FETITA CIOPLITORULUI DE STELE

Se spune ca departe, incit si gindului ii era greu sa ajunga pina acolo, traia un cioplitor de stele. Numele lui era AIN. Lui i se daruise la nastere un ar !ara de seaman" sa ciopleasca ca nimeni altul.Si, pentru ca miinile lui ii erau atit de maiestre s# a otarit ca el sa ciopleasca stele. De mii de ani, Ain cioplea si faurea stele asa cum su!letul ii soptea si, tot ce miinile atin$eau, era neasemuit. Iar stelele nu erau !acute nici din marmura, nici din pietrele pretioase cunoscute pe pamint. Stelele erau cioplite de Ain din Lumina. Cerul de%enea pe &i ce trece tot mai !rumos # asemeni unei $radini in!lorite. Fiecare stea cioplita de Ain a%ea un sunet. 'olta Cerului de%enise o sim!onie di%ina si !iecare stea a%ea par!umul ei. Asa ca cine se plim(a pe cararile Cerului, de%enea pe nesimtite mai (un, mai iu(itor si mai drept, pentru ca !rumusetea # care il incon)ura din toate partile # ii transforma inima. Ain isi avea atelierul pe o stea care stralucea ca o nestemata si al carui i&%or se a!la in mina Creatorului. Fiecare &i care trecea era o (ucurie pentru el, pentru ca in fiecare zi miinile lui modelau Lumina, dindu-i forma unei stele. Dar veni o zi in care miinile lui nu mai cioplira nimic si Ain se simti trist si sin$ur. Ii lipsea ce%a* De$ea(a incercara stelele sa#l incinte. Ain ii pri%ea pe toti cu iubire, dar oc ii ii erau tot mai tristi, iar miinile ii erau neputincioase. Intr#o noapte, a !ost tre&it de o melodie cum nu mai au&ise. Isi duse mina la piept, unde simtea o arsura si#si dadu seama ca inima ii era cea care murmura melodia aceea nemaiau&ita. O caldura nedefinita se zbatea in adincul fiintei sale. Nelinistit, lua dalta si se apuca de lucru. Alese cu atentie Lumina cea mai stra%e&ie si incepu sa ciopleasca o stea. Dar lucrul nu#l multumea. Nu reusea sa !aca ce su!letul lui tin)ea. Simti ca inima il doare atit de tare, incit isi duse miinile acolo, incercind sa#si aline durerea. Causul palmelor i se umplu de o Lumina mai scinteietoare decit roua soarelui. Ain se tre&i ca tine in mina o (ucatica din inima lui. +iinile se $ra(ira sa ciopleasca Lumina aceea vie, tulburatoare. Dar, ciudat In loc sa ciopleasca o stea, asa cum le in%atase Ain, miinile cioplira o !ata, cu oc ii mi$dalati si parul numai inele, O !ata

cum numai dorul inimii lui putea naste. Ain o privea tulburat si oc!ii i se umplura de lacrimi cind o simti %ie. Era !acuta din su!letul lui, Si un cer in!lori in el cind ii au&i $lasul. - E (ine aici la tine, - -ei ramine cu mine* - Desi$ur, doar sint o parte din tine si dorul tau m#a c!emat Dar, pentru inceput trebuie sa-mi dai un nume. - Un nume* O sa#ti spun A+ENA, - Amena, Spuse ea, luindu#l de mina. De acum %om !i mereu impreuna, otari ea. Din clipa aceea, pentru Ain, %iata incepu sa cur$a ca un riu de munte. Fiecare &i care incepea de%enea un dans al &inelor. Nimic nu i se parea mai !rumos ca $lasul !etei, ca &im(etul ei. +er$eau peste tot impreuna, el in%atind#o potecile Cerului, unde puteau asculta mu&ica cerului si puteau sta de %or(a cu su!letele lor. # Pri%este, De ce curcu(eul are atitea culori* - Sint doar sapte, Amena. Si !iecare culoare e de !apt o poarta catre o alta lume. Pentru cite%a clipe raminea tacua, adincindu# se in pri%irea lui nes!irsita. De unde sa stie ea ca !iecare culoare a curcubeului era un alt uni%ers, care la rindul lui era o treapta care te aducea mai aproape de Lumina Luminilor, dupa care oricare su!let era insetat* Ain era !ericit, iar lucrul miinilor sale se desa%irsea pe masura ne$raitei sale !ericiri. Impreuna au mers si in .radina In$erilor, unde aleile erau pa%ate cu pietre pretioase, care mai de care mai sclipitoare. Toti in$erii %enisera sa o %ada si sa se (ucure de &im(etul ei. C iar In$erul 'lindetii i#a daruit un mu$ure de !loare, iar In$erul Frumusetii i#a sarutat oc ii sa#i straluceasca mereu. Si, pina la urma, in$erii ii tesura o roc ie din !ir de stea, cum nu se mai %a&use niciodata. Amena mai in%ata sa impleteasca prima ei coroana din !lori celeste. Iar ca (ucuria sa#i !ie deplina, ingerii o lasara sa !aca doua (ratari din cele mai !rumoase !lori" una si#o puse pe mina ei, iar cealalta o prinse pe mina cioplitorului. - Acum nu o sa ne pierdem niciodata. 'ratarile noastre surori au sa ne tina mereu impreuna Ain zimbise, imbratisind-o" cum s-ar putea pierde, cind nu se desparteau niciodata* Pina noaptea tir&iu, Amena ii povesti tot

ce %or(ise cu in$erii, tot ce o in%atasera si ii aratasera. - In$erii stiu atit de multe, +#au in%atat !rumusetea din orice lucru. #-au suit in virful pomului cu fructe de aur si am putut vedea cele doua poteci de taina" poteca binelui si poteca raului. Acum stiu sa le deosebesc Iar Ingerul $evinovatiei mi-a spus... # Ce ti#a spus, Amena* Dar ea adormise ostenita de atitea intimplari. %rivirea ii aluneca pe bratara impletita din flori celeste. Ar putea-o pierde %reodata* O sin$ura prime)die ar !i !ost .roapa Nea$ra, De !apt nimeni nu stia ce se putea intimpla daca te in$ itea $ura ei.Dar in mod si$ur ce%a inspaimintator, caci nici unul din cei care ca&usera acolo nu se mai intorsesera. Dar,de ceea ce se temea, se intimpla. Intr#una din &ile, pe cind !oinarea singura, prinsa de vraja norilor stralucitori, Amena nu lua seama ca se indepartase si ca era pe un drum pe care Ain nu o dusese niciodata. Si, tocmai cind se lasase prinsa de im(ratisarea norilor,calca c iar in %irte)ul ne$ru al &ropii, care o ing!iti intr-o clipa. 'uprinsa de bezna ce o purta tot mai adinc, Amena incerca sa ceara ajutor,stri$indu#l pe Ain, insa nimeni nu o putea auzi.Stri$a pina cind isi pierdu constiinta. Se tre&i intr#un loc ciudat, dar negrait de frumos. %O#(L '( O #I) SI ($A D) *)&I$) Amena ajunsese pe %amint, in +ara $egraita, despre care se auzise si in cerurile inalte, atit de frumoasa era Frumusetea ei nu putea fi cuprinsa in cuvinte, si mai avea o melodie a ei, un 'intec al Slavei, pe care cine il auzea o data nu il mai putea uita nicicind. Amena se ridica in picioare si nu apuca sa faca doi pasi,cind auzi doi vulturi" - %riviti, a cazut din stele -ino cu noi la Stinca Soimului,la adunarea *eginei Linga stinca se inalta un pom semet, in care se aflau o mie si una de regine, micute, cit sa le prinzi in palma, cu roc!ite fosnitoare si coronite scinteind de nestemate si avind fiecare in mina cite un sceptru de argint. In mijlocul lor statea #area *egina. 'u toti o priveau curiosi pe Amena, care le povestise tot ce i se intimplase de cind miinile lui Ain o cioplise din sufletul sau si pina cind cazuse in &roapa $eagra. Au !otarit sa ramina in +ara $egraita si sa invete legile #amei %amint ca sa poata fi acceptata in Imparatia Lupului Alb.

'aci Lupul Alb era singurul care putea desc!ide %oarta prin care fetita s-ar putea intoarce in lumea stelelor. Acolo, in mijlocul padurilor nesfirsite, alaturi de micile zine, Amena invata despre originea cereasca a sufletului, invata sa simta respiratia pietrei si sa-i pretuiasca truda ei de a creste. Dar, cel mai mult ii placea sa-l asculte pe *am, batrinul intelept, ce-o invata taina tamaduitoare a plantelor, a cuvintului, a focului. - %riveste, Amena, nu e/ista planta pe %amint care sa nu fi primit !arul tamaduirii. 'el care le cunoaste taina poate face mult bine. - 'uvintul poate cladi lumi si poate narui imparatii. )l este viata daca tisneste din inima Adevarului. De aceea pretuieste-l ca pe un dar sfint, pentru ca el sustine 'reatia. Iar Amena invata de la *am cum sa pastreze cuvintul in +acere pina se umple cu putere si apoi sa vindece sufletulcelui in suferinta si, vindecindu-se sufletul, trupul pe data se intareste. Seara tirziu, cind incepea dansul stelelor, Amena privea nesfirsirea boltii tulburata de dorul de cioplitor. Oare Ain o cauta . Atunci simtea mina lui *am mingiind-o, *am care veg!ea neobosit asupra ei. - *abdare Aici, pe %amint, fiecare trebuie sa invete sa astepte. 'indva drumul tau se va impleti din nou cu drumul lui Ain. 'alauza, nu uita, iti va fi intotdeauna I(0I*)A Amena mai avea un prieten de care rar se despartea" 0erbecul cu Lina de Aur din pestera lui *am, care vorbea cu glas omenesc si care avea darul de a vedea prin oglinda viitorului. De la el afla ca, in zilele de miine ale timpului, intr-un tinut insorit in care traieste un 'erb Instelat, il va intilni pe cioplitor.Si iata ca veni clipa despartirii. )ra noaptea sfinta, cind poporul astepta nasterea anului. Amena era insasi frumusetea, iar mintea sa inflorise asemenea unei flori celeste, udata de roua fara de asemuire a invataturilor primite. - ) noaptea de vraja a lumii, Amena - spuse #area *egina. Ai dreptul la indeplinirea unei dorinte. +e ascultam - As vrea sa ajung la Ain As vrea sa fim din nou impreuna, acolo unde se nasc stelele.Lasati-ma sa plec spre Imparatia Lupului Alb - 'redeam ca vei uita, ca vei ramine cu noi 'u totii te-am indragit Dar ai dreptate, Amena. 'um ar putea Iubirea sa uite inceputul ei. - -ino, se auzi glasul abia murmurat al Inteleptului *am. Si numai ce mina lui ii atinse umarul, ca se si trezira amindoi in interiorul pesterii vii, in fata unei oglinzi de clestar. - A sosit +impul Drumul spre Imparatia Lupului Alb se afla in fata ta. Oglinda este usa prin care vei intra in labirintul pesterii.

$imeni nu te va insoti in intunericul pesterii. Foloseste fiecare cuvint pe care ti l-am spus si, mai ales, nu te lasa cuprinsa de frica. Daca esti gata intra acum in oglinda din fata ta, gaseste 'alea si fii fericita +otul sta in puterea si credinta ta Amena, respirind adinc, pasi in clestarul straveziu al oglinzii si fu inconjurata de bezna. $imic care sa-i arate drumul. Incepu sa paseasca pipaind peretii cu miinile. De sute de ori fu nevoita sa se intoarca din cotloanele infundate. De sute de ori isi simti picioarele alunecindu-i in gol. 'iteodata avea impresia ca se misca in cerc. Se lupta cu disperarea, cu deznadejdea care-i ingrozea sufletul. Atunci il auzea pe *am" $u te lasa prada lor,altfel or sa-ti secatuiasca puterile. Fii mereu tu insati Fata se oprea, respira adinc si pornea mai departe. - Doamne 'it este de intuneric Intunericul este o alta forma a luminii, Amena, ii raspundea din amintire vocea blinda a lui *am. Lacrimi fierbinti spalara oc!ii Amenei. 'um sa transforma bezna in lumina. 'um. - 'auta Lumina in tine, Amena, nu in afara ta, daca vrei cu adevarat sa o vezi si sa nu o pierzi niciodata. Si atunci Amena se retrase in fiinta ei, asteptind miracolul regasirii luminii. *abdarea ii fu pusa la grea incercare. %area a fi pierduta definitiv in bezna. Se g!emui din ce in ce mai adinc in ea, fara gind, ostenita. Dar iata ca ceva tainic incepu a se desface in interiorul sufletului ei, trudindu-se sa iasa afara. Si munca era atit de zvircolitoare, iar acel ceva atit de frumos, incit pe obrajii fetei incepura sa curga lacrimi si, deodata vazu Lumina Lumina fusese mereu cu ea, dar oc!ii ei nu reusisera sa o vada pina acum. Intre ea si Lumina statuse spaima, descurajarea. Abia acum isi dadu seama Amena ca propria ei fiinta era purtatoarea de Lumina, pentru ca din aceasta Lumina fara seaman fusese facuta. Lumina dinlauntrul ei se revarsa in cascade vii, triumfatoare, alungind spaima si, odata cu ea, intunericul.Iar cel care isi vede Lumina zidita in propria inima nu poate fi infrint de nimic Si peretii labirintului se luminau, iar calea se desc!idea in fata ei fara obstacole. Strabatu pe rind sapte sali scinteind de podoabe. Si fiecare sala o impodobea pe Amena cu o noua minune, sporindu-i frumusetea si intelepciunea. A1I1OS, FI(L %AS+O*(L(I

In vremea aceasta Ain o cauta cu disperare pe Amena. Deznadejdea ii cuprinse inima. $imic parca nu mai avea rost in viata lui. 0ucuria care ii umpluse casa odata se stinse, asa cum lumina se stinge cind apune soarele. 'asa devenise pustie ca un cring fara pasari. 'eva in fiinta lui disparuse fara veste si el isi simtea sufletul golit de putere. - Ar putea vorbi cu (niversul, susotira doua stelute. - $umai el l-ar putea ajuta. Ain ridica oc!ii spre ele, in timp ce un licar de speranta se aprinse in inima lui. Si, fara sa stea pe ginduri, o lua la fuga catre %alatul de Foc al (niversului. $u se opri decit in fata lui. Acesta il privi cu bunatate si intelegere. - Stiu ce vint napraznic te-a purtat pina la mine,rosti abia soptit. Imi pare rau, dar fetita a cazut in &roapa $eagra. - Dumnezeule Am pierdut-o pentru totdeauna . - Ain, Amena nu a murit, ci doar a ajuns pe %amint. - %e %amint. Acolo unde se nasc sufletele ca sa invete Legea. - Da, cioplitorule. &roapa $eagra este o %oarta prin care trebuie sa treaca cei care vor sa creasca. Fiecare nastere este doar o treapta pe care o urca catre Lumina. - Si ea, Amena, a uitat totul, asemeni muritorilor. - $u, Ain Amena nu poate cunoaste uitarea pe care sufletele o capata doar in pintecele mamei pamintene. Atita doar ca ii va fi foarte greu, nespus de greu sa gaseasca drumul inapoi.S-ar putea sa rataceasca mii de ani. - Invata-ma cum sa ajung pe %amint +rebuie sa o gasesc pe Amena, cu orice pret - &reu lucru imi ceri. 'a sa ajungi pe %amint va trebui sa inveti sa te nasti si sa mori, sa inveti sa alegi intre realitate si iluzie, sa inveti cum sa treci printre doua porti ale nasterii si ale mortii, pentru ca altfel vei ramine pe tarimul umbrelor, asemeni multora. Dar, cel mai cumplit lucru, este uitarea. -a trebui sa uiti" sa uiti cine esti, de unde vii, sa uiti de ce ai coborit pe %amint. -ei uita lumea noastra, c!iar si pe Amena. %entru ca te nasti minat de dorinta vei uita Imparatia si va trebui sa ti-o reamintesti, singur, fara alt ajutor. Iar lucrul acesta este cel mai greu. $u vezi cit trudesc oamenii, cite vieti irosesc pina reusesc sa intrezareasca scinteia aprinsa in propria lor fiinta, unica realitate. Ai putea accepta toate acestea, Ain. - Da, pot Fara Amena viata mea nu-si mai are rostul. %e ea am cioplit-o din lumina sufletului meu. Dorul meu de ceva mai frumos decit Frumusetea insasi a adus-o la viata Ajuta-ma sa ma nasc pe

%amint -Fie, Ain )/ista o cale, dar la nasterea ta vei uita totul. -ei primi o saminta de trup pe care va trebui sa o cresti dupa legile vietii pamintene. -a trebui sa-ti reamintesti singur, cum sa respiri, cum sa mergi, cum sa te inalti. Daca te incumeti, platesti pretul. - %retul. 'are pret. Orice, cere-mi orice - Ain, trebuie sa-mi dai !arul tau de a ciopli ca nimeni altul - Darul dintii. Darul destinului. %rivirea lui Ain se adinci in abis cind !otari" daca acesta este pretul, ma invoiesc (niversul intinse mina dreapta spre el si o spirala argintie de lumina il cuprinse pe Ain, rotindu-se in jurul lui, luind cu ea darul de pret al flacaului. Ain simti ca se scufunda in bezna tuturor beznelor, dupa care uita totul. Soarta te-a nascut, %runc nemaivazut, Si te-a c!emat Si te-a imbaiat In izvor de munte 'u plete carunte, %runcule-nstelat Sa te faci barbat Si sa cresti la Soare +urma de mioare. Fii binecuvintat Ai primit Solia Sa ne aperi cintul Sa respecti 'uvintul $eamului de Soarta 'a sa-l treci prin %oarta #ingiiat de stele $esupus la rele, $eatins de tina, $eamului de lumina. %runcu-le astepta, +recura ani si ani, iar pruncul crestea, se facea tot mai frumos, mai puternic si mai intelept. &lasul ii era mingiietor ca o raza de soare, bratele lui faceau dreptate fara sa raneasca, iar oc!ii cind te priveau, se transformau in doua izvoare de iubire nesfirsita. 'iteodata insa, seara tirziu, flacaul devenea tacut, tacut ca stincile, tacut si trist.

Simtea un dor sfisietor, ca o arsura, o sete de ceva care nu-l putea numi. O neimplinire ii lacrima oc!ii, dar deslusit nu putea spune ce-i lipseste. Isi mingiia atunci bratara impletita din flori nemuritoare cu care se nascuse. Ar fi trebuit sa fie fericit, dar nu era. +inutul in care se nascuse Ain era tinutul 'erbului Instelat, tinut in care putea vedea dansind spiridusi si zine cind zorii se nasteau. Se spunea ca 'erbul pazea o Imparatie de taina in care nu putea intra oricine, caci acolo, povesteau batrinii, s-ar afla %oarta care duce la $emurire.%e cerb insa nu l-a vazut nimeni. 'indva, in vremuri aproape uitate,cind sufletele oamenilor erau ca bobul de roua, 'erbul se arata nemuritorilor. 'ei care l-au vazut, povestira ca frumusetea lui intrecea orice inc!ipuire O singura privire a 'erbului te putea face sa intelegi sensul vietii, putea opri roata +impului si putea sa-ti dezvaluie taina Adevarului. Intr-o zi, o intimplare ciudata il purta pe baiat pe niste locuri pe care nu le mai calcase niciodata. Intr-o noapte, pe cind facea de straja, un urs reusi sa fure o mioara. Flacaul se luase dupa urs si alerga dupa el pina rasari soarele. (rsul lasa mioara nevatamata si-l privea pe baiat rugator, parca cerindu-i ajutor. Atunci vazu ca totul in jur era scaldat in aburi de lumina albastra, iar iarba, florile si copacii aveau culori ciudate, fumurii. Il urma pe urs pina la o pestera, unde zacea pe un pat de ierburi uscate, un barbat cu barba carunta, care gemea incetisor. 0aiatul incepu sa-l maseze asa cum il invatasera batrinii, alungind boala din corpul barbatului. Apoi scoase de la briu un saculet cu ierburi de leac, din care facuse o fiertura aromata din care ii dadu sa bea. Se scursera citeva ore bune pina cind barbatul desc!ise oc!ii" trecuse primejdia focului. - Iti multumesc, flacaule Dar de unde esti. %e la mine rar urca cineva - Sint de jos, din -ale. Daca nu ma aducea ursul, nici eu n-as fi ajuns prin aceste locuri. - %utini oameni se incumeta sa urce la Stinca Dorului )u sint cioplitor de icoane. - (n cioplitor de icoane. - Da, nu ai vazut niciodata cum se ciopleste lemnul. -$u, si o amintire i se zbatea in suflet, ca o parere si il durea ca nu o poate aduce la lumina. #osu lua o bardita si o bucata de lemn. #iinile lui pareau ca vrajite, mingiiau cu dalta lemnul si, incetul cu incetul, lucrul se desavirsi. - 2ai, incearca Flacaul isi simtea palmele transpirind de emotie Dar, ce ciudat In

clipa in care incepu sa lucreze, i se paru ca isi aduce aminte. Doamne De ce nu poate da voalul la o parte, sa-si poata atinge taina ce-i plinge in suflet. #iinile i-o luara inainte. 'iopleau cu dibacie, cu maiestrie, de parca dintotdeauna numai asta facusera. 0atrinul il privea uluit. '!ipul daltuit de baiat parea coborit din ceruri, parea facuta din Lumina. - Icoana ta intrece orice frumusete, toate icoanele din %alatul 'erbului - Al 'erbului Instelat. L-ai vazut pe 'erb. - )u ii cioplesc icoanele cu care isi impodobeste %alatul. - Deci 'erbul e/ista. si oc!ii i se umezira. - 'um sa nu e/iste. Doar el este sufletul neamului Omenesc De vrei sa-l vezi iti voi arata unde obisnuieste sa vina. Daruieste-i icoana pe care ai cioplit-o si el iti va indeplini o dorinta. O sa poata sa vada 'erbul. O sa-i poata vorbi Il va putea ruga orice - 'ere-i %alosul Strabunilor auzi &lasul Inimii. %alosul -rajit Acela care il are, nu va putea fi invins. Flacaul lua in miini icoana si se lasa purtat de batrin spre locul unde va urma sa vina 'erbul. Deodata, aerul isi sc!imba culoarea. 'eva viu si luminos il umplea, !ranindu-l, in timp ce o pace infinita cuprinse totul, ca o imbratisare. $u dupa multa vreme aparu si 'erbul. )ra aidoma cum il visau batrinii pastori" mindru, cu coarne instelate. 'ind 'erbul il cerceta cu oc!ii, simti ca o putere fara margini il cuprinse si-i toarna tarie in trup. Fara sa rosteasca vreun cuvint, flacaul aseza la picioarele 'erbului icoana. - Iti multumesc, fiu al pastorului, pentru darul miinilor tale - #a cunosti. - +e stiu de cind ciopleai Lumina si mai de demult c!iar. Iti stiu ziua de miine si cele care vor urma. Ai dreptul la indeplinirea unei dorinte, orice vrei. 'ere-mi un singur lucru si acela va fi al tau. - Ai vrea sa-mi dai %alosul Strabunilor. - 0ine ai ales, al tau sa fie si nu uita" !arul de pret al %alosului, nu in tais sta ci in Iubire - si 'erbul disparu intr-o clipa. Daca la picioarele lui nu ar fi stralucit %alosul dorit ar fi putut spune ca totul nu a fost decit un vis frumos. -iata barbatului isi urma cursul stiut, dar cu singura deosebire ca acum cel mai mult ii placea sa ciopleasca icoane. Il mai incerca si acum dorul ascuns in inima, setea aceea de ceva nedeslusit, doar ca de la o vreme, i se parea ca alinarea ii este pe aproape. +ot inima care-l durea de dor ii soptea in taina ca ziua aceea nu-i departe. De la o vreme ii placea baiatului

sa-si poarte oile la Stinca Salamandrelor, unde obisnuiau sa vina sa se rasfete salamandrele stropite cu smaralde si topaz. Flacaului ii placea sa le asculte povestile adevarate din lumea lor cu zine si spiridusi. Si astfel afla ca, undeva, dincolo de -alea 'erbului Instelat, s-ar afla Imparatia Lupului Alb, imparatie a %acii si a Iubirii, in care cel care e vrednic sa intre cunoaste desavirsirea. Si tot acolo, povestise o salamandra aurie, ar fi venit din stele o fata frumoasa ca un cintec, pe care Lupul o invata Legea, Legea care te face liber si nemuritor. 'ind auzise despre fata inima ii tresarise tulburata si, de atunci, dorinta de-a vedea macar o clipa fata, ii rapi linistea noptilor. I#%A*A+IA L(%(L(I AL0 Stinca pe care se afla Amena domina piscurile din jur. 'ita deosebire intre +ara #arii *egine si aceste locuri Doar munti, munti nesupusi decit departarilor. Simteai, respirind aerul lor, cum devii o parte a maretiei lor, ca acolo iti sint radacinile si ca poti sorbi liber din izvorul vietii. Amena privea cu nesat umplindu-si sufletul cu ceva pe care nu-l putea defini, dar care era mai presus de frumusete si forta. In fata ei statea, privind-o cu blindete, un Lup cu blana alba, stralucitoare" - 0ine-ai venit la noi, Amena -ulturii, soli ai #arii *egine, mi-au povestit despre tine si dorul tau. Asculta cu atentie, Amena +ara aceasta s-a nascut din impreunarea Luminii cu %amintul. Oamenii sint pastratorii tainelor lumii, ursitorii semintiilor care alcatuiesc omenirea, ei se nasc 'alauze si stiu sa poarte sufletele insetate catre Fintina cu Apa -ie, ei stiu sa umble pe %oteca Fulgerului, asa cum mergi pe oricare poteca de munte. Din trupul acestei tari s-a nascut izvorul alb si luminos al Iubirii, cu care este alaptat intreg neamul omenesc. Si este Leaganul %amintului pentru ca este de-a pururi nascatoare de pace, de frumusete, de bucurie. 'a sa fii acceptata va trebui sa te joci cu tainele acestui %amint si sa-l convingi pe 'erb sati dea '!eile 'urcubeului.Iar cind va veni timpul, eu insumi iti voi desc!ide drumul catre stele. - '!eile 'urcubeului ai spus. '!eile celor sapte Imparatii. - Da, Amena. Stiai despre ele. - De la Ain, de la cel care m-a cioplit din cintecul inimii lui. - Ai sa-l gasesti pe cioplitorul de stele asa cum izvorul nu poate fi despartit de apa pe care-o daruie lumii, tot asa nu pot fi despartiti cei care se iubesc. Dar, pentru inceput ai sa stai la #oara +impului,

acolo unde se macina clipele ca niste boabe de griu. Si fata ucenici la 0atrinul #orar, invatind cum sa foloseasca saminta timpului, ca aceasta sa dea rod bogat, sa adune orele intr-o singura respiratie si sa teasa din ele vesmintele eternitatii, sa incremeneasca clipa si sa supuna zvicnirea timpului fara sa sc!imbe armonia lumii. Legea acelui loc ii da dreptul celui sirguincios la indeplinirea unei dorinte si, cind sosi clipa sa plece de la moara, Lupul o invata pe Amena sa ceara Scutul Fermecat, care te apara de du!uri, de amagiri, de bezne necunoscute. #orarul se bucura de alegerea fetei, dar pentru aceasta trebuia sa-l ia singura. Scutul era pazit de cei doi colti de piatra care sprijina cerul din fata #orii si care nu se opresc niciodata. O singura secunda ii era ingaduit ca sa se strecoare si sasi ia darul fagaduit. #ina Amenei decupa aerul fulgerind spre nemiscare. 'ei doi colti de piatra se oprira si fata ridica fara teama Scutul Fermecat. (n sunet cristalin se insuruba in aer si fata se trezi in fata Sfatului 0atrinilor. De la cei 34 batrini afla despre libertatea sufletului" - $u uita ) liber doar cel care face binele.0inele se afla sadit in fiece fiinta. +rebuie numai sa-l lasi sa dea roade si sa-l imparti cu ceilalti, asa cum izvorul imparte tuturor apa curata. Iar de la 0aba #are, desfacatoarea de farmece, invata Descintecul de Lumina, cu care se dezleaga orice vraja. In lumea in care te afli, Amena, umbra insoteste lumina, noaptea se plimba in urma zilei, noroiul traieste ca sa !raneasca floarea. Lumea e o continua devenire, de aceea trebuie sa inveti sa eliberezi ce este curat din capcana care intineaza, sa redai zborul pasarii inlantuite. Descintecul sc!imba fata lucrurilor, folosind forta vicleana a *aului o intoarce catre 0ine, prefacind intr-o clipa orice legatura intunecata in libertate. Dar o intimplare sc!imba ordinea zilelor.In noaptea nasterii $oului An o groaznica nenorocire se abatu asupra Imparatiei" paznicii !otarelor au adormit iar Intunecatul navali, sperind sa puna stapinire pe +ara. Lupul Alb se straduia din rasputeri sa-i tina piept" - Amena, am fost prinsi nepregatiti si nu stiu care va fi soarta bataliei. -reau sa-ti desc!id %oarta, asa cum ti-am promis. Sa nu uiti niciodata ce-ai invatat la noi %amintul este oglinda 'erului. Legea e aceeasi oriunde te-ai afla. Sa ne grabim 'aci, dupa ce vei trece voi inc!ide %oarta pentru totdeauna, pentru ca !otii de soare sa nu poata urca in cer.Sufletele pamintenilor nu vor mai gasi niciodata drumul care duce la Inima (niversului. Amena tresari. 'lipa pe care o visase ani de-a rindul, clipa intoarcerii

la Ain, sosise. Dar pretul i se parea prea mare. $u putea parasi +ara care o crescuse cu rabdare si iubire acum cind Intunericul era gata sa o supuna si sa o inrobeasca" - Opreste-te *amin si lupt alaturi de tine, pina vom birui De la voi am invatat sa sc!imb cumpana sortii - S-ar putea sa nu biruim si atunci vei ramine pentru totdeauna pe %amint. - Spune-mi ce trebuie sa fac pentru a invinge. - #ai este o scapare. La Stinca Salamandrelor isi aduce oile un pastor care a primit in dar %alosul Strabunilor. 'el care are %alosul, greu va fi invins in lupta dreapta. Alearga si roaga-l pe pastor sa ne ajute. *O(A I$&)*ILO* 'a vintul ce mina furtuna din urma alerga fata sa aduca ajutor +arii care o ocrotise si ii daruise tainele ei. In fata ei, Stinca Salamandrelor isi usca musc!iul verde in caldura soarelui. %e pajistea din jurul stincii, pasteau mioare albe, pazite de un ciine. (n fir de melodie catifelata o atrase spre intrarea unei grote. Acolo, linga un foc, fata zari un flacau care cinta din fluier. %rivirea lui parea adincita, departe de parca ar fi vrut sa desluseasca o taina. Amena se opri ca fulgerata. Inima incepu sa-i bata nebuneste, de parca ar fi vrut sa iasa din piept si sa alerge in bratele celui care o privea incremenit. Ain Ain cioplitorul de stele Striga sufletul ei. Ani de-a rindul privise stelele, cautind-o pe aceea care o cioplise Ain, din inima lui, c!emindo la viata. $oapte de noapte adormise, sperind ca, intr-o zi, Ain o va stringe la pieptul lui ca odinioara, regasind-o. Si iata ca minunea intilnirii lor se intimpla acum pe acest %amint al florilor si al izvoarelor curate. Simtea cum totul se invirte in jurul ei, in timp ce o fericire ii umplea sufletul. 'a sa ajunga pina la Ain invatase sa fie libera si sa iubeasca Adevarul mai presus de orice. Dar ce face Ain in grota aceasta. De ce o priveste de parca ar vede-o pentru prima data. - 'ine esti tu, fata frumoasa ca zorile si ce urgie te urmareste si-ti inspaiminta privirea. Oc!ii Amenei se umplura de lacrimi. )ra cu putinta ca Ain sa nu o recunoasca. Isi aminti de Lupul Alb care se lupta cu Intunericul, sus pe creste. $u era timp de intrebari. In citeva cuvinte ii spuse pastorului despre pericolul care ameninta Imparatia Lupului Alb, rugindu-l sa-i vina in ajutor.Fara sa stea pe ginduri, flacaul lua %alosul

Strabunilor si alerga urmat de Amena catre locul infruntarii. Acolo lupta era apriga. Lupul Alb abia se mai zarea de naluci care se nasteau pretutindeni. %alosul voinicului se pravali ca un traznet peste cetele dusmane, risipindu-le in cele patru zari. Alaturi de el Amena ridica Scutul Fermecat, aparindu-l pe Ain de atacuri miselesti. )a mai invatase de la 0atrinul *am taina sacra a %amintului, a transformarii raului in bine" %riveste Amena si ia aminte la bunatatea fara margini a %amintului. Din tot ce e putred, face un lucru folositor. In adincul lui binecuvintat, raul este transformat in seva !ranitoare, vreascul in fruct aromat, frunzele cazute in forta care sustine padurea. %riveste si invata Si, ori de cite ori vrajmasul se napustea asupra ei, il presc!imba in porumbel alb si-l trimitea in lume sa poarte pacea. Asa cum luptau alaturi, Lupul, Amena si Ain pareau a fi o singura radacina a unui neam. (na cite una nalucile se topeau in vazdu!, asa cum ceata se topeste in miezul fierbinte al zilei. Daca vazu ca ii scad puterile si nu-i poate dovedi in lupta dreapta, Intunecatul, crezind ca forta le vine de la Soare, se gindi sa-i acopere fata luminoasa. O bezna rea invalui %amintul si cumpana bataliei se apleca spre intuneric. +rei nopti grele ca un pacat, trei nopti cumplite incercara sa zdruncine credinta %amintului in forta Luminii. +rei nopti nesfirsite ca foamea, Lupul Alb, Amena si Ain luptara fara sa vada, incercind sa-i biruie vrajmasia. Dar in viltoarea luptei, flacaul izbi cu %alosul Scutul pe care fata il tinea in mina ridicata. Din izbitura tisni flacara unui fulger si, la lumina ei, voinicul zari bratara de la mina Amenei. 0ratara sora geamana a lui Si atunci se intimpla minunea deplina a regasirii celor doi. Flacaul isi aminti 'ine este si de ce isi dorise sa se nasca pe %amint Isi aminti clipa in care o cioplise pe fata, de ziua in care o pierduse. Isi aminti ca este fiul 'erului si ca poarta in sine Lumina Ain isi regasi natura sa divina si bezna incepu sa se retraga. O singura secunda le-a fost de ajuns ca sa se regaseasca. Se priveau - Amena de atita timp te caut - Si eu Ain, te astept de atita vreme - Ai trecut si ultima proba, Amena Se auzi glasul Lupului Alb. 'el care mai presus de sine pune binele tuturor, acela este vrednic sa desc!ida %oarta care duce catre adevarata Imparatie - Asadar, lupta a fost doar o proba. - O proba si inca o invatatura. %rintii $optii sint slujitorii Luminii. )i apar atunci cind fiinta este pregatita sa vada. 'aci intotdeauna acolo unde apare o umbra, e/ista in mod sigur si o mare lumina. Leacul se

afla in inima *aului si fiecare batalie te face mai puternic Din curmatura muntilor aparu 'erbul Instelat. - Sint Sufletul $eamului Omenesc Impreuna cu Lupul Alb calauzim omenirea catre desavirsire. O singura taina ti-a mai ramas ascunsa" taina trecerii prin %oarta dincolo de care se afla )ternitatea. 'erbul batu cu copita in pamint. Din radacina muntelui pe care se aflau se ridica spre 'er o coloana de lumina. A/a Lumilor - Da, cioplitorule de stele. )ste puntea pe care trec sufletele trezite, spuse Lupul Alb. Iar acestea sint cele sapte c!ei ale curcubeului, cu care veti putea desc!ide pecetile portii. +rebuie sa stii, Amena, ca %oarta are sapte peceti, care se desc!id cu cele sapte c!ei pe care le tii in mina. Iar fiecare pecete reprezinta un gind al (niversului, o virtute, fara de care nimeni nu poate atinge Imparatia 'ereasca. %rima este Ordinea, care mentine frumusetea lumilor. A doua -ointa, fara de care nu e/ista realizare. A treia este Intelepciunea, fundamentul pe care se inalta (niversul. A patra este virtutea Intelegerii, a cincea este *abdarea, a sasea este Adevarul, unicul scop al devenirii, iar cea de-a saptea pecete este #iluirea, coroana celor puternici. 'ind vei desc!ide ultima pecete, %azitorul %ragului va va cere cuvintul de trecere. - Si care este acest cuvint. - Fata mea, ca si lumina, acest cuvint este in tine - Il stiu. 'uvintul de trecere este Iubirea Si numai ce rosti fata cuvintul ca totul in jur isi sc!imba infatisarea. - Aceasta este forta iubirii rosti 'erbul. 'ine i-ar putea rezista. )ste cea care vindeca, rodeste, inalta )ste telul si 'alauza deopotriva - #ergeti cu bine le mai striga Lupul, in timp ce tinerii desc!ideau pecetile portii. Dar, povestea Amenei si a lui Ain nu se inc!eie aici. 'ind au ajuns in cerul impodobit cu riuri de luceferi, cei de acolo s-au bucurat atit de tare, incit le-au sarbatorit intoarcerea o mie de zile si o mie de nopti. Lacrimile ingerilor s-au transformat in *oua de lumina care a cazut pe pamint transformindu-se in nestemate. SFA*SI+ pentru un nou inceput Autor, asa zis, necunoscut 5 LIDIA 'IRSAN 6

'e ne spune Lidia pe coperta a I--a a cartii ei" Viata este cea mai frumoasa poveste care ni se intampla. Sufletul nostru copil recunoasteaceasta si cartea mea de povesti, lui I se adreseaza. Bucuria noastra si tineretea fara de sfarsit depind de inima copilului din noi. Fara batatia ei de smarald, am putea oare simti parfumul inegalabil al primaverii? Atunci cand Invatatorul launtric mi-a spus ca pot transmite invatatura strabunilor nostri, tot el mi-a aratat calea cea mai directa catre intelegerea oricarei varste: miracolul povestii si al incantarii... Si asa cum marturiseam in prima carte a acestei colectii de basme initiatice, untele arii !aine, fiecare poveste pe care am scris-o, este adevarata: Ain si Amena e"ista. #upul Alb pazeste si acum $otarele acestei tari, iar %erbul Instelat aduce si astazi daruri de lumina copiilor ei ... Lidia 'irsan