P. 1
Originea Limbii Romane

Originea Limbii Romane

|Views: 63|Likes:
Published by Max
Originea Limbii Romane
Originea Limbii Romane

More info:

Published by: Max on Feb 24, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/15/2014

pdf

text

original

Originea limbii române ( latinitate şi dacism ) Limba română provine din latina vorbită în părţile de est ale Imperiului

Roman. Face parte, deci, din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi naţionale ( italiana, franceza, spaniola, portug eza, româna !, altele au rămas limbi regionale ( catalana în "pania, sarda în insula "ardinia, din Italia, dialectele retoromane în #lveţia ! sau au dispărut ( dalmata !. $n timp, limbile se modifică. %ând s&au acumulat multe modificări ( fonetice, gramaticale 'i le(icale !, astfel încât varianta de origine nouă nu mai e înţeleasă de vorbitori, se poate vorbi de o limbă nouă. )otu'i, transformările sunt un fenomen continuu 'i gradual, în care nu e u'or să fi(ăm praguri. $n genere, se consideră că procesul de constituire a limbilor romanice s&a înc eiat în secolul al I*&lea. +entru română, s&au propus mai multe date, formarea limbii române ar fi durat până în secolele -I . -II sau -III . I*. $ncepând din secolul al *&lea ( deoarece poporul român a fost încon/urat de popoare care vorbeau limbi din alte familii . slavă, mag iară, turcă & 'i având o confesiune . ortodo(ă . care nu utiliza latina în biserică !, vorbitorii de română nu au mai avut, pentru multă vreme, contact cu celelalte limbi romanice 'i au pierdut mai ales legătura cu reperul latinei culte. $n vreme ce franceza, italiana, spaniola etc. au preluat permanent cuvinte, structuri sintactice 'i modele stilistice din latina medievală, româna s&a dezvoltat în afara acestei influenţe. Recuperarea fondului cultural latin s&a produs masiv de abia în secolele al *-III&lea 'i al *I*&lea. $n 0alcani au rămas grupuri de populaţie romanizată, vorbind dialecte romanice provenind din 1româna comună2 . limba care circula ( la nord 'i la sud de 3unăre ! în secolele al -II&lea . al *&lea. "e consideră că româna are patru dialecte, dacoromâna ( cea pe care o desemnăm de obicei prin termenul de 1română2, vorbită la nord de 3unăre, pe un teritoriu care este, cu apro(imaţie, cel al României de astăzi !, aromâna ( vorbită în anumite zne din 4recia, 5acedonia, 6lbania 'i 0ulgaria !, meglenoromâna ( într&o zonă la nord de "alonic, împărţită între 4recia 'i 5acedonia ! 'i istroromâna ( în câteva localităţi din peninsula Istria, %roaţia !. %ele patru dialecte au trăsături gramaticale 'i le(icale asemănătoare, dar 'i destule diferenţe. 3ialectele din sudul 3unării au fost influenţate de contactul cu limbile greacă, macedoneană, croată, italiană, albaneză, bulgară, turcă. +entru varietăţile regionale ale dacoromânei se folose'te termenul subdialect ( muntenesc, moldvenesc, bănăţean, cri'ean, maramure'ean !. Elemente latine din structura limbii române, structura gramaticală 'i vocabularul de bază. $n structura gramaticală româna conservă din latină clasele de declinare ale substantivului, pronumele personal, tipurile de ad/ective, numeralele de la 7 la 78, clasele de con/ugare ale verbelor, cele mai multe moduri 'i timpuri, principalele con/uncţii 'i prepoziţii. $n vocabular sunt de origine latină cuvinte care denumesc noţiuni, obiecte, acţiuni, însu'iri fundamentale ( relaţii de rudenie, părţi ale corpului uman, elemente naturale, plasarea în timp 'i spaţiu etc. ! 'i care sunt frecvente în vorbire. Elemente de substrat, dezvoltate în condiţii diferite, limbile romanice au suferit influenţa substratului ( limba vorbită de populaţiile cucerite ! 'i a altor limbi cu care populaţia cucerită a venit în contact în cursul secolelor. $n cazul limbii române, substratul îl constituie limba daco . geţilor, din familia limbilor trace ( indoeuropeană !, din care nu s&au consemnat cuvinte în scris. +entru reconstituirea elementelor de substrat, s&a recurs la comparaţia cu albaneza ( e(emple de cuvinte de origine traco & dacă, abur, barză, brad, a se bucura, buză, căciulă, copac, moş, vatră, viezure !. Influenţele altor limbi asupra limbii române se împart în două categorii, & influenţe vechi . slavă, mag iară, greacă. & influenţe târzii . neogreacă, turcă. Influenţele vechi, latina dunăreană a primit o serie de influenţe din greacă, c iar anterioare formării limbii române9 ulterior, au intrat în română unele cuvinte din greaca medie ( bizantină !, în genere prin intermediar slav. # foarte probabil ca în fazele vec i limba română să fi primit unele influenţe germanice ( de la populaţiile migratoare!, dar acestea nu au putut fi clar dovedite. Cea mai puternică influenţă asupra limbii române este cea slavă . "&a e(ercitat pe cale populară . prin contacte cu populaţii slave, a'ezate din sec. al -II&lea în estul #uropei 'i convieţuind cu populaţia romanizată & , dar 'i pe cale cultă, prin slavonă, care era limba bisericească 'i a cancelariei în ţările române. :nele dintre împrumuturile slave populare au devenit cuvinte din fondul principal, esenţiale până astăzi . ceas, dragoste, a iubi, muncă, prieten, prost, a sfârşi, a trăi, vorbă. $mprumuturile culte din slavonă au avut în genere o circulaţie mai limitată ( în administraţie 'i în biserică !, de aceea au fost înlocuite de împrumuturi ( mai ales latino . romanice !. %ele mai multe s&au păstrat în stilul bisericesc, predominant conservator, unde au căpătat ulterior 'i valoare de mărci distinctive ale limba/ului bisericii ortodo(e faţă de cele ale altor biserici cre'tine.

datorită relaţiilor cu Imperiul 0izantin. $n Bara Românească 'i în 5oldova. Le(icul turcesc. slavona. stol. apar autori care scriu cu intenţie estetic ( în fraze lungi. catarg. prin elemente grece'ti culte. cu inversiuni 'i construcţii simetrice !. în limba română pătrund cele mai multe împrumuturi din turcă ( limba puterii politice e(terne. # foarte posibil să se fi scris române'te 'i înainte. 6ceste surse au determinat o sporire a componentei latino . vocabularul limbii române se modernizează prin împrumuturi masive din limbile romanice ( în primul rând din franceză. %el mai vec i te(t românesc cu datare certă este o scrisoare de la 7D=7. dar mai ales prin tipărituri. păstrată în inscripţii 'i documente. limba literară. la sfârşitul secolului al XVIII-lea. c iar dacă a preluat elemente 'i din celelalte graiuri. Roman 0lândul etc. #le au fost descoperite în sec. a lui Eeac'u din %âmpulung. în secolul al *-II&lea. mai îngri/ită. în otărâri domne'ti. în secolele al *III&lea . anumite structuri lingvistice deveneau modele de e(primare în română. $n te(tele epocii. 6lţii dezvoltă un stil narativ mai apropiat de vorbirea curentă 'i. $n unele dintre aceste te(te apar cuvinte române'ti ( nume de familie. devenită parte a regatului mag iar. Influenţele târzii. zale ! sau mai târziu. în vreme ce te(tele originale sunt mai accesibile 'i se apropie mai mult de limba de astăzi !. din secolul al *II&lea . în 5oldova 'i Bara Românească. livadă !.coala 6rdeleană. scrisori 'i documente manuscrise !. 3upă perioada de tranziţie reprezentată de . dafin. mai greoaie. totu'i. de ceremoniile 'i divertismentele curţii. în 7<@8 în 5untenia 'i în 7<@= în 5oldova !. tinzând să devină unitară. mai întâi de %oresi la 0ra'ov. hârtie. toponime . 6ceasta este perioada în care se poate vorbi despre formarea unei con'tiinţe retorice 'i literare. mai accesibil cititorului de azi. de obicei. %uvintele grece'ti pătrund direct ( arvună. 0ălaur vel logofăt. limba de cultură . pan 6rbure. $n )ransilvania. Psaltirea Scheiană. Le distinge o particularitate fonetică. ca 'i prin cuvinte latino&romanice. din 5aramure'. a cărei dominaţie s&a accentuat ! 'i din neogreacă ( limba domnitorilor fanarioţi 'i a curţii lor !. 6cestea nu au putut fi datate 'i localizate cu mare certitudine ( după părerea celor mai mulţi filologi ar proveni. traducerile sunt. păstrate în manuscris. în câteva etape ( în 7<=< Ion >eliade Rădulescu simplifică sistemul scrierii c irilice într&o variantă care se adapta pronunţării române'ti9 între 7<?@ 'i 7<AA s&au creat alfabete de tranziţie în care literele latine înlocuiau treptat caracterele c irilice9 documentele oficiale din timpul domnieie lui 6le(andru Ioan %uza instituie prin lege folosirea alfabetului latin. Limba serviciului religios ortodo( era însă tot slavona. oraş. catolic. acte /uridice. 3upă unii cercetători. dar te(tele nu s&au păstrat. porecle. caracterizată prin unificare 'i modernizare. "e consideră că limba română literară. scrisori. manuscrise sau tipărite ! 'i cele originale ( acte. gând. de unde 'i denumirea de 1te(te maramure'ene2 !. prin intermediul limbii slave ( busuioc. mătase. în ciuda particularităţilor regionale. triastă. cronici. pentru că sunt influenţate de originalul străin. !. latina ( medievală !. a cancelariei 'i a bisericii . !. rotacismul ( transformarea lui n intervocalic în r & mână ! mâră !. dar 'i din italiană ! 'i din latină. Psaltirea Hurmuzachi. +rin te(tele scrise. fenomen care a fost numit 1relatinizare2. în secolul al XVIII-lea. 5ănăstirea 3ealu !. #ste importantă diferenţa dintre te(tele traduse ( scrieri religioase. fel etc. $ntre influenţele perioadei moderne se numără 'i germana ( mai ales în )ransilvania ! 'i rusa ( la sfâr'itul secolului al *-III&lea 'i la începutul secolului al *I*&lea. de alţi tipografi în Bara Românească ( la 4ovora. a fost. 1reromanizare2 sau 1occidentalizare romanică2. +restigiul variantei regionale muntene'ti a fost asigurat mai ales de cărţile biserice'ti tipărite . Psaltirea Voroneţeană. 3in secolul al *-I&lea s&au păstrat destul de puţine te(te române'ti. ar fi fost redactate înainte de 7D=7. începe epoca modernă din istoria limbii române. Influenţa greacă vec e se e(ercită asupra limbii române în secolele al -II&lea 'i al -III&lea. are la bază graiul ( subdialectul ! muntenesc. limba de cultură a fost . din secolul al *I-&lea ( cel mai vec i act păstrat datează din 7?CA !. n secolul al XIX-lea. . corabie. se realizează o primă modernizare a vocabularului. care stau la baza unei terminologii filozofice 'i 'tiinţifice internaţionale. care marc ează epoca 'i care nu se va păstra decât în mică măsură în secolele ulterioare este cel legat de administraţie. crin. al *I*&lea 'i au fost numite ( după loc sau după proprietar ! Codicele Voroneţean. folosită în scris în te(te religioase. s&a constituit treptat varianta cultă a limbii române. 6lfabetul c irilic este înlocuit cu alfabetul latin. flamură. de aceea sunt numte 'i te(te rotacizante. dar cuprind cuvinte din le(icul fundamental . câteva traduceri de te(te religioase. "&au păstrat te(te redactate în slavonă pe teritoriul românesc. apoi. +rin manuscrisele copiate 'i recopiate. până în secolul al *II&lea. romanice a limbii . comoară.$mprumuturile din mag iară nu sunt foarte numeroase. %âmpulung. complicate. al *-&lea.

&ezumatul ♣ limba română este o limbă de origine latină. în secolele ulterioare. care vor continua. dar au mai fost descoperite. nu au fost foarte aprinse. $n aceea'i perioadă. )e(tele cronicarilor. "criitorii au supus adesea limba unor evaluări subiective 'i estetice. al *-III&lea se pune problema modernizării limbii prin împrumuturi. sunt puncte de pornire pentru dezvoltarea ulterioară atât a stilului e(punerii 'i argumentării. manipularea politică a ideilor lingvistice s&a manifestat constant. $n secolul al *-II&lea apar. traducerile cărţilor religioase 'i crearea de te(te cu caracter normativ ( pravilele din 5oldova 'i 5untenia ! contribuie semnificativ la formarea limbii române literare unitare9 ♣ "crierile istoriografice ( 4rigore :rec e. în scrierile istoriografice ( 4rigore :rec e. greacă . "e manifestă diverse curente puriste . italiană. prin cronicarul 4rigore :rec e 'i prin continuatorul lui. despre care se crede că pot fi datate anterior anului 7D=79 ♣ )ipăriturile lui %oresi. 7@A@.coala 6rdeleană !. Carte românească de învăţătură sau Pravila lui Vasile u!u. dacice. latinitatea limbii devine argument de afirmare a identităţii naţionale ( . 5iron %ostin !. punându&se bazele limba/ului /uridic românesc ( în 5oldova. scrisoarea lui Eeac'u din %âmpulung. +resiunea sovietică din anii GD8 a pus accent pe rolul influenţei slave. iar această afirmaţie poate fi susţinută cu argumente le(icale. au loc dispute asupra modernizării limbii 'i asupra neologismelor. 7@D= !. "ndre!tarea le#ii sau Pravila lui $atei %asarab. $n )ransilvania. 3isputele dialectale .$n sec. de obicei. mai bine de o sută de ani. din care s&au păstrat foarte puţini termeni. de la cei care vor să elimine din limbă elementele slave populare. adaptarea ei la poezie. o tentă politic 'i socială în cazul )ransilvaniei ( . 'i cu argumente despre unitatea ei ( aceea'i limbă e vorbită în ţări diferite !. franceză. G<8 a făcut să se acorde atenţie fie componentei latine. Revenirea naţionalistă a regimului din anii G@8 . 5iron %ostin. care au circulat în numeroase copii manuscrise. care se combină. pentru acceptarea sau respingerea unor forme regionale din limba literară . în 5untenia . 5iron %ostin ! au o contribuţie esenţială atât în cadrul procesului de cultivare a limbii. de e(emplu.coala 6rdeleană !9 . pentru a le înlocui cu termeni latini 'i romanici. mag iară. în a doua /umătate a secolului al *-III&lea. ♣ $n 7D=7 este datat primul te(t redactat în limba română. germană. în afara celor religioase. $n secolul al *I*&lea. un criteriu de apreciere a limbii era. influenţele vec i . fie celei traco . polemicile istorice 'i politice cu :ngaria au determinat dezvoltarea e(cesivă a argumentelor lingvistice ale continuităţii. 1te(tele rotacizante2. cazurile celebre ( %reangă ! fiind trecute în categoria e(ponenţilor limbii populare. al *-II&lea se diversifică domeniile de folosire în scris a limbii române. morfologice 'i sintactice9 ♣ substratul limbii române este reprezentat de limba daco&geţilor. $n secolul al *I*&lea. $n prefeţele unor traduceri din secolele al *-II&lea . primele observaţii despre latinitatea limbii române. 'i influenţele târzii . mai ales între 7FAD 'i 7F<F. $n aceea'i perioadă se plasează începuturile istoriografiei în limba română. turcă. +rincipala confruntare este între adepţii ortografiei fonetice ( care cer o corespondenţă cât mai riguroasă 'i mai simplă între scriere 'i pronunţare ! 'i cei ai ortografiei etimologizante ( impunând ca scrierea să reflecte în primul rând originea cuvintelor !. Eevoilor mai largi de lectură ale unui public ( nu foarte numeros ! 'tiutor de carte le răspundeau mai ales cărţile populare. 6cum sunt tipărite importante coduri de legi. $n secolul al **&lea. al *I*&lea. cu intermitenţe. mai ales pentru că nu e(istă documente scrise 'i inscripţii din această perioadă9 ♣ influenţele care s&au e(ercitata asupra substratului se împart în două categorii principale. în sec. trecerea oficială la alfabetul latin dă na'tere unor dispute aprinse în privinţa ortografiei. a scrisorilor 'i actelor. recomandând revalorificarea fondului ar aic 'i popular. minimalizând elementul latin. la Ion >eliade Rădulescu 'i -asile 6lecsandri. cât 'i a prozei narative. Literatura dialectală a rămas un fenomen periferic 'i anecdotic. ideea dominantă fiind aceea a unităţii limbii. Latinitatea a fost un subiect de polemică cu implicaţii politice. cât 'i în procesul de creare a unor baze ale literaturii naţionale9 ♣ $n scrierile cronicarilor apare pentru prima oară preocuparea pentru argumentarea latinităţii limbii 'i a poporului român. din slavonă. care va dobândi. din neogreacă. până la cei care nu acceptă împrumuturile moderne. apărând noi tipuri de te(te. $n acela'i timp.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->