NUMĂRUL 1 / 2014

PROF. HUI MARIOARA Ilia(Deva)-jud. Hunedoara ISSN 2068 – 6269 ISSN–L 2068 – 6269

Legenda Toamnei

Era odată şi mai este şi acum un moş bătrân, cu barbă albă şi gârbov de povara anilor pe care,de mulţi ce erau, nu-i mai putea număra. Era şi este de când lumea. Şi tot de pe atunci are şi patru fete, una mai frumoasă ca cealaltă şi toate la fel de frumoase. Celor patru fete, tatăl lor Anul le pusese numele: Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna. Când erau mici, din pricina faptului că nu ştiau să se joace un joc liniştit ci mereu alergau unele după altele, asupra lor s-a abătut o vrajă care le-a făcut să se despartă şi să nu mai stea împreună niciodată. În urma acestei vrăji fiecare fată la fel de frumoasă a rămas, dar veşmintele lor de acum, erau diferite, cu totul şi cu totul schimbate şi totodată primiseră fiecare câte un dar aparte, câte un har. Primăvara trezea natura la viaţă şi o umplea de floare, de aceea a fost poreclită şi “aotimpul florilor”. Vara, prietena cea mai bună a Soarelui înroşea cu maci grânele coapte şi încălzea apele pentru a putea merge copiii la scăldat. Toamna denumită şi “anotimpul hărniciei şi bogăţiei” umplea cu bunătăţi cămările şi hambarele gospodarilor. Iarna vroia să fie opusa surorilor ei şi făcea ca totul să stea liniştit sub cojocul ei gros şi alb de zăpadă. Fiecare fată îşi vedea de treburile ei, numai Toamna, pe când era vremea mai frumoasă, nici prea cald şi nici prea rece, se plictiseşte de culoarea verde a naturii, vrând să o schimbe în alte culori. Dar cum singură nu reuşeşte, roagă Soarele să intre după norii cenuşii şi să nu mai risipească atâta căldură, roagă Vântul să nu mai fie atât de potolit şi să îl roage şi pe fratele său Vâjâie vânt să pornească peste dealuri şi câmpii, roagă Bruma să-şi scuture puţin din polenul ei de argint peste pământ. Şi uite aşa cum toate erau dornice să vină peste locurile pe unde nu mai fuseseră de mult, încep a asculta de invitaţiile Toamnei şi rând pe rând îşi fac apariţia. Soarele îşi ascunde tot mai des razele palide după norii plumburii iar pământul parcă începe să amorţească. Copacii cu ale lor ramuri împodobite de culoare şi lumină încep a-şi scutura podoaba formând la poalele lor un covor foşnitor şi multicolor. Pădurea părăsită de păsărele îşi îmbracă copacii în veşmânt de aramă. Bruma argintie a împodobit grădina aplecând florile gingaşe spre iarba ofilită. Totul devine trist. Numai Zâna cu rochie din frunze ruginii, Zâna belşugului, cu coroniţă de fructe parfumate, purtată de caleaşca ei de frunze moarte, se plimbă de colo-colo aducând nopţi tot mai răcoroase. Pământul stors, caută odihnă şi disperat cheamă în ajutor pe Zâna Minunilor care văzând ce schimbări a produs Zâna Toamnă, îi pregăteşte acesteea o pedeapsă şi astfel este închisă în peştera Spiriduşilor. Doar la rugăminţile tatălui ei, Zâna Toamnă are voie să mai vină pe la noi şi numai trei luni într-un an, acestea fiind: septembrie, octombrie şi noiembrie.

Prof. Hui Marioara

A VENIT TOAMNA !

Adie un vânt uşor, plăcut Se leagănă frunza în nuc Castanu-ncepe a suspina Că vremea vrea a se schimba. Cucul cel sur n-a mai cântat Berzele cuibul şi-au lăsat Şi rândunelele plecară, Totul lăsând o stare amară.

Norii pufoşi şi albi de vată Se transformară în plumb deodată, Tot cerul l-au întunecat Şi ploi de toamnă au adunat. Şi uite-aşa totu-nschimbare Noaptea tot creşte, ziua scade, Fără probleme, putem şti Că a venit toamna, copii! Prof. Hui Marioara

SOARELE Mamă ce s-a întâmplat? Dealul parcă foc a luat Uite-i numai o văpaie Flacără sau ce e oare? Dragă copilaş priveşte După deal acum cum creşte Din roşeaţa înfocată, Galbenă, o mică pată. Pata galbenă aurie Tot mai mare vrea să fie Şi pe cer ea se înalţă Şi ziua o luminează. Prof. Hui Marioara

ÎN PARC Am fost în parc şi mi se pare Că s-a produs o transformare Copiii toţi şi-au dezbrăcat Rochiţa verde de altă dat. Din frunzele ce-au dezbrăcat Covor pe jos ele au format Doar băncile stau nemişcate Şi parcă de copii uitate. Şi trişti dar totuşi, veseli parcă Şi-au pus rochiţe de paradă De Zâna Toamnă pregătite Mai pastelate şi mai mândre. Şi bradul este neschimbat Comoara lui, cetini de brad Mereu e verde şi frumos, Nicicând nu îşi dă frunza jos. Prof. Hui Marioara

PLOAIA Pic-pic-pic, vine ploaia vine Pic-pic-pic, cade tot mereu Pic-pic-pic, şi-a-nceput să cadă Pic-pic-pic, pe năsucul meu. Vai-vai-vai, ploaie, tu eşti rece Vai-vai-vai, şi m-ai speriat Vai-vai-vai, dar mi-a spus mămica Vai-vai-vai, căeşti dar curat. Da-da-da, ştim cu toţi acuma Da-da-da, că am învăţat Da-da-da, că fără de apă Da-da-da, viaţa a-ncetat. Prof. Hui Marioara

GRĂDINA DE LEGUME Aproape de casa mea Între vale şi vâlcea Bunica a semănat Legume şi zarzavat Toată ziua le-ngrijeşte Le sapă şi le pliveşte Şi eu o ajut de zor Că sunt copil muncitor. Şi nu după mult timp, iată Din grădina minunată Poţi culege câte vrei Varză, ceapă ori ardei. Roşii vinete salată Morcovi, usturoi, îndată Le mănânc că-mi fac plăcere Şi îmi dau mie putere. Prof. Hui Marioara

CUM AJUNGE VIERMELE ÎN MIJLOCUL MĂRULUI Vi s-a întâmplat uneori să descoperiţi că în mijlocul unui măr rumen şi frumos se găseşte un vierme? Faptul acesta se petrece şi cu alte fructe dulci: cireşe, caise, pere… Şi probabil că v-aţi pus câteodată întrebarea: cum a intrat viermele în fruct? De fapt, el nu s-a născut chiar acolo şi a trăit tot timpul în miezul dulce al mărului, cu care se hrăneşte. Este interesant să ştiţi că, atunci când v-a fi adult, viermele se va transforma, ca în poveşti, într-o insectă cu aripi. Primăvara, unele insecte înţeapă coaja subţire a fructelor încă verzi şi lasă acolo ouăle lor, aşa cum fac păsărelele în cuiburi. După câtva timp, din aceste ouşoare foarte mici se nasc viermii. Ei trăiesc în miez. Apoi, când fructele se coc şi cad pe pământ, viermii ies din măr, se acoperă cu un fel de înveliş, tare şi intră în pământ. În primăvara următoare, când aerul şi pământul se încălzesc la soare, învelişul acela crapă şi din el iese nu viermele, ci…o insectă, una din aceeaşi specie cu cea care a depus ouăle în mărul crud, cu un an înainte. Apoi insecta aceasta nouă va alege, la rândul ei, un nou măr crud în care-şi va depune ouăle,…dacă între timp fructele crude nu vor fi stropite cu substanţe chimice şi astfel protejate de oameni.

Toată lumea mă iubeşte Cine-s ce-i ce nu-i simţim Fără mine nu se poate, Dar se văd când se adună Viaţă eu e dau la toate. Chiar din oala mamei care Când e cald vă răcoresc, Fierbe cu înverşunare. Ce-i murdar eu limpezesc De prin mări, oceane, râuri, Chiar de-s udă, chiar de-s rece De unde-i apă poţi să spui, Ştiu, la toţi vă trebuie Sus la cer ei se ridică Cu toţii să vă gândiţi Formând bulgări mari şi mici Şi pe mine mă ghiciţi! Cine-s adunaţi aici? ………………………….. ………………………….. Da, apa eu mă numesc, Suntem vapori, nori ne ştiţi! Peste tot eu trebuie. Eu sunt apa, dar de ger Picăturile-ngheţate, Mi-am schimbat faţa niţel, Aşezate pe-nserate Sunt oglinda fermecată La o streaşină de casă, De copii sunt preferată. Ştiţi voi oare, ce formează? Nu te mai ud la picioare …………………………….. Dar ai grijă, frăţioare, - Suntem ţurţurii de gheaţă Că de nu eşti acrobat Soare cu frig, ne formează. Te-am făcut de-ai patinat. Cine-i patinoarul care Te trânteşte din picioare? …………………………….. - Sunt eu, gheaţa cea sticloasă Cu patina prietenoasă. Prof. Hui Marioara

DESPRE SALUT Ai o singură ocazie să faci o primă impresie! A saluta pe cineva, a face prezentări sau a te prezenta tu însuţi poate fi o treabă destul de dificilă, iar dacă mai eşti şi timid, totul devine o povară. Aici îţi sare în ajutor eticheta! Jumătate din bătălie e câştigată dacă cunoşti modul în care trebuie să procedezi; cealaltă jumătate constă în a cunoaşte câteva formule de salut care să te şi reprezinte. E întotdeauna mai uşor atunci când cunoşti persoana respectivă şi când ştii la ce se aşteaptă aceasta din partea ta. Saluturile pot fi la fel de simple ca „ bună ziua”, când e vorba de vecin, sau complicate când e vorba să-ţi reaminteşti numele tuturor dintr-un grup de persoane pe care le-ai întâlnit doar o dată. Iată câteva idei de bază care se pot folosi în materie de saluturi: *Ridica-te – dacă stai jos. *Zâmbeşte! *Priveşte în ochi persoana pe care o saluţi. *Apropie-te de ea sau de el şi strânge-i mâna mai ales dacă e prima oară când o (îl) întâlneşti. *Când saluţi un adult pe care-l cunoşti, dar pe care nu-l vezi prea des, ai câteva variante: fie îi strângi mâna şi atât, fie îl îmbrăţişezi (dacă este bunicul, unchiul sau altcineva apropiat). *Pronunţă numele persoanei ca parte a salutului: „Bună ziua, domnule……..”, sau „Salut,……..”! *Când îţi saluţi prietenii sau să-i strângi mâna. Dar salută tu primul cât mai prietenos, chiar dacă e pur şi simplu „Salut”. *În cazul în care foloseşti doar doar formula scurtă a salutului, fii pregătit cu continuarea „Ce mai faci?” sau „O zi bună!” *Când cealaltă persoană îţi spune „Salut”, răspundecu propriul tău „Salut”, însoţit eventual de o scurtă întrebare: „Ce mai faci?”

TREI GRUPE DE GREŞELI EDUCATIVE ALE PĂRINŢILOR 1. GRIJĂ EXCESIVĂ 2. SEVERITATE EXCESIVĂ 3. INDIFERENŢĂ CATALOGAREA PĂRINŢILOR TATĂL – PUTEREA, AUTORITATEA ŞI SIGURANŢA MAMA – UN TERITORIU DE REFUGIU, DE ÎNŢELEGERE, DE AJUTOR

FAMILIA POATE SĂ CONTRIBUIE LA: • • • • • Dezvoltarea imaginaţiei creatoare a copilului Îndrumarea jocurilor de copii Sprijinirea copilului în observarea fenomenelor naturii, a lumii înconjurătoare Ascultarea şi discutarea poveştilor, povestirilor şi basmelor Sprijinul acordat copilului la învăţătură

BOSTĂNEL ŞI BOSTĂNIŢA Bostănel şi Bostăniţa E băiatul şi fetiţa Ce vor să-i împodobim De paradă să-i gătim. Bostăniţa-i bucuroasă Că la grădiniţa noastră Toţi copii o iubesc De Halloween se pregătesc.

Bostănel este băiatul Care-n grabă ne dă startul Că petrecerea –nceput Carnaval de ne-ntrecut. Prof. Hui Marioara

BĂTAIA CU BILE (joc de curte) Împărţiţi copiii pe două echipe alcătuite din 3 -5 copii. Vă aşezaţi pe un teren marcat în formă de un dreptunghi despărţit în două pe lăţime. Fiecare copil – jucător ţine în mână o bilă albă făcută din hârtie. La semnalul de începere, toţi copiii aruncă bilele, încercând să lovească un adversar. Copilul lovit iese din joc. Jocul continuă. Echipa care, după 5 minute, are mai mulţi jucători în teren a câştigat jocul. În timpul jocului fiecare echipă strâng bilele căzute în terenul lor. CAUTĂ ŞI ADU (joc de curte) Se alege un conducător de joc, după un criteriu ales de educatoare. Copilul care conduce jocul le cere celorlalţi să plece în căutarea a 5 obiecte mici (pietricele, frunze, fire de iarbă, beţişoare etc.) pe care să i le aducă în cel mai scurt timp. Acela care soseşte primul primeşte un punct şi devine conducător. Jocul continuă până ce toţi copiii au îndeplinit rolul de conducător de joc. DRUM PERICULOS (JOC DE CURTE) Câţiva copii (4 – 6), ţintaşii, se aşază de o parte şi de alta a unei alei (loc marcat) numit drum periculos. Fiecare copil are câte 2 – 3 bile de hârtie. Ceilalţi copii trec unul câte unul în alergare pe drumul periculos, bombardaţi cu bile de către ţintaşi, colegii lor. Câştigător este acela care a fost atins de cele mai puţine ori. După câteva minute se schimbă rolurile.

MOTO: „Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată.” ION CREANGĂ

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful