You are on page 1of 20

Ruxndescu Loredana Anca

CUPRINS

CAPITOLUL I CONSIDERAII GENERALE 1.1. Deviana. Comportament deviant..........................................4 1.2. Categorii de devian.............................................................12 1.3. Deviana i delicvena............................................................... 15 1.4Prevenirea si combaterea cauzelor delicventei juvenile............... 18 CAPITOLUL II Analiza etiologica a delicventei juvenile. Cauzele care determina delicventa juvenila 2.1 Analiza etiologica........................................................................ 24 2.2 Abordarea psihologica................................................................. 24 2.3 Abordarea sociologica.................................................................. 26 2.4 Abordarea juridica...................................................................... 28

CAPITOLUL III - STUDIU ASUPRA UNUI GRUP DE MINORI DELINCVENI 3.1. Necesitatea cercetrii practice................................................. 30 3.2. Obiectivele cercetrii.............................................................. 32 3.3. Scopul cercetrii..................................................................... 33 3.4. Ipoteze de lucru........................................................................ 33 3.5. Metodologie............................................................................. 34 3.6. Analiza rezultatelor cercetrii din teren.................................... 36 3.7. Concluzii...................................................................................... 44

CONSIDERAII GENERALE
Deviana definit ca o transgresiune a normelor aflate n vigoare, ntr-un sistem social dat este un comportament care repune n cauza att normele sociale ct i unitatea i coeziunea sistemului.
Marioara Petcu Delicventa. Repere psihosociale, Ed.Dacia, Cluj Napoca,

1999, p.36, Deviana constituie amsamblul conduitelor, strilor pe care membrii unui grup le judeca drept neconforme cu ateptrile, normele sau valorile lor i care n consecin, risc s trezeasc din partea lor reprobare i sanciuni.
Maurice Cusson; Devianta Studiu publicat n Tratat de sociologie, editat sub coordonarea lui Raymond Boudon (profesor la Universitatea ParisSorbona), traducere Delia Vasiliu i Anca Ene, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992

. Categorii de devian
Maurice Cusson realizeaz o clasificare a actelor cu caracter deviant, evideniind apte categorii, plecnd de la criteriul gravitii/intensitii manifestrii conduitei deviante n spaiul social: Infractiunile si delictele unde intra toate tipurile de delicte, de la cele mai grave, pana la infrationalitatea usoar: omuciderea, furtul, violul, trafic de persoane, comercializare si trafic de droguri, delincventa juvenila, criminalitatea alba... ; Sinuciderea care, dupa apariia celebrului studiu al lui E. Durkheim, a devenit una dintre temele importante ale sociologiei devianei; Consumul de droguri si lumea toxicomanilor ii intereseaza pe sociologii care au studiat aspectele sociale ale consumului de stupefiante, alcool, etc; Transgresiunile sexuale care includ conduite ce se plaseaza sadismul, masochismul, pedofilia, gerontofilia, transexualism etc.) ; Deviantele religioase care, prin atitudini de multe ori fanatice, antreneaza secte religioase, dar i forme de "vrajitorie", misticism s.a; Bolile mentale care au ca surs factori sociali i sunt analizate din punctul de vedere al recuzarii sau ndepartarii de norma sociala; Handicapurile fizice dar nu prin defectul propriu-zis, ci prin manifestarile relationale determinate de stigmatul resimtit ca o sursa de tratamente injuste ; relaiile tensionate ce pot fi observate in momentul interactiunii persoanelor normale cu cele surde sau nevazatoare, cocosate, pitice, etc. au constituit obiectul de studiu al unor observatii stiintifice si s-au pus n evidenta diferente semnificative Maurice Cusson - Tratat de sociologie, pg.439;

Totodata, se pot distinge patru categorii de devianti : deviantii subculturali nonconformistii, indivizi care pun deschis in discutie legitimitatea normelor pe care le violeaza, straduindu-se sa promoveze norme si valori substituente si militeaza in acest sens ; acestei categorii apartin :

teroristii, disidentii si membrii sectelor religioase ; transgresorii sunt deviantii care violeaza deliberat o norma a caror validitate o recunosc, ei actionand nu din principiu, ci din interes, din oportunism sau se lasa prada pasiunii sau concupiscentei ; majoritatea delicventilor sunt simpli transgresori, ei violand norme carora nu le neaga cu adevarat legitimitatea; indivizii cu tulburari de comportament sunt inclusi intr-o zona intermediara, unde caracterul voluntar al actului nu este nici clar acceptat, nici exclus (alcoolicii, toxicomanii, indivizii cu tulburari mentale- cum ar fi nevroza, sociopatia, precum si tulburarile de caracter), handicapatii surzii, orbii, debilii, bolnavii mental ale caror tulburari rezulta dintr-o leziune organica- cazuri in care nu se mai pune problema actiunii voluntare. Marioara Petcu Delicventa. Repere psihosociale, pg.39;

Deviana i delicvena
Comportamentul delicvent este definit prin luarea in considerare a unor trasaturi specifice: caracterul ilicit reprezinta o actiune cu caracter imoral, ilegitim, illegal, prin care sunt violate si prejudiciate anumite valori si relatii sociale; caracterul de vinovatie actiunea este comisa de o anumita persoana care actioneaza deliberat, constient si responsabil; incriminare fapta comisa este incriminata si sanctionata de legea penala. Numai in prezenta acestor caracteristici, o fapta antisociala savarsita de o persoana responsabila poate fi incriminata de legea penala. In literatura de specialitate juridica si criminologica, se disting urmatoarele categorii de delicventa: delicventa reala supranumita si cifra neagra, fiind actiunea savarsita ca atare,

in realitate, insumand totalitatea manifestarilor antisociale cu caracter penal, care s-au comis sau care au avut loc in realitate

delicvena descoperita ce cuprinde numai acea parte a faptelor antisociale cu caracter penal i anume a celor identificate de organele specializate; delicvena judecata sau legala se identific cu cea descoperit care ajunge sa

fie judecat i sancionat de ctre instanele specializate ale statului. Reprezentand o forma particulara a deviantei sociale, delicventa include ansamblul manifestarilor antisociale care prezinta o gravitate si o periculozitate deosebita din punct de vedere a consecintelor lor si care afecteaza cele mai importante valori si relatii sociale protejate de normele juridice penale Delincventa juvenil, n ansamblul ei, nu este altceva dect consecina absenei sprijinului moral oferit de adult, a lipsei de protecie i ngrijire primite n familie, a eecului activitii de educaie moral primit n coal etc. Un minor delincvent este o victim i un vinovat contient de responsabilitile ce i se imput.

Prevenirea si combaterea cauzelor delicventei juvenile


Tineretul, ca si categorie sociala determinata biopsihic si socio-cultural, se

individualizeaza prin caracteristici de varsta, mentalitati si comportamente, avand sisteme de valori si aspiratii interne diferite de cele ale adultilor, unele dintre acestea fiind pozitive, altele nonconformiste sau negative, in raport cu exigentele impuse de normele sociale. Astfel, pot apare fenomene de inadaptare, instrainare, nonconformism, marginalitate, devianta. Ca fenomen social si antisocial, delicventa juvenila se caracterizeaza, totodata, printr-o serie de trasaturi si note specifice, distincte pentru o societate sau alta, care deriva atat din conditiile socio-economice si culturale ale societatii respective, cat si din modalitatea de concepere, sanctionare si tratare a delictelor comise de adolescenti si tineri.
Intrucat delicventa juvenila este considerata ca un fenomen cu profunde implicatii negative pentru structura si coeziunea grupurilor sociale de tineri, problema identificarii factorilor (cauzelor) care genereaza sau conditioneaza manifestarile antisociale, continua sa prezinte interes pentru specialisti si cercetatori, fiind elaborate numeroase teze, orientari, paradigme si teorii explicative, toate urmarind identificarea si evaluarea cauzelor si mecanismelor de baza care determina producerea unor fapte si manifestari cu caracter penal in randul tinerilor.

Prevenirea si combaterea cauzelor delicventei juvenile


Eliminarea si diminuarea cauzelor generatoare de delicventa se realizeaza printr-un amsamblu de masuri juridice si extrajuridice, menite sa previna si sa

combata proliferarea actelor criminale prin realizarea protectiei si apararii sociale a indivizilor si institutiilor fata de diferite acte delicvente, prin restabilirea ordinii sociale si normative, perturbate prin delicte, prin sanctionarea si pedepsirea delicventilor. Efectul de prevenire poate fi general preventie generala si se caracterizeaza prin stabilirea in lege a faptelor considerate delicte ori special preventie speciala cand se exercita direct asupra indivizilor care au incalcat sau violat legea penala, realizandu-se corecta incadrare juridica, avand in vedere continutul Codului de procedura penala.
In functie de participarea la aceasta actiune, activitatea de prevenire consta in:
activitate primara sau generala angajeaza institutiile cu rol de socializare si control social participand la actiunile de identificare in vederea identificarii si combaterii potentialelor surse de criminalitate; secundara sau speciala indreptata spre combaterea si neutralizarea

delicventilor, diminuarea prejudiciilor sociale produse in urma delictului, restabilirea ordinii sociale, sanctionarea delicventilor;

situtionala sau contextuala prin atragerea directa in actiunea de prevenire,

folosind masuri ce vizeaza informarea publicului din anumite zone criminogene despre posibile riscuri. Desi inchisoarea s-a dovedit a fi, in general, un mijloc eficient de pedepsire, nu poate fi totusi ignorat efectul puternic desocializant al acesteia, daca se are in vedere faptul ca, in pofida programelor tot mai diversificate utilizate in sistemul penitenciar, de natura psihologica, educationala, sociologica, numarul recidivistilor creste in mod constant, ceea ce conduce la concluzia ca stigmatizarea, marginalizarea, desocializarea sunt atat de puternice, incat tot mai putini reusesc sa isi refaca viata si sa se reintegreze in societate dupa executarea pedepsei.
Gasirea unor noi metode de tratament a delicventei, este una dintre cele mai importante provocari pe care evolutia societatii o pune in fata principalelor institutii specializate: justita si administratia penitenciara, remarcandu-se, totodata, necesitatea elaborarii si a unui program de terapie sociala a fenomenului

de delicventa, in general si a celei juvenile, in special, pornind de la cunoasterea si combaterea cauzelor generatoare si favorizante la nivel macrosocial, psihosocial si individual. Marioara Petcu Delicventa. Repere psihosociale, pg.200;

Analiza etiologic a delicvenei juvenile. Cauzele care determin delicvena juvenil


Analiza etiologica este marcata de prezenta a doua orientari principale cea psihologica si cea sociologica.
Prima orientare se concretizeaza, cel mai adesea, intr-o abordare individuala a comportamentului si particularitatilor psihice ale tanarului delicvent, care incearca sa explice devianta penala ca rezultat al unor tulburari de comportament si

personalitate datorate incapacitatii de adaptare la exigentele normative. Cea de a doua orientare, pune accentul pe conditiile si proprietatile mediului social si cultural, considerand fenomenul de delicventa ca efect al conflictelor si contradictiilor existente in cadrul sistemului social. Insa, ambele orientari sunt obligate sa faca apel atat la factori de natura psihica cat si la factori cu caracter social. Astfel, orientarea psihologica, prelungindu-se intr-o directie care inglobeaza perspectiva psihologiei sociale, tine seama atat de caracterele individuale ale delicventului cat si de proprietatile mediului familial care l-a format, iar, la randul sau, orientarea sociologica, desi se ocupa cu prioritate de de evidentierea particularitatilor mediului social, nu poate evita analiza modului de manifestare a personalitatii.

Delicventa sau devianta sociala penala se defineste nu in functie de eticheta sau reactia membrilor societatii fata de un anumit tip de comportament, ci in raport cu valorile si relatiile sociale lezate si care sunt protejate prin normele juridice penale. Cariera infractionala a unui tanar nu seamana cu cea a adultului, faptele sale ilegitime sau ilicite datorandu-se, de fapt, greselilor facute de educator si nu unor asa-zise motivatii antisociale ale tanarului faptuitor. Totusi, legislatia aplicabila in cazul delicventilor mentine notiunea de culpabilitate, in baza acelorasi criterii care evalueaza comportamentul adultului, desi scopul ei nu este atat de a sanctiona, cat de a reeduca, a trata si proteja tanarul Din punct de vedere juridic, delicventa se caracterizeaza prin incalcarea normelor care reflecta cerintele oricarei forme de convietuire umana (limitarea libertatii personale, adaptarea adecvata la mediul social, concordanta dintre atitudinile individuale si cerintele sociale, respectarea interdictiilor si prescriptiilor normative, adaptarea acelor criterii de actiune care fac posibila normalitatea si predictibilitatea comportamentului, etc).

CERCETARE ASUPRA UNUI EANTION DE MINORI DELINCVENI


Obiectivele cercetrii:
Obiectivele avute n vedere n conceperea i desfurarea cercetrii au fost: a) Evidenierea cauzelor i condiiilor care genereaz i favorizeaz comportamentul infracional al minorilor; b) Identificarea factorilor psihosociali care produc delincventa att ca fenomen de grup , ct i ca manifestare specific a conduitei individuale ; c) Evidenierea tendinelor manifestate de minori spre devian , spre activitate antisocial. Scopul cercetrii:

Scopul principal al acestei cercetri l-a reprezentat relevarea posibilitilor de depistare a acelor caracteristici ( potenial delincvenial) care predispune individul la comiterea unor acte antisociale , avnd n vedere c delincvenii minori prezint o serie de caracteristici psiho-comportamentale care-i difereniaz de ceilali . Cunoscnd psihologia celui care a nclcat legea putem adopta , pe ct posibil, tratamentul educativ, reeducativ i recuperativ pentru reabilitarea i reinseria social a acestuia.

Ipoteze de lucru
n cercetare s-a plecat de la urmtoarele ipoteze: a) Deficienele prezente n sistemul educaional colar (eecul i abandonul colar , absena perspectivelor profesionale) determin ntr-o mare msur apariia comportamentului deviant; b) Dac cunoaterea vieii copilului este sczut i intervenia parental este inexistent sau dac mijloacele de exercitare a controlului parental sunt constituite din sanciuni severe (pedepse fizice ) , probabilitatea apariiei delincventei la minori este , de asemenea , mai ridicat; c) Minorii provenii din familii cu dificulti materiale, educative, afective, mo

rale, sunt mai expui , n raport cu alii , la adoptarea unei conduite d) Actul antisocial nu apare ca o simpl exteriorizare a potenialului delincvenial, ci apare ca un punct de ntlnire ntre acest potenial i ali factori circumstaniali.

Metodologie
Ca metode i tehnici de investigaie au fost utilizate urmtoarele: a) analiza datelor anamnezice existente n dosarele minorilor aflai n arestul poliiei i care urmau s fie condamnai ,n funcie de pronunarea sentinei judectoreti; b) anchete sociale avnd ca baz dou tipuri de "ghid de interviu " (anexele 1 i 2 ), cu ntrebri specifice "pentru copilul din strad " , cu accente diferite pentru minorii provenii din casele de copii; c) convorbiri i interviuri purtate cu reprezentanii unor organe specializate de control social ( poliiti, procurori , autoritate tutelar ) n vederea identificrii celor mai adecvate ci i mijloace de combatere i prevenire n viitor a manifestrilor predelincvente i delincvente; d) observaia coparticipativ , prin contactul direct cu minorii. O prim parte a cercetrii a cuprins un lot constituit din minori deviani i unele din familiile acestora din Bucureti. Eantionul cercetat a fost format din 40 de cazuri, divizate n dou subgrupe: - 20 minori din strad ( aciunea "Strada mea " ) sau gsii n centrul "Cirearii " - 20 familii din care provin ali" copii ai strzii".

Motivele pentru care eantionul a fost divizat n dou subgrupe sunt urmtoarele: - venind din dou direcii diferite, dar cu o surs social comun, rspunsurile date de minori i cele date de membrii familiilor cercetate , conduc la o mai bun nelegere a fenomenului; - datorit gradului ridicat de relativitate a rspunsurilor , exist cel puin posibilitatea confruntrii celor dou tipuri de afirmaii, n vederea susinerii unor concluzii ; - surprinderea percepiei diferite a realitii investigate pe care o au prinii spre deosebire de copii. ncercnd s evideniez problematica familial ,am urmrit: - tipul de familie din care provine copilul;

- mediul de provenien al prinilor;


- vrsta; - profesia sau ocupaia actual a prinilor; - nivelul de colarizare; - tipul de locuin, condiiile de locuit i de trai; - veniturile familiei;

- prezena alcoolismului i parazitismului; - surprinderea climatului familial (relaiilor dintre minori i aduli); - atitudinea prinilor fa de aspectele deviante ale comportamentului propriilor copii. ntrebrile specifice pentru minori vizeaz aspectele legate de situaia "din strad" a copiilor: - periodicitatea vagabondajului; - fluctuaia; - motivaia alegerii "strzii" n locul familiei; - integrarea sau nu n grupuri deviante i relaiile existente n aceste grupuri; - orientarea veniturilor obinute prin ceretorie , munc , furt; - stabilirea unei rute sociale pe care o parcurge copilul ajuns i eventual ntors n strad; - proiecia minorului fa de rentoarcerea n familie - n general proiecia n viitor; - analiza sentimentelor de securitate sau insecuritate pe care le ncearc n strad i de asemenea dac se culpabilizeaz sau nu .

Analiza rezultatelor cercetrii


Din cele 20 de familii anchetate din municipiul Bucureti , 13 familii locuiesc n ora, iar 7 sunt din comunele limitrofe. Minorii intervievai provin din Bucureti (15) , iar 5 sunt din mediul rural. Din cele 40 de cazuri, 33 sunt biei i 7 fete. Una din ipotezele cercetrii confirmat n bun msur , a fost legat de proveniena familial a subiecilor. Astfel , am considerat c minorii de strad "

provin din familii pe care le-am presupus a fi : - cu condiii materiale i de locuit precare i buget familial redus ; - familii dezorganizate prin absena unuia sau ambilor prini , caracterizate printr-un climat conjugal nefavorabil datorat lipsei de coeziune moral i afectiv; - relaiile dintre soi tensionate, conflictuale, n care sunt prezente: alcoolismul, conduitele agresive , violena fa de copii, antecedente penale ; - lipsa de supraveghere comportamental a copiilor nu este cunoscut anturajul lor , sanciunile sunt aplicate cu autoritate excesiv , nu sunt stabilite sau ntreinute legturi cu alte medii educaionale (cu coala n mod special).

Faptul c exist un procent de 65% de familii concubine i familii cu prini necstorii, constituie nc una din motivaiile unor fenomene precum "copii strzii", etape pe primejdiosul drum al delincventei.
Faptul c exist un procent de 65% de familii concubine i familii cu prini necstorii, divorai constituie nc una din motivaiile fenomenului "copii

strzii ". Doar 5% au ajuns n strad datorit decesului ambilor prini i 10% din instituii pentru minori. Se remarc procentul foarte sczut al celor care au efectiv o calificare , precum i a celor cu studii liceale (4 cazuri ) i postliceale ( un maistru tehnician). Se explic n acest mod atitudinea de indiferen fa de abandonul colar al copiilor , sau fa de rezultatele slabe la nvtur. Unii prini i determin pe copii s cereasc. De altfel, aproximativ 50% dintre minori motiveaz c au abandonat coala datorit problemelor din familie .

Concluzii
Lucrarea se vrea a fi o constatare a unei stri de fapt intolerabile n orice societate, o modalitate de a avertiza asupra consecinelor ce le are ignorana fa de factorii care genereaz criminalitate i care mai mult sau mai puin afecteaz pe fiecare dintre noi. Se impune cu necesitate dezvoltarea programelor de prevenire a delincventei care intesc aceti factori de risc i supravegherea copiilor la adolescen i maturitate pentru stabilirea efectelor pe termen lung asupra delincventei i crimelor. Programe care s ncerce s mbunteasc metodele de educare folosite de prini i cunotinele acestora despre dezvoltarea copiilor ar putea fi eficiente. Un impact pozitiv ar avea i antrenarea aptitudinilor comportamentale interpersonale, pentru mbuntirea autocontrolului, programele de mbuntire intelectual precolar. Una din ideile de baz de la care trebuie s se porneasc este aceea c orice msur care va avea succes n reducerea infracionalitii va avea succes i n rezolvarea problemelor sociale. Orice msuri care reduc infracionalitatea vor reduce probabil i consumul de alcool, conducerea sub influena buturilor alcoolice, abuzul de droguri, promiscuitatea sexual, violena n familie, chiulul, neterminarea studiilor, omajul, dezarmonia cuplurilor, divorul. Este evident c un copil problem tinde s devin un adult problem, iar adultul problem tinde s dea natere la copii problem. Sunt necesare mari eforturi pentru a strpi rdcinile crimei, n special din partea celor care se ocup de dezvoltarea timpurie a copilului n primii ani de via.