Curs V TULBURĂRILE LIMBAJULUI SCRIS- CITIT DISLEXIA ŞI DISGRAFIA 1.

CONDIŢIILE ACHIZIŢIEI LIMBAJULUI SCRIS- CITIT În toate categoriile tulburărilor de limbaj, se poate constata existenţa unei terminologii variate, date de perspectiva psihopedagogiei sau cea medicală. Astfel, mai mult ca în oricare tulburare de limbaj în literatura de specialitate circulă o pluralitate de termeni, pentru desemnarea tulburărilor lexico grafice, care î!i au originea etiologia producerii fenomenului !i a componentei structural funcţionale afectate care determină imposibilitatea de"voltării abilităţilor de scris citit. #e!i mulţi autori îi folosesc, în final din punct de vedere simptomatologic, ei se referă la aceea!i sferă de fenomene pe care o cuprinde a"i sub denumirea de disgrafie dislexie, pentru tulburările parţiale, !i agrafie alexie, pentru tulburările totale sau cu o arie complexă !i de profun"ime. În literatura de specialitate tulburările de scris citit au fost studiate separat sau abordate împreună. $ste dificil să se facă o separare netă din punct de vedere lingvistic, pentru că în procesul de educaţie scrisul !i cititul deprinderile de scris%citit se învaţă împreună . &e formea"ă într o unitate fiecare fiind suportul celuilalt pentru că odată cu scrierea se !i cite!te pentru a verifica cele scrise. Citirea se poate învăţa fără un exerciţiu al scrieri, dar priceperea vi"uală a literelor se reali"ea"ămai u!or !i mai stabil dacă se face concomitent cu reali"area lor grafică. În însu!irea scris cititului relaţia lexem fonem grafem, este esenţială. &crisul se însu!e!te prin transformarea fonemului în grafem prin mecanisme complexe în care sunt implicate în grade diferite procesele intelectuale, afective, motivaţionale, voliţionale !i elementele motrice. 'exemul dob(nde!te semnificaţie c(nd descifrarea lui îl transformă în fonem. )rin *act lexic+ se înţelege capacitatea de a recunoa!te, a interpreta simbolul lingvistic !i capacitatea de a !i le aminti. S. Borel-Maisonny afirma că *actul lexic+ ,citirea- repre"intă capacitatea de a găsi sonori"area corespun"ătoare de sens a semnului grafic. &crierea repre"intă capacitatea de a transpune simboluri lingvistice centrale în semne grafice. &crierea presupune implicarea succesivă a unor procese lingvistice !i de execuţie periferice. )entru a transpune un text în plan grafic este necesar ca sistemul lingvistic să selecte"e cuvinte, să determine din ce foneme sunt compuse, să găsească corespondentul lor grafic ,grafemele- pe care sistemul motor le execută a!a cum se execută !i alte mi!cări. &istemul lingvistic transmite sistemului motor de execuţie această succesiune de foneme care trebuie transformate în grafeme indiferent dacă sunt scrise la m(nă sau la
.

ma!ină. În citire sistemul vi"ual ,periferic- transmite sistemului lingvistic succesiunes de semne, cărora să le găsească corespondentul sonor purtător de sens. 'a nevă"ători, sistemul tactil /ineste"ic transmite sistemului lingvistic succesiunea de semne punctiforme specifice sistemului 0raille. Citirea începe prin perceperea, prin recunoa!terea semnificaţiei literelor sau a cuvintelor !i regăsirea în memorie a corespondentului sonor. Citirea presupune parcurgerea simultană a următoarelor secvenţe1 identificarea indicilor vizuali ai cuvintelor se face apel la memoria vi"uală2 factorii fonologi sunt ignoraţi2 în această secvenţă, la nevă"ători se începe cu perceperea tactilă2 lexia presupune accesul lexic propriu "is la semnificant2 presupune decodarea lexemelor prin utili"area corespun"ătoare lexem fonem2 identificarea semnificaţiei cuv(ntului scris a cărui formă fonologică este stocată în memorie2 în această secvenţă cuv(ntul este recunoscut vi"ual !i auditiv, fiind asociat cu semnificaţia sa contextuală2 sesizarea şi recunoaşterea grupării cuvintelor într-o propoziţie, ordinea cuvintelor2 ,topica- sesi"area funcţiilor de conţinut a cuv(ntului, ,substantiv, verb- funcţia morfologică, ,subiect, predicatrolul sintactic al cuv(ntului2 înţelegerea mesajului scris ca tot unitar presupunere conexarea promptă !i adecvată a noilor semnificaţii la cei anteriori asimilaţi. &crisul presupune parcurgerea următoarelor secvenţe ,acelea!i ca la citire dar în altă ordine-1 conceperea textului ce trebuie scris presupune alegerea cuvintelor, planificarea lor ,aspectul semantic-, e prima secvenţă, percepţia vi"uală e fa"a finală c(nd contemplă ce a citit2 elementul motor apare în plus faţă de citit. $xistă patru grade de dificultate în reali"area scrisului1 1. Compunerea sau autodictarea presupune conceperea !i elaborarea integrală a textului care se na!te din limbajul intern. 2. Dictarea – presupune transpunerea în text scris de m(nă a limbajului oral al altei persoane2 presupune anali"ă acustică a sunetelor vorbirii altuia, identificarea fonemelor componente !i transformarea lor în grafeme. 3. Transcrierea- presupune transpunerea textului tipărit în text scris de m(nă2 presupune discriminarea vi"uală !i grafo motrică a literelor. 4. Copiere sau desenare a literei. S. Borel-Maisonny defineşte dislexia ca fiind o dificultate specială de a înţelege, a reproduce şi a integra simbolurile scrise. R. Diatkine – dislexia e o incapacitate a copilului de vârstă şcolară, cu vorbire rostită, auz şi inteligenţă normale, de a deprinde scris – cititul prin
3

fie a unei dezorganizări a ac)iziţiilor. pe de o parte la o ortografie greşită în dictare şi o citire greşită. incluzând în acest termen atât tulburările de citit. adesea. De ray defineşte dislexia ca fiind o dificultate durabilă de învăţare a cititului şi a ortografiei. (ificultăţile pe care le întâmpină copilul sunt independente de nivelul său mintal.!"unescu% e o tulburare de integrare fonetică. !i sisteme lingvistic ce prime!te de 4 . normal şcolarizaţi şi fără tulburări senzoriale. la un copil care are capacitate intelectuală normală a fost sesizată de foarte mult timp. adesea. perceptiv motorii spaţiale !i temporale2 înţelegerea simbolului codificat de societate2 mecanismul intelectual deficienţii mintali profun"i sunt incapabili să !i însu!ească scris cititul2 buna funcţionare a sistemului vi"ual pentru identificare !i locali"area caracterelor scrise unele în raport cu altele.er/a) s-a adoptat termenul de dislexo-disgrafie. &eprezintă insuficienta discriminare a sunetului în cuvântul auzit şi a semnelor grafice în cuvântul citit. iar din punct de vedere lingvistic e dificil să se facă o distincţie netă între tulburările de citit şi cele de scris. incapacitate de a raporta structura globalăa cuvântului la un semn. ce diferă în funcţie de motivaţie. "ncapacitatea de a învăţa actul lexico-grafic. de $eu%al defineşte dislexia ca fiind o dificultate de învăţare a cititului. insuficient recunoscute. cât şi pe cele de scris. ce se explică prin incapacitatea de a lega simbolurile grafice. -n literatura de specialitate din ţara noastră . cu fonemele. &ezultatele la probele scris-citit sunt net inferioare celor obţinute la alte materii. în ciuda unei instrucţii normale. având în vedere faptul că în procesul didactic cititul şi scrisul se învaţă concomitent. (iagnosticul se pune după scurgerea timpului necesar pentru învăţarea scrisului şi a cititului. 'in()l*ood+ în *#*+. McDonald Critc)ley preferă folosirea termenului de dislexiedisortografie. În i!i"e sunt solicitate mecanismele vi"uale auditive. pentru că operaţiile implicate în scris şi în citit sunt similare. a automatismului acestora la copii cu inteligenţa normală !" cel puţin #$%. ceea ce duce. (e la această dată se utilizează termenii de dislexie şi disortografie pentru cazurile de copii de nivel mental mediu. 'indromul dislexo-disgrafic C. efort. dezvoltare psi)ică.-mil . fie a unui blocaj al ac)iziţiilor. Marie de Maistre îi consideră dislexici pe toţi copiii care au dificultăţi în însuşirea cititului şi a scrisului. a unei inteligenţe satisfăcătoare şi a unor factori şoc culturali corespunzători.metode pedagogice obişnuite. care e mai apropiat de specificul limbii române. #. şcolarizaţi normal şi care au rezultate insuficiente în raport cu nivelul şcolar în domeniul bine delimitat al lecturii şi ortografiei din cuza. dar pentru această incapacitate termenul de dislexie a fost introdus de &. unul fiind suportul celuilalt. . metodică. insuficient identificate. acesta putând fi deficient mintal sau cu intelect normal. M.utorii de limbă franceză folosesc termenul de dislexie la modul general.

