DACIA magazin - ianuarie 2003 1

Pentru lichidarea unui
popor se începe prin a-i
altera, a-i șterge memoria: îi
distrugi cărţile, cultura,
religia, istoria și apoi
altcineva îi va scrie alte cărţi,
îi va da altă religie, altă
cultură, îi va inventa o altă
istorie (de origine latină ori
slavică, după momentul
politic). Între timp, poporul
începe să uite ceea ce este sau
ceea ce a fost, iar cei din jur
vor uita și mai repede; limba
nu va mai fi decât un simplu
element de folclor care, mai
devreme sau mai târziu, va
muri de moarte naturală.
Noile forme “istorice” vor
aduce elemente și simboluri
noi de adoraţie care le vor
îndepărta pe cele vechi. Din
vechiul start spiritual vor
rămâne, undeva la un etaj
inferior al cunoașterii, numai
câteva cuvinte, expresii,
tradiţii, impresii, fragmente,
nume de localităţi, munţi și
ape, fără un înţeles aparent.
Formele vechi care
cândva au ocupat valenţa
transcedentalului vor fi
deplasate de formele noi care
vor dicta componenţa și
funcţiile “noului popor” așa
cum s-a întâmplat cu noi!
Dr. Napoleon Săvescu
N
R
. 1
-
I
A
N
U
A
R
I
E
2
0
0
3
AMERICANII ÎNVAŢĂ ISTORIA DACILOR
Preţ: 10.000 LEI
Drumul spre
Kogaion
SUMAR
Dacia - din nou pe harta
Europei
pag. 24
Misterioasa moarte
a marelui rege
Buerebuistas
pag. 22
Eminescu pus la colţ
de cenzura antidacică
pag. 20
Originea rasei umane
pag.10
Brâncuși - ultimul dac
ajuns până la noi
pag. 9
DACIA magazin - ianuarie 2003 2
Íncepând cu acest an
universitar prof. dr.
Mihaela Albu susjine în
cadrul catedrei Aicolae
Iorga un curs intitulat:
,DACO-ROMÁAA SI
SPAJIUL CARPA1O
DAAUBIAA-
LEAGÁAUL
CIJILIZAJIEI
EUROPEAE."
Curiozitatea de a aIla mai
multe despre aceastá îndrázneatá
actiune ne-a îndemnat la un scurt
dialog cu proI. dr. Mihaela Albu:
Ce resorturi au stat la ba:a
intentiei dumneavoastrà de a
sustine un astfel de curs tocmai
in America?
De Ioarte mult timp má
preocupá, întâi ca o vagá idee,
iar mai apoi din ce în ce mai se-
rios, Iaptul cá ceea ce am studiat
în scoalá despre romanizarea
Daciei, despre asa-zisa uitare a
limbii materne de cátre cei
cuceriti si preluarea limbii
cuceritorilor etc., etc. nu poate
Ii un adevár. Mai târziu, în urma
unor lecturi tot mai documentate,
tot mai diverse, mi-am conIirmat
singurá intuitia imposibilitátii ca
cele descrise de manualele de
istorie sá Iie întru totul reale. Si
acum sá má apropii de întrebarea
dv. - de ce intentionez sá tin un
curs despre vechea culturá si
civilizatie de pe teritoriul car-
pato-danubiano-pontic si de ce
tocmai în America? Destul de
simplu de ráspuns la astIel de
întrebári. Voi începe cu a doua
parte: se stie deja, mai mult sau
mai putin, Iaptul cá la presti-
gioasa Universitate Columbia
din New York s-a redeschis, în
anul 1999, Catedra ,Nicolae
Iorga¨, Catedrá la care am
Iunctionat, ca primul proIesor
dupá redeschidere, începând cu
anul academic 1999 si pâná în
prezent. Studentii americani (si
nu numai cei de origine româná)
s-au arátat Ioarte interesati de
limba, cultura si civilizatia
noastrá.
Mi-am Iormat deja aici, ca sá
spun asa, un nume, studentii má
cunosc si este mult mai usor sá
propui un curs nou într-un loc
unde esti deja cunoscut decât sá
mergi în altá parte unde nimeni
nu te cunoaste.
În plus, sá nu uitám sá
accentuám prestigiul acestei
universitáti si Iaptul cá absol-
ventii de aici vor ocupa, în timp,
locuri importante în societatea
americaná.
Nu întâmplátor Guvernul
României a deschis aceastá
Catedrá, singura, din câte cunosc
eu, care Iunctioneazá Iinantatá
de tara noastrá.
Ce urmàriti prin predarea
acestui curs?
Intentia mea este de a Iace
cunoscut studentilor americani
varii aspecte ale culturii noastre:
de la cele mai simple (dar nu
simpliste, având în vedere cá
sunt încá atât de multi care nu
au inIormatii decât extrem de
vagi despre România!) si pâná la
a schimba, cu ajutorul unor reIe-
rinte bibliograIice de reIerintá
(autori români, dar mai ales strá-
ini) vechile sabloane din care
multi nu au nici o intentie sá se
desprindá.
Câti studenti estimati cà veti
avea la cursurile dumnea-
voastrà?
Despre numárul studentilor
nu pot Iace estimári ... încá.
Cine este obisnuit cu sistemul
de învátámânt american stie cá
Iiecare proIesor ,luptᨠpentru a-
si atrage studentii. Si aici, ca în
orice sector al economiei de
piatá, ca sá má exprim astIel,
intervine competitia. Voi încerca
(si sunt sigurá cá voi reusi) sá
atrag cât mai multi studenti.
La început poate nu vor Ii
prea multi, dar voi Iace tot ce stiu
pentru a-i determina sá aleagá
acest curs.
Cum prive¸te diaspora
româneascà din New York
aceastà initiativà?
Diaspora româneascá din
New York, poate diIerit de multi
alti români din tará, stie mai
multe despre adevárata noastrá
istorie veche datoritá Iaptului cá
aici Iunctioneazá societatea
'Dacia Revival¨, al cárei condu-
cátor, dr. Napoleon Sávescu, nu
precupeteste nici eIort, nici bani
chiar pentru a aduce la cunostinta
tuturor ceea ce mai ales
cercetátorii stráini au scris în
repetate rânduri despre adevárata
istorie a vechii Dacii.
AMERICAAII ÍAJAJÁ
IS1ORIA DACILOR
Mihaela Albu este náscutá în cetatea Bániei, Craiova yi este
absolventá a Facultájii de Limbá yi Literaturá a Universitájii
Bucureyti, cu o dublá specializare.
La 5 ani de la absolvirea facultájii, devine doctor în filologie a
aceleiayi universitáji.
Participantá la numeroase congrese internajionale, prezentând
lucrári de referinjá, devine un nume important al filologiei
româneyti atât în jará cât yi în stráinátate. Din 1999, în urma
unui concurs, este desemnatá sá deschidá Catedra ,Aicolae Iorga"
la Columbia University din Aew York. Prestigioasa ei activitate
în cadrul acestei catedre poate fi sintetizatá în aprecierea pe care
1ohn Micgiel, directorul Departamentului de Studii Europene al
aceleiayi universitáji o face într-o scrisoare cátre Ministerul
Ínvájámântului din România. ,Suntem tare norocoyi sá o avem
pe Mihaela aici lângá noi."
Din anul 2ôôô lucreazá yi ca redactor yef la revista ,Luminá
Liná", conducând de asemenea cenaclul Mihail Eminescu de pe
lângá Institutul Român de 1eologie yi Spiritualitate Ortodoxá din
Aew York.
Cine và sprifinà in demararea
acestei actiuni pline de curaf?
La întrebarea aceasta voi
ráspunde continuând-o pe cea
precedentá: Iárá suportul dom-
nului George Constantin Páu-
nescu, Iárá sprijinul doctorului
Sávescu, Iárá deschiderea sa,
dânsul stiind cel mai bine ce
importantá are un astIel de curs
la Columbia University, nimic un
s-ar Ii putut Iace.
Îmi este aláturi, de asemenea,
si preotul proI. Th. Damian,
directorul Institutului Teologic si
al revistei 'Luminá Liná¨. În
paginile acestei reviste (la care
si eu lucrez în calitate de redac-
tor-seI din anul 2000) am
publicat multe articole ale
doctorului Sávescu, dar si ale
multor altor cercetátori ai istoriei
noastre vechi.
Aceastà initiativà este o
premierà in stràinàtate dupà
cuno¸tintele dumneavoatrà? De
ce alti profesori in alte centre
universitare de prestigiu nu au
avut astfel de initiative?
Desigur cá aceastá initiativá
este o premierá. De ce altii nu
au avut astIel de initiative ...? Ar
Ii multe de discutat aici.
Depinde, bineînteles de
Iiecare dintre proIesorii aIlati în
stráinátate, dar depinde în mare
másurá si de personalitátile
aIlate în diasporá. Majoritatea
celor care au posibilitáti
materiale sprijiná alt Iel de
actiuni si extrem de rar pe cele
culturale.
De la o privire generalá asupra începuturilor viejii
pe pámânt, urmárind evolujia locuitoilor spajiului
Carpato-Danubian, trecând prin 1ártária, locul unde
a fost descoperit primul scris al omenirii, cursul face
o radiografiere a istoriei poporului român, istorie
afectatá de-a lungul vremii de contextele politice,
combátând exagerata romanizare a Daciei.
1racia sub conducerea lui Burebista, Dacia sub
conducerea lui Decebal, situajia politicá a Romei din
acea perioadá, cel mai mare imperiu dacic al erei
noastre, dovezi ale superioritájii civilizajiei dacilor,
sunt câteva din titlurile înglobate în acest curs.
Desigur, la final nu putea lipsi importantul capitol
dedicat originii românilor yi a limbi lor, capitol în
care legende, studii yi dovezi istorice vin sá zdruncine
teoria arhicunoscutá a romanizárii.
DACIA magazin - februarie 2003 2
Aya îl vád, îl ytiu yi aya este párintele Dumitru Bálaya:
In înjelept al neamului românesc
Sàmântà Carpaticà de luminà, izvor de omenie, suIlet vrednic
de màretia stràbunilor, slujitor devotat al lui Hristos, patriot
legendar si pàrintele numit al daco-românilor, bunic dàruit de
cer pentru toti românii de pretutindeni, acesta este pe drept
cuvânt pàrintele Dumitru Bàlaya la cei 90 de ani ai sài.
Cercetàtor istoric plin de întelepciune si meticulozitate, încercat
de soartà în Iel si chip, are darul de a gàsi Iereastra timpului
deschisà si intrà pentru totdeauna prin ea devenind dovada vie
a sperantei reîntoarcerii românilor càtre originile lor milenare.
Preocupat adânc de izbàvirea noastrà prin puterea credintei,
pàrintele Dumitru Bàlaya cucereste peste ani titlul de
Cavaler al Ortodoxiei ràmânând consecvent principiilor sacre
ale càlàtoriilor sale de peste milenii, urmând calea adevàrului în
cercetàrile sale, càci nu l-au putut intimida niciodatà energiile
negative.
Simbol al ràbojului românesc, venit cu cele patru vânturi pentru
a umple de duh cunoasterea suIletului românesc, stâlp de
màrturie dreaptà a scopului vietii trecàtoare a lumii materiale,
luptàtor neînIricat si exponent al maniIestàrii neîncetate a puterii
energiei maxime pozitive, cu o viatà pusà pentru totdeauna în
slujba propàsirii si bunàstàrii neamului românesc, pàrintele
Dumitru Bàlaya totdeauna aIirmà: 'Da, existà viitor pentru
Romania, iar pe voi, copiii mei, cei care mà ascultati, và
binecuvante: sà ràmaneti in veci copii, mereu sà vedeti, sà
visati ¸i sà aveti parte de miracole a¸a cum au fost, sunt ¸i
vor fi totdeauna dàruiti toti fiii drepti ai Romaniei¨.
  Dumitru Misáilescu - Panu
O operá de spargere a
tiparelor, de ieyire de sub
autoritatea unor
"monytri sacri" - care, ei
înyiyi, yi-ar fi abandonat
tezele depáyite de
informajia istoricá yi de
adâncirea reflecjiilor-, o
face, de pildá, dupá o
viajá de cercetare atentá
a izvoarelor, preotul
istoric Dumitru Bálaya,
despre care am mai
vorbit yi asupra cáruia
dorim sá revenim,
sintetizând.
Ortodox convins, poate chiar
pàtimas, dupà cum l-am remarcat
într-o împrejurare, preotul-istoric
D. Bàlasa, pentru prima datà atât
de atent la izvoarele istorice, deci
atât de convingàtor, pune în
evidentà marea personalitate a
'pàgânului¨ Zalmoxis al traco-geto-
dacilor, vàzându-l însà nu ca pe un
pàgân - cu sensul îndeobste
acordat - ci ca promotor al dreptei
credinte a neamului sàu, creator de
religie, în rând cu marile
personalitàti de acest Iel ale
antichitàtii.
Multe din problemele expuse
întâi în 'càrticica¨: De la Zalmoxe
la Iisus Hristos... le reia si le
dezvoltà în cartea: ]ara Soarelui
sau Istoria Dacoromaniei...,
asupra càreia atragem deosebita
atentie a tuturor. Desigur, cartea
trebuie reeditatà mai îngrijit, dar în
cuprinsul ei adevàrul izvoarelor
'strigਠla Iiecare paginà!
Înscriindu-se pe linia lui N.
Densusianu, Mihai Eminescu, B.P.
Hasdeu, Mircea Eliade si a atâtor
excelenti cunoscàtori si pretuitori ai
traditiei si suIletului românesc, D.
Bàlasa a tinut în sine adevàruri pe
care nu le-a putut spune nici
odinioarà si nici sub regimul
comunist, ale càrui închisori si rigori
le-a cunoscut din plin, dar acuma a
'ràbuInit¨, hotàrât sà meargà pânà
la capàt. Cele douà lucràri citate -
si suntem inIormati despre încà una,
poate chiar apàrutà între timp -
reprezintà un rezultat al coroboràrii
tuturor categoriilor de izvoare - evi-
dent, cu mijloacele nu atât de
bogate ale urbei sale de pe Olt.
Pornind de la stràvechimea
locuirii traco-geto-dacilor în spatiul
Carpato-Danubiano-Balcanic, D.
Bàlasa, valoriIicând izvoare
dispretuite sau ignorate pe nedrept
de unii, enuntà teza celui mai vechi
regat feminin în acest spatiu, cu o
tulburàtoare succesiune a reginelor,
pàzite de teribila 'gardà de corp¨
a vestitelor amazoane,identiIicate
de izvoare pe malurile Istrului, deci
la Dunàrea de Jos, regine zeiIicate
ulterior.
Cu privire la limbà, sustine teza
cà 'limba latinà cultà s-a nàscut
ca limbà moartà (ca si elina)¨, ea
apartinând unui 'grup restrans de
initiati¨, càci 'roiurile¨ traco-geto-
dacice - si autorul insistà asupra
romanilor/ramanilor - au dus cu ele
o limbà popularà (lingua rustica),
'limba veche daco-tracà¨, a càrei
urmasà, desigur evoluatà, este
limba românà. Si insistà asupra
acestei chestiuni.
Din acest spatiu al 'Vechii Eu-
rope¨ a traco-geto-dacilor a pornit,
treptat, în restul continentului, încà
si în Asia, atâta spiritualitate, în
roiuri ''succesive sau prin
împrumuturi¨, de la Cultul Soarelui
si al Focului sacru pânà la diverse
zeitàti care au intrat în culturile
'clasice¨ ale antichitàtii si în cele ce
le-au urmat.
Ajungând la marele reIormator
al traco-geto-dacilor,
Zalmoxis, întregind inIormatia cu
datele despre urmasul sàu de mai
târziu, Deceneu, si despre epoca
acestuia, D. Bàlasa abordeazà cu
seriozitate inIormatiile lui Iordanes,
atribuind traco-geto-dacilor un
'cod de legi¨ - Belagines - 'Legile
frumoase¨ -, venind de la primele
regine, prin Zalmoxis si ceilalti mari
preoti ai zeului suprem si perpetu-
ate, asimilate în 'dreptul românesc¨
medieval si modern. De asemenea,
pornind tot de la Iordanes, care se
baza pe izvoare anterioare, între
care, sigur, pe Getica lui Dion
Chrisostomul, apreciazà înalta
stiintà din centrul geto-dac de la
Sarmizegetusa, asimilând-o cu o
veritabilà 'Universitate¨ a
antichitàtii.
Coroborând ansamblul
izvoarelor, D. Bàlasa demonstreazà
anterioritatea lui Zalmoxis Iatà de
Pitagora, pe linia convingerii
personale a lui Herodot dealtIel,
dupà cum, la Iel, demonstreazà
anterioritatea Juràmântului
'medicilor lui Zalmoxis¨ Iatà de
de Juràmântul lui Hipocrate.
Desigur, multe din sustinerile
preotului-istoric Dumitru Bàlasa
vor soca pe istoricii de Universitate
si de Academie, dar pe toti acestia
lucràrile autorului îi invità, înainte de
orice, la luarea în consideratie a
tuturor categoriilor de izvoare, la
coroborarea lor riguroasà, pàràsind
etichetàrile 'de autoritate¨ si mai
ales tiparele si schemele pe care
inIormatia istoricà si reIlectia
stiintiIicà - adâncà si responsabilà
- nu le mai poate tolera.
Conf.Iniv.Dr. C. D. Iscru
24 august 2001. La Oràstie se dezvelea prima statuie din lume a
marelui rege dac Burebista. Pe o càldurà suIocantà sute de oameni
ascultau ràbdàtori discursurile ce au urmat dezvelirii propriu-zise. Multi
vorbitori omagiau aceastà ctitorie dar discursurile pàreau prea lungi
datorità caniculei. Lumea începea sà caute tot mai mult un petec de
umbrà. AmIitrionul acestei maniIestàri anuntà însà cu emotie în glas
cà va da cuvântul urmàtorului vorbitor pe care îl caracteriza nici mai
mult nici mai putin decât Pàrintele dacismului în România. La 91 de
ani, de la Dràgàsani, venea sà se închine în Iata lui Burebista Pàrintele
Bàlasa. Înaintea asistentei apàrea astIel un preot mic de stat, îmbràcat
în straiele traditionale, cu o barbà vâlvoi si cu o privire cutremuràtoare.
Îsi dàdu jos cu smerenie boneta monahalà si începu a glàsui. Un
tunet de s-ar Ii pogorât pe pàmânt nu ar Ii uimit asistenta ca vocea sa
puternic pàtrunzàtoare. În piata centralà a Oràstiei s-a asternut linistea.
Glàsuia cu o Iortà nevàzutà care pàtrundea în suIletelor tuturor
ce-l ascultau.
Nu mai conta càldura care topea si asIaltul când pàrintele Bàlasa
îi multumea Domnului din cer pentru bucuria de a-l Ii Iàcut ca la 91
de ani sà aibe ocazia sà vadà ceea ce a visat de o viatà întreagà.
Aducerea lui Burebista acasà, acolo unde îi este locul, pe soclul sàu
construit de constiinta celor ce au crezut în màretia sa. Nici musca nu
sa auzit timp de 18 minute cât a glàsuit Pàrintele. Toate discursurile
care au urmat au Iost ascultate doar de complezentà, pentru cà spusele
sale au Iost atât de pàtrunzàtoare încât orice s-ar Ii rostit dupà ar Ii
Iost de prisos. Peste un an, la urmàtorul Congres de dacologie, Pàrintele
Bàlasa avea sà Iie din nou prezent si maiestuos alàturi de prietenii sài
în ale dacismului. Dorea din suIlet sà meargà din nou la Sarmizegetusa,
sà tinà acolo o slujbà asa cum o Iàcuse si în alte rânduri. Iubea acel
loc din toatà Iiinta sa iar Incinta Sacrà spunea el îi dàdea puteri
nebànuite, puteri pe care si le Iolosea în bàtàlia pentru asezarea dacilor
pe tronul cu nestemate al istoriei. Trebuia doar stabilità ziua în care
urma sà calce din nou pe urmele dacilor la Sarmizegetusa.
În ajun de SIânt Cràciun, Pàrintele însà n-a mai avut ràbdare. A
plecat de unul singur sà-si întâlneascà personal stràmosii în care credea
cu toatà Iiinta sa. A plecat linistit, asemenea unui sol dac trimis la
Zamolxe. A plecat ducând cu el un lucru drag suIletului sàu, pe care
l-a pàstrat ca pe ceva sIânt. Panglica tricolorà ce înIàsura statuia lui
Burebista înainte de dezvelire Iàcea parte din marile sale comori.
Prietenii credinciosi i-au asezat-o alàturi, înainte de plecarea sa spre
marile câmpii ale Domnului.
Jladimir Brilinsky
A plecat párintele Bálaya
Duceji-vá yi spuneji tuturor locuitorilor de pe
1erra, cá Dacii nu au murit yi cá împreuná cu
Domnul Iisus Hristos, Zalmoxienii sunt
nemuritori.
Pr. Dumitru Bálaya, cercetátor istoric
DACIA magazin - ianuarie 2003 4
Íntrebári
yi falsuri istorice
M-am întrebat de multe ori care
este motorul schimbárilor pozitive
într-o societate si trebuie sá recu-
nosc cá, de cele mai multe ori, sunt
tinerii care reIuzá sá accepte un
adevár relativ, mincinos, contes-
tabil. Ei sunt cei ce nu sunt legati
de interese politice ori religioase de
moment, ei sunt cei ce cautá un
adevár absolut.
Pe ei îi îndemn sá-si întrebe
proIesorii de istorie si de limba
româná: Cât la sutá din Dacia a
fost cuceritá de romani?
Si dacá proIesorul stie ráspun-
sul: 14 ° din teritoriul Daciei (care
se întindea de la vest la est, de la
lacul Constanta-Elvetia de azi si
pâná dincolo de Nipru), urmeazá
altá întrebare: Câji ani au ocupat
romanii acei 14" din teritoriul
Daciei?
Si dacá proIesorul vá ráspunde:
numai 164 de ani atunci puteti
merge la urmátoarea întrebare:
Soldajii «romani» chiar veneau
de la. Roma yi chiar erau fluenji
în limba latiná?
Aici le va Ii si mai greu sá vá
ráspundá, cáci acei soldati «ro-
mani» vorbeau orice limbá, numai
latina nu. Cohortele aIlate pe pá-
mântul Daciei cuprindeau soldati
din diIerite párti ale Imperiului
roman, uneori Ioarte îndepártate.
Gásim Britani din Anglia de azi,
Asturi si Lusitanieni din peninsula
Ibericá, Bosporeni din nordul Márii
Negre, Antiocheni din regiunile
Antiochiei, Ubi de la Rin, din pártile
Coloniei, Batavi de la gurile acestui
Iluviu, Gali din Galia, Reti din
pártile Austriei si Germaniei sudice
de azi, Comageni din Siria, pâná si
Numizi, si Mauri din nordul AIricii
(C.C.Giurescu, Istoria Romanilor,
I, 1942, p.130).
Si ultima întrebare: Cum a fost
posibil ca, într-un aya de scurt
interval istoric, 1OA1Á populajia
Daciei sá-yi uite limba yi sá înveje
o limbá nouá, limba latiná, de la
niyte soldaji «romani» care nici ei
nu o vorbeau ?
Când toate popoarele civilizate
din lume initiazá, desIásoará, pro-
moveazá valorile istorice care le în-
dreptátesc sá Iie mândre de înain-
tasii lor, gásim opinia unor astIel de
«adevárati români», care nici mai
mult, nici mai putin, spun despre
Iormarea poporului daco-român:
«... puterea cotropitoare (soldatii
romani, N.A.) a adus femeile ¸i
fetele dace in paturile lor ¸i a¸a s-
au nàscut generatii de copii, care
invàtau numai limba latinà de la
tatàl lor, soldatul «roman»».
Cum or Ii venit ele din Moldova
de azi, de pe Nistru, Bug si de pe
Nipru, acele sotii si Iete de carpi,
de la sute si sute de kilometri
depártare, ca sá Iie «hibridate» de
soldatii «romani»?
Dupá párerea stimabililor, Ieme-
ile dace erau si «c....», ba chiar si
mute, neIiind în stare sá transmitá
limba nici mácar copiilor lor!
Cât despre noi, urmasii lor, cum
ne-am putea numi decât «copii din
flori», apáruti dintr-o aventurá
amoroasá a întregii populatii Iemi-
nine dacice, la care dacii de sex
masculin priveau, cu «mandrie»,
asteptând aparitia «samburilor»
noului popor, grábindu-se, între
timp, sá învete cât mai repede si mai
bine noua limbá, limba latiná, când
de la sotii, când de la Iiicele lor,
iubite ale soldatilor romani
cuceritori, ba chiar si de la soldatii
romani.
La Centrul Cultural Român, în
data de 26 octombrie 1999, am aIlat
de la o altá somitate, de origine
româná, proI. dr. în arheologie Ioan
Pisso, cá dacii au învátat latina de
la romani, prin báile de la Sarmize-
getusa lui Traian! De ce prin báile
romane si de la niste soldati cam
Iárá haine pe ei? Nu prea stiu ce a
vrut sá spuná stimabilul proIesor din
Cluj despre bárbatii daci, dar cred
cá nici un român, nici mácar în
joacá, nu are voie sá Iacá o astIel
de aIirmatie decât dacá... De Iapt
tot dânsii ne spun cá ne tragem din
doi bárbati cu. brate tari !
AstIel de declaratii «istorice» te
Iac sá-ti doresti sá Iii orice, numai
român nu.
Jatra vechii Europe
Domnilor, Dacia a Iost cotropitá
de romani în proportie de numai
14° si pentru o perioadá istoricá
Ioarte scurtá, de 164 de ani.
86° din teritoriul Daciei nu a
Iost cálcat de picior de legionar
roman. Este greu de crezut cá într-
o asa de scurtá perioadá istoricá,
dacii sá Ii învátat latina, Iárá ca pe
86° din teritoriul lor sá-i Ii întâlnit
pe soldatii romani.
Dar dacá nu de la romani au
învátat dacii latina, atunci de la
cine? - se întreabá aceiasi demni
urmasi ai lui Traian?
Herodot ne spune cá, cel mai
numeros neam din lume, dupá
indieni, erau tracii. Iar Dio Casius
ne spune si el: «sà nu uitàm cà
Traian a fost un trac veritabil.
Luptele dintre Traian ¸i Decebal au
fost rà:boaie fraticide, iar Tracii au
fost Daci ». Faptul cá dacii vorbeau
«latina vulgarà», este «un secret»
pe care nu-l stiu numai cei ce reIuzá
sá-l stie.
Când, sub Traian, romanii au
cucerit pe daci, «La Sarmizegetusa
n-a trebuit tálmaci», aIirmá
Densusianu, «si asta totul schimbá».
Deci dacii si romanii vorbeau
aceeasi... limbá.
Dacá astázi se considerá cá 95°
din cunostintele acumulate de
omenire sunt obtinute în ultimii 50
de ani, sá vedem cum si notiunile
noastre despre istoria poporului
daco-român pot evolua.
Când, nu de mult, s-a publicat
teoria evolutiei speciei umane în
Iunctie de vechimea cromozomialá,
s-a ajuns la concluzia cá «prima
Iemeie» a apárut în sud-estul
AIricii. Urmátorul pas urias a Iost
în nordul Egiptului, iar de aici,
Peninsula Balcanicá.
Când proIesoara de arheologie
lingvisticá Marija Gimbutas, de la
Universitatea din Los Angeles,
CaliIornia, a început sá vorbeascá
despre spatiul Carpato-Dunárean ca
despre vatra vechii Europe, locul de
unde Europa a început sá existe, am
Iost plácut surprins si m-am asteptat
ca si istoricii nostri sá reactioneze
la Iel. Dar, din partea lor am auzit
numai tácere.
Când proIesorii Leon E. Stover
si Bruce Kraig, în cartea ,The Indo-
european heritage¨ (apárutá la
Nelson-Hall Inc. Publishers, 325
West Jackson Boulevard, Chicago,
Illinois 60606), vorbesc la pagina
25 despre Vechea Europá a mile-
niului 5 î.d.H., care îsi avea locul
în centrul României de azi, sá nu
Iim mândri?
Când studiile de arheologie
moleculará ne îndreptátesc sá ne
situám pe primul plan în Europa, ca
vechime, nu-mi este usor sá le
ráspund unor persoane care nu
citesc nici ce spun, inteligent, altii
despre noi si nici mácar ce scriu eu.
Studii impecabile cromo-
zomiale, la nivel de mitocondrie
Iolosind PCR (polimerase chain
reaction), pot determina originea
materná a unor mumii vechi de sute
si mii de ani. Teoria genoamelor
situeazá spatiul carpato-dunárean ca
Iiind, nici mai mult, nici mai putin
decât, locul de unde a început
Europa sá existe; locul unde, acum
Sor1soore ÐesoÞ1sð
31nere1u!u1 Romðn
44.000 de ani, sosesc primele 3 Eve
si primul Adam.
Când am scris «Epopeea Popo-
rului Carpato-Dunárean», si
volumele «Aoi nu sîntem urmayii
Romei», «Ín cáutarea istoriei
pierdute» ¸i «Cálátorie în Dacia -
jara Zeilor» m-am bazat pe astIel
de cercetári, dar si pe cartea unei
somitáti în domeniul preistoriei
Europei, Dl. V. Gordon Childe,
proIesor la Universitatea din
OxIord, Anglia, cáruia i se publica,
în anul 1993, la Barnes & Noble
Books, New York, «The Historv of
Civili:ation», «The Arvans». El
exploreazá într-un mod Iascinant
originea si diIuzarea limbilor în
Europa preistoricá. Între paginile
176-177 publicá si o hartá arátând
leagánul aryenilor în timpul primei
lor aparitii: si minune mare, spatiul
Carpato-Dunárean este cel vizat.
Când roata, plugul, jugul, cáruta
cu douá, trei si patru roti apar pentru
prima datá în lume pe teritoriul
nostru, dacic, când primul mesaj
scris din istoria omenirii se gáseste
tot pe teritoriul nostru, la Tártária,
când primii Iermieri din Europa
sunt descrisi pe acelasi spatiu, într-
o perioadá când Anglia abia se
separa de continent si din peninsulá
devenea insulá 6.500 d.i.H., (vezi
John North, «A new interpretation
of prehistoric man and the cosmos»,
1996, Harper Collins Publishers,
1230 Avenue oI Americas, New
York, 10020, Chronology), nu-ti
vine a crede cá tocmai cei pentru
care aduni aceste inIormatii
Iormidabile despre poporul si
spatiul pe care îl ocupá tara noastrá,
te deceptionezá.
Faptul cá AOI suntem
strámoyii tuturor
popoarelor latine, yi nici-
decum o rudá marginalá,
abia acceptatá, ar trebui
sá ne facá sá ne mândrim
yi nu sá cáutám contra-
argumente.
Cu deosebità stimà,
Dr. Aapoleon Sávescu
Avertisment:
- dacá nu vreji sá vá supáraji profesorii
- dacá vá este fricá de adevár yi consideraji cá un adevár relativ (mincinos) vá ocroteyte
împotriva unui adevár absolut
- dacá ytiinja învájatá în ycoalá, universitate vá satisface
- dacá dogma «crede yi nu cerceta» vá caracterizeazá
AU CI1IJI ACES1E RÁADURI!
DACIA magazin - februarie 2003 5
Români yi vlahi
Românii din Serbia tràiesc într-
un spatiu care acoperà a sasea
parte din teritoriul tàrii, localizat în
nord-estul Serbiei si delimitat la vest
de râul Morava, la sud de muntele
Artan, la nord de Iluviul Dunàrea,
prin care are hotar cu tara-mamà,
România, si la est tot de Dunàre,
care de la Belgrad la Vidin Iormeazà
un ,genunchi» spre sud, ca si muntii
Balcani, care delimiteazà acest
teritoriu de Bulgaria. Fiind stràbàtutà
de râul Timoc, Iormat prin unirea
Timocului Negru cu Timocul Alb, în
orasul Zaicear, aceastà zonà locuità
de români se mai numeste si Timoc
(sau cum îi spun sârbii, Timocika
Krajna). Valea Timocului este
Iormatà din 300 de sate si 20 de
orase (Bor, Negotin, Kladovo,
Maidanpek, Pozarevat, Zaicear,
Kucevo, Zagubita, Loznita, Donji,
Milanovat, Bolievat, Petrovat etc).
ConIorm rezultatelor recensà-
mântului din 31 martie 1991, în
Serbia tràiesc 17 000 de vlahi. Con-
Iorm cercetàrilor recente eIectuate
de specialisti români-vlahi din zonà,
se estimeazà cà la ora actualà
aceastà populatie a ajuns la 500 000
de suIlete. În aprilie a.c., în Serbia
a avut loc un nou recensàmânt al
populatiei. OIicialii au
trecut în Iormularele de recensà-
mânt pentru români denumirea de
,vlahi» sau ,valahi», separat de
,români». Încà nu au Iost Iurnizate
rezultatele oIiciale, dar liderii
românilor timoceni au date din care
rezultà cà, în ciuda presiunilor la
care au Iost supusi, s-au declarat
peste 44 000 de români si
aproximativ 130 000 de vlahi.
Rezultatele sunt greu de explicat din
punct de vedere demograIic.
Anul Ro mâ n i - v l a h i
1948 93 444
1954 28 047
1961 1 369
Dispàruti în 13 ani 92 075
1971 14 730
1981 25 597
1991 17 810
Încà de la început trebuie
precizat cà înainte de 1830, când s-
a Iormat statul sârbesc, râul Timoc
nu-i despàrtea pe românii din Serbia
de românii din Bulgaria. Pânà în
acel an, românii tràiau într-o tarà
comunà care se numea ,Provincia
Morava - Lom» si care era situatà
pe o mare parte a teritoriului vechii
provincii Moesia Superioare si pe
teritoriul Daciei Aureliene. În
perioada ocupatiei turcesti, aceastà
zonà a Iormat ,Pasalâcul de Vidin»,
cu centrul administrativ la Vidin.
Pentru românii din Timoc, ràspunsul
la întrebarea ,Cum a apàrut poporul
român din sudul Dunàrii si care este
originea lui?» a Iost si este o mare
enigmà.
Ulterior, în scolile din Serbia si
Bulgaria, unde au studiat, nici un
proIesor de istorie nu a putut, nu a
vrut sau nu a Iost làsat sà explice
acest lucru. Ei explicau, în sârbeste
sau bulgàreste, unor copii care acasà
vorbeau numai româneste, cà, în
antichitate, în Peninsula Balcanicà
tràiau trei mari popoare: celtii, traco-
dacii si ilirii. Le spuneau cà celtii din
Balcani au dispàrut Iàrà urmasi, din
iliri au apàrut albanezii, iar din
amestecul tracilor si dacilor cu
colonizatorii romani a apàrut poporul
român, pe când românii-vlahi ar Ii
slavi (bulgari sau sârbi) romanizati.
Pedeapsá pentru
,românii neascultátori"
Noi, românii din Balcani, suntem
de mii de ani, iar Serbia a apàrut în
perioada 1718-1739, ca o creatie a
politicii austriece care càuta sà Iacà
un pas în Peninsula Balcanicà.
Serbia nu avea autonomie nationalà
sau localà. La sud, Serbia nu atingea
nici màcar limitele Pasalâcului de
Belgrad, care era sub stàpânire
otomanà. În timpul primei ràscoale
sârbesti împotriva turcilor, din
perioada 1804-1806, eroul
Caragheorghe, pentru a putea Iace
legàtura cu ostile rusesti din zona
Vidinului, a trimis emisari sà
ràscoale si oamenii din judetele
timocene, care apartineau Pasei de
la Vidin, din Craina, Tarna Reka si
Zaicear.
De la început, din cauza
Iirescului antagonism national, o
mare parte a românilor timoceni nu
a vrut sà lupte cot la cot cu sârbii.
În alte rânduri însà românii timoceni
au luptat alàturi de sârbi, desi nu au
câstigat nimic din aceste aliante prea
usor uitate. Acesti tàrani români s-
au împotrivit, de data aceasta,
ràscoalei conduse de Haiduc Veljko
Petrovic. Caragheorghe însusi a
venit, cu 3.000 de oameni, împotriva
acestor sate ,neascultàtoare»,
locuite de români, si ca pedepsà le-
a ars si le-a desIiintat, cerând încà
din anul 1809 ca granita ràsàriteanà
a viitoarei Serbii sà Iie râul Timoc.
La Pacea de la Bucuresti din mai
1812, sultanul turc a reIuzat sà
cedeze judetele Timocul Negru si
Craina.
Milos Obrenovic, alt mare erou
sârb, reia miscarea de eliberare a
sârbilor, iar în aprilie 1815 obtine
autonomia Serbiei, în limitele
Pasalâcului de Belgrad, si reuseste
anexarea zonei românesti dintre
Morava de Est si Timoc (zona
locuità de românii apuseni). Dar
Timocul si Craina nu au Iost
cucerite. Abia în anul 1829, la Pacea
de la Adrianopole, si prin HatiseriIul
de la 1830, Milos Obrenovic capàtà
dreptul sà anexeze, la Pasalâcul de
Belgrad, Timocul si Craina locuite
de românii timoceni. Dupà trei ani,
în 1833, printr-o interventie militarà
în Timoc si Craina, el reuseste sà le
ocupe si sà stabileascà granita, spre
Bulgaria, pe râul Timoc. În acest
mod, pentru prima datà în istorie au
Iost separati românii din Timocul
Sârbesc de Iratii lor din Bulgaria,
locuitori acum ai Timocului
Bulgàresc. Din acest an, 1833,
începe ,cataclismul cultural, religios
si national» al poporului român din
Timoc.
Obrenovic initiazà un program
agresiv de discriminare nationalà si
de asimilare Iortatà a românilor din
Timoc. Învàtàtorii români din Timoc
sunt înlocuiti cu învàtàtori sârbi, care
nu vorbeau româneste. Preotii
români din regiune au Iost goniti în
România si înlocuiti cu preoti slavi,
care cântau liturghia în slava veche.
Mitropolitul sârb de atunci a întocmit
o listà cu câte 20 de prenume mas-
culine si Ieminine sârbesti, pe care
le-a împàrtit tuturor preotilor sârbi
pentru a-i boteza pe copiii românilor
(treptat, numele si prenumele
românesti au început sà disparà).
Procesul de asimilare Iortatà a
românilor din Timoc a continuat zeci
de ani, devenind în timp mai intens
si mai complex. Românii au încercat
sà reziste tipàrind ziarul ,Vorba
Noastrà», la Zaicear, în limba
românà (începând cu anul 1948,
ziarul a Iost interzis, aceeasi soartà
având si ziarul bilingv ,Bilten» din
Pozarevat). Tot prin anii 50, în
actele oIiciale dispare din capitolul
,apartenentà nationalà» denumirea
de român; astIel, românii-vlahi au
devenit sârbi, Iàrà a Ii întrebati dacà
sunt de acord.
ReIeritor la viata de zi cu zi,
majoritatea populatiei din Timoc,
locuind la sate, avea ca ocupatie
principalà cresterea animalelor,
tàierea si negotul de lemne,
vânàtoarea, extragerea càrbunelui,
obtinerea pietrei de var. Dupà al
doilea ràzboi mondial, în perioada
1950-1960, începe industrializarea
rapidà a zonei, creîndu-se mine de
cupru si aur în zonele Bor, Veliki
Krivelije si Maidanpek. Cea mai
mare parte a populatiei din zonà,
neavând nici un Iel de studii, a Iost
angajatà ca personal necaliIicat, la
muncile grele. Oamenii nu aveau
studii nu pentru cà nu erau doritori
de învàtàturà, ci din cauzà cà nu
existau scoli în limba românà, iar la
cele sârbesti nu erau acceptati.
Întregul personal caliIicat era adus
de autoritàti din marile orase (Pirot,
Nis, Vranje, Leskovat, chiar si din
Macedonia) în centrele industriale
din Timoc, unde li se acordau locuinte
si beneIiciau de privilegii la care
românii timoceni nici nu visau. La
începutul anilor 70, o mare parte a
populatiei autohtone românesti din
Timoc, aspirând la o viatà decentà,
a luat calea Occidentului. În Ioarte
scurt timp, beneIiciind de toate
drepturile, copiii lor au Irecventat
scoli în care nu mai erau considerati
inIeriori. Nu numai cei care au ales
sà plece si-au schimbat viata, ci si
cei care au ràmas în càminele lor.
Industrializarea rapidà a zonei a
ridicat brusc standardele de viatà,
muncitorii au început sà-si
construiascà locuinte, sà
investeascà în agriculturà,
cumpàrând tractoare, combine, alte
utilaje agricole cu care si-au sporit
productia, Ioarte multi ajungând sà
înIiinteze mici Ierme.
Durerea cea mare ràmâne
desconsiderarea lor ca etnici
români, Iiind nevoiti sà-si trimità
copiii la scolile sârbesti, unde Iac un
an pregàtitor pentru a învàta limba
sârbà, pentru ca apoi sà parcurgà în
aceastà limbà toate etapele de
învàtàmânt. Succesele scolare ale
copiilor au apàrut în scurt timp, din
rândul acestora ridicându-se avocati,
medici, ingineri, proIesori, unii dintre
ei chiar mai buni decât
,intelighentia» venità în Timoc din
marile orase ale Iugoslaviei.
În ultimul timp, Ioarte multi lideri
ai românilor timoceni au cerut
drepturi pentru românii din Serbia de
Ràsàrit. Încà din 1989, s-a solicitat
autoritàtilor recunoasterea românilor
timoceni ca minoritate nationalà. La
cerintele lor, autoritàtile sârbesti au
ràspuns printr-o condamnare la
puscàrie de mai bine de un an de
zile. În ultimii zece ani, lupta pentru
drepturile elementare a continuat,
dar regimul Milosevici a solutionat
totul, în prima Iazà, prin concluzia
,Nu existati!». Dupà ràsturnarea
acestuia, românii timoceni au sperat
cà noul guvern, Iormat de opozitia
democratà, va schimba substantial
statutul lor, acordându-le drepturi
elementare: învàtàmânt în limba
maternà, bisericà si recunoasterea
lor ca minoritate. Pânà acum
Belgradul tace însà.
Românii timoceni se conIruntà
cu multe probleme. Unele necesità
timp pentru a Ii rezolvate, altele tin
de partea Iinanciarà. În continuare,
copiii românilor timoceni învatà la
scoli sârbesti, în bisericile lor,
construite acum sute de ani de
domnitori români, cu sprijinul
populatiei autohtone române din
zonà, slujba este tinutà în limba
slavonà, iar predica în sârbeste.
Foarte multe biserici si mànàstiri
românesti au ajuns o ruinà,
autoritàtile nealocând Ionduri pentru
restaurarea lor.
O problemã nerezolvatã a
Iugoslaviei democratice
de Gh.Rumanovici
O parte din populajia româná din 1imoc nu are conytiinjá
najionalá dezvoltatá, pentru cá de-a lungul anilor instrumentele
oficiale de propagandá le-au spus altceva. Poporul sârb îi
denumeyte pe români cu termenul ,vlasi», denumirea de vlah
fiind datá celor care aparjin unui popor latin, adicá neslav. Mare
parte a poporului român din 1imoc nu se considerá însá (sau
doar) ,vlasi», ci români, vorbitori de limbá româná. Dacá ar fi
fost ,vlasi», ar fi trebuit sá vorbeascá ,vláseyte», adicá o limbá
neslavá, alta decât limba româná. Dar în 1imoc, când doi români
se întâlnesc, ei se înjeleg în limba româná.
DACIA magazin - februarie 2003 6
    Dacia Magazin este o
publicatie care îyi propune sà
arate cà ,Noi dacii nu am pierit¨.
Când Alexander von Humboldt
spunea: ,capacitatea de a làmuri
propria istorie constituie pentru
fiecare popor piatra de încercare
a maturitàtii sale¨ cred cà ne
includea yi pe noi, cei care tràim
de milenii în spatiul carpato-
ponto-dunàrean, rumânii, vlahii,
moldovenii, transilvànenii, geto-
dacii de azi. Pàreri, conceptii,
interpretàri neytiintifice care
cautà în mod eronat sà atribuie
poporului nostru o origine
recentà, ,romanà¨, trecând cu
vederea faptul cà, carpato-
ponto-danubienii constituie
poporul matcà al Europei ne-au
determinat sà scoatem aceastà
publicatie în care toti ,cei
interziyi¨ pot sà-yi spunà
cuvântul, atâta timp cât acesta
reprezintà adevàrul. Adevàrul
trebuie numai rostit yi nu
dovedit. Adevàrul trebuie sà fie
riguros yi fàrà compromisuri.
Formularea lui nu trebuie sà fie
seducàtoare. Noi nu dorim sà
facem nici un efort sà exprimàm
adevàrul mai ,cu blândete¨, mai
acceptabil sau mai justificabil.
Crearea unei istorii false a
poporului nostru, în decursul
ultimilor 200 de ani, bazatà pe
falsuri yi pe ignorantà, pe o
preocupare demonicà de a
dovedi cà suntem un popor de
bastarzi, o încruciyare recentà
dintre niyte soldati romani yi
localnice dace, este o ruyine.
Logica morbidà care guverneazà
astfel de concepte ,istorice¨
despre formarea poporului
nostru este criminalà. Dar sà
ràsfoim câteva din càrtile
,noastre¨ de istorie, sà vedem
cum s-a format poporul român.
Florin Constantiniu în ,O
istorie sincerà a poporului
român¨, Univers Enciclopedic,
Bucureyti, 1998, la pagina 36 ne
învatà: ,...un loc important în
procesul de romanizare a
revenit contactelor umane yi, în
primul rând , càsàtoriilor. ..
Dacia secàtuità de bàrbati ... nu
se poate tàgàdui cà ràzboaiele au
provocat pierderi mari în
populatia masculinà a Regatului
dac. Coloniytii au umplut aceste
goluri yi pe màsura amalgamàrii
autohtonilor (sper cà autorul se
referà numai la femeile dace) cu
cei noi veniti, càsàtoriile mixte
au devenit tot mai frecvente.¨ În
continuare, acelayi domn istoric
ne mai spune : ,Superioritatea
categoricà a civilizatiei romane
fatà de cea geto-dacà yi-a spus
cuvântul; ea s-a impus în spatiul
carpato-danubian, a romanizat
pe baytinayi yi a fàcut din geto-
daci, mai întâi, romani, apoi
romanici yi în cele din urmà,
români.¨
Si aceste ,perle istorice¨ le
gàsim din abundentà nu numai
în aceastà ,istorie sincerਠa
poporului român dar yi în
celelalte opuse ei , adicà
nesincere .
Domnilor cititori, Dacia a fost
ultima tarà cucerità de romani în
Europa yi prima pàràsità de ei.
Pe maltezi romanii i-au ocupat
1.088 de ani (218 î.d.Hr. - 870
î.d.Hr.) yi ei nu vorbesc limba
latinà azi; ce sà mai spunem de
greci care au stat sub ocupatie
romanà 641 de ani (146 î.d.Hr. -
395 î.d.Hr.), de egipteni 425 de
ani (30 î.d.Hr. - 395 î.d.Hr.), de
evrei 325 de ani (70 d.Hr. - 395
d.Hr.), britanicii 450 de ani, (yi
nu îmi amintesc ca cineva sà fi
auzit cà în Anglia se vorbeyte azi
latina. Andre Maurois în
,Istorie a Angliei¨ se întreabà:
unde erau acei celti yi britoni
romanizati, dupà cei 450 de ani
de ocupatie romanà?). Nici unul
din aceste popoare nu yi-au uitat
limba doar noi dacii, yi asta în
mai putin de 165 de ani de
ocupatie romana partialà ( 14 º
din teritoriul Daciei a fost ocupat
de romani).
Eu cred cà trebuie sà existe
yi o limità a credulitàtii noastre
în acceptarea dogmei (crede yi
nu întreba) istoriei noastre.
Spatiul carpato-dunàrean poartà
în el cele mai vechi vestigii ale
existentei yi activitàtii omului în
Europa, indicând apartenenta lui
la marea arie a antropogenezei.
În judetul Vâlcea, la Bugiuleyti,
bogate resturi de oase de
animale ne duc în fata perioadei
Villafranchiane.
Resturi osteologice umane
din Peytera de la Ohaba Ponor
(douà falange de la mânà yi una
de la picior) provenind de la tipul
Homo sapiens neandertalensis
ne poartà într-o altà perioadà
istoricà. Ayezarea din ,Peytera
Cioarei¨ de la Boroyteni, judetul
Gorj, datatà cu carbon
radioactiv, se dovedeyte a fi fost
locuità acum 47.550 ani. Despre
aceyti stràmoyi îndepàrtati sigur
cà nu putem spune prea multe
azi.
Dar unele dintre cele mai
deprimante aspecte ale istoriei
noastre încep în momentul când
politica încearcà sà ne
manipuleze trecutul. Te
descoperi neputincios în fata
unor oameni de stiintà, care
ajung la niyte concluzii aya de
ilogice despre istoria poporului
nostru încât te întrebi cu teamà
dacà nu cumva este bine sà nu
te amesteci în ,afacerea
dumnealor¨. Dar cum adevàrului
îi trebuie douà lucruri - cineva
sà-l rosteascà yi cineva sà-l
audà, Dacia Magazin va face
primul pas yi va vorbi despre
adevàratii noytri stràmoyi, geto-
dacii.
Nu putem trece prin viatà
mergând cu ochii închiyi yi
astupându-ne urechile la un
adevàr evident. Nu putem sà
refuzàm sà auzim comentariile
celor ce refuzà sà accepte
dogma: crede yi nu cerceta, eu
sunt profesorul, pe mine trebuie
sà mà asculti! Nu putem accepta
faptul cà pânà în anul 106 d.H.
n-am existat, pentru cà aya
învàtàm la ycoalà sau facultate.
Nu putem accepta faptul cà
legiunile romane au pàtruns în
Dacia, au cucerit 14º din
teritoriul ei, pentru o perioadà
istoricà de neglijat, 165 de ani,
yi peste noapte toatà populatia
Daciei, ocupatà sau
neocupatà de
romani, a început sà
vorbeascà o altà
limbà, romanicà
(fàrà ca 86º din
teritoriul Daciei sà fi
fost càlcat de picior
de soldat roman).
Nu putem accepta cà
niyte soldati romani,
sositi din toate
colturile lumii
antice, Africa,
P a l e s t i n a ,
Germania, vorbind
perfect limba latinà,
s-au repezit în Dacia
sà o însàmânteze. Si au reuyit sà
însàmânteze nu numai teritoriul
de 14º ocupat de ei dar culmea
au pàtruns vitejeyte chiar yi pe
teritoriile neocupate, 86º din
teritoriul Daciei yi au reuyit yi
acolo acelayi proces de
însàmântare, naturalà. Dar
istoricii noytri, în continuare, ne
conving cà soldatii romani erau
nu numai foarte virili dar yi
foarte culti, ei reuyind sà învete
limba latinà nu numai pe femeile
dace yi pe sotii acestora, dar yi
pe noii nàscuti. ... yi asta într-
o perioadà de 100 de ani!
Femeile dace, în felul acesta
erau nu numai cu.. reputatia
îndoielnicà dar chiar yi mute,
nefiind în stare sà-yi transmità
limba copiilor lor. Domnilor
cititori, aya tràznài ,istorice¨
numai pe la noi se mai
pomenesc.
Chiar aya sà fie? Sunteti
siguri cà de la soldatii romani,
sositi din toate colturile lumii (yi
care nu aveau habar de limba
latinà) au învàtat ei, dacii, latina?
Nu cumva este mai logic ceea ce
ne dovedeyte N. Densuyianu, yi
anume cà dacii vorbeau ,latina
vulgarà¨. Faptul cà noi nu
suntem urmayii Romei, romanii
fiind nepotii noytri târzii, este un
fapt dovedit care ayteaptà sà fie
descoperit yi de noi.
Noi nu suntem un popor de
bastarzi. Cititi-i domnilor pe
Carolus Lundius , preyedintele
Academiei de Stiinte a Suediei,
care în anul 1686 publicà
,Zamolxis primul legiuitor al
getilor¨ yi care ne vorbeyte de
primele legi scrise din istoria
omenirii ca fiind legile lui
Zamolxis. Vedeti primul mesaj
scris din istoria omenirii, judetul
Alba, Tàrtària, unde s-au
descoperit tablite de lut cu un
scris pre-sumerian. Cànd oare
istoria noastrà va începe nu cu
o înfràngere màruntà yi
neînsemnatà ci cu regii geto-
daci. Pe vremea când Roma era
o mica adunàturà de câteva
sàtulete, geto-dacii se luptau cu
marile imperii ale lumii yi..le
învingeau. Iordanes ne vorbeyte
de sosirea pe teritoriul nostru,
în anul 529 î.d.Hr. a lui Cyrus cel
Mare, rege persan, stàpân al
unui vast imperiu, întins de la
Marea Mediteranà yi pânà la
Indus. Forta lui militarà,
adevàratà mayinà de ràzboi,
conceputà pentru a zdrobi orice
încercare de rezistentà cedeazà
în fata vechiului popor carpato-
dunàrean, iar Cyrus cel Mare
moare într-o luptà cu messagetii.
15 ani mai târziu, în 514 î.d.Hr.,
vrând sà spele ruyinea suferità
de înaintayul sàu, în fruntea a
700.000 de soldati, construind
un pod de vase din Calcedon yi
pânà în Bizant, soseyte regele
persan Darius, fiul lui Histaspe.
El dorea sà-i vadà, mai de
aproape pe acei geti ,care se
credeau nemuritori¨ yi.a avut
ocazia. La început Darius a cerut
în càsàtorie pe fiica lui Antirus,
regele getilor. Dispretuind
înrudirea, getii l-au refuzat.
Înfuriat, Darius construieyte un
alt pod, de astà datà peste
Dunàre, pàtrunzând pe teritoriul
nostru, dar.norocul nu-i
surâde. A fost învins la Tapae yi
fuge, în grabà mare, fàrà sà se
mai opreascà în Moesia.
Visul lui cel mare i-a fost
spulberat de regele get Antirus
(vezi Iordanes, pag. 24, Fundatia
Gândirea, Bucureyti, 2001).
Dupà moartea lui, fiul sàu,
Xerxes, voind sà ràzbune insulta
tatàlui sàu (ne spune acelayi
Iordanes, vezi pag. 25), porneyte
împotriva noastrà cu o armatà
de 1.000.000 : 700.000 ostayi,
DACIA magazin - la început de drum
Dr. Napoleon Sãvescu
DACIA magazin - februarie 2003 7
300.000 auxiliari, precum yi cu
1.200 de coràbii rostrate yi 3.000
de vase de transport.
Ce spuneti domnilor
cititori.. Asemenea fortà
armatà ridicatà împotriva unui
popor neînsemnat, fàrà culturà,
care a trebuit sà-i aytepte încà
650 de ani pe romani sà-l
cucereascà yi sà-l
,însàmânteze¨.
Nu vi se pare cà cineva
,glumeyte¨ ràu de tot cu istoria
noastrà?
Cu ani de zile în urmà,
respectiv în anul 1871,
Alexandru Odobescu instituia,
prin Societatea Academicà
(precursoarea Academiei
Române de mai târziu), un
premiu pentru cea mai bunà
lucrare asupra popoarelor care
au locuit Tàrile Române de la
stânga Dunàrii, înainte de invazia
romanà. Atras de acest subiect,
studentul Grigore Tocilescu îl
va prezenta la Praga ca teza sa
de doctorat. În anul urmàtor, el
va înainta la Societatea
Academicà aceeayi tezà yi va
obtine premiul. În 1880 va
apàrea yi cartea sa ,Dacia
înainte de romani¨ în care va
folosi ,din abundentਠatât
lucrarea învàtatului sas Carl
Gooss, ,Cronica descoperirilor
din Transilvania¨, cât yi ,Schite
despre istoria culturii pre-
romane a bazinului mijlociu al
Dunàrii¨.
El va copia interpretàrile yi
concluziile greyite ale lui Gooss
yi totuyi contemporanii lui, ca yi
altii mai târziu, îl vor aprecia!!!
C.I.Istrate, în prefata de la editia
1913 de la ,Dacia Preistoricà¨
a lui Nicolae Densuyianu, spune
la pagina LIII despre Tocilescu:
,faptele adunate acolo sunt puse
ca obiectele de la un colectionar,
care adunà fàrà sà fie bine
orientat¨.
Mult mai serios yi cinstit
decât Tocilescu va fi I.
Andriescu care îyi va lua
doctoratul la Iayi cu ,Contributie
la Dacia înainte de romani¨ în
1912, tratând amànuntit yi
conytiincios chestiunea
neoliticului din Dacia. În sfâryit,
îl avem pe Vasile Pàrvan cu
lucrarea sa °Getica¨ prezentatà
pe 27 iunie 1924 (cu trei ani
înainte de moarte) în fata
Academiei Române; savant
hrànit cu informatii dobândite de
la universitatile apusene,
Pàrvan nu poate sà înteleagà
admiratia yi entuziasmul
declanyat de cartea lui Nicolae
Densuyianu ,Dacia Pre-
istoricà¨. El nu poate întelege
geniul lui N. Densuyianu bazat
pe un grad deosebit de eruditie
yi viziune globalà asupra
spatiului Carpato-Dunàrean; el,
Densuyianu, s-a contopit efectiv
cu epoca descrisà, dându-ne
senzatia cà a tràit-o chiar. N.
Densuyianu a avut cea mai
corectà intuitie a evenimentelor
petrecute atunci, de mult, pe
teritoriul nostru.
Nu de mult, la numai câteva
luni de la Cel de al III-lea
Congres International de
Dacologie, închinat lui Niculae
Densuyianu, apare, de acelayi
autor, în Editura Vestala volumul
,Istoria militarà a poporului
român¨. O lucrare deosebità
care împreunà cu ,Domni
glorioyi yi càpitani celebri ai
Tàrilor Române¨, I. Opriyan ne
spune cà manuscrisul în discutie:
,are darul de a relativiza
substantial opiniile absolutizant-
denigratorii emise în legàturà cu
opera istoricului (Nic.
Densuyianu) impunând o
reevaluare, lipsità de
prejudecàti, a contributiei
acestuia la istoriografia yi cultura
româneascà¨.
Când azi istoria spatiului
carpato-ponto-dunàrean este
redescoperità de niyte stràini, ca
Marja Gimbutas (University of
California, Los Angeles) càreia
asemenea lui N. Densuyianu, nu
îi este teamà sà declare cà vatra
Vechii Europe este acest spatiu
unde noi, românii, ne gàsim azi,
de fapt, citind concluziile
profesoarei de arheologie de la
UCLA, noi ne reîntoarcem la el,
la Nicolae Densuyianu, la el, cel
care în anul 1913, prin lucrarea
sa postumà ,Dacia Preistoricà¨
ne prezenta pe noi , pe daco-
rumâni, drept popor primordial
yi formator al Europei. Din
nefericire, lucrarea sa a apàrut
într-o perioadà când latinismul yi
ideea politico-religioasà de tip
catolic înflorea, perioadà care ne
va trage în jos pentru câteva
sute de ani.
Deyertàciunea ideii aparitiei
poporului român dupà anul 106
d.H., ca un popor tânàr în
Europa, goliciunea ei, îl revoltà
pe N. Densuyianu, dar nu yi pe
contemporanii sài, yi de ce sà nu
recunoaytem, nici pe ai noytri;
ea continuà yi astàzi, fiind
perpetuatà tocmai de cei puyi sà
apere demnitatea yi destinul
poporului nostru. Dar de fapt
cum a apàrut ea? În anul 1558,
Nicolas Olahus, cel ce a scris
Geografia Ungariei se mândrea
cà se trage din coloniytii romani
ai Daciei (vezi scrisoare
adresatà lui Erasmus din
Rotterdam ). De fapt ideea nu-i
apartine preluând-o probabil de
la Poggio Bracciolini - vezi
,Descriptiones convivales¨ -
1451. El a fost curând urmat de
Grigore Ureche (1560-1647)
care în Letopisetul Tàrii
Moldovei aminteyte cà ,noi de
la Râm ne tragem¨. Ce
informatii savante o fi detinut el
acum 500 de ani ca sà facà o
asemenea afirmatie, nimeni nu
ytie. Poate s-a bazat pe o intuitie
de moment, stând închis într-o
chilie yi visând la romani?
Ràul adus de el istoriei
poporului nostru daco-rumân a
fost yi este de neimaginat. Dar
ce putem spune de aceia care i-
au preluat ideea yi au început sà
o ràspândeascà cu mândrie?
Vorba lui Ion Luca Caragiale:
,tràdare, tràdare, dar sà o ytim
yi noi!¨. Miron Costin, un alt
savant al istoriei noastre, sosit
la vàrsta de 18 ani din Polonia în
Moldova, nevrând sà ràmânà cu
nimic mai prejos decât înaintayul
sàu, a început sà popularizeze
aceastà idee chiar yi în alte limbi,
ca poloneza, în lucrarea ,Poema
Polonà¨.
Aparent originea dubioasà a
poporului nostru (faptul cà fetele
yi sotiile dacilor s-au repezit °sà
se alàture¨ soldatilor romani,
pentru a învàta limba latinà de
la aceytia) i-a surâs yi lui Papa
Pius al II-lea. Tàrile acestea
ortodoxe trebuiau sà-yi
descopere o origine nouà, acolo
undeva departe, în patria
catolicismului, în felul acesta
readucerea lor la dreapta religie
ar fi fost mai uyoarà, spunem noi.
În secolul XVII, alti doi emeriti
savanti, Dimitrie Cantemir yi
stolnicul Constantin
Cantacuzino, vor prelua yi
populariza originea dubioasà a
poporului nostru, dacii dispàrând
din viziunea lor. În secolul
XVIII-XIX apare yi Scoala
Ardeleanà cu corifeii ei: Samuel
Micu, Petru Maior yi Gheorghe
Sincai. Acum ce mai putem
face? În ycoli, gimnazii yi
universitàti se predà ,neytiinta
prin ytiintà¨.
Ei bine, într-o asemenea
perioadà el, Nicolae
Densuyianu, are curajul sà-i
înfrunte pe toti yi sà le
dovedeascà o altà origine a
poporului din care yi ei fàceau
parte, una care în loc sà înceapà
în anul 106 d.H., se întindea cu
mii yi mii de ani în urmà, unde
moyii yi stràmoyii noytri erau
niyte eroi, niyte personaje
demne de respect.
El, Nicolae Densuyianu, yi-a
închinat toatà puterea de muncà
yi suflarea pentru neamul din
care a ieyit yi cu care s-a
mândrit.
El era dintre aceia care
iubeau, iubeau cu patimà toatà
tara locuità de români, fàrà
anume hotare decât acela al
graiului nostru iubit. Dacia,
Dacia protolatinà, Dacia Pelasgà
era patria pe care el a iubit-o,
pentru a càrei înàltare a muncit
yi s-a sacrificat. În 1908, marele
conferentiar Nicolae Iorga (dupà
Au putem trece prin viajá mergând cu ochii închiyi yi astupându-ne urechile la un adevár evident. Au putem sá refuzám sá
auzim comentariile celor ce refuzá sá accepte dogma: crede yi nu cerceta, eu sunt profesorul, pe mine trebuie sá má asculji! Au
putem accepta faptul cá pâná în anul 1bô d.H. n-am existat, pentru cá aya învájám la ycoalá sau facultate. Au putem accepta
faptul cá legiunile romane au pátruns în Dacia, au cucerit 14" din teritoriul ei, pentru o perioadá istoricá de neglijat, 1ô5 de
ani, yi peste noapte toatá populajia Daciei, ocupatá sau neocupatá de romani, a început sá vorbeascá o altá limbá, romanicá
(fárá ca 8ô" din teritoriul Daciei sá fi fost cálcat de picior de soldat roman).
1otuyi, galeria monytrilor asmujiji împotriva României nu ar fi completá, ne spune acelayi C. Bârsan, dacá nu se menjioneazá
autori români, care, întru spirit de solidaritate cu cei amintiji mai sus, nu se dau la o parte de a jigni spiritual neamului,
etichetându-i pe daci drept bejivi, pe Decebal drept invadator, Jlad Jepey-criminal ilustru din categoria lui Stalin yi Hitler,
Mihai Jiteazul - colonist paranoic, geniul poeziei româneyti Mihai Eminescu - fascist, Octavian Goga - lichea sau Mihail
Sadoveanu yi George Cálinescu - comuniyti.
Oare nu credeji cá a sosit timpul sá ne respectám patria, istoria, neamul ?
Adevárului îi trebuie douá lucruri - cineva sá-l rosteascá yi
cineva sá-l audá...
mamà Argiropol), la prima
conferintà de la Universitatea
Popularà de la Vàlenii de Munte,
a repus în circulatie aya- zisa
,romanizare¨ a poporului dac,
idee nefericità care a frânat
cercetarea dacicà pentru câteva
sute de ani.
,Totuyi, într-un moment de
luciditate yi inspiratie, Iorga
avea sà conteste tot ceea ce a
sustinut o viatà, afirmând cà ,nu
suntem un popor de bastarzi¨;
fiind imposibil de crezut cà
poporul român s-a nàscut din
potenta ofilità a unor veterani
romani (??), storyi de vlagà dupà
un serviciu militar de 20-30 de
ani¨, ne spune Cornel Bârsan
în Revanya Daciei, Ed. Obiectiv,
Craiova, pag. 90.
 
DACIA magazin - februarie 2003 9
Geometria naturii si ritmicitatea
vietii se oglindesc în arta arhaicá,
definitá prin geometrism, simetrie si
repetitie.
Dupá Nicolae Iorga, în vatra de
civilizatie tracicá se gásesc însási
rádácinile geometrismului grec.
Mircea Eliade sublinia faptul cá cel
care a dat viatá formelor,
simbolurilor si întelesurilor arhaice
uitate de milenii în Europa a fost
Constantin Brâncusi. Uluitoarele
sale forme arhetipale le-a fáurit
regásindu-le rádácinile si izvoarele,
fortele care le-au hránit.
Într-adevár, în opera brâncusianá
au tîsnit la luminá bogátii strânse
tácut de-a lungul mileniilor, realitáti
ancestrale purificate infinit în timp.
Sculptorita Milita Petrascu, eleva lui
Brâncusi între 1919 si 1923, a învátat
de la acesta rolul gândirii sintetice
în artá. Ea va afirma: 'Arta noastrá
are ceva de începuturi, de genezá,
de esentializare a ideii. Ori arta
moderná, asa cum o vedea Brâncusi
si cum o vád si eu, reprezintá tocmai
aceastá întoarcere la sine¨.
Înainte sá se realizeze
monumentul Ecaterinei Teodoroiu în
anul1935 la Târgu Jiu, artista a
studiat îndelung tipurile de femei din
judetul Gorj. A surprins o
extraordinará asemánare cu
trásáturile distincte ale strámosilor
daci. Monumentul creat de ea este
strájuit de patru femei, 'demne,
viguroase, cutezátoare¨ 'ca niste
Ane de Mesteri Manole¨.
În Muntii Gorjului, sculptorita a
regásit 'o stranie împártire alpertrá
a dacilor¨, iar pe Constantin
Brâncusi l-a definit drept 'ultimul
dac ajuns pâná la noi¨. 'Ca toti
strámosii nostri cei de demult din
Dacia, Brâncusi státea de vorbá cu
piatra si lemnul pe care le socotea
fiinte¨. 'Brâncusi stia totul (...). Era
de o stiintá ancestralá si apropierea
lui de Deceneu mergea pâná la o
reîntrupare¨. Pâná si barba lui
Brâncusi îl evoca artistic pe
Zamolxes.
Artista a modelat portretul lui
Brâncusi în anul 1937, realizând 'un
cap de vechi dac¨, de 'nepot a lui
Decebal¨, cu o 'scânteietoare
energiei a ochilor¨.
Spre sfârsitul vietii, se gândea
sá-i realizeze un cap márit, 'cocotat
pe o formá de ou¨. Cáci ea afirma:
'Brâncusi a redescoperit oul, adicá
forma perfectá a existentei si im-
plicit a artei (...). Totul la el are
Acest titlu poate constitui o
surprizá pentru multi dintre aceia
care sunt convinsi cá originea limbii
noastre este un lucru clar si bine
stabilit. Totusi studiul atent al limbii
române relevá o multitudine de
situatii neclare atât la nivel lexical
cât si la nivel fonologic si morpho-
logic; începând cu lexicul se constatá
cá etimologia a sute si sute de
rádácini lexicale nu este bine
stabilitá, ceea ce denotá multá
usurintá si grabá în a stabili
etimologia unui cuvânt. În primul
rând, cuvinte care de multe ori au
fost împrumutate de limbile vecine
din româná, au fost considerate
împrumuturi ale românei din aceste
limbi. În al doilea rând orice cuvânt
din româná care are un echivalent
în latiná este considerat de origine
latiná, dar se ignorá în mod grosolan
cá atât traco-daca, latina, sanscrita,
greaca, gotica s.a.m.d, cu alte
cuvinte toate limbile indo-europene
sunt de fapt descendente ale unei
limbi mult mai vechi (indo-
europeana comuná) vorbitá cu mii
de ani în urmá în Europa Centralá,
pe teritoriul cuprins între Rhin si
Don, cum am spus cu altá ocazie
luând în studiu etimologia marilor
cursuri de apá din aria indicatá mai
sus.
Acestea fiind spuse pe scurt, nu
trebuie sá mai constituie pentru
nimeni o surprizá cá daca si latina
erau îndeaproape înrudite ca
descendente ale limbii indo-
europene comume, iar asemánárile
se pot datora în primul rând fondului
comun si nu neapárat
împrumuturilor. Româna moderná
are multe asemánári cu vechea
sanscritá cum are si cu latina, ori
cu lituaniana sau cu vechea
prusacá, dar asta nu înseamná deloc
cá aceste limbi s-ar trage una din
alta, ci pur si simplu cá au o origine
comuná. De ce s-a ignorat si se
ignorá în continuare acest fapt în
mod atât de sistematic este pentru
mine de neînteles. Studiul
comparativ al limbilor indo-
europene a fácut posibilá
recontituirea a peste 5.000 de
rádácini lexicale ale indo-europenei
comune. Cercetarea atentá a peste
4.000 de rádácini lexicale românesti
în comparatie cu alte limbi indo-
europene împreuná cu o serie de
legi fonologice constituie un volum
de muncá urias, dar în acelasi timp
dá cercetátorului marea satisfactie
a lucrului bine fácut, gásind în
acelasi timp o explicatie stiintificá
multor date neelucidate si tot atâtor
erori anterioare. Trebuie precizat cá
românii nu au cucerit decât
aproximativ 1/5 din actualul teritoriu
de la nord de Dunáre unde se
vorbeste româneste (Oltenia,
Banatul si sud-estul Transilvaniei).
De asemenea, ráscoalele dacilor
supusi, precum si invaziile dacilor
liberi aliati cu gotii s-au tinut lant în
teritoriile ocupate de români încât cu
fiecare ocazie de acest gen, românii
se gândeau serios sá abandoneze
teritoriile de la nordul Dunárii. În
aceastá situatie de ostilitate între
localnici si ocupanti, este usor de
înteles cá supralicitatul proces de
romanizare a fost destul de superfi-
cial în rândurile populatiei rurale, si
precum bine se stie populatia
oraselor si armata au fost retrase
odatá cu retragerea lui Aurelian.
Datá fiind aceastá situatie nimeni nu
a explicat convingátor vreodatá
cum acesti daci (supusi) au putut
ráspândi pe o razá de peste 1.000
de kilometri spre nord si spre rásárit
o limbá pe care o cunosteau putin
sau aproape deloc, sá nu mai
mentionám cá invadatori dupá
invadatori veneau din aceeasi
directie fácând teoria migrárii spre
nord si rásárit a unei ipotetice
populatii romanizate aproape total
implauzibilá. Singura explicatie
rámâne aceea cá populatia vorbind
daco-romana a fost si a rámas acolo
unde a fost înainte de invazia
romana si unde se aflá si astázi, din
pácate uneori în minoritate aláturi
de diferiti noi veniti de-a lungul
timpurilor. Aceste vechi teorii nu pot
fi explicate logic si cu date stiintifice,
cum nu poate fi explicatá etimologia
a o multime de cuvinte românesti cu
acelasi soi de teorii..
Am schitat aici câteva probeme-
cheie care nu mai pot fi ignorate de
nici un cercetátor serios al originii
poporului si limbii române.
ORIGINEA LIMBII ROMÂNE
de M. Jinereanu
Sorana GEORGESCU-GORJ AN - revista 'Brâncusi¨, Tg.- Jiu
ULTIMUL DAC A1UNS PÂNÄ LA NOI
forma oului. Pâná si modulii din
coloana fárá sfârsit¨.
Militei i se párea firesc ca cel mai
mare novator dintre sculptori sá se
nascá pe pamântul românesc, care
'cu muntii si sápáturile apelor, cu
deschiderea spre mare si
ascunzisurile Deltei nu este altceva
decât o uriasá sculpturá, un model
de arta hárniciei, de arta inteligentei
si de arta desávârsirii¨.
'Oul brâncusian simbolizeazá
tocmai geneza, întelepciunea,
hárnicia dacilor care au coborât
pâná la noi, întruchipati în Brâncusi¨.
Se cuvine sá amintim cá si Geo
Bogza deslusea în atelierul
brâncusian 'un interior românesc,
dac si predac, pe care si-l durase
ca pe o Sarmizegetusá sufleteascá,
ale cárei ziduri n-aveau sá fie
niciodatá náruite¨.
Dácá Lucian Blaga îl considera
pe Brâncusi 'cea mai înaltá ridicare
a spatiului mioritic¨, Elena
Vácárescu îl numea 'sfânt pástor
rumân¨ ce 'nu mâná oi ci stele. Din
focurile fantastice care ard în el, se
nasc prin calcinare esente de idei¨,
iar criticul James Earrell socotea cá
'în afará de Shakespeare si
Beethoven mai existá un Dumnezeu
- acesta este românul Brâncusi¨.
DACIA magazin - februarie 2003 10
O Evã venitã din...
Europa
Dacà din Cartea Genezei aIlàm
cà Adam si Eva au avut trei copii,
pe Cain, Abel si Seth, de la
geneticieni aIlàm de existenta a 10
Iii ai lui Adam si 18 Iiice ale Evei.
Studiul genomului uman devine un
important instrument stiintiIic în
cercetarea istoriei si preistoriei rasei
umane, de la începuturile existentei
acesteia si pânà în zilele noastre.
AstIel, de la Nicholas Wade, 'Sci-
ence Time¨, New York Time, din 2
mai 2000, aIlàm cà oamenii de stiintà,
studiind ADN-ul matern, mostenit
din generatie în generatie, au putut
urmàri traseul cromozomial al
speciei umane, mergând pânà la
originea ei, ajungând, pur si simplu,
la acea pereche primordialà, la
Adam si Eva. Americanii îsi
redescoperà istoria, studiile recente
cromozomiale aràtând migratia
omului preistoric spre America, nu
din AIrica, ci din Asia. Aceastà
migrare s-a produs din Asia acum
35.000 de ani, cu o singurà exceptie,
a unei Eve venità din Europa, de
undeva din nordul spatiului Carpato-
Dunàrean. Dar cum Eva aceasta a
migrat, traseul ei nu s-a gàsit, astIel
încât se considerà cà s-a Iàcut pe
calea apei: Iie spre vest, traversând
Oceanul Atlantic, Iie spre est, prin
Marea Nordului. Peste noapte,
englezii si irlandezii devin Irati,
descoperindu-si ràdàcini comune,
ciudate, din timpuri imemoriale.
Norman Davies publica în 'The
Isles¨ - OxIord University Press -,
un studiu despre ADN-ul
mitocondrial extras din scheletul
omului din Cheddar, de acum 8.980
ani, care s-a potrivit cu acela al unui
învàtàtor din satul Ceddar, Adrian
Targett, dovedind astIel
continuitatea geneticà a populatiei
locale, în ciuda numeroaselor invazii
care s-au suprapus în timpul celor
aproape 9.000 de ani.
Revolujie în gândire
Spre deosebire de analiza ADN
Iolosità în medicina Iorensicà, în
studiile de mai sus se analizeazà
legàturile dintre indivizi, si nu indivizii
în sine. Biologii pot determina, astIel,
chiar màrimea unei populatii antice
si, de asemenea, ramurile ei în cazul
ràspândirii acesteia în diIerite
grupuri. AstIel, arheologii descoperà
o altà dimensiune în studiile lor care
le revolutioneazà gândirea. Cel mai
precis arbore al umanitàtii, cel mai
detaliat, a Iost construit, dupà o
muncà de ani, de càtre dr. Douglas
C. Wallace si colaboratorii acestuia
de la Emory University School oI
Medicine din Atlanta, Georgia,
SUA. Arborele uman al dr. Wallace
este bazat pe ADN-ul mitocondrial,
care este reprezentat de câteva mici
inele genetice apartinând originii
primordiale materne. Un arbore
uman, de data aceasta având la
origine analiza cromozomului 'Y¨
(cel care stabileste sexul masculin),
a Iost elaborat de dr. Peter A.
Underhill si dr. Peter J. OeIner de
la StanIord University, CT, SUA.
Geneticienii considerà, astIel, cà
populatia de bazà, 'The ancestral
human population¨, a Iost Ioarte
micà, de circa 2.000 de indivizi.
Problemele au apàrut în cadrul
studiului cromozomului 'Y¨ si al
arborelui acestuia, ca o consecintà
a Iaptului cà unii bàrbati, din aceeasi
generatie, pot sà nu aibà copii ori sà
aibà numai Iete. AstIel, numàrul
cromozomilor 'Y¨ stabili se poate
diminua, chiar dacà populatia, ca
numàr, nu se modiIicà. Prima
populatie umanà a apàrut undeva în
AIrica, dupà pàrerea geneticienilor,
în urmà cu 144.000 de ani. În
urmàtorii 10.000 de ani, prin
interIerenta mitocondrialà si a
cromozomului 'Y¨, vor apàrea
primele ramuri. Mitocondria, care
este localizatà în interiorul celulei, dar
în aIara nucleului acesteia, nu este
aIectatà de schimbàrile genetice
ulterioare, Iiind trecutà neschimbatà
de la mamà la copii. În principiu, toti
oamenii ar trebui sà aibà acelasi cod
ADN mitocondrial. În practicà,
ADN-ul mitocondrial va suIeri
modiIicàri în decursul secolelor, Iie
datorità copierii gresite, Iie radiatiilor.
Cunoscând astIel ràspândirea pe
glob a celor 18 Eve care au suIerit
schimbàri în codul ADN
mitocondrial, putem determina azi
originea maternà a unei persoane,
indiIerent dacà a schimbat sau nu
regiunea ori continentul de origine.
Dr. Wallace descoperà cà aproape
toti indienii americani au o
mitocondrie care apartine ramurilor,
pe care el le numeste: A, B, C si D.
Europenii apartin unui set diIerit
de ramuri, de la H pânà la K, plus T
pânà la X, sugerând cà primii
europeni moderni au sosit în Europa
în urmà cu 39.000-51.000 de ani,
corespunzând, cu datele arheologice,
anului 35.000 î.d.H. În Asia, cea mai
veche linie geneticà cunoscutà, M,
va avea ca descendenti Ieminini
liniile A pânà la D si F plus G.
Ramurile A, B, C, D se vor deplasa
în America de Nord si, de acolo, în
America de Sud. Dar cum lucruri
misterioase se întâmplà totdeauna si
peste tot în lume, tot în America de
Nord vom gàsi ramura Iemininà X,
plecatà din Europa, din nordul
spatiului Carpato-Dunàrean, pe o
rutà nestiutà. La ce a dat ea nastere,
vom vedea mai târziu. Vedem astIel
cum de la originea primei Eve, din
sud-estul AIricii, de Iapt a ràdàcinilor
primordiale Ieminine - L1, L2 si L3
- din care se va pàstra numai una
(L3), se vor naste cele 18 ramuri
cunoscute ca 'haplo groups¨, dar
cunoscute popular ca cele 18 Iiice
ale Evei. Originea paternà, arborele
cromozomial 'Y¨, am gàsit-o în
cartea 'Genes, people and lan-
guage¨, apàrutà în luna martie a.c.
si scrisà de dr. Luca Cavalli-SIorza,
Iàrà însà sà avem o comunicare
oIicialà a cercetàtorilor de la
StanIord. Acest arbore are 10
ramuri principale.
Epopeea originii rasei
umane trebuie rescrisá
Primele trei ramuri I, II si III au
Iost gàsite exclusiv în AIrica.
Ramura III migreazà însà în Asia,
din ea desprinzându-se ramurile de
la IV pânà la X, care vor popula
lumea. În Marea Japoniei gàsim Iiul
IV, în nordul Indiei - Iiul V, iar în
sudul Màrii Caspice - Iiii VI si IX.
Dr. Cavalli-SIorza considerà cà
aceste ramuri ale cromozomului 'Y¨
ar putea Ii asociate cu grupurile
principale de limbi vorbite în lume.
Când Dr. Wallace a Iost întrebat
dacà ramurile mitocondriale ADN
sunt si ele în corelatie cu limbile
principale vorbite în lume, el a Iost
mai circumspect. Într-un articol
publicat, în martie a.c., în 'The
American Jour-
nal oI Human
Genetics¨, Dr.
W a l l a c e
identiIica o
populatie în
s u d u l
continentului
aIrican, nord-
vestul desertului
Kalahari, Vasike
Kung, a càrei
v e c h i m e
crozomialà este
cea mai
apropiatà de
r à d à c i n a
cromozomialà
originalà. O altà
p o p u l a t i e
aIricanà, care
este aproape la Iel de veche ca cea
sus-amintità, este cea a pigmeilor
Biaka din centrul AIricii. Amândouà
grupurile de populatie tràiesc în
regiuni izolate si aceasta pare a Ii
cauza pentru care ADN-ul lor
mitocondrial nu aratà prea multe
schimbàri Iatà de cel ancestral.
America, Iiind tara care investeste
cei mai multi bani în aceste studii,
are si cei mai multi cercetàtori în
acest domeniu de pionierat. AstIel,
dr.Joseph Greenberg, lingvist la
StanIord University, a propus trei
migratii, corespunzàtoare cu cele trei
grupuri lingvistice ale americanilor,
cunoscute ca: amer-ind, Na-Dene
si Eskimo-Aleut.
Studiul mitocondrial al dr.Wallace
aratà cà sosirea primelor grupuri în
America a Iost mult mai complexà
decât o simplà migrare de populatie.
Din ramurile A, B, C si D gàsite la
populatia bàstinasà nord-americanà,
A, C, si D se gàsesc si în Siberia,
sugerând ca principalà sursà
migratia acestora în America de
Nord. Absenta ramurii B în Siberia
ne sugereazà sosirea acesteia de
undeva de peste ocean. Surpriza
mare s-a produs în anul 1998, când
dr. Wallace gàseste ramura X, o
ramurà europeanà Ioarte rarà printre
nativii Americii de Nord, ca Ojibwa
si Sioux. La început, el a considerat
cà aceasta a apàrut în urma
càsàtoriei localnicilor cu europenii
moderni. Dar, X-lineage-ul american
s-a dovedit a Ii...pre-columbian (!),
având o vârstà între 15.000 si
30.000 de ani. X-lineage-ul
european a avut douà cài de a
ajunge în America: una trans-
Siberianà, dar nu s-au gàsit urmele
ei în populatia siberianà; alta trans-
Atlanticà...acum mai mult de 20.000
de ani!!! Când primii oameni
'moderni¨ au început sà pàràseascà
AIrica, acum 50.000 de ani, au
Iàcut-o probabil în grupuri mici, de
câteva sute, aventurându-se ca
vânàtori, în càutarea hranei. Ei au
venit în contact cu populatia de Ne-
anderthal, care i-a precedat.
Biologul Edward O. Wilson, într-un
interviu acordat în The Wall Street
Journal, vorbind despre istoria originii
rasei umane, spunea: 'noi trebuie sà
rescriem epopeea originii rasei
umane¨. Si tot el adàuga : 'Homo
Sapiens a avut si are o istorie datà
naibii! Si când spun asta, mà reIer
la acea istorie îndepàrtatà, la istoria
evolutiei, la istoria lui geneticà, la
care trebuie sà adàugàm si istoria
culturalà si religioasà a ultimilor
10.000 de ani¨ .
Multi biologi ai lumii, care reconstruiesc istoria rasei
umane, spun.`Noi toti suntem frati africani la origine`'
Când oare si istoricii nostri se vor trezi si vor accepta
originea poporului nostru Carpato-Dunàrean ca Iiind cel ce
a dat nastere poporului european modern, când se va
termina cu basmul romanizàrii populatiei dacice si se va
accepta si de càtre ei adevàrul: cà spatiul Carpato-
Dunàrean este vatra Vechii Europe, iar poporul nostru este
cel mai vechi popor european ?
Aapoleon SÁJESCU
Dacia Revival International, New York, SUA
ORIGINEA RASEI UMANE:
CEI ZECE ADAMI SI CELE OPTSPREZECE EVE
Madona din Cosàuti
DACIA magazin - ianuarie 2003 11
Recentele discutii din cadrul
Comisiei Româno-Iugoslave
privind cercetárile arheologice din
zona Portilor de Fier ale Dunárii au
readus în atentie problema prezentei
dacilor în zoná înainte de cucerirea
romaná. În acest cadru, între
problemele în dezbatere a Iost si
aceea a tezaurului dacic descoperit
în zona ¨Cataractelor¨ de la Portile
de Fier, cu putin timp înainte de
începutul primului rázboi mondial.
Tezaurul a Iost gásit în apá, pe
stâncile de la Portile de Fier, de
cátre un marinar nauIragiat în zoná.
Numárul pieselor din tezaur este
necunoscut, dar câteva din ele au
ajuns în colectia lui Franz Trau din
Viena si în Muzeul Portilor de Fier
din Turnu Severin. De aici, tot pe
bucáti, a Iost achizitionat de diversi
colectionari ajungând, coiIul la
Muzeul de Istoria Artelor din De-
troit iar vasul de tip situlá la Metro-
politan Museum din New York. La
muzeul din Detroit se aIlá si un vas
de tip arribalos ornamentat cu mo-
tive dacice speciIice. Ulterior, în
anii `80, a Iost descoperit si tezaurul
de la Peretu, jud. Teleorman, în care
este prezentá si o variantá a
aceluiasi tip de coiI de argint, ceea
ce a Iácut ca specialistii sá
vorbeascá despre un atelier în care
au Iost conIectionate ambele
coiIuri.
Cercetárile din ultima vreme
duc spre concluzia cá dinastia
dacicá ce stápânea întreaga regiune
a Dunárii de Jos pâná în zona
Portilor de Fier, în sec al IV î.Chr.,
ajunsese la o organizare politico-
administrativá comparabilá cu cea
veciná din Regatul Macedonean.
Cu aceasta se ajunge la dispute
politice care genereazá expeditia
lui Alexandru Macedon din 325
împotriva getilor. Cu aceastá ocazie
se vorbeste din nou despre
Iabuloasele bogátii în metale
pretioase ale regilor daci. Armatele
lui Alexandru trec Dunárea pe un
pod de vase situat între râurile
Vedea si Jiu. Reconstituirea
momentului este Iácutá dupá
spusele istoricului antic Adrian.
În urma unor noi studii asupra
celor douá coiIuri s-a ajuns la
párerea cá anterior acestei expeditii,
dinasti daci din zoná gásiserá o
Iormá de aIisare emblematicá a
reprezentárii, proprie dinastiei lor.
Reprezentarea este o sintezá în prin-
cipal din trei elemente din zoná ce
tin de peisajul Iaunistic si vegetal.
Reprezentarea emblematicá este
alcátuitá dintr-un vultur cu un penaj
bogat si creasta pe situla de la
Agighiol si coiIul de la Peretu care
tine în cioc un peste iar în gheare
un iepure. Aceastá reprezentare
emblematicá se localizeazá pe
obrázarul drept al coiIului.
În timp ce tapul (cápriorul) pe
coiIul de la Portile de Fier se aIlá
pe obrazul stâng iar pe cel de la
Peretu un cerb. Elementele de de-
cor Ilorale însotitoare, în special, pe
coiIul de la Portile de Fier sunt
reprezentate de elemente Ilorale lo-
cale, pe apárátoarea care protejeazá
ceaIa.
Este scos în evidentá Iaptul cá
aceste elemente Ilorale si Iaunistice
de decor sunt reprezentate si pe
ceramica Iiná (de buná
calitate) din aproape
toate cetátile (davele)
dacice cunoscute pâná
acum. Acest Iapt
explicá caracterul
unitar al Iigurárilor
ornamen-tare dacice de
pe întreg spatiul locuit
de ei, a produselor
mesterilor argintari si
aurari daci.
Acelasi element
emblematic este Iigurat si pe cupele
de argint de tip situlá între care si
pe piesa aIlatá la Muzeul Metropoli-
tan din New York. Vulturul cu
pestele în cioc si iepurele (sau pui
de mistret) în ghiare, se aIlá si pe
vasul situlá descoperit la Agighiol
datat la începutul secolului al IV-
lea î.Chr.
Motivul apotropaic de pe Iata
coiIului de la Portile de Fier este
acelasi cu cel de pe coiIurile
anterioare de la Poiana -
CotoIenesti, Cucuteni-Báiceni.
Reprezentárile cu scene de
vânátoare speciIice de pe ultimele
douá si în parte de pe cel de al
Agighiol dispar în etapa urmátoare
din a doua jumátate a secolului.
Concluzia este cá dinastii daci,
la mijlocul secolului al IV-lea, au
ajuns la concluzia necesitátii gásirii
Prima scriere,
datatá cu 5.5ôô de
ani înainte de
Christos, apare pe
obiectele
descoperite la
1ártária, în
România
În cártile de scoalá pare cá
totul este clar si deIinitiv:
«Scrisul a Iost inventat de
sumerieni, în Mesopotamia, în
jurul anului 3.300 î. Ch., ca
ráspuns la exigentele econo-
mico-administrative ale orasu-
lui-stat Sumer». Cercetárile
arheologice din ultimii ani au pus
însá sub semnul incertitudinii
aceastá teorie.
În urmá cu câteva luni,
«leagánul» scrierii a Iost mutat
în Egipt si «învechit» cu circa un
secol. Dar în prezent si acest
leagán s-a mutat undeva în
Balcani, în pliná Europá, unde
oamenii au început sá scrie spre
anul 5.500 înainte de Christos,
adicá cu douá mii
de ani înaintea
sumerienilor si a
vechilor egipteni.
Scrierea se
pare cá a Iost
inventatá de mai
multe ori în istoria
omului si resortul
care a stat la
originea sa a Iost
mereu religia.
Doar într-un
singur caz, Meso-
potamia, resortul a
Iost de tip eco-
nomic.
Aceastá teorie
revolutionará a
Iost sustinutá de
curând la Milano,
în cadrul unei reuniuni cu tema
«Originile scrierii».
No1 d1sou111 osupro oo1]ur1!or d1nos11oe
doo1oe
de prof. dr. Jasile Boroneanf
unui semn emblematic care sá-i
reprezinte în cadrul dinastilor
epocii. Dispersarea pieselor din
tezaurul de la Portile de Fier si lipsa
unor descoperiri asemánátoare, cum
este cea de la Peretu a Iácut ca
aceastá realitate iconograIicá
istoricá sá scape cercetátorilor
arheologi si ai istoriei artelor antice
din zoná si din aceastá parte a lumii
vechi în general. Prezenta pieselor
din tezaurul de la Portile de Fier în
trei mari muzee ale lumii (New
York, Detroit, Drobeta Turnu-
Severin) si trecerea lor prin
colectiile muzeeale din Viena au
trezit interesul specialistilor privind
tezaurele dacice în special
reprezentate de coiIuri si alte
obiecte din metale pretioase
speciIice lumii geto-dace.
Cercetàtorul Haral Harmann din Bruxelles lansea:à o teorie revolutionarà
«Sor1su! o ]os1 1nuen1o1 1n Bo!oon1»
Pentru a ilustra tezele
sustinute, Haral Harmann,
cercetátor la «Research Centre
on Multilingualism» din
Bruxelles, a prezentat o serie de
semne care apar pe mici obiecte
descoperite la Tártária (Româ-
nia), în Serbia, Macedonia si
Bulgaria, în mare parte semne
unghiulare sau buclate, sápate în
mici vaze sau Iigurine Ieminine,
obiecte asociate cultului Marii
Mame. Cercetátorul a
sustinut cá aceastá protoscriere
europeaná a avut o viatá extrem
de lungá, Iiind utilizatá si în
nordul Greciei, în anul 3.200 î.
Ch., rezistând si la impactul cu
indoeuropenii - dovadá pástrarea
semnelor în scrierea Lineará A,
din Creta, în cel de-al treilea
mileniu î. Ch. Legátura dintre
caracterele individualizate în
de Cabriela Anghel
Balcani si cele ale Linearei A,
demonstreazá cá 60° din
ultimele (jumátate din totalul
celor cunoscute) derivá direct
din cea mai veche scriere
europeaná, cea din Balcani...
Scrierile extramesopotamice,
a precizat Harmann, au apárut
Iárá nici o motivatie economicá,
toate Iiind realizate pentru «a
vorbi cu zeii» sau pentru a
acredita originea diviná a
puterii suveranilor. Demonstratia
lui Harmann a Iost ascultatá cu
mult interes de public, dar cu o
tácere academicá de alti
cercetátori, care, usor de
prevázut, nu vor accepta prea
rapid o ipotezá atât de
revolutionará si care are si multe
aspecte de clariIicat.
Tarabostes
Enciclopedia alIabeticá în piatrá
DACIA magazin - ianuarie 2003 12
O operă de spargere a tiparelor,
de ieșire de sub autoritatea unor
„monștri sacri” - care, ei înșiși, și-
ar fi abandonat tezele depășite de
informaţia istorică și de adâncirea
reflecţiilor - o face, de pildă, după
o viaţă de cercetare atentă a izvoa-
relor, preotul istoric Dumitru
Bălașa, despre care am mai vorbit
și asupra căruia dorim să revenim,
sinteti-zând.
Ortodox convins, poate chiar
pătimaș, după cum l-am remarcat
într-o împrejurare, preotul-istoric
D. Bălașa, pentru prima dată atât de
atent la izvoarele istorice, deci atât
de convingător, pune în evidenţă
marea personalitate a „păgânului”
Zalmoxis al traco-geto-dacilor,
văzându-l însă nu ca pe un păgân -
cu sensul îndeobște acordat - ci ca
promotor al dreptei credinţe a
neamului său, creator de religie, în
rând cu marile personalităţi de acest
fel ale antichităţii.
Multe din problemele expuse
întâi în „cărticica” „De la Zalmoxe
la Iisus Hristos...” le reia și le
dezvoltă în cartea „Ţara Soarelui
sau Istoria Dacoromâniei...”, asupra
căreia atragem deosebita atenţie a
tuturor. Desigur, cartea trebuie re-
editată mai îngrijit, dar în cuprinsul
ei adevărul izvoarelor „strigă” la
fiecare pagină!
Inscriindu-se pe linia lui N.
Densușianu, Mihai Eminescu, B.P.
Hașdeu, Mircea Eliade și a atâtor
excelenţi cunoscători și preţuitori ai
tradiţiei și sufletului românesc, D.
Bălașa a ţinut în sine adevăruri pe
care nu le-a putut spune nici odini-
oară și nici sub regimul comunist,
ale cărui închisori și rigori le-a
cunoscut din plin, dar acuma a
„răbufnit”, hotărât să meargă până
la capăt. Cele două lucrări citate -
și suntem informaţi despre încă una,
poate chiar apărută între timp -
reprezintă un rezultat al coroborării
tuturor categoriilor de izvoare - evi-
dent, cu mijloacele nu atât de bogate
ale urbei sale de pe Olt.
Pornind de la străvechimea
locui-rii traco-geto-dacilor în
spaţiul Car-pato-Danubiano-
Balcanic, D. Băla-șa, valorificând
izvoare dispreţuite sau ignorate pe
nedrept de unii, enunţă teza celui
mai vechi regat feminin în acest
spaţiu, cu o tulbu-rătoare
succesiune a reginelor, păzi-te de
teribila „gardă de corp” a ves-titelor
amazoane, identificate de izvoare
pe malurile Istrului, deci la Dunărea
de Jos, regine zeificate ulterior.
Cu privire la limbă, susţine teza
că „limba latină cultă s-a născut ca
limbă moartă (ca și elina)”, ea apar-
ţinând unui „grup restrâns de
iniţiaţi”, căci „roiurile” traco-geto-
dacice - și autorul insistă asupra
romanilor/ramanilor - au dus cu ele
o limbă populară (lingua rustica),
„limba veche daco-tracă”, a cărei
urmașă, desigur evoluată, este limba
română. Și insistă asupra acestei
chestiuni.
Din acest spaţiu al „Vechii Eu-
rope” a traco-geto-dacilor a pornit,
treptat, în restul continentului, încă
și în Asia, atâta spiritualitate, în
roiuri „succesive sau prin
împrumuturi”, de la Cultul Soarelui
și al Focului sacru până la diverse
zeităţi care au intrat în culturile
„clasice” ale antichităţii și în cele
ce le-au urmat.
Ajungând la marele reformator
al traco-geto-dacilor, Zalmoxis,
întregind informaţia cu datele
despre urmașul său de mai târziu,
Deceneu, și despre epoca acestuia,
D. Bălașa abordează cu seriozitate
informaţiile lui Iordanes, atribuind
traco-geto-dacilor un „cod de legi”
- Belagines - „Legile frumoase” -
venind de la primele regine, prin
Zalmoxis și ceilalţi mari preoţi ai
zeului suprem și perpetuate,
asimilate în „dreptul românesc”
medieval și modern. De asemenea,
pornind tot de la Iorda-nes, care se
baza pe izvoare ante-rioare, între
care, sigur, pe Getica lui Dion
Chrisostomul, apreciază înalta
știinţă din centrul geto-dac de la
Sarmisegetuza, asimilând-o cu o
veritabilă „Universitate” a anti-
chităţii.
Coroborând ansamblul izvoare-
lor, D. Bălașa demonstrează anteri-
oritatea lui Zalmoxis faţă de
Pitagora, pe linia convingerii perso-
nale a lui Herodot dealtfel, după
cum, la fel, demonstrează
anterioritatea Jurământului
„medici-lor lui Zalmo-xis” faţă de
de Jurământul lui Hipocrate.
Desigur, multe din susţinerile
preotului-istoric Dumitru Bălașa
vor șoca pe istoricii de Universitate
și de Academie, dar pe toţi aceștia
lucrările autorului îi invită, înainte
de orice, la luarea în consideraţie a
tutu-ror categoriilor de izvoare, la
corobo-rarea lor riguroasă, părăsind
etiche-tările „de autoritate” și mai
ales tiparele și schemele pe care
infor-maţia istorică și reflecţia
știinţifică - adâncă și responsabilă -
nu le mai poate tolera.
Conf.Univ.Dr. G. D. Iscru
Ortodox convins,
poate chiar pătimaș
Așa îl văd, îl știu și așa este părintele Dumitru Bălașa:
Un înţelept al neamului românesc
Sămânţă Carpatică de lumină, izvor de omenie, suflet vrednic de măreţia
străbunilor, slujitor devotat al lui Hristos, patriot legendar și părintele numit al daco-
românilor, bunic dăruit de cer pentru toţi românii de pretutindeni, acesta este pe
drept cuvânt părintele Dumitru Bălașa la cei 90 de ani ai săi.
Cercetător istoric plin de înţelepciune și meticulozitate, încercat de soartă în fel și
chip, are darul de a găsi fereastra timpului deschisă și intră pentru totdeauna prin
ea, devenind dovada vie a speranţei reîntoarcerii românilor către originile lor milenare.
Preocupat adânc de izbăvirea noastră prin puterea credinţei, părintele Dumitru
Bălașa cucerește peste ani titlul de Cavaler al Ortodoxiei, rămânând consecvent
principiilor sacre ale călătoriilor sale de peste milenii, urmând calea adevărului în
cercetările sale, căci nu l-au putut intimida niciodată energiile negative.
Simbol al răbojului românesc, venit cu cele patru vânturi pentru a umple de duh
cunoașterea sufletului românesc, stâlp de mărturie dreaptă a scopului vieţii trecătoare
a lumii materiale, luptător neînfricat și exponent al manifestării neîncetate a puterii
energiei maxime pozitive, cu o viaţă pusă pentru totdeauna în slujba propășirii și
bunăstării neamului românesc, părintele Dumitru Bălașa întotdeauna afirmă:
“Da, există viitor pentru România, iar pe voi, copiii mei, cei care mă ascultaţi, vă
binecuvântez să rămâneţi în veci copii, mereu să vedeţi, să visaţi și să aveţi parte de
miracole așa cum au fost, sunt și vor fi totdeauna dăruiţi toţii fiii drepţi ai României”.

Dumitru Misăilescu - Panu
Duceţi-vă și spuneţi tuturor locuitorilor de pe Terra că Dacii nu au murit
și că, împreună cu Domnul Iisus Hristos, Zalmoxienii sunt nemuritori.
Pr. Dumitru Bălașa, cercetător istoric
DACIA magazin - ianuarie 2003 13
“Mulţumesc lui Dumnezeu că la 91 de ani mi-a dat
prilejul să văd ceea ce am visat o viaţă întreagă: pe
Burebista din nou în inima Daciei!”
Părintelui Dumitru Bălașa,
binecuvântare
În dreapta Sa rânduială, care
se relevă înţelegerii noastre în
ceasuri privilegiate, Bunul
Dumnezeu alege pe unii din semenii
noștri pentru un destin special. Așa
este și cazul venerabilului părinte
Dumitru Bălașa, pe care Cel
Atoatefăcător și Pronietor l-a trecut
prin mari încercări, verificându-i
credinţa și l-a adus la adânci și
luminate bătrâneţi, pentru a ne
spune în această vreme un mesaj
creștin de demult și de azi, care nu
trebuie uitat.
Născut într-o familie de ţărani
și îmbrăţișând de timpuriu misiunea
preoţească, părintele Dumitru
Bălașa a fost și un excepţional
cercetător istoric medievist, profilat
pentru luminarea trecutului
așezămin-telor de cult (biserici,
mănăstiri și schituri) din Oltenia,
mai ales, și pentru reliefarea unora
dintre personalităţile mai puţin
cunos-cute care au ilustrat acest
trecut. În felul acesta și-a câștigat
un nume nepieritor în istoria
bisericii ortodoxe și a culturii
românești.
Astăzi, părintele Dumitru
Bălașa este în fruntea unui curent
cultural care năzuiește să rescrie
istoria poporului nostru în lumina
izvoarelor antice și medievale
ignorate mai bine de o sută de ani
de istoriografia oficială. Ideile
părintelui Bălașa sunt împărtășite
de tot mai mulţi cercetători din ţară
și din afară, încât ne gândim la
îmbărbătările pe care Domnul
Dumnezeu i le dădea Sfântului
Apostol Pavel: „Nu te teme, ci
vorbește; nu tăcea, căci Eu sunt cu
tine și nimeni nu va pune mâna pe
tine ca să-ţi facă rău...” (F. Ap. 18/
9-10).
La 90 de ani îi adresez părintelui
Dumitru Bălașa binecuvântare de
la Dumnezeu pentru mulţi ani în
continuare, cu sănătate, putere de
muncă și împliniri duhovnicești.
În același timp, binecuvântăm
osârduitorii acestei cărţi, dorindu-
le să mai aducă noi asemenea
ofrande ortodoxiei și culturii
românești.
P.S. Gherasim,
episcopul Râmnicului,
președinte de onoare al
Comisiei Eclesiastice
de Istorie Comparată
din cadrul Sfântului Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române

Până în urmă cu 15 ani, era
cunoscut ca medievist, așa cum l-
au catalogat Robert Deutsch,
Damaschin Mioc, Horia Nestorescu
- Bălcești ș.a.
După participarea la al XV-lea
Congres Internaţional de Istorie (
ţinut în 1980 la București ) Părintele
Bălașa a trecut la cercetarea izvoa-
relor de Istorie Veche. Rezultatul
observaţiilor și valorificarea unor
date noi, neobservate de alţii, le-a
concretizat în lucrarea de faţă
(„Ţara Soarelui sau Istoria Daco-
României”, ed. a II-a).
Apar aici mai multe date și
interpretări esenţiale, absolut
inedite. Cel dintâi regat feminin,
având în frunte pe rând, pe regina
Dokia (Dacia) - slujitoarea Soarelui,
pe Hestia - Vesta, îngrijitoare a
Focului Sacru în perioada matri-
arhatului; cel mai vechi cod de legi,
Beleaginele sau Legile Frumoase;
Marele Preot și rege Zalmoxa în
perioada patriarhatului; școala
zalmoxiană la care au învăţat și
elevii lui Pitagora; Pentagrama
magică; Zodiacul; Jurământul
medicilor zalmoxieni (nu este decât
așa-zisul jurământ al lui Hipocrat -
amplificat - pe care îl depun și în
prezent medicii din întreaga lume);
Cetatea Soarelui sau Cetatea
Soarele (Helis) refăcută de craiul
Sarmis și de crăiţa Getuţa; Mirajul
comorilor dacice ce a declanșat cea
mai mare migraţie cunoscută pe
Terra, aceea a nomazilor, spre Dacia
Felix. Alte capitole sunt:
Desfiinţarea Imperiului Roman și
înfiinţarea Imperiului Dacia-Mare
la începutul secolului al IV-lea de
către cei doi împăraţi daci autentici:
Galeriu cel Bătrân (+311) și Galeