <izanţului0 )eonţiu al erusali#ului %i în Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul. Cn orice caz0 alegerea te8telor în această colecţie de scrierii patristice este o re#iniscenţă a olecţiei te8telor Ghidului lui Atanasie. 68plicaţia este oferită nu#ai alegoric Fconte#plaţii anagogiceGN. Sf9ntul Atanasie e8plică %i psal#ii. /.G Adevărat0 Sf9ntul Atanasie e#ască duhul chestionării #eschine %i voluntareP ori%icu#0 el a căutat dificultăţile #eschine %i per#ite între*ări perple8e. . Cu ele o for#ă literară din epoca elinică este înviată. . . =lorilegiile dog#atice sunt puse î#preună gradual. Cele #ai selecte sunt cunoscute ca %i u%inte ale 'finţilor Părinţi sau o selecţie de fra$e 7nu#ită de o*icei în latină &octrina patrum de Incarnatione 9er-i@ ceastă colecţie este păstrată în c9teva copii #anuscris care reprezintă diferite redactări. A #urit la apro8i#ativ douăzeci de ani după Sinodul 6cu#enic 5DP adică în Eurul anului ?44. S:-&!+' A&%#!%#"e S"&%"!+' Sf9ntul Anastasie al Sinaiulul 7Anastasius Sinaita@ a fost . Ar fi virtual i#posi*il să trasă# istoria florilegiilor cre%tine în detaliu. Ar tre*ui să dată# co#pilaţia codului p9nă la vre#ea celui de al Şaselea inod 6cu#enic dar #ai înt9i p9nă la iz*ucnirea iconoclas#ului. Cn vest Sf9ntul Doan Cassian îl respinge e estorie cu aEutorul #ărturiei învăţătorilor de #ai înainte.-3.lutarh sau cele*ra colecţie a lui Stra*on. Toate cărţile lui au fost scrise pentru dispute. Ar fi estul să nu#i# 6poftegmele lui . Aceasta stătea în legătură u lupta tendinţelor %colii.alestina. F'*r"'e9"% Cn disputele hristologice0 din discuţie pro*le#a tradiţiei teologice a fost ridicată cu tărie.68plicaţia liturghiei care este cunoscută su* nu#ele Sf9ntului Sofronie nu îi aparţine0 de%i în general el a lucrat la ndreptările <isericii. Si#eon al Tesalonicului i&a atri*uit lui Sofronie introducerea la regula #ănăstirii Sf9ntul Sava0 o regulă n largă folosinţă în . 'uhul siste#ului se î#pră%tie0 coerenţa se spul*eră %i atenţia devine pierdută n la*irintul aporiilor. 'e aici a călătorit de #ai #ulte ori în Siria0 Ara*ia %i 6gipt0 cu ţeluri pole#ice %i #isionare. Cel #ai vechi dintre aceste #anuscrise #erg înapoi la secolele opt %i nouă.G A fost co#pus din capitole individuale %i epistole în care Sf9ntul Atanasie investighează *iecţiile individuale %i particulare ale #onofiziţilor pe *aza Scripturilor %i din #ărturia anticilor. Tre*uie accentuat că Sf9ntul Atanasie g9nde%te întotdeauna n categorii aristotelice0 de%i el consideră Fsiste#ul lui AristotelG ca sursa tuturor ereziilor.rincipala sa lucrare este Ghidul 2 XZslXS. Antiohienii0 în pecial Teodoret în Eranistes. A venit vre#ea să su#ariză# situaţia critică %i istorică %i să fortifică# profesiunea cu #ărturia %i utoritatea părinţilor antici. Ar fi #ai *ine să îl aduce# ca %i F#anualul. Cartea care conţine 7 sută cinci$eci:ipatru de <ntre-ări :i răspunsuri are aceia%i natură0 de%i în for#a ei prezentă nu poate fi considerată astfel. Tre*uie să consideră# posi*ilitatea că Sf9ntul Atanasie poate fi autorul lucrării intitulate Interpretarea celor :apte le. entru istoric e8istă #ulte detalii i#portante în această lucrare0 în special în aplicarea %i e8plicarea te8telor din scripturi. A fost #ai înt9i e orice o persoană erudită. au fost activ angaEaţi în culegerea de #ărturii antice.

rin ur#are0 ei nu găsesc nici o dificultate în punerea utorilor de tendinţe opuse unul l9ngă altul 2 pe >rigen l9ngă 'iodor0 Sever sau Apolinarie l9ngă Teodor de $opsuestia. Cn #anuscrise ne înt9lni# cu coduri al deciziilor patristice cu privire la ro*le#e individuale 2 de e8e#plu0 asupra înţelesului dog#atic al anu#itor te8te din $atei A.rocopie co#entariilor la Pro%er-e %i C+ntarea c+ntărilor. Dnterpretările sunt a#estecate uneori într&un te8t coerent.?I&?-3N. Cn procesul recopierii sau revizuirii a%a nu#itelor Fle##asG 2 adică a referinţelor e8acte0 ele sunt o#ise estul de frecvent. cunoscută su* nu#ele Sf9ntului Doan 'a#aschinul M. 'e o*icei nu#ele interpretatorilor sunt ese#nate cu scurte se#ne care sunt convenţionale %i o*scure. Cncă p9nă astăzi el tre*uie epuizat %i studiat în întregi#e. >*iceiul Fcitirilor rescriseG a fost sta*ilit definitiv destul de t9rziu.? Apoi0 din #o#ent ce e8plicaţiile coincid destul de ecvent0 el î%i scurtează codul său0 lăs9nd la o parte nu#ai opiniile divergente. cunoscute su* nu#ele său0 nu este indiscuta*ilă.rocopie a folosit e8egeza lui 5asile cel $are0 Lrigorie de azianz %i Chiril al Ale8andriei. Co#pilatorii acestor colecţii se s9rguiesc de o*icei spre varietate %i co#pletitudine 2 ineînţeles0 în li#itele #aterialului cunoscut sau disponi*il lor. Aceste colecţii au fost su*iectul unor dezvoltări ulterioare %i au fost aug#entate cu noi articole c9nd noile su*iecte u capturat atenţia teologică.G Cn #are parte0 . Aceasta ne per#ite frecvent să restaură# #otive uitate din istoria e8egezei în general %i a nterpretării te8telor individuale caracteristice. Uneori în catene găsi# frag#ente e8egetice dintre cei #ai ti#purii autori 2 f9ntul Dpolit0 .apias de Derapolis 2 în ti#p ce #otive teologice arhaice prind viaţă în faţa ochilor no%tii. Dndicaţiile despre autor sunt vagi0 fără te#elie %i uneori parţial incorecte. Această Fi#parţialitateG adaugă o i#portanţă specială o#pilaţilor e8egetice. $ai înt9i0 ele ăstrează frecvent frag#ente i#portante dintr&o #ulţi#e de lucrări. 68egeza lui >li#piodorus0 un diacon ale8andrin care a trăit în pri#a Eu#ătate a secolului al %aselea0 &espre cartea n%ăţătorilor la 9echiul !estament. toria sa literară nu a fost e8plicată în întregi#e. &espre pl+ngeri :i &espre E%anghelia lui uca au ceia%i natură. . &espre Ieremia. care nu a fost u*licată în întregi#e p9nă în această zi. )a un ti#p #ai e vre#e0 în ti#pul liturghiei erau citite actele #artirice. Cn perioada iconoclastă au e8istat colecţii speciale conţin9nd #ărturii despre cinstirea sfintelor oane 2 Sf9ntul Doan 'a#aschinul are un astfel de cod de te8te %i e8istă unul în actele celui de al Şaptelea Sinod 6cu#enic ?B?N. Cn prefaţa sa . 6le ne spun #ai #ult despre citeţi dec9t despre scriitori. Cn ele din ur#ă0 chiar %i ereticii au ni%te idei sănătoase %i vala*ile. e&au ră#as un nu#ăr din e8egezele lui 2 #ai înt9i0 e8egeza sa e8tensivă la 7ctateuh. 'coliile lui la cartea Regilor %i Paralipomena – iVWVUh[i_bcY\Y 2 care este recescul pentru Flucrurile lăsate afarăG %i este nu#ele prin care cele două cărţi ale Cronicilor sunt cunoscute tradiţional în eferinţele ro#ano&catolice %i în cele grece%ti0 care se *azează cel #ai #ult pe ce a păstrat Teodoret. Autoritatea lui . /? . . $ai t9rziu acestea au fost înlocuite de frag#ente #ai #ult sau #ai uţin e8tensive din lucrările patristice0 cel #ai adesea din lucrările lui au fost cele ale lui Doan Hrisosto#.ri#ul care a lucrat la o colecţie e8egetică de co#pilaţie a fost . $ai înt9i0 el colecţionează %i opie opiniile e8egeţilor pe care le&a ales 2 FselecţiileG sau >eclogae. .rocopie descrie #etoda lucrării sale. Tre*uie să ne *ază# nu nu#ai pe o#pilaţia colecţionarilor ci %i pe copi%tii de #ai t9rziu 2 strict vor*ind0 pe #anuscrisele cunoscute nouă. 6le au fost co#pilate în procesul lucrărilor e8egetice la Sfintele Scripturi %i u fost dezvoltate din co#entarii sau o*servaţii la Sfintele Scripturi %i au fost dezvoltate din co#entarii sau o*servaţii la 8tele *i*lice 2 a%a nu#itele scolii. &espre Baruh. D#parţialitatea co#pilatorilor colecţiilor e8egetice cre%tine sau a FlanţurilorG 7catene@ sunt caracteristiceP a# putea pune0 lipsa lor de scrupulozitate.P H3 %i )uca AP IA.rocopie de Laza M-?I&IHBN0 capul %colii din Laza #ai #ulţi ani.rocopie a e8plicat artea lui Dsaia în adăugire la 7catateuh. 6i păstrează #ulte frag#ente din cărţi care au fost pierdute sau nesocotite 2 de e8e#plu e8egeza lui rigen0 'idi# %i 'iodor. Cn al doilea r9nd0 aceste co#pilaţii ne per#it să sta*ili# n nivel #ediu0 scopul %i cuno%tinţele dog#atice în anu#ite epoci. 68plicaţiile diferiţilor interpretatori sunt depozitate nul peste altul. >riginile lor se leagă #ai înt9i de nevoile turgice0 cu o*iceiul a%a&nu#itelor Fscrieri prescriseG care au înlocuit predicile li*ere Ma se vedea Trulo0 /3N. 68egeza sa este o astfel de Fa*reviaţie. Pentru istoric toate aceste colecţii pre$intă un interes dual. u este greu să olosi# catenele. 'iferite colecţii de o natură edificatoare au pri#it o circulaţie largă. Acesta era un o*icei clasic 2 a se co#para de e8e#plu scoliile cu diferiţi autori clasiciP coliile asupra docu#entelor legislative %i Euridice erau destul de diferite. Totu%i0 #aterialul 8tras din catene este foarte i#portant. Colecţiile e8egetice au o natură diferită.6ste necesar să notă# colecţia din 'cara paralela.

Cn Ro#a el a fost hirotonit episcop de Agrigentu#0 aparent el a fost victi#a unui asasinat. Se %tie ă Lrigorie cel $are i&a scris c9teva scrisori. 'e e8e#plu0 Lrigorie Agrigentu# MLrigentiN în Sicilia0 care a ăit la finele secolului al %aselea.alestina unde a fost hirotonit diacon e patriarhul Derusali#ului.H?N 2 ea a fost revizuită su*secvent de Aretas de Cezareea0 un conte#poran cu Sf9ntul 1otie. ăscut l9ngă Agrigentu#0 el a făcut un pelerinaE în .Dnterpretatorii de #ai t9rziu sunt #ai independenţi.%i e8istă o lungă viaţă despre el atri*uită lui eonţiu al <izanţului dar în orice caz0 revizuită aparent de Si#ion $etafrastul. Cn alte copii a cărţii sale el este descris direct cu nu#ele lui >rigen. C%.44N %i Atanasie de icea în e8egeza sa la psal#i inele secolului al %apteleaN. lţii descoperă o independenţă 2 Dcu#enus în e8egeza sa la 6pocalipsă M. 6l a #urit sau a fost depus în I3. $i%carea #onofizită poate fi co#parată în general cu #i%carea antiniceiană %i facerea schis#ei #onofizite nu a fost at9t de eterogenă *ălţată %i eterogenă ca %i cea a Fcoaliţiei anti&niceieneG din #iElocul secolului al patrulea."!*'+' 6*" 5+h+' 8*&*:"<"!"#8+'+" V*'+8+' c%'ce6*&"%& 7" #ch"#8% !r%9"c( 6"& B"#er"c( 5olu#ul calcedonian sau definiţia credinţei au devenit cauza schis#ei tragice din <iserică. )ui i s&a atri*uit o e8egeză la 6cclesiast0 care fost lucrarea episcopului secolului al nouălea0 Lrigorie de Agrigentu#0 care este cinstit în <iserica estică pe AH noie#*rie. 6l nţelege 6pocalipsa alegoric. $onofizitis#ul tragic ste toc#ai neacceptarea %i respingerea Sinodului de la Calcedon0 o schis#ă %i o ruptură cu părinţii de la Calcedon. 6l citează adesea opiniile anticilor. 'e la început au e8istat c9ţiva /B . ucrarea lui Andrei0 revizuită su*secvent de Arethas0 este plină de referinţe la antici. Ar fi necesar să o*servă# cele*ra e8egeză atri*uită lui Andrei de Cezareea la Apocalipsă Mnu #ai t9rziu de . )u#ea #odernă ste foarte îndatorată lui Aretas0 un cărturar cele*ru %i un patron al scrisorilor clasice0 în ciuda caracterului său deplora*il.

. Cn această privinţă el a fost #ai #ult un aristotelian strict %i a recunoscut nu#ai FindiviziiG %i postaseleG ca fiind reale %i e8istente. 'ioscor l&a rea*ilitat %i i&a oferit co#uniune #ai #ult din #otive indirecte dec9t pentru că a fost de acord u el %i crezurile lui %i în special în sfidarea lui 1lavian.e *aza prete8tului definiţiei calcedoniene ei s&au separat de <iserica >rtodo8ă. Siste#ul lui Sever a fost cel care a devenit doctrina dog#atică oficială a <isericii #onofizite p9nă 9nd s&a retras în sine. . E'e8e&!+' &%)"*&%' 7" ce' re9"*&%' . Cn această privinţă unctele de vedere teologice ale lui 1ilo8en MtenaiasN de Hierapolis M--4&IAHN %i ale lui Sever al Antiohiei M-. 6ntuzias#ul politic %i pati#ile ntunecate pot fr9nge %i scutura unitatea <isericii. Sever ar utea fi nu#it #ai #ult un FdiofizitG dec9t un #onofizit în adevăratul sens al cuv9ntului. L"8$% S:-&!+'+" Ch"r"' 7" 8*&*:"<"!"#8+' Acela%i lucru tre*uie spus despre #aEoritatea #onofiziţilor. Ace%ti #onofiziţi au vor*it despre unitatea 'u#nezeului ># nu ca %i o Funitate de naturăG ci bTV n`e[S înse#na entru ei ceva #ai #ult dec9t bTV `iXe]Ve[S volu#ului calcedonian. Cncă de la început în #i%carea #onofizită #otivele naţionale %i cele /3 . 6i sunt nu#iţi egipteni fiindcă gipteni au fost pri#ii care au început acest fel de diviziune între do#niile î#păraţilor $arcian %i 5alentinian.G ici 'ioscor %i nici Ti#otei F. 6l a fost de acord să FdistingăG două naturiG 2 sau #ai *ine Fdouă esenţeG 2 în Hristos Fnu înainte de unireG ci în unire 2 cu previziunea că aceasta este o ro*le#ă a distincti*ilităţii #entale sau analitice0 o distincţie în Fconte#plaţieG 2 cY rh\WTV sau kprin i#aginaţieG 2 ^V]u iTY_[VY.G M6rezia BHN. 6i au fost #ult #ai aproape de Sf9ntul Chiril dec9t li se părea pole#i%tilor antici.eutihieniG %i Fapolinari%tiG între #onofiziţi.entru Sever %i ur#a%ii săi Funitatea de naturăG înse#na o unitate a su*iectului0 o unitate a persoanei0 o unitate a ieţii.I&IHBN0 cei #ai proe#inenţi lideri ai #onofizitis#ului sirian la finele secolului al cincilea %i începutul secolului al %aselea sunt c9t se oate de caracteristice.rin FnaturăG ei voiau să spună Fipostas.& r"6"c%re% 8*&*:"<"!"#8+'+" 'iviziunile din <iserică sunt posi*ile chiar %i fără neînţelegerile dog#atice. 'estul de recent lucrările teologilor #onofiziţi au devenit din nou disponi*ile în traduceri siriene antice %i a devenit posi*il să ne for#ă# o opinie despre 9ndirea lor fără să intră# într&o opinie vizată de un anu#it punct de vedere. ri%icu#0 este c9t se poate de caracteristic că ei l&au Eudecat %i conda#nat pe 'ioscor nu pentru erezie ci pentru haiducia de 6fes %i pentru Fasasinatul u#an. >rosul calcedonian li s&a părut î#*i*at de estorianis#. Acest oncept al unei Fnaturi co#ple8eG este funda#ental siste#ului lui Sever 2 bTV n`e[S e`Yrh]_S.G . Cn orice caz0 la Calcedon 'ioscor a respins deschis Fa#estecarea0G ransfor#areaG %i Fî#părţirea.G Anatolie al Constantinopolului0 în ti#pul discuţiei volu#ului0 le&a rea#intit tuturor că 'ioscor nu a fost depus pentru credinţă. Cn această Fco&co#poziţieG nu e8istă nici o schi#*are sau transfor#are a co#ponentelorG 2 ele sunt Fco#*inateG indisolu*il %i nu e8istă Fseparaţie. Cn rest ei sunt rtodoc%i. Cn orice caz0 ei au vor*it li#*a %i cuvintele Sf9ntului Chiril. Acesta era #ai înt9i un #onofizitis# literar %i for#al.rin ur#are0 pentru Sever Fconsu*stanţialitatea ualăG a )ogosului Cntrupat este un punct de vedere indisolu*il %i i#uta*il %i un criteriu al adevăratei credinţe.G Sever face ceastă o*servaţie direct. 6utihie a fost la fel de #ult un eretic pentru #aEoritatea #onofiziţilor c9t %i entru ortodoc%i. 6i pretindeau că sunt singurii păstrători credincio%i ai f9ntului Chiril. .isicaG 2 cel #ai potrivit FnevăstuicaG căci el era cunoscut a %i Ti#otei Aelurus M#ort în -??N din grecescul VTU_qW_S 7literar FnevăstuicaG@ 2 au negat Fconsu*staţialitateaG du*lă a u#nezeului ># 2 consu*stanţial cu Tatăl în divinitate %i consu*stanţial cu rasa u#ană în u#anitate. . Cn orice caz0 în Funitatea naturiiG dualitatea Fcalităţilor naturaleG 2 în ter#enii f9ntului Chiril 2 nu a dispărut %i nici nu s&a #utat de la ei.rin ur#are0 1ilo8en a nu#it Fnatura singurăG co#ple8ă. Sever define%te unitatea u#nezeului ># ca %i o Fsinteză0G o Fco&co#poziţieG faţă de orice alta e`Yrhe[S 2 %i făc9nd aceasta el distinge orice o#poziţie de orice fuziune sau a#estecare. Siste#ul teologic al lui Sever a devenit doctrina oficială a iaco*iţilor sirieni0 a cre%tinilor copţi din isericile din 6gipt %i din Ar#enia. Teologia acestor #onofiziţi li s&a părut #ai înt9i o siste#atizare a doctrinei Sf9ntului Chiril. 'in nou aici se repetă cuvintele Sf9ntului Chiril.G 6ste încă i#posi*il să dovedi# prin aceste cuvinte că 'ioscor nu gre%ea. Aceasta este ceea ce face schis#a enig#atică %i inco#prehensi*ilă.

u ar e*ui să îi e8ageră# se#nificaţia.rin ur#are activitatea 2 FenergiaG 2 este %i ea unificată. Ceea ce a spus Augustin despre activitatea neli#itată a harului se referă în doctrina #onofizită la sintezaG 'u#nezeului&>#. Ale8andrinii ortodoc%i au avut o vre#e grea în a se reconcilia cu acest fapt.e&!r+ '"$er!%!e% +8%&( . Autorul este întotdeauna nificat 2 )ogosul. 6i folosesc cuv9ntul grec ca %i sinoni# pentru Fpăg9nG 2 Fcărţile grece%ti %i iinţele păg9ne. nu era o >ere$ie? a teologilor – sufletul lui. u este accidental că #onofizitis#ulG a devenit i#ediat o credinţă negrecească0 o credinţă a sirienilor0 copţilor0 etiopienilor %i ar#enilor.onofi$itismul nu ra o ere$ie teologică. Ur#a%ilor lui Sever Fu#anulG din ristos nu era în întregi#e u#an0 căci nu era activ0 nu era F#otivat de sine.G Cn e8peri#entul lor religios0 ele#entul li*ertăţii în general nu a fost suficent pronunţat %i acest lucru poate fi u#it minimalism antropologic. Cn acest sens se poate vor*ii despre Fasi#ilarea potenţialăG a u#anităţii de către upranaturalitatea )ogosului în siste#ul lui Sever. eparatis#ul naţional se face constant si#ţit în istoria disputelor #onofizite. 'i#preună cu aceasta ea este co#ple8ă în A4 . ceasta e8plică ata%a#entul încăpăţ9nat al #onofiziţilor faţă de li#*aEul teologic al Sf9ntului Chiril %i suspiciunea lor faţă de olu#ului calcedonian0 care #irosa a Fnestorianis#.G Toate aceste #otive e8terne au #odelat %i au incitat disputa teologică.egionale s&au legat de cele religioase. Cn ceastă privinţă soarta lui Daco* de 6dessa M. u este fără te#elie că părinţii Sinodului de la Calcedon au detectat aici un gust su*til de dochetis# original.G $onofizitis#ul grec a fost de scurtă durată. Cn Siria a început i#ediat o eradicare directă a tot ceea ce era grec. L". Cel #ai dificil a ost deter#inarea FtrăsăturilorG u#ane în sinteza 'u#nezeului >#. Cn g9ndirea lui Sever acest lucru este procla#at în doctrina #odelată %i orţată a Factivităţii 'u#nezeului >#G 2 această e8presie este luată din 'ionisie Areopagitul. 6ste adevărat că siste#ul lui Sever putea fi resta*ilit nu#ai în ter#inologia calcedoniană. u este e8plicat ca %i ad#iraţie pentru antichitatea i#aginară a for#ulei #onofizite 2 Fo prefacere a polinariani%tilor. S"8"'%r"!%!e . secretul lui nu este descoperit <n construcţii teologice sau ormule. > ur#ă acută a elinis#ului este aracteristică #onofizitis#ului ca %i întreg.G Aceasta s&a fr9nt într&un siste# de trăsături0 căci doctrina )ogosului care î%i asu#a Fu#anitateG nu s&a ezvoltat deplin de #onofizitis# în ideea de >inter@iposta$itate. Ur#a%ii lui Sever nu puteau vor*ii de u#anitatea lui ristos ca %i Fnatură.-4&?4BN0 unul dintre cei #ai re#arca*ili teologi #onofiziţi ai secolului al aptelea %i renu#it pentru lucrările sale *i*lice 2 el este nu#it Deroni#ul Sirian 2 este c9t se poate de tipică. 'ivinizarea sau îndu#nezeirea pare a fi un act unilateral al ivinităţii fără să se i&a în considerare suficent sinergis#ul li*ertăţii u#ane0 presupunere care în nici un caz nu i#plică Fun al oilea su*iect.&!re 8*&*:"<"!"#8 7" %+9+#!"%&"#8 Cntr&o oarecare #ăsură0 e8istă o si#ilaritate între #onofizitis# %i augustianis# 2 u#anul este î#pins în fundal %i upri#at de supranatural. Teologii greci sunt cei care au lucrat la dog#a <isericii #onofizite. F6giptenilorG Sinodul de la Calcedon le&a fost de neacceptat %i nepri#it nu nu#ai indcă în definiţia credinţei vor*ea de Fdouă naturiG ci fiindcă cele*rul Canon două$eci:iopt ridica Constantinopolul #ai resus de Ale8andria.G Ar fi i#posi*il de e8plicat ca %i o si#plă diferenţă de rol intelectual au de îndatoriri #etale.#% 6e #e&!"8e&! . Cn #od sigur acesta nu este dochetis#ul gnosticilor antici %i nici nu este apolinarianis#. 6l a fost o*ligat ă î%i părăsească #ănăstirea0 unde ti#p de unsprezece ani a încercat să reînnvieze disciplina greacă. $ai #ult dec9t orice0 duhul siste#ului distinge #onofiziţii de Sf9ntul Chiril.& !e*'*9"% 8*&*:"<"!( $ai ră#9ne ceva.G Cu greu pute# înţelege că Sever în special a putut înţelege ter#inologia calcedoniană0 că nu %i&a dat ea#a că părinţii sinodului au folosit cuvinte diferite dec9t el dar fără să devieze de la conţinutul credinţei.G Cn conte#plarea #onofizitis#ului u#anul din ristos a fost #ai #ult ca %i un o*iect pasiv al influenţei divine. . . u a fost deloc u%or ă se refor#eze doctrina inspirată a lui Chiril într&un siste# logic %i ter#inologia a făcut acest lucru dificil.? $onofiziţii vor*eau de u#anitatea )ogosului ca despre onomie. 'iferenţele religioase erau încă decisive 2 diferenţe de senti#ent0 nu diferenţe de opinie. atura dog#atică a #onofizitis#ului se leagă oarte #ult de tradiţia greacă 2 este de înţeles nu#ai prin ter#inologie greacă0 felul de g9ndire grecesc %i categoriile #etafizicii grece%ti. 6 a fost forţat să plece persecutat de frăţietatea care îi ura pe greci.

Tre*uie să ne rea#inti# că ever a atins aici o dificultate care nu era încă rezolvată în teologia ortodo8ă a ti#pului său. u este at9t de i#portant că din #p în ti#p ne înt9lni# su* titlul de grupuri individuale F#onofiziteG co#puse din oa#eni care nu erau întoc#ai ur#a%ii lui utihie0 nu erau docheti%ti care vor*eau de Ftransfor#areG sau de Fo fuziune a naturilor0G care negau consu*staţialitatea #anităţii în Hristos sau care vor*eau de originea FcereascăG a naturii trupului lui Hristos. > în%tiinţare de acest fel nu se potrivea în sche#a doctrinei #onofizite sau #ai *ine spus #ai #ult sau #ai uţin Fdiplofizită. 6l refuză să Fenu#ereG sau să distingă Fcalităţile aturaleG ale sintezei 'u#nezeului >#. 'ar se apropie de altceva.AN0 presupune distinctivitatea ntre FnaturăG %i FipostasG 2 nu nu#ai în Fo#G MFipostasGN li*er ci %i în Fu#anG 2 FnaturăG 2 în toate Fcalităţile ei naturale0G în oate %i în fiecare. Cn această doctrină nu e8istă încă erezii. Cn orice caz0 co#poziţiile riginale ale lui Dulian nu conţin acel dochetis# grotesc despre care vor*eau at9t de #ult oponenţii lui atunci c9nd i&au acuzat octrina cu o Fne#urireG înnăscută 2 dnrVWeTV 2 a trupului $9ntuitorului care au făcut din taina răscu#părării Fo fantezie %i n visG Mde aici nu#ele de Ffantezi%tiGN. cestea descoperă logica lăuntrică0 #otivele ei conductoare0 în special disputa lui Sever cu Dulian Halicarnassus.G Ar putea fi nu#it un #onofizitis# onservator.G 6le au fost în ntregi#e li*ere0 din #o#ent ce aceasta nu a fost #oartea unui o# MFsuferindGN FpieritorG %i FpasionalG %i din #o#ent ce 6l u a conţinut *leste#ul fatal al Căderii. Aceste opinii de g9ndire procla#ă lipsa de distinctivitate a viziunii hristologice. Chiar %i pentru teologii rtodoc%i conceptul de îndu#nezeire sau teosis sugera de #ai #ulte ori o influenţă neli#itată a lui 'u#nezeu.G Suferinţa %i #oartea lui Hristos au fost reale %i autentice0 nu o FopinieG %i nici o Fapariţie. ole#i%tii ortodoc%i de #ai t9rziu au argu#entat nu at9t de #ult cu Dulian c9t cu ur#a%ii lui. Cn alte cuvinte0 acţiunea supranaturală ste refractată %i î%i pri#e%te refugiul în Fcalităţile naturaleG ale u#anităţii pri#ite de la )ogos. 'ar teologia #onofizitis#ului este o istorie de disensiuni %i diviziuni constante. Concepţia lui ulian a unităţii 'u#nezeului ># este #ai str9nsă dec9t cea a lui Sever. 5or*ind for#al0 aceasta a fost calea *ordată de Sf9ntul Chiril dar în esenţă ea duce la pasivitate u#ană a# putea spune chiar %i la lipsa de li*ertate a u#nezeului o#. Ceea ce are loc aici este #ai #ult o tăcere si#plă %i n ti#pul lui Sever teologii ortodoc%i nu au descoperit încă doctrina li*ertăţii u#ane a lui Hristos 2 #ult #ai acurat0 li*ertatea u#anuluiG din Hristos 2 cu o claritate %i plinătate suficentă.G Răspunsul ortodo80 după cu# a fost el dat de Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul MIB4&. I+'"%& =%'"c%r&%##+# )ui Sever0 Dulian i se părea un dochetist. Aici ulian este foarte aproape de Augustin 2 aceasta este *ineînţeles o si#ilaritate %i nu o dependenţă de Augustin.G Siste#ul lui Sever a fost teologia #aEorităţii F#onofizite.entru el0 A/ . . Cn orice caz0 nu părea că cţionează li*er %i du#nezeiescul nu se #anifestă în li*ertatea u#anului. > singură cţiune este #anifestată dual %i acela%i lucru este adevărat despre voinţă %i su*iect. Sever nici #ăcar nu a ridicat pro*le#a li*ertăţii %i acest lucru u era un accident.rin ur#are Hristos a suferit %i a #urit Fnu din cauza necesităţii naturiiG 2 nu cv dYdl^sS qe[^jS0 ci prin voinţa )ui0 kde dragul iconomiei – UXl\ _T^_Y_bTVS0 Fprin voinţa du#nezeirii0G Fprin inter#ediul #inunilor.G stfel el devine noul Ada#.entru Sever ificilul s&a dovedit a fi de netrecut0 în special din cauza infle8i*ilităţii %i stricăciunii li#*aEului F#onofizitG %i fiindcă în eflecţii a# început din du#nezeirea )ogosului %i nu cu persoana 'u#nezeului >#. . 6l refuză chiar să distingă Fîn adăugireG Fdouă esenţe după unire.G . Căderea strică ereditar %i su*stanţial natura u#ană 2 natura u#ană devine sla*ă0 #uritoare %i ieritoare. 'in cauza pre#izelor sale0 pro*le#a părea FnestorianăG 2 ascunsă în presupunerea unui Fal doilea u*iect.#anifestările ei 2 ]d di_]hUcebV]V0 în confor#itate cu co#ple8itatea su*iectului sau a naturii care acţionează. Cn siste#ul lui Dulian a ne#uririi trupului lui Hristos se leagă nu at9t de #ult cu nţelegerea sa a unităţii 'u#nezeului >#0 ci #ai #ult cu înţelegerea păcatului original0 cu pre#isele lui antropologice. Cn Cntrupare 'u#nezeu )ogosul î%i asu#ă natura Ada#&ului pri#ordial0 o natură Fi#pasivăG %i Fnepieritoare. Acestor #onofiziţi onservativi u#anul din Hristos li se părea transfigurat 2 nu calitativ0 nu fizic0 ci potenţial %i virtual. Dulian consideră natura pri#ordială a o#ului a fi Fnepieritoare0G Flipsită e suferinţă0G Flipsită de #ortalitateG %i li*eră faţă de Fpati#ile irepro%a*ileGP adică slă*iciunea sau stadiile de FsuferinţăG în eneral 2 idrs dZTVfUs]V. 'intre teologii #onofiziţi0 Dulian este cel #ai aproape de 1ilo8en.. 6ste adevărat că în pole#ica sa cu Dulian0 Sever nu a fost opinionat. Aceste iz*ugniri eretice ndividuale sunt o evidenţă nu nu#ai pentru acele diviziuni %i dispute care se ridică în cursul pri#ar al #i%cării #onofizite.

G Aceste nu#e se potriveau *ine lini%tii 2 dec9t Fdochetis#ulG 2 care este at9t de pătrunzător în felul lor de a 9ndii. 5+%'"!%!e% '(+&!r"c( % 8"7c(r"" 8*&*:"<"!e 6ste necesar să #enţionă# că pentru teologia ortodo8ă aceasta a fost o între*are la care nu s&a oferit nici un ăspuns. U#anul este transfor#at pasiv. Cn unirea 'u#nezeului >#0 li#ita cunoa%terii u#ane tre*uie #utată i#ediat %i pasiv.onceptul de FesenţăG are aceia%i sens MFindividualGN ca %i conceptul de FnaturăG sau Fipostas. ltfel0 se creează o *ifurcaţie a FignoranţeiG u#ane %i a o#ni%tiinţei divine %i Funitatea naturii este violată.entru #onofiziţi nu se putea răspunde. Tot patosul #onofizitis#ului stă în înEosirea de sine a o#ului0 într&o evoie acută de a depă%ii u#anul prin sine %i de aici s9rguinţa instinctivă de a distinge 'u#nezeul ># de o# #ult #ai acut hiar în u#anitatea lui. Aici din nou se procla#ă o înţelegere lini%tită a 9ndirii u#ane. Acest raţiona#ent ne rea#inte%te parţial de argu#entele 2 nu de concluzia 2 lui polinarie cu privire la i#posi*ilitatea unirii a Fdouă lucruri perfecteG toc#ai din cauza li#itaţiei %i a inconsitenţei e8tre#e #inţii u#ane. 6ra lipsit de evlavie să se presupună că FignoranţaG u#ană a lui Hristos 2 în special cea cu rivire la Kiua Judecăţii putea fi una reală %i nu una intenţională. Cu privire la această pro*le#ă #aEoritatea ur#a%ilor lui Sever erau FcripticiG 2 o#ni%tiinţa lui Hristos se #anifesta nu#ai în u#anitate. Ucenici lui Ştefan au găsit un alt fel de a ie%ii din această dificultate 2 ei au negat orice diferenţă în Hristos upă unire0 în care p9nă %i #intea u#ană a fost ridicată la o#ni%tiinţa divină. 6l nu a început cu o analiză a conceptelor #etafizice. . Unii dintre aderenţii lui Sever0 în disputele lor despre co#porta#entul u#an al lui Hristos0 u aEuns %i ei la o astfel de concluzie. Cn acest #o#ent apropierea #onofizită de Sf9ntul Chiril pare evidentă0 căci această apropiere este în cuv9nt %i nu în duh.G A%a g9ndeau derenţii unui anu#it Ştefan al Ale8andriei. 6ste această lini%te cea care violează chili*rul siste#ului lui Dulian. Cn orice caz0 aceasta a e8agerat Fasi#ila*ilitatea potenţialăG a u#anului faţă de divin în virtutea ntrupării. $isticis#ul eoplatonic este legat parado8al cu fatalis#ul estic. Toate aceste dispute descoperă vagul %i lipsa de distinctivitate a unei viziuni eligioase stricate de o tăcere antropologică. Cn alte cuvine0 în li#itele pre#iselor #onofizite se putea răspunde nu#ai în d#iţ9nd asi#ilarea pasivă a u#anului de divin.G Cn )ogos Cntruparea nepieiriiG trupului acceptat este asigurată de unitatea str9nsă cu divinitatea care în #oartea suferitoare este #utată de la o nu#ită toleranţă iconomică din partea lui 'u#nezeu. Această s9rguinţă poate fi procla#ată în diferite for#e %i cu o forţă ce variază0 depinz9nd c9t de lucid c9t de reţinute în această sete arz9nd pentru înEosire de sine a o#ului care erupe din ad9ncurile întunecate ale u*con%tientului. Cn siste#ul său se si#te clar e#nificaţia decisivă a idealului teologic. Cn această privinţă chipul #isticului sirian Ştefan <ar&Sudhaile %i doctrina sa a restaurării niversale %i a Fconsu*staţialităţiiG finale a creaturilor cu 'u#nezeu este c9t se poate de se#nificativă. 68istă o dualitatea lăuntrică în #i%carea #onofizită0 o *ifurcaţie de e#oţie %i 9ndire. 6i au fost nu#iţi Faparthodocheti%tiG MFvalentudinarieni nepieritoriGN %i fantezi%ti. Sursa #onofizitis#ului nu se ăse%te în for#ulele dog#atice ci în pati#ile religioase. 'in nou0 aceasta stă în legătură cu o lipsă de senti#ent pentru li*ertate %i cu o înţelegere pasivă a F theosis&uluiG au Fîndu#nezeirii. AA . Astfel s&a ridicat secta ctistiţilor MFnon&creaturalităţiiGN.G Dulian a înţeles Fne#urireaG naturii pri#ordiale u#ane ca %i condiţia o*iectivă #ai #ult dec9t o osi*ilitate li*eră %i el a înţeles Fi#pasivitateaG %i FpiereaG în Hristos prea pasiv. . > apoteoză a u#ilirii de sine 2 acesta este parado8ul #onofizitis#ului %i u#ai prin aceste predispoziţii psihologice pute# înţelege istoria tragică a #onofizitis#ului. Alţii dintre ucenicii lui Dulian au si#ţit că este i#posi*il să nu#i# această ansfor#are %i că ar fi i#posi*il să nu#i# FcreaturalăG u#anitatea divinizată a 'u#nezeului >#. u este înt9#plător că #onofizitis#ul a fost at9t de aproape legat cu fanatis#ul ascetic0 cu tortura de sine scetică %i violenţa e#oţională. A# putea spune că teologia #onofizită era #ai #ult ortodo8ă dec9t cea a idealurilor lor sau ca să ne e8pri#ă# iferit0 că teologii din #onofizitis# erau #ai ortodoc%i dec9t #aEoritatea credincio%ilor dar că teologii erau preveniţi de a o*9ndii o claritate finală de nefericitul li#*aE #onofizit. 'upă cu# a înţeles Dulian0 aceasta nu viola Fconsu*staţialitateaG #ană a $9ntuitorului. Ucenicii lui Dulian au #ers #ai departe. u este accidental că #otivele origeniste ale unei apocatastaze universale au fost din nou nviate în cercurile #onofizite. 6pilogul #i%cării #onofizite v& fi tragica controversă #onotelită.rin ur#are0 #onofizitis#ul devine F#ai ortodo8G într&un fel udat %i nea%teptat toc#ai c9nd valul #onofizit a încetat %i teologia se stinge în scolasticis#.

I+#!"&"%& 7" !*&+' re8+r"'*r Această listă face #ai #ult dec9t să descopere gusturile sau si#patiile personale ale lui Dustinian. u toate tradiţiile istorice sunt accepta*ile. >*sesia lui a fost că toată lu#ea ar tre*ui să devină cre%tină 2 Ftot pă#9ntul locuitG lj _T^_qbcYs. Dustinian nu a suferit nici un dezacord %i disputele de dragul unităţii l&au chi#*at #ai #ult dec9t odată dintr&un Fsuveran cre%tinG într&un 'iocleţian 2 co#paraţia papei Agatho în IH. Cn #ulte feluri Dustinian a anticipat eveni#entele. $ult prea desea sinteza degenera într&o co#paraţie violentă %i lipsită de co#pro#is. 'octrina <isericii era ne#i%cată.G u#ele #arilor părinţi ai secolului al atrulea nu cere o e8plicaţie dar a e8istat o nouă evidenţă în enu#erarea ale8andrinilor: Teofil %i ChirilP %i nu#ele lui . Cn orice caz0 Dustinian s&a g9ndit întotdeauna #ai #ult despre i#periul cre%tin dec9t despre iserică.roclu se alătură 2 ei au avut în #inte0 *ineînţeles0 !omul către ar#eni. 6l se s9rguia ă ter#ine să construiască un siste# integral pentru viaţa %i cultura cre%tină. C#păratul este cel care este che#at să realizeze siste#ul culturii re%tine. Dustinian a avut #otivele lui tactice pentru u*licarea cele*rului edict din I--. n replică cu pro*le#a opusă ridicată 2 despre tradiţia ale8andrină.rin ur#are un argu#ent *azat pe antichitate0 o referinţă la trecut0 are o forţă e#onstratică particulară.. Aceasta se leagă de nterferenţa sa în disputele teologice în general. Această sche#ă î%i are propria grandoare %i î%i onţine propriul #are neadevăr. 6l s&a gră*it să ter#ine construcţia. Aceasta e8plică poliţa sa de nire %i s9rguinţa de a restaura unitatea universală a credinţei fr9nte după Sinodul de la Calcedon. Cn edict erau !rei apitole: unul despre Teodor de $opsusestia %i cărţile luiP unul despre o*iecţiile lui Teodoret faţă de Sf9ntul Chiril0 %i unul espre scrisoarea FneevlavioasăG a lui D*as de 6dessa către $aris . 6l a fost convenit pentru a Eudeca Cele trei capitole – adică0 în senţă de a Eudeca teologia antiohiană. Această pro*le#ă s&a ridicat din secolul patru în legătură cu nvăţăturile lui >rigen. Cn viziunea sa aceasta a fost un dar special de 'u#nezeu0 un dar secundar0 independent de preoţie. 68istă #ultă durere în istoria Sinodului 6cu#enic inci0 în special în pre&istoria lui. Cn disputele nestoriene a căzut suspiciunea asupra trecutului teologic al estului.ărinţi. Cn aceasta %i&a ăzut che#area sa 2 sf9nta che#are teocratică la un î#părat universal cre%tin. . Cn acela%i ti#p se descoperă nevoia de a privii ecutul critic. dictul a provocat #are *ucurie în tot locul. >rigenis#ul din teologia trinitară a fost depă%it %i nu#ele lui >rigen #enţionat destul de t9rziu.e %. > listă a părinţilor a fost sugerată î#păratului printr&o scrisoare citită la nceputul Sinodului 6cu#enic Cinci %i a fost repetată la a treia înt9lnire. Cn disputele teologice din această dată sunt luate evidenţe din părinţi fiind citate %i considerate cu enţie specială. Cu trecerea ti#pului nevoia unei sinteze critice %i a unei evizuiri a tradiţiei a devenit din ce în ce #ai evidentă %i în ti#pul lui Dustinian a venit pri#a încercare de su#arizare istorică. 6ste c9t se poate de adevărat că pro*le#a celor !rei capitole s&a ridicat incidental %i că ez*aterea asupra tradiţiilor antiohiene a fost ridicată sau înnoită artificial. <ineînţeles occidentalii nu au nu#it de dragul vestului 2 ei nu au avut o nfluenţă percepti*ilă în est %i aici au fost puţin cunoscuţi. Această listă pune în lu#ină pe referinţele generale indefinite: Fdupă învăţăturile părinţilor0G Fur#9nd învăţăturilor Sfinţilor .ersanul. 6ste caracteristic că dintre vestici nu#ai Hrisosto# a fost nu#it arado8al l9ngă Teofilw Aceasta este ceea ce a înse#nat o Eudecată asupra Festului. Codurile sau colecţiile te8telor părinţilor sunt puse î#preună. C#păratul a sugerat ca ei să fie anate#atizaţi. Această e8plicaţie este si#plistă.G Sunt date ur#ătoarele nu#e: Atanasie0 arie0 5asile0 Lrigorie de azianz0 Lrigorie de "ssa0 A#*rozie0 Augustin0 Doan Hristosto#0 Teofil0 Chiril0 . Conte#poranii afir#ă că acest edict a fost pro#ovat %i chiar co#pus de origeni%tii alestinieni 2 Teodor As=idas 2 care voiau să distragă atenţia de la ei. cesta este înţelesul Sinodului 6cu#enic Cinci din IIH.C*&!r* er#% !e*'*9"c( 7" %cce&!+' . 6l su#ariza. Cl el s&a văzut o AH . stfel a fost o pro*le#ă a tradiţiei antiohiene. u este accidental că la acest sinod o pro*le#ă #ai generală a fost ridicată 2 ro*le#a Fpărinţilor ale%iG 2 cl^W[]_[ iV]cWhS. Se pare că a fost pu*licat să le ofere *eneficiu #onofiziţilor. 6l nu a fost un inovator.e'+' '% !r%6")"e Cn disputele dog#atice ale secolului al cincilea %i al optulea pro*le#a se#nificaţiei tradiţiilor teologice a fost destul e grea.roclu %i )eon. e si#te o sche#ă diferită în alegerea nu#elor. 6ste ceva tipic ntregii epoci %i Dustinian nu a făcut dec9t să e8pri#e #odul predo#inant.

#precizia periculoasă a cărţilor antiohiene a fost descoperită ca să o vadă toţi. Ddeea de *ază a fost că totul a fost creat din ve%nicie într&o duhovnicie desăv9r%ită %i ă lu#ea corporală de astăzi s&a creat prin Cădere. Aceasta este sche#a lui >rigen. Chiril din Schitopolis ne spune despre diviziunea origeni%tilor palestinieni în i$ocri:ti sau protocti:ti. Dndiferent ce #otive nclina Dustinian să ridice în pro*le#a celor !rei capitole el era esenţial corect. 'idi# %i 6vagrie au fost conda#naţi cu >rigen.G 6ste aracteristic că %i origenis#ul a fost conda#nat la sinod. Cn orice caz0 opiniile care au fost conda#nate curg din pre#isele lor. 6dictul a fost cceptat în .entru acest #otiv nu se spune ni#ic despre FacteleG sinodului. Cn edictele sale Dustinian nu a făcut dec9t să repete acuzaţiile făcute în provincii. Sinodul a recunoscut toate conda#nările postu#e0 a fost de acord cu argu#entele î#păratului %i a u*licat paisprezece anate#e care au pri#it #aEoritatea anate#elor din II/. 'isputa a durat #ai #ulţi ani. 'ecretul a fost precedat de o analiză în detaliu a ocu#entelor teologice care erau su* suspiciune %i o coaliţie a lor cu #odele incontroverti*ile ale credinţei ortodo8e. 6i au fost deEa cenzuraţi încă din I-A de patriarhul 6fre# la un sinod local din Antiohia. 'in nou iniţiativa conda#nării aparţinea î#păratului. Această concluzie nu îi ur#ează direct din pre#izele antropologice %i hristologice directe ale lui >rigen. 6le resping %i conda#nă nestorianis#ul în detaliu0 la fel de *ine ca %i doctrinele false ale lui Apolinarie %i utihie. I$ocri:tii au afir#at că în restaurarea universală toţi vor devenii Fegali cu HristosG 2 Te_[ R xW[e]\. $onahii s&au rezentat î#păratului cu un raport special care conţinea o e8poziţie a Ftuturor lipselor de evlavie. >ponenţii edictului nu au făcut at9t de #ult să apere pe ntiohieni c9t să considere edictul nepotrivit %i periculos în sensul practic. Se potrive%te să reconsideră# %i să aEustă# eciziile sinoadelor de #ai înainteg Spre adăugire s&a ridicat o pro*le#ă generală: în general este posi*il să conda#nă# ostu# fraţi decedaţi care sunt în paceg Apăr9nd înaintea curţii lui 'u#nezeu sunt ei #utaţi din curtea u#anăg Susţinătorii dictului păreau a fi Fpersecutori ai #orţilor. e#ulţu#irea a fost violentă în Africa %i în general în vest. Conda#nate au fost anu#ite Fopinii neevlavioaseG e8pri#ate de rigen %i ucenicii lui. u#ele sunt destul de transparente. A# putea spune că acest siste# atrăgea origeni%tii din ecolul al %aselea.entru acest #otiv sinodul a acceptat nate#ele lui. C#păratul a insistat să ai*ă lucrurile cu# voie%te el %i uneori a devenit un diocleţian. Se putea discuta te#poralitatea unei astfel de revizuiri. n cele din ur#ă s&a convenit un sinod ecu#enic în IIH. oate aceste argu#ente aveau o latură practică %i celor care o*iectau nu li s&au pus dec9t acuze for#ale. .rocesul lu#esc se v&a ter#ina odată cu o restaurare universală %i o ezîncarnare a tot ceea ce e8istă.G 6i s&au luptat cu privire la acest su*iect #ai #ult dec9t oricine. Acestea sunt incluse în anate#ele Sinodului Anate#a //N %i Teodor As=idas le #enţionează în ti#pul sinodului. u era u%or să induci episcopii vestici0 care s&au înt9lnit deEa în onstantinopol0 să apară înaintea unui Sinod 6cu#enic %i rezoluţiile sinodului au fost acceptate în vest nu#ai după o luptă ungă %i încăpăţ9nată. u cu #ult după sinod un rup special a sosit în Constantinopol din #ănăstirea venera*ilului Sava condusă de părintele superior Conon. . parent0 conda#narea lui >rigen a fost procla#ată de părinţii care s&au înt9lnit #ai înainte dec9t deschiderea oficială a nodului. >ccidentalii rau cei care nu voiau ni#ic.G Ar fi dificil să spune# c9t e acurat a fost >rigen citat de acuzatori.ărea că nu este necesar să se lupte cu pericolul nestorian c9nd e8ista un pericol care lupta din partea opusă. Cnainte de Sinod Dustinian a adresat o nouă epistolă despre >rigen %i episcopii. $ulţi u si#ţit că nu a fost nevoie de a%a ceva0 că din punct de vedere psihologic acest lucru putea fi de avantaE nu#ai #onofiziţilor. A- .apa 5irgiliu a oscilat confuz între voinţa î#păratului %i opinia <isericii sale. 6dictul din -H a conda#nat doctrina pre&e8istenţei %i trans#igraţiei sufletelorP doctrina sufletului ve%nic al lui Hristos unit cu )ogosul ivin #ai înainte de întrupareP doctrina că 6l nu a fost doar un o# de dragul oa#enilor ci %i un serafi# de dragul serafi#ilor că el a fost crucificat din cauza de#onilor %i doctrina apocatastazei.onda#nare ascunsă sau învederată a Sinodului de la Calcedon0 de%i î#păratul a anate#atizat direct pe cei care interpretau apitolele în această lu#ină. . Cncă din I-H #păratul a pu*licat zece anate#e î#potriva lui >rigen %i toţi cei care îi apărau punctele sale de vedere i#pure. Aceasta a fost o confir#are sole#nă a Sinodului de la 6fes %i o nouă Eudecată adusă asupra Festicilor. Chiar %i #ai înainte ntipater0 episcop de <ostra în Ara*ia0 a scris î#potriva origenis#ului. 6i intră în %i #ai #ulte detalii în epistola IIA. Aici ne ste oferită o sche#ă a întregului siste#.alestina0 Constantinopol %i Ro#a. D#ediat după Sinod Chiril de Scithopolis ne spune espre conda#narea lui >rigen %i a origeni%tilor în 9iaţa 'f+ntului 'a%a 79ita 'a-ae@ %i incalculează direct în ea Sinodul cu#enic. Cntr&o oarecare #ăsură aceasta a fost o evizuire a Sinodului din 6fes0 nu a sinodului de la Calcedon. . . >rigenis#ul palestinian era legat de sirianul Ştefan ar Sudhaile. Conda#narea se referă #ai înt9i la origeni%tii palestinieni care au pertur*at lini%tea în #ănăstirile ocale.

AI .rotocti%tii au vor*it aparent nu at9t de #ult de apocatastază c9t despre pre&e8istenţă0 în special pre&e8istenţa sufletului lui sus ca %i Fpri#a creaţieG 2 iWR]_Y ^]TebV. yu ar fi destul să înţelege# de ce aceste ideii se puteau răsp9ndii at9t de #ult rintre #onahi 2 în #od natural ele au dat na%tere concluziilor de o natură practică despre căile î#plinirii ascetice. Dnterdicţiile Sinodului 6cu#enic Cinci u se#nificat o Eudecată asupra gre%elilor trecutului. C*&6%8&%re% *r"9e&"#8+'+" c% 7" c*&6%8&%re % "#."!e'*r '(+&!r"ce %'e !e*'*9"e" %'e>%&6r"&e 'in nou a# putea discuta nevoia de a răscula pro*le#a despre >rigen la un Sinod 6cu#enic. 6le sunt o evidenţă a unei FcrizeG în con%tiinţa teologică. 1alsitatea lui >rigen u a ridicat îndoieli. 6poca *izantină a început. Tradiţiile ntiohiene %i cele ale8andrine sunt fr9nte. Conda#narea origenis#ului la Sinodul 6cu#enic Cinci a fost o conda#nare a ispitelor lăuntrice ale ologiei ale8andrine vechi care nu %i&a pierdut influenţa în circuri cele*re dar largi.

6l a fost supri#at la Sinodul T9lhăresc. V*'+8+' . 'escrierea lui Harnac= a Sinodului de la Calcedon ca fiind la fel de violent ca Sinodul T9lhăresc este e8agerată. U#*ra de pe această înt9#plare e odihne%te pe toată istoria su*secventă a dog#ei.G Alţii 2 %i în #od curios p9nă %i episcopii ilarieni 2 au oscilat în acceptarea olu#ului p9nă c9nd au argu#entat cu diferenţele directe la Sf9ntul Chiril.& "#!*r"% 8*&*:"<"!"#8+'+" 5"#. 'e aici plasticitatea artistică a e8punerii sale. u îl plăcea să FfilosofezeG despre credinţă %i nu era în nici un caz un olog. . C9nd a intrat Teodoret al Cirului0 el a fost salutat entuziast de estici0 de egiptenii se poveste%te că au strigat: aruncaţi&l pe evreu0 du%#anul lui 'u#nezeu0 *lasfe#iatorul lui HristoswG susţinătorii lui 'ioscor au strigat: Faruncaţi&l pe ciga%ul lui 'ioscorw Cine nu %tie de cri#ele salegG Co#entariile lui Harnac=0 parţial adevărate dar supra&e8agerate0 escoperă propria lor atitudine: FSinodul de la Calcedon0 pe care ca să îl distinge# de Sinodul T9lhăresc ar tre*ui să îl u#i# Sinodul Trădător.G u a%a a fost cazul cu cei aizeci%iopt de ani după Sinodul din Calcedon. S'($"c"+&e% *'+8+'+"? !r%6")"% !e*'*9"c( '%!"&( 7" c%!e9*r""'e 6e 9-&6"re 9rece7!" . Cn aceasta constă forţa %i îngusti#ea lui. estorie a văzut în ea o #ărturisire a propriei credinţe.G Concluziile i#ediate pe care Harnac= le trage direct după afir#aţia sa unt gre%ite./N %i&a tri#is cele*ra sa epistolă 2 !omul din -33 2 sinodului de la -330 adresat lui 1lavian #ort în -33N0 patriarhul Constantinopolului. dacă ar tre*ui să ne între*ă# care este cel #ai trist %i #ai #onu#ental eveni#ent în istoria og#ei de la conda#narea lui . 6l trage un hip viu al >#ului 'u#nezeu. Aceasta nu a fost o definiţie og#atică 2 a fost o #ărturisire sole#nă de credinţă.ărinţii de la alcedon au văzut în ea Fcredinţa lui Chiril.apa )eon a scris în li#*a tradiţiei teologice vestice %i nici nu a ridicat pro*le#a despre cu# ar tre*uie cineva să aducă #ărturisirea sa în greacă %i cu# ar tre*ui să se e8plice adevărul ortodo8 în categoriile g9ndirii grece%ti. A.apa )eon a vor*it o li#*ă turgică %i nu una teologică..C%.*<")"% 6e '% C%'ce6*& Sinodul de la Calcedon a părut că s&a ter#inat #o#entan cu o victorie aparentă într&o ar#onie aparentă. Această ă*iciune a volu#ului papal a fost o*servată i#ediat.%. )a Sinodul din Calcedon din -I/ a fost cceptat cu consolare %i e8taz0 ca %i o #ărturisire a credinţei lui Chiril 2 phRY hTih ]d zqWTUU_q. .e" Le*& S!"'+' '"!er%r %' V*'+8+'+" . 'e a#*ele părţi 8ista fanatis# teologic.. Sinodul a fost tur*ulent0 vehe#ent %i predispus unor iz*ugniri violente.apa )eon D M#ort în -.avel de Sa#osata0 tre*uie să arătă# la unirea din anul -HH. Cn adăugare0 el aproape că uită su*iectul în discuţie: nu nu#ai că nu î%i define%te ter#enii ologici0 el pur %i si#plu îi evită %i nu îi folose%te."!*'+' !re" Sch")e . Dz*ugnirile tu#ultoase 2 c^f_jeh[S Zsb_][^VT 2 ale clericilor au fost prinse nu#ai de tri#iţătorii #periali %i de senatorii prezenţi care le&au rea#intit episcopilor că un astfel de co#porta#ent nu cinstea rangurile lor cclesiale. 6l a scris %i a vor*it într&un stil rit#ic. . C#păratul $arcian a felicitat Sinodul fiindcă Fau pus capăt neînţelegerilor %i au restaurat unitatea. Toate au depins acu# de epistola ro#ană care e*uia citită0 cu# tre*uia FtradusăG %i ce categorii teologice tre*uiau folosite.

Acest lucru este făcut si#ultan %i i#ediat pentru ca ei să poată A? . . . $iracolul na%terii feciore%ti nu violează onsu*stanţialitatea $aicii %i a 1iului 2 'uhul Sf9nt a oferit puterea na%terii dar Frealitatea trupului este din trupG 2 %ritas orporis sumpta de corpore est. 'u#nezeu este născut în natura perfectă a unui o# adevărat0 unind în aceasta co#pletitudinea %i integritatea #*elor naturi 2 in intregra ergo %eri hominis perfectuaAue natura %ersus natus est &eus. 6l a ri#it divinul fără să piardă divinul 2 humana augens. > unire inefa*ilă a fost î#plinită0 dar în nirea fiecărei naturi 2 fiecare Ffor#ăG 2 î%i reţine proprietăţile sale 2 FtrăsăturiG sau proprietas. u doi ci nulP dar două naturi. Cnfo#etat %i însetat0 ălătorind fără adăpost %i #are făcător de #inuni. 1iecare for#ă î%i reţine ăsătura activităţii %i fiecare dualitate de activităţi nu distruge unitate persoanei. Această na%tere în ti#p nu slă*e%te na%terea ve%nică din Tatăl. Scutecele unui *e*elu% %i uvintele îngerilor0 *otezul de la Doan %i evidenţa Tatălui la Dordan 2 acestea sunt se#nele e8terne. u#ai acceptarea %i asi#ilarea naturii noastre de 6l0 pe care nici ăcatul nu putea să îl prindă nici #oartea să îl cuprindă0 ar fi putut deschide posi*ilitatea victoriei asupra păcatului %i #orţii 2 isi naturam nostram ille susciperet et suam faceret. S&ar putea spune că 1iul >#ului s&a pogor9t din cer0 de%i de apt 1iul >#ului a pri#it un trup de la 1ecioara. Fa fost egal de periculos să #ărturisi# pe 'o#nul Disus Hristos ca u#nezeu fără u#anitate %i ca o# fără divinitateG 2 et aeAualis erat periculi &omninum Besum Christum aut &eum antummodo sine homine. )acri#ile %i ad#iterea FTatăl $eu este #ai #are dec9t $ineG poartă #ărturie la o#pletitudinea %i autenticitatea con%tiinţei de sine u#ane. 'upă înviere 'o#nul are o discuţie cu ucenicii0 #ăn9ncă cu ei0 trece prin u%ile încuiate.ersoană. Cn această întrupare 6l este unit %i în această unitate nu e8istă decepţie.G 'acă 6l are nu#ai Ffor#a unui o#G 2 Ffor#a# ho#inisG 2 dar nu î%i ia din $aica sa Fadevăratul trupG 2 te on #aterni coporis veritate#0 atunci răscu#părarea este de%artă.G Cel care este devărat 'u#nezeu este %i o# adevărat 2 Aui enim %erus est &eus. %erus est homo.er#*%&e" . > dualitate de activităţi %i operaţii nu istruge unitatea persoanei.ri#irea naturii u#ane de )ogosul a fost pentru a ridica natura u#anăP ea nu a fost i#inuată de 'ivinitate. totus <n nostris. .ersoană. Una este o ursă de slă*iciune o*i%nuită a#*elor în ti#p ce cealaltă este o sursă de #ărire co#ună. 'ouă naturi sunt unite într&o unitate de ersoană 2 in unam coeunte personam %i FprototipurileG naturii ră#9n Fneschi#*ateG 2 sal%a proprietate. .G > legătură genuină cu Hristos nu apare0 nu este sta*ilită Fdec9t nu#ai dacă recunoa%te# în el carnea asei noastre. Unul ăscut 1iu al Tatălui Ceresc este născut in 'uhul Sf9nt prin fecioara $aria. Ci lasă să îl #tă %i le î#părtă%e%te din 'uhul prin suflarea )ui.G Aceasta nu a fost o ecere cu vederea accidentală. aut sine &eo solum hominem credidisse. totus in suis. Ar fi nepotrivit să trece# acest lucru su* tăcere într&un volu# dog#atic. L".ape )eon do*9nde%te o #ai #are e8presivitate în acest Eoc al contrastelor %i antitezelor.l9ngerea la un prieten #ort %i apoi învierea lui cu un singur cuv9nt de oruncă.#% 6e 6e:"&")"e % . 6l nu define%te direct %i precis ceea ce vrea să spună prin Fpersoană. Această apariţie a Dnvizi*ilului a fost un i#puls a unătăţii0 %i nu a slă*ire a tăriei. > dualitate de activităţi %i operaţii în uniunea unei persoane indivizi*ile 2 a%a este chipul vanghelic al lui Hristos. 'intr&o altă perspectivă0 a# putea spune că 1iul lui 'u#nezeu a fost ăstignit %i în#or#9ntat0 de%i 1iul lui 'u#nezeu nu a suferit aceasta în divinitatea sa care este ve%nică %i consu*stanţială cu atăl0 ci în slă*iciunea naturii u#ane. Cn secvenţa de eveni#ente din evanghelie se si#te o anu#ită cre%tere a #anifestărilor inice 2 u#anul devine din ce în ce #ai clar %i 'ivinitatea devine din ce în ce #ai radiantă. Cn virtutea unităţii persoanei în două aturi 2 in dua-us naturis.rin această na%tere nouă 2 fiindcă este pură 2 1iul lui 'u#nezeu intră în această lu#e ă#9ntească. > .apa )eon începe cu #otivele soteriologice. Lrandoarea cceptă ni#icnicia0 tăria acceptă slă*iciunea0 ve%nicia se une%te cu #ortalitatea0 o natură Finviola*ilăG se une%te cu cea uferindă. slă*iciunea %i #ărirea sunt reciproce. di%ina non miunens.G Cncă odată el nu %i&a putut găsi cuvintele. 6l define%te co#plectul nirii ca %i o unitate de .G Cn pri#ele sale predici papa )eon a vor*it de o unitate a lui 'u#nezeu %i a o#ului uneori ca %i o a#estecătură0G uneori ca %i o Fî#preună locuire. egarea consu*staţilaităţii între noi %i Hristos depă%e%te oată Ftaina credinţei.apa )eon nu a %tiut u să definească Fpersoana. > parte străluce%te cu #iracole în ti#p ce cealaltă se scufundă în suferinţă. Ceva #ai #ult se descoperă aici. 6l pri#e%te o #are claritate în olu#ul său0 dar #ai #ult în sinteza descriptivă dec9t în definiţiile individuale. Afir#aţia F6u %i Tatăl sunt unaG deslu%e%te divinitatea..

6l reproduce clar %i confident chipul evanghelic al 'u#nezeului >#.*!"c&"re 7" * "#. Cu%intele lui sunt %ii. . Cncă ră#9nea neclar dacă ter#enul de persona corespundea cu `iXe]Ve[S sau n`e[S sau cu ter#enii lui estorie iWXe\i_Y ]jS cY\eh\S. Aceasta a fost o evidenţă a unei credinţe puternice %i lucide care era lini%tită %i clară în înţelesul ei. V*'+8+' 6e '% C%'ce6*& O . Această frică s&a Eustificat 2 volu#ul calcedonian s&a dovedit a fi o piatră de poticnire %i o ispită pentru FegipteniG prin li#*aEul său %i prin ter#inologie."!( .ărinţi0 sunte# cu toţii de acord să învăţă# #ărturisirea 1iului0 'o#nului nostru Disus Hristos0 care a fost perfect în divinitate %i perfect în u#anitateP care este cu adevărat 'u#nezeu %i o#0 din sufletul raţiunii %i al trupului0 consu*stanţial cu noi în u#anitate0 si#ilar cu noi în toate afară de păcat0 născut #ai înainte de veacuri din divinitatea Tatălui %i în zilele din ur#ă născut din 1ecioara $aria care este în u#anitate !heotoCos.!e&" 5olu#ul calcedonian sau definiţia a fost o revizuire a e8poziţiei credinţei din -HH. u sunte# capa*ili să ur#ă# istoria co#poziţilor definiţilor de la Calcedon în toate detaliile. pentru noi %i pentru a noastră #9ntuireP %i în acela%i ti#p Hristos0 1iu0 'o#n0 Unul ăscutP alcătuit din două naturi fără confuzie0 fără schi#*are0 fără diviziune0 fără separaţie0 pentru că diferenţa între naturi nu este în nici un fel violată de unire0 ci #ai #ult este păstrat caracterul fiecărei uniri %i este unit într&o singură persoană %i într&un singur ipostas0 fără să fie divizat sau separat în două persoane ci în acela%i ti#p Unul ăscut0 'u#nezeu )ogosul0 'o#nul ostru Disus AB . Ace%ti oa#eni s&au agăţat de o încăpăţ9nare inertă 2 nu at9t de #ult faţă de învăţăturii c9t pentru cuvinte."%!r( 6e . 'atorită circu#stanţelor care au prins for#ă0 a devenit periculos a ră#9ne cu for#ulele a#*igue0 pe care nu se puteau *aza. .ărinţii din -I/ nu au consi#ţit i#ediat la o co#punere a noii definiţii a credinţei. 6ra posi*il încă odată să se facă o referinţă generală la tradiţie %i la interdicţiile î#potriva ereziei.apa )eon a fost %i #ai puţin capa*il dec9t Chiril de a sugera sau anticipa o definiţie #onose#antică. > definiţie catolică genuină a fost auzită nu din vest0 ci din est0 la Calcedon în -I/. Te>!+' *'+8+'+" c%'ce6*&"%& Te8tul acceptat este acesta: FUr#9nd Sfinţilor . <ineînţeles papa )eon a e8pus Fcredinţa lui ChirilG de%i nu în li#*aEul lui Chiril. dar ca :i cum ar fi <n%elite <ntr@o ceaţă iradiantă. 6i s&au certat #ai #ult afară de adunarea generală0 la înt9lniri private %i în ti#pul pauzelor. O 8(r!+r"#"re '+c"6( % cre6"&)e" . u a fost si#plu să se sta*ilească cuvintele lui în ter#enii teologiei dog#atice.apei )eon. 'in FfapteleG sinodului pute# nu#ai ghicii disputele care au avut loc.ecunoa%te în 6l unirea indivizi*ilă a celor două naturi %i să înţeleagă )ogosul %i carnea unui singur 1iu fără a#estecarea elor doi. Alţii au fost pregătiţi să fie #ulţu#iţi cu 5olu#ul . Corespunde cuv9ntul latin natura cu elinicul n`e[Sg C9t de e8act poate fi înţeleasă această Funitate de persoană în două naturi0G această Fînt9lnireG a naturilor într&o persoanăg Cn cele din ur#ă0 ce este cel #ai neclar în conceptul papei )eon este conceptul de Ffor#ă0G pe care l&a luat dintr&o tradiţie distantă a tradiţiei lui Tertulian. 6i sunt uniţi nu de for#ule ci de o co#unitate a viziunii %i aceia%i #etodă aproape naivă de a percepe sau o*serva unitatea 'u#nezeului >#. Aparent #ulţi s&au oprit aici cu frica de a nu antagoniza pe ucenicii or*i ai Sf9ntului Chiril printr&o definiţie dog#atică pre#atură. Cn orice caz0 5olu#ul papei )eon nu a fost destul de clar ca să pri#ească locul Flegă#9ntuluiG din -HH.& ce%)% r%6"%&!( Cn portretizarea papei )eon un Hristos unificat poate fi văzut.e&!r+ e9".

G . Această identificare a unui concept cu altul este #arginea tăioasă a volu#ului. Unitatea de ipostas se#nifică unitatea de su*iect0 în ti#p ce dualitatea naturilor se#nifică co#pletitudinea definiţilor concrete Mtrăsături0 a#prenteN prin două naturi0 pe două planuri actuale 2 Fdesăv9r%ireaG care este toc#ai co#pletitudinea trăsăturilor Fîn divinitateG %i Fîn u#anitate.G Acesta nu este un contrast si#plu a Fco#unuluiG %i a FparticularuluiG 2 după cu# a fost sta*ilit de Sf9ntul 5asile cel $are. 'e fapt0 Fdin doiG sunt #ai sla* dec9t Fdoi. )a sinod a e8istat o dez*atere cu privire la această e8presie. Cn fraza originală0 care a fost pierdută0 se putea citi Fdin două naturiG 2 c^ Z`_ n`eh\Y.oate e8ista o Fnatură lipsită de ipostasGg )a nivel istoric0 aceasta a fost principala o*iecţie a definiţiei de la Calcedon. F.G Aceasta a fost #ai ascuţită %i #ai definită dec9t Funirea celor doi de #ai înainteG %i cel #ai i#portant a #utat atenţia departe de #o#entul unirii pentru a singură persoană. 6a profesează clar a*senţa ipostasului u#an %i toc#ai Flipsa de ipostasG a naturi u#ane în Hristos.ersoanaG descriptivă 2 %i nu FpersonalitateaG 2 c9nd este #utată pe plan ontologic 2 devine ipostas. Cn aceasta constă inti#ul definiţiei %i teologia Sf9ntului Chiril. . 'ioscor a declarat deschis la sinod că el v&a accepta Fdin doiG dar nu Fdoi.G Ne9r("!+' . Toată încărcătura e#oţională a cele de a doua este încărcată cu al doilea 2 a# putea vor*ii despre )ogosul întrupat în acela%i fel ca %i #ai înainte de Cntrupare0 căci unirea a fost î#plinită.ersoanei lui 'u#nezeu %i a o#ului0 în care dualitatea este identificată %i revelată. $ai înt9i0 în loc de Fpentru o unire a două naturi 2 Z`_ ldW n`eh\Y cY\e[S lcl_Yh 2 se afir#ă Fîn două naturiG cY Z`_ n`ehe[Y. Aparent #aEoritatea a fost de acord cu aceasta. M%r9"&e% !("*%#( % *'+8+'+" c%'ce6*&"%& Se poate #edita la Cntrupare în două feluri 2 fie prin conte#plaţia iconomiei logice al lui 'u#nezeu pentru a aEunge la eveni#entul Cntrupării 2 F%i unirea a fost î#plinităG 2 sau să începe# din conte#plaţia .G F*r8+'% 6e re+&"+&e 6"& @// 7" *'+8+' c%'ce6*&"%& Apropierea de 1or#ula Reuniunii din -HH este evidentă0 dar ei i s&a făcut o adăugire destul de caracteristică. Aceasta nu era o suspiciune nestoriană. 6ste un singur ipostas.apa )eon a avut e8presia Fîn două naturiG 2 in dua-us naturis. Ad#iţ9nd Flipsa de ipostasG înse#nă a ad#ite o asi#etrie în unitatea 'u#nezeului o#.ri#a este întărită %i intensificată prin a doua. 'in partea estică s&a ridicat o o*iecţie. Cn al doilea r9nd0 în definiţia calcedoniană e8presiile Fo persoanăG %i Fun ipostasG 2 cY iWXe\i_Y ^VT bTV `iXe]Ve[S 2 sunt puse concret %i rezolut pe aceia%i *ază. Ce înse#nă a recunoa%te FnaturaG dar nu %i FipostasulGg . 'e aici0 vagul FnaturiiG u#ane. Cu aceasta0 volu#ul calcedonian distinge clar două concepte #etafizice 2 FnaturăG %i Fipostas. Unitatea ipostasului nu este definită direct a %i ipostas al )ogosului. Unele cuvinte sunt luate din )eon 2 in unam coeunte personam care devine volu#ul: hTS cY iWXe\i_Y ^VT bTVY `iXe]Ve[Y eqY]WhmXesS. 'upă noua conferinţă de schiţare0 a fost acceptată for#ula Fdin doi. Acest lucru nu este pus direct. 1or#ula părea evazivă. Cn aceasta definiţia se #ută departe de felul FesticG de A3 .& *'+8+' c%'ce6*&"%& 68istă un negrăit parado8al în volu#ul calcedonian. Cn definiţia calcedoniană FnaturaG nu este un concept a*stract %i general 2 nu este Fgeneralul ca fiind distinct de particular0G care per#ite unor trăsături particulare FizolateG să apară. At9t 1iu c9t %i Unul născut. u se e8plică cu# este posi*il acest lucru. 'e%i secvenţa discursului este aparentă astfel că ceea ce este recunoscut ca %i centrul ipostatic al unităţii 'u#nezeului ># este divinitatea )ogosului0 Unul ăscut încuno%tinţat în două naturi.HristosP după cu# au învăţat profeţii cei vechi %i după cu# ne&a învăţat 'o#nul nostru Disus Hristos %i ca un si#*ol al părinţilor care a aEuns la noi. Aici apare pro*le#a arz9ndă a ter#inologiei hristologice. {cesta este cel #ai se#nificativ %i cel #ai i#portant. Sf9ntul Chiril a g9ndit în acest fel.%r%6*>%' .G Cn cele din ur#ă p9nă %i 6utihie a fost de acord să vor*ească de Fdouă naturiG înainte de unire 2 care este toc#ai ceea ce corespunde din cei doi 2 dar nu înse%i unirea. Cn acest sens for#ula calcedoniană este foarte aproape de duhul Sf9ntului Chiril.

rin ur#are0 i#presia putea fi creată că Fco#pletitudinea u#anităţiiG în Hristos era afir#ată prea a*rupt0 în ti#p ce Ffor#aG e8istenţei ră#9ne neclară.G Acesta nu a fost sti#ulat %i nici e8plicat cu o claritate suficentă0 nici în volu# %i nici în FacteleG sinodului. . Aceasta neagă că Hristos a fost un o# o*i%nuit 2 6l este 'u#nezeu întrupat.? A fost necesar astfel să diferenţie# clar aceste două ele#ente: co#poziţia %i Ffor#a e8istenţei.G Toată e8presivitatea volu#ului de la Calcedon constă în a%a nu#ita Fdiscrepanţă. 6i s&au închis nu nu#ai în unitate de persoană ci %i în unitate de ipostas. 'inodul nu a oferit unul.G Acest lucru a fost î#plinit printr&un fel de su*stracţie a FipostasuluiG din conceptul de Fnatură0G dar fără să lase acest concept să se schi#*e de la concret MFparticularGN la FgeneralG sau Fa*stract. P(r"&)"" 6e '% C%'ce6*& 7" .arado8ul volu#ului calcedonian stă în faptul că profesează i#ediat Fdesăv9r%ireaG lui Hristos Fîn u#anitateG 2 Fconsu*stanţial cu noi în u#anitate0 ase#enea cu noi în toate cu e8cepţia păcatului0 ceea ce înse#nă că tot ceea ce poate fi spus despre o# ca o#0 cu e8cepţia păcatului0 poate fi spus despre Hristos.rin ur#are inevita*il el nu a avut destule cuvinte pentru o definiţie #ai e8actă a co#poziţiei %i a for#ei e8istenţei atri*utelor u#ane din Hristos.G . Cn al doilea r9nd0 a fost necesar pentru precizie în concepte. Cn adăugare două r9nduri paralele de FtrăsăturiG %i definiţie se întind 2 Fîn două naturi0G Fîn divinitateG %i Fîn u#anitate. Acest lucru a fost necesar #ai înt9i fiindcă în%tiinţarea unei singuri naturi ar acoperii Fconsu*stanţialitateaG u#ană a lui Hristos.r*$'e8( . Nece#"!%!e% +&+" c*8e&!%r"+ !e*'*9"c Acest co#entariu a fost oferit #ai t9rziu 2 cu aproape o sută de ani după Sinodul de la Calcedon în ti#pul do#niei lui Dustinian %i )eonţiu al <izanţului %i alţi Fneo&calcedonieni. Sf9ntul Chiril a vor*it de Fo singură naturăG %i a vor*it de divinitatea în Hristos în sensul strict al ter#enului ca %i FnaturăG 2 toc#ai cu scopul de a accentua lipsa de FipostasG a u#anităţii din Hristos0 cu scopul de a e8pri#a i#posi*ilitatea de #ăsurare a lui Hristos cu Foa#enii si#pliG fiindcă for#a e8istenţei u#anităţii din el %i în #od sigur nu din cauza calităţilor co#poziţiei u#ane.ărinţii calcedonieni au fost confruntaţi cu o pro*le#ă îndoită 2 #utarea posi*ilităţii g9ndirii FnestorieneG pe de o parte 2 aceasta este ceea ce este identic MFat9tGP Fîn acela%i ti#pGN este at9t de *ine e8pri#at în volu# %i de ce unitatea persoanei este definită ca %i unitatea de ipostas.g9ndire.G Tot ceea ce este u#an poate fi spus despre 6l. 6l nu Fa pri#it un o#0G ci Fa devenit o#. . 6ceasta nu a fost o gre:eală <n definiţia credinţei.&6*"!% '*r . . ci a cerut un comentariu teologic. 6l poate fi luat drept un o# dar el nu este Fo#G ci 'u#nezeu. 5olu#ul face o*ligatorie ter#inologia lui o*ligatorie Fdiofizită0G interzic9nd altă ter#inologie. Se o*ţine un fel de discrepanţă for#ală 2 Fco#pletitudinea u#anităţiiG dar nu un Fo#. Acesta este un parado8 al Adevărului despre Hristos care este e8pri#ată în natura parado8ală a definiţiei calcedoniene.e de altă parte aceasta este afir#aţia Fconsu*stanţialităţiiG perfecte sau Fase#ănăriG Madică coincidenţa tuturor atri*utelor calitativeN a lui Hristos prin u#anitatea sa cu toată rasa u#ană a cărui $9ntuitor este0 toc#ai fiindcă 6l i&a devenit capul %i a fost născut din fecioara $aria.G Aceasta este toc#ai ceea ce găsi# în to#ul papei )eon. . V%9+' !+'$+r(!*r %' e#!"c"'*r 6stfel s@a ridicat %agul pertur-ator al >esticilor.entru el0 conceptul de FnaturăG se#nifica concretul e8istenţei 2 e8istenţa0 nu nu#ai Ffor#aG e8istenţeiP în înţelesul lui Aristotel de Fpri#ă esenţă. egrăitul revine la aceia%i nevor*ire.G Cn ea e8istă un negrăit real %i o anu#ită inco#pletitudine. FDpostasul singurG nu a fost definit direct ca Dpostas al )ogosului. Această interdicţie se aplică ter#inologiei Sf9ntului Chiril0 F#onofizitis#uluiG său literar.G 5olu#ul de la Calcedon a anticipat eveni#entele 2 H4 .G Strict vor*ind0 s&a dezvoltat un nou concept de Fnatură. Aceasta este ceea ce este accentuat prin profesiunea a două naturiP adică strict vor*ind0 prin definirea Fu#anuluiG în Hristos ca %i FnaturăG care este desăv9r%ită0 co#pletă %i consu*stanţială.

$aEoritatea episcopilor care au luat parte la Sinodul T9lhăresc au fost prezenţi la Calcedon 2 după cu# apare din $ansi M. > #ărturisire pozitivă a fost descoperită. Cn al doilea r9nd0 Ale8andria a pierdut teritoriu ca %i rezultat al Sinodului de la Calcedon nu nu#ai că Canonul 'ouăzeci%iopt i&a dat Constantinopolului r9ndul al doilea Ro#ei cele 5echi dar canoanele Sinodului de la Calcedon au transferat trei episcopii civile de Asiana0 . . Aceasta se#nifică o respingere a li#*aEului vechi. 'ioscor a părăsit sinodul de la Calcedon. F econţinutulG %i Flipsa de alteraţieG se referă la FnaturiG 2 trăsăturile lor nu sunt #utate sau schi#*ate de unire ci ră#9n Fi#uta*ile.G 6l nu a fost conda#nat pe *aze doctrinare ci #ai #ult pentru trata#entul lui faţă de 1lavian. Cn al treilea r9nd0 Sinodul de la Calcedon a reprezentat o victorie a grecilor asupra copţilor %i sirienilor. 'ioscor %i&a luat poziţia sa odată cu F6fes %i Chiril. Care a fost reacţia Ale8andriei faţă de Sinodul din Calcedong $ai înt9i0 Ale8andria a considerat Sinodul din Calcedon eretic din cauza e8presiilor de natură0 ţinute de acel scaun din ti#pul Sf9ntului Chiril %i care au fost a*andonate în ti#p ce si#ultan Sinodul de la Calcedon a invocat nu#ele %i scrierile Sf9ntului Chiril ca fiind ortodo8e. > nouă te#ă a fost dată.G Aceasta a creat nevoia pentru ni%te discuţii #ai detaliate %i pentru dez*ateri.G 6le sunt cu#va întărite de unire.ro*a*il că înţelesul ascuns a ră#as neclar pentru unii de la sinod p9nă la final0 la fel cu# la icea nu toţi au înţeles toată se#nificaţia %i rezoluţia profesiunii )ogosului ca fiind consu*stanţial cu Tatăl.ontica %i Tracia Constantinopolului0 episcopi care #ai înainte erau su* Eurisdicţia Ale8andriei.N0 ni#eni nu poate dovedii că el a a#estecat cele două naturi 2 |[Xe^_W_S hTihY _`]h e`lmqe[Y Ucl_bhY _`]h ]_bjY _`]h ]W_ijY dYdrhbV ]R Ucl_Y][ e`lm_e[Y j dYd^WVe[Y. Acu# părea periculos. 5oi fi respins cu părinţii0 dar apăr doctrina părinţilor %i nu t9nEesc la #ai #ult. Cn secolul al patrulea unitatea 'u#nezeului ># a fost definită ca %i a#estecare 2 ^Wde[S sau bTv[S 2 toc#ai pentru a ne proteEa î#potriva lui Apolinarie. FDnsepara*ilitateaG %i Findivizi*ilitateaG definesc unitatea0 for#a unirii. Rezultatul Sinodului de la Calcedon a fost divizat0 în ciuda definiţiei lui ortodo8e a credinţei. 6l nu a fost respins atunci c9nd a declarat că F1lavian a fost conda#nat pe *ună dreptate fiindcă încă #ai #enţinea două naturi după unire. Duvenalie al Derusali#ului care l&a susţinut pe 'ioscor la Sinodul de la Calcedon nu l&au susţinut la Sinodul de la Calcedon 2 după cu# scrie Kaharia în Istoria -isericească MH0 HN că Duvenalie a schi#*at părţile la Sinodul de la Calcedon pentru a asigura patriarhatul de la Derusali#.HHN. 6a #ai are încă nevoie să fie #enţionată 2 Funitatea naturilorG Munitatea de ipostasN este definită de volu#ul calcedonian ca fiind necontinuă0 nealtera*ilă0 indivizi*ilă %i insepara*ilă 2 deqlm`]\S0 d]Wci]_S0 de[V[Wc]\S0 dm\WTe]\S.G 5olu#ul conduce orice g9nd de fuziune sau 2 e`lm[S 2 Fa#estecareG 2 ^Wde[S.N că nu#ai douăzeci%iopt de episcopi care au participat la Sinodul T9lhăresc nu au participat la Sinodul de la Calcedon. > #ărturisire pozitivă a fost descoperită în sinteza teologică.0 3H. Unitatea a fost restaurată.& A'e>%&6r"% 1elicitările î#păratului $arcian au fost pre#ature. Ar tre*ui să ne rea#inti# că în Crezul de la icea a e8istat o anu#ită ciudăţenie for#ală %i discrepanţă0 căci nu se făcea nici o distincţie între conceptele de FesenţăG %i FipostasG %i între Fconsu*stanţialitateG Fdin esenţa Tatălui.ot dovedii din Atanasie0 Lrigorie %i Chiril că după unire se cuvine să vor*i# #ai #ult despre natura întrupată a )ogosului. 'ioscor a protestat că nu a acceptat nici o a#estecare a celor două naturi %i după #ărturisirea lui $ansi M. .0 .?.G 'ioscor a fost gata să îl denunţe pe 6utihie Fchiar focului0 dacă el v&a învăţa incorectGM$ansi . )inia de de#arcaţie a acestor negaţii este direcţioantă î#potriva tuturor for#elor de apolinarianis# %i î#potriva idei de unire ca %i o sinteză transu*staţiatoare.chiar #ai #ult dec9t crezul de la icea. 'in nou ei nu au folosit un cuv9nt precis pentru a e8pri#a for#a unirii inefa*ile în analogii.0 . Re%c)"% :%)( 6e S"&*6+' 6e '% C%'ce6*& Re%c)"% . 'ioscor a fost citat de trei ori pentru a se apăra î#potriva acuzelor de nedreptate0 avariţie0 H/ . Singurul lucru care a fost necesar i#ediat a fost sensul pole#ic %i FagonsiticG al noii definiţii 2 linia de de#arcaţie %i circu#specţie a fost trasă i#ediat. Cn al patrulea r9nd0 ale8andrinii au fost #9niaţi cu felul în care 'ioscor a fost tratat. Cn pri#a sesiune Sinodul de la Calcedon a fost anulat %i 'ioscor 2 di#preună cu alţii care au participat în Sinodul T9lhăresc care nu %i&au încuno%tinţat FeroareaG lor 2 au fost depu%i. Toate acestea sunt atri*ute negative.

*&e&)"" #"&*6+'+" 6e '% C%'ce6*& c% A6"<"6e&)"B &+ c% Aere!"c"B 7" '*"%'"!%!e% '*r . un sinod dreptwG )a a doua sesiune Crezul niceo&constatinopolitan0 două scrisori ale lui Chiril 2 dar nu %i cele &oispre$ece anateme – %i to#ul papei )eon către 1lavian au fost citite. 6l nu a apărut %i a fost depus 2 a fost e8ilat în Langara. după ce l&a depus pe 'ioscor0 l&a nu#it pe . .. . Strigătele au ie%it: F eevlaviosul tre*uie să fie detronatw Hristos l&a depus pe 'ioscor0 uciga%ul lui 1alvian.roterius ca episcop de Ale8andria.ulheria Fo fecioară falsăG %i pe Atanasie un F#aniheuG dar succesiunea nu a fost o opţiune. FCn secolele %ase %i în %apte nici un episcop estic nu a îndrăznit să e8co#unice un î#părat chiar %i c9nd ace%tia se aflau în ini#a controversei. Ale8andrii au învinovăţit toată violenţa pe . HA . 6giptenii l&au considerat pe .roterius un renegat0 un trădător0 unul care a a*andonat principiul ordinii cu scopul de a asigura patriarhatul.roterius0 la fel ca Duvenalie al Derusali#ului0 a tre*uit să fie proteEat de un paznic.adulter %i alte vicii. A'e>%&6r"&"" 7" Pr*!er"+# Sinodul de la Calcedon. Respingerea Sinodului de la Calcedon %i separarea de co#unitate nu a reprezentat în acest #o#ent dec9t nu#ai o succesiune politică faţă de i#periu.G Tur*ulenţa0 nelini%tea socială0 violenţa #ai e8istau încă într&o perspectivă religioasă #ondială. Ar fi i#portant să arătă# că cei care au respins Sinodul de la Calcedon nu au fost etichetaţi FereticiG 2 p9nă %i Sf9ntul Doan 'a#aschinul i&a considerat pe #onofiziţi ca FdizidenţiG %i nu ca FereticiG %i aceasta încă din secolul al optulea. . $ihail Sirianul M//A. Aceasta este o Eudecată dreaptă. Tradiţia i#perială %i si#*ioza ei cu <iserica încă de la Sinodul de la icea au fost prea puternice. Cn ochii egiptenilor 'ioscor a fost un #artirw O. >ponenţii de la Calcedon l&au nu#it pe $arcian un Fnou asirian0G pe . Cn 6gipt Sinodul de la Calcedon a fost respins de toţi. Cntăririle au închis violenţele %i FordineaG a fost restaurată. u înse#nă că nu a e8istat nici o a#ăgire între copţi %i sirieni pentru FgreciG 2 a e8istat o ostilitate puternică.roteriu nu a avut nici o influenţă dec9t nu#ai cu oficialii i#periali 2 clericii0 #onahii %i laicii separaţi de oficialii din co#unitatea cu el.*'"!"c( . Aceasta nu înse#nă că fa*rica diviziunilor politice viitoare nu erau deEa acolo în să#9nţă0 într&o să#9nţă care #ai t9rziu v&a fi răsp9ndită în separaţii regionale0 naţionale %i etnice. Tre*uie trasă o linie0 integritatea i#periului era încă o realitate faţă de Calcedon.roteriu s&a înt9lnit personal cu această violenţă0 această reacţie faţă de Calcedon.roterius.etru a vor*it.. 'e fapt0 . 1orţele i#periale au fost învinse în luptele de stradă 2 de fapt unii soldaţi au fost ar%i de vii de #ulţi#ea dezlănţuită. Sche#a pri#ară a g9ndiri lui a fost de a a%tepta un nou î#părat0 o nouă schi#*are de eveni#ente în i#periu.rin )eon0 . >a#enii din Ale8andria au ie%it pe străzi %i astfel a iz*ugnit o răscoală. )a fel a învăţat Chirilw Aceasta este adevărata credinţăwG 2 V`]s j iTe][S iV]cW\Y0 V`]s j iTe][S ]RY di_e]XU\Y idYf]hS _`]\ i[e]h`_bhY0 _T XWZXZ_v_[ _`]\ i[e]h`_qe[Y0 idY]hS _`]\ i[e]h`_bhY _`]\ i[e]h`_re[Y0 dYdrhbV ]R bj _`]\ i[e]h`_Y][. Cn 6gipt unde identitatea coptă a fost puternică a #ai luat un alt secol p9nă ce #onofiziţii copţi au considerat con%tient ca fiind opu%i i#periului0 a fi anti&i#periali în cel #ai strict sens al cuv9ntului.& //33N relatează în Conica MB0 /-N sa 2 te8tul siriac original a fost descoperit în /BBB 2 că $arcian a tre*uit să fie învinovăţit toc#ai fiindcă a cauzat lipsa de unitate în i#periu.entru #ai #ult de un secol a e8istat ostilitate faţă de Sinodul de la Calcedon. Cre%tinii egipteni l&au privit pe 'ioscor0 e8ilat în Langara0 ca %i patriarhul lor. 6piscopii au e8cla#at: Faceasta este credinţa părinţilorw Aceasta este credinţa apostolilorw A%a crede#w A%a cred ortodoc%iiw Anate#a să fie peste restul care cred altcu#vaw . Succesiunea politică faţă de i#periu sau orice fel de FdezordineG care a#eninţa serios regula i#periului era considerată anarhie. Ruperea for#ală nu a avut loc p9nă la ti#pul lui Sever al Antiohiei %i a fost rezultatul atitudinii sale faţă de pri#irea tainelor de la calcedonieni0 ca %i rezultat al acri%iei lui.9nă atunci0 î#păraţii încă se #ai rugau pentru ar#ate . $9nia i#perială %i&a făcut %i ea văzută revan%a0 *ăile au fost închise0 distri*uţia #9ncării a fost tăiată0 proprietatea a fost confiscată %i au avut loc anu#ite e8ecuţii.

Teodosie a fugit în #unţii Sinaiului.G )a fel cu# *od"guard&ul lui a fost pe punctul de a lovi cer%etorul0 F#i%cat de pocăinţă0G l&au tri#is pe #onah departe cu destuli *ani ca să părăsească aria. 'iviziunile între #onofiziţi au început deEa.&. Cn ti#p ce Duvenalie s&a întors la Constatinopol0 #onofiziţii l&au ales pe Teodosie patriarh.ulcheria au scris #onahilor recalcitranţi în încercarea de a le e8plica de ce sinodul de la Calcedon tre*uia e8plicat.ec"%'( 6"& P%'e#!"&% Duvenalie a ră#as patriarh al Derusali#ului p9nă la #oartea sa în -IB 2 ordinea a fost resta*ilită în -IH. Dstoricul #onofizit0 Kaharia0 ne relatează un incident care aruncă o lu#ină pozitivă asupra caracterului lui Duvenalie MH0 BN. 'e%i susţinătorii lui Teodosie pretind că el a fost în#or#9ntat într&o celulă într&o condiţie e8tre# de rea0 Teodosie a fost capa*il să scrie cărţi î#potriva unui anu#it Doan0 un alt #onofizit ale cărui puncte de vedere erau #ai e8tre#e. Cn parte a depins toc#ai din cauza canoanelor Sinodului de la Calcedon. Un cer%etor s&a apropiat ca să îi ceară *inecuv9ntarea. Un anu#it Teodosie0 născut în Ale8andria %i #onah în . Calcedonienii din a*lus %i&au luat revan%a faţă de #onahii #onofiziţi %i astfel a rezultat un #asacru. $onahis#ul egiptean care era #ai #ult etnic în caracter0 în special din vre#ea e8pulziunii Forigeni%tilorG greci su* patriarhul Teofil0 #onahis#ul palestinian era Fi#perialG %i FinternaţionalG în general0 căci #aEoritatea #onahilor veneau din toată părţile i#periului.alestina ca să răsp9ndească cuv9ntul despre FapostaziaG lui Duvenalie. $onofiziţii în acest #o#ent nu controlau toate #ănăstirile din .alestina reprezenta o situaţie specială. Re%c)"% R*8e" HH . Duvenalie a refuzat0 s&a întors în Constantinopol %i a căutat susţinere de la î#părat. $ai #ult0 . 6vagrie Scolasticul MIH. 6l s&a î#*răcat ca %i soldat %i a ie%ti la ţară ca să ceară spriEinul partidului său. Sursele ne spun că Teodosie a fost î#potrivă dar s&a argu#entat că FapostaziaG lui Duvenalie a făcut hirotonirea sa nulă %i goală. Cu aEutorul forţelor i#periale Duvenalie a fost capa*il să îi e8co#unice pe #onofiziţi 2 episcopii din scaunele lor %i #onahii din #ănăstirile lor. S"!+%)"% #.alestina0 s&a înt9lnit cu Duvenalie în Calcedon. Teodosie a făcut c9teva nu#iri0 a hirotonit c9ţiva episcopi pe scaune din cauza rivalităţii între #onofiziţi %i calcedonieni. Cn general0 . 6l a fost capturat %i tri#is la o #ănăstire p9nă la #oarte. Sursele de la Calcedon pretind că Teodosie a fost un o# cu un caracter săl*atic0 că i&a persecutat pe ortodoc%i %i că a conda#nat un diacon la #oarte pentru acuzele de ateis#. Teodosie nu a ră#as pe Sinai.alestina consista în general din #ai #ulte #ănăstiri care erau #ai #ult grece%ti dec9t siriace %i care erau pro&calcedoniene.alestina reprezenta o situaţie specială în toată controversa #onofizită0 fiind întotdeauna înclinată spre Calcedon0 din diferite #otive.44N ne spune în Istoria Bisericească că a#*ele părţi au făcut ceea ce le&a per#is #9nia lor. $onofiziţii au rezistat la intrarea sa în ora%ul sf9nt. Sinodul de la Calcedon a adăugat Eurisdicţie faţă de scaunul de la Derusali# 2 a recunoscut scaunul patriarhal pe cheltuiala scaunului #itropolitan de Cezarea %i scaunul patriarhal al Antiohiei 2 Teodosie a folosit aceasta c9nd a hirotonit noi episcopi. Au iz*ugnit răscoale %i lupte de stradă.alestina erau #ai puţini 2 ]RY cY oVUV[e]TYs XU[l\rcY]\Y ^VT iWV[ZhqrcY]\Y mW[e][VYRY. Cer%etorul a fost un zelot #onofizit care a turnat un co% plin de F#urdărie %i cenu%ăG pe capul %i ve%#intele lui Duvenalie0 z*ier9nd că Duvenalie a fost un F#incinos %i un persecutor. 'ar deEa din vre#ea lui Dustinian %ti# că #onahii de la Calcedon în . D#ediat ce Duvenalie %i&a retras aEutorul său faţă de 'ioscor0 Teofil a părăsit sinodul %i s&a întors în . Situată între 6gipt0 care era în întregi#e #onofizită %i Siria care devenea din ce în ce #ai #ult #onofizită0 . Duvenalie s&a întors în Derusali# însoţit de forţe i#periale %i o gardă personală.alestina la #ai #ultă co#unicaţie cu Constantinopolul %i vestul latin. $onahi furio%i l&a înt9lnit pe Duvenalie %i au refuzat să îl lase să intre în Derusali# dec9t nu#ai dacă anate#atiza Sindoul de la Calcedon. A fost a%a din cauza sfintelor locuri care atrăgeau pelerini din tot i#periul0 un lucru care a deschis . C#păratul $arcian %i î#părăteasa .Re%c)"% 6"& Ier+#%'"8? I+ e&%'"e 7" Te*6*#"e 'upă întoarcerea de la Calcedon la Derusali# Duvenalie a fost pri#it cu violenţă.alestina.

68plicaţia că Antiohia a #urit faţă de #onofizitis# din cauza influenţei #onahilor care0 se pretinde0 au tins spre #onofizitis# este %i ea o e8plicaţie nepotrivită0 de%i era parţial adevărat că #onahis#ul era în general înclinat spre #onofizitis# 2 #ănăstirea asociată cu Sf9ntul Si#eon Stilitul0 care era pro&calcedonian0 a devenit #onofizită la scurtă vre#e după #oartea Sf9ntului Si#eon în -I3. $ai e8istau încă pro*le#e teologice care tre*uiau rezolvate %i nu toată F#utareaG a fost făcută pentru #otive pur politice. $a8i#0 episcop de Antiohia0 de%i a fost pro#ovat la această funcţie de sinodul t9lhăresc v&a devenii #onofizit.ulcheria %i patriarhului Anatolie. Cn #ai -IA papa )eon a anulat toate actele Sinodului de la Calcedon care contraziceau canoanele Sinodului de la iceea. 1iind interesat ca <iserica să ai*ă o unifor#itate canonică c9t %i a practicilor liturgice 2 ut fide et acti-us congrumans 2 papa )eon nu a acceptat ceea ce el considera a fi o noutate în ierarhia <isericii. u a fost suficent să încercă# să e8plică# acest lucru prin FdegradareaG patriarhatului de către sinodul de la Calcedon. u#ai în ti#pul ocupaţiei latine a patriarhatului 2 c9nd a fost ales un patriarh al Ro#ei. )egaţii ro#ani care au fost prezenţi c9nd a fost pro#ovat canonul 'ouăzeci%iopt au protestat viguros. 6l a scris în protest î#păratului $arcian0 î#părătesei . . S*#"re% '+" Pe!r+ ce' P'"& . Clerul <isericii din Constantinopol %i&a luat iniţiativa în confor#itate cu episcopii regiunilor noastre care au insistat cu privire la această #ăsură.ro*le#a era una de natură teologică care transcendea ariile regionale sau facţionalis#ul etnic.etru cel . 6i au cerut atenţie i#ediată la canoanele Sinodului de la icea0 canoane care au deter#inat ordinea ierarhiei între scaunele patriarhale. Totu%i0 pro*le#a nu poate fi e8plicată adecvat pe te#elii istorice. Cn esenţă Antiohia era un ora% grecesc plantat într&un pă#9nt siriac.e de altă parte0 papa )eon a reacţionat puternic. 6l a refuzat să confir#e Sinodul de la Calcedon #ai înt9i. . Ro#a a ignorat Canonul 'ouăzeci%iopt0 pretinz9nd că nici nu a auzit de el. Canonul douăzeci%iopt al Sinodului de la Calcedon a fost confir#at de C#păratul Dustanian în novela sută%itreizeci%iunu.atriarhul Anatolie i&a răspuns papei )eon cu privire la aceste su*iect: Fcu privire la decretul Sinodului 6cu#enic din Calcedon în favoarea scaunului din Constantinopol0 Sfinţia 5oastră ar putea fi sigur că nu a# avut nici o parte la el ca să a# pace %i lini%te din tinereţe. Canonul 'ouăzeci%iopt al Sinodului de la Calcedon a fost de #are i#portanţă ora%ului i#perial %i a fost un canon pe care Ro#a refuza consistent să îl accepte. . Tre*uie în%tiinţate circu#stanţele speciale cu privire la această în%tiinţare. 'e%i el pune cea #ai #are se#nificaţie pe canoanele Sinodului de la icea0 în special canonul al %aselea0 papa )eon ignoră tăcerea Canonul Trei al Sinodului 6cu#enic Trei.apa )eon0 era con%tient de con%tiinţa de sine a scaunului ro#an ca principatus apostolicus consider9nd canonul 'ouăzeci%iot a fi periculos0 netradiţional %i invalid.Ro#a a fost în întregi#e dedicată Calcedonului0 de%i nuanţele pro*le#elor teologice nu par că au fost înţelese aici. Constantinopolul0 ca %i F oua Ro#ă0G ca %i ora% i#perial0 s&a #utat odată cu realităţile politice.lin 2 nu#ele său lYVnh`S vine evident din profesiunea sa #onahală ca kplinG 2 %i care a fost un #onah în Constantinopol la #ănăstirea Acoe#etae Mdin grecescul d^_Tbs]V[ care înse#na Fa celor a neador#iţiGN.& A&!"*h"% 7" %'!er%re% "8&+'+" !r"#%9h"*& . Răspunsul esenţial tre*uie căutat altundeva. Cn toată eficacitatea %i confir#area a# rezervat autoritatea voastrăG 7Epistola /HA0 6natolii ad eononem@. 6l nu a considerat pri#atul papal ca %i rezultat al consideraţilor politice ci #ai #ult sta*ilit pe pri#atul Sf9ntului . Colecţile canonice latine au fost consistent o#ise.etru. Re%c)"% A&!"*h"e" 68istă o lacună enor#ă de infor#aţie faţă de reacţia Sinodului de la Calcedon în Antiohia. . Acesta a fost în%tiinţat în /A/I su* papa Dnocent DDD de patru episcopi laterani. 'in c9te se H- . Cn #artie -IH papa )eon a confir#at în cele din ur#ă decretele sinodului dar chiar %i atunci a susţinut că se confrunta nu#ai cu ceea ce a fost decretat cu privire la credinţă. Ar putea părea ciudat că cele*ra %coală antioniană cu accentul ei pe Disus&ul istoric0 cu accentul ei pe natura u#ană a lui Hristos0 putea cădea su* *leste#ul unei viziuni istorice0 cel puţin0 #ini#aliza natura u#ană în Hristos.

pare el a avut de dez*ătut cu FfraţiiG de acolo %i apoi a călătorit în Siria.roterius să fie arsew 1ie ca Duda să fie e8ilatw Arunca&l pe Duda afarăwG . 'ecretul care îi e8ila pe cei care au participat la sinodul t9lhăresc a devenit nul după #oartea î#păratului $arcian.artidul #onofizit0 care nu l&a privit pe .roterius.etru i&a adăugat FTu ai fost răstignit pentru noiG #ai înainte de F#iluie%te&ne pe noiG dn[_S X }hXS0 dl[_S TemqWXS0 dl[_S X e]VqW\rhTS Z[u jbdS. Cu #oartea sa dinastia teodosiană a încetat.etru a avut legături *une cu curtea i#perială %i ele au continuat în ti#p ce el era creierul #ănăstirii în . 6l a fost în#or#9ntat c9nd a început lupta asupra lui Calcedon. 'e aici0 e8ilaţii s&au întors în Ale8andria. 1ie ca oasele lui . $arcian a fost responsa*il pentru Sinodul de la Calcedon %i el a fost responsa*il pentru susţinerea autorităţii sinodului0 de a prevenii o revoltă deschisă din partea #onofiziţilor. Cel care a creat lupta a fost 'ioscor 2 de această dată p9nă la #oarte. Ucenicii lui au pretins că porecla a venit din cauza staturii lui #ici %i e#ancipateP oponenţii lui au pretins că provenea din cauza Fperegrinărilor lui nocturneG din chilie în chilie pentru a solicita poziţia de patriarh.&!*%rcere% '% A'e>%&6r"% % *.etru.alestina. 9ita Petri I-eri ne spune că încă din -IH Fstrigăte inspirate de 'u#nezeuwG au fost auzite l9ngă teatru: Faduceţi&l pe 'ioscor în ora%w Aduce&ţii pe ortodoc%i în ora%w Aduceţi&l pe #ărturisitor la tron. Astfel0 Antiohia a e8peri#entat o for#ulă a #onofizitis#ului în viaţa liturgică0 chiar dacă do#nia lui .etru D*erianul a Eucat un rol se#nificativ în 6gipt în distrugerea poziţiei lui .40 . D#nului !risaghion FSfinte 'u#nezeule0 Sfinte tare0 Sfinte fără de #oarte #iluie%te&ne pe noiG .dar nu a fost niciodată uitat de egipteni. 6l a încercat în de%ert să îl convingă pe papa )eon să le per#ită o interpretare #ai fle8i*ilă a Calcedonului în 6gipt.(r%!+'+" M%rc"%& 7" . 6piscopii au ezitat.roterius a devenit legat de poliţele i#periale %i de Sinodul de la Calcedon. C#păratul $arcian i&a scris lui . M*%r!e% .roterius ca av9nd o ini#ă rea %i ca fiind s9ngeros %i ca *ucur9ndu&se asupra #orţii lui 'ioscor.8.etru D*erianul 2 a*arnugios0 un prinţ *ar*ar0 care a fost odată ostatic0 un ascet %i #onah %i în cele din ur#ă episcop. Tendinţele sale puternic anti&calcedoniene i& au c9%tigat susţinerea #ultora %i a fost hirotonit patriarh de Antiohia în ti#p ce patriarhul canonic0 $artirius era încă în Constantinopol. Sever în Scrisoarea a doua MHN pretinde că au e8istat trei episcopi dar ad#ite că toată procedura a fost secretă0 neo*i%nuită %i gră*ită. .roterius niciodată ca fiind patriarhul legiti# %i&au ales propriul lor patriarh faţă de cel legiti# #ort 'ioscor. . Si#ultan0 co#andantul ar#atei #ilitare din Ale8andria 2 'ionisie 2 nu se afla în acel #o#ent în ora%.etru a părăsit 6giptul %i a început să lucreze pentru cauza #onofizită.HN0 îl portretizează pe . C9nd #oartea î#păratului $arcian a devenit cunoscută în Ale8andria0 Ti#otei Aelurus a fost adus în ora%. .roterius ar fi fost capa*il să învingă asupra populaţiei dacă nu ar fi intervenit influenţa lui . Unii au speculat că . .utea fi u%or interpretată într&un fel #onofizit 2 %i a devenit un fel de laudă sacră între #onofiziţi.%!r"%rh %' A'e>%&6r"e" 7" %#%#"&%re% '+" Pr*!er"+# Alegerea lor a fost Ti#otei FAelurusG 2 nu#it FnevăstuicaG sau FpisicaG din grecescul VTU_qW_S.rin sine nu a e8istat ni#ic neortodo8 în această for#ulă din #o#ent ce se referea la persoana )ogosului în carne. $aEoritatea oa#enilor l&au susţinut pe Ti#otei. )eon a refuzat deschis0 pretinz9nd că Calcedonul a tre*uit să fie acceptat deplin fără nici o diluare %i fără nici o fluctuaţie a HI .etru D*erianul. 'ioscor a #urit în e8il în -I. . C9nd 6vdochia a #urit în -. C#părăteasa văduvă 6vdochia0 de l9ngă Derusali# în --H l&a susţinut pe .etru a fost scurtă.aladie0 prefectul pretorian în august -II pentru a ordona aceia%i pedeapsă pentru ucenicii lui 6utihie %i Apolinarie care era în efect %i pentru #anihei. )upta s&a dezlănţuit în Ale8andria. . 'ioscor a devenit un erou naţional0 . > sursă0 9ita Petri I-eri M.roterius a %tiu că poliţa a fost făcută.entru ale8andrini 'ioscor a fost un #ărturisitor adevărat0 unul care a stat pentru adevăr0 unul care a sfidat pe î#părat %i a e8co#unicat episcopul Ro#ei. Celălalt a fost personalitatea interesantă a lui . . S&au găsit nu#ai doi episcopi care să îl hirotonească pe Ti#otei0 dintre care nu#ai nul a venit din acea regiune. A'e9ere% 8*&*:"<"!( % '+" T"8*!e" A'e+r+# c% .etru a fost un patriarh nu#ai ti#p de un an dar el a folosit acel an pentru a introduce o schi#*are în liturghie la Antiohia.*&e&)"'*r e>"'%)" '% S"&*6+' 6e '% C%'ce6*& C#păratul $arcian a #urit la începutul lui -I?.

@.interpretării. Ti#otei Aelurus a fost scos afară din Ale8andria.roterius nu a avut nici o influenţă.ro*le#a a fost adresată noului î#părat pentru o decizie. Î&c*r*&%re% . Restul episcopiilor au pretins că au aderat la deciziile Sinodului de la Calcedon. Tendinţele lui puritane nu au ră#as neo*servate 2 el a încercat să o*lige odihna s9#*ăta %i a interzis instru#entele #uzicale. A fost arestat %i tri#is în e8il.roterius s&a reflectat în faptul că0 de%i era Săptă#9na $are %i ti#pul ca candidaţii la *otez să se prezinte0 nu#ai cinci candidaţi la *otez au pri#it *otezul de la . > astfel de violenţă a făcut ca 'ionisie să îl eli*ereze pe Ti#otei su* supraveghere. Ti#otei a fost conda#nat la e8il în Langara. )a doisprezece zile după hirotonirea lui Ti#otei Aelurus0 . D#ediat ce a învăţat despre cri#ă0 )eon D a tri#is oficiali ca să investigheze.8. Răspunsurile de după hirotonirea lui Ti#otei au fost unani#e 2 consacraţia a fost conda#nată. C9nd 'ionisie a realizat că Ti#otei a fost hirotonit0 el s&a gră*it înapoi la postul său în Ale8andria %i l&a arestat pe Ti#otei. C#păratul )eon a respins această cerere. Secvenţa de eveni#ente dată în 9ita Petri I-eri. )a fel ca $arcian0 )eon a fost un ofiţer trac. A fost ales %i hirotonit un nou patriarh0 unul care a aderat la Sinodul de la Calcedon. )eon a fost pri#ul î#părat care a pri#it coroana de la patriarhul Constantinopolului. .roterius au voit să să îl accepte pe Ti#otei nu#ai cu o condiţie.roterius. Această situaţie în Ale8andria a văzut&o ca una Fde ordine pu*lică0G e%u9nd să perceapă profunzi#ile pro*le#elor teologice i#plicate în situaţie. Istoria Bisericească E -0 /N al lui Kaharia0 Istoria Bisericească a lui Teodor )ector MD0 B&3N0 indică că #ai înainte de asasinarea lui . S&a aEuns la un tip de co#pro#is te#porar 2 ei au î#părţit <isericile din Ale8andria0 unele su* Ti#otei0 unele su* . Se pare că a#*ii oficiali i#periali %i ucenicii lui .roterius. . Cine era acu# patriarhulg . .atriarhul Constantinopolului0 Anatolie0 a sugerat %i î#păratul a acceptat cererea de a cere ca toţi episcopii din i#periu ce au g9ndit despre două su*iecte: hirotonirea lui Ti#otei %i Sinodul de la Calcedon.& A'e>%&6r"% C#păratul )eon D M-I?&-?-N a fost un soldat co#petent 2 tri-unus 2 %i un o# de stat dar nu era teolog.roterius era #ort. 'e această dată autorităţile au fost pregătite %i au cal#at răscoalele. Cn <eirut 7<er"tus@ episcopul 6ustaţie0 în ciuda faptului că a se#nat actele Sinodului de la Calcedon %i a răspuns favora*il cererii î#păratului )eon D pentru atitudinea sa faţă de Sinodul de la Calcedon0 i&a spus lui Ti#otei că era în înţelegere deplină cu el %i doctrina H. Trupul său a fost tras pe străzi %i ars în hipodro#.N a editat o enciclică care a conda#nat esenţial Sinodul de la Calcedon %i apro8i#ativ cinci sute de episcopi au fost de acordw E>"'+' '+" T"8*!e" Ae'+r+# 7" %'e9ere% '+" T"8*!e" S%'%:%c"*'+# c% . )ipsa de influenţă pe care o avea .0 M/3-/N0 HB ff.artidul #onofizit a cerut ca un sinod să fie ţinut în 6fes pentru a decide su*iectul patriarhului ale8andrin. Cn ti#p ce părăsea Ale8andria0 populaţia s&a răsculat. . Altfel0 . )eon D a fost un calcedonian. Cu cincisprezece ani #ai apoi î#păratul <asilicus MI?I&-?. .%!r"%rh 6e A'e>%&6r"% C#păratul )eon a acţionat. 6i au voit să redeschidă toată discuţia despre validitatea Sinodului de la Calcedon. Cn ti#p ce călătorea la e8ilul său0 Ti#otei s&a înt9lnit cu respect pe cale.utea Ti#otei să îi convingă pe ucenicii săi să îi accepte pe FproterieniGg Acest lucru nu îl putea face.*'")e'e . 6vident0 ei au voit să fie ţinut în 6fes fiindcă a fost locul celor două victorii ale Ale8andriei 2 la Al Treilea Sinod 6cu#enic su* Sf9ntul Chiril în -H/ %i la Sinodul T9lhăresc su* 'ioscor în --3.roterius0 C#păratul )eon a fost înclinat să favorizeze pe Ti#otei Aelurus 2 aceasta putea fi influenţa lui Aspar ale cărui interese proprii faţă de goţi au favorizat un patriarh slă*it al Constantinopolului. Cn -IB apro8i#ativ două #ii de episcopi au pretins că au aderat la Calcedon. Cu privire la pro*le#a sinodului de la Calcedon nu#ai un episcop 2 A#filohie de Side 2 a conda#nat Sinodul. 5ernads=i0 F1lavius Arda*ur Aspar0G în 'Ddost =orschungen . $ate#atica a luat locul cu cincisprezece ani. .(r%!+'+" Le*& I 7" .roterius a fost ucis în *aptisteriu propriei sale catedrale în Sf9nta %i $area Ki de 5ineri.roterius a început o lungă dispută cu )eon asupra datei pa%tilor %i în aceasta a fost de succes. 6l î%i datora tronul lui Alan Aspar 7a se vedea interesantul articol despre influenţa lui Aspar de L.

r% e#!+'+" '%!"& 7" %#+. <unătatea sa în cele din ur#ă a c9%tigat popularitate. Cn vest uciderea lui 5alentinian DDD în -II a pavat calea ca puterea să cadă în #9inile lui Rici#er care la fel ca %i Aspar în est0 a controlat facerea î#păraţilor în vest. H? . $ai t9rziu0 fost e8ilat în Cherson0 un pas care a arătat c9t de serios era stadiul influenţei lui Ti#otei.G Acesta din ur#ă înse#na că el era Fo#ul î#păratului. $ai înt9i0 au e8istat ruperi i#posi*il de distins. Ti#otei a fost venerat %i ca un al doilea Sf9ntul Atanasie. Se pare că el s&a corectat #ai t9rziu %i a #utat din diptice nu#ele lui 'ioscor.r% $"<%&)+'+" Cn această perioadă au avut loc eveni#ente în partea vestică a i#periului cu rezultate de lungă durată.G $onofiziţii îl descriu pe Ti#otei ca pe un căutător de popularitate0 un o# cu o activitate sensi*ilă %i un o# Fcu ni%te #aniere fine. Conda#narea î#potriva #ea este ilegală %i a fost o*ţinută prin #ituire.sa. . Su* conducerea fină %i *l9ndă a lui Ti#otei Salafacious în Ale8andria nu a iz*ugnit nici o violenţă. Cn ti#pul do#niei lui valentinian în partea vestică a i#periului din -AI p9nă în -II0 a e8istat o perioadă de pace relativă între cele două părţi ale i#periului.*<")"% '+" Pe!r+ ce' P'"& . I&:'+e&)% !r"$+r"'*r 9er8%&"ce %#+.G Ti#otei apăra în esenţă dreptul la con%tiinţă religioasă %i dreptul la tolerare. Autorităţile au iniţiat acţiune î#potriva unor astfel de lideri.etru cel .%r%)""'e 6"& 8*&*:"<"!"#8 Cn Siria %i . Loţii ger#anici au c9%tigat influenţă efectivă asupra i#periului ro#an. C#păratul )eon D a fost capa*il să trăiască restul vieţii sale cu o ordine restaurată0 de%i tentativă în Ale8andria. Cn vestul latin o cunoa%tere a li#*ii grece%ti a dat cale li*eră li#*ii grece%ti0 de%i latina a ră#as pentru un anu#it ti#p li#*a oficială a i#periului în est. Ti#otei a aEuns în e8il în Langara.G Un al doilea grup a crezut că doctrina lui 6utihie că u#anitatea nu era ca a noastră.apa )eon cel $are i&a scris lui Ti#otei Salafacious o #ustrare. Respectul pe care Ti#otei Aelurus l&a cerut pe cale în e8il a dat autorităţilor i#periale de g9ndit0 fiindcă a arătat c9t de puternici erau #onofiziţii în acele regiuni. u #i s&a oferit nici o ocazie că să #ă apăr. S&a creat o înstrăinare culturală în vest. Un grup a o*iectat for#ulei de la Calcedon din Fdouă naturi. $aritrius s&a întors purtat de intrigi %i a renunţat la patriarhatul din Antiohia: Frenunţ la un cler recalcitrant0 la ni%te oa#eni greu de condus %i al o <iserică pervertită0G după cu# scrie Teodor )ector în Istoria Bisericească M/0 A/N: lui .etru cel .lin i s&a per#is să trăiască în Constantinopol su* supraveghere. Calcedonienii au putut distinge o frag#entare vizi*ilă a g9ndirii teologice. 6l a fost depus prin ordin i#perial %i $artirius a fost înlocuit ca %i patriarhul legiti# al Antiohiei. Ti#otei Salafacious a crezut că în diferitele partide cre%tine fiecare tre*uia să cinstească pe 'o#nul după cu# voiau. A#*ele grupuri iniţiale au pretins că Ti#otei Aelurus este părintele lor teologic.G Ti#otei Salafacious a luat pasul e8traordinar de a restaura nu#ele lui în diptice0 în ciuda diferitelor proteste de la papa )eon cel $are care l&au tăiat de la co#uniune cu Ro#a. Ti#otei a scris cu a#ar din e8il.lin a ţinut partidul #onofizit viu.G Cn pri#ăvara lui -. re. S&a înregistrat că populaţia ale8andrină a strigat: Fnu vo# fi în co#uniune cu voi dar vă iu*i#. 5e. FSunt e8ilat nu#ai %i din cauza loialităţii părinţilor %i a Sinodului de la icea pentru o renunţare deschisă a lui Hristos la Calcedon. Ti#otei se spune că a fost de acord cu 6ustaţie0 pretinz9nd că a fost nesincer %i ca dacă ar fi fost sincer0 el ar fi tre*uit să îi ur#eze în e8il. Aceasta ar putea fi rezultatul naturii sale F#oiG %i Fginga%eG dar #ai era ceva i#plicat aici.&!*%rcere% .4 a fost ales în Ale8andria un patriarh0 un alt Ti#otei care a pri#it nu#ele de Salafacious la fel ca %i F<asilicus. Acest lucru nu a ră#as ne*ăgat în sea#ă.G 6l i&a ui#it pe #aEoritatea celor din vre#ea lui fiindcă a refuzat să persecute oponenţii lui. Ale8andria fost ţinută în pace toc#ai din cauza că patriarhului calcedonian a î#puternicit Calcedonul.%!r"%rh+'+" M%r!"r"+# 7" #e.& A&!"*h"%. 'in aceste două grupuri iniţiale s& a creat o proliferaţie de secte teologice 2 o proliferaţie de secte din #onofizitis#.alestina . Cn #are #ăsură papa )eon a fost corect0 căci p9nă %i #onofiziţii l&au ur9t pe Ti#otei pentru toleranţa sa 2 ei au respins ocazia de a fi consideraţi #artiri. 'iviziile lăuntrice din #onofizitis# au crescut. 6l a fost destul de activ în Constantinopol unde a stat într&un partid de #onofiziţi condu%i de Acachie0 viitorul patriarh de Constantinopol.

Totu%i0 isaurienii erau priviţi ca FstrăiniG %i a e8istat #ultă ostilitate anti&isauriană în i#periu la fel ca %i senti#ente anti&ger#anice.Attila a cucerit serios în Dtalia c9nd dintr&o dată a #urit.odată cu #oartea sa. > nouă realitate teologică a intrat în partea latină a i#periului 2 aceste tri*uri ger#anice au fost ariene. 1orţele ger#anice fluctuau constant între sluEirea guvernului i#perial %i în a se ridica î#potriva lui.. p9nă în -3/. 5acuu#ul politic creat de această situaţie în vest a fost u#plut de episcopul Ro#ei0 papa )eon cel $are M--4&-. Aceasta a schi#*at poliţele i#periale în est faţă de avansurile ger#anice în vest. 68tern aparenţa unui i#periu unit a ră#as dar de fapt Dtalia0 la fel ca %i restul D#periului vestic0 a fost pierdut su* conducere ger#ană.entru a se eli*era de controlul lui Aspar î#păratul )eon a cerut spriEinul isaurienilor. 6l a fost înlocuit pentru apro8i#ativ optsprezece luni de cu#natul său <asilicus. Cele două forţe ger#anice HB . Î8.%i a fost ur#at de nepotul său )eon al DD&lea0 fiul lui Kenon %i Ariadne 2 Trasicodissa Dsaurianul a devenit C#părat. At9t î#păratul )eon c9t %i predecesorul său $arcian au servit în ar#ată su* co#anda lui Aspar Alanul0 un ostrogot. 'upă ce a devastat <alcanii %i după ce a o*ţinut nu#eroase plăţi financiare de la î#păraţii estici0 Atila s&a întors spre vest. Cn ianuarie -?I a e8istat un co#plot ca Keno să fie înlăturat. >doacer nu a avut nici o pretenţie pentru titlu i#perial 2 el a fost #ulţu#it cu a avea puterea reală %i a pri#it titlul de magister militum per Italiam. Cn -?/ Aspar %i fiul său Arda*ur au fost asasinaţi0 în ti#p ce fiul său .atriciu s&a căsătorit cu a doua fiică a î#păratului )eon. . Dsaurineii erau su*iecţi i#periali %i prin ur#are nu puteau fi nu#iţi tehnic *ar*ari./N.. 1ără să #ai fie indiferent faţă de cererile vestice pentru aEutor C#păratul )eon %i&a tri#is o forţă #ilitară largă î#potriva vandalilor din Africa. Î8. A doua accesiune a lui Kenon la tron a coincis cu colapsul final a părţii vestice a D#periului Ro#an.(r%!+' Le*& I 7" !er8"&%re% "&:'+e&)e" '+" A#. C#păratul )eon a #urit în -?. Aspar %i&a făcut din nou si#ţită prezenţa în est 2 fiu său . Cn -I.Î&:r-&9ere% '+" A!"'% 7" cre7!ere% "&:'+e&)e" 9er8%&"ce Cn anii --4 i#periul de est a tre*uit să se confrunte cu vitalitatea hunilor de su* Atila. 6l a fost înfr9nt în -I/ de Aeţiu0 generalul ro#an în vest. Rezultatul a fost un dezastru pentru forţele i#periale 2 din cauza co#petenţei ger#anului Laiseric %i parţial din cauza inco#petenţei co#andantului i#perial0 <asilicus0 cu#natul î#păratului )eon. Loţii ger#anici0 de%i tehnic *ar*ari0 au fost cultural #ai sofisticaţi dec9t isaurienii0 în special ca %i un contact lung al lor cu D#periul. Senti#ente ger#anice vehe#ente au iz*ugnit în Constantinopol. Constantinopolul a fost o*ligat să îl recunoască pe >doacer ca %i noul conducător din Dtalia.%r O#!r*9*!+' C#păratul )eon D M-I?&-?-N a încercat să se eli*ereze de dependenţa faţă de ger#ani. >strogoţii #ai aveau forţe #ilitare su*stanţiale su* Theodoric Stra*on în Tracia %i su* Teodoric A#alul în Dl"ricu#.(r%!+' Ce&*& 7" "&:'+e&)% "#%+r"%&( Kenon0 liderul isaurian0 a luat controlul din #9nile lui Aspar %i %i&a #ărit influenţa sa isauriană. A#eninţarea lui Teodoric Stra*on a încetat în -B. Kenon s&a pus să #i%te restul a#eninţării ger#anice în est.atriciu0 care a scăpat cu răni serioase0 a divorţat de fiica î#păratului )eon %i poziţia sa de cezar s&a anulat. Kenon a do#nit din nou pe tron %i a fost capa*il să îl ţină0 în ciuda co#ploturilor neîncetate %i a răz*oiului civil pentru încă cincisprezece ani0 din -?. Cn ciuda faptului că . Şeful isaurienilor0 Trasicodissa0 a intrat în Constantinopol cu ar#ata sa %i&a luat nu#ele grecesc de Keno %i s&a căsătorit cu fiica cea #ai #are a î#păratului )eon Adriana în -.atriciu a fost un arian0 a fost făcut #o%tenitorul tronului %i a pri#it titlul de cezar. A fost înlocuit de tri*uri ger#anice care acu# %i&au sta*ilit propriile î#părăţii 2 în Africa vandaliiP în Lalia vizigoţii. Cn -BB diplo#aţii i#periali a inventat un fel de a se descotorosii de Teodoric A#al cer9nd ca să se #ute la vest î#potriva lui >doacer %i dacă erau de reu%ită Teodoric A#alul v&a conduce Dtalia. >dată cu #oartea sa largul său i#periu s&a dizolvat. conduc9nd Dtalia ca %i viceregele î#păratului Kenon.

Aceasta fără nici un preEudiciu pentru forţa actelor celor o sută%icinsprezece părinţi adunaţi în acest ora% i#perial în confor#itate cu sf9ntul sinod %i în co#e#orarea celor care au *lasfe#iat î#potriva 'uhului Sf9nt. C#păratul <asilicus a ie%it să îl pri#ească. Această enciclică a pavat calea către viitorul FenotiCon al lui Kenon.(r%!+'+" B%#"'"c+# 6e % %D+&9e '% +& c*8.G FA fost plăcerea noastră că indiferent ce legi au fost decretate din partea credinţei apostolice adevărate de ace%ti predecesori pio%i ai no%tii care au #enţinut adevăratul serviciu al nedespărţitei %i pururea fiitoare Trei#i ca să nu fie niciodată inoperative. oul episcop de Ro#a0 Si#plicius0 a fost scandalizat %i a scris o 'crisoare M-N: Fcu# se face că îl cinstiţi pe acel eretic0 acel paricid #ai detesta*il dec9t CaingG .8. Unul dintre pri#ele aceste a fost de a îl che#a pe Ti#otei Aelurus din e8il din Cherson 2 Ti#otei a fost în e8il pentru cel puţin %aisprezece ani. Aceasta a declarat anate#ă 9olumului lui )eon F%i toate lucrurile spuse %i făcute la Calcedon în inovaţie la sf9ntul crez de la icea. Cnainte ca Kenon să ai*ă o %ansă să i#ple#enteze o astfel de poliţă0 o revoltă la palat l&a detronat %i a pus pe vărul său <asilicus pe tron. oi care preferă# evlavia %i zelul după cauza 'o#nului %i $9ntuitorului nostru Disus Hristos0 care ne&a creat %i ne&a făcut plini de #ărire0 #ai înainte de orice pricepere în afacerile lu#e%ti %i fiind convin%i că unitatea în tur#a lui Hristos este păstrarea noastră ca %i su*iecţi0 te#elia sănătoasă %i neclătinată a i#periului. Sunte# dispu%i să anunţă# ca fiind propria voastră acţiune. E&c"c'"c% '+" B%#"'"c+# @EF FC#păratul Cezar <asilicus0 evlaviosul0 victoriosul0 triu#fantul0 supre#ul0 pururea vrednicul Augustus %i $arcus cel #ai ilustru Cezar lui Ti#otei0 Arhiepiscop al #arelui Scaun al ale8andrinilor0 iu*itului %i cinstitului de 'u#nezeu. Teodor )ector relatează că Ti#otei a degradat intrarea triu#fală intr9nd pe un #ăgar. $onahii au sosit ca să îl găsească pe <asilicus pentru a fi fratele senior al sluEitorilor. $arinarii din Ale8andria au structurat o paradă în capitală pentru #ărturisitorul lor.lin a fost %i el în Constantinopol %i Ti#otei %i .G 6nciclica a fost î#puternicită de legile î#potriva ereziei sta*ilite de Teodosie DD. 1ără nici un preEudiciu toate actele au trecut în ora%ul #itropolitan al 6fesului î#potriva neevlavio%ilor estorie %i cei care au favorizat su*secvent opiniile lui. Această enciclică s&a *azat pe o confir#are a Sinodului de la iceea0 al 'oilea Sinod 6cu#enic MConstantinopol0 HB/N %i a#*ele Sinoade de la 6fes 2 al Treilea Sinod 6cu#enic M-H/N %i Sinodul T9lhăresc din --3. Kenon0 scăp9nd de a#eninţarea ger#anică0 a tre*uit să se confrunte cu %efii isaurieni.r*8"# c+ &e-c%'ce6*&"e&"" Kenon a realizat că nu a e8istat nici un #otiv pentru a face co#pro#is cu #onofiziţii #oderaţi. >dată cu pierderea vestului s&a pierdut partea calcedoniană a D#periului.G H3 . Controlul Dtaliei a căzut în #9inile lui Teodoric A#alul0 care %i&a luat titlul de Teodoric cel $are.&cerc%re% . P"er6ere% e#!+'+" c%'ce6*&"%& '+" Te*6*r"c 7" .s&au înt9lnit într&o luptă aprigă în -3H 2 Teodoric l&a o#or9t pe >doacer cu propriile sale #9ni. Cn calea sa înapoi către Ale8andria Ti#otei s&a oprit la Constantinopol %i a avut o audienţă cu noul î#părat. 1iind #i%caţi de aceste consideraţii cu un zel du#nezeiesc %i oferindu&i 'o#nului %i $9ntuitorului nostru unitatea Sfintei <iserici ca %i pri#ele fructe ale do#nie noastre0 decretă# că *aza %i a%eză#9ntul nostru0 adică si#*olul celor treisute%iopt9sprezce părinţi care s&au adunat în confor#itate cu 'uhul Sf9nt0 la icea în care crede# că a# fost *otezaţi0 că nu#ai aceasta ar tre*ui să ai*ă pri#ire la ortodoc%i în toate sfinetele <iserici ale lui 'u#nezeu0 ca %i un for#ular al dreptei credinţe %i suficentă pentru distrugerea totală a oricărei erezii %i pentru unitatea co#pletă a <isericilor lui 'u#nezeu. 'upă Kaharia MI0 /N0 Teofan în Chronographia %i Teodor )ector M/0 H4N0 Ti#otei0 aparent în i#itarea intrării 'o#nului nostru în Derusali#0 el a intrat în Constantinopol pe un #ăgar. > delegaţie de #onahi ale8andrini a călătorit la Constantinopol pentru a îi solicita lui Kenon să denunţe Sinodul de la Calcedon. 6piscopii care nu au se#nat enciclica au fost e8ilaţi.etru au scris o enciclică tuturor episcopilor se#nată de <asilicus.etru cel .

4-@. Se crede că Acachie a ţinut la Calcedon din cauza canonului 'ouăzeci%iopt care a ridicat scaunul Constantinopolului la un fel de egalitate cu vechea Ro#ă.etru cel .G FAstfel sf9nta %i consu*stanţiala Trei#e0 Creatorul %i Susţinătorul universului0 care a fost cinstit de către noi0 pri#ind în acest #o#ent o sluE*ă din #9inile noastre pentru distrugerea a%a&nu#itelor pedepse %i confir#area tradiţiilor adevărate %i apostolice ale crezului care au fost declarate favora*ile %i pline de #ilă sufletelor noastre %i tuturor su*iecţiilor no%tii0 dacă ne vor aEuta ca să păstră# pacea lu#ii. Acachie0 patriarhul Constantinopolului0 a refuzat să se#neze.F.%!r"%rh+'+" Ac%ch"e 6e % #e8&% e&c"c'"c% Ti#otei Aelurus %i . .G 7Patrologia Graeca B.G FCei care după ce au redactat această scrisoare sacră0 pe care a# realizat&o în confor#itate cu voinţa lui 'u#nezeu în încercarea de a î#plinii acea unitate pe care toţi o dori# pentru <isericile lui 'u#nezeu0 vor încerca să aducă înainte ca să nu#ească inovaţiile credinţei pe care le&a# redactat la Calcedon0 fie în scris0 fie prin instrucţie0 în orice #anieră sau loc sau ti#p 2 cu privire la aceste persoane care sunt cauza confuziei %i tu#ultului în <isericile lui 'u#nezeu %i între su*iecţii no%tri %i du%#anii lui 'u#nezeu %i faţă de siguranţa noastră0 le porunci# în confor#itate cu legile decretate de predecesorul nostru Teodosie de sf9ntă po#enire0 î#potriva unui astfel de rău0 la care legile sunt su*Eugate la această 6nciclică sacră 2 adică episcopi %i cler care au fost depu%iP dacă #onahii sau laicii sunt su*iectul e8ilului %i a oricărui fel de confiscaţie %i pedepsiţi de cele #ai crude pedepse.rin definiţie care s&au adunat în ora%ul #itropolitan al 6fesului0 că si#*olul sacru al celor treisupteopr9sprezece părinţi se cuvine să conducă 2 în ti#p ce ei anate#atizează fiecare piatră de poticnire ridicată la Calcedon faţă de credinţa ortodoc%ilor %i să respingă în întregi#e <isericile ca %i un i#pedi#ent la *unăstarea noastră generală."&9ere% 8*&*:"<"!"#8+'+" e>!re8 -4 . 1iind astfel decretaţi ca fiind nuli0 ei să fie e8co#unicaţi din sf9nta %i so*orniceasca <iserică Apostolică >rtodo8ă0 ca încălc9nd definiţiile #9ntuitoare %i ve%nice ale celor treisute%iopt9sprezece părinţi %i cele ale *inecuv9ntaţilor . Aceasta ar putea fi o si#plificare. Anastasie0 patriarhul Derusali#ului a se#nat la fel cu# au se#nat apro8i#ativ cinci sute de episcopi. .0 AI33&A. Re:+<+' .lin0 reprezent9nd respectiv patriarhatele Ale8andriei %i al Antiohiei0 au se#nat docu#entul. T"8*!e" Ae'+r+# 7" re#.rocedurile care au pertur*at unitatea %i ordinea sfintelor <iserici ale lui 'u#nezeu %i pacea lu#ii întregi0 adică a%a& nu#itului 9olum al lui )eon %i toate lucrurile spuse %i făcute la Calcedon în inovaţie #ai sus #enţionatului si#*ol al credinţei celor treisupte%iopt9sprezece sfinţi părinţi0 fie prin calea definiţiei credinţei sau prin a%ezarea si#*olurilor sau a interpretării sau instrucţiei sau discursului0 decretă# că ace%tia ar tre*ui anate#atizaţi aici %i pretutindeni de sfinţii episcopi în fiecare <iserică %i ar tre*uie daţi flăcărilor c9nd vor fi găsiţi0 av9nd în vedere că astfel s&au respectat doctrinele eretice de predecesorilor no%tri0 de cinstită po#enire0 Constantin %i Teodosie cel T9năr. Acachie a fost pronunţat depus dar conda#narea nu pare că a fost dusă la îndeplinire. 'i#preună cu toate inovaţiile sf9ntului si#*ol care au fost cauzate la Calcedon să fie anate#atizată erezia celor care nu #ărturisesc că unul născut 1iu al lui 'u#nezeu a fost cu adevărat întrupat %i a devenit o# prin 'uhul Sf9nt %i din fecioara $aria0 !heotoCos ci în confor#itate cu orgoliul lor ciudat0 fie din cer sau o si#plă *lasfe#ie %i apariţie. $otivul lui de a nu se#na nu pare că a fost teologic0 din #o#ent ce Acachie a fost un lider între #onofiziţi %i anti&calcedonieni în ti#p ce era preot în capitală. Acachie a pri#it două scrisori de la papa Si#plicius care îl che#a să nu se#neze enciclica.ărinţi care0 prin 'uhul Sf9nt au decis la 6fesP ca ni#eni din preoţi#e sau laitate să li se per#ită să devieze de la constituţia sacră a crezului.e scurt0 fiecare erezie %i orice altă nouă inovaţie cu privire la g9ndire %i la li#*aE0 a fost creată în violarea si#*olului sacru în orice loc %i ti#p. Cn #ăsura în care este datoria providenţei i#periale0 de a furniza su*iecţilor cu o deli*erare0 securitate0 nu nu#ai pentru prezent ci %i pentru viitor0 decretă# că sfinţii episcopi să su*scrie acestei enciclice sacre atunci c9nd ea este arătată lor0 ca %i o declaraţie distinctă ca ei să conducă prin crez pe cei treisute%iopt9sprezece părinţi.

9ita &anielis ne relatează că atunci c9nd Sf9ntul 'aniel s&a confruntat cu C#păratul <asilicus una dintre gărzile gotice Fa căzut #oartăG %i <asilicus a fost a#eninţat cu Eudecata.lin ca %i calcedonieni. Sinodul lui Ti#otei a pro#ovat o anate#ă asupra Sinodului de la Calcedon0 acel sinod care Fa întors lu#ea cu susul în Eos.atriarhul Constantinopolului a început să creeze intrigi pentru restaurarea lui Kenon ca %i î#părat. <inecuv9ntat de Sf9ntul Lhenadie %i sta*ilindu&%i propria fai#ă pentru sfinţenie %i daruri profetice0 Sf9ntul 'aniel s&a pogor9t de pe st9lpul său pentru al aEuta pe Acachie. u a fost o #i%care lipsită de înţelepciune0 fiindcă Kenon avea în spatele lui cea #ai puternică forţă #ilitară din i#periu 2 isaurienii. Ti#otei Aelurus a intrat în Ale8andria cu tiu#falis#. <unătatea %i gentileţea lui Ti#otei Aleurus a iritat pe #ulţi dintre susţinătorii lui0 căci el a refuzat să a*ordeze FstrictG pe proterieni. . 'aniel ara considerat un profet %i a avut încredere deplină în î#păratul )eon D %i Sf9ntul Lhenadie patriarhul Constantinopolului din -IB p9nă în -?/. 6l a cerut nu#ai o renunţare ver*ală a Sinodului de la Calcedon ca %i o prerechizită pentru co#uniune. Hirotonirea Sf9ntului Lhenadie a î#puternicit %i #ai #ult reputaţia acestuia din ur#ă. )a un anu#it #o#ent Acachie a pri#it o replică de la papa Si#plicius0 care l&a lăudat pe Acachie pentru tăria voinţei sale într&o situaţie critică. 6l a avut susţinere de la C#părăteasa văduvă 5erina.Cn cele din ur#ă Ti#otei Aelurus a deza#ăgit aripa eutihiană a partidului #onofizit0 căci el %i&a sta*ilit clar poziţia despre natura u#anităţii lui Hristos. S&a co#portat fru#os cu Ti#otei Salafaciolus0 oferindu&i o leafă din veniturile *isericii 2 un dinar pe zi0 lucru suficent pentru un #onah. 5iaţa %i sfinţenia puterii de rugăciune a sfinţeniei lui au devenit fai#oase în tot i#periul. Co#porta#entul său era dincolo de repro%.apa -/ . Acachie putea î#părţii capitala care avea încă nu#ero%i susţinători la Calcedon în ti#p ce enciclica lui <asilicus i&a înfuriat pe acei calcedonieni %i a adus pe alţii în apărarea Calcedonului0 fie pentru #otive teologice sau pentru i#portanţa pe care au ata%at&o Canonului 'ouăzeci%iopt.atriarhul Acachie a apelat la cele*rul 'aniel Stilitul. 6l nu s&a a%teptat la provocarea pri#ită de la patriarhul Acachie. Ti#otei Salafacilous nu a opus rezistenţă0 întorc9ndu&s la #ănăstirea pe care #ai înainte a părăsit&o pentru a î%i asu#a greutatea datoriei de patriarh. FHristos a fost de aceia%i natură cu noi în carne %i de aceia%i natură cu Tatăl în 'u#nezeire. 1iind prezent î#păratul0 Sf9ntul Lhenadie l&a hirotonit pe 'aniel preot fără ca 'aniel să părăsească st9lpul său.G 6utihienii din această perioadă înainte l&au privit pe Ti#otei Aelurus %i . $ai #ult Sf9ntul Lhenadie a fost un teolog %i un e8eget.G Acest sinod a anulat drepturile patriarhale conferite de Constantinopol. 'aniel a petrecut pri#i săi ani la Sa#osata %i în alte #ănăstiri din est. Ti#otei a adus ră#ă%iţele trupului lui 'ioscor înapoi la Ale8andria %i l&a în#or#9ntat cu cinste di#preună cu restul patriarhilor acelui ora%. T"8*!e" Ae'+r+# 7" S"&*6+' 6e '% E:e# Ti#otei Aelurus a prezidat un sinod de peste apro8i#ativ cinci sute de episcopi la 6fes. .etru cel . lucrarea sa în adăugare la 5olu#ul papei )eon0 din ale cărui frag#ente #ai ave# %i astăzi0 au sta*ilit ortodo8ia lui. . . Acest act a creat un sens de tensiune dra#atică.G Se pare că eutihienii susţin că natura divină a lui Hristos a a*sor*it co#plet natura u#ană %i carnea lui Hristos a fost Fcerească. P%!r"%rh+' Ac%ch"e 7" S:-&!+' 5%&"e' S!"'"!+' Sf9ntul 'aniel M#ort în -3HN a fost cel #ai cele*ru dintre ucenicii Sf9ntului Si#eon Stilitul 2 de fapt0 'aniel a fost cel care a pri#it #o%tenirea lui Si#eon după #oartea acestuia din ur#ă.etru cel . 'e%i #ai de vre#e în viaţa sa în -H/ Sf9ntul Lhenadie a scris o critică la cele &oispre$ece anateme ale Sf9ntului Chiril %i l&a acuzat pe Sf9ntul Chiril de *lasfe#ie în 6d parthenium.lin s&a întors la Antiohia fără opoziţie 2 scaunul a fost vacant din cauza #orţii episcopului Dulian. Ti#otei a fost de succes în o*ţinerea #arii sale dorinţe de a ţine un sinod la 6fes.rezenţa duhovnicească a Sf9ntului 'aniel a forţat esenţial pe <asilicus să se scuze %i să î%i strice strategia. 6l a tratat cu a#a*ilitate ofiţerul care l&a arestat cu apro8i#ativ %aptesprăzece sau opt9sprăzece ani #ai înainte. Sf9ntul Lhenadie a avut o reputaţie e8celentă în Constantinopol %i în alte locuri. Se pare că Ti#otei Aelurus a do*9ndit victoria. C9nd a aEuns la Constantinopol era deEa de patruzeci%i%apte de ani. .

Si#plicius i&a scris lui <asilicus %i tuturor arhi#andriţilor din Constantinopol insist9nd pe #utarea lui Ti#otei Aelurus.apa Si#plicius în 'crisoarea B a sugerat că Kenon tre*uia să îl e8ecute pe Ti#otei Aelurus ca %i o #ulţu#ire pentru întoarcerea la tronul i#perial. Că .G $ai #ult0 s&au reafir#at drepturile patriarhului %i s&a conda#nat orice reînt9lnire a unui sinod nou. Cn scrisoarea sa către Si#plicius M 'crisoarea BN0 Acachie a pretins că . 68istă puţine îndoieli că . Ti#otei a #urit pe la #iElocul lui -??0 nu cu #ult după ce Kenon a cucerit tronul.etru a fost acceptat de populaţie. S&a redactat o nouă enciclică0 o altă Fsf9ntă enciclică0G care l&a denunţat pe estorie %i 6utihie Fcu restul ereziilor. Ceea ce a fustrat %i a înfuriat pe papa ro#an a fost cererea patriarhului Acachie ca .(r%!+'+" Ce&*& 7" %#%#"&%re% '+" B%#"'"c+# Spre finele lui August în -?. 6piscopii au pretins că au fost Fo*ligaţiG să se#neze %i o astfel de scuză a fost acceptată din #otive evidente. Kenon a respins sfatul. <asilicus a renunţat în cele din ur#ă.%!r"%rh %' A&!"*h"e" -A . U& !"8. N+8"re% '+" C%'e&6"* c% . Că nu#ai un episcop l&a hirotonit pe . Au #ai e8istat doi alţii episcopi 2 Anastasie al Derusali#ului %i 6pifanie de $igdala.ri#ii cinci sute de episcopi care au se#nat pri#a enciclică a lui <asilicus s&au gră*it să facă a#enzi cu patriarhul Acachie cu e8cepţia lui Ti#otei Aelurus. 'upă Chronologia Doan $alalas M/I0 /4HN0 evreii din Antiohia i&au susţinut pe calcedonieni0 rezultat care a dus la #asacrarea evreilor de către anti&calcedonieni. $ai #ult oricine accepta orice altă învăţătură nouă sau doctrină de la orice alt sinod0 FSardica0 Ari#inu# sau CalcedonG tre*uia anate#atizat. M*%r!e% '+" T"8*!e" Ae'+r+# 7" %'e9ere% '+" Pe!r+ M*&9+# Cei doi patriarhi #onofiziţi0 Ti#otei Aelurus în Ale8andria %i Anastasie în Derusali# au fost lăsaţi singuri din cauza v9rstei lor 2 s&a crezut că este #ai *ine să fie lăsaţi să #oară. Situaţia în Antiohia se îndrepta spre anarhie. . $artirus a cheltuit puţin în a lăsa poziţia sa să fie cunoscută. Kenon s&a întors în Constantinopol cu trupele sale isauriane. Cn acest #o#ent papa ro#an susţinea pe cei doi calcedonieni 2 Ti#otei Salafaciolus în Ale8andria %i Calendio în Antiohia. 6e &ec%< .& A&!"*h"% Cn #iElocul lui -?B Anastasie0 patriarhul Antiohiei a #urit.etru $ongus a fost hirotonit nu#ai de un episcop0 în gra*ă la #iezul nopţii #ai înainte ca Ti#otei să fie în#or#9ntat. Ru#oarea a fost Fi#ună ca zidulG 2 care era aproape de adevăr 2 <asilicus %i fa#ilia sa au fost îngropaţi într&o cisternă în Capadocia unde au #urit de foa#e.8. Î&!*%rcere% .etru $ongus0 o co#panie e8ilată a lui Ti#otei Aelurus. . $artirius0 un oponent al Sinodului de la Calcedon a fost ales %i hirotonit patriarh al Antiohiei. Cn Ale8andria succesorul patriarhal a fost a%teptat să ţină priveghere l9ngă trupul patriarhului decedat %i să ia cu propriile sale #9ni palliu#ul Sf9ntului $arcu de pe g9tul patriarhului.etru a fost hirotonit noaptea a fost în confor#itate cu o practică o*i%nuită în Ale8andria %i Acachie tre*uia să fie con%tient de aceasta. Kaharia oferă te8tul unei enciclice tri#ise de $artirius în care a pretins că adevărata credinţă se găsea în pri#ele trei sinoade de la icea0 Constantinopol %i 6fes. 'in nou au e8istat acuzaţii ale unei hirotoniri neo*i%nuite.etru $ongus.rin dece#*rie un edict a a*rogat autoritatea î#păratului <asilicus0 care a dispărut din istorie. . $aEoritatea populaţiei în Antiohia a fost anticalcedoniană dar au #ai ră#as un grup calcedonian puternic0 const9nd #ai #ult din clasa superioară %i din ofiţeri i#periali.etru $ongus să nu fie recunoscut pentru a se descoperii că Acachie negocia cu . $onofiziţii din Ale8andria au ales %i au hirotonit pe .etru $ongus este o altă acuzaţie care dacă este adevărată0 a violat legile canonice.

Kenon a insistat ca Ti#otei Salafaciolus să fie pus pe tronul ale8andrin pentru tot restul vieţii.lin dar a adăugat la !risaghion o schi#*are i#portantă 2 #ai înainte de F%i a fost răstignit pentru noi0G Calendio a adăugat FHristos regele nostru. 6l a fost pro*a*il hirotonit în Antiohia su* o supraveghere i#perială apropiată.e calea sa în e8il . $ai înainte de a părăsii Constantinopolul autorităţile au e8tras un Eură#9nt de la Doan Talaia că nu v&a -H . . . Kaharia ne infor#ează în Istoria Bisericii MI0 -N că episcopul de Doppa0 Teodot0 a insistat pe o eradicare co#pletă a Sinodului de la Calcedon %i volu#ul papei )eon se pretinde că a fost susţinut de treizeci de #ii de #onahi egipteni. Susţinătorii lui .C#păratul Kenon l&a depus %i e8ilat pe .roterienii au încercat să se reconcilieze cu . Cn orice caz0 Ştefan D a fost o#or9t de o gloată. . Această acţiune a fost luată. Ascest act realizat de Acachie a dus la alte acuzaţii0 chiar %i de la papa Si#plicius.lin. Spre finele lui -B/ %i începutul lui -BA Ti#otei Salafaciolus0 un *ătr9n care %tia că nu are să #ai trăiască #ult %i&a tri#is prietenul %i #onahul paho#ian0 Doan Talaia0 la Constantinopol pentru a cere ca succesorul său să fie ales în clerul egiptean. Unele surse 2 Teofan %i Teodor )ector 2 pretind că Calendio a fost %i el hirotonit la Constantinopol dar aceste lucru pare puţin pro*a*il0 în special în lu#ina scrisorilor papei Si#plicius către patriarhul Acachie. Ştefanul hirotonit de Acachie a #urit în cur9nd %i #onofiziţii din nou au susţinut candidatura lui Doan Codonatus. A fost infor#at de noile schis#e în trupul anti&calcedonienilor. 'e această dată su*iectul a fost FputereaG %i FautoritateaG scaunului de la Constantinopol %i încălcarea drepturilor altor scaune. Calendio a î#plinit altceva se#nificativ0 ceva uitat de #ult în <iserica vestică 2 el i&a î#păcat pe eustaţienii schis#atici.etru cel . Caracterul său vine din principiu. Kenon0 deter#inat care a fost deter#inat să nu ai*ă ni#ic de a face cu partidul susţinut de 5asilicus de <asilicus0 a conferit cu patriarhul Acachie %i a#*ii au fost de acord cu privire la Calendio0 apocrisiarul din Antiohia la Constantinopol. Acachie i&a răspuns papei Si#plicius că el a acţionat nu#ai pentru a&i asigura că un episcop ortodo8 a u#plut scaunul Antiohiei %i pentru a nu sta*ilii un precedent.G A fost o lovitură puternică0 fiindcă nici #onofiziţii %i nici calcedonienii nu au putut o*iecta la această frazare.lin l&au scos pe Doan Codonatus ca %i candidat la patriarhie0 un o# pe care .entru cel . I&!r"9"'e .*'"!"ce 7" ecc'e#"%'e Acachie0 care era un prag#atist0 a realizat destul de *ine care era stadiul afacerilor. I*%& T%'%"% 7" Pe!r+ M*&9+# Co#anadantul #ilitar isaurian0 Dllus0 care a pavat calea pentru întoarcerea cu reu%ită a lui Kenon la Constantinopol0 a devenit i#plicat acu# în intriga î#potriva lui Kenon. Se pare că Doan Talaia l&a căutat pe Dllus în Constantinopol. 6l a fost un susţinător solid al Sinodului de la Calcedon %i de%i el a fost întotdeauna voitor să ofere concesiuni0 nici o concesiune nu a fost schi#*ată ca %i sacrificiu pentru principiile %i crezurile sale teologice. Autorităţile i#periale au respins candidatul %i l&au ales pe Ştefan D. Cn vest nu #ai era nici un î#părat0 lucru ce a înse#nat că Si#plicius al Ro#ei a fost dependent de Kenon. Si#plicius a do#olit %i a acceptat Falegerea neo*i%nuităG cu condiţia %i cu înţelegerea că ne in unsum posteritatis %eniat statuta patrorum confundat. Kenon0 care a apro*at Falegerea li*erăG în Ale8andria era con%tient că Dllus co#plota î#potriva lui cu prefectul din Ale8andria.etru $ongus0 care după ce a auzit de a#eninţările cu depoziţia %i e8ilul de către Kenon0 au trăit în #ănăstirile #onofizite fără să renunţe la patriarhat *raţul i#perial nu îl putea aEunge în aceste #ănăstiri. Calendio0 av9nd #oa%tele Sf9ntului 6ustaţiu le&a adus din e8il în Antiohia0 a reconciliat pe eustaţieni cu *iserica la Antiohia %i astfel a vindecat schis#a care a durat ti#p de o sută %i cincisprezece ani.etru cel .etru a scăpat %i a intrat într&o #ănăstire a susţinătorilor lui unde *raţul i#perial nu îl putea aEunge. Calendio a anate#atizat pe . Un alt Ştefan a fost hirotonit patriarh de Acachie pentru a lua locul patriarhului asasinat. Rezultatul a fost iz*ugnirea a #ai #ultă violenţă în Ale8andria %i de această dată populaţia l&a acuzat pe Ti#otei Salafacious.ortretul din Calendio din c9te este relatat în surse este proaspăt.lin l&a hirotonit ca episcop de Apa#ea0 de%i Doan nu a locuit niciodată acolo.etru cel . D#ediat #onofiziţii l&au acuzat pe Ştefan D de a fi nestorian0 o acuzaţie pe care nu au putut&o susţine su*stanţial.

$ulte cri#e s&au perpetuat.G F'e atunci credinţa irepresi*ilă este păstrată în noi %i în do#eniul ro#an0 petiţii au fost oferite nouă de la arhi#andriţi evlavio%i %i de la ere#iţi %i alte persoane venera*ile0 rug9ndu&ne cu lacri#i ca unitatea să fie pronunţată pentru <iserici %i ca #ădularele să fie unite î#preună pe care du%#anul *inelui l&a distrus0 cu con%tiinţa că apărarea v&a cădea asupra lui atunci c9nd el v&a asalta trupul cu toată condiţia lui.opulaţia din Ale8andria a reconfir#at alegerea lui .entapolis. .entru ca acest stadiu al lucrurilor să fie schi#*at în *ine0 cine nu s&ar rugag .etru a acceptat o profesiune teologică a credinţei trasă de Acachie 2 .rofesiunea de credinţă trasă de patriarhul Acachie a devenit cele*rul FenotiCon a lui Kenon. 'acă vreo persoană crede a%a0 îl declară# străin0 după cu# a# spus0 păstrătorul suveranităţii noastre %i al pri#irii acestui #esaE singur sunt toţi oa#enii *otezaţi c9nd doresc ilu#inarea #9ntuirii.etru %i&a tri#is o delegaţie în Constantinopol pentru a&%i argu#enta cazul. Această laicitate evlavioasă0 continu9nd în pace %i unani#itate cu respect la 'u#nezeu să poată ca î#preună cu episcopii0 prea iu*iţii de 'u#nezeu0 clerul0 arhi#andriţii %i #onahii să ofere cererile lor accepta*il din partea suveranităţii noastre.G F1iind asigurat de origine %i constituţie0 puternica %i invinci*ila apărare a suveranităţii noastre este credinţa dreaptă %i adevărată0 care0 prin inspiraţie divină0 a fost a%ezată de treisute%ioptsprezece părinţi adunaţi la icea %i o sută%icincizeci de părinţi care0 în acela%i fel0 s&au înt9lnit la Constantinopol0 au confir#at ceea ce noi analiză# ziua %i noaptea prin inter#ediul rugăciunii0 picturilor zeloase %i a legilor pentru ca Sf9nta %i Apostolica <iserică din orice loc să fie #ultiplicată0 #aica nesticăcioasă %i ne#uritoarea posesoare a sceptrului nostru. u nu#ai pă#9ntul ci %i aerul a fost poluat de o #ulţi#e de vărsare de s9nge. C#păratul a fost furios că Doan Talaia %i&a încălcat Eură#9ntul %i l&a acuzat de sperEur. A fost gata în #iElocul lui -BA.etru $ongus.G FA fost acest si#*ol pe care toţi Sfinţii . Acest estorie %i restul i&au î#părtă%it senti#entele. 'in #o#ent ce se înt9#plă ca din nenu#ătatele generaţii care pe parcursul a #ai #ultor ani s&au retras din viaţă %i dintre care unii s&au #utat de la noi lipsiţi de regenerare %i în ti#p ce alţii au fost născuţi pe *aza călătoriei inevita*ile a o#ului fără să participe la euharistie.entru acest #otiv a# fost neră*dători ca voi să fiţi infor#aţi că noi %i <isericile din fiecare colţ nu a# susţinut %i nici nu a# avut alt si#*ol sau învăţătură sau definiţie a credinţei sau crez dec9t si#*olul credinţei #enţionat %i confir#at #ai sus a celor tresute%iopr9sprăzece părinţi. . . Dnfor#aţiile care ne vin de la )i*eratus al Cartaginei în Bre%iarum causae "estorianorum et EuthGchianorum M/?0 HN este că Doan Talaia l& a infor#at pe Dllus0 atunci în Antiohia0 de data alegerii dar nu la infor#at pe Acachie sau Kenon.ărinţi s&au adunat la 6fes după cu# a ur#at0 care au trecut conda#narea depoziţiei asupra neevlaviosului estorie %i care su*secvent %i&a retras si#ţă#intele. Ti#otei Salafacioulus a #urit la scurt ti#p 2 e8istă un vag cu privire la data actuală dar Sch!artz o plasează pe fe*ruarie -BA. =e&*!"G*&+' '+" Ce&*& @43 FC#păratul Cezar Kenon0 pios0 victorios0 triu#fător0 supre#0 pururea adoratul August0 clericilor %i episcopilor %i #onahilor %i laicilor din Ale8andria0 6gipt0 )i*ia %i . Cn Istoria Bisericească a lui 6vagrie Scolasticul Kenon este citat că l&a infor#at pe papa Si#plicius că nu l&a recunoscut în nici un fel pe Doan0 un o# care %i&a încălcat Eură#9ntul %i acesta a fost singurul #otiv pentru care hirotonirea nu i&a fost recunoscută.etru $ongus dar cu condiţii. . Kenon a optat pentru . Doan Talaia0 încălc9ndu&%i Eură#9ntul0 a fost hirotonit ca %i patriarhul calcedonian al Ale8andriei.G FAt9ta vre#e c9t #arele nostru 'u#nezeu %i $9ntuitor Disus Hristos0 care s&a întrupat %i a fost născut din fecioara $aria0 sf9nta fecioară %i !heotoCos0 apro*ă %i acceptă #ărirea noastră concordantă %i sluE*a0 puterea du%#anilor no%tii v&a fi zdruncinată %i distrusă %i v&a aduce pace cu *inecuv9ntările ei0 te#perată0 fruct a*undent %i tot ceea ce îi este tre*uincios o#ului v&a fi oferit li*er.G -- .e acest estorie îl anate#atiză#0 di#preună cu 6utihie %i restul care susţin opinii contrare celor #enţionate #ai sus0 pri#ind în acela%i ti#p cele &oispre$ece capitole ale lui Chiril0 de *inecuv9ntată po#enire0 arhiepiscop al <isericii Catolice a ale8andrinilor.căuta tronul patriarhal al Ale8andriei. .

C9nd l&au hirotonit pe Calendio ca patriarh0 ei %tiau că este în ur#a Sinodului de la Calcedon. Calendio nu a fost deschis faţă de un ordin i#perial atunci c9nd se i#plica o pro*le#ă i#perială %i #ai ales atunci c9nd se i#plica o pro*le#ă de principiu legată de credinţa teologică.etru $ongus.A.G FAceste lucruri vi le&a# scris fără să afir#ă# o nouă for#ă de credinţă0 ci din asigurarea voastră.% S:-&! Fe'"> III Un nou episcop al Ro#ei0 Sf9ntul 1eli8 M-BH&-3AN a luat o acţiune decisivă.G 7Patrologia Graeca B. )ui i s&a poruncit acu# să conda#ne Calcedonul %i să sta*ilească o co#uniune cu . Kenon %i Acachie au decisă să se descotorosească de Calendio. Astfel a început Schis#a Acachiană0 o schis#ă între Ro#a %i Constantinopol care v&a dura ti#p de treizeci%icinci de ani. Lră*iţi&vă căci făc9nd astfel vă ve&ţi pune în sluE*a Stăp9nului %i $9ntuitorului %i 'u#nezeu0 Disus Hristos %i vi se v&a poruncii suveranitatea noastră. u#ai -I .etru $ongus. 'elegaţia papală a reu%it să gre%ească în #isiune 2 delegaţia a co#unicat cu patriarhul Acachie %i a auzit nu#ele lui 'ioscor %i . A refuzat.etru $ongus citite din diptice. Căci această întrupare cu adevărat nepăcătoasă din !heotoCos nu a produs o adăugare a unui 1iu fiindcă Sf9nta Trei#e a continuat ca o Trei#e chiar %i atunci c9nd o persoană din Trei#e0 'u#nezeu )ogosul0 a devenit întrupat.&!*%rcere% '+" Pe!r+ M*&9+# Situaţia din Antiohia nu a fost at9t de strălucită pe cu# credeau Kenon %i Acachie.lin din -BI. 1eli8 a tri#is o delegaţie a legaţilor la Constantinopol pentru a cere depunerea lui .F$ai #ult0 #ărturisi# că Unul ăscut 1iu al lui 'u#nezeu0 care %i&a asu#at cu adevărat u#anitatea0 adică 'o#nul nostru Disus Hristos0 car este consu*stanţial cu Tatăl cu privire la du#nezeire %i consu*stanţial cu noi cu privire la u#anitate0 că 6l0 pogor9ndu&se %i devenind întrupat de la 'uhul Sf9nt %i de la $aria %i 1ecioara %i !heotoCos este una %i nu două. Căci noi nu acceptă# în nici un caz pe cei care fac o diviziune sau o confuzie sau introduc o fanto#ă. 1eli8 DDD i&a scris o scrisoare lui Kenon în care l&a sfătuit Fsă înveţe cele duhovnice%ti de la co#andanţii luiG %i să Fnu dorească să înveţeG în <iserică. Si#plicius a #urit la scurtă vre#e după -BH.@. Ştiind că Sfintele <iserici >rtodo8e din toate părţile %i nici preoţii iu*iţi de 'u#nezeu care sunt la capul lor %i nici propria noastră suveranitate nu ne&au per#is %i nici nu ne per#it orice alt si#*ol sau definiţie de credinţă dec9t acele sfinte definiţii #enţionate #ai sus0 noi ne&a# unit fără nici o ezitare. Această scrisoare este considerată începutul confruntării dintre papalitate %i i#periu 2 ironic într&un anu#e sens fiindcă papa Sf9nt 1eli8 DDD se pare că a fost pri#ul episcop al Ro#ei care %i&a anunţat alegerea sa î#păratului. Ceea ce putea face Ro#a cel #ai #ult pentru el a fost să îl facă episcop de ola.etru ce . Şi în special sus #enţionatul estorie %i 6utihie %i cei care le susţin doctrinele.etru $ongus a devenit vehicolul unităţii estului. 1ilo8en de Hierapole 7$a**ug@ 7--4&IAH@ a apărut ca %i un acuzator al lui Calendio. Sf9ntul 1eli8 al DD&lea a ţinut un sinod ro#an în iulie -B.etru $ongus.0 A. Căci afir#ă# că a#*ele #iracole %i suferinţele pe care le&a îndurat voluntar în carne sunt cele ale unei persoane singure. P%. FenotiConul a fost repede acceptat de patriarhii Constantinopolului0 Ale8andriei %i al Derusali#ului. Testul teologic al lui . Si#plicius a apărat deEa pretenţia lui Daon Talia la scaunul patriarhal din Ale8andria 2 Doan a fugit în Ro#a după recunoa%terea lui . )egaţi&vă de #aica duhovnicească a <isericii %i în ea *ucuraţi&vă de aceia%i co#uniune cu noi0 căci după cea #enţionată #ai sus %i după singura definiţie a credinţei0 adică cea a celor treisute%iopt9sprăzece părinţi. >ricine care crede astfel0 în prezent sau în alte vre#uri0 fie la Calcedon sau în alte sinoade0 îl anate#atiză#. FenotiConul v&a ră#9ne poliţa oficială a lui Kenon pe tot parcursul do#niei %i a continuat su* do#nia C#păratului Anastasie D M-3/&I/BN. Calendio a fost arestat %i conda#nat ca %i trădător pentru o co#plicitate în #i%carea re*elă a lui Dllus %i )eonţiu în -B-. Si#plicius al Ro#ei l&a respins lucru la care tre*uia să ne a%teptă#./3&A. E>"'+' '+" C%'e&6"* 7" .care a suspendat legaţii %i l&a e8co#unicat pe Acachie. Căci $aica voastră cea sf9ntă <iserica a%teaptă să vă î#*răţi%eze ca %i pe ni%te copii adevăraţi %i iu*e%te să vă asculte cuvintele0 interzise at9t de #ultă vre#e. 1ilo8en a fost nu#it episcop de $a**ug de .

6dessa a fost #ult #ai legată de . 1ie ca nici unul dintre noi să nu introducă a#estecarea0 confuzia %i a#estecarea în diversităţii a acestor două naturi0 văz9nd că 'u#nezeirea ră#9ne neschi#*ată în propriile caracteristici %i u#anitatea ră#9ne a ei. <iserica nestoriană a prins fiinţă.etru a ţinut tronul Ale8andriei pe o perioadă scurtă a vieţii sale 2 el a #urit în -BB. .ersia dec9t de lu#ea elinică.ri#ul act al lui . Toc#ai pentru acest #otiv %coala din 6dessa a fost te#porar închisă su* Ra*ulla. >dată cu ei %i cele*rul cap al %colii0 arsaia fugit din isi*is unde -.etru cel .lin a luat din nou tronul patriarhal din Antiohia 2 pentru a treia oară.etru a fost #utarea cuvintelor din !risaghion de către Calendio 2 FHristos regele nostru.entru est afară de D#periul Ro#an co#unităţile cre%tine au fost diofizite dar %i anticalcedoniene 2 acolo co#unităţile au fost #ai #ult dec9t orice penetrate de g9ndirea nestoriană. . Aceasta este #ărturisirea prin care păg9nis#ul este cucerit %i iudais#ul este #ustrat. $ai de parte0 cu privire la iconomia lui Hristos0 credinţa noastră tre*uie să fie în #ărturisirea celor două naturi ale 'u#nezeirii %i u#anităţii. 6dessa a fost pro*a*il casa vechilor sirieni %i a versiunilor .ersiaN în apro8i#ativ H. D*as a înlocuit pe pro&chirianul Ra*ulla ca episcop de 6dessa. M(r!+r"#"re% cre6"&)e" % B"#er"c"" 6"& Per#"% u#ai scaunul Ro#ei a ră#as calcedonian 2 toţi patriarhii estici au fost acu# su* controlul anti&calcedonienilor. Sf9ntul 6fre# Sirul s&a rea%ezat în 6desa Mdin . Şc*'"'e 6"& N"#"$"# 7" E6e#% E6e#% 6desa era un centru de confuzie.ersia la Sassanid pe o #ărturisire actuală a confesiunii doctrinare su* o ter#inologie nestoriană care înţelegea cele Fdouă naturi. )a începutul secolului cinci cei din 6desa teologhiseau după #odelul lui Teodor de $opsuestia %i 'iodor al Tarsului. <iserica sa este cunoscută ca fiind cel #ai vechi edificiu cre%tin. Ra*ulla a opri#at puternic nestorianis#ul %i a atacat scrierile lui Teodor de $ospuestia. . D*as Mcare a fost su*secvent conda#natul la al Cincilea Sinod 6cu#enic0 IIHN nu era si#patizantul Sf9ntului Chiril. Cu D*as ca episcop0 6dessa a devenit un refugiu al antiohienilor intrasingenţi. Ra*ulla a tradus lucrarea Sf9ntului Chiril &e recta fide în siriană %i a ţinut cel puţin o predică înţepătoare î#potriva lui estorie. 6dessa Mîn prezent UrfaN a fost încă de la început centrul cre%tinis#ului sirian.Calendio a fost depus. Cn 6dessa 6fre# %i&a sta*ilit cele*ra %coală0 nu#ită F%coala persanilor. Cu el încă alţi zece episcopi0 inclusiv estor al Tarsului %i 6use*iue de Sa#osata au fost depu%i.e%itta ale oului Testa#ent. Calendio a fost tri#is în e8il unde a %i #urit.G u#ai după 6fre# Lrecul se intensifică at#osfera. . 'isensiunile au început foarte repede în FfrăţietateaG %colii %i în -I? intransigenţii au fost #utaţi dincolo de frontiera persană.G . D*as a scris o scrisoare episcopului persan $aris de Seleucia&Ctesifon în care D*as se pl9nge de necazurile partidului lui Chiril în 6dessa %i neagă communicatio idiomatum. <arso#a de isi*is a organizat <iserica în . A fost redeschisă su* D*as. 'upă -B3 %coala de la isi*is v&a oferii o te#elie pentru a&%i continua e8istenţa afară din D#periul Ro#an.. . A fost pro*a*il casa &iatesaronului. FCredinţa noastră tre*uie să fie una din naturile divine în trei persoane perfecte: o Trei#e adevărată %i ve%incă Tatăl0 1iul %i 'uhul Sf9nt. )a 6dessa au venit %i cre%tini persani.G Aici noţiunea nestoriană de conEuncţie se face clar si#ţită %i g9ndirea lui Teodor de $opsuestia asupra hristologiei este aparentă.ărinţii greci0 aghiografii %i asceticii sunt tradu%i. .G $ai e8istă un crez din <iserica din .ersia0 dat9nd din -B. 'acă crede cineva sau îi învaţă pe alţii că suferinţa sau schi#*area se pot ata%a 'u#nezeirii 'o#nului sau dacă nu ţine #ărturisirea 'u#nezeului perfect %i a o#ului desăv9r%it în unitatea persoanei Răscu#părătorului nostru0 să fie anate#a.I. oi uni# diversităţile celor două naturi într&o #aiestate %i adoraţie din cauza desăv9r%irii %i unirii nea#estecate 2 eqYVnhTV 2 care a e8istat între du#nezeire %i u#anitate. Cn -H.ro&chirilianul Ra**ula a fost episcop de 6desa din -/A p9nă la #oartea sa în -HI.

'octrina sa a #o%tenirii păcatul original părea #ai #ult a fatalis#.episcopul de acolo0 <arsu#as l&a rugat să ră#9nă %i să sta*ilească %coala. Citeau te8tul %i îl copiau. 6i începeau cu 5echiul Testa#ent %i îl studiau în toţi trei anii. 68istă o anu#ită si#ilaritate între #etoda Fistorică gra#aticalăG a antiohienilor %i e8egeza ra*inică a estului. Cn Siria Aristotel a fost studiat #ult.G S&ar fi #ai potrivit să vor*i# despre Fnestorianis#G dec9t de Fcredinţa lui Teodor %i 'iodor. Teologii sirieni s&au ferit de filosofie ca %i de o glosă.G Cn teologia greacă tradiţia antiohiană este persecutată de #ultă vre#e. Toţi co#puneau o singură FfrăţietateG co#pusă din studenţi tineri %i *ătr9ni.G Cn învăţătura sa el era legat de Ftradiţia %colii. F1ie ca toţi cei care vor să ducă o viaţă strictă0G spun îndreptările0 Fsă #eargă la #ănăstire sau în de%ert. 1oarte caracteristic teologiei siriene este o #etodă specifică %i particulară de erudiţie care ne a#inte%te parţial de Tal#ud.ersiei 2 %i #ănăstirile au ră#as credincioase FtradiţieiG lui Teodor. Teologia nestoriană nu a venit în contact cu aristotelianis#ul sirian. Cn adăugire0 el a folosit alegoria. Cu aEutorul autorităţilor persane0 Lena#a a reu%it să ţină în fr9u #enege#entul %colii 2 el a co#pus noile îndreptări pentru ea în I340 dar Eu#ătate din studenţi s&au î#pră%tiat. FTeologiaG istorică a lui Teodor a fost #ai #ult un fel de elinis# accepta*il gusturilor se#itice fiindcă pentru Teodor teologia era #ai #ult filologie dec9t filosofie. 6l a fost considerat singura autoritate în isi*is. Cn -B3 %coala de la 6dessa a fost închisă definitiv la porunca î#păratului Kenon. Toţi trăiau î#preună0 în chilii0 în casa %colii.G <iserica nestoriană este de fapt <iserica lui Teodor de $opsuestia. Cei care au ter#inat cursul 2 se nu#eau FinvestigatoriG %i ră#9neau în dor#itor. N"#"$"# Cn ace%ti ani <iserica persană s&a rupt deplin de *izanţ %i s&a retras în tradiţiile ei locale. arsai a devenit unul dintre teologii for#ativi ai <isericii nestoriene. Teologia siriacă a fost o F%coalăG de teologie în sensul strict al cuv9ntului.? $ai înt9i0 nu a fost doar o %coală ci %i un dor#itor. Teologia siriană pri#e%te un nou sens0 este dezelinizată %i devine #ai se#itică. Teodor a fost învăţătorul în <iserica siro&persană.0 dar nu este dificil să identifică# în aceste îndreptări ca trăsături ale unui siste# #ai antic %i #ai tradiţional.G $ai înt9i0 ei considerau învăţăturile venera*ilului 6fre# o astfel de tradiţie dar cur9nd a fost Teodor de $opsuestia cel care a fost recunoscut. 'eEa în IHI Cassiodor de 5ivariu# arată către %coala din isi*is %i la %coala din Ale8andria ca %i %coli cre%tine F#odel. Un altul0 un Fînvăţător care citea0G învăţa c9ntarea %i citirea liturgică 2 Fcorul di#preună cu învăţătorul. Şcoala de la isi*is a fost o %coală tipic se#itică 2 care ne rea#inte%te cel #ai #ult de %coala ra*inică evreiască0 un >-eth@hamidash.G )a finele secolului al optulea Lena#a a devenit capul %colii din isi*e Mîn I?AN %i el a încercat să înlocuiască pe Teodor cu Sf9ntul Doan Hrisosto#. Alte %coli au ră#as credinciose tradiţiei din alte părţi ale .G Cndreptările %colii au aEuns p9nă la noi din -3. u a e8istat nici o #i%care lăuntrică în teologia FnestorianăG %i nici nu putea e8ista.G Scriptura era în #od natural su*iectul g9ndiri. Dnfluenţa conducătoare a %colii teologice este legată de %coala de la isi*is0 care a aEuns la zenit destul de repede.G Cnvăţătorul %ef 2 sau Fra**anG 2 se nu#ea %i FDnterpretator. Acest lucru a provocat un protest furtunos. Astfel0 teologia siriană s&a oprit con%tient în secolul cinci. Acesta nu era o #ănăstire. 6ra un curs de trei ani. 6nergiile creative cu greu putea găsii o ie%ire prin c9ntarea liturgică. 68istă un articol foarte caracteristic în -? . Unul dintre învăţători0 Fînvăţătorul de pronuncţieG învăţa #asortatul sirian0 vocalizarea te8tului %i se#nele diacritice. FCndreptărileG de la isi*is erau precaute cu privire la FspeculaţieG %i Falegorii. estorienii au respins inchizivitatea vitală precu# %i g9ndirea. S&a oprit în for#ulele din %colile arhaice care au învăluit %i slă*it odată cu v9rsta. Sirienii l&au g9ndit %i l&au e8plicat. Sinodul din IBI a cenzurat strict %i a interzis FinterpretareaG lui Lena#a %i făc9nd a%a a confir#at că opinia *inecuv9ntatului #ar&Teodor tre*uie considerată criteriul singur %i for#al în toate pro*le#ele. Ur#a apoi e8egeza. 'e atunci înainte0 teologia antiohiană a devenit crezul naţional sau #ai *ine spus al statului cre%tinilor persani %i %coala din isi*is devine centrul duhovnicesc al <isericii Fnestoriene. Toată teologia FnestorianăG este nu#ai un co#entariu ascultător la lucrările lui: Fca %i un prieten al lui 'u#nezeu0 *inecuv9ntatul #ar&Teodor0 episcop %i interpretator al sfintelor cărţi0 a e8plicat credinţa. $ulţu#ită sirienilor Aristotel a fost o*servat %i trecut vestului #edieval. estorienii stricţi l&au considerat #aniheu.

Teologii nestorieni au evitat speculaţia dar acest lucru nu i&a #9ntuit de raţionalis#.er#*&%'"!()"? F"'*>e& 7" Se er Dtalia a ră#as su* controlul ger#anilor arieni în ti#p ce scaunul ro#an a ră#as puternic calcedonian. A%a este finalul istoric al teologiei antiohiene. .îndreptările de la isi*is care interzicea studenţilor să trăiască cu FdoctoriiG sau naturali%tii care îl studiau pe Aristotel în Siria.oliţele i#periale au atras atenţia la Antiohia %i alte regiuni ale estului. .lin să îl hirotonească %i că a fost născut în Tahal în provincia <eth&Lara#i %i că a studiat la 6desa %i aceste studii au rezultat în respingerea lui 1ilo8en din %coala antiohiană de teologie.etru s&au angaEat într&o retorică puternică unul î#potriva celuilalt 2 se spune că . Una ar fi 1ilo8en de Derapolis sau $a**ug. Succesori lui . > altă personalitate care a apărut este cea a lui Sever0 care a devenit patriarhul Antiohiei din I/A p9nă în I/B.etru a încercat să cal#eze ace%ti #onahi circul9nd predicile lui în care conda#na Calcedonul.oliţele i#periale au lăsat un pat at9t de #oale ca Ale8andria singur0 pentru a nu #ai crea necaz adiţional în acest patriarhat pro*le#atic. P%!r"%rh+' E+:e8"e . Cn această perioadă pute# începe să discerne# apărarea necalcedoniană. 1ravitta a #urit la scurt ti#p după hirotonirea lui %i scrisoarea lui . Acest lucru nu l&a #ulţu#it. At9t 6ufe#ie c9t %i . . Co#entariile lui Teofan la 1ilo8en sunt interesante. Teofan pretinde că tenaias0 for#a elinizată care a devenit 1ilo8en0 a fost un persan %i un sclav %i că el nu a avut nici un drept la preoţie #ai înainte ca .%!r"%rh+'+" Ac%ch"e 7" #"!+%)"% 8*7!e&"!( 6e #+cce#*r"" #(". Cn această situaţie au apărut noi personalităţi.etru cel . Atanasie D %i Doan D au avut puţin ti#p să se angaEeze în controversă cu alte scaune patriarhale. 1ără ca să fie ase#enea lui 1ilo8en0 Sever a fost puternic elinizat. 6i au voit o conda#nare oficială0 i#perială. $onahii au avut destulă putere în 6gipt0 în ciuda faptului că erau Flipsiţi de liderG 2 d^cnVU_[. 'iferenţa între 1ilo8en %i Sever reprezintă latura influenţei #onofizite la începutul secolului al %aselea. M*%r!e% .%r")"% +&*r &*" . -B .entru $ongus a căzut în #9inile succesorului lui 1ravitta0 6ufe#ie0 un calcedonian puternic. Arianis#ul ger#an latin în vest0 nestorianis#ul persan afară de graniţa vestică %i patriarhatele Constantinopolului0 Ale8andriei0 Antiohiei %i Derusali#ului su* controlul #onofiziţilor sau cre%tinilor anti&calcedonieni 2 a%a era realitatea vieţii <isericii în acele vre#uri.opulaţia din Constantinopol a devenit calcedoniană dar curtea i#perială a stat înapoi0 a stat încă cu poziţia pro& #onofizită.etru a tratat cu 6ufe#ie la fel ca %i cu# a tratat Chiril cu estorie. Cn răspunsul său către enciclica lui 1ravitta .etru $ongus a scris FenotiConul care a anate#atizat Calcedonul0 ar fi fost potrivit lui să ur#eze e8e#plul predecesorului său Acachie %i să conda#ne Sinodul de la Calcedon. Controversa între patriarhatul Ale8andriei %i #onahi a continuat dar într&o izolare faţă de poliţa i#perială sau chiar faţă de interes. 6ufe#ie a respins propunerea lui .etru $ongus în -34 a prevenit orice altă dezvoltare în această direcţie. $oartea lui . Cntr&o oarecare #ăsură aceasta a fost o întoarcere la cre%tinis#ul iudaic arhaic. 6i au căzut în g9ndirea raţionalistă %i în cea legalistă.etru $ongus a încercat să cal#eze pe #ulţii #onahi care au voit o conda#nare a Sinodului de la Calcedon.etru. A.etru0 Atanasie D %i Doan D0 au fost #ai înt9i interesaţi cu c9%tigarea FdizidenţilorG 2 di_em[e]VT0 cu aducerea #onofiziţilor e8tre#i la o poziţie #ai #oderată %i cu plasarea acestor Fdizidenţi lipsiţi de liderG su* controlul patriarhatului Ale8andriei.etru $ongus 2 #ai #ult0 a rupt co#uniunea cu . . Fr% "!!% 7" E+:e8"e Pe!r+ M*&9+# 7" Fr% "!!% 'upă #oartea în -B3 a lui Acachie0 patriarhul Constantinopolului0 succesorul său 1ravitta %i&a tri#is enciclica o*i%nuită de întronare.

FConduce&ţi după cu# aţi trăitw Aţi trăit în evlaview Conduceţi în evlaview Restauraţi ar#ataw Conduceţi ca $arcianw 68co#unicaţi&i pe turnătoriwG Sursele portretizează caracterul său -3 .atriarhul 6ufe#ie a o*iectat viguros faţă de alegerea î#părătesei Adriane 2 aceasta cu un #otiv. 6l a avut cel #ai neo*i%nuit o*icei de a î%i pune scaunul în catedrală unde tre*uia să î%i ofere propria instrucţie în credinţă audienţelor alese.G Sursa conte#porană citată de Constantin oferă răspunsul populaţiei: F$ulţi ani să trăiască Augustaw Scoateţi&l pe prefectul t9lhar din ora%w 1ie ca toţi să trăiască *ine în ti#pul tău Augusta %i ni#ic să nu ne fie i#pus nouă ro#anilorwG 2 hT _`ZcY vcY_Y V`vh[ ]X lcY_S ]RY W\bVT\Y.atriarhul 6ufe#ie a fost capa*il de a insista că Anastasie să se#neze o profesiune scrisă a ortodo8iei ei. 1uncţia sa i#perială a fost la departa#entul finanţelor unde s&a descurcat cu ageri#e 2 cea #ai #are î#plinire a sa a fost fi8area valorii foliilor de cupru pe #onezile de aur. Aici poliţele papale au făcut o gafă din relaţiile lor cu estul0 căci papa Sf9nt 1eli8 DDD a insistat că schis#a nu putea fi rezolvată nu#ai dacă patriarhul 6ufe#ie î%i anate#atiza pe predecesorul său Acachie. S&a sugerat că Adriane să aleagă un candidat. . 'in #o#ent ce alegerea este prin ur#are un lucru serios %i prive%te *unăstarea i#periului0 tre*uie să ne per#iteţi o scrută înt9rziere pentru cere#oniile funerare ale lui Kenon de *inecuv9ntată po#enire.rin caracterul său el era un entuziast religios. Cn aprilie -3/ a #urit î#păratul Kenon.8. A fost ur#ată de #oartea lui Acachie în -B3 %i apoi de succesorul lui Acachie 1ravitta în -34. Această procedură v&a fi ur#ată pentru a prevenii orice influenţă a ostilităţii sau a prieteniei o înrudire sau orice alt #otiv personal pentru ca votul să fie făcut cu o con%tiinţă clară.(r%!+'+" Ce&*& 7" %'e9ere% Î8.G . )&a ales pe Atanasie pe care Kaharia îl nu#e%te >decurio siletiarius. 'in #o#ent ce alegerea ar fi a*ruptă. M*%r!e% . > astfel de acţiune ar fi fost contra&productivă %i papa 1eli8 DDD ar fi tre*uit să realizeze lipsa de sens a cererii sale. Anastasie s&a înt9lnit deEa cu patriarhul 6ufe#ie. Chiar dacă populaţia Constantinopolului a devenit pro& calcedoniană0 ce *ine ar fi putut rezulta din #o#ent ce puterea locuia în Kenon0 cu un î#părat al cărui FenotiCon a adus puţină pace între su*iecţii săig 'e ce să ri%te Kenon această pace relativă0 tentativă cu i#periul %i să reconcilieze Constantinopolul cu un scaun care de fapt era afară faţă de controlul i#perial în acele vre#urig > nouă era a început din apro8i#ativ -BB p9nă în -3/.? Anastasie0 un sluEitor civil de vreo %aizeci de ani0 a fost *inecunoscut în Constantinopol în special pentru generozitatea sa în #ilostenii %i pentru îngriEirea orfanilor. . .ersonalităţile se schi#*au.0 a# poruncit celor #ai no*li sluEitori0 sf9ntului senat0 di#preună cu apro*area ar#atelor curaEoase să aleagă un î#părat ro#an %i cre%tin care să ai*ă orice virtute i#perială0 care nu este ro*it de *ani %i care este pe c9t posi*il unei persoane u#ane li*er de faţă de orice viciu. .6ufe#iu0 fiind calcedonian0 a încercat să aducă o reconciliere cu Ro#a.etru $ongus a #urit în -34. Se pare că viziunile teologice ale lui Anastasie au fost neortodo8e 2 indiferent dacă rezultatele #aicii sale care a fost o #aniheiană %i a unchiului său care era arian nu se %tiu. . >*iecţia patriarhului 6ufe#ie a fost respinsă de Ariadne %i senat. Acest lucru a fost acceptat %i docu#entul a fost în#9nat patriarhului 6ufe#ie. 'upă încoronare0 #ulţi#ea a strigat că este de acord. FCn anticipare a dorinţelor dvs.oporul a pro*at din ini#ă nu#irea. Aceste strigăte de acla#aţie după cu# au fost înregistrate de un conte#poran sunt interesante.G Cuv9ntul lui Adriane continuă: Fastfel alegerea v& a fi curată %i plăcută lui 'u#nezeu0 le&a# poruncit sluEitorilor %i senatului0 di#preună cu ar#onia votului ar#atei0 să conducă alegerea în prezenţa 6vanghelilor %i în prezenţa patriarhului.lin a avut loc în -/B. Cuv9ntul lui Ariadne citit de magister0 continuă: Fa# făcut deEa ceea ce ne&ai cerut.G 'upă sursă0 populaţia a strigat: FSă o cucere%ti pe Aridne Augustaw C#părate ceresc0 oferiţii î#păratului un cuv9nt care nu este laco#.atriarhul 6ufe#ie a fost scandalizat de această practică care a o*ţinut per#isiunea lui Kenon de al e8co#unica pe Anastasie din catedrală %i de a î%i #uta scaunul instrucţiei. 5ăduva lui Kenon Aridne0 î#preună cu oficialii i#periali 0 au apărut la hipodro# pentru a se adresa populaţiei 2 adresa ei a fost dată de magister a li-ellis. $oartea lui . .G Adriana plecat %i sluEitorii au susţinut un sinod despre alegere.etru cel .G $ai înainte de a venii aici0 l&au nu#it pe ilustrul Dulian ca %i prefect.orfirogenetul. Anul ur#ător Sf9ntul 1eli8 DDD al Ro#ei a #urit %i el.(r%!+'+" A&%#!%#"e > descriere conte#porană a at#osferei din Constantinopol a #orţii î#păratului Kenon este păstrată în &e cerimoniis M/0 3AN a lui Constantin .

. Dsaurienii e8ilaţi s&au unit cu isaurienii lor. .atriarhii Ale8andriei %i ai Derusali#ului se sfădeau î#potriva lui 6ufe#ie 2 ei l&au acuzat pe î#părat că este nestorian. C#păratul a retri#is o copie a scrisorii pe care 6ufe#ie a tri#is&o papei 1eli8.%.rincipalul interes al Ro#ei nu a fost doar prestigiul din <iserică %i nu nu#ai o reacţie î#potriva respingerii papei )eon prin respingerea acestui volu# 2 a fost ceva #ai #ult dec9t o reacţie la insultă. 6l a fost evident interesat despre acest docu#ent se#nat pe care patriarhul 6ufe#ie l&a o*ligat să îl se#neze pentru ai susţine încoronarea0 un docu#ent care a fost o declaraţie de ortodo8ie. Acu# a sosit #o#entul pentru a îi #uta di#preună cu puterea lor.ersia a dus la construirea unei fortificaţii largi la 'ara care a intrat în ora%ul persan la isi*is %i în construcţia unor ziduri uria%e în Tracia pentru a proteEa Constantinopolul. C#păratul a crezut sau a voit să creadă că patriarhul 6ufe#ie argu#enta în secret cu isaurienii.atriarhatele estice au văzut scaunul în ti#pul schis#ei acachiene ca depă%ind autoritatea Eurisdicţională0 ca intr9nd în patriarhatele estice din perspectiva ro#ană nu a fost redusă la o pro*le#ă si#plă de putere %i autoritate. Anastasie a #ăsurat proprietatea lui Kenon chiar cu preţul de a vinde hainele i#periale ale lui Kenon. 'ezvoltarea te#eliilor legale ale autorităţi papale a fost sta*ilită de papa )eon cel $are 2 <olotov a scris ni%te r9nduri interesante despre acest su*iect al papalităţii su* papa )eon.apa Lhelasie a fost cel care a e8plicat aceste principii 2 scrisorile lui citite ca %i cu# ar fi docu#ente legale0 dosare legale0 care afir#ă clar o I4 .%. . C9nd a fost izolat după cu# a fost la ti#p %i în esenţa su* controlul ger#anilor arieni0 scaunul Ro#ei a reacţionat la erezie scoţ9nd înainte înţelegerea de sine ca %i scaun al pri#atului.ont. Alegerea lui Anastasie i&a alar#at pe isaurinei care se a%teptrau ca )onghin0 fratele lui Kenon0 să devină î#părat. Sf9ntul Lhelasie devine cunoscut ca %i cel #ai se#nificativ papă ro#an în schis#a acachiană. Ro#a %i&a avut propriile #otive pentru a fi alar#ată0 căci FenotiConul C#păratului Kenon a fost toc#ai autoritatea i#perială care dicta <isericii 2 %i de această dată ceea ce dicta era erezie0 a fost o a*rogare a realităţii ecu#enicităţii Sinodului de la Calcedon %i o respingere a 9olumului . . Ro#a a fost alar#ată cu o intervenţie cresc9ndă a î#păratului în afacerile ecclesiale0 alar#at la ceea ce el vedea ca cezaropapis#. Anastasie %i Ariadne au condus i#periul ti#p de i#periul ti#p de A? de ani. 'upă c9teva săptă#9ni după încoronarea lui Anastasie s&a căsătorit cu Ariadne.%'"!%!e% #+$ . . i-er pointificialis pretinde că Sf9ntul Lhelasie0 o personalitate foarte puternică cu o voinţă puternică0 Fa fost din na%tere african. Anastasie s&a întors la Teodor al Dtaliei în -3B0 oferindu&i titlul de re8 %i red9ndu&i ornamenta palatii. u a fost dificil de discernut dacă o lovitură a fost inevita*ilă între î#păratul Anastasie %i patriarhul 6ufe#ie.G Ca %i arhidiacon su* papa 1eli8 DDD0 Lhelasie a fost o personalitate do#inantă în <iserica Ro#ană %i el a fost cel care a scris scrisorile către papa 1eli8. 6i au fost înfr9nţi la Cot"aleu# în 1rigia.apei )eon cel $are. Răz*oiul cu .% Ghe'%#"e Cn Ro#a papa 1eli8 DDD a #urit în -3A %i succesorii săi0 Lhelasie D M-3A&-3.rioritatea î#păratul Anastasie a fost de a su*Euga pe isaurieni0 de a descotorosii i#periul de influenţa lor. 6i au sluEit acestui scop 2 ei au prevenit controlul i#periului de goţii ger#anici.&-3BN au avut ni%te relaţii interesante cu <iserica estică. Cn -3A a avut loc un sinod în Constantinopol care a reafir#at FenotiConul %i l&a depus pe 6ufe#ie0 e8il9ndu&l la o #ănăstire în . .%. 6vagrie Scolasticul ne spune că Anastasie a fost un o# al păcii0 un o# interesat de ordinea i#periului0 un o# care nu a voit să ai*ă ni#ic de a face cu schi#*area religioasă sau conflictele religioase indiferent dacă era pro sau contra Calcedonului. 6ufe#ie i&a scris papei 1eli8 DDD al Ro#ei fără cuno%tinţa î#păratului 2 el a solicitat aEutorul papei 1eli8 î#potriva Ale8andriei.N %i Anastasie DD M-3. 6l l&a o*ligat pe fratele lui Kenon să devină #onah %i l&a e8ilat în Te*aida.9nă în I/4 poliţele religioase ale lui Anastasie s&au *azat pe FenotiConul lui Kenon.ersia din I4A p9nă în I4I.e" Fe'"> II 7" . Anastasie din fericire i&a ter#inat pe isaurinei #ai înainte de iz*ugnirea unui răz*oi serios cu . Răz*oaie sporadice au continuat în #unţii isaurieni.destul de favora*il 2 foarte educat0 inteligent0 gentil %i energetic0 controlat0 generos %i evlavios. Ro#a a văzut a#eninţată viaţa <isericii de FenotiConul lui Kenon. Acesta din ur#ă a pregătit un asalt teologic asupra patriarhului din Ale8andria. Cn cele din ur#ă în -3B rezistenţa din #unţi a fost înfr9ntă. M*%r!e% . Anastasie a găsit un prete8t 2 o răscoală la hipodro# 2 pentru a îi scoate pe isaurieni din Constantinopol.

Astfel0 în astfel de pro*le#e tre*uie să depinzi de Eudecata <isericii în loc să cauţi să o for#ezi după voinţa ta. D#portanţa lor pri#ară stă în influenţa istorică a asupra generaţilor care vor ur#a în vestul latin.poziţie a supre#aţiei papale0 în special asupra autorităţii papale.etru cel . 7&uo Auippe sunt.etru al Ale8andriei0 Acachie al Constantinopolului %i . Acolo a intrat în co#uniune cu Acachie. Cn pro*le#e care se leagă de ad#inistraţie a disciplinei pu*lice episcopul <isericii0 %tiind că i#periu v&a fost încredinţat prin #iEloace divine sunt %i ei ascultători legilor cu scopul ca în aceste #iEloace pur #ateriale opinii opuse să fie e8pri#ate. Răspunsul lui Lhelasie din -3.isica0 . Cred că acestea nu se vor spune despre un î#părat ro#an care nu si#te adevărul atunci c9nd i&a fost spus. )a Sinodul ro#an din -3. 1iindcă %tii că fiul nostru cel #ilostiv0 că de%i au locul pri# de de#nitate asupra rasei u#ane0 tre*uie să te pleci la cei care au autoritate asupra lucrurilor divine %i tre*uie să le prive%ti ca #iEloace pentru #9ntuirea ta. 5ă între*0 ar tre*ui să vă supuneţi la cei la care ad#inistraţia tainelor divine a fost încredinţatăg Astfel0 după cu# e8istă un #are pericol pentru ca papii să nu spună ce este necesar în pro*le#e de #aiestate divină0 a%a să nu e8iste pericol pentru cei care sunt recalcitranţi în rezistenţă 2 în ni%te vre#uri în care ei ar tre*ui să fie ascultători.G 'upă ce $isenus %i&a retras toate afir#aţiile0 papa Lhelasie a oferit o cuv9ntare lungă sinodului0 concluzion9nd: Fîn consideraţie cu faptul că $isenus a protestat în confor#itate cu r9nduiala că detestă toate ereziile %i în special pe cea a lui 6utihie0 di#preună cu 6utihie0 'ioscor0 Ti#otei .a fost fer#. 6piscopii s&au ridicat %i au e8cla#at de cincisprezece ori: F>0 Hristoase auzi&new $ulţi ani trăiască LhelasiewG de doisprezece ori au e8cla#at I/ . Cncercările de către patriarhii Constantinopolului0 1ravitta %i 6ufe#ie de a restaura relaţiile cu Ro#a %i sf9r%itul Schis#ei Acachiene au fost respinse 2 sau #ai *ine spus au fost condiţionate la cererea i#posi*ilă că nu#ele patriarhului Acachie să fie scos din diptice. FRog pe Sfinţia voastră să nu Eudece o*ligaţiile faţă de adevărul divin ca %i o aroganţă.etru $ongus al Ale8andriei0 Acachie al Constantinopolului0 . Aui-us principaliter mundus hic regiturH auctoritas sacra pontificum et regalis potestas@. Dni#ile credincio%ilor ar tre*ui plecate preoţilor în general0 căci care sluEesc sfintele taine într&un fel corect0 c9t #ai #ultă încredere tre*uie dată celui care prezidează asupra scaunului asupra căreia du#nezeirea a voit să fie pre& e#inent peste toţi preoţii %i asupra cărora Eudecata evlavioasă a <isericii are cinste peste eag Schis#a Acachiană a diferit cu #ult faţă de #ultele schis#e ale trecutului toc#ai fiindcă Ro#a a considerat schis#ele o ruptură totală0 o pauză totală cu co#uniunea tuturor <isericilor estice 2 nu nu#ai cu Constantinopolul.etru al Antiohiei %i cu toţi succesori lui %i cu toţi cei care ur#ează %i co#unică cu ei %i că el i&a lovit o anate#ă ve%nică fie ca el să se î#părtă%ească din nou de harul co#uniunii apostolice %i de de#nitatea episcopală pe care a pri#it&o prin hirotonirea catolică.G Ceea ce ur#ează are se#nificaţie istorică0 căci este reacţia episcopiilor %i a preoţilor la sinod. Cn toate acestea el respinge0 conda#nă %i anate#atizează pe toţi %i pe toate cu *leste#e 2 horri-iliter execrari %i le pro#ite că nu v&a avea nici un fel de înrudire cu astfel de oa#eni %i că pentru viitor el se v&a separa de ei. Ştii că este necesar pentru tine0 în acele pro*le#e care interesează pri#irea %i ad#inistrarea Tainelor0 să fi ascultător autorităţii <isericii #ai #ult dec9t să o controlezi. 6piscopul de Cu#aeP $isenus a fost tri#is de papa 1eli8 DDD la Constantinopol. imperatur auguste.isica0 . Succesorul lui Kenon0 C#păratul Anastasie a fost un oponent al lui Kenon. 'intre acestea autoritatea preoţească este #ult #ai i#portantă fiindcă tre*uie să dea sea#ă Eudecăţii divine pentru regii oa#enilor. $isenus a respins toate ereziile FCn special erezia lui 6utihie %i ur#a%i lui 'ioscor %i cei care i&au ur#at precu# %i cei care au ţinut co#uniune cu el0 adică Ti#otei . Se#nificaţia istorică a scrisorilor lui Lhelasie au fost conte#porane în atitudinea lor faţă de est.lin al Antiohiei %i toţi co#plicii lui %i toţi cei care au co#unicat cu el.sau -3I de su* papa Lhelasie se descoperă această fr9ntura acestei co#uniuni fr9nte. Activitatea papei Lhelasie a rezultat în ceea ce a fost cunoscut în de o*%te ca FRena%terea ghelasianăG 2 scrisorile lui au început să fie colecţionate într&o serie de regulaţii canonice. 'ragă î#păratule e8istă două căi prin care este guvernată această lu#e: sf9nta autoritate a papilor 2 auctoritas sacrata pontificum – %i puterea i#perială 2 regalis potestas. Succesorul lui Kenon0 C#păratul Anastasie cu ocazia pri#irii delegaţiei de la regele Teodoric care s&a folosit de ocazie să îi rea#intească lui Lhelasie că nu a fost pri#ită nici o scrisoare de la recunoa%terea întronării sale.

apa a fost gata să ofere concesii 2 el a recunoscut toate hirotoniile %i *otezurile îndeplinite de Acachie. Lhelasie nici nu s&a deranEat să î%i anunţe alegerea în Constantinopol.F'o#nule . 6l a scris #ult lui 6ufe#ie0 pretinz9nd că 6ufe#ie aparţinea unui Ftrup înstrăinat. Cn loc să atace direct 5olu#ul papei )eon0 ale8andrinii au accentuat cu# era potrivit să fie prost înţele%i ereticii nestorieni. Cn Ro#a a e8istat IA .apa tre*uie să dovedească un caz î#potriva lor sau să restaureze nu#ele lor în diptice.? Unii cărturari au văzut în această noţiune Fde erezie prin asociaţieG rădăcinile africane ale lui Lhelasie0 influenţa africană a lui Tertulian0 Ciprian %i 'onatus.? 6l este considerat de #ulţi ca cel care a iniţiat noţiunea de care a fost tradusă #ai apoi în for#a o*i%nuită vestică de adresare la î#păratul *izantin 2 Imperator Graecorum. Cn Constantinopol negocierile s&au deschis între #e#*rii delegaţiei ro#ane %i reprezentativii patriarhului din Ale8andria. Condiţia a fost #utarea nu#ele lui Acachie din diptice.&-3BN. . Cn spre creditul său tre*uie ad#is că Sf9ntul Lhelasie a acţionat î#potriva vestului latin cu aceia%i vigoare pe care a folosit&o î#potriva estului.%. Ale8andrinii au avut o atitudine conciliatorile. Apoi0 pentru pri#a dată este înregistrată o docu#entaţie %i este #enţionată legarea episcopului Ro#ei ca >%icarul lui FristosI? Ar #ai tre*ui #enţionată că nu e8istă nici o referinţă la infaili*ilitate papală în această scrisoare %i că noţiunea de Fdouă autorităţiG a fost ridicată în trecut de Hosius către Constantius DD0 de Sf9ntul A#*rozie către 5alentinian DD %i Teodosie D %i de Augustin în &e ci%itate &ei. 6l a luptat energetic î#potriva ră#ă%iţelor de pelaghianis#0 în special în 'al#aţia %i %i&a folosit autoritatea %i energia pentru a e8tirpa păg9nis#ul l9nced din Ro#a. A protestat viguros î#potriva practicii latine incipiente de a ţine cupa de la laici în pri#irea Sfintei 6uharistii0 o practică pe care el a calificat&o ca %i Fsacrilegiu.%. Acuzaţiile #utuale de erezie nu a fost Eustificate 2 a fost #ai #ult o pro*le#ă de li#*aE %i interpretare.G Cele &oispre$ece anateme au înse#nat acceptarea lui 'ioscor0 Ti#otei Aelurus %i .oliţele papei Anastasie a fost de a susţine senatul ro#an %i aceasta pentru un #otiv i#portant. M*%r!e% . Cn acest fel o resta*ilire a co#uniunii a putut avea loc. Cu aEutorul senatului ro#an0 papa Anastasie DD %i&a început scurtul său pontificat încerc9nd să rezolve schis#a acachiană. Toată atitudinea papei Lhelasie este e8pri#ată în #ai #ulte scrisori. Atitudinea dispreţuitoare a papei Lhelasie faţă de tronul patriarhal al Constantinopolului0 pe care l&a redus la poziţia sa pro&niceiană ca %i un scaun su* Heraclea0 nu a fost în nici un fel încuraEator pentru Constantinopol 2 >an sedem apostolicam congrue-at paroeciase Feraclensis eccelsie. %i a fost ur#at de papa Anastasie DD M-3. Cn scrisoarea lui Lhelasie către însoţitorul lui la Constantinopol0 1austus0 a scris >consortium damnatorum est damnatus 6cacius. 6a a fost iritantă î#păratului. 1aptul ră#9ne0 că principiul folosit de Lhelasie nu este ni#ic #ai #ult dec9t o e8tensiune logică a conceptului teologic de erezie. id est Constantinopolitani pontificis %el Auorumli-et aliorum. .apa Lhelasie a #urit în -3.etruwG 2 aceasta a fost o referinţă la o tradiţie din Ro#a unde Sf9ntul . Ro#ani nu s&au putut si#ţi siguri su* do#nitorii arieni ger#anici.e" Ghe'%#"e 7" . Ale8andrii au pus înainte o #ărturisire a adevăratei credinţe0 o credinţă *azată pe FenotiCon.G Cn apro8i#ativ patru sau cinci ani papa Lhelasie a reu%it să ad9ncească despărţitura între Constantinopol %i Ro#a.G 'e %apte ori au e8cla#at Ffie ca el să ţină scaunul lui . .G 6l l&a caracterizat pe Acachie ca %i un păcătos #ai #are dec9t 6utihie toc#ai fiindcă Acachie F a cunoscut adevărulG %i totu%i s&a asociat cu Fdu%#anii adevăruluiG 2 Acachie a fost un eretic prin asociaţie. Stilul său concis de scris a avut un efect penetrant %i ilu#inator. FUnul ăscut 1iu al lui 'u#nezeu a fost unul în #inuni %i în suferinţe.etru păze%te&i. Cn prezent Teodoric putea fi conciliator dar ro#anii %i&au a#intit de Huneric M-??&-B-N %i Lunta#und M-B-&-3.entru în ti#pul lui . Dndiferent ce succes a avut #isiunea delegaţiei papale pentru a trece printr&o a doua delegaţie tri#isă la Constantinopol de regele Teodoric0 al cărui e#isar 1estus l&a condus pe C#păratul Anastasie să creadă că Ro#a ar putea să accepte FenotiConul dacă referinţa la Sinodul de la Calcedon.etru a fost episcop ti#p de douăzeci%icinci de ani0 o tradiţie destul de neistorică.%'"!%!e% #+$ A&%#!%#"e II .etru $ongus căci ei au fost păzitorii g9ndirii Sf9ntului Chiril. 6l a tri#is pe legaţi papali la Constantinopol pentru a discuta situaţia cu C#păratul Anastasie DD.N0 o poliţă care a fost deschis ostilă catolicilor.

)aurenţiu a făcut concesii %i a fost nu#it episcop de ocera. Senatul ro#an l&a che#at din nou pe Teodoric0 care pentru a rezolva disputa a convocat un sinod.G 1otinie la care se referă 'ante este o personalitate istorică. $ai #ult dec9t resenti#entul 2 ei au s&au separat de co#uniune cu papa Anastasie.%'(? S"8%ch+# 7" L%+re&)"+ $oartea năpraznică a papei Anastasie DD a condus la o alegere papală contestată care s&a finalizat cu vărsare de s9nge. 'e%i pare ciudat0 ceea ce a avut loc nu a fost ni#ic altceva dec9t o restaurare a ordinii e8terne. Arhiepiscopul de Tesalonic l&a tri#is pe diaconul 1otinie la Ro#a unde papa Anastasie l&a pri#it *ine. Că 'ante l&a plasat pe papa Anastasie în Infern arată c9t de influentă a fost facţiunea pro&ghelasiană în influenţa ei asupra g9ndirii politice %i religioase italiene.etru episcop de Altinu# pentru a ad#inistra proprietatea <isericii Ro#ane.e #arginea unei #ari gră#ezi 1or#ată de un cerc de st9nci rupte a# stat deasupra unui pachet crudP %i aici din cauza unei putori teri*ile pe care ad9ncul ce o e#ană ne&a# apropiat în spatele unui acoperă#9nt al unui #or#9nt pe care a# văzut o inscripţie pe care se spunea Fîl văd pe Anastasie0 papa0 pe care 1otinie l&a adus pe calea cea *ună. 1acţiunea lui )aurenţiu nu a fost oprită u%or. 68istenţa unei facţiuni pro&*izantine sau pro&italiene în Ro#a a fost arătată clar după #oartea papei Anastasie DD de o schis#ă între facţiunile pro&anastasiene %i pro&ghelasiene0 dintre care pri#ele au fost reprezentate de preotul )aurenţiu în ti#p ce cea din ur#ă a fost reprezentată de papa Si#achus M-3B&I/-N. . IH .întotdeauna un partid pro&*izantin sau pro&i#perial. 1acţiunea pro& ghelasiană l&a ales sardinian pe diaconul lui Si##achus M-3B&I/-N la )ateran. 1acţiunea pro&*izantină %i cea pro& atanasiană l&a ales pe preotul )aurenţiu ca $aria $aEora. Sch"#8% .%.lanurile conciliatorii ale papei Anastasie DD au încetat odată cu #oartea sa năpraznică în -3B0 Flovit de #oarte prin voinţă divinăG după i-er pontificalis. Teodoric0 arianul ger#an a structuralizat situaţia pentru ca conflictul să poată fi rezolvat 2 el nu a avut ni#ic de a face cu deciziile teologice ale scaunului Ro#ei. 1actorii lui 'ante sunt corecţi. 6i au adus acuze î#potriva lui S"##achus0 acuze de adulter %i de risipire a averilor <isericii. A#*ele partide au apelat la Teodoric care s&a decis în favoarea lui S"##achus din #otive pri#are 2 S"##achus a pri#it #aEoritatea voturilor0 a fost hirotonit #ai înt9i %i a fost pro&Teodoric. Co#entariile editoriale în unele ediţii al lui 'ante care pretind că e8istă o confuzie între papă %i î#păratul *izantin sunt eronate. 5ărsarea de s9nge a început din nou 2 au fost o#or9ţi preoţi0 #ănăstirile au fost arse %i #aicile au fost a*uzate. A fost această legendă cea care a fost năpraznică pentru răsp9ndirea noţiunii FapostazieiG papei Anastasie0 o legendă care %i&a atins apogeul c9nd 'ante l&a pus pe papa Anastasie în cercul al %aselea din Infernul. Teodoric l&a che#at pe Si##achus la Ravena pentru a doua oară dar S"##achus0 în ti#p ce se afla pe dru# spre Ravena0 a fugit c9nd a crezut că detectează o capcană. 'in nou ro#anii au tre*uit să ai*ă de a face cu Teodoric >strogotul0 stăp9nitorul Dtaliei p9nă în IA. 1uga lui S"##achus l&a înfuriat pe Teodoric care l&a nu#it i#ediat pe . 'ante scrie: F. 'upă poliţa Sf9ntului Lhelasie0 această scenă în Ro#a parte ciudată0 pentru un rege eretic %i FstrăinG să convoace un sinod pentru a decide disputa între contestatori %i papalitate. 1otinie a fost unul dintre cei #ai deter#inaţi dintre susţinătorii lui Acachie %i aceasta a cauzat o rese#nare ad9ncă din partea facţiunii pro&ghelasiene în Ro#a..

6l a fost cel care a intervenit eficace cu Teodoric pentru a avea control al *isericilor în Ro#a retrocedate lui Si##achus. .!% #% c+ F"'*>e& ecazul a apărut din nou în Antiohia în -3B. . Ridicarea acestor nu#e este interesantă. Sinodul tre*uia să ai*ă loc în palatul Sessorian. Acu# i&a oferit un răspuns evaziv lui 1ilo8en pe care #onahii estului l& au interpretat ca un refuz. Cn i-ellus apologeticus pro 'Gnodo I9 Romana 7$ansi B0 A?-@ diaconul 6nnodius0 #ai t9rziu episcop de .(r%!+' A&%#!%#"e 1ilo8en a cerut atunci acelea%i anate#e de la patriarhul 6lias al Derusali#ului %i patriarhul $acedonie al Constantinopolului.entru a î%i Eustifica poziţia luată la Sinod în I4/ precedenţi ro#ani prefăcuţi au fost creaţi care au rezultat în cele*rele 1alsuri Si##achiene. A pretins că între ulti#ele sale cuvinte el a declarat că Fla acuzat pe î#părat în faţa tronuluiG lui 'u#nezeu. Lradual facţiunea laurenţiană a început să spriEine pe papa Si##achus.avia p9nă la #oartea sa în IA/0 a declarat că episcopul Ro#ei este #ai presus de curtea u#ană %i responsa*il nu#ai faţă de 'u#nezeu.*'+'+" 7" . . oul personaE dintre #onofiziţi %i cel #ai i#portant teolog0 Sever0 a dus I- .e cale către palatul Sessorian partidul papal a fost atacat pe străzi de facţiunea lui )aurenţiu. )upta pentru papalitate a intrat în stadiul unui răz*oi de propagandă cu a#*ele părţi scriind pa#flete. Teodoric nu a acceptat rezultatele sinodului %i a per#is întoarcerea la Ro#a a anti&papei )aurenţiu.etru. 1acţiunea lui )aurenţiu a reu%it să c9%tige controlul asupra #aEorităţii *isericilor din Ro#a 2 dar nu Sf9ntul .etru. C#păratul Anastasie a apărut în pri# plan pentru al vedea pe $acedonie ca restaurator al păcii 2 soarta lui $acedonie a devenit clară. papa Si##achus a fost capa*il să se clarifice. Si##achus a fost achitat fără nici o altă investigaţie fiindcă se credea că sinodul nu poate trece o Eudecată la un succesor al Sf9ntului . Sinodul progra#at a avut loc în octo#*rie I4/ su* Si##achus0 un sinod cunoscut ca %i sGnodus palmaris – nu#it după construcţia în care a avut loc. .entru ur#ătorii patru ani Ro#a a fost terenul violenţelor. . Aici a avut loc o dezvoltare e8traordinară.G 1lavian a fost forţat de presiunea i#perială să îl anate#atizeze pe Teodor0 Teodoret %i D*as.&!-'&"re% #% c+ F"'*>e& 7" Î8. u este sigur dacă docu#entul a fost autentic. 6l este descris ca un o# cu Fun caracter osciliatoriu %i plăp9nd. 1ilo8en se spune că a declarat: Fdacă nu îi conda#ni pe ace%tia0 îl poţi anate#atiza pe estorie de zeci de #ii de ori %i tot nestorian ră#9i. u#ai în I4. P%!r"%rh+' M%ce6*&"e %' C*&#!%&!"&*.Si##achus a fost de acord să apară în faţa unui sinod de episcopi italieni convocat de Teodoric.acea a fost restaurată în cele din ur#ă în Ro#a prin eforturile0 destul de ciudat0 ale unui diacon ale8andrin pe nu#e 'ioscor.&I//N a fost nepotul patriarhului Lhenadie. 6l a refuzat %i 1ilo8en %i ucenicii lui s&au retras de la co#uniune cu 1lavian.artidul #onofizit care era în cre%tere în Antiohia a fost alar#at %i a reacţionat i#ediat. . Cn I/A el a fost e8ilat pentru că a refuzat să co#unice cu Sever al Antiohiei. oul patriarh0 $acedonie DD M-3.atriarhul $acedonie a oscilat iniţial dar forţa lui de caracter l&a făcut să i&a poziţie %i a stat cu Calcedonul. 'acă docu#entul a fost autentic0 e8istă o contradicţie cu co#porta#entul lui 6lias. Această Eustificare a fost adoptată de al %aselea Sinod Ro#an su* Si##achus în I4H. 1lavian0 #ai înt9i apocrisiar al patriarhului Antiohiei în Constantinopol0 a devenit patriarhul Antiohiei.etru %i a refuzat să se #i%te.rin $acedonie a fost un calcedonian0 el a se#nat FenotiConul. .G )a alegere a fost declarat #onofizit dar #ai t9rziu %i&a schi#*at părţile %i a anunţat apărarea sa la Sinodul din Calcedon. Răspunsul lui 6lias al Derusali#ului nu este cunoscut cu siguranţă0 căci un docu#ent a circulat care a pretins că a făcut aceasta. 'ocu#entul a fost esenţial o conda#nare a Calcedonului. 1ilo8en i&a cerut apoi ca 1lavian să conda#ne Sinodul de la Calcedon. P%!r"%rh+' F'% "%& %' A&!"*h"e" 7" '+. 1ilo8en a luat controlul opoziţiei către 1lavian0 denunţ9ndu&l ca pe un nestorian. 'acă docu#entul a fost autentic0 atunci 6lias a tre*uit să î%i schi#*e #intea. A apărut o altă schis#ă în Antiohia. C#păratul a tre*uit să îl depună. Si##achus s&a întors la Sf9ntul . Cn acest ti#p atitudinea sa faţă de Constantinopol nu a fost conciliatorie 2 Schis#a Acachiană se putea ter#ina nu#ai prin recunoa%terea în Constantinopol a cererilor făcute de Ro#a. 1lavian a răspuns anate#atiz9ndu&l pe nu nu#ai pe estorie ci %i pe Teodor0 Teodoret %i D*as.

Sever0 a făcut&o #ult #ai t9rziu în viaţa sa în ti#p ce era în e8il în Ale8andria0 #enţionează influenţa pe care . Cn -B. 1ilo8en a apelat la î#părat pentru un edict de depoziţie î#potriva lui 1lavian. care a dus la o încăierare fizică în *iserică. ici una din aceste acuzaţii nu a fost capa*ilă să se susţină. 'i#preună cu fratele său #ai *ătr9n0 Sever a #ers în Ale8andria pentru a studia %i a se pregătii pentru o carieră legală. Cn cele din ur#ă C#păratul Anastasie a ordonat ca $acedonie să anate#atizeze Sinodul de la Calcedon %i doctrina celor Fdouă naturi. Keloţii din facţiunea #onofizită au încercat să îl asasineze pe $acedonie pe stradă.etru D*erianul a avut&o asupra lui. 'u%#anii săi au fost de acord că nici o concesiune nu tre*uia să îi #9ntuiască. F"'*>e& % c*&!"&+%! '+.I. Un incident a avut loc în Sf9nta Sofia. C#păratul l&a arestat în secret %i l&a e8ilat. C#păratul a apro*at în întregi#e alegerea lui Sever. 6l pretinde că a început să înţeleagă FrăulG %i Flipsa de evlavieG de la Calcedon prin . $acedonie a fost acuzat de i#oralitate0 o acuză care a fost destul de dificil de dovedit din #o#ent ce $acedonie era un eunucw Tre*uie #enţionat că canoanele <isericii în acest #o#ent au prevenit eunucii de a fi hirotoniţi. Kaharia sa referă la el ca %i la >tur-ator populi? – un agitator al populaţiei. Una dintre anate#e a fost î#potriva Sinodului de la Calcedon F%i toate lucrările lui. )a Sinod în I/A #onofiziţii au ţinut un sinod local pentru al depune pe patriarhul 1lavian. 6l a înspăi#9ntat ele#entul #oderat din grupul său %i sinodul s&a î#pră%tiat fără nici o rezoluţie.acuzele î#potriva lui $acedonie dintre care cea #ai serioasă a fost acuza că $acedonie a interpretat Scriptura după tradiţia e8egetică nestoriană. Sever a sosit în Constantinopol în I4B cu trei sute de #onahi palestinieni pentru a apăra interesele teologice ale necalcedonienilor.G Strategia lui 1ilo8en a fost un e%ec.G Cu acest act curaEos %i deschis $acedonie %i&a pecetluit soarta sa. Cn ti#pul săr*ătoririi liturghiei euharistice cele două facţiuni din cor au strigat versiuni rivale ale Imnului !risaghion. 1lavian0 fiindu&i frică a fost de acord să anate#atizeze Calcedonul %i pe cele Ftrei nu#e. Aici Sever a căzut su* influenţa #onahis#ului. ici o evidenţă nu a putut fi găsită care ar per#ite această depoziţie.G 1lavian nu a părăsit ora%ul #ai repede p9nă ce oponenţii lui au ales un nou patriarh.etru. $acedonie a fost înlocuit ca patriarh al Constantinopolului de Ti#otei al Antiohiei MI//&I/?N0 un #onofizit care a introdus versiunea alterată a Imului !risaghion în folosinţa o*i%nuită a liturghiei la Constantinopol %i a pus nu#ele patriarhilor Ale8andriei în diptice. Aici a intrat în contact cu .G 9ita 'e%eri de Kaharia ne infor#ează că Sever era îndrăgostit de filosofie %i puternic influenţat de )i*anius p9nă ce a citit respingerea lui 5asile a lui )i*anie. Se pare că din sursele noastre sosirea lui Sever în Constantinopol a fost direcţionată î#potriva lucrării lui eftalie0 un #onah din 6gipt care0 fiind #onofizit0 a devenit un susţinător înfocat al Sinodului de la Calcedon. 1ilo8en liderul a tras o listă de %aptezeci%i%apte de anate#e cer9ndu&i lui 1lavian să le se#neze.isidia în apro8i#ativ -.!% . u a fost nici unul altul dec9t un o# capa*il din #i%carea #onofizită nu#it Sever. Cn Antiohia au iz*ucnit răscoale. )a vre#ea Sinodului din 6fes în -H/ *unicul lui Sever a fost episcop de Sozopolis %i a fost unul dintre episcopii care l&au depus pe estorie.etru a vizitat ora%ul în -BB. Sever a provenit dintr&o distinsă fa#ilie cre%tină.etru D*erianul 2 %ti# că . el a părăsit Ale8andria pentru a #erge în <eirut pentru a studia dreptul cu )eonţiu. Se er %' A&!"*h"e" u este o e8agerare că Sever al Antiohiei Mpatriarh din I/A p9nă în I/BN este una dintre cele #ai i#portante personalităţi %i cel #ai i#portant teolog al non&calcedonienilor.& A&!"*h"% Cu $acedonie #utat din patriarhatul Constantinopolului %i înlocuit de Ti#otei0 #onofiziţii din Antiohia au luat o #odalitate de a*ordare #ai deschisă î#potriva lui 1lavian0 care0 incidental l&a criticat pe $acedonie. A fost născut în Sozopolis în . Această acuză nu a fost adusă î#potriva lui $acedonie. A fost acuzat că a fost responsa*il pentru notele religioase din Constantinopol.G 6ra prea t9rziu. Cnainte de a pri#ii un răspuns de la î#părat0 guvernatorul i#perial de Antiohia a sugerat ca 1lavian să părăsească ora%ul pentru propria sa siguranţă %i Fde dragul păci %i al ordinii. $ulţi dintre cei răsculaţi au fost #onahi #onofiziţi. FAceastă II . Sozopolis a fost unul dintre ora%ele centrale ale susţinătorilor apolinarieni în anii H?4u0 un grup teologic care susţinea că trupul lui Hristos era FcerescG sau Fdin ceruri.

Re *'!% '+" V"!%'"%& G*!+' Cn adăugare la protestele din partea trupelor cărora li s&a negat proviziuni de către Dpatie0 5italian Lotul s&a revoltat pentru #otive religioase. 5italian a voit să rectifice depunerea lui 1lavian %i a lui $acedonie.alestinei. C9nd ofiţerii s&au întors0 5italian %i&a retras trupele. ne spune că Sever a stat la #ănăstirea lui Ro#an l9ngă 6leutheropolis0 o #ănăstire care era puternic anti& calcedoniană. Anastasie Scriptorul0 autorul etiopian al 9ita 'e%eri. Sinodul de la Calcedon a avut un efect *enefic asupra necalcedonienilor 2 le&a descoperit că Apolinarie %i 6utihie %i orice tendinţă teologică din acea direcţie0 a e%uat să e8plice adecvat taina #9ntuirii.etru al D*eriei a oferit %i a îndeplinit sacrificiul raţional. C#păratul Anastasie l&a tri#is i#ediat pe distinsul ofiţer0 . C9t pentru noi0 noi ne #i%că# pe calea î#părătească0 întorc9ndu&ne feţele de la păcatele chinuitoare de la o parte la alta %i %tiind că cel ce trăie%te pe înălţi#i %i locuie%te prin natură în grandoare este vrednic de 'u#nezeu care Fs&a golit pe SineG %i a devenit autorul #9ntuirii noastre. Cn anii -34u calcedonienii erau în #aEoritate în . Acesta a fost responsa*il pentru convertirea tri*urilor saracene care trăiau la graniţa estică a . Sever a fost hirotonit %i %i&a sta*ilit propria #ănăstire l9ngă $aiu#a. 6fectul a fost de a aduce teologi serio%i ca Sever0 1ilo8en %i . Sever e8cla#ă: FSă nu acceptă# #iracolele ca să distruge# %i să supri#ă# carnea0 nici acţiunile u#ane %i sărăcia voluntară pentru a nega %i di#inua divinitatea.N %i Sava. Co#andatul forţelor #ilitare din Tracia din înt9#plare a fost nepotul lui 1lavian cel depus 2 5italian Lotul. Suspect9nd că lui Chiril i s&a poruncit să îl o#oare0 5italian a fost pregătit %i a lovit pri#ul0 o#or9ndu&l pe Chiril.alestina 2 aceasta a fost în esenţă rezultatul influenţei patriarhului 6lias M-3-&I/.co#uniune o ţin0 ca să vă atrag aproape ca să vă trag la ea cu cea #ai #are asigurare %i cu o #inte sta*ilă0 c9nd Sf9ntul nostru părinte . u la #ultă vre#e după ce Sever a fost hirotonit patriarh al Ale8andriei0 5italian Lotul s&a revoltat. Totu%i î#păratul Anastasie a si#ţit o greutate0 căci un senti#ent pro&calcedonian cre%tea toc#ai acolo unde conta politic %i #ilitar 2 provinciile 6uropei0 în special Tracia. Acu# %i&a dedicat toată învăţătura %i energia cauzei anti&calcedoniene. Sever a refuzat să fie în co#uniune cu ei. Cn pri#ul salt asupra Constantinopolului 5italian a ocupat su*ur*iile. Anastasie l&a înlocuit pe Dpatie cu un ofiţer e8peri#entat nu#it Chiril0 care a #ăr%ăluit în spre regiunea în care s&a retras 5italian. 5iaţa lui Kaharia ne relatează un portret fascinant a anilor de studenţie a lui Sever. Cn Constatinopol Sever a scris î#potriva eutihienilor %i apolinarienilor. Cn siriacă e8istă două scrisori ale lui Sever0 de%i au fost scrise în greacă 2 una de Kaharia 7Scoalasticul@ care a fost scrisă în ti#p ce Sever era patriarh al AntiohieiP cealaltă de Doan stareţul #ănăstirii <eith&Aftonia în Siria. Cea #ai interesantă portretizare a personalităţii lui Sever vine din scrisorile sale %i teologia lui este văzută #ai vivid prin predicile lui dec9t prin lucrările teologice. Sever s&a concentrat pe interpretarea teologiei Sf9ntului Chiril care a fost foarte i#portantă în Philateles. Să întoarce# această se#i&#o%tenire celor care sunt cinstitori de o# sau docheti%tilor %i care prin reaua lor voinţă %i lipsă de evlavie cauzează diviziuni. I. 5italian a fost invitat să intre în ora% pentru a discuta pro*le#a cu î#păratul dar plin de înţelepciune a refuzat. 6l a petrceut ti#p la #ănăstirea lui .etru în $aiu#a. .rincipalul #otiv pentru o astfel de concentrare asupra anilor de studenţie a lui Sever au fost răspunsul la acuzaţia că Sever a fost la ini#ă un filosof0 virtual un păg9n %i că interesul lui Sever faţă de cre%tinis# a fost pur intelectual %i că în ti#pul vieţii sale în Ale8andria %i <eirut Sever nu a arătat deloc un interes serios în credinţa cre%tină.G $onofiziţii au părut că triu#fă.G Sever a pri#it *otezul0 a condus o profesiune în lege în favoarea vieţii #onahale %i a #ers la Derusali#. . Cn loc el %i&a tri#is ofiţerii pentru a se înt9lnii cu Anastasie0 care i&a #ituit cu daruri pro#iţ9ndu&le tot ce î%i doresc0 inclusiv o a%ezare a pro*le#ei religioase *azată pe poziţia <isericii Ro#ei. 'e e8e#plu0 în Predică la Bote$ din I/.atricius0 pentru a vor*ii pentru 5italian care a #enţionat clar cele două #otive al revoltei sale: rectificarea nedreptăţii lui Dpatie faţă de trupele sale %i pentru a o*ţine o încredinţare pentru a reţine crezul ortodo8.etru D*erianul să respingă facţiunea e8tre#istă #onofizită. 6l a pretins că îi reprezintă pe calcedonieni care au fost înfuriaţi cu privire la noua for#ă a Imnului !risaghion.

&!re .% =*r8"#6%# 7" .e !r*& %' '+" I+#!"& I 7" I+#!"&"%& I C#păratul Anastasie la începutul lui iulie I/B a #urit fără copii. Ne9*c"er"'e . Dustin0 ţăranul #acedonian care s&a ridicat la o înaltă poziţie #ilitară0 a fost ales î#părat. > delegaţie papală a fost tri#isă la Constantinopol 2 6nnodius de .8. 'ata sinodului a fost sta*ilită pentru iulie I/I. 'oi ani #ai t9rziu s&a încercat o altă rezoluţie. Controlul #onofizit sau necalcedonian asupra *isericilor estice a depins în esenţă de î#părat0 care în I/. 'e această dată papa Hor#isdas %i&a făcut proprii ter#eni0 noii ter#eni au fost că tot ce s&a scris de papa )eon pentru credinţă tre*uia acceptat ca autoritativ0 nu nu#ai nu#ele lui Acachie ci %i nu#ele lui 6ufe#iu0 $acedonie %i Ftoţi cei care au #urit în co#uniunea catolicăG tre*uiau anate#atizaţi. Cn acest ti#p facţiunile #onofizite0 care încă #ai aveau susţinerea î#păratului0 au fost capa*ile să insereze suferinţă procalcedonienilor0 în special în ariile #ai estice. 68perienţa de #ai înainte a tri#iterii legaţilor papali0 după cu# a fost cazul cu $isenus0 nu a tre*uit să fie repetată.avia a fost unul dintre delegaţi 2 cu instrucţii precise de la papa Hor#isdas cu# să trateze cu propunerea î#păratului pentru un sinod0 astfel că papa Hor#isdas a scris o întreagă docu#entaţie de la care ei nu puteau devia. Re%c)"% c%'ce6*&"%&( . 'e%i ter#enii au fost de acceptat î#păratului0 Schis#a Acachiană v&a fi rezolvată trei ani #ai t9rziu toc#ai pe te#elia pusă de papa Hor#isdas în I/I. > schi#*are a*ruptă în poliţele ecclesiale a avut loc. C#păratul Anastasie a respins soluţia propusă.apa Hor#isadas a fost gata să vină la Constantinopol dacă prezenţa lui era necesară. . .era de %aptezeci de ani.(r%!+' A&%#!%#"e Scrisori către papa Hor#isdas au fost schi#*ate. Urc%re% .%.& C*&#!%&!"&*. 5italian a făcut singur că <iserica din Ro#a v&a fi reprezentată %i s&a convenit că î#păratul să co#unice cu papa Hor#isdas MI/-&IAHN. FRecunoa%teţi cele patru sinoadew I? .apa Hor#isas a pus pro*le#a în suspensie dar între ti#p calcedonienii au reacţionat î#potriva scaunului ro#an 2 patruzeci de episcopi ilirieni au apelat la Ro#a pentru reconciliere. . Ur#ătorul î#părat a fost un prefect ortodo8 al gărzii pretoriene0 Dustin D.'upă ce a o*ţinut #ai #ulte victorii asupra forţelor i#periale ale lui Anastasie %i după ce a sechestrat apro8i#ativ două sute de vase în porturile Traciei0 5italian a apărut din nou în su*ur*iile Constantinopolului. Şi de această dată 5italian %i&a luat un angaEa#ent serios 2 restaurarea păcii în <iserică a fost sta*ilită prin convocarea unui sinod ecu#enic care tre*uia ţinut în Heraclea în anul ur#ător. Dustin D MI/B&IA?N %i&a adus i#ediat nepotul său0 Dustinian MI/B&I. )egaţii s&au întors fără să îndeplinească ceva. C#păratul Anastasie s&a înt9lnit cu un negociator fle8i*il în persoana papei Hor#isdas. C#păratul a început să răscoale senatul ro#an î#potriva papei Hor#isdas.atriarhul0 Doan din Capadochia0 a fost pri#it cu strigăte din partea congregaţiei. C#păratul a tri#is din nou soli pentru a negocia cu 5italian. u#ai la c9teva săptă#9ni după ascensiunea lui Dustin %i Dustinian a avut loc o scenă în Sf9nta Sofia0 detaliile sunt relatate în $ansi B0 /4I? ff.*' <iserica a fost plină pentru o sluE*ă pentru s9#*ătă seara0 plină de zeloţi din partidul calcedonian0 laici %i #onahi. u a avut loc atunci.IN în guvernul i#perial 2 Dustinian a fost responsa*il pentru poliţe în ti#pul do#niei unchiului său care a înse#nat o poliţă #ilitară e8lcusivă. Cn acest #o#ent0 î#păratul Anastasie a #urit. Sinodul a tre*uit să recunoască fără de echivoc Sinodul de la Calcedon %i 9olumul papei )eon ca %i o nor#ă pentru ortodo8ieP scrisoarea î#păratului a cerut se#năturile episcopiilor tre*uind să afir#e condiţia fără calificareP toţi episcopii tre*uiau să facă o profesiune for#ală a ortodo8iei în *isericile lor %i să conda#ne prin nu#e liderii #onofizitis#ului0 episcopii tre*uiau0 în prezenţa #artorilor să se#neze for#ula care conţinea o definiţie a credinţei trasă de la notarii papaliP cazurile e8ilării episcopilor tre*uiau e8a#inate din nou scaunul ro#an %i acei episcopi acuzaţi de persecuţia ortodoc%ilor tre*uiau Eudecaţi de papă.

F6ste de dorit reconcilierea0 dar în ter#enii daţi. Un nou î#părat putea înse#na o schi#*are în perspectiva teologică. Cn acest #o#ent r9nduiala sta*ilă %i tolerantă de su* arienii ger#anici părea prefera*ilă unirii cu scaunele patriarhale de su* conducerea i#perială toc#ai din cauza tul*urării teologice din est %i din cauza i#posi*ilităţii predicti*ilităţii î#păraţilor. Hor#isdas a refuzat dar a tri#is o delegaţie de cinci oa#eni 2 IB .G Ne9*c"er"'e '+" I+#!"&"%& c+ .atriarhul a procla#at în cele din ur#ă ca Ftoţi care %tiu că Sever s&a separat de <iserică %i din #o#ent ce el este conda#nat de canoane0 *ineînţeles că el este anate#awG Cei care au orchestrat de#onstraţia nu au fost #ulţu#iţi să a*andoneze pro*le#a în acest stadiu.$ulţi ani trăiască C#păratulw Scoateţi&l pe Sever $aniheulw $ulţi ani trăiască patriarhulw Aruncaţi&l pe noul Dudaw Sf9nta $aria este !heotoCosw Cel care neagă aceasta este un #aniheuwG .& A&!"*h"% Calcedonienii din Antiohia erau %i ei activi. Anunţătorul sluE*elor a continuat într&un fel organizat. F u vei pleca p9nă ce nu îl vei anate#atiza pe Sever %i vei recunoa%te sinoadelewG . . Ter#enii #ei sunt după c9te %tiţi căci ei au fost scri%i cu un an în ur#ă %i nu se vor schi#*a. 6l l&a invitat pe Hor#isdas la Constantinopol. Cinsti# a#intirea lui )eon. $ai e8ista posi*ilitatea ca reuniunea cu î#păratul să aducă în viitor #ai #ulte erezii teologice în <iserică0 lucru de care Hor#isdas era con%tient.atriarhul le&a e8plicat eveni#entul restului patriarhilor scriindu&le că acţiunea congregaţiei a fost Finspirată divin. Dustinian nu a fost în poziţie de a negocia fiindcă ţelul lui a fost recucerirea Dtaliei0 un ţel destul de dificil de realizat fără susţinerea episcopului Ro#ei. Dustinian a schi#*at deEa scrisori cu papa Hor#isdas0 indic9nd clar papei care sunt intenţiile lui. 1ie că Acachie tre*uia conda#nat sau nu v&a e8ista nici o reuniune. Hor#isdas0 pe de altă parte0 nu avea ni#ic de pierdut fiindcă conducerea lui Teodoric era tolerantă %i poziţia lui ca papă sta*ilă. FAduceţi&i pe cei e8ilaţiw Rupeţi oasele lui estorie %i 6utihiew Alungaţi&i pe #aniheiw Alungaţi&l pe Ştefanw Aruncaţi&l pe Sever0 Dudaw Sf9nta $aria este !heotoCosw Anate#a pentru toţi care o neagăwG 'in nou patriarhul a procla#at aderenţă faţă de Sinodul de la Calcedon dar congregaţia a nu a per#is ca serviciul să continue p9nă ce dipticele a fost alterat0 p9nă ce nu#ele lui Sever a fost #utat. Cn cele din ur#ă0 în ti#pul unei pauze a congregaţiei0 din cauza epuizării0 unul dintre clerici a început să c9nte !risaghinoul %i corul i s&a alăturat. FAnate#atizează&l pe Severw Să nu co*ori p9nă ce nu îl vei anate#atiza pe ereticw 'ec9t nu#ai dacă ave# un răspuns0 vo# sta aici toată noapteawG . 6l nu a fost surprins de faţa lui Doan al Derusali#ului0 pentru care nu a avut destul respect.atriarhul a cerut lini%te pentru ca sluE*a să poată să ai*ă loc dar strigătele au continuat. SluE*a a fost î#plinită dar în ziua ur#ătoare liturghia a fost întreruptă de strigăte si#ilare.% =*r8"#6%# Kelo%ii de la Calcedon au tre*uit să a%tepte0 căci prioritatea lui Dustinian a fost de a rezolva schis#a cu Ro#a. . Aceasta nu a #ulţu#it congregaţia.atriarhul0 într&un stadiu de panică după cu# relatează sursele0 s&a consultat cu restul episcopiilor care au fost prezenţi la sluE*ă.apa Hor#isdas a răspuns M'crisoarea ABN că Dustinian a %tiut care au fost ter#enii. u este destul at9tagG . u le&a# văzut noi trupurile st9nd pe străzigG Unii #onahi l&au acuzat pe Sever de cri#e %i de păcat. Re%c)"% c%'ce6*&"%&( .G Cn scrisoarea sa Dustinian0 care a căutat o reconciliere cu necalcedonienii0 a scris: Fpri#i# Calcedonul.atriarhul a scos nu#ele lui Sever din diptice %i l&a anunţat congregaţiei.G Doan al Derusali#ului a replicat că s&a *ucurat în anate#atizarea lui Sever. . Cntr&una din scrisorile lui Sever scrie că singurul #otiv pentru care Doan a fost făcut patriarh al Derusali#ului a fost din cauza caracterului său Fnesta*il. 6i au scris patriarhului Constantinopolului o petiţie î#păratului pentru a&l #uta pe Sever. .%. Dustinian a scris lui Hor#isdas din nou0 asigur9ndu&l că v&a face tot cei stă în putere să se înt9lnească cu cerinţele papei.entru #ai #ult de o oră a continuat co#oţia în <iserică. Sever a fost con%tient de ce a avut loc.apa Hor#isdas a fost infle8i*il. Citi# nu#ele voastre în diptice. . 6l este un lup0 nu un păstor0 un eretic %i un cri#inal care îi întoarce pe evrei li*eri asupra credincio%ilor %i îi #asacrează.atriarhul Doan0 care a se#nat FenotiConul a fost în cele din ur#ă forţat să procla#e cele patru sinoade de la a#von.

entru Doan a fost dificil ca te#ele pontice %i asiatice să convingă toate cererile 2 ei au fost senzitivi cu privire la conda#narea celor care au #urit0 un su*iect care v&a fi ridicat din nou la Sinodul Cinci 6cu#enic cu privire la conda#narea post#orte# a lui Teodor0 Teodoret %i D*as. F1or#ulaG după cu# a fost se#nată de patriarhul Doan a fost astfel în cele #ai i#portante secţiuni.episcopii Ler#anus %i DoanP preotul <landus %i doi diaconi0 1eli8 %i 'ioscor.ărinţilor0 anate#atiză# toate ereziile0 dar în special cea a ereticului estorie %i cu el0 îi anate#atiză# pe 6utihie %i pe 'ioscor.etru %i pe această piatră voi zidi <iserica $ea.ărinţilor %i în duhul lui Hristos te gră*e%ti să scoţi pe cei care rup pacea0 să renunţe la toţi ereticii respin%i de tine0 căci eu ţin sfintele <iserici ale *ătr9nilor %i a noii noastre Ro#e să fie o singură <iserică %i definesc scaunul Apostolului . care au fost conda#naţi la Sf9ntul Sinod din Calcedon0 pe care îi î#*răţi%ă# %i îi ur#ă#. Hor#isdas a voit să ascundă un su*iect %i nu să conda#ne deschis pe $acedonie %i 6ufi#iu dacă nu#ele lor au fost #utate din diptice.etru al Antiohiei cu ur#a%ii săi %i cu toţi cei care au fost #enţionaţi #ai sus 7aceasta este cauza #odificată de legaţii papali astfel că Doan nu îl v&a anate#atiza pe 6ufi#ie %i $acedonie@. Dnstrucţiunile date acestor cinci au fost că ei nu tre*uiau să negocieze. F> parte #are a episcopilor greci nu au putut fi o*ligaţi0 chiar %i cu folosirea focului %i a sa*iei0 pentru a conda#na nu#ele episcopilor care au #urit după Acachie. Căci nu este posi*il să trece# de deter#inarea 'o#nului nostru Disus Hristos care a spus: Ftu e%ti . Cn această prefaţă Doan a reu%it să #odifice pretenţiile scaunului ro#an căci identific9nd noua %i vechea Ro#ă el a per#is scaunului Constantinopolului să se î#părtă%ească de privilegiile cu care i-ellus Formisdae le&a rezervat pentru scaunul Ro#ei.etru %i a ora%ului i#perial ca fiind unul.ri#ul punct al #9ntuirii este că tre*uie să ţine# regula dreptei credinţe %i să nu devie# în nici un fel de la tradiţia . Cn i-ellus Formisdae a e8istat o conda#nare a lui Acachie %i a succesorilor lui %i a î#păraţilor Kenon %i Anastasie.G $ai înainte de a se#na aceasta Doan a insistat pe predicarea ei0 după o*i%nuitul schi#* de salutări frăţe%ti cu: Fc9nd a# pri#it scrisoarea voastră0 #&a# *ucurat cu o *ucurie duhovnicească pentru sfinţia ta fiindcă tu cauţi să une%ti *isericile lui 'u#nezeu după vechea tradiţie a .G Doan î%i e8pri#ă acordul său total cu tot ceea ce a fost făcut la cele patru sinoade ecu#enice %i denunţă pe toţi cei care au pertur*at aceste sinoade. 'orind0 prin ur#are0 să nu căde# de la această credinţă %i ur#9nd în toate r9nduielile .. îl anate#atiză# pe Ti#otei paricidul0 poreclit . Dustinian i&a e8plicat situaţia lui Hor#isdas într&o scrisoare..G 'elegaţia ro#ană a sosit în Constantinopol în #artie a lui I/3 *ucur9ndu&se de o pri#ire generoasă..0G un fapt care a fost ignorat de Ro#a în acel #o#ent. Apro*ă# %i î#*răţi%ă# toate epistolele lui )eon0 papa ora%ului Ro#a pe care le&a scris cu privire la dreapta credinţă.uterea delegaţiei se pare că a ră#as cu diaconul 'ioscor0 căci el a fost cel care a purtat o corespondenţă cu Hor#isdas. . 6l adoptă %i face propriile cuvinte for#ule papale. Scrisoarea papei Hor#isdas către Doan patriarhul Constantinopolului a fost directă. i-ellus Formisdae a conţinut afir#aţii pe care nici un episcop al estului nu le&a se#nat #ai înainte..G Aceste cuvinte sunt dovedite de efectele lor0 căci în scaunul apostolic religia catolică este ţinută neviolată. Cn acela%i fel îi conda#nă# %i îi anate#atiză# pe . 6i au fost acolo pentru a prezenta ter#enii.G 6pifanie a ur#at după Doan ca patriarh al Contsnatinopolului %i el a I3 . F u încercaţi să apăraţi conda#naţi ca Acachie. 'upă cu# a# spus #ai înainte ur#9nd scaunului apostolic0 predică# toate lucrurile care au fost declarate de cei #orţi.atriarhul Doan a pri#it cererile ro#ane0 dar nu#ai după discuţii0 a se#nat i-ellus Formisdae în prezenţa î#păratului0 senatului %i a legaţilor papali..isica %i conda#nă# pe ucenicul lui %i ur#a%ul în toate lucrurile0 .etru 7$ongus@ al Ale8andriei0 îl anate#atiză# pe Acachie0 fost episcop de Constantinopol0 care a devenit co#plicele %i ur#a%ul lor %i cei care au co#uniune cu aceste persoane0 v&a cădea su* o conda#nare sau Eudecată ase#ănătoare. .ărinţilor. Consecvent nădăEduiesc că voi fi în co#uniune cu voi0 co#uniunea predicată de scaunul apostolic0 în care constă toată solidaritatea %i întregul credinţei cre%tine0 pro#iţ9nd viitorului că la săr*ătorirea sfintelor taine nu v&a fi făcută nici o #enţiune a nu#elor celor care s&au separat de co#uniunea <isericii catoliceP adică0 a celor care nu sunt de acord în toate lucrurile cu scaunul apostolic. Tre*uie #enţionat că patriarhul Doan a fost pri#ul episcop al Constantinopolului care a folosit titlul de F. $ai *ine0 #utaţi&vă din contactele cu erezia anate#atiz9nd pe el %i pe ur#a%ii lui.. Dustinian0 generalii săi %i senatul s&au înt9lnit cu delegaţii la zece #ile de la ora% %i i&au condus în ora%. . Cuvintele sunt cuvinte ale episcopului Ro#ei dar el le&a cerut episcopiilor estului să le se#neze.atriarh 6cu#enic. F.

Dustin a sugerat că Antiohia a #9nuit %i a gră*it poziţia patriarhului Antiohiei asupra diaconului ro#an 'ioscor. > persoană0 )ogosul divin care era posesorul a două naturi 2 natura divină din ve%nicieP %i natura u#ană de la concepere.apa a inserat o scurtă declaraţie de credinţă în care nu se #enţionează prerogativele scaunului Ro#ei. F$ulţi dintre sfinţiţi sluEitori ai . Cn cele din ur#ă $a8enţiu a plecat cu un grup din #onahii lui la Ro#a în vara lui I/30 lu9nd cu sine o scrisoare su*liniată de g9ndirea teologică conte#porană din Constantinopol. . Scaunul ro#an a fost incapa*il de a înţelege co#ple8itatea controversei teologice.apa i&a scris patriarhului 6pifanie %i l&a î#puternicit să acţioneze de partea sa în est 2 oricine era ad#is la co#uniune cu <iserica Constantinopolului a fost considerat în co#uniune cu <iserica Ro#ei. Această for#ulă nu conţinut ter#enul #onofizit Fcare a fost crucificat pentru noi.ontului %i ai Asiei %i #ai presus de toate cei la care se refereau la >rient0 au găsit dificil %i chiar i#posi*il să scoată nu#ele pri#ilor lor episcopi. $onahii au avut un rol activ în această poziţie teologică0 în special #onahii sciţi. Au e8istat #ulţi calcedonieni în est care nu au acceptat crezul că FUnul din Sf9nta Trei#e a suferit în carneG un crez prin care era în confor#itate cu 6natema a doispre$ecea a sf9ntului Chiril că F'u#nezeu )ogosul a suferit în carne.G Cn Constantinopol legaţii papali %i&au descoperit lipsa lor de fa#iliaritate cu doctrina teologică.4 . Cn Constantinopol au e8istat discuţii despre aceasta chiar #ai înainte ca delegaţii papali să sosească0 lucru pe care îl %ti# din corespondenţa lui 'ioscor cu papa Hor#isdas. Ce s&a înt9#plat de fapt a fost că papa nu a accentuat pretenţiile pentru scaunul său pe care le&a făcut #ai înainte %i a lăsat pro*le#a în #9inile lui 6pifanie. Cn corespondenţa sa cu papa Hor#isdas 'ioscor s&a referit la ei ca %i la Faprin%i de diavol0G ca %i la oponenţi la Frugăciunile pentru toţi cre%tiniiG %i ca fiind condus de un Fstareţ fals0G $a8enţiu. 6l era #ai înt9i interesat de Ale8andria %i Antiohia. Această persoană divină0 centru unirii %i al unităţii în Disus Hristos0 a e8peri#entat viaţa naturii divine %i viaţa naturii u#ane.. . )a aceste discuţii nu s&a rezolvat ni#ic. Acceptarea =ormulei !heopaschite a inclus o acceptare deplină a u#anităţii0 a naturii u#ane a lui Hristos fără să se i#plice în nici un caz că natura u#ană %i&a avut propriul ipostas0 propria persoană.G Ca răspuns dat î#păratului papa îl o*ligă pe î#părat să îi forţeze să îi o*lige la unire %i unifor#itate. Aici tragedia Calcedonului %i inco#pletitudinea lui este lăsată goală.apa Hor#isdas a pri#it scrisoarea lui Doan %i cea de la Dustinian destul de t9rziu.G A avut apoi alte g9nduri %i în cele din ur#ă a respins =ormula !heopaschită 2 din c9te se pare nu at9t de #ult pentru #otive teologice c9t pentru si#plul #otiv că părea Fnouă. ei au fost pregătiţi să se apăre de orice pericol dec9t să co#ită o astfel de faptă. C9teva discuţii au avut loc între ace%ti #onahi %i legaţii papali0 discuţii ordonate să ai*ă loc su* Dustin. 6ra clar lui Hor#isdas că p9nă %i acceptarea ter#enilor Constantinopolului nu înse#na că %i alte ora%e din i#periu îi vor ur#a. F6i sti#ează viaţa #ai #ult dec9t #oartea0 dacă ar tre*ui să îi conda#ne pe cei care sunt #orţi %i a căror viaţă0 atunci c9nd au fost în viaţă0 a fost #ărirea oa#enilor lor..G Această poziţie teologică0 cunoscută ca >formula theopaschită? a fost deplin consistentă cu esenţa definiţiei credinţei după cu# a fost ea afir#ată la Sinodul de la Calcedon. 6ste se#nificativ că papa Hor#isdas #ai înt9i a pri#it i-ellus a lui $a8enţiu %i l&a apro*at Fîn faţa #artorilor episcopilor0 laicilor %i senatului Ro#ei. 6i au fost lipsiţi de tact %i au devenit destul de nepopulari. Cel #ai i#portant0 ei au fost percepuţi ca %i reprezentanţii unei Fteologii străine.scris cu privire la aceia%i situaţie. Hor#isdas s&a opus ideii fiindcă îl avea pe 'ioscor în #inte pentru scaunul Ale8andriei.G Dustin îl chea#ă pe papă să u%ureze cererile Fcu scopul de a unii *isericile %i în special <iserica din Derusali# asupra căreia se v&a revărsa *unăvoinţa0 ca fiind #aica nu#elui cre%tin0 astfel că ni#eni să nu îndrăznească să se separe de <iserică. FAntiohia0G scria Hor#isdas0 Far fi o arie co#plet nouă pentru tine0 dar Ale8andria o %tii din .G C#păratul Dustin a scris despre acela%i su*iect %i #enţionează Fa#eninţările %i persecuţiileG angaEate pentru a introduce clericii %i laicii acestor episcopii pentru a fi de acord cu #utarea nu#elor. . 'ioscor a relatat că ei au fost anti& ro#ani0 lucru ce pare acurat. .? o perspectivă teologică care părea că zăpăcea Ro#a. 'in iunie I/3 înainte0 papa Hor#isdas a auzit lucruri rele despre #onahii sciţi care susţineau acest punct de vedere.ersoana 'ivină 5e%nică care a devenit o# a e8peri#entat suferinţa o#ului. .G Şi aici se poate si#ţii influenţa 9olumului papei )eon %i incapacitatea lui de a afir#a o noţiune %i o definiţie a persoanei. Cn iulie I/3 Dustinian l&a avertizat pe papa Hor#isdas într&o scrisoare că unirea %i pacea nu vor avea loc fără un răspuns repede %i favora*il #onahilor.G Această poziţie teologică a descoperit doctrina incipientă a lui >enhGpostasis.9nă la vre#ea c9nd Hor#isdas a răspuns în iulie I/3 el a scris o Frăscoală a*do#ina*ilăG inspirată de episcopul de Tesalonic 'orotei.

Apro8i#ativ cincizeci%icinci de episcopi au refuzat lucru pentru care au fost depu%i %i e8ilaţi.ărturisirea de credinţă.e&!r+ Se er Un edict i#perial a fost tras care a o#is specific 6giptul.avel în ora%ul i#perial dar legaţii papei s& au opus0 o*iect9nd că el tre*uie să fie hirotonit în Antiohia Fîn confor#itate cu vechea tradiţieG %i să evite repetarea rezultatului hirotonirii de #ai înainte în Constantinopol a unui episcop pentru scaunul antiohian.G i#ic nu a ie%it din această situaţie cu Ale8andria0 căci Dustin nu a voit să ri%te o re*eliune egipteană. Se pretinde că hirotonirea lui a fost o reco#pensă pentru lucrarea ca %i un sluEitor civil.retenţia lui $ihail Sirianul din Cronica M30 /HN că toată do#nia lui Dustinian a fost una de persecuţii nu este o e8agerare. E6"c!+' "8.avel i s&a rezistat puternic %i că Foa#eniiG au cerut #artiriul lui. S&a raportat din surse că el %i Fvicleanul AesculapiusG au pierit în cutre#urul din IA. Dustinian a decis să aplice #ai #ultă forţă î#potriva acestor #onahi ne&calcedonieni %i 6fre# a voit să îi aEute 2 el a reînnoit poliţa lui .. Succesorul lui 6ufrasie0 6fre# de A#ida a fost comes orientis #ai înainte de hirotonirea lui. S& au ridicat acuzaţii de origine #orală î#potriva lui . 5italian a fost ucis #ai înainte ca să î%i poată e8ecuta ordinul. 'in cauza relaţiei speciale a lui 5italian cu 1lavian0 5italian a fost plin de ură î#potriva lui Sever. 'e aici0 Dustin %i Dustinian au fost capa*ili să i#pună o ordine e8ternă a susţinerii calcedoniene dar nu se putea evalua senti#entele populaţiei0 o populaţie inti#idată de posi*ilitatea unei persecuţii dacă se acţiona. . >rdinul de arest i&a fost încredinţat lui 5italian0 conducătprul de #ai înainte a revoltelor î#potriva lui Anastasie %i care acu# era comes orientis. Chronicon Edessenum vor*e%te despre FcurăţireaG Antiohiei în I/B&I/30 o FcurăţireG î#potriva anti&calcedonienilor.aul. .ersecuţia a fost dusă #ai înt9i î#potriva #onahilor anti&calcedonieni %i a co#unităţilor lor 2 în special în Siria în ariile în care siriaca era li#*a <isericii./ . )a finele do#niei lui Dustin D se pretinde că edictul care a procla#at aderenţa la Sinodul de la Calcedon a fost ascultat0 unde nu s&a făcut nici o încercare serioasă. 1ilo8en într&una din scrisorile lui pretinde că lui . )aicii au fost un alt su*iect. Cn . Autorităţile i#periale au realizat ce fel de caracter avea Sever0 căci ele au fost cele care au scos un ordin pentru arestul lui 2 evident el nu a fost genul de persoană care să î%i schi#*e poziţiile teologice la co#andă i#perială. Constantin a încercat să îl hirotonească pe . 68istă o revelaţie interesantă cu privire la 9ita lui Doan Tella. >rice încercare de a reinterpreta FenotiConul în ter#eni calcedonieni nu a fost ni#ic #ai #ult dec9t o încercare de a restaura Fdoctrina necurată a lui estorie.aul 6vreul0 a fost ridicat pe scaunul patriarhal al Antiohiei. $onahii anti&calcedonieini fie au fugit în 6gipt sau au îndurat persecuţie. Cn acest edict către ForientG s&a decretat că toţi episcopii tre*uie să accepte Calcedonul său să î%i părăsească scaunele. 1ilo8en a realizat că separaţia finală a venit.G 6l a fost episcop ti#p de cinci ani în care pacea a fost resta*ilită ariei. 6l s&a re#arcat în poziţia de serviciu civil cu lucrări de salvare după cutre#ur. A fost ur#at de 6ufrasie0 care a fost0 după sursele #onofizite0 un o# F*l9ndG %i FgenerosG 2 sursele #onofizite se referă la el ca %i la un Fslă*ănog. Toate <isericile au fost FconfiscateG sau luate pentru folosirea celor care au acceptat Calcedonul.avel0 cer9ndu&i&se de#isia sau depunerea. 1ilo8en a fost prins %i conda#nat la e8il în Langra.trecut %i tu ai fi e8act persoana care ar putea aduce ace%ti oa#eni în ordine.G >rice pro*le#ă a interco#uniune cu calcedonienii a fost lipsită de discuţie. Antiohia a prezentat o situaţie diferită. scrisă #ai înainte de a #urii în IAH0 1ilo8en a scris Fcă asupra acelui sinod a stat un *leste# %i pe toţi cei care au fost de acord cu elG 2 un *leste# ve%nic. I*%& 6e Te''% . Sever a fugit în 6gipt cu prietenul său Dulian Halicarnassus.aul0 un Fprez*iterG din Constantinopol %i cunoscut istoric ca %i . .!%re% C%'ce6*&+'+" 7" *r6"&+' 6e %re#! .er"%' c%re *$'"9% '% %cce. Scaunul Antiohiei a fost considerat vacant. $aEoritatea congregaţiei a crezut în ascultare faţă de legea i#perială0 totu%i nu au acceptat Calcedonul 2 căci el tre*uia acceptat. Sursele pretind că cruzi#ea sa faţă de #onofiziţii din 6dessa l&au făcut infa# 2 #onahi erau o#or9ţi dacă refuzat să se confor#eze.

C9nd reco#pensa în cele din ur#ă a venit de la 6fre#0 persanii au si#ţit că este datoria lor să îl predea pe Doan în confor#itate cu înţelegerea. S&a părut că edictul i#perial a oprit proliferarea hirotonirilor #onofizite.ersanii au fost capa*ilă să îl depisteze pe Doan0 l&au găsit în pe%tera unui ere#it %i l&au adus în isi*is. 6l a ră#as într&o chilie fără nici un interes de a accepta vreo poziţie clericală 2 i s&au oferit c9teva. Doan nu l&a deza#ăgit pe Sever0 căci el a călătorit în Eurul provinciilor în zdrenţe organiz9nd pe necalcedonieni.G C9nd el a profesat că a e8istat Fo unire inefa*ilă %i inco#prehensi*ilăG ale celor două naturi0 că 'o#nul este 'u#nezeu %i o# adevărat0 oponenţii lui au crezut că el retracta. 6dessa a fost un e8e#plu.oliţa i#perială generală a fost de a a%tepta p9nă ce o episcopie devenea vacantă %i apoi să fie u#plută cu un pro& calcedonian.A . Se pretinde că episcopul a #urit de ru%ine fiindcă a acceptat Calcedonul. Ace%ti episcopi au refuzat să hirotonească pe oricine într&o credinţă necalcedoniană0 dar ei i&au per#is lui Doan de Tella să hirotonească pe cine voia el.G 6l l&a respins pe 6utihie total.ersanii puteau înţelege pl9ngerea lui Doan că a fost persecutat nu#ai din cauză că a refuzat să î%i schi#*e religia la porunca î#păratului. $ai #ult0 persanii s&au oferit să îl eli*ereze pentru o ta8ă 2 dar cu #ult #ai puţin de ce a oferit 6fre#. Ace%ti episcopi care au acceptat Calcedonul la porunca unui edict i#perial %i care la ini#ă nu erau calcedonieni au înt9#pinat sosirea lui Doan din Tella. Reco#pensa oferită de 6fre# a fost înceată %i în ti#pul a%teptării Doan %i gărzile persane au devenit prieteni. Doan a fost capa*il să negocieze o asigurare de Fco#porta#ent sigurG de la î#părat %i su* această condiţie0 el a venit la Constantinopol pentru o audienţă la î#părat. $onahii din apro8i#ativ zece #ănăstiri din î#preEurări au refuzat să se î#părtă%ească cu episcopul sau să participe la sluE*ele din .>poziţia a fost încă vie în lucrările lui Doan de Tella0 un #onah %i un zelos #onofizit. 6l a renunţat la erezia lui0G după cu# au declarat oponenţii lui.ostul Crăciunului. <iograful său relatează că Doan a fost avertizat într&o viziune că v&a venii ziua c9nd <iserica v&a avea nevoie de episcopi Fcare vor suferii %i care nu vor fi #i%caţi de a#eninţare sau de #ită. . F6l ne&a unit. Doan nu avea acces la *ani.ersia sau ascun%i în anu#ite #ănăstiri estice îndepărtate. )a un #o#ent dat el a avut apro8i#ativ opt co&lucrători. $onahii0 după cu# relatează sursele0 au plecat în de%ert0 unde au ră#as ti#p de %ase ani p9nă ce Teodora s&a întors la #ănăstirile lor.& E6e##% . C9nd Sever a fugit în 6gipt0 l&a nu#it pe Doan de Tella ca %i reprezentativul său. . <iograful său ne relatează e8cesivul dar al lacri#ilor. D s&a cerut să înceteze %i să renunţe la activitatea sa0 cerere la care Doan a refuzat 2 ascultarea sa0 a e8cla#at era faţă de 'u#nezeu0 nu faţă de î#părat. 'o#nul a fost Fde o natură %i a de venit întrupat fără schi#*areG %i 'o#nul a fost ca noi Fîn toate afară de păcat. 6l a fost #onah de la o v9rstă ti#purie 2 spre întristarea #aicii sale. Activitatea lui Doan de Tella a devenit cunoscută autorităţilor i#periale.G 'upă această viziune Doan a pri#it hirotonirea. Per#ec+)"% &e-c%'ce6*&"e&"'*r . . 'intr&o perspectivă i#perială o ordine e8ternă a descoperit că nu#ai episcopii #onofiziţi erau în 6gipt0 în . Teologic Doan susţinea că FHristos era co#plet cu Tatăl0 ca 'u#nezeu %i co#plet cu #aica Sa ca o#0G că a e8istat o unire a naturilor0 o unire care nu a fost nici FconfuzăG %i nici Fschi#*ată. > <iserică Fde su*solG a prins viaţă %i care avea să crească clandestin. $ai t9rziu Doan a fost adus în Antiohia %i închis într&o #ănăstire acolo 2 cu încă alţi patru #onahi în chilie0 o situaţie care nu a fost at9t de a#eninţătoare. 'e Crăciun nu#ai o #ănăstire avea #onahi 2 %i acea #ănăstire avea nu#ai zece #onahi care au #ai ră#as.ersanii au fost ui#iţi că o#ul la care au cheltuit at9ta de #ultă energie să fie depistat nu era altul dec9t un #onah religios. Cn IH? 6fre#0 episcop de 6dessa a reu%it în al prinde pe Doan Tella 2 cu aEutorul persanilor care au pri#it reco#pensa. u aceasta a fost %i realitatea0 căci au e8istat preoţi #onofiziţi în #aEoritatea locurilor %i nu#ero%i oa#eni care au dorit hirotonirea interzisă de legea i#perială. 1iind un pro&calcedonian0 Aesculapius a fost i#ediat no#inalizat %i a dezlănţuit i#ediat o persecuţie severă asupra anticalcedonienilor0 forţ9nd stiliţii Eos de pe st9lpii lor %i scoţ9nd #onahi che#9nd forţa #ilitară i#perială. Sursele ne relatează că atunci . 'oi dintre ei erau calcedonieni0 dintre care unul era un *inecunoscut persecutor. Doan a fost dus peste graniţă la 'ara unde Doan %i 6fre# au început ni%te discuţii teologice care nu au rezolvat ni#ic. Lradual0 ei au fost toţi capturaţi 2 dar nu Doan0 care a c9%tigat si#patia ţăranilor %i a oficialilor.

.G Cn viziunea lui a luat doctrina Fdin două naturi0 perfecte0 nedespărţite %i nea#estecateG toc#ai de la estorie. 68ilul din 6gipt a fost într&un anu#e sens o Fvenire a acasă0G un loc în care #onofiziţii puteau trăi0 respira %i #uncii.G Dnteresul lui a fost ca definiţia credinţei de la Sinodul de la Calcedon care nu a #ai #enţionat nici unde Fnatura întrupată a )ogosului divinG %i care nu a #ai #enţionat nici unde Funirea ipostatică. . 6ra un cos#opolitan sofisticat.H . Cn Ale8andria s&a sta*ilit un Fsinod e#inent de episcopi0G un sinod care avea de griEă de tot ce se înt9#pla în i#periu0 un sinod care continua să înde#ne %i să încuraEeze pe anticalcedonieni să ră#9nă pe poziţie. >rdinele lui au fost de a aduce confor#itate la Calcedon %i pentru acest #otiv puterea i#periului a fost plasată la dispoziţia sa. C*&!r* er#% . 6fre# a venit în persoană ca să îl pri#ească înapoi la credinţă0 dar a fost ui#it c9nd Doan s&a înt9lnit cu Doan0 care a declarat: Fdacă Sever0 patriarhul #eu0 #ărturisea două naturi după unire0 l&a% fi anate#atizat. Sever nu era anti&ro#an. 1aţă de Ro#a %i pri#atul ei nu a fost antagonist.G Tot acest episod este o i#agine în oglindă a întregii controverse %i o impreci$ie a lim-a#ului folosit de a#*ele părţi.c9nd a auzit acestea Doan a devenit ne#ulţu#it0 declar9nd: F'oa#ne fere%te ca să îl a*andonez pe Sf9ntul Chiril %i să aduc ru%inea peste <isericăwG zvonul că Doan a retractat s&a răsp9ndit repede. Cn Ale8andria speculaţia lor despre natura cărnii )ogosului0 un argu#ent între anticalcedonieni de la început0 i&a pus pe cei doi prieteni în controversă0 o controversă care s&a dovedit divizivă între #onofiziţi. 'ispoziţia lui s&a schi#*at. Scrisorile lui sunt pline de răspunsuri la viaţa <isericii. >*iecţia lui faţă de Sinodul de la Calcedon era teologică0 nu ecclesială sau politică. Dniţial perspectiva lui Sever a fost depri#antă0 su#*ră. Sever a continuat să ofere instrucţii care au privit nu nu#ai înde#nurile generale sau poliţele generale ci %i specificităţi generale la cazuri individuale aduse în atenţia lui. Cu# putea crede )eon că )ogosul Cntrupat putea #urii Fîn două naturiGg Care natură a fost crucificatăg 'octrina celor Fdouă naturiG a fost ceea ce l&a făcut pe )eon un F*lasfe#iatorG %i un Fst9lp al heterodo8iei. Doan a #urit în IHB0 Frug9ndu&se pentru pacea <isericii %i pentru cei care l&au persecutat. 'isputa lor teologică a început cu scrierile lor iniţiale într&un #od frăţesc0 . Ac!" "!%!e% '+" Se er .rietenul lui Sever0 Dulian Halicarnassus0 a fugit cu el în 6gipt. 6l s&a e8pri#at destul de franc atunci c9nd a auzit că Ro#a a respins formula theopaschită0 căci g9ndirea teologică a lui Sever a fost #ai sofisticată dec9t cea a Ro#ei %i Sever %tia că Ro#a nu v&a putea diferenţa între esenţa divină %i ipostase. Sever nu a fost un instigator î#potriva i#periului din cauza etnicis#ului regional. 6l îl citează pe papa Dulius %i se referă la el ca %i la Fturnul duhovnicesc %i neclătinat al <isericii ro#anilor.G .entru Sever0 după Cntrupare a e8istat Fo natură din douăG %i înse%i faptul că Calcedonul nu a inclus&o a făcut&o *lasfe#iatoare în 9olumul papei )eon.G Unul dintre cele #ai penetrante atacuri la 9olumul lui )eon a fost în 'crisoare către Contele 7ecumenius. Sever s&a hrănit cu lucrările Sf9ntului Atanasie0 capadocienilor %i ale Sf9ntului Chiril al Ale8andriei.G Sever a considerat 9olumul lui )eon Fiudaic. 6l a avut puterea %i autoritatea să desfacă #ănăstiri0 să depună episcopi0 să îi e8ileze pe recalcitranţi %i să plaseze servitori anti&cre%tini. Scrisorile lui îl portretizează ca care unul care avea respect faţă de î#părat %i loialitate faţă de i#periu. 'in c9te se pare a e8istat o anu#ită li#ită dincolo de care nu au trecut 2 nu a e8istat nici o poliţă oficială pentru o deli*erare a suferinţei #orţii0 în ciuda a*eraţiilor care au avut loc.ersecuţia a fost reală0 totu%i a fost li#itată %i sporadică.&!re Se er 7" I+'"%& =%'"c%r&%##+# . $ai #ult0 au e8istat două locuri de refugiu 2 6gipt %i Constantinopol0 chiar %i aranEa#entul #onastic în palatul i#perial0 un aranEa#ent oferit de Teodora.& e>"' Cn e8il în 6gipt Sever a fost e8tre# de activ.oliţa lui 6fre# ne oferă o introspecţie în stadiul actual al afacerilor. Tragedia nu a dus dec9t nu#ai la luptă0 controversă %i suferinţă pentru ur#ătoarele secole. Teologic s&a opus 9olumului papei )eon %i sinodului de la Calcedon crez9nd că ele sunt vehicole de erezie.

- . FCn opoziţie cu aceasta Severienii au pus #are accent pe relaţia suferinţelor lui Hristos cu partea u#ană a naturii lui Hristos cu scopul de a scoate orice este dochetic0 fiindcă nici un occidental nu a putut să îi atragă #ult #ai efectiv dec9t au făcut&o ei. ~arnac= a văzut în g9ndirea lui Dulian de Hlicarnassus dezvoltarea logică a doctrinei patristice grece%ti a răscu#părării0 o g+ndire care nu deri%ă din g+ndirea sfinţilor părinţi.apa Doan D a fost de acord să negocieze din partea pri#ei . $ai #ult0 toţi arienii au fost dise#inaţi din serviciul i#perial. Dulian se opunea lui 6utihie dar linia lui de g9ndire l&a dus la o direcţie si#ilară 2 si#ilară cu a lui Apolinarie0 Dulian a văzut controversa în ter#enii suscepti*ilităţii lui Hristos faţă de păcatul u#an.entru Dulian actul se8ual era un vehicol prin care păcatul %i stricăciunea0 stricăciunea co#pletă a trupului u#an %i a cărnii0 erau trans#ise din generaţie în generaţie. Teodoric l&a o*ligat pe papa Doan D la Ravena %i l&a r9nduit să o*ţină o încetare a edictelor i#periale î#potriva arienilor. 'e aici0 în Cntrupare 'u#nezeu )ogosul nu a fost în nici un fel pervertit sau atins de păcat. Chiar %i #ai înainte de această controversă cu Dulian Sever a argu#entat î#potriva lui 6utihie în 7milia .devenind din ce în ce #ai înfier*9ntate în ti#p ce controversa devenea din ce în ce #ai serioasă0 rezultat care a dus la o ruptură între prietenia lui Sever %i Dulian. .unctul de vedere al lui Sever era diferit. . Rezultatul a dus la ni%te anate#e #utuale. Sever a realizat destul de *ine pericolul cauzei. F u pute# evita să vede# în aftartodochetis# 0G scrie Harnac=0 Fdezvoltarea logică a doctrinei grece%ti a #9ntuirii %i sunte# #ai forţaţi să o privi# ca pe ex necessitate fideiG %i să respinge# toate cele cu privire la natura trupului ceresc în ceea ce prive%te originea.BN.N0 s&a găsit prins într&o co#petiţie politică între conducătorii i#periali în Constantinopol %i Teodoric. Crezul în indestructi*ilitatea %i incorupti*ilitatea cărnii devine centrul iuliani%tilor0 cărora li s&a dat nu#ele de către oponenţii lor de aftartodocheti%ti %i fantezi%ti. . Dulian a pretins că carnea lui Hristos era corupti*ilă din #o#entul concepţiei. Cn adăugare la scrisorile sale către Sever cu privire la acest su*iect0 Dulian a scris patru lucrări î#potriva poziţiei lui Sever0 dintre care nu#eroase frag#ente au supravieţuit în siriacă %i greacă. 6l a fost î#potriva faptului că carnea este sursa păcatului M7milia /AHP 7milia ?IP 7milia . FAceasta este o referinţă la co#paraţia unirii sufletului %i a lui Hristos.G 6valuarea lui Harnac= a lui Sever %i a ucenicilor lui este #ult #ai acurată. Ucenici lui Dulian au aplicat cuv9ntul de ftartolorţieni pentru ur#a%ii lui Sever. Cn 7milia /A/ Sever a scris că nu este ni#ic #ai iu*it de 'u#nezeu dec9t unirea cărnii în căsătorie0 unire din care vine iu*irea de copii. 'e%i a #enţinut că fecioria era #ai *ună0 Sever a vor*it pozitiv despre pentru natura *inecuv9ntată a căsătoriei. E6"c!+' "8. Cn adăugare acei arieni care au fost o*ligaţi prin forţă să renunţe la arianis# li s&a per#is să se întoarcă la pri#a lor credinţă. 5iziunea lui se *aza pe doctrina sa a păcatului stră#o%esc0 o doctrină care nu era co#plet diferită în natură de cea a lui Augustin. $enţin9nd că carnea lui Hristos era incorupti*ilă 2 dnrVW]_S 2 Dulian a devenit principalul vor*itor al aftardochetismului – pati#a %i #oartea lui Hristos a fost rezultatul unui act li*er al voinţei lui 2 ^V]u _T^_Y_bTVY sau ^V]d mdW[Y0 o li*ertate de acţiune care îi per#itea lui Hristos să confere pasivitate cărnii Sale incorupti*ile.G 'in această controversă între Sever %i Dulian diviziunea între #i%carea anti&calcedoniană a fost lăsată goală %i înte#eierea unor alte facţiuni a fost sta*ilită. 6l pretinde că o analogie #ai *ună a fost posi*ilă0 atunci evangheliile le vor folosii. Teodoric0 rex ger#anic arian al Dtaliei %i&a retras 2 poliţa lui faţă de catolicii din Dtalia nu a #ai fost tolerată dacă acest edict i#perial a ră#as în forţă.*!r" % %r"e&"'*r 7" re%c)"% '+" Te*6*r"c Succesorul papei Hor#isdas0 papa Sf9nt Doan D MIAH&IA.er"%' .H că carnea nu este pervertită prin păcat %i păcatul vine din suflet %i din #intea o#ului0 nu din trup.8. Cn Cronică M30 A/N0 $ichael Sirianul relatează Laianus0 ucenicul lui Dulian0 a avut susţinerea celor *ogaţi %i a fost în #ulţu#ire faţă de poziţia patriarhului Ale8andriei.entru Dulian răscu#părarea era nesigură dacă 'u#nezeu )ogosul %i&a asu#at trupul care era su*iectul stricăciunii 2 J04KL. . Sever refuză să egalizeze păcatul original cu se8ul M 7milia //3N0 pretinz9nd că carnea sau trupul participă în *ucuria %i plăcerea conte#plaţiei sufletului 2 theoria 2 în #ăsura în care p9nă %i Foasele unui o#G sunt penetrate de ea. Rezoluţia Schis#ei Acachiene a fost ur#ată un an #ai t9rziu de un edict i#perial care a închis *isericile ariene din Constantinopol. $onahii %i eituhienii din Ale8andria l&au susţinut pe Dulian cu tărie.

e&!r+ 8*&*:"<")"" e>"'%)" Cn ti#p ce 6fre# îi persecuta pe anti&calcedonieni în orient0 Teodora îi pri#ea pe e8ilaţi în Constantinopol.I . 2 din cauza Fa*uzurilorG sau a foa#ei. A fost plin de succes în restaurarea <isericilor ariene. Acest precedent a fost a#intit. Ca#erele au fost divizate astfel că fiecare ca#eră se putea aco#oda cu doi #onahi.a%tele în Sf9nta Sofia0 ocup9nd tronul #ai presus dec9t cel al patriarhului. )a întoarcerea papei Doan la Ravena0 a fost înte#niţat di#preună cu toată escorta sa. )a 6fes se spune că a hirotonit %aptezeci de clerici într&o noapte. Se %tie că Doan din Hefaistos0 care %i el era din #ănăstirea Teodorei0 a #ers înainte cu intenţia de a îi organiza pe necalcedonieni. Doan de Tella hirotonea. A fost pri#it în Constantinopol cu cinste în IAI 2 se pretinde că Ftot ora%ulG a ie%it să îl salute cu cruci %i lu#9nări.G Ceea ce are loc odată cu această vizită a papei Doan este i#portant din punct de vedere istoric. M(&(#!"re% Te*6*re" 6e re:+9"+ . Teodoric a suspectat că conspiraţia era pe cale să se înt9#ple0 o conspiraţie care i#plica aristocraţia ro#ană precu# %i pe papă. 6a %i&a #enţinut toţi e8ilaţii pe propriile costuri i#periale. S&a procla#at că î#păratul Dustin D s&a plecat în faţa papei Doan Fca %i cu# Doan a fost .ersană. Dstoric presupunerea este că Doan din 6fes a făcut #ai #ult dec9t să lucreze între păg9ni0 ci %i că a folosit ocazia să revitalizeze pe anti& calcedonieni. . . 6l a ră#as în Constantinopol pentru apro8i#ativ treizeci de ani0 sluEind esenţial ca %i capul #onofiziţilor în capitală.cereri dar a respins a doua.9nă %i patriarhul #onofizit e8ilat al Ale8andriei a fost prezent. 6a a lăsat unul din palatele i#periale 2 era aproape de hipodro# %i de <iserica Sfinţilor Serghie %i <acus 2 e8clusiv pentru ace%ti e8ilaţi #onofiziţi. > sursă pretinde că o sută %i %aptezeci de #ii de necalcedonieni au fost hirotoniţi 2 ace%ti candidaţi au venit din Ar#enia0 1enicia0 Capadocia %i Arzanene de la graniţa . Doan a ră#as în Constantinopol pentru cinci luni. Dustinian a voit să viziteze %i el0 nu privat0 dar ca o vizită i#perială în vederea tuturor. Teodosie a fost hirotonit patriarh al Ale8andriei în IH. Cn 9ita lui Doan de Tella Doan al 6fesului ne relatează că credincio%ii necalcedonieni din Fdiferite locuriG au devenit preocupaţi cu pro*le#a hirotonirilor. Te#elia e8ilului ră#9n necunoscute. Acolo a #urit în IA.rocopie a scris în pri#ii ani ai vieţii sale a Teodorei în Istoria secretă 2 Doan #enţionează că viaţa ei nu era Fo*i%nuităG #ai înainte de a devenii î#părăteasă. 6l a cele*rat liturghia cre%tină %i #ai #ult Dustin al doilea a per#is să fie încoronat pentru a doua oară. Doan din 6fes făcea pro*a*il la fel.G Apoi Doan continuă să spună că episcopii au hirotonit Fde dragul credincio%ilor. Ac!" "!%!e% 8"#"*&%r"'*r 8*&*:"<")" 6"& 8(&(#!"re% Te*6*re" 'in această #ănăstire sta*ilită de Teodora în capitala i#periului #isionarii #onahali au crescut. Sevicile religioase au avut loc pe Fnu#eroase altare #iciG care au fost puse pentru a aco#oda orice grup reprezentat. 6l a săr*ătorit . Cnceputul acestei #i%cări a avut loc în IH4. %i e8ilat la scurt ti#p după. . Tre*uie #enţionat că Doan din 6fes0 care era un ad#irator al Teodorei0 a cola*orat în ter#eni generali cu ceea ce . Aceasta a reprezentat în esenţă sta*ilirea unei ierarhii separate. Acesta este #otivul pentru care Teodoric l&a dat #orţii pe <oeţiu %i pe socrul lui <oeţiu0 Si##achus 2 un avertis#ent care nu tolera răscoală.etru în persoană. 6piscopiilor le&a fost frică să se deschidă %i la flăcări #ai puternice ale persecuţiei %i că ei0 prin ur#are0 au refuzat să hirotonească deschis0 ci că hirotoneau su* acoperire. Doan de Hefaistos a făcut la fel. Doan din 6fes ne spune în Fistoriae ecclesiasticae pars tertia că el început ca #isionar.oliţele oficiale a fost că el tre*uia să lucreze între păg9nii din Asia îndepărtată. Această sta*ilire a Teodorei nu a fost un secret 2 a fost una dintre atracţiile Constantinopolului.G Sever a susţinut ideea că acest ti#p de hirotonire în scrisoarea sa către Serghei al Cirului %i $arion de Sura. Doan din 6fes0 care a fost odată unul dintre e8ilaţii rezidenţi0 pretinde că a văzut #ai #ult de o #ie de #onahi care au sluEit sluE*a de acolo. Cn %aptesprezece ani se spune că a convertit optzeci de #ii de păg9ni %i că a construit nouăzeci%iopt de *iserici 2 #ai #ult se pretinde că a construit doisprezece sinagogi. Cn I-/ Doan de Hefaistos a hirotonit cincizeci de preoţi în Tralles în ti#p ce calcedonienii î%i conduceau propria lor sluE*ă în aceia%i clădire. 6ra ca %i cu# încoronarea săr*ătorită de patriarh nu era suficentă.

Schi#*area poliţelor lui Dulian faţă de #onofiziţi a fost întărită de răscoalele i=a care au avut loc în IHA în Constantinopol. 'upă cu# s&a e8pri#at Uspens=i0 hipodro#ul era un loc pentru Fe8presia li*eră a opiniei pu*lice. Cassiodor ne spune că p9nă %i în Ro#a în secolul %ase su* Teodric au e8istat două partide în co#petiţie0 Al*a%trii %i 5erzii0 Al*a%trii erau reprezentanţii clasei de sus în ti#p ce 5erzii era reprezentanţii claselor de Eos. epoţii lui Anastasie au fost e8ecutaţi %i tronul i#perial al lui Dustinian a fost din nou asigurat. D&a în considerare că atunci c9nd ai scăpat într&un loc sigur0 nu vei prefera #ai #ult #oartea. Dustinian %i sfătuitorii lui se pregăteau să plece din ora%ul înflăcărat atunci c9nd a intervenit Teodora.G Kaharia ne dă te8tul în Istoria Bisericii M30 /IN0 la fel cu# face $ihail Sirianul în Cronică M30 AAN. S&au creat speculaţii că unul dintre #otive este această nouă #i%care de hirotonie. epoţii lui Anastasie au fost puternic î#potriva ridicării lui Dustin D %i Dustinian 2 ei s&au a%teptat să pri#ească titlul i#perial. A #ai e8istat %i un scandal pu*lic %i a#ărăciune î#potriva oficialilor #ai înalţi în guvernul i#perial0 în special î#potriva lui Tri*onian %i Doan al Capadociei. Revolta i=a s&a încheiat. Cn acest #o#ent controversa dintre Sever %i Dulian l&a pus pe Sever în #inoritate faţă de anticalcedonieni. 'acă dore%ti0 > î#părate0 să te #9ntuie%ti0 nu este greu.ersia..rocopie sunt adevărate.G Teodora l&a inspirat pe Dustinian să stea pe poziţie.e&!r+ * c*&:er"&)( !e*'*9"c( 7" cerere% 8*&*:"<")"'*r $onofiziţii au răspuns la che#area lui Dustinian pentru o conferinţă e8trăg9nd o revizuire a cazului lor0 cunoscută ca %i FCererea #onofiziţilor către Dustinian. Cele*ra revoltă din IHA cunoscută ca %i Revolta i=a 2 din cuv9ntul grecesc pentru 5ictorie 2 are #ai #ult dec9t o *ază religioasă.*'")e" '+" I+#!"&"%& 7" r(#c*%'e'e N"G% Cn IH4 %i IH/ a e8istat o rela8are *ruscă a poliţelor lui Dustinian.Re'%>%re% . Ave# fonduri suficente. Cuvintele ei ră#ase în Istoria secretă a lui . Cerere% '+" I+#!"&"%& . 6ste se#nificativ că Al*a%trii %i 5erzii au lăsat #o#entan diferenţele religioase pentru a se concentra pe o revoltă unită î#potriva guvernului. <azilicii Sf9nta Sofia i s&a dat foc. $ulţi#ile strigau pentru *otezul Unuia 2 înţelesul era Fo naturăG opusă Calcedonului Fîn două naturi. Al*a%tri au susţinut Sinodul de la Calcedon %i se pare că au fost reprezentativi pentru clasele superioareP 5erzii erau #onofiziţi sau anti&calcedonieni %i se pare că au fost reprezentativi ai claselor de Eos. C#păratul a încercat să negocieze cu facţiunile prin reprezentativi în hipodro# dar nu s&a aEuns la nici o rezoluţie.G Dustinian a putut realiza tăria îndurătoare a anti&calcedonienilor. Cn orice caz0 Dustinian a che#at o conferinţă despre diferenţele cu Calcedonul. 6i au fost susţinuţi de #onofiziţii verzi. Cn ti#p ce ne afla# în de%ert0 la e8tre#ităţile lu#ii0 a# trăit tot acest ti#p în lini%te %i ne&a# rugat la *unul %i #ilostivul 'u#nezeu pentru #aiestatea . F> C#părate triu#fător0 c9ţiva alţi oa#eni au încoronat capul tău cu cununi de laudă0 oa#eni care au folosit ocazia altora pentru a scrie cuvinte despre generozitatea lor faţă de tine. Tre*uie evaluată în conte8tul faptului răz*oiului cu . Dnfluenţa politică purtată de aceste două facţiuni este e8pri#ată nu nu#ai de răz#eriţele lor ci %i de faptul că î#păratul tre*uia să apară de #ai #ulte ori în faţa oa#enilor pentru a da socoteală de faptele sale. Sunt de acord cu o veche zicală care spune că purpura este un giulgiu de preţ. oi0 care a# fost dese#naţi vrednici de a e8peri#enta virtuţile tale0 îţi #ulţu#i# ţie cu o cunună de laudă făcută în splendoare. . FUnui o# care a venit în lu#e îi este i#posi*il să nu #oară.G 1acţiunile de la circ au devenit în cele din ur#ă partide politice0 cele #ai influenţa*ile în secolul %ase au fost Al*a%trii %i 5erzii. D&a încredinţat încetarea unei revolte a lui <elisarius care a condus răsculaţii în hipodro# %i a ucis apro8i#ativ treizeci p9nă la patruzeci de #ii. Unul dintre nepoţii lui Anastasie a fost procla#at î#părat. 'ar pentru cineva care a do#nit este de ne acceptat să fie tri#is în e8il. Re*eliunea s&a răsp9ndit i#ediat prin ora% su* for#a focului %i a distrugerii. Cu Dustinian ca î#părat %i Teodora ca î#părăteasă a e8istat o rupere de preferinţe la tron0 Al*a%trii susţin9ndu&l pe Dustinian în ti#p ce 5erzii o susţineau pe Teodora. Acolo este #area %i acolo sunt *ărcile. Cn anul ur#ător tăria 5erzilor0 reprezentaţi de #onofiziţi0 a fost descoperită din nou c9nd0 după un cutre#ur în ora%0 o adunare #are s&a adunat să c9nte o do8ologie #onofizită.

$ărturisi# că în ti#p ce în 'u#nezeire 6l era din natura Tatălui0 el a avut %i natura noastră în u#anitate. Căci este apostolul lui 'u#nezeu care a spus că nu ave# un astfel de o*icei %i nici <isericile lui 'u#nezeu. $aiestatea voastră ne&a dat un #esaE de adevăr care a fost li*er de î#pilare0 căci aţi fost #utat de tandreţe %i ne&aţi înc9ntat cu prezenţa. Aceste lucruri nu sunt cu# a spus el. $ărturisi# că în ti#p ce era în 'u#nezeire 6l avea natura Tatălui0 6l a avut %i natura noastră în u#anitate.G Acu# în%tiinţă# o Sf9ntă Trei#e cu o natură0 putere %i cinste care este revelată în trei persoane. 6l este )ogosul desăv9r%it0 neschi#*atul 1iu al lui 'u#nezeu0 care a devenit o# desăv9r%it %i nu a lăsat ni#ic care să ne lipsească cu privire la #9ntuirea noastră0 după cu# a spus Apolinarie0 spun9nd că întruparea )ogosului nu a fost desăv9r%ită %i ea ne lipse%te în opinia lui de lucrurile care sunt de pri#ă i#portanţă pentru #9ntuirea noastră. Astfel cel care este )ogos desăv9r%it0 neschi#*atul 1iu al lui 'u#nezeu0 a devenit o# desăv9r%it %i nu a fost schi#*at din ceea ce era.G Acu# că a# venit vă prezentă# o cerere frăţietăţii voastre care conţine adevărata noastră credinţă. 6ste destul de dificil pentru o# să convingă persoanele de o natură certăreaţă0 cu cei care nu pri#esc instrucţii.G FAcu# din #o#ent ce este datoria noastră să ascultă# ceea ce s&a poruncit0 a# părăsit de%ertul %i călătorind pe cale în pace fără ca vocea noastră să se audă0 a# venit la picioarele voastre. Această cuno%tinţă #9ntuitoare este înrudită în ini#ile noastre %i această doctrină o recunoa%te# care %i r9nduială în credinţă %i dincolo de ea nu pri#i# nici o alta0 căci ea este desăvăr%ită în toate %i nu cre%te %i nici nu are nevoie de revizuire.G F'in #o#ent ce Hristos este adevărul %i nu %tie să #intă %i să în%ele0 fiindcă el este 'u#nezeu0 prin ur#are 'u#nezeu )ogosul a devenit întrupat0 în adevăr %i nu în ase#ănare cu pati#i naturale %i inocente căci din propria sa voinţă 6l pentru noi între lucrurile pe care le&a luat asupra sa în carnea pasi*ilă a naturii noastre a propriei Sale voinţe a îndurat #oartea0 pe care a făcut&o viaţa Sa pentru noi printr&o înviere potrivită lui 'u#nezeu0 căci 6l a restaurat #ai înt9i nestricăciunea %i ne#urirea naturii u#ane. Căci dacă intelectul nostru nu a fost unit cu 6l0 spune el în #od a*surd atunci nu sunte# #9ntuiţi %i în pro*le#ă de #9ntuire ne&a# lipsit de ceea ce este cel #ai i#portant pentru noi. C9nd a# fost în de%ert %i a# pri#it edictul vostru din #9nile lui Teodot0 a# scris %i a# declarat ce a# auzit.voastră %i pentru păcatele noastre. A# fost crescuţi în ea %i crede# %i g9ndi# la fel ca %i cei trei sute %i optsprezece părinţi inspiraţi de 'u#nezeu0 care au tras credinţa vieţii %i a #9ntuirii %i care a fost confir#ată de cei o sută %i cincizeci de părinţi care s&au înt9lnit aici %i care a fost confir#ată de evlavio%ii episcopi care s&au adunat la 6fes %i l&au respins pe estorie. 'in #o#ent ce a# fost făcuţi vrednici de #ilele lui 'u#nezeu0 vă infor#ă# în această petiţie de >rtodo8ia voastră că prin harul lui 'u#nezeu încă din copilărie a# pri#it credinţa apostolilor.G . )ini%tea voastră ne&a înclinat în spre Eosi#ea noastră %i în scrisorile voastre ne&aţi che#at să veni# la voi. 6ste o #inune pentru noi că nu aţi pri#it această cerere cu ură0 ci cu iu*irea care este în voi0 aţi si#patizat cu noi pentru a ne aduce înaintea voastră durerea noastră lu9nd ca prete8t că acest o# sau altul a intervenit pentru noi. Căci 'u#nezeu de dragul nostru a devenit o# desăv9r%it fără schi#*are %i 'u#nezeu )ogosul nu a lăsat ni#ic căreia să îi lipsească întruparea %i nici nu a fost o fanto#ă a lui0 după cu# crede neevlaviosul $ani %i după cu# gre%e%te 6utihie.G <iruitorul C#părat0 ne declară# acu# li*ertatea credinţei noastre. Una din persoanele Sfintei Trei#i0 'u#nezeu )ogosul spune prin voinţa Tatălui în zilele acestea din ur#ă a #9ntuirii oa#enilor a luat carne din 'uhul Sf9nt %i din 1ecioara $aria !heotoCos într&un trup înzestrat cu un suflet raţional %i intelectual0 pasi*il după natura noastră %i de devenit o# %i nu s&a schi#*at din ceea ce era. Cl rugă# pe 'u#nezeu #ilos9rdul0 să vă răsplătească din partea noastră seninătatea voastră %i Du*itoarei de 'u#nezeu C#părătese cu daruri de sus %i să dea pace %i lini%te peste voi %i să îi pună pe toţi cei aflaţi în revoltă a%eză#9nt picioarelor voastre.G FCa 'u#nezeu )ogosul 6l nu a lăsat ni#ic fantas#agoric în Cntrupare %i u#anizare0 la fel cu# nu a divizat în două persoane %i două naturi după doctrina introdusă de estorie a o#ului adorator %i cei care au g9ndit #ai înainte ca el %i cei care %i astăzi g9ndesc la fel. u voi# să intră# în dispută cu orice o# despre orice care n&ar aEuta0 după cu# este scris %i cel #ai #ult să vă ui#i# urechile. oi îl adoră# pe Tatăl %i 1iul Său0 'u#nezeu )ogosul0 care a fost născut din 6l ve%nic dincolo de orice ti#p %i 6l este fără nici o schi#*are %i 'uhul Sf9nt0 care purcede din Tatăl %i are o natură cu Tatăl %i 1iul.? . Cn această credinţă a apostolilor a# fost *otezaţi %i *oteză#.

Astfel pacea v&a do#nii în conducerea voastră prin puterea %i conducerea lui 'u#nezeu0 căruia ne rugă# ca fără luptă sau încercare în *raţele noastre v&a pune pe vră%#a%ii no%trii a%eză#9nt picioarelor noastre.G F'acă cei care discută cu noi aderă la aceste lucruri în adevăr %i au fost #ulţu#iţi să le ţină în aparenţă nu#ai0 ci au %i consi#ţit să creadă după cu# crede# noi %i după cu# au făcut părinţii no%tii inspiraţi de 'u#nezeu0 ei s&ar a*ţine de la agitaţia certurilor. 6le sunt su*iectul pedepsei %i al vinei din partea părinţilor no%tii sfinţi prin acea că ei au introdus o nouă definiţie a credinţei0 care este contrară adevărului doctrinei celor care din ti#p în ti#p au fost doctorii <isericii care după cu# crede# noi îl descriu pe Hristos ca fiind cu noi %i la care #ai puteţi adăuga adevărul credinţei lor0 cinstind întrecerile susţinute de către preoţii lor0 prin care <iserica i&a e8ilat %i #ărit.G . s&a #anifestat prin ur#are că după părinţii no%tri tre*uie să #ărturisi# o natură a lui 'u#nezeu )ogosul0 care %i&a asu#at carne %i a devenit perfect u#ană.G Cn tratatul său despre credinţă a nu#it unitatea lui 'u#nezeu )ogosul o carne posesoare de suflet %i Fo co#poziţieG vor*ind astfel: Fîn ce fel de credinţă rezultat cad cei care o nu#esc o î#preună locuire în loc de întrupare %i în loc de unire %i co#poziţie o energie u#anăgG F'acă prin ur#are după sfinţii părinţi0 pe care voi i&aţi ur#at0 'u#nezeu )ogosul0 care era #ai înainte si#plu %i neco#pus0 a devenit întrupat din 1ecioara0 $aria !heotoCos %i 7aici $ihail Sirianul adaugă FipostaticG@ a unit carnea intelectuală %i cea posesoare de suflet cu Sine personal %i a făcut&o a sa %i a fost unit cu ea prin co#poziţie în iconomie. 6l care a fost din ve%nicie %i #ai înainte de ti#puri %i&a luat asupra Sa e8istenţa te#porală %i cel care a fost ridicat %i înălţat #ai presus de ordine %i naturi a devenit în ase#ănarea naturii noastre fără schi#*are sau confuzie. 'u#nezeu )ogosul0 care a fost si#plu nu este recunoscut ca a devenit un trup co#pozit0 dacă 6l este divizat după unire fiind che#at în două naturi.FCredinţa conţinută %i #ărturisirea voastră respinge doctrina acestor oa#eni %i susţine î#preună cu ei0 căci în sinceritatea voastră aţi #ărturisit: F'u#nezeu s&a arătat care era întrupat. . F. 1iind una %i aceia%i0 'u#nezeu %i >#0 6l ni s&a arătat %i a fost născut ca %i un prunc pentru noi.entru acest #otiv nu acceptă# 9olumul sau definiţia de la Calcedon0 o #ăreţe î#părat0 fiindcă a# păstrat legea %i canonul părinţilor care s&au adunat la 6fes %i care au anate#atizat %i l&au conda#nat pe orice crede altfel dec9t ceea ce se afir#a la icea0 care a fost a%ezat de către 'uhul Sf9nt. 6l este în toate ca %i Tatăl cu e8cepţia individualităţii Tatălui. 'upă cuvintele părinţilor no%tri0 pe care i&a ur#at frica lui 'u#nezeu care este în voi0 'u#nezeu )ogosul care era #ai înt9i si#plu0 a consi#ţit de dragul nostru să fie unit prin co#poziţie cu carnea posesoare de suflet %i cea intelectuală %i fără schi#*are a devenit o#.B . Această definiţie %i canon pe cei care s&au adunat la Calcedon l&au afir#at deli*erat pentru cei care au gre%it după cu# se afir#ă în actele canonului. Aceste citate sunt respinse dar citate din . Cn confor#itate o natură unică %i o persoană 7ipostas@ a lui 'u#nezeu )ogosul0 care a luat parte la carne tre*uie procla#at %i #ai este o energie a Cuv9ntului lui 'u#nezeu care este făcută cunoscută0 care este înălţată %i #ărită %i care se cuvine nu#ai lui 'u#nezeu %i care este Eosnică %i u#ană. 6l a devenit un purtător al naturii noastre %i a fost nu#it 1iul >#ului. 7$ihail Sirianul adaugă: Fcu# se face că fraţii no%tii nu se pot aplica pe sine pentru a anula ceea ce )eon a scris în 9olumul săugG@. Căci pentru aceasta Hristos ni s&a alăturat în co#poziţie cu un trup înzestrat cu un trup raţional %i intelectual după cu# au afir#at întru tot înţelepţii părinţi ai <isericii. 7Au ur#at apoi citatele din estorie0 Teodor0 'iodor0 Teodoret0 )eon %i Sinodul de la Calcedon care au procla#au două naturi după unire %i întruparea )ogosului %i două ipostase.ărinţi care afir#ă o natură %i o persoană a )ogosului Cntrupat. ici Kaharia %i nici $ihail nu dau aceste citate@.avel0 în tratatul pe care l&a co#pus despre nu#ele divine ale Sfintei Trei#i spune: Flăud9ndu&o cu gingă%ie0 spune# după cu# se cuvine0 căci din nou a luat parte la toate atri*utele într&una din persoanele lui0 trăg9nd la sine %i ridic9nd înEosirea u#anităţii noastre0 din care Disus&ul cel si#plu a devenit unit prin co#poziţie într&un fel ce nu poate fi descris. 'ionisie care din Areopag %i din întunericul %i gre%eala păg9nătăţii a aEuns la lu#ina supre#ă a cunoa%terii lui 'u#nezeu prin #aestrul nostru . 1iind 'u#nezeu0 pentru oa#eni %i pentru dragul lor a devenit o#. Ca un o# o*i%nuit care este alcătuit din diferite naturi fiindcă sufletul a fost unit prin co#poziţie cu un trup pentru a face propria natură în persoana unui o#0 la fel %i 'u#nezeu )ogosul care a fost unit personal %i unit prin co#poziţie cu carnea posesoare de trup0 nu poate fi din Fdouă naturiG sau Fîn două naturiG din cauza unirii %i co#poziţiei cu trupul.e acestea le respinge# %i le anate#atiză#.

68istă nu#ai o #ărturie a conferinţei0 prin care se spune că a durat trei zile %i că au participat %ase episcopi sirieni %i cinci susţinători ai Calcedonului. 6i au acordat puţină atenţie la poziţia că nu tot ceea ce este nou a fost rău sau incorect.Sever a pri#it o invitaţie să participe la conferinţă dar a refuzat din cauza Fv9rstei. Recunoa%te# una %i aceia%i persoană suferind pe care a îndurat&o voluntar în carne.G )a înt9lnirea din ziua a treia0 atenţionată de Dustinian0 formula teopaschită a fost prezentată ca %i o poziţie de co#pro#is. Dustinian a pro#ovat un edict în #artie IHH care a afir#at noua poziţie de credinţă.uteau ei susţine că 'ioscor era ortodo8g Severienii au încuno%tinţat în cele din ur#ă că 'ioscor a fost or*0 că conda#narea lui a lui 1lavian a fost nedreaptă %i că au e8istat destule #otive pentru a convoca Sinodul de la Calcedon.G Sever a adăugat că 6utihie0 după ce a tri#is #ărturisirea de credinţă Fs&a reîntors la vo#a sa.ilat %i a fost în#or#9ntat %i a înviat a treia zi. Trei#ea a ră#as Trei#e chiar %i după ce unul din Trei#e a devenit întrupat ca 'u#nezeu )ogosul0 căci Sf9nta Trei#e nu#ai per#ite nici o altă adăugare la a patra persoană. . Severienii au ad#is că 6utihie era eretic %i se spune că 'ioscor era de acord cu 6utihie. Referinţa lui Dustinian la Sf9nta Trei#e nu per#ite . Restul episcopilor au ră#as pe poziţie. Cn scrisoarea a patra el a folosit fraza care v&a devenii principală pentru controversa teopaschită – unum de !rinitate secundum carnem crucifixum. Acesta era su*iectul pri#ar.roclu către ar#enieni %i se referă la poziţia episcopului Ro#ei ca %i la Fcapul tuturor preoţilor lui 'u#nezeu.G Sf9ntul . 'acă această acuzaţie a fost făcută0 Sever a fost con%tient că acuzele aduse î#potriva lui au fost o trădare politică. Sever a scris #ai înainte că 6utihie a tri#is o #ărturisire de credinţă lui 'ioscor în care l&a conda#nat pe $ani0 5alentin0 Apolinarie %i toţi cei care pretindeau că carnea $9ntuitorului Fa venit din rai. Cn scrisorile sale el repetă acelea%i idei dar cere atenţie la scrisoarea lui . FSu*iecteleG pe care Dustinian a voit să le rezolve nu erau doctrinare 2 tot ceea ce a încercat el să de#onstreze a fost că teologia lui 6utihie nu era ortodo8ă %i că 'ioscor a gre%it prezid9nd Sinodul T9lhăresc din 6fes. Şti# că 'u#nezeu )ogosul este unul %i Hristos a fi un altul0 dar una %i aceia%i persoană consu*stanţială cu Tatăl în divinitate %i consu*stanţială cu noi în u#anitate.G Tre*uie #enţionat că Dustinian i&a scris o scrisoare patriarhului 6pifanie0 adres9ndu&i&se cu titlul de patriarh ecu#enic.onţiu .G Tre*uie #enţionat că 'ioscor0 în scurta sa participare la Sinodul de la Calcedon0 l&a conda#nat pe 6utihie cu anu#ite condiţii.3 . )&a conda#nat pe 6utihie0 Apolinarie %i estorie %i a susţinut că nu a e8istat nici o inovaţie în credinţă. 'upă Kaharia în Istoria -isericească M30 /IN0 conferinţa din Constantinopol a durat #ai #ult de un an. Sf9ntul .roclu a evitat #enţionarea lui Teodoret dar a discutat învăţăturile <isericii cu privire la ipostas %i la cele două naturi în )ogosul întrupat. S&a afir#at că )ogosul0 î#preună ve%nic cu Tatăl Fa devenit întrupat de la 'uhul Sf9nt %i de la $aria0 sf9nta 1ecioară %i !heotoCos %i a asu#at natura o#ului %i a ră*dat crucea pentru noi pe vre#ea lui . A*ordarea lui Dustinian a fost de a rezolva anu#ite su*iecte cu scopul de a descoperii că dacă Calcedonul era interpretat corect0 nici un su*iect doctrinar nu va cauza diviziune.N apri#it o cerere în -HI de la episcopii <isericii din Ar#enia cu privire la teologia lui Teodor de $opsuestia ale cărui lucrări au fost traduse în ar#eană. )eonţiu al <izanţului a participat %i el reprezent9ndu&i pe #onahii palestinieni. Unul dintre reprezentaţii Calcedonului a lăsat o #ărturie a acestei #ini conferinţe 2 Dnochentie de $aronia într&o scrisoare către To#a0 un preot din Tesalonic.G Cn scrisoare tri#isă î#păratului în care e8plica de ce a fost incapa*il să participe0 Sever a luat ocazia să apere î#potriva acuzaţilor că a pri#it fonduri pentru a instiga la răscoală.roclu0 episcop de Constantinopol M-H-&--. Căci el este desăv9r%it în divinitate %i desăv9r%it în u#anitate. Kiua ur#ătoare severienii s&au concentrat asupra a ceea ce ei au considerat a fi su*iectul real 2 o*iecţia lor centrală a fost că a prezentat o FnouăG %i incorectă doctrină Fîn două naturiG 2 duarum naturarum no%itas. Cn această scrisoare a inclus un atac vehe#ent î#potriva lui Dulian Halicarnassus %i a doctrinei sale0 evident pentru a î%i distinge învăţăturile lui de cele ale lui Dulian. 'in perspectiva severinilor0 Sf9ntul Chiril nu ar fi acceptat Sinodul de la Calcedon. Cn cele*rul său răspuns0 !omus ad 6rmenios de fide. Unele dintre aceste afir#aţii au fost istoric false. 6l a scris că trăia în sărăcie %i că voia să #oară în pace %i în o*scuritatea de care se *ucura în Ale8andria. Se pretinde că unul dintre episcopii sirieni au acceptat calcedonul0 la fel cu# au făcut unii preoţi din audienţă. Apoi el teoretizează cu privire la gre%elile posi*ile care se puteau ivi din învăţăturile lui0 gre%eli ca cele ale lui Teodor. Sinodul de la Calcedon nu a acceptat cele &oispre$ece anateme %i în ciuda faptului că Sf9ntul Chiril nu a vor*it de Fdouă naturi0G dacă nu ar fi vor*it de Fdouă naturi după unire.

Fadăugarea cele de a patra persoaneG ceea ce reflectă cel #ai pro*a*il faptul că do8ologia #onofizită a fost deEa criticată cu privire la acea posi*ilitate 2 a%a este opinia lui $arcellinus Co#es în Chronicon.%!r"%rh 6e C*&#!%&!"&*. Se pare că nu a e8istat nici o reacţie vehe#entă la acest nou co#pro#is în est %i cel #ai i#portant0 stridentul papă Hor#isdas a #urit %i Dustinian putea acu# să trateze #ult #ai conciliatoriu cu papa Doan D %i apoi papa Doan DD0 acesta accept9nd edictul ca fiind Fîn confor#itate cu învăţăturile apostolice. Cele &oispre$ece anateme ale Sf9ntului Chiril au fost o#ise dar li#*a lui a fost utilizată. u se %tie de nici o infaili*ilitate în acest scaun %i cu greu a e8istat orice pro*le#ă serioasă a scaunului ro#an ca fiind primus. u a e8istat nici o #enţiune a lui 'ioscor sau sinodului. I&:'+e&)% Te*6*re"? A&!"8 6e Tre$"<*&6 6e "&e .apa Doan DD a acceptat să fie e8co#unicaţi #onahii c9nd au refuzat să înceteze opoziţia lor. Dnfluenţa lui a fost folosită cu privire la co#andantul #ilitar pentru a îl hirotonii i#ediat pe Teodosie0 un diacon. I&:'+e&)% Te*6*re"? Se er "<"!e%<( C*&#!%&!"&*. Sever0 care acu# se afla în ulti#ii ani ai vieţii sale0 a suferit din cauza separaţiei de ucenici lui Dulian. încercarea ulti#ă de a co#pro#ite în faţa #onofiziţilor ceea ce ei au sta*ilit oficial ca propria lor ierarhie. Cn ciuda acestui fapt0 Hristos este Fdesăv9r%it ca o# %i ca 'u#nezeu. Scrisoarea î#păratului0 Reddentes honorem. Hristos a fost FunulG %i a suferit ca Funul. Dustinian i&a scris papei Doan DD0 pri#ul papă care %i&a schi#*at nu#ele 2 el s&a nu#it $ercurius0 un preot ro#an. Unul dintre #onahi care era în Fe8ilG în #ănăstirea Teodorei era încă în Ale8andria după #oartea patriarhului Ti#otei. 'ocu#entele i#periale au for#at esenţial ceea ce v&a devenii noul FenotiCon. Dustinian a inclus for#ula theopaschită în scrisoarea sa către papa Doan DD %i papa a apro*at&o. Argu#entul lui Dustinian că Sinodul de la Calcedon a fost acceptat s&a *azat pe faptul că a conţinut tradiţia FesticăG e8pri#ată de patriarhul . . 'ata sosirii lui Sever este încă în discuţie. C#păratul a cerut ca papa să conda#ne un grup #onahi care au venit la Ro#a pentru a protesta î#potriva for#ulei. 6l a acceptat în cele din ur#ă %i a venit în Constantinopol pentru a fi pri#it cu cinste. Cn scrisoarea sa Dustinian a folosit aceia%i li#*ă cu privire la poziţia despre poziţia episcopului Ro#ei pe care a folosit&o în scrisoarea sa către Fpatriarhul ecu#enicG 6pifanie 2 Fcapul tuturor <isericilor. Se pare că Teodora l&a încuraEat pe î#părat să nu renunţe la Sever %i să continue să î%i e8tindă vizitele i#periale la el.G )i#*aEul puternic al lui Kenon folosit în FenotiCon a Funul dar nu doiG nu a fost prezent.G A fost o for#ulă de co#pro#is %i a tre*uit să fie i#ediat recunoscută a%a. .etru din Apa#ea %i cu un #are grup de #onahi. a devenit o parte din codul lui Dustinian.*'+' A avut loc o întoarcere e8traordinară a eveni#entelor. 6l s&a opus i#ediat.G 5oinţa î#păratului se pare că a adus cel puţin ascultare pentru un ti#p.entru c9ţiva ani s&a părut ca %i cu# co#pro#isul lui Dustinian a lucrat. Anii dintre IH/ %i IH. Laianus0 un ucenic al lui Dulian a fost susţinut de o #aEoritate de grupuri din Ale8andria %i el a reu%it să supravieţuiască ca %i patriarhul opus pentru #ai #ult de o sută de zile 2 apoi a fost e8co#unicat.G u a e8istat ni#ic nou în această atitudine faţă de scaunul ro#an din perspectivă estică. o acţiune care este prin natura ei dată nulă de 9olumul papei )eon %i de Sinodul de la Calcedon. Cn IHI Ti#otei al Ale8andriei a #urit cu c9teva lui #ai înainte ca 6pifanie al Constantinopolului să #oară. Teodosie era un anti&calcedonian.*' ?4 . Cn orice caz0 a sosit între IH. Cn adăugare0 a fost reafir#at FenotiConul. 6l a ţinut un sinod care i&a definit i#ediat poziţia.roclu în !omus ad 6rmenios de fidei %i nu din cauza influenţei papei )eonw Şi fiindcă nu a conda#nat pe 6utihie %i estorie. 6rau vacante două scaune i#portante. Teodosie era un severian %i în acel #o#ent în Ale8andria erau în #inoritate. icea0 6fes %i cele 'oisprezece anate#e ale Sf9ntului Chiril au fost considerate a fi inspirate divin. au fost ani de pace0 ani în care un ar#istiţiu a fost vala*il în i#periu.%i IHI cu . Teodosie a pri#it o scrisoare pentru a susţine pe Sever %i a început repede să hirotonească episcopi într&o încercare de a c9%tiga conducerea în Ale8andria a #onofiziţilor.

>dată hirotonit0 Teodora a făcut sigur că Sever a vor*it de #ai #ulte ori cu Anti#. Scaunul ro#an a fost î#povărat în acel #o#ent %i pentru a ridica fonduri pentru a face călătoria papa Agapet a tre*uit să v9ndă unele din vasele sfinţite. 6piscopii au început să tri#ită delegaţii la Ro#a pentru a protesta. Cei trei patriarhi 2 al Constantinopolului0 al Ale8andriei %i Sever al Antiohiei 2 erau anti&calcedonieni."#c*.' h"r*!*&e7!e ..alestina %i din est %i&au tri#is delegaţii cu acuzaţii î#potriva lui Sever0 Kooras %i . Cn <iserică s&a dezlănţuit din nou tul*urarea.e! "<"!e%<( C*&#!%&!"&*.Scaunul Constantinopolului a fost u#plut.e! . 6l a de#isionat %i a intrat în #ănăstirea Teodorei. P%. Acuza de re&*otezare nu a fost adevărată în cazul lui Sever dar acuzată în cazul unor ur#a%i ai lor0 fapt pe care îl %ti# din scrierile lui Sever. $enas a prezidat ca %i Fpatriarh ecu#enic. . Sinodul episcopiilor din Constantinopol a fost che#at să intre în sesiune de Dustinian %i s&a înt9lnit în sesiune din #ai p9nă în iunie sau chiar p9nă în august IH. Sever0 din c9te se pare0 a fost capa*il să îl convingă pe patriarhul Anti# de propria sa ortodo8ie c9t %i de lipsurile %i neegalitatea Sinodului de la Calcedon.G $ănăstirile din .% A9%.G <alanţa s&a schi#*at din nou. Asupra papei Agapet s&au concentrat zvonuri de o natură fantastică care veneau de la anti&calcedonieni.G 5ec"<""'e S"&*6+'+" 6e e. Anti# de Tre*iozond a fost unul dintre susţinătorii calcedonieni la conferinţe. Acuzele au variat de la #agie practică0 la profanarea altarelor0 la profanarea *otezului prin darea de pseudo&*otezuri %i re&*otezarea ortodoc%ilor.etru din Apa#ea. $oartea papei Agapet0 din c9te pretind oponenţii lui0 a venit Fîn ti#p ce el practica #agia neagră. S&a realizat o cerere0 se#nată de a#*ele părţi de noul patriarh %i Dustinian0 care a afir#at ortodo8ia Sinodului de la Calcedon.apa a avut puţine dificultăţi în al convinge pe Dustinian că vestul nu v&a accepta niciodată noua interpretare a Calcedonului.apa Agapet l&a hirotonit pe noul patriarh de Constantinopol. 6l a i#presionat prin argu#entele #onofiziţilor. 6i l&au acuzat pe Sever de lucruri fantastice 2 că era #agician0 că îl venera pe diavol0 că era păg9n0 că era un idolatru care reproducea a*do#inaţiile lui 'afni0 că a v9ndut vasele sfinte %i chiar că a v9ndut poru#*elul de aur de pe altar0 că a redus co#oara *iserici %i a îngreuiat *iserica cu datorii.*'+' '% cerere% '+" Te*6%h%6. . C#păratul %tia că el avea nevoie de susţinerea papei Agapet dacă vroia să reu%ească din punct de vedere #ilitar în Dtalia.G Anti# a fost prezentat cu o opinie: fie o acceptare co#pletă %i lipsită de echivoc a Calcedonului sau rese#narea. Cincizeci%cinci de episcopi au fost prezenţi0 inclusiv legaţii papali care acu# l&au însoţit pe papa #ort Agapet.% A9%. Sever %tia că situaţia era pierdută %i i&a scris unui prieten că Fpro*le#a reală este că cei în putere voiau să placă a#*elor părţi. P%. $ihail Sirianul Cronica M30 AHN pretinde că #otivul pentru care papa Agapet a venit în Constantinopol a fost din cauza geloziei faţă de stilitul Kooras0 care a *otezat&o pe Teodora în IHI." %" '+" I+#!"&"%& 6"& 2/F Dustinian0 ră#9n9nd cu gea#andurile prezenţei papei Agapet0 a ră#as dedicat Sinodului de la Calcedon indiferent cu putea fi aceste interpretat. 'in anu#ite #otive au e%uat să îl acuze pe Sever de i#oralitate0 o acuză pe care au adus&o î#potriva altoraw .%!r"%rh+' Me&%# .& C*&#!%&!"&*. Cntr&o vre#e de triu#f papa Agapet a #urit *rusc. Toc#ai în acest #o#ent c9nd Dustinian a încercat să preia Dtalia #ilitar0 patriarhul Anti# s&a dovedit un puternic anti& calcedonian0 făc9nd afir#aţia că doctrina Fîn două naturiG face din Trei#e o Fpătri#e. re9e'e 9*! 6veni#entele #ilitare din Sicilia %i 'al#aţia au coincis cu eveni#ente ecclesiale.etru din Apa#ea a fost acuzat de restaurarea unui truc diavolesc pentru a rec9%tiga o# la #ănăstire de la ?/ . Teodahad0 regele got a reu%it asupra ni#eni altuia dec9t papa Agapet pentru a călătorii la Constantinopol pentru a negocia un a%eză#9nt #ilitar cu Dustinian. Şi aici candidatul Teodorei a c9%tigat poziţia.apa Agapet a cerut ca Dustinian să îl aresteze %i să îl pună în te#niţă pe Sever %i Kooras dar Dustinian a refuzat să î%i încalce angaEa#entul său de co#porta#ent *un faţă de Sever.*' oua alegere de patriarh al Constantinopolului a fost $enas M#ort în IIAN0 un ale8andrin din na%tere. .e .

Succesorul lui a fost Kolius0 un #onah palestinian0 care a fost reco#andat de 6fre# al Antiohiei. Teodora a aranEat ca la întoarcerea sa în capitală să fie cazat în #ănăstirea sa. S&a povestit că unii #onofiziţi au fost ar%i de vii. Dustinian l&a acuzat pe Sever că poartă un Frăz*oi de su*solG ridic9nd <isericile una î#potriva alteia. 6l a angaEat anu#ite fe#ei care au intrat pe porţile #ănăstirii0 priveli%te la care #onahii au fugit0 părăsind #ănăstirea vacantă astfel că .elaghie0 care a fost respectat de Dustinian %i Teodora0 avea influenţă în Constantinopol. )i*eratus al Cartaginei în Bre%iarum MAAN ne spune că acordul lui 5igiliu cu Teodora a fost că el ar fi a*olit sinodul de la Calcedon %i că v&a intra în co#uniune cu #onofiziţii. Antiohia era acu# cea care controla alegerile patriarhale din Ale8andria. 'in #o#ent ce siguranţa personală a lui Teodosie era în controlul ar#atei i#periale0 el a tre*uit să se supună. . Cn adăugire0 Dustinian a poruncit arderea copiilor scrierilor lui Sever.atrologia )atina . >rice nădeEde de reconciliere cu ne&calcedonienii a dispărut.aul %i cei patru patriarhi calcedonieni care i&au ur#at în Ale8andria nu a fost ni#ic altceva dec9t localizări i#periale 2 %ox populi a acestei pro*le#e ecclesiale era dincolo de aptitudinile î#păratului. 6l a dat un edict e8il9ndu&l pe Anti#0 Sever %i ucenicii lor din Constantinopol %i din ora%ele i#portante ale i#periului.calcedonieni. D#ediat după hirotonirea lui .etru a putut să o ia în posesiunew S&a pronunţat o anate#ă pe toţi oa#enii. FDnterzice# tuturor persoanelor de a poseda cărţile lui Sever. Reprezentatul papal l&a nu#it pe . Sever0 indiferent c9t de ciudat părea0 a fost acuzat si#ultan de a fi un nestorian %i eutihian. Scopul lui pri#ar a fost de a restaura calcedonis#ul în 6gipt0 un ţel greu de do*9ndit. Dustinian a fost de acord. 9ita 'il%erii în i-er pontificalis ne oferă o descriere largă a intrigii care a înconEurat depoziţia papei Silverius %i îl plasează pe 5igilius în Constantinopol ca %i apocrisiar. <iserica din 6gipt0 su* controlul forţelor i#periale0 a acceptat un patriarh străin 2 ca %i #ăsură te#porară. Aceia%i #ărturisire este oferită de 5ictor de Tunnuna în Cronică M. Căci în acela%i fel în care nu s&a per#is să copie# %i să posedă# cărţile lui estorie din cauza î#păraţilor de #ai înainte poruncindu&ni&se în edictele lor să să le consideră# si#ilare cu cele ale lui . )ui 5igiliu i se atri*uite cuvintele Fî#i pri#esc dreptatea pentru ceea ce a# făcutG – digna enim factis recipio. .G Sever0 Kooras %i alţii li s&a interzis să predice0 de a organiza adunări %i a săv9r%ii euharistia. Cn ovela -A&I. .orfirie î#potriva cre%tinilor0 la fel nici un cre%tin să nu posede cuv9ntările lui Sever.aul de Ta*ennesiot. Cn 9ita 9igilii i-er pontificalis îl acuză pe 5igilius de Fa#*iţieG în asigurarea alegerii papale0 dar se #ai pretinde că 5igiliu a devenit papă %i a acţionat cu FcuraE %i intransigenţăG atunci c9nd a rezistat la presiunea i#perială. Dustinian l&a che#at pe patriarhul Teodosie al Ale8nadriei la Constantinopol pentru o conferinţă. Sinodul episcopilor l&a conda#nat pe patriarhul Anti#ie ca fiind eretic %i l&a pus pe Sever su* restricţie din nou. Această decizie a creat o perspectivă interesantă0 căci patriarhul $enas a descoperit c9t de controlată era <iserica de î#părat0 afir#9nd că ni#ic nu putea avea loc în afacerile ecclesiale fără Fvoia %i poruncaG î#păratului 2 ^VT iW_ej^h[ bsZcY ]RY cY ]j dl[\]d]s c^^UseTV ^[Y_qbcY\Y iVWd lYRbsY V`]_` ^VT ^cUhqe[Y lhYcerV[.B0 3I.&3IBN %i de .avel în Constantinopol de către patriarhul $enas0 el a fost acuzat de co#plicitate la cri#ă.elaghie0 a devenit reprezentativul per#anent scaunului ro#an în Constantinopol. ?A . 6l ar fi putut avea tronul episcopal al Ro#ei dacă era de acord să #odifice poziţia ro#ană î#potriva #onofiziţilor.atriarhul Kolius tre*uia să trăiască su* escortă #ilitară p9nă la depunere. 'iaconul ro#an0 . Sever a părăsit Constantinopolul pentru 6gipt unde a #urit cu optsprezece luni #ai t9rziu MIHBN. Cn ziua ur#ătoare după conferinţa î#potriva #onofiziţilor Teodora a negociat cu 5igiliu. Toţi care ur#au să le ai*ă tre*uiau pu%i su* pedepse crude. Acestea sunt din acest ti#p înainte deter#inate să profaneze %i să contracareze <iserica Catolică. Un diacon ro#an0 5igiliu0 l&a însoţit pe Agapet. Cn 6gipt forţele i#periale a început să încerce să e8tirpeze #onofizitis#ul.rocopie în Istoria secretă M/0 AN %i în &e -ello gothico M/0 AIN. Ac*r6+' Te*6*re" c+ 6"%c*&+' r*8%& V"9"'"+ 'upă #oartea *ruscă a papei Agapet0 Teodora a sesizat o ocazie.uterea i#periului a început să întărească noua poliţă %i #onofiziţii din Siria au devenit ţinta poliţelor i#periale %i a forţelor #ilitare. . Cn Constantinopol el a fost depus %i e8ilat în Tracia.

ec!+' 8*&*:"<"!"#8+'+" 6+. Antonina0 soţia co#andantului forţelor i#periale din Dtalia0 <elisarius a fost un prieten apropiat cu Teodora. Cn vre#ea înfr9ngerii anti&calcedonienilor0 Teodora a fost influentă în îl duce pe Teodor As=idas0 un #onah palestinian0 afară din #ănăstire pentru a devenii arhiepiscop în Cezarea în Capadochia. Silverius a făcut un apel la Dustinian care a cerut un proces pentru Silverius. . Teodosie al Ale8andriei era acu# în închisoare. Pr*#. &eo ad#u-ante et tenuisse tenere significo. 9ita 'a-ae ne relatează că F#onahii origeni%ti %i&au făcut un astfel de prost o*icei din a îi *ate pe ortodoc%i în străzi că au început să aducă #onahi pio%i ca #iEloace de protecţie de sine. 6l a avut un interes personal la fel ca %i unul i#perial0 o trăsătură neo*i%nuită la #ai toţi î#păraţii. Cn Derusali# au iz*ugnit dispute care au #ai cauzat încă o controversă teologică adiţională în <iserică. A fost deEa hirotonit un nou papă cu aEutorul regelui got Teodat0 papa Silverius. sed ex dua-us compositium unum filium. oua apărare a Sinodului de la Calcedon purta un #o#entu#0 în special prin scrierile lui )eonţiu al <izanţului0 )eonţiu al Derusali#ului %i Chiril din Schitopolis M#ort în I??N.p9nă în I--0 să îl anate#atizeze pe 6fre# al Antiohiei %i interpretările teologice antiohiene.atriarhii calcedonieni au ocupat un loc te#porar în cinci scaune. 5igilius a cerut ca scrisoarea pe care a scris&o să ră#9nă strict secretă 2 mea eam fidem Auam tenetis. Teodor %i ucenicii lui au avut si#patii origeniste puternice. Cn Contra monophGsitas Dustinian a scris că Sf9nta <iserică Facceptă toate scrierile *inecuv9ntatului Chiril.ropriile lor pro*le#e interne începeau să se #anifeste într&un fel alar#ant. 5igiliu MIH?&IIIN a fost întronat ca papă în aprilie sau #ai din IH?. Cu Sever conda#nat0 origeni%tii au c9%tigat un rol i#portant în viaţa teologică a controversei0 în special în IHA spre I-A %i #ai ales între #onahii palestinieni care s&au opus vehe#ent teologiei antiohiene. ?H . u a fost aceasta cheia la soluţia controverseig u a fost aceasta rezoluţia la Fcele două naturiG de la Calcedon cu un )ogos întrupat al Sf9ntului Chirilg $onofiziţii nu au fost convin%i at9t de repede0 căci ei au si#ţit în acest fel de g9ndire g9ndirea lui >rigen %i nu a Sf9ntului Chiril. 'u%#anul lor0 6fre# al Antiohiei a dezlănţuit o altă persecuţie.G A#*ele părţi au apelat la î#părat.etru0 patriarhul Derusali#ului din IA.. L+cr%re% '+" I+#!"&"%& Contra monophysitas 7" "&!ere#+' '+" . )uptele între #onahi au devenit din ce în ce #ai o*i%nuite 2 au început să ai*ă loc *ătălii de stradă. Toc#ai la Cntrupare natura u#ană a lui Hristos a fost eniposta$iată de )ogosul divin. .( .G Cn aceste scrieri <iserica acceptă natura unică întrupată a lui 'u#nezeu )ogosul0 că natura divinităţii este un lucru în ti#p ce natura cărnii este altul0 din care s&a for#at Hristos. Dustinian a învăţat despre doctrina >eniposta$ierii? din discuţiile cu )eonţiu al <izanţului M#ort în I-HN0 de%i ter#enul a intrat în viaţa teologică a <isericii în ti#pul controverselor generale speculative. Apărarea Fneo&calcedonianăG se reconcilia cu doctrina de la Calcedon prin g9ndirea Sf9ntului Chiril.&:r-&9ere% 6e '% c*&:er"&)% 6"& 2/F Cauza #onofizită părea pierdută. ici o natură nu e8istă fără un ipostas sau persoană dar acela%i ipostas ar putea fi centrul vieţii celor două naturi.apa Silverius a fost dat pe #9na co#plicilor lui 5igiliu 2 î#potriva ordinelor lui Dustinian. >rigeni%tii au cerut ca . Unitatea sau unicitatea în Hristos se găsea în ipostas0 ipostasul divin al )ogosului.& !e*'*9"e Dustinian a devenit din ce în ce #ai interesat în su*iecte teologice. Ca papă0 5igiliu i&a scris o scrisoare lui Sever0 Anti# %i Teodosie sta*ilind o co#uniune cu ei. Sever %i Doan din Tella erau acu# #orţi. Cn ciuda faptului că î#păratul era încă *ine dispus faţă de ei0 ei au fost înfr9nţi la conferinţa din IH. Acesta a fost confir#at în depunerea sa %i e8ilat în noie#*rie IH?.rin Antonina Teodora l&a arestat pe papa Silverius prin <elisarius cu falsa acuză de trădare0 de a fi co#unicat cu goţii care în acel #o#ent au fost sco%i din Ro#a de <elisarius. 'isputa începută între Sever %i Dulian a devenit acu# diviziune. . >dată cu respingerea g9ndirii lui Sever <iserica tre*uia să găsească #iEloacele de a reconcilia Calcedonul cu Sf9ntul Chiril0 evit9nd orice tendinţă de a considera ipostasul din Hristos ca o #inte ve%nică0 o #inte unită cu 'u#nezeu în ve%nicie %i care %i&a luat un trup pentru a%i asu#a #9ntuirea.5igiliu a acceptat %i a părăsit Ro#a cu trupul papei Agapet. "on duas Christum confitemur naturas. .

G >rigen a fost conda#nat di#preună cu Sever0 . )a >rigen s&a făcut referire ca %i la Ffiul diavolului0G ca %i l&a Fdu%#anul credinţei0G ca unul al cărui ţel a fost de Fa se#ăna capcane %i de a confir#a gre%elile păg9ne. Acest răz*oi a fost oprit de o nouă a#eninţare0 de iz*ugnirea unei plăgi de proporţii devastatoare. Cn pri#ăvara lui I-/ *ulgarii au trecut 'unărea %i au invadat <alcanii0 aduc9nd cu ei ardere0 răvă%ire %i distrugere în tot locul. S&a pretins că plaga a început în 6tiopia %i a iz*ugnit în 6gipt în I-/.'(9"" Controversele teologice nu au avut loc într&un vacuu#. 'acă >rigen era conda#nat0 s&ar fi discreditat un g9nditor al cărui siste# de g9ndire reflecta g9ndirea ale8andrină. . $otivaţia lui nu a fost de a #ării poziţia lui Sever.ersiei.er#%&" 7" "<$+9&"re% . Spre deza#ăgirea ucenicilor lui0 ei au acceptat conda#narea lui >rigen. Dndirect aceasta înse#na punerea unui î#părat într&o conda#nare a unui aspect ale tradiţiei teologice ale8andrine. A!%c+r"'e 8"'"!%re 6e c(!re $+'9%r" 7" . )iderii origeni%ti0 Teodor As=idas %i colegul lui 'o#iţian de Ancira erau în Constantinopol.elaghie 2 . Teodor As=idas era un calcedonian. Cn ti#p ce generalul <elisarius era angaEat într&un lung răz*oi cu goţii în Dtalia0 Dustinian a tre*uit să se #ulţu#ească cu un atac #ilitar din nord de la <ulgari %i cu apariţia răz*oiului în I-A cu Chosroes al . Dndirect s&ar fi citat î#păratul într&o conda#nare a unui aspect al tradiţiei teologice ale8andrine.a fost un rezultat al lucrării Teodorei %i a lui Teodor de As=idas. > a treia forţă #ilitară a *ulgarilor a aEuns la su*ur*iile Constantinopolului. <ulgarii s&au retras în cele din ur#ă dar nu #ai înainte de a captura o sută%idoisprezece #ii de prizonieri pe care i&a dus înapoi în ţara lor #a#ă. D#periul avea alte pro*le#e: una era #ilitarăP alta era iz*ugnirea plăgii *u*elor. 6vagrie Scolasticul ne spune în Istoria Bisericească M-0 HBN că Teodor As=idas Fera constat în prezenţa lui DustinianG %i că influenţa lui Teodor a fost at9t de #are că a reu%it să înlocuiască influenţa diaconului ro#an .elaghie a fost #utat dintr&o poziţie favora*ilă în palatul i#perial. )i*eratus de Cartagina în Bre%iarum MA-N %i 1acundus în Pro defesnione trium capitulorum M-0 HN au fost sigură că conda#narea acestor trei teologi0 conda#narea acestor !rei capitole0 de Dustinian în I-. Calcedonienii din Constantinopol %i&au dat sea#a că aceasta era o ocazie pentru a prinde. >dată cu începerea navigaţiei în pri#ăvară plaga s&a răsp9ndit în Siria %i Asia $ică.Un lucru pe care poliţele i#periale au voit să îl evite a fost de a deveni prin%i în controverse cu #onahi. Dustinian nu era în poziţia de a trata cu acest nou du%#an din nord. Dz*ugnirea răz*oiului în pri#ăvara lui I-A cu Chosroes al . Aceasta ar fi oferit un se#nal clar #onofiziţilor că0 de%i sinodul de la Calcedon a Eustificat pe Teodoret %i pe #onofiziţi sinodul nu ar fi girat toate scrierile lor. Sursele pretind că iniţial cinci #ii de persoane #ureau zilnic %i #ai t9rziu zece #ii ?- .rin conda#narea acestor trei teologi care s&au opus lui >rigen Teodor As=idas s&a g9ndit că ar fi o încuno%tinţare a teologiei ale8andrine0 ceva care ar fi putut place #onofiziţilor #oderaţi. Dustinian a răspuns încep9nd construcţia unei fortificaţii la frontiera nordică în <alcani.etru cel . A fost se#nată de papa 5igiliu %i de către patriarhii estului. 6ra o poliţă care putea oferii un co#pro#is pentru #onofiziţi %i să #enţină Calcedonul prin respingerea %i conda#narea lucrărilor lui Teodor de $opsuestia0 lucrările lui Teodoret î#potriva Sf9ntului Chiril %i scrisoarea lui D*as către preotul $aris.lin %i alţii. Cn #ai I-A a iz*ugnit în Constantinopol0 la scurt ti#p după ce s&a răsp9ndit în <alcani0 Dtalia0 Spania %i Lalia. Dustinian i&a scris o scrisoare patriarhului $enas conda#n9nd pe >rigen ca %i pe cel #ai rău eretic. $oartea a intensificat controversele în care #onahii au fost i#plicaţi %i care au creat #artiri. )a sinodul ţinut în I-H Dustinian a conda#nat pe >rigen %i origenis#ul. > #ărturisire vividă este relatată de Chiril de Schitopolis în 9ita 'a-ae. Dustinian l&a tri#is să i&a co#anda ar#atei în est î#potriva persanilor. 6l a tre*uit să a%tepte. $onofiziţii au i#plorat ti#p de o Eu#ătate de secol să ai*ă ace%ti trei teologi conda#naţi 2 la conferinţa din IHA&IHH #onofiziţii au arătat că unul dintre pereţii despărţitori ai unirii a fost apro*area de la Calcedon a scrierilor lui D*as %i Teodoret î#potriva Sf9ntului Chiril. i#ic nu părea #ai periculos0 căci a oprii un #onah zelos înse#na #oarte curată. 1rica a pătruns pe locuitorii Constantinopolului %i #ulţi au fugit în Asia $ică. 6dictul a fost tras ca %i rezultat al sinodului ţinut în I-H %i care a dat o lungă listă a gre%elilor origeniste di#preună cu respingerea lor. Teodor As=idas a fost gata pentru o contra #i%care. Un grup de *ulgari a devastat peninsula Lallipoli %i au călătorit pe ţăr#ul asiatic pe l9ngă 'ardanele.ersiei i&a cauzat #ai #ultă pertur*are.

. F. )ui Daco* i s&au dat c9ţiva care să îl însoţească. Cncă de la o v9rstă ti#purie el a fost un ascet %i era fluent în greacă0 siriană %i ara*ă. Se pretinde că într&o zi au #urit %aisprezece #ii de persoane. C9nd a #urit în I-A0 necalcedoneinii au fost deter#inaţi să facă ceva să rec9%tige Antiohia. Se pretinde că în acest ti#p el a hirotonit doi patriarhi0 optzeci%inouă de episcopi %i apro8i#ativ o sută de #ii de preoţi. 'in #o#ent ce din punct de vedere canonic erau necesari trei episcopi care să hirotonească un alt episcop0 Teodosie l&a hirotonit un anu#e Teodor0 Conon din Cilicia %i 6ugen al Dsauriei. 1oa#etea a aco#paniat plaga0 căci #9ncarea din Constantinopol a fost tăiată. Regele a oferit patriarhului o #are delicateţe în teritoriul său 2 carne de că#ilă. Se pretinde că Daco* a intrat în Constantinopol unde a hirotonit doisprezece episcopi. Daco* era fizic puternic0 putea posti ti#p îndelungat %i de o*icei trăia cu p9ine uscată. 6l s&a pus pe #uncă. A fost #ai apoi hirotonit episcop de Teodosie nu nu#ai ca episcop de Siria ci %i ca un Fepiscop care se peregrinaG care a fost î#puternicit să hirotonească Fpeste totG 2 el a fost Fî#puternicitG să organizeze %i să hirotonească în Ar#enia0 în Asia $inor0 în 6gipt0 în toate insulele %i p9nă la porţile Constantinopolului. Kelul lui faţă de #onofizitis# a fost aprins din cauza unei dispute pe care a avut&o cu 6fre# al Antiohiei. 'e e8e#plu cu# a vindecat %i a adus un t9năr la viaţă invoc9nd ?I . Teodora avea o astfel de persoană în #ănăstirea ei specială 2 Daco* <aradaeus. . 6piscopatul său de peregrinare a durat ti#p de treizeci%icinci de ani0 din I-A p9nă în I??. 6l a venit la Constantinopol pentru a o*liga pe Teodora să i&a #ăsuri. Regele Aretas spunea că el tre*uia să fie capa*il să trăiască între ai săi %i să de descurce cu ei. 6l a fost născut în Eurul lui -34 în acela%i ora% cu cel care acu# a #urit Doan de Tella. 6l a fost un #onofizit zelos %i un anti&grec. . 'in c9te se pare ei au fost nu#ai trei episcopi necalcedonieni care au ră#as: unul în Ale8andria0 unul în . 'in #o#ent ce el a privit la fel ca orice al #onah care călătorea pentru autorităţi a fost destul de greu să îl recunoască. C9nd plaga %i&a oprit cursul0 spre pretinde că a do*or9t trei sute de #ii de persoane nu#ai în Constantinopol.oliţele Teodorei au aEutat la protecţia %i facilitarea supresiunii. Sta#ina lui a fost a%a că putea #erge patruzeci de #ile pe zi0 dor#ii oriunde %i putea trăii cu a*stinenţă totală pentru lungi perioade de ti#p sau cu *ucăţi de p9ine. 'in c9te s&a dovedit0 ace%ti asistenţi nu erau necesari 2 Teodor a dispărut între corturile tur#ei sale no#adice în ti#p ce ceilalţi doi s&au dez#inţit de afacere %i în cele din ur#ă s&au întors la <iserica sta*ilită. u#ărul de episcopi necalcedonieni s&a #ic%orat drastic %i #ult din cauza acestei a#*iguităţi se datorează lui 6fre# al Antiohiei0 ur9t cu *un #otiv de necalcedonieni. Daco* nu a avut nici o îndoială că era pe #ăsura datoriei. 6l îi a*orda pe ucenicii lui din e8terior. . C9nd a fost între*at de către Fîn%elătorul Daco*G el le spunea că a fost văzut în regiune cu #ai înainte. Cn I-A sau I-H Regele Aretas MHarith D*n La*alaN0 e#irul ara*ilor gassanid0 a vizitat Constantinopolul.atriarhul0 fiind co#plet ignorant de o*iceiurile %i fără să fie con%tient că carnea a fost un co#pli#ent a fost insultat %i a refuzat să *inecuv9nteze carnea sau să #ăn9nce. 6l a fost scos din Constantinopol de regele Aretas %i dus în orient în caravana lui Aretas. 6l era convins constant.ersoana care a u#plut tronul patriarhal al Antiohiei tre*uia să co#*ine prestigiul lui Sever cu sta#ina fizică a lui Doan de Tella. 68istă pove%ti nu#eroase cu privire la #inunile lui. A fost pusă o reco#pensă pe capul lui %i reco#pensa a crescut cu ti#pul.atriarhul a vizitat pe Regele Aretas în c9#pul său pentru a discuta acceptarea Sinodului de la Calcedon 2 a fost 9olumul papei )eon cel care l&a deranEat pe regele Aretas. 'acă aceste nu#ere reflectă realitatea este un alt fapt. $etoda lui a fost si#ilară cu cea a lui Doan al Tellei 2 el a călătorit cu piciorul0 în zdrenţe0 fără pachet sau *ani. Cn ti#p ce Dustinian se lupta cu recuperarea de la plagă0 decizia lui Dustinian a fost de a cădea vina pe Teodora.de persoane zilnic. Ceea ce este adevărat este că Daco* a resuscitat o diviziune ecclesiatică într&o for#ă rea0 că el a întărit ierarhia i#ens.ai0 dacă nu vei #9nca că#ilă cu #ine0 cu# te poţi a%tepta ca să luă# î#părtă%ania a#9ndoigG Regele Aretas a fost destul de voitor să facă ceva care să nu fi fost în acord cu #e#oria lui 6fre#. Daco*0 a fost #ult #ai dur %i nu s&a îngriEorat.ersia %i unul în pădurile din Tur A*din0 un o# sla* %i sărăcăcios. I%c*$ B%r%6%e+# Calcedonienii0 partidul aflat acu# la putere0 nu s&au si#ţit încă conforta*ili cu stadiul actual lucrurilor. ecalcedonienilor nu le lipsea laicii %i clericii 2 le lipsea episcopi. Dustinian a fost o victi#ă dar a reu%it să supravieţuiască.

Cntr&o anu#ită arie a distrus un te#plu păg9n %i a construit pe cheltuiala co#orii i#periale0 douăzeci%ipatru de *iserici %i patru #ănăstiri. Regele i&a spus politicos delegaţiei lui Dustinian că el a pri#it deEa dreapta credinţă0 #ulţu#indu&i pentru ea %i lăs9nd&i li*eri. FCn nu#ele lui Disus Hristos0 o natură indi%i$i-ilă care afost răstignită pentru noi pe cruce0 ridică&te %i u#*lăwG $ulte din #inuni0 tipice vre#ii %i tradiţiei aghiografice0 depă%esc i#aginaţia. C9nd în cele din ur#ă a aEuns la curtea regelui nu*ian0 ei au găsit episcopul #onofizit instalat acolo în siguranţă. Daco* a pro*at %ansa %i la hirotonit pe . $onahii încă îl #ai considerat capul lor0 liderul lor 2 ei au făcut referinţă la el ca %i la Fsf9ntul nostru patriarh Daco*.G >ponenţii lor au folosit ter#enul în referinţă la ei diviziv0 la fel ca %i la un grup de #onofiziţi în 6gipt la care s&a făcut referinţă ca Fteodosieni.G Astfel a fost capa*il să î%i restaureze sănătatea #entală. Cn I-? Daco* a hirotonit pe Serghei aghiotantul său ca patriarh al Antiohiei. C9nd Serghei a #urit0 s&a sugerat un nou candidat de către Teodosie la #ănăstirea Teodorei. $isiunea Teodorei pusă înaintea celei a lui Dustinian cu un anu#it Dulian ca %i cap. Aici e8istau două activităţi #isionare care se aflau în co#petiţie0 dintre care una a fost sponsorizată de Teodora0 care a luat #ăsuri să fie sigură că #isiunea ei are cea #ai #are posi*ilitate de succes.*' ?. Un incident #erită relatat.G Daco* a continuat cu #unca sa %i #onofiziţii au fost schi#*aţi dintr&un grup de disensiune într&o ierarhie separată0 o *iserică separată.avel %i alţi %ase episcopi ca asistenţi. Doan al 6fesului a fost foarte ocupat. 6l raportează că anu#iţi Fschis#aticiG au fost at9t de perver%i că %i ei s&au aruncat în foc. 'elegaţia lui Dustinian a fost a#9nată constant de oficiali care se aflau su* influenţa Teodorei. I*%& %' E:e#+'+" Cn ti#p ce Dustinian era ocupat cu pro*le#a conda#nării celor !rei capitole %i cu Sinodul 6cu#enic Cinci0 #unca #isionară a #onofiziţilor a continuat %i nu nu#ai de Daco*. Cn acel #o#ent u*ia era afară din graniţele i#periului. 'estul de interesant Doan din 6fes a aEuns la o co#unitate #ontanistă în ad9ncurile Anatoliei. Cn disperare0 ei l&au tri#is pe Daco* care le&a spus că Fdacă sunteţi at9t de ne*uni ca să spuneţi Fdouă naturi0G veţi de venii ne*uni.nu#ele lui Disus Hristos %i for#ula #onofizită.aul0 un ale8andrin prin na%tere a fost un #onah în Siria %i apoi stareţ la o #ănăstire pe 6ufrat. L+cr(r" 8"#"*&%re . Activităţile #isionare au avut loc #ai înainte în ti#pul %i după Sinodul 6cu#enic Cinci. Candidatul ei . Una dintre <isericile #ontaniste conţinea oasele lui $ontanus %i Doan de 6fes le&a ars.& N+$"% Cn ţara u*ia0 acu# Sudan0 a e8istat o activitate #isionară pe cheltuiala co#oarei i#periale. I+#!"&"%& 7" S"&*6+' Ec+8e&"c C"&c" P%.avel a fost superiorul dar relaţia oficială între cei doi a ră#as nedefinită.% V"9"'"+ 6+# c+ :*r)% '% C*&#!%&!"&*. )a consacrarea fiecărei noi *iserici Doan din 6fes nu a avut nici o nelini%te sufletească despre citirea 2 pro forma – a unei procla#aţii calcedoniene. Daco* încă a fost intinerant0 o co#isie de peregrinare %i nu a avut nici o intenţie să se predea. u#ele de fapt0 nu era în întregi#e nou0 căci #onofiziţii s&au descris pe sine ca %i Fiaco*iţiG dar a fost o referinţă la pretenţia lor apostolică a <isericii FSf9ntului Daco*0G Daco*0 Ffratele 'o#nului. >a#enii din A#ida au căzut în calcedonianis# %i au devenit lunatici. Se pare că î#păratul nu era într&o poziţie de a continua să lupte cu toţi necalcedonienii. Ca patriarh al Antiohiei . .G A fost acceptat de credincio%i %i de aici folosit înt&run fel pozitiv %i într&unul negativ. u#ele de Fiaco*itG a fost aplicat în cur9nd grupului de *iserici organizate de Daco*. Serghei a trăit ti#p de trei ani în care nu a e8peri#entat nici o persecuţie.

unctul central în doctrina eniposta$ierii este toc#ai că o esenţă 2 o`eTV – nu este fără o persoană0 nu este fără un centru de e8istenţă0 nu este fără un ipostas 2 dYqiXe]Ve]_S 2 %i că Hristos0 de o esenţă cu !atăl :i de o esenţă cu umanitatea. Sinodul a durat #ai puţin de o lună0 fiindcă Dustinian a fost e8tre# de preocupat ca deciziile să fie e8pediate.ro*le#a a fost de a reconcilia definiţia de la Calcedon cu teologia Sf9ntului Chiril 2 cele două naturi după unire %i unicitatea lui Hristos. Sinodul l&a conda#nat pe >rigen0 a conda#nat cele !rei capitole %i a sancţionat for#ula theopaschită. )ucrările sinodului au fost si#plificate din #o#ent ce în esenţă a fost convocat pentru a sancţiona edictele deEa pro#ovate. 'acă cineva v&a spune că e8istă un 'u#nezeu )ogosul care a făcut #inuni %i un alt Hristos care a suferit sau că 'u#nezeu )ogosul a fost cu Hristos c9nd a fost născut dintr&o fe#eie sau că a fost în el ca o ?? . 'acă cineva nu v&a #ărturisii că natura sau esenţa 2 _`eTV 2 Tatălui %i a 1iului %i a 'uhului Sf9nt este una0 o putere %i o tărieP dacă cineva nu v&a #ărturisii o Trei#e consu*stanţială0 o 'u#nezeire care tre*uie cinstită în trei ipostase 2 `i_e]deh[S 2 sau persoane 2 iWXe\iV0 să fie anate#a. 5ictor de Tunnuna în Cronică scrie: FBustinianus imperator acephalorum su-reptioni-us instigatus. Teofan ne spune în Chronographica că unul dintre ulti#ile acte oficiale ale Teodorei a fost de a îl reconcilia pe papa 5igiliu %i patriarhul $enas în iunie I-?.ur-em regiam proepraret et su. . Cn general ar fi o gre%eală să li#ită# #unca doctrinară %i cea teologică a pri#ei Eu#ătăţi a secolului al %aselea la un nu#ăr restr9ns de indivizi. Cn vestul latin aceasta a fost considerată într&o intrigă cu #onofiziţii.Dustinian i&a poruncit papei 5igiliu la Constantinopol pentru ca #ai apoi să îl aducă pe papă cu forţa acolo. pe care le&a tri#is patriarhului $enas în aprilie I-B. Şcoala antiohiană de teologie a avut #ari greutăţi în a face o distincţie între ipostas %i natură sau esenţă. 'acă cineva v&a #ărturisii că )ogosul lui 'u#nezeu are două na%teri0 una din ve%nicie de la Tatăl0 fără ti#p %i trup0 cealaltă în aceste zile din ur#ă0 care s&a pogor9t din ceruri %i s&a făcut carne din $aria0 !heotoCos %i pururea fecioara %i care s&a născut din ea să fie anate#a. Sinodul de Calcedon a cauzat #ultă tul*urare astfel că soluţiile teologice erau căutate într&o varietate de cercuri. Teologic sinodul %i&a *azat perspectiva pe doctrina lui enipostasis care s&a dezvoltat în secolul %ase0 în special în g9ndirea lui Doan Lra#aticianul0 )eonţiu al Derusali#ului %i )eonţiu al <izanţului. . tria capitula condemnaret. ut a.specie congregationis eorum Aui a. $ai înainte de #oartea sa papa 5igiliu a se#nat conda#narea celor !rei capitole 2 Budicatum. Ddeea centrală a fost că )ogosul divin %i&a iposta$iat propriul ipostas – ]j TZTV `i_e]deh[ cYqice]sehY. Căci e8istă un singur 'u#nezeu Tatăl tuturor lucrurilor %i 'o#nul Disus Hristos prin acre sunt toate lucrurile %i 'uhul Sf9nt în care sunt toate lucrurile. Sinodul 6cu#enic Cinci s&a deschis în #ai IIH. S"&*6+' Ec+8e&"c C"&c" Dustinian a considerat necesar un sinod ecu#enic pentru a sancţiona edictele î#potriva lui >rigen %i î#potriva lui Teodor0 Teodoret %i D*as. A.? 'in c9te se pare 5igiliu a aEuns în Constantinopol la finele lui ianuarie I-?. 'octrina eniposta$ierii a înse#nat că centrul0 su*iectul naturii u#ane %i a celei divine a fost )ogosul ve%nic al Tatălui 2 )ogosul ve%nic al Tatălui este cel care e8peri#entează viaţa naturii u#ane0 chiar p9nă în punctul de a e8peri#enta #oartea naturii u#ane. Actele nu au aEuns p9nă la noi în nici o for#ă originală.ecclesiae sunt societate di%isi. 9igilem romanorum episcopum su-tiliter compelit. . H. a avut ca centru al e8istenţei ipostasul divin ve%nic care i&a oferit naturii u#ane posi*ilitatea de a fi iposta$iat – cYqiXe]V]_S. A&%!e8e'e S"&*6+'+" Ec+8e&"c C"&c" /. 6l a #urit cu un an #ai t9rziu. Aceasta este g9ndirea care do#ină g9ndirea teologică a Sinodului 6cu#enic Cinci %i cea care stă în spatele anate#elor ei.apa 5igiliu a protestat viguros la deschiderea unui sinod %i a refuzat să participe0 de%i era prezent în Constantinopol. 6l %i patriarhul $enas nu au putut fi de acord %i rezultatul a fost e8co#unicarea #utuală.

-. . ?.ersoană %i un Hristos c9nd se referă la cinstea )ui sau la de#nitate sau la venerare. Cn taina lui Hristos unirea sintezei nu nu#ai că #enţine neconfundat naturile %i care per#it o separaţie..ărinţi0 că unirea lui 'u#nezeu )ogosul este făcută cu carnea ani#ată de un suflet raţional %i viu că o astfel de unire este sintetică %i ipostatică %i prin ur#are că e8istă nu#ai o persoană0 adică: 'o#nul nostru Disus Hristos %i o Sf9ntă Trei#e0 să fie anate#a. 'acă cineva v&a spune că unirea )ogosului lui 'u#nezeu cu o#ul nu a fost după har %i energie sau de#nitate sau egalitate sau cinste sau autoritate sau relaţie sau efect0 putere sau după *unăvoinţa în sensul că 'u#nezeu )ogosul a fost #ulţu#it cu un o# adică că l&a iu*it de dragul său după cu# spune nesi#ţitul de Teodor sau 7dacă cineva pretinde că această unire e8istă@ în ceea ce prive%te ase#ănarea nu#elui0 după cu# înţele nestorienii0 care îl nu#esc pe )ogosul lui 'u#nezeu Disus %i Hristos %i care acordă nu#ele de Hristos sau 1iul0 vor*ind astfel de două persoane %i dese#n9nd o . persoană în alta %i nu că a fost unul %i acela%i 'o#n Disus Hristos0 întrupat %i devenit o# %i că suferinţele %i #inunile care le&a îndeplinit în carnea Sa voluntar au aparţinut aceleia%i persoane0 să fie anate#a. să fie anate#a.e de a parte0 ucenici lui Teodor %i estorie *ucur9ndu&se de diviziunea naturilor au învăţat nu#ai o unire relativă. Cntre ti#p0 Sf9nta <iserică a lui 'u#nezeu0 conda#n9nd lipsa de evlavie a lui ereziilor0 recunoa%te unirea lui 'u#nezeu )ogosul cu carnea după sintezăP adică după ipostas. 'acă cineva care v&a folosii e8presia Fîn două naturiG nu #ărturise%te că 'o#nul nostru Disus Hristos s&a descoperit în divinitate %i în u#anitate cu scopul de a indica cu această e8presie o diferenţă de naturi din care s&a efectuat o unire inefa*ilă fără confuzie0 o unire în care nici )ogosul %i nici natura )ogosului nu s&a schi#*at în ceea ce este al cărnii0 nici cea a cărnii în cea a )ogosului0 căci toate au ră#as ceea ce erau prin natură0 din #o#ent ce unirea era ipostaticăP dar v&a lua e8presia cu privire la taina lui Hristos într&un sens ca să î#partă partidele sau ca să recunoască cele două naturi în unul 'o#n Disus Hristos0 'u#nezeu )ogosul a devenit o# fără să fie #ulţu#it a asu#a nu#ai într&o #anieră teoretică 2 ]j rh\WTV bXYs 2 diferenţa naturilor care o co#pun0 a cărei diferenţiere nu este distrusă de unirea dintre ele0 căci unul este co#pus din două0 dar vo# folosii nu#ărul 7doi@ pentru a diviza naturile sau pentru a le face persoane cu# se cuvine0 acela care nu v&a face acestea să fie anate#a. ?B . 'acă cineva înţelege e8presia Fo singură persoană a 'o#nului nostru Disus HristosG în acest sens0 că este unitatea #ai #ultor ipostase %i dacă se încearcă să se introducă în taina lui Hristos două ipostase sau două persoane %i dacă după ce sa&u introdus două persoane se vor*e%te de o persoană nu#ai din de#nitate0 cinste sau venerare0 după cu# ne*une%te au scris Teodor %i estorieP dacă cineva v&a calo#nia Sf9ntul Sinod de la Calcedon0 pretinz9nd că a folosit această e8presie 7un ipostas@ într&un sens lipsit de evlavie %i dacă nu v&a recunoa%te că )ogosul lui 'u#nezeu este unit cu carnea ipostatic %i că e8istă nu#ai un ipostas %i o persoană %i că Sinodul de la Calcedon a profesat în acest sens o singură persoană a 'o#nului Disus Hristos să fie anate#a. . I. Căci din #o#ent ce unul din Sf9nta Trei#e a devenit o#0 adică0 'u#nezeu )ogosul0 Sf9nta Trei#e nu a crescut prin adăugarea unei alte persoane sau ipostas. 'acă cineva nu v&a încuno%tinţa după cu# învaţă Sfinţii . Cuv9ntul FunireG 2 ]jS cY\eh\S 2 are #ai #ulte înţelesuri în ti#p ce ucenicii lui Apolinarie %i 6utihie au afir#at că aceste naturi sunt confundate inter se %i au afir#at o unire produsă de o a#estecare a a#*elor. 'acă cineva v&a spune că $aria sf9ntă0 #ăreaţă %i pururea fecioară este nu#ită !heotoCos prin gre%eală de li#*aE %i nu cu adevărat prin analogie0 crez9nd că un si#plu o# născut din ea %i că 'u#nezeu )ogosul nu a fost întrupat din ea0 ci că Cntruparea lui 'u#nezeu a rezultat din faptul că el a unit în sine pe acel o# care a fost născut din eaP dacă cineva calo#enează Sf9ntul Sinod de la Calcedon care a afir#at că 1ecioara este !heotoCos după sesnul neevlavios al lui Teodor sau dacă a# nu#i&o anthropotoCos 2 dYrW\i_]X^_Y 2 sau Christoto=os 2 xW[e]_]X^_Y0 ca %i cu# Hristos nu ar fi 'u#nezeu %i nu v&a #ărturisii că ea este cu adevărat !hetoCos fiindcă 'u#nezeu )ogosul care #ai înainte de toate veacurile a fost născut din Tatăl %i în aceste zile din ur#ă întrupată din ea %i dacă cineva nu v&a #ărturisii ca în aceste sens Sf9ntul Sinod de la Calcedon a #ărturisit că ea este !heotoCos.

'acă va lua cineva apărarea nelegiuitului Teodor de $opsuestia0 care a spus că Cuv9ntul lui 'u#nezeu este o persoană0 iar persoana lui Hristos este alta0 ofensat de suferinţa sufletului %i de dorinţele trupului %i care s& a pus încetul cu încetul deoparte0 ridicat deasupra a ceea ce este inferior0 %i a devenit tot #ai *un prin perseverarea în fapte *une %i trăind o viaţă irepro%a*ilă0 ca o# o*i%nuit a fost *otezat în u#ele Tatălui0 al 1iului %i al Sf9ntului 'uh0 %i a o*ţinut prin acest *otez harul Sf9ntului 'uh0 %i a devenit vrednic de 1iliaţie0 %i să pri#ească închinarea adresată . Căci învăţ9nd că Unul ăscut 1iu al lui 'u#nezeu )ogosul a fost unit ipostatic 7cu u#anitatea@ nu voi# să spune# că s&a efectuat o confuzie #utuală a naturilor0 ci că fie care natură a ră#as ceea ce era0 înţeleg9nd că )ogosul a fost unit cu carnea.G Acela%i 7Teodor@ a îndrăznit0 printre nenu#ărate alte hule0 să spună că după învierea Sa0 c9nd 'o#nul a suflat peste ucenicii Săi0 spun9nd F)uaţi 'uh Sf9nt0G 6l nu le&a dat cu adevărat 'uh Sf9nt0 ci a suflat peste ei ca un se#n. 'acă cineva nu v&a #ărturisii că 'o#nul Disus Hristos care a fost răstignit în carne este adevărat 'u#nezeu %i 'o#n al $ăririi %i a Sfintei Trei#i0 să fie anate#a. /A. Cn aceea%i ordine de idei a spus că #anifestarea credinţei făcută de To#a atunci c9nd0 după înviere0 a atins #9inile %i coasta 'o#nului0 spun9nd: F'o#nul #eu %i 'u#nezeul #eu0G nu a constituit o referire la Hristos0 ci faptul că To#a0 plin de ui#ire faţă de #inunea învierii0 D&a #ulţu#it prin aceste cuvinte lui 'u#nezeu care l&a înviat pe Hristos. 'acă cineva v&a lua e8presia0 Hristos tre*uie #ărit în cele două naturi ale Sale0 în înţelesul că se dore%te să se introducă două adorări0 una în relaţie cu 'u#ezeu )ogosul %i cealaltă aparţin9nd o#uluiP sau dacă cineva distrug9nd carnea sau a#estec9ndu&le una cu alta divinitatea cu u#anitatea0 v&a vor*ii într&un fel #ostruos nu#ai de o singură natură sau esenţă 2 n`e[Y jl_qY _`eTVY 2 a naturilor unite %i îl v&a cinstii a%a pe 'u#nezeu )ogosul ca să devină o#0 cu carnea Sa0 după cu# Sf9nta <iserică ne 2a învăţat de la început0 să fie anate#a. /4. 'eci dacă se va găsi cineva să ia apărarea acestui prea&nelegiuit Teodor %i spurcatelor sale scrieri0 în care el varsă hulele #ai sus în%irate0 %i at9ţia alţii fără nu#ăr î#potriva $ăreţului nostru 'u#nezeu %i $9ntuitor Disus Hristos0 iar dacă se va găsi cineva să nu&l anate#izeze pe el sau scrierile lui nelegiuite0 precu# %i toţi cei care îl ocrotesc sau îi iau ?3 . . 'acă este cineva care nu&l anate#izează pe Arie0 pe 6uno#ie0 pe $acedonie0 pe Apolinarie0 pe estorie0 pe 6utihie %i pe >rigen0 precu# %i scrierile lor nelegiuite0 precu# %i pe toţi ceilalţi eretici deEa conda#naţi %i anate#izaţi de către Sf9nta <iserică Catolică %i Apostolică0 %i de #ai înainte nu#itele patru Sfinte Sinoade %i 7dacă cineva nu îi anate#izează de ase#enea@ pe toţi aceia care i&au susţinut %i îi susţin sau pe cei care în nelegiuirea lor continuă în a&%i susţine părerea neschi#*ată ca %i a acelor eretici deEa #enţionaţi: să fie anate#a. 'acă cineva folose%te e8presia Fdin două naturiG #ărturisind că o unire a fost făcută în 'u#nezeire %i a u#anităţii sau e8presia Fo natură a devenit carnea lui 'u#nezeu )ogosulG %i nu v&a înţelege e8presiile după cu# au învăţat Sfinţii . Şi0 iară%i0 acela%i nelegiuit Teodor a #ai spus că uniunea dintre 'u#nezeu Cuv9ntul cu Hristos este ca %i aceea care0 potrivit cu doctrina Apostolilor0 e8istă între un *ăr*at %i soţia lui0 FCei doi vor fi un singur trup.ersoanei lui 'u#nezeu Cuv9ntul Mla fel cu# cineva se închină înaintea i#aginii care reprezintă un î#păratN %i că după înviere a devenit i#ua*il în g9ndire %i cu totul lipsit de păcat.rin ur#are e8istă un Hristos0 'u#nezeu %i >#0 consu*stanţial cu Tatăl în 'u#nezeire %i consu*stanţial cu noi în u#anitate.B.laton0 $anichaeus0 6picur %i $arcion0 %i spune că în acela%i fel în care toţi ace%tia %i&au găsit propria lor doctrină0 %i %i&au atri*uit nu#ele ucenicilor lor0 care au fost nu#iţi platoni%ti0 #anicheeni0 epicurieni %i #arcioniţi0 e8act la fel %i Hristos0 după ce %i&a definit doctrina0 le&a dat nu#ele de cre%tini ucenicilor Săi. 3. //. <a #ai #ult Mceea ce este %i #ai scandalosN acela%i Teodor în Co#entariul său asupra 1aptelor Apostolilor Cl co#pară pe Hristos cu .ărinţi0 adică: că 0între natura u#ană %i între cea divină s&a făcut o unire ipostatică0 care este reprezentată de HristosP dar dina ceste e8presii vor încerca să introducă o natură sau o esenţă a 'u#nezeirii %i a u#anităţii în Hristos0 acela să fie anate#a. 6i sunt egal conda#naţi %i anate#atizaţi de <iserica lui 'u#nezeu0 cei care î#part %i rup taina iconomiei divine a lui Hristos sau care introduc confuzie în această taină.

ersanul0 în care el neagă faptul că 'u#nezeu Cuv9ntul S&a încarnat în $aria0 Sf9nta #aică a lui 'u#nezeu %i pururea fecioară0 %i a devenit o#0 ci spune că din ea s&a născut un o# firesc0 care a învăţat la Te#plu0 ca %i c9nd Cuv9ntul lui 'u#nezeu ar fi fost o . Chiril %i a celor tDD Capitole ale sale0 %i care #or în nelegiuirea lor: să fie anate#a. 'acă va susţine cineva fa*ulaţia despre pree8istenţa sufletelor0 %i va susţine %i #onstruoasa restaurare ce derivă din aceasta: să fie anate#a. Capitole ale lui Chiril0 *inecuv9ntată&i fie po#enirea0 ca fiind nelegiuite %i potrivnice dreptei credinţe %i ia apărarea lui Teodor %i estorie %i învăţăturilor %i scrierilor lor nelegiuite. 'acă va fi cineva care să ia apărarea #ai&înainte #enţionatei epistole %i nu o va *leste#a0 pe ea %i pe cei care o susţin %i spune că e dreaptă0 în întregi#e sau în parte0 sau dacă se va găsi cineva care să&i apere pe cei care au scris sau vor scrie în apărarea ei0 sau în apărarea nelegiuirilor pe care le conţine0 precu# %i cei care se vor găsi să o apere pe ea sau nelegiuirile pe care le conţine în u#ele Sfinţilor .ri#ul Sf9nt Conciliu de la 6fes0 spun9nd că l&a conda#nat pe estorie fără discernere %i fără cercetare. 6pistola nelegiuită despre care vor*i# nu#e%te cele tDD.ersoană0 iar o#ul o altaP în această epistolă el îl prezintă pe Sf.partea0 sau care declară despre e8egeza sa că este ortodo8ă0 sau care scriu în favoarea lui %i a lucrării sale nelegiuite0 sau cei care î#părtă%esc acelea%i păreri0 sau cei care le&au î#părtă%it %i persistă p9nă la capăt în această rătăcire: să fie anate#a. $ai #ult0 el #ustră . Chiril ca eretic0 atunci c9nd el propovăduie%te adevărata credinţă a cre%tinilor0 %i îl acuză că ar fi scris ase#enea lucruri spurcatului Apolinarie. /H. A AT6$ATDS$6)6 C$.ărinţi sau al Sf9ntului Sinod de la Calcedon %i va ră#9ne în această ru%ine p9nă la capăt: să fie anate#a. 'acă va lua cineva partea acelei epistole despre care se spune că ar fi scris&o D*as către $aris . /-.uterile cere%ti este o deose*ire de nu#e după cu# este %i o deose*ire de for#ăP iar apoi unii au devenit Heruvi#i0 alţii Serafi#i0 alţii 'o#nii0 alţii . B4 . DD. 'acă va fi cineva care să ia apărarea scrierilor lui Teodoret0 care a scris î#potriva dreptei credinţe %i î#potriva înt9iului sf9nt Sinod de la 6fes %i î#potriva sf9ntului Chiril %i a celor tDD anate#e ale sale0 %i 7ia apărarea@ la cele pe care le&a scris el în apărarea nelegiuitului Teodor %i estorie0 %i a altora de aceea%i credinţă cu înainte&nu#itul Teodor %i estorie0 dacă este cineva care să&i accepte pe ei sau nelegiuirea lor0 sau care va da nu#ele de nelegiuit învăţaţilor <isericii care propovăduiesc unitatea hipostatică a lui 'u#nezeu Cuv9ntulP iar dacă cineva nu anate#izează aceste scrieri nelegiuite %i pe cei care au avut sau au ase#enea convingeri0 %i pe toţi cei care au scris î#potriva dreptei credinţe sau î#potriva Sf. DDD.uteri0 alţii C9r#uiri0 alţii Tronuri0 alţii Cngeri0 %i oric9t de #ulte alte ordine cere%ti ar #ai fi: să fie anate#a.>TRD5A )UD >RDL6 ŞD A >RDL6 DS$U)UD D. 'acă va spune cineva că creaţia tuturor lucrurilor necesită doar înţelepciune MnousN %i nu trup %i este în întregi#e i#aterială0 neav9nd nici nu#ăr %i nici nu#e0 astfel înc9t e8istă unitate între toate prin aceea%i su*stanţă0 putere %i energie0 iar prin unirea lor cu 'u#nezeu Cuv9ntul %i cunoa%terea lor 7a Acestuia@P însă prin faptul că acestea nu au #ai dorit a fi su* privirea lui 'u#nezeu0 s&au dedat la fapte rele0 fiecare ur#9ndu&%i propriile porniri0 %i că au luat un trup #ai #ult sau #ai puţin spiritual0 %i au pri#it nu#e0 căci între .

D5.'acă va fi cineva care să spună că soarele0 luna %i stelele sunt făpturi raţionale0 %i că acestea au luat această for#ă pentru că s&au întors cu faţa spre rău: să fie anate#a.uteri0 s&a î#*răcat pe sine în feluritele clase ale făpturilor raţionale0 într&o for#ă potrivită fiecărei clase în parte0 iar în cele din ur#ă s&a făcut carne %i s9nge precu# ale noastre %i a devenit o# pentru oa#eniP 7dacă este cineva care va spune toate acestea@ %i nu #ărturise%te că 'u#nezeu Cuv9ntul s&a s#erit %i a devenit o#: să fie anate#a. 5DDD. 5DD.utere între . B/ . 'acă va fi cineva care nu va recunoa%te că 'u#nezeu Cuv9ntul0 de&o su*stanţă cu Tatăl %i Sf9ntul 'uh0 %i care s&a făcut trup %i a devenit o#0 parte a Trinităţii0 că 7Acesta@ este Hristos în toate sensurile cuv9ntului0 însă 7va spune@ că el este astfel doar într&un sens i#propriu0 %i din cauza acestei co*or9ri0 cu# o nu#esc ei0 din înţelepciuneP dacă va spune cineva că această înţelepciune unită cu 'u#nezeu Cuv9ntul0 este Hristos în adevăratul înţeles al cuv9ntului0 în ti#p ce )ogos&ul este nu#it Hristos doar din cauza acestei uniri cu înţelepciunea0 %i invers0 că înţelepciunea este nu#ită 'u#nezeu doar din cauza )ogos&ului: să fie anate#a. 'acă va spune cineva că Hristos0 despre care se spune că s&a arătat în for#a lui 'u#nezeu0 %i că a fost unit înainte de veacuri cu 'u#nezeu Cuv9ntul0 %i s&a s#erit în aceste zile din ur#ă pentru o#enire0 Mpotrivit e8pri#ării lorN i&a fost #ilă de feluritele căderi care s&au arătat în duhurile unite în aceea%i unitate Mdin care %i el face parteN %i că pentru a&i #9ntui el a trecut prin felurite clase0 a î#*răcat felurite trupuri %i a avut felurite nu#e0 a devenit totul pentru toţi0 Cnger între Cngeri0 . 5. 5D. 'acă va spune cineva că făpturile raţionale în care s&a răcit dragostea du#nezeiască au fost pitite în trupuri întinate precu# ale noastre0 %i au fost nu#ite oa#eni0 în ti#p ce cei care au atins cel #ai de Eos grad de răutate au luat trup rece %i o*scur %i au devenit de#oni %i duhuri rele: să fie anate#a. 'acă va spune cineva că e8istă două feluri de de#oni0 din care una cuprinde sufletele oa#enilor0 iar cealaltă duhurile superioare care au căzut în această stare0 %i că dintre toate făpturile raţionale nu e8istă dec9t un singur suflet care a ră#as neschi#*at în dragostea %i conte#plarea de 'u#nezeu0 %i că acel duh a devenit Hristos %i regele tuturor făpturilor raţionale0 %i că el a creat M/N toate trupurile care e8istă în ceruri0 pe pă#9nt %i între cer %i pă#9ntP %i că lu#ea care conţine în sine ele#ente care sunt #ai vechi dec9t ea însă%i0 %i care e8istă prin ele însele0 spre e8e#plu: uscăciunea0 u#ezeala0 căldura %i frigul0 iar i#aginea MideanN după care 7lu#ea@ a fost for#ată0 a fost dintru început astfel0 %i că Trinitatea prea& sf9ntă %i consu*stanţială nu a creat lu#ea0 ci ea a fost creată de înţelepciunea creatoare care este #ai dinainte de lu#e0 %i care îi trans#ite acesteia fiinţa ei: să fie anate#a. 'acă va fi cineva care să spună că o condiţie psihică se trage dintr&o stare angelică sau arhanghelică0 %i #ai #ult chiar0 că o condiţie u#ană sau de#onică este rezultatul unei condiţii psihice0 %i că din starea de o#0 ace%tia pot redeveni îngeri sau de#oni0 %i că fiecare dintre ordinele virtuţilor cere%ti este fie for#ată în întregi#e din cei de Eos0 fie din cei de sus0 sau at9t din cei de sus c9t %i din cei de Eos: să fie anate#a.

Dt. 'acă va spune cineva că Hristos 7de e8e#plu0 ous&ul@ nu este în nici un sens diferit de alte făpturi raţionale0 nici su*stanţial %i nici prin înţelepciune sau prin puterea %i do#inarea sa asupra tuturor lucrurilor ci că totul va fi a%ezat su* #9na dreaptă a lui 'u#nezeu0 ca %i cel care este nu#it de ei Hristos 7 ous&ul@0 după cu# %i ei erau în pre&e8istenţa tuturor lucrurilor: să fie anate#a.% V"9"'"+ 7" S"&*6+' Ec+8e&"c C"&c" BA . 'acă va spune cineva că viaţa duhurilor va fi ase#enea vieţii care era la început c9nd duhurile nu aEunseseră la cădere0 astfel că sf9r%itul %i începutul vor fi identice %i sf9r%itul va fi adevărata #ăsură a începutului: să fie anate#a. 'acă va spune cineva că Eudecata viitoare se#nifică distrugerea trupului %i că sf9r%itul tuturor lucrurilor va fi un "usis i#aterial0 %i că după aceea nu va #ai e8ista #aterie ci doar un nous spiritual: să fie anate#a. tDDD. t. P%. 'acă va spune cineva că toate făpturile raţionale vor fi într&o *ună zi unite într&o singură făptură0 atunci c9nd ipostasele c9t %i nu#erele %i trupurile vor fi dispărut0 %i că cuno%tinţa lu#ii ce va să vie va atrage după sine distrugerea lu#ilor0 %i lepădarea trupurilor c9t %i desfiinţarea 7tuturor@ nu#elor0 %i că va fi în sf9r%it o identitate a gnosis %i a ipostaselorP #ai #ult0 faptul că în această pretinsă apocatastasis0 duhurile vor continua doar să e8iste0 după cu# o făceau în pre&e8istenţă: să fie anate#a. tD.uterile cere%ti %i toţi oa#enii %i 'iavolul %i duhurile rele sunt unite cu Cuv9ntul lui 'u#nezeu în toate privinţele0 la fel ca %i ous&ul care este nu#it de ei Hristos %i care are for#a de 'u#nezeu0 %i care s&a s#erit pe sine după cu# spun eiP iar 7dacă va spune cineva@ că C#părăţia lui Hristos va avea sf9r%it: să fie anate#a. tD5. tDD. 'acă va spune cineva că . 'acă va spune cineva că după înviere trupul 'o#nului era i#aterial0 av9nd for#a unei sfere %i că astfel vor fi toate trupurile după înviereP %i că după ce 'o#nul însu%i s&a lepădat de adevăratul său trup %i după ceilalţi care vor învia î%i vor fi lepădat trupurile0 natura trupurilor lor va fi anihilată: să fie anate#a. t5. 'acă va fi cineva care să spună că nu )ogosul 'ivin s&a făcut o# prin întruparea într&un trup viu cu un "u=h logi=h %i noera0 că a co*or9t în locurile de Eos0 iar apoi s&a ridicat la ceruri0 ci va spune că ous&ul a făcut aceasta0 acel ous despre care ei spun Mîntr&un fel nelegiuitN că este cel nu#it pe drept Hristos0 %i că a devenit astfel prin înţelepciunea $onad&ului: să fie anate#a.

. . . Cn ti#p ce au loc aceste lucruri #unca #isionară %i noile diviziuni au început să apară între ne&calcedonieni. 5igiliu a fost tul*urat de conda#nările aduse î#potriva lui. C9nd de e8e#plu 5igiliu0 papa vechii Ro#e0 a venit aici0 el ca răspuns la între*area noastră0 a anate#atizat repetat în scris cele !rei capitole %i a confir#at sta*ilitatea sa conda#n9ndu&i pe diaconii Rusticus %i Se*astian.oziţia tare a papei 5igiliu a fost adesea gre%it înţeleasă în vestul latin %i în est. $ai t9rziu0 aderenţii lui estorie %i 6utihie s&au ridicat din nou %i au cauzat #ari diviziuni astfel că #ulte *iserici au rupt co#uniune una cu alta. D&a# c9%tigat pe #ulţi care s&au opus Sinodului. 6l a #enţinut0 de e8e#plu0 că 'u#nezeu )ogosul a fost Hristos. 6l a refuzat să participe la sinod toc#ai din cauza că a o*iectat faptului că vestul nu a fost reprezentat cu# se cuvine. 6i au #enţinut că această scrisoare a fost pri#ită de Sinodul de la Calcedon care v&a li*era conda#narea lui estorie %i a lui Teodor care au fost conda#naţi în această scrisoare. Conda#n9nd cele !rei capitole. Sinodul a refuzat opiniile lui0 a e8a#inat scrierile lui a celor trei persoane care tre*uiau conda#nate 2 Teodor0 Teodoret %i D*as 2 %i în cele din ur#ă a pronunţat o conda#nare asupra celor !rei capitole ca a o doctrină care se opunea sinoadelor0 în special sinodul de la Calcedon care a fost acu# sole#n recunoscut ca ecu#enic %i de acela%i caracter sole#n ca icea0 Constantinopol %i 6fes. 1rag#ente din sinod ne oferă te#elii pentru istorie. 6l nu nu#ai că l&a depus pe Rusticus %i Se*astian fiindcă apărau cele trei capitole dar i&au scris lui 5alentinian0 episcop în Sciţia %i lui Aurelian0 epsicop în Arles ca ni#ic să nu fie adoptat î#potriva lui BH . 6l %i&a tri#is totu%i opinia sa cu privire la cele trei capitole la sinod0 o opinie care s&a opus conda#nării lor. s&a făcut o încercare de a aduce Ale8andria înapoi la structura e8ternă a <isericii 2 a #ai e8istat %i o recunoa%tere a Sf9ntului Chiril.ărinţi %i&a# cerut să îţi dai Eudecata asupra celor trei capitole neevalvioase %i nu au răspuns #ărturisind adevărata credinţă.entru acest #otiv Constantin a adunat treisute%ioprsprezece .entru acela%i scop ei au folosit scrierile lui Teodoret care au fost direcţionate î#potriva pri#ului Sinod de la 6fes0 î#potriva lui Chiril %i a celor &oispre$ece capitole precu# %i ru%inoasa scrisoare a lui D*as pe care a scris&o. 'upă #oartea lui $arcian controversele cu privire la sinodul de la Calcedon au iz*ugnit în c9teva locuri. F6forul predecesorilor #ei0 î#păraţii ortodoc%i0 au ţintit întotdeauna la a%ezarea controverselor care s&au ridicat cu privire la credinţă prin che#area sinoadelor. 6piscopii din Africa l&au e8co#unicat pe papa 5igiliu.Sinodul 6cu#enic Cinci a încercat să restaureze o unitate în structura e8ternă a <isericii.. Ceea ce este se#nificativ istoric este că papei 5igiliu i s&a spus că au e8istat #ai #ulţi reprezentanţi ai vestului latin acu# #ai #ult dec9t în orice sinod. estorienii au voit să i#pună erezia lor în <iserică. C#păratul )eon le&a scris tuturor episcopilor din toate locurile cu scopul ca toţi să declare opinia lui în scris cu privire la acest sf9nt sinod. Se prea poate ca papa 5igiliu să fi cerut ca sinodul la care Dustinian a fost i#ediat de acord. $ai înt9i0 papa 5igiliu a fost adus cu forţa la Constantinopol0 unde a refuzat să conda#ne cele !rei capitole0 în special din cauza pro*le#ei conda#nării post#orte#. Ur#9nd Sfinţilor . 'upă ce a apărut conda#narea0 #ai sunt c9ţiva care apără cele !rei capitole %i prin ur#are v&a# che#at în capitală pentru ca aici în adunare0 să vă pune# viziunea în lu#ina zilei. 'e ce papa 5igiliu nu a adoptat punctul de vedere ro#an e8tre#0 deEa în e8istenţă în acele vre#uri %i ră#9ne neclar de ce el nu a putut reprezenta nu nu#ai vestul latin ci %i întreaga <iserică. 6l %i&a retras se#nătura la cele !rei capitole %i s&a decis ca sinodul să #ai dez*ată cu privire la această pro*le#ă. Conda#n9ndu&l pe >rigen %i noţiunile origeniste0 s&a făcut o încercare de a placa tradiţia ro#ană %i pe cea antiohiană. Ave# declaraţiile lui în #9inile noastre. C9nd a fost de acord0 este i#portant că a făcut a%a arăt9nd că acest lucru a fost fără nici o inEurie Sinodului de la Calcedon. 'acă ei se succedau0 nu se #ai putea spune că )ogosul Fa devenit o#G %i nici $aria nu #ai putea fi nu#ită Theoto=os.. >*stacolul #aEor a fost tăria papei 5igiliu0 care de%i a fost în Constantinopol a refuzat să participe la Sinod. Această echivalare nu a #ulţu#it oponenţii Calcedonului %i nici pe apărătorii din Africa0 Dliriu# %i 'al#aţia. Teodosie a adunat o sută%icincizeci de episcopi la ConstantinopolP Teodosie cel T9năr a convocat un sinod la 6fes0 î#păratul $arcian a adunat episcopii la Calcedon. 'in #o#ent ce nu au putut să îl folosească pe estorie în acest scop0 ei s&au gră*it să introducă gre%elile lor prin Teodor de $opsuestia0 educatorul lui estorie care a învăţat #ai #ulte *lasfe#ii dec9t acestea.ărinţi la icea %i a fost prezent la Sinod %i i&a asistat pe cei care au #ărturisit pe 1iul a fi de o esenţă cu Tatăl. Apoi el a scos Budicatum în care a anate#atizat cele trei capitole cu cuvintele Et Auoniam. Alţii0 care au perseverat în opiniile lor au fost e8ilaţi %i în acest fel au restaurat <iserica din nou.

9nă în această zi a# scris un docu#ent despre discutatele !rei capitole0 adresate î#păratului 7Constitutum@ %i ne&a# rugat ca să le ducă la seninătatea sa. C9nd a# auzit aceasta %i a# văzut docu#entul scris de seninătatea voastră0 a# spus că nu pot e8ista #iEloace de a pri#ii docu#entul scris de î#părat fără cerere..G C9nd a auzit aceste B- .roclu0 )eon %i scrierile lor despre adevărata credinţă.G 6piscopii i&au răspuns: Fdacă sfinţia ta voie%te să ne înt9lni# cu noi %i cu sfinţii patriarhi %i cu episcopii cei religio%i %i să trateze cele !rei capitole %i să dea în unison cu noi toţi o for#ă potrivită credinţei ortodo8e0 după cu# au făcut Apostolii0 sfinţii părinţi %i cele patru sinoade0 vă v&o# susţine ca %i capul nostru0 ca părinte %i pri#at. 'e%i 5igiliu a conda#nat frecvent cele !rei capitole în scris %i a făcut aceasta prin cuv9nt în prezenţa î#păratului %i a #ăreţilor Eudecători %i a #ultor #e#*rii ai acestui sinod0 totu%i el a fost gata să lovească cu anate#e pe apărătorii lui Teodor de $opsuestia %i scrisoarea care i&a fost atri*uită lui D*as %i scrierile lui Teodoret care au arătat credinţa ortodo8ă î#potriva celor &oispre$ece anateme ale Sf9ntului Chiril0 totu%i el a refuzat să facă aceasta în co#uniune cu voi %i sinodul vostru. A# tri#is c9teva co#enzi în fără nici un rezultat pentru ca el să ia parte la sinod. )uaţi în considerare afir#aţia a*surdă că ereticii se cuvine a fi aante#atizaţi după #orţile lor %i în această privinţă vă înde#nă# să ur#aţi doctrina sfinţilor părinţi0 care au conda#nat nu nu#ai eretici vii ci au anate#atizat după #oartea lor pe cei care au #urit în fărădelegea lor0 la fel cu# cei care au fost conda#naţi fără dreptate au fost restauraţi după #oarte %i nu#ele lor au fost scrise în diptice 2 care au avut loc în cazul lui Doan %i 1alvian de cinstită po#enire0 a#*ii episcopi de Constantinopol. .ărinţi0 Atanasie0 Dlarie0 5asile0 Lrigorie Teologul0 Lrigorie de "ssa0 A#*rozie0 Teofil Doan Hrisosto# al Constantinopolului0 Chiril0 Augustin0 . 5eţi vedea că el %i ereziile lui au fost conda#nate %i nu#ele lui a fost de #ultă vre#e scos din dipticele *isericii din $opsuestia. 'upă cu# spune ereticii ca să îl apare pe Teodor al $opsuestiei %i estorie cu lipsa lor de evalvie %i să #enţine# că scrisoarea lui D*as a fost pri#ită de Sinodul de la Calcedon0 la fel vă înde#ă# %i noi să vă îndreptaţi atenţia către scrierile neevlavioase ale lui Teodor %i în special la crezul lui iudaic care a fost adus înainte de la 6fes la Calcedon %i anate#atizat de toate sinoadele di#preună cu cei care au susţinut a%a. Căci răspunz9nd la aceste lucruri care sunt ale credinţei0 nu el este găsit pri#ul sau al doilea0 ci cel care este găsit gata cu o #ărturisire adevărată care este pri#ită de 'u#nezeu. 5ă #ai înde#nă# să luaţi în considerare ce au scris sfinţi părinţi cu privire la *lasfe#ile lor0 la fel de *ine ca %i ce au scris predecesorii lor la fel cu ceea ce au pro#ovat predecesorii no%tii0 la fel de *ine ca %i ce au scris istoricii *iserice%ti cu privire la el.Budicatum.G Deri 5igiliu a tri#is Servus 'ei0 un prea cucernic diacon al *isericii ro#ane %i a invitat 7o listă de consuli %i episcopi@ să vină la el ca să le ofere un răspuns î#păratului. Cn cele din ur#ă0 vă înde#nă# să acceleraţi această pro*le#ă. 'ar el acu# %i&a schi#*at punctul de vedere %i nu #ai voie%te să ţină un sinod ci a cerut ca nu#ai trei patriarhi %i un alt episcop să decidă pro*le#a.G 'eclară# că ţine# str9ns decretele celor patru Sinoade %i în orice fel îi ur#ă# pe Sfinţii . 'acă sfinţia ta ai tras un docu#ent pentru î#părat0 ai purtători de #esaEe pe care să le tri#iţi. căci această intenţionare a cerut ca 5igiliu să se adune cu voi %i să tragă un decret cu privire la această pro*le#ă în confor#itate cu credinţa ortodo8ă. FŞtii c9t de #ultă griEă a avut invinci*ilul î#părat prin #ărturisirea ridicată de anu#ite persoane cu privire la cele !rei capitole care ar tre*ui să ai*ă o verificare.. 5ă înde#nă# să e8a#inaţi scrierile lui Teodoret %i scrisoarea lui D*as în care întruparea )ogosului este negată0 e8presia !heotoCos %i Sf9ntul Sinod de la 6fes respins0 Chiril nu#it un eretic %i Teodor %i estorie apăraţi %i lăudaţi. F5oi însă aveţi diaconi care poartă #esaEele %i care au făcut deEa docu#entul. 'in #o#ent ce ei spun că Sinodul de la Calcedon a acceptat această scrisoare0 tre*uie să co#paraţi declaraţiile Sinodului cu privire credinţa %i cu privire la conţinutul scrisorii. 6l a respins propunerile noastre0 să che#e un tri*unal pentru o decizie sau să ţină o adunare si#ilară care pe l9ngă el %i alţi trei episcopi0 fiecare patriarh să vor*ească %i di#preună cu el trei sau cinci episcopi din episcopia lui. C9nd a&ţi venit la invitaţia #ea0 s&au schi#*at scrisori între voi %i 5igiliu cu scopul de a avea o adunare co#ună. 6i au #ers dar s&au întors repede %i au infor#at pe do#nul cel evlavios că l&au vizitat pe 5igiliu0 cel #ai religios episcop %i că le&a spus lor: Fv&a# che#at pentru acest #otiv pentru ca să %tiţi ce lucruri s&au făcut în ulti#ele zile. 1rag#ente din sesiunea a %aptea a sinodului aruncă #ai #ultă lu#ină pe lucrările lăuntrice. Căci cel care atunci c9nd este între*at se respinge pentru un ti#p0 nu face ni#ic altceva dec9t să nege adevărata credinţă.

lucruri de la noi0 a tri#is Servus 'ei0 un su*diacon0 care acu# a%teaptă răspunsul seninătăţii tale.%. Cu# puteţi a%tepta să pri#i# un astfel de docu#ent de la voigG FConstantin0 celui #ai #ăreţ •uaestor care a spus: în ti#p ce eu sunt încă prezent la sf9ntul sinod prin #otivul de a citi docu#entele care au fost prezentate vouă0 a% spune că C#păratul a tri#is o declaraţie sf9ntului sinod cu privire la nu#ele lui 5igiliu pentru ca nu#ele lui să nu #ai fie pus în dipticele <isericii din cauza lipsei de evlavii pe care a apăra&o.#ai IIH la respingerea de Dustinian fiindcă nu a fost destul de e8plicit în conda#narea voinţei i#periale de un nou Constitutum în fe*ruarie II-. 1aptul că nu#ele lui a fost scos din diptice constituie clar nu#ai o depoziţie %i nu nu#ai o e8co#unicare este su*iectul controversei. Pr"8"" %&" %" . In defensionem trium capitulorum a fost o respingere a cele de a doua Constitutum a papei 5igiliu0 care în cele din ur#ă a conda#nat cele !rei capitole. .BN.e" V"9"'"+ 6e S"&*6+' Ec+8e&"c C"&c" Constitutum de papa 5igiliu s&a referit în /. Cn cele din ur#ă0 apro*area a fost oferită de Sinodul 6cu#enic Cinci de către papa 5igiliu 2 nu este cazul să discută# dacă apro*area sa a fost forţată sau nesinceră.G 5e.elaghie să scrie Refutatorium î#potriva lui 5igiliu. Dustinian l&a arestat pe .elaghie %i a aEuns la o înţelegere cu el care a rezultat în întoarcerea lui .elaghie era cu el Mdece#*rie II/N.elaghie D MII. C9nd Cuvio%ia sa a auzit acestea0 el a poruncit prin diaconul #ai sus #enţionat să poarte înapoi acest #esaE la 5igiliu: Fvă invită# să vă înt9lniţi cu patriarhii %i alţi episcopi religio%i %i cu ei să e8a#ină# %i să Eudecă# capitolele.%. 6l s&a întors la Constantinopol din Calcedon cu 5igiliu în fe*ruarie IIA %i a fost puternic influent în susţinerea poziţiei tari a lui 5igiliu.+&ere% ./N care l&a aco#paniat pe papa Agapetus la Constantinopol %i care a avut legături puternice cu Constantinopolul căci el a participat la Sinodul din IH. C9nd 5igiliu %i&a încercat a doua scăpare 2 de la re%edinţa papală la *iserica Sfintei 6ufe#ia în Calcedon 2 .?0 B.elaghie a fost tri#is la Constantinopol de Totila pentru a negocia pacea cu Dustinian0 #isiune în care nu a fost plin de succes. . u#ele lui să nu#ai fie recitat de voi %i nici reţinut fie în *iserică sau în ora%ul i#perial sau în alte *iserici care vă sunt încredinţate %i altor episcopi ai i#periului dedicaţi lui 'u#nezeu.&I. Cn <iserica latină s&a creat o schis#ă care a durat BI .?&B.elaghie %i l&a închis în #ai #ulte #ănăstiri.elaghie i&a tri#is o copie lui Dustinian0 care nu a reacţionat favora*il la docu#entul care l&a conda#nat pe î#părat %i sinod. 6ste clar din data F#inutelorG lui Dustinian 7formam@ că papa 5igiliu a fost considerat depus de sinod. 6ste în orice caz destul de i#pro*a*il că scoaterea nu#elui papei Ro#ei %i a scaunului apostolic 2 non sedem sed sedentem.elaghie 2 %i diaconul Sarpatus 2 au fost e8co#unicaţi de 5igiliu care l&a o*ligat pe .e" Pe'%9h"e 7" rec+&*%7!ere% #% +'!"8( % S"&*6+'+" Ec+8e&"c C"&c" Sinodul 6cu#enic Cinci a fost afir#at de succesorul papei .elaghie l&a acuzat pe 5igiliu că a suco#*at voinţa i#perială0 că l&a trădat pe papa )eon D0 că a trădat Sinodul de la Calcedon %i că l&a conda#nat pe nedrept pe Teodor0 Teodoret %i D*as. .elaghie la Ro#a ca succesorul lui 5igiliu0 un act care a cauzat scandal în <iserica latină 2 descris de 1acundus în &e fide MPatrologia latina0 . 6l a contri*uit la co#poziţia pri#ului Constitutum a lui 5igiliu %i l&a sfătuit cu putere pe papa 5igiliu să nu participe la Sinodul 6cu#enic Cinci. . 'upă ce Sinodul l&a conda#nat %i depus pe papa 5igiliu0 . C9nd vestea #orţii lui 5igiliu a aEuns la Constantinopol0 Dustinian l&a eli*erat pe .elaghie a scris In defensionem trium capitulorum care a fost o respingere a celei de a doua Constitutum a lui 5igiliu0 #odelată după o lucrare si#ilară de 1acundus de Her#iane. C9nd auziţi această citaţie0 ve& ţi percepe c9t de #ult îi pasă seninului î#părat pentru unitatea sfintelor *iserici %i pentru curăţia sfintelor taine. Cn închisoare .elaghie a părăsit co#pania lui 5igiliu c9nd a devenit aparent că 5igiliu avea să oprească voinţa i#perială. 'in #o#ent ce ai refuzat să faceţi aceasta %i spuneţi că voi aţi scris ceva despre cele !rei capitole0 dacă le&aţi conda#nat în confor#itate cu acele lucruri pe care l&aţi făcut #ai înainte0 ave# #ulte afir#aţii %i nu #ai ave# nevoie de alteleP dar dacă a&ţi scris ceva #ai înainte0 v&aţi conda#nat prin propriile scrieri din #o#ent ce v&aţi depărtat de doctrina ortodo8ă %i aţi apărat lipsa de evlavie. %i a sluEit în capitală ca apocrisiarul papei 5igiliu.

Re<+'!%!+' S"&*6+'+" Ec+8e&"c C"&c" 7" * #!r(:+'9er%re 6e '% #e#"+&"'e '+" Cn #ai puţin de a lună Sinodul 6cu#enic Cinci a aEuns la deciziile lui. 6utihie a petrecut ur#ătorii doisprezece ani în e8il 2 de%i i s&a per#is să sluEească în e8il %i la propria #ănăstire în A#asea.I&I?BN0 a revocat edictul.G C9nd Anastasie a răspuns declar9nd că dacă u#anitatea lui Hristos nu a fost consu*stanţială cu u#anitatea noastră0 atunci întruparea a fost golită de înţeles. Sesiunea a patra a e8a#inat %aptezeci de frag#ente din scrierile lui Teodor de $opsuestia %i l&a conda#nat. )a aceasta s&a #ai adăugat o anate#ă pentru toţi cei care s&au separat de *iserică 2 evident s&au referit la 5igiliu.elaghie D a avut pro*ele schis#atice cu episcopii italieni de nord din Toscana0 )iguria %i 5eneţia la fel de *ine ca %i cu Dstria. Schi#*ul de scrisori între papa .elaghie. Re<"#!e&)% !%re % e6"c!+'+" #+r. 6l î%i e8plică propria acuză de recunoa%tere a propriilor gre%eli care ar fi după scripturi %i tradiţia părinţilor atitudinea corectă 2 îl #enţionează pe Augustin. )a sesiunea a %asea respingerea lui D*as de 6dessa a fost discutată0 di#preună cu infa#a 'crisoare către . Cn sesiunea a cincea s&a discutat pro*le#a de a conda#na pe cineva postu# %i s&a decis de a conda#na at9t scrierile c9t %i persoana lui Teodor de $opsuestia. Sfătuitorul lui Dustinian în pro*le#e teologice a fost Teodor As=idas dar c9nd acesta a #urit în ianuarie IIB un episcop nenu#it din Dopa în .apa . u ar fi destul să vede# în acest sinod o încercare de a pacifica pe #onofiziţi.rin=ipo. Anastasie al Antiohiei a avut printr&un un edict i#perial conda#narea sinodului din Antiohia. 6utihie cele*ra liturghia c9nd poliţia lui Dustinian su* Aeterius a venit să îl aresteze 2 i s&a per#is să ter#ine liturghia după ce a fost dus.r"&<(!*r %' '+" I+#!"&"%& 6"& 2F@ c%re % .ro*le#a principală a fost că definiţia Sinodului de Calcedon cerea clarificări 2 tre*uia rezolvat ceea ce #ulţi priveau ca un sinod contradictoriu prin sine.elaghie susţine că nici un sinod local nu putea Eudeca un sinod ecu#enic 2 pretindea el cu#va e8agerat0 că patru #ii de episcopi au acceptat Sinodul 6cu#enic Cinci.-. Succesorul lui0 î#păratul Dustin DD MI.elaghie D %i Sapaudus0 vicarul papal %i episcop de Arles0 oferă a #ărturisire vie viziunii lui . Cntr&una din scrisorile lui către Sapaudus el e8plică dificultăţile pe care le&a avut în Constantinopol în păstrarea adevăratei credinţe. 'upă o conda#nare scurtă de sinod0 6utihie a fost tri#is în insula . Cntr&o scrisoare către episcopii din Dstria papa .G D#ediat patriarhul 6utihie al Constantinopolului a refuzat să se#neze edictul.p9nă în . . 6l a fost gata pentru depoziţia noastră c9nd ve%tile au sosit de la î#păratul Dustinian care toc#ai a #urit.3B cu AOuileia. )a sesiunea a treia o #ărturisire a credinţei a fost făcută care s&a *azat pe cu cuv9nt introductiv de către Dustinian. 'intr&o dată el a ui#it <iserica cu o iscălire a unui edict care a fost o e8presie a unei poziţii e8tre#iste în #onofizitis#0 o poziţie care a fost conda#nată de teologii #onofiziţi ca 1ilo8en 2 Dustinian a decretat că apartodochetis#ul este ortodo80 crezul că u#anitatea 'o#nului asu#ată a fost incorupti*ilă %i de aici la fel ca u#anitatea0 doctrina lui Dulian Halicarnasus. B. 6ste clar că #aEoritatea ti#pului pri#ele două sesiuni au fost consu#ate prin încercări de a îl aduce pe papa 5igiliu la sinod.aris. 'ecizia a fost că D*as nu a fost autorul scrisorii %i că achitarea sa de Sinodul de la Calcedon a fost validă. Restul patriarhilor estului au locuit acolo 2 Apolinarie al Ale8andriei0 Atanasie al Antiohiei %i $acarie al Derusali#ului. Sinodul 6cu#enic Cinci nu a fost de acceptat pentru #onofiziţi 2 în special anate#a a opta care a deliniat clar li#ita între #onofizitis# %i o interpretaţie chilirică la sinodul de la Calcedon.alestina l&a ur#at pe Teodor %i s&a referit la el ca la un o# Fstupid. )a sesiunea a opta afir#aţii doctrinare %i anate#ele paisprezece au fost acceptate. Dustinian l&a arestat pe 6utihie %i l&a depus la o săptă#9nă de la sinod. 6ste adevărat că la început Anastasie nu a respins edictul direct0 declar9nd că îl v&a accepta dacă Fincorupti*ilG ar fi fost echivalentul lui Fi#peca*il. Sesiunea a %aptea este una care conţine descrierea lui Dustinian a tratatelor cu papa 5igiliu. . Acu# că un sinod a vor*it nu#ai e8ista nici o rezistenţă scrie el.%r!*6*che!"#8+' *r!*6*> Dndiferent care a fost interpretarea personală a hristologiei0 Dustinian nu a făcut ni#ic ca să î%i acopere propria poziţie care se dezvolta 2 ni#ic p9nă în I. Ca aceia%i sesiune scrierile lui Teodoret î#potriva Sf9ntului Chiril au fost e8a#inate %i sinodul %i&a e8pri#at surprinderea că Sinodul de a Calcedon l&a achitat pe Teodoret 2 el a fost Frea*ilitatG nu#ai după respingerea e8plicită a lui estorie. .r*c'%8%! %.

S&a povestit că el a #urit în ti#p ce %i&a ter#inat de dictat scrisoarea %i #ai înainte de a î%i putea adăuga %ta#pila 2 el a #urit în iunie I.aul %i . $ai #ult0 le propunea calcedoneinilor să capituleze. Cn ti#pul duratei do#niei lui Dustin al DD&lea %i prin do#nia succesorului său0 Ti*eriu DD MI?B&IBAN calcedonienii %i necalcedonienii vor*eau încă în ter#enii %i #ai era încă nădeEde în posi*ilitatea unei reconcilieri tipice.. Se pare că o reconciliere te#porară a avut loc între fracţiunile #onofizite. Cn I. 6l a convocat o conferinţă la care a fost prezent Daco* 2 se pare că iniţiativa convocării acestei conferinţe a venit de la Sofia.aul le v&a oferii episcopi. Cnt9lniri si#ilare au avut loc între #onahi %i clerici. Dustinian a trăit destul de #ult ca să pună un alt patriarh pe tronul Constantinopolului0 Doan de Sir#iu#0 cunoscut ca Doan Scolasticul. Co#pro#isul propus consta din ur#ătoarele: e8presia Fdin două naturiG să fie acceptatăP Fnu din două naturiG tre*uia adăugată la Fnu doi fii0 nu două persoane0 nu două ipostaseGP cele &oispre$ece anateme ale Sf9ntului Chiril tre*uiau detectate canonicP FenotiCon0 interpretat în ter#eni severieni0 ar fi fost destul să conda#ne Calcedonul %i nu#ele lui Sever ar fi fost destul să restaureze dipticele. Dliricu# a fost pierdut %i avarii0 lo#*arzi %i slavi au penetrat în graniţele i#periale.. 6l a început să nu îl #ai creadă pe Daco* 2 ceva s&a înt9#plat în 6gipt0 natura precisă nu ne&a fost raportată0 ceva cauzat aparent de Daco*. Totul a fost pierdut în anii ur#ători ai do#niei lui Dustinian. Teodosie a început să ofere autoritate lui .%!r"%rh+'+"B 8*&*:"<"! Te*6*#"e .? Teodosie0 %tiind că i se apropie #oartea0 a început să iniţieze noi pa%i pentru a regulariza afacerile *isericii sale. Capul 6giptului necalcedonian era încă Teodosie0 care încă #ai locuia în #ănăstirea Teodorei pentru e8ilaţii din Constantinopol. Cn acel an lungul răz*oi cu goţii a fost în cele din ur#ă c9%tigat de arses0 5igilius renunţ9nd în cele din ur#ă %i i#periul a reu%it în a rec9%tiga teritoriul Spaniei vizigote. Toţi acu# tre*uiau să îl asculte pe .aul Fcel egruG al Antiohiei pentru a hirotonii preoţi %i diaconi pentru Ale8nadria %i de a îl hirotonii pe )onghin ca episcop de u*ia. Cn ti#pul #orţii lui Dustinian nu#ai c9ţiva %i&au i#aginat că cre%tinii #onofiziţi vor fi at9t de ne#ulţu#iţi cu regula i#perială FcalcedonianăG că vor prefera #ai #ult invaziile ara*e. Cn Constantinopol0 su* supravegherea patriarhului Doan Scolasticul0 calcedonienii s&au înt9lnit cu două grupuri de necalcedoneini. Ceea ce este surprinzător este că #onofiziţii au pretins că voiau0 dacă ace%ti ter#eni erau acceptaţi să fie în co#uniune cu Anastasie al Antiohiei 2 aceasta înse#na că ei erau gata să oprească pe B? .& +'!"8e'e #%'e <"'e Cn I. C*& *c%re% '+" I+#!"& %' II-'e% % c*&:er"&)e" 8*&*:"<"!e 6"& 2FF $i%carea ne&calcedoniană a devenit acu# o *iserică separată în i#periu. 6giptul0 care în ti#purile Sf9ntului Atanasie %i a Sf9ntului Chiril a avut #ai #ult de o sută de episcopi0 acu# #ai avea nu#ai c9ţiva. Ac)"+&"'e A. Dustin DD a făcut o încercare de a reconcilia pe #onofiziţi cu calcedonieni. Aceasta se potrivea #ai #ult predării necondiţionale dec9t unui co#pro#is. Scrisorile lui Teodosie s&au adresat lui ca Fpatriarh ecu#enic. Atanasie0 un #onah0 a ţinut predica de în#or#9ntare0 o cuv9ntare în care $ihail Sirianul în Cronică M/40 /N îl descrie ca pe unul care a conda#nat Calcedonul.A.G Dustin DD nu a făcut ni#ic ca să altereze aceasta 2 Dustin DD l&a pri#it cu toată cinstea care îi aparţinea unui patriarh %i soţia lui Dustin DD0 Sofia0 veri%oara Teodorei s&a crezut a fi o ucenică a lui Teodosie.+#+' 6*8&"e" '+" I+#!"&"%& Ulti#ii doisprezece ani ai do#niei lui Dustinian au văzut o repetiţie a î#plinirilor lui în F#iraculosulG an IIH. Teodosie0 persoana care l&a tri#is pe Daco* cu autoritatea de a acţiona ca reprezentativul său chiar %i în 6gipt0 acu# în esenţă a început să renunţe la autoritatea lui.. $ihail Sirianul relatează că #onofiziţii au propus un co#pro#is0 care dacă era acceptat0 ar fi restaurat o unitate între ei %i calcedonieni. Cn scrisoarea episcopală ulti#ă Teodosie a su*esti#at nevoia disperată de episcopi0 ceva care el a su*esti#at din cauza nădeEdii continue că se v&a întoarce în Ale8andria unde v&a putea hirotonii episcopi. 'acă luă# acest co#pro#is serios0 este clar că în realitate nu a fost un co#pro#is.

6l a convocat episcopii la Constantinopol pentru o altă conferinţă. 'in nou aceasta nu a fost un co#pro#is ci o capitulare. V%r"e!()"'e 9-&6"r"" 8*&*:"<"!e Cn ti#pul lui . $ihail Sirianul relatează că el %i alţi episcopi necalcedoinieni au intrat în co#uniune cu calcedonienii în I?/ cu crezul că Sinodul de la Calcedon tre*uia anulat. Doan s& a alăturat #onahilor %i l&a anate#atizat pe Doan la înt9lnire %i pe toţi cei care au participat. 6piscopii care au participat l&au conda#nat pe . 1iind în co#pania #onahilor0 acel ele#ent al personalităţii %i caracterului care l&a pertur*at pe Teodosie în ulti#ii săi ani0 s&a descoperit din nou.er"%'"" %+ c*& *c%! * %'!( c*&:er"&)( .*' Dustin0 de%i a fost ne#ulţu#it de înt9lnirea haotică %i lipsită de succes0 a făcut o altă încercare de a aEunge la unire cu #onofiziţii. Ceea ce ar fi putut conta pentru această voinţă este că .aul cel egru. 6veni#entele0 după cu# au fost relatate de $ihail Sirianul0 au oferit o străfulgerare din Daco*0 $ihail0 un patriarh #onofizit care nu s&a opus lui Daco*. Ce a adus Doan cu sine a fost un edict care %i&a *azat credinţa pe Sinodul de la icea0 pretinz9nd că Hristos a fost Fdin două naturi0 un ipostasG conţin9nd o anate#ă î#potriva celor !rei capitole0 a*olind edictul î#potriva lui Sever %i cu toate anate#ele din ti#pul Sf9ntului Chiril. 'e%i episcopii prezenţi păreau opti#i%ti0 #onahii au început să fie pro*le#atizaţi. Te8tul acestui edict este conţinut nu#ai în sursa de $ihail Sirianul 2 Critică M/40 AN.G $ihail Sirianul relatează că Daco* a fost de a cord %i a oferit o încercare de a convinge #onahii să se întoarcă.aul cel egru nu era pe *une cu Dustin DD0 în ti#p ce Anastasie0 de%i nu era calcedonian0 a ră#as pe *une cu non& calcedonienii %i lucrarea sa î#potriva lui Doan 1iloponus folosea deEa ter#enul Fde o energie cu Hristos. Adesea a# putut găsii în părinţii de #ai înainte care au învăţat într&un fel si#ilar. $onahii au fost înfuriaţi de #onahii fără de r9nduială. 6i au rupt edictul0 au creat o răscoală %i au ie%it din discuţie.G C*&:er"&)% 8*&*:"<"!( 6e '% C%''"&"c+8 Dustin DD a î#puternicit comes orientales %i patriarhul Doan a continuat dialogul cu Calliniciu# %i 6ufrate. Cn cazul lui Dulian tre*uie #enţionat că Sf9ntul Dlarie de .aul cel egru al Antiohiei 2 #otiv care nu se cunoa%te0 de%i se pare că se leagă de #unca în 6gipt în I.&!re 8*&*:"<")" '% C*&#!%&!"&*. 6l a fost *leste#at de #onahi ca un în%elător %i după ce a #urit #onahii au interpretat aceasta ca un se#n al Eudecăţii divine asupra lui.roterius Doan Retoricul a co#*inat idei din estorie %i 6utihie pentru a produce ideea că F'u#nezeu )ogosul a fost î#*răcat în trup ca într&o rădăcinăG %i că Fdacă a suferit0 a suferit în natura Sa divină..recentul episcop hirotonit %i patriarh0 . I8..B la care au participat #ulţi #onahi %i clerici. Acu# diviziunile între necalcedonieni au devenit din ce în ce #ai aparente0 diviziuni care au început #ai repede 2 de fapt ele au început cu definiţia credinţei de către Sinodul de la Calcedon. Cnt9lnirea a avut loc pro*a*il în I.G )a scurt ti#p după ce Ti#otei Aelurus a scris din e8il pentru a conda#na g9ndirea lui Dsaia de Her#onopolis %i a lui Teofil al Ale8andriei 2 ei au învăţat că F'o#nul nostru Disus Hristos a fost prin natură diferit de noi în carne0 că nu a fost consu*stanţial cu u#anitatea %i că nu a fost cu adevărat un o#. Anul ur#ător el a venit înapoi la Constantinopol pentru a participa la negocieri. Daco* s&a e8clus de la participare. 'acă sursa a fost scrisă de un calcedonian0 ar fi tre*uit să fi# sceptici.G Apoi a apărut controversa între Sever %i Dulian de Halicarnassus %i ucenicii lui Dulian au procla#at doctrina nestricăiunii u#anităţii 'o#nului %i facţiunea apartodocheti%tilor a apărut.oitiers a scris în &e trinitate M/40 AAN că sufletul u#an al lui Hristos nu putea venii dec9t direct de la 'u#nezeu %i prin ur#are nu putea fi în realitate u#an Fdar ca %i cu# ar fi acceptat prin sine un trup din fecioara0 a%a a asu#at din sine un sufletP BB . Se spune că Doan a raportat la Constantinopol că este nepotrivit să încercă# să reconcilie# oa#enii ca ace%tia %i să se încheie negocierile. Doan a voit să continue dialogul în ciuda Furii a c9torva #onahi ignoranţi.

)ucrările lui reflectă o perspectivă filosofică eclectică care îl co#*ină pe Aritotel0 .G Dulian a fost convins că î%i *aza punctul de vedere pe g9ndirea Fpărinţilor.G .G Rezultatul ulti# al acestei controverse a fost că ucenicii lui Dulian0 cu asistenţa lui Dulian0 %i&au sta*ilit propria ierarhie care a continuat să e8iste separat p9nă în anul B44 cu proprii patriarhi ai Ale8andriei %i ai Antiohiei. > schis#ă #ai serioasă cea a tritei%tilor0 cunoscută ca %i cea a cononiţilor de la liderul lor Conon0 unul dintre pri#ii asociaţi ai lui Daco* 2 ei au fost cunoscuţi ca . Şi&a e8ercitat funcţia de pedepsire cu toată violenţa0 dar trupul lui Hristos %i&a e8ercitat violenţa cu pedeapsa fără con%tiinţă.iloponi%ti de la Doan 1iloponus.luralis#ul a fost o piatră de poticnire a perspectivei lui filosofice.oziţia lor pri#ară a fost de a #enţine că u#anitatea în Hristos a fost Fingnorantă. Sever i&a scris lui Dustinian că Dulian era în pericolul Fpu*licului0G că a devenit un #aniheu0 că ţinea pati#a ca fiind Fnereală. 6l a avut un trup de suferit %i a suferit0 dar el nu a avut o natură care putea si#ţii durerea0 căci trupul său a posedat o natură unică a sa care a fost schi#*ată într&o #ărire cerească pe $unte dar a pus o fe*ră de z*or prin atingerea lui0 a dat vedere prin salivă. 6l nu spune în nici una din lucrările lui că e8istă trei 'u#nezei. 'upă cu# spune Sf9ntul Chiril despre u#anitatea lui Hristos stricăciunea nu putea pune stăp9nire peste ea.G Un alt grup0 nio*iţii0 au profesat o credinţă în distincţia naturilor după unire dar au respins să accepte e8presia Fîn două naturiG 2 nio*iţii i&au anate#atizat pe tot partidul severian. Doan 1ilopon a fost e8tre# de ostil faţă de scaunul ro#an0 atac9nd direct pri#atul Ro#ei %i nu#indu&l e8plicit pe papa )eon cel $are un #are nestorian.G Calcedonienii au raportat că Doan 1iloponus0 dacă a susţinut natura %i ipostasul să fie identice0 ar fi tre*uit să vor*i# de naturi ale du#nezeirii. Cn transferarea viziunii filosofice pir#are a Teri#ii Doan 1iloponus putea u%or afir#a un triteis#. . Hristos a fost un ipostas0 un ipostas indivizi*il0 care de%i era unit cu 'u#nezeu Tatăl0 tre*uie distins de ipostasul Tatălui %i de ipostasul 'uhului Sf9nt.laton0 principii stoice de a considera #ateria funda#entală ca fiind tridi#esională.oziţia #ea este cea a părinţilor0 acei sfinţi părinţi care nu se puteau contrazice pe ei %i pe alţii. Replica lui a fost: Fatunci vo# face a%a.G > astfel de poziţie ar fi putut apărea cu#va cauzală %i oscilantă dar a fost destul de serioasă de Doan 1iloponus0 care nu era un #onah ignorant cu un filosof sofisticat0 ucenic al lui A#onius de Her#ias.G Scriidu&i lui Sever0 Dustinian î%i face clară poziţia: Funii spun că trupul lui Hristos nu era stricăcios0 sunt de a cord că sunteţi de acord să îi co#*ate# %i a# ata%at ceea ce a# scris ca să corectă# gre%ala lor.de%i chiar în na%terea o*i%nuită u#ană sufletul nu este niciodată derivat din părinţi. Cn ti#pul perioadei c9nd #onofiziţii au fost lăsaţi cu#va fără să fie pertur*aţi de ar#ele i#periale0 din -I4 p9nă în I?4 disputele personale au cauzat #ai #ulte facţiuni. 6ste interesant că în filosofia lui el a văzut e8istenţa creată ca o si#plă ne#ărginire a cauzalităţii divine0 o poziţie care ar fi făcut #onofizitis#ul cu#va natural pentru el. 'acă a%a0 1ecioara a pri#it de la 'u#nezeu carnea pe care a conceput&o0 căci este sigur că sufletul a venit de la 'u#nezeu.G Tre*uie #enţionat că e8istă o distincţie între FstricăciuneG care nu a fost niciodată capa*ilă să pună stăp9nire pe u#anitatea lui Hristos care a fost nestricăioasă0 o distincţie care este ontologică. Cntr&o înt9lnire cu calcedonienii Doan 1ilopon a între*at: Fdacă vor*iţi de două naturi0 de ce vor*iţi de două ipostase din #o#ent ce natura %i ipostasul sunt identicegG Răspunsul calcedonain a fost că ei ar fi făcut a%a Fdacă a# fi considerat natura %i ipostasul identice0 dar de fapt noi distinge# între cei doi. 6l a scris lucrări depsre Aristotel0 lucrări despre ico#ach de Lorosa %i cel puţin două lucrări depsre gra#atică. Su*liniind g9ndirea tritei%tilor a e8istat o distincţie între ipostas %i natură. > facţiune a fost Agnoetate 2 din dlY_c\. 'in cauza interacţiunii între ipostas %i natură %i din cauza unei anu#ite Fasi#ilăriG între cele două0 FnaturileG B3 .G C9nd a fost ui#it de calcedonieni el a e8cla#at că a face a%a ar înse#na să învăţă# triteis#0 Doan a replicat că în Trei#e eu contez ca #ai #ulte naturi0 esenţe %i 'u#nezeiri la fel ca ipostase. 6i au fost cunoscuţi ca te#iestiţiani0 de la noul înte#eietor al facţiunii #onofizite0 The#sitius0 un diacon din secolul al %aselea din Ale8andria %i un ucenic al lui Sever. 'upă cu# s&a povestit #ai înainte0 controversa între Sever %i Dulian0 de%i a început într&un fel prietenos0 a devenit o luptă tu#ultoasă0 una care a rupt prietenia lor %i i&a î#părţit pe #onofiziţi în două facţiuni.G Sf9ntul Dlarie anticipă poziţia lui Dulian din aceia%i lucrare M/40 AHN 2 c9nd în u#anitatea sa el a fost pătruns cu lovituri sau pălit cu lovituri0 crucificare %i #oarte 2 dar suferinţa care a atacat #oartea trupului 'o#nului0 fără să înceteze a fi suferinţa nu a avut efectul natural al suferinţei. .

Cn Constantinopol Doan Asconaghes 2 nu#ele lui s&a referit la felul său so#noros al pantofilor care se referea la caracterul Fso#norosG: adică el se #uta de la o facţiune la alta 2 a acceptata această intrerpretare a ipostasului %i prin el un convertit i#portant a fost c9%tigat la curtea i#perială: Anastasie0 nepotul Teodorei. <alanţa capadociană între ipostas %i natură a fost co#pro#isă %i co#pro#isul i#plica triteis#. Ce a cauzat ce a 34 . 'atoria de a Eudeca pe cele două grupuri #onofizite a fost delegată patriarhului Doan Scolasticul. . Au fost i#ple#entate #ulte #ăsuri pentru a e8tirpa #onofizitis#ul din Constantinopol 2 locurile de adunare le&au fost distruse0 spitalele le&au fost confiscate %i clericii din ad#inistraţie au fost concediaţi. $ihail Sirianul ne relatează că Dustinian a nădăEduit să îl lase pe Anastasie pe tronul patriarhal în Ale8andria MCronica 30 H4N. $ai t9rziu au fost du%i la chilii în re%edinţa patriarhală. C9nd au refuzat0 ei au fost du%i la altare calcedonieene %i gurile le&au fost deschise larg %i forţaţi să consu#e sf9nta î#părtă%anie. Această actualitate lăuntrică a Eucat în #9niile calcedonienilor. 'upă cu# putea fi anticipat0 decizia a favorizat aripa Fconservativă. )ui îi plăcea să tortureze clericii.atriarhul0 din c9te relatează sursele0 a #ers din loc în loc pentru a procla#a Sf9ntul Sinod de la Calcedon 2 se poveste%te că î#păratul i&a însoţit0 oferind daruri celor care le&au tri#is. Cei #ai recalcitranţi s&au înt9lnit cu pedepse crude. Cn Constantinopol ei s&au sta*ilit. Serghei0 o for#ă siriană a lui Tella care a fost hirotonit patriarh al Antiohiei în II? de Teodosie0 a devenit îndrăgostit de învăţătură. Asociaţii pri#ari ai lui Daco*0 Conon %i 6ugeniu0 care #unceau acu# în Cilicia %i Dasuria au căzut su* influenţa triteis#ului. Sursele necalcedoniene ne realtează că poliţia i#perială %i forţele de securitate au intrat în co#unităţile #onahale pentru a îi o*liga oa#enii să pri#ească Sf9nta C#părtă%anie de la preoţi calcedonieni.G 5*8&"% 6e !er*%re e'"$er%!( 6e .*' .entru ur#ătorii douăzeci de ani Anastasie tre*uia să fie #ulţu#it cu ea. Au fost făcute încercări de a reunii dar ni#ic nu a ie%it de la ei în cele din ur#ă. Doan din 6fes ne relatează că revărsarea ui#itoare a avut loc s9#*ăta de dinaintea 'u#inici 1loriilor din I?/. Conon %i 6ugeniu i&au reprezentat pe tritei%tiP .8. 'upă e8co#unicarea #utuală a#*ele partide au apelat la î#părat. $ihail Sirianul a pretins că #ii au venit la ierarhia calcedonaină căci ei au găsit&o #ult #ai sănătoasă teologic de a #ărturisii Fdouă naturiG dec9t să ai*ă ceva de a face cu o teologie care putea cădea în cele Ftrei naturi ale Trei#ii. > do#nie de teroare a fost dezlănţuită pe toate co#unităţile #onahale #onofizite în Constantinopol0 co#unităţi care au venit în e8istenţă din cauza vieţii vi*rante e8istente în #ănăstirea Teodorei pentru #onofiziţii e8ilaţi. 'intr&o dată toate locurile venerării #onofizite au fost închise %i cei c9ţiva episcopi #onofiziţi au fost arestaţi %i pu%i în închisoare în #ănăstirea calcedoniană Acoe#eate.aul cel egru %i Daco* ai aripii conservative a #onofiziţilor.*!r" % 8*&*:"<")"'*r 6"& C*&#!%&!"&*.atriarhul Doan Scolasticul a decis să i&a acţiune î#potriva #onofiziţilor0 cel puţin cei din Eurul Constantinopolului. Anastasie a adus *ani %i un anu#it prestigiu social noii facţiuni.%!r"%rh+' I*%& Sc*'%#!"c+' . Doan din 6fes relatează că capul escortei a fost un #onah depus0 1otie0 nepotul lui <elisarius0 care a fost *inecunoscut pentru cruzi#ea lui. Acest FprocesG a durat patru zile. 6l a folosit lucrările lui Sever0 Teodosie %i Anti# ca %i ghidul lor0 lucrările autoritative de la care să Eudece. Tritei%tii au apăsat poziţia #onofizită la e8tre#ă %i cu scopul de a le răspunde tritei%tilor0 #onofiziţii conservativi au fost forţaţi să cadă la poziţia severiană strictă sau la poziţii care au arătat în direcţia Calcedonului. Dustin DD era deEa pe punctul de a î%i pierde sănătatea #intală %i patriarhul a avut puţină dificultate în a o*ţine per#isiune de la î#părat de a trata cu #onofiziţii după cu# i se părea cel #ai *ine. Una dintre surse pretinde că Ftoţi ucenicii lui %i ur#a%ii lor 2 toţi cei care li s&au alăturat ei l&au considerat episcopi. . Doan din 6fes relatează c9t de surprins a fost la nu#ărul de persoane din curtea care a participat la sluE*a noii facţiuni.G 6i au sta*ilit noi co#unităţi în tot i#periul 2 în Africa0 în Ro#a0 în Lrecia0 în Asia $ică la fel de *ine ca %i în ariile netradiţionale din 6gipt %i Siria. Aceasta s&a restr9ns la Constantinopol %i la î#preEuri#i.G 68ilul su* e8cortă a fost decizia pentru Canon %i 6ugeniu. C9nd acest #odel de g9ndire a fost prezentat de un filosof %i un ascet ca Doan 1iloponus0 a atras atenţia anu#itor lideri din #i%carea #onofizită.& 2EH . D#ediat această nouă facţiune a atras cauza noului episcop0 un eveni#ent se#nificativ din cauză că acest nou episcop s&a înt9#plat să fie al treilea episcop în noua #i%care care a per#is să hirotonească proprii episcopi.individuale tre*uiau %i ele distinse.

.aul se a%tepta să fie e8ecutat. $ulţi dintre calcedonieni au fost eli*eraţi de acţiunea patriarhului.#ai #are a#ărăciune a fost faptul că patriarhul Doan a re&hirotonit tot clerul necalcedonian.%!r"%rh+'+" e>"'%! E+!"h"e 3/ . $ai t9rziu a fost tri#is în insula .G . Se poveste%te că î#păratul Dustin DD0 dacă vor*ea de sine într&un #o#ent de luciditate0 a fost #9niat de poziţia #onofiziţilor %i a fost de acord cu poliţele patriarhului Doan0 o poliţă acuzată că a e8acer*at situaţia în loc să aducă a%teptata reconciliere.aul %i Doan slă*iţi din cauza lipsurilor %i a suferinţei0 au anate#atizat Calcedonul în ti#p ce au respins de două ori co#uniunea de la patriarhul Doan.aul a prins ocazia %i a părăsit Constantinopolul pentru a îl face pe Daco* să #ărturisească0 să se pocăiască %i să se plece la orice acţiune disciplinară după cu# a decretat Doan. .G Condiţia pusă de #onofiziţi a fost de a anate#atiza Calcedonul.avel sfatul în pro*le#e ecclesiale0 lucru care l&a #9niat pe patriarh.aul cel egru ca patriarh %i sti#a ţinută de Doan din 6fes0 i&a scos pe cei doi din închisoare %i a propus ca docu#entul unirii se#nat de Sf9ntul Chiril %i Doan din Antiohia 2 Ffie ca cerurile să se *ucure. Cn acest #o#ent Ti*eriu0 care conducea în locul ne*unului Dustin DD i&a per#is lui Doan al 6fesului să se întoarcă la Constantinopol su* supraveghere.rin=ipio pentru încă un an Eu#ate. Doan din 6fes ne relatează că în acest #o#ent patriarhul Doan a oferit o propunere duplicitară: Fparticipaţi în co#uniune cu #ine nu#ai cu scopul de a Fî#i slava reputaţiaG %i c9nd acest lucru este î#plinit %i schis#a vindecată0 Eură că se v&a renunţa la Constantinopol.aul cel egru care nu #ai tre*uiau să ră#9nă în co#uniune cu patriarhul Doan sau era închis. > ru#oare a fost începută deli*erat pentru ei c9nd credincio%ii î%i *la#au o*stinenţa pentru persecuţie.G . u vă puteţi a%tepta să ofensă# Ro#a pentru că vă place vouă.aul provenea evident dintr&o clasă socială înaltă. .aul cel egru a fost închis în $ănăstirea Acoe#atae unde a scris o #ărturisire despre eveni#entele recente. Doan din 6fes ne spune că Ti*eriu i&a răspuns cererii patriarhului Doan spun9nd Fprin afir#aţiile lor nu sunt eretici. .ro*le#a a fost discutată în senat0 care a luat o decizie în favoarea patriarhului 2 Doan din 6fes %i . 6l s&a plecat.atriarhul a aranEat ca . . Cn cele din ur#ă0 ca un rezultat al intervenţiei prietenilor0 lui . 'in c9te relatează Doan din 6fes0 ei au e8cla#at că #ai înainte ca Chiril să facă pace el a tre*uit să îl scoată pe estorie din <iserică %i ei tre*uiau să facă la fel. .atriarhul Doan0 realiz9nd i#portanţa lui . . M*%r!e% .aul să scape. 6i au continuat să refuze.aul i s&a oferit Derusali# sau Tesalonic dar le&a refuzat pe a#*ele.G . C9nd a devenit clar că patriarhul Doan nu î%i v&a #ai revenii0 #onofiziţii au început să venereze în pu*lic din nou. . .%!r"%rh+'+" I*%& 7" reche8%re% . Cn acest #o#ent unirea propusă s&a *azat pe for#ula Fo natură întrupatăG %i Fdouă naturi.atriarhul Doan a folosit ocazia pentru o cele*rare a victoriei 2 el a incitat c9t #ai #ulte persoane selecte să participe la co#uniune.aul a fost a#iral în #arina *izantină0 fapt care indică că fa#ilia lui .aul %i Doan au Eurat că ai au apelat la ne*unul de î#părat.atriarhul estorie a refuzat. Se pare că î#păratul Dustin DD a avut o scurtă perioadă de lucididate0 un interludiu în ne*unia lui.aul a co#unicat cu patriarhul0 i s&a oferit o anu#ită li*ertate su* supraveghere. . Ti*eriu a refuzat să per#ită persecuţia. F1i&ţi rezona*ili.atriarhul Doan a sugerat că Doan tre*uia să fie episcop de un anu#it scaun sau rang. )ui . 6i au fost adu%i nu#ai atunci c9nd patriarhul a voit să se angaEeze într&o conversaţie teologică. C9nd l&au între*at pe patriarhul Doan să î%i ţină cuv9ntul0 Doan a spus că el î%i v&a ţine cuv9ntul dacă Ro#a v&a fi de acord.G . 'upă ce . Curtea i#perială a fost o*osită de toată controversa.aul %i Doan au fost închi%i în Fte#niţe #izera*ileG %i lipsiţi de orice vizită. Doan din 6fes a fost ţinut pentru un an în te#niţă0 o #ărturisire care a lăsat&o pentru noi.G C9ţiva ani #ai t9rziu patriarhul Doan a #urit suferind de o *oală dureroasă. 1ratele lui . )ăsaţi&i singuri. 'upă #oartea patriarhului Doan0 Ti*eriu i&a redat lui Doan din 6fes li*ertatea. Această replică i#perială a fost că î#păratul v&a investiga pro*le#a la finele lunii0 după ce v&a fi î#plinit *ăile. C#păratul a început să îi ceară lui .atriarhul Doan le&a oferit orice scaun voiau dacă se vor pleca.aul %i Daco* au fost de acord cu condiţia ca Sinodul din Calcedon să fie #ai înt9i anate#atizat. Scrierea lui a fost confiscată %i arătată patriarhului Doan care s&a tul*urat.aul i s&a oferit o opţiune 2 să pri#ească co#uniune de la patriarh.

e dru# s&a înt9lnit cu Teoodor 1ilae0 care fiind prea *olnav să călătorească0 i&a dat lui )onghin autoritatea de a acţiona în nu#ele lui.r*$'e8e c%+<%!e 6e rec*&c"'"ere% '+" P%+' ce' Ne9r+ c+ I%c*$ )ăuntric #onofizitis#ul a purtat cu sine o schis#ă care a rezultat din susţinătorii lui . 6i l&au asistat nu#ai cu condiţia ca pro*le#a reconcileirii cu . $onahii au a#eninţat că se separă de co#uniunea cu Daco* dec9t nu#ai dacă Daco* a denunţat reconcilierea lui cu . )onghin a răspuns repede %i a intrat în călătorie. Atacul lui 6utihie asupra #onofizitis#ului s&a restr9ns la o scriere de cărţi î#potriva lor. Doan din 6fes se referă la aceste scrieri cu ciudă0 pretinz9nd în esenţă că 6utinhie s&a făcut de r9s0 că 6utihie s&a făcut lipsit de cuno%tinţe în aceste cărţi %i nu %i&a putut dovedii cauza. Ace%ti oa#eni au fost ne#ulţu#iţi0 fiindcă după cu# pretindeau ei0 .atriarhul 6utihie s&a găsit acuzat de erezie din cauza învăţăturii lui asupra învierii. Cncetarea persecuţiei nu a durat #ult. > scrisoare de apor*are a venit de la Teodor de 1ilae. Alegerea lui )onghin ca patrarh al Ale8nadriei a fost Teodor0 stareţ în Rha#nis în itria.aul cel egru să fie clarificată.atriarhul 6utihie i&a lăsat pe #onofiziţii conservativi în pace0 per#inţ9ndu&le să venereze li*er %i per#iţ9ndu&le celor care au fost o*ligaţi să se FconverteascăG la credinţa calcedoniană să se Freconvertească la #onofizitis#.aul cel egru a fost prezent dar nu a participat toc#ai fiindcă nu a voit ca hirtonirea să fie provocată. Alegerea lor a 3A .Cu trecerea patriarhului Doan0 predecesorul lui patriarhul 6utihie a fost scos din retragere %i %i&a asu#at din nou funcţia de patriarh de Constatinopol. 6i nu au fost consideraţi eretici ci disensioni%ti. .G Doan din 6fes ne relatează că cei care au ră#as în locurile din Calcedon li s&a per#is să pri#ească sf9nta î#părtă%anie de la proprii lor clerici după ce calcedoneinii au ter#inat liturghia.aul cel egru a fost i#plicat.aul cel egru a cerut trei ani de susţinere ca for#ă de pocăinţă. 6utihie a persecutat facţiunea triteistă. 6ra prea #ultw Ti*eriu0 fără să voiască să ofenseze autorităţile ecclesaile #ai înainte de a lua tronul i#perial0 a procla#at un ordin de arest pentru toţi arineii %i #aniheii.e dru# )onghin s&a înt9nit cu doi episcopi în $areotis %i i&a i#plorat să îl asiste în această pro*le#ă.4-N.aul cel egru %i cei al lui Daco*. Apocrisiarul scaunului ro#an a protestat 2 era diaconul Lrigorie0 viitorul papă Lrigorie D MI34&. Cei trei episcopi 2 )onghin %i doi dintre ei s&au înt9lnit în $ereotis 2 l&au hirotonit pe Teodor de Ra#nis ca patriarh de Ale8andria. Clericii din Ale8andria i&au scris lui )onghin din u*ia %i lui Teodor 1ilae pentru a îi o*liga să vină să hirtonească ca patriarh. > iz*ungnire de proteste a venit de la calcedoneini. Doan din 6fes pretinde că anti&#onofiziţii au folosit aceasta ca prete8t să Eefuiască locurile de cult ale #onofiziţilor %i să îi aresteze pe unii dintre ei0 inclusiv el însu%i. . 5"#e&#"+&"'e '(+&!r"ce %' 8*&*:"<")"'*r? . 6l a apro*at hirotonirea %i a schi#*at scrisoarea o*i%nuită de întonizare ca patriarh al Antiohiei. 6utihie a fost pri#it ca un #ărturisitor %i făcător de #inuni. Dnterpretarea lui înduhovnicită a învierii a gustat a origenis# %i a fost denunţată de #onofiziţi %i de diaconul ro#an Lrigorie. > cerere a venit pentru Ti*eriu în ti#p ce el încă era regent0 o cerere din partea fe#eilor ariene gotice 2 soţii lor erau soldaţi în ar#ata i#perială %i fe#eile au cerut folosirea unei *iserici pentru sluE*ele ariene. 6i au denunţat %i au respins hirotonirea lui Teodor de Rha#nis %i cu căutat un alt candidat.aul. 6l l&a e8co#unicat i#ediat pe patriarhul Doan #urit de cur9nd %i i&a scos nu#ele din diptice.& A'e>%&6r"%? Te*6*r 6e Rh%8&"# 7" Pe!r+ Hirotonirea a fost provocată de liderii corpului #onofizit din Ale8andria0 în special de Teodosie %i un anu#it diacon nu#it Teodor. Daco* nu a denunţat reconcilierea0 de%i Doan din 6fes ne spune că Daco* se referă la ea ca %i l&a ceva FaccidentalG ca la ceva infor#al. . 68lusiv din epsicopii calcedonieni %i iuliani%ti0 în 6gipt erau nu#ai episcopi #onofiziţi 2 )onghin0 care era în u*ia la distanţăP Teodor 1ilae0 acu# *ătr9n %i *olnavP %i Doan de la Chilii care de%i era în Ale8nadria era su* discilină pentru un anu#it tip de iregularitate.aul ce egru. Daco* era su* controlul #onahilor care pentru un anu#it #otiv l&au detestat pe . C9nd Teodosie a #urit în Constantinopol p9nă %i <iserica din 6gipt era fără patriarh. A'e9ere% % 6*" . . . .%!r"%rh" 8*&*:"<")" . Cauza a venit de această dată dintr&o direcţie co#plet diferită.

Lrigorie0 patriarhul calcedinain al Antiohiei0 a descoperit ce avea loc %i a încercat să îi aresteze pe Fconspiratori.&!re 5%8"%& %' A'e>%&6r"e" 7" Pe!r+ C%''"&"c+8 %' A&!"*h"e" .etru care au# era patriarh în Ale8andria0 a acţionat repede0 după $ihail Sirianul0 hirtonind %aprezeci de episcopi. Chiar #oartea lui în IBI a fost cunoscută nu#ai c9torva %i ucenicii lui au continuat să îl co#e#oreze ca un patriarh viu al Antiohiei. u#ai c9ţiva au %tiut unde se afla .aul era superiorul lui Daco*. 'a#ian al Ale8andriei a decis să hirotonească un patriarh pentru Antiohia %i i&a o*ligat pe #onahii sirieni să aleagă un #onah nu#it Serghei.re +&"!%!e . 'in c9te se spune $ihail Sirianul0 .atriarhii #onofiziţi au condus de o*icei nu dintr&o re%edinţă patriarhală centralizată ci #ai #ult dintr&o #ănăstire 3H . Cn acest #o#ent Daco* a susţinut depunerea lui .G Atitudinea lui Daco* a devenit crucială pentru nou corp în Ale8andria. .aul cel negru. 'upă Doan al 6fesului .. *ucur9ndu&se de a#*ele partide aflate în controversă. D#ediat ..G Daco* a fost su* controlul #onahilor care l&au detestat pe .aul a scris lui Daco* pentru a îi cere o audienţă. Cauza #orţii lui Daco* a fost su*iectul ru#orilor.avel cel egru. Daco* a plecat pentru Ale8andria %i aici a căzut su* influenţa altora care l&au ur9t pe .aul care Fl&au ridicat %i apoi au renunţat la el. 6l s&a înt9lnit privat cu Al&$oundir %i a fost de acord cu o decizie de conferinţă0 o decizie care a fost cea a reconcilierii între partidele care se aflau în dispută. )ui Daco* i s&a oferit o cerere deose*ită în condiţii specifice dar el era nu#ai un episcop0 în ti#p ce . Schis#a a contin#uat %i Daon din 6fes î%i sf9r%e%te istoria cu cuvinte întunecate: FSatan %i&a î#plinit scopul lui %i acu# se *ucură Euc9nd. . Unii au speculat că scopul lui a fost să facă paceP unii că intenţiona să hirotonească un nou patriarh pentru Antiohia. .aul era Fpatriarhul Antiohiei. 'a#ian toc#ai a fost hirotonit c9nd Daco* a decis să #eargă în Ale8andria să se înt9lnească cu el0 aco#paniat de un grup de opt episcopi %i preoţi. .&!re 8*&*:"<")" cer+!( 6e A'-M*+&6"r Controversa a durat ti#p de doi ani.etru de Callinicu#0 alegerea originală a lui Daco*.G .aul cel egru.etru0 referindu&se la el ca %i la un Fnou Lainus. Doan din 6fes relatează că un nu#ăr su*stanţial de #onofiziţi au fugit de această schis#ă unindu&se cu calcedonienii. Un nou patriarh al Antiohiei a fost hirotonit în cele din ur#ă 2 .aul. Doan din 6fes scrie că Facţiunile au avut loc în a#*ele părţi în care nu#ai Satan se putea *ucura.G M*%r!e% '+" I%c*$ B%r6%e+# C9nd . .G 'a#ian %i alţi trei au scăpat.aul cel egru. $onahii0 au refuzat să accepte decizia de unire0 pretinz9nd că nu au fost consultaţi. Dntenţia lui Daco* nu a fost cunsocută.etru pe care l&au hirotonit 2 doi episcopi din >rient %i Doan al Chiliilor au făcut hirtonirea. Teodor din Rha#nis a scris cu graţie din #ănăstirea sa că el nu avea nici un interes într&o poziţie înaltă %i a i#plorat noul corp să nu creeze o schis#ă0 de%i el s&a pl9ns p9nă la finele vieţii despre purtarea lui )onghin %i a lui .G 5iaţa lui )onghin era în Eoc dar el a reu%it să se întoarcă în u*ia unde ni#eni nu îl putea atinge.aul cel egru esenţial a refuzat să se retragă la o #ănăstire.rinţul ara* Al&$oundir0 c9nd a făcut o vizită la Constantinopol pentru afaceri0 a cerut ca Ti*eriu să dea un edict de tolerare pentru #onofiziţi %i să convoace o conferinţă cu privire la gurpurile pretendente. C9nd 'a#ian a realizat că conferinţa era nepopulară cu #onahii0 el i&a denunţat. A fost depus %i e8co#unicat. 5%8"%& %' A'e>%&6r"e" 7" c*&:er"&)% 6e#.etru Callinicu# era acu# patriarhul #onofizit în Antiohia %i 'a#ian era patriarhul #onofizit al Ale8andriei. 'a#ian a #ers apoi la Constantinopol în ti#p ce conferinţa avea loc dar nu a participat.G 5"#.etru0 noul hirtonit patriarh de Ale8andria a #urit în I?? 'a#ian a fost ales să îi ur#eze.fost un #onah nu#it .aul a dorit să restaureze unitatea între trupul #onofizit.etru a convocat un sinod care l&a depus pe . $otivele lui au ră#as a#estecate în nori0 căci el %i alţi prieteni %i alţii cu el au contactat o *oală %i au #urit după opt zile.+!% !e*'*9"c( . Dniţial Daco* a refuzat să recunoască hirotonirea lui .aul i&a scris lui Daco* oferindu&i să pri#ească orice rezultat at9ta vre#e c9t Fteri*ila schis#ă se opre%te.

Sursele ne povestesc că .ro*us nu au fost de acord.ostitor.atriarhul ale8andrin al calcedonienilor0 6vloghie0 a fost respectat de #onofiziţi %i a fost aparent responsa*il pentru aducerea a #ai #ultora la <iserica calcedonaină. Călătoria lui *ineintenţioantă a e8acer*at schis#a0 ale cărei detalii precise nu ne sunt relatate. C*&:er"&)% 8*&*:"<"!( 6e '% 8(&(#!"re% G+$$% B%rr%I% Cn Ale8nadria au avut loc discuţii teologice o*i%nuite.ro*us s&a reconveritit odată cu apropierea #orţii. A'e9ere% 8*&%h+'+" A!%&%#"e c% . Se poveste%te că at9t Doan c9t %i . Doan %i . Ca rezultat0 co#uniunea a fost ruptă între cei doi patriarhi #onofiziţi pentru apro8i#ativ douăzeci de ani.etru %i 'a#ian nu au sf9r%it disputa0 dispută care face referinţă continuă la disputa cu privire la . Anastasie0 patriarhul calcedonaian al Antiohiei0 depus de Dustin DD %i #ai apoi restaurat din nou la scaunul său0 a încercat să folosească această nouă schis#ă între #onofiziţi pentru a îi reunii cu calcedonienii0 un proiect care a e%uat în general dar care a întors nu#ero%i indivizi la <iserica calcedoniană.ro*us au declarat că dacă disticnţile în cele două naturi au ră#as după unire0 atunci era esenţial aceia%i învăţătură ca %i cea a calcedonienilor. Dniţial el a refuzat să participe la conferinţa din . 'oi dintre ucenicii lui .G $ihail Sirianul pretinde că .G Scrisoarea papei Lrigorie către 6vloghie 2 'crisoarea M 2 este interesantă din punct de vedere istoric.aul cel egru. . îi scrie lui 6vloghie: Ffraţii #ei nu luaţi în considerare titlurile #ele înalte 2 e%ti fratele #eu în r9nd %i în caracter superiorul #eu.etru a încercat să vindece schis#a dar nu a reu%it din cauza Frăutăţii ale8andrinilor. . Un ale8andrin nu#it Ştefan susţinea că puteai fi un Fortodo8G 2 #onofizit ortodo8 2 dacă se susţinea că distincţile Fcelor două naturiG au continuat după unire.etru a reacţionat acuz9ndu&l pe 'a#ian de sa*elianis#. . Sursa din perspectiva egipteană pretinde că 'a#ian a încercat să sf9r%ească schsi#a dar a fost lipsit de succes din cauza naturii controversative a celor din Antiohia.dincolo de atingerea oficialilor ora%ului. Cu#va fiecare ipostas se a#esteca 2 fără nici o distincţie 2 în uni#ea du#nezeirii. Sursele ne relatează că sinodul în cele din ur#ă a decis să lase 3- .%!r"%rh %' A&!"*h"e" Un final al schis#ei între patriarhatele #onofizite ale Ale8andriei %i a Antiohiei a aEuns după #oartea sucesorului lui . .% Gr"9*r"e I 7" P%!r"%rh+' c%'ce6*&"%& %' A'e>%&6r"e" E '*9h"e At9t #oartea lui .apa Lrigorie în care #ulţi au găsit începuturile evoluţiei papalităţii #oderne0 aparea într&o perspecitvă #ult #ai diferită c9nd luă# în considerare corespondeţa sa cu patriarhii estici.G 6ste acela%i ton pe care îl găsi# în ui#itoarele %i i#portantele din punct de vedere istoric corespondeţei papei Sf9ntului Lrigorie cu Doan cel Repede0 pri#ul papă al Constantinopolului care a adoptat oficilal titlul de Fpatriarh ecu#enicG 2 titlul a fost folosit #ai înainte în ti#pul schis#ei acachiene %i în ti#pul do#niei lui Dustinian D0 de%i nu cu consistenţa %i frecvenţa pe care a folosit&o Doan cel . P%.ro*us au devenit calcedonieni0 de%i se spune că .aralus. Sinodul care s&a înt9lnit în #ănăstirea Lu**a <arra"a nu s&a putut decide cu privire la un candidat accepta*il.G Renunţă la cuvinte care atacă caracterul %i cresc #9ndira.etru Callinicu#0 un Doan %i un anu#it . Schi#*9ndu&%i părerea0 'a#ian a participat în cele din ur#ă %i după cu# spune $ihail Sirianul a cauzat ca schis#a să se transfor#e într&o luptă de insulte personale care a rezultat în lupte fizice 2 se sune că un diacon i&a rupt capul.apa Lrigorie0 pri#ul papă care %i&a luat titlul de 'e%us ser%orum &ei. .atriarhul 6vloghie i&a scris papei Lrigorie cel $are despre Fvestea cea *ună a ce%terii nu#ărului adevăraţilor ortodoc%i.etru Callinicu#0 Dulian0 în apro8ioa#tiv I3I.etru Callinicu#0 voind at9t de #ult să ter#ine schis#a a călătorit în 6gipt unde %i&a lăsat scaunul. 'a#ian a susţinut că caracteristicile individuale sau propriertăţile Trei#ii erau identice cu persoanele0 un punct de vedere care se apropia de triteis#. Autorităţile civile0 din c9te ne relatează $ihail Sirinaul0 au fost dezgustate de co#porta#entul a#*elor părţi.G S&a aranaEat în cele din ur#ă o conferinţă %i $ihail Sirianul relatează că co#porta#entul lui era intolera*il. S&a convocat un sinod în IBB la #ănsătirea Lu**a <arra"a0 re%edinţa patriarhilor #onofiziţi ai Antiohiei din IB4.

Totu%i0 <izantinii au ră#as centraţi pe .ersia. Sursele diferă cu privire la pro*le#a vinovăţiei lui Al&$oundir. >rdinele i#periale au fost de a îl aresta pe al&$oundir. P*'")% . Acu# a apărut o reversiune a situaţiei. Asistenţa #ilitară al î#părăţiei a lui al&$oundir a aEutat i#periul enor# 2 nu ar fi o e8agerare să spune# că al&$oudir a fost una din cele #ai i#portante persoane în i#periu din perspectiva logisticii #ilitare. Ui#it0 el a declarat că #ai are încă un an nevoie să ai*ă griEă de că#ilele #ănsătirii. Ara*ii care #ai înainte au fost uniţi su* Al&$oundir a aEuns să privească cre%tinis#ul cu suspiciune0 #ai #ult dec9t at9t0 #ulţi %i&au unit forţele cu cele ale persanilor.H4. Ti*eriu l&a nu#it pe $auriciu că conducă forţele #ilitare i#periale în est. Un #onah care era în conducerea că#ilelor #ănăstirii0 un anu#it Anastasie0 a fost pri#ul care a apărut. M%+r"c"+ .& C*&#!%&!"&*. Lasanizii #9nio%i au asediat .G Doan din 6fes0 pe de cealaltă parte0 pretinde că nu a e8istat nici o acuză0 o poziţie pe care $ihail Sirianul pare că o susţine fără să se dedice e8plicit su*iectului. 'in I?A i#periul a fost angaEat într&un conflict serios dar sporadic cu . 6l era respectat de #aEoritatea seg#entelor societăţii *izantine0 de la #onahii ascetici la seg#entele #onofizitului lui Doan al 6fesului care se referă la $auriciu ca fiind Finspirat de 'u#nezeu.-/N0 Teofilact Si#ocattes0 în lungul său studiu a celor opt cărţi despre do#nia lui $auriciu0 îl consideră pe Al&$oundir un Ftrădător.(r()"e" Gh%##%&"6 Cn această perioadă luptele cu . Cn IB4 $auriciu a început să asigure punctul pivotal0 podul de peste r9ul Circesiu#.ersia0 negliE9nd seriozitatea posi*ilităţii unei forţe #ilitare viitoare a ara*ilor 2 ridicarea isla#ului.G Totu%i0 în Constantinopol $auriciu i&a persecutat %i închis pe #onofiziţi0 inclusiv Doan din 6fes care protestează î#potriva lui Doan cel Repde./4&. Atanasie a devenit un patriarh foarte respectat %i serviciul lui a durat #ai #ulţi ani0 din I3? p9nă aproci#ativ .(r%!+'+" M%+r"c"+ J243-F13K? .8. Cn IBA $auriciu a devenit î#părat MIBA&.decizia în voia lui 'u#nezeu 2 ei au ales pri#ul #onah care a apărut după u%ile #ănăstirii în ziua ur#ătoare. $auriciu l&a acuzat i#ediat pe al&$oundir de sa*otaE %i trădare0 pun9nd această acuză toc#ai î#potriva lui Ti*eriu.8.e A'-M*+&6"r 6e !r(6%re 7" c+cer"re . A fost pierdută convertirea i#portantă a gasanizilor în ti#pul î#părăţiei lui Atanasie0 o convertire care în acel #o#ent i&a făcut pe Lasanizi să î%i întoarcă loialitatea lor de la cea a persanilor către i#periu. Cn Istoria Bisericească 6vagrie Scolasticul pretinde că Al&$oundir0 pe care el îl nu#e%te un potlogar0 a fost norocos să fie conda#nat nu#ai la e8il 2 el #erita pedeapsa cu #oartea.alestina.r"& . Doan din 6fes ne poveste%te că atunci c9nd forţele #ilitare ale lui $auriciu a aEuns la Circesiu#0 ei au găsit podul de#olat de persani. $auriciu a fost deter#inat să lovească cu o lovitură decesivă î#potriva persanilor0 o lovitură dese#nată pentru a distruge capitala persană0 Ctesifon.er#ec+)"% 8*&*:"<")"'*r . 1orţele i#periale au avut ocazia să vadă iuţeala cavaleriei ara*e0 o iuţi#e pe care forţele #ilitare *izantine nu au avut&o. 6l a fost conda#nat de trădare %i e8ilat în Sicilia0 o acţiune care s&a dovedit controversată %i în cele din ur#ă devastatoare pentru forţele #ilitare i#periale din est.ersia au fost capa*ile să înceapă în ter#enii refor#ării vieţii cre%tinătăţii în viitoarele generaţii0 căci ei au pregătit într&un anu#e fel ocazia pentru ca noua religie să se e8tindă pe costul i#periului. Doan din 6fes pune ur#ătoarele cuvinte în gura lui Doan 3I .î#părăţia lui Al&$oundir a fr9nt în cincisprezece alte tri*uri0 o realitate istorică care înse#na acu# că i#periul %i&a pierdut soliditatea susţinerii oferită de regatul unit de su* gassanizi. $ihail Sirianul ne relatează că aceasta a fost finalul cooperaţiei ara*e cre%tine cu i#periul0 cauza cărora a fost FtrădareaG oficialilor i#periali. Sindoul a căzut de acord să îl #ai lase încă un an să î%i ţină Eură#9ntul. Un an #ai t9rziu delegaţia l&a provocat. Cn IB.(r)"re% .4AN. Cn ti#p ce scria în ti#pul do#niei î#păratului Heraclie M. A fost prins i#ediat %i hirotonit patriarh. $auriciu0 nepotul lui Ti*eriu0 a fost un î#părat foarte efectiv 2 do#nia lui este trecută cu vederea din cauză că este u#*rită de do#niile lui Dustinian %i Heraclie.' %c+<( .*' Cn Cronică Doan din i=iou scrie că C#păratul $auriciu0 un fer# calcedonian0 nu a făcut nici o încercare de a negocia o unire cu #onofiziţii.8.

Per#ec+)"% 8*&*:"<")"'*r .8. e. C#păratul $auriciu care a fost responsa*il de restaurarea lui pe tronul persan0 în ti#p ce Chosroes DD a condus în pace cu i#periul pentru ur#ătorii zece ani 2 înconEurat de o gardă de corp oferită de $auriciu.G Ar#ata s&a răsculat %i %i&a ales propriul lor ofiţer #ilitar 1oca ca e8arh. $auriciu0 a a*andonat ar#ata0 prin gărzi %i de către populaţie 2 s&au revoltat verzii %i al*a%trii 2 au plecat cu fa#ilia la Calcedon unde %i&au găsit cei patru fii uci%i. $ihail Sirianul ne poveste%te că #onahii din 6dessa care au refuzat să se plece ordinelor i#periale să î%i părăsească #ănsătirile lor au fost uci%i de ar#ată M Cronică /40 AHN. Reputaţia î#păratului $auriciu a suferit serios în părţile estice ca rezultat0 #ai rău dec9t oric9nd. 6l a convocat pe toţi episcopii ar#enieni din teritoriul i#perial al Constantinopoului unde au pri#it Calcedonul. 'o#iţian a #urit în . 6vagrie Scolasticul în Istoria Bisericească M-0 /BN %i $ihail Sirianul în Cronică M/40 AHN dă o #ărturisire a persecutării zeloase a activităţii lui 'o#iţian0 care a confiscat #ănăstirile #onofiziţilor în $itilene %i în provincia $esopota#ia. Cn realitate în #inţile su*iecţilor i#periali erau unele care nu îl plăceau pe $auriciu.ersia %i în Capadochia de est.er"%'e .G Î8."#c*.(r%!+'+" F*c% JF13-FH1K 3. E>!e&#"+&e% . Doan din i=ious0 episcopul copt0 în Critică M/4/0 IN vede cauza cutre#urului în Antiohia ca un rezultat direct al Fereziei C#păratului $auriciu0G ca Eudecta lui 'u#nezeu asupra î#păratului. 1oca a plecat i#ediat în Constantinopol.*!%8"% 6e<'(&)+"!( 6e 5*8")"%&. $onofiziţii copţi %i cei sirieni vor vedea cuceririle de către persani %i apoi de ara*i la fel ca %i Eudecata lui 'u#nezeu asupra ereziei Calcedonului %i asupra suferinţei persecuţiei.ersia. Această acţiune a î#păratului $auriciu a avut un rezultat de lungă durată0 căci a adus î#părăţia în Leorgia0 care atunci era într&o relaţie su*secventă cu Ar#enia0 în credinţa calcedonaină. 5*8&"% #-&9er*%#( % . Acu# $auriciu a fost deter#inat să restautreze credinţa calcedonaină în Ar#enia.cel Repede: Fce ne&au făcut Fdisensioni%tiiG că ne per#it să îi persecută#gG .& M"!"'e&e 7" Me#*. 6l nu l&a pri#it *ine de catolicosul $oise care locuia în 'vin. u este dificil să discerne# din scrierile lui $ihail Sirianul că în acest #o#ent sirienii au devenit a fi cunoscuţi ca #onofiziţi0 la fel cu# cre%tinii copţi din 6gipt au devenit identificaţi cu #onofizitis#ul 2 în contradistincţie0 Calcedonul a fost identificat ca fiind grecesc.(r%!+'+" M%+r"c"+ % re9+'"" "8.ersia a fost condusă aproape de un secol de Chosroes D %i nepotul lui Chosroes DD0 din IH/ p9nă în .4A0 epuiz9ndu&%i finanţele necesare pentru a continua ca#pania #ilitară în <alcani0 $auriciu a ordonat ar#atei i#periale să ierneze în teritoriul avar %i Fsă părăsească teritoriul. Cn .8.oliţa faţă de #onofiziţi nu a ră#as restr9nsă la Constantinopol 2 s&a răsp9ndit în Siria0 în 6gipt %i apoi în Ar#enia. C#păratul a pri#it reputaţia de a fi e8tre# de zg9rcit0 o reputaţie care era nepotrivită din #o#ent ce i#periul pe care l&a #o%tenit a fost epuizat.(r%!+' M%+r"c"+ 7" Chr*#r*e# %' II-'e% %' Per#"e" . <iserica din Ar#enia a fost î#părţită. . Cn I33 a iz*ugnit o nouă persecuţie în Siria0 o persecuţie cauzată de nepotul î#păratului0 'o#iţian0 episcop de $itilene. Kelul cu care 'o#iţian a început acest proiect este descris de Teofilact Si#ocattes în Fistoriae MI0 -N.4A0 un ti#p i#portant din istoria <isericii estice0 căci a avut loc deEa ruptura între necalcedonieni %i Fi#periu. A fost ales un nou patriarh calcedonian.& Ar8e&"% 7" re<+'!%!+' ecc'e#"%' Cn I3/ C#păratul $auriciu0 prin diplo#aţie0 a fost capa*il să î%i e8tindă influenţa i#perială în Ar#enia p9nă la lacul 5an0 o cre%tere su*stanială a controlului i#perial în Ar#enia c9nd $auriciu a urcat pe tron.HB. 6e M"!"'e&e $onofiziţii c9%tigau teren în aria graniţei cu . Cn I3A Chosroes DD a tre*uit să plece din cauza unei revolte în . Cei patru fi ai săi au fost #ăcelăriţi în faţa ochilor luiw 1oca a fost încoronat de ar#ată %i a intrat în Constantinopol triu#fant. Catolicosul Ar#enian Doan a pri#it FenotiConul în I?/.

$ihail Sirianul ne poveste%te că a#intirea Calcedonului a fost din nou %tearsă de la 6ufrat la Siria. Regretatul i#periu ro#an se afla în dureri. Trei surse #ărturisesc faptul că Cosroes a oferit daruri *isericii Sf9ntul Serghei în Circesiu#.(r%!+'+" F*c% c(!re . Cn general0 1oca a răspuns situaţiei haotice prin retalierea î#potriva #onofiziţilor în districtele estice %i î#potriva evreilor. Cn . 'acă rezultatul a fost acceptarea Fconfesiunii ar#eneG a credinţei nu este în discuţie aici.%.er#%&e 7" . Controversa între papa Lrigorie D %i patriarhul Doan cel Repede a fost esenţial ignorată de î#păratul $auriciu0 1oca a scos un edict adresat papei <onifaciu DDD0 un edict care în%tinţa scaunul ro#an0 <iserica apostolică a Sf9ntului ./A sau .'o#nia s9ngeroasă a lui 1oca M.8. Ca pri#ul #onah %i patriarh #onofizit al Antiohiei0 Atanasie i&a scris patriarhului Ale8andriei0 tot ce a contat a fost întunericul Calcedonului care a fost ridicat0 o î#plinire care a fost pir#ită cu *ucurie.% B*&":%c"+ III Cn ti#pul răz*oaielor %i a răscoalelor lăuntrice care au caraterizat do#nia lui0 1oca a reu%it să ducă poliţele conducătoare cu Ro#a./4N0 cunoscut ca FtiranulG este considerată în general ca unul dintre cele #ai de Eos puncte ale istoriei i#periului *izantin. Cn ti#p ce 1oca a devenit din ce în ce #ai ur9t în <izanţ0 reputaţia lui a cul#inat în Ro#a cu o insciripţie de laudă pe o colu#nă ridicată de foru#ul ro#an. $ihail Sirianul ne poveste%te că episcopii #onofiziţi %i cei nestorieni au însoţit ar#atele persane %i după cucerirea oricărui ora% cre%tin0 ei i&au izgonit pe episcopii calcedonieni. Urc+7+' . Cn ciuda alegerii iniţiale lucrurile nu au #ers *ine fiindcă ocupaţia persană nu a fost populară 2 în cele din ur#ă nu a fost populară nici #ăcar pentru #onofiziţi. Soţia lui Cosroes a fost fiica lui $auriciu 2 ei i s&a per#is să sta*ilească o *iserică %i o #ănăstire în apropierea palatului i#perial persan.G Cn adăugire0 ta8area persanilor era e8actă.ersia nu a fost un g9nd #9ng9ietor. 'o#nia lui este a#intită ca una a vărsării de s9nge în e8terior %i acasă./.aflagonia %i în cele din ur#ă au aEuns %i au asediat Calcedonul la zidurile Constantinopoului.8. C9nd a căzut Derusali#ul în . 1orţele i#periale au condus $esopota#ia0 Siria0 Capadochia0 . E6"c!+' .etru0G ca %i cap a tuturor <isericilor.oliţele lui Cosores au fost de a părăsii #onofiziţii în locul unde ei au cucerit unul din ora%ele lor.(r%!+'+" =er%c'"e JFH1-F@HK 3? . $onofiziţii au fost at9nc preocupaţi cu lipsa de sensi*ilitate a lui Cosroes DD0 o lipsă de sensi*ilitate pe care el a descoperit&o nu#ind un nestortian persan ca episcop de 6dessa. Avansurile ar#atei persane au fost aproape neoprite %i s&a dovedit a fi o lovitură de #oarte cu treizeici de ani #ai t9rziu provincilor estice. 6ste evident că Chosroes DD a per#is <n general 2 căci aceasta nu a fost cazul în 6dessa 2 ca nestorienii să controleze congregaţile lor %i #onofiziţii ale lor. .*'")e'e re'"9"*%#e %'e '+" C*#r*e# II u e8istă nici o evidenţă controversi*ilă că #onofiziţ%ii au asistat la avansurile ar#atei persane0 de%i un cronicar nestorian anoni# afir#ă că Cosroes DD s&a prefăcut că favorizează cre%tinii %i e8istă #otive să crede# că el nu a fost direct opus cre%tinis#ului. i se #ai spune că sluEnica lui Cosroes Şirin0 cu care s&a căsătorit #ai înainte0 era o convertită la #onofizitis#ul iaco*it. Căsătoriile lui Chosroes au ră#as dificil de plasat în cronologie.4-0 patriarhul Kaharia di#preună cu treizeci%icinci de #ii de calcedonieni0 di#preună cu sfintele #o%ate ale crucii0 au fost du%i în Ctesifon. A %&#+' %r8%!e" . A#eninţarea deportării în . $ihail Sirianul face o aluzie la aceasta ca la crearea unui Fnou D*as.4A&.o conferinţă a epsicopilor din est a avut loc în Seleucia su* sponsorizarea lui Cosroes DD. 6l a fost deplin concentrat pe #enţinerea tronului î#potriva trădirii lăuntrice %i a conspirării î#potriva avansurilor #ilitare ale lui Chosroes DD0 care a folosit cri#a î#potriva *eneficiarului său %i socru $auriciu ca Eustificare pentru a rezu#a răz*oiul. Rezervele de poru#* din 6gipt la Constantinopol au fost suspendate %i a iz*ugnit foa#etea.

e" =*&*r"+ . Dnfluenţa %i autoritatea #onofiziţilor s&a răsp9ndit cu #ult dincolo de graniţele i#periului. 6l a adus te8te patristice pentru a de#onstra că e8istă două operaţii în Hristos %i a cerut ca votul patriarhului Chir să nu #ai vor*ească de una sau două naturi în Hristos.Situaţia i#periului su* 1oca părea lipsită de speranţă.ersiei Heraclie a discutat posi*ilitatea unirii0 în special cu <iserica din Ar#enia. C#păratul Heraclie a susţinut această poziţie. Sofornie a provocat poziţia în ti#p ce era încă #onah.H4 %i&a întors atenţia spre unitatea <isericii. Scaunele patriarhale ale Alen8adriei %i Antiohiei aveau acu# nu#ai patriarhi #onofiziţi %i ace%ti patriarhi controlau nu nu#ai regiunile înconEurătoare %i #ănăstirile ci %i ora%ele. R*'+' . Cn teritorile care au fost recucerite de Heraclie #onofiziţii erau acu# în control virtual co#plet. . 1oca0 în ciuda tuturor0 a fost prins0 tăiat în *ucăţi %i ars. )a fel ca %i cu alţi î#păraţi0 datoria lui a fost de a încerca să #ecanizeze for#ula care v&a restaura pe #onofiziţi la <iserica din Calcedon. Se pare că a venit din cireada ar#eniană.AI&. 'eEa în ti#pul contraofensivei lui î#potriva .H4 crucea a fost adusă sole#n %i triu#fător la Derusali# de î#păratul Heraclie %i teritoriul i#periului care e8ista la finele î#părăţiei î#păratului $auriciu a fost restaurat.ersia a fost înfr9ntă.ersiei în ./4&. Cn Africa e8harhatul Cartaginei opera su* Heraclie cel <ătr9n0 un ofiţer curaEos în răz*oiele î#potriva per%ilor în ti#pul do#niei î#păratului $auriciu.%. Cn . Serghei a a%teptat reacţia papei Honoriu.ersia. Un an #ai t9rziu patriarhul Chir al Ale8andriei i&a c9%tigat pe Fdisensioni%tiG prin for#ula o operanţie teandrică în 'o#nul 2 bTV rhVYZW[^j cYcWh[V.patriarhul Serghei D a tri#is o scrisoare papei Honoriu su*liniind dezvoltarea în est0 ţelul cărora a fost de a cuceri înapoi pe #onofiziţi la unitatea calcedoniană prin inter#ediul for#ulelor care au accentuat unicitatea de operaţie în Hristos.& r"6"c%re% 8*&*!e'"#8+'+" Replica papei Honoriu este păstrată în traducerea greacă la Sindoul 6cu#enic Şase0 al Treilea Sinod al Constantinopolului în .+!+' 8*&*!e'"!"#8+'+" . > nouă forţă #ilitară %i religioasă a prins e8istenţă %i a fost gata să captureze ora%ele preţioase ale isla#ului de est.#onahul Sofornie a devenit noul patriarh al Dersuali#ului 2 el %i&a început opoziţia lui încordată la noua doctrină a unei energii în faţa consacrării ca patriarh0 pretinz9nd că nu era ni#ci altceva dec9t o for#ă de #onofizitis#.apa Honoriu M.atriarhul Constantinopolului0 partriarhul Serghei M. Cn .atriarhul Serghei în scrisoarea lui către papa Honoriu a #ărturisit că el a ţinut credinţa după cu# a fost ea e8pusă de papa )eon D %i că el l&a rugat pe patriarhul Chir să se a*ţină de a vor*ii de două operaţii0 de%i el personal putea accepta o teologie a unei singure operaţii 2 Serghei s&a te#ut că cele două operaţii ar putea i#plica că Hristos poseda două voinţe aflate în conflict. Heraclie după victoria î#potriva . . .H. 6l a realizat că dacă i#periul putea fi slavat %i că tre*uia să acţioneze. Cn . u #ai părea că este ni#eni %i ni#ic la care să ne întoarce#. P%!r"%rh+' Ser9he" 7" .B/ M$ansi //0 IH?&I--N. 6l %i&a tri#is pe fiul său Heraclie într&o oaste %i pe nepotul său iceta cu o ar#ată la pă#9nt.HBN a lucrat la o for#ulă de unire. &octrina unei energii în Hristos0 o doctrină care s&a ridicat în provinciile estice0 a părut că a oferit ceva aEutor ca o for#ulă de co#pro#is. )a începutul toa#eni lui .H.atriarhul #onofizit al Ale8andriei0 Atanasie a convenit că #ănăstirea $ar $atthal din inive ca fiind pri#a peste toţi convertiţii cre%tini în . 6ra un calcedonian evalvios %i un conducător inspirat care era capa*il de a îi inspira pe alţii cu sensul #isiunii. Ar#enia0 ca %i rezultat al poliţelor religioase purtate odată cu avansarea victorilor persane era #onofizită.HBN a Eucat un rol i#portant în această dezvoltare. C#păratul Heraclie a fost unul dintre cei #ai #ari conducători în istoria *izantină.&ce. Tragedia lui Heraclie este că a #uncit energetic ti#p de treizeci de ani %i totu%i la finele acestor treizeci de ani se pare că nu a î#plinit ni#ic. Honoriu a susţinut decizia de a se a*ţine de la discuţii cu privire la 3B . 6l a găsit i#periul într&o condiţie Ealnică %i l&a lăsat restaurat0 cel puţin restaurat suficent pentru a asigura supravieţuirea pentru încă opt secole./4 flota lui Heraclie a aEuns la destinaţie %i el a fost pri#it ca %i purtător0 pri#it cu *raţele deschise. . Dndiferent cine v&a aEunge la Derusali# #ai înt9i avea să conducă.

su*iect 2 el a considerat că aceasta era #unca gra#aticenilor0 nu a teologilor. 6l a preferat să se centreze pe un Hristos care FopereazăG în naturile lui divină %i u#ană. Cit9nd sindoul de la Calcedon că cele două naturi sunt inconfunda*il %i neconfuz unite0 Honoriu a văzut în această unitate e8istenţa unei singure voinţe în Hristos. Cea #ai *ună apărare din partea apărătorilor doctrinei ro#ane a infaili*ilităţii papale este că scrisosarea lui către Serghei nu era ni#ic #ai #ult dec9t o scrisoare privată0 o scrisoare în care el %i patriarhul Serghei încercau să aEungă la o for#ulă accepta*ilă %i ortodo8ă0 o scrisoare care nu putea fi construită ca venind su* categoria definiţilor de credinţă papele pu*lice. ,atriarhul Serghei i&a scris papei Honoriu dar răspunsul lui Honoriu nu #ai e8istă. F,ro*le#a lui HonoriuG a fost dez*ăzută pe larg. 6l a fost su*iectul criticis#ului în propirul său ti#p. Tre*uie #enţionat că Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul a susţinut că răspunsul său la patriarhul ,"rrhus că Honoriu s&a restr9ns la cadrele pro*le#ei după cu# a fost propusă de el M Patrologia Graeca, 3/0 HA3N. Au #ai avut loc alte dezvoltări0 care au co#plicat Fpro*le#a lui Honoriu.G Cn .-3 Sindoul de la lateran convocat su* papa $artin D a conda#nat #onotelistis#ul %i canonul al opt9sprezecelea nu#indu&l pe papa Serghie eretic. Sindoul 6cu#enic Şase M.B/N îl #enţionează pe Honoriu de c9teva ori %i două din scrisorile lui către patriarhul Serghei au fost citite în sesiunile a doisprezecea %i a treisprezecea. Sesiunile de #ai apoi au conda#nat #onoteliţii %i i&au Fe8co#unicatG din <iserică0 o conda#nare %i o e8pulzare care îl i#plica pe Honoriu M$ansi //0 II.N. Sesiunile de #ai apoi îl citează pe Honoriu între eretici M$ansi //0 .H.0 .I.0 ..IN. Aceste conda#nări0 tre*uie #enţionat0 definesc precis vina lui Honoriu 2 ei <i urmau lui Serghie %i Chir. Acetele sindoului au fost tri#ise papei Agato pentru confir#are. Agato a #urit %i un nou papă0 )eon DD a evaluat actele %i i&a scris î#păratului Constantin D5 ca să apro*e actele. )eon DD l&a conda#nat pe Honoriu în această scrisoare: 7Honorius@ Aui hanc apsotololicam ecclesiam non apostolice traditionis doctrina lustra%it sed profana traditione immaculatam fidem dari permittdendo conatus est M,atrologia latina 3.0 -4BN. 'e%i patriarhul Chir putea pretinde că for#ula lui a adus #ulţi dintre #onofiziţi0 Fdisensioni%tiiG la credinţa de la Calcedon0 în Ale8andria lucrurile nu erau *une. Chir a devenit cunoscut pentru cruzi#ea lui faţă de oponenţii lui. Sursele descriu do#nia lui ca una a terorii 2 el este acuzat de sechestrarea %i #ăcelărirea oponenţilor lui fără nici un proces. 6l a reu%it să insereze ură în #ase %i în oponenţii lui %i această ură a fost transfor#ată într&o ură faţă de i#periu. C+cer"r"'e "#'%8"ce 6puizat din cauza răz*oiului î#potriva ,ersiei0 C#păratul Heraclie a pi#it ve%ti proaste în .H-. Avansarea ara*ă în ,alestina %i Siria a adevenit o a#eninţare serioasă. Strategia ara*ă nu a #ai fost cea a atacurilor sporadice. Su* entuzias#ul %i vitalitatea noilor lideri isla#ici0 cucerirea #ilitară a teritoriului a început prin atacuri siste#atice. > forţă ara*ă a avansat de&a lungul coastei ,alestinei. > alta s&a #utat la nord de $area Lalileii %i s&a oprit nu#ai la o fortificaţie ro#ană la r9ul €ar#u=. Si#ultan0 forţele ara*e de su* •halid0 care luprau în Drac0 s&au #utat repede dincolo de de%ert %i au apărut în faţa zidurilor 'a#ascului. 1orţele isla#ice ara*e au învăţat că ar#ata *izantină nu a făcut nici o încercare de a îi tăia pe ara*i0 că o forţă *izantină era în #i%care la nord pentru a îi tăia dru#ul forţelor ara*e de&a lungul coastei palestiniene. •halid s&a #utat pentru a întări ara#ata ara*ă deEa în poziţie. Cn vara lui .H*izantinii s&au confruntat cu două forţe ara*e între Laza %i Derusali#. 1orţa *izantină a fost distrusă. Su* inspiraţia patriarhului Sofornie al Derusali#ului ei au fost forţaţi să se predea. ,atriarhul Sofornie a refuzat să facă orice înţelegere cu e8cepţia cea a califului >#ar. >#ar s&a plecat dorinţelor lui Sofornie %i a părăsit $edina pentru a se înt9lnii cu patriarhul Sofronie. Teofan ne relatează că atunci c9nd patriarhul Sofronie l&a văzut pe Califul >#ar în <iserica Sf9ntului $or#9nt0 el a e8cla#at: Fiată a*do#inaţia dezolării de care vor*e%te profetul 'aniel0 stă în locul cel Sf9nt.G Cntre ti#p0 i#periul persan a fost cucerit0 $esopota#ia a fost luată M.H3&.-4N %i Ar#enia su*Eugată M.-4N. Ara*ii au început cucerirea lor a 6giptului. Tragedia i#preciziei li#*aEului la Sinodul de la Calcedon a rezultat în ridicarea #onofizitis#ului. 'orinţa de a restaura unitatea <isericii i&a dus pe #onofiziţi la #onotelis#. Cel #ai se#nificativ oponent al #onotelis#ului a fost Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul.

33

C%,"!*'+' ,%!r+ Le*&)"+ %' B"<%&)+'+" V"%)% )eonţiu al <izanţului0 născut pro*a*il în Constantinopol în anul I44 a #urit pro*a*il în Constantinopol în I-H. Cn apro8i#ativ IA4 )eonţiu a intrat în #ănăstirea oua )avră 7)aura@ în ,alestina cu părintele lui duhovnicesc0 onnus0 care a fost un ucenic al #onahului origenist 6vagrie ,onticul M#ort în H33N. Cn IH/ )eonţiu a venit înapoi la Constantinopol %i aparent a ră#as aici p9nă în IH.. Cn ti#p ce era în Constantinopol0 )eonţiu a apărat Sindoul de la Calcedon î#potriva #onofiziţilor. A devenit unul dintre liderii partidului origenist pro&calcedonian0 condus după IH? de prietenul său Teodor As=idas. Aparent )eonţiu a venit înapoi în ,alestina în IH? unde a apărat origenis#ul î#potriva atacurilor ortodoc%ilor. C9nd această controversă a fost adusă în faţa î#păratului0 )eonţiu s&a întors înapoi la Constantinopol în I-4. ,rocalcedonienii origeni%ti au fost înfr9nţi %i în I-H î#păratul Dustinian a conda#nat origenis#ul. )a puţin ti#p după #oartea sa în I-H0 lucarea lui )eonţiu î#potriva lui Teodor de $opsuestia a devenit un catalist în #i%carea care a dus la conda#narea celor !rei capitole la Sindoul 6cu#enic Cinci în Constantinopol în IIH. C*&!r* er#%!+' c*r,+# ALe*&)"+B Un nu#ăr de i#portante co#poziţii pole#ice %i dog#atice su* nu#ele lui )eonţiu de fost păstrat în #ai #ulte #anuscrise. u este în nici un caz si#plu %i u%or să sta*ili# cine a fost acest )eonţiu0 a cărui nu#e este ata%at la toate aceste #anuscrise. Scriitorii din secolele al %aselea nu îl #enţionează pe )eonţiu al <izanţului deloc 2 nici istoricii %i nici teologii. Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul MIB4&..AN nu spune ni#ic despre el. Cn secolul %ase patriarhul Sofronie al Derusali#ului îl #enţionează pe )eonţiu într&o listă MI.4&.HBN de *ăr*aţi %i părinţi care Fînvaţă cu evlavie despre Hristos.G Atanasie al Sinaiului 7Atansiue Sinaita0 #ort în ?44@0 stareţul cele*rei #ănăstiri Sf9nta 6caterina de pe #untele Sinai %i un puternic susţinător al ortodo8iei î#potriva tuturor for#elor de erezie0 citează #ai #ulte pasaEe din lucrări atri*uite lui )eonţiu. Cn aceste citate nu e8istă nici o #enţiune a Sindoului 6cu#enic Şase în IIH0 nici o

/44

#enţiune a conda#nărrii celor !rei capitole %i nici o #enţiune a cenzurii origeni%tilor. 68istă totu%i o apărare persistentă a Sindoului de la Calcedon %i ardoarea o*iecţilor faţă de #onofiziţi %i nestorieni. FAl *izanţuluiG s&ar putea referii la locul său de na%tere dar %i la locul activităţii sale originale 2 <izanţ a fost nu#ele Constantinopolului. Cntr&o lucrare atri*uită tradiţional lui )eonţiu dar care nu este a sa0 &e sectis Mpro*a*il lucrarea lui Teodor RaithuN găsi# su* nu#ele co#poziţiei că F)eonţiuG este nu#it un Fscolastic *izantinG0 adică un avocat0 de%i acest titlu este folosit figurativ pentru a înse#na un o# educat în general. Sărăcia infor#aţiei *iografice i&a făcut pe istoricii #ai recenţi să îl găsească pe )eonţiu scriitorul între alţii nu#iţi )eonţiu0 alţii care au fost *inecunoscuţi în secolul al %aselea. $aEoritatea acestor încercări nu au produs rezultate conclusive. ,osi*ile referinţe la persoana lui )eonţiu includ în propriul lui co#entariu care i&a influenţat pe FnestorieniG Ma se vedea Patrologia Greaca B.0 /HI?&/H.4N0 'crisoarea lui !oma a lui Dnochentie de $ronia0 editată de 6. Sch!artz în 6cta conciliorum oecumenicorum, volu#ul D50 A0 M<erlin0 /3/-N0 pasaEele /.3&/B-P 5iaţa lui Sa*a de Chiril de Schitopolis0 editată de 6. Sch!artz în NGrillos %on 'CGthopolis M)eipzig0 /3H3N0 paginile /?. %i /?3 %i actele Sinodului de la Constantinopol în IH. Ma se vedea 6cta conciliorum oecumenicorumN0 DDD0 paginile /H40 /-I0 /IB0 /.I %i /?-. Unele studii critice de i#portanţă cu oprivire la su*iectul lui )eonţiu al <izanţului sunt 6. Sch!artz0 NGrillos %on 'CGthopolis M)eipzig0 /3H3NP $. Richard0 F)‚once de <"zance0G în ,Olanges de 'cience religieuse, i0 M/3--N0 pg. HI&BBP $. Richard0 F)‚once de <"zance ‚tait&il orig‚nistegG în Re%ue des Otudes -G$antines, I0 M/3-?N0 paginile H/& ..P S. Rees0 FActivitatea literară a lui )eonţiu al <izanţului0G în Burnalul 'tudilor teologice, tDt0 M/3.BN0 paginile AA3&A-AP S. >tto0 Person und 'u-sisten$. &ie philosophische anthropologie des eontios %on Bi$an$ M$unich0 /3.BNP dizeraţia de doctorat a lui 'avid 6vans din /3.. la Harvard 'ivinit" School0 intitulată )eonţiu al <izanţului %i lucrările lui pu*licate0 eonţiu al Bi$anţului; o hristologie origenistă M+ashington0 '. C.0 /3?4 %i J. H. +atts0 FAutenticitatea scrierilor atri*uite lui )eonţiu al <izanţului. > nouă a*ordare a scrierilor atri*uite lui )eonţiu al <izanţului. > nouă a*ordare prin inter#ediul statisticii0G în 'tudia Patristica M<erlin0 /3..N. Corpus@ul atri*uit lui )eonţiu al <izanţului de $igne în Patrologia Graeca Mvolu#ul B.N constă din ur#ătoarele: &e sectis M//3HA&/A.BAN0 Contra "estorianos et Euthihianos M/A.B<&/HI?ANP 6d%ersus "estorianos M/-44&/?.B<NP Constra monophGsitas M/?.3C&/34/'N. 6rudiţia conte#porană0 de%i este încă o tentaţie0 face posi*il să luă# în considerare nu#ai ur#ătoarele ca fiind de la )eonţiu al <izanţului: Constra 'e%erum %i EpilGpsis. 6vident că e8istă #otive ca viaţa lui )eonţiu al <izanţului să ră#9nă în u#*ră0 de%i prin lucrările lui %i cele atri*uite lui incorect 2 au devenit destul de cele*re %i larg citite. $otivele actuale încă ne elucidează. Contra "estorianos et EutGchinos înregistrează dez*ateri orale cu ereticii. A fost pro*a*il scrisă undeva între IA?&IAB0 proa**il chiar #ai înainte de IHI Mel se referă la Antiohia ca la Thupolis0 nu#ele ei a fost schi#*at după cutre#urul din IA?&IABN. Cn această carte )eonţiu investighează principalii ter#eni hristologici %i încearcă să sta*ilească înţeleslul lor precis. 6l oferă apoi o interpretare pozitivă a doctrinei ortodo8e0 în special cu privire la suferinţele %i #oartea lui Hristos. Cn ulti#a parte a cărţii0 care este dedicată nestorianis#ului0 autorul insistă pe o critică la punctelor de vedere a lui 'iodor al Tarsului %i Teodor de $opsuestia %i citează #ulte frag#ente din lucrările lui precu# %i din co#poziţile lui estorie. Cn concluzia discuţiei lui0 )eonţiu citează a colecţie de evidenţe patristice. FCele treizeci de capitoleG în 6d%ersus 'e%erum sunt ata%ate la acestă lucarare. Aceasta este un fel de colecţie0 o enu#erare sche#atică a acestor între*ări0 răspunsurile lui Sever care l&au separat de <iserică. ,ro*le#e de ter#inologie ocupă un loc i#protant %i aici. EpiilGsis este un dialog între un ortodo8 %i un acefalos0 care este o critică a concluzilor lui Sever. > lucrare atri*uită lui )eonţiu care de fapt îi aparţine %i care ar tre*uie luată în considerare cu se cuvine de cărturarii #oderni este 8mpotri%a fraudelor lui 6polinarie. Sîn istoria #onofizitis#ului a%a nu#itele Fîn%elăciuni ale ApolinarienilorG au Eucat un rol #oEor %i i#portant. $ulte din co#poziţile lui Apolinarie au fost ascunse %i FpăstrateG su* inscripţia unor nu#e onora*ile %i respecta*ile. Credinţa în astfel de scrieri pseudo&patristice i&au deranEat destul de #ult pe teologii ale8andrini în #ărturisirile lor dog#atice 2 ar fi suficent să ne rea#inti# de Sf9ntul Chiril de Ale8nadria. Chiar dacă lucarea este intitulată 8mpotri%a fraudelor apolinarienilor a fost dovedită conclusiv a nu fi cea

/4/

Autorul leagă aceste #ărturii cu te8tele nediscutate ale lui Apolinarie %i a ucenicilor lui %i arată punctele de corespondenţă în tre ele. Cn îndeplinirea acestei datorii0 autorul lucrării 8mpotri%a fraudelor 6polinarienilor ocupă cel #ai proe#inet loc. Su* astfel de circu#satnţe descoperirea %i de#onstraţia falsurilor a devenit o datorie recurentă %i operativă a pole#icii teologice. G-6&"re% !e*'*9"c( % c*r.alestina0 î#păratul $arcian a o*servat că între oa#eni cărţile lui Apolinarie circulau trec9nd ca dictate ale sfinţilor părinţi. S )ucarea 8mpotri%a "estorienilor0 atri*uită lui )eonţiu al <izanţului dar acre nu #ai este considerată a sa0 a aEusn al noi într&o for#ă revizuită. 6ste posi*il ca să trată# cu un autor foarte creativ. atri*uită lui )eonţiu al <izanţului %i apoi lui )eonţiu al Dersuali#ului0 nu se crede că a fost scrisă de nici unul.+#+'+" '+" ALe*&)"+B Pr*$'e8% 6e:"&")"'*r . Dndiferent de autorula cestei lucrări 2 este destul de posi*il că a fost )eonţiu al <izanţului 2 a fost o lucrare se#nficativă care #erită atenţie. Chiar %i 6utihie în apelul lui la papa )eon la Sindoul de la Constantinopol în --B se referă la #ărturia falsificată a papei Dulius0 Anastasie %i Lrigorie )ucrătorul de $inuni. A #ai fost conEunctura că0 în general0 toate lurările păstrate de )oenţiu sau su* nu#ele lui sunt o revizuire a lucrărilor lui pri#are. Această lucrare este *ogată în #aterial istoric. Dustinian #enţionează anu#ite falsuri.ro*le#a coleţcilor anticea #ărturiilor patristice %i notelor #erită un studiu #ai ad9nc. Cn adăugire0 e8istă în această lucrare interpolaţii ulterioare care indică eveni#ente %i circu#stanţe dintr&un alt ti#p. Cn ceea ce prive%te conţinutul0 cartea prezintă o colecţie siste#atică de #aterial ereziologic organizat într&o ordine siste#atică. 6l face referinţă la #ărturii false %i le co#pară cu opEnile originale a acelor persoane la care le sunt atri*uite M6ste re#arca*il că această procedură este ur#ată în lucararea 8mpotri%a monofi$iţilor0 o lucrare de #istică #odernă care nu în prove%te pe )eonţiu al <izanţuluiN. Dstoricul 6vagrie discută influenţa acestor falsuri 2 inscripţia anu#itor nu#e onora*ile MAtanasie0 Lrigorie0 DuliusN cu privire la cărţile lui Apolinarie care au ţinut #ai #ulţi oa#eni de a opinile i#pioase de a le conţine. Dndiferent cine este autorula cestei lucrări0 te8tul care a aEusn la noi nu este pro*a*il te8tul original.G Cn aceast docu#ent către #onahii din . Conlcuzile critice sunt distinse de o precizie %i o contingenţă #ărită. 6ste posi*il ca ele să fie note individuale ale lui )eonţiu sau al altor autori. .rec"#e /4A . Cn această legătură autorul a intrat într&o critică detaliată a apolinariansi#ului.a lui leonţiu al <izanţului0 totu%i este discutată aici. Autorul a adunat #ult #aterial în această lucrare. Te8tul este întrerupt constant0 planul este #odificat %i stilurile părţilor individuale diferă su*stanţial unul de altul.G Ar fi dificil să spune# cine a fost acest Teodor0 acest Fiu*itor de 'u#nezeu avă %i #ult prea înţelept filosof. S&a susţinut că aceste Ffrag#neteG au venit dintr&o lucrare pole#ică largă a lui )eonţiu sua alt autor0 o lucrare care nu #ai este păstrată dar si#ilară colecţiei cunoscute su* titlul 8n%ăţătura Părinţilor antici despre 8nturparea ogosului sau Ghidul 2 XZslXS 2 a lui Anastasie Sinaitul. > astfel de presupunere nu #ai conferă o investigaţie #ai detaliată. Cn această lucrarea un anu#it FTeodorG dictează Fprin vocea lui.G Conte8tul pare că indică că conversaţile au fost luate de la o voce vie 2 ur#e ale unui ton larg conversaţional arată prin te8t ce a aEuns la noi. A%a este originea a%a nu#itelor frag#ente sau scholia e8trase din diferite colecţii. Secţiunile siste#atice sunt c9t se poate de detaliate. 6le au fost a*reviate %i au fost luate din ele frag#ente. )ucrarea &e sectis. Ar fi dificil să reconstrui# istoria acestor FfalsuriG dar ele au devenit larg răsp9ndite în #ediu #onofizit. )a cele*ra FconferinţăG cu severienii0 care a avut loc în IHA Mîntre IH/ %i IHH0 în orice cazN0 Dpatie al 6fesului a provocat o întreagă serie de referinţe patristice avertiz9nd la falsitatea lor0 la inscripţile lor. Acela%i lucru tre*uie spus despre lucarea 8mpotri%a monofi$iţilor0 atri*uită lui )eonţiu al <izanţului0 după cu# s&a #enţionat #ai înainte. atura e8clusivă a cărţilor lui )eonţiu %i cele atri*uite lui #ărturisesc la faptul că ele au fost într&o folosinţă constantă. 6l s&a referit la ei cu o con%tiinţă pozitivă0 fără să suspecteze orice fel de Ffals. Su*secvent carte a fost su*iectul revizurii 2 în ea e8istă interpolaţii t9rzii.

e#e&)( 7" ".*#!%# . 6l încearcă să su*stanţize #ărturisirea lui teologică nu at9t de #ult prin Fraţiona#ent raţionalG c9t #ai #ult prin F#ărturia scripurilor0G din Fsfintele scripturi %i din sfinţii părinţi. )eonţiu nu se opre%te la aceasta. )eonţiu ata%ează o se#nificaţie decisivă Facordului .e de altă parte0 el încearcă să tragă o linie clară %i divizivă între doctrina ortodo8ă %i hristologia severienilor. 6i nu vor*esc de la ei în%i%i 2 'uhul Tatălui a vor*it prin ei.entru început0 ipostasul se#nifică o Fe8istenţă independentăG 2 ]X ^Vru cVq]XY hTYV[: nu#ai ipostasele e8istă %i nu e8istă o Fnatură lipsită de ipostas. 'i#preună cu aceasta0 ceva FnaturalG este ceva înnăscut. C*&ce. u tre*uie să fi# preocupaţi de cuvinte0 ci de idei. 1ără să îi accepte pe părinţi0 #ăreţi %i renu#iţi în <iserică0 înse#na a se opune voinţei lui 'u#nezeu. 6l îi vede ca %i pe ni%te sfătuitori #inunaţi ai 'uhului Sf9nt. Cu el0 conceptul de natură 2 n`e[S 2 este idnetic conceptul de esenţă 2 _`eTV. un concept generali$ator care indică generalul din lucruri. .ărinţii. Replic9nd . 6l scrie că Fun răz*oi generalG s&a ridicat asupra ter#inologiei teologice. Cn lupta lor cu aderenţii Sindoului de la Calcedon0 #onofiziţii au accentuat divergenţa între for#ulele Sf9ntului Chiril %i volu#ul calcedonian0 definiţia credinţei. Şi dacă e8istă un cuv9nt nou0 pretinde el0 tre*uie să îl cinsti# %i să îl veneră# ca fiind potrivit dacă răspunde dese#nării %i este în acord cu cinstea %i autenticitatea profesată ortodo8. 6ste prin ur#are necesar să filosofă# cu scopul de a recunoa%te cu ce sunte# de acord %i cu ce nu. Cn lucrarea sa teologică )eonţiu a fost ghidat #ai înt9i de toate de cerinţe pole#ice %i de pro*le#ele ti#pului său. Cn aceasta )eonţiu este un aristotelian consistent. 'acă a contruit un siste#0 atunci acesta a fost cu scopul de a eli#ina printr&un plan coerent ideile teologice ale oricărei a#*iguităţi care este profund e8pri#ată prin te8tele patristice. F aturaG este un concept general. Cn folosirea cuv9ntului hristologic )eonţiu repetă %i învaţă pe părinţii secolului al patrulea %i cel #ai #ult pe capadocieni.ărinţii Sinodului de la Calcedon spuneau unul %i acela%i lucru. atura poate fi FrealizatăG dacă nu e8istă Fo natură lipsită de ipostas0G aceasta nu însea#nă că natura este reală nu#ai în propria individualizare sau ipostase.Ca pole#ist %i ca teolog0 )eonţiu este #ai înt9i un scolastic %i un dialectician.!e'e 6e &%!+r(. F aturaG Msau FesenţaGN %i FipostasulG sunt tratate ca general %i particular M#ult #ai potrivit ca indi%idualP. . atura poate fi FrealizatăG într&un ipostas diferit la fel de *ine0 într&un ipostas Msau ceva /4H . )eonţiu %tie despre fluctuaţile de #ai înainte din definiţia acestor concepte %i el le e8plică ca fiind inconsistente. u era un g9nditor siste#atic. Cn lu#ea duhovnicească ipostasul este persoană. u#ai lucrurile individuale e8istă 2 FnaturaG este reală nu#ai în ele0 în #ulţi#ea indivizilor.entru a începe0 el se s9rguie%te spre definiţii tari %i precise a conceptelor pri#are 2 înse%i statutul pro*le#elor lui teologice o cere. Ceea ce se dovede%te a fi caracteristic conceptului de ipostas pentru )eonţiu nu este concretitudinea ei #ai #are.G )eonţiu nu prive%te #ărturiile patristice în întregi#e necritic.ole#ica dog#atică a cerut #ai înt9i precizia %i tăria ideilor cuiva. Ur#9nd capadocineilor0 )eonţiu define%te ipostasul ca pe ceva particular0 special0 concret. )eonţiu face apoi o i#provizare destul de esenţială %i introduce un nou concept. A fost necesar să se creeze o ter#inologie co#pletă %i unifor#ă %i să fie su*stanţiată filosofic. o persoană care e8istă în %i prin sine Ma se vedea %olumul calcedonianN. Conceptul de esenţă are acela%i înţeles. atura arată #ai înt9i la co#unalitatea originii0 la unitatea de un anu#it fel. 6l se leagă de Sf9ntul Chiril #ai #ult dec9t oricine %i voie%te să fie interpretatorul hristologiei sf9ntului Chiril.e de altă parte0 dacă o frază sau un cuv9nt folosit în Scirputră %i de sfinţii părinţi este #utat de la înţelesul lui adevărat de cineva printr&o inovaţie lipsită de evalvie0 atunci tre*uie să se renunţe la ea %i tre*uie să ne ţine# departe de ei de ace%ti a*ili #9nuitori care forţează nu nu#ai chipul ci %i inscripţia pe #onede. $ai #ult de orice )eonţiu voie%te să arate că în ciuda discrepanţnelor aparente %i a lipsei de coordonare între for#ulele literare0 Sf9ntul Chiril %i .G F aturaG este reală nu#ai în Fipostase0G în ceea ce este Findivizi*ilG Mîn Fato#iG sau FindiviziGN. Tot ceea ce e8istă este ipostaticP adică individual. 'acă nu e8istă o natură Flipsită de ipostas0G totu%i aceasta nu înse#nă că natura este reală nu#ai în propria individualizare sau ipostase. . . )eonţiu ata%ează o se#nificaţie decisivă Facordului părinţilor.G 6l folose%te .ărinţilor0 )eonţiu face su*iectul vechilor definiţii unei analize stricte0 aduc9ndu&le într&un siste# co#plet %i ordonat.ărinţilorG #ăreţi %i renu#iţi în <iserică0 care înse#nă a ne opune voinţei lui 'u#nezeu.

Unirea0 insistă )eonţiu0 presupune e8istenţa dualităţii 2 se pot co#*ina nu#ai două lucruri %i dacă cea ce este unit dispare0 atunci încetează unirea sau uniunea.G Re%'"!%!e% e&". Cn unire Hristos este unul 2 un ipostas0 un ipostas sau o persoană sau a unui su*iect individual.G FUnul din Sf9nta Trei#e %i Funul din noi. A# putea spune că ipostasul este chipul e8istenţei dar aceasta nu este o tărăsătură individualizatoare. Astfel Fo#ulG este un singur ipostas care constă din două naturi diferite0 un suflet %i un trup0 care sunt definite prin concepte FnaturaleG diferite. )eonţiu0 ur#9ndu&i lui Aristotel0 chea#ă proprietăţile care descriu sau deter#ină ipostasul ca FaccidentalG 2 ]d eqfhfs^X]V.ăstr9nd dualitatea sau locuirea naturilor în unificare fără schi#*ări în Fproprietăţile naturale0G care nu slă*e%te deloc unitatea. 6ste vor*a de realitate în alt ipostas. Cn opinia lui )eonţiu o astfel de unficare este o unitate potrivită sau co#pletată0 o unitate Fîn ipostase0G o unitate ipostatică0 cY\e[S `i_e]V][^s. 6l este 'u#nezeu %i >#0 un 'u#nezeu Fco#pletG %i o# Fco#plet. Dpostasul este descris folosind trăsăsuri divizive0 dar nu ele sunt cele care for#ează ipostasul. A# putea spune că Hristos este nu#ele )ogosului în întrupare0 nu#ele )ogosului întrupat0 a unui singur ipostas a 'u#nezeului ># este toc#ai ipostasul )ogosului. T%"&% Î&!r+.Findivizi*ilG de un alt tip Maltă naturăN. 6ste u%or de prevăzut aplicarea hristologică a acestui principiu.(r"" 7" U&"!()"" c% * . aturile sunt distinse una de alta %i nu î#părţite. 'in toate tainele0 a fost această taină care a apărut într&o vizi*ilitate naturală0 în chipul istoric al 'u#nezeului&>#. Această unitate a persoanei sau a su*iectului este se#nificată de nu#ele lui Hristos. Cn alte cuvinte0 nu nu#ai o singură natură a indivizilor %i a ipostaselor e8istă0 ci %i unele co#ple8e: în ele0 di#preună cu unitatea Msau singularitateaN ipostaselor0 pute# o*serva realitatea a două sau #ai #ulte naturi în toată plinătatea proprietăţilor lui naturale. )ogic )eonţiu trece de la general la specific.re#+. 'in nou )eonţiu ilustrează idea lui cu e8e#plul ipostasului u#an. . Unitatea este presupusă de unficare.G 6le sunt diferite de tărsăturile care sunt per#anent Fsepra*ile. 6a este reală Fîntr&un ipostas0G dar nu în #od necesar în sine.G 6le nu divid sau violează întregul indivizi*il. Capacitatea se îngustează iar conţinutul este în*ogăţit prin trăsături.G Dpostasul este o Fe8istenţă separatăG 2 o Fli#ită. Unirea are loc în )ogos %i în el natura u#ană este î#*răţi%ată %i cu#va FpersonalizatăG 2 /4- .*#!%<"er"" Cn ipostase co#ple8e e8istă o natură în ipostasul altuia. 6ste i#portant ca în această pogor9re logică noi nu aEunge# la ipostas. Această ordine a g9ndirii este direcţionată la ordinea realităţii unde individul iasă #ai înainte de general0 căci generalul este oferit nu#ai în individual. Acest concept pri#e%te tărie %i claritate ter#inologică. u#ărarea naturilor nu înse#nă FdivizareaG lor 2 nu#ele nu divide ci distinge.+&ere % e>"#!e&)e" 6+%'"!()"" Cntruparea )ogosului este o taină %i un secret. Ter#enii de `iXe]Ve[S %i cYqiXe]V]_Y nu sunt unul %i acela%i lucru0 la fel cu# _`eTV %i cYo`e[_Y nu sunt acelea%i căci ipostasul se#nifică o esenţă MnaturăN. Cn Hristos dualitatea este revelată %i o*servată. Acesta este nu#ele ipostasului0 un fel de nu#e personal0 Fnu#ele personalităţiiG 2 ]XY iW_eRi_q XY_bV. 6l distinge aceste accidente constitutive sau Msau FesenţialGN ca Finsepara*il. Un ipostas se#nifică o persoană care este definită prin proprietăţi0 în ti#p ce FipostasulG indică ceva care nu are loc prin sine0 ceva care are în loc prin sine0 ceva care are e8istenţă în altceva %i nu este conte#plat în sine. Şi #ai #ult nu este deloc o trăsătură. Astfel )eonţiu sta*ile%te conceptul de FenipostaziereG 2 ]X cYqiXe]V]_Y. 'in aceasta este evident că realitatea unei naturi într&un anu#it individ nu înse#nă încă recunoa%tere a ipostasului naturii oferite. FDpostasulG este începutul di%i$iunii %i al diferenţierii 2 nu at9t de #ult FdistingereaG MFnaturilor una de alta prin trăsăturile lui esenţialeN este toc#ai o Fdiviziune. F)ipsa de ipostasG nu este o trăsătură individualizatoare.G Astfel o dualitate a naturilor este descoperită care nu este #utată de unire sau unificare. F6nipostaziereaG este unul din cazurile unificării sau ineracţiunii naturilor: de e8e#plu a%a este unitatea trupului %i a sufletului în o#0 care sunt unite de Fo viaţă #utuală0G dar care nu sunt alterate esenţial.

A# putea spune că F'o#nul #ăririiG a fost răstignit.rin ur#are este posi*il să spune#: Funul din noi.*#!%#+' 7" C*8+&"c%!"* I6"*8%!+8 Unirea %i unitatea ipostasului )ogosului Cntrupat Eustifică Ftransferul de nu#eG sau >communicatio idiomatumGca o #etodă de a e8pri#a FreciprocitateaG proprietăţilor. Cn cele din ur#ă0 plinătatea nu poate fi u#plută. 6l este pus ca să închidă o paralelă str9nsă cu co#poziţia u#ană: trupul %i sufletul separate în #oarte e8istă sepatat p9nă la înviereP adică orice natură este în ipostasul ei %i începe să se co#*ine într&un ipostas unificat nu#ai în înviere. .G atura u#ană este FindividualizatăG în Fipostasul )ogosuluiG 2 cY ]R pXl\ `i_e]jYV[. Cn virtutea unirii pute# vor*ii de Fco#ple8itateG Msau Fco#poziţieGN0 înţeleg9nd prin aceasta faptul CntrupăriiP adică realitatea celor două naturi. Cn înturpare )ogosul pri#e%te nu nu#ai natura u#ană. ƒl voie%te să spună că în u#anitatea Sa Hristos este individual în u#anitatea sa0 atunci c9nd este comparat cu ipostasul u#an 6l este FdiferitG sau special în u#anitate.G Cr"!"c"#8+' '+" Le*&)"+ '% :*r8+'% #:-&!+'+" Ch"r"' )eonţiu consideră for#ula Sf9ntului Chiril lipsită de succes %i de precauţie0 una care ţinte%te la o înţelegere falsă chiar %i cu provizoratul Funei naturi co#ple8e si#pleG Mîn g9ndirea lui SeverN0 care este a*surdă din punct de vedere logic. Uneori el e8pri#ă idea ur#ătoare %i si#plă foarte inconsistent: în u#anitatea sa Hristos diferă de Fse#neii lui0G fiind diferit de alţiiGP aidcă ca FipostasG Mca un individN0 căci din lăuntru o singură natură separată a e8istenţei este deter#inată toc#ai de Fipostas. Aceasta este a%a din cauză că el co#pară cu Hristos %i u#anitatea lui diferă de alţi oa#eni %i cu# că Hristos în divinitatea lui diferă de restul ipostaselor Trei#ii 2 %i în acest caz realitatea ipostasului diferă de ipostase. Unirea începe c9nd începe natura u#ană a )ogosuluiP adică cu concepţia. Cu )eonţiu aceasta este o impreci$ie a lim-a#ului0 un caz de a fost purtat de paralelis#ul naturilor. Conceptul de FipostasG e8pri#ă cel #ai *ine unitatea individualităţii 2 XUX]sS `i_e]V][^s0 /4I . FReciprocitatea nu se #ută niciodată în Fa#estecare. )&a# putea nu#i pe )ogos 1iul >#ului.cYiW_e\i_i_Tseh.G I. 6l nu uită niciodată distincţia pe care a pus&o între FipostasG %i FipostaziereG %i vor*e%te direct despre a doua na%tere a )ogosului0 nu nu#ai cel al unei naturi u#ane M)ogosul întrupatGN. )eonţiu pare că per#ite posi*ilitatea 2 nu nu#ai o posi*ilitate logică 2 a unei Fpre& e8istenţeG a naturii u#ane. Cn cele din ur#ă0 u#anitatea e8istă Fîn )ogosG 2 )eonţiu nu spune Fîn Hristos. 6l se lasă prea #ult purtat de si#etria logică %i nu o*servă întotdeuna Flipsa de independenţăG a e8istenţei iposta$iate a naturii u#ane a lui Hristos. Cn acest proces ipostasul divin răn9ne si#plu %i invaria*il0 la fel cu# a fost #ai înainte de unire. Cn acest caz ar e8ista o unitate genunină a ipostasului sau a su*iectului %i )eonţiu respinge o astfel de Funire relativăG 2 cY\e[S emh][^s. Aici )eonţiu este vag %i #ult prea pripit. Cn alte cuvinte0 în u#anitatea sa Hristos diferă de alţi oa#eni0 de fraţii săi prin trăsături sau caracteristci speciale0 la fel cu# individualităţile sunt distinse unul de altul. u fără de frecvenţă el disuctă ipostasul Fco#ple8G al lui Hristos ca fiind Fco#pus0G nu ca %i cu# natura u#ană este pri#ită în însu%i ipostasul )ogosului.G 6a este posi*il toc#ai în Funirea ipsotaticăG %i i#posi*ilă în Funitatea conEunctivăG MFprin *unăvoinţăGN g9ndirii nestoriene sau odată cu Funitatea a#estecatăG a #onofiziţilor pentru că dată fiind Funitatea naturii0G e8istenţa proprietăţilor FopuseG este i#posi*ilă.G Cn nici un fel )eonţiu nu voie%te să spună că u#anitatea lui Hristos este Fipsotatică prin sineGP adică0 e8istă în %i prin sine. Dpostasul este cel care cauzează unirea celor două naturi. )eonţiu insistă cu rezoluţie pe natura FipsotsaticăG a unirii 'u#nezeuluii >#. Aceasta este o presupunere a realităţii Freciprocităţii. )ogosul nu î%i pri#e%te natura u#ană în Fco#unalitateG ci în FîntregG ca un o# co#plet 2 XU_Y dYrW\i_Y. Aceatsa este posi*il în vederea unităţii ipostaselor0 la care ne pute# referii cu# se cuvine c9nd spune# de fiecare natură că Flucrurile diferite sunt procla#ate despre Unul %i Acela%i lucruG %i diferenţa între naturi este #enţinută deplin. 6l e8pri#ă această idee #ult prea a*rupt %i inco#prehensiv.

. Se#nificaţia istorică a lui )eonţiu %i influenţa lui stau în faptul că el a făcut un e8peri#ent de a descoperii sintetic toată hristologia din conceptul de kipostas singur. 'e ce ea suferit %i a #urit pe cruce0 dacă apoteoza %i îndu#nezeirea naturii u#ane a fost deEa î#plinită în Cntrupareg 'acă natura u#ană a $9ntuitorului a avut o Fi#pasivitateG %i FnepieireG actuală în virtutea unirii ipostatice0 atunci nu v&a fi oare plinătatea str9#torată de orice cala#itate sau suferinţă %i deli*erareg Tot înţelesul o*servaţilor lui )eonţiu este de a accentua realitatea deplină a vieţii corporale a $9ntuitorului0 care a fost î#plinită printr&o #oarte voită în înviere0 c9nd pentru pri#a oară trupul $9ntuitorului este investit cu ne#urire. U#anul din Hristos este li*er faţă de păcat %i prin u#are de la început sufletul $9ntuitorului este o*iectul tuturor *inecuv9ntărilor )ogosului0 a e8tazului %i a o#ni%tiinţei. Castitatea nu e8lude cre%terea %i $9ntuitorul a fost născut ca %i un copil. . )eonţiu face o distincţie ascuţită între îndu#nezirea sufletului %i trup.G Aceasta a eli#inat orice a#*iguitate de diofizitis#ului estic #ai ti#puriu %i a evitat construcţile forţate ale doctrinei lui Sever. Cnainte de înviere #ăsura naturii este nu#ai uneori depă%ită.entru $9ntuitorul0 nepieirea este #ai înaltă dec9t natura.entru )eonţiu0 din contră0 Cntruparea este nu#ai începutul %i el vede în toată viaţa $9ntuitorului o unitate lăuntrică %i o cre%tere. Adevărat0 în virtutea unirii ipostatice0 #ăsura naturii este depă%ită 2 `icW n`e[Y 2 dar legile naturii nu sunt anulate0 nu iVWV n`e[Y. . 'in aceasta este i#posi*il de a venii la o concluzie despre nepieirea cărnii.G e#urirea a fost disponi*ilă nu#ai prin participare la kAr*orele vieţiiG 2 aceasta este datoria dina#ică a lui )eonţiu0 o ocazie %i nu o condiţie naturală.unitatea su*iectului0 unitatea în Hristos.G )eonţiu nu a fost pri#ul care a făcut acest ter#en 2 a fost folosită de presudo&atanasianul 8mpotri%a lui 6polinarie de către 'idi# %i de #onahul 6ustaţiu.entru toată castitatea %i curăţia lui0 posi*ilitatea #orţii %i a kdecăderiiG ră#9ne %i este #utată nu#ai prin #oartea actuală0 în înviere. Aceasta înse#nă că în cădere natura u#ană nu a devenit #uritoare perntru pri#a dată ci a început să #oară 2 a apărut posi*ilitatea kdecăderii.N Unirea ipostatică nu cere schi#*ări în proprietăţile naturale ale u#anităţii %i nu strică a*ilitatea cărnii de a suferii.entru Dulian0 #9ntuirea a fost deEa î#plinită cu#va în Cntrupare0 în ti#p ce viaţa 6vangheliei a fost prezentată ca o serie de acte care au #ers dincolo de ceea ce era necesar.G Consecvent0 pentru faptul că Hristos are natura Ada#ului pri#ordial0 nu rezultă că carnea lui este kincapa*ilă de decădereG încă de la Cntrupare. Toată viaţa $9ntuitorului ar fi de neînţeles în acest caz. . epieirea lăuntrică a cărnii0 din contră0 nu ar înceta #ărirea $9ntuitorului.G 6i au învăţat că încă din pri#ul #o#ent al Cntrupării trupul pă#9tesc al lui Hristos era în natura Sa incorupti*il 2 dnrVW]_S0 i#pasi*il %i ne#uritor de%i aceasta nu l&a î#predicat pe Dulian de a accepta suferinţa %i #oartea ca un act li*er al voinţei. )eonţiu începe cu pre#ize soteriologice. Conceptul de kipostatizareG define%te clar co#pletitudinea kindependenţei. Cnvierea actualizează nepirea pentru pri#a datăP este învierea cea care devine sursa vieţii %i a ne#uririi /4. . )eonţiu ne rea#inte%te că Fne#urireaG nu este un dar e8lusiv0 căci este pro#is tuturor. 5"#. . $inunile sunt o e8cepţie a povestirii evangheliei a Cuv9ntului Cntrupat %i nu slă*iciunile0 după cu# credea Dulian. )eonţiu insistă pe aceasta î#potriva lui Teodor de $opsueastia %i a doctrinei sale a procesului desăv9r%irii #orale a lui Hristos %i a ignoranţei originale. 6ra un aristolelis# eccelctic: în antropologia lui )eonţiu a fost #ai #ult un platonist Mprin influenta lucrare a lui e#esiu al 6#esei &espre natura omului – ohWT n`eh\S dYrW\i_qN. Cu )eonţiu ter#inologia pri#e%te pentru pri#a dată e8presivitate %i putere.+!% '+" Le*&)"+ c+ %. $oartea triu#fă nu#ai peste o #oarte care este voită dar naturală.*r!*6*che!"7!"" Cn disputa sa cu apartodocheti%tii )eonţiu a deslu%it #eticulos doctrina u#anităţii )ogosului. )eonţiu a aderat la tradiţia aristotelică a capadocienilor. Cndu#nezeirea originală a sufletului este legată de curăţia )ui %i de nevinovăţia )ui.rin natură 2 ^V]V nqe[Y 2 carnea lui Hristos este deschisă suferinţei %i nu este retrasă de la Fpati#ile irepro%a*ileG sau stadii de FsuferinţăG 2 %i nu printr&o slă*iciune sau cala#itate a )ogosului0 după cu# g9ndea Dulian0 ci toc#ai prin natură de%i nu e8istă *aze actuale pentru #oarte în ea. Apartodocheti%tii0 una din diviziunile #onofiziţilor care a fost înte#eiate de Dulian0 espicop de Halicarnassus %i de aici ei au fost nu#iţi kiuliani%ti. Cn opoziţie cu Dualian Halicarnsuss0 )eonţiu g9nde%te că Ada#ul pri#ordial a fost creat în for#a unei kdecăderiG capa*ile 2 adică #uritor 2 că era k#uritor.

Această inconsistenţă a fost dease#enea pericolul #onotelis#ului.G Această ne#urire %i i#pasivitate v&a fi descoperită în ulti#ele zile. Aceasta a fost o dispută cu privire la for#ule %i ceea ce este %i #ai #ult asupra for#ulelor diplo#aţiei *isericii dec9t a celor a teologiei. A devenit o o*sesie. Derarhia a căutat un legă#9nt cu #onofiziţii %i aceasta nu nu#ai dintr&o *l9ndeţe nesinceră. Această analogie o*i%nuită a devenit periculoasă în situaţia prezentă căci nu a arătat cel #ai i#portant lucru 2 faptul că u#anul este li*er în stadiul ani#ării divine în ti#p ce trupul nu este li*er însu*ordonarea sa faţă de suflet. C%. Cn orice caz0 ei au refuzat să vor*ească de două operaţii naturale din cauză că le&a fost frică că aceasta ar reduplica ipostasul. 5iitoarele suferinţe diferă su*satnţial de cele de azi0 care sunt legate de capacitatea naturală de a suferii în carnea #uritoare. A fost apro*ată de papa Honoriu.G $onoteliţilor le&a fost frică să se în%tinţeze că via*ilitatea FnaturalăG a u#anului din Hristos fiindcă au confundat&o cu Findependenţă. .G $onoteliţii nu au început să o*serve aceasta. Anate#ele unirii au fost co#puse foarte evaziv în ter#inologia #onofizită.G 6i au făcut o distincţie clară între divin %i u#an0 au pus în practică cuv9ntul FunitateG nu la natură ci la FipostasG %i nu au nu#it Fo operaţie singurăG FnaturalăG ci una Fipostatică. . Această diferenţă #onoteliţii nu au si#ţit&o. Cn orice caz0 nădeEdea s&a dovedit iluzorie. A fost un co#pro#is evident. $onoteliţii au fost susţinuţi %i chiar inspiraţi de un stadiu de putere preocupat cu restaurarea unităţii religiose într&un i#periu care se dezintegra.ăcăto%ii vor cădea su* noi suferinţe. A fost acceptată în Constantinopol de patriarhul Serghei0 %eful inspiraţiei întregii întreprinderi a unirii %i a fost consolidată de un decret i#perial. Astfel0 în o*iecţia lui faţă de Dulian0 )eonţiu argu#entează cu succes î#potriva pre#izilor antropologice a acestuia din ur#ă %i a doctrinei lui despre natura pri#oardială %i păcatul original. Apărătorii 1or#ulei Reuniunii au insistat că ei nu intrau în divergenţă cu %olumul papei )eo0 că ei reiterau crezurile lui. Tre*uie să adăugă# că FenergiaG înse#nă #ai #ult dec9t doar operaţie 2 înse#nă Fvia*ilitateG %i Factivitatea viaţă. Consecvent0 părea posi*il %i necesar să se risipească cu o diplo#aţie înţeleaptă. Acordul dintre Chir al Ale8andriei %i ur#a%ii lui Sever0 Fteodosienii0G în . >rtodoc%ii l&au văzut ca principalul neadevăr al acestui legă#9nt al declaraţiei că Hristos a îndeplinit divinul %i u#anul Fprintr&o singură operaţie a 'u#nezului >#G bTV rhVYZW[^s cYhWlhTV.G 'efiniţia unei Foperaţii singureG înse#na #ai #ult dec9t Fo persoană singură %i unificată. Lre%ala F#onoenergis#uluiG nu a fost că ei au profesat că u#anul din Hristos a fost ani#at de 'u#nezeu 2 o astfel de concluzie ur#ează necesar din doctrina unităţii persoanei 'u#nezeului ># sau su*iect %i nici un ortodo8 nu a putut chestiona aceasta. Aceste for#ule procla#ă nu nu#ai o a#*iguitate tactică aluzivă 2 se poate si#ţii în ele un vag grav al viziunii teologiei sau al percepţiei.rin ur#are părea inevita*il /4? . Un acord cu #onofiziţii a fost visul vechi al î#păraţilor 2 Encilica lui <asilicus din -?AP Henoti=onul lui Kenon din -BA %i încercările lui Dustinian de unire. >riginalitatea u#anului nu este arătată destul 2 tocmai fiindcă nu au simţit@o. 6i au conceput u#anul #ult prea naturalist. $ult prea #ulţi aderenţi ai Sinodului de la Calcedon neînţelegerea cu ur#a%i #oderaţi ai lui Sever care păreau lipsite de negliEenţă %i nei#portante0 aproape o neînţelegere istorică.G ."!*'+' c"&c" 5+h+' 8*&*!e'"#8+'+" 7" 8*&*e&er9"#8+'+" 6pilogul înt9rziat al #i%cării #onofizitis#ului a fost disputa #onotelită. Lre%ala a fost că #onoteliţii0 ur#9ndu&i lui Sever au luat această Fani#aţie divinăG ca pasivitate a u#anului.HH #erge înapoi la pri#a perioadă. 6i au co#parat lucrările divine cu u#anitatea lui Hristos cu cultul sufleului în trupul u#an.pentru toată rasa u#ană0 ca ceva Fconsu*stanţialG cu Hristos în natura u#ană0 în virtutea unei FservilităţiG tainice sau a Fho#eopatiei.entru acest #otiv această dispută asupra cuvintelor s&a încălzit cu un a#ar fără de precedent %i a fost udată cu s9ngele credincio%ilor ortodoc%i. > nădeEde ca aceasta a fost evidenţa incosistenţei ideilor hristologice %i a vagului e8perienţiei teologice.HA %i . 'e fapt0 ei nu au înţeles ni#ic din Funitatea operaţilorG ca Ffuziune. Se pot discerne două perioade în istoria disputei #onotelite.

evoia unuii răspuns decisiv cre%tea din ce în ce #ai acut. 'in aceste pre#ize antropologice concluzia hristologică ur#ează în %i prin sine. Cn alte cuvinte0 unitatea voinţei poate fi înţeleasă ca unitate de su*iect sau ca Flipsită de voinţăG a u#anului. Toată disputa #onotelită a fost posi*ilă fiindcă nu a e8istat un răspuns decisiv la această pro*le#ă. Aceasta este ceva diferit dec9t ceea ce vede# în Apolinarie 2 nu este o ispită a g9ndrii u#ane. Dspita Ouietis#ului nu a fost încă depă%ită. A pertur*at profund *iserica.HB. Tre*uie să distinge# două profunzi#i în #i%carea #onotelită. oul ter#en a fost susţinut de papa Honoriu. 'ouă voinţe naturale nu se contrazic una pe alta după cu# au spus ereticii 2 aceasta nu poate fiw Această voinţă u#ană nu contratzice %i nu se opune dorinţei u#ane a celui Atotputernic ci #ai #ult ur#ează sau #ai *ine îi este su*ordonată ei ciXbhY_Y ^VT bj dY][iTi]_Y j dVY][iVUVT_Y0 bdUU_Y bcY _`Y ^VT `i_]VeXbhY_Y. Răspunsul a fost dat la Sindoul 6cu#enic Şase în . Cn #i%carea #onotelită taina finală a #onofizitis#ului a fost descoperită. A doua perioadă în dez*aterea #onotelită începe cu pu*licarea lucrării î#păratului ECtesis – o Expo$iţie a ade%ăratei credinţe în . Ceea ce a voit e8act să spună patriarhul Serghei c9nd a co#pus Fe8poziţiaG lui ră#9ne neclar. u acu# era ti#pul de a cere tăcerea. Aceasta nu este nu#ai începutul %i finalul #i%cării #onotelite. Aceasta e8plică influenţa puternică pe care a avut&o asupra generaţilor su*secvente.B/. 'in nou0 conflictul între D#epriu %i 'e%ert este e8acer*at.B4 %i s&a finalizat în . $onotelitis#ul a fost un si#pto# al unei confuzii teologice0 căci toate inspiraţile teologice ale for#ulelor #onotelite au ridcat noi %i noi pro*ele#e dog#atice. . . Cntr&o oarecare #ăsură #onofiziti#sul a fost Fprecursorul dog#atic al isla#uluiG după cu# a re#arcat un cărturar.-3 care s&a co#pilat cu învăţăturile Sf9ntului $a8i# $ărturisitorul.că u#anul le părea pasiv lor.entru acest #otiv volu#ul Sindoului 6cu#enic Şase nu a cerut un nou co#entariu teologic. $onotelitis#ul s&a creat ca o #i%care dipo#atică0 ca o căutare a unui co#por#is conciliatoriu %i s&ar putea spune că a fost o Ferezie politică0G erezie prin #otive politice.are să fie pri#a alegere0 din #o#ent ce el #otivează în%tiinţarea Funei singure dorinţeG prin i#posi*ilitatea asu#ării unei *ifurcaţii sau FcontradicţiiG în voinţa 'u#nezeului >#. Acest co#entariu a fost dat deEa în avans în siste#ul teologic al Sf9ntului $a8i# $ărturisitorul. Si#*oul netrazient a acestei epoci este #area catedrală Aghia Sofia în Constantinopol. /4B . Tensiunea creativă este si#ţită într&un fel de intensitate. Aici în loc de o Fsingură operaţie0G el afir#ă Funitatea voinţeiG sau FdorinţeiG 2 cY rcUsbV 2 %i făc9nd a%a0 el interzice discuţia FuneiaG sau a două operaţii. > sinteză teocratică în stilul lui Dustinian este dovedit a fi a#*iguă %i pre#atură %i a căzut. . Cn adăugare0 pro*le#a nu a fost despicată0 nu %i&a forţat calea în con%tiinţă. $i%carea #onotelită s&a finalizat cu o tăcere0 cu o încercare tăcută de a astupa tăcerea 2 !QRo5 din . FUnitatea voinţeiG poate fi înţeleasă în două feluri: fie ca o coincideţă totală %i co#pletă sau ca un acord între dorinţa u#ană %i cea divină sau ca unicitate a voinţei divine căreia u#anul îi este su*ordonat fără voinţa sa naturală. A e8istat o a#*iguitate lini%tită în felul în care a fost pusă între*area. 6ste lăsat gol în forţa catastrofală din pertur*ările iconoclaste. Toată pole#ica Sf9ntului $a8i# $ărturisitorul cu #onoteliţii0 strict vor*ind vine la această interpretare că voinţa este o trăsătură necesară a naturii u#ane %i fără voinţă sau li*ertate0 natura u#ană ar fi inco#pletă %i neautentică. 6ceasta a fost o ne<nţelegere despre %oinţa umană. Cn acest sens #i%carea iconoclastă încheie epoca *izantinis#ului pri#ar0 dar persecuţile %i faptele #artirilor sunt trase într&o nouă viaţă.-B a interzis în general pro*le#a celor două voinţe. Cultura <isericii se cristalizează în secolele al %aselea %i al cincilea. Această definiţie este luată aproape cuv9nt cu cuv9nt de la epistola papei Agaton la Sindoul 6cu#enic Şase. Sindoul 6cu#enic Şase a reiterat %i a argu#entat volu#ul calcedonian %i a continuat cu ur#ătoarele definiţii: F%i noi #ărturisi#0 în confor#iate cu învăţăturile sfinţilor părinţi0 că în 6l sunt două voinţe naturale0 că e8istă dorinţe 2 Z`_ nqe[^dS rhUjeh[S j]_[ rhUjbV]V 2 %i două operaţii naturale 2 Z`_ nqe[^dS cYhWlh[VS 2 indivizi*ile0 inaletra*ile0 insepar*ile0 neconfuze. e este descoperit în lucrările venera*ilului $a8i# $ărturisitorul. 6ceasta a fost pro-lema %oinţei umane. Cn adăugare0 el interzice discuţia a două voi naturale %i astfel su*strage voinţa din u#anul din Hristos. 6ste #ai clar în ascetica sa dec9t în teologia ei ca o nouă sinteză teologică0 un nou siste# este născut din această e8perienţă ascetică.apa Agaton a repetat definiţia Sindoului )ateran din . 6l este %i nu Sf9ntul Doan 'a#aschinul cel care su#arizează rezultatele creative ale teologiei *izantine ti#purii.

Unii resping aceasta ca pe o i#aginaţie evlavioasă0 cu# ar fi von /43 . 6rudiţia lui nu a fost pur %i si#plu restr9nsă la topici ecceslaitice ci a inclus o arie largă de cuno%tinţe seculare. <iograful lui relatează că Sf9ntul $a8i# stătea toată noaptea la rugăciune0 *iograful accentuază viaţa ascetică %i devoţională a lui pentru a le deveni superiorul lor0 egu#enul lor. Cur9nd el v&a a*andona lu#ea %i v&a pleca la o #ănăstire retrasă în Chr"sopolis pe apele asiatice de dincolo de Constantinopol0 nu departe de Calcedon Funde înflorea filosofia în acele vre#uri. Sf9ntul $a8i# a studiat filosofia cu o #are iu*ire."!*'+' 7%#e S:-&!+' M%>"8 M(r!+r"#"!*r+' V"%)% S:-&!+'+" M%>"8 Şti# puţine despre viaţa lu#ească a Sf9ntului $a8i#. Argu#entul lui Lru#el a fost convingător %i data faţă de Fs#eritaG sa ispită iau c9%tigat respectul fraţilor din #ănăstire.C%. Se pare că Sf9ntul $a8i# %i&a făcut această decizie se#nificativă în . Această dată a fost provocată în /3A? de Lru#el în F otes duhistoire et de chronologie sur la vie de Saint $a8i#e le ConfesseurG 7în Ychos dSorient@. 'in tinereţe Sf9ntul $a8i# a fost distins nu nu#ai de iu*irea lui pentru filosofie ci %i prin s#erenia lui0 prin caracterul lui în genneral.H4. Sf9ntul $a8i# căuta o viaţă lini%tită0 /L0S T2UVWLX. A ră#as în ter#nei *uni cu curtea i#perială0 după cu# arată scrisorile lui ca evidenţă pentru Doan Ca#*erlain. A fost născut în apro8i#ativ IB4 în Constantinopol unde a pri#it o educaţie e8celentă. Cărturarii nu sunt de acord. Cn /3/4 $ont#ason în a cronologie d ela %ie de 'aint . 6l a provenit dintr&o fa#ilie veche %i distinsă %i a fost din c9te se pare favorizat de C#păratul Heraclie 2 pro*a*il chiar înrudit cu el./H&.G Că a părăsit lu#ea seculară0 lu#ea vieţii %i poliţelor i#periale0 pentru a intra într&o #ănsătire fiindcă %i nu#ai din cauza controverselor teologice care au apărut cu privire la #onoenergis# %i #onotelis#0 după cu# sugerează *iograful lui 7 Patrologia Graeca 340 ?A@ este o evidenţă cuprinzătoare %i o negliEenţă a caracterului conte#plativ al Sf9ntului $a8i#. Sher!ood este corect c9nd scrie că Faceasta înse#na că educaţia lui a durat din pri#ul sau al doilea an p9nă la douăzeci%iunu %i a conţinut gra#atică0 literatură clasică0 retorică %i filosofie Minclusiv arit#etică0 #uzică0 geo#etrie0 astrono#ie0 logică0 etică0 dog#atică %i #etafizicăN %i că dease#enea a inclus contactul său cu Aristotel %i neoplatoni%tii Mprin co#netarile lui . Ca t9năr a sluEit la palat în cancelaria i#perială. <iograful lui scrie că Sf9ntul $a8i# a pri#it o educaţie aleasă.roclu %i Da#a*ilicusN./-.axime le Confesseur a structuralizat viaţa Sf9ntului $a8i# că intrarea sa în #ănăstire a avut loc în . $ai t9rziu0 #arele dar al Sf9ntului $a8i# pentru dialectică %i logică %i cultura sa for#ală a lăsat a#prenetele lor pe disputele cu #onoteliţii. <iograful lui oferă un #otiv. 5iaţa zgo#otoasă %i z*uciu#ată de la palat i&au putut oferii cu greu satisfacţie pentru a fi născut un conte#plator0 în special între intrigile #onotelite care toc#ai începeau.

A."rrhus nu a durat #ult.<althasar. Constantinopolul se confrunta cu avansarea du%#anilor0 avarii %i persanii. Cn iunie . Această evidenţă indică că el a fost un #onah pro*a*il o interpretare #ai potrivită este că el ar fi fost ales egu#en de #onahii %i că el nu a acceptat acest oficiu sf9nt din s#erenie.H&//?4@ în Ro#a0 cunoscut ca 'indoul lateran. Se pare că Ro#a l&a recunoscut ca %i patriarhul legiti# al Constantinopolului. )upta dog#atică a început să se intensifice. Aceasta a fost o replică ascuţită pentru a cere se#narea !iposului credinţei care a fost tri#isă de la Constantinopol."rrhus a devenit din nou patriarh al Constantinopolului. 6l a plecat cu Sf9ntul $a8i# în Ro#a unde a renunţat pu*lic la erezia #onotelis#ului. .ersanii au fost cu ofenisva %i în . Şti# că a aEuns la Africa latină 2 Cartagina. Unii resping aceasta ca fiind o ficţiune evalvioasă 2 de e8e#plu0 von <althasar. 'upă *iograful lui Sf9ntul $a8i# a organizat opoziţia ortodo8ă faţă de #onoteliţi.-B de Constans DD0 ţelul căruia a fost a cere lini:te cu privire la cele două voinţe în Hristos. Su* influenţa lui #onotelitis#ul a fost conda#nat la sinoadele locale din Africa în . Unii resping această pretenţie *azaţi pe presupunerea că #area sa producţie literară nu i&a putut per#ite să reu%ească să înte#eiaze o #ănăstire. la fel ca %i pri#a ECthesis a lui Heraclie 2 c^rhe[S ]jS iTe]h\S0 care a fost un edict i#perial tras de patriarhul Serghei pentru a răspunde la scrisoarea sinodală a Sf9ntului Sofronie0 patriarhul Dersali#ului0 o scrisoare care a fost păstrată în actele Sinodului 6cu#enci Cinci. 'indoul lateran a pro#ulgat o rezoluţie *ine definită %i decisivă despre voinţa %i energia naturală nea#estecată în Hristos. . Cn . Sindoul )ateran a e8co#unicat %i a anate#atizat patriarhii //4 . u e8istă nici o evidenţă su*stanţială pentru a accepta aceasta sau a o nega.IA . Cn . Acuza lui . )a el se #ai face referinţă ca %i la h`UVfce]Ve_S b_YVmXS. u este i#protant dacă a devenit sau nu egu#en. Argu#entul că invazia lui a fost forţată de invazia persanilor ar putea fi adevărată.-B su* papa Teodor în Ro#a el a fost e8co#unicat ca fiind cineva care a căzut din nou în erezie. !iposul a fost respins la 'indoul lateran.G Apartent0 Sf9ntul $a8i# a călătorit #ult în Eurul ţării0 a intrat în contact cu episcopii0 a sta*ilit un contact str9ns cu guvernatorii i#periali din Africa %i a purtat o corespondenţă e8tensivă. 7$ansi0 /40 ?. Cn adăugare la cei o sută %i concizeci de episcopi occidentali care au participat la sinod0 au #ai e8istat treizici%i%apte de stareţi care trăiau în acest #o#ent în Ro#a.rincipalul eveni#ent al acestei perioade africane a Sf9ntului $a8i# a fost disputa lui cu . <iograful lui ne relatează 7 Patrologia Graeca 340 ?A@ că Sf9ntul $a8i# stătea toată noaptea în rugăciune.-30 din nou la reco#andarea Sf9ntului $a8i#0 noul ales papă $artin D a convocat un sinod #are 7$ansi /40 B. > înregistare detaliată a acestei dispute aparent făcută de notarii prezenţi a fost păstrată. Cn . Se pare că a stat în Ale8andria pentru o anu#ită perioadă. Ce a fost apreciat a fost capacitatea lui de a face decizii scurte0 a fost respectat pentru capacitatea lui rapidă de a se decide. Cn Ro#a Sf9ntul $a8i# a e8peri#entat o #are influenţă %i autoritate. . Hirotonirea lui a fost recunsocută de Ro#a %i a fost pri#it în co#uniune cu <iserica ro#ană. u este i#portant dacă a devenit egu#en."rrhus a cedat./&?. FToţi locuitorii din Africa dar %i din insulele învecinate l&au cinstit pe $a8i# ca %i pe #entorul %i liderul lor. Un astfel de argu#ent nu ur#ează din ceea ce %ti# despre a*ilităţile Sf9ntului $a8i# în cancelaria i#perială.A. Un astfel de argu#ent nu reiese din ceea ce %ti# despre a*ilităţile Sf9ntul $a8i# în cancelaria i#perială.aximus monachus. A fost apreciat pentru a*ilitatea lui de a face decizii repezi0 a fost respectat pentru capacitatea lui de a se decide repede.A@. )a un anu#it #o#ent Sf9ntul $a8i# s&a decis pentru vestul latin. Su* provocarea intelectuală a Sf9ntului $a8i# ."rrhus0 patriarhul #onotelit depus al Constantinopolului. u e8istă nici o evidenţă su*stanţială pentru a nega sau accepta. !iposul ]`i_S ihWT iTe]\S a fost declarat în .-. <iograful Sf9ntului $a8i# accentuază că viaţa ascetică %i devoţională a Sf9ntului $a8i# la #ănăstire0 pretinz9nd că #onahii l&au convins să devină superiorul lui0 egu#enul lor.-I cele*ra dispută a avut loc. Cărturarii nu sunt toţi cu aceia%i opinie. Unii resping această pretenţie *azată pe presupunerea că #area sa producţie literară nu i&au per#is să ad#inistreze o #ănăstire. )a sinodul din .rin toată cronologia acestor ani retra%i ră#9ne cu#va neclar0 este clar că încă din ti#pul vieţii sale că el este legat insepra*il de istoria luptei dog#atice î#potriva #onoteliţilor. Calea sa a fost lungă %i dificilă 2 la un anu#it #o#ent pe c9nd era în Creta a intrat în dispută cu severienii. ei au aEuns la zidurile Constantinopolului. 6ste adevărat că se#nătura lui pe petiţia de a traduce Actele Sindoului lateran în greacă cite%te .

#onoteliţi Chir0 Serghie0 .I. C#păratul Constans a reacţionat i#ediat dar s&a înt9lnit cu dificultăţi 2 e8arhul tri#is la Ro#a s&a confruntat cu opunere papală.II. Apărătorii seculari ai ereziei au fost iritaţi de independenţa duhovnicească %i de negarea drepturilor î#păratului în pro*ele#e de credinţă 2 negarea puterii i#periale de autoritatea <isericii. Aceasta a părut a fi i#protanţa de sine0 la fel de *ine ca %i plasarea voineţi de sine peste tot restul0 căci s&a spus: knu g9ndesc la unitatea %i diviziunea ro#anilor %i a grecilor0 dar nu tre*uie să #ă îndepărtez de la dreapta credinţă„ este pro*le#a preoţilor %i nu a î#păraţilor de a investiga %i definii dog#ele salutare ale <isericii Catolice. 6i au argu#entat #ult %i cu insistenţă cu Sf9ntul $a8i# %i c9nd încă s&au dovedit puternici0 l&au conda#nat la e8il într&o fortăreaţă din <"z"a în Tracia. Cărţile lui au fost lectura favorită a laicilor %i a #onahilor.IH papa $artin a fost înconEurat de forţe #ilitare0 adunate la Constatninopol0 legat în .%i apoi e8ilat la Cherson în . A fost #utat atunci din nou la #ănăstirea Sf9ntului Teodor în Rhegion unde din nou autorităţile au do#inat cu acuzaţii în #intea lor0 pentru a se pleca voinţei î#păratului. 'upă aceia a fost scris o <nregistrare memorială de către Teodosie de Langra0 un #onah Sf9nt din Derusali# 2 pro*a*il a fost el cel care a co#pus *iografiag 'i#preună cu aceasta0 înregistrările ucenicului Sf9ntului $a8i# Atanasie apocrisiarul %i scrisorea acestuia din ur#ă către Teodosie despre procesul precu# %i ulti#ii ani ai vieţii Sf9ntului $a8i# au fost păstrate.aul. <iografia Sf9ntului $a8i# păstrează o #ărturisire detaliată %i vividă a lui0 în cuvintele unuia dintre ucenicii Sf9ntului $a8i#0 Anastasie 2 care a fost arestat di#preună cu Sf9ntul $a8i#. Cnapoi în Constantinopol Sf9ntul $a8i# %i ucenicii lui au trecut printr&o tortură s9ngeroasă 2 se pare că li#*a %i #9inile drepte le&au fost tăiate. A fost respectat ca %i scriitor la fel de *ine ca %i g9nditor %i ca #istic %i ascet. A fost legat 7$igne0 Patrologia Graeca..B4&.II unde a #urit #ai t9rziu în acel an.A Sf9ntul $a8i# %i #onahul %i ucenicul lui Anastasie apocrisiarul au fost adu%i din nou în Constantinopol0 unde s&a ţinut un sinod.B/ #arele #artiriu al Sf9ntului $a8i# a fost apreciat0 fiind #ult cinstit în *izanţ ca fiind #arele învăţător %i predicator al lui Hristos care a ars păg9nis#ul i#pudent al ereticilor cu un cuv9nt purtător de foc."rrhus %i .etru0 dar Sf9ntul $a8i# a refuzat să î%i schi#de #intea. Cn acela%i ti#p Sf9ntul $a8i# a fost luat. 6ste evident că suferinţele %i kispiteleG apărătorului neplecat al credinţei au lăsat o i#presie puternică asupra conte#nporanilor lor.G Un î#părat al cre%tinilor nu este un preot0 nu stă înaintea altarului0 nu îndepline%te tainele0 nu poartă se#nele preoţiei. Au fost iritaţi de faptul că în profesiunea sa cal#ă a nevinovăţiei Sf9ntul $a8i# lupta î#potriva întregului furnicar de î#păciuitori ai oficiului i#perial. . > #e#orie vie %i reverentă a Sf9ntului $a8i# a fost #enţinută la locul #orţii în Caucaz. S&au păstrat #ulte legende despre viaţa Sf9ntului $a8i#.G . un episcop de curte a fost tri#is de noul patriarh0 . 340 /43&/A3@ în Constantinopol ca %i du%#anul %i cri#inalul statului0 ca acţion9nd su*versiv î#potirva păcii civile %i ecclesiatice. Actele 'indoului ateran./ Sf9ntu# $a8i# a #urit0 fr9nt nu nu#ai din cauza vărstei ci %i din cauza trata#entului inu#an pe care l&a suferit. )a scurt ti#p după #oartea sa fost co#pusă *iografia sau panegiricul lui.er*eris unde a stat ur#ătorii %ase ani. Scr"er"'e S:-&!+'+" M%>"8 /// . Cn Constatninopol papa $artin D care a fost #ai înainte un apocrisiar al scaunului papal în Constantinopol a fost înte#niţat ca un cri#inal de rand %i e8pus frigului %i foa#ei.rocesul lui a avut loc în #ai . Cn /H august .edepse aspre au căzut asupra apărătorilor ortodo8iei0 care nu s&au supus voinţei i#epriale.I. Cn captivitate au continuat să încerce să îl convingă. di#preună cu o scrisoare papală de aco#paniere0 au fost tri#ise peste tot0 kla toţi credincio%ii. Au fost tri#i%i în ţinuturile #ai retrase din )azica … pe #alul sud estic al $ării egre. Acuzele politice au fost un prete8t. .rocesul a fost uciga% %i prăpăstios. Ana Co#nena0 de e8e#plu ne spune: kî#i a#intesc cu# #a#a #ea0 c9nd servea cina0 aducea o carte în #9nile ei %i interpreta locurile dog#atice ale sfinţilor părinţi0 în special #artirul %i filosoful $a8i#. Cn . >dată cu victoria asupra #onoteliţilor %i cu tiru#ful ortodo8iei la Sindoul 6cu#enic Şase în . Cn cele din ur#ă0 în . A refuzat din nou. Teofan are #ulte de spus despre Chronographica Sf9ntului $a8i#0 din care #ulte sunt o *iografie închisă. )&au tri#s în e8il pentru a doua oară0 în Tracia0 dar de această dată la .. Cn .

'i#preună cu scrierile Sf9ntului $a8i# tre*uie să #enţionă# #ai înt9i lucrările sale e8egetice. 6l nu a construit un siste# teologic. u sunt e8egeze0 ci reflecţii la kfraze individuale dificileG sau Zapori. Sf9ntul $a8i# nu este u%or de citit. C9nd face aceasta0 accesul lăuntric pe lu#ea integrală a e8perieneţei inspirate a Sf9ntului $a8i# este descoperită. #ai înt9i de toate %i un nu#ăr de colecţii de aforis#e sau kcapitoleG cu un conţinut variat: Zpatru sute de capitole despre iu-ire?. 6le ne sunt cunoscute în alte lucrări. alte 8ntre-ări :i răspunsuri speciale0 Epsitola către !eopemp 'colasticul. Ci place să intre în profunzi#i0 să lase li*eră ini#a oricărei te#e. Ci este caracteristic Sf9ntului $a8i# că el contruie%te nu at9t de #ult un siste# de dog#atică c9t un siste# de ascetis#. Ar #ai fi necesar să #enţionă# . 6le sunt schiţe %i note0 nu co#entarii coerente. Sf9ntul $a8i# a scris #ulte cu privire la pro*ele#ele legate de viaţa duhovnicească 2 adresele ascetice. Sf9ntul 1otie scrie: ksoluţile pe care le g9nde%te pentru pro*le#ele lui sunt cu #ult #utate de la înţelesul literal %i o istorie cunoscută. 5iaţa lui furtunoasă de suferinţe nu l&a prevenit pe Sf9ntul $a8i# de a scrie #ult. Cel #ai #ult i&a plăcut ksă scrie capitole în for#a înde#nurilor.Co#poziţile Sf9ntului $a8i# au fost păstrate în nu#eroase copii de #anuscrise0 dintre care nu toate au fost pu*licate. Dntrospecţile lui sunt #ai #ari dec9t concluzile lui.G 6ste #ult prea greu.? A%a sunt 8ntre-ările :i răspunsurile către !alasie. kSe spune că ad9nci#ea g9ndirii %i profundinatea acestui o# pune cititorul în frenezie0G după cu# o*servă Ana Co#nea. 6l trăia în ele %i ele au prins viaţă în sinteza lui creativă. )a acestea ar #ai tre*ui să adăugă# lunga colecţie a ocurilor comune selecţii din scripturi0 părinţi %i alţii. Sf9ntul 1otie a dăugat că kevlavia sa este curată0 genuină %i iu*irea faţă de Hristos este pretutindenea. Chiar %i Sf9ntul 1otie s&a plans #ult cu privire la incoerenţa e8punerii sale %i de dificultatea li#*aEului său. Teologia lui s&a hrănit cel #ai #ult din ad9ncurile e8perienţei duhovnice%ti. 6l continuă pe calea ale8andrinilor antici. Sf9ntul $a8i# era e8tre# de erudit dar nu a fost doar un depozitator al tradiţiei patristice. 6l a co#*inat inspiraţia specualtivă cu supleţea dog#atică. Cititorul tre*uie să î#partă siste#ul Sf9ntului $a8i# în *ucăţi. 6l î%i e8plică discursurile lui. Cn e8plicaţiile te8telor Sf9ntului $a8i# el folose%te alegoria kridicăriiG %i a #etodei kanalogieiG 2 #etodă care l&a iritat pe Sf9ntul 1otie.istagogia0 o e8plicaţie #istică %i alegorică a înţelesului tainic al ritualurilor religioase0 scrisă în duhul areopagiticului. 6ste #ai #ult ca un fel de si#fonie 2 o si#fonie a e8perienţei duhovnice%ti 2 #ai #ult dec9t un siste#. u a fost nu#ai un teolog ci %i un #istic %i un învăţător al kispitiriiG conte#plative a vieţii. Se si#te în el influenţa capadocienilor0 în special influenţa Sf9ntului Lrigorie de "ssa. Interpretaţie la psalmul cincit$eci:inouă %i un fel de e8punere la Rugăciunea 'o#nească 2 a se vedea frag#entele din catene. 'e aceia%i natură este un tratat special la locurile diferite din 6reopagiticum %i despre Sf9ntul Lrigorie de azianz. Cn acela%i ti#p0 se poate percepe constant insistenţa %i condescenţa g9ndirii sale. Cn ascetis#ul %i #isticis#ul lui el se *azează pe 6vagrie . Sf9ntul $a8i# nu se apropie de scripuri ca un ale8andrin adevărat %i ascet %i îl invocă adesea pe >rigen. 'colia Sf9ntului $a8i# către 6reopgiticum are aceia%i natură 2 după cu# a# #enţionat #ai înainte %i ar fi dificil să le găsi# din alte codificaţii. 6ste #ai #ult rit#ul vieţii duhovnice%ti dec9t cel al legăturilor logice al ideilor care define%te arhitectonica viziunii sale asupra lu#ii %i a# putea spune că siste#ul lui are #ai #ult o structură #uzicală dec9t una arhitecturală. Cn acest fel el a fost capa*il să î%i dezvolte su*stanţa dialectică a concluzilor lui. Du*ea să scrie în frag#ente.onticul %i pe Corpus 6repoagiticum.9nă în această zi0 aceste colecţii nu au fost studiate în întregi#e. 6l a fost un e8ponent tipic al tradiţilor %i s9rguinţelor antichităţii *izantine. .G $aEoritatea scrierilor lui sunt drepte 2 frag#ente teologice0 kcapitoleG0 note. k6l nu s&a oprit a scrie deloc0G ne spune *iograful lui. Această carte a avut o influenţă e8cepţională pentru literatura liturgică de //A .G )i#*aEul Sf9ntului $a8i# nu este stringent0 îngreuiat de alegori %i plin de figure retorice. Dnfluenţa lui se resi#te în do#eniul literaturii *izantine t9rzii. &ouăsute :i patru$eci:itrei de Zalte capitole? %i altele.

6l este #ai #ult un scolastic. . Cel #ai frecvent vor*e%te de întrupare 2 dar nu#ai în confor#itate cu condiţile ti#pului. Aceasta0 #ai #ult dec9t orice este cele*ra &ispută cu PGrrhus 2 o înregistrare conte#porană 2 %i apoi un nu#ăr de epistole dog#atice: &espre cele două %oinţe <n Fristos.? Co#poziţile dog#atice %i pole#ice ale Sf9ntului $a8i# au o natură specială. 6l vor*e%te întotdeauna de eveni#ente particulare0 dar cuvintele lui sunt cel #ai puţin incidentale. Strict vor*ind0 toate aceste scrieri ale Sf9ntului $a8i# sunt în felul lor scoli0 note %i discuţii Zapropos.etruP către diaconul ale8adrin Cos#aP o scrisoare este dedicată lui Doan Cu*iculariusP scrisorile către Dulian Scolasticul ale8andrinul %i către fe#eile eretice care au căzut de la credinţă. 'u#nezeu este re%elat 2 în aceasta stă începutul venirii lu#ii în fiinţă. kCel care a înte#eiat e8istenţa0 originea0 kgenezaG 2 întregii creaţii0 vizi*ile %i invizi*ile0 print&un singur act al voinţei0 a avut inefa*il #ai înainte de toate veacurile %i la începutul lu#ii create0 un sfat0 o decizie ca 6l să se unească cu natura //H . $aterialul patristic pe care îl colectează %i îl e8plică este foarte co#plet. 6l se s9rguie%te să descopere %i să confir#e o tradiţie a credinţei. Cntr&un anu#e sens el discută cu #onofiziţii în general %i descoperă doctrina celor două naturi 2 acestea sunt #ai #ult scrisori către un anu#it . Şi aici se poate găsi aceia%i #etodă a percepţiei si#*olice #istice pe care o găsi# în interpretaţile scripturilor. Toată lu#ea se înte#eiază în g9ndirea %i voinţa lui 'u#nezeu. 6l vor*e%te în scrisori %i în argu#ente orale. Cn e8perienţa lui lăuntrică această dog#ă a fost funda#entală. 6l atinge asupra te#elor dog#atice cu curiozitate. Acesta este proto&faptul la care #erg toate reflecţiile teologice. $ai #ult0 lu#ea este o re%elaţie a )ogosului. Cn acela%i ti#p el insistă pe e8plicaţile te8telor dificile %i controversate din Scriptuiri precu# %i pe #ărturiile patristice. Un #are întreg poate fi si#ţit în schiţele sale. Tre*uie să lua# notă de alte scrieri 2 către arhiepiscopul Dosif &espre incorporalitatea sufletului %i a pres*iterului Doan &espre %iaţa %e:nică. Cntruparea este voită di#preună cu creaţia0 dar nu în pre%tiinţa căderii. Toată lu#ea este o revelaţie a lui 'u#nezeu %i totul din lu#e este #isterios %i prin ur#are si#*olic. &umne$eul nostru – pro*a*il către Ştefan0 care a fost ulterior episcop de 'ar0 o altă 'crisoare către [tefan %i un nu#ăr de scrisori către prez*iterul cipriot $arian %i alte persoane. Cn aceste scrisori Sf9ntul $a8i# începe cu o analiză a definiţilor %i argu#entelor #onotelite %i descoperă ca o contra*alanţă siste#ul conceptelor hristologice corecte în legăturile %i conecţile lor.rin ur#are cunoa%terea lui 'u#nezeu este o discernere a acestui si#*olis#0 a percepţiei voinţei %i g9ndirii divine %i a unui g9nd care este înscris în lu#e. Te*'*9"% S:-&!+'+" M%>"8 Re e'%)"% c% !e8( ce&!r%'( . Ar fi incorrect să g9ndi# că Sf9ntul $a8i# nu a avut un siste# teologic. >#ul este creat pentru ca 'u#nezeu să devină o# %i prin Cntrupare o#ul este îndu#nezeit. Această re%elaţie este î#plinită %i co#pletată în Cntrupare. Sf9ntul $a8i# nu ne oferă o e8punere siste#atică a hristologiei.& !e*'*9"% S:-&!+'+" M%>"8 M(r!+r"#"!*r+' Tot siste#ul sf9ntului $a8i# poate fi înţeles cel #ai u%or din idea de Re%elaţie. )ogosul este 'u#nezeul re%elaţiei. .#ai apoi în *izanţ. 'u#nezeu a creat lu#ea %i este revelat pentru a devenii un ># în această lu#e. 6le au fost puse într&o #editaţie tăcută0 în tăcerea #istică a e8perienţei inspirate. 'u#nezeu )ogosul este descoperit în lu#e. 5or*e%te de dog#a trinitară în e8plicaţile scrise către Lrigorie Teologul 2 în &ialoguri despre 'f+nta !reime %i într&una din scrisorile către $a8i# &espre purcederea &uhului 'f+nt. Cntre*ările antropologice au fost ridicate natural de această dată 2 în legătură cu disputele hristologice 2 origenis#0 care nu a dispărut deloc %i despre *azele ascetis#ului. Cn altele el dezvoltă doctrina celor două voinţe %i energii.entru Sf9ntul $a8i#0 întruparea este centrul e8istenţei lu#ii 2 %i nu nu#ai în planul răscu#părării ci %i în planul pri#ordial pentru crearea lu#ii.

G N*"'e 6e< *'!(r" %'e 6*c!r"&e" L*9*#+'+" 7" 6*c!r"&% c+&*%7!er"" '+" 5+8&e<e+ 'octrina )ogosului0 care a ui#it trecutul teologiei secolului al patrulea0 devine din nou larg dezvoltată în Sf9ntul $a8i#. Cn alte cuvinte0 este e#anarea freneziei g9ndirii 2 e8tazul. "egarea apofatică este la un anumit moment renunţare o renunţare %i o tăcere a g9ndirii0 renunţare %i eli*erare de structura categorică a cunoa%terii discursive. kSufletul nu poate rupe niciodată să aEungă la cunoa%terea lui 'u#nezeu prin condescenţa lui *inecuv9ntată faţă de #intea creată0 nu o atinge %i nu se ridică la sine. 6l a unit natura u#ană cu sine 2 pentru ca 6l să devină un o#0 după cu# %tie 6l %i ca să îl facă pe o# 'u#nezeu printr&o unire cu sine. Acest knuG cere tăcere totală %i cere depă%irea g9ndirii care sunt efectuate. )a fel ca %i cu .rin natură #intea creată nu are puterea de al îl cunoa%te pe 'u#nezeu direct. Raţiunea creată este vrednică de puratat #ărturie despre 'u#nezeu nu#ai în negăiri0 #ărturisind prin ur#are inaplica*ilitatea co#pletă a oricăror categorii logice %i a conceptelor e8istenţei divine. $intea u#ană nu reu%e%te să se ridice destul de #ult pentru a percepe orice ilu#inare divină dacă 'u#nezeu nu ar captura&o 2 at9t de #ult c9t poate fi captată #intea u#ană 2 %i dacă nu ar ilu#ina&o cu raze divine. Sf9ntul $a8i# vine de la >rigen dar depă%e%te pe >rigen %i origenis#ul. Cn orice caz0 idea re%elaţiei care define%te tot planul reflecţilor Sf9ntului $a8i#0 după cu# a făcut&o pentru apologeţii %i ale8andrinii secolului al treilea.G . Toată originalitatea %i puterea noii doctrine despre )ogos a Sf9ntului $a8i# stă în faptul că concepţia sa despre Re%elaţie este de$%olatătă <n perspecti%ă hristologică. u este ca %i cu# hristologia este inclusă în doctrina Revelaţiei0 ci taina revelaţiei este discernută în hristologie. Cn esenţa sa neli#itată0 în plinătatea e8istenţei )ui0 'u#nezeu este accesi*il o#ului %i întregii creaţii. $ai înt9i0 este posi*il %i necesar să îl cunoa%te# pe 'u#nezeu kdin #ăreţia faptelor )ui. 6ste un fel de kîntoarcereG a #inţii 2 \R123K4JT. u este ca %i cu# persoana lui Hristos ar cere e8plicaţii0 ci totul este e8plicat în persoana lui Hristos 2 persoana 'u#nezeului >#. Cn g9ndirea sa teologică Sf9ntul $a8i# i&a parte la areopagiticu#. Cunoa%terea esenţei lui 'u#nezeu este total inaccesi*ilă. Cn alte cuvinte0 prin depă%irea #ăsurii naturii 2 ksupranatural. 'u#nezeu apare în lu#e0 într&o anu#ită for#ă care poate fi cunoscută0 pentru ca să se poată revela pe sine o#ului %i o#ul vine ca să se înt9lnească cu 6l0 iasă din lu#e pentru a îl înt9lnii pe 'u#nezeu ca %i cu# ar fi afară lu#e.seudo&'ionisie0 teologia apofatică pentru Sf9ntul $a8i# nu este dialectică. kCrede# că 6l e8istă0 dar nu investigă# în nici un fel ce este natura )ui0 la fel cu# face #intea de#onicăG 2 fără de succes *ineînţeles. Acest knuG este #ai presus de antiteza dialectică %i chiar #ai presus de anitno#ii. 'octrina )ogosului a fost acu# eli*erată în întregi#e de a#*iguitatea antică0 o a#*iguitate care era de neevitat în faţa unei definiţii precise a tainei Trei#ii.G //- . Ci este dat #inţii create din înălţi#e. Cn acela%i ti#p0 este o che#are la al cunoa%te pe 'u#nezeu0 dar nu ca %i Creator %i nu în perfecţiunea )ui care este descoperită în fapte %i creaţie. Tot înţelesul teologiei apofatice este că chea#ă această e8perienţă e8tatică – teologia mistică. 'u#nezeu este #ai presus de orice0 #ai presus de orice co#ple8itate %i pluralitate. Cn el vechea tradiţie a secolelelor al doilea %i al treilea prinde viaţă. Acest lucru este posi*il nu#ai în e8taz. $intea creată nu nu#ai că are acces la cunoa%terea faptului că 'u#nezeu e8istă 2 %i e8istă ca %i cauză pri#ă a tot cea ce a fost creat. Cntr&o oarecare #ăsură Sf9ntul $a8i# îl repetă pe >rigen 2 #ai #ult în pro*le#ele lui dec9t în răspunsurile lui. Cunoa%terea lui 'u#nezeu în e8istenţa lui înălţată este posi*ilă 2 nu în conceptele raţiunii0 ci în percepţia supra#entală0 în e8taz.G Aceasta este o cuoa%tere preli#inară.u#ană printr&o uniatate adevărată a ipostaselor. Cn doctrina cunoaterii lui 'u#nezeu el îl repetă virtual pe 6vagrie. Această tradiţie nu a încetat în tradiţia ale8andrină 2 a se vedea Sf9ntul Atanasie &espre <ntrupare %i Sf9ntul Chiril al Ale8andriei0 în special interpretarea sa la E%anghelia 'f+ntului Ioan. )i#ita %i ţelul cunoa%terii lui 'u#nezeu este de al îl vedea pe 'u#nezeu 2 pentru ca în kispitaG %i în dezvoltare0 prin a*negaţie %i iu*ire0 #intea se scufundă în întunericul pururea lini%tit al tainei divine0 unde se înt9lne%te cu 'u#nezeu faţă către faţă %i trăie%te în 6l.

Aici0 #ai înt9i de toate constă disciplina desăv9r%irii de sine precu# %i golătatea 'uhului 2 golătatea faţă de orice g9nduri0 faţă de toate chipurile #entale în general. Dlu#inaţi de o lu#ină divină lipsită de #ăsură0 devine insensi*ilă la tot ceea ce este creat0 la fel cu# o privire senzuală nu o*servă stelele din cauza strălucrii soarelui. Toc#ai în e8taz stă Eustificarea pentru cunoa%terea kispitei. $ai este %i o întoarcere la pri#a0 la început. )i#ita %i ţelul îndu#nezeirii în Cntruparea )ogosului %i în cunoa%terea percepută de #intea u#ană în Hristos în virtutea unirii ipostatice.G Acesta este stadiul cel #ai înalt %i ulti#. nu numai distragere. <inecuv9ntat fie o#ul care se *ucură continu de fru#useţea divină în ti#p ce trece dincolo de toată creaţia. Tre*uie să ne uită# de iu*irea lui 'u#nezeu faţă de creaţie0 chiar dacă a fost creată de 'u#nezeu. Tre*uie să uită# despre toată creaţia. 6ste transfor#area cunoscătorului.G 6ste necesat să uită# gradual de toate. kC9nd #intea urcă la 'u#nezeu prin atracţia iu*irii0 nu se #ai percepe nici pe sine %i nici altceva care e8istă.avel c9nd a fost luat la al treilea cer.G Acesta este un stadiu de adopţie *enefică %i sufletul este adus la unitatea e8itenţei ascunse a sufletului. Cn acela%i ti#p este îndu#nezirea #inţii0 transfor#area înse%i a ele#entului g9ndirii. 68tazul este posi*il nu#ai prin kîncercări. kCel ilu#inat reu%e%te să se încline spre $ire0 )ogosul în casa co#orilor tainelor. Cn alte cuvinte0 tre*uie înţeleasă prin e8perienţa îndu#nezeirii0 prin viaţa în 'u#nezeu0 prin apariţia Trei#ii în cunoa%terea de sine a sufletului. Teologia apofatică #ărturise%te aceste taine inefa*ile ale iu*irii %i freneziei. Căci este o cunoa%tere a lui 'u#nezeu în esenţă.G Sf9ntul $a8i# vor*e%te adesea de cele #ai înalte stadii ale iu*irii ca eros divin 2 X rhT_S cW\S. Tre*uie să ne depărtă# de tot ceea ce este creat0 chiar de ceva creat de 'u#nezeu.'uhul Sf9nt nu lucrează afară din puterile cognitive ale o#ului.onticul. Cn ini#ile curate 'u#nezeu înscrie litertele Sale prin 'uhul la fel cu# a făcut odată $oise pe ta*lete. FDu*irea este o astfel de dispoziţie a sufletului c9nd nu #ai preferă ni#ic din ceea ce e8istă faţă de cunoa%terea lui 'u#nezeu %i cel care are o predilecţie pentru cele pă#9nte%ti nu poate aEunge la condiţia iu*irii. Cn ktaina iu*iriiG #intea devine oar*ă la tot cea ce este dincolo de 'u#nezeu.G 1orţa #i%cătoare a kispiteiG este iu*irea 2 dldis. Aceasta este taina Trei#ii %i tot patosul cunoa%terii lui 'u#nezeu stă în înţelegerea acestei taine. $intea lui Hristos se a%ează în sfinţi 2 knu nu#ai prin lipsă a forţei noastre #entale %i nu personal sau în esenţă #i%c9ndu&se la locul ei0 ilu#in9nd forţa #inţii noastre cu calităţile ei %i aduc9nd activitatea )ui la unicitate cu SineG Ma se vedea #ai Eos despre devenirea ca Hristos %i a%ezarea #istică a lui Hristos în sufletul u#anN. Cn această viaţă nu#ai c9tova le este per#is să aEungă la înălţi#ile tainiceP #ari sfinţi %i văzători0 $oise pe #untele Sinai0 Apostolii pe #untele Schi#*ării la 1aţă 2 Ta*or0 Sf9ntul . 'uhul Sf9nt cuprinde tot sufletul0 îl transfigurează %i îl ktranspune. Co#pletitudinea cunoa%terii lui 'u#nezeu v&a fi realizată %i v&a devenii accesi*ilă nu#ai după li#itele acestei lu#i0 în veacul viitor. //I . 'uhul Sfnt nici nu a*ole%te puterile cognitive ale o#ului %i nici nu le înghite odată cu activitatea sa. Cn acest sens toate e8presile apofatice sunt si#*olice. kC9nd în rugăciune ai aEuns la o #inte înstrăinată de #aterie %i chipuri0 să %tii că ai aEuns la aceia%i #ăsură a apatiei %i a iu*irii desăvăr%ite.G Calea către cunao%terea lui 'u#nezeu este sacră care se e8tinde să se urce în întunericul divin0 într&un loc klipsit de for#ă %i ţel.G Calea e8tazului este krugăciunea purăG 2 aici Sf9ntul $a8i# îi ur#ează lui 6vagrie .G Lolătatea #inţii înse#nă ridicarea #ai presus de de orice i#agine %i o transfor#are coprespunzătoare a #inţii0 care aEunge la si#plicitate0 unifor#itate %i lipsă de for#ă. Taina pri#ară a Fteologiei #isticeG este descoperită tuturor %i pentru toţi0 căci este dog#a pri#ară a credinţei cre%tine. kHarul rugăciunii une%te sufletele noastre cu 'u#nezeu %i prin această unire îl separă de toate g9ndurile.G 6ceasta este renunţare. > astfel de golătate este un har %i un dar. Cunoa%terea lui 'u#nezeu este întotdeauna o cale nesf9r%ită unde finaul înse#nă întotdeuna începutul %i unde totul este nu#ai parţial o oglindă a divinizării. Trăind cu 'u#nezeu devine ca 'u#nezeu. Această taină este între*uinţată %i spusă în cuvinte0 dar tre*uie înţeleasă în e8perienţă ca taină a unităţii depline 2 aici Sf9ntul $a8i# le ur#ează capadocienilor0 în special Sf9ntul Lrigorie de azianz %i 6vagrie . 68tazul este o înt9lnire directă cu 'u#nezeu %i prin ur#are cunoa%terea esenţei Sale.onticul. 'in nou0 aceasta v&a fi per#isă nu#ai la un anu#it loc în ulti#a îndu#nezeire 2 cu revelaţia deplină a Trei#ii. 'uhul Sf9nt le ridică.

Aceasta înlocuie%te li#itaţia politeis#ului elinic precu# %i ariditatea #onoteis#ului iudaic care gravitează în spre un anu#it fel de ateis#. FConte#plaţiaG este cel #ai #are stadiu în venirea în e8istenţa duhovnicească în na%terea %i cre%terea duhovnicească. 'u#nezeu este în întregi#e Trei#e fără a#estecare.KVT /LW 3\]45 forţa creativă %i prezervativă0 li#ita s9rguinţelor create %i a F#i%cărilor. 6ste foarte interesant că Sf9ntul $a8i# a vor*it despre filioAue 2 într&o scrisoare către prez*iterul cipriot $arian0 care este păstrată nu#ai în frag#ente care se citeau în catedrala florentină. Cn varietate %i în fru#useţea feno#enelor senzuale0 )ogosul se Eoacă cu o#ul0 pentru al îl fascina %i atrage ca să poată ridica perdeaua %i pentru a începe sensul duhovnicesc su* chipuri e8terne %i vizi*ile. u este 6l cel care se #i%că ci lu#ea creată %i ridicată care se #i%că spre 6l. //.G u este unul în altul %i nu Funul în altulG %i nici Funul #ai presus de altulG 2 dar Trei#ea este o Unitate. 'in nou este posi*ilă nu#ai prin Fîncercări. 6ste necesar în special să o*servă# că Sf9ntul $a8i# a învăţat despre procesiunea 'uhului Sf9nt din Tatăl prin 1iul.Taina Trei#ii este taina vieţii divine lăuntrice. 'u#nezeu )ogosul este 'u#nezeul Revelaţiei0 &eus Re%elatus %i tot ceea ce este spus despre 'u#nezeire în legătură cu lu#ea este spus #ai înt9i despre 'u#nezeu )ogosul. u este o devenire pentru o# să evite insolent aceste căi directe ale cunoa%terii %i să î%i forţeze calea sa către cel eapropiat %i neconţinut. 6ste 'u#nezeu afară de revelaţie0 &eus 6-sconditus. 6i arată că 'uhul Sf9nt purcede prin 1iul cu scopul de a se#nifica afinitatea %i insepara*ilitatea e8istenţei. $intea tre*uie să depă%ească planul perceptiv0 tre*uie să se eli*ereze de convenţionalităţile cunoa%terii e#iprice e8terne %i să se ridice la contemplaţie la >contemplarea naturală? nqe[^j rh\WTV 2 adică la conte#plarea FnaturiiG în ulti#a definiţie %i te#elie divină. 'u#nezeu Trei#ea este cunoscut în )ogos %i prin )ogos. Soarele dreptăţii începe să lu#ineze într&o #inte curăţită %i pentru ea totul devine diferit. 5iaţa duhovnicească este graduală. Toată lu#ea este o Revelaţie 2 un fel de carte a unei revelaţii nescrise. 6ste recunoscută nu#ai prin Revelaţie0 prin teofanie0 prin apariţia %i pogor9rea )ogosului în lu#e. Totul din lu#e este o taină a lui 'u#nezeu 2 un si#*ol al )ogosului0 căci este revelaţia )ogosului. Aceasta nu este ni#ic altceva dec9t o confir#are inefa*ilă 2 dar ireversi*ilă a ordinii ipotaselor în consu*stanţialitatea perfectă a e8istenţei Trei#ii. Reasingur9ndu&i pe estici0 Sf9ntul $a8i# a e8plicat că Fvestici nu îl reprezintă pe 1iul ca %i cauză a 'uhului Sf9nt0 căci ei %tiu că Tatăl este singura cau$ă a 1iului %i a 'uhului 2 pri#ul prin na%tereP ulti#ul prin procesiune. Totul trăie%te %i este inteligent. Cn alt fel0 toată lu#ea este ve%#9ntul )ogosului. .entru Sf9ntul $a8i# Fconte#plaţiaG )ogosului în creaţie ca %i Creator %i Cnte#eitor. . Ur#9nd Sf9ntului Lrigorie %i lui . Cn acela%i ti#p0 ea conţine contrafortul cunoa%terii. Cn e8istenţa divină conte#plă# Cnţelepciunea care a fost născută fără de început %i viaţa care este î#părtă%ită ve%nic. ici elinii %i nici iudeii nu au %tiu despre Disus Hristos. .G )u#ea e8istă %i se susţine toc#ai prin această comuniune cu )ogosul divin0 prin energiile divine0 printr&un fel de participare în desă%r:irile divine. . Toată lu#ea este în #i%care0 se s9rguie%te. 'u#nezeu este #ai presus de #i%care. Astfel Unitatea divină este revelată ca Trei#e 2 #onada Tri&ipostatică0 Funirea neli#itată a celor Trei neli#itaţi. Taina Trei#ii este dincolo de cunoa%atere.G u#ai o #inte schi#*ată poate vedea totul în )ogos %i poate începe să vadă lu#ina )ogosului în toate.G Aici Sf9ntul $a8i# este co#plet în li#itele tradiţiei antice. Aceasta înse#nă că contradicţile în doctrina despre 'u#nezeu sunt li#itate prin Hristos 2 în revelaţia Trei#ii. Aici g9ndirea este si#ilară cunoa%terii găsite în Corpus 6reopagiticum. )ogosul 'ivin este începutul %i finalul ţelurilor pentru lu#e 2 .seudo&'ionisie0 Sf9ntul $a8i# vor*e%te de efuziunea carita*ilă sau de î#părţirea *inelui 2 o i#agine neoplatonică Ma se vedea >rigen despre )ogos ca FUnul %i #ai #ulţiGN.ro*le#a cunoa%terii este a vedea %i recunao%te în lu#e pri#ele te#elii0 de indentifica lu#ea ca un #are siste# al actelor0 voinţelor %i prototipurile lui 'u#nezeu. Cn acela%i ti#p ea se #i%că spre 'u#nezeu0 spre 'u#nezeu )ogosul. Conversiv Revelaţia este un fel de pas Eos de la Ftaina naturalăG a 'u#nezeirii0 de la plinătatea Trei#ii divine la heterogenitatea %i #ultitudinea creaţiei. 6ste stadiul penulti# %i inevita*il al tainicei frenezii care cuprinde sufletul într&un întuneric transu*staţiat al realităţii Trei#ice. Se pot recunoa%te acţiunile insepara*ile ale celor Trei Dpostase în toate.rin )ogos toată lu#ea este pătrusă tainic de razele Trei#ii.

Calea Revelaţiei %i calea cuno%tinţei corespund una alteia. 6ste o singură cale0 care duce la două direcţii 2 apocalipsis %i gnosisP pogor9re %i urcu%. Cunoa%terea este replica o#ului0 răspunsul o#ului. Cunoa%terea naturii ca %i creaţie a lui 'u#nezeu î%i are propria se#nificaţie religioasă. Cn conte#plaţie sufletul este pacificat 2 dar conte#plarea este posi*ilă nu#ai prin apatia. Un nou #otiv este introdus creativ în ar#onia cos#osului. )u#ea este creaturală 2 adică a fost creată %i a venit în fiinţă0 a fost creată de %oinţa lui &umne$eu. 9oinţa lui 'u#nezeu este relaţia lui 'u#nezeu cu lu#ea în general0 punctul de contact %i de înt9lnire. ,entru Sf9ntul $a8i#0 %oinţa înse#nă întotdeauna o relaţie Fcu ceva altceva.G )a #odul strict vor*ind0 'u#nezeu %oie:te lu#ea. A# putea vor*i despre o voinţă intra&trinitară0 căci %oinţa lui 'u#nezeu este întotdeauna %oinţa indi%i$i-ilă a Sfintei Trei#i. 'upă Sf9ntul $a8i# creaturalitatea lu#ii înse#nă #ai înt9i de toate li#itaţie %i finitudine 2 li#itaţie0 din cauză că este finită. )u#ea nu este fără început0 ci începe. Sf9ntul $a8i# o*iectează rezolut conEuncturii despre ve%nicia lu#ii sau despre Fî#preună ve%niciaG ei cu 'u#nezeu 2 cv d[ZT_q. Aici el cu greu la avut în #inte pe ,roclu 2 a se vedea de e8e#plu cartea lui Doan 1ilopon &espre %e:nicia lumii <mpotri%a lui Proclu. Tre*uie să crede# că Sf9ntul $a8i# l&a avut pe >rigen în #inte. F u între*aţi: cu# se face că fiind etern *un 'u#nezeu crează acum^ Cu# %i de ce este a%a recentg u căutaţi la aceasta.G Aceasta este o provocare directă la a*eraţile lui >rigen: cu# ne pute# i#agina natura divină să fie Finactivă %i ne#i%catăGg 6ste posi*il să crede# că *unătatea la un anu#it #o#ent nu a făcut *ine %i că >#nipotenţa nu a avut ni#icg >are cu adevărat 'u#nezeu >de%ine? Creator %i <ncepe să creezeg Sf9ntul $a8i# face o distincţie strictă între voinţa lui 'u#nezeu despre lu#e %i e8istenţa actuală a lu#ii. Această voinţă este din ve%nicie 2 'fatul cel %e:nic al lui &umne$eu. Cn nici un caz aceasta nu înse#nă ve%nicia lu#ii în sine 2 a FnaturiiG lu#ii. FCreatorul a tras e8istenţă din toate c9te e8istă0 o cuno%atere care a pree8istat în 6l din ve%nicie %i pe care a realizat&o c9nd a %oit.G >riginea lu#ii este realizarea planului ve%nic al lui 'u#nezeu. Cn alte cuvinte0 înse#nă creaţia unui su*strat creat. FSpune# că 6l nu este creatorul calităţii0 ci al unei naturi calitative. ,entru acest #otiv creaţile nu coe8istă cu 'u#nezeu din ve%nicie.G Sf9ntul $a8i# accentuiază li#itaţia creaturilor %i din contră po#ene%te neli#itarea lui 'u#nezeu. FCăci înţelepciunea nestudiată a esenţei li#itate este inaccesi*ilă înţelegerii u#ane.G )u#ea este Fceva altcevaG dar ţine î#preună legăturile ei ideale. Aceste legături sunt FacţiunileG sau FenergiileG )ogosului. Cn ele 'u#nezeu atinge lu#ea %i lu#ea vine în contact cu 'u#nezeirea. Sf9ntul $a8i# vor*e%te de Fcuvinte sau logoiG divine 2 UXl_[. Acesta este un concept foarte co#ple80 polise#antic %i *ogat care #erge înapoi la pri#a teologie a apologeţilor %i este continuată de capadocieni0 6vagrie ,onticul %i alţii 2 UXl_[ eihWbV][^_T 2 în estul grecesc %i Augustin continuă idea în vestul latin 2 rationes seminales. Acestea sunt #ai înt9i de orice dorinţe %i g9nduri divine0 pre&deter#inări ale voinţei lui 'u#nezeu 2 iW__W[eb_T 2 kg9nduri ve%nice ale #inţii ve%niceG prin care 6l crează %i cunoa%te lu#ea. )a fel ca ni%te raze creative0 Zg+ndurile? iradiază din centrul divin %i se adună îl 6l. 'u#nezeu )ogosul este un fel de cerc #isterios de forţe %i g9nduri0 după cu# crede Cle#ent al Ale8andriei. Cn al doilea r9nd0 ele sunt prototipuri ale lucrurilor0 Zparadigme.? 6le sunt prototipuri dina#ice. k)ogosulG a ceva nu este kadevărulG sau ksensulG %i nici nu#ai klegeaG sau definiţiaG ci #ai #ult dec9t orice principul for#ator. Sf9ntul $a8i# face distincţie între Zlogosul naturii? sau legea0 Zlogosul pro%idenţei? %i Zlogosul #udecăţii? – UXl_S ]jS ^WTeh\S. Astfel soartea tuturor lucrurilor %i a toate este asu#ată0 de la origine la rezoluţia procesului lu#ii. Cn ontologie Sf9ntul $a8i# este aproape de Sf9ntul Lrigorie de "ssa. ,entru el lu#ea percepti*ilă este i#aterială în te#eliile ei calitative. 6ste un fel de Fco#prehesiuneG #istică 2 sau chiar FcondensareG a lu#ii duhovnice%ti. Totul din lu#e este duhovnicesc în ad9ncurile ei. Se poate recuno%ate lucrarea )ogosului în toate. Cn lu#e e8istă două planuri: cel duhovnicesc sau cel înţeles de #inte 2 ]d Y_s]d %i cel percepti*il sau corporal. Cntre ele e8istă o corespondenţă strictă %i precisă. )u#ea percepti*ilă nu este o fanto#ă care trece0 dezintegrarea sau ruperea realităţii0 ci aparţine plinătăţii %i integrităţii realităţii. 6ste un chip, un ktipG 2 ]`i_S sau un si#*ol al lu#ii duhovnice%ti. Cn esenţă0 lu#ea este unită %i este una0 Fcăci toată lu#ea duhovnicească este si#*olic %i tainic 2 F eidos& ul si#*olicG reflectată în lu#ea percepti*ilă 2 ]qiXqbhY_S nV[Yh]V[ 2 pentru cei care %tiu să vadă. )u#ea percepti*ilă

//?

prin te#eliile ei 2 ]_TS UXl_[S este în întregi#e conţinută în lu#ea care este înţeleasă de #inte 2 cYqidWm\Y. )u#ea noastră constă din această lu#e0 logoi. Această lu#e constă din a noastră care are i#agini 2 ]_TS ]`i_[S. )egătura %i conecţia dintre aceste două lu#i este nefr9ntă %i nu se poate a#esteca. Sf9ntul $a8i# o define%te ca %i pe o Fidentitate prin ipostase.G F)u#ea după cu# este ea înţeleasă de #inte se găse%te în lu#ea percepti*ilă0 la fel cu# duhul este în trup0 în ti#p ce lu#ea percepti*ilă este unită cu lu#ea înţeleasă de #inte la fel cu# trupul este unit cu sufletul. A#*ele lu#i alcătuiesc o singură lu#e0 la fel cu# un o# este co#pus din trup %i suflet.G ,rin sine Fesenţa #aterialăG 2 adică #ateria 2 este începutul nee8istenţei 2 bj XY. 6a este pătrusă în întregi#e de >cu%inte duho%nice:ti? %i de feno#ene care sunt î#puternicite în înţelegerea #inţii în noumena. Cn această #ăsură toată lu#ea #aterială se află în unire cu )ogosul %i nu#ai prin această co#uniune se renunţă la nee8istenţă. Realitatea înţeleasă de #inte e8istă afară de ti#p. Aceasta nu înse#nă în Fve%nicieG ci #ai #ult Fîn veacuriG 2 cY VT\Y[. Realitatea înţeleasă de #inte nu este fără început0 ci Foriginează e8istenţa în veacuriG 2 cY VT\Y[. 6a începe să fie0 originează0 începe0 vine în e8istenţă din non&e8istenţă0 dar are un final prin distrugere. 'u#nezeu Creatorul îi oferă un anu#it fel de indestructi*ilitate. Cn această stă Flipsa de finalG %i Flipsa de ti#pG a unei e8istenţe înţelese de #inte care nu poate fi capturată în ti#p. 6Y VT\Y[ nu înse#nă în nici un caz dhT. Sf9ntul $a8i# o define%te astfel: Feonul este un ti#p fără de #i%care %i ti#pul este un eon #ăsurat de #i%care.G $ai înt9i de toate0 corespondenţa %i co#ensura*ilitatea lor 2 Fsi#etriculG din ele0 scrie Sf9ntul $a8i# 2 nu este #utat. 5e%nicia genuină a 'u#nezeirii nu poate să fie #ăsurată prin eoni. Aici orice Fcu#G sau FceG nu poate fi aplica*il. ,e v9rful lu#ii create stă scara lu#ii angelice 2 lu#ea duhurilor curate. Sf9ntul $a8i# vor*e%te de lu#ea angelică în acela%i fel în care vor*e%te în corpus areopagiticum %i nu spune foarte #ulte. )u#ea agelică este centrul creaţiei0 toc#ai fiindcă îngerii nu sunt corporali 2 nu#ai duhurile căzute sunt trase în Eos în #aterie în virtutea pati#ii lor lipsite de evlavie. u#ai o#ul0 care înve%#9ntează în sine a#*ele lu#i 2 lu#ea duhovnicească %i FnecorporalăG %i pe cea #aterială 2 poate fi centrul acţiunii. Acest g9nd a fost dezvoltat de Sf9ntul Lrigorie de "ssa. Cn doctrina sa despre o# Sf9ntul $a8i# e8pri#ă #otivul si#*olic cu o forţă specială. Cn virtutea *i&unităţii sale o#ul este #ai înt9i o fiinţă si#*olică. ,rincipiul reflecţiei si#*olice #utuale a unor părţi din lu#e în altele este c9t se poate de caracteristică siste#ului Sf9ntului $a8i#. 6senţial0 nu este ni#ic altceva dec9t un principiu al ar#oniei %i al acordului pe care îl vede# în ,seudo&'ionisie. Cn g9ndirea Sf9ntului $a8i# este ceva #ai #are dec9t un dina#is#. Acordul este oferit %i asigurat. )u#ea este ar#onioasă0 dar tre*uie să fie ceva #ai #ult dec9t ar#onioasă %i disciplinată de sine. 6ste datoria o#ului care a fost plasat la punctul central al creaţiei. Acesta este conţinutul procesului creativ. ,otenţial toată lu#ea este reflectată %i înscrisă în raţiunea creatoare 2 în aceasta se *azează posi*ilitatea cunoa%terii0 a cogniţiei în general. ,rin sine raţiunea u#ană nu poate cuno%ate ni#ic. ,osi*ilitatea cunoa%terii este realizată nu#ai printr&o relaţie eficace cu lu#ea di#preEur. Sf9ntul $a8i# pune întotdeuna accentul pe co#*inaţia o#ului cu î#preEuri#ile fiindcă el vede în o# un microcosmos, centrul %i atenţia e8istenţei create în general. †elul o#ului stă în î#*răţi%erea întregii lu#i0 în unire 2 cY\e[S %i în unire cu sine a )ogosului care a conţinut din ve%nicie te#eliile dătătoare de viaţă a tuturor felurilor de e8istenţă. >#ul tre*uie să unească în ele totul %i prin sine să se unească cu 'u#nezeu. 6l a fost che#at la aceasta încă de la creaţia lui %i în această che#are stă taina 'u#nezeu&U#anităţii. >#ul este creat ca un microcosmos – >o lu#e #ică într&un #are.G Taina creaţiei se descoperă în o#. Cn acela%i ti#p o#ul este cel care este un chip viu al )ogosului în creaţie. >#ul este un chip al lui 'u#nezeu %i în el sunt concentrate tainic toate forţele %i energiile divine care sunt revelate în lu#e. 6l tre*uie să devină o Flu#e #entală.G Cn aranEarea lui o#ul este che#at la îndu#nezeire %i acest proces al îndu#nezeirii este î#plinită îndu#nezeirea întregii creaţii. 'in această cauză0 lu#ea creată a fost Fg9ndită %i creată.G $ai înt9i0 o#ul este che#at să unească. 6l tre*uie să asu#e %i să pri#ească în sine Ftoate diviziunile naturii createG 2 FdiviziunileG Z[V[Wceh[S0 %i nu kdiferenţeleG ale căror te#elii sunt în )ogosul. Aici se resi#te influenţa din doctrina lui 1ilon a lui UXl_S ]_ bh`S. Cn sine o#ul tre*uie să depă%ească diviziunile se8elor0 căci în destinul lui ele

//B

este unul 2 Fun o# unit.G Cn acest sens Sf9ntul $a8i# îi este îndatorat Sf9ntului Lrigorie de "ssa %i di#preună cu Sf9ntul Lrigoire0 el respinge presupoziţia origenistă despre pre&e8istenţa sufletelor. >#ul nu a fost niciodată FincorporalG 2 deVW^_S sau deRbV]_S0 de%i prin natura sa sufletul nu depinde de trup 2 %i este prin u#are nepieritor 2 %i sufletul posedă o capacitate de cuno%atere a lui 'u#nezeu care este egală cu cea a îngerilor. >#ul nu este un suflet pus într&un trup 2 el nu este copus dintr&un suflet %i un trup. Sufletul se ridică %i este născut din trup. 'e la început o#ul a fost creat după cu# este acu# 2 pro*a*il av9nd în vedere Fpre%tiinţa căderii0 după cu# s&a e8pri#at Sf9ntul Lrigorie de "ssa %i e#esiu de 6#esa în &espre natura umană 7ihWT n`eh\S dYrWRi_`@. )ucrarea lui e#esiu a fost folosită de Sf9ntul Doan 'a#aschinul %i teologii latini #edievali0 în special de Al*ertus $agnus %i To#a de AOuino. 1ără păcat cei #ai de Eos ar fi fost su*ordonaţi celor #ai de sus. ,ăcatul a distrus această posi*ilă %i originală intenţionată ar#onie %i si#fonie. A început lipsa de ar#onie 2 %i în ea constă toată durerea căderii 2 căci ea este o antiteză directă la che#area o#ului. >#ul a tre*uit să unească în sine întrega lu#e %i să î%i direcţioneze întrega totalitate a puterilor lui 'u#nezeu. ,rin realizarea unei ierarhii genuine %i coordonare a forţelor cos#ice0 o#ul ar fi tre*uit să facă din toată lu#ea un organis# unit %i intagral. Atunci valuri inundatoare de har ar fi curs în lu#e %i 'u#nezeu ar fi apărut în toate0 oferindu&i creaţiei e8taz ve%nic %i i#uta*ilitate. 6ste toc#ai acest ţel cel care nu a fost plinit. Căderea a rupt lanţul e8istenţei 2 în lu#e a intrat #oartea0 care face să nu #ai e8istă unire %i aduce decăderea. 6a nu a alterat planul %i structura lu#ii. 'atoria ră#9ne aceia%i. efiind realizată prin crearea pri#ului o#0 este a%ezază prin forţă divină0 prin Freînnoirea naturiiG în oul Ada#0 în întruparea Cuv9ntului. Ci este caracteristic Sf9ntului $a8i# $ărturisitorul să îl Eudece pe 5echiul Ada# după oul Ada#. 6l Eudecă FînceputulG prin Fsf9r%itG 2 Fteleologic0G după cu# o*servă el. 6l vede %i Eudecă che#area o#ului prin co#pletitudinea 'u#nezeului&>#. ,entru că natura u#ană a fost predestinată de la început0 după planul original al lui 'u#nezeu %i a voinţei originale. Cn acest sens0 o#ul este o Revelaţie a lui 'u#nezeu. Aceasta este ase#ănarea creată a )ogosului. Aceasta arată la Cntruparea )ogosului ca %i î#plinire a sfatului ve%nic al lui 'u#nezeu cu privire la lu#e. Cn chipul lui Hristos sunt co#*inate î#plinirea 'u#nezeirii %i plinirea creaţiei. 'upă Sf9ntul $a8i# Cnturparea )ogosului intră în planul original al voinţei lui 'u#nezeu în crearea lu#ii. Cnţelepciunea lui 'u#nezeu distinge creaturile0 în ti#p ce iu*irea divină le une%te cu 'u#nezeu. )ogosul a devenit carne0 a devenit o# %i creaţia urcă la ase#ănarea cu 'u#nezeu. FCntrupareaG %i Fîndu#nezeireaG 2 edW^\e[S ^VT rc\e[S 2 sunt două #i%cări legate. Cnt&run anu#e sens0 )ogosul devine întrupat căci totul din lu#e este o reflecţie a )ogosului0 în special în o#0 care a fost pus pe #arginea lu#ii ca %i un pri#itor al harului lui 'u#nezeu. Cntruparea )ogosului încoronează pogor9rea lui 'u#nezeu în lu#e %i crează posi*ilitatea unei #i%cări de opoziţie. 'u#nezeu devine o#0 devine întrupat0 prin iu*irea Sa pentru o#. >#ul devine 'u#nezeu prin har0 este îndu#nezeit prin iu*irea faţă de 'u#nezeu. Cn iu*ire se originează Ffru#oasa întra&revoluţieG 2 ^VUj dY][e]W_nj. Hristos 'u#nezeul ># este începutul %i finalul iconomiei 2 centrul %i punctul de gravitaţie a oricărui fel de e8istenţă. Dcono#ia divină este independentă faţă de li*ertatea u#ană0 de alegerile %i acordul ei0 căci este planul iniţial al lui 'u#nezeu. 6l ar fi fost realizat chiar %i separat de cădere. F)ogosul a devenit carneG nu nu#ai pentru răscu#părare. Cn istoria actuală superviziunea lui 'u#nezeu este realizată într&o lu#e căzută %i disolută %i 'u#nezeul ># se dovede%te a fi Răscu#părătorul0 $ielul Sacrificial. Dstoria pe care o %ti# este o istorie a unei lu#i căzute care a fost restaurată de la cădere0 care a fost vindecată de rău %i de păcat. Taina 'u#nezeului >#0 taina Du*irii divine este #ai largă %i #ai ad9ncă dec9t #ila răscu#părătoare. Toată răscu#părarea este Cntruparea lui 'u#nezeu %i Cntruparea )ogosului. Cn acest sens toată revelaţia este antropo#orfică. Aceasta se leagă direct de Scripturi. 6le sunt scrise despre el 2 despre Hristos 'u#nezeul >#0 nu nu#ai despre )ogos. ,rin ur#are0 o înţelegere directă %i literală a Scriputrilor este insuficenetă %i chiar gre%ită. Căci istoria nu este dec9t nu#ai un si#*ol care apare %i acopere o realitate duhovnicească. Acela%i lucru se aplică liturghiei0 unde toate acţiunile sunt o taină0 care se#nifică si#*olic %i realizează eveni#ente definite în planul

//3

u este nu#ai o a8io#ă soteriologică sau un postulat. 'in vre#uri i#e#oriale0 a fost voită nu ca %i #iEloc al #9ntuirii0 ci ca î#plinire a e8istenţei create în general0 ca %i Eustificare %i ca te#elie.G . Sf9ntul $a8i# nu arată nu#ai plinătatea0 Fdesăv9r%ireaG naturii u#ane a lui Hristos din cauza necesităţii răscu#părării 2 Fceea ce nu este asu#at nu este vindecat.G 5echiul Testa#ent este încă o istorie neco#pletată a <isericii.rin aceasta 6l Freînnoie%teG natura0 o pune l9ngă păcat Fîn care constă ruinarea.G 'e dragul #9ntuirii noastre0 #ai înt9i0 de orice 'o#nul se su*ordonează ordinii suferinţei %i decăderii. .ărinţii înţelepţi care au fost un%i de 'uhul %i au învăţat toc#ai de la )ogosul. $ai înt9i0 toată pro*le#a cuno%aterii este de a recunoa%te 'u#nezeul ># realizat ca te#a pri#ară a vietăţii %i e8istenţei create. Taina 'u#nezeu&U#anităţii a fost activă în lu#e de la început. 'e la început 'u#nezeu )ogosul î%i asu#ă întruparea pentru Sine pentru ca consacrarea %i îndu#nezeirea întregii creaţii0 a întregii lu#i să fie î#plinită în unirea 'u#nezeului >#.rin u#are 6l este li*er faţă de păcat 2 păcatul ereditar care este trans#is #ai înt9i prin FilegalitateaG concepţiei carnale0 lucru care face ecou celor spuse de Sf9ntul Lrigorie de "ssa. Toc#ai acest aspect este cel #ai i#portant lucru dintre toate0 căci noi tre*uie #ai înt9i de toate să fi# răscu#păraţi de Hristos %i în Hristos. .rincipalul lucru este faptul insepara*ilităţii unirii naturilor 2 intrarea vieţii în e8istenţa creată. Hristos este născut dintr&o fecioară. >#ul este un #icrocos#os. Cn prospectele acestei sfinţiri universale a e8istenţei0 concretitudinea speculativă a unui diofizitis# precis %i strict este co#prehensi*ilă %i evidentă. 6l a pri#it natura u#ană pri#ordială castă după cu# a fost creată de 'u#nezeu de la început0 după cu# a avut&o Ada# #ai înainte de cădere. Ar fi un iudais# 2 căci litera legii este a*olită odată cu sosirea adevărului %i a harului. . >#ul este creat după chipul lui 'u#nezeu %i prin ur#are adevărul este chipul lui 'u#nezeu. .rin ur#are0 înţelegerea Scripturilor înse#nă literal %i direct o#or9rea lui Hristos0 care locuie%te su* litera scripturilor.rin ur#are0 6l este0 #ai înt9i de toate consu*stanţial cu noi 2 Fcu aceia%i natură. Căci lu#ea a fost creată cu scopul ca în î#plinirea soartei ei %i pentru ca 'u#nezeu să fie în toate %i ca totul să fie în co#uniune cu )ogosul Cntrupat. 6l este che#at să che#e %i să unească totul în sine0 după cu# a învăţat Sf9ntul Lrigorie de "ssa. 'e aici este de înţeles că în Cntrupare toată totalitatea naturii create 2 idY]V ]d jbRY 2 tre*uie asu#ată de )ogos %i asi#ilată Ffără nici o o#isiune.G Toată doctrina Sf9ntului $a8i# despre cunoa%tarea lui 'u#nezeu este esenţial hristocentrică. 5+8&e<e+'-O8 Cntruparea )ogosului este *aza %i ţelul Revelaţiei 2 te#a %i înţelesul pri#ar.invizi*il Fînţeles de #inte. Toc#ai pentru acest #otiv răscu#părarea nu este în nici un caz epuizată de anu#iţi factori negativi 2 eli*erare de păcat0 conda#nare0 decădere %i #oarte. Astfel Sf9ntul $a8i# revizuie%te parţial ideile antice ale Frădăcinii )ogosului. Căci pe de&a întregul Scripturile sunt un fel de întrupare a )ogosului.G 6l repetă cuvintele Sf9ntului Lrigorie de azianz. Cn al doilea r9nd0 cunoa%terea este posi*ilă nu#ai fiindcă 'u#nezeu )ogosul se pogoară în anu#ite chipuri cognitive0 ca %i un avertis#ent al Cntrupării sale voite.G Cn lu#ea căzută Cntruparea se dovede%te a fi răscu#părare0 #9ntuire. 'e la )ogos au venit ilu#inările duhovnice%ti ale patriarhilor antici %i a sfinţilor. )iteralis#ul în e8egeză este o lipsă de senzitivitate iudaică la Cntrupare. Acesta este Fsensul0 forţa întregului înţeles %i chip al Scripurilor %i cunoa%terea creaturilor vizi*ile %i invizi*ile. Aceasta este î#plinirea0 încoronarea revelaţilor )ogosului în lu#ea creată de )ogos0 în )egea %i în Scriptura dată o#ului. Sf9ntul $a8i# distinge două #o#ente %i două perioade: taina întrupării divine %i cea a Fharului deificaţiei u#ane.G 6l este născut nu din să#9nţă ci dintr&o na%tere fecioarească i#aculată0 o na%tere care a fost Fcontrolată nu din legea păcatului ci din legea adevărului divin.G .G . 6l stă pe #arginea lu#ilor %i une%te în sine toate planurile e8istenţei. 6veni#entul istoric al 6vangheliei este centrul %i diviziunea a două epoci0 v9rful %i centrul #istic a icono#iei.entru noi0 este #ai u%or să înţelege# Cntruparea ca %i o cale de #9ntuire. 6l acceptă /A4 .

6l a #utat sepraţile e8istenţei. 'o#nul se spune consecinţelor păcatului0 fără să stea eli*erat de păcat. Dpostazitatea nu este o trăsătură specială %i superfluă0 ci o originalitate reală. Sf9ntul $a8i# e8tinde aceasta în interpretarea sa ontologică. k e&ipostazitateaG sau realitatea nu se#nifică neapărat ipostazitateP adică independenţă0 ci #ai poate indica %i kipostazitate lăuntrică0G adică e8istenţă în altul cu un altul. 6l opune natura M%i esenţaN0 ca ceva general %i puţin concepti*il 2 ceva care este capa*il de a fi conte#plat cu #intea 2 la ipostas. 'ar 6l ră#9ne lipsit de pati#ă 2 adică i#o*il %i fără suferinţă0 Fnon&pasiv0G li*er %i activ cu privire la sti#ulenţii Frepro%ului0G Fanti&naturaliG sau Fnon&pasivi. . 6l devine o# Fnu după o lege a naturii0G ci după %oinţa iconomiei. . 5indecarea tre*uie să fie restaurarea %i vindecarea voinţei u#ane în plinătatea ei0 disciplina de sine0 integritatea %i acordul cu voinţa lui 'u#nezeu 2 aceasta este o*i%nuita antiteză: neascultarea lui Ada# %i ascultarea %i plecarea lui Hristos. 6l s&a dat pentru noi cu costul răscu#părării %i al eli*erării %i pentru pati#ile noastre cele pierzătoare 6l s& a oferit cu suferinţele )ui purtătoare de viaţă 2 vindecarea %i #9ntuirea întregi lu#i. ca %i la ceva concret %i real 2 iWVlbV][^RS `n[e]dbhY_Y. 5iaţa se dovede%te a fi #ai puternică dec9t #oartea. Hristos a î#*răţi%at %i a unit cu Sine totul. Cn cele din ur#ă0 căderea a fost un act al voinţei %i prin ur#are o inEurie a voinţei u#ane0 o nelegătură a voinţei u#ane %i a voinţei lui 'u#nezeu %i a dezintegrare a voinţei u#ane între pati#i precu# %i su*ordonarea influenţalor %i i#presilor e8terne. Această nepieire a %oinţei este î#puternicită #ai t9rziu de nepieirea naturii 2 adică0 de înviere. 'o#nul se pogoară chiar %i p9nă la porţile iadului0 în do#nia #orţii %i o slă*e%te sau o depune. Toc#ai pentru acest #otiv s&a spus: Cu%+ntul trup s@a făcut. 6l traseză %i reduce totul la proto&început sau la proto&cauza. Cntruparea )ogosului însea#nă pri#irea %i includerea naturii u#ane în ipostasul nealtera*il al )ogosului. u#ai concretul %i individualul este real.G Cn acela%i ti#p e8istă o serie de acţiuni răscu#părătoare: unire cu 'u#nezeu în Cntrupare0 nepieirea voinţei în dreptatea vieţii %i nepieirea naturii în înviere. căci )ogosul este su*iectul. $oartea este *iruită în înviere %i prin a*olirea oricăror suferinţe0 slă*iciuni sau decădere 2 adică do#eniul Ftransfor#ăriiG naturii în nepieire %i ve%nicie. 5indecarea tre*uie să pătrundă în rana originală %i în ulcerul original al păcăto%eniei.rin a*stinenţă0 iu*ire %i îndelungă ră*dare Hristos a depă%it ispitele %i a pus în viaţa sa toate virtuţile %i înţelepciunea. u nu#ai fiindcă 6l este )ogosul %i î#*răţi%ează %i conţine totul în Sine dar %i prin voinţa sa u#ană0 prin voliţia )ui0 care are a a face cu voinţa lui 'u#nezeu0 care coincide organic cu ea %i care este pri#ită ca %i propriul #odel sau #ăusră inti#ă. Seria stadiilor este: e8istenţaP adevărata e8istenţă sau virtutea %i e8istenţa ve%nică care este în 'u#nezeu sau #ai *ine spus Fîndu#nezirea. 6l este Fînve%#9ntatG în capacitatea naturii noastre de a suferii 2 această frază este #ai potrivită dec9t Fpati#ăG 2 prin care sunte#0 atra%i păcatului %i prin care căde# su* puterea celui rău.rin ur#are0 kne ipostazitatea de sineG nu li#itează %i nici nu decre%te plinătatea sau kperfecţiuneaG naturii.e de&a întregul0 Sf9ntul $a8i# accentuiază activitatea integratoare a 'u#nezeului >#. F evinovat %i lipsit de păcat0 6l a plătit toată pedeapsa pentru u#anitate0 ca %i c9nd 6l ar fi fost vinovat %i prin ur#are ne&a făcut li*er pentru harul original al î#părăţiei.rin viaţa Sa sf9ntă 6l a co#*inat universul %i paradisul. Cn aceasta constă pocăinţa vindecătoare. . Hristos este unit0 un kipostas unitG care este ipostasul )ogosului. .rin înălţarea Sa 6l a co#*inat pă#9ntul %i cerul0 creatul %i necreatul.entru )eonţiu ipostasul nu este se#nificat de trăsăturile individualizatoare c9nd #ai #ult despre chipul e8istenţei %i de viaţă. Sf9ntul $a8i# vor*e%te în li#*aEul lui )eonţiu. .G .linătatea naturii este deter#inată %i descrisă de trăsături generale0 trăsături kesenţialeG sau knaturaleG 2 ele sunt kindicii ale desăv9r%irii0G ale co#pletitudinii sau plinătăţii. /A/ .voluntar #oartea %i #ortalitatea0 de care putea fi în întregi#e li*er fiind fără de păcat.entru el ipostazitatea nu este epuizată în trăsături sau FparticularităţiG ci este #ai înt9i de toate o existenţă independentă – ^Vru cVq]X. Cn na%terea sa i#pasivă el a co#*inat genurile #asculin %i fe#inin. 'upă cu# e8plică Sf9ntul $a8i#0 ka deveniiG carne înse#nă toc#ai pri#irea în ipostas0 korigineaG %i geneza printr&o astfel de acceptare. .G Aceasta este Fnepieirea voinţei0G Fvoinţa.G Hristos instră în ordinea lucrurilor FpasionaleG sau Fsuferinde0G trăie%te în ea0 dar lăuntric ră#9ne li*er %i independent de ea. .

5oinţa lui 'u#nezeu care #otivează %i for#ează voinţa u#ană este î#plinită în toate. Aici u#anului îi este oferită o nouă for#ă de e8istenţă %i aceasta se leagă de venirea )ogosului 2 în Fcele din ur#ă 6l a devenit carneG cu scopul de a reînnoi natura decăzută0 de dragul unei noi for#e de e8istenţă. FSpun9nd că Hristos este din două naturi0 spune# că constă din divinitate %i din u#anitate la fel cu# un întreg constă din părţiP %i spun9nd că după unire 6l este <n două naturi0 crede# că locuie%te în du#nezeire %i în u#anitate0 la fel un un întreg constă din părţi.G $ai #ult 6l nu este Fdin douăG sau în două ci si#plu Fdouă naturi. 'in nou0 aceasta a înse#nat #ai #ult î#plinirea #ăsurii u#ane dec9t a*olirea ei. Cn general0 el folose%te co#paraţia cu co#poziţia u#ană cu #are str9ngere de ini#ă. F. $ai înt9i0 e8istă insepara-ilitatea – care este întotdeuna Fîn co#uniune una cu alta.G Cn alte cuvinte0 toată viaţa divină î%i trage u#anitatea în sine %i se #anifestă sau curge prin aceasta. Sf9ntul $a8i# vede #ai înt9i unitatea vieţii în unitatea persoanei. Cn alte cuvinte0 natura u#ană pri#ordială este realizată %i î#plinită din nou în Hristos în toată castitatea %i curăţia. 1or#a activităţii lui Hristos în u#anitate a fost diferită de a noastră0 #ai înaltă dec9t ea %i adesea #ai înaltă dec9t natura0 căci 6l a acţionat în întregi#e li*er %i voluntar0 fără ezitare sau *ifurcare %i într&o ar#onie i#uta*ilă %i chiar a unirii tuturor dorinţelor cu voinţa )ogosului. 6l accentuiază că noi vor*i# de Cntruparea )ogosului %i de îndu#nzeirea o#ului. 1iindcă această unitate este realizată în cele două naturi at9t de deplin0 natura u#ană este în general o ase#ănare a naturii divine. aturile ră#9n diferite %i lipsite de si#ilaritate. Cn Sf9ntul $a8i# nu a #ai e8istat acel vag care a ră#as în )eonţiu în legătură cu analogia sufletului %i a trupului.ărţileG lui Hristos sunt divinitatea %i u#anitatea Sa0 în care %i prin care 6l locuie%te. Acesta a fost un argu#ent i#portant pentru #onofizitis#0 di#preună cu #ini#alis#ul lui antropologic %i cu deprecierea lui. Reche#9nd ase#ănarea o#ului cu 'u#nezeu face #ai u%or pentru Sf9ntul $a8i# să discearnă %i să apere diofizitis#ul ortodo8.rin aceste #otive el respinge /AA . atura u#ană a lui Hristos este consu*staţială cu noi0 dar în acela%i ti#p este li*eră faţă de păcatul original 2 aceasta se leagă de concepţia i#aculată a lui Hristos %i de na%terea fecioarească. Aceasta este Fo for#ă nouă %i inefa*ilă de a revela acţiunile naturale ale lui HristosG 2 într&o unire neseparată fără nici o schi#*are sau decădere în ceea ce este caracteristic fiecărei naturi0 >imuta-il.osi*ilitatea pentru o astfel de unire se găse%te în Fnon&divinitateaG naturală a duhului u#an care este legătura inter#ediară în unirea )ogosului cu carnea ani#ată0 o idee luată din g9ndirea Sf9ntului Lrigorie de azianz.? . . F'iferenţiereaG lor nu încetează odată cu unirea %i este păstrată în întra&co#uninea lor indisolu*ilă %i nest9nEenită0 în întra&penetraţie 2 ihW[mRWse[S hTS dUUjUVS0 care este sta*ilită de unire.rin ur#are el neagă categoric chiar %i posi*ilitatea logică a pre&e8istenţei u#anităţii lui Hristos #ai înainte de întrupare.Cntr&un anu#e sens0 prin Cntrupare ipostasul )ogosului se schi#*ă din si#plu în co#ple8 2 kco#pusGP e`Yrh]_S. Cndu#nezeirea u#anului nu înse#nă a*sorţia sau disoluţia. Cn Hristos este realizată cea #ai înaltă %i #ai deplină #ăsură a acestei ase#ănări care întăre%te u#anul în originalitatea sa genuin naturală. 'in contră0 este în ase#ănarea către 'u#nezeu sau în ase#ănarea cu 'u#nezeu c9nd u#anul devine genuin ceea ce tre*uie să fie. Această co#ple8itate însea#nă că ipostasul singur este dintr&o dată %i neseparat ipostasP adică0 centru personal pentru a#*ele naturi. D se potrive%te o#ului să facă voia lui 'u#nezeu0 accept9nd&o ca pe a sa0 căci voinţa lui 'u#nezeu construie%te %i crează căi care corespund ţelurilor %i înţelesurilor vieţii u#ane. Cndu#nzeirea însea#nă legătura indisolu*ilă0 unitate %i acord deplin.G 'in #o#ent ce nu e8istă a#estecare0 este necesar să nu#ără#. Co#ple8itatea constă în unirea naturilor care ră#9n fără nici o schi#*are în caracteristicile lor naturale.G U#anul din ipostasul )ogosului nu încetează a fi Fconsu*stanţialG sau de aceia%i esenţă cu noi. Cntruparea este Fs#erenia inefa*ilă a lui 'u#nezeu0G Ceno$a Sa0 dar nu este Fî#povărarea 'u#nezeirii. Sf9ntul $a8i# define%te Funirea ipostaticăG ca %i unirea sau reducerea Fnaturilor sau esenţelor diferiteG <ntr@o unitate a persoanei 2 ipostas.G Cn virtutea unirii ipostatice Hristos0 în ti#p ce este încă 'u#nezeu0 este întrupat dar nealterat %i acţionează în toate Fnu nu#ai ca 'u#nezeu sau în confor#itate cu 'ivinitatea Sa ci ca o#0 după u#anitatea Sa. . Sf9ntul $a8i# respinge deschis posi*ilitatea a#estecării sau conEugării ipostaselor pentru un anu#it ti#p0 dec9t noua lor separaţie sau restaurare. >#ul este creat după chipul lui 'u#nezeu %i este che#at la ase#ănarea cu 'u#nezeu. Cn virtutea acestei naturi ipostatice tot ceea ce a fost u#an în Hristos a fost pătruns cu divinitate0 îndu#nezeit %i transfor#at 2 aici este folosit chipul fierului înro%it în foc.

. Sf9ntul $a8i# respinge acest repro%. u include oare unitatea persoanei unitatea voinţeig Şi asu#area celor două voinţe nu slă*e%te unirea persoanei 'u#nezeului >#g eînţelegerea #onofiziţilor a descoperit o pro*le#ă teologică autentică: ce poate înse#na cele două voinţe %i cele două energii datorită unităţii su*iectuluig . u#ai o #ărturisire directă %i deschisă a energiei u#ane naturale %i a coinţei în Hristos #ută orice a#*iguitate în doctrina 'u#nezeului&>#. Cn doctrina celor două voinţe %i două energii în Hristos diofizitis#ul ortodo8 devine co#plet total %i definit. Aici este li#ita care divizează fiinţele FraţionaleG de cele FneraţionaleG0 care se supun or*e%te voinţei naturii. 5oinţa este o caracteristică sau trăsătură a naturii creative. 'in contră0 este o li*ertate di#inuată %i distorsionată. )i*ertatea voinţei nu nu#ai că pur %i si#plu aparţine perfecţiunii li*ertăţii.re#izele #etafizice ale discuţiei Sf9ntului $a8i# a celor două energii poate fi e8pri#ată în ur#ătorul fel. 5oinţa ca %i capacitate de a dorii %i a decide în #od li*er este ceva înăscut. 6i au o*iectat în faţa Sf9ntului $a8i# între*9nd: nu e8istă oare nici un fel de nuanţă de necesitate sau inevita*ilitate în înse%i FconceptulG de natură care nu poate fi eli#inatg Astfel0 conceptul de Fvoinţă naturalăG include o contradicţie lăuntrică. Conceptul Fvoinţă ipostaticăG poate %i el fi a#*iguu: poate înse#na fie a*sorţia sau dezintegrarea voinţei u#ane în unitatea divină dina#ică sau asu#area unei a FtreiaG voinţe0 care corespunde cu un Fipostas co#ple8G al 'u#nezeului >#0 ca un principiu special separat %i egal cu naturile care au fost unificate. Consecvent0 unitatea Fvoinţei ipostaticeG poate înse#na practic nu#ai unitatea voinţei lui 'u#nezeu0 care a*soar*e voinţa u#ană. Sf9ntul $a8i# o define%te ca Fforţa de a ne s9rgui pentru ceea ce este confor# naturii0 o forţă care î#*răţi%ează toate caracteristicile care aparţin esenţială naturii. Dpostasul 'u#nezeului ># Fare nu#ai ceea ce este caracteristic fiecăreia din naturile sale.G $ai #ult0 ipostasul lui Hristos este0 în cele din ur#ă0 ipostasul )ogosului0 care este ve%nic %i nealtera*il %i care a devenit ipostasul pentru u#anitatea pe care a pri#it&o. alegere voliţională %i variaţie între posi*ilităţile care diferă în se#nficaţie %i calitate 2 }cUsbV lY\b[^XY. Unitatea ipostasului din Hristos deter#ină for#a discernerii de sine a naturilor0 dar nu crează o Fa treiaG realitate independentă. $onofiziţii pretindeau o unire a voinţei %i a energiei în Hristos0 o unire a voinţei personale %i ipostatice0 căci din #o#ent ce Hristos este unul %i voinţa Sa este una.G A# #ai putea adăuga: forţa unui suflet raţional0 o s9rguinţă raţională0 care este Fver*alăG sau Flogică0G o s9rguinţă li*eră %i plină de #ăreţie 2 ^V]u cv_qeTVY. Consecvent0 o voinţă %i o voliţie. $ai înt9i0 voinţa %i energia sunt trăsături esenţiale ale naturii duhovnice%ti 2 ele sunt trăsături naturale. Aceasta ar înse#na introducerea dochetis#ului în taina Cntrupării. . Cel #ai puţin pute# vor*ii despre o Fasi#ilareG te#porară %i relativă a voinţei u#ane de către )ogos cu scopul adaptării iconomice.entru a începe0 aici e8istă două pro*le#e esenţiale.*rusc doctrina pre&e8istenţei sufletelor ca fiind co#plet inco#pati*ilă cu unitatea ipostatică adevărată a fiecărei persoane. Sf9nEtul $a8i# insistă asupra acestor deifniţii preli#inare cu detaliu0 căci aici s&a descoperit neînţelegerea pri#ară cu #onofiziţii. )i*ertatea genuină este o atracţie nezdruncinată0 nepertur*ată a sufletului spre /AH . Sf9ntul $a8i# uită de acestă a treia aspect: întregul nu este un al treilea lucru 2 nu are o e8istenţă specială separată de co#ponetele luiP întregul se#nifică nu#ai noua formă specială de e8istenţă acestor co#potente0 dar în acela%i ti#p nu se ridică %i nu este descoperită nici o nouă sursă de voinţă %i energie. Tre*uie neapărat să spune# că 'u#nezeu este forţat să fie0 că este *un prin necesitateg Cn fiinţele create FnaturaG deter#ină scoul %i datoria li*ertăţii0 dar nu o li#itează. A# putea spune voinţă %i dorinţă sau ar*itralitate. )i*ertatea %i voinţa nu sunt deloc ar*itralitate.rin ur#are0 cele două naturi i#plică inevita*il o dualitate a energiilor naturale %i orice re#diere în încuno%tinţarea indistictivităţii lor a #ărturisirii celor două naturi. > natură FraţionalăG nu poate fi ni#ic altceva dec9t voliţională0 căci voinţa este esenţial Fdespotică0G un principiu Fdo#inatorGP un principiu al deter#inării de sine0 capacitatea de a fi definit de sine %i prin sine. Aceasta ar strica Fdesăv9r%ireaG %i plinătatea co#poziţiei u#an din Hristos. Aici aEunge# la o distincţie pri#ară: %oinţă %i alegere 2 lYRbs. Sf9ntului Atanasie i s&a repro%at acela%i lucru în zilele lui %i Teodoret i&a repro%at acela%i lucru Sf9ntului Chiril. Cn al doilea r9nd0 tre*uie să distinge# clar %i precis între %oinţa naturală ca %i tăsătură pri#ară sau caracteritică a e8istenţei duhovnice%ti 2 }cUsbV n`e[^XY 2 ca %i %oinţă selecti%ă.

Hristos0 ca Fo#ul nou0G a fost un o# perfect sau co#plet %i a acceptat tot ceea ce a fost u#an cu scopul de a vindeca. $ai înt9i0 e8istă o asu#are naturală sau esenţială. Acest lucru este posi*il nu#ai prin: Ffacă&se voia TawG Aceasta este cea #ai înaltă for#ă a li*ertăţii0 cea #ai #are realitate a li*ertăţii0 care acceptă pri#a voinţă creată a lui 'u#nezeu %i prin ur#are î%i e8pri#ă propriile ad9nci#i genuine. FAlegereaG nu este în nici un caz o condiţie o*ligatoare a li*ertăţii.G . u#ai o voinţă sla*ă %i fluctuantă alege %i se clatină. /A- . $ăsura desăv9r%irii %i a curăţiei voinţei este si#plitatea 2 integritatea %i unifor#itatea ei. Sf9ntul $a8i# vor*e%te de realitatea %i eficacitatea %oinţei umane din Hristos cu un accent specialP altfel toată icono#ia s&ar fi transfor#at într&o fanto#ă. Cn al doilea r9nd0 e8istă o asu#are realti%ă sau iconomică 2 acceptarea în iu*ire %i co#pasiune. FCăci prin unirea ipostatică a fost în întregi#e îndu#nezeită0 #otiv pentru care nu a fost deloc lipistă de păcat. $9ntuitorul li*er %i voluntar î%i asu#ă toate slă*iciunile %i suferinţele o#ului cu scopul de a îl eli*era de ele 2 la fel cu# focul tope%te ceara sau soarele izgone%te ceaţa. 6a ră#9ne în li#itele ordinii naturale0 nu su* o*ligaţie ci voluntar %i co#petent. Astfel $9ntuitorul a acceptat păcatul %i vina o#ului0 slă*iciunea păcătoasă %i vinovată. Cn viaţa castă a $9ntuitorului a fost î#plinită restaurarea chipului lui 'u#nezeu în o# 2 prin %oinţa umană. )ogosul acceptă toată plinătatea naturii u#ane în nevinovăţia ei pri#ordială %i lipsă de vinovăţie0 dar în acea condiţie sla*ă prin care a căzut prin păcat0 cu toate slă*iciunile %i lipsurile care sunt conseţinţele păcatului sau a răsplăţii pentru păcat care nu sunt păcătoase 2 ci a%a nu#itele Fpati#i nerepro%a*ileG ca foa#ea0 frica0 o*oseala. 6ste un i#puls integral de reverenţă %i iu*ire. 'upă idea Sf9ntului $a8i# căderea voinţei constă din pierderea integrităţii %i a spontanietăţii0 în faptul că voinţa se schi#*ă de la intuitiv la discursiv %i în faptul că voinţa se dezvoltă într&un proces co#ple8 de căutare0 proces %i alegere. Cn interior este unificată %i lăuntric este confor#ă cu voinţa 'u#nezeirii. . Du*irea arătată pe Cruce cel #ai #ult. Alegerea 2 RK4LWK_215 2 care ar fi #ai *ine e8pri#ată prin Fpreferinţă0G după cu# o*servă Sf9ntul $a8i#0 presupune *ifurcaţie %i vag 2 inco#pletitudinea %i nesta*ilitatea voinţei.*unătate. u e8ită ezitări sau contradicţii. 5oinţa lui 'u#nezeu nu este ceva e8tern pentru voinţa u#ană0 ci sursa %i ţelul ei0 începutul %i scopul. $9ntuirea nu ar fi fost î#plinită dacă nu ar fi fost acceptată %i vindecată voinţa. Această voinţă a fost pri#a voinţă care nu a fost atinsă de gravitatea păcatului. 'u#nezeu voie%te %i acţionează într&o li*ertate deplină0 dar nu se clatină %i nu alege. atura u#ană din Hristos este luată sui* puterea necesistăţii naturale0 în care se găse%te nu#ai în virtutea păcatului.rin li*era sa acceptare a curăţirii suferinţei0 Hristos a distrus puterea păcatului %i a dorinţei li*ere a 5echiului Ada#. Sf9ntul $a8i# distinge o asu#are duală 2 aceia%i distincţie apare #ai t9rziu în Sf9ntul Doan 'a#aschin. Sf9ntul $a8i# e8plică lucrarea răscu#părătoare a lui Hristos ca restaurare0 vindecare %i adunarea întregii creaţii în ter#eni #orali %i ontologici. Toată natura u#ană din Hristos a fost fără de păcat %i viciu0 căci aceasta este natura celui dint9i. Cn aceasta constă toată originalitatea voinţei u#ane din Hristos 2 diferă de a noastră nu#ai cu privire la înclinarea spre păcat.rin ur#are0 în ea nu e8istă ni#ic 2 %i nici nu poate fi ceva 2 contrar sau opus voinţei lui 'u#nezeu. Această transfor#are este procla#ată #ai înt9i în li*ertate deplină. Această coincidenţă %i acord constă în a#estecarea lor. Cn portretizarea realizată de Sf9ntul $a8i# natura u#ană a lui Hristos se dovede%te a fi activă0 eficace %i li*eră. Ar fi necesar să re#arcă# că Sf9ntul $a8i# atri*uite direct o#ni%tiinţa lui Hristos prin u#anitate. A fost vor*a de o patimă li-eră0 o acceptare li*eră %i o î#plinire a voinţei lui 'u#nezeu. Aceasta nu a fost o plată sau pedepasă peentru păcat ci #i%carea iu*irii #9ntuitoare. Cn acela%i ti#p0 pri#irea slă*iciunilor sunt acte ale unei nesu*ordonări li*ere0 căci în natura coruptă nu #ai e8istă nevoia de a fi su* puterea cuiva. u e8istă nici o luptă sau lovitură între cele două voinţe naturale 2 %i nici nu tre*uie să fiew atura u#ană este creaţia lui 'u#nezeu0 voinţa realizată a lui 'u#nezeu.rin unirea ipostatică cu )ogosul tot ceea ce este u#an din Hristos a fost întărit %i transfor#at. 'upă cu# înţelege el0 FignoranţaG a fost una dintre cele #ai ru%inoase lipsuri ale naturii u#ane în păcat. Aici se lovesc %i se luptă atracţii nenu#ărate. . Cntr&un anu#e sens acţiunile %i voinţa din Hristos au fost #ai înalte dec9t natura sau #ai presus de ea. Astzfel i&au na%tere dorinţele personale. Du*irea este forţa #i%cătoare a #9ntuirii. A fost voinţa0 dorinţa care a fost sursa păcatului în Ada#ul cel 5echi %i prin ur#are a fost voinţa care a cerut vindecarea tuturor. Aceasta prive%te #ai #ult dec9t orice suferinţele răscu#părătoare.

)ucrarea lui Hristos v&a fi î#plinită în a doua venire. >#ul nu nu#ai că transfor#ă %i ani#ează lu#ea sau natura0 unde a fost plasat ca preot %i profet0 dar nu ridică natura #ai presus de nivelul săuP ci #ai #ult o pogoară %i se îneacă su* #ăsura lui.G Aceasta este slă*iciunea naturii 2 pasivitatea ei0 îngreuierea ei %i #ortalitatea ei. Che#at al e8istenţă0 el alege nee8istenţa. 6vangehlile duc la aceasta0 la apariţia FduhovniceascăG a )ogosului0 a 'u#nezeului ># la fel cu# 5echiul Testa#ent a dus la )ogosul întrupat. 6ste o pierdere sau o li#itare a voinţei. Cn general0 în antropologia sa Sf9ntul $a8i# este #ai aproape de Sf9ntul Lrigorie de "ssa. Con%tiinţa sa este îngreuitată cu chipuri senzuale. >#ul este atras în furtuna decăderii naturale. Che#at la îndu#nezeire0 el devine ca ani#alele slăl*atice. $ai înt9i tre*uie să fi# vindecaţi printr&o nouă ani#are0 prin intrarea lui Hristos în regiunea #orţii. >#ul este o fiinţă li*eră. Aceasta înse#nă că el este o fiinţă voliţională. Trupul lui devine opac. Hristos eli*erează dar toţi tre*uie să acceptă# %i să e8peri#entă# această eli*erare de su* puterea decăderii creativ %i li*er. .asivitatea ei este o anu#ită e8punere i#anentă la pati#ă0 o de#ascare a contradicţilor lui lăuntrice. . Aici Sf9ntul $a8i# ur#ază #otivul lui >rigen.ăcatul 2 adică Fpăcatul din voinţăG 2 o#ul Fa fost î#*răcat cu haine de piele. $intea lui devine inferioară %i devine i#ple#entată de chipuri pă#9nte%ti %i senzuale. 'lă-iciunea voinţei este legată de ignoranţa raţiunii dlY_[V0 ca fiind opusă lui lYRe[S.ati#a este o î#*olnăvire a voinţei. >#ul î%i uită %i î%i pierde capacitatea de a conte#pla %i a recunoa%te pe 'u#nezeu %i divinul. Aici Sf9ntul $a8i# îi ur#ează Sf9ntului Lrigorie de "ssa.ăcatul este o alagere falsă %i un contrar fals %i o ar*itralitate a fiinţei. Răul este perversiunea li*eră a voinţei raţionale0 care ne întoarce de la 'u#neezu0 care îl contrazice pe 'u#nezeu %i întoarce la nee8istenţă. 6l a venit în fiinţă în li*ertate. Capacitatea pentru #i%care li*eră0 pentru circulaţie %i întoarcere nu s&a uscat %i nu a fost luată.entru Sf9ntul $a8i# Fna%tereG 2 lcYYse[S ca opusă lui lcYhe[S 2 este un sinoni# pentru păcatul original %i pentru păcătă%onie în general. Răul nu este Fe8istentG #ai înt9i ca %i o s9rguinţă %i în al doilea r9nd ca voinţă de none8istenţă.G /AI .ăcatul %i răul sunt #i%cări în Eos0 departe de 'u#nezeu. . . )i*ertatea o#ului nu a dispărut în cădere %i în păcat 2 a slă*it nu#ai. C%'e% *8+'+" >#ul a fost creat în li*ertate. Dnerţia naturii a crescut #ai #ult după cădere 2 a fost lovită deplin prin petele pati#ilor FnenaturaleG %i Fpara&fiziceG %i s&a îngreuiat. Cn aceste concluzii generale despre natura %i caracterul răului0 Sf9ntul $a8i# repetă ni%te opinii acceptate general. . 'ingurul lucru al acestui original <n accentul său pus pe factorii %oliţionali. Căderea a fost un act al voinţei %i păcatul constă #ai înt9i în voinţă 2 în condiţia lui sau în for#a lui. 'ecăderea o#ului este cel #ai #ult procl#ată în na%terea sa păcătoasă0 o na%tere din să#9nţă0 din pati#ă #asculină %i voluptatea ani#alelor săl*atice.entru acest #otiv aceasta este o eli*erare0 o cale de ie%ire din ro*ie %i opresiunea pati#ilor către li*ertate 2 o #utare de la pasivitate la activitate 2 de la pasivitate Mde la a fi inclus în rotaţia naturii never*aleN la #o*ilitate0 la creativitate %i la Fispitire. Aceasta se leagă de or*irea duhovnicească. Derarhia forţelor naturale ale sufletului este pervertită. Răul este slă*iciunea %i insuficenţa voinţei. Aceasta per#ite să dezvolte doctrina ascetică a FispitiriiG ca transfor#are a voinţei cu o #ai #are consistenţă. . . Căderea se #anifestă #ai înt9i în faptul că o#ul cade în posesiunea pati#ii.G Aici Sf9ntul $a8i# se apropie foarte #ult de Sf9ntul Lrigorie de "ssa %i de g9ndirea e8pri#ată în corpus areopagiticum. >*iectiv0 păcatul este calitatea de a nu #ai avea ie%ire din pati#ă 2 un cerc fatal: din na%terea pasională în nelegiuire %i păcăto%enie prin decădere la decăderea #orţii.rin această na%tere păcătoasă se răsp9nde%te decădeera %i slă*iciunea naturii care s&a acu#ulat în lu#e. Răul nu e8istă prin sine. Cn aceasta constă pro#isiunea învierii %i a eli*erării de su* puterea decăderii %i a păcatului. Răul are o natură Feliptică. Creat din suflet %i trup0 o#ul î%i pierde integritatea în cădere %i se rupe în două. . Raţiunea î%i pierde capacitatea %i puterea de a controla forţele de #ai Eos ale sufletului 2 o#ul pasiv 2 adică FpasionalG se su*ordonează forţelor ele#entare ale naturii sale %i este e8citat de ele 2 el se înv9rte în #i%carea dezordonată a acestor forţe.

Harurile date în taine tre*uie păstrate %i hrănite. nelegiuire – dY_bTV. Realizarea lor este datoria unei FispitiriG li*ere.uncte false de cristalizare se ridică în viaţa duhovnicească a o#ului. Se pot distinge trei tipuri de pati#i: m+ndria McarnalăN0 %iolenţa Msau uraN %i ignoranţa Mor*irea duhovniceascăN. Harul presupune suscepti*ilitate %i e8actitate. Harul prin taine îl eli*erează pe o#0 îl scoate din pri#ul Ada# %i îl une%te cu al doilea Ada#. u vizi*ilul ci o evaluare e8cesivă %i falsă a vizi*ilului este ceea ce este rău %i păcătos. Cn acela%i ti#p0 rezultatul luptei depinde de voinţa %i de alegerea ulti#ă. Cn <iserică Cntruparea continuă %i este î#plinită. 'in contră0 ne pierde %i ne rupe.entru acest #otiv0 toată structura duhovnicească iasă din ordine. Consecvent0 Fvizi*ilulG devine lipsit de sens c9nd devine netransparent0 c9nd acopere %i ascunde duhovnicescul0 c9nd este perceput ca ceva final %i suficent prin sine. . 6l tre*uie să î#plinească poruncile %i să activeze în sine ni%te principii *une. Sf9ntul $a8i# consideră că sinergis#ul dintre FvoinţăG %i FharG este evident. Acestă influenaţă de#onică este un factor destul de puternic. 6l tre*uie să devină desăv9r%it. . 'in nou: răul este o Eudecată păcătoasă despre lucruri cunoscute care sunt aco#paniate de folosinţa lor aparentă. 6ste o participare într&o na%tere curată %i castă din Hristos prin 1ecioara. Tainele %i FispiteleG sunt doi factori indisolu*ili %i indivizi*ili ai vieţii cre%tine. Cn ea e8istă doi poli: plăcerea %i #ărirea. Tre*uie să a*ordă# *otezul cu credinţă %i nu#ai prin credinţă pri#i# darurile 'uhului Sf9nt care ne sunt oferite. A# putea spune că este ilegalitate. Aceasta se leagă de viaţa personală a fiecărui cre%tin. 6l nu #ai poate gre%ii0 dar nu #ai tre*uie să păcătuiască. Hristos vindecă natura odată pentru totdeuna0 fără o participare a persoanelor individuale sau chiar independent prin participarea lor posi*ilă 2 chiar %i păcăto%ii vor fi înviaţi. Cntr&o astfel de transparenţă si#*olică să tot înţelesul %i Eustificarea e8istenţei. F.ati#a este un aranEa#ent fals al voinţei către ceea ce este #ai Eos0 către senzual0 în loc de duhovnicesc0 de ceea ce este #ai sus. Toc#ai pentru acest #otiv activitatea harului nu este nu#ai e8ternă %i nu este forţată. Cn *otez sunt oferite forţele sau energiile 2 Z`YVb[S 2 pentru o nouă viaţă sau posi*ilitatea unei noi vieţi. F5oinţaG presupune depozitarea harului. FDspitaG este #ai înt9i o luptă cu pati#ile0 căci ţelul FispiteiG este apatia. . Toc#ai în calitatea de a fi fals preferat senzualului sau vizi*ilului devine păcătos0 periculos0 veninos0 rău.ati#a este o #i%care nenaturală a sufletului0 printr&o iu*ire ilogică sau prosteacă %i ură faţă de ceva senzual sau de dragul a ceva senzual. . Cl ridică #ai presus de #ăsurile naturii 2 căci a început îndu#nezeirea. )u#ea pati#ii este eterogenă %i a#plă. Cn alte cuvinte0 este dezacord0 dezordine0 dezintegrare.ati#a este o supra@evaluare sau preferinţă0 o anu#ită afecţiune pentru lu#ea senzuală. 'u#nezeu c9nd se s#ere%te %i se pogoară tre*uie recunoscut %i încuno%tinţat.G Sf9ntul $a8i# repetă schiţa o*i%nuită a dezvoltării pati#ii: în Eurul i#aginii senzuale care este introdusă în suflet. 6ste o evaluare falsă asupra lucrurilor %i un co#porta#ent violent care este %i el fals fiindcă ne scoate de la scopurile genuine în golătatea %i i#pasul nee8istenţei. Cn aceasta constă te#a FispitiriiG %i a istoriei 2 a #i%cării spre înt9lnire0 a*negaţie de dragul îndu#nezeirii. Toţi tre*uie să fie eli*eraţi printr&o FispitireG personală. 5iaţa cre%tină începe cu o nouă na%tere0 în cristelniţă. Aceasta este nu#ai î#plinirea che#răii naturale a o#ului0 căci el a fost creat să crească0 să devină #ai sus dec9t sine.G Aceasta se leagă de *iserică ca trup al lui Hristos. Toţi sunt che#aţi la eli*erarea lor 2 cu Hristos %i în Hristos. 6ste lipsit de scop %i prin ur#are nu realizează ni#ic.avel în Lalateni AP A4: Fdar Hristos trăie%te în #ine. 'iver%i de#oni se pli#*ă în Eurul fiecărui suflet0 încerc9nd să îl ispitească0 să îi creeze interes faţă de senzual %i să acla#eze #intea %i suspiciunea duhovnicească.Sf9ntul $a8i# face o disctincţie clară între ace%ti doi factori: natură %i %oliţie sau %oinţă. >#ului îi este dat Fharul inocenţeiG 2 ]jS dYVbVW]seTVS. Cn acela%i ti#p Sf9ntul $a8i# accentuiază că o#ul se găse%te constant su* influenţa secretă a forţelor de#onice. u#ai prin voinţă ele se pot schi#*a în activitatea >#ului ou. Cn acest sens este o pervertire a ordinii naturale0 o distorsiune a perspectivei. 6ste darul lui 'u#nezeu. Cn fiecare suflet Hristos tre*uie să se nască %i să Fdevină întrupatG din nou 2 după cu# scrie Sf9ntul . Răul înse#nă a preferinţă spre senzual. 'in nou0 calea pogor9rii %i a urcu%ului u#an0 înt9lnirea tainică a lui 'u#nezeu %i a o#ului este în Hristos. . 6ste #ai #ult Flegea naturalăG care este înscrisă în natura o#ului ca o cerere de a trăi Fîn /A. F5izi*ilulG tre*uie să se#nifice %i să #anifeste Finvizi*ilulG 2 adică duhovnicescul. )egea for#ează în general o contra*alanţă la ilegalitate %i lipsă de legiuire. Răul %i pati#a au o natură dina#ică.

6ste un fel de lipsă de sensi*ilitate faţă de iritaţii. Una din datoriile FispiteiG este organi$area sufletului. Acesta este factorul a-stinenţei. u#ai /A? .G . F1acereaG începe cu frica lui 'u#nezeu %i este î#plinită în frică. Aceasta i#plică0 pe de o parte0 e8ercizarea si#ţurilor %i pe de altă parte o luptă mentală. $intea tre*uie să Fdo#ineG o#ul căci ea este centrul tuturor puterilor sufletului. F1acereaG ascetică0 activitatea ascetică este depă%irea %i epuizarea #9ndriei păcătoase care este î#plinită în iu*ire.rin conte#plare lu#ea poate înţelege că această Flege naturalăG este #ăsura %i voinţa lui 'u#nezeu0 care a fost sta*ilită pentru ceea ce e8istă.G )ui i s&a dat o lege scrisă0 legea poruncilor. 5ictoria asupra pati#ilor este organizarea pri#ară.? Această cunoa:tere însea#nă contemplare.G Sf9ntul $a8i# nu#e%te această iu*ire dldis. Acestea sunt trei e8presii diferite ale unei singuri legi0 o singură dese#nare %i o che#are la viaţa u#ană. Sunte# forţaţi să tăie# %i să eradică# înclinaţile %i predilecţile voinţei. Cn acela%i ti#p ti#p #intea începe să vadă clar %i se #aturizează în conte#plaţie cu scopul de a devenii capa*ilă să se ridice #ai sus. )egea este ordine0 #ăsură0 ar#onie0 coerenţă %i structură. $ai t9rziu0 erosul divin răsare toc#ai din înălţi#ile acestei vieţi tainice. Tre*uie să <ndurăm aceste Fpati#i involuntare0G aceste suferinţe0 fără să pl9nge# lipsa de *ucurii. Tre*uie *arată calea către ispite. . Cn ea0 principalul lucru nu sunt acţiunile e8terne definite0 ci lupta lăuntrică. 6ste nu#ai un prototip 2 un prototip al 6vangheliei %i al legii duhovnice%ti0 care este #ai ad9ncă %i #ai înaltă dec9t natura %i care îl duce pe o# la 'u#nezeu. Aici facerea se întoarce de la pozitiv la negativ. Cn ea e8istă stadii %i este este toc#ai ele#entul Fispitei0G succesului %i al desăv9r%irii. 6patia %i gnosis duc la iu*ire divină. Această enu#erare a celor cinci Fconte#plaţiiG pare că #erge înapoi la >rigen %i se găse%te %i în 6vagrie . $ai e8istă un aspect 2 Fpati#ile involuntare0G suferinţele. u nu#ai că tre*uie să tăie# pati#ile ci %i să face# *inele. >ri%icu#0 este foarte greu pentru o# în slă*iciunea lui căzută să fie condus nu#ai de această Flege naturală. Du*irea dă na%tere la cunoa%tere0 >gnosis. Du*irea scoate frica 2 o schi#*ă într&un tre#urat reverent. Aceste forţe #ai Eoase0 dar naturale0 ale sufletului tre*uie direcţionate în spre ţeluri care sunt genuine %i divine prin puterea discreţiei raţionale. Catarsis înse#nă organizare 2 or9nduirea %i restaurarea adevăratei ierarhii a valorilor. $ai #ult0 ispita %i testarea prin suferinţă0 tristeţea de suferinţă. Du*irea răsare %i a*soar*e toate #i%cările duhovnice%ti în #ăsura în care cre%te FispitaG %i este încoronată %i se ter#ină cu iu*irea. 6ste %i #ai greu să depă%i# ura %i #9nia. $arcul Ascetul a scris despre pati#ile Fli*ereG %i FinvoluntareG. F1acereaG ascetică 2 iWdv[S 2 sau Fo filosofie practicăG este depă%irea sau eradicarea pati#ii din sufletul u#an. 68istă cinci te#e pri#are ale cunoa%terii sau conte#plaţiei: cunoa%terea lui 'u#nezeuP cuno%aterea vizi*iluluiP cunoa%terea invizi*iluluiP cunoa%terea providenţei lui 'u#nezeu %i cunoa%terea Eudecăţii lui 'u#nezeu. Cn conţinut aceasta este aceia%i lege a naturii0 dar este e8pri#ată %i e8pusă diferit. curăţirea %i depă%irea g9ndurilor cuiva. Aici este rezolvată pro*le#a ascetic0 căci altuc#va pericolul păcatului este generat din nou. $ai înt9i0 dorinţa %i pati#a tre*uie controlate 2 puse într&o structură strictă a sufletului. Du*irea este a*negaţia co#pletă %i lipsa de egois#0 c9nd sufletul nu vede ni#ic #ai #ult dec9t cunoa%terea lui 'u#nezeu.entru a te#pera lipsa de te#epranţă %i griEă i&a ceva #ai #ult. Acesta este aspectul for#al. $ai înt9i0 sunt cunoscute nu#ai te#elii 2 logoi 2 ale e8istenţei naturale0 apoi lu#ea intelectuală devine de înţeles. Tre*uie scoase g9ndurile în ti#p ce ne centră# atenţia pe altceva0 pe discipliarea în rugăciune %i so*rietate duhovnicească 2 sau tre*uie să le neutraliză# în ti#p ce cultivă# un fel de indiferenţă faţă de ele în sine. Cn esenţă0 acesta este o tristeţe lu#ească %i rea0 o pati#ă nestafisfăcută0 dorinţa de *ucurii. $intea tre*uie să î%i do*9ndească centrul %i spriEinul în 'u#nezeu. Astfel forţele pasionale ale sufletului sunt su*Eugate0 #ai #ai ră#9ne ceva. Aici de o*icei se apelează frecvent la #etode de terapie drastice. 'in nou0 %i aici e8istă stadii. . 6patia nu se ter#ină cu o si#plă superstiţie a pati#ilor ci se#nifică %i un anu#it stadiu pozitiv a sufletului. Cn esenţă0 este purificare0 catarsis %i eli*erare faţă de slă*iciunile %i cătu%ele senzuale. Toc#ai pentru acest #o#ent nu este suficentă.oti%ul legii ca o #ăsură0 #ai internă dec9t e8ternă este i#portant. Fconte#plare naturalăG 2 adică Eudecarea #ăsurilor divine ale e8istenţei. Du*irea este li*eră.onticul. Curtarea iu*irii curate %i indivizi*ile este li#ita %i datoria FfaceriiG ascetice.confor#itate cu natura. 6ste #ai si#plă0 #ai co#prehensi*ilă %i #ai accesi*ilă.

Cn penetrarea conte#plativă la sursele %i la te#eliile creative ale e8istenţei0 #intea u#ană devine ca cea divină 2 devine un )ogos #ic care reflectă pe #arele )ogos. Aceasta este nivelul %i condiţia adevăratei rugăciuni. . <iserica este chipul %i ase#ănarea lui 'u#nezeu fiindcă este unită: Fcăci prin harul credinţei0 î#pline%te în credincio%i aceia%i unitate nea#estecată pe care Creatorul0 care produce toate0 o produce în diferite lucruri e8istenţe prin introspecţile lui nesf9r%ite ale înţelepciunii. Toate ideile lui pot fi găsite în scriitori %i învăţători #ai ti#purii. u v&a #ai ră#9ne ni#ic afară de 'u#nezeu 2 c^]XS rh_`. <iserica este ase#ănarea o#ului0 un fel de >macro@umanitate. Totul îl v&a #anifesta pe 'u#nezeu. 'u#nezeu v&a fi toate în toţi. C%i găse%te lini%tea faţă de toate *unele a%eză#inte ale lui 'u#nezeu %i astfel este î#plinită taina unităţii inefa*ile. Cn conte#plare0 #intea cunoa%te lu#ea intelectuală %i pe cea #entală %i pe 'u#nezeu ca %i Creator0 >feritor %i Judecător. Aceasta nu înse#nă că li*ertatea v&a fi redefinită ca *ine. u#ai prin ilu#inare duhovnicească #intea poate o*ţine capacitatea de a recunoa%te energiile )ogosului care sunt ascunse %i secrete su* acoperă#inte senzuale. 'ar nu este li#ita sau v9rful urcu%ului duhovnicesc. Apoi v&a venii sf9r%itul lu#ii. . $intea se ridică #ai sus de for#e %i idealuri %i co#unică cu unitatea divină %i cu pacea.rin conte#plaţie Sf9ntul $a8i# înţelege în general nu nu#ai percepţia si#plă a lucrurilor după cu# sunt ele oferite în e8istenţa zilnică0 ci o intuiţie duhovnicească unică %i un dar cu o ilu#inare *enefică. FCunoa%terea teologicăG sau Fcunoa%terea neuitatăG este realizată nu#ai prin ispite. Şi aici0 Sf9ntul $a8i# este #ai aproape de 6vagrie . Conte#plaţia este o cuno:atere a ogosului0 percepţia lu#ii în 'u#nezeu sau a lui 'u#nezeu în lu#e după cu# este ea i#plantată în si#plitatea divină inco#prehensi*ilă. Cn general0 Sf9ntul $a8i# nu a fost destul de original în ascetis#ul lui. Totul se v&a opri0 se v&a a%eza. Sf9ntul $a8i# vor*e%te #ult %i în detaliu despre Hristos #i%c9ndu&se tainic %i trăind în sufletele care cred. Sf9ntul $a8i# voie%te nu#ai să accepte doctrina acceptată0 dar oferă o sinteză %i nu o co#pilaţie. Conte#plaţia este insepara*ilă faţă de rugăciune. Acesta este unul din #otivele Sf9ntului $a8i# pentru ascetis# 2 o viaţă în Hristos.G <iserica une%te pe toţi credincio%ii în sine. Cn esenţă cre%tinul călătore%te toată calea cu Hristos0 căci 6l trăie%te în Hristos %i Hristos în 6l. S&ar putea /AB . Cn acela%i ti#p <iserica este chipul %i ase#ănarea întregii lu#i0 un fel de microcosmos. 6a cunoa%te Trei#ea transu*stanţială în această lu#e %i este reînnoită în chipul Trei#ii. >#ul se v&a ridica în lu#e sau cu lu#ea ca o parte din întreg0 ca %i #arele în cel #ic. Cn reflecţile lui eshatologice Sf9ntul $a8i# este foarte aproape de Sf9ntul Lrigorie de "ssa %i prin el de >rigen. Cn adăugire0 el a respins rezolut conEuncturile %i concluzile #etafizice ale lui >rigen. 6l a purtat în #inte evlavia %i pietatea lui >rigen %i a schi#*at&o în propria lui sinteză. Totul v&a devenii un si#*ol perfect al unui singur 'u#nezeu.rin 6vagrie0 el a pri#it #o%tenirea lui >rigen. . u înse#nă încă0 căci li*ertatea sau voinţa este o realitate specială care nu este în nici un fel redusă la ceva. Sf9ntul $a8i# po#ene%te *inecunoscuta analogie a fierului înro%it în foc. Cntreaga lui schemă a g+ndirii este aceia%i: dezintegrarea %i restaurarea ar#oniei pri#ordiale 2 adică apocatasta$a. Ti#pul %i #i%carea vor înceta. $ai #ult0 Hristos une%te %i reune%te în sine creaţile lui care %i&au pri#it e8istenţa de la 6l. dar o apocastasta$ă a naturii0 nu a li*ertăţii. F aturaG v&a fi restaurată în întregi#e. Soarta o#ului este decisă în <iserică. Totu%i0 în focul divin nici natura0 nici o#ul %i nici chiar Fdespotis#ulG o#ului sau li*ertatea lui nu vor fi consu#ate. .la final #intea care este întărită în FispităG îl poate cunoa%te pe 'u#nezeu.artea sa vizi*ilă v&a #urii0 dar v&a fi înviată din nou în ziua o*soletă a a%teptatei învieri. C#plinirea poruncilor îi une%te cu Hristos0 căci ele sunt energiile lui. 'ecăderea nu v&a #ai e8ista.a%te. >ri%icu#0 #intea tre*uie să părăsească lu#ea #entală %i pe cea intelectuală %i să urce %i #ai sus la întunericul tainic al divinităţii. Conte#plarea duce la Hristos0 )ogosul întrupat0 ca %i la sursa %i centrul unei lu#i ideale.e cul#i ere#itul devine te#plul %i schitul )ogosului. Aceasta este căsătoria %i întronarea )ogosului. Un alt #otiv se întoarce la Sf9ntul Lrigorie: conte#plarea Trei#ii. Aici el se spiEină pe Sf9ntul Lrigorie de azianz0 în special pe 7raţile Sf9ntului Lrigorie la Crăciun %i . Acesta este un al doilea stadiu al restaurării duhovnice%ti 2 apoCatastasis. Cnvierea v&a fi o rena%tere %i o ani#aţie.onticul. )u#ea v&a #uri căci se v&a ra#olii.? <iserica i&a for#ă %i cre%te p9nă ce îi aco#odează %i îi preînchipuie pe toţi cei care i&a che#at %i ales. Acesta este ţelul %i pro*le#a FispiteiG 2 înt9lnirea cu 'u#nezeu %i gustarea sau pre& gustarea e8tazului divin.

entru alţii0 %oinţa lui 'u#nezeu v&a ră#9ne un act e8tern.crede că Sf9ntul $a8i# a vor*it despre această originalitate sau iraţionalitate a voinţei din e8perienţa luptei ascetice.B.B4 p9nă în septe#*rie . u#ai ei vor pri#ii co#uniune cu 5iaţa0 în ti#p ce răi care au căzut în g9ndurile %i dorinţele lor vor fi departe de 'u#nezeu0 goliţi de viaţă %i în decădere %i #oarte continuă. . Ca %i ascet %i teolog care a apărat realitatea li*ertăţii u#ane %i a voinţei u#ane în Hristos0 Sf9ntul $a8i# nu s&a putut aEuta să fie în contradicţie cu >rigen %i origeni%ti în intelectualis#ul lor.?B&. Toată natura v&a fi restaurată în #ăsurile ei pri#ordiale %i naturale în apocatasta$ă. 'u#nezeu v&a da păcăto%ilor %i v&a întoarce tot ce au pierdut prin păcat0 restaur9nd sufletele lor în plinătatea forţelor %i a capa*ilităţilor lor naturale. 6i vor pri#ii capacitatea cunoa%terii duhovnice%ti %i evaluare #orală. .G Cu o puternică forţă se v&a pătrunde la Eudecata de apoi. V. Sf9ntul $a8i# face o disticnţie între <ndumne$eire prin har 2 /L3. u#ai drepţii vor fi capa*ili de *ucurie %i savurare.?.?AN0 papa Adeodatus M.. . Sf9ntul $a8i# a aEuns la această concluzie toc#ai din doctrina precisă a celor două voinţe %i două energii.ro*a*il că ei vor pierde a#intirea păcatului %i vor venii la o anu#ită înţelegere 2 ]j ci[lYReh[.&. 6i nu vor gusta viaţa %i vor fi chinuiţi din cauză că nu s&au pocăit0 de con%tinţa căii nesi#ţite pe care au a*ordat&o p9nă la sf9r%it. . Cn *una&e8istenţă0 căci ea nu poate fi oferită din afară0 nu poate fi oferită fără acceptarea %i crearea iu*irii.?A&. 6i îl vor cunoa%te pe 'u#nezeu. Sf9ntul $a8i# respinge deschis concepţia lui >rigen de apocatasta$ă. Singur0 răul %i păcatul e8istă nu#ai în voinţă0 dar aceasta nu înse#nă că ele se vor dispersa ca fanto#ele.K1X – %i unire sau unificare fără har RLKL 3TX V.B&. Sf9ntul $a8i# nu asu#ă că cuno%terea clară a adevărului tre*uie să deter#ine inevita*il voinţa adevărului.entru oa#enii care %i&au ţinut puterile lor naturale în FispităG v&a fi *ucurie %i repaus.. S"&*6+' Ec+8e&"c Ş%#e C#păratul Constans DD M.entru a recuno%ate *inele nu înse#nă al iu*ii sau a îl alege. Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul a fost în cur9nd acuzat de definiţia credinţei Sindoului 6cu#enic Şase.B/N. . Cndu#nezeirea este ţelul creaţiei %i tot ceea ce a venit în fiinţă a venit pentru acest #otiv. 6l a reu%it să ră#9nă în *une relaţii cu papa 5italian M.?BN %i cu papa Agato M. Actele sunt păstrate în originalul grec M$ansi //0 /3I& 3AAN %i în două versiuni latine. Aici Sf9ntul $a8i# este de partea Sf9ntului Lrigorie de "ssa. >#ul este capa*il de a nu se îndrăgosti cu *inele recunoscut. .BN a fost asasinat în *aia sa în .I?&.-/&. Aceasta nu este o co#uniune ne*enefică. u#ai oa#eni de *unăcredinţă0 oa#eni cu aspiraţii drepte vor găsi satisfacţie în destinul lui 'u#nezeu %i li#ita %i plinirea vieţilor lor în iu*ire %i *ucuria co#uniunii cu 'u#nezeu. Cndu#nezeirea tre*uie acceptată %i e8peri#entată în li*ertate %i iu*ire. >#ul este che#at la creativitate %i la #uncă0 che#at la instalarea voinţei lui 'u#nezeu în a sa. 68tazul %i *ucuria sunt posi*ile nu#ai prin concordanţa li-eră a %oinţei umane cu %oinţa di%ină0 printr&o î#plinire li*eră %i creativă a definiţilor u#ane0 prin ilu#inare %i transfor#area voinţei în creaţie prin porunci.BIN a schi#*at poliţele religioase ale lui Cosnatns DD.. 6i nu vor pri#ii co#uniune cu *inecuv9ntările lor 2 _` ]j bhrcrh[ ]RY dlVr\Y. 'upă noţiunile Sf9ntului $a8i#0 nu este 'u#nezeu cel care îi v&a pregăti chinul păcătosului în ziua Eudecăţii. 1ără să se ase#ene iuţelii Sinodului 6cu#enic Cinci al lui Dustinian0 Sinodul 6cu#enic Şase a durat apro8i#ativ zece luni0 din noie#*rie . Totul v&a fi îndu#nezeit 2 'u#nezeu v&a fi în toţi %i în toate.N0 papa 'onus M. 'u#nezeu în iu*irea sa ne#ăsurată v&a î#*răţi%a toată creaţia0 *inele %i răul.?. )ogosul v&a fi toate pentru toţi0 dar nu v&a e8ista nu sa*at *inecuv9ntat %i o odihnă pentru toţi. u prin violenţă. . Aceasta v&a fi tristeţea %i supărarea ulti#ă.entru cei nedrepţi se v&a descoperi ca o flacără arz9ndă care încorsetează. Cn scrisoarea să către /A3 . Tuturor li se v&a per#ite să se *ucure în iu*ire %i în *ucurie %i toţi se vor *ucura într&un fel si#ilar MFanalogicGN. Tot ceea ce e8istă co#unică cu 'u#nezeu în #ăsura în care î%i are e8istenţa de la 6l %i î%i #enţine puterile active. Cn î#plinirea soartelor 'u#nezeu v&a restaura în întregi#e creaţia sa nu nu#ai în nee8istenţă ci %i în e8istenţa ve%nică.B/.entru drepţi0 focul divinităţii v&a fi descoperit ca %i o lu#ină care ilu#inează.K1X.entru cei nepregătiţi v&a fi nu#ai durere %i nelini%te. 1iul său0 Constatin D5 M. 'istincţia soartei dincolo de #or#9nt este *aza finală %i Eustificarea Fispitei.

. Şi în 'uhul Sf9nt0 'o#nul %i dătătorul vieţii0 care purcede de la Tatăl %i este închinat %i #ărit cu Tatăl.G 'in #o#ent ce Scaunul Apostolic al Ro#ei are o astfel de #ărturisire de credinţă0 din #o#ent ce scaunul apostolic al Ro#ei Fnu poate gre%iiG 2 nu se #ai face nici o #enţiune despre papa Honoriu 2 papa Agaton îl roagă pe î#părat ca #ărturisirea credinţei să fie acceptată de toată <iserica. . în două persoane %i su*zistenţe0 dar spune# că 'o#nul Disus Hristos are două naturi la fel cu# are două voinţe naturale %i operaţii0 divină %i u#ană: operaţia divină %i cea u#ană o are în co#un cu Tatăl din ve%nicieP cea u#ană a pri#it&o de la noi0 luată din natura noastră în ti#p.ersoane una este esenţa sau su*stanţa sau natura0 adică una este 'u#nezeirea0 una ve%nicia0 una puterea %i una î#părăţia0 una #ărirea0 una adoraţia0 una voinţa esenţială %i operaţia Trei#ii Sfinte %i esenţiale0 care a creat toate lucrurile %i le conţine.G Cn ră#ă%iţa lungii sale scrisori către papa Agaton se prezintă %i se co#entează te8tele *i*lice care descoperă două voinţe în Hristos.. C9nd #ărturisi# două naturi %i două voinţe naturale %i două operaţii naturale în 'o#nul Disus Hristos0 nu afir#ă# că ele sunt contrare sau corespund un alteia Mca cei care gre%esc de la calea adevărului %i din ceea ce face tradiţia apostolicăN. $ărturisi# că fiecare din naturile )ui î%i are propria proprietate că divinul are toate lucrurile care sunt divine fără de nici un păcat. Ci #ărturisi# cele două naturi ale Sale0 7natura@ Sa u#ană prin care e8istă. dar c9nd face# o #ărturisire cu oprivire la cele trei persoane ale Sfintei Trei#i0 1iul lui 'u#nezeu sau 'u#neezeu Cuv9ntul %i de taina acestei adora*ile icono#nii după carne0 afir#ă# că toate lucrurile sunt du*le într&unul %i acela%i 'o#n Disus Hristos după tradiţia evanghelică. )ogosul lui 'u#nezeu este neconfuz0 insepara*il %i neschi#*at.apa Agaton a ţinut un sinod la Ro#a..G )unga scrisoare a papei Agaton către î#păratul Constantin D5 conţine o e8presie deplină a pri#atului ro#an0 o e8presie deplină a con%tiinţei Ro#ei de poziţia ei în <iserică. 6l apoi prezintă catene din citatele părinţilor care susţin doctrina celor două voinţe în Hristos0 ur#ate de co#entarii la catene.. Recuno%ate# că fiecare 7din cele două naturi@ ale unuia %i aceluia%i )ogos întrupat. .. Aceasta este e8presia curată a evlaviei.. Aceasta este profesiunea adevărată %i i#aculată a religiei cre%tine0 care nu a fost inventată de în%elăciunea u#ană0 ci care a fost învăţată de 'uhul Sf9nt prin apostoli. Trei#ea în unitate %i unitatea în Trei#eP o unitate în ceea ce prive%te esenţa0 dar o Trei#e de persoane sau Dpostase 7su*zistenţe@. 'in aceste .este tot0 papa Agton leagă pri#atul Ro#ei %i acceptarea Ro#ei a celor Fcinci sinoade ecu#enice sfinte. oi detestă# egal *lasfe#ia diviziunii %i a a#estecării. Aceasta este doctrina irepresi*ilă a sfinţilor apostoli. Această lipsă de evlavie să fie departe de ini#ile credincio%ilor nu ca fiind separate.. FAcesta este rolul adevăratei credinţe0 care este #aica duhovnicească a celui #ai lini%tit i#periu0 <iserica apostolică a lui Hristos0 at9t în proprietate c9t %i în adveristate ţinute %i apărate cu energieP care după cu# este dovedit de harul lui 'u#nezeu nu a gre%it niciodată de la calea tradiţiei apostolice0 nici nu a fost lipsită de inovaţile eretice0 ci de la început a pri#it credinţa cre%tină de la înte#eietorii ei0 apostolii lui Hristos %i a ră#as nepervertită p9nă la final0 după pro#isiunea divină a lui 'o#nului %i $9ntuitorului0 pe care l&a vor*it în evanghelii spun9nd: F. Aceasta este tradiţia apostolică %i cea evanghelică0 pe care #aica duhovnicească a fericitului i#periu0 <iserica Apotolică a lui Hristos o ţine.î#păratul Constantin D5 papa Agaton0 după ce a scris că este dificil să se găsească persoane co#petente care să fie tri#ise la sinod0 oferă o #ărturisire a credinţei din scaunul apostolic ro#an. ..apa a tri#is o scrisoare a acestui sinod cu legaţii lui.etre0 iată Satana a voit ca să te sucească precu# gr9ulP dar #&au rugat pentru tine ca să nu e%ueze credinţa ta. Ceea ce se spune despre Sf9nta Trei#e este esenţial un nu#ăr singular pe care îl înţelege# că se referă la natura celor trei persoana consu*staţiale.. $ărturisi# că Trei#ea are o voinţă naturală0 o putere0 o operaţie0 o do#nie0 o #aiestate0 potenţă %i #ărire. /H4 . F$ărturisi# Sfinta %i nedespărţita Trei#eP adică0 Tatăl0 1iul %i 'uhul Sf9nt de a fi o divinitate0 o natură %i o esenţă. C9nd vei fi convertit0 întăre%te pe fraţii tăi.. FCrede# în 'u#nezeu Tatăl0 făcătorul cerului %i al pă#9ntului %i a tuturor celor văzute %i nevăzute %i într&unul născut 1iu al lui 'u#nezeu care a fost născut #ai înainte de toate veacurile0 'u#nezeu adevărat din 'u#nezeu adevărat0 lu#ină din lu#ină0 născut iar nu făcut0 din esenţa Tatălui0 din aceia%i esenţă ca a TatăluiP prin care s&au făcut toate lucrurile din cer %i de pe pă#9nt. Cn această scrisoare e8istă o #ărturisire #ai deplină a credinţei.

'upă cu# #ărturisi# că e8istă două naturi %i esenţe0 du#nezeirea %i u#anitatea0 neconfuze0 indivizi*ile %i neschi#*ate 7unite@0 la fel %i regula evalviei ne instruie%te că e8istă două voinţe naturale %i două operaţii naturale0 ca o# %i 'u#nezeu desăv9r%it0 unul %i acela%i do#n Disus Hristos. .ărinţi %i a <isericii >rtodo8e.4A&.ilat0 a suferit0 a fost în#or#9ntat %i a înviat din nouP s&a suit la ceruri %i %ade de&a dreapta Tatălui %i v&a venii din nou să Eudece vii %i #orţii0 a cărui î#părăţie nu v&a avea sf9r%it. Toţi cei care au învăţat %i spun că e8istă o voinţă %i o operaţie în 'o#nul Disus Hristos îi anate#atiză#.. )a sesiunea a %asea a Sindoului 6cu#enic Şase s&a luat o acţiune directă asupra răspunsului scrisorilor papei Agaton %i a profesiunii de credinţă. )ogosul nu a fost schi#*at în natura cărnii %i nici carnea schi#*ată în natura )ogosului0 căci a#*ele au ră#as ceea ce sunt prin natură.atriarhul $acarie %i ucenicii lui0 reprezentaţi de #onoteliţi0 %i&au /H/ . să spună dacă se pleacă forţei 2 c[ e]_[m_`e[ ]j ZqYdbh[ 2 cu privire la sugestile tri#ise de Agaton0 papă a vechii Ro#e %i de acest sinod. F oi ne s9rgui# ca co##on!ealthul i#periului nostru cre%tin să fie arătat #ai su*li# dec9t toate naţiunile0 căci în el s&a înte#eiat scaunul lui . . S&a spus că î#păratul a zis: Ffie ca Leorge sf9ntul nostru arhiepsicop al ora%ului nostru %i fie ca $acarie0 venera*ilul arhiepiscop de Antiohia. 'iscerne# nu#ai prin conte#plaţie distincţia între naturile unite în 6l care neconfuz0 insepara*il %i neschi#*at au fost co#puse. 6ste evident că papa Agaton a voit să tri#ită o delegaţie respecta*ilă la Constantinopol. Scrisoarea continuă accentu9nd că a fost credinţa %i această credinţă a fost a%ezată la sinodul lateran la care a fost prezidat papa $artin D. A fost răstignit su* .atriarhul $acarie al Antiohiei a refuzat să fie de acord. Răspunsul a fost afir#ativ pentru Leorge %i epsicopii plecaţi ai patriarhatului Constantinopolului.G .ărinţi. Acesta este Sf9ntul Teodor de Tars M.ărinţilor care sunt în#agazinate în patriarhatul #eu %i a# găsit că toată #ărturiile sfinţilor părinţi care sunt conţinute în aceste sugestii sunt de acord %i nu diferă de Sfinţii .etru0 prinţul apostolilor0 prin autoritatea cărora naţiunile cre%tine cinstesc %i venerează cu noi0 prin reverenţa apostolului . 68istă %i o apologie în înt9rzierea tri#iterii legaţilor. 6le sunt înălţi#ea divinităţii %i s#erirea cărnii0 fiecare natură păstr9nd după unire caracterul ei propriu fără nici un defect0 fiecare for#ă acţion9nd în confor#itate cu cealaltă care îi este proprie. FA# e8a#inat toată forţa sugestilor tri#ise de sfinţia voastră de către Agaton0 sf9ntul papă al vechii Ro#ei %i de acest sinod %i a# scrutinizat lucrările . Tre*uie notat că papa Agaton #enţionează că el a nădăEduit ca Ffratele lui episcopul Teodor0 arhiepiscopul %i filosoful insulei $arii <ritanii a fost capa*il să participe la sindoul ţinut în Constantinopol.F$ărturisi# că Trei#ea Sf9ntă %i consu*stanţială0 'u#nezeu )ogosul care a fost născut din Tatăl #ai înainte de toţi vecii0 în zilele din ur#ă ale lu#ii pentru noi %i pentru #9ntuirea noastră s&a pogor9t din cer %i a fost întrupat de la 'uhul Sf9nt %i de la 1ecioara0 sf9nta0 i#aculata %i pururea fecioara $aria0 $aica lui 'u#nezeu care a fost născut din ea %i a devenit o#0 'u#nezeu din 'u#nezeu Tatăl0 dar o# după feciora $aria0 întrupat din carnea sa cu un suflet raţional %i inteligent: dintr&o esenţă cu 'u#nezeu Tatăl cu privire la du#nezierea Sa %i de o esenţă cu noi cu privire la u#anitate %i ase#enea cu noi cu e8cepţia păcatului.G Te8tul de acord al episcopilor su*iecţi ai Constantinopolului este: Fnoi0 'o#nul nostru accept9nd învăţăturile sugestilor tri#ise sfinţiei voastre de Agaton0 papă al vechii Ro#e %i a altor sugesti care au fost adoptate de sinodul su* care se află %i ur#9nd sensul conţinut aici0 profesă# %i crede# în 'o#nul Disus Hristos0 'u#nezeu adevărat0 că e8istă două naturi neconfuze0 neschi#*ate0 nedivizate %i două voinţe naturale %i două operaţii naturale. $ărturisi# unul %i acela%i fiu născut0 'u#nezeu )ogosul0 do#nul Disus Hristos0 nu unul în altul sau adăugat unul în altul0 ci acela%i în două naturi 2 în du#nezeire %i în u#anitate după unirea ipostatică.etru.G Te8ul grec are un final u%or diferit. )ogosul a lucrat ceea ce îi este propriu )ogosului %i carnea cea ce îi este propriu cărniiP din care una străluce%te cu #inuni0 cealaltă se pleacă dincolo de inEurii.34N0 diaconul grec care a fost reco#andat de #onahul african Adrian pentru a u#ple poziţia de Arhiepiscop de Canten*ur". F u spun că e8istă două voinţe %i operaţii în iconomia întrupării 'o#nului Disus Hristos0 ci o voinţă %i o operaţie teandrică. Aceasta este ceea ce ne învaţă tradiţia apostolică %i cea evanghelică a Sfinţilor .G FCn acest do#n al nostru0 Disus Hristos0 1iul lui 'u#nezeu0 îl încuno%tinţă# că e8istă din două naturi neconfuze0 neschi#*ate0 indivizi*ile0 diferenţa naturilor nefiind în nici un caz luată de unire0 ci proprietăţile naturii fiind păstrate %i fiind în acela%i fel păstrate într&o persoană %i Dpostas 7su*zistenţă@0 fără să fie î#pră%tiat %i divizat în două persoane %i fără să fie confuză într&o natură co#pusă. Scrisoarea s&a ter#inat cu accentul pe pri#atul ro#an.onţiu ..rin ur#are0 î#i dau apro*area lor %i profesez ceea ce cred.

G Cn lunga sa ediţie de credinţă Sindoul 6cu#enic Şase se reafir#ă Crezul de la icea0 Crezul Sinodului 6cu#enic al 'oilea %i apoi se recită definiţia credinţei Sinodului de la Calcedon la care adaugă: F'efinind toate acestea declară# că în 6l e8istă două voinţe naturale %i două operaţii naturale indivizi*ile0 inconverti*ile0 insepara*ile0 neconfuze0 după învăţăturile Sfinţilor .ersoană0 căci de%i sunt unite fiecare natură voie%te %i face lucruri cuvenite ei indivizi*il %i fără confuzie.etru care au #urit ca episcopi ai acestui ora% %i au g9ndit la fel cu noi. A# e8a#inat scrisoarea sinodală a lui Sofronie de *inecuv9ntată po#enire0 la un anu#it #o#ent patriarh al Sf9ntului ora% al Derusali#ului %i a# găsit în confor#itate cu adevărata credinţă %i cu învăţăturile apostolice %i cu cele ale . . Cel a lui Chir al Ale8andriei0 a lui .rin ur#are0 #ărturisi# două voinţe %i două operaţii0 care se potrivesc în 6l pentru #9ntuirea nea#ului o#enesc. Recunoa%te# #inunile %i suferineţele ca fiind ale unei peroane."rrhus0 . )a sesiunea a treisprezecea patriarhul $acarie a fost depus %i s&a conda#nat #onotelis#ul. )e respinge# ca fiind otrăvitoare sufletului.prezentat poziţile lor în ti#pul sesiunilor cinci %i %ase. Acţiuni î#potriva patriarhului $acarie au început nu#ai la sesiunea a unsprezecea %i au continuat în sesiunea a doisprezecea. Apoi definiţia continuă concluzion9nd: Fcăci nu vo# ad#ite o singură operaţie naturală în 'u#nezeu %i în creatură0 la fel cu# nu o e8altă# la esenţa divină care este creată %i nici nu aduce# Eos #ărirea naturii divine unui loc care se cuvine creaturii. F'upă ce a# reconsiderat0 după pro#isiunea pe care a# făcut&o în faţa înălţi#ii voastre0 scrisorile doctrinare ale lui Serghei0 odată patriarh al acestui ora% proteEat de 'u#nezeu către Cirus0 care era atunci episcop de 1asis %i lui Honoriu0 odată papă a vechii Ro#e0 la fel de *ine ca %i scrisoarea lui Honoriu către Serghei0 a# găsit că aceste docu#ente sunt destul de străine dog#elor apostolice0 declaraţilor Sfintelor Sinoade %i tuturor părinţilor %i că ele ur#ează învăţăturile false ale ereticilor. Aceste două voinţe nu sunt contrare una alteia 2 după cu# cred ereticii0 ci voinţa sa u#ană ur#ează %i nu este rezistentă %i respingătoare0 ci #ai #ult su*iectul voinţei lui divine %i o#nipotente.ăstr9nd neconfundarea %i indivizi*ilitatea0 scurtă# această #ărturisire0 crez9nd că 'o#nul nostru Disus Hristos este unul din Trei#e %i după întrupare 'u#nezeu adevărat0 spune# că naturile lui au răsărit în ipostasul lui în care a îndeplinit #inuni %i a îndurat suferinţe0 prin toată conversaţia lui iconomică 2 Z[u _UsS V`]_` ]jS _T^_Y_b^jS dYVe]W_njS 2 %i nu în aparenţă ci în faptă %i aceasta prin diferenţa naturii care tre*uie cunoscută în aceia%i . Cel al lui Teodor0 odată episcop de 1aran0 de trei ori *inecuv9ntatul episcop Agaton0 papă al vechii Ro#e0 în sugestia sa către puternicul C#părat0 respins din cauza că au fost orientaţi contrar credinţei noastre ortodo8e0 dintre care toţi sunt su*iectul anate#ei.rin aceasta ei vor fi e8co#unicaţi din Sf9nta <iserică a lui 'u#nezeu0 la fel cu# a fost %i Honoriu care a fost papă al vechii Ro#e din cauza a ceea ce a găit scris lui de Serghei0 că în toate aspectele el a ur#at punctele sale de vedere %i a confir#at doctrinele lui.G Afir#aţia finală a înse#nat interdicţia scrierilor0 co#punerii0 g9ndirii sau învăţăturii diferitelor credinţe.ărinţi. u#ele acelor oa#eni ale căror doctrine le respinge# tre*uie încredinţate de la Sf9nta <iserică a lui 'u#nezeuP adică Serghei0 episcop al acestui ora% i#perial care a fost pri#ul care a scris această doctrină lipsită de evlavie. . . /HA .ărinţilor.entru aceasta Sf9ntul $a8i# a avut de suferit. A# pri#it&o astfel ca fiind ortodo8ă %i de#nă de salutat Sfintei %i <iserici apostolice %i a# decretat că se cuvine ca nu#ele lui să fie pus în dipticele Sfintelor <iserici. Căci se cuvenea ca carnea să fie #i%cată dar să fie su*iectul voinţei divine0 după cu# crede Atanasie.aul %i . .

u se referă la scriitori pre&niceieni. Scr"er"'e S:-&!+'+" I*%& 5%8%#ch"&+' )ocul Sf9ntului Doan 'a#achinul în istoria teologiei este deter#inat de lucrările lui de o natură siste#atică. <unicul %i tatăl Sf9ntului Doan 'a#aschinul au avut sluE*e i#periale0 #ai înt9i su* *izantini %i apoi după .-I către . 6l se referă la alţi părinţi destul de rar. Aici Sf9ntul Doan discută definiţile conceptelor pri#are. 68istă evidenţe care indică că a #urit #ai înainte de Sindoul Dconoclast din ?I-. Cn #ănăstire a dus o viaţă strictă0 retrasă de s#erenie %i ascultare 2 acest lucru este descris într&o *inecunoscută poveste *iografică. Sf9ntul Doan i&a ur#at tatălui său ca %i logotet la calif. u a stat în Derusali# destul de #ult. Se resi#te că ele au fost topici urgente %i pertur*atoare destul de recent.G 6l a fost născut la finele secolului al %aptelea.G $ai puţin frecvent dar încă folosiţi sunt capadocienii0 Sf9ntul Chiril %i )eonţiu al <izanţului. /HH . <iografiile cunoscute nouă au fost co#puse #ai t9rziu 2 nu#ai în secolul al unsprezecelea 2 %i este greu să alege# ceea ce este autentic %i indiscuta*il.C%. Sf9ntul Doan are cel #ai #ulte de spus despre te#ele hristologice. Cn Expunere a credinţei ortodoxe Sf9ntul Doan 'a#aschinul ur#ează destul de literal0 părinţilor de #ai înainte0 în special pe Sf9ntul Lrigorie de azinaz %i pe F#arele 'ionisie. 'upă cu# a indicat chiar el0 a fost hirotonit preot de patriarhul Doan 5 M?4I&?HIN al Derusali#ului 2 în orice caz nu #ai înainte de ?H-. Te8tele citate despre deziluzile #esalienilor %i citatele din 1ilon despre esenţă %i ipostas sunt interesante.H. su* conducătorii ara*i ai 'a#ascului. Tatăl său0 Serghei MD*n&SerEunN a sluEit în palatul califului ca %i F#are logotet. =+nt+na cuno:tinţei care îi este dedicată lui Cos#a de $aiu#a 2 islj lYReh\S0 este o colecţie dog#atică care constă din trei părţi neegale. A treia parte a =+nt+nii cuno:tinţei Sf9ntului Doan este ECtesis sau Expunerea credinţei ortodoxe. Cn e8punerea lui nu e8istă o ordine strictă. . Se poate presupune că aceasta a avut loc #ai înainte de începutul controversei iconoclaste. Acest fel de schiţă ereziologică se ter#ină cu o #ărturisire teologică de credinţă. $aterialul a fost colectat destul de egal %i #ulte din articolele de credinţă nu sunt a*ordate 2 de e8e#plu nu e8istă nici o secţiune specială despre <iserică. Adresele re#arca*ile ale Sf9ntului Doan în apărarea sfintelor icoane i&au atras o atenţie universală. 'upă povestire0 a studiat cu Cos#a $elodul care #ai t9rziu a devenit episcop de $aiu#a %i cu un alt Cos#a care a fost un prizonier răscu#părat din Sicilia. Cn acela%i ti#p este un fel de teologie naturală0 Fcunoa%tere a ceea ce e8istă. 6ste un fel de listă a ereziilor %i deziluzilor0 apro8i#ativ o sută %i trei0 co#puse în special din surse literare 2 încep9nd cu =anarionul lui 6pifanie. Anul e8act nu poate fi deter#inat 2 cărturarii diferă în sta*ilirea anului na%terii sale în Eurul lui .G Sf9ntul Doan a pri#it o educaţie *ună.G A doua parte a =+nt+nii cuno:tinţei Sf9ntului Doan este intitulată Pe scurt despre ere$ii.?I.orfirie %i A#onius Sacas. Dnteresele teologice s&au de%teptat în el destul de ti#puriu."!*'+' 7%.!e S:-&!+' I*%& 5%8%#ch"&+' u se cunosc #ulte despre viaţa Sf9ntului Doan 'a#aschinul.ri#a0 Fcapitolele filosoficeG sau dialectica 7 &ialectica@ a fost co#pusă în stilul lui Aristotel 2 a se vedea interpretările lui . u %ti# c9nd a #urit Sf9ntul Doan cu e8acitate. <iografile Sf9ntului Doan vor*esc de persecuţie %i calo#nie î#potriva lui la palatul califului0 de o pedeapsă crudă %i de o vindecare #iraculoasă. Cntre părinţii latini el îl #enţionează pe papa )eon. 'ata #orţii sale este calculată între ?-3&?I4. Aici Sf9ntul Doan a scris #ult0 răspunz9nd cu ageri#e te#elor teologice ale zilei %i în acela%i ti#p a co#pus psal#i. u %ti# e8act c9nd Sf9ntul Doan a părăsit palatul %i a intrat în #ănăstirea Sf9ntul Sava de l9ngă Derusali#. 6ste un siste# e8peri#ental. Sf9ntul Doan a fost un nativ al 'a#ascului %i a fost născut într&o fa#ilie *ogată #ansur 2 nu#ele înse#nă Fcel victorios.

Autenticitatea lucări intitulate 9arlaam :i Ioasaf au fost discutate pe larg. Expunere a credinţei ortodoxe a fost tradusă în siriacă0 ara*ică0 ar#eniană0 *ulgară veche sau slavonă0 gregoriană %i latină. Cn #ai #ulte cazuri este #ai #ult un platonist în special prin influenţa autorităţilor patrsitice ca Sf9ntul Lrigorie de azinanz %i .Sf9ntul Doan 'a#aschinul nu are nici o pretenţie de independenţă. 'e%i anu#iţi cărturari sunt convin%i că este lucrarea Sf9ntului Doan0 este încă posi*il să nu fie încă autentică %i ar fi putut fi co#pusă în #iElocul secolului al %aptelea în #ănăstirea Sf9ntul Sava de un anu#it Doan. Unii cred că el a pus ordinea servicilor la un plan definit.etru )o#*ardul %i de To#a de AOuino. 'og#atica de du#inica pro*a*il că îi aparţine0 la fel ca %i canoanele de du#inica0 care în conţinut sunt hristologice. 'in contră0 el încearcă să e8pri#e opinii ale credinţei general acceptate. Traducerea ara*ică ar fi putut fi făcută în ti#pul vieţii Sf9ntului Doan.G Cntre ei nu poate e8ista nici o contradicţie: Fun părinte nu luptă î#potriva părinţilor0 căci toţi dintre ei sunt părta%i ai 'uhului Sf9nt. Acestea ar putea fi atri*uite Sf9ntului Doan 'a#aschinul. 6ste necesar să notă# cele*ra colecţie de Comparaţii sacre 7Sacra paralela@. Copii de #anuscris al acestei ediţii originale au fost păstrate. Tot #aterialul a fost organizat siste#atic în trei secţiuni: &espre &umne$eu. %i ?H4. Cartea Sf9ntului Doan 8mpotri%a iaco-iţilor 2 cunoscută în două #ărturii 2 este de interes.G 6ste dificil să deter#ină# precis volu#ul psal#odiei Sf9ntului Doan. Cn acela%i ti#p el investighează li*er %i creativ tradiţia teologică %i distinge între ceea ce este pri#ar %i ceea ce este secundar. 'upă aceasta colecţia lui a fost su*eictul relucrării de #ai #ulte ori. 'e e8e#plu0 a se vedea scolia co#pusă de Cos#a poeziei Sf9ntului Lrigorie.G > opinie individuală nu este o lege pentru <iserică0 scrie el %i /H- . u intră în argu#ente discuta*ile0 dar nici nu ascunde pro*le#ele. 68istă trei discursuri %i ele au fost scrise între ?A. 6ste un cod de te8te %i dictoane patristice la diferite pro*le#e de credinţă %i evlavie0 organizate într&o ordine alfa*etică pe su*iecte. Chiar %i Teofan l&a nu#it Fvalul de aurG 2 Fchr"sorrhoasG 2 Fdin cauza a*undenţei în 6l a harului 'uhului Sf9nt0 care curge în cuvinte %i viaţă. Ata%ate de ea sunt un nu#ăr de schiţe pole#ice individuale %i pole#ice ale #onofiziţilor0 #onoteliţilor %i #aniheilor.ărinţi el a văzut învăţători Finspiraţi de 'u#nezeuG %i pastori Fpurtători de 'u#nezeu. Dnfluenţa codului lui dog#atic 2 acest cuv9nt este #ai acurat dec9t un siste# 2 a fost #are în estul grecesc %i în vestul latin0 de%i Sf9ntul Doan nu a avut nici un succesor creativ în <izanţ. )ucrările Sf9ntului Doan 'a#aschinul ca psal#ist cer o atenţie specială. Cn adăugare #ai e8istă %i cele*rele sale ode de în#or#9ntare. Sf9ntul Doan 'a#aschinul î%i susţine argu#nentele teologice cu o colecţie a #ărturiilor patristice %i alte evidenţe. 6l a scris un co#entariu lipsit de originalitate Comentariu la Epistolele 'f+ntului Pa%el. >dată cu Sf9ntul Doan 'a#aschinul %i cu Cos#a de $aiu#a0 influenţa Sf9ntului Lrigorie de azianz este foarte percepti*ilă. 6ste cu greu posi*il să deter#ină# co#poziţia 7ctoihului ca lucrarea lui personală 2 este #unca unui anu#it nu#ăr de generaţii0 la care a participat %i Sf9ntul Doan 'a#aschinul. Traducerile slavone au fost făcute în secolul al zecelea.G Sf9ntul Doan 'a#aschinul nu a colectat opinile personale ale părinţilor ci tradiţia patristică. &espre om %i &espre %irtuţi :i %icii. Traducerea latină a fost realizată nu#ai în secolul al doisprezecelea la instrucţile papei 6ugeniu DDD M//I4N %i această traducere grea a fost folosită de . Cntre scrierile lui dog#atice cu un conţinut personal %i cu o natură pole#ică0 tre*uie să #enţionă# #ai înt9i de toate &iscursuri <mpotri%a iconocla:tilor. Ar tre*ui #enţionat %i sluE*a de pa%ti în special 2 ca întreg0 nu nu#ai canonul 2 %i un nu#ăr de canoane pentru săr*ători 2 Crăciun0 <o*ozează0 Schi#*areala faţă0 Cnalţarea0 <unevestire0 Ador#irea etc. un co#entariu folosit de oa#eni ai *isericii de #ai apoi %i de teologi inclusiv Teofilact al <ulgariei. Cn . Unele predici au fost păstrate0 între care unele ale săr*ătorilor <unevestiri %i Schi#*ării la 1aţă care sunt e8tre# de interesante. Dnfluenţa sf9ntului Doan în poezia liturgică estică a fost decisivă %i ea s&a resi#ţit %i în vestul latin. Cn filosofie Sf9ntul Doan 'a#aschinul se *azează pe Aristotel dar este #ai #ult un ecclectic. S"#!e8+' !e*'*9"c %' S:-&!+'+" I*%& Ca teolog Sf9ntul Doan 'a#aschinul a fost un colector de #ateriale patristice.seudo&'ionisie. Sf9ntul Doan 'a#aschinul s&a angaEat în lucrarea e8egetică destul de puţin. Ar fi encesar să notă# un nu#ăt de articole individuale care au un conţinut ascetic %i etic.

. 'u#nezeu este unul în esenţă %i se descoperă ca unul.G A%a sunt definiţile lui 'u#nezeu ca Cnţelept %i <un. F68istă o unitate %i o Trei#e 2 a fost %i v&a fi ve%nic.G Sf9ntul Doan este aproape de capadocieni %i de corpus areopagiticum. FCredeţi că 'u#nezeu are trei ipostase.G Aceasta nu înse#nă că adevărul unităţii divine este indistinct sau surd pentru raţiune. L9ndirea teologică catafatică tre*uie să se *azeze %i ea pe #ărturia directă a revelaţiei. Căci în lu#e e8istă nu#ai indivizi*ile0 indivizi %i ipostase %i ceea ce este co#un %i care nu e8istă prin sine0 ci nu#ai în #ai #ulţi. u#ele pozitive de acest fel se#nifică pe 'u#nezeu ca autor al toate în revelaţia Sa creativă faţă de lu#e %i acestea sunt o distincţie între teologia apofatică %i cea catafatică. 'in contră0 pute# percepe cu o anu#ită evidenţă ceea ce nu este 'u#nezeu. FŞti# de un 'u#nezeu dar cu g9ndirea înţelege# diferenţa de caracteristici în du#nezeireG 2 adică diferenţa în proprietăţile ipostatice. 6ste o regiune a unei e8istenţe separate0 o regiune a nu#ărului în sensul strict al cuv9ntului: doi0 trei #ai #ulţi.G Cn al doilea r9nd0 e8istă cunoa%terea a ceea ce nu este esenţa lui 'u#nezeu0 ci Fse referă la nautră. Aceasta se *azează pe Aristotel.rin ur#are aici #erge# înapoi la aceea ce este secundar în co#un0 arunc9nd identicul0 caracteristicile repetate sau trăsăturile. Ceea ce este 'u#nezeu Fîn esenţă %i în naturăG este inco#prehensi*il %i incognosci*il. 6l accentuază inefa*ilitatea %i i#posi*ilitatea cunoa%terii tainei Trei#ii. 'espre 'u#nezeu tre*uie să vor*i# diferit.G 'istinge# ipostasele numai <n g+ndire Mnu#ai în Freflecţie intelectualăG 2 ciTY_[VN0 dar aceasta nu #ic%orează ireducti*ilitatea lor ontologică. Cuv9ntul ciTY_[V înse#nă acela%i lucru în g9ndirea Sf9ntului Doan 'a#aschinul la fel ca %i în g9ndirea capadocienilor: #ai înt9i o Fanu#ită reflecţie %i o intensificare care si#plifică %i clarifică integralul %i percepţia nedivizată precu# %i cunoa%terea lucruluiG care /HI .rin credinţă este cunoscută %i venerată 2 prin credinţă %i nu prin investigaţie0 sau de#onstraţie. F. Crede# într& un singur 'u#nezeu: un singur început0 o singură esenţă0 o sinugră putere0 o singură forţă0 o singură voinţă0 o sinugură acţiune0 o singură î#părăţie. Cn hristologie îl repetă pe F)eonţiu al <izanţuluiG %i Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul. )egătura cu capadocienii %i cu F#arele 'ionisieG este procla#ată #ai înt9i în for#ularea pro*le#ei cunoa%terii lui 'u#nezeu în capitolele Expo$iţiei credinţei ortodoxe. Antino#ia este #utată în sinteză: Fdin doctrina evreilor reiese Unitatea naturii0 din elinis# reise diferenţa ipsotaselor. 'in contră0 în revelaţia trei#ică sunt rezolvate contradicţiile g9ndirii naturale care oscilează constat între politei#sul păg9n %i #onotei#sul stagnant al evreilor. Cntr&un singur 'u#nezeu Fînţelege#G diferenţele trinitare0 Tri&unitatea ipostaselor. Cn aceasta constă diferenţa inco#ensura*ilă între e8istenţa divină %i creaţie. Catafatic0 pute# vor*ii nu#ai de acţiunile lui 'u#nezeu sau FenergiiG av9nd în vedere că for#a catafatică nu ascunde înţelesul apofatic. Cn alte cuvinte0 creaţia în do#eniul #ultiplicităţii0 în care descoperi# co#unul0 si#ilarul0 identicul0 unitul cu #inţile noastre %i prin reflecţie.G u tot ceea ce poate fi cunoscut poate fi e8pri#at cu u%urinţă.rin negaţia a toateG spusă despre creaţia unui lucru este co#prehensi*ilă: Fneli#itarea %i i#posi*ilitatea de a fi pătruns. Cn #ărturia lui despre doctrina Trei#ii Sf9ntul Doan din nou repetă pe capadocieni %i cel #ai #ult pe Sf9ntul Lrigorie de azianz. > tradiţie a *isericii nu poate depă%ii tradiţia *isericii de la un capăt la altul. 5eni# la ipostas0 dar nu veni# la ele0 veni# #ental la ele0 nu ca la FindiviziG separaţi sau Findivizi*iliG ci insepara*il0 Fchipuri nea#estecate ale e8istenţei ve%nice. Cn e8istenţa creată noi dintr&o dată vede# realitatea diferenţei ipostaselor sau FindivizinilorGP %i apoi Fcu #intea %i g9ndireaG percepe# co#unalitate0 legătură %i unitate. $ai înt9i0 sunt posi*ile definiţile negative. u spuneţi: cu# este Trei#ea o Trei#e0 căci Trei#ea nu poate fi analizată. Cn fiinţa singură a lui 'u#nezeu cele trei ipostase sunt unite fără a#estecareP ele sunt separate insepara*il 2 în aceasta constă taina.ercepe# unitatea lui 'u#nezeu dintr&o dată %i în realitate.G 'u#nezeu este inscruta*il.G 6ste i#posi*il să vor*i# de o i#agine potrivită sau de un e8e#plu pentru co#paraţie. Adevărul e8istenţei lui 'u#nezeu are o evidenţă naturală %i i#uta*ilă %i este înţeles din e8a#inarea lu#ii. 'ar cu#g 6l este #ai presus de orice Fcu#. . Cu c9t este #ai #ult investigată0 cu at9t #ai puţin cunoscută0 cu c9t se iscă #ai #ultă curiozitate cu at9t #ai #ult se ascunde.G Ur#9nd capadocienilor0 Sf9ntul Doan 'a#aschinul vor*e%te #ai #ult de diferenţa ipostaselor. .apoi îl repetă pe Sf9ntul Lrigorie de azianz: o vra*ie nu face o vară. Sf9ntul Doan începe cu o #ărturisire a inscruta*ilităţii 'u#nezeirii %i li#izează inchizivitatea teologică la Fli#itele ve%nice0G li#itele Revelaţiei %i Ftradiţiei lui 'u#nezeu.

F'u#nezeirea este indivizi*ilă în diviziuneGP %i ceea ce este co#un în ceea ce este divizat este inerent în ele Findividual %i unit. în 'eptuaginta@ %i în alte te8te si#ilare0 au fost de #ai #ulte ori o*iectul interpretării trinitare la părinţii estici #ai înainte de Sf9ntul Doan 'a#aschinul. 1iecare este unită cu celelalte cu ni#ic #ai puţin dec9t cu sine. F u#i# ipostasele co#plete pentru a nu introduce co#ple8itate în Unitatea divină0 căci co#punerea este începutul discordieiG 2 co#poziţia nu va oferi o soliditate actuală0 continuitate %i unitate. kDpostasele locuiesc %i sunt sta*ilite unul în altul. u spun Fase#ănareG ci Fidentitate.G 6le coincid cu e8istenţa ipostaselor.G Tatăl este lu#ină0 1iul este lu#ină0 'uhul Sf9nt este lu#inăP dar lu#ina întreit strălucitoare este una. Taina vieţii divine este descoperită în krelaţileG trinitare 2 singurătatea ar fi lipsită de iu-ire. FCn Trei#ea Sf9ntă %i cea #ai înaltă0 co#unalitatea %i unitatea sunt percepute în fapt actual %i nu în #editaţie din cauza coeternităţii persoanelor %i din cauza identităţii esenţei lor0 acţiunii %i voinţei0 din cauza unani#ităţii g9ndirii %i a identităţii puterii %i energiei. u este co#unalitatea trăsăturilor %i a caractristicilor cea care le une%te0 ca %i cu# co#unalitatea trăsăutrilor %i a cracteristicilor une%te ipostasele create într&o singură for#ă. 'u#nezeu este o Fsingură esenţă si#plă în trei ipostase co#plete0 #ai presus %i deasupra oricătrei perfecţiuni. Sf9ntul Doan 'a#aschinul nu dezvoltă această g9ndire %i în general nu intră într&o e8punere speculativă a g9ndirii. /H.articularităţileG distinctive nu au o natură FaccidentalăG ca în cazul indivizilor creaţi. Aceasta este legată de o trăsătură tipică a noţiunii estice a relaţiei între ipostasele al doilea %i al treilea: ca )ogos %i na%tere0 1iul %i 'uhul Sf9nt originează din Tatăl kunitG 2 dbV0 kco&originatG din 6l vqbiW_hTe[. 'in Unitate co-or+m la Tri&unitate. Tatăl nu găse%te e8presie sau se e8tinde în 1iul %i 'uhul. Dpostasele divine au o natură insepara*il identică 2 nu aceia%i natură.G F'in nou spune#0G continuă Sf9ntul Doan că cele Ftrei ipostase sunt situate unul <n altul reciproc. . Ce se#nifică aceste krelaţiiGg Ca opuse relaţilor între ipostasele create0 a căror e8istenţă nu presupune o situaţie în care ele sunt în relaţii definite una cu alta0 ipostasele divine nu sunt distinse una de alta dec9t prin kparticularităţileG corelative. 6l se li#itează la o repetiţie a concluzilor patristice ti#puri. Una %i aceia%i.G . Tri&Unitatea este în întregi#e reală0 dar reală într&un fel diferit din toată #ultiplicitatea în indivizi*ilitatea unei singure fiinţe.G 68istă o esenţă0 o *unătate0 o forţă0 o putere. Căci ForigineaG celui de al 'oilea %i al Treilea ipostas din pri#ul nu introduce nici o diviziune sau distri*uţie0 căci în Trei#e nu e8istă nici o fluctuaţie.descoperă co#ple8itate %i varitate în ceea ce la început părea si#ţurilor si#plu.rin ur#are distincţia este numai g+ndire 2 distincţia nu trece peste separaţie. 'in contră0 diferenţa de trăsături sau FparticularităţiG nu face dec9t să #archeze tri&unitatea Ffor#elor de e8istenţăG inco#esura*ile %i ireducti*ile în unitatea esenţială a vieţii divine.? 'u#nezeirea singur nu contrară doar din ipostase0 dar nici nu se î#parte în ipostase0 pentru ca toată plinătatea naturii di%ine este conţinută egal :i identic în toate %i în fiecare. 5aritatea e8istă cu adevărat.G u#ele Tatălui0 1iului %i a 'uhului Sf9nt se#nifică for#a e8istenţei %i for#a relaţiilor reciproce ale ipostaselor.rin cuv9ntul 'o#nului au fost sta*ilite cerurile„G ]R UXlR ]_` ^qWT_q _T _`WVY_T ce]hWhRrseVY ^VT ]R iYh`bV][ ]_` e]XbV]_S V`]_` j Z`YVb[S V`]RY. 6ste o separaţie insepara*ilă0 căci Dpostasele lui 'u#nzeu nu sunt si#ilare0 ci identice <n esenţă. k. Această linie din Psalmi 7HA: . u trei care sunt si#ilare una alteia0 ci una %i aceia%i #i%care a trei ipostase 2 bTV ^VT j V`]j. Consu*stanţialitate înse#nă toc#ai această identitate concretă a esenţei 2 nu o co#unalitate a*stractă0 ci identitate. 6le sunt aco#odate într&unul kfără nici o distrugere sau a#estecare sau contopire. Sf9ntul Doan 'a#aschiul repetă constant cuv9ntul Flipsă de fluctuaţieG 2dWWhq]_S. 'o#nul este unul 2 Sf9nta Trei#e.G 6le sunt per#enante %i nu pot fi #utate unul din altul. Tot ce are Tatăl au %i 1iul %i 'uhul0 în ti#p ce făc9nd a*stracţie de sine de la diferenţele ipostatice inco#ensura*ile. F. 1iecare din cele trei are un Fipostas co#pletGP adică0 o plinătate co#pletă a e8istenţei0 la fel cu# orice piatră este Fco#pletăG %i nu este o si#plă parte a unui aspect.G Dpostasele diferă în ceea ce nu poate privi esenţa căci după cu# ne rea#inte%te Sf9ntul Doan constat0 ktoată natura divină se găse%te în toate ipostasele 2 toate în Tatăl0 toate în 1iul %i toate în 'uhul Sf9nt.G Unitatea divină nu este co#pusă din ipostase0 dar constă în trei ipostase0 este în Trei :i este !rei. o te#ă pe care Richard de Sf9ntul 5ictor o v&a pleua %i dezvolta0 de%i într&un conte8t filioAue. 'u#nezeu este unul %i nu trei. Aceste trăsături0 caracteristici sau kparticularităţiG care nu sunt kaccidentale.

1iul este sfatul0 înţelepciunea %i puterea Tatălui. 'acă el spune că din teologie începe# din Uniatate pentru a aEunge la Tri&Unitate sau Trei#e0 aceasta nu înse#nă că începe# prin conte#plarea unei FnaturiG co#une. u#ai Tatăl este începutul sau cauza knaturalăG în viaţa Trei#ii. Cn vestul latin un tip de idee diferit0 pentru care este caracteristic de a începe cu conte#plaţia FnaturiiG generale a 'u#nezeirii a fost #enţinută de la Augustin.entru Sf9ntul Doan 'a#aschinul nu#ele de 'uh Sf9nt indică #ai #ult un fel de respiraţie divină 2 iYh`bV din iYhTY 2 dec9t duhovnicie. 68istă o ordine tainică care îi place lui 'u#nezeu 2 ]dv[S 2 a ipostaselor divine0 care este se#nificată %i schi#*ată de ordinea nu#elor %i care nu #ai per#ite nici un aranEa#ent. u e8istă ni#ic creat0 ni#ic #ai înt9i0 ni#ic al doilea0 ni#ic de tipul relaţiei kstăp9n&sclavG în Sf9nta Trei#e. 'uhul Sf9nt este kforţa Tatălui care procla#ă du#nezeirea ascunsă. Cn e8plicaţia sa la Trei#e de trei ori ilu#inată Sf9ntul Doan 'a#aschinul spune direct: Z&uhul 'f+nt purcede de la !atăl prin =iul. k1iul nu este nu#it o cauză0G căci 6l este din Tatăl.ri#ul Dpostas ca fiind începutul celui de al doilea. 68istă un anu#it fel de Fcondiţie0 de a îi place lui 'u#nezeu pentru co&originea 'uhului însoţitor0 >care purcede prin =iul :i se odihne:te <n ElG 2 dYViVqYXbhY_Y.ri#ului ipostas0 indică relaţia Sa cu al doilea 2 %i nu#ai cu al doilea căci tre*uie să adăugă# că kpaternitateaG %i kfiliaţiuneaG sunt corelative. 1iul este chipul Tatălui0 un chip viu0 knatural0G identic kprin natură. 1iul nu îl purcede pe 'uhul Sf9nt.G u#ai în revelaţie este 'uhul Tatălui. Aceasta este ceea ce ave# 2 Tatăl0 1iul %i 'uhul Sf9nt.utere sau 5oinţă în Tatăl pe l9ngă 1iul. kUnitatea0 #i%c9ndu&se din ve%nicie la dualitate s&a oprit în Trei#e.ri#ului Dpostas ca %i început singur %i sursă a du#nezeirii. 1ără început Tatăl este începutul 2 kfără de începutGP adică începutul e8tra&te#poral %i e8tern al kcoeternilorG 2 Dpostasele al doilea %i al Treilea.? Cn cartea sa 8mpotri%a maniheilor Sf9ntul Doan scrie: kTatăl e8istă ve%nic0 av9ndu&%i )ogosul din Sine %i prin )ogos pe 'uhul Sf9nt0 care purcede din El. 6le co&originează0 dar într&un astfel de fel că na%terea 1iului este #ai înt9i tainică %i inco#prehensi*ilă. 'uhul Sf9nt purcede din Tatăl 2 c^i_Wh`]V[. u #ai e8istă nici un alt )ogos0 Cnţelepciune0 . Sf9ntul Doan 'a#aschinul aparţine în întregi#e tradiţiei estice.Cn acest sens for#a estică a reprezentării diferă su*stanţial de cea vestică 2 analogia cu sufletul u#an0 de e8e#plu0 în g9ndirea trinitară a lui Augustin. Cnse#nă recunoa%terea Tatălui în 'u#nezeu.G 6ste cu greu orice îndoială aici că Sf9ntul Doan 'a#aschinul are în #inte nu#ai pogor9rea sau #isiunea te#porală a 'uhului Sf9nt în lu#e pentru revelaţia %i ilu#inarea creaturilor. u#ele pri#ar al celui de al doilea ipostas este 1iul %i corespondent proprietăţii ipostatică este na%terea0 na%terea afară din ti#p %i fără început0 na%tere kdin natura TatăluiG 2 adică0 kacţiunea productivităţii naturaleG a du#nezeirii.G Tatăl0 ca nu#ele . FCrede# într&un singur 'u#nezeuG 2 aceasta înse#nă în singur 'u#nezeue Tatăl. u în acest sens tre*uie înţelese cuvintele cele*re ale Sf9ntului Doan 'a#schinul.? de%i pentru doi diferenţa între chipul na%terii %i procesiunii este vagă.G . . din c9te %tie 6l. 1iul %i 'uhul sunt anu#ite FenergiiG ipostatice ale Tatălui %i originează 2 sau #ai acurat0 >co@originea$ă? 2 din Tatăl.entru est for#a antică a reprezentării tainei Trei#ii a ră#as tipică 2 a început cu conte#plarea . Cn acest înţeles e8istă un anu#it nu#e al celui de al treilea ipostas. Cn acela%i ti#p Sf9ntul Doan 'a#aschinul0 ur#9nd Sf9ntului Lrigorie de azianz0 nu#e%te pri#ul ipostas knenăscutG cu scopul de a arăta lipsa lăuntrică a Tatălui de început 2 faptul că Tatăl este primul %i începutul Dpostasului0 kînceputul du#nezeirii0G ksinguraG %i cauza de kpre&începutG a vieţii divine0 rădăcina %i sursa 'u#nezeirii. Cn #ărturisirea Sf9ntului Doan0 'uhul Sf9nt purcede de la !atăl 2 c^ ]_` iV]WXS0 dar prin 1iul Z[u `[_q. Cn orice caz0 nu#ele Tatălui se referă la .? Cn acela%i ti#p0 această k#ediereG tainică a 1iului în procesiunea întra&trinitară ve%nică a 'uhului din Tatăl kprin 1iulG susţinută de Sf9ntul /H? . dar nu filial.G 'uhul Sf9nt î%i are e8istenţa din Tatăl knu din chipul na%terii0 ci după chipul procesiunii. k'uhul Sf9nt nu este 1iul Tatălui0 ci 'uhul Tatălui0 purce$+nd de la Tatăl.G 6l este ca %i Tatăl în toate %i identic cu 6l în toate 2 el poartă pe tot 'u#nezeul în 6l. 'uhul Sf9nt0 după cu# îl define%te Sf9ntul Daon0 este forţa Tatălui %i descopere du#nezeirea ascunsă0 care purcede din !atăl prin =iul. Ca o kacţiune a naturiiG Sf9ntul Doan ur#9nd restului părinţilor antici0 contrastează na%terea cu creaţia0 un kact al voinţeiG sau al dorinţei. a%terea divină este fără început sau sf9r%it 2 este #ai înaltă dec9t orice schi#*are sau origine. 'e aici0 Tatăl Unuia ăscut 1iu %i începutul 'uhului Sf9nt care purcede din ve%nicia 1iului. Tatăl FproiecteazăG 'uhul 2 iW_fdUUh[ %i este FproiectatorulG 2 iW_fUh`S0 islj iW_fUs][^j 2 în ti#p ce 'uhul Sf9nt este proiecţia 2 iWXfUsbV.

Cn est0 din contră0 teologii au accentuat întotdeuna si#plitatea co#pletă a FînceputuluiG %i a FcauzeiG Sfintei Trei#i.? Sf9ntul Doan 'a#aschinul a fost nu#ai e8ponentul unei tradiţii estice co#une. Cn acest sens0 doctrina capadocienilorP a Sf9ntului Lrigorie de "ssa în particular0 este c9t se poate de se#nificativă.rin ur#are0 nu tre*uie să ne li#ită# Zprin =iul? nu#ai la faptul pogor9rii 'uhului Sf9nt în ti#p la creaţie. Căci singurul autor0 singurul Cauzator este 2 bXb_S VT][_S 2 singur Tatăl. Aceasta este Dpostasul . Această ordine %i legătură sunt indisputa*il clare în for#a pri#ară a )ogosului sau Cuv9ntului %i a Suflării: Cuv9ntul %i Suflarea sunt co#*inate0 dar suflarea este de dragul Cuv9ntului0 adică >prin Cu%+ntul. 5or*ind de aparenţă0 de ktrecereaG %i de kilu#inareaG 'uhului Sf9nt prin 1iul0 părinţii secolului al patrulea %i al cincilea au descoperit %i au afir#at #ai înainte adevărul consu*stanţialităţii trei#ice %i de cea #ai genuină unitate ve%nică a 'uhului Sf9nt cu )ogosul %i Tatăl. Ur#9nd părinţilor antici0 Sf9ntul Doan define%te creaţia ca un act al voinţei lui 'u#nezeu care a adus în e8istenţă ceea ce nu a e8istat %i care a ţinut în /HB . Aceasta însse#nă că )ogosul este descoperit în 'uhul Sf9nt la fel cu# Tatăl este descoperit în )ogos.Daon0 nu este în nici un caz echivalentă cu acea kcauzăG prin care Tatăl este începutul e8istenţei ipsotatice a 'uhului Sf9nt.? Cn ordinea revelaţiei 'uhul Sf9nt este Fforţa care u#ple. Cu el0 pro*a*il0 Fprin 1iulG s&a o*ţinut un înţeles adiţional unui contrast intenţional latinului filioAue care a avut 2 încă din ti#pul lui Augustin 2 o nuanţă cauzativă0 #otivul co&cauzalităţii 1iului.G Sf9ntul Doan 'a#aschinul se ata%ează direct de aceste cuvinte ale Sf9ntului Lrigorie de "ssa. 'uhul Sf9nt este un chip al 1iului0 la fel cu# 1iul este un chip al Tatălui. Astfel că orice noţiune despre kco&cauzareaG kprin 1iulG este e8clusă. )ogosul este crainicul #inţii %i 'uhul Sf9nt este discernerea )ogosului.? . 6l repetă noţiunea acestuia din ur#ă a 'uhului Sf9nt ca F#iEloculG sau cea ce FleagăG pe Tatăl de 1iul: 'uhul Sf9nt este F#iElocul între ceea ce este născut %i nenenăscutG %i prin 1iul %i 'uhul Sf9nt este unit 2 sau ata%at 2 Tatălui0 în cuvintele sf9ntului 5asile.G 'uhul Sf9nt este din Tatăl0 'uhul este din 1iul dar nu din =iul. 'e aici0 co&egalitatea 1iului %i a 'uhului Sf9nt ca ipostase care ForigineazăG ve%nic dintr&o singură non&fiinţă 2 într&un astfel de fel că ordinea ipostaselor descoperită de 'u#nezeu nu este schi#*ată %i 'uhul Sf9nt este cunoscut Fîn locul al Treilea. 'uhul este 'uhul gurii lui 'u#nezeu0 procla#torul )ogosului.G Sf9ntul Doan 'a#aschiunul distinge cu griEă între c^ %i Z[d %i din ZTV el nu co#pro#ite nici un factor cauzal.G 'uhul Sf9nt purcede prin 1iul.rin 1iulG se e8pri#ă o relaţie co#plet specială între ipostasul al doilea %i al treilea 2 un fel de k#ediereG a 1iului ca kîncep9ndG din ordinea Sfintei Trei#i0 ca un al doilea #ai înainte de al treilea. k'uhul Sf9nt este 'uhul 1iului0 nu din 6l0 ci ca prin 6l0 purcez9nd din Tatăl. Sf9ntul Doan 'a#achinul vor*e%te puţin dar frag#entar despre creaţie.roto&sursă a Tatălui0 Fsursa proiectoare %i purcezătoare0G după Sf9ntul Doan 'a#aschinul. 'uhul Sf9nt co#pletează ceea ce este creat de )ogosul care dă 5iaţă0 căci El este %iaţa. Sf9ntul $a8i# se e8pri#ă în acela%i fel: 'uhul Sf9nt Fpurcede inefa*il în esenţă din Tatăl prin 1iul. Această k#ediereG 2 j ]_` T^_` bhe[]hTV 2 păstrează unicitatea0 FUnul ăscutG a 1iului. 'upă Sf9ntul Lrigorie de "ssa0 'uhul Sf9nt originează din Tatăl în acela%i fel ca %i Unul ăscut0 dar originează prin =iul0 ca o lu#ină care străluce%te printr&o lu#ină născută care în schi#* Fare #otivul ipostasului din lu#ina prototipică.rofesă# că 6l ni s&a descoperit %i ni s&a dat prin 1iulG 7E%anghelia 'f+ntului Ioan A40 AA@.G 'uhul Sf9nt nu este o forţă scundară0 ci 'o#nul dătător de viaţă0 'uhul care do#ină0 'o#nul atoate&plinitor %i atotputernic0 Creatorul0 C#plinitorul %i Cel Atotputernic0 Fcare a creat %i a adus totul prin Sine0G Cel care ilu#inează %i care păze%te. 'uhul Sf9nt0 care purcede din !atăl0 se odihne%te în 1iul ca %i putere de #anifestare. k'e 'uhul Sf9nt spune# că este din !atăl %i îl nu#i# 'uhul Tatălui0 dar nu spunem că &uhul este din =iul. Aceasta înse#nă că procesiunea este *ineplăcută lui 'u#nezeu %i #ai FpresupuneG na%terea ve%nică a 1iului. . k. >rdinea iconomică a revelaţiei0 încoronată de apariţia 'uhului Sf9nt0 reproduce %i reflectă ordinea ontologică a vieţii Trei#ii0 în care 'uhul Sf9nt purcede ca %i un fel de strălucrire care descoperă *unătatea ascunsă a Tatălui %i care procla#ă )ogosul. Sf9ntul Lrigorie de "ssa arată direct la trăsătura distinctivă a celui de la Treilea Dpostas prin faptul că 1iul koriginează direct din Tatăl0G în ti#p ce 'uhul Sf9nt vine kdin pri#ul cu #ediere 2 kprinG 2 Unul care a devenit de la Tatăl direct.G 'upă Sf9ntul Doan 'a#aschinul0 patriarhul Tarasie s&a e8pri#at în acela%i fel în sinodiconul lui care a fost adoptat la Sindoul 6cu#enic Şapte: Fcred în 'uhul Sf9nt0 'o#nul 'ătătorul vieţii0 care purcede din !atăl prin =iul.

e8istenţă ceea ce a fost creat. 'u#nezeu crează prin g9ndire %i această g9ndire0 î#plinită în )ogosul %i în 'uhul Sf9nt devine faptă. Acest lucru este luat literal din Sf9ntul Lrigorie de azianz. $otivul pentru creaţie 2 din cauză că este posi*il să vor*i# despre raţiunea creativităţii divine 2 stă în *unătatea lui 'u#nezeu0 care a voit să origineze ceva care să poată co#unica cu 'u#nezeu. Chipurile %i planurile care pot fi î#plinite de 'u#nezeu 2 >icoane? %i Fparadig#eG 2 au e8istat în 6l de la început. Acesta este Fsfatul cel ve%nic al lui 'u#nezeuG despre lu#e0 care este fără început %i neschi#*at. Aceasta sunt chipurile lui 'u#nezeue despre toate. Sf9ntul Doan 'a#aschinul se referă direct la corpus areopagiticum dar nu insistă în detaliu în ceea ce prive%te lucrurile legate de prototipurile divine. Ur#9nd Sf9ntului Lrigorie de azinaz0 el presupune că crearea îngerilor a avut loc #ai îaninte de crearea o#ului. Cngerii sunt %i ei creaţi după chipul lui 'u#nezeu. F u#ai singur Creatorul %tie despre apariţia %i definiţia acestei esenţe.G Cngerii sunt incorporali0 dar această definiţie nu face dec9t să ni&i opună nouă0 căci în ti#p ce totul este co#parat cu 'u#nezeu totul este corporal %i #aterial. u#ai 'u#nezeu este incorporal. Sf9ntul Doan 'a#aschinul vor*e%te pe scurt de îngeri0 repet9ndu&l pe Sf9ntul Lrigorie de azinaz #ai #ult dec9t corpus areopagiticum. Cngerii au fost creaţi prin logosul %i au aEuns la desăv9r%ire prin 'uhul care l&a dat ilu#inare prin har. 'u#nezeu a creat o#ul după chipul %i ase#ănarea Sa din două naturi 2 cea raţională %i cea senzuală 2 un fel de FlegăturăG între vizi*il %i invizi*il0 ca un fel de #icrocos#os. >#ul este chipul lui 'u#nezeu Fprin i#itaţie.G $intea %i )i*ertatea sunt chipurile lui 'u#nezeu %i urcu%ul în virtute se#nifică ase#ănare. 'u#nezeu î%i oferă propriul chip %i propria suflare o#ului0 dar o#ul nu păstrază acest dar în cădere. 'u#nezeu vine Eos să pri#ească natura noastră Fsăracă %i sla*ăG cu scopul de a ne curăţi %i a ne eli*era de decădere %i ne face să co#unică# cu divinitatea )ui.G Cn creaţie 'u#nezeu i&a dat o#ului nu nu#ai e8istenţă0 ci a %i *inecuv9ntat e8istenţa. 6l a î#*răcat u#anitatea cu har %i i&a dat dreptul %i capacitatea de a intra în unitate continuă cu 'u#nezeu prin propria lui voie. 6l l&a creat pe o# ca un fel de Fnou îngerG pentru a do#nii peste ceea ce este pă#9ntesc %i pentru a se #uta spre ceea ce este ceresc. F6l l&a îndu#nezeit prin gravitaţie în spre 'u#nezeu 2 aceasta este ceea ce constituie ţelul tainei 2 îndu#nezeit prin co#uniune cu ilu#inarea divină0 nu schi#*at în esenţa lui 'u#nezeu.G >#ul pri#ordial a fost a%ezat în rai %i într&un paradis îndoit: corporal0 o#ul a locuit într&un loc su*li# %i divin0 în ti#p ce în sufletul său a locuit într&un loc inco#para*il #ai su*li# %i #ai înălţător0 av9nd ca lăca% pe 'u#nezeu0 care locuia în 6l. >#ul a fost creat în nestricăciune0 apatia0 ne#urire0 pentru o viaţă egală cu cea a îngerilor 2 adică o viaţă de conte#plare continuă %i de #ărire neîncetată a Creatorului. >#ul pri#ordial a tre*uit să asi#ileze tot ceea ce i s&a dat prin li*ertate0 căci este virtute nu#ai ceea ce este involuntar %i neo*ligatoriu. Cnceputul răului constă în voinţa %i li*ertatea o#ului 2 nu în natură0 ci în voinţă. ,ăcatul0 răul sau viciul sunt ceva antinaturale0 dar trăite virtuos se confor#ează naturii. Căderea a zguduit natura o#ului. Cntorc9ndu&se de la 'u#nezeu0 o#ul gravizează spre partea #ateriei 2 în cele din ur#ă0 o#ul este un loc Fde #iElocG între 'u#nezeu %i #aterie. Arunc9ndu&se în #aterie0 o#ul devine i#oral %i cade în pati#i %i păti#ire. >#ul a fost creat în castitate %i de la început castitatea a fost i#ple#entată în natura o#ului 2 Fcastitatea a locuit în rai.G 'acă o#ul nu ar fi căzut0 'u#nezeu Fputea #ultiplica rasa u#ană printr&o altă #etodă0G nu prin unirea conEugală %i nu prin na%tere0 după cu# for#aţia originală a o#ului nu a fost prin na%tere. 'o#nul a venit să triu#fe peste #oarte %i viciu 2 F'o#nul %i Creatorul intră în creaţie pentru creaţia noastră.G Cel rău l&a prins pe o#0 pro#iţ9ndu&i de#nitate divină %i prin el este c9nd 'o#nul apare în for#a cărnii. Cnţelepiunea lui 'u#nezeu găse%te o soluţie vrednică la această dificultate grea. F oul cel #ai nou este î#plinit %i este singurul lucru nou de su* soare.G Ceea ce a fost î#plinit în Hristos0 ca la început0 este repetat în toţi cei care doresc 2 prin co#uniune cu Hristos. 6ste oferită ocazia pentru o a doua na%tere 2 de Hristos. 6ste oferită o #9ncare ve%nică %i nepieritoare 2 euharistia. 'u#nezeu schi#*ă inscrutina*il #ateria %i Fprin ceea ce este o*i%nuit prin natură este î#plinit în ceea ce este #ai presus de natură.G >a#enii se spală cu apă %i se ung cu ungere. Aici este 'u#nezeu co#*in9nd ungerea %i apa cu harul 'uhului Sf9nt %i făc9nd din *otez o *aie a regenerării. >a#enii se hrănesc cu p9ine %i *eau apă %i vin0 iar 'u#nezeu co#*ină aceste două su*stanţe cu divinitatea Sa %i le face carnea %i s9ngele Său. ,rin o*i%nuit %i natural o*ţine# ceea ce este #ai presus dec9t natura. Cn euharistie toţi devin Fparticipanţi la divinitatea lui Disus HristosG %i

/H3

sunt reuniţi %i co#unică unul cu altul0 ca #e#*rii unui singur trup. Sf9ntul Doan 'a#aschinul vor*e%te de euharistie ca %i de coroana răscu#părării 2 ca un dar %i o întoarcere la ne#uririi %i a nepieirii. 'espre ilu#inarea Sfintelor 'aruri el scrie: Fele sunt transfor#ateG 2 `_3L414UX3L1. ƒle sunt transfor#ate prin invocarea0 prin che#area 'uhului Sf9nt 2 ciT^Use[S 2 %i Fprin această che#are apare ploaia pentru o nouă cultivare0 căci apare forţa u#*ritoare a 'uhului Sf9nt.G Sf9ntul Doan 'a#aschinul elucidează chipul tainicei transfor#ări cu o co#paraţie cu Cntruparea %i cu cu# p9inea %i vinul în a#estecarea naturală se schi#*ă în carnea %i s9ngele pri#itorului0 devenit indistinct ase#ănătoare pri#ului trup. ,9inea euharistică este *i&naturală prin unire cu 'u#nezeire0 un fel de căr*une aprins care este dizolvat de foc 2 aceasta este o re#iniscenţă a Fcăr*unelui du*lu naturalG în anu#ite te8te liturgice. Aceasta este Fînceputul p9inii viitoareG 2 trupul 'o#nului este duhovnicesc0 căci este născut din 'uhul Sf9nt. Apoi #ai e8istă chipul0 prototipul veacului viitor c9nd co#uniunea cu divinitatea lui Hristos v&a fi realizată direct0 prin conte#plaţie. Aceasta v&a fi o ase#ănare cu îngerii. >ri%icu#0 o#ul este #ai presus de îngeri0 este înălţat peste ei0 căci 'u#nzeu nu a devenit un înger0 ci un o# real %i perfect. atura angelică nu este asi#ilată de )ogos în ipostasul Său. Cngerii sunt privaţi de harul acţiunilor lui 'u#nezeu0 în ti#p ce u#anitatea 2 în euharistie 2 îi este dată #ai #ult0 căci 'u#nezeu este unit ipostatic cu Sfintele Taine. Toată viaţa lui Hristos 2 dar cel #ai #ult sf9nta lui cruce 2 a fost o lucrare răscu#părătoare %i un #iracol. Crucea este cea care a a*olit #oartea0 a rezolvat păcatul0 a descoperit învierea %i a sigurat întoarcerea la e8tazului vechi. F$oartea lui Hristos sau crucea ne&au î#*răcat în înţelepciunea %i forţa ipostatică a lui 'u#nezeuG 7a se vedea Galateni HP AA@. Cn aceasta constă se#nul învierii0 ca Fo restaurare finală a celor căzuţi.G Cn sfinţi această înviere este deEa anticipată0 căci Fsfinţii nu sunt #orţi.G 6i au do#nit asupra pati#ilor %i au păstrat ne%tir*ită ase#ănarea chipului lui 'u#nezeu după care au fost creaţi. Cu li*ertatea lor ei s&au unit cu 'u#nezeu %i l&au pri#it în locuinţa ini#ilor lor. Co#unic9nd cu 6l0 prin har ei au devenit ceea ce este 6l prin natură. Sclavi prin natură0 ei sunt prietenii alegerii lui Hristos %i fii prin har căci au devenit co#oara %i locuinţa lui 'u#nezeu. ,rin ur#are0 chiar %i după #oarte 2 #ai *ine spus în so#n 2 ei sunt vii0 căci ei sunt în 'u#nzeu %i 'u#nzeu este viaţa %i lu#ina. Cn ceea ce prive%te îngerii0 Scripturile nu spun că ei vor urca tronul #ăririi cu Hristos la Kiua Judecăţii. F6i nu vor fi î#preună Eudecători0 nici nu vor fi #ăriţi cu 6l0 nici nu vor %edea la #asa Tatălui.G Acest lucru se spune despre sfinţi. Cngerii stau înaintea lor cu tre#urat. Chiar %i acu#0 îngerii stau înaintea naturii u#ane Fcare %ede în Hristos pe tronul #ăririi0G cu frică %i cu tre#urat. ,rin Hristos Fnatura a urcat din ad9ncurile de #ai Eos #ai sus dec9t orice autoritate %i au aEuns pe tronul Tatălui.G F oi sunte# su*stanţial ilu#inaţi din #o#entul în care 'u#nzeu )ogosul a devenit carne0 devenit ca %i noi în toate cu e8cepţia păcatului0 a#estec9nd natura noastră prin unire %i îndu#nezeind carnea prin inter&co#unine %i amestecare cu 'u#nezeirea 2 ihW[mRWse[S. Sunte# esenţial eli*eraţi de ti#p din #o#entul în care 1iul lui 'u#nezeu %i 'u#nzeu fiind i#pasiv prin divinitatea Sa0 a suferit pri#irea naturii u#ane %i a plătit datoria noastră0 vărs9nd peste noi o răscu#părare adevărată %i surprinzătoare0 căci s9ngele 1iului este o #ilostenie în faţa Tatălui %i este sacru. 6senţial a# devenit ne#uritori din #o#entul în care 6l0 care s&a pogor9t la iad0 a procla#at sufletelor care au fost legate acolo din vre#uri îndelungate: captivilor0 iertareP or*ilor vedere %i leg9nd pe cel puternic0 6l s&a ridicat cu tărie %i lu9nd carnea noastră pe care a pri#it&o a făcut&o potenţial nepieritoare. 6senţial a# fost adoptaţi din vre#ea na%terii noastre din apă %i din 'uh. Cn interpretarea sa la fapta răscu#părătoare a lui Hristos0 Sf9ntul Doan 'a#aschinul le ur#ează capadocienilor. Ur#9nd pe Sf9ntul Lrigorie de azinaz0 Sf9ntul Doan respinge punctul de vedere origenist al sacrificiului lui Hristos ca o răscu#părare faţă de diavol0 dar reţine trăsături individuale ale acestei teorii teologice 2 pro*a*il su* influenţa Sf9ntului Lrigorie de "ssa. 6ste noţiunea proastei folosinţe a puterii pe care a prins&o el %i noţiunea de diavol ca fiind în%elat. F$oartea se aproprie %i a înghiţ9nd trupul 2 #o#eala 2 este străpunsă de du#nezeire ca %i cu un ac. Lust9nd trupul nepăcătos %i purtător de viaţă0 piere %i dă înapoi tot ceea ce a înghiţit. Sf9ntul Daon 'a#aschinul î#pru#ută noţiunea de separaţie a se8elor în pre%tiinţa căderii de la Sf9ntul Lrigorie de "ssa.

/-4

Sf9ntul Doan 'a#aschinul a scris spre finele epocii hristologice %i nu este nici un accident că siste#ul lui vor*e%te despre te#e hristologice. 6l su#arizează aici toată hristologia estică. 'u#nezeu a devenit o# pentru a #9ntui %i reînnoi %i îndu#nezei o#ul. Cntruparea )ogosului este î#plinită prin activitatea 'uhului Sf9nt care depă%e%te #ăsura naturii. 6ste creat prin puterea 'uhului Sf9nt care a î#plinit creaţia. 'uhul Sf9nt curăţă *inecuv9ntata 1ecioară %i îi dă puterea de a pri#ii divinitatea )ogosului întru sine %i de a purta )ogosul în carne. 6a a fost proteEată la fel ca o rădăcină divină de 1iul lui 'u#nezeu0 de puterea ipostatică %i de înţelepciune. 6l a for#at din s9ngele ei cast începutul naturii noastre. Cn acela%i ti#p Sf9ntul Doan accentuiază că Ffor#a u#ană nu s&a for#at prin incre#ente graduale0 ci a fost î#plinită dintr&o dată.G Toată plinătatea trupului a fost oferită dintr&o dată0 de%i nu a fost dezvoltată deplin. 1apta întreită a fost î#plinită dintr@o dată: Acceptarea0 e8istenţa Madică origineaN %i îndu#nezeirea u#anităţii de către )ogos. Căci carnea lui Hristos este astfel carnea )ogosului 2 fără nici o separaţie te#porală. Sf9nta 1ecioară nu a purtat un si#plu o# ci pe 'u#nezeu întrupat. ,rin ur#are0 nu#ele de !hetoCos Fconţine toată istoria iconomiei.G Cn Cntrupare 'u#nezeu )ogosul nu pri#e%te o u#anitate a*stractă0 după cu# este percepută de speculaţia pură0 căci aceasta nu ar înse#na întrupare ci o fanto#ă sau o în%elare. ici nu a pri#it tot întregul naturii u#ane după cu# este realizat în toată rasa u#ană0 căci 6l nu a pir#it toate ipostasele rasei u#ane. 6l pri#e%te u#anitatea cu# este0 în indivizi*il. 6l a pri#it&o într&un astfel de fel ca %i cu# prin sine nu a fost un ipostas special sau pree8istent ci î%i pri#e%te e8istenţa din ipostas. U#anitatea în Hristos este ipostaziată în ipostasul )ogosului. 6ste eniposta$iată )ogosului. ,rin ur#are Hristos în u#anitatea Sa este si#ilar cu oa#enii din diferite ipostase diferite nu#eric al rasei u#ane0 de%i nu e8istă nici un ipostas u#an în 6l. Cn acela%i ti#p natura u#ană individualizată este eniposta$iată )ogosului într&un astfel de fel că sensul percepţiei este li#itat la li#itele unui ipostas u#an singur0 li#ita unei particularităţi nu#erice. atura u#ană0 în plinătatea definiţilor ei esenţiale este ipostaziată %i realizată nu#ai prin puterea unui ipostas divin. Toc#ai pentru acest #otiv tot ceea ce este i#plinit de $9ntuitorul prin u#anitatea )ui este potenţial %i dina#ic î#părţit %i divizat în toată rasa u#ană0 care este consu*stanţială cu 6l. Dpostazitatea u#ană nu presupune această li#ită în Hristos0 de%i este i#posi*il să spune# că Hristos este #ulti&ipostatic. atura u#ană din Hristos este propria u#anitate a )ogosului %i prin ur#are este deli#itată nu#eric de tot restul ipostaselor. ,e de altă parte0 este tocmai o natură0 în totalitatea definiţilor esenţiale %i pri#are 2 adică este înse%i co#poziţia o#ului. Cn #ăsura în care este î#părţită %i aco#odată 2 fără să fie o*ligată în nici un fel0 dar în #ăsura în care în virtutea unei reuniuni vii %i li*ere cu Hristos în ipostasul lui îndoit 2 este realizat în toate tainele. Tre*uie să #ai re#arcă# o distincţie i#portantă. Acceptarea )ogosului sau Fasu#areaG a tot ceea ce este u#an este discutat în două sensuri diferite. 6ste esenţial să distinge# asu#area FnaturalăG sau pe cea FesenţialăG %i asu#area Fpersonală sau pe cea relativă.G ,e *aza pri#eia0 'o#nul a pri#it natura noastră %i tot ceea ce este natural 2 6l a devenit o# prin natură %i în fapt. Cn al doilea sens0 prin co#pasiune %i iu*ire0 Fasu#9ndu&%i faţa altuia0G 'o#nul a asu#at *leste#ul %i a*andonul nostru %i tot ceea ce este si#ilar care nu aparţine naturii Fnu fiindcă 6l este sau a deven*it a%a ci fiindcă a acceptat persoana noastră %i s&a plasat l9ngă noi.G Aici Sf9ntul Doan 'a#aschinul îl repetă pe Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul. C9nd a su#arizat lupta cu #onofiziţii0 Sf9ntul Daon 'a#aschinul a e8pri#at dog#a hristologică în ter#enii predecesorilor lui 2 F)eonţiu al <izanţului %i Sf9ntul $a8i# $ărturisitorul.Gs Totul e8istă numai în formă ipostatică0 fie ca ipostas de propriul său fel sau <n ipostasul altuia. U#anitatea lui Hristos e8istă toc#ai în acest fel 2 enipostatic0 în ipostasul )ogosului. ,rin ur#are ipostasul )ogosului se dovede%te a fi Fco#ple8G %i Fîndoit.G Ur#9nd g9ndirii lui )eonţiu al <izanţului0 Sf9ntul Doan '#aschinul accentuiază insistent că nu#ele de Hristos este fără nici o îndoială un nu#e unic. Se#nifică unirea unică a persoanei )ogosului în divinitate %i u#anitate. u este0 nici nu v&a fi %i nici nu poate fi un alt al doilea Hristos0 un alt 'u#nezeu >#. u#ele de Hristos pri#e%te )ogosul cu întruparea0 în care u#anitatea este unită de divinitatea )ogosului. Cele două naturi nu sunt separate0 căci ele sunt insepara*ile în unirea ipostasului 2 contrar g9ndrii lui estorie %i a restului Fadunării sale de#oniceG 2 ei nu sunt a#estecaţi0 ci locuiesc 2 contrar lui 'ioscor %i 6utihie %i a Fucenicilor

/-/

Cn Hristos u#anitatea este îndu#nezeită 2 nu prin transfor#are0 schi#*are sau a#estecare ci prin unitatea co#pletă a u#anităţii %i pătrunderea de flăcările du#nezeirii0 care este pătrunzătoare %i î#parte deăsv9r%irea cărnii fără să o lovească cu slă*iciuni %i pati#i0 la fel cu# soarele care ne ilu#inează nu se strică pe sine. F'i#preună cu î#părat %i cu 'u#nezeu cinstesc #antia purpurie a trupului0G scrie el0 Fnu ca î#*răcă#inte %i nu ca %i a patra persoanăw uw Ci ca ceva unit cu 'u#nezeu %i care locuie%te fără schi#*are0 ca ceva care a uns 2 'u#nezeirea.G u tre*uie să vor*i# de alegere %i reflecţie în adevăratul sens al cuv9ntului c9nd discută# de voinţa u#ană a $9ntuititorului0 căci ea nu a fost caracterizată de ignoranţă.G Căci este iposi*il ca carnea să penetraze prin du#nezeire0 Fdar natura divină odată ce a penetrat carnea0 i&a dat cărnii o penetrare inefa*ilă în du#nezeire0 care este ceea ce este unirea. 1urtuna #onotelită nu a încetat %i #ai era încă necesar să se elucideze %i Eustifice definiţia0 volu#ul Sinodului 6cu#enic Şase M. u a fost o o*ligaţie0 căci carnea nu a fost #utată nu#ai la spatele )ogosului0 după cu# a fost cazul cu profeţii.G FCinstesc a#*ele naturi unite în Hristos0G e8cla#ă Sf9ntul Daon 'a#aschin0 Ffiindcă 'u#nezeirea S&a unit cu carnea Sa.G Cn virtutea unirii ipostatice0 sufletul 'o#nului %tia toate %i nu a devenit separat în dorinţa lui de decizia voinţei lui divine0 ci a coincis cu ea în o*iectul dorinţei 2 li*er. Sf9nEtul Doan consideră interpenetrarea 2 ihW[m\ese[S 2 naturilor ca o pătrundere unilaterală a u#anităţii cu divinitate0 ca Fîndu#nezeireG 2 Fnu din partea cărnii ci a 'u#nezeirii. Cn această virtute0 se potrive%te cinstirea )ogosului întrupat 2 %i carnea 'i#nului este cinstită ca ceva unit cu 'u#nezeirea0 Fîn ipostasul singur al )ogosului. Hristos nu a îndeplinit ceea ce îi este caractersitic o#ului toc#ai fiindcă el nu a fost nu#ai un o# ci %i 'u#nezeu. /-A .rin ur#are0 de%i naturile sunt enu#enrate0 enu#erarea nu separă. )i*er pus în #i%care0 sufletul 'o#nului a voit toc#ai ceea ce a voit să voiască voinţa lui divină.entru acest #otiv suferinţele )ui sunt salutare %i dătătoare de viaţă.G atura cărnii nu a devenit du#nezeire0 dar cu# )ogosul a devenit carne i#uta*il0 ră#9n9nd ceea ce era0 la fel %i )ogosul a devenit carne fără să piardă cea ce avea dar devenind identic cu )ogosul ipostatic. )a fel ca %i Sf9ntul $a8i#0 Sf9ntul Daon 'a#aschinul concluzionează din cele două naturi în Hristos cele două voinţe0 căci 'o#nul Fa acceptat voinţa noastră în natură. 5oinţa este îndu#nezeită 2 nu este a#estecată0 ci unită cu divinul %i voinţa atotputernică %i devenită voinţa 'u#nezeiului Cntrupat. Cn acela%i ti#p tot ceea ce este spus despre cele două naturi este spus despre un ipostas untic %i identic. 6ste necesar să distinge# clar Fvoinţa naturalăG %i Fvoinţa electivă. U#anitatea are posi*ilitatea alegerii %i deciziei 2 ]jS lY\bjS. 6l a îndeplnit acele fapte care sunt caracteristice du#nezeirii într&un fel care îi este caracteristic lui 'u#nezeu căci 6l nu a fost nu#ai o# ci %i 'u#nezeu.G Sf9ntul Daon 'a#achinul î%i *azează apărarea %i Eustificarea cinstirii icoanelor pe această interpenetrare 2 ihW[mRWse[S 2 a naturilor %i pe îndu#nezeirea cărnii. 6l a posedat *inele prin natura Sa0 pentru 6l natura u#ană s&a întors la un stadiu natural în ti#p ce virtutea era naturală. 'o#nul nu a avut ezitare %i alegere0 căci prin natură 6l a avut o înclinaţie spre *ine. 'efinitudinea voinţei %i a voliţiei0 Fchipul voliţieiG nu aparţine naturii. .B4N.lor lipsiţi de 'u#nezeu. Cele două voinţe ale 'o#nului nu au fost distinse în #od prin natură.G ea#estecarea %i i#uta*ilitatea naturilor %i î#părţirea reciprocă a proprietăţilor a penetrării reciproce a naturii sunt caracteristice unirii ipostatice 2 într&un stadiu egal.G . $9ntuitorul nu a avut Fanu#ite înclinaţii ale voinţei.roprietatea sau Fcapacitatea de a voiG aparţine naturii o#ului %i în aceasta este procla#at chipul lui 'u#nezeu0 căci li*ertatea %i voinţa sunt caracteritice 'u#nezeirii prin natură. Activitatea Sa u#ană a fost si#patetică cu divinul %i activitatea sa a fost si#patetică cu u#anul0 cu acţiunile cărnii 2 at9t atunci c9nd cărnii i s&a per#is să sufere %i c9nd actele salutare au fost îndeplinite prin carne.G Ur#9nd0 Sf9ntului $a8i# $ărturisitorul0 Sf9ntul Doan dezvoltă doctrina celor două voinţe %i energii a 'u#nezeului >#. C#i este frică să ating căr*unele aprins din cauza că focul este unit cu le#nul. . Cn acela%i ti#p0 natura u#ană nu a fost nu#ai păstrată0 ci %i întătiră.G Carnea0 care prin sine este #uritoare0 devine divină %i dătătoare de viaţă prin activitatea du#nezeirii. 5oinţa %i energia aparţin naturii %i ipostasului. ‡#ul are această posi*ilitate0 dar nu 'u#nezeu0 Căruia nu i se cuvine să îi atri*ui# alegerea în adevăratul sens al cuv9ntului0 căci 'u#nezeu nu g9nde%te lucrurile din nou0 nu alege0 nu se răzg9nde%te0 nu î%i schi#*ă #intea0 Fnu sfătuie%teG 2 'u#nzeu este o fiinţă inchestiona*ilă %i o#ni%tientă.

Cn lupta de la Lheţi#ani s&a rugat kca unul care %i&a asu#at propria noastră persoană0 ca unul care a vor*it cu noi %i în locul nostru. Ci toc#ai fiindcă a asu#at persoana noastră0 a Fi#itat în sine ceea ce ni se cuvine nouăG %i cu scopul de a î#plini orice adevăr în noi 2 adică0 de a pava calea de urcu% spre 'u#nezeu pentru noi cu sf9nta Sa #inte. 'o#nul suferă %i #oare pe cruce de dragul nostru.seudo&Areopagitul. . Accept9nd0 pe de o parte #intea u#ană0 Hristos a g9ndit %i g9nde%te ca un o#. Sf9ntul Doan î%i e8tinde această e8plicaţie la rugăciunea din Lheţi#ani. D&a fost frică voluntar. 6l suferă prin u#anitatea Sa 2 adică ceea ce suferă este suferinţa naturii u#ane în trup %i suflet. . Cn acela%i ti#p el deduce din această noţiune generală penetrarea reciprocă a naturilor în Hristos.G Cu o rezoluţie totală Sf9ntul Daon 'a#aschinul concluzionează plinătatea %i desăv9r%irea cunoa%terii u#ane a lui Hristos 2 %i de la concepţia ei 2 astfel că în realitate nu a e8istat nici o învăţare sau cunoa%tere. Cn Hritos u#anitatea încetează de a #ai fi servilă. 6l a suferit cu adevărat0 s&a întristat %i i&a fost frică. . u a e8istat ni#ic în chipul unui sclav0 ni#ci su*#isiv în Hristos0 căci cu# putea fi 'o#nul un sclav. 'u#nezeirea0 prin întruparea )ogosului0 nu ka aEunsG lipsită de suferinţă. Astfel0 separ9ndu&se de #oarte0 separ9ndu&se ca de un loc0 cele două naturi au ră#as unite într&un ipostas.rin ur#are0 #oartea Sa a fost un sacrificiu. . .e de altă parte0 F#intea sf9ntă a lui Hristos î%i îndepline%te acţiunile naturale0 g9ndind %i înţeleg9nd #intea lui 'u#nezeu %i că toată creaţia în cinst%te0 a#intindu&%i de seEurul %i suferinţa )ui de pe pă#9nt. Cn suferinţă0 la fel ca %i în #oarte unirea ipostatică nu a fost violată. Dpostasul )ogosului a fost ipostasul trupului %i al sufletului. >ri%icu#0 aceste kpati#i nevinovateG din Hristos au fost în acela%i ti#p în confor#itate cu natura %i #ai presus de natură 2 ^V]d n`e[Y ^VT `icW n`e[Y0 căci totul din Hristos a fost voluntar %i nu a fost forţat0 totul a fost prin acceptarea )ui%i ni#ic din Hristos nu a precedat voinţa Sa.unctul de vedere opozit îi pare #ai #ult un a*uz nestorian. 6l leagă Eudecata din pro*le#ă cu caracteristicile voinţei0 percep9nd în desăv9r%irea cunoa%terii condiţia %i cauza sta*ilităţii necondiţionate a #inţii.G 'acă 'o#nul s&a rugat0 nu a fost de dragul )ui %i nu fiindcă a avut o nevoie reală de ceva pentru ca să se întoarcă la 'u#nezeu Tatăl. Cn acest sens este poso*il să vor*i# de o Factivitate 'u#nezeu&>#eneascăG după cu# a vor*it . Consecvent0 6l a acceptat pati#ile naturale %i lipsite de vină 2 nqe[^d ^VT VZ[dfUs]V idrs 2 adică suferinţele trupului %i a sufletului. U#anitatea $9ntuitorului în general este pătrunsă cu 'u#nezeirea 2 nu nu#ai că este favorită %i unsă dar este îndu#nezeită prin unire ipostatică0 prin acceptarea )ogosului a propriei proprietăţi în ipostasul )ogosului. .rin ur#are0 pute# vor*ii de succesul lui Hristos prin u#anitate nu#ai într&un sens i#personal 2 fie în sensul că a arătat înţelepciunea e8istentă în 6l cresc9nd corporal sau în sensul că %i&a asu#at propriul nostru succes Frelativ.rin propria voinţă a înfo#etat %i a însetat. Cn confor#itate cu cele două naturi 'o#nul are două #inţi %i prin #intea u#ană0 ca un inter#diar0 )ogosul este unit cu grosi#ea cărnii 2 ori%icu# nu într&o co&a*itare si#plă0 ci în î#preună locuire.rin ur#are0 nu tre*uie să vor*i# de ignoranţa 'o#nului prin u#anitate. ici trupul %i nici s9ngele din Hristos nu au pri#it o e8istenţă izolată pentru un #o#ent: adică0 un ipostas special. 'in #o#ent ce nici natura nu %i& /-H . Hristos a acceptat %i a asu#at totul în natura noastră cu scopul de a o ilu#ina.F1iecare natură în Hristos î%i are actele prin participarea celuilalt0G conclude Sf9ntul Doan 'a#aschin. Ceea ce tre*uie spus despre voinţă tre*uie spus despre #inte0 despre cuno%atere %i despre înţelepciune.G Strict vor*ind0 nu a fost Hristos cel care a fost a*andonat0 ci noi cei care a# fost negliEaţi %i uitaţi. Hristos a fost acăţat pe cruce cu carnea0 dar a locuit în două naturi. Hristos nu a fost niciodată a*andonat de 'u#nezeu 2 în divinitatea Sa. $intea lui Hristos participă în activitatea divinităţii )ogosului0 în aranEarea %i controlarea de către toate a )ogosului nu ca o #inte o*i%nuită ci ca o #inte unită ipostatic cu 'u#nezeu care pri#e%te titlul #inţii lui 'u#nezeu. Cn ea vede un e8e#plu %i un chip %i în acela%i ti#p o #anifestare a rezistenţei naturale faţă de #oarte0 de%i a fost voită %i acceptată voluntar de $9ntuitorul. 'o#nul a #urit din voia )ui fiindcă ka fost su*iectul #orţii0G căci #oartea este consecinţă a păcatului %i în 6l nu a e8istat nici păcat %i nici în%elăciune 2„ în gura Sa nu a e8istat în%elăciuneG 7Dsaia IH0 3@. A fost ispitit de diavol0 dar din afară0 e8tern0 nu în g9ndurile Sale. 6l a acceptat chipul sau for#a unui sclav de dragul nostru %i pentru a ne eli*era de sclavie. C9nd sufletul lui curat s&a separat de trup în #oarte0 ipostasul nu s&a î#părţit0 ci a ră#as insepara*il cu a#*ele0 care au locuit în 6l egal.

. Cn Hristos vizi*ilul0 a a#estecat percepti*il în /-- .a avut propriul ipostas0 cele două naturi au fost păstrate în singurul ipostas al )ogosului. Aceasta a fost e8plicată su*secvent ca arianis#. Cn trupul Său #ărit el %ade corporal de&a dreapta Tatălui 2 adică0 în cinstea %i #ărirea consu*stanţială 1iului. . Dcoanele în sensul îngust al cuv9ntului nu sunt at9t de #ult legate de pictura <isericii ci de reprezentări ale sfintelor su*iecte. 6l urcă pe tron ca 'u#nezeu %i >#0 voindu&ne #9ntuirea noastră0 Ffără să uite de faptele noastre pe pă#9nt.e la finele secolului al %aselea icoanele erau deEa în folosinţă universală. . A fost o controversă dog#atică %i în ea s&au descoperit ad9nci#i teologice.entru acest #otiv0 situaţia a cerut o *ază teologică pentru venerarea iconanelor.G Cn anu#ite #o#ente au fost viziuni apocaliptice. 'e fapt0 6use*iu a aEuns la concluzile lui FiconoclasteG #ai t9rziu 2 din pre#ize origeniste. Cel #ai i#portant a fost venerarea icoanelor FChipului efăcut de $9nă. Aceste icoane au avut #ai înt9i o se#nificaţie decorativă0 uneori una didactică. 5enerarea icoanelor nu s& a sta*ilit în <iserică i#ediat. )a aceasta Sf9ntul Doan 'a#aschinul #ai adaugă o altă disticnţie între kdecădereG %i kprin decădereG 2 nr_Wd %i Z[Vnr_WV0 înţeleg9nd&o su* for#a unui kstadiu pasivG al trupului 2 ]d idqs 2 %i su* deco#poziţia sau dezintegrarea în ele#ente. Chiar %i între scriitori secolului al patrulea găsi# nu#ai #enţiuni rare %i ocazionale ale sfintelor icoane 2 acestea au fost fie episoade *i*lice sau portretizăti ale FispitelorG #artirilor. 6le au fost paţial se#ne si#*olice 2 ancora0 poru#*elul0 Fpe%teleG 2 %i alegorii0 de o*icei para*ole din evanghelii. hoc idiotis prasat pictura cernenti-us. FCăci ceea ce oferă urechilor cuv9ntul povestiri0 o pictură tăcută arată prin i#itaţie0G a scris sf9ntul 5asile cel $are. . Cn orice caz0 nu a ocupat un loc re#arca*il în evlavia cre%tină în pri#ele secole.uterea seculară a început controversa0 dar si#patiile iconoclaste s&au dovedit puternice între clerici0 chiar între episcopi. Cn #oartea 'o#nului sufletului îndu#nezeit se pogoară în iad cu un cuv9nt de veste *ună %i este venerat. 6le au fost parţial prototipuri ale 5echiului Testa#ent 2 Ftipuri. 6piscopii iconocla%ti nu nu#ai că curtau favoarea î#păraţilor 2 ei au acţionat frecvent din convingere. 6use*iu a considerat reprezentarea pictorială a lui Hristos ca fiind i#posi*ilă %i de neper#is.G 'in cauza unei slă*iciuni a datelor istorice nu pute# trasa datele istorice pri#are ale istoriei pri#are a iconografiei în toate detalile. u cunoa%te# o*iecţile î#potriva icoanelor. . Su*secvent0 aceste cuvinte ale sf9ntului 5asile sunt repetate aproape literal de sf9ntul Doan 'a#aschinul %i papa Lrigorie 2 Auod legendi-us scriptura. Cn pri#ul sens0 contrar nesocotitului de Dulian0 trupul 'o#nului devine nepieritor nu#ai în înviere. u e8istă FicoaneG 2 în adevăratul sens al cuv9ntului 2 între cele #ai antice picturi care ne sunt cunoscute. 68plicaţile didactice nu epuizează esenţa picturii icoanelor. A. Trupul 'o#nului nu a e8peri#entat această Z[Vnr_WV.G Astfel v&a fi Kiua celei de a 'oua veniri îngrozitoare %i #ăreţe0 ziua învierii universale 2 în nepierire.incturile antice au fost un fel original de F<i*lie ilu#inatăG 2 -i-lia picta 2 în frag#ente %i episoade selectate. Cn acest sens trupul 'o#nului este nepieritor sau non@diaforic de la început. $ai înt9i0 tre*uie să pune# în evidenţă opiniile lui 6use*iu de Cezarea în scrisoarea sa către Constanţia0 sora lui Constantin cel $are. 6li*er9nd prizoneirii0 6l se întoarce din #iElocul #uritorului %i învie din #orţi 2 în acela%i trup0 un trup care este acu# #ărit %i fără slă*iciuni0 dar fără să #ute ceva din natura u#ană. Sfatul Sf9ntului il din Sinai este caracteristic: Ffie ca #9na acelui pictor talentat să u#*le te#plele cu istorile 5echiului %i ale oului Testa#ent pentru ca %i p9nă %i cei ce nu cunosc literatură %i nu pot citi Sfintele Scripturi să poată dedica ispitele curaEoase ale celor care )&au sluEit pe 'u#nezeu de *inecuv9ntată po#enireG M'crisoarea -0 IBN. F<ineînţeles că cauţi o icoană care Cl portreatizează în chipul unui sclav %i în carne0 în care s&a î#*răcat de dragul nostru.(r%re% #:"&!e'*r "c*%&e Controvesa asupra icoanelor nu a fost o dispută cere#onială. >a#nenii au discutat chipul lui Hristos #ai înt9i de orice 2 depica*ilitatea sau Fdescria*ilitatea.G 'e la început apărătorii sfintelor iacoane0 iconodulii0 au redus această pro*le#ă la pre#izele hristologice. 'ar sunte# învăţaţi că aceasta este dizolvată de #ărirea du#nezeirii %i #uritorul este înghiţit de viaţă.rin învierea 'o#nului0 care a devenit sursa învierii pentru noi0 nepieirea %i ne#urirea ne&a fost oferită 2 ca nădeEde.

)eonţiu e8plică că venerarea proicete iconanelor. .strălucirea divinităţii Sale %i este prin ur#are dincolo de orice reprezentare în picturi %i linii #uritoare.rin ur#are pentru ca ceea ce este perfect să fie delineat în ochii tuturor0 cel #ai #ult într&o e8presie colorată0 decretă# că figura u#ană 2 ^V]d dYrW\iTY_Y mVWV^]jWV 2 a $ielului care i&a păcatul lu#ii0 Hristos 'u#nezeu0 să fie e8pusă în icoane în loc de #ielul antic0 pentru ca toţi să poată înţelege ad9ncurile s#eririi )ogosului lui 'u#nezeu%i pentru ca noi să pute# să a#inti# în po#enirea noastră conversiuena Sa în carne0 păti#a %i #oartea Sa salutară %i răscu#părarea sa care a fosta dusă întregii lu#i.e de altă parte0 oponenţii origenis#ului 2 de e8e#plu Sf9ntul 6pifanie 2 a aEuns la concluzii si#ilare.3AN a sta*ilit principile pri#are ale iconografiei în cele*rul canon >ptzeci%idoi.. . . .G Aici este dată te#a apărării teologice de #ai t9rziu a sfintelor icoane. 'in secolele %ase %i %apte %ti# un nu#ăr de lucrări apologetice în apărarea sfintelor icoane direcţionate toc#ai î#potriva evreilor.G Dcoana nu tre*uie să profetizeze c9t să Fpo#enească. 6ste greu să deteri#ină# #otivele lui.entru >rigen0 Hristos prin ascensiunea Sa Fnu #ai este un o#. A# putea crede că %i alţi origeni%ti au crezut la fel. Tendinţa pri#ară a #i%cării iconoclaste este în /-I . A fost posi*il să aEunge# la concluzii si#ilare din diferite pre#ize 2 a fost posi*il să restaură# anu#ite #ăsuri practice din diferite #otive. FHarulG %i FadevărulG %i Fdesăv9r%itulG 2 accentul este pus aici toc#ai pe realis#ul evanghelic0 Fpe po#enirea vieţii Sale în carneG 2 iWXS bYjbsY ]jS cYedW^_q i_U[]hTVS. oi cre%tinii0 în ti#p ce sărută# corporal o icoană a lui Hristos sau a unui apostol sau a unui #artir0 îl sărută# duhovnice%te pe Hristos sau #ucenicul lui. Acea Fa#intireG de care vor*e%te nu este o #i%care duhovnicească a sufletului.G . $ărturia lui )eonţiu0 episcop de eapolis în Cipru %i un cele*ru aghiograf0 este c9t se poate de caracteristică. FSchiţeleG sau si#*olurile sau tipurile au fost realizate %i nulificate %i a apărut Fharul %i adevărul. Sindoul de la Trulan a consolidat realis#ul istoric sacru sta*ilit deEa în pictura de icoane %i a a*olit arhais#ul si#*olic ale Fsi#*olurilor %i tipurilorG 5echiului Testa#ent. Cinstind icoana neani#ată a lui Hristos0 prin ea îl î#*răţi%ez %i îl venerez pe Hristos.e cul#ea e8ploziei iconoclaste0 Sindoul de la Trulo sau Sindoul •uinise8t M.G Caracteristic aici0 în special în canonul >ptzeci%iopt este contrastul puternic între 5echiul %i oul Testa#ent. u a prins for#ă i#ediat. Cu Sf9ntul 6pifanie aceasta a fost o recădere în iudais# 2 a se vedea interdicţile sindoului de la 6lvira din H4. Cn orice caz0 în acţiunile iconocla%tilor pute# detecta un progra# coerent a refor#ei <isericii %i a unei refor#e sociale.G Aceasta nu #ai este o si#plă Eustificare didactică a chipurilor.rin ur#are cei care din acest #o#ent înainte reprezintă pe pavaE se#nul crucii0 decretă# să fie e8co#unicaţi. )a fel ca voi0 în venerarea cărţii )egii0 nu veneraţi cerneala %i ci cuvintele lui 'u#nezeu care se găsesc în ele0 la fel %i eu venerez icoana lui Hristos. u natura picturii %i a le#nului. 6l anticipează o viziune al unui veac viitor0 faţă către faţă.rin ur#are0 în #inte0 în cuv9nt0 în senti#entul de a oferii cinstire 2 iW_e^qYse[Y 2 ei0 porunci# ca figura crucii0 pe care unii au pus&o pe podele0 să fie #utată în întregi#e0 cel puţin pentru ca trofeul victoriei c9%tigat pentru noi să nu fie desecrat %i călcat de cei care calcă peste el.atosul a*stract al duhovniciei lui >rigen corupe orice întoarcere la un realis# senzual.G Cn argu#entul lui 6use*iu se si#te distincţia între FsenzualG %i FduhovnicescG care îi era caracteristică lui >rigen. FTrasez %i îl trag pe Hristos %i suferinţele )ui în case %i în *iserici0 în pieţe %i pe icoane %i pe lenErie %i în *irouri %i pe î#*răcă#inte %i în orice loc pentru ca văzăndu&le să nu uite. Dcoanle sunt plasate în *iserici de dragul #ăreţiei0 pentru po#enire %i veneraţie 2 iWXS dYdbYse[Y ^VT ][bjY. Concluzile lui au fost repetate #ai apoi %i înfru#useţate de Sf9ntul Doan 'a#aschinul Ma se vedea 6pologia lui Ştefan <ostraN. F'in #o#ent ce crucea ne&a oferit #9ntuirea0 să fi# cu griEă să oferi# cinste a ceea ce a fost #9ntuit de căderea cea veche. 6use*iu cu greu a fost singur c9nd a tras concluzii FiconoclasteG din siste#ul lui >rigen. C#*răţind prin ur#are tipurile %i u#*rele vechi ca si#*oluri ale adevărului %i #odele oferite de <iserică0 preferă# >harul :i ade%ărul. FCn anu#ite picturi ale cinstitelor icoane0 este pictat un #iel spre care arată precursorul0 care este pri#ită ca un fel de har0 indic9nd prin lege0 adevăratul nostru $iel0 Hristos 'u#nezeu. Atenţia adevăratului cre%tin nu tre*uie direcţionată la chipul pă#9ntesc sau senzual al 'o#nului. u#ai cei FneeducaţiG sunt ocupaţi cu reconcilieri ai vieţi pă#9nte%ti %i Cenotice a $9ntuitorului0 zilele cărnii Sale0 crucea. Adevăratul FgnosticG conte#plează #ărirea divină %i este distras de această Ceno$ă iconomică. Su*secvent0 evreii au fost cei care au atacat venerarea icoanelor. .? pri#indu&l ca o î#plinire a legii. Dnterdicţia sfintelor icoane la începutul secolului al optulea a fost decretată de î#părat.G Acela%i sinod în Canonul Şaptezeci%itrei se referă la cinstirea crucii. .

Totul a fost de dragul lui: ceea ce este după lege %i ceea ce este după sluE*a noastră.rin ur#are. Apărătorii cinstirii icoanelor0 iconodulii a realizat acest lucru. 'u#nezeu a apărut în 5echiul Testa#ent Fca un o#G 2 Fa se vedea viziunea lui 'aniel. Sf9ntul Doan 'a#aschinul distinge c9teva feluri de chipuri.G 'u#nezeu a apărut %i a devenit vizi*il. Relaţia între vizi*il %i invizi*il se schi#*ă su*stanţial odată cu venirea lui Hristos. Al treilea fel de chip este o#ul0 un chip Fprin i#itaţie.G Cn acest sens0 o portretizare vizi*ilă a invizi*ilului este posi*ilă Fastfel că un chip corporal arată o anu#ită conte#plaţie incoporală0 #entală.G 6i nu au văzut natura lui 'u#nezeu ci un prototip %i o portretizare a Celui în faţa căruia a apărutG 2 >tGpos? %i >icon. Aici el se *azează pe o e8perienţă apologetică #ai pri#ară 2 cel #ai pro*a*il %i cel #ai #ult pe )eonţiu al Ciprului. F)egea %i tot ceea ce este confor# legii a fost cu#va o prefigurare u#*roasă a veacului viitor 2 a sluE*ei noastre %i sluE*a noastră este un chip al *inecuv9ntărilor viitoare. 6ste c9t se poate de clar că pentru ei posi*ilitatea proiectării de icoane se leagă de realitatea istoriei 6vangheliei %i de adevărul Cntrupării. 6l nu are nici un chip actual în lu#ea #aterială. Una se leagă de cealaltă. . 'u#nezeu a creat pri#ul chip. . $ai t9rziu0 Leorge de Cipru a declarat dechis în argu#entul lui cu episcopul iconoclast Cos#a: Fcel care crede ca tine0 îl *lasfe#iază pe Hristos0 1iul lui 'u#nezeu %i nu #ărturise%te iconomia )ui în carneG 2 ]jY cYeVW^_Y _T^_Y_bTVY. Chiar %i patriarhul Lher#an a găsit un fel de dochetis# în iconoclas# 2 scrisoarea sa către To#a de Claudiopolis0 scrisă #ai înainte de a începe o persecuţie deschisă0 #ărturise%te la aceasta.G Apoi Sf9ntul Doan 'a#aschinul vor*e%te de chipuri profetice0 analogii create Fde dragul înţelgerii0G se#ne #iraculoase %i chipuri ale po#enirii. 'u#nezeu a apărut în chipuri în 5echiul Testa#ent lui Avra#0 $oise %i Dsaia %i toţi porfeţii au văzut un chip al lui 'u#nezeu0 nu esenţa lui 'u#nezeu.entru el iconoclas#ul este un ţinut al dochetis#ului0 o insenzitivitate faţă de taina 'u#nezeului ># %i într&un anu#e sens un fel de sche#ă pre& cre%tină a #inţii. Cn general un chip0 este o Fdiscernere %i o portretizare a ceea ce este ascuns.G Al doilea fel de chip este Sfatul ve%nic al lui 'u#nezeu despre lu#e0 adică0 su#a tuturor chipurilor0 e8e#plelor %i Fparadig#elorG a ceea ce a fost %i v&a fi creat. FCn antichitate 'u#nezeu0 incorporal %i fără for#ă nu a fost niciodată portretizat0G scrie Sf9ntul Doan0 continu9ndP Facu# după ce 'u#nezeu a apărut în carne %i a trăit între oa#eni0 portretiză# vizi*ilul din 6l.G Chiar %i vizi*ilul poate fi descris în cuv9nt0 cel puţin si#*olic. Sf9ntul Doan 'a#aschinul pentru pri#a dată încearcă să dezvolte apărarea sfintelor icoane într&o Eustificare teologică.întregi#e clară. $ai înt9i la purtat pe Unul ăscut0 Ficoana Sa naturală0 schiţa perfectă a ve%niciei )ui. . 6ste patosul fals al inefa*ilităţii0 patosul găurii dintre FduhovnicescG %i FsenzualG 2 a# putea spune un si#*olis# religios fals faţă de ispita realis#ului istoric al icoanelor.G A%a au fost chipurile profetice0 Fta*ernacolulG 5echiului Testa#ent 2 Ficoana creaţieiG arătată pe #unte0 în cuvintele Sf9ntului Lrigorie de "ssa 2 Arca )egă#9ntului %i heruvi#ul de peste ea0 ca st9nd în faţa lui 'u#nezeu.G Astfel0 Sf9ntul Daon 'a#achinul reduce pro*el#a despre posi*ilitatea iconografiei la pro*le#a pri#ară a apariţiei %i a Revelaţiei. 'in nefericire aceste apologii ale secolului al %aptelea sunt cunoscute nouă nu#ai în frag#ente.? Căci 1iul %i )ogosul indivizi*il al lui 'u#nezeu a intenţionat să devină un o# real cu scopul de a se unii cu natura noastră %i a fi vizi*il pe pă#9nt. 8n cele din urmă este o lipsă de sentiment pentru realismul sacru al istoriei. 'u#nezeu0 prin duhovnicia curată a naturii sale este invizi*il0 FinfinitG %i prin ur#are Findescripti*ilG %i i#posi*il de pictat. Rugul care ardea %i nu se #istuia este un chip al 1ecioarei $aria.rin ur#are0 discuţia lui 'u#nezeu este în general posi*ilă0 de%i ră#9ne întotdeuna i#precisă %i apro8i#ativă0 din #o#ent ce cuno%aterea invizi*ilului este #ediată de se#ne vizi*ile. Acest tip de i#agine este si#*olic. Cnse%i realitatea0 Derusali#ul ceresc este ceva i#aterial %i nefăcut de #9ini. Tre*uie să ne rea#iti# că ihW[lWVnj înse#nă conco#itent FdescriereG %i Fli#itaţieG 2 de aici re#arca despre Finfinitudine. Sf9ntul Doan 'a#aschinul î%i *azează posi*ilitatea iconograifiei sacre pe o noţiune generală a relaţiei între duhovnicesc %i #aterial0 între invizi*il %i vizi*il0 după cu# ne este descoperită în lu#ina întrupării. u găsi# un siste# coerent de concluzii dog#atice în pri#ii apărători ai cinstirii icoanelor.0 haideţi să&) portretiză# 2 nu nu#ai si#*olic sau într&un #odel0 ci în sensul direct al unei reproducri /-. Cn creaţie e8istă anu#ite chipuri naturale care arată0 puţin0 revelaţile 2 analogii create către Trei#e0 de e8e#plu.G Cn al doilea r9nd0 6l a creat o#ul după chipul %i ase#ănarea )ui. .

'acă FdescriereaG sau FportretizareaG lui 'u#nezeu este posi*ilă0 este ea per#isăg 6ste folositoareg Sf9ntul Doan 'a#achiunul răspunde direct0 cit9nd Cntruparea. F u portretizez du#nezeirea invizi*ilă0 ci carnea lui 'u#nezeu care a fost văzută.G Sf9ntul Doan aduce aceste feluri de FdescriereG î#preună. Dconografia este la fel de posi*ilă ca %i Scripturile 2 prin faptul revelaţiei0 prin realitatea teofaniilor vizi*ile.descriptive a ceea ce este.G . 6l sta*ile%te o categorie generală pentru un anu#it tip de Fdescriere. FCărţile pentru cei needucaţi. 'u#nezeu este posi*il de a fi portretizat în adevăratul sens nu#ai prin întrupare0 dar chipul celui Cntrupat este chipul lui 'u#nezeu %i nu nu#ai un chip al trupului.G Astfel0 pentru Sf9ntul Doan 'a#aschinul0 iconografia se *azează #ai înt9i pe evanghelia istorică0 pe întruparea )ogosului0 care este accesi*il %i su*iectul descrierii 2 Fscrieţi totul în cuvinte %i în picturi. C9nd incorporalul0 care nu are nici o for#ă0 nici cantitate %i nici #ări#e care este inco#para*il cu privire la superioritatea naturii0 care e8istă în chipul lui 'u#nezeu 2 c9nd 6l pri#e%te chipul unui ro* %i se s#ere%te0 C%i #ic%orează cantitatea %i #ări#ea %i se î#*racă într&un chip corporal %i se lasă conte#plat. C9nd Dnvizi*ilul devine vizi*il în carne0 vei portretiza o ase#ănare a ceea ce a fost văzut. 7 icoană este o comemorare.G Dnterdicţia 5echiului Testa#ent î#potriva facerii oricăror Fase#ănări0G citată #ai #ult dec9t orice de iconocla%ti0 a avut în #intea Sf9ntului Doan o se#nficaţie %i o forţă te#porară %i a fost o #ăsură educaţională pentru tăierea înclinaţilor iudaice spre idolatrie. . F5oi nu aţi văzut nici o for#ă. 1iţi atenţi.G Aceasta prive%te carnea lui Hristos Mcinstesc #antia purpurie a trupuluiN %i tuturor Frestul #ateriei prin care #9ntuirea #ea a fost î#plinită0G căci %i ea este plină de putere %i har divin 2 Crucea0 $or#9ntul0 Lolgota0 6vanghelile 2 care în cele din ur#ă sunt un fel de icoană0 un chip sau o descriere a )ogosului întrupat. F6l a acceptat natura0 volu#ul0 apariţia %i culoarea cărnii. FA# văzut chipul u#an al lui 'u#nezeu %i sufletul #eu a fost #9ntuit. u aţi văzut nici o for#ă în ziua în care 'o#nul a vor*it cu voi pe Hore* în #iElocul focului.G )a fel cu# ceea ce se une%te cu focul devine foc0 nu prin anutră ci prin unire prin arderea %i co#uniunea0 la fel %i carnea 1iului lui 'u#nezeu întrupat. Cn a#*ele cazuri Furcă# prin conte#plaţie corporală la duhovnicesc. Ceea ce este cartea pentru cei care sunt antrenaţi în scrieri0 la fel este icoana pentru cei neantrenaţi. 'in #o#entul în care )ogosul care nu poate fi conţinut a fost conţinut în ea0 #ateria a devenit vrednică de laudă %i venerare.G 'u#nezeul invizi*il este indescripti*il %i nu poate fi portretizat.rin aceasta ne ilu#ină# si#ţurile vederii %i al auzului. Fnu cinstesc #ateria ci pe Creatorul #ateriei0 care a devenit #aterial de dragul #eu %i care a voit să locuiască în #aterie0 care a realizat #9ntuirea #ea prin #aterie. 5ede# icoana 'o#nului %i sunte# ilu#inaţi prin ea.G Cn cele din ur#ă0 chiar %i scripturile sunt FdescrieriG %i un fel de portretizare ver*ală a FDnvizi*iluluiG %i divinului. Sf9ntul Daon nu dezvoltă g9ndirea sa în detaliu0 dar ea ur#ează din pre#izele hristologice generale: acceparea u#anului în ipostasul )ogosului înse#nă îndu#nezeire %i consecvent tot ceea ce este u#an în Hristos este un chip viu al divinului. C#potriva iconocla%tilor a fost necesară apărarea nu nu#ai a iconografiei ci %i #ai #ult venerarea icoanelor… iW_e^`Yse[S.G Consecvent0 o descriere a lui Hristos în chipul său u#an vizi*il este o portretizare genuină a lui 'u#nezeu. Acu# interdicţia a încetat0 procesul educaţional a aEuns la apogeu %i nu toată legea î%i reţine forţa ei în î#părăţia harului. 6l a devenit vizi*il %i posi*il de descrsi prin întrupare. Conte#plez chipul lui 'u#nezeu după cu# )&a conte#plat Daco* 2 dar diferit0 căci 6l a văzut prototipul i#aterial al viitorului cu ochii #inţii0 în ti#p ce eu che# 5izi*ilul în carne. Cn general #ateria nu este ceva Eosnic %i de#n de ur9t0 ci o creaţia a lui 'u#nezeu. u voi înceta a venera #ateria prin care a fost posi*ilă #9ntuirea #ea.G Sf9ntul Doan 'a#aschinul conclude: Fnoi voi# să conte#plă# aceste trăsături. Cntruparea )ogosului ilu#inează carnea0 o Fîndu#nezeie%teG %i astfel o face vrednică de a fi venerată 2 nu ca #aterie ci în virtutea unirii cu 'u#nezeu. Ceea ce este cuv9ntul urechii0 la fel %i icoana este pentru ochi 2 suntem mental uniţi cu ea.G Cn antichitate Dsrael nu )&a văzut pe 'u#nezeu0 dar noi a# văzut %i vede# #ărirea 'o#nului. FA# văzut #ărirea )ui0 #ărire a unuia născut 1iu din TatălG MDoan /P /-N. 6ste evident că atunci c9nd vezi că Dncoropralul a devenit un o# de dragul tău0 vei face un chip al acestui aspect u#an.rin aceasta Sf9ntul Doan 'a#aschinul voie%te să spună că nu#ai pentru iliteraţi icoanele iau locul cuv9ntului.? .G Sf9ntul Doan 'a#aschinul citează acest te8t din 'euterono# -0 /A %i /I %i întrea*ă: Fce este de#onstrat tainic aici.G Cn acela%i ti#p0 în virtutea unirii ipostatice0 Fcarnea a devenit )ogos0G la fel de *ine0 căci Ftrupul lui 'u#nezeu este 'u#nezeu.rin ur#are0 /-? .

G >#ul a fost adoptat de 'u#nezeu %i a pri#it ne#urire ca un dar. Se potrive%te să cinsti# tot ceea ce se leagă de cauza #9nturii 2 $untele Sinai0 azaret0 ieslea din <etlee#0 Sf9ntul $or#9nt0 grădina Lheţi#ani0 Fcăci ele sunt receptacole ale activităţii divine.e el l&au ur#at #ulţi ucenici. Cn ?B? C#părăteasa Drina a reu%it să convoace un sinod care este acceptat ca Sindoul 6cu#enic Şase.oziţia pri#ară după cu# a fost schiţată de Sf9ntul Daon 'a#aschinul a fost dezvoltată #ai ad9nc %i #ai penetrant de alţi teologi 2 în special de patriarhul ichifor care i&a ur#at patriarhului Tarasie în B4. Sinodul 6cu#enic Şase oferă o poziţie esenţială a <isericii cu privire la un su*iect /-B . $ai înt9i este sluE*a 2 ^V]d UV]WhTVY0 care i se potrive%te nu#ai lui 'u#nezeu0 dar care are diferite tipuri %i stadii 2 cult servil0 cult din iu*ire %i e8taz0 cult su* for#a #ulţu#irii. Sf9ntul Doan 'a#aschinul nu a%ează pro*le#a pictării %i venerării icoanelor în scrierile lui. p9nă la ulti#a victorie a <isericii asupra iconoclas#ului în B-H su* patriarhul $etodie. )a #odul strict vor*ind sfinţii nu sunt #orţi. S"&*6+' Ec+8e&"c Ş%#e E4E Dstoria luptei î#potriva iconoclas#ului este o istorie lungă %i co#ple8ă0 o istorie care dezvoltă teologia iconoclastică originală într&o viziune filosofică sofisticată. )a fel cu# poziţia este #ult #ai sofisticată dec9t se con%tientizează0 la fel %i poziţia iconodulilor după cu# a fost e8pri#ată în scurta poziţie teologică la Sindoul 6cu#enic Şase este cu #ult #ai filosofică %i #ai sofisticată dec9t pare.G .G . Toată natura u#ană este înălţată #ai presus dec9t r9ndurile angelice0 căci 'u#nezeul ># %ede de&a dreapta Tatălui.G Se potrive%te să ne cinsti# unul pe altul0 Fca unii care ave# destinele în 'u#nezeu %i sunte# creaţi după chipul lui 'u#nezeu. u tot din scrierile lui este clar.G > astfel de cinste urcă la sursa întregii *unătăţi0 'u#nezeu. FSfinţii sunt fii lui 'u#nezeu0 fii î#părăţiei0 î#preună #o%tenitori ai lui 'u#nezeu %i a lui Hristos. )a fel a fost %i #ai înainte de Sf9ntul Doan 'a#aschinul %i la fel au g9ndit %i succesori lui. Starea se di#inează s&a ridicat deEa în ini#ile noastre. Aceasta este ar#ata triu#fătoare a regelui ceresc Sf9ntul Doan 'a#aschinul distinge diferite feluri de cult. 'e aici0 legătură str9nsă între venerarea iconanelor %i venerarea sfinţilor0 în special în #oa%tele lor sfinte %i nepieritoare. Cn alte cuvinte0 doctrina venerării icoanelor are o *ază %i o se#nificaţie hristologică. Harul 'uhului Sf9nt este prezent în trupurile %i sufletele sfinţilor0 în ti#pul vieţii %i al #orţii %i în descreiri ale lor %i pe icoane Male căror har %i energie lucrează #iracoleN.G Cn 5echiul Testa#ent natura u#ană era su* cenzură 2 #oartea a fost considerată o pedepasă %i trupul celui #ort necurat. . dar care a fost e8ilat de î#păratul )eon 5 în B/I cu resta*ilirea iconoclas#ului. .G Aceasta Eustifică iconografia %i venerarea iconanelor în general 2 icoanele sfinţilor ca un triu#f %i un se#n de victorie0 Fo înscriere a po#enirii victoriei.rincipiile funda#entale ale doctrinei venerării icoanelor au fost e8pri#ate de sf9ntul Doan: icoanele sunt posi*ile nu#ai în virtutea Cntrupării %i iconografia este insepara*il legată cu rena%terea %i îndu#nezeirea naturii u#ane care este î#plinită în Hristos.chipurile #ateriale nu sunt nu#ai posi*ile0 ci %i necesare %i au o se#nificaţie religiosă pozitivă %i directă0 căci Fnatura noastră a fost #utată %i #ărită în nestricăciune. Acu# totul a fost reînnoit. F'upă Cel care este 5iaţă %i Dniţiatorul vieţii a fost nu#ărat între #orţi0 nu îi #ai nu#i# #orţi pe cei care se odihnesc cu nădeEdea învierii %i credinţă în 6lG ei sunt vii cu curaEul de a sta în faţa lui 'u#nezeu. Astfel0 se potrive%te să cinsti# sfinţii0 căci 'u#nezeu se odihne%te în ei.entru acest #otiv sunt co#e#orate #orţile sfinţilor %i lor li se ridică *iserici %i lor le sunt pictate icoane. <iserica a fost puternic pertur*ată0 purtată grav de dispută 2 vărsarea de s9nge0 violenţa %i forţa autorităţilor i#periale au do#nit pe tot parcursul lungii istorii din ?A. Altfel0 se potrive%te să cinsti# lucruri create nu#ai pentru dragul 'o#nului. 'e%i <iserica nu î%i v&a c9%tiga victoria finală asupra iconoclas#ului p9nă în B-H0 acest sinod a folosit ca *ază teologia Sf9ntului Doan 'a#aschinul.rin ur#are0 cinstesc sfinţii %i îi #ăresc: sclavi %i prieteni0 prieteni prin alegere0 fi %i #o%tenitori prin har divin.rin har ei au devenit ceea ce este el prin natură. FA# fost ilu#inaţi din #o#entul în care 'u#nezeu )ogosul a devenit carne0 fără a#estecare unit cu natura noastră. . .

>rice g9ndire de restaurare a teologiei icoanelor a părut sla*ă0 dacă nu chiar i#posi*ilă. Au participat apro8i#ativ treisutecincizeci de episcopi din i#periul *izantin. Tot aparatul guverna#ental a aEuns în #9inile iconocla%tilor. s&a dat o notă în tot i#periul pentru începerea unui sinod. Ar#ata era încă su* co#anda #ultor ofiţeri care au sluEit încă su* cel #ai iconoclast î#părat dintre toţi0 C#păratul Constantin 5 Coproni# M?-/&??IN %i ei erau iconocla%ti dedicaţi po#enirii C#păratului Constantin 5. C#păratul )eon D5 M??I&?B4N0 un i#părat iconoclast0 a #urit în ?B4. Drina a transferat ar#ata iconoclastă din Constantinopol în Asia $ică cu prete8tul că era pe punctul de a începe o ca#panie î#potriva ara*ilor.să fie conda#nat. C#părăteasa Drina a invitat părinţii sindoului să conducă sesiunea a opta în Constantinopol la . Au fost tri#ise noi invitaţii în #ai ?B? 2 noul sinod s&a înt9lnit în icea. Drina s&a adresat personal sinodului0 a citit %i a procla#at definiţia de credinţă %i apoi a se#nat&o 2 #ai înainte fiind se#nată de fiul ei Constantin 5D %i doi legaţi papali.apa Adrian D a fost infor#at de intenţia ei de a convoca un sinod ecu#enic0 un act pe care l&a apro*at în întregi#e. . Căci0 retrăg9ndu&se de la tradiţile <isericii catolice0 au gre%it de la adevăr %i după cu# spune prover*ul Fsoţii s&au îndepărtat în propria lor goană %i %i&au adunat în #9inile lor ni#icnicie din cauza anu#itor preoţi0 nu#ai cu nu#ele care au îndrăznit să vor*ească în nu#ele lui /-3 . Drina %i patriarhul Tarasie au realizat că tre*uiau să fie %i #ai precauţi cu privire la pregătirile pentru sinod. Ro#a a tri#is doi legaţi 2 un arhipreot %i un egu#en . >ri%icu#0 pri#ele trei sesiuni au tre*uit să se confrunte cu pro*le#a %i să trateze cu acei episcopi iconocla%ti0 în special cei care au participat la sindoul iconoclast din ?I-. )a sesiunea a %aptea volu#ul %i definiţile de credinţă au fost pro#ulgate. în Constantinopol dar ele#entele iconoclaste din garda i#perială %i&au forţat calea în <iserică cu să*ii %i au încetat sinodul. Cnse%i convocarea acestui sinod a creat intrigi.a părut i#pertur*a*il.atriarhul . <iserica *izantină a c9%tigat o perioadă de pace relativă pentru apro8i#ativ treizeci de ani înainte de reapariţia iconoclas#ului. Sesiunea a %asea a preluat pro*le#a ridicată de papa Adrian D ca sinodul iconoclast din ?I. Au fost pro#ulgate douăuieci%idouă de canoane disciplinare. Au fost ţinute opt sesiuni. . Au fost prezenţi #ulţi #onahi %i ei au fost cei care s&au opus deciziei sinodului de a accepta episcopii iconocla%ti odată ce au e8a#inat pro*le#a icoanelor din evidenţa surselor *i*lice %i patristice. Ar#ata din tracia a susţinut cauza iconodulă %i aceste trupe au fost aduse la Constantinopol. Sindoul 6cu#enic Şase a acţionat su* patriarhul Tarasie 2 s&a deschis pe data de douăzeci%ipatru septe#*rie %i s&a încheiat pe treisprezece octo#*rie.aul D50 un iconoclast0 a fost #utat de secretara guverne#antală a Drinei0 în custodia Tarasie. 6a a început să schi#*e personalul guvernului0 înlocuind sluEitorii iconocla%ti cu cei pe care îi cuno%tea că susţin iconodulis#ul. Unii0 care nu au considerat acest dar %i care au devenit sla*i prin ispita vră%#a%ului0 au căzut de la drepata credinţă. Cele*rul Sinod Dconoclast din Constantinopol din ?I.alatul $agnaura. Sindoul s&a deschis la finele lui iulie %i la începutul lui August ?B. 5e:"&")"% Cre6"&)e" FSf9ntul0 #arele %i ecu#enicul sinod care prin harul lui 'u#nezeu %i voinţa C#păraţilor iu*itori de Hristos0 Consatntin %i Drina0 #aica sa a fost adunat pentru a doua oară la icea0 #etropola ilustră din <itina0 în Sf9nta <iserică a lui 'u#nezeu care se nu#e%te Sofia0 ur#9nd tradiţiei sfintei <iserici0 a definiţiei cele ce ur#ează: FHristos 'o#nul0 care a vărsat peste noi lu#ina cuno%tinţei Sale de Sine %i ne&a #9ntuit de întunericul ne*uniei idolatre0 e8pun9ndu&%i pentru Sine Sf9nta <iserică Catolică fără pată sau defect0 a pro#is că o v&a păstra a%a %i %i&a dat cuv9ntul său ucenicilor lui c9nd a spus: Fiată sunt cu voi p9nă la sf9r%itul zilelor0 pro#isiune pe care a făcut&o nu nu#ai lor0 ci %i nouă care crede# în nu#ele )ui prin cuv9ntul lor. .puţin înţeles în vestul latin 2 teologia icoanelor nu este %i nu a fost deplin înţeleasă de teologii tradiţiei teologice occidentale. )a începutul lui ?B. C9nd Drina a preluat puterea în ?B4 în nu#ele fiului ei #inor0 Constantin D50 ea a fost deter#inată să restaureze o teologie a icoanelor %i să anuleze #unca sindoului din ?I-.etru Lrecul.ri#irea actelor sindoului nu a părut *ine în vestul latin0 căci Carol cel $are i&a provocat %i a pus pe teologii lui francezi să scrie un răspuns la Sindoul 6cu#enic Şase 2 i-ri carolini.

F'etestă# %i anate#atiză# pe Arie %i toţi părta%i opinilor lui a*surde. $ai #ult0 odată cu acestea anate#atiză# fa*ulele lui >rigen0 6vagrie %i 'idi# în confor#itate cu Sindoul Şase ţinut la Constantinopol. Căci cinstea care se acordă icoanei trece la ceea ce este reprezentat de icoană.G FUr#9nd acestor oa#eni profani0 purtaţi de si#ţurile lor carnale0 ei au calo#niat <iserica lui Hristos 'u#nezeu pe care a e8pus&o %i au e%uat să distingă între fals %i profan0 stiliz9nd icoanele 'o#nului %i a sfinţilor prin acelea%i nu#e ca %i statuile idolilor dia*olici. )or ar tre*ui să li se ofere salutare %i cinstire 2 . Acestora0 la fel ca %i figurii preţioasei cruci %i sfintelor 6vanghelii %i a altor o*iecte0 tă#9ie %i lu#9nări pot fi oferit după un o*icei antic evlavios. Căci astfel0 sunt întărite învăţăturile sfinţilor părinţi0 adică tradiţia <isericii >rtodo8e care a pri#it evanghelia de la un capăt al pă#9ntului la celălalt.etru %i un al nu#ăr0 pe care i&a *lasfe#iat în diferite feluri.rin ur#are0 cu toată diligenţa0 efectu9nd o e8a#inare %i o analiză deplină %i ur#9nd curentul adevărului0 nu di#inuă# ni#ic0 nu adăugă# ni#ic dar păstră# neschi#*ate toate lucrurile care aparţin <isericii Catolice %i ur#9nd Sinoadelor 6cu#enice Şase0 în special cel care s&a înt9lnit în ilustra #etropolă din icea0 la fel ca %i cel care a fost adunat în de 'u#nezeu păzitul ora% i#perialG 7ur#ează creazul niceo& constantinopolitan@. Astfel îi ur#ă# lui . .G F. )a fel pe $acedonie %i toţi cei care0 ur#9ndu&i sunt nu#ite Fplăgile 'uhuluiG Mpnev#ato#ahiN. 5r9nd care lucruri0 'o#nul 'u#nezeu 2 fără să voiască să strice ase#enea oa#eni de o ase#enea plagă 2 din *una sa plăcere îi ch#ea#ă înapoi0 %eful preoţilor0 din toate colţurile0 #utaţi de un zel divin %i condu%i de voinţa părinţilor no%tri0 Constantin %i Drina0 astfel că tradiţia <isericii catolice să î%i poată pri#ii sta*ilitate prin decretul nostru co#un. 'o#nul a luat de la voi opresiunea adeversarilor vo%tii."rrhus0 $acarie %i cei care sunt de acord cu ei %i toţi cei care nu voiesc să se supună. Astfel c9ntă# profetic i#nele tiu#fătoare ale <isericii0 F*ucurăte fiică a SionuluiP strigă cu #are glas 1iică a Derusali#ului.avel0 care a vor*it în Hristos %i toată co#pania apostolică divină %i sfinţii părinţi0 ţin9nd tradiţile pe care le&a# pri#it. Afir#ă# că în Hristos e8istă două voinţe %i operaţii după realitatea fiecărei naturi0 după cu# a susţinut %i învăţat Sindoul 6cu#enic Şase ţinut la Constantinopol e8co#unic9ndu&i pe Serghei0 Honoriu0 Cir0 . u ve&ţi #ai vedea rău %i pacea va fi peste voi ve%nic. $ărturisi# că 'oa#na noastră0 Sf9nta $aria este !heotoCos fiindcă ea a fost $aica după carne a unei persoane din Sf9nta Trei#e0 adică0 Hristos 'u#nezeu0 după cu# a definit deEa Sindoul de la 6fes c9nd a izgonit din <iserică pe estorie cu colegii lui fiindcă învăţau că în Hristos erau două persoane.ărinţii acestui sinod #ărturisi# că 6l a fost întrupat din curata !heotoCos %i .'u#nezeu al #onu#entelor sacre0 despre care 'u#nezeu vor*e%te prin profetul0 F#ulţi pastori au stricat via $ea0 #i&au stricat partea $ea.G /I4 .G oi0 prin ur#are0 ur#9nd0 calea î#părătească %i autoritatea inspirată divin a Sfinţilor .ărinţi %i a tradiţilor <isericii 2 căci după cu# %ti# 'uhul Sf9nt locuie%te în ea 2 defini# cu toată certitudinea %i acurateţea că la fel cu# chipul preţios %i dătător de viaţă al crucii0 la fel %i sfintele icoane0 în pictură %i în #ozaic la fel de *ine ca %i din alte #ateriale0 tre*uie puse în *isericile lui 'u#nezeu0 pe unelte sacre0 pe ve%#inte0 în picturi în case %i pe alături0 adică0 icoana 'o#nului 'u#nezeu Disus Hristos0 $aica nenuntită0 !heotoCos0 a sfinţilor arhangheli0 a tuturor sfinţilor %i a tuturor celor evlavio%i.ururea 1ecioara $aria care a avut două naturi0 recunoscundu&l ca o# %i 'u#nezeu desăv9r%it0 după cu# a pro#ovat Sinodul de la Calcedon0 scoţ9nd din Ariu#ul divin 2 V`UjS 2 ca *lasfe#iatori0 pe 6utihie %i 'ioscor %i pun9nd în aceia%i categorie pe Sever0 .entru a face #ărturisirea noastră scurtă0 păstră# neschi#*ate toate tradiţile ecclesiale în#9nate nouă0 în scris sau ver*al0 dintre care una este facerea reprezentpărilor pictoriale0 care este de acord cu istoria predicii 6vanghelilor0 o tradiţie folosită în #ai #ulte sensuri dar în specila în acesta0 ca să fie definit că Cntruparea )ogosului nu este arătată ca fiind nu#ai o si#plă i#aginaţie ci fiind reală0 căci acestea au indicaţii #utuale %i fără îndoială se#nificaţii #utuale. <ucuraţi&vă %i fi&ţi veseli cu toate ini#ile voastre.2RL2`aX /LW 31Rb/TX RK42/QXb21X – nu ca o venerare adevărată a credinţei 2 UV]WhTVY 2 care îi aparţine nu#ai naturii divine. Căci cu at9t c9t ei sunt văzuţi în reprezentările iconografice0 la fel de #ult sunt ridicaţi oa#enii la cinstirea prototipului lor %i la t9nEirea după ele. Cu . Sunte# #9ntuiţi din #9inile du%#anilor vo%tri. 'o#nul este rege în #iElocul vostru.

G 6ste evident că prin ksalutareG el voie%te să spună reverenţă 2 iW_e^`Yse[Y 2 căci farisei fiind cu opinii destul de înalte despre ei %i crez9nd că sunt drepţi erau gata să fie veneraţi de către toată lu#ea0 nu nu#ai să fie sărutaţi.rin salutare #enţionată aici0 apostolul a intenţionat să aducă cinste %i onoare 2 ][bs][^jY iW_e^`Yse[Y 2 pe care ne&o arără# unul altuia %i de care vor*e%te c9nd spune cu privire la Daco* că Fel cinsteaG 2 iW_eh^`YsehY 2 v9rful c9rEei sale M6vrei //0 A/N. Aceasta este un salut %i este nu#ită %i caracterul ei este evidenţiat de atingerile noastre cu li#*a.? k)ucrurile care au fost decretate0 fiind susţinute astfel0 sunt dincolo de orice între*are accepta*ile %i *ineplăcute în faţa lui 'u#nezeu ca icoanele 'o#nului Disus Hristos ca o# %i cele ale curatei !heotoCos0 . 7dacă a# decretat@ că aceste icoane tre*uie venerate 2 iW_e^qYhTY 2 adică0 lor tre*uie să li se aducă salutări.ărinţilor.avel0 după cu# relatează )uca în 1aptele Apostolilor: kc9nd a# venit la Derusali#0 fraţii ne&au pri#it cu *ucurie %i în ziua ur#ătoare ..ropoziţia iW_S îi oferă o ideadiţională de dorinţă puternică faţă de o*iectP ca de e8#plu0 ave# ncW\ %i iW_encW\0 ^qW\ %i iW_e^qWR %i la fel #ai ave# ^qYc\ %i iW_e^qYhT %i ceea ce el venerează el iu*e%te0 la fel ca o*iceiul zilnic0 pe care îl ave# faţă de cei care îi iu*i#0 poartă #ărturie %i în el a#*ele idei sunt ilustrate c9nd doi prieteni se înt9lnesc. Cu aceste e8e#ple sunte# de acord cu ceea ce spune teologul: Fcinstiţi <etlee#ul %i veneraţi iW_e^qYje_Y 2 ieslea.ururea 1ecioara $aria %i a îngerilor %i a tuturor sfinţilor tre*uie venerate %i salutate. $ai e8istă veneraţie de cinste0 iu*ire %i frică. $ai ave# e8e#plul Sf9ntului . .G Scr"#*%re% S"&6*+'+" c(!re Ir"&% 7" C*&#!%&!"& VI Scrisoarea de la Sinodul 6cu#enic Şase către Drina %i Constantin 5D conţine o e8plicaţie a definiţiei. Ce spune 'o#nul în 6vanghelie cu privire la fariseig 6i iu*esc ca#erele cele #ai de sus la săr*ători %i la adunări 2 deiVeb_`S 2 în pieţe. Căci pri#irea unor astfel de salutări aducea prea #ult a s#erenie %i aceasta nu era pe placul fariseilor. Crede# că cuv9ntul iW_e^`Yse[S se găse%te frecvent în Sfintele Scripturi %i în scrierile sfinţilor părinţi pentru venerare în 'uh 2 ciT ]sS cY iYh`bV][ UV]WhTVS0 din #o#ent ce fiind un cuv9nt cu #ai #ulte se#nificaţii0 ar putea fi folosit un fel de cinstire care este un fel de sluE*ă.G ..G M/ Regi A4P -/N. C9nd i&a salutat 2 deiVedbhY_S 20 el a declarat ce lucruri a făcut 'u#nezeu între nea#uri prin sluEirea luiG M1apte A/0 /?&/3N. $otivul pentru folosirea cuv9ntului are o se#nificaţie îndoită.aul a #ers cu noi la Daco* %i toţi prez*iterii erau prezenţi.G kAcu# cine cu o înţelegere sinceră %i dreaptă a Sfintelor Scripturi a presupus că aceste e8e#ple pe care le&a# citat vor*esc de venerarea în 'uh 2 ]jS cY iYh`bV][ UV]WhTVSg 7Cn #od sigur ni#eni nu s&a g9ndit a%a@ cu e8cepţia pro*a*il a anu#itor persoane lipsite de înţeles %i ignorante de cunoa%terea Scripturilor %i a învăţăturilor . Cn #od singur Daco* nu a venerat 2 cUd]WhqehY 2 v9rful c9rEii sale. Cn acest sens veneră# #aiestatea voastră no*ilă %i #ăreaţă„ . Căci ^qYhTY în greaca antică se#nifică Fa salutaG c9t %i a Fsăruta.FAceia0 prin ur#are0 care îndrăznesc să g9ndească %i să înveţe altfel sau la fel ca ereticii netre*nici pentru a necinstii tradiţile <isericii %i de a inventa o noutate sau de a respinge unele lucruri pe care <iserica le&a pri#it 2 evanghelia0 crucea sau o reprezentaţie iconografică sau sfintele #oa%te ale unui #artir 2 sau cu răutate sau cu ascuţi#e crează ceva su*versiv vrednicilor tradiţii ale <isericii catolice sau întorc la folosinţe o*i%nuite o*iectele venera*ilelor #ănăstiri0 dacă ei0 fie episcopi sau clerici0 fac acestea procla#ă# să fie depu%iP dacă sunt laici sau #onahi0 să fie e8co#unicaţi. 6ste scris în istorile Regilor0 F%i 'avid s&a ridicat %i a căzut pe faţa sa de trei ori %i l&a cinstit 2 iW_e^qYjeh pe Donatan de trei ori %i l&a sărutat.rin ur#are fiindcă acest ter#en are #ai #ulte se#nificaţii0 Sfintele Scripturi ne învaţă ksă cinste%ti pe 'o#nul 'u#nezeul Tău %i nu#ai pe 6l să îl cinste%ti0G spun9ndu&se si#plu că veneraţia se cuvine nu#ai lui 'u#nezeu0 dar nu adaugă că cuv9ntul knu#aiG0 pentru veneraţie0 fiind un cuv9nt cu un sens larg0 este un ter#en a#*iguP dar nu se spune ksă cinste%ti UV]Wh`eh[S 2 nu#ai pe 6l0 căci nu#ai 'u#nezeu tre*uie adorat 2 latria. Cuv9ntul nu este folosit nu#ai de noi ci #erge înapoi la Sfintele Scripturi ale anticilor. 'in nou0 c9nd oferi# salutări Crucii dătătoare de viaţă0 păcătui#: kcinsti# 2 iW_Se^qYRbhY 2 crucea Ta0 o 'oa#ne %i cinsti# 2 iW_e^qYRbhY 2 suliţa care a deschis coasta *unătăţii Tale dătătoare de viaţă. 'acă cineva nu crede a%a0 dar începe să dez*ată /I/ . Cn #od sigur Lrigorie Teologul nu ne&a o*ligat să veneră# 2 UV]Wh`h[Y 2 iesleag Cn nici un caz. F.

pro*le#a %i este afectat cu privire la venerarea sfintelor icoane0 la fel ca sf9ntul nostru sinod ecu#enic0 întărit de lucrarea lăuntrică a 'uhului lui 'u#nezeu %i de tradiţile părinţilor <isericii0 să fie anate#atizaţi. Acu# anate#a nu este ni#ic altceva dec9t o separaţie co#pletă de 'u#nezeu.G /IA . Căci dacă sunt răz#eriţe %i nu vor accepta cu ascultare ceea ce a fost decretat0 ci se vor ridica î#potriva i#*ecilităţii %i î%i vor inEura în duhurile lor lupta î#potriva lui Hristos0 făc9ndu&le plăcere faţă de insultele oferite <isericii0 ei se arată ca unii care ridică un răz*oi ne*unesc evalaviei %i tre*uie priviţi ca fiind în aceia%i categorie cu ereticii ti#purilor vechi %i însoţitori %i fraţi lor în dez#ăţ.

/IH .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful