Anul I, nr.

13 februarie 2008

Preþ: 50 de bani

Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Din cuprins
Invitaþie la cunoaºterea Triodului
O invitaþie de a pãtrunde împreunã în tainele timpului liturgic, pentru a ne hotãrî sã trãim perioada Triodului altfel decât am fãcut-o pânã acum...(pag. 2)

Principiile educãrii creºtine a copiilor
Psihologii avertizeazã cã pãrinþii nu se implicã suficient în educarea copiilor. ªcoala dã vina pe familie, iar pãrinþii pe profesori. Biserica atrage atenþia cã pãrinþii sunt responsabili de mântuirea pruncilor. Între timp, sondaje de opinie ºi statistici rezumã dramele ultimei generaþii: violenþã, alcool, droguri... Cum trebuie sã ne educam copiii, care sunt recomandãrile? Iatã mãrturii ºi experienþe consemnate, începând din acest numãr, într-o paginã dedicatã educaþiei creºtine.

Catehism ortodox pe înþelesul tuturor
Necesitatea unui catehism este justificatã de necesitatea cunoaºterii ºi înþelegerii propriei spiritualitãþi. (pag.6)

Pãrinþi cu orice preþ...
În timp ce milioane de copii sunt avortaþi în fiecare an, milioane de dolari sunt cheltuiþi pentru dezvoltarea tehnicilor moderne de procreare asistatã. Reprezintã ele un rãu sau sunt acceptate în unele cazuri? (pag.14) Editorial de Pr. Alexandru Stanciu Mãreþia celor mici întru Hristos În prima lunã a anului care a început l-am sãrbãtorit pe Sf. Ioan Botezãtorul, cel despre care însuºi Mântuitorul mãrturiseºte cã "între cei nãscuþi din femeie nu s-a ridicat unul mai mare decât Ioan Botezãtorul." Domnul face însã o remarcã care ºocheazã: "totuºi cel mai mic întru Împãrãþia Cerurilor este mai mare decât el". Cum trebuie înþeles acest cuvânt? Sf. Ioan Botezãtorul aparþine Legii celei vechi ºi încheie ºirul profeþilor ºi oamenilor drepþi ai Vechiului Testament. O datã cu venirea Domnului ia chip Împãrãþia lui Dumnezeu, adicã Biserica, întemeiatã în chip nevãzut pe Cruce, în Vinerea Mare, iar în chip vãzut la Rusalii, în ziua Pogorârii Sfântului Duh. Cântãrile liturgice de la Botezul Domnului glãsuiesc aceastã uimire ce a cuprins cerul ºi pãmântul: "Cum, Ioane,

pag. 7
tins-ai dreapta ta pe Capul Creatorului de care se cutremurã toate?" Ele pun în evidenþã marele privilegiu de care s-a bucurat Sf. Ioan care, deºi creaturã fiind, se atinge de "creºtetul Celui ce stãpâneºte toate", adicã de Dumnezeu. Pentru cei din Legea Harului însã "Dumnezeu rânduise ceva mai bun", spune Sf. Ap. Pavel (Evr. 11,39). Noi, cei botezaþi în numele Sfintei Treimi, nu avem doar ºansa de a ne atinge de Domnul, cum a fãcut-o Sf. Ioan Botezãtorul. Noi însuºi Trupul, însuºi Sângele Sãu îndrãznim sã-l atingem cu buzele noastre, dar nu numai sã-L atingem, ci sã-L avem în noi, prin Taina Sfintei Euharistii, ºi avându-L în noi El "intrã în alcãtuirea mãdularelor noastre ºi întru toate încheieturile, în rãrunchi ºi în inimã" cum spunem în rugãciunea de dupã Împãrtãºanie. Vã daþi seama ce ºansã, ce privilegiu a dat Dumnezeu fiilor oamenilor? Aceºtia sã-L aibã în ei ºi sã se hrãneascã cu Trupul ºi Sângele Fiului Sãu, într-o unire tainicã, ce priveºte sufletul ºi trupul nostru deopotrivã. De aceea spune Mântuitorul cã "cel mai mic întru Împãrãþia Cerurilor este mai mare" decât Ioan Botezãtorul, pentru cã noi nu doar ne atingem de Mântuitorul, ci Îl luãm întreg în noi, în Sf. Împãrtãºanie. Acest dar al unirii cu Hristos este ºi o responsabilitate. Iar aceastã responsabilitate este foarte mare: "Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faþã de Trupul ºi de Sângele Domnului (I Cor. 11,27). "Cel ce mãnâncã ºi bea cu nevrednicie, osândã îºi mãnâncã ºi bea, nesocotind Trupul Domnului. (I Cor 11, 29). Aºadar sã luãm aminte la aceastã mãreþie la care am fost chemaþi, dar sã luãm aminte ºi la felul cum onorãm aceastã chemare. Dacã neascultãrile Legii vechi erau grabnic pedepsite "cu cât mai asprã fi-va pedeapsa cuvenitã celui ce a cãlcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, ºi a nesocotit sângele testamentului cu care s-a sfinþit, ºi a batjocorit duhul harului." (Evrei 10,29).

CMYK

2

Viaþa în Hristos
Ce este Triodul?
turgic. Numitã ºi perioada prepascalã, Triodul precede perioada Penticostarului (opt sãptãmâni de la Paºti) ºi urmeazã perioadei celei mai lungi, Octoihul. Timpul Triodului þine de la Duminica Vameºului ºi a Fariseului ºi pânã în Sâmbãta Mare (înainte de Paºti), în total 10 sãptãmâni care ne pregãtesc ºi ne provoacã la o sincerã cercetare de sine ºi la un serios demers al întregii noastre fiinþe pentru întâlnirea ºi vieþuirea cu ºi în Hristos cel rãstignit ºi înviat. Enciclopedia OrthodoxWiki sãvârºit noi sau pãrinþii noºtri; este un îndemn spre spovedanie adevãratã. Duminica a 3-a din Post (a Sfintei Cruci) este o chemare a lui Hristos spre a-L urma întru totul. Este vocea lui Hristos care ne îndeamnã ºi acum sã nu ne ruºinãm în faþa societãþii de a-L mãrturisi cu voce tare, dar ºi cu fapte bune. Este îndemnul Sãu de a cãuta mai mult spre suflet decât spre trup. Duminica a 4-a din Post (a Sf. Ioan Scãrarul) ne învaþã cã lupta împotriva patimilor noastre nu o putem duce decât folosindu-ne de rugãciune, dar mai ales de post. Mântuitorul spune cã "acest fel de demoni cu nimic nu iese decât cu rugãciune ºi cu post". Sf. Ioan Scãrarul ne îndeamnã sã urcãm treaptã cu treaptã pe scara virtuþilor, încercând sã adãugãm la virtuþile pe care le avem altele noi. Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) este duminica iertãrii. Toþi dorim sã fim iertaþi, dar ne e foarte greu sã iertãm pe cei care ne greºesc. Numai iubind pe cei din jur putem sã-i iertãm. Existã astfel o strânsã corelaþie între iubire ºi iertare. Exemplul iubirii supreme ni l-a dat Hristos pe cruce. Cu alte cuvinte, urmeazã o sãptãmânã a iertãrii. Ultima duminicã a Triodului, Duminica a 6-a din Post (a Floriilor) ne atrage atenþia asupra atitudinii instabile a sufletului nostru în raportarea noastrã la Dumnezeu. Cei care acum se bucurã strigând "Osana! Osana!" peste doar câteva zile vor striga "Rãstigneºte-L! Rãstigneºte-L!". Este un îndemn la a ne cerceta sufletul în ceea ce priveºte fidelitatea noastrã faþã de Dumnezeu. ªi credeþi-mã cã avem nevoie de o astfel de cercetare. Pr. Iosif Ciolan

Pentru foarte mulþi oameni ai societãþii contemporane, timpul este un duºman feroce. De ce? Pentru cã este ireversibil. Copilãria odatã trecutã nu o mai poþi retrãi, adolescenþa ºi tinereþea nu se vor mai întoarce niciodatã în viaþa noastrã, iar bãtrâneþea care se iveºte la orizont ne atrage atenþia asupra finalitãþii acestui timp fizic liniar. Cu alte cuvinte timpul meu se apropie de sfârºit. ªi atunci este firesc sã-mi fie teamã de scurgerea galopantã a timpului. Timpul liturgic - gust de veºnicie chind în faþa Dar iatã cã Biserica vine în întâmpinarea Sfântului Altar la noastrã cu o alternativã realã a unui timp fel ca ºi vameºul. A doua treaptã fãrã sfârºit: timpul liturgic. Acesta, prin ciclicimi se descoperã în Duminica Fiului risiptatea lui, prin repetiþia ritualã continuã, ne introduce într-o altã lume, la fel de realã cu cea itor. Acum înþeleg marea iubire a lui pe care o trãim. Spre deosebire de timpul Dumnezeu, Care cu braþele deschise mã fizic, timpul liturgic ne oferã posibilitatea primeºte atunci când mã întorc la El. Nu e de ajuns sã-mi recunosc greºelile, ci treinfinitului, nesfârºitului. De aceea omul buie sã mã întorc cu faþa cãtre Dumnezeu religios trãieºte în paralel cu timpul fizic ºi sã-L rog sã mã primeascã din nou. realitatea Împãrãþiei lui Dumnezeu încã Întoarcerea mea trebuie însã sã fie în din lumea aceasta. Omul care se implicã în acelaºi timp ºi o întoarcere fizicã în casa trãirea unui timp liturgic al Bisericii, nu se lui Dumnezeu, în Bisericã, acolo unde mai teme de curgerea ireparabilã a timpu- Tatãl mã aºteaptã. lui. Cãci pentru el scurgerea timpului fizic Duminica Înfricoºãtoarei Judecãþi mã îl apropie de adevãrata viaþã. face sã conºtientizez marele dar pe care DumAtât de frumos spunea Pãrintele Stãniloae nezeu mi-l oferã atunci când eu împlinesc cã timpul este ''intervalul dintre chemarea faptele bune pe care El le cere de la mine, lui Dumnezeu ºi rãspunsul nostru''. De acela de a-i ajuta pe semenii mei. Iar darul este aceea vã fac ºi eu invitaþia de a pãtrunde dobândirea bucuriei ºederii lângã Hristos împreunã în tainele timpului liturgic al în ceruri. Dar îmi pune în faþã ºi reversul, Bisericii, pentru a ne hotãrî sã trãim dacã nu sãvârºesc faptele bune: pierderea perioada Triodului care se apropie cu paºi comuniunii cu Hristos ºi cu sfinþii sãi. repezi altfel decât am fãcut-o pânã acum. În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Pregãtirea: cercetarea sufletului ni se cere sã iertãm pe cei care ne greºesc dacã ºi noi vrem sã fim iertaþi, ni se aratã Anul acesta perioada Triodului începe felul în care trebuie sã postim ºi datoria de pe data de 17 februarie ºi se va încheia pe a ne îndepãrta de averile materiale. data de 26 aprilie. În aceastã perioadã a Duminici spre Înviere anului, Biserica ne cheamã la o cercetare amãnunþitã a sufletului nostru, având ca În Postul Mare ni se pun în faþã alte idee centralã pocãinþa. Însãºi aºezarea trepte pe care trebuie sã le suim dacã vrem celor 10 duminici într-o ordine gradualã sã dobândim o adevãratã curãþire spirine aratã calea unui urcuº duhovnicesc de tualã. În prima duminicã, Duminica la starea de acceptare a pãcãtoºeniei noas- Ortodoxiei, ni se atrage atenþia asupra faptre, prin pocãinþã, la starea de curãþie tru- tului cã nu putem dobândi mântuirea decât fiind pãstrãtori ºi împlinitori ai învãþãturii peascã, dar în special sufleteascã. Primele patru duminici premergãtoare celei adevãrate ale Bisericii. Nimeni nu Postului Mare ne pregãtesc pentru acest poate fi mântuit þinând doar o parte a urcuº spiritual. Prima Duminicã, a Vameºu- învãþãturii Bisericii ºi gândind cã este de lui ºi a fariseului, mã face sã înþeleg cã ajuns sã împlineascã doar ceea ce i se pare prima treaptã pe care trebuie sã o urc este lui cã este important. Duminica a 2-a din Post (a Sf. Grigorie smerenia în faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor. Nu pot sã fiu smerit decât acceptând Palama) ne aratã rolul rugãciunii în cã Dumnezeu este "Stãpânul vieþii mele", descoperirea prezenþei lui Dumnezeu, dar aºa cum spune Sfântul Efrem Sirul, ne ºi spune cã multe din bolile trupului alergând spre sfânta bisericã ºi îngenun- nostru se datoreazã pãcatelor pe care le-am

Invitaþie la cunoaºterea Triodului trei Triodul este una dintre cele mari perioade ale anului li-

Eveniment

3

Vizitã arhiereascã la seminar
Biserica Sfinþii Martiri Brâncoveni, "laboratorul spiritual" al elevilor seminariºti din Fãgãraº, a primit duminicã, 3 februarie, vizita Prea Sfinþitului Visarion Rãºinãreanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, care a oficiat aici Sf. Liturghie, la invitaþia pãrintelui Vasile Stan. Prea Sfinþitul a fost prezent în mai multe rânduri în aceastã bisericã, în special pentru a pune sub semnul binecuvântãrii arhiereºti începutul ºi sfârºitul de an ºcolar al seminariºtilor, dar ºi cu alte ocazii. Cu toate cã elevii seminariºti s-au aflat în aceastã perioadã în vacanþã, pãrintele Vasile Stan a dorit sã împãrtãºeascã bucuria prezenþei Prea Sfinþitului Visarion ºi credincioºilor care în zilele de duminici ºi sãrbãtori participã alãturi de elevii seminarului la sfintele slujbe. Prezenþa ierarhului a fãcut ca biserica sã fie neîncãpãtoare. Programul liturgic a început cu slujba Utreniei ºi a continuat cu Sfânta Liturghie sãvârºitã de Prea Sfinþitul Visarion alãturi de Pãrintele Protopop Ioan Ciocan ºi de un sobor de preoþi ºi diaconi. În cuvântul sãu de învãþãturã, Prea Sfinþia Sa a explicat credincioºilor pericopa evanghelicã a duminicii, prezentându-l pe vameºul Zaheu drept model de smerenie ºi poÎn Duminica celor zece leproºi, numitã ºi Duminica cãinþã, dar a Recunoºtinþei, la biserica "Sfinþii Împãraþi Constantin ºi evocat în cuvântul sãu ºi perElena" din parohia Victoria 2, pãstoritã de pãrintele sonalitatea celor doi sfinþi Octavian Smãdu, s-a adus prinos de mulþumire lui prãznuiþi în aceastã zi, Dumnezeu pentru toate binecuvântãrile pe care ni le-a Sfântul ºi Dreptul Simeon ºi hãrãzit pânã acum. Ziua a fost marcatã prin împreunã Sfânta Proorociþã Ana. În slujirea a slujbei Vecerniei, oficiate de un sobor de 15 final, Prea Sfinþitul l-a felicipreoþi din protopopiatele Avrig ºi Fãgãraº, având în tat pe pãrintele Stan pentru mijloc pe pãrintele stareþ Matei de la Schitul "Naºterea activitatea deosebitã pe care Maicii Domnului" de la ªinca Veche. a desfãºurat-o pe plan spiritual ºi administrativ în cadrul

Popas duhovnicesc

seminarului. Au urmat cuvintele de mulþumire adresate Prea Sfinþitului Visarion de cãtre pãrintele protopop ºi pãrintele Vasile Stan, pentru prezenþa sa în mijlocul fãgãrãºenilor. La finalul slujbei, credincioºii prezenþi au primit din partea episcopului un mic dar care sã le aminteascã de aceastã zi binecuvântatã ºi sã-i protejeze. Diac. Nicolae Lie

Un cetãþean de onoare…
Þara Fãgãraºului a avut încã o datã bucuria de a primi vizita pãrinteascã a Înalt Prea Sfinþiei Sale Dr. Laurenþiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului ºi Mitropolitul Ardealului , vizitã ocazionatã de invitaþia cãlduroasã a Pãrintelui Vasile Onciu, paroh al frumosului lãcaº de cult cu hramul "Sfinþii Trei Ierarhi" din cartierul fãgãrãºean Combinat. S-a slujit Liturghia arhiereascã în prezenþa unui bogat sobor de preoþi în frunte cu Pãrintele Protopop Ioan Ciocan ºi a unui frumos numãr de credincioºi care, ca de obicei, rãspund cu multã generozitate evenimentelor de acest fel. Alteþele Sale, Prinþul Paul ºi Prinþesa Lia, alãturi de autoritãþi locale ºi nu numai, ºi-au dat concursul la sporirea fastului momentului, care a adus ºi o surprizã: domnul Gheorghe Tabãrã, primarul comunei Viºtea, a înmânat personal Pãrintelui Vasile Onciu un document prin care îl declarã "cetãþean de onoare " al satului Rucãr din comuna Viºtea de Jos, sat pe care cu abnegaþie ºi tact l-a pãstorit vreme de trei decenii. Iatã încã un motiv de mulþumire ºi laudã adusã lui Dumnezeu pentru Pãrintele Vasile Onciu, cãruia noi îi dorim realizãri frumoase în continuare, spre slava lui Dumnezeu. Pr. Ciprian Bîlbã

Spre slava lui Dumnezeu rãspunsurile la ectenii cât ºi imnurile "Luminã linã" ºi "Acum slobozeºte" au fost date de preoþii slujitori la care s-au adãugat ºi vocile sutelor de credincioºi care au umplut biserica. Ca o încununare a bucuriei a urmat cuvântul de întãrire în credinþã ºi nãdejde pe care pãrintele stareþ Matei l-a aºezat în sufletele tuturor. O searã a recunoºtinþei, a mulþumirii ºi a bucuriei, toate în armonie cu aºezarea sufleteascã a celor prezenþi. Gabriela Maria Smãdu

ºi, pentru cã încã erau vii, li s-au sfãrâmat fluierele picioarelor ºi aºa ºi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu. Numai cel mai tânãr În data de 9 martie Biserica Ortodoxã prãznuieºte în fiecare an pe Sfinþii 40 dintre ei, cu numele Meliton, încã nu de Mucenici din Sevastia. Anul acesta sãrbãtoarea cade într-o zi de duminicã, murise ºi pentru cã pãgânii au pus Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, chiar înainte de începutul Postului Mare. trupurile sfinþilor într-un car pentru a le duce afarã din cetate, ca sã fie arse, Soldaþi viteji Întemniþaþi mama Sfântului Meliton, vãzând cã fiul ei Sfinþi Mucenici sau Marrãmâne jos, l-a luat în spate ºi alerga dupã ºi ispitiþi tiri sunt numiþi de cãtre BiDin soldaþi au acel car pentru ca fiul ei sã nu fie despãrþit serica Ortodoxã acei sfinþi devenit încarceraþi. Au de ceilalþi ostaºi ai lui Hristos. Pe cale care într-un fel sau altul au fost lãsaþi în temniþã o Sfântul Meliton ºi-a dat duhul în spatele fost uciºi pentru faptul cã sãptãmânã întreagã fã- mamei sale ºi astfel s-a adãugat celorlalþi. sunt creºtini. Încã de la încecându-li-se promisiuni Trupurile sfinþilor au fost arse ºi aruncate putul creºtinismului au exicã dacã se vor lepãda în apã. Însã, prin purtarea de grijã a lui stat martiri, au existat oameni de credinþa creºtinã ºi Dumnezeu, sfintele moaºte nu s-au risipit credincioºi care nu s-au dezis vor jertfi idolilor vor ºi au fost adunate de creºtini, iar astãzi ele de credinþa creºtinã chiar în avea parte de dregãtorii sunt rãspândite la diverse biserici. faþa condamnãrii la moarte. Sãrbãtoarea Sfinþilor 40 de Mucenici ºi averi, dar aceºtia nu ªi chiar dacã primele trei seau vrut sã primeascã este þinutã cu mare cinste de cãtre creºtinii cole au fost de aprigã prigoanici una dintre fãgã- ortodocºi, în unele zone ale þãrii gosponã din partea conducãtoriduinþe. Apoi dregãtorul dinele pregãtind pentru aceastã zi 40 de lor politici din acea vreme, a început sã îi ameninþe colãcei dulci în formã de 8 care se numesc martiri au existat ºi dupã cu bãtãi ºi chinuri dar ei "mucenici". Aceºti colãcei ne aduc aminte declararea libertãþii creºtinilor ºi vor exista au fost de neclintit, încât dregãtorul a dat de cununile mucenicilor cu care au fost atâta vreme cât va exista creºtinismul. poruncã sã fie bãtuþi cu pietre ºi sã fie încununaþi de Dumnezeu ºi sunt dulci penSfinþii 40 de Mucenici au fost toþi întemniþaþi din nou pânã când se va gândi tru a ne sugera dulceaþa vieþii veºnice. ostaºi viteji în cetatea Sevastia, din la o sentinþã definitivã. „Iartã-mã, frate!“ Armenia. Conducãtorul oastei din care Aºa cum atunci când erau în luptã se În creºtinism, martirii au fost întotfãceau parte se numea Agricola ºi acesta încurajau ºi se îmbãrbãtau unul pe celãlalt, era pãgân ºi un om rãu din fire, care nu îi tot aºa ºi acum când erau în temniþã aceºti deauna un simbol al credinþei pânã la suferea pe creºtini. Conflictul dintre ostaºii sfinþi ostaºi ai lui Hristos se îndemnau re- moarte, un model pentru creºtinii de rând. creºtini ºi conducãtorul lor Agricola a ciproc la rãbdare în chinurile ce le stãteau Ei s-au jertfit pentru Dumnezeu, au avut început atunci când acesta a aflat despre înainte rugându-se unul pentru altul ade- puterea si voinþa de a nu se lepãda de El, de a-L iubi ºi asculta indiferent la ce chicei 40 cã sunt creºtini ºi le-a cerut sã aducã vãratului Dumnezeu. nuri erau supuºi. Astãzi însã noi nici mãcar jertfã idolilor. Credinþa conducãtorilor A doua zi Sfinþii 40 de Mucenici au pãgâni de atunci era cã zeii sunt cei care le fost din nou scoºi la judecatã ºi au fost nu avem voinþa de a face unele gesturi ajutã în lupte ºi de aceea, drept recunoº- condamnaþi la moarte prin îngheþ, dregã- simple, cum ar fi sã împlinim poruncile pe care ni le-a dat Dumnezeu. În chip mitinþã, atunci când se întorceau victorioºi torii cunoscând faptul cã frigul sporeºte nunat, anul acesta sãrbãtoarea Sfinþilor 40 dintr-o luptã grea aduceau jertfe ºi cinste statuilor din templele zeilor, închinându-se durerea rãnilor, urmând sã fie aruncaþi în de mucenici coincide cu Duminica lor. Închinarea la idoli în acea vreme era lacul Sevastiei din apropiere. La asfinþitul Izgonirii lui Adam din Rai, numitã ºi socotitã oarecum ca o datorie civicã. Dar soarelui sfinþii au fost dezbrãcaþi de haine Duminica Iertãrii. În seara aceasta începe pentru creºtini lucrurile stau altfel, cãci sta- ºi aruncaþi goi în apele îngheþate. Era ger ºi Postul Mare ºi în biserici se slujeºte tuile idolilor sunt reprezentãri ºi perso- se chinuiau cumplit din pricina frigului, Vecernia Iertãrii, care cuprinde rânduiala nificãri ale demonilor, iar ceea ce aduceau dar strigau cãtre Dumnezeu sã le dea pu- iertãrii de obºte, când fiecare credincios îºi pãgânii ca jertfã idolilor era de fapt o jert- tere ºi rãbdare pânã la sfârºit. Pe malul la- cere iertare de la celãlalt spunând: "Iarfã adusã diavolilor ºi nu adevãratului cului se afla pregãtitã o baie cu apã caldã tã-mã, frate!" ºi primind rãspunsul: Dumnezeu. Atunci când dregãtorul pentru cei care se vor rãzgândi ºi vor vrea "Dumnezeu sã te ierte!" Uitându-ne la chipurile pline de Agricola a dat poruncã sã fie aduºi în faþa sã scape cu viaþã. Unul dintre ei, fiind lui ostaºii creºtini, le-a zis: "Cum v-aþi arã- biruit de durere ºi de ger, a ieºit din lac luminã ale celor 40 de Mucenici ºi la tat ascultãtori cãtre mai marii voºtri în ducându-se la acea baie dar pentru cã l-a suferinþele lor, sã facem ºi noi acest pas al rãzboaie, aºa sã ascultaþi ºi acum porunca pãrãsit puterea dumnezeiascã a cãzut mort. iertãrii fãcute din inimã, al iertãrii adeîmpãratului aducând jertfã zeilor". Însã a Atunci unul dintre strãjeri, vãzând aceasta vãrate care nu este urmatã de acel "te iert primit urmãtorul rãspuns: "Cum am luptat a strigat: "ªi eu sunt creºtin!", s-a dezbrã- dar nu te uit", pentru ca sã fim ºi noi iertaþi ºi am biruit pe vrãjmaºi, pentru împãratul cat aruncându-se în lac ºi l-a înlocuit pe cel la rândul nostru, dupã cum spunem în pãmântesc, tot aºa voim ºi vom lupta ºi plecat, vãzând în noapte pe sfinþi înconju- rugãciunea Tatãl nostru: ºi ne iartã nouã pentru Împãratul ceresc, împotriva vrãj- raþi de luminã ºi cununi pogorându-se din greºelile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. maºilor Lui". Pentru acest rãspuns au fost cer asupra fiecãruia dintre ei. Dimineaþã cei 40 au fost scoºi din lac închiºi în temniþã. Pr. Ovidiu Bostan

4

Sãrbãtorile lunii

Sfinþii 40 de Mucenici

CMYK

Dialoguri

5

„Sã ne facem tuturor toate"
Astãzi mai mult ca niciodatã simþim nevoia dialogului, a apropierii unora de alþii. ªi toate acestea în ciuda aglomerãrilor urbane ºi a "înghesuielii" generale. Omul poate discuta foarte mult, dar poate asculta ºi înþelege foarte puþin. De aici ºi criza… Pentru a vorbi despre acest subiect ne-am întâlnit cu o persoanã care interacþioneazã mult cu oamenii, lucrând ºi în domeniul relaþiilor cu publicul: pãrintele Ioan Dincã, secretarul Protopopiatului Fãgãraº.
Pãrinte, dacã deschizi televizorul, se vorbeºte; dacã deschizi radioul sau navighezi pe internet, se vorbeºte; peste tot plouã cu vorbe. Nu vi se pare cã de atâta vorbã nu se mai gândeºte nimeni la comunicare ºi la comuniunea ce rezultã din ea? Este adevãrat. Peste tot se vorbeºte ºi în toate activitãþile pe care le fac oamenii, cuvântul este nelipsit. Problema este cã nu întotdeauna vorba se transformã în faptã. Mai ales intelectualii sunt meºteri în a se ascunde dupã cuvinte. Dar am convingerea cã Biserica are suficiente disponibilitãþi ºi mijloace, mai ales prin cultul ei pãzit de har, sã prezinte ºi sã explice adevãrul divin care are legãturã ºi cu relaþiile interumane. Dar aceasta presupune strategie. Dumneavoastrã aþi fost o perioadã îndelungatã preot la þarã, dupã care de ani buni aþi fãcut pastoraþie ºi în mediul urban. Existã vreo diferenþã între strategia comunicãrii-comuniune dintr-o parte ºi din cealaltã? Socotesc cã existã o diferenþã, deºi aceasta nu trebuie supraapreciatã. Totuºi oamenii de la þarã au alt fond de percepþie, se conduc dupã regulile unei ºcoli mai tradiþionale ºi, ca atare, sunt receptivi la anumite metode de activitate pastoralã, dar nu foarte diferite de cele din mediul urban. Oamenii de la oraº sunt la o altã scarã de educaþie, au o paletã mai largã de posibilitãþi. De aceea rãspund unor metode de comunicare nuanþate, deºi pânã la urmã oamenii sunt oameni peste tot. Scaunul Tainei Spovedaniei îþi oferã posibilitatea de a sta de vorbã cu ei în adâncime, pentru cã îºi deschid sufletul înaintea lui Dumnezeu ºi astfel Spovedania rãmâne un mijloc de comunicare comun satului ºi oraºului. Dar e vorba de un procentaj redus de persoane, care participã la sfintele slujbe… Cu ceilalþi cum rãmâne? Biserica dispune de suficiente mijloace de modelare a oamenilor în interesul coeziunii… Predica în primul rând exprimã, dã formã adevãrurilor de credinþã pe care credincioºii le conºtientizeazã. Credincioºii noºtri sunt foarte receptivi. De exemplu, la biserica unde slujesc împreunã cu colegul meu, oamenii sunt deschiºi spre credinþã ºi în general spre tot ceea ce este bun ºi frumos. Aceasta cu privire la cei care participã la slujbele Bisericii. În cea ce priveºte segmentul mai larg de persoane care nu pot frecventa regulat locaºul sfânt cred cã Biserica posedã multiple variante care se subsumeazã asistenþei sociale. Chiar de la centru ºi din alte direcþii este promovatã activitatea de tip social. Activitatea misionar-pastoralã a Bisericii se face prin predicã, prin Taina Spovedaniei ºi prin toate elementele cultului nostru bogat, urmând ca dincolo de zidurile ei sã se continue prin diferite slujbe ºi ierurgii ºi nu în ultimul rând prin abordarea la toate nivelurile a asistenþei sociale. Sunt diferite categorii sociale de oameni care au nevoie de acest lucru. Nu doar la nivel de stat se pot soluþiona astfel de probleme. ªi probabil cã lucrul acesta va spori ºi la nivelul asistenþei sociale credibilitatea Bisericii în rândul oamenilor. ªi în aceste condiþii mesajul comuniunii va fi mai uºor înþeles… Exact. Aþi surprins foarte bine atitudinea Bisericii care nu doar vorbeºte, dar ºi face. Existã ºi anumite lozinci, ºabloane, ca de pildã "Cine dã, lui îºi dã", dar dincolo de aceasta trebuie sã ne facem tuturor toate spre slava lui Dumnezeu. "Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor, ca ei vãzând faptele voastre cele bune sã laude pe Numele: Pr. Ioan Dincã Tatãl vostru Cel din ceruri." Data ºi locul naºterii: 28.01. Mi-aduc aminte acum 1948, comuna Schitu - jud. Olt constatarea unui prieten Studii: 1962-1966 - Liceul care îmi spunea cã atunci Teoretic „Octavian Goga“ Sibiu; când merge la bisericã nu 1973-1977 - Facultatea de înþelege mare lucru. Cum sã Teologie „Andrei ªaguna" Sibiu treacã un astfel de om la Familia: cãsãtorit cu Marioara, fapta creºtinã? De comu- au 2 fii: Mihai ºi Mircea niune ce sã mai vorbim…? Parohia în care slujeºte: Într-adevãr, cultul Bisericii Biserica „Sfântul Nicolae“ noastre presupune niºte ele- (Brâncoveanu) din Fãgãraº mente mai greu descifrabile, vãrurile de credinþã? niºte simboluri, pe care preotul Cu siguranþã aºa este. Pentru are datoria sã le prezinte ºi sã le a ajunge sã intre în comuniune explice credincioºilor. Este ade- cu adevãrurile de credinþã crevãrat cã trebuie sã înþelegi un dinciosul trebuie în primul rând lucru pentru ca sã te apropii de sã aibã o viaþã adecvatã, dar ºi el ºi mai ales pentru a-l aplica în sã pãstreze legãtura cu cartea viaþã. Noi, la biserica Brânco- religioasã pe înþelesul lui ca în veanu, am explicat timp de un felul acesta, practic ºi teoretic, an de zile Sfânta Liturghie cre- sã poatã ajunge la miezul dincioºilor. Aceste explicãri au învãþãturii de credinþã. nevoie de un suport. De exemªi pentru cã veni vorba de plu, când le vorbeºti oamenilor practica vieþii creºtine, ce sfat de Sfânta Proscomidie trebuie ne-aþi da pentru a ajunge la sã le ºi arãþi obiectele ºi ele- aceastã þintã de dorit pentru mentele care intrã în compo- toþi oamenii? nenþa proscomidiarului. Pe Toþi sã ne facem tuturor lângã aceasta, credincioºii au ºi toate. Cu timp ºi fãrã timp trealternativa studierii în particular buie sã ne punem în slujba a anumitor cãrþi religioase care aproapelui ºi sã-l punem pe el, explicã texte liturgice, elemente adicã pe Hristos, pe primul de cult… ªi aici comunicarea plan: <<Ceea ce aþi fãcut unuia între preot ºi credincios îºi dintre aceºtia mai mici ai Mei, poate spune cuvântul, pentru cã Mie mi-aþi fãcut>>. Dragostea acesta din urmã poate cere indi- este rãspunsul la aceastã întrecaþii de lecturã. bare. ªi dragostea de Dumnezeu Oare o viaþã mai curatã, trece prin dragostea de oameni. cu tot ceea ce implicã ea, n-ar Interviu realizat de putea înþelege mai uºor adePr. Ciprian Bîlbã

CMYK

6

Viaþa în Hristos

Catehism ortodox pe înþelesul tuturor
Începând cu acest numãr al revistei, dãm curs dorinþei celor care ne-au gãsi suficiente motive pentru a-þi trãi crecerut sã aducem mai multã luminã în înþelegerea adevãrurilor noastre de dinþa în deplinã înþelegere ºi conºtienþã. credinþã prin lansarea rubricii "Catehism ortodox". Nu ne propunem sã Religie ºi religiozitate urmãm, însã, planul clasic al catehismului, (care poate fi rãsfoit în forÎn cãutãrile sale, omul a gãsit de cuvimatul deja tipãrit ºi re-tipãrit), ci vom urmãri o abordare mai "liberã" a inþã sã-ºi defineascã relaþia cu Persoana Absolutã - "Fãcãtorul tuturor celor principalelor teme de credinþã.

Argument
Necesitatea unui catehism este justificatã de necesitatea cunoaºterii ºi înþelegerii propriei spiritualitãþi. Dictonul "crede ºi nu cerceta" care a fãcut valuri în nenumãrate rânduri ºi este prilej de smintealã de multe ori (prin ironizarea credinþei) nu îºi are locul în spiritualitatea ortodoxã. Dumnezeu nu ne vrea o "bisericã de mameluci" sau o mulþime care se conduce dupã "spiritul de turmã", ci doreºte însuºirea ºi trãirea liberã de cãtre fiecare a adevãrurilor de credinþã revelate fie pe cale naturalã, fie pe cale supranaturalã. Ca zidire a lui Dumnezeu (care este Fiinþã

Personalã), purtãm amprenta celor trei caracteristici care definesc persoana: sentimentul, raþiunea ºi voinþa. Voi spune, deci, "simte, cerceteazã ºi crezi" pentru cã vei

Postul cel luminos
Peste puþin timp vom intra în Postul Mare, una din cele mai frumoase perioade ale anului. Postul Mare este între posturi precum Învierea între celelalte sãrbãtori: unic ºi strãlucit. Nu numai cã este un post încãrcat de nevoinþe minunate ºi în care trãirea duhovniceascã atinge intensitãþi deosebite, dar Postul Mare este mai ales un post deja pãtruns de razele luminoase ale Paºtilor. Soarele Învierii începe sã rãsarã din chiar prima zi a Postului, ºi lumina lui se va face mereu mai mare pânã va strãluci desãvârºit, în chiar noaptea Învierii Domnului. Fericiþi sunt cei care se nevoiesc cu dragoste ºi cu credinþã în post, fãrã sã se leneveascã. Fericiþi, pentru cã aleargã spre viaþã ºi vor primi har ºi luminã. Bine ar fi sã putem lepãda cugetele noastre ºi sã dãruim Domnului trupurile ºi sufletele noastre, mergând pe cale nemincinoasã... O cântare din vremea Postului Mare ne desluºeºte sensul duhovnicesc al postului, îndemnându-ne "sã postim post primit, bineplãcut Domnului; postul cel adevãrat este înstrãinarea de rãutãþi, înfrânarea limbii, lepãdarea mâniei, depãrtarea de pofte, de clevetire, de minciunã ºi de jurãmântul mincinos. Lipsirea de acestea este postul cel adevãrat ºi bineprimit". În vremea postului Biserica lui Hristos se înveºmânteazã ca o mireasã: curãþitã prin mãrturisire în Taina Spovedaniei ºi luminatã prin Împãrtãºanie, se împodobeºte cu har ºi luminã, strãlucind de frumuseþe. Astfel, chipul adevãraþilor postitori nu este unul trist sau deznãdãjduit, ci unul plin de lumina credinþei, întru smerenie. Nimic nu poate sta în calea harului lui Dumnezeu, dacã inima se smereºte ºi se deschide: "Roade vrednice de pocãinþã sã nu ceri de la mine, cã tãria mea a lipsit întru mine. Dãruieºte-mi inimã pururea zdrobitã ºi sãrãcie duhovniceascã, ca sã-þi aduc acestea ca o jertfã primitã, Unule, Mântuitorule", citim în Triod. Pentru aceastã smerenie sufleteascã, Dumnezeu umple inima omului cu darul Sãu: bucuria. Se realizeazã astfel o stare cu adevãrat duhovniceascã: smerenia ºi bucuria, laolaltã. Când prima este sincerã, a doua e adevãratã. Învredniceºte-ne, Doamne, de lumina credinþei - întru smerenie - ºi de podoaba harului Tãu -întru bucurie - în postul ce vine ºi în toatã vremea vieþii noastre! Amalia Rãibuleþ

vãzute ºi nevãzute" - prin termenul de origine latinã "religare" (a lega, a re-lega), care desemneazã o legãturã conºtientã ºi liberã a lui cu Dumnezeu. Ca "purtãtor de Dumnezeu" prin definiþie (= prin creaþie), omul este atras fiinþial de cele superioare, cereºti, proprii Creatorului sãu, iar activarea ºi canalizarea puterilor sale spirituale în aceastã relaþie se contureazã ca un mod de a fi, ca religiozitate. Raportat la aceastã stare, indiferenþa religioasã este, în realitate, inconºtienþã religioasã. Mã voi referi, în acest sens, la o naraþiune cititã cândva, intitulatã "Cel mai mare nebun". Pe scurt, este vorba despre un clovn, unul din bieþii "condamnaþi" la a-i face veseli pe cei din jurul lor cu preþul propriei umiliri ºi adeseori al propriei prostii, care a primit din partea stãpânului sãu un bãþ noduros, cioplit ca din topor, cu urmãtoarea menþiune: "-Þine acest bãþ ºi sã nu-l laºi din mânã decât atunci când vei întâlni un om mai nebun decât tine. Aceluia poþi sã i-l dai". Nebunul ºi-a trãit restul vieþii cu bãþul în mânã, împlinind porunca stãpânului sãu. Când acesta a fost doborât la pat de o boalã incurabilã, nebunul a venit la el ºi l-a întrebat de sãnãtate. "-Fac rãu de tot, în curând va trebui sã plec de aici", i-a zis stãpânul. Plângând, nebunul l-a întrebat: "-Dar când te vei întoarce, stãpâne. Poate peste o lunã?" "-Nuuu..." suspinã prinþul plin de durere. "-Poate peste un an?!" "Vai! Nu!" "-Dar peste cât timp, stãpâne?" "-Niciodatã" "-Niciodatã?! Dar te-ai pregãtit de drum pentru o lipsã atât de mare?" l-a întrebat nebunul. "-Pregãtit? Nicidecum! Nici nu m-am gândit mãcar." "-Cum, stãpâne, ºtii cã vei pleca ºi n-ai fãcut nici o pregãtire de plecare?... Nu te-ai spovedit la preot, nu te-ai împãcat cu cei cu care eºti certat, nu-þi iei rãmas bun de la ai tãi?!... ÞINE BÃÞUL! Eu n-am întâlnit pânã acum om mai nebun decât mine, dar tu mã depãºeºti total cu nebunia ta." Chiar ºi pentru un biet nebun religiozitatea era ceva firesc, natural. Oare au murit nebunii? Pr. Adrian Magda

Educaþie creºtinã

7

unei relaþii oneste ºi intime cu un fiu evlavios ºi bine-crescut, decât Începem din acest numãr un serial nou: despre educaþia creºtinã a copiilor. Sfaturile pe dacã sunteþi dispus sã faceþi din care le publicãm sunt preluate (cu acordul autoarei) din cartea Raising Godly Tomatoes. educaþia lui prioritatea numãrul Elisabeth Krueger este o mamã creºtinã din Statele Unite care îºi creºte ºi ºcolarizeazã unu a vieþii dumneavoastrã. acasã cei zece copii. Cartea recent publicatã în limba englezã ºi disponibilã de asemenea pe Educarea copiilor trebuie sã fie internet adunã laolaltã experienþa de viaþã, încercãrile, problemele ºi soluþiile acestei privitã ca un angajament cu familii. Sunt sfaturi utile care pot fi transformate în reguli sau pot fi adaptate, în funcþie de normã întreagã, fãrã pauze ºi fãrã nevoile familiilor dumneavoastrã. vacanþe. Dacã asumaþi asta, veþi Tentaþia majoritãþii pãrinþilor este de a realitate sã vã gândiþi cã dacã depuneþi primi "recompensa" mai curând ºi mai cãuta reþete simple de educare a copiilor. eforturi susþinute ºi continue, punând edu- minunat decât aþi fi putut visa vreodatã. Eu cred cã reuºita sau eºecul în creºterea caþia copiilor voºtri pe primul loc, în fiecare Primul "principiu" în educarea copicopiilor depinde de rãspunsul la urmã- moment, în fiecare zi, atunci situaþiile din ilor, este - aºadar - asumarea responsabitoarele întrebãri: care îþi sunt prioritãþile, ce fantezia de mai sus vor deveni realitate ºi se litãþii ºi stabilirea prioritãþilor. Despre cecunoºti despre autoritatea pãrinteascã, cât vor întâmpla tot mai des, pe mãsurã ce lelalte fundamente, în numãrul urmãtor. de determinat eºti sã îþi separi copiii de copiii vor creºte. ªi nu veþi gusta bucuria (a consemnat Oana Dobrin) influenþele lumeºti ºi, în fine, cât de dispus eºti sã renunþi la teoriile pur ºtiinþifice ºi sã aplici principiile creºtine în schimb. o cale spre desãvârºirea copiilor noºtri "Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, ºi din legea ta îl vei învãþa pe el" Modelul spiritual al pãrinþilor cerã, spusã la intervale regulate e (Psalmi, 93:12) Educaþia religioasã a copiilor se face prin mai beneficã decât una lungã ºi plictisitoare. Copilul îºi poate preAm citit de curând despre o femeie care, exemplul personal al pãrinþilor ºi al celor lungi timpul rugãciunii în funcþie din jur, prin întreþinerea în casã a unei dupã ce ani la rând nu a rãmas însãrcinatã, de dispoziþia lui sufleteascã. s-a hotãrât sã înfieze câþiva copii mici. atmosfere de dragoste ºi de rugãciune. Odatã ce s-a obiºnuit sã se roage Inima copilului trebuie sensibilizatã. Fãrã Tânjise sã fie mamã ºi a pornit în lumea singur ºi a simþit nevoia de a cere pãrinþilor cu vise despre ce îºi imagina cã multe explicaþii, el ajunge sã-ºi facã rugã- binecuvântare de la Domnul, nu mai e ciunea ca pe un lucru firesc ºi, fãrã sã aibã avea sã o aºtepte. Ani buni mai târziu, mãrnevoie sã-i aducem aminte de rugãciune, ci turisea unei persoane apropiate cã nu i-a nevoie de argumente logice, începe sã el o va face ca pe un lucru firesc. cunoascã prezenþa lui Dumnezeu. În vieþile plãcut cãlãtoria ei ca pãrinte. Ba chiar Alegerea momentului ajunsese sã urascã maternitatea ºi s-a simþit sfinþilor remarcãm adeseori cum destinul cu adevãrat uºuratã abia când "povara" a acestora a fost puternic înrâurit de câte un Formarea ºi iniþierea copiilor în rugãluat sfârºit. Ce trist! M-am întrebat ce va fi om care le-a oferit pildã de sfinþenie ºi pe ciune reprezintã una dintre cele mai imporfost în imaginaþia acestei biete femei când care l-au vãzut pur ºi simplu. Sfântul tante sarcini ale pãrinþilor. Cei mici sunt ºi-a adus pentru prima oarã copiii acasã. Nectarie îºi amintea mereu de dragostea foarte sensibili la atmosfera de pace, la fruCel mai probabil avea în minte aceleaºi bunicii sale ºi de felul cum se ruga înaintea museþe ºi la ritualuri. De fiecare datã când imagini despre copii pe care le au fetiþele icoanelor. Dragostea, rugãciunea ºi exem- va fi cu putinþã, amândoi pãrinþii e bine sã mici care se joacã cu pãpuºile. Se gândea plul sunt mult mai convingãtoare decât ia parte la rugãciune, fiindcã aceasta probabil la bebeluºul care adoarme în cuvintele - de fapt, tocmai aceste trei calitãþi reuneºte comunitatea familialã. Rugãciubraþele mamei, la copilaºul vesel care se dau valoare cuvintelor atunci când e vorba nea trebuie sã fie precedatã de un moment joacã în liniºte, la elevul dornic mereu sã sã-i aducem pe copii la credinþa în de calm ºi de tãcere, iar familia sã se adune Dumnezeu. Ceea ce facem ca pãrinþi este înveþe ºi niciodatã refractar, la adolescentul adeseori o lucrare ascunsã ºi ne dã prilejul într-un loc liniºtit ºi precis, la icoana din care îºi împarte trãirile cu mama ºi tata, ºi de a coordona viaþa copiilor noºtri. camera copiilor. Se pot trage perdelele, se apoi la tânãrul matur, pregãtit sã îºi întepoate aprinde o lumânare sau o candelã, se meieze o familie a lui. poate tãmâia. Þinuta copiilor este foarte Rugãciunea de acasã E greu sã-i determinãm pe copii sã-ºi importantã, de aceea trebuie sã le explicãm "Cuvintele acestea, pe care þi le spun acestora cã, deseori, curãþenia trupeascã o eu astãzi sã le ai în inima ta ºi în sufletul facã rugãciunile zilnice de dimineaþã ºi de searã în familie. Copiii se deosebesc unii de oglindeºte pe cea sufleteascã. Pe mãsurã ce tãu; ºi sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti creºte, copilului îi va plãcea sã participe de ele când ºezi în casa ta, când mergi pe alþii prin vârstã, caracter ºi dispoziþie zilnicã. Important e ca pãrinþii sã dea exemplu activ la rugãciune prin: atitudinea sa, prin cale, când te culci ºi când te scoli" participarea la ritualul ce o precedã, prin (Deuteronom, 6: 6-7) în rostirea rugãciunii zilnice ºi nu sã o impunã. Ea trebuie sã se integreze firesc în cântãri sau prin lecturi din Sfânta Scripturã. Nu vreau sã spun cã imaginile de mai sus programul zilnic, iar copiii sã o simtã în Rezultatul acestor acþiuni este stabilirea ar fi total nerealiste. Eu însãmi am trãit folosul lor. Ar trebui ca pãrinþii sã se sfãtu- unei comuniuni trainice între copil ºi pãtoate aceste stãri alãturi de copiii mei. Dar iascã cu duhovnicul lor în legãturã cu rinte ºi mai departe între aceºtia ºi Dumsubliniez cã este totuºi doar o parte a reali- fiecare copil, ºi de asemenea, sã poatã nezeu. Nimic nu poate înlocui atmosfera de tãþii. Deci dacã vã imaginaþi cã viaþa va fi împãrtãºi cu alþi pãrinþi experienþele lor. De rugãciune, concretizatã în clipe unice, aºa, în toate situaþiile ºi-n fiecare zi, e cum încep sã creascã, copii preferã uneori intense ºi îndrãgite de reunire a familiei în momentul sã meditaþi ceva mai mult la sã-ºi facã rugãciunea singuri, în faþa icoanei jurul lui Hristos! asta. Pentru cã nu e aºa! E mai aproape de din camera lor. O rugãciune scurtã ºi sinProf. Laura Ciolan

Principiile educãrii creºtine a copiilor

Rugãciunea în cãminul creºtin,

8

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

Mãnãstirea "Schimbarea la Faþã"
Încheiem serialul pelerinajelor dedicate mãnãstirilor din Þara Fãgãraºului cu Mãnãstirea Bucium, ridicatã cu trudã multã pe jertfa cãlugãrilor care au fost martirizaþi aici prin foc pentru cã nu au vrut sã îºi pãrãseascã credinþa ortodoxã.

Martiri trecuþi prin foc
La poalele Munþilor Fãgãraº, în apropierea satului Bucium din judeþul Braºov, în inima þãrii se înalþã ºi desãvârºeºte prin dragostea ºi eforturile credincioºilor un bastion al credinþei neamului ortodox român, o cetate pentru pacea tuturor. Mãnãstire a sfintelor ortodoxe ºi româneºti tradiþii, lãcaºul de cult de la Bucium este osândit flãcãrilor în 1761 când monahii, o parte ai locului, o parte cãutând adãpost aici în faþa vitregiei vremurilor dupã distrugerea mãnãstirilor lor de metanie, ard odatã cu vechea bisericã. În 1928, Regina Maria purcede împlinirii unui îndrãzneþ ºi amplu proiect, menit sã edifice pe locul vechii Mãnãstiri Bucium, biserica "Întregirea Neamului Ortodox Român", însã timpurile interbelice îi rãpesc sorþii de izbândã.

Încercãri zadarnice
Pronia cereascã se face auzitã în 1953, când rugãmintea credinciosului cunoscut oamenilor ca "Moº Ilie", însoþit de tânãra familie ªandru, aduce binecuvântarea ºi aprobarea de construcþie a bisericii de la Bucium, iscãlitã cu dragostea ºi harul Înalt Prea Sfinþiei Sale, Mitropolitul Nicolae Bãlan. De astã datã însã, opresiunea

regimului se rãsfrânge nefast, îngrãdind drumul spre zidire. Trebuind cu orice preþ sã aprindã candelã pe locul fostei mãnãstiri, familia Ioan ºi Elisabeta ªandru, ajutori de nãdejde ai Moºului Ilie, reuºeºte în 1976, sub pretextul unei stupine, sã impro-

Programul slujbelor
Dimineaþa la ora 7 se începe cu acatistul zilei sau al sfântului din ziua respectivã (în cazul în care sunt douã acatiste în aceeaºi zi, se face cel cu prioritate, celãlalt fiind inclus în Miezonopticã). Urmeazã ceasurile 3-6, dupã care Sfânta Liturghie. În Postul mare se începe cu ceasurile 1, 3, 6, 9 urmate de Obedniþã, apoi Vecernia cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinþite. Odatã cu lãsarea întunericului (vara de obicei cu puþin înainte) se începe Vecernia, urmatã de Pavecerniþa Micã ºi Paraclisul Maicii Domnului (cu excepþia Postului Mare când se face Pavecerniþa Mare ºi Paraclisul Maicii Domnului). Mizonoptica începe dupã orele 10:30 ºi este urmatã de Utrenie, dupã caz ºi de Acatist. Maslul ºi Parastasul sunt sãvârºite în fiecare miercuri, vineri ºi duminicã.
vizeze o cabanã de lemn din care neîncetat rãsuna Psaltirea. Abilitata Securitãþii se dovedeºte însã eficientã, iar dupã un an, alte flãcãri aveau sã înghitã jertfa acestor creºtini, iar crucile înãlþate spre slava lui Dumnezeu aveau sã fie dezrãdãcinate; singurã una, rãmânând neobservatã, este pãstratã astãzi la loc de cinste, în Altarul de varã.

Strãdanie împlinitã
Angajaþi cu preþul vieþii în renaºterea mãnãstirii, Elisabeta ºi Ioan ªandru îºi vãd strãdania de jumãtate de veac împlinindu-se în 1990, când I.P.S. Dr. Antonie Plãmãdealã, Mitropolit al Ardealului, apreciazã ºi aprobã iniþiativa de zidire a Mãnãstirii Bucium, iar apoi, la 6 august 1995, sfinþeºte biserica mãnãstirii înãlþatã între timp, încredinþând stãreþia ieromonahului Sava Lazea.

CMYK

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

9

de la Bucium
Harul ºi pacea duhovniceascã a pãrintelui stareþ Sava, cu truda ºi rugãciunea obºtii, sub binecuvântarea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, încununatã de dragostea credincioºilor ºi eforturile doamnei ªandru au fãcut astãzi ca Mãnãstirea Bucium sã fie un nesecat izvor de pace, de tãmãduire, de dragoste ºi credinþã.

Truda vieþuitorilor continuã
În continuã dezvoltare, locul nu cruþã truda vieþuitorilor, aflându-se în pragul construirii unei case de pelerinaj

blului mãnãstiresc. ªi neclintiþi în imn de slavã, pãrintele stareþ Sava, pãrintele Modest, întreaga obºte îºi înalþã ruga, fãcând ca sfânta slujbã sã rãsune neîncetat, dupã rânduiala sfintei noastre biserici. Daniel Moga

mai mare, în paralel cu finisarea arhondaric mai mic, existent deja, menite sã gãzduiascã cãutãtori de pretutindeni. Pictura în mozaic a faþadei bisericii, realizarea unui ansamblu de porþi sculptate

Cãlãuzã pentru pelerini
Din Fãgãraº se pot urma douã trasee pânã la Mãnãstirea Bucium: Fãgãraº Ileni - Sebeº - Mãrgineni - Bucium, de unde se continuã cu un drum de þarã, sau Fãgãraº - ªercaia - Vad - Ohaba ªercãiþa, de unde se urmeazã un drum pietruit pânã la poalele munþilor.

la intrarea în curtea mãnãstirii, uºi masive din stejar sculptat la intrarea în bisericã, monumentul "Cruce a celor fãrã de cruce" în cimitirul mãnãstirii, sunt doar parte din proiectele în curs de desfãºurare. Nevoile permanente ale acestui edificiu al pãcii trec parcã mai uºor, iar nãdejdea izbândei rãmâne vie în truda spre zidire, în glasul rugãciunii obºtii, în postul ºi liniºtea acestui colþ de rai, iar "doamna de la mãnãstire", Elisabeta ªandru, continuã, cu ajutorul credincioºilor, cãrãmidã dupã cãrãmidã, înãlþarea ºi îngrijirea întreg ansam-

Altarul de varã

CMYK

10

Fii tânãr cu Hristos

Parastasul vestimentaþiei clasice
De unde vine noul gust în materie de haine? Cine sau ce dã tonul? Nici tinerii nu cred cã ºtiu sã rãspundã… ªi nici nu cred cã-i intereseazã astfel de întrebãri. Pur ºi simplu se îmbracã aºa în virtutea unei inerþii comode, stabilite de un iluzoriu consens comun. Dacã nimeni nu zice nu înseamnã cã toata lumea-i de acord. ªi dacã nu… n-are decât, pentru cã "eu sunt liber sã fac ce vreau!". Chiar e ºi un principiu care spune cã un lucru care e acceptat de toþi devine regulã de urmat. ªi uite aºa ne trezim pe stradã cu tot al trezirii oamenilor din felul de extravaganþe cromatice care þipã la letargia manieristã ºi ochii noºtri. Dacã mergi la o întâlnire snoabã în care se comimportantã ºi vrei sã-þi faci un plan de plãceau vinovat. Dar de abordare mergând pe stradã, riºti o mare aici ºi pânã la a te înlãnþui ispitã pentru puterea de concentrare a în cercei ºi inele ºi pânã la atenþiei… ºi asta din cauzã cã-þi sare-n a da o groazã de bani pe ochi vreun mister Proper pe care dacã pantaloni tãiaþi sau pãtaþi e încerci sã-l eviþi riºti sã ai o întâlnire un drum lung . ªi pentru vizualã cu miss Coccolino. Cãci pânã la ce ? Pentru cã e trendy. ªi urmã logica publicitarã a contrastului cro- nu sunt cerceii ºi inelele ca niºte zale de matic funcþioneazã foarte bine ºi-n prefe- lanþ? Oare pretinsa libertate de exprimare rinþele vestimentare ale tinerilor. Pierrotul vestimentarã ºi nu numai a tinerilor nu ºi snobul apar surprinzãtor de fiecare datã poartã gustul amar al robiei ? Fruntea, urepe scena tot mai largã (nu însã ºi adâncã) a chile, ochii, nasul, gura, pieptul, spatele, culturii teatrului de bulevard unde mâinile, picioarele nu sunt mirunse în improvizaþiile þin de minune. O nouã artã cadrul Tainei Botezului cu Sfântul ºi a persuasiunii hainei þipãtor colorate ºi cu Marele Mir? ªi ce spune preotul atunci ? " un croi gotic al tãieturilor abrupte dar în Pecetea darului Duhului Sfânt"; adicã se zone cheie ale corpului. ªi dacã la toate ridicã ºi se sfãrâmã lanþurile robiei pãcatuacestea se adaugã o completare de farduri lui spre libertatea în Duhul lui Dumnezeu ºi sulemeneli aprinse avem tot tacâmul. ºi spre întãrirea vieþii. ªi noi punem Sau aproape tot… Sã nu uitãm cã la acest lanþurile înapoi sub pretextul libertãþii… complex al tinereþii concurã ºi metalo-chi- Dar asta e altã discuþie… Din pãcate, printr-un acord tacit mulþi micele… cãci nu-s toate bune dacã nu rãspândim ºi-un iz înþepat de-o chimie îºi dau consimþãmântul pentru aºa ceva, aparte ºi de-un nume rãsunãtor fabricat ºi chiar dacã existã ºi o negare de comdacã nu completãm "stilul gotic" al hai- plezenþã. E ca ºi treaba cu televizorul: toþi nelor cu dimensiunea apolinicã a sferici- criticã programele deºuchiate, dar ele contãþii metalului…Toate în scopul unei tinuã sã fie consumate într-o abordare sinestezii dionisiace. Cercei peste inele ºi cvasi-moralã ºi-ntr-un consens subliminal invers. ªi unde sunt plasaþi cerceii? Peste acceptat. Oare rãspunderea este doar a tot! Într-o logicã aparte a îmbinãrii vãzutu- tinerilor? Mediul în care trãiesc cu tot ce lui cu nevãzutul cerceii sunt în urechi, nas, implicã el, programele ºi filmele pe care le buze, sprânceanã, barbã, limbã, buric, sân. urmãresc, oferta computerizatã, anturajul, ªi toate sunt subsumate unicului mesaj ce prietenii, influenþe de tot felul, nu-i þinteºte acapararea atenþiei contemplatoru- deformeazã oare? Pânã la urmã omul e ºi lui de altfel ºi el sugestionabil. Aºadar, produsul mediului nu-i aºa? Mi-aduc aminte de o discuþie pe care am chiar dacã haina nu face pe om totuºi, alãturi de comportament ea îl exprimã tocmai avut-o cu elevii unei clase la care predam în ceea ce are el mai intim ºi mai valoros: religia pe vremea când eram în învãþãmânt. pofta ochilor, trupul ºi trufia vieþii. E-ade- Le mai strecuram ºi ceva elemente moralivãrat cã Baudelaire ºi-a vopsit pãrul verde zatoare… De ce, le-am întrebat pe fete, unesau cã un filosof a ieºit ziua în amiaza le dintre voi vã îmbrãcaþi atât de frugal? mare într-o piaþã publicã cu un felinar Nu credeþi cã trebuie sã vã prezentaþi altfel aprins în mânã strigând : "Caut un om!", în faþa unui profesor care, de exemplu, a dar ei au fãcut aceasta pentru scopul nobil depãºit vârsta onorabilã de douãzeci de ani
în cadrul învãþãmântului? "Da' ce, domnu’ profesor, au rãspuns, dumneavoastrã nu vedeþi cum s-a îmbrãcat azi profesoara de…?" ªi pânã la urmã acesta este adevãrul; dacã sarea se va strica, cu ce se va mai sãra? Se face loc tot mai mult laxismului (de parcã n-ar avea destul) ºi relativismul se simte în pielea omului post-modern ca la el acasã. Fiecare spune ce vrea ºi ce poate ºi are dreptate "în felul lui". O îngãduinþã generalã ne face sã ne scãldãm /scufundãm în apa tulbure a unui talk-show comod. Numitor comun în privinþa adevãrului nici cã exista. Sã vã spun o glumã. Se zice cã odatã un tânãr a mers la o expoziþie de tablouri ºi a rãmas surprins în faþa unuia. O ramã destul de generoasã încadra un fond alb. Tânãrul a poposit un pic asupra tabloului ºi apoi a vizitat în continuare celelalte elemente ale colecþiei. Întâlnindu-l pe autor, l-a chemat la tabloul cu pricina ºi l-a întrebat despre simbolica lui. "Vedeþi dumneavoastrã, zise autorul, acest puncticel din mijlocul fondului alb? Acesta este punctul meu de vedere ". Cam la nivelul acesta de înþelegere se desfãºoarã ºi programul de comportament al tinerilor ºi nu numai. În felul acesta ne apropiem de tot felul de adevãruri care în lipsa reperului universal acceptat se dezechilibreazã într-un mozaic fãrã finalitate. De fapt pe cine intereseazã finalitatea? Ea þine de viitor ºi pe noi ne intereseazã doar clipa. Adevãrurile acestea sunt doar niºte fãrâmituri de la masa ospãþului ºi sunt ca cioburile unei oglinzi sparte de lupul robiei înveºmântat în blana moale ºi relaxantã a libertãþii. Sau, mai bine zis, a libertãþilor. ªi uite aºa ne aflãm cu toþii la celebrarea funestã a parastasului vestimentaþiei clasice. Fiecare, mai mult sau mai puþin, participã la acest ritual muºcând sau gustând doar dintr-o colivã comemorativã. ªi aceasta poate fi chiar indiferenþa… Dar dacã nu haina face pe om, înseamnã cã omul croieºte haina. Aici este pãmântul unde rãdãcinile ignoranþei ºi indiferenþei sã nu se împlânte niciodatã. Pr. Ciprian Bîlbã

Filosofia „conflictelor de familie"
Deseori certurile în familie provin din reproºurile soþiei, acceptate cu greutate de soþ, chiar dacã sunt juste (din orgoliu!). Trebuie descoperitã cauza acestor reproºuri. De multe ori ele vin din dorinþa soþiei de a-ºi vedea soþul mai bun decât este de fapt, din prea mare exigenþã faþã de el sau dintr-un fel de idealizare. În aceste cazuri soþia devine conºtiinþa soþului, iar reproºurile ei trebuie acceptate. Bãrbaþii, în special dupã cãsãtorie, înclinã sã se lase pe tânjalã, sã se complacã într-o existenþã empiricã. Soþia cautã sã-ºi smulgã soþul din aceastã stare, aºteptând de la el ceva mai mult. În acest sens, apariþia unei disensiuni în familie, oricât ar pãrea de bizar, demonstreazã cã mariajul a devenit o realitate (nu doar un proiect) ºi cã în noua entitate umanã alcãtuitã din douã persoane, soþia joacã rolul conºtiinþei. De aceea conflictele între doi oameni atât de apropiaþi pot fi folositoare. În focul disputei poate sã ardã tot gunoiul amãrãciunilor ºi neînþelegerilor acumulate uneori de multã vreme. Dupã explicaþiile ºi mãrturisirile de rigoare, poate veni o stare de deplinã înþelegere ºi liniºte, totul a fost clarificat, orice apãsare ºi orice umbrã de neînþelegere s-au risipit. Atunci se elibereazã ºi se dezvoltã cele mai alese calitãþi sufleteºti ºi, prin deplinã comunicare reciprocã, se realizeazã ºi deplina unitate de suflet ºi de gânduri. În cãsãtorie, bucuria sãrbãtoreascã a primei zile de existenþã comunã trebuie sã continue toatã viaþa, fiecare zi sã fie o sãrbãtoare, în fiecare zi soþul ºi soþia trebuie sã-ºi arate unul altuia o "faþã" nouã, liberã de orice rutinã ºi stagnare. Existã o singurã cale pentru a realiza aceasta: aprofundarea vieþii duhovniceºti a fiecãruia, autoperfecþio-narea. Iubirea este cel mai preþios bun într-o cãsnicie ºi pierderea ei un lucru îngrozitor, mai ales atunci când se ajunge la despãrþire din cauza unor lucruri absolut derizorii. De aceea toate eforturile ºi toate intenþiile trebuie concentrate pentru a o pãstra ºi atunci totul va veni de la sine. Pr. Aleksandr Elceaninov, „Credinþa vine din iubire“

11 Cu cât cârteºte cineva mai mult, cu atât se distruge pe sine
Pas în doi

Pentru soþie S f â n t u l I o a n G u r ã d e A u r Pentru soþ Cinsteºte întâi de
toate pe Dumnezeu, apoi pe soþul tãu. Lasã de la tine atunci când soþul tãu fierbe, ajutã-l când e chinuit ºi suferã, cu vorbe dulci ºi îndemnurile cele mai bune. Sã ai în comun cu el toate bucuriile ºi durerile comune ºi grijile, fiindcã acest lucru sporeºte casa. Dã sfatul tãu, dar hotãrârea sã fie a bãrbatului. Suferã mãcar puþin împreunã cu el când se necãjeºte, dupã care însã, având un chip vesel, risipeºte îngrijorãrile inimii lui, cãci pentru bãrbatul întristat limanul cel mai bun e soþia.

plouat atât de mult", acela începe iarãºi: "Da, ploaie a fost asta? O sã se usuce pãmântul". ªi nu se poate spune cã nu e sãnãtos la minte, ci pur ºi simplu s-a obiºnuit sã cârteascã. Sã fie om raþional ºi sã gândeascã astfel de neghiobii. Cârtirea atrage blestemul. Este ca ºi cum omul s-ar blestema pe sine însuºi, dupã care vine urgia lui Dumnezeu. În Epir am cunoscut doi þãrani. Unul era familist ºi avea vreo douã ogoraºe, ºi întotdeauna pe toate le încredinþa lui Dumnezeu. Lucra cât putea, fãrã stres. "Voi face cât voi apuca" spunea. Pãrinte, cui se datoreazã cârtirea Uneori o parte din snopii de grâu ce îi rãmâneau pe câmp putrezeau din ºi cum poþi scãpa de ea? - Ea se datoreazã ticãloºiei omu- pricina ploii pentru cã nu apuca sã lui ºi este alungatã cu doxologie le strângã, iar pe altele le împrãºtia (slãvirea lui Dumnezeu). Cârtirea vântul. Dar pentru tot ce se întâmpla naºte cârtire, iar doxologia naºte spunea: "Slavã Þie, Doamne!" ºi toate îi mergeau bine. Celãlalt avea doxologie. Când cineva nu cârteºte multe terenuri, vaci etc. ºi nu avea pentru o greutate pe care o întâmpinici copii. Dacã îl întrebai "Cum îþi nã, ci slãveºte pe Dumnezeu, atunci merge?", rãspundea: "Lasã-mã, nu diavolul plezneºte ºi se duce la altul mã întreba!". Niciodatã nu spunea: care cârteºte, pentru a-i încurca "Slavã Þie, Doamne!", ci mereu aceluia ºi mai mult lucrurile. Pentru cârtea. ªi sã vedeþi ce i se întâmpla, cã, cu cât cârteºte cineva mai mult, uneori îi murea vaca, alteori cu atât se distruge pe sine. pãtimea altceva. Le avea pe toate, Uneori ne furã aghiuþã ºi ne face dar pricopsealã nu fãcea. sã nu ne mulþumeascã nimic, în De aceea spun cã doxologia, slãtimp ce te poþi bucura de toate duhov- virea lui Dumnezeu în toate, este niceºte cu doxologie, primind astfel mare. Depinde de noi sã gustãm sau binecuvântarea lui Dumnezeu. Iatã, nu binecuvântãrile pe care ni le dã cunosc pe cineva în Sfântul Munte Dumnezeu. Dar cum sã le gustãm, care, atunci când plouã ºi îi spui dacã atunci când Dumnezeu ne dã "Iarãºi plouã", începe: "Da, plouã de pildã banane, noi ne gândim la ce mereu. O sã putrezim de atâta mâncare bunã mãnâncã cutare umezealã". Dacã dupã puþin timp se bogãtaº? Câþi oameni nu mãnâncã opreºte ploaia ºi îi spui: "Ei, nu a numai posmagi, dar zi ºi noapte slavoslovesc pe Dumnezeu ºi se hrãnesc cu dulceaþã cereasNu-þi striga ni- cã! Aceºti oameni dobândesc ciodatã soþia doar pe nume, ci însoþeºte-l pe o sensibilitate duhovniceascã acesta cu cuvinte de alint, de cinstire, de multã ºi cunosc mângâierile lui Dumnezeu. Dar noi nu le înþeledragoste… Mai aratã-i de asemenea cã pui mare preþ gem pe acestea, deoarece inipe compania ei ºi cã eºti mai dornic sã vii acasã ma noastrã s-a învârtoºat ºi nide dragul ei decât sã stai în oraº. ªi preþuieº- mic nu ne mai satisface. Nu te-o mai mult decât pe toþi prietenii tãi ºi mai înþelegem cã fericirea o avem presus decât pe copiii nãscuþi din ea ºi iubeº- în veºnicie ºi nu în deºertãciune. te-i pe aceºtia anume de dragul ei. Dacã ea face Cuviosul Paisie Aghioritul, vreo faptã bunã laud-o ºi admir-o. „Viaþa de familie“

12

O poveste pentru tine
se opri din mîncat. κi ridicã cãpºorul din castron ºi o zbughi spre grãdinã. În numai câteva clipe se întoarse înapoi cu ceilalþi pisoi dupã el, îndreptându-se toþi trei spre castronul cu lapte. "Nu mai înþeleg nimic“ - spuse Matei ºi, revoltat, încercã sã-i îndepãrteze pe ceilalþi doi pisoi de lîngã castronul cu lapte. Interveni însã bunica: "Matei, - îi spuse ea - sã ºtii cã existã fiinþe care nu se pot bucura de ceea ce au dacã nu împart bucuria lor cu ceilalþi. Acestor fiinþe, Dumnezeu le poartã de grijã ºi întotdeauna le dã daruri ºi mai mari decât cele la care au renunþat în favoarea celorlalþi. Iar cel mai mare dar este bucuria de a fi împreunã cu ceilalþi. <<Se spune cã în timpul rãzboiului, viaþa era tare grea ºi oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotãrât sã-i ajute pe cei sãrmani ºi a trimis vorbã în tot târgul cã, din ziua urmãtoare, el va oferi pâine oricãrui copil ºi asta fãrã nici un ban. A doua zi, încã din zori, mulþi prichindei se strânseserã în faþa casei în care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apãrut cu niºte coºuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, cãutând fiecare sã apuce o pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goanã, bucuros fiindcã prinsese o bucatã mai mare. Era acolo o hãrmãlaie... Dar omul a observat cã undeva, la marginea curþii, aºtepta cuminte o fetiþã. Dupã ce toþi ceilalþi copii ºi-au ales ce pâini au vrut ºi au plecat cu ele, fetiþa s-a apropiat ºi ea de primul coº ºi s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rãmãsese nimic. A cãutat ºi în cel de-al doilea coº, dar ºi acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coº a gãsit o pâinicã micã, micã, pe care nici un copil nu o bãgase în seamã. Fetiþa a luat-o, a mulþumit frumos pentru pâine ºi a plecat spre casã. Toatã ziua a stat omul ºi s-a gândit la cum se purtase acea fatã ºi, ca urmare, a dat poruncã la bucãtãrie sã fie coaptã o pâine micã, dar în care sã fie puºi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineaþã, a aºezat pâinica deasupra celorlalte pâini ºi a ieºit iarãºi cu toate coºurile în curte, unde copiii deja se strânseserã ºi aºteptau nerãbdãtori. Din nou s-au repezit ºi s-au luat la harþã. La sfârºit, fetiþa noastrã, care aºteptase cuminte, ca ºi în ziua precedentã, s-a ales tot cu pâinea cea mai micã, singura rãmasã. ªi de aceastã datã, i-a mulþumit frumos omului ºi s-a grãbit spre casã, unde mama ei o aºtepta. Când s-au aºezat la masã ºi femeia a rupt pâinea, ce sã vezi?! Galbenii s-au rãsturnat pe masã din aluatul proaspãt. - Vai, s-a speriat mama, ce sã fie cu aceºti bani? Dacã banii au ajuns din greºealã în pâinea adusã de tine? Poate i-au cãzut brutarului, în timp ce frãmânta aluatul. Ia-i ºi du-i imediat înapoi! S-a întors fetiþa la casa omului ºi i-a dat acestuia toþi banii, spunându-i cum mama ei i-a gãsit în pâinica primitã. Privind-o cu drag, omul i-a rãspuns: - Banii aceia nu au ajuns întâmplãtor acolo. Dupã ce am vãzut ieri cum ai avut rãbdare ºi cum te-ai mulþumit chiar ºi cu mai puþin, am hotãrât sã te rãsplãtesc. Astãzi, am vãzut ºi cât eºti de cinstitã, fiindcã ai fi putut pãstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept rãsplatã, în fiecare dimineaþã când vei veni sã iei ºi tu o pâinicã, vei primi ºi câte zece galbeni. Doamne, ce bucuroasã a fost fetiþa! Nu ºtia cum sã-i mulþumeascã omului pentru atâta bunãtate. S-a dus în fugã la mama ei ºi i-a dat bãnuþii, dupã care i-a povestit totul, iar mama a povãþuit-o ºi de aceastã datã, iar fata i-a urmat sfatul. Aºa se face cã, de atunci, în fiecare dimineaþã, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalþi copii ºi împãrþea cu ei toþi bãnuþii. ªtia cã ºi ceilalþi au nevoie de milostenie la fel de mult ca ºi ea.>> Matei ºi Maria priveau cu entuziasm la castronul gol ºi la jocul pisoilor. Cei trei se nãpusteau din nou unul asupra altuia într-un joc frenetic. Uitaserã de incidentul de mai înainte. ªi aceasta pentru cã unul dintre ei, cel mic, ºtia sã împartã. Matei introduse aproape mecanic mânuþa în buzunarul hainei ºi scoase de acolo o acadea. Preferata lui, pe care altãdatã nu ar fi împãrþit-o cu nimeni. Nici chiar cu bunica. I-o oferi Mariei. Simþi cum sufletul i se umple de bucurie. Fetiþa îi spuse: "Îþi multumesc. O sã o împãrþim împreunã mai tîrziu. Acum te invit la mine, cãci mama a fãcut gogoºile acelea gustoase care îþi plac þie." Bucuria iradia acum din ochii celor doi copii care o zbughiserã spre poartã, atraºi parcã de mirosul nevãzut al gogoºilor. Bunica auzi din ce în ce mai stins glasul lui Matei: "... dar o sã-i aduc ºi bunicii din gogoaºa mea..." ºi poarta se trânti cu zgomot. Bunica zâmbi. Era fericitã. Matei dãruia din nou. ªi în locul darului dobândea dragostea ºi bucuria celorlalþi. Pr. Iosif Ciolan

ntinºi pe i a r b a verde ºi moale, în grãdina din spatele casei, Matei împreunã cu Maria priveau încântaþi jocul nãstruºnicilor pisoi. Pãreau trei ghemotoace pufoase de blanã care se rostogoleau zglobii unul pe lângã altul, încercând sã prindã în lãbuþele lor mici un puf de pãpãdie care se încãpãþâna sã pluteascã pe deasupra nãsucurilor umede. Copiii erau fermecaþi de jocul micuþilor. Stãteau nemiºcaþi, abia rãsuflând, de teamã sã nu-i deranjeze din jocul lor. "Se înþeleg atât de bine!"- spuse Maria în ºoaptã, privind cu coada ochiului cãtre Matei. "Uitã-te la cel mic. S-a suit peste ceilalþi doi. Uite cum se avântã în aer ca sã prindã puful de pãpãdie! E fantastic!"- rãspunse Matei cu voce înceatã, abia stãpânindu-ºi un hohot de râs. Deodatã cei trei pisoi îºi ciulirã urechiuºele. Se oprirã din joc ºi îºi îndreptarã privirea înspre cãrarea ce duce spre curtea casei lui Matei. Matei ºi Maria privirã instantaneu spre acelaºi loc. Cu un mers agale, cãlcând uºor, parcã de teamã sã nu facã zgomot, se apropia mãmica celor trei pisoi. Matei observã cã aducea cu ea câteva bucãþi de mâncare pe care cu siguranþã bunica le pusese în farfuria din curte. Cei trei pisoi o zbughirã în întâmpinarea ei. Pisica aºezã jos bucãþile de mâncare, iar ei se nãpustirã, încercând fiecare sã prindã bucata cea mai mare. Jocul lor de acum cîteva secunde se transformã într-o adevãratã luptã. Maria ºi Matei priveau acum uimiþi cum cei doi pisoiaºi mai mãriºori îl respingeau pe cel mai mic, încercând sã pãstreze toatã mâncarea doar pentru ei. Pisoiul cel mic îºi plecã capul ºi se retrase privind timid la ospãþul fraþilor sãi. Un val de milã îi cuprinse pe cei doi copii. Maria se îndreptã spre el. Îl ridicã cu mânuþele ei mici ºi-l strânse la piept. "Nu fi supãrat, micuþule. O sã avem noi grijã de tine" - îi spuse ea, mângâindu-l pe cãpºorul lui mic. Se îndreptarã deci spre casa bunicii, încercând sã-l ajute pe micuþ. Îi cerurã bunicii o canã cu lapte ºi un castron. Apoi, aºezându-se lângã micuþul pisoi îl vegheau de aproape cum se ospãta, abia respirând, din lãpticul cald. Deodatã

CMYK

Duminica Fiului Risipitor
(Luca 15: 11-32)
Dragi copii, dacã v-aþi uitat vreodatã cu atenþie în calendarul Bisericii, poate aþi observat cã fiecare duminicã poartã o denumire dupã pericopa evanghelicã care se citeºte la Sf. Liturghie în acea zi. Acest lucru a fost rânduit astfel pentru a ne ajuta sã ne pregãtim duhovniceºte în vederea marilor praznice ale anului. Fiindcã în curând vom intra în Sfântul ºi Marele Post al Paºtilor, avem câteva duminici pregãtitoare înaintea perioadei de post. Una dintre ele este cea a Fiului Risipitor, care în anul aceste cade în ziua de 24 februarie. Cred cã aþi auzit de aceastã întâmplare care se gãseºte în Evanghelia dupã Luca, capitolul 15, versetele 11- 32. Trãia odatã un om care avea doi fii. Cel mai tânãr i-a cerut tatãlui sã împartã averea pe care o avea, ºi sã-i dea partea care i se cuvine. Apoi, luând banii, a plecat într-o þarã foarte îndepãrtatã, cheltuind tot ce avea pe lucruri rele. A rãmas sãrac, iar în þara aceea a venit o foamete mare, aºa cã el nu mai avea ce sã mãnânce. Era foarte flãmând ºi poftea la roºcovele mâncate de porci, dar nu avea voie sã ia din ele. Cu multã întristare s-a gândit la servitorii tatãlui sãu, despre care îºi aducea aminte cã mâncau mai bine ca el. Aºa cã s-a hotãrât sã se întoarcã acasã, sã-i cearã iertare tatãlui ºi sã-l roage sã-l primeascã pentru a-i fi slujitor. Astfel a plecat înapoi spre þara lui. Dar tatãl sãu, care îl iubea foarte mult, îl aºtepta. ªi vãzându-l de departe, a alergat spre el, l-a sãrutat ºi l-a iertat imediat pentru tot ce a fãcut rãu. Apoi i-a dat haine frumoase ºi a fãcut un ospãþ mare în cinstea lui. Poate cã ºi voi, dragi copii, faceþi din când în când lucruri rele, supãrând pe Dumnezeu ºi pe pãrinþi. Dar dacã vã pare rãu cu adevãrat ºi vã cereþi iertare, cu hotãrârea de a nu mai greºi din nou, rãul va fi uitat.

Rugãciune când am greºit faþã de Dumnezeu sau faþã de oameni

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu ºi Mântuitorul lumii, iatã vin acum înaintea Ta ºi te rog sã fii milostiv faþã de mine. Doamne, Tu m-ai vãzut ºi atunci când am greºit, dar eu am uitat cu totul de Tine. Iartã-mi, Doamne, greºeala pe care am sãvârºit-o ºi Te rog lumineazã-mi sufletul, ca sã nu se întunece în întristare. Dã-mi putere sã nu mai cad în greºeli ºi fapte Întrebare: rele. Te rog sã îi mângâi pe toþi cei care au avut de Ai fãcut de curând vreo faptã rea ºi nu þi-ai cerut iertare pen- suferit în urma faptei mele, iar mie dã-mi putere sã le tru ea? Du-te imediat la mama ºi la tata, spunându-le cât de rãu cer iertare. Doamne, ajutã-mi sã ajung la Spovedanie ºi îþi pare, fiindcã ei te aºteaptã cu multã dragoste, ca sã te ierte. sã-mi mãrturisesc greºelile ca sã mã învrednicesc de Irina Constantinescu, psiholog iertarea pe care Tu o dãruieºti prin preoþii Tãi. Amin.

CMYK

14

Trup ºi suflet

Pãrinþi cu orice preþ…
În timp ce milioane de copii sunt avortaþi în fiecare an, milioane de dolari sunt cheltuiþi pentru dezvoltarea tehnicilor moderne de procreare asistatã. Reprezintã ele un rãu? Sunt de acceptat atunci când concepþia nu se poate realiza prin relaþii intime obiºnuite, cum ar fi cazul sterilitãþii?
La slujba Tainei Sf. Cununii, preotul se roagã ca Dumnezeu sã dãruiascã celor doi "bucuria naºterii de prunci" ºi "rodul pântecelui, spre folos". Aceastã precizare "spre folos" este foarte importantã întrucât imposibilitatea unui cuplu de a zãmisli pe cale obiºnuitã poate fi înþeleasã în douã moduri: pe de-o parte un semn divin cã "nu le este spre folos" sã aibã copii, aceasta însemnând fie cã vor apela la adopþii, fie cã vor duce o viaþã fãrã copii. Iar pe de altã parte poate fi înþeleasã ca o boalã pe care noile terapii medicale o pot vindeca. Care sunt acestea ºi în ce constau ele?
Dupã un anumit timp o parte din ei sunt transferaþi în uter iar restul (numiþi extra-embrioni) sunt îngheþaþi. De regulã sunt transferaþi trei embrioni, mãcar unul din ei ar trebui sã se implanteze. Este posibil ca toþi trei sã se prindã ºi astfel apare o sarcinã multiplã. Pentru a oferi o ºansã mai mare de supravieþuire se pãstreazã un singur embrion iar restul sunt uciºi prin "reducþie fetalã" (injectarea unor soluþii ce provoacã moartea embrionilor nedoriþi). Mãsura este imoralã din punct de vedere creºtin, deoarece viaþa umanã începe din momentul concepþiei iar distrugerea acestor embrioni este omucidere. În ceea ce priveºte embrionii îngheþaþi ("extra-embrionii"), distrugerea ca ºi folosirea lor în experimente ºtiinþifice sau pentru scopuri pur comerciale este cu totul de neacceptat. Soluþia ar fi ca ei sã fie donaþi unui cuplu nefertil. Astfel aceºti embrioni ar avea acelaºi statut moral ca ºi un copil adoptat, cu avantajul cã noii pãrinþi vor experimenta perioada sarcinii ºi naºterea copilului. Pentru evitarea extra-embrionilor s-a propus ºi o altã metodã, cea a injectãrii unui singur spermatozoid într-un ovul. În felul acesta se evitã surplusul de embrioni, dar cea mai gravã problemã a acestei proceduri rãmâne imposibilitatea de a determina dacã spermatozoidul selectat în vederea fertilizãrii conþine defecte cromozomiale ce produc boli genetice grave. Într-un act intim normal, sau chiar în cazul însãmânþãrii artificiale, doar cel mai bun, cel mai "potrivit" spermatozoid va fertiliza ovulul. Aceastã selecþie nu este jocul întâmplãrii, ci este lucrarea lui Dumnezeu, ca un exemplu de conlucrare divino-umanã.

Mamã de împrumut sau maternitatea surogat
Maternitatea surogat constã în faptul cã o femeie gãzduieºte în uterul ei embrionul conceput de un alt cuplu. În SUA, anual aproximativ 300.000 de femei îºi închiriazã uterul, primind 10.000$. În urmã cu un deceniu o femeie sud-africanã era mamã surogat pentru propria fiicã, care fusese nãscutã fãrã uter. Ovulul fetei a fost fertilizat de soþul ei ºi transferat apoi în uterul viitoarei bunici. Deºi fiica ºi soþul acesteia au apãrut ca pãrinþi pe certificatul de naºtere al copilului, iar mama nu a fãcut altceva decât sã-ºi punã la dispoziþie uterul, aceasta din urmã este în acelaºi timp bunica ºi "mama" copilului. În spatele aparentului act de caritate, se ascund adevãrate "crize de identitate" din cauza lipsei descendenþei sau relaþiei clare cu unul sau altul din membrii familiei. Mai mult, psihologia modernã atrage atenþia cã mama surogat poate influenþa pe durata celor nouã luni de sarcinã sãnãtatea fizicã, sufleteascã ºi spiritualã a copilului.

Inseminarea artificialã
Constã în colectarea celulelor germinale masculine ºi inocularea lor în uterul femeii. Dacã acestea aparþin soþului, din punct de vedere al moralei creºtine n-ar fi nici o problemã. Lucrurile se complicã dacã este vorba de un alt donator. Potrivit învãþãturii Bisericii nu este de acceptat o a treia parte în procesul procreãrii. Pentru a respecta sacralitatea vieþii, spune Pr. John Breck, este necesar ca transmiterea acesteia sã se realizeze prin unirea a douã persoane într-un singur "trup", legate printr-o "cãsãtorie monogamã, heterosexualã ºi binecuvântatã" (adicã angajamentul a douã persoane, bãrbat ºi femeie, în cadrul binecuvântat al familiei, cu scopul procreãrii).

Fertilizarea in vitro
Aceastã metodã faciliteazã zãmislirea în cazul femeilor cu disfuncþii ale trompelor uterine, în cazul "infertilitãþii inexplicabile" atât la femei cât ºi la soþii lor. Tehnica este urmãtoarea: la începutul menstruaþiei, ovarele femeii sunt "hiperstimulate" prin injectarea unei substanþe (gonadotropinã) care în loc de unul va produce mai multe ovule. Spermatozoizii, dupã colectare, sunt incubaþi ºi trataþi pentru a le spori ºansele de fertilizare, apoi sunt amestecaþi cu ovulele, într-un vas de sticlã ºi pãstraþi la temperaturã de 37oC.

Înainte de a apela la aceste tehnici este deosebit de important ca cei în cauzã sã apeleze la duhovnicul lor ºi împreunã cu acesta sã se adânceascã în rugãciune, pentru a afla care este voia dumnezeiascã în cazul lor, în actul tainic ºi miraculos al procreãrii vieþii umane. Medicina nu poate oferi o tratare a sterilitãþii, ci doar o tehnicizare ºi o depersonalizare a procreaþiei. Viaþa este un dar al lui Dumnezeu ºi nu un produs fabricat. Pr. Alexandru Stanciu, cadru medical

Viaþa în Hristos

15

Bâjbâiala depãrtãrii de Dumnezeu
Viaþa celor mai mulþi dintre noi este o continuã succesiune de perioade agitate ºi perioade liniºtite, cele dintâi fiind parcã tot mai lungi ºi dese, iar cele din urmã mai scurte ºi rare. De cele mai multe ori ajungem sã tânjim, sã ne fie dor de acele scurte perioade de liniºte, de pace. Intrãm tot mai des în tot felul de situaþii stresante, haotice, din care nu mai vedem calea de ieºire. Mi s-a întâmplat sã aud la un post de de rezolvat? Ni se întâmplã radio citatul de mai sus (din opera Fericitu- sã ne tot agitãm, sã ne lui Augustin) chiar când eram într-o perioa- zbatem încercând sã dã din aceasta de neliniºte, de agitaþie. Mã rezolvãm câte ceva. Nu este tot întrebam atunci de ce ni se complicã nimic rãu în a munci pentru viaþa tot mai mult, de ce nu mai "merg" lucru- a obþine anumite lucruri, ba rile de la sine, aºa cum se întâmpla odatã. din contrã, doar prin muncã Rãspunsul a venit din mila lui primeºti ceea ce vrei, dar Dumnezeu prin acest cuvânt al Fericitului atâta timp cât suntem încredinþaþi cã vom Augustin: "Neliniºtit este sufletul meu reuºi cu ajutorul lui Dumnezeu, dacã este pânã ce se va odihni întru Tine Doamne". un lucru plãcut înaintea lui Dumnezeu. Paradoxal! Mã tot frãmântam ºi iatã cã, în Uitãm sã ne lãsãm în grija lui Dumneneliniºtea mea, Dumnezeu S-a milostivit zeu, uitãm cã oricum fãrã voia ºi ajutorul de mine ºi mi-a trimis încã o datã o mânã Lui nu putem face nimic, totul este posibil de ajutor. E clar! Cauza neliniºtii este lipsa doar prin bunãvoinþa lui Dumnezeu. Pracodihnei în Dumnezeu, adicã depãrtarea de tic, uitãm de Dumnezeu. Suntem atât de Dumnezeu, uitarea - chiar ºi pentru scurt prinºi de dorinþele noastre, încât sãrim pestimp - de Dumnezeu. te ceea ce este mai important: nãdejdea în Cum sã fii liniºtit atunci când nu mai sprijinul lui Dumnezeu. ªi-apoi începem pui totul înaintea lui Dumnezeu, atunci sã bâjbâim... umblãm pe întuneric. Ne când nu Îl laºi pe El sã "rezolve" ceea ce ai lovim, ne împiedicãm, dãm cu capul de

„Neliniºtit este sufletul meu pânã ce se va odihni întru Tine, Doamne“ Fericitul Augustin
prag... ºi ne tot rotim în întuneric pânã ne amintim iar de Dumnezeu, chiar ºi printr-un citat din opera Fericitului Augustin. Poate vã gândiþi cã ºi atunci când ne tot agitãm sã obþinem ceva prin forþe proprii, nu neapãrat uitãm de Dumnezeu, ci doar Îl lãsãm puþin deoparte... Nu Îl mai amestecãm pe Dumnezeu ºi în asta... În rest, suntem credincioºi practicanþi. Salutãm cu "Doamne ajutã", mergem la slujbe. Dar, vã întreb, oare sufletul nostru se odihneºte în Dumnezeu? ªi dacã ne odihnim în Dumnezeu, atunci cum sã Îl mai lãsãm deoparte? Iniþial gândeam cã aceastã agitaþie este indispensabilã, deoarece face parte din zilele pe care le trãim, face parte din "timpurile" noastre. Nu degeaba s-a încetãþenit expresia aceasta cum cã am fi în "secolul vitezei"... Dar sã ºtiþi cã nu este aºa. Un om echilibrat duhovniceºte, "odihnit în Dumnezeu", nu are de ce sã treacã prin aceste angoase. Dacã ne rugãm, muncim ºi ne punem nãdejdea în Dumnezeu, sigur vom avea reuºite mai uºor ºi cu mai multã liniºte. Este posibil ca ºi pe cealaltã cale (pe care o cãlcãm mai des) sã avem rezultate, însã cu un consum mult mai mare, astfel încât la sfârºit sã nu mai simþim prea mult bucuria reuºitei noastre, iar pierderile sã fie mai mari decât câºtigul. Toate ispitele, îndatoririle, responsabilitãþile, greutãþile noastre trebuie întâmpinate cu calmul ºi liniºtea date de credinþa cã prin ajutorul lui Dumnezeu se vor rezolva toate. Desigur cã e greu sã îþi menþii calmul atunci când ai probleme, dar dacã am fi cu rugãciune ºi cu gândul la Dumnezeu am trece peste ele, fãrã sã le mãrim prea mult importanþa. Situaþii-problemã apar mereu în viaþa noastrã. Uneori se þin lanþ ºi se transformã în acele perioade agitate de care vorbeam. Important este sã le identificãm ºi sã le abordãm cu calm, cu liniºte, acea liniºte care vine de la Dumnezeu. La fiecare început de an sperãm ca va fi un an mai bun în care ne vom apropia mai mult de Dumnezeu pe drumul mântuirii noastre. Sã ne dea Dumnezeu un an cât mai liniºtit, cât mai aproape de El! Ramona Broscãþeanu

Antonia - vine din limba greacã ºi înseamnã "floare". Acest nume aminteºte de frumuseþea ºi gingãºia florilor, ca ºi de sensibilitatea lor. Aºa cum florile necesitã o îngrijire atentã, zilnicã, pentru a ne putea bucura de strãlucirea lor, tot astfel sufletul nostru trebuie pãstrat curat, în lumina binecuvântatã a credinþei. Omul nu este numai trup, ci ºi suflet, materie din lumea vãzutã ºi suflare divinã din lumea nevãzutã. De aceea, precum pentru trup, aºa ºi pentru suflet, sã ne îngrijim zilnic, cãci nesocotirea unei pãrþi se face în defavoarea celeilalte. În onomastica româneascã acest nume are urmãtoarele derivate: Antoniu, Antonie, Andone, Antoaneta, Antonela, Toni, Antonio etc. Pe 17 ianuarie sãrbãtorim pe Sf. Cuv. Antonie cel Mare, considerat pãrintele vieþii monahale, deoarece a fost primul care s-a retras în pustie, dorind o viaþã simplã, închinatã lui Dumnezeu, în liniºte ºi rugãciune. O parte din învãþãturile sale se gãsesc în Patericul egiptean. "Un frate a zis lui Avva Antonie: roagã-te pentru mine! Zis-a lui bãtrânul: nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, dacã tu însuþi nu te vei sili ºi nu te vei ruga lui Dumnezeu." Simeon - vine din limba ebraicã ºi înseamnã "Domnul a auzit, Domnul a ascultat", nu-

Ce înseamnã numele meu? mele acesta amintindu-ne cã Dumnezeu este mereu alãturi de noi, ascultându-ne rugãciunile, pãzindu-ne ºi întãrindu-ne în fiecare clipã a vieþii noastre. Avva Isaia spune: "Nu se poate ca Dumnezeu sã nu asculte rugãciunile omului, dacã omul ascultã poruncile Domnului!" Din limba greacã numele Simeon se traduce "semn ceresc, mãrturie" ºi ne aminteºte de mãrturia pe care creºtinul trebuie sã o dea tuturor despre Dumnezeu prin viaþa sa, aºa cum dreptul Simeon cel primitor de Dumnezeu a dat mãrturie despre Fiul lui Dumnezeu, când a fost adus la templu la 40 de zile, zicând despre El cã este "Luminã spre descoperirea neamurilor". Pomenirea Sfântului ºi dreptului Simeon se face la 3 februarie. În 12 martie Biserica noastrã mai pomeneºte un sfânt cu numele Simeon, Sfântul Simeon Noul Teolog, trãitor în veacul al XI-lea, care ºi-a închinat viaþa slujirii ºi contemplãrii lui Dumnezeu. În toatã viaþa sa a dat mãrturie despre Dumnezeu mai ales prin cuvântul scris ºi propovãduit, caracterizat de o gândire profundã în acord cu experienþele sale mistice, fapt pentru care a fost supranumit Noul Teolog. Numele Simeon înregistreazã în onomastica româneascã urmãtoarele derivate: Simion, Simon, Simona, Sima, Simina, Simi, ªimon etc.

A consemnat Pr. Ion Tãrcuþã

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Sf. Nicolae“ din Berivoii Mari
La poalele Carpaþilor, pe malul drept al râului cu acelaºi nume, este aºezatã parohia Berivoii Mari, la o distanþã de 12 km de Fãgãraº. Este unul dintre cele mai vechi sate din vatra Oltului, alãturi de Voivodenii Mari, ªinca Veche ºi alte comune de la poalele munþilor.

Bisericã boiereascã ºi bisericã iobãgeascã
Parohia Berivoii Mari deþine douã biserici, cunoscute sub denumirea de "biserica boiereascã" - o bisericã mai micã, cu hramul Cuvioasa Parascheva, ºi "biserica iobãgeascã" - o bisericã mai mare, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Biserica micã este primul locaº de cult a parohiei, ridicatã din piatrã. Se presupune cã este ctitoritã de cãtre membrii familiei Brâncoveanu, care deþineau în zonã vaste proprietãþi. Parohia a cunoscut o situaþia înfloritoare încã de la începuturile ei, fiind consemnatã ca având la mijlocul secolului XVII chiar sediu protopopesc, iar locuitorii ei erau compuºi din iobagi ºi foºti boieri. Dupã ce biserica micã a fost luatã cu forþa de la credincioºii ortodocºi ºi datã uniþilor, deºi aceºtia erau doar 8 familii, pe când ortodocºi 55 de familii. Astfel, în urma decretului împãrãtesei Maria Tereza credincioºii ortodocºi din Berivoii Mari rãmân fãrã lãcaº de închinare. În 1733 toatã parohia era greco-catolicã, în frunte cu preoþii Radu ºi David. Pe sfârºitul aceluiaºi an, o mare parte a poporului s-a dezis de greco-catolicism întorcându-se la ortodoxie.

s-a dat uniþilor ºi cealaltã neuniþilor, deci nu se poate cere alta". Credincioºii ortodocºi din Berivoiul Mare trebuiau sã meargã la biserica din Berivoiul Mic, cãci a lor a fost datã uniþilor. Oamenii însã nu se dau bãtuþi ºi peste 13 ani îi gãsim încã în proces cu greco-catolicii pentru lãcaºul de cult rãpit de stãpânire. Dupã ce au trecut la revoltã de obºte, lucru ce a dus la persecuþii din partea stãpânirii austriece, cauzând plecarea multor familii peste munþi în Þara Româneascã, unde pleRevoltã ºi persecuþii caserã cu ani în urmã ºi alþi localnici înteÎn anul 1761, preotul Ioan Rãduleþ, meind satul Berivoieºti, strãdaniile amintit de marele istoric Nicolae Iorga, ortodocºilor au învins pânã la urmã ºi au pãstorea pe creºtinii ortodocºi din Berivoii reuºit sã-ºi construiascã o bisericã. Mari. În timpul acestui preot, pentru Actuala bisericã creºtinii rãmaºi fãrã bisericã intervine un Biserica nouã construitã de credinmembru al familiei Brâncoveanu, care în 8 februarie 1766 cere voie episcopului de cioºii ortodocºi din Berivoii Mari a fost atunci, Dionisie Novacovici, sã zideascã o ziditã între anii 1779-1784, pe terenul unei bisericã pentru creºtinii ortodocºi din grãdini. Aceastã bisericã fiind probabil Berivoii Mari. Episcopul Dionisie îi mai micã, în 1877 credincioºii satului, în rãspunde cã "Berivoiul Mare ºi cel Mic frunte cu preotul Nãftãnãilã Rãduleþ sunt lipite ca sate, fiind douã biserici, una junior, îºi construiesc actuala bisericã, de

proporþii mai mari, în formã de navã cu absidã în trei laturi, cu ziduri groase. Începând cu anul 1946, sub pãstorirea preotului Grigore Chichernea, locaºul de cult ortodox a suferit unele reînnoiri. Astfel s-au ridicat zidurile, s-a înlocuit acoperiºul, iar între anii 1950-1952 a fost pictatã în frescã de cãtre pictorul Ioan Cãzilã din Sibiu. În timpul preotului Constantin Prescure s-a împrejmuit biserica cu un gard cu grilaj din fier, proiectat ºi executat de acesta, s-a introdus curentul electric, tot pãrintele lucrând ºi frumoasele candelabre din bisericã. Pr. paroh Ioan Fusãrãu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni) Str. Ion Codru Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan Colaboratori: Amalia Rãibuleþ, Drãguºanu nr. 6 (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Ve- Irina Constantinescu, Laura Ciolan Tel. 211790 neþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Tehnoredactor: Natalia Corlean Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Redactor ºef: Natalia Corlean Pr. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexan- Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. la Responsabil de ediþie: Pr. Alexandru Stanciu dru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãr- adresa redacþiei sau pe e-mail la Tiparul: SC GRAMM SRL apostolatfagaras@yahoo.com cuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea

CMYK