IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Pag. 1 / 33

Capitolul I - Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine Capitolul II - Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine Capitolul III - Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Capitolul IV - Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Capitolul V - Metode de iernare a familiilor de albine Capitolul VI - Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

Pag. 2 / 33

Capitolul l Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine
În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august. Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, un consum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, fapt care le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine. Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine. Acest lucru este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib.
Pag. 3 / 33

sub influenţa lipsei de cules. în foarte mare măsură. în raport cu vârsta mătcilor. ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă. Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte.9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V. intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă. Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală.6 3.5 2. mai ales în prag de toamnă. Dacă sunt mătci tinere. îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul. după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei. mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval. îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate.A. grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib. sănătoase şi de calitate superioară.2 2. după datele lui V.6 Vârsta mătcilor 1 an 2 ani 3 ani Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite. Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde. mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine. precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară. ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare. Nestervodski. Nestervodski). în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin: 1.0 1. 4 / 33 .Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă. iar la cele cu 60% mătci tinere. după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat. Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0.2% la familii cu mătci de un an. în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de n umai 22 g. cu mătci tinere. scade şi creşterea de puiet sub limitele normale. nu se recomandă. La rândul lor şi mătcile. Tabelul 1 Numărul fagurilor cu puiet Zona de nord Zona de sud 4.A. 2 . sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii.4 4. Pag. Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil. în caz contrar. În tabelul nr.

având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. sunt faguri cu multe celule de trântor. la interval de 5 -7 zile. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr. cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute douătrei generaţii de puiet. Pe o perioadă scurtă. familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate. 3. r ame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. în perioada de toamnă. nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare.Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10 -15 zile sau mai mult. oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele. în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet. în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet. în mijlocul cuibului. La stupul multietajat. care păstrează mai greu căldura. se realizează prin introducerea periodică. a câte unui fagure clădit regulat. Dacă în cuib. ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari. este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet. în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi. înainte ca acesta să fie introdus în cuib. De asemenea. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de l a floarea-soarelui. va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare. iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. Ca şi în primăvară. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului. matca fie că va evita aceşti faguri. deci un fenomen dorit. care este un cules intens dar scurt. limitând creşterea puietului. Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini. 2. La unele culesuri. se poate stropi cu sirop de zahăr. deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. Deblocarea cuibului. Calitatea fagurilor. deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor. din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18 -20 kg miere. fie că. se Pag. ca de exemplu la salcâm. 5 / 33 . sub impulsul hrănirilor stimulente. Dacă apicultorul nu intervine la timp. iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar. în zonele unde există un cules bun de întreţinere.

se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. grădinile de zarzavat. trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1 -2 dm2. Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă. Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1. încărcături intestinale mari. ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare. Hrănirile stimulative. diaree.. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules. dacă timpul este mai cald. senzaţie care să le menţină într-o stare activă. Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri.înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. bostănoasele etc. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor. 5. această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. Operaţia se execută după încetarea zborului. familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă. pentru a preveni furtişagul. De la bun început. în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care. lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. uzură prematură. Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii. de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului. până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor. fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului. Se va avea grijă însă. de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile. Ca surse de cules. în zonele viticole. 4. fagurele se introduce la marginea cuibului. Pag. zonele inundabile. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine. acoperă cheltuielile de deplasare. Administrarea sub formă de sirop. care se fac în doze mari. Folosirea culesurilor târzii. Astfel. care. se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 23 zile. Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative. într-o primă metodă. în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent. datorită aportului de polen proaspăt. respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu. Când timpul este rece. de regulă. Fagurele introdus este curăţat. O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. 6 / 33 .

ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului. Oricare ar fi procedeul folosit. pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr. acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural.3 60. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă. Tabelul nr. O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos). Unele albine consumă acest zahăr.0 Nestimulat (martor) Puiet la 14 august (dm²) 63. este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă. în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19.5 dm 2 puiet.3 Porţii mari (2l la 5 zile) 4 2. Gromisz. iar prin stimulare s-au obţinut 60. după' datele din literatură. în acelaşi timp. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie -august (după M. altele îl cară însă afară. luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari. Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative. 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor. adică un plus de două ori şi jumătate. martorul a avut 25.Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire. De asemenea. Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l. Tabelul 2 Porţii administrate Specificaţie Număr Cantitate(litri) Porţii mici (0. în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen. în acest caz. urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet.6 25. Barac.6-63.3l zilnic) 20 0. pastă). Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10 -15% din compoziţia amestecului. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă.3 dm2 puiet.5 Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare. Pag.5 la sută mai mult puiet decât lotul martor. 7 / 33 . pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural. comparativ cu culesul natural de întreţinere. hrănirea stimulativă se face numai seara. după încetarea zborului. 1961).

alături de familia de bază în stupii orizontali. astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină. O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă. familiile de bază se întăresc cu câte 0. în stupi suplimentari.8 kg albină. în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci. Pag. în cazul stupilor verticali cu magazine. 8 / 33 . Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. după încetarea depunerii ouălor. din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană. aşezaţi alături de familia de bază. precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului. după care fagurii se scot şi se pun la rezervă. la stupii multietajaţi. trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib. În afară de măsurile arătate. cu capacitate de 5-6 faguri. 6. Toamna. Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee. La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp. Reducerea cuibului. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet. în toamnă. O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi. ca şi familiilor de bază. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere. albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. Împachetarea cuibului. salcâm). numărul fagurilor din cuib se reduce. Indiferent de starea timpului. în corpuri suplimentare.Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine.6-0. Pe măsura dezvoltării. în această situaţie. 7. în despărţituri amenajate cu urdiniş separat. deasupra cuibului. Pentru aceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă. aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib. un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare. acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. De asemenea. mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. mai tinere sau crescute special în acest scop. în lunile iulie-septembrie. Prin aplicarea acestui procedeu. Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foart e puternice chiar la începutul primăverii.

consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2). albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne .0 kg lunar. într-o perioadă de 6 luni. Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii. Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L. Deşi amplasate geografic la mari distanţe. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii. ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic. în total.W. la 40 stupine.2 kg. în continuarea iernării consumul creşte la 1.6-5. Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A. temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C. Gareev. cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib. Pentru această activitate. situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1). pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere. în unele situaţii. consumul de miere a fost de 4.corpul gras.Capitolul II Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine După cum se ştie. Partiot (1968). Tabelul Pag. Odată cu apariţia puietului consumul se ridică. familia de albine nu hibernează în timpul iernii. Partiot) Stupini sub 300 m altitudine Specificaţie Zile Media pe 12 zbor ani 53 Stupini între 300-500 m altitudine Scăderi greutate (grame) 5210 Stupini între 500-1000 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 38 4555 ZScăderi greutate Zile zbor (grame) 50 5125 Din acest tabel. corespunzătoare iernării familiilor de albine. Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor. În aceste condiţii familiile normale. Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani. începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului. puternice consumă în primele luni ale iernii 700 800 g hrană. 9 / 33 . bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei. rezultă că. Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L.5 -2.

Ea este bogată în fermenţi. deoarece mierea necăpăcită este higroscopică. ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr. poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor. albina tânără este încă în cantitate mică. Este greşită. în afara cantităţii strict necesare iernării. După A. săruri minerale. fiecare familie având nevoie de 1. în ea predomină zaharurile simple. întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură. glucoza şi fructoza. 300-500 m alt. administrat în luna februarie în turte energoplastice. De aceea. Pag. Calitatea hranei. Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori. la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară. Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere. prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor.W. Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s -ar lăsa în familii doar această cantitate. In total. 10 / 33 . Gareew noiembrie decembrie ianuarie februarie martie Total 5 luni 4303 4412 3883 4232 210 505 530 650 587 497 505 725 660 630 617 850 941 980 844 1157 1605 1800 1387 850 Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl. în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere. Mierea reprezintă hrana glucidică. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele. Jebsen. nu de mană. 1. 500-1 000 m alt.5 -2 kg. uşor asimilabile. de asemenea. vitamine. Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt. ramurile sau tulpinile unor plante. Alfonsus.Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere) Specificaţie După L. se poate scurge din celule.

ceea ce iarăşi nu este bine. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. folosind una din cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var. cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune. După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var. Această operaţie o poate face orice stupar. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană. iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează. iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri). Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr. nu este căpăcită. în general. se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°. Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată. Pag. după gustul mai puţin dulce şi după faptul că. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă. De asemenea. rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88. b) Metoda cu alcool. din cauza presiunii radicular e a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae. ea trebuind să fie înlocuită. în special cea de răpită. Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. după vâscozitatea ridicată.Mana poate fi secretată direct de plantă. în caz contrar. Această miere este improprie pentru iernare. Varul se va depune pe fundul sticlei. Recunoscută în stup după culoarea mai închisă. dacă lichidul se tulbură şi devine albicios. unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr. Mierea de floarea-soarelui şi. Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. se lasă să se limpezească. se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. Pentru a spori producţia de miere extrasă. unde raportul glucoză fructoză este în favoarea fructozei. 11 / 33 . după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei. în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm. mierea este de mană. apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată. şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită.9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%.

ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă. se pot lua şi faguri cu mai puţină miere. "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine. 2) Fig.la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig.Cuvintele apicultorului american A. pe cât posibil. în care. cu condiţia să conţină cel puţin 1.5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1. imediat ce există faguri plini cu miere. Se vor alege. aceştia se ridică din stup. Ocupând în magazine poziţia centrală. au fost crescute câteva generaţii de puiet. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură. . Se aleg numai fagurii bine clădiţi. înainte de a fi umpluţi cu miere. care ocupă două magazine.fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig. pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi.2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin. în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali. Fig. care au rame de o singură dimensiune. 3.în cazul familiilor puternice. de culoare brun -deschisă.5 kg fiecare.5 kg în rame de multietajat (435/230 mm). în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b).3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib. Pag. 3-3. fagurii plini cu miere.). Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali. La stupii cu magazine (Dadant-Blatt). Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii. Astfel. Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală. 2. pe măsură ce sunt căpăciţi.8-2. chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut". Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută. Root sunt convingătoare în acest sens. iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib. Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice. la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine). în primul rând. se ridică în vederea păstrării. în timpul culesului mare. În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară. 12 / 33 . este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin. iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib. în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri: . la culesurile principale din lunile mai-iunie.

în afara rezervelor de păstură în faguri. 13 / 33 . asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei. pe cât posibil. Pe timpul culesului mare. se va evita lovirea lor. La aşezarea fagurilor în vederea păstrării. 2-uşi laterale. atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului. deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor. alteori mierea din porţiunile lovite. timp de 24 de ore) apoi se aerisesc. constantă. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere. 1-uşi frontale. furnici). Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul. 4 b) (15 g/corp de stup. cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă. în această stare. în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic Pag. Conservarea fagurilor. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă. în acest scop. datorită aerului se poate altera.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. după primul zbor de curăţire. şoareci. aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. în amestec cu zahăr pudră. Se vor evita camerele umede. în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer. O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial. Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf. Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă. Fig. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig. având grijă să -l presăm bine. Fig.4b Arzătorul de sulf. înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră. se aleg fagurii de cuib în care au cre scut câteva generaţii de puiet. iar deasupra. este recomandabil ca. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie. folosind arzătorul de sulf ( fig. rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii. Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri. pe timpul culesurilor abundente de polen. 3-stelaj pentru rame 4rame cu faguri de rezervă. să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor.O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură.

glacial îmbibat într-un strat de pânză. De asemenea. Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice . când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană. în mod direct. Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate. duce la depăşirea Pag. După A. când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib. deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş. apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr. asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei. se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus. bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute. prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate. având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina. durata vieţii albinelor este influenţată. timp în care are loc evacuarea acidului acetic. faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%. iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit -o prelucrarea zahărului. fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor.3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%. se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă. Astfel. În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele. când familiile nu şi -au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules. se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii.l. Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei. în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării. în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine. Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară. de cantitatea de zahăr prelucrată. care trebuie depozitate în scurt timp. în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. Hrănirea de completare. 14 / 33 . a moliei cerii şi a altor dăunători. durata vieţii albinelor care au prelucrat 3. Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C. Melniciuc (1964). între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp). Hrănirea de completare se face în trei cazuri. când se face prima revizie de primăvară. 3. Dacă la ieşirea din iarnă. Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză.

un kilogram de miere. În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr -un kilogram de zahăr rezultă. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate. Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă. înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie. în funcţie de tipul de stup. un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe. Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva. pe de altă parte. aprecierea cantităţii totale de albină. iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină. Când hrana se administrează timpuriu. Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1. depozitarea şi prelucrarea proviziilor. 15 / 33 . La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante. adaosul de enzime va fi necorespunzător. Un fagure plin pe ambele feţe are 3.înainte de administrarea hranei.reducerea se face în funcţie de puterea familiei. .5 2 kg miere. Totalul de dm2 găsiţi.capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi. Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0. . O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi. O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz). cu o dublă influenţă negativă.6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2. sunt necesare următoarele măsuri: . prin transformare. în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe. ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului. imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea. prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree. fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule.8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm). cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea. putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor. adică pe fagurii pe care familia va ierna. Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g. când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe. O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 2 dm conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă.puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină. unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă.750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere. concentraţia siropului poate fi de 1/1. Prepararea siropului pentru hrănirea de completare. în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător. asigurându -se astfel o foarte bună prelucrare. Pag. ca să se stabilească necesarul din cuib. ca atare. în perioada activă. în final.

74 4.54 2. Se recomandă hrănirea de completare timpurie. se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine.02 1. activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice.48 1. în funcţie de mărimea şi starea acesteia.17 5.50 3. în porţii de 2 -5 kg la 2-3 zile. precum şi roiurilor.25 6.31 1.87 2.56 4.25 1.05 3.45 8. amestecând până la completa dizolvare a acestuia.87 0. la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri.25 6.69 1.38 3.62 0.0 0. la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă. 16 / 33 .20 Pag. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop. cât şi combaterii nosemozei.25 1.5/1 Concentraţie 2/1 Sirop(în litri) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) 1.12 8. acesta fiind mai dens.12 3.50 2. prevenindu -se astfel uzura celor tinere care vor ierna. în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil. celor slăbite de intemperii. întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul.04 3.35 2.0 6.87 1.74 0. suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic.0 1.77 0.02 2.85 2. Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare.54 1.08 5. după puterea familiei. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate.35 10. În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesar e pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii. Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă.25 1.25 7.62 0.51 0.Pentru a obţine un kilogram de sirop. deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că. Practic. de intoxicaţii cronice.30 3.22 4.50 2. efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii.62 0.10 10. De asemenea.61 1. precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop.87 1.53 2.85 0. în general. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză.0 1. Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop). concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă).43 1.06 4. Se administrează când temperatura siropului este de 35-40°C.0 2.70 4.08 2. Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop.12 3. Tabelul 3 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Concentraţie 1/1 Concentraţie 1. Dacă timpul este însă înaintat.87 2.12 3.70 5.0 3.

0 4.67 1.Tabelul 4 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Raport 1/1 Raport 1.6 2. Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules.4 2.6 1.30 2.0 6. la formarea cuibului se va avea în vedere ca. Desigur.5 12. cu cât timpul se răceşte mai curând.70 13.34 2.0 3.0 3. Cu cât culesul ţine mai mult timp.0 8. În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă complet ghemul de iernare.0 2.6 4.0 2.0 11.0 4.8 5.5 5.0 5. în cazul în care.0 1.60 4. datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame.2 4. Pag.35 6.0 4. La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană.0 1.0 0.0 10.1 0.3 1.01 3.0 10.5 3.5/1 Raport 2/1 Zahăr (kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 1.2 2.0 10.3 1.0 5.0 3.0 11.75 6.0 1.0 2.0 6.15 1.0 Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte. în condiţii normale însă. sau spre sfârşitul iernii.9 3. 17 / 33 . de starea vremii şi de situaţia puietului în cuib.5 2.0 5. precum şi de faptul că în timpu l iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se pot deplasa pe fagurii laterali.2 2. albinele nu mai ridică siropul. acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară.68 5.0 16. Pornind de la aceste considerente.2 1. îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cu cantitatea cea mai mare de albine. fără spaţii suplimentare.5 5. cu atât această lucrare se execută mai devreme. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat. Capitolul III Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem să aibă suficientă hrană până în primăvară.5 1. cu atât lucrarea se execută mai târziu.4 3.8 4.0 2.8 3. familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea din iarnă şi începutul unui nou sezon.45 3.

în ordine crescândă către unul din pereţii stupului. cu aceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţ in de 1. plus unul. 2. neocupaţi de albine să se scoată. Când sunt în cuib redus. Fig.fiind însă mai puţin indicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente. cu precizarea că nu trebuie să avem însă faguri sub 1. se lasă fagurii ocupaţi cu albină. este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg. Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib. ultimele două moduri de amplasare . fiind necesar ca ulterior fagurii mărginaşi. din cauză că la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strâns. 5). este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţi reci. Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii în stupi orizontali . fagurii cu miere mai puţină.5 kg miere (fig. Apoi.5 kg miere. Amplasarea bilaterală Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere. 1 ghemul de iernare în familia de albine.7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontal când iernează două familii în acelaşi stup. urmând către mijlocul cuibului. 6).6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup. Ghemul se va forma de o parte şi de alta a diafragmei.5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib.Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală. către marginile stupului. 2-ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei. în ordine descrescândă. pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib normal.unilaterală şi centrală . se lasă atâtea rame câte sunt ocupate cu albină. în ordine descrescândă a cantităţii de miere conţinute.5 kg (fig. 3 -ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii. fiecare familie fiind atrasă şi beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine. Uneori. 3. unilaterală şi centrală. 1.5-4 kg. Fig. Fig.familia de bază şi ajutătoare (fig. se amplasează în dreapta şi în stânga cuibului. 18 / 33 . deoarece aceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea se alterează. În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta a diafragmei care separă familiile. în aşa fel ca albina să nu ocupe feţele exterioare ale ramelor marginale. 7). fără însă ca aceştia să fie sub 1. Pag.Amplasarea unilaterală Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin. fagurii cu provizii mai puţine.

Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute. rezistenţa la condiţiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice. Fig. în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg miere. ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu. Dacă iernarea se face într-un corp.în total 7-8 kg (fig.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib. această situaţie determină aşezarea ghemului de iernare sub aceşti faguri. chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor apropiere. are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. când iernarea se face pe două corpuri. Pag. Amplasarea central Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere. ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat.7 kg. Capitolul IV Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Familia de albine. Pe măsură ce rezervele se consumă. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi li pite cu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor. astfel încât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0. iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţină miere. 8). în care au crescut deja câteva generaţii de puiet. 19 / 33 . în urma consumului. Desigur. Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpul inferior. Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele două corpuri. din cauza slabei mobilităţi a ghemului. La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca în centrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de albine. La stupii multietajaţi.5 kg miere (fig.3. deci potriviţi pentru creşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii. descrescând în greutate către marginile cuibului. aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali.5-1. 9). fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1. spaţiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame. Fig. Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitatea şi cantitatea proviziilor de hrană.

20 / 33 . De asemenea. . 1. între +6"C şi +8°C se formează g hemul de iernare. Familia de albine trece în perioada repausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunile ianuarie-februarie. Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus. a crăpăturilor pereţilor. în familiile orfane sau în familiile cu mătci bătrâne. Pe măsură ce nopţile se răcesc. Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând. conform prospectului. mai ales. de clădire a fagurilor). iar pe de altă parte modificărilor anatomo fiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut de culoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură. se accentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet. folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate. când apare primul puiet în cuib.izgonirea trântorilor. Ghemul de iernare. . încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet.propolizarea cuibului şi. . spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet. pe de-o parte faptului că ele participă. de regulă. care fiind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig. la creşterea puietului şi la culesul de nectar. a acestor provizii. Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate. . Odată cu scăderea temperaturii exterioare. albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii. în organismul albinelor se produc modificări fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna. când nu mai există puiet. într-o măsură mai mică. Datorită acestor rezerve. diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet. însuşire pe care nu o au albinele născute primăvara sau vara. albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet. scade simţitor consumul de miere.reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului. Longevitatea se datorează. în funcţie de condiţiile exterioare. Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ. În perioada de toamnă. O dată cu răcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor.folosirea cu economicitate. .micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare pe timpul culesurilor de vară. Pag. În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet. albinele pot rezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spre sfârşitul sezonului rece. rezultă că albinele îşi pot asigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadele reci. dar se menţine în continuare un consum ridicat de polen şi păstură.Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timp înainte de apariţia sezonului friguros prin: . se face tratamentul împotriva varroozei.acumularea unor provizii importante de hrană în cuib.

Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului în această fază de iernare nu depăşeşte +25°C. În prima fază a repausului de iarnă. Aici albinele stau aproape nemişcate. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică (circa +13. Miezul ghemului.9°C. este alcătuită dintr -un strat foarte dens de albine. din acest moment.Ghemul are formă de sferă sau elipsă. adică de păstrare a căldurii produse. activitatea albinelor scade treptat. este mai afânat. oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice. care începe o dată cu ieşirea ultimului puiet. vârât sub abdomenul altor albine şi cu aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişul caselor). se hrănesc abundent şi produc intens căldură. Cu cât este mai frig afară şi familia este mai slabă. ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului. în felul acesta. Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii. picioare şi abdomen. Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatura mediului exterior şi de puterea familiei. cu atât se pierde mai multă căldură într-un timp mai scurt. Partea exterioară a ghemului.9°C). în perioada a doua a iernii. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13. albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea producerii căldurii. adică de mărimea ghemului. până în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. după cum este cunoscut. Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorul ghemului să fie cât mai mici. Radiaţiile de căldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. care se caracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet. temperatura din interiorul ghemului este mai scăzută. care ocupă atât intervalele dintre faguri cât şi interiorul celulelor libere. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolul de a produce temperatura necesară întregii familii. numită coaja ghemului. în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°C şi rămâne la acest nivel. albinele din miezul ghemului intră într-o stare de excitare. Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi.9°C) şi. care cuprinde şi matca. la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă pentru pierderea căldurii. această formă a ghemul ui este cea mai avantajoasă întrucât. reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediul exterior. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu este continuă. Pag. precum şi rolul de a hrăni matca. ca urmare. ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi repaus. cu capul îndreptat către i nteriorul ghemului. ci numai interiorul ghemului. 21 / 33 . Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediului exterior şi de stadiul de iernare. În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat că albinele nu încălzesc interiorul stupului. devin active. dintre toate formele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei. albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie de temperatura mediului exterior. care este de circa +13.

0-2.0 2. Pag.5 1. mierea de calitate inferioară. fapt ce uzează mult albinele şi contribuie la o mortalitate ridicată primăvara.1 50.9 100. o simplă ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C. Izolarea termică a cuibului Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare.5 kg miere pe durata iernii. Foţii. 22 / 33 . atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare. ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3. E. iar familiile puternice.5-3.5-2. Prin aceasta. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului. În cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din cauza unei tulburări puternice a albinelor.0-1. Al. iar 1 kg de albină din familiile puternice câte 3. de 3 kg albină. lipsa mătcii şi altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale şi. care. provocat de om sau animale. implicit.0 Consum mediu/kg de albină grame % 25. cât şi a consumului de hrană.6 35.8 kg miere la fiecare kilogram de albină.0 100.9 69.6 Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7. 2. după cum urmează: Cantitatea de albine în familie (kg) 2. chiar în imediata apropiere a albinelor.0 1. Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii. iar în primăvară dezvoltarea lor evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii.8 30. Sănduleac) evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe. precum şi umiditatea. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns la limita inferioară. adică 1 kg de albină din familiile slabe a consumat 7. Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe.5 60. N. Barac.8 50. organismul albinelor în cauză se uzează mai repede.9 51.5-1.1 kg miere. la sporirea consumului de hrană. familiei de albine îi este necesar un timp de 20 -30 de ore.Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperatura aerului din stup. au consumat câte 11. Popa. pentru liniştire.1% la familiile puternice. se menţine cu cel mult 1 -2°C mai ridicată decât temperatura exterioară. Cercetările efectuate în ţara noastră (l.5 0.7 kg miere. sau s-a redus consumul cu 0. De exemplu. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca să înceapă ponta prea de timpuriu.5 kg miere. li se scurtează viaţa.

11 împachetarea unilaterală a cuibului Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului. ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei 3. condiţie favorizantă pentru dezvoltarea mucegaiului. urmează diafragma şi salteluţă laterală. 10a Împachetarea bilaterală a cuibului în stupul orizontal 1. papură. Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului la familiile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice. paiele de ovăz. de fagurii cu albine. Peste podişor se suprapune o a treia salteluţă.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului În acest caz. La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit al stupului. Peste podişor se suprapune o altă salteluţă.Se apreciază însă că împachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură. Fig. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută. salteluţele nu trebuie să fie prea groase. ziare. Când familiile sunt puternice se recomandă împachetarea unilaterală a cuibului (fig 11). Fig. 23 / 33 . Materialul de protecţie trebuie să fie permeabil. Pag. ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii Fig. fiind deosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzute în care familia creşte puiet. prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii. 10 a şi b). ele trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi s au capacul stupului. a doua diafragmă şi salteluţă. polistiren expandat. în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată protejarea bilaterală a cuibului (fig. ghemul de albine în familia ajutătoare 2. la peretele stupului se pune o salteluţă urmată de diafragmă.

în plus. 3. se poate lăsa un număr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şi inferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unui regim optim de temperatură. 13).ghemul de albine 2. Orificiile de ventilaţie din capac. b) lăsând un spaţiu de câţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. socotindu-se 0.La stupul multietajat. dacă iernarea se face pe două corpuri. se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şi acest al doilea urdiniş. Este foarte important să prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. 12). Un aspect important care trebuie urmărit. Urdinişul şi orificiile de ventilaţie. Fig. care să permită creşterea intensă de puiet în vederea realizării unor familii puternice pentru iernat. Fig. 24 / 33 . cu scăderea temperaturii în cursul nopţii. 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri. măsurile care se iau sunt în funcţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează. O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv. Acesta la intrarea la iernat trebuie să corespundă puterii familiei. datorită faptului că mier ea este higroscopică. Materialul de protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între noapte şi zi.sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3. este umiditatea. De asemenea. Protecţia superioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig. Odată cu terminarea culesului principal. Pag. în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei.13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii 1. se închid. este necesară redimensionarea urdinişului.5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării. Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă să nu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim de temperatură. excesul de umiditate. în acelaşi timp. poate determina scurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvirea albinelor. adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon (fig.sensul circuitului de aer viciat ( La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apă rezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la partea superioară a stupului în două moduri: a) deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există.

. La stupul vertical . pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie. identice cu gardurile para-zăpezi (fig. ventilaţia la partea superioară se poate realiza prin aşezarea podişorului invers. Orificiile de ventilaţie din capac se închid. cu partea care formează un mic urdiniş deasupra familiei. Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci. Fig.iernarea în aer liber. 15). peste podişor nu se mai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul. se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele. Protecţia stupinei în timpul iernii. In acest scop. stupul va avea o poziţi e puţin înclinată către urdiniş. Fig. de preferinţă din esenţe de înălţime medie. o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig. Pentru a feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o plantaţie de protecţie.15 Protecţia stupinei în timpul iernii. 4. Iernarea în aer liber Pag.14 Gratie contra rozatoarelor. Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului. pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură. Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare. stacheţi. O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup. . Evacuarea vaporilor de apă care trec prin salteluţă către exterior.iernarea în adăpost. 1.iernarea în cojoc. coceni de porumb. 25 / 33 . 14). Capitolul V Metode de iernare a familiilor de albine În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare:. tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură. La varianta a doua.multietajat. se realizează prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilaţie din capac. înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdiniş.La prima variantă. De asemenea. situaţie care contribuie în cea mai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului.

familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în care s-au format de-a lungul veacurilor. pe de altă parte. 3. valorificarea mai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii. între stupi şi rândurile de stupi se lasă spaţii de 10 -15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie. în special. pentru doi stupi. 16 Iernarea în cojoc Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului. când timpul s-a încălzit suficient. Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune. 2. Prin această metodă se reduce şi forţa de muncă. Această împachetare poate fi individuală.În condiţiile ţării noastre. Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri. familiile de albine rămân pe locul lor din timpul verii. la 20-25 cm deasupra solului. Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinele situate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatră ferită de vânt şi curenţi reci. amplasarea corectă a stupinei pe vatră însorită şi. existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii care să ferească stupina de vânturi şi curenţi. Pag. se înlătură împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele să iasă la zborul de curăţire. în unele situaţii însă (provizii reduse. de asemenea. cât şi avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau pentru procurarea materialelor izolatoare. sau cojoc colectiv. Iernarea în cojoc Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă la împachetarea exterioară a stupului (cojoc). familii slabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. Iernarea în aer liber nu exclude însă protecţia stupilor la interior. Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire în zilele călduroase din cursul iernii. stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. 16). coceni. când zborul albinelor a încetat. La acest procedeu. în zilele însorite. Familiile de albine se introduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros. familiile de albine normale şi cu provizii abundente de hrană iernează în aer liber. în acest caz punându -se spate în spate. 26 / 33 . Fig. material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie). creşterea mai timpurie a puietului. frunze uscate). având grijă să se lase libere urdinişurile (fig. Iernarea în adăpost În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusă deoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar. Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica pătrunderea apei.

De asemenea. prezenţa excrementelor de şoarece.78 8. lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şi înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor.(kg) Metoda de toate grupele de iernare familii de albine 1. Capitolul VI Lucrări ce se efectuează iarna în stupină În general.90 4.22 8.0 2. înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald. aceste familii au o dezvoltare încetinită. În tabelul 1 este. acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase.90 7..5 În aer liber În cojoc În adăpost 9. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt: 1.38 6.39 8.42 5. Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii.56 8.77 7. după G. Se utilizează construcţiile existente (încăpere. şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie. 27 / 33 . nu este necesar să se construiască adăposturi speciale. întuneric.99 6. însă familiile sunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire. în primăvară. linişte. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte.54 9. o comparaţie între diferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare. temperatură în jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%. rumeguş de ceară Pag.. ciocănitori..74 În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutate vie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe.Acest sistem asigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană.74 4.5 2.0 1. piţigoi etc. Pe lângă consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai pot folosi. Din acest motiv. Practic.67 9.42 7.A. Avetisian. unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei. Tabelul 1 Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine În grupe de familii de albine cu greutatea În medie pentru de. Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de modul de iernare.

La cercetarea familiilor de albine. sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite. sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor: . înseamnă că familia este înfometată.zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal. fără abuz însă. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche. Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente. fără a se recurge la deschiderea stupului. Unii crescători de albine se folosesc. care însă încetează imediat. când viaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii. prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului. Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc. însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor. 28 / 33 . . de un tub de cauciuc lung de 1m.zumzetul slab. de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin "ascultare".în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş) devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor. Pag. iar alţii de stetoscopul medical. ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă. în acelaşi scop. 2. se va recurge numai în situaţii excepţionale. .8-1 cm. Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturaţi. Ascultarea stupilor iarna. Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 3 -4 săptămâni. plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte. având diametrul interior de 0. apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. înseamnă că familia iernează în condiţii bune. se va interveni.bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă. Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic.

Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară. după ce. Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor. după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor. în faţa urdinişului. Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii. Aici i se înlătură capacul. Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectul diferitelor resturi. Albinele moarte se strâng şi se ard. Observând poziţia ghemului. avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într -o margine a lui. arată că în stup este prea multă umiditate. unde se află mai multe albine. Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un capăt în unghi drept. înseamnă că iernarea decurge normal. se epuizează şi adeseori piere în întregime. arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup. îndreptarea familiei de albine se fac e astfel: cuibul familiei orfane se descoperă. acolo unde mortalitatea este neînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed. Când în stupină există mătci de rezervă. mucegăite. atunci el se introduce peste încă o ramă. în aşa fel încât celulele cu miere să fie în con tact cu albinele. în cazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puţine albine. familia de albine orfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă. înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabile de iernare. Din contră. se îmbolnăveşte de diaree. stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site. Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat. în cazul în care se administrează f amiliei Pag. Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice. albinele şi matca dintr-un nucleu. fie uzurii organismului lor din cauza unor boli. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă. spre mijlocul cuibului. în prealabil stupul a fost transportat într -o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C. după cantitatea de albine moarte găsite pe jos. în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se pot alătura restului de albine din ghem. 29 / 33 . procedându-se la fel. Cadavrele de albine fără capete sau roase. Pentru această operaţie. neuniform în intensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii. Prezenţa albinelor umede. precum şi aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. prezenţa excrementelor de şoareci. însă numai atât cât se poate da într -o parte diafragma şi primul fagure cu albine pentru a se introduce în spaţiul gol creat fagurii. împachetajul şi mai apoi podişorul. Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate.Zumzetul prelung.

Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp. În continuare. Se amestecă totul bine şi se lasă acoperit timp de 30 minute. Pentru a preveni această situaţie se procedează astfel: se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudră măcinat sau pisat fin. Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor. izmă (Folia menfriae). 30 / 33 . zmeură. o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă. aruncându -le pe fundul stupului. gălbenele (Flores calendulae). măceş (Fructus cynosbati) şi soc (Flores sambucus). În acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. turte. în locul infuziei medicinale preparate în casă. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere.zahăr candi. cristalele grosiere. restul. nu mai este necesară aducerea stupului într -o încăpere încălzită. iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi a şerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C. Formarea turtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari (atât de miere cristalizată. tei (Flores tilliae). În continuare. se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii nosemozei. sunătoare (Herba hyperici). coada şoricelului (Flores millefolii). Este indicat ca turta folosită la sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită. Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei. 17). roiniţă (Folia mellissae). muşeţel (Flores chamomillae]. Pentru a nu se denatura calităţile mierii . prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig.apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C. ca un aluat. scoţându-le chiar afară din stup. Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece. Pag. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. cât şi de zahăr). Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionată mai sus. coada calului (Herba equiseti). după ce în prealabil s -au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa pungii. apoi se frământă cu mâna. mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). Antonescu). Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată.pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor . floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale. şerbet. iar când timpul permite. până la omogenizarea amestecului.).

Mureşan şi ing. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un caz miere de mană.300 l apă sau ceai de plante medicinale. la 10 kg de zahăr se folosesc 2. cu cel puţin patru ore înainte. se aduce în încăperea de lucru. c) Şerbetul fiert (după prof. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm. la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de albine se adaugă 1. Pentru a doua variantă. în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări. C. Cu un termometru măsurăm temperatura.Fig. C. Întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500 -1000 g sau chiar mai mari. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. tei sau fâneaţă. Pentru prima variantă. provenită de la familii sănătoase.17 Amplasarea turtei. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. 2 kg miere.5 cm. nefermentată. Mihăilescu). Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreşte momentul în care începe fierberea. doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. într-un vas emailat se pune zahărul pudră. aceştia se zdrobesc fin. dr. dr.750 l apă sau ceai de plante medicinale. E. Mod de decupare a foliei in care este ambalata turta. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriţă din siropul care fierbe. cantităţile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate. dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata. Mierea se încălzeşte puţin. deoarece în momentul preparării volumul conţinutului creşte mult din cauza spumei care se formează. Pag. 31 / 33 . E. şi când aceasta a ajuns la 116 -117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă jos de pe foc. Mureşan şi ing. sau din zahăr şi miere de albine cu apă sau ceai. până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu se întinde şi nu este lipicioasă.700 kg zahăr pudră. Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai. în funcţie de aprecierea noastră asupra cantităţii care ar fi necesară fami liei de albine. la cald. Turta de şerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1. b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof. se adaugă mierea şi apoi se frământă bine totul cu mâna. Indiferent de variantă. Mihăilescu).

Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor. 3. Este bine să se presare paie. efectuând mişcările într-un singur sens. pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei. îndepărtarea chiar a capacelor stupilor şi a materialului de protecţie. Frecatul şerbetului este încheiat atunci când săltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei şerbetului ci rămâne la suprafaţă. nu mai pot zbura şi mor. în special nosemoza. Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilaţie sau crăpături. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr. februarie) au o influenţă deosebit de bună asupra iernării. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului. ele rămân amorţite. 32 / 33 . pământul umed şi îngheţat. Totodată. Se toarnă apoi compoziţia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. 4. Numai pe asemenea materiale. ianuarie. Stimularea zborului de curăţire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte. deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească. Altfel. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor În condiţii normale. aşa încât razele soarelui să încălzească direct podişorul. când zăpada se topeşte. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie. se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. Apariţia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberarea intestinului supraîncărcat. Către sfârşitul iernii. albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. întărindu-se. căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. în sezonul nefavorabil. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave.În cazul când la prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine. căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. în funcţie de necesităţile familiei respective. În acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn. Totuşi. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. până când siropul începe să-şi schimbe culoarea spre alburiu şi apoi alb. aşezându-se pe zăpadă. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocarea albinelor. aceasta se adaugă numai când şerbetul s-a terminat de fiert. izolatoare. Pag. albinele se pot aşeza fără pericol în timpul zborurilor de curăţire. Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul de zăpada transformată în sloi de gheaţă. Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare.

creşterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii. în mod deosebit. în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile. la temperaturi mai scăzute. Se atrage atenţia apicultorilor. deoarece în condiţiile climatice din ţara noastră. Acest fenomen poate însemna prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor.Este. cu o durată de 30-50 minute. ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm. Familiile normale efectuează un zbor intens. Pag. asupra necesităţii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile. 33 / 33 . după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie. Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri de curăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. Unele familii fac încercări de zbor. de asemenea. Prezenţa apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu -se modul de desfăşurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni. important ca vatra stupinei să fie curăţată şi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful