You are on page 1of 7

Pedeapsa Ce este pedeapsa ?

Pedeapsa este definitia ca fiind sanctiunea proprie a dreptului penal si reprezinta cea mai importanta categorie, fiind in acelasi timpsi masuri de constrangere ce se aplica persoanelor ce au savarsit o fapta penala. Care este scopul pedepsei? Pedeapsa este singura sanctiune represiva , destinata sa puna capat activitatii in fractionale si sa determine schimbarea modului de gandire si reintegrarea sociala a infractorului. Pedeapsa fiind principalul mijloc de realizare a scopului legii penale, care s apere mpotriva infraciunilor , avaloriloeseniale ale societii , scopul su coincide cu scopul legii i politicii penale.Aceast aprare nu se poate realiza altfel dect prin prevenirea svririi unor noi infraciuni. Prevenirea sau prentnpinarea svririi unor noi fapte antisociale se realizeaz att ca prevenie special, adic prevenirea svririi unor noi fapte penale de ctre cel ce a primit o pedeaps , ct i ca prevenie general, adic prevenirea svririi de noi infraciuni de ctre alte persoane care ar inteniona , evntual , s urmeze exemplu periculos al infractorului. In sistemele de drept ale lumii pedeapsa se regaseste sub mai multe forme cum ar fi: incarcerarea , pedeapsa cu moartea, amenda etc. Aceste forme de pedeapse de cele mai multe ori nu isi ating scopul urmarit.Scopul urmarit fiind cel de represiune, reeducare si reintegrare sociala cat si de stopare a fenomenului infractional. Este o dilem faptul c ,n secolul XXI , mai este practicat pedeapsa capital, mai ales pentru c, n toate constituiile democratice i n acte de importana internaional precum Declaraia a Drepturilor omului sunt enunate drepturi i liberti fundamentale ale omului, cel mai important fiind dreptul la viat. n lume exista 84 de ari n care se fac execii,dar numrul celor n care condamnarea la moarte este legale este mult mai mare.Potrivit datelor furnizate de organizatia Amnesty International, anul trecut s-a aplicat pedeapsa capitala la peste 3000 de oameni. n Europa , Protocolul nr.6 atasat Conventiei Europene a Drepturilor Omului, decide prin articolul 1 abolirea pedepsei cu moartea. In art.2 al aceluiai protocol se arat faptul c " un stat poate s prevad n legislaia sa pedeapsa cu moartea pentru acte savarite n timp de razboi sau n pericol iminent de razboi;o asemenea pedeaps nu va fi aplicat dect n cazurile prevazute de aceasta legislatie i conform dispoziiilor sale, statul respectiv va comunica Secretarului general al Consiliului Europei dispoziiile aferente ale legislatiei n cauz" ntr-un sondaj realizat pe un forum de pe inernet, tineri cu varste cuprinse ntre 18-25 de ani au rspuns negativ la ntrebarea credei c pedeapsa cu moartea ar diminua numrul infraciunilor grave?, Unul dintre acetea a raspuns astfel: Nimeni nu are dreptul sa ia viaa unei alte fiine! Asta trebuie s fie o axioma. Marii criminali (Stalin, Hitler, Jack spintecatorul, Conducatorii care isi infometeaza si alieneaza cocetatenii etc.) nu pot fi reeducai. Pedeapsa cu moartea pentru ei mi se pare de fapt o graiere. Cred ca rata criminalitatii ar sacadea daca s-ar introduce munca fortata, iar contravaluarea muncii prestate sa

fie folosita in acoperirea pagubei pricinuite .S spunem ca o persoana fur roata de rezerv de la main . Respective persona este gasita vinovata si sufera o condamnare la pedeapsa cu munca fortata . Din contravaluarea muncii prestate ,faptuitor va plati paguba pricinuita.Cred c muli hoi ar considera ca indelednicirea lor ar deveni neprofitabil. De-a lungul istoriei, pedeapsa a constituit un mod de sancionare a oamenilor. Aceaste saniuni se datorau ncalcrii regulilor de conduit impuse de comunitatea din care fceau parte. nclcarile acestor reguli de conduit sunt considerate ca fiind comportamente deviante. ns, aceste comportamente deviante sunt privite diferit de la o comunitate la alta. Pentru unele comunitai un tip de comportament pate fi considerat deviant, iar pentru altele acelasi tip de comportament poate fi considerat nedeviant. Acelai lucru putem spune i de modul de percepere a pedepsei care a evoluat de la epoca la alta i de la o civilizaie la alta. Aproape n ntreaga istorie a omenirii, modul de pedepsire era axat pe mutilarea corpului pn la provocarea morii. Concepia oamenilor privind pedeapsa s-a schimbat odat cu revoluiile burgheze din Europa i rspndirea ideilor iluministe franceze i adoptarea Declaraiei Drepturilor Omului i al Ceteanului (26 august 1789). Schimbrile aprute n gndirea oamenilor, datorit multiplelor evenimente desfurate n sec al XVIIIlea, a dus la apariia unei epoci de mari scandaluri pentru justiia tradiional i la nenumrate proiecte de reform, o nou teorie a legii i a crimei, o nou justificare moral sau politic ale dreptului de pedeapsi;abolirea vechilor ordonane i dispariia treptat a vechilor cutume, epoc n care apar n proiect sau sunt redactate coduri penale moderne: Rusia 1769, Prusia 1780, pennsylvania i Toscana 1786, Austria 1788, Freana 1791. Din numrul mare din transfrmri, trebuie s ne oprim la una : dispariia supliciilor. n cteva zeci de ani a disprut corpul torturat, dezmembrat, amputat, nsemnat pe fa sau umr, expus viu sau mort, oferit ca spectacol. A disprut corpul ca int principal a represiunii penale. La sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul celui de-al XIX-lea, sumbra srbtoare pontiv este pe cale s se sting.Ceremonialul pedepsei tinde s se eclipseze, transformndu-se ntr-un nou act procedural sau administrativ.Pedepsirea cu recunoaterea public a greelii fusese abolit n Frana pentru prima oar n 1891, apoi din nou n 1830, iar n Anglia n 1837. Muncile publice, care n Austria, Elveia i n unele state S.U.A, cum ar fi Pennsylvania, trebuia prestat n plin strad sau pe principalele drumuri de ocnai cu zgarda de fier, n haine prestrie, cu bile de fier la picioare i care intrau n contact cu mulimea de pe margini prin provcri, vorbe de insult, lovituri, manifestri de ur sau la compicitate, sunt aproape pretutindeni suprimate la sfritul secolului al XVIII- lea sau n prima jumtate a celui de-al XIXlea. Pedeapsa va tinde, prin urmare, s devin partea cea mai ascuns a procesului penal, fapt ce are mai multe consecine:ea prsete domeniul percepiei cvasicotidiene pentru a intra n cel al contiinei abstracte; se asteapta ca eficacitatea ei sa se datoreze caracterului implacabil, nu intensitatii ei vizibile; certitudinea de a fi pedepsit aceasta, si nu oribilul teatru trebuie sa impiedice comiterea crimei; mecanica exemplara a actului de a pedepsi isi modifica angrenajele. In felul acesta, justitia nu se mai incarca public cu partea de violenta inerenta activitatii ei. Daca totusi ucide sau loveste, nu o mai face spre a-si glorifica forta, ci in virtutea unui element care face parte din ea insasi si pe care este obligata sa-l tolereze, dar pe care ii este greu sa-l marturiseasca. Accentele de infamie sunt redistribuite: in cadrul pedepsei-spectacol, o onoare difuza emana dinspre esafod; ea ii invaluia deopotriva pe calau si pe condamnat; iar daca era intotdeauna pe punctul de a preschimba in mila sau glorie umilirea la care era supus cel supliciat, preschimba in mod regulat in ticalosie violenta legala a calaului. De acum incolo, scandalul si lumina vor fi impartite astfel: condamnarea in sine este menita sa-l marcheze pe delincvent

cu un semn negativ si univoc: deci publicitate a dezbaterilor si sentintei; in ceea ce priveste executia, ea nu este decat o umilire in plus, pe care justitia se jeneaza sa o impuna condamnatului; se va tine, prin urmare, la distanta de ea, cautand tot timpul sa o incredinteze altora, si sub pecetea tainei. E urat sa fii pasibil de pedeapsa, dar prea putin glorios sa pedepsesti. De aici, dublul sistem de protectie pe care justitia l-a asezat intre ea si pedeapsa pe care o impune. Executarea pedepsei tinde sa devina un sector autonom, de care un mecanism administrativ descarca justitia; aceasta se elibereaza printr-o disimulare birocratica a pedepsei de rusinea secreta de a trebui sa pedepseasca. n Franta, administraia inchisorilor a depins vreme indelungata de Ministerul de Interne, iar cea a ocnelor de Ministerul marinei sau al Coloniilor. Iar dincolo de aceasta reimpartire a rolurilor are loc denegrarea teoretica: esentialul pedepsei pe care noi, judecatorii, o hotaram sa nu credeti ca ar consta in faptul de a pedepsi; ea, de fapt, incearca sa corecteze, sa indrepte, sa vindece; o tehnica de redresare compenseaza, in cuprinsul pedepsei, stricta ispaire a raului si i absolv pe magistrai de urata meserie de a pedepsi. Exista in justitia moderna si la cei care mpart dreptatea o jen de a pedepsi ce nu exclude intodeauna zelul; jena ce nu inceteaz s creasc. Atenuarea, n decursul ultimelor secole, a severitatii penale este un fenomen bine cunoscut de istoricii dreptului. Dar multa vreme, el a fost considerat per ansamblu drept un fenomen cantitativ: mai puina cruzime, mai puina suferina, mai mult blandee, mai mult respect, mai mult omenie. n realitate, aceste modificari .schimbarea de obiect .

PEDEPSELE

Notiune

In cadrul sanctiunilor de drept penal un loc important ocupa pedeapsa care e singura sanctiune penala si este menita sa asigure restabilirea ordinii de drept incalcata prin savarsirea d infractiuni.

Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare , prevazuta de lege , aplicata de instanta judecatoreasca infractorului in scopul prevenirii savarsirii de infractiuni . Trasaturile pedepsei retinute in definitia de mai sus se regasesc si in definitia legela data acesteia prin dispozitia art.52 C.p , unde se arata ca: ,, Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului . Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni.

Ca masura de constangere , pdeapsa implica deci o suferinta (aflictiune) , o privatiune sau o restangere de drepturi civice , o privatiune de bunuri , o privatiune de libertate , uneori in cazuri exceptionale chiar de viata in unele tari.

Caracteristici

a) Prin caracterul sau de constangere pedeapsa se diferentiaza de celelalte sanctiuni de drept penal

b) este un mijloc de reeducare (prin aplicarea pedepsei nu se urmareste doar repromarea infractorului ci si formarea la acesta a unei atitudini fata de valorile sociale)

c) este prevazuta de lege

d)

se aplica numai de instantele judecatoresti

e) se aplica numai infractrului (persoanei care a savarsit infractiunea )

f)

se aplica in scolpul prevenirii de noi infractiuni

Scopul si functiile pedepsei

A. Scopul pdespsei este consacrat in dispozitiile art.52 al.1 din Codul penal unde se arata ca Scopul pepdepselor este prevenirea savarsirii de noi infractiuni

Prevenirea savarsirii de noi infractiuni se realizeaza atat pentru cel caruia i se aplica o peapsa care este menita sa asigure constrangerea si reeducarea infractorului( preventie speciala )

B. Functiile pedepsei:

- de constrangere (art 52 C.p)

de reeducare (pdeapsa in dreptul penal inceteaza sa mai fie o pura retributie rau pentru rau)

de exemplaritate ( fermitatea cu care a fost pedepsit infractorul exercita o influneta pozitiva asupra altor indivizi care cor fi determinati astfel sa nu savarseasca infractiuni caci pedeapsa va fi inevitabila )

de eliminare ( consta in inlaturarea temporara sau definitiva a condamnatului din cadrul socitatii )

Felurile pedepselor

Principalele sanctiuni de drept penal pedepsele- au mai multe forme:principale , pedepse complimentare si accesorii.

Pedepsele principale sunt de sine statatoare , au rolul principal in sanctionarea infractorului

Pedepsele complimentare sunt acele pedepse care au rolul de a complini , completa represiunea si sunt aplicabile numai pe langa o pedeapsa principala.

Pedepsele accesorii sunt un accesoriu al pedepsei principale, decurg din pedeapsa principala.

Pedepsele principale

Pedepsele principale sunt cele care au rolul important in sanctionarea infractorului

, care sunt prevazute in lege pentru orice infractiune , ce se pot aplica singure sau insotite

de alte pedepse complimentare si de alte sanctiuni de drept penal.

Felurile pedepselor principale

Pedepsele principale in dreptul penal roman sunt prevazute expres in articolul 53 Cod penal astfel cum a fost modificat prin dispozitiile Legii nr.140 din 5 noiembrie 1996, care consacra implicit o scara a acestora

Sunt astfel pedepse principale :

a) detentiunea pe viata

b) inchisoarea de la 15 zile pana la 30 de ani

c) amenda de la 100.000 la 50.000.000 lei

Deci pedepsele principale din legislatia romana in ordinea gravitatii lor sunt:

detentiunea pe viata , inchisoarea si amenda.