UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIŞ, ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE, EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

MASTERAT
MANAGEMENT EDUCAŢIONAL

COORDONATOR
Conf. univ. dr. Gagea Eugen

MASTERAND
NIŢĂ (BOBIC) MARIA VIVIANA

2013

capacitate redată prin sintagma puterea de a . puterea este o caracteristică a tuturor acţiunilor umane care se înscriu pe coordonatele eficienţei. analiza acestei definiţii a puterii relevă trei elemente importante: Primul element pe care îl subliniază Francois Chazel este acela al relaţiei directe dintre putere şi acţiune. Într-o primă accepţie „noţiunea de putere serveşte de cele mai multe ori pentru a desemna capacitatea unui actor dat de a ajunge la rezultatele urmărite şi. Şi profesorul şi elevii controlează în mod eficient un ansamblu întreg de activităţi. În acest sens.. Sociologia Educaţiei Contemporane. în special... se subliniază astfel latura eficientă a puterii. de a realiza.Modul de reflectare în educaţie a esenţei realităţii sociale . de a îndeplini. Chiar şi aşa. Al doilea element subliniază capacitatea puterii de a produce rezultate. 1 Carmen Bulzan. puterea desemnând acea intervenţie capabilă să altereze cursul unei acţiuni. latură care relevă dimensiunea conexată: puterea asupra... 2007. În mod practic fiecare societate şi-a pus problema educaţiei în funcţie de obiectivele urmărite şi de mijloacele de care a dispus pentru realizarea ei. Universitatea Craiova. Această aserţiune este prea vagă pentru a fi utilizată în situaţii concrete.puterea (comunitatea) Educaţia a fost întotdeauna produsul societăţii în care s-a exercitat. 79 .. de a realiza acţiuni eficiente”. pag. dovadă că din perspectiva ei ne-ar fi greu să diferenţiem între poziţia profesorului şi aceea a elevilor în cadrul câmpului educativ şcolar.. unele chiar comune. 1 Puterea este un concept care a primit foarte multe conotaţii. Ed.

Puterea nu se reduce la forţă. B îl va asculta pe A într-o măsură mai mare sau mai mică. legate de caracteristicile lui A. care se manifestă din când în când. extensiunea şi gradul de ascultare determină împreună câmpul puterii.. fie în formă manifestă. nu ar face”. iar acest aspect va determina intensitatea. prin care A „încearcă să obţină din partea lui B un anume tip de comportament”. dar în acelaşi timp şi caracterul relativ al acesteia. sancţiunile sunt de două tipuri: pozitive şi negative. ci a motivelor pentru care să se supună: „Problema esenţială cu care se confruntă B nu este aflarea motivelor intrinseci ale unei eventuale acceptări a cererii lui A. ci reprezintă mai degrabă o constantă. În contextul câmpului educativ şcolar este semnificativă şi aserţiunea lui Robert Dahl: „A are putere asupra lui B în măsura în care îl poate determina pe acesta din urmă să facă ceva ce. Această aserţiune ne obligă să facem câteva consideraţii: orice putere de acest tip este relativă la un domeniu determinat şi la o durată temporală determinată. O primă concluzie decurge.) din remarcile precedente: pare pertinent să excludem din câmpul puterii persuasiunea raţională ce depinde exclusiv de calitatea argumentelor folosite de A pentru a convinge pe B”. ci identificarea semnelor extrinseci. altminteri. gradul de ascultare respectiv.Al treilea element ne trimite la persistenţă ca trăsătură a puterii. care îl determină să se supună. (. .. aşa se configurează extensiunea puterii. pentru că problema lui nu este aceea a valabilităţii argumentelor. Puterea nu reprezintă un fenomen episodic. tot în prezenţa puterii ne aflăm şi dacă sunt utilizate ameninţările ori sancţiunile. fapt care relevă tocmai continuitatea acesteia. prin sancţiuni pozitive se înţeleg acele „recompense efective sau promisiuni de recompensă”. fie în formă potenţială. B îl ascultă pe A nu datorită calităţii dispoziţiilor acestuia.

sancţiunea normalizatoare şi examenul/ examinarea. Aceste idei vor influenţa în mod semnificativ atât modalităţile în care profesorul defineşte pedepsele/recompensele. disciplina a devenit una dintre finalităţile vârstei copilăriei.. Managementul educaţional. Puterea disciplinară obţine normalitatea ca rezultantă a trei procese: controlul ierarhic. Este vorba de înţelegerea puterii nu 2 Boruga Bianca. iar acest proces se desfăşoară în mod continuu şi uneori inobservabil.2 Relaţiile de putere manifestate la nivelul instituţiei generează anumite comportamente în care competenţa devine un concept cheie în înţelegerea puterii nu doar ci ca o funcţie cu care eşti investit.” Este şi motivul pentru care în şcoală s-a impus tot mai mult şi într-un mod neaşteptat problematica disciplinei. Sinteză a unor trăsături ca prevederea. Vladu Cornelia. fie într-una care îi conduce să acţioneze aşa cum se doreşte. Etnic. explicit. fie despre o faptă care se doreşte realizată. ci ca o capacitate care să ofere credibilitate celorlalţi şi să responsabilizeze actorului sistem. cât şi tipurile lor. judecata şi autocontrolul. Acesta din urmă se poate exercita în două feluri. ale şcolii. vor fi percepute tot ca sancţiuni negative. şi. în şcoală încă mai este asimilată controlului puterii şi nu dezvoltării sau educaţiei. ulterior nu vor fi onorate (prin retragerea recompenselor). Pentru Zygmunt Bauman societatea modernă stă sub semnul „grădinăritului”: aceasta înseamnă că şi-a asumat în mod deliberat cultivarea şi menţinerea condiţiei comportamentului uman între nişte parametri consideraţi dezirabili.(.Acordarea regulată a unor recompense va sfârşi prin a-i crea lui B anumite aşteptări care. sarcina esenţială este dispunerea cadrului potrivit. circumstanţele în care sunt considerate utile şi eficiente. înainte de toate. acestea implică îndrumarea şi urmărirea conduitei umane: ele înseamnă control social. 2008 . Dar o astfel de atribuţie se divide în două părţi: prevenire şi stimulare.. măsurile pentru a-şi salva securitatea. „Societatea modernă nu crede că se poate asigura pe sine fără a lua.) Fie că este vorba despre o conduită care se doreşte ocolită. Drobeta Turnu Severin. Ed. Oamenii pot fi puşi fie într-o situaţie care să-i împiedice să facă lucrurile care nu sunt dorite. conştient şi deliberat.

ca şi proiectarea. Durkheim). de la o societate la alta (Marx. Analiza sistemului de educaţie romanesc din perspectivă strategică permite înţelegerea atât a problemelor actuale cât şi pe cele ale schimbării. Orice societate are un sistem de instanţe şi mijloace de influenţare şi integrare a membrilor săi.Boudon. Sociologia Educaţiei Contemporane. iar în cadrul aceleiaşi epoci. pag. coeziunea internă şi continuitatea. Prin mijloacele şi procesele controlului social. 2007. Ea se fondează în educaţie. pe carisma. Problema puterii se pune şi în termeni de legitimitate. stabilitatea şi funcţionalitatea. Această accepţiune este consacrată ca urmare a progreselor făcute în aplicarea teoriei sistemice şi a celei cibernetice în sociologie (R. conformitatea la aşteptările sale. a modelului normativ şi cultural. În funcţie de mijloacele sau instrumentele utilizate se distinge între controlul prin constrângere (coercitiv) şi controlul psihosocial sau persuasiv. mai mult poate decât în alt domeniu.”3 Controlul social este rezultatul raporturilor de interdependenţă dintre elementele unui sistem şi al determinării componentelor de către sistemul căruia îi aparţin.doar ca o ierarhie. sociologii descriu toate mijloacele şi procesele prin care un grup sau o societate îşi asigură propria existenţă normală. Trebuie spus că tendinţa de raportare exclusivă a controlului social la sancţiunile pozitive sau negative pentru asigurarea conformităţii şi echilibrului sistemic este problematică. de orientare a indivizilor spre îndeplinirea aşteptărilor şi necesităţilor sociale ale colectivităţii din care fac parte şi de respingere şi reprimare a conduitelor nepermise şi deviante. fără de care orice putere este sortită eşecului. de promovare şi apărare a normelor şi valorilor sociale care îi sunt proprii. Ed. 1982). reproducerea şi realizarea prin conduite adecvate ale membrilor săi. Controlul social se exercită mai mult în forma implicită a relaţiilor de interdependenţă autoreglatoare dintr-un sistem. ci ca o relaţie în termeni de schimb şi negociere. Universitatea Craiova. 79 . Forma sau mecanismul de exercitare a controlului social depinde şi de modul de distribuire a puterii într-un sistem social şi de 3 Carmen Bulzan. Intensitatea controlului social variază istoric.

ceea ce face din ea un concept relaţional. orice conferă unei persoane sau unui grup un anumit control asupra a ceea ce alţii au nevoie şi doresc poate fi considerat ca o resursă de putere. Puterea este mai degrabă un proces decât o entitate sau o structură fixă. Între idealitatea normativă şi practica socială conformă normei există un spaţiu al devierilor relative produse de varietatea “interpretărilor” individuale. (A. 2006 . 2001). Poate cea mai frecvent citată definiţie a puterii este cea aparţinând lui Max Weber: „Puterea înseamnă orice şansă folosită pentru a-ţi impune propria voinţă în cadrul unei relaţii sociale. Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava Curs post universitar: Managementul educaţiei. Note de curs. dovedindu-se funcţională pentru mecanismul de autoreglaj a sistemului. Instanţele de control se supraetajează. Instituirea unui control riguros îngustează până la eliminare astfel de devieri sau interpretări şi multiplică instanţele de control formal şi coercitiv într-o ierarhie autogeneratoare.necesitatea de autoreglare specifică acestuia. toleranţa se asociază cu responsabilitatea subiectivă şi cu autocontrolul. Giddens. Definiţia weberiană a puterii nu se referă în mod deliberat la resursele care pot face posibil exerciţiul puterii. 4 Conf. pe lângă mijloacele obişnuite. Puterea apare ca o dimensiune esenţială a anumitor relaţii de interdependenţă socială. În general. dr. 1971). În funcţionarea acestui mecanism intervine şi toleranţa socială faţă de abaterea de la normă. Nu se poate afirma despre o persoană sau un grup că „are putere” fără a se specifica în relaţie cu cine şi ce anume îi conferă acest atribut. Apare astfel forma de supercontrol social în care. În ultimă instanţă. 4 Puterea reprezintă „capacitatea indivizilor sau a grupurilor de a-şi impune propriile interese şi preocupări. apar tehnici speciale (privilegii sau represiuni. chiar împotriva unor rezistenţe şi indiferent de elementele pe care se bazează această şansă”(Max Weber. Carmen Cornelia Balan. univ. SOCIOLOGIE GENERALĂ. persecuţii şi teroare sau adulare şi exemplificare) de eliminare a toleranţei şi exercitare a controlului formal şi coercitiv. chiar atunci când ceilalţi se opun”.

Bucureşti. 2005. Oana Gheorghiu. prin care oricare societate îşi gestionează supravieţuirea. Sociologia marcată de această orientare a fost interesată mai mult de funcţionarea puterii (condiţii. pag 131 5 6 . univ. forme. Exercitarea puterii reprezintă un instrument esenţial. charisma etc. Sociologie generală. Distribuţia diferitelor resurse de putere tinde să fie organizată şi instituţionalizată în structuri de dominaţie relativ stabile pentru fiecare tip de societate. Editura Fundaţiei România de Mâine. pag. 213 Lect. Într-o societate dată există o cantitate limitată de putere. chiar în pofida unor rezistenţe”. virtuţile magice. dr. De exemplu. venitul. astfel încât oricare extindere a puterii unui grup se face în detrimentul altuia. tipologie) si mai puţin de mecanismele erodării si transformării sale. 5 În viziunea lui M. gata să asculte un ordin cu un conţinut concret”. ca fenomen social. prestigiul conferit de status. În marea majoritate a societăţilor cunoscute. una dintre trăsăturile stabile ale puterii. În timp ce puterea este “şansa de a face să triumfe în interiorul unei relaţii sociale propria voinţă. Universităţii Titu Maiorescu. Weber. în societăţile arhaice. Curs pentru învăţământ la distanţă. El distinge între dominaţie (Macht) si putere (Herrschaft). cunoaşterea. Ceea ce funcţionează socialmente ca o resursă de putere depinde de tipul de societate.6 Bibliografie Carmen Furtună. constă în distribuţia sa inegală între membrii societăţii. Puterea acceptată ca legitimă de către cei asupra cărora este exercitată devine autoritate. Ed. puterea reprezintă capacitatea de a atinge scopuri în ciuda opoziţiei altora. controlul ritualurilor magice a constituit o sursă de putere. 2007.Studiile şi cercetările sociologice au avut în vedere diferite asemenea resurse: capitalul. în timp ce capitalul are o importanţă preponderentă în societăţile capitaliste moderne. îndemânările deosebite şi rare. SOCIOLOGIE. dominaţia desemnează “şansa de a găsi persoane ce pot fi convinse.

Polirom. Managementul educaţional. Drobeta Turnu Severin. SOCIOLOGIE GENERALĂ. Editura Fundaţiei România de Mâine. Universitatea Craiova. 2007 5. Bălan Carmen Cornelia. Bucureşti. Polirom. Ed. 2007 4. Sociologie generală. 2005 6. Gheorghiu Oana. Sociologia Educaţiei Contemporane. Iaşi. 2008 2. Furtună Carmen. Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava Curs post universitar: Managementul educaţiei. Ed.1. Iaşi 7. SOCIOLOGIE. 2006 3. Ed. Cucoş Constantin. Vladu Cornelia. Universităţii Titu Maiorescu. Bulzan Carmen. Mihăileanu Ioan. Note de curs. Ed. Curs pentru învăţământ la distanţă. Sociologie generală. Ed. 1996 . Pedagogie. Etnic. Boruga Bianca.