You are on page 1of 2

Bucureti 31 Oct.

[1]879 Draga i dulcea mea amic, De cnd ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea ci i linitea i sntatea mea. Dureri reumatice am nceput a simi n picioare, nsoite ca totdeauna de dese bti de inim. Nu este, nu poate fi mai mare deosebire dect ntre mine acum dou sptmni i ntre mine astzi. De unde eram cu tine, fericit i mulumit, acum sunt singur, nemulumit, ru dispus prin singurtate i boal, obosit de via. Veronic, drag Veronic, cnd nu m-ei mai iubi, s tii c mor. Ii scriu trziu pentru c abia alaltieri m-am mutat. Adaug pe lng asta, c abia n ziua de Sf. Dumitru am gsit cas, c-am trebuit s-mi mut lucrurile din dou locuri, c pe lng aceasta s-a mutat i redacia i tipografia, apoi c am zilnic de lucru pe lng tribulaiunile mele personale i vei nelege de ce am preferat a nu -i scrie, dect a-i scrie n fug. Cnd gndesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi i nu mai gsesc cuvinte s-i spun ceea ce de-o mie de ori i-am spus: c te iubesc. Aceast unic gndire, care e izvorul fericirii i a lacrimilor mele, aceast unic simire care m leag de pmnt e totodat i izvorul ngrijirilor mele. Veronic drag, au n-am fost noi prea fericii ntr-o lume, n care fericirea nu poate exista? Este n lume asta destul loc pentru atta iubire ct o avem? Nu este amorul nostru o anomalie n ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cat sa fim pedepsii? Se potrivete amorul i suferinele noastre cu o lume n care bassea, invidia, rutatea domnesc peste tot i pururea? i cnd gndesc c n viaa mea compus din suferine fizice i rele morale ca o excepie tu mi -ai dat zile aurite, pot crede n dinuirea acestei excepii? Dulce i drag Veronic, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine s nu fi aruncat o umbr n viaa ta senin, n sufletul tu plin de veselie prect e plin de un ginga i nesfrit amor. Iubete -m i iartmi pcatele, cci tu eti Dumnezeul la care m nchin. Deacuma-i voi scrie mai des, dei srmanele foi sunt departe de-a plti o singur mbriare a ta dulcea mea copil. Am srutat cel puin aceast foaie care va intra n minile tale cele mici, de la care ateapt toat fericirea

al tu Eminescu

Domnul Eminescu, Nu sunt in stare s-mi msor nenorocirea pe care mi-a pricinuit-o cunostina si relaiunea D-tale, rusinea, despreul oamenilor, (rand sters), desperarea, toate, toate m-au cuprins astfel incat nici nu stiu pe ce lume m aflu. Pe D-ta s te calific regret c esti sub orice critic dac prin o fericita intamplare ai perde inteligena care o ai, te las s judeci la ce valoare ar fi redus persoana D-tale. D-le Eminescu, s nu i se par amar scrisoarea mea, e departe de-a reflecta ura, regretul, mustrarea de cuget, groaza de care m simt cuprins, numai cand gandesc, la sumedeniile de minciuni pe care ai avut curajul a mi le debita, la iezuitica ipocrizie, la inteniunea bine meditat si bine premeditat cu care m-ai fcut (abuzand de increderea mea) s devin o groaz pentru toat lumea, cci m-ai fcut ca fr rusine s afisez relatia mea cu D-ta si multe alte pe care de mai ai puin constiin trebuie s te ingrozesti cand ii vei aduce aminte de ele, si care ii mai repet nu le-ai fcut decat cu scopul s-i bai joc de mine si din cat eram de nenorocit s m faci astfel incat s-mi vie nebuneal. D-le Eminescu, n-as voi sa-ti rapesc asa mult timp cu scrisoarea mea, insa trebuie sa-ti spun c o datorie de onoare, daca mai stii D-ta intelesul mcar al acestui cuvant, o datorie de onoare, zic, ii impun si ce e mai mult eu o reclam: este s-mi inapoieti toate scrisorile mele dimpreun cu fotografia mea, si eu la rndul meu v voi inapoia tot bagajul D-Voastr de scrisori care nu cuprinde dect minciuni pe care ai talentul de-a le scrie in mod foarte frumos. D-le Eminescu, inca de la sfarsitul lui Dechembrie am inteles si planul, si tactica si purtarea care ai tinut-o fa cu mine, pentru ca s obii rezultatul pe care astzi desi trziu totusi i-l trimit. Nu am nevoie s te declar liber de orice angajament fa cu mine, cci tu ai fost si atunci si esti si acum, vorbele acele au zburat, si s nu crezi c m voi acaa ca scaiul de D-ta si imi pare ru c m-ai mpins cu purtarea D-tale pn la atta nct s-i spun c: fie Princes sau proletar, -o jur c nu voi invidia fericirea pe care o vei pricinui nici unei femei! Rmi dar cum ai fost si in trecut si continu tot cu att succes fizic si moral viata de holtei de pn acum, si s-i dispar din cap acel nour care-i ingreuia mintea si-i incurca intructva deprinderile de mai-nainte. D-le Eminescu, nici un cuvnt n-ai la adresa mea, eu am fost att de sincer cu D-ta nct nici un cuvant al meu n-a fost minciun. Zdrobit de amar si de desperare nc odata te mai rog s-mi trimii in plic toate scrisorile mele, eu imediat la rndul meu le voi trimite pe-ale dumitale. V.Micle 19/20 Februarie [1881] Iasi