C)*+e )"e .. de o corectă desfă!urare în spaţiu !i în timp. CAUZELE CARE #RO$OAC% TULBUR%RILE LE&ICO'RA(ICE &e pot împărţi în1 1.are un rol deosebit în discriminarea fonemelor de alte forme cu sonoritate apropriată2 acestea perturbă decodarea rapidă în timpul optim2 în scrisul după dictare.am ioplie incapacitatea de a descoperii obiecte pe care trebuie să le perceapă. funcţii repre"entative care trebuie să fie de"voltate2 condiţii legate de de"voltarea limbajului oral2 condiţii legate de nivelul intelectual2 condiţii legate de perceperea spaţială !i temporală. C)*+e )"e . condiţii legate de de"voltarea funcţiilor simbolice. nici persoane.i/uale . C)*+e )"e .tul ur"rile (ra1ice .e sen+2"i)le-importanţa au"ului.in de /edi*.apar pe fondul neîndem(nării motorii generale !i psihomotorii. Acţiunea achi"iţiei actului lexico grafic presupune anumite condiţii de de"voltare fi"ică !i sen"orială. vă"ului. În s "is sistemul lingvistic transpune sistemul motor. succesiunea de grafeme ce trebuie produse.le3ico-am ioplie4 provocate de afecţiuni de natură occipitală care duc la tulburări de percepţie de natură centrală.la un sistem vi"ual informaţia care a fost anali"ată vi"ual !i care este folosită pentru efectuarea de operaţii de natură lingvistică.in de s*-ie !. !i în strabism deviaţia axului vi"ual2 De1icien2e motrice . 3. nu se face corespondenţa rapidă dintre fonem !i grafem.in de s*-ie !0 De1i ien. . 5ulburările apar deoarece aceste condiţii nu se îndeplinesc. a /ineste"iei în actul lexico grafic1 0u/ul . 1.de1icien2e ale au/ului 1onematic . 6 . $ste nevoie de coordonare !i organi"are a mi!cărilor. de a !i menţine privirea asupra lui. . nici obiecte2 traiectul deficitar al căilor de conducere vi"uală în urma unor tulburări2 Tul ur"ri de locali/are spa2ial". care în ca"uri grave provoacă agno"ii vi"uale c(nd nu poate identifica nici litere. cu dificultate de anali"ă !i sinte"ă vi"uală care duce la o investigaţie haotică a obiectului care necesită mult timp2 ele sunt accentuate în nistangus mi!cării involuntare ale globilor oculari. condiţii afective !i sociale.

grafemelor. tulburare de percepţie spaţială sau memorie. C)*+e )"e .C.Samuel 5rton explică dislexo disgrafia prin insuficienţa dominanţă cerebrală. Tul ur"ri de natur" psi)olo(ic" labilitate emoţională. B. fapt care dă na!tere la o arcadă în locul unei bucle. durata tulburării acustice2 sunt alcătuite din serii de elemente ce se succed în timp !i aceste tulburării duc la întreruperea lor. Această formă este denumită stre1orim olie !i apare pe fondul lateralităţii contrariate.De1icien2e neurolo(ice pot să apară pe fondul funcţiilor carenţiale a &.etodele utili"ate necorespun"ător2 Cau"ele care ţin de subiect duc al o antrenare către e!ec. &e manifestă în scris la 8 9 ani prin scrierea ca în oglindă sau inversarea ori"ontal vertical a grafemelor !i literelor. 'a copii mai mari tulburările lexico grafice se manifestă prin inversări în ghirlandă. ambiguă. predomină !i este percepută cea din emisfera dominantă.7. cealaltă suferă un proces de stagnare. nivel scă"ut socio cultural2 :nteres scă"ut2 . Tul ur"ri de %or ire retard în de"voltarea limbajului este determinat la cei cu dislexo disgrafie2 după S.ordinea. . Tul ur"ri de orientare 6i structurare spa2ial" apar ca urmare de schemă corporală !i se manifestă prin necunoa!terea termenilor spaţiali. succesiunea. fapt care duce la dificultăţi de legare în scris întreruperea traseului după fiecare grafem pentru a !i fixa puncte de reper. reali"area unei bucle inferioare în loc de una superioară2 se mai manifestă prin oprirea mi!cării inversate !i revenirea la po"iţia corectă c(nd î!i dă seama. apăr(nd un conflict de dominare care duce la inversarea literelor. pe fondul unor le"iuni în "onele de parietale occipitale. #upă el cele două imagini ale celor doi ochi..*l+ se reali"ea"ă !i pe "ona inferioară !i superioară-.. se manifestă în planul scrisului prin punerea defectuoasă în pagină. acestea duc la de"organi"area sistemului verbal2 slaba concentrare a atenţiei !i tulburările mne"ice. nefixată pe fondul unei lateralităţi încruci!ate care provoacă disociere !i conflict între coordonarea vi"ual motrică. &cris întrerupt fără legătură sau apar puncte de sudură pentru a face racorduri2 dificultatea de structurare spaţială.in de /edi*0     &laba integrare în colectiv. "one rău diferenţiate . Maisonny aceste tulburării apar în retard în de"voltarea vorbirii. în plan lexico grafic se manifestă prin tulburări de memorie spaţială. pe fondul labilităţi sau instabilităţii. Tul urare de structurare temporal" . r(nduri în formă de evantai sau r(nduri lipite unul de altul prin spaţii neregulate ale grafemelor. Tul ur"ri de lateralitate . < .

c(t !i ale cuvintelor. <./.er/a% 1. 3. 8 . cu pre"enţa unor dificultăţi de înţelegere !i de raportare corectă la citit scris. Dislex2-dis5")1i) s6).'"0". tensionat.3. propo"iţiilor !i sintagmelor2 apar frecvente omisiuni at(t ale grafemelor. cel mai des. Ca atare. literelor. . hipoacu"iei. dar subiectul poate copia unele grafeme !i poate silabisi la citire2 subiecţii care se încadrea"ă în această categorie nu pot efectua legătura dintre simboluri !i grafeme. !i se poate presupune că la ba"a ei stă o cau"ă genetică2 pe l(ngă fenomenele disortografice. în cadrul unei categorii bine delimitată. alaliei. neregulat. a unor dereglaje cu nu caracter mai general !i mai grav2 asemenea forme se înt(lnesc pe fondul afa"iei.ie s)* de de+82l!)"e s)* s!"* !*")l7 9C"i! :le. He )en)0 se manifestă printr o scriere !i o citire pe diagonală. tremurat. =.0"1 -mil . a literelor. odată cu pre"enţe unor fenomene de separare a cuvintelor în silabe !i de scriere ondulată. Dislex2-dis5")1i) 6*"7 s)* 2nse *!i870 se constată frecvent în situaţii de asociere cu alte handicapuri !i pe care mulţi autori o neagă ca entitate de sine stătătoare !i o consideră ca fiind o manifestare. (ORMELE 4I MANI(EST%RILOR DISLE&ODIS'RA(IEI .)0 se caracteri"ea"ă prin aceea că. la un scris ili"ibil2 citit scrisul unor astfel de subiecţi este neglijent. Dislex2-dis5")1i) de e82l*. 02&31/2& (1 ("'/142-("'5&.. Dislex2-dis5")1i) /2!"i 70 apare ca urmare a tulburărilor de motricitate !i psihomotricitate !i duce.i)l7 s)* s6). rigid. în funcţie de fiecare ca" în parte.i2-!e/62")l7 9H. inversiuni !i adăugiri în propo"iţii diferite. ei pot scrie o altă literă dec(t sunetul au"it sau chiar vi"uali"at. dintre sunetele au"ite !i literele scrise.. ceea ce dă aspect !i mai mare de impreci"ie în conduitele grafo lexice. se manifestă dificultăţi în înţelegerea simbolurilor grafice. inegal. cu toate eforturile depuse. subiecţii respectivi nu pot reali"a progrese însemnate în achi"iţia scris cititului.&1. cuvintelor. înlocuiri substituiri. confu"ii. Dislex2-dis5")1i) s6e i1i 7 s)* 6"26"i*-+is70 se manifestă printr o incapacitate paradoxală în formarea abilităţilor de a citi !i a scrie2 dificultăţile cele mai pregnante apar în dictare !i în compunere.

Cuvintele mai lungi sunt citite după mai multe poticneli. dar !i pe fondul b(lb(ieli2 datorită slabelor posibilităţi de concentrare a atenţiei pe fondul exacerbării excitaţiei. 'ubstituiri de litere şi confuziile de grafeme datorită asemănării optice !i acustice2 slaba capacitate de anali"ă !i sinte"ă vi"uală !i auditivă. 9 . )re"intă dificultăţi în înţelegere !i în reproducerea celor citite. =ac greu trecerea de la anali"ă la sinte"ă. ?. mai ales în dictări. 2. .cititul sacadato-silabisit în raport cu colegii mărunţit.dăugări de litere. grafeme sau cuvinte în citire !i în scris apar pe fondul tulburărilor de ritm !i fluenţă.er/a a pus în evidenţă următoarele manifestări dislexo-disgrafice specifice subiecţilor din ţara noastră6 1. -n urma aplicaţiei unor probe lexico-grafice. (ificultăţi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi înţelegerea simbolismului lexiei În citit înt(mpină dificultăţi de identificare a cuv(ntului ca întreg cu semnificaţii !i sens. Apare pe fondul percepţiilor acustico vi"uale. 'cris. $i încearcă să menţină cuvintele c(t mai lungi sau adaugă cuvinte ce pot schimba sensul textului. (ificultăţi în reproducerea regulilor grafice. Dislex2-dis5")1i) line)"70 poate fi considerată ca fiind o incapacitate în trecerea de la r(ndul parcurs la următorul. =.la cei cu tulburări de pronunţie apar omisiuni de litere2 sunt frecvente la deficienţe ale au"ului fonematic !i la lipsa percepţiei de organi"are. lipsită de intonaţie. citirea este monotonă. 2misiunile de litere sau grafeme . pre"intă dificultăţi de a înţelege semnificaţia corectă în contextul propo"iţiei. tulburări ortografice.>. înghesuit2 mare depă!ind spaţiul2 apare !i o repulsie pentru citit2 are lateralitate încruci!ată sau rău afirmată.ontopiri şi comprimări de cuvinte se manifestă în scris. c(nd scrisul devine inteligibil2 apar tulburări pe fondul tulburărilor de ritm !i fluenţă. sărirea peste unele spaţii. pe fondul disartriei2 comprimările apar !i în scris !i în citit2 sunt mai frecvente la deficientul mintal care cite!te doar o parte a unui cuv(nt. gramaticale şi caligrafice în scris unele grafeme se alungesc. proceselor cognitive cu implicaţii în procesele de anali"ă !i sinte"ă sau ale memoriei spaţiale. <. 3. lăs(ndu le libere pe altele !i care este mai accentuată în scris faţă de citit. atenţia fiind centrată pe cuv(nt ca întreg. >. -mil . .

'a subiecţii respectivi. de specialitate.sau scrisul ca în oglindă o înclinare spre dreapta sau spre st(nga fapt care duce la deformarea grafemelor !i la o scriere exagerată spre dreapta sau spre st(nga2 printr o rotire a grafemelor !i se ajunge la o imagine a cuv(ntului inversă pe creier. 6. 7erespectarea spaţiului pagini sărirea !i suprapunerea r(ndurilor2 la subiecţii cu tulburări oculomotorii. tulburările de scris citit au o frecvenţă mai mare comparativ cu subiectul normal2 la deficient îmbracă forme mai accentuate !i mai persistente. Apare datorită tulburării oculomotorii la deficienţii mintali care au suferit de encefalită sau pe fondul st(ngăciei contrariate. >elaţia dintre învăţare !i scris citit. 'crisul servil . are un caracter pur specific. un copil cu deficienţă mintală înt(mpină multe dificultăţi2 dificultăţile de citire încep odată cu recunoa!terea literei !i reali"area legături literei cu sunetul corespun"ător2 în scris dificultatea apare în reproducerea oricărui act motor. însu!irea dinainte a capacităţii de a înţelege !i interpreta !i de"voltarea capacităţii de concentrare a atenţiei. nici la ei. pe fondul st(ngăciei contrariate. sistemele cerebrale nu primesc imaginea percepută în mod normal ci deformată. pe lîngă această inerţie patologică. 4. /ineste"ice. Ca urmare a inerţiei patologice se produc disocieri la nivelul legăturilor de asociaţie. nici la alţii. dar nu şi la ei. A. :maginea cuv(ntului scris sau citit nu se pre"intă ca o unitate a imagini acustice. #atorită faptului că la deficienţii mintali aceste lucruri se reali"ea"ă cu dificultate. 'a începutul achi"iţiei scrisului. 'ubiecţi care conştientizează dificultatea la alţii. <. TULBUR%RILE LE&ICO-'RA(ICE LA DE(ICIENTUL MINTAL &cris cititul este un re"ultat al coordonării corticale superioare o sinte"ă la nivel perceptiv motor. ? .. 3. ceea ce face dificilă cuprinderea sintactică a cuv(ntului în citire !i redarea unitară în scriere. optice. la deficienţii mintali care pre"intă dificultăţi în percepţia vi"uală.@. dar au dificultăţi în a se corecta. 'ubiecţi care conştientizează dificultatea la alţii şi la ei şi fac progrese uşor. 'ubiecţi care conştientizează dificultatea la alţii şi la ei. #eprinderea de scris citit presupune. $xistă patru categorii de subiecţi în funcţie de con!tienti"area tulburării1 . 'ubiecţi care nu conştientizează dificultăţile.

cu meningoencefalită !i cu st(ngăcie contrariată. dilatarea grafemelor la început !i apoi atrofierea lor la sf(r!it. Amiterea cuvintelor de legătură slaba centrare psihică pe operaţia efectuată. apar dificultăţi în a transpune ideile în scris. Adăugările de grafeme sunt mai frecvente !i se exprimă prin inerţia proceselor nervoase. pot apare fenomene grave de tipul alexiei !i agrafiei. >epetiţiile de cuvinte apare fenomenul de perseverare.'a deficientul mintal datorită dificultăţilor de anali"ă !i sinte"ă. dislexie pe ba"a probelor de citit !i în plan grafic. în urma căruia a constatat la 9?@ dintre elevi. fenomene tipice de disgrafie pe ba"a unor probede dictare !i compunere. ascuţit sau mare depă!ind spaţiile. &e constată mai ales la deficientul mintal accentuat. datorită stereotipiei specifice deficientului mintal. dispersate datorită tendinţei lui de a adiţiona !i nu de a schemati"a2 formulări stereotipe. $xprimarea este lacunară fără un fir logic propo"iţiile sunt pre"entate ca o în!iruire de evenimente. iar la 89 @. =recvenţă mai mare o au înlocuirile de grafeme asemănătoare acustic !i optic. mijlocul. Agramatisme !i nedespărţirea cuvintelor. Cele mai frecvent înt(lnite la deficientul mintal sunt omisiunile de grafeme. #ificultăţile sunt at(t de accentuate înc(t scrisul devine ili"ibil poate fi mic.er/a a efectuat un experiment pe . scrisul ca n oglindă2 la cei cu insuficientă de"voltare a proceselor cerebrale. &uccesul în activitatea educaţional recuperativă nu depinde numai de alegerea corecta a metodelor si procedeelor terapeutice. elevi în clasele a :V !i V:::. Cu destulă persistenţă sunt pre"ente înlocuiri. METODE 4I #ROCEDEE DE CORECTARE A TULBUR%RILOR LE&ICO-'RA(ICE #islexo disgrafia poate fi înlăturată prin folosirea unei metodologii cu caracter terapeutic adecvat. vocale. ci si o serie de factori obiectivi !i subiectivi. -mil . de silabe at(t la începutul. B . inversări de cuvinte. dar răm(n deficitare în ceea ce prive!te forma de orientare în spaţiu. sf(r!itul cuv(ntului2 acest fenomen se transpune !i în lexie.34 de deficienţi mintali. =recvenţă mare pre"intă !i inversiunile de grafeme din interiorul cuv(ntului în scris. Cifrele se învaţă mai u!or. =. omisiuni.

c(nd dislexo disgrafia apare pe fondul tulburărilor de limbaj oral. exerciţiile să fie variate. Corectarea tulburărilor lexico grafice se ba"ea"ă pe o serie de principii care au fost subliniaţi1 activitatea de corectare se va organi"a pornind de la nivelul la care se află subiectul fără să se ţină seama de v(rsta cronologică !i calsă. materialul de lucru. să fie ales astfel înc(t să nu ducă la insucees. copilul trebuie să lucre"e la nivelul pe care îl preferă. în general 2  >elaţia dintre motricitate !i limbaj. nivelul psihomotricităţii !i al achi"iţiei deprinderilor lexico grafice 2  &pecificul dominanţei !i al lateralităţii 2  Caracteristicile percepţiei auditive !i vi"ual /ineste"ice 2  &pecificul orientării spaţio temporale 2  >eflectarea tulburărilor de limbaj în planul personalităţii !i comportamentului 2  . !i pentru corectarea dislexo disgrafiei. . dec(t tulburările de pronunţie. nu se fac dictări p(nă nu ne convingem că copilul cunoa!te literele !i este capabil de anali"ă fonetică.în special. :n corectarea disgrafiei si dislexiei trebuie să se aibă în vedere c(teva obiective mai importante astfel să se adopte metodele !i procedeele cele mai adegvate. textele trebuie să fie legat de experienţa de viaţă a copilului. sen"orială.otivaţia pentru activitate. corectarea lor trebuie să aibă prioritate.C . Astfel 1  &imptomatologia !i diagnosticul logopedic diferenţial 2  7atura etiologiei dislexo disgrafiei 2  #acă tulburările de scris citit sunt dublate de o altă deficienţă de intelect. asupra activităţii !colare si a celor intelectuale în general.#islexo disgrafia are un impact negativ chiar mai mare. în general. să se reali"e"e o corelaţie între scris !i citit. exerciţiile să fie repetate cu regularitate p(nă se asigură asimilarea achi"iţiilor următoare. scurte asfel înc(t să nu provoace oboseala. psihică2  #acă mai sunt !i alte tulburări ale limbajului la acela!i subiect si ce raport există între acestea !i tulburările citit scrisului 2  7ivelul de"voltării psihice a logopatului2  >e"ultatele !colare ale logopatului !i impactul dislexo disgrafiei asupra randamentului2  :n ce relaţii se află logopatul cu colectivul !i cu părinţii 2  V(rsta logopatului 2  7ivelul de de"voltare al limbajului.

întreaga activitate corectiv terapeutică se va organi"a pe ba"a datelor cu scop diagnostic pentru a se evalua tipul de manifestare.81& ':1../ 3. se pot desfă!ura în forme variate. astfel înc(t să se transmită vibraţia pe întreaga fibră musculară p(nă la cele mai complexe forme ce se utili"ea"ă în .&. 3182(1 9" :&2. 'a deficienţii de limbaj.ii 6en!"* de+82l!)"e) /*s *l)!*"ii de5e!el2" Bi ) /Cinii Au o importanţă deosebită pentru formarea mi!cărilor fine ale degetelor !i m(inilor. . determinate de le"iunile sistemului nervos central. cre!terea vite"ei acţiunii !i adoptarea unei scrieri *silenţioase+. factorii cau"abili. menită să stimule"e !i să de"volte unele componente ale activităţii implicate în achi"iţia corectă a scris cititului. iar ca efect. 1. în funcţie de etiologie logopedul organi"ea"ă un program ce cuprinde metode cu caracter general !i metode cu caracter specific. Această metodă cu caracter general vine în sprijinul terapiei specifice !i dob(nde!te un conotaţie aparte. ceea ce contribuie la o mai bună ţinere a instrumentului de scris.ulte din aceste metode !i procedee se pot efectua sub formă de joc în funcţie de v(rsta subiectului sau li se pot imprima un caracter de distracţie relaxare !i înlăturarea oboselii. de de"voltare a musculaturii degetelor !i a m(inii trebuie extinsă sau îmbinată cu ex. &e pot folosi două categorii de metode !i procedee1 .. $le sunt cu at(t mai necesare cu c(t avem în vedere !i marea varietate a deficienţelor motorii. Întreaga terapie a tulburărilor scris cititului va fi centrată pe formarea deprinderilor corecte !i pe înlăturarea celor deficitare... Exe" i. .. încep(nd cu mi!cări ritmice de întindere a braţelor !i scuturarea lor. 3182(1 9" :&2. a de"organi"ării mi!cărilor !i modificărilor sincine"iilor. grupa ex. $xerciţiile sunt îmbinate cu adoptarea po"iţiei corecte a întregului corp. dar !i pentru combaterea handicapurilor de motricitate..1(11 . a dereglărilor cinetice !i tonice. fi"ice generale."0". de slabă organi"are spaţio temporală !i pentru de"voltarea mi!cărilor fine !i sincroni"ate... dar mai cu seamă la cei cu tulburări lexico grafice. 1. pe stimularea activităţii psihice !i pe de"voltarea personalităţii.1(11 . a celor psihomotorii. . la care există o etiologie ba"ată pe insuficienţele sau infirmităţile motorii cerebrale. la evitarea oboselii !i la alunecarea facilă pe foaia de scris. Acestea din urmă au o mare importanţă pentru fortificarea generală a organismului. METODE 4I #ROCEDEE CU CARACTER 'ENERAL Aceste metode pregătesc subiectul pentru aplicarea metodologiei specific logopedice !i facilitea"ă efectele acţiunii metodelor din categoria celor specifice. Aceste ex.&.81& 5171&. .

mai speciali"ate pe direcţia de"voltării musculaturii mici a degetelor !i a m(ini. la copii pre!colari !i la cei cu debilitate mintală. menţinerea. ca exerciţii. cititul !i scrierea după dictare. $xistenţa tulburărilor au"ului fonematic. ca !i diferenţierea grafemelor ce au structuri optice apropiate. #acă fenomenul este accentuat. caracteristică copiilor pre!colari. . dar !i la cel al discriminării literelor !i repre"entării lor în plan grafic. dificultăţile se extind la nivelul grupurilor de litere !i chiar al cuvintelor. în de"voltarea au"ului fonematic. #e"voltarea au"ului fonematic. de a distinge între sunet !i literă. sub formă de joc. se poate introduce jocul cu scopul de a stimula efectuarea ex. în aer. )rinderea !i apucarea mingiei.3 . a literelor2  &tr(ngerea ritmică a dinamometrului sau a unei mingii de cauciuc2  &crierea grafemelor după conturul model2  #esenarea diferitelor figuri geometrice ori trasarea conturilor lor2  . ca pronunţie !i po"iţie a aparatului fonoarticulator. pe o perioadă de timp. sunt c(teva din ex. #intre acestea le vom pre"enta pe cele mai importante1  Închiderea !i deschiderea ritmică a degetelor2  Apropierea !i îndepărtarea alternativă !i ritmică a degetelor2  .odelajul în lut sau plastilină. întinderea corpului paralel cu podeaua !i sprijinirea pe m(ini !i v(rful picioarelor. at(rnat de o bară ori de o fr(nghie. între sunet !i repre"entarea sa grafică. respective. Aceasta contribuie la diferenţierea sunetelor asemănătoare. determină dificultăţi nu numai la nivelul emisiei. cu scopul de a preveni eventualele tulburări lexico grafice !i de a pregăti m(na pentru scris. trasarea cu degetul a unor contururi precise într o ladă cu nisip. Ed* )"e) Bi de+82l!)"e) )*+*l*i 12ne/)!i Au"ul fonematic prive!te capacitatea de a identifica !i diferenţia sunetele limbii. se îmbunătăţesc. =olosirea cuvintelor paronime este eficace la toate v(rstele. concomitent de"volt(ndu se !i capacităţile perceptive !i cinetice. pentru logopat în afara activităţilor logopedice. ca !i pentru evitarea oboselii. &e mai pot utili"a o serie de ex. prin recitarea cu intonaţie a unor poe"ioare scurte sau prin ghicirea vocii unor copii pe care nu i vede. )e măsura obţinerii unor re"ultate po"itive. . $le pot fi folosite !i în etapa preabecedară. pentru executarea flotărilor. în emiterea lor.i!carea degetelor prin imitarea c(ntatului la fluier sau la pian2  5rasarea cu degetul. sau slaba de"voltare a acestuia.terapia de relaxare. $ste indicat ca logopedul să aibă la îndem(nă un set de cuvinte pe care să l poată m(nui u!or !i să l recomande. În funcţie de v(rsta copilului.. a literelor2  #ecuparea !i colorarea literelor2  5rasarea cu degetul. pe o sticlă. se poate face. în special. care pot fi utili"ate cu mare eficienţă.

4 . cu scopul de con!tienti"are a asemănărilor !i deosebirilor dintre literele de tipar !i repre"entarea lor grafică de m(nă. .Astfel de exerciţii se pot efectua după următorul sistem de diferenţiere a cuvintelor paronime1 #:=$>$7D:$>: #iferenţierea t d $E$.)'$ #$ #:=$>$7D:$>: 5u! du! &pate spade >oate roade 5ată dată 'ată ladă Vată fată Var far Vag fag Vină fină Fale !ale Fură !ură )răjit pră!it Foc !oc &are "are &ac "ac Varsă var"ă Groasă groa"ă Aase oa"e )ară bară )un bun )oală boală )apă babă )ere bere 'ac rac 'ege rege 'amă ramă 'ampă rampă Gogo!i coco!i Gară cară Goală coală Hoc soc Hcoală scoală .u!că muscă )i!c pisc 'a! las #iferenţierea f v #iferenţierea j ! #iferenţierea s " #iferenţierea p b #iferenţierea l r #iferenţierea g c #iferenţierea ! s În acest scop se pot utili"a ex.

5ulburările de structurare spaţială. )rin prevenirea !i înlăturarea tulburărilor de orientare. în special pentru nevă"ători. se pot evita o serie de fenomene ce intervin în tulburările lexico grafice. a cuvintelor în fra"e. pentru formarea !i perceperea cuv(ntului2  &crisul !i cititul în oglindă2  #iscontinuitatea în scris !i citit. &e pot folosi !i ex. în raport cu altele sau cu propriul corp2 • &ă înveţe să distingă sau să desprindă un obiect sau o fiinţă dintr un context mai mult sau mai puţin aglomerat. în raport cu propriul său corp2 • &ă înveţe să stabilească relaţii spaţiale corecte între diferite obiecte. a uniformităţii literelor !i grafemelor. pot fi înlăturate prin procedee !i prin ex. folosind beţi!oare. să aprecie"e po"iţia ocupată de diferite obiecte în mi!care. con!tienti"area caracteristicilor liniei drepte !i ale liniilor paralele. !i a literelor în citit. formarea de cuvinte din litere !i sunete ce pot fi confundate. $le sunt importante pentru deficienţii de intelect. sublinierea literelor asemănătoare dintr un text. anali"a fonetică a cuv(ntului înaintea scrierii acestuia. în 0raille. de fixare a schemei corporale1 • >ecunoa!terea !i denumirea diferitelor părţi ale corpului.ii de 2"ien!)"e Bi s!"* !*")"e s6). în scris. !i care trebuie să !i însu!ească un vocabular denumirilor sau repre"entărilor respective.alegerea !i diferenţierea sunetelor !i literelor asemănătoare acustico optic din cuvinte. În ca"ul nevă"ătorilor se dovedesc a fi eficiente activităţile de anali"ă a desfă!urării citit scrisului de la st(nga la dreapta !i a distincţiei dintre direcţia scrisului !i direcţia cititului. cu efecte negative în dimensionarea !i plasarea defectuoasă a grafemelor în spaţiul paginii ori de percepere corectă a literelor !i a raporturilor dintre ele. Ed* )"e) Bi de+82l!)"e) )6) i!7. la început. perceperea tactil /ineste"ică în relief a grafemelor asemănătoare. a respectării distanţei . de formare a deprinderilor de repre"entare grafică a unor forme mai simple. peste care nu se poate trece fără riscul de a crea unele dificultăţi. din aceea!i categorie. cu ajutorul desenului !i reproducerii figurilor geometrice. pronunţarea unui sunet !i găsirea lui în text. la care se manifestă dificultăţi majore pe această line. a succesiuni r(ndurilor !i repetarea spaţiilor între ele se constituie în fa"e ale procesului de achi"iţie lexico grafică. 3. c(t !i în plan vertical2  #ificultăţi de legare a grafemelor. cum sunt1  :nversarea literelor !i a grafemelor at(t în plan ori"ontal.i)l7 :n formarea deprinderilor de scris citit funcţionarea corectă a activităţii de orientare !i structurare spaţială devine o condiţie pentru trasarea semnelor grafice !i urmărirea succesiuni desfă!urării literelor în cuvinte. plasarea diferitelor obiecte în spaţiu.6 .

5rebuie urmărit să se înlăture sentimentul de inferioritate instalat. ceea ce îl face pe subiect să trăiască momente stresante.7 de s "is. !i faţă de activitatea scris citit. pentru ca acesta să dob(ndească încredere în forţele proprii !i să depună un efort con!tient în corectarea handicapului respectiv. <. încep(nd cu v(rsta pubertăţii !i a adolescenţei. care permit pătrunderea în relaţiile complexe ce definesc personalitatea. în special. In loc aparte in cadrul tehnicilor psihoterapeutice îl ocupă jocul care este eficient în ca"ul v(rstelor mici. în general.egale dintre grafeme !i cuvintele în scris. a modulării. Cu timpul se instalea"ă o hipersensibilitate afectivă !i o stare de repulsie faţă de procesul instructiv. Ca psihoterapia să aibă o eficienţă maximă. odată instalată.ii Ca orice altă tulburare de vorbire dixlexo disgrafia. de penibilitate !i de subapreciere. a spaţiului. &ubiectul trebuie convins că dislexo disgrafia poate fi înlăturată !i că încrederea în forţele proprii devine o componentă a succesului. i"olarea de anturaj. a respectării constante a înclinaţiei scrisului sau a verticalităţii acestuia. determină o stare de nelini!te !i teamă de insucces. crearea unor condiţii stimulative !i tonifiante care să ducă la instalarea confortului psihic. accentuea"ă starea de oboseală intelectuală !i fi"ică. îndepărtarea fobiei !i a inerţiei. a intensităţii. cel mai eficace procedeu este cel al psihoterapiei.i!i! Bi ed* )"e) 6e"s2n)li!7. )rincipala preocupare a specialistului este aceea de a găsi soluţia necesară pentru încurajarea permanentă a logopatului. cu respectarea regulilor ortografice !i ortoepice. 5oate imprimă personalităţii logopatului un aspect negativist. . 5rebuie luate în considerare !i elementele care privesc po"iţia corectă !i constantă a corpului. dar !i pentru v(rstele mai mari !i chiar la cele adulte. c(t !i comportamentul lexico grafic. &e mai poate folosi desenul !i dramati"area. a respectării spaţiilor dintre grafeme !i a pau"elor dintre cuvinte. >ăm(ne ca principală formă a psihoterapiei.< . ea trebuie să vi"e"e at(t personalitatea logopatului. care perturbă relaţiile cu cei din jur !i închiderea în sine. redarea încrederii în forţele proprii. determinate de handicapul scris cititului. )sihoterapia se utili"ea"ă în scopul de a înlătura stările psihice conflictuale !i frustrante. discuţia liberă sau pe o temă dată. ca urmare a neputinţei exprimării corecte prin comportamentul lexico grafic. pentru că astfel ele imprimă inconstanţă în forma grafică !i lexică pe direcţia mărimii. a corelării expir inspir. In loc important în psihoterapie îl ocupă jocul. )entru înlăturarea acestor comportamente. )roblemele abordate în discuţie trebuie să vi"e"e înlăturarea unor blocaje afective. Înl7!*")"e) )!i!*dinii ne5)!i8e 1). a caietului de scris !i a cărţii de citit. >epetarea insuccesului !colar.

c(nd se constată efectele po"itive ale celor dint(i. Calavre"o este de părere că. activitatea terapeutică va începe direct cu metodele !i procedeele cu caracter specific logopedic. în mod con!tient. pentru continuarea exerciţiilor !i în afara cabinetului logopedic2 . Aceste metode !i procedee trebuie selectate înc(t să vi"e"e. la v(rstele mici sau imediat după manifestarea ei2  Învăţarea scris cititului va fi u!urată prin corectarea dislexo disgrafiei2  $xerciţiile efectuate pentru corectare trebuie să fie individuali"ate. c(t să !i crearea condiţiilor necesare pentru de"voltarea personalităţii... anali"a !i sinte"a cuv(ntului !i a propo"iţiei. c(t !i în cel logic. în egală măsură. rinolaliei. C. activitatea sa lexico grafică se îmbunătăţe!te în mod evident. C(nd subiectul reu!e!te să reali"e"e. Alt principiu este acela al formării !i de"voltării la logopat a deprinderilor de anali"ă sinte"ă. In alt principiu cu caracter general este acela al demarării c(t mai timpuriu !a activităţii terapeutice !i o dată cu manifestarea primelor elemente cu caracter disgrafic sau dislexic. at(t în planul lingvistic. în terapia dislexo disgrafiei. #upă care se trece la corectarea în planul lexico grafic. )rimul principiu de care trebuie să se tină seama în terapia specific logopedică a dislexo disgrafiei.8 . logopedul trebuie să aibă în vedere o serie de principii care vor direcţiona întreaga sa activitate. de fiecare dată. activitatea de corectare trebuie să înceapă cu înlăturarea dislaliei. b(lb(ielii după metodologia cunoscută. at(t înlăturarea tulburării de scris citit. În ca"urile în care nu există sau nu se manifestă tulburări care să necesite aplicarea metodelor !i procedeelor cu caracter general.etodele !i procedeele specifice pot fi aplicate concomitent cu cele din prima categorie sau după o anumită perioadă de timp. în raport cu posibilităţile subiectului si de gravitatea tulburărilor lexico grafice2  C(!tigarea colaborării !i a participării active a logopatului la activitatea terapeutică2  Abţinerea colaborării părinţilor. #upă cum urmea"ă1  Corectarea c(t mai de timpuriu a dislexo disgrafiei. METODE 4I #ROCEDEE CU CARACTER S#ECI(IC LO'O#EDIC . în scopul supravegherii atente a subiectului.

ca !i de"voltarea posibilităţilor de sinte"ă fonetică literară !i verbală. deoarece. disgrafia !i dislexia se corectea"ă cu mai multă dificultate dec(t la logopatul cu intelect normal. pe materialul pe care îl folose!te subiectul în !coală sau în activităţile profesionale. Această metodă se aplică mai greu la deficienţii de intelect. În cadrul metodelor !i procedeelor cu caracter specific logopedic se insistă pe acele metode care au fost verificate în practica logopedică. !i apoi propo"iţia2 totodată. #acă avem în vedere limitele procesului de anali"ă !i sinte"ă corticală la handicapaţii de intelect. în general. 1. astfel re"ultă că aceasta nu numai că este o metodă specifică.9 . #ormarea la lo(opat a capacit"2ii de con6tienti/are a erorilor tipice disle3o. 2. folosind un material variat chiar !i de tipul unor probe de atenţie. la copil. respectiv. 5 i6nuirea lo(opatului s"-6i concentre/e acti%itatea psi)ic"+ 6i 7n primul r8nd (8ndirea 6i aten2ia+ asupra procesului de anali/" 6i sinte/" a elementelor componente ale (ra1o.dis(ra1ice Această metodă determină re"ultate po"itive. Abţinerea colaborării învăţătoarei. &e remarcă faptul că formarea. a educatoarei !i a profesorului în vederea manifestării tactului !i a îngăduinţei necesare faţă de logopat2  $xerciţiile efectuate pentru corectarea disgrafiei !i a dislexiei să se ba"e"e. mai cu seamă la subiecţii cu intelect normal !i la cei cu handicapuri sen"oriale. $a trebuie combinată cu formarea deprinderilor de înţelegere !i respectare a regulilor gramaticale. unirea literelor si a sunetelor în cuvinte !i a cuvintelor în propo"iţii. atunci înţelegem că asemenea dificultăţi pot constitui condiţii de ba"ă în manifestările dislexo disgrafiei !i în împiedicarea achi"iţiilor limbajului în general. va trebui să reali"e"e unificarea lor pentru a le putea reda în mod unitar !i cursiv în citit !i scris. subiectul va fi învăţat să efectue"e descompunerea elementelor grafice !i lexice din care este format cuv(ntul. !i mai puţin la cei cu debilitate mintală sau la cei cu tulburări psihice. pe c(t posibil. !i chiar la cei sen"orial. pentru a da re"ultate rapide. Adată formată o asemenea .le3iei &e pot face o serie de exerciţii. a capacităţii de anali"ă fonetică literară !i verbală. facilitea"ă despărţirea propo"iţiilor în cuvinte !i a cuvintelor în litere !i sunete. mai cu seamă la cei de au". dar că ea constituie !i un procedeu de prevenire a acestor tulburări. Adată cu trecerea la citit scris.

fie că sunt necunoscute. În corectarea dislexo disgrafiei este indicată. subiectul învaţă să !i controle"e. ceea ce va contribui la de"voltarea capacităţii de con!tienti"are a eventualelor erori. fie că se confundă !i nu se pot reali"a legăturile dintre planurile acustic !i optic. în prima etapă. În a doua etapă. Ilterior le va reproduce în scris.? . cu acelea!i re"ultate po"itive. adică erorile făcute. a satisfacţiei comportamentelor corecte. un text. în plan psihic. De/%oltarea capacit"2ii de sesi/are a rela2iei dintre 1onem(ra1em+ liter". în scris. p(nă c(nd dispare gre!eala. &e cite!te de către logoped. după principiul de la simplu la complex. întreaga activitate necesară manifestării comportamentului lexico grafic !i astfel capătă posibilitatea de a evita erorile pe care le comitea în mod obi!nuit.liter" 'a dislexo disgrafici. 'a imaginile mai dificil de evocat. a cuvintelor compuse. prin acţionarea frecventă asupra gre!elilor tipice.(ra1em 6i 1onem. percepţia devine suport !i catali"ator pentru de"voltarea proceselor superioare de cunoa!tere. de pe scheme plan!e. alcătuite dinainte2 apoi ele vor fi reproduse în scris. se va reali"a diferenţierea fonemului de grafem !i repre"entarea acestora în plan acustic !i optic. în plan mintal !i acţional. . Întotdeauna atenţionarea subiectului asupra gre!elii comise trebuie să fie însoţită !i de indicarea corectă a felului cum se cite!te sau cum se scrie. fie că sunt uitate adeseori. care să i sugere"e subiectului desfă!urarea unui comportament verbal mai complex. se pot utili"a o serie de procedee. &olicitarea să imite modelul ideal !i repetarea acţiunii. 3. logopatul cite!te singur textul. dintre cele acustic !i /ineste"ic. se poate scrie începutul denumirii sau chiar re"ultatul povestirii. $ste semnificativă citirea !i scrierea diftongilor !i a triftongilor. sunt subliniate într un text dat sau pe cel reali"at de subiect. în general. )entru de"voltarea unei asemenea capacităţi. dar !i în faptul că se obţine o mai bună coordonare pe linia celor trei anali"atori implicaţi în scris citit1 acustic. )rocedeul este deosebit de eficace !i în ca"ul logopaţilor cu deficit de intelect sau de au"2 iar pentru deficienţii de vedere se va utili"a imaginea în relief a diferitelor obiecte !i acţiuni. !i de c(te ori este înt(lnită litera sau literele afectate. duce la întărirea legăturilor nervoase. Avantajul acestui procedeu constă nu numai în stimularea conduitei verbale. subiectul urmea"ă să le semnali"e"e sau să le sublinie"e. !i la trăirea.capacitate. a grupurilor de litere !i cuvinte. )rocedeul este eficient !i c(nd se recurge la un demers invers. !i î!i sublinia"ă literele sau cuvintele la care înt(mpină dificultăţi. Ca urmare. ce devin condiţii indispensabile formării deprinderilor. relaţiile. optic !i /ineste"ic. sub supravegherea logopedului. )entru reali"area legăturii dintre percepţia acustică !i forma sa optico /ineste"ică. ca apoi să le transpună corect în scris. folosirea procedeului de citire a unor litere.

se reali"ea"ă o mai bună fixare a gre!elilor tipice. re"ultatele finale obţinute sunt po"itive pentru perfecţionarea abilităţilor lexico grafice. corectitudinea !i estetica scrisului. cu una sau mai multe culori.1. fonem literă !i literă grafem în planul perceptiv. iniţial. în acela!i timp. de copiere a unor serii de cuvinte grupate pe principiul structurii gramaticale asemănătoare se dovede!te a fi eficientă din acest punct de vedere.B . De/%oltarea 6i per1ec2ionarea a ilit"2ilor de scris. c(nd copilul începe activitatea organi"ată de instruire. Ci!i!-s "is*l sele !i8 .. fie a celor de scris.)rin toate aceste procedee.aisonnJ. . în cel al repre"entării !i al g(ndirii. citirea imaginilor este !i mai importantă2 ea de"voltă gustul cititului !i poate fi apreciată ca etapă premergătoare procesului de instruire. fie a ambelor. ce conţine elemente de organi"are a activităţii mintale.Ci!i"e) i/)5inil2" i+2l)!e Bi Dn s*i!7 )entru copilul pre!colar. dar indiferent pe care cade accentul. vi"ual !i /ineste"ic.etoda lui &. Cele mai importante sunt următoarele1 =. 9. din punct de vedere auditiv. în de"voltarea capacităţii de discriminare. =. De/%oltarea capacit"2ii de discriminare auditi%"+ %i/ual" 6i kineste/ic-motric" Această metodă se poate reali"a prin folosirea unor procedee care să se situe"e !i să facilite"e anali"a !i sinte"a fonetică a structurii cuvintelor !i propo"iţiilor. logopatul î!i de"voltă capacitatea de a sesi"a legăturile dintre fonem grafem. )rin antrenarea activă a subiectului la corectarea propriului scris. cu scopul contribuiri la fixarea !i întărirea legăturilor nervoase pentru consolidarea formelor corecte. 4. !i astfel învaţă să le elimine. cuvinte mono !i bisilabice. Cu bune re"ultate. se poate folosi scrierea colorată. ca în final să se ajungă la cele polisilabice.citit $xistă o serie de metode !i procedee care contribuie fie la de"voltarea deprinderilor de citit. .ulte dintre aceste metode î!i dovedesc eficienţa !i în etapa iniţială a învăţări scris cititului.. iar pe de altă parte. se pot folosi comparaţiile pentru distingerea asemănărilor !i deosebirilor dintre diferite grafeme !i litere asemănătoare. >e"ultatele sunt mai bune dacă se folosesc. din punct de vedere valoric. pe de o parte. dar !i să aprecie"e. 0orel . )entru a fixa mai bine imaginea vi"uală a despărţirii cuvintelor în silabe.

3C . atenţia logopatului este centrată pe o anumită categorie de cuvinte. Citit scrisul selectiv este o metodă care tre"e!te interesul copilului !i i stimulea"ă motivaţia pentru desăv(r!irea acţiunii.>. Astfel imită modelul !i fiecare gre!eală este corectată pe loc. )entru logopaţi cu deficit de intelect este !i mai indicată o asemenea metodă2 ea are darul !i de a contribui !i la înlăturarea negativismului faţă de activitatea de scris citit.3. ce poate determina erori tipice !i pe care subiectul trebuie să le citească sau să le scrie. În acela!i timp. scrie sub supravegherea nemijlocită a acestuia.<. În aceste condiţii. dintr un grup anumit.etoda presupune ca fiecare subiect. toţi partenerii trebuie să fie atenţi pentru a putea continua !i corecta pe cel ce gre!e!te. =. care să pună în evidenţă numărul punctelor obţinute de subiect. =. învaţă să le diferenţie"e de altele !i să depună eforturi pentru a le reproduce corect. Ci!i"e) si/*l!)n7 Bi s "is*l s*. !i ca urmare dispare inhibiţia !i încordarea caracteristică dislexo disgraficilor.=. el trebuie să indice un coleg care să continue acţiunea.Constă în indicarea cuvintelor !i propo"iţiilor apreciate ca fiind critice sau care au un anumit grad de dificultate. =. =. această metodă are o serie de elemente comune cu cea a citirii !i scrierii în pereche. c(t !i prin re"ultatele po"itive obţinute. )entru desfă!urarea în condiţii normale a activităţii. Ci!i"e) Bi s "ie"e) Dn 6e"e :e . Ci!i"e) Bi s "ie"e) Dn B!)1e!7. )rocedeul poate fi extins la un grup mai mare de subiecţi. Ca atare. . ca !i modelul corect. subiectul învaţă să se auto controle"e !i să devină con!tient în raport cu propria sa activitate. a formării de"voltării motivaţiei competiţionale !i a satisfacţiei pentru succesul împlinit. &e poate alcătui un grafic. Cu timpul. se reali"ea"ă printr un efort !i îmbracă forma activităţii plăcut distractive. să citească ori să scrie una sau mai multe propo"iţii2 apoi. Ci!i"e) Bi s "ie"e) Dn B!)1e!) 5"eBelil2" &ubiectul prime!te sarcina să scrie sau să citească p(nă în momentul comiterii unei gre!eli pe care colegi au datoria să o semnale"e. litere !i grafeme.2n!"2l &ubiectul cite!te în acela!i timp cu logopedul.etoda determină re"ultate po"itive !i datorită menţinerii situaţiei tensionale.

prin facilitarea vite"ei. volumul de cuprindere a unui număr c(t mai mare de fapte ce se ba"ea"ă pe lărgirea c(mpului perceptiv.A. )entru ca activitatea de copiere să aibă o eficienţă sporită. este repetată de două ori spre deosebire de celelalte. ce se scriu !i se citesc obi!nuit. este indicat să se dea. înlăturarea agramatismelor.@. care vor fi anali"ate gramatical !i semantic în prealabil !i care se vor corecta imediat. =. iar dictările !i autodictările să se efectue"e tot pe unităţi sintagmatice. În acest scop devin foarte eficiente învăţarea subiectului să împartă textul de citit pe unităţi logice. se va obţine o ierarhi"are a subiecţilor într o activitate dată sau pe un timp limitat. Ci!i"e) Bi s "ie"e) 6e "2l*"i #eosebit de important este că prin folosirea acestui procedeu se facilitea"ă introducerea intonaţiei !i a ritmului de citire ca !i în învăţarea regulilor logico gramaticale în activitatea lexico grafică. legarea mai bună a grafemelor în cuv(nt.Exe" i.Ci!i"e) Bi s "ie"e) 6e sin!)5/e #islexo disgraficul trebuie învăţat să sesi"e"e sensul celor citite sau scrise !i să cuprindă în c(mpul său perceptiv. la scris. .1E. Această metodă contribuie la formarea deprinderilor lexico grafice. .?. &ubiectul trebuie să fie atent !i pentru că numărul gre!elilor scade în raport cu capacitatea de a intui. care se cite!te sau se scrie cu dificultăţi. În felul acesta. unităţile sintactice. =. fonem literă. evitarea săririi r(ndurilor ori repetarea lor la citit.etoda pre"intă avantajul că tre"e!te ambiţia subiecţilor !i stimulea"ă interesul pentru a ocupa un loc c(t mai bun în clasificarea finală. dacă cuv(ntul următor conţine silabe sau grupuri de silabe la care va înt(mpina greutăţi. insist(ndu se asupra gre!elilor tipice. ceea ce evidenţia"ă !i progresele făcute. =. texte bine organi"ate. evitarea suprapunerilor de r(nduri. 3. &e de"voltă una din capacităţile importante ale atenţiei !i memoriei. =. literă grafem.not(ndu se cu minus fiecare gre!eală !i cu plus citirea sau scrierea unui text c(t mai lung. sintagmatice. de"voltarea capacităţii de discriminare dintre fonem grafem. purtătoare de semnificaţii.ii de 26ie"eF di !)"e Bi 2/6*ne"e Copierea contribuie la reali"area deprinderilor motorii !i la obi!nuirea cu forma grafemelor !i cu diferenţele dintre ele. Ci!i"e) Bi s "ie"e) * )") !e" 2"!2e6i #evine eficientă c(nd fiecare silabă. spre copiere.

Cu toate că achi"iţiile limbajului sunt mai mari. ceea ce facilitea"ă obţinerea unor re"ultate po"itive rapide !i ca atare. logopatul se convinge de faptul că tulburările limbajului sunt pasagere. Astfel. iar acelea care sunt mai dificile să fie explicate în prealabil. cu at(t este mai necesar să fie corectate înaintea începerea activităţii terapeutice pentru înlăturarea dislexiei !i disgrafiei. Ca atare.dis(ra1iei Cu c(t tulburările de pronunţie ori de ritm !i fluenţa vorbirii sunt mai accentuate !i mai persistente. #atorită evenimentelor nesemnificative pentru conţinutul comunicării se creea"ă impresia că handicapatul este Kbombardat+ de impresii cu încărcătură emoţional afectivă. diferenţele sunt deosebit de importante de la un subiect la altul. cantitativ. dictării !i compunerii este stabilirea unor raporturi tonifiante. cum este normal. atunci c(nd ajung la un cuv(nt mai dificil sau la care ei comit erori frecvente. în timpul dictării. $senţial pentru reu!ita copierii. :. succesul !i satisfacţia reu!itei creea"ă logopatului confortul psihologic at(t de necesar în terapia dislexo disgrafiei. În de"voltarea limbajului. progresele 33 . În ca"ul deficienţilor de intelect sau sen"orial. $ste indicat ca textul să nu conţină cuvinte necunoscute. &e respectă principiul de la simplu la complex. Terapia disle3o. #e!i prin activitatea de antrenare verbală intensivă. îmbracă forma pre"entării globale a informaţiilor în cadrul textului laconic dob(nde!te valenţe necesare unei depline receptări !i înţelegeri prin anticiparea de către auditor a subtextului. comunicarea este centrată pe sens nu pe semnificaţie. dublate de încrederea subiectului în forţele proprii !i în eficienţa activităţii logopedice. astfel c(!tig(nd încredere în forţele proprii !i în eficienţa activităţii logopedice. faţă de grupa de control.#ictarea este mai dificilă pentru logopat dec(t copierea..dis(ra1iei tre uie s" %i/e/e 7n e(al" m"sur"+ de/%oltarea lim a<ului 6i stimularea acti%it"2ii psi)ice Adată cu corectarea disgrafiei !i dislexiei se poate reali"a !i de"voltare !i stimularea întregii activităţi psihice. Comunicarea. în special la handicapaţii de intelect. . Corectarea tul ur"rilor de %or ire se 1ace 7nainte sau concomitent cu terapia disle3o. handicapaţii capătă posibilităţi mai mari în exprimarea conţinutului activităţii mentale. la debili mintal capacităţile de înţelegere !i comunicare înregistrea"ă un progres mai lent. logopaţi pot fi atenţionaţi. Cu toate acestea. în funcţie de handicap !i de gravitatea acestuia. totu!i comunicarea răm(ne impregnată de aspectele emoţional afective ce se produc în detrimentul cogniţiei.

pentru a l obi!nui pe subiect cu toate situaţiile posibile. iar ca urmare a dificultăţilor anali"atorului vi"ual. la o memorare mai rapidă. în plan optic. a propo"iţiilor. p b. $xerciţiile pentru înlăturarea confu"iilor dintre grafeme !i litere trebuie să se efectue"e astfel înc(t să se respecte principiul de la simplu la complex. de atenţie !i memorare. bisilabice !i trisilabice. a grafemelor !i literelor separate. evidenţiindu se pregnant. se înlătură dificultăţile de percepţie !i se de"voltă obi!nuinţa de repre"entare a întregului prin perceperea unor elemente. iar apoi Ln combinaţii de cuvinte monosilabice. &porirea vite"ei de citire este !i un re"ultat al de"voltării c(mpului vi"ual. direcţia buclelor !i a formelor. prin săgeţi. Acestea pot fi exersate într o ladă cu nisip sau pe sticlă. $le pot fi marcate cu o culoare diferită de restul cuv(ntului.favori"ea"ă activitatea psihică at(t prin solicitările !i stimulările permanente. s !. dar nu !i la ei2  'ogopaţi care î!i dau seama de deficienţa respectivă. Corectarea con1u/iilor de (ra1eme 6i de litere este o condi2ie de a/" 7n terapia tul ur"rilor (ra1o-le3ice Cele mai frecvente confu"ii ale unor litere !i ale fonemelor lor. dar sunt incapabili de a o înlătura2 34 . p b. de grafemele !i literele afectate trebuie să varie"e. pot fi citate1 m n. s j. )o"iţia ocupată. sunt1 p b m. se poate indica. !i contribuind astfel.etoda expunerii scurte la tahistoscop a unor litere. care se produc din cau"a anali"atorului auditiv. . u n. $xistă patru categorii de dislexici !i disgrafici cu intelect normal. În acest ca" se vor folosi exerciţii care să urmărească formarea capacităţii de discriminare. t d n. antrenat prin metoda expunerii tahistoscopice sau prin discriminarea unor figuri de tipuri diferite. r l. pentru de"voltarea capacităţii de anali"ă !i sinte"ă. Aceea!i metodă este eficientă !i pentru formarea deprinderilor de citire rapidă2 prin folosirea ei repetată. sub raportul con!tienti"ării !i al receptării terapiei logopedice1  'ogopaţi care nu !i dau seama de deficienţa pe care o au nici ei. =. 5ot pentru o fixare mai rapidă a caracteristicilor grafemelor !i literelor. cu !i fără sens. c g. nici alţii2  'ogopaţi care sesi"ea"ă deficienţa la alţii. c(t !i prin achi"iţia de cuno!tinţe. ca !i pentru învăţarea deosebirilor !i asemănărilor dintre grafeme. cuvinte mono !i bisilabice. ca urmare a explicării conceptelor !i textului cu care operea"ă. mai înt(i. în cuvinte. " j. a o. f v.

36 . a primelor grafeme !i litere. legătura lor cu formele respective. p. din cau"a asemănărilor optice. ale căror foneme se găsesc două c(te două. au loc confu"ii !i înlocuiri de cuvinte. a majorităţii grafemelor1 a. în scris. &ubiectul reu!e!te să reţină sensul !i semnificaţia. În citire literele se confundă cel mai frecvent. ţe ce. în unele ca"uri foarte simple. A altă caracteristică se referă la incapacitatea dislexicilor !i disgraficilor de a desprinde dintr un cuv(nt. l r. 'ogopaţi care sunt sensibili"aţi de deficienţele respective !i fac progrese evidente în corectarea acestora. sunt1 d p b. u n. Caracteristic pentru această etapă confu"ia fără regulă. logice fără gre!eli semnificative. componentele lui fonematice. precum !i cuprinderea acestor elemente în cuvinte scurte mono !i bisilabice. ceea ce înseamnă că perceperea se reali"ea"ă mai facil dec(t transpunerea într un anumit timp sau spaţiu. Cele mai frecvente confu"ii sunt cele de tipul1 f v. m. !rima etap" se caracteri"ea"ă prin însu!irea. efectuarea unor compuneri coerente. ceea ce face să crească posibilitatea de a reda cele citite. dar cu posibilităţi limitate în ceea ce prive!te compunerea !i lectura unui text cu cuvinte mai puţin cunoscute. c g. chiar din clasa :. b p. !i a fonemelor corespun"ătoare acestor grafeme. t ţ !i invers. 0 doua etap" începe odată cu reali"area unor progrese în direcţia stabilirii legăturii dintre foneme !i respectivele grafeme !i litere. În opo"iţie asemănătoare se află !i m n. în opo"iţie principală surd sonor. stabilindu se totodată. a ă. optice !i ca sens. Inii speciali!ti sublinia"ă necesitatea începerii corectării dislexiei !i disgrafiei c(t mai timpuriu. n. )e linia educării !colarilor dislexici !i disgrafici în a învăţa citit scrisul se pot distinge trei etape principale1 ). Această etapă se încheie cu formarea capacităţii elevului de a citi !i scrie corect propo"iţii !i fra"e de o complexitate mai redusă. 0 treia etap" se caracteri"ea"ă prin eliminarea gre!elilor !i apariţia posibilităţii de a parcurge !i de a înţelege texte complexe. c. u. s !. i. înt(mplătoare. t. $ste semnificativă v(rsta la care se începe activitatea de corectare. d. 5ot pe principiul asemănării acustice. o. pentru a preveni formarea !i de"voltarea unor deprinderi gre!ite. de către elevi. m n. d t. Confu"iile cele mai frecvente se manifestă în timpul transcrierii grafemului sau al denumirii literei pe ba"a indicării unui anumit fonem. . negative în însu!irea citit scrisului. s ". -.

#eprinderile lexico grafice formate trebuie supuse unui antrenament continuu. 3< . pentru de"voltarea lor !i pentru scutirea subiectului de un efort traumati"ant.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful