P. 1
p Arta Teatrala Arta Actorului

p Arta Teatrala Arta Actorului

|Views: 0|Likes:
Published by Sorina Ştefănescu
e
e

More info:

Published by: Sorina Ştefănescu on Feb 15, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/15/2014

pdf

text

original

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

DIRECŢIA GENERALĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

CONCURSUL NAŢIONAL UNIC PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE DECLARATE VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA
PENTRU

ARTĂ TEATRALĂ - ARTA ACTORULUI

Aprobată prin O.M.Ed.C. nr 5287/15.11.2004

- Bucureşti 2004

1

. ţinând cont de ciclurile curriculare I – II. . Finalitatea studiului artei actorului este complexã: .valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern. în mod coerent. X – XII.NOTĂ DE PREZENTARE Prezenta programă urmãreşte sã înlesneascã pãtrunderea în teoria modernã a artei actorului. dar şi de nivelul aptitudinilor artistice ale elevilor. un traseu unitar.pune în luminã virtualitãţi latente.dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare. III – VI. VII – IX. nu doar superficial simbolicã şi mimatã a informaţiilor senzoriale obţinute prin raportarea corectã. vii. pânã la însuşirea mecanismului specific al creativitãţii actorului.“O poeticã a artei actorului” Ed. . pentru a da posibilitatea profesorilor din învăţământul preuniversitar sã-şi structureze cunoştinţele şi activitatea didacticã în aşa fel încât sã poatã urmãri. în relaţia permanentã cu dinamica situaţiilor şi prin respectarea strictã a temelor şi a regulilor stabilite. prin proiectare structurată. a profesorului de educaţie muzicală generală. de cunoaştere şi interrelaţionare umanã. In acest scop e foarte important ca Arta Actorului sã nu fie privitã în chip “tradiţionalist” sau “meşteşugãresc”. .corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum naţional al actualei reforme în învăţământ. Clasa de arta actorului e un atelier de experimentare şi de recuperare a celor cinci simţuri. . Programa de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior artisticcare vor desfăşura activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte din învăţământul preuniversitar. a întregului potenţial individual. 1996). UNITEXT. . arta actorului. coregrafie. 2 . de descoperire şi autocunoaştere. care să faciliteze învăţarea eficientă de către elevi. de depãşire a limitelor omului comun.aduce o contribuţie importantã la formarea personalitãţii tinerilor elevi. specifice unei activitãţi de performanţã spiritualã şi psiho-fizicã. precum şi la evenimentele din mediul înconjurãtor. a tuturor tipurilor de memorie şi imaginaţie. arta actorului deschide un câmp vast de experimentare. organic şi comportamentele adecvate” (Ion Cojar . un complex formator de noi deprinderi. profesorul Ion Cojar spune: “Formarea e un delicat proces de recuperare a totalitãţii umane. prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor. În cartea sa “O poeticã a artei actorului”. la obiectele statice şi subiectele dinamice. precum şi a tuturor proceselor psihice de prelucrare efectivã. .dezvoltã creativitatea. etc. Prezenta programă urmăreşte: . acela de a transforma convenţia (tema propusã) în realitate psihicã procesual obiectivã care determinã în mod natural.consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice.sociabilizeazã. a conţinuturilor specifice disciplinei.rezolvarea problemelor de didactică în procesul de învăţământ – predare. În toate marile şcoli de teatru contemporane. ca mimare sau ilustrare a unui text sau ca un sistem mai închegat sau mai puţin închegat de “tehnici”.actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei artistice în învăţământul general şi de specialitate. . educaţie artisticăspecializată. onestã. învăţare. evaluare la diferite specialităţi.

educativ la un nivel artistic convingător. 1999 (competenţe în plan teoretic. Programa de faţă cuprinde teme de specialitate din programele şcolare pentru învăţământul preuniversitar. Totodată. Examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două probe: a) probă practică (conform anexei la Metodologie) b) probă scrisă Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale. cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa educativă a exemplului personal. () “Competenţe pentru profesia de cadru didactic” – Ministerul Educaţiei Naţionale. profesorul trebuie să facă demonstraţia că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv. proba practică constituie o garanţie a profesionalismului în învăţământului artistic. Acesta este un argument în plus pentru ca toţi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior. înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice-interpretative ale cadrelor didactice.- dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor oferite de rezultatele evaluării. Astfel profesorul de educaţie artistică sau de educaţie artistică specializată produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă. în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor artist. Datorită caracterului preponderent practic al disciplineelor artistice. operaţional şi creator). precum şi teme din didactica generală aplicată la metodica specialităţii. să susţină înaintea probei scrise şi o probă practică. Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice. 3 . din programa de definitivat din învăţământul superior.

Forme sincretice în teatrul medieval( mistere miracole) 3) Teatrul renascentist.Artă teatrală . 4) Clasicismul francez: Corneille. Hugo. comedia tragedia. adevarul psihologic in dramaturgia lui Ibsen. Primele spectacole in limba româna.furiosii englezi: ( Osborn) . Sartre) . – Teatrul Italian: Commedia dell arte. W. de ceremonial cu caracter de spectacol. Schiller. Eschil. teatrul folcloric şi teatrul popular ludic şi religios. Miller. 3) Evolutia dramaturgiei romanesti in secolul al XIX-lea. Broock).M.Arta actorului Pentru absolvenţii învăţământului superior de lungă durată Posturi/catedre din şcoli şi licee de artă • • • • Istoria teatrului universal si românesc. Gozzi 6) Teatrul german: Goethe.teatrul absurdului : E. Lope de Vega.american ( A. ritualice. forme vechi de arta teatrală la curţile domneşti feudale. 11) Teatrul american: O'Neil 12) Drama engleza in prima jumatate a secolului al XX-lea: G. Williams) . Calderon de la Barca – Teatrul englez. Practici magice. . Hasdeu. varietatea maştilor populare şi evoluţia lor de la sacru la profan. B. precursor al expresionismului 14) Teatrul contemporan: . primele scoli de teatru. P.Dramatice din Iasi si Bucuresti.B. Eminescu: valoarea proiectelor dramatice . 9) Cehov. T. 2) Momente reprezentative ale organizarii vietii teatrale românesti in secolul al XVIII-lea. L. Caragiale: "cel mai mare creator de tipuri din intreaga noastra literatura" 4 . Andrea Perucci. Shakespeare : drama istorica. Fr. Tirso di Molina. ISTORIA TEATRULUI ROMANESC 1) Geneza teatrului românesc modern .I. Schelling 8) Drama realista. Estetica si teoria artei spectacolului Atelierul de arta actorului Didactica specialităţii ISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL 1) Actualitatea tragediei antice grecesti. 7) Teatrul romantic: V. 10) Pirandello si inovatia in dramaturgia secolului XX. Moliere 5) Teatrul italian in secolul al XVIII-lea: Goldoni. creatorul dramei istorice nationale . Sofocle si Euripide 2). Show. Bayron. poarta catre secolul XX. Ionescu 15) Tendinte novatoare in spectacolul contemporan: (Grotowsky. Teatrul in Spania . Racine. Conservatoarele Filarmonice .De la primii dramaturgi la clasicii literaturii noastre: V. 13) Strinberg.existentialismul francez ( Camus. Alecsandri si actualitatea creatiei sale .

1981 3) Berlogea.R. Blaga. P. P.Teatrul poetic: L. Davila. . I. Enciclopedica. 5) Directii reprezentative ale dezvoltarii dramaturgiei romanesti in primele doua decenii ale secolului XX. Meridiane. M. . Meridiane.Ed. Cucu. Musatescu.) 4) Coexisteanta artelor in spectacolul contemporan. Mazilu.Arta teatrului . realism .Recunoasterea internationala a valorii teatrului romanesc. ev mediu.Istoria teatrelor in Romania. interpretare. Clasicism. Didactica si pedagogica.Istoria teatrului universal-vol I -antichitate. 1982 5) Bradateanu. Ileana. Bibliografie suplimentara: 1) Broock.Alte cursuri. Al. 1998 5 .Ed. I. Zamfirescu . 8) Dimensiunile teatrului contemporan. ESTETICA SI TEORIA ARTEI SPECTACOLULUI. receptare.. reverberatii patriotice. Popescu.Ed. . Popa .Comedia lirica: V. C. M.ed. G. D. 2) Arta spectacolului: sinteza a teatrului. Everac. Unitext. Minerva. 1995 * * * . Solomon. Arta interpretativa: mari actori si regizori.I. Millo. T. Virgil . S. Ciprian. M.Comedia satirica: T. 1971 6) Cristea. Kiritescu. N . Academiei. Lovinescu. . teatrele si companiile particulare si importanta lor. Didactica si pedagogica.ed.Istoria literaturii dramatice si a artei spectacolului .Drama de idei: Camil Petrescu si originalitatea creatiei sale. directori de teatre. D. -dramele istorice ale lui Al. si I. Nicoara. M.Ed. Eftimiu.Teatrul experimeatal contemporan . renastere . A. 3) Directii si tendinte in arta spectacolului contemporan (in lume si in Romania."Teatrul sarac". prelegeri şi studii de specialitate multiplicate în cadrul universităţilor. Delavrancea. Ed. 1984 8) Tonitza. vol II.Etic-estetic in gandirea romanesca . -Teatrele nationale.Istoria teatrului universal.1991 7) Oprescu.Istoria teatrului romanesc. 1) Triada actului spectacular: creatie. Unitext. Sebastian. 1975 9) Vasiliu. J. Nottara. V. romantism. 6) Cadrul vietii teatrale in perioada interbelica. Popescu .Comedia tragica: G. Baiesu. Etape semnificative in miscarea teatrala. Mihaela. I Naghiu. actori si regizori ai perioadei 7) Tendinte si directii ale dramaturgiei interbelice: . . Mircea . Ed. vol I-III 2) Berlogea. T. didactica si pedagogica.4) Mari actori ai perioadei: -M. didactica si pedagogica.Vol IIII.Noi modalitati de expresie in arta actorului si regizorului contemporan . dimensiunea poetico-filozofica a operei sale. academiilor şi facultăţilor de artă.Teatrul si societatea contemporana . Sorescu. Banu George . Ileana . 1985 4) Berlogea. . Dan . 1998 2) Grotowski. ed. Bibliografie: 1) * * * ."Spatiul gol ". B. Ed.Ed.Dramaturgi reprezentativi: H. Pascally. Romanescu. Mihai .

şi de aici la problema de rezolvat prin acţiune).ul: “Mingea cu care se joacã jocul” Viola Spolin).Apoi. (Din acest moment clasa va fi împãrţitã adesea în douã grupuri: unul care acţioneazã. "Artele si relatiile dintre ele" . (“Patru trãsãturi ni se par esenţiale în activitãţile pe care le avem în vedere sub denumirea de jocuri: caracterul agreabil. de la previzibil la imprevizibil. Experienţa va fi privitã ca atare şi nu ca acţiune scenicã.D.Acţiune şi contra-acţiune.Obstacole şi accident.) . Deosebirea dintre joacã şi “joc”. n-am vãzut.Importanţa motivãrii acţiunii. II Exerciţii de improvizaţie pregãtitoare: creeazã deprinderea ca.Obiectivele didactice urmãrite: aceleaşi ca şi în jocul teatral. E. Cele patru etape ale microcelulei oricãrei relaţii: primesc (încasez). . .C. Câte un simţ separat.Arta actorului ca rezolvare de probleme (de la punctul de atenţie la P. de la cunoscut la necunoscut. . apoi cu mai multe obiecte. (Gândirea înainteazã.Punctul de concentrare (P. prelucrez. jocul nu se asociazã facilului şi neseriosului. op. Ambele grupuri vor trebui sã-şi analizeze experienţa cu obiectivitate. .ul. .D. de la sigur la problematic. . ce am vãzut? ce am înţeles?) . am acţionat sau am mimat."Arta de a fi spectator".Relaţia cu spaţiul (multitudinea de exerciţii de localizare şi criteriile etapizãrii lor). etc. IV Relaţia cu partenerul. natura imprevizibilã. comportamentul sã nu se schimbe deşi cel care acţioneazã este privit.Ed. V. 1996. Se vor evita calificativele: nu existã “bine” şi “rãu”. pag. pe olfactiv. altul care asistã. Ed. Meridiane. 1979 4) Munro. .Solomon Marcus. Meridiane. 1981.D.75. Asemãnãri şi diferenţe faţã de jocurile “de cabanã”. ci creaţiei şi sensibilitãţii” . Eminescu. facând trecerea de la activitatea de joc la improvizaţia teatralã. acţiunea cu grad mai mic sau mai mare de dificultate.Relaţia cu timpul. de la nimerealã la strategie. aspectul problematic şi cel strategic”. . Problema e: am vãzut. Solomon Marcus. ATELIERUL DE ARTA ACTORULUI Teme: I Jocuri pregãtitoare. 74. pe acest drum. acţionând pentru rezolvarea problemei. Th.3) Masek. optez şi rãspund (acţionez). prin joc. 6 . Ed.Vor urma exerciţiile pe câte douã simţuri. “Artã şi ştiinţã”.C.Jocurile specifice de grup şi individuale. utilizând P.76) . .Exerciţiile iniţiale vor privi activitatea senzorialã: pe tactil. Bucureşti. III Existenţa în spaţiul de joc înţeleasã ca stabilire de raporturi: . .C. vol I-II. cit. .Relaţia cu obiectul. .

iar elevul poate veni cu a mia una”. Bucureşti Cojar Ion . (Cum facem sã lucrãm cu elevul aşa cum este el şi nu aşa cum am dori sau ar “trebui” sã fie şi totuşi sã înarmãm întregul grup cu o cale.V. 1970 *** . UNITEXT.“Manifestele teatrului cruzimii” în “Dialogul neîntrerupt al teatrului în sec.Parametrii situaţiei scenice: cine. . fãrã sã oferim soluţii ale problemelor?) X Exerciţii specifice (şi modul cum le introducem fãrã ca ele sã devinã un studiu tehnic în sine) pentru expresivitatea corporalã şi verbalã. Spolin) IX Cum aplicãm principiul unitãţii în diversitate.. Bucureşti.V Situaţia scenicã . Bucureşti. capacitatea de a rezolva pe o cale proprie. Biblioteca pentru toţi. Bucureşti. de la primul joc pânã la piesa pusã în scenã în comportamentul profesorului.. Cum obţinem o ţinutã corporalã şi verbalã? (Exerciţii şi procedee). Didacticã.“Arta vorbirii scenice”. ESPLA. Ed. cum se produc aprecierile pentru ca libertatea elevului sã nu fie îngrãditã. Didactica. II). 1968 Badian Suzana .“Arta mişcãrii scenice”. Ed. VI Raportul cu textul. ce. un mod de a acţiona. în acelaşi timp. I). Nici un profesor nu trebuie sã uite nici un moment cã o rostire corectã este consecinţa nemijlocitã a unei gândiri juste. Bucureşti. Ed. pe parcurs. Bucureşti. cum se dau indicaţiile pe parcurs.“O poeticã a artei actorului”. . academiilor şi facultăţilor de artă. (“Profesorul poate cunoaşte o sutã de soluţii ale unei probleme. Bibliografie Stanislavski K. organic în situaţia datã. Eminescu. Ed. Bibliografie suplimentară Artaud Antonin . o metodã. Didacticã şi pedagogicã. Ed. spontaneitatea.Alte cursuri. când. Ce se înţelege prin formula “personajul sunt eu”? Cum se desface textul pe bazã de analogii? Cum învãţãm un text? În ce stadiu al raportului cu textul trecem la mişcare? . de ce.“Munca actorului cu sine însuşi”. 1973 7 .. Arta actorului este mai întâi un mod de a gândi şi abia apoi.Formula oricãrei situaţii (dezvoltarea teoreticã şi practicã) scenice. Ed.“Arta actorului” (vol. prelegeri şi studii de specialitate multiplicate în cadrul universităţilor.S . 1977 XXX . iar jocurile. 1956 Vianu Tudor .“Arta Actorului” în “Scrieri despre teatru”. spunem elevului “cred sau nu cred” şi când spunem “înţeleg sau nu înţeleg”? VII Cum ne alcãtuim un sistem de antrenament colectiv şi cum utilizãm acest antrenament? VIII Ce trebuie urmãrit pe tot parcursul lucrului. E important sã se precizeze etapele pentru ca elevul actor sã stãpâneascã fiecare parametru al situaţiei şi. un drum. XX” (vol. sã poatã acţiona veridic. Ed.Cum utilizãm improvizaţia în lucrul pe un text? . unde. Bucureşti. exerciţiile. 1996 Stan Sandina . improvizaţia au ca scop formarea unui mecanism logic specific. sã i se stimuleze intuiţia.Când. ca o consecinţã. a conducãtorului de atelier? Cum se formuleazã temele.

Iaşi. asimilare)în perspective corelării conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare cu obiectivele/competenţele acesteia.pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public.formarea şi dezvoltarea memoriei elevilor proces psihic important.T. strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei. Ed. proiectarea lecţiei prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor cadru. Ed. 8 . Anima. Ed.C.importanţa fişei psihopedagogice în activitatea de formare şi dezvoltare artistică a elevului 3.lecţia de actorie. Model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii.etapele pregătirii unui atelier. Meridiane.“Lungul drum al teatrului cãtre sine”. Bucureşti. . 2.“Teatru şI ritual” în “Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX” (vol. II). Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare. U. Enciclopedicã. Bucureşti. 1972 Popovici Adriana Marina . Curriculum de bazã si la decizia şcolii.“Spaţiul gol”. ) c. conforme cu etapele de predare a atelierului: procedee de predare. b. 1971 Brook Peter . d. Ed. Bucureşti Didactica specialităţii arta actorului 1. . Bucureşti. . Junimea. 1971 Brecht Bertold . Bucureşti.formarea şi dezvoltarea deprinderilor. specificul acesteia.Caracterul formativeducativ al procesului de învăţământ: . UNITEXT. . . cunoaşterea programei ( lecturare.Cunoaşterea termenilor actuali din Curriculum Naţional si a unor termeni de specialitate din didactica educaţiei muzicale: Curriculum Naţional.pregătirea pentru performanţă.“Reîntoarcerea la zero”.. Ed. .“Arta teatrului”. 2000 Tonitza M.“Actorul în cãutarea personajului”. Ed. constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev. 1997 Grotowski Jerzy . 1973 Nadin Mihai . Bucureşti. obiectivele cadru pentru clasele I-IX.“Micul organon pentru teatru” în “Scrieri despre teatru”. Proiectarea lecţiei de arta actorului-demers de organizare anticipatã a activitãţii didactice: a. arii curriculare. . .“Improvizaţie pentru teatru”. cicluri curriculare. Ed. şI Banu G.organizarea şi îndrumarea studiului individual. Meridiane. Bucureşti. 1975 Viola Spolin .Bãleanu Andrei .A. a selectării resurselor cele mai eficiente ( organizarea studiului individual. Biblioteca pentru toţi.

Metode şi mijloace didactice specifice: . 5..). Bucureşti. EDP Bucureşti 1970 9 . genuri şi stiluri diferite. .eficienţa evaluării în procesul de învăţământ .corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline ( literatură. design. 7. istoria artelor. arta costumelor. autonome . Bucureşti 1995 Brunner J.) .clasificarea pe diverse criterii. raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi formarea competenţelor. EDP.tipuri de evaluare specifice evaluării în ora de arta actorului . Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ: . Evaluarea în ora de arta actorului: . autocritice.repertoriul specific.caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor –elev . Creativitatea în lecţia de instrument. scenografie. – Arta şi stiinţa educaţiei. . afective. educaţie plastică educaţie vizuală.tipuri de relaţii Bibliografie Ministerul Educaţiei Curriculum Naţional. 1999 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri de învăţământ Bucureşti 2001 Ministerul Educaţiei şi Cercetării-Consiliul Naţional pentru Curriculuum Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare din aria curriculară Arte pentru clasele I-a a XII-a. etc) . funcţie de capacitatea elevilor. . a caracterului său practic (textul dramatic. tehnica specifică necesară redării juste. elemente de limbaj specific audiţia. reflexive. jocul. de formare a capacitatăţii de selectare a valorilor artistice şi personalităţii elevului: -mediul vizual şi sonor ca premisã a formãrii si dezvoltãrii. . 6. modalitatăţi de dezvoltare a acesteia . – Pentru o teorie a instruirii. capacităţilor de înţelegere a textului etc. a mijloacelor necesare pentru realizarea lecţiei. .vizionarea ( video-audio)-act de educare a sensibilitãţii auditive. procedeu de comentariu activ cu texte de tipuri.formarea gândirii critice. criterii de selectare a repertoriului. a textelor. exerciţiul. Bucureşti 2002 Bârzea C.4.

Ed. Cluj. Militară. Bucureşti. Dacia. 1998 Geissler E. Ed. Ed. Cluj. Polirom. MEC-SNEE. EDP. T. Bucureşti. Polirom. Iaşi. Bucureşti 1995 Creţu C. Iaşi. 1995 Joiţa E. Bruxelles.)Evaluarea curentă şi examenele. Ed. 14 octombrie. MEN. Bucureşti. EDP. 1995 Iucu R-Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Bucureşti. Polirom. Bucureşti. 1990 Radu I. Bucureşti. Radu. 1999 xxx-Normative de dotare cu mijloace de învăţământ.-L`evaluation. 1999 Cerghit I. EDP. UBB. 1986 Pavelcu V-Principii de docimologie. Dacia. Bucureşti. Ed.-Dicţionar de termeni pedagogici. Timişoara 1999 Landsherre G-Evaluarea continuă a elevilor şi examenele. 1975 Stoica A. EDP. Bucureşti. Spiru Haret.Didactica modernă. 1995 Stanciu M. EDP.2001 Ghiduri de evaluare pe discipline. 2001 Şchiopu -Psihologia vărstelor.-(coord.Metode şi tehnici de învăţare eficientă. Cluj.-Experienţa didactică şi creativitate. 1993 Silverstone R. 1979 Ionescu M. 1998 Cucoş C.-Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic. Polirom. EDP. Bucureşti.Evaluarea procesului de învăţământ. 1998 LCG /DGIP. Iaşi. Bucureşti. Bucureşti.-Curriculum diferenţiat şi personalizat. Ed. Dacia. Ed. 2003 10 .-Pedagogie şi axiologie..xxx-Psihopedagogie.-Evaluarea şcolară. Ed.-Televiziunea în viaţa cotidiană. Iaşi 2000 de Katele J.Ionescu M. 1995 Călin M. Iaşi.-Mijloace de educaţie. Ed. 2000.1979 Radu I. 1981 . 1997 xxx-Dicţionar de pedagogie.M. Iaşi. EDP. Ghid pentru profesori. Ed.-Metode de învăţământ.-Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire. Bucureşti. Ed. 1968 Strungă C. – Procesul instructiv – educativ EDP. Ed. 1996 Cristea S.G. Dacia Preda V.-Eficienţa instruirii.-Previziune şi control în procesul didactic. 2001 I. Editura de Vest. Polirom. Cluj. 1980 Neacşu I. – Didactica modernă. Prognosis. EDP. EDP.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->