You are on page 1of 3

Melancolie

Prea c printre nouri s-a fost deschis o poart, Prin care trece alb regina nopii moart. O, dormi, o, dormi n pace printre fclii o mie i n mormnt albastru i-n pnze argintie, n mausoleu-i mndru, al cerurilor arc, u adorat i dulce al nopilor monarc! "ogat n ntinderi st lumea-n promoroac, #e sate i cmpie c-un luciu $l mbrac% &zduhul scnteiaz i ca unse cu $ar 'ucesc zidiri, ruine pe cmpul solitar. i intirimul singur cu strmbe cruci $egheaz, O cucu$aie sur pe una se aeaz, #lopotnia trosnete, n stlpi izbete toaca, i str$eziul demon prin aer cnd s treac, (tinge-ncet arama cu zimii-aripei sale )e-auzi din ea un $aier, un aiurit de *ale. "iserica-n ruin +t cu$ioas, trist, pustie i btrn, i prin fereste sparte, prin ui iuie $ntul +e pare c $r*ete i c-i auzi cu$ntul ,untrul ei pe stlpii-i, prei, iconostas, (bia conture triste i umbre au rmas% )rept preot toarce-un greier un gnd fin i obscur, )rept dascl toac cariul sub n$echitul mur. ....................................................................... #redina zugr$ete icoanele-n biserici i-n sufletu-mi pusese po$etile-i feerici, )ar de-ale $ieii $aluri, de al furtunii pas (bia conture triste i umbre-au mai rmas. n $an mai caut lumea-mi n obositul creier, #ci rguit, tomnatec, $r*ete trist un greier% Pe inima-mi pustie zadarnic mna-mi iu, -a bate ca i cariul ncet ntr-un sicriu. i cnd gndesc la $iaa-mi, mi pare c ea cur ncet repo$estit de o strin gur, #a i cnd n-ar fi $iaa-mi, ca i cnd n-a fi fost. #ine-i acel ce-mi spune po$estea pe de rost )e-mi in la el urechea - i rd de cte-ascult #a de dureri strine.... Parc-am murit de mult.

Rugciunea unui dac


Pe cnd nu era moarte, nimic nemuritor, ,ici smburul luminii de $ia dttor, ,u era azi, nici mne, nici ieri, nici totdeuna, #ci unul erau toate i totul era una% Pe cnd pmntul, cerul, $zduhul, lumea toat -rau din rndul celor ce n-au fost niciodat, Pe-atunci erai u singur, nct m-ntreb n sine-mi (u cine-i zeul crui plecm a noastre inemi. -l singur zeu sttut-au nainte de-a fi zeii i din noian de ape puteri au dat scnteii, -l zeilor d suflet i lumii fericire, -l este-al omenimei is$or de mntuire +us inimile $oastre! #ntare aducei-i, -l este moartea morii i n$ierea $ieii! i el mi dete ochii s $d lumina zilei, i inima-mi mplut-au cu farmecele milei, n $uietul de $nturi auzit-am a lui mers i-n glas purtat de cntec simii duiosu-i $iers, i tot pe lng-acestea ceresc nc-un adaos +-ngduie intrarea-mi n $ecinicul repaos! + blesteme pe-oricine de mine-o a$ea mil, + binecu$nteze pe cel ce m mpil, +-asculte orice gur, ce-ar $rea ca s m rd, Puteri s puie-n braul ce-ar sta s m ucid, -acela dintre oameni de$in cel nti #e mi-a rpi chiar piatra ce-oi pune-o cpti. /onit de toat lumea prin anii mei s trec, Pn0 ce-oi simi c ochiu-mi de lacrime e sec, #-n orice om din lume un duman mi se nate, #-a*ung pe mine nsumi a nu m mai cunoate, # chinul i durerea simirea-mi a-mpietrit-o, # pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o #nd ura cea mai crud mi s-a prea amor... Poate-oi uita durerea-mi i $oi putea sa mor. +trin i fr0 de lege de $oi muri - atunce ,e$rednicu-mi cada$ru n uli l-arunce, -aceluia, Printe, s-i dai coroan scump, #e-o s amue cnii, ca inima-mi s-o rump, 1ar celui ce cu pietre m $a izbi n fa, ndur-te, stpne, i d-i pe $eci $ia! (stfel numai, Printe, eu pot s-i mulumesc # tu mi-ai dat n lume norocul s triesc. + cer a tale daruri, genunchi i frunte nu plec, +pre ur i blestemuri a $rea s te nduplec, + simt c de suflarea-i suflarea mea se curm i-n stingerea etern dispar fr de urm!

Melancolie
Poemul "Melancolie" apare la 1 septembrie 1876, in "Convorbiri literare", fiind "unul dintre cele mai bogate in substanta lirica si unul dintre cele mai miscatoare pe care le-a compus Eminescu" ( lain !uillermou"# $ub semnul astrului dominant al noptii, meditatia romantica eminesciana dobandeste cele mai mari profun%imi ale gandului si ale vi%iunii poetice# E cunoscuta invocatia lunii din "$crisoarea &", care desc'ide spatiul visarii si facilitea%a marile vi%iuni cosmogonice si apocaliptice asupra universului# (una este, in acest poem, "stapan-a noptii", cunoscatoare a marilor mistere ale lumii de la nasterea cosmosului, un depo%itar al memoriei remanente, obiect de atractie pentru poetul romantic prin forta sa magica de atractie# &n "Melancolie", intr-o vi%iune mai pesimista, luna apare intr-o iposta%a mai putin obisnuita, "moarta", semn al dereglarii mecanicii cosmice, cu urmari pustiitoare asupra lumii terestre si, in continuare, prin reverberatie lirica, asupra lumii interioare a poetului# Poe%ia are un incipit maiestuos, de o solemnitate funerara, intr-o atmosfera feerica, ce sugerea%a un ritual cosmic plin de grandoare) "Parea ca printre nouri s-a fost desc'is o poarta,* Prin care trece alba regina noptii moarta#" &nvocatia poetului ia aspect de litanie cosmica, situata, ca tonalitate, intre lamentatie si infiorare profunda in fata unei procesualitati marete) "+, dormi, o, dormi in pace printre faclii o mie* $i in mormant albastru si-n pan%e argintie,* in mausoleu-ti mandru, al cerurilor arc,* ,u adorat si dulce al noptilor monarc-" Cadenta solemna a versurilor, constructiile perifrastice, apo%itiile, vocativele si imperativele de%valuie o traire lirica intensa in fata unei imagini neobisnuite, cosmosul ca "mormant albastru", mausoleu, racla a intregii lumi, in care, in c'ip mitic, primul locatar este insusi "al noptilor monarc"# +glindit intr-un astfel de mormant cosmic, pamantul inregistrea%a, intr-o imagine lugubra, trecerea devastatoare a timpului) ".ogata in intinderi sta lumea-n promoroaca,* Ce sate si campie c-un luciu val imbraca/* 0a%du'ul scanteia%a si ca unse cu var* (ucesc %idiri, ruine pe campul solitar#" Ca tema cu predilectie romantica, ruinele intorc privirea spre timpurile trecute, atentia poetului %abovind asupra bisericii, simbol al spiritului etern, loc sacru, supus ele insusi destramarii si deri%iunii) "$i tintirimul singur cu strambe cruci veg'ea%a,* + cucuvaie sura pe una se asea%a,* Clopotnita trosneste, in stalpi i%beste toaca,* $i strave%iul demon prin aer cand sa treaca,* tinge-ncet arama cu %imtii-aripei sale,* 1e-au%i din ea un vaier, un aiurit de 2ale#" 1emonul ce patrunde in biserica in c'ip de profanare, instapanindu-se asupra locasului sfant, tre%este fortele primare ale naturii, ca du'uri ale noptii, care scot un %gomot sinistru) ".iserica-n ruina* $ta cuvioasa, trista, pustie si batrana,* $i prin ferestre sparte, prin usi tiuie vantul -* $e pare ca vra2este si ca-i au%i cuvantul -* 3auntrul ei pe stalpii-i, pareti, iconostas,* bia conture triste si umbre au ramas/* 1rept preot toarce-un greier un gand fin si obscur,* 1rept dascal toaca cariul sub invec'itul mur#" (umea maruntelor vietuitoare, ca martori ai degradarii lumii, se de%valuie prin aceasta privire in detaliu, c'iar in mie%ul lucrurilor, imaginea fiind apropiata cadru cu cadru, intr-o suita de substituenti cu valoare de simbol# Peste tot, in plan terestru, se observa urme ale crepusculului, ruinele trecutului, biserica aflata intr-o stare de degradare accentuata, devenita loc de refugiu pentru mici vietuitoare, cariul si greierele# .iserica este "trista, pustie si batrana", simbol al degradarii accentuate a lumii, al lipsei de insemnatate a %idirilor pamantesti in fata timpului neiertator# Peisa2ul de%olant al lumii in ruina se reverberea%a, prin meditatie trista, asupra sufletului poetului in partea a doua a fragmentului) "Credinta %ugraveste icoanele-n biserici-* $i-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici,* 1ar de-ale vietii valuri, de al furtunii pas* bia contururi triste si umbre-au mai ramas#" (umea, supusa degradarii inevitabile in fata timpului, isi pierde pentru ,poet identitatea, el repetand, in propria lume interioara, moartea peisa2ului din plan terestru si cosmic/ trupul insusi devine sicriu pentru un suflet instrainat) "&n van mai caut lumea-mi in obositul creier,* Caci ragusit, tomnatec, vra2este trist un greier)* Pe inima-mi pustie %adarnic mana-mi tiu,* Ea bate ca si cariul incet intr-un sicriu#* $i cand gandesc la viata-mi, imi pare ca ea cura* incet repovestita de o straina gura,* Ca si cand n-ar fi viata-mi, ca si cand n-as fi fost#* Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost* 1e-mi tin la el urec'ea - si rad de cateascult* Ca de dureri straine4### Parc-am murit de mult#" 0iata devine vis, "incet repovestita de o straina gura", calau%ita de puteri necunoscute, misterioase, de stranii premonitori ai evenimentelor destinului# titudinea refle5iva a poetului surprinde, in sens pesimist, un ciclu temporal in viata universului# Circularitatea eterna a anilor creea%a impresia de stante temporale, in care tot ce misca pe pamant, oameni sau insecte, se supun acelorasi sincope in curgerea vremii, cu efecte devastatoare# Peisa2ul campestru, cu biserica in ruina si cimitirul cu "strambe cruci", imagine - rasturnata a mausoleului cosmic al lunii, are semnificatii profunde in descrierea pustiului lasat in urma de %eul Cronos, a felului in care patina timpului se intipareste in formele materiale# $en%atia de privire dinspre viitor spre trecut releva acelasi efect asupra poetului) "Parca-am murit de mult#", viata despri%andu-se, din aceasta perspectiva, ca o entitate aparte, separata de a fiintei, ca o proiectie a unui caier atemporal cu dimensiuni multiple intr-un ca% particular de linearitate a vietii, cu inceput si inevitabil sfarsit#

,eme si motive ale poe%iei "Melancolie" ,ema selenismului potentator al magiei, al vremurilor de invocare a fortelor, inmaga%inate in lucrurile sacre, cum este ca%ul bisericii# (una nu mai este un astru olimpian/ ea isi refu%a rolul de martor al timpurilor trecute, pregatindu-se pentru apus# $pan%urata pe cer de milenii, se pregateste de somn, reiterand mitul biblic potrivit caruia 1umne%eu se odi'neste in a saptea %i# 1isparitia lunii sugerea%a o abolire a temporalismului greoi, pentru ca este asociata cu inregistrarea evenimentelor lumii, iar lipsa ei sugerea%a patriei de dincolo de lume, care pot reda, ca in ca%ul unei carti, aparentele trecutului si viitorului# in alte poe%ii, luna isi face disparitia in valurile marii) "Cum luna melancolica si palida dispare* in instelata mare-"# ici disparitia se regi%ea%a prin tragerea cortinei, "in mormant albastru"# Motivul ruinelor) biserica e5prima, in aparenta ei liniste, forte transcendente, modificand destinul poetului, desc'i%andu-i o alta perspectiva asupra evenimentelor# $imbolistica mirilor vietuitoare, repre%entate de greiere, de cariul care isi desavarseste incet opera distructiva, si de cucuvea, pa%nic al noptilor nesfarsite# !reierele are un rol aparte in structura generala a poe%iei, simbolistica acestei insecte fiind comple5a, relevata si in "1ictionarul de simboluri" al lui 6ean C'evalier si lain !'eerbrant) "!reierul care isi depune ouale sub pamant, care traieste in acest mediu si care apoi iese la suprafata pentru a se transforma in imago (forma definitiva a insectei devenita apta pentru reproducere", repre%enta pentru c'ine%i triplul simbol al vietii, mortii si invierii# Pre%enta sa in case era considerata a fi o promisiune de fericire# ceeasi credinta poate fi intalnita si in cadrul civili%atiilor mediteraneene# +riginalitatea c'ine%ilor ramane insa evidenta prin faptul ca acestia cresteau greieri cantatori, pe care ii tineau in niste mici colivii de aur sau in niste simple cutii# Ei mergeau c'iar pana la a organi%a lupte intre greieri#" Melancolia, stare de spirit dominanta, va%uta ca o modalitate de introspectie, de sondare a visului, a destinului# Melancolia, sentimentul romantic cel mai des intalnit, se e5plica prin faptul ca impresia generala este de timp trecut, de vreme ce incetea%a sa-si mai desfasoare caierul temporal, pentru ca se apropie de sfarsit# Poetul ii reconstituie partile pierdute dintr-un "off atemporal, privind din afara ceea ce se intampla, cu un oc'i neutru, fara a se interfera in aparenta generala a spatiului#

You might also like