Ce este dragostea?

În înțeles larg, dragostea este năzuința omului spre tot ce este bun și frumos sau vrednic de dorit. Această năzuință este sădită de Însuși Dumnezeu în firea omului, la creare, și de aceea se numește dragoste firească. În temeiul acestei năzuințe, omul tinde din fire spre Dumnezeu, Creatorul și Susținătorul său, socotindu-L Bunul său, cel mai mare. Dar cum, prin păcatul strămoșesc, firea omului a fost slăbită în puterile ei, numai cu dragostea firească omul nu poate lucra nimic pentru mântuirea sa, căci spune Mântuitorul: ”fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5). De aceea, pentru mântuirea sa, creștinul are neapărată nevoie de dragostea care să lucreze cu putere de sus, adică de dragoste suprafirească, de dragostea creștină sau de dragoste ca virtute teologică. Ce este dragostea creștină? Dragostea creștină este puterea dumnezeiască revărsată prin Sfânta Taină a Botezului în sufletul creștinului, prin care acesta are năzuința adâncă și curată către Dumnezeu, Bunul său cel mai înalt, dorește din toate puterile sufletului unirea cu El și are voința hotărâtă de a împlini voia Lui atotsfântă, jertfind în caz de nevoie, orice bun pământesc. Dragostea creștină este de la Dumnezeu (I Ioan 4, 7) și este dată omului în dar, precum spune Sfântul Apostol Pavel: ”Iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă” (Rom. 5, 5). Dragostea este cea mai mare virtute, am putea spune chiar: izvorul și sufletul tuturor virtuților creștine, fiindcă toate celelalte virtuți trăiesc cu adevărat și rodesc binefăcător în viața creștinului numai când sunt luminate și încălzite de dogoarea arzătoare a dragostei. Adevărul acesta îl arată atât de minunat Sfântul Apostol Pavel în acel pe drept numit ”imn al dragostei creștine”, pe care-l găsim în capitolul al 13-lea din Epistola I-a către Corinteni: ”De-aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de-aș avea darul proorociei și toate tainele le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește... Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (I Cor. 13, 1-3, 13). Așadar, dragostea este mai presus de toată știința și cunoștința, este mai mare chiar decât celelalte două virtuți teologice: credința și nădejdea. Fără puterea dragostei, credința slăbește, căci credința ”este lucrătoare prin dragoste” (Gal. 5, 6), iar nădejdea se ofilește și scade mereu. Prin ce este dragostea mai presus decât celelalte virtuți

ele vor fi împlinite. fiindcă Însuși Dumnezeu Cel veșnic este iubire. căci creștinul nu va mai avea nevoie să creadă în Dumnezeu. 37-39). pentru că Îl va avea. nici să nădăjduiască în El. în fine. căci aceasta este porunca Mântuitorului: ”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta. către aproapele și. 8). ”Învățătura de credință ortodoxă. către sine însuși. 13. care este Dumnezeu. Căci Dumnezeu fiind El Însuși ”iubire” (I Ioan 4. pentru că Îl va vedea. pentru că ea ”nu piere niciodată” (I Cor.Dragostea este mai mare decât celelalte virtuți. 8). Mitropolia Moldovei și Bucovinei . Aceasta este marea și întâia poruncă. Credința și nădejdea lucrează numai în viața pământească. cu tot sufletul său și cu tot cugetul tău. din nemărginită dragoste a creat lumea cu toate făpturile din ea și astfel iubirea s-a arătat mai întâi în lume și sălășluiește în sufletul omului de la început. 13. 10) și prin durata ei. este veșnică. Dragostea este mai mare decât celelalte virtuți prin roadele și puterea ei. prin izvorul ei. Iar a doua. la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22. Către cine trebuie să se îndrepte dragostea creștinului? Dragostea creștinului trebuie să se îndrepte întâi către Dumnezeu. către poruncile și legile Sale apoi. căci ”iubirea este împlinirea legii” (Rom. Dragostea însă rămâne și atunci. În viața de după moarte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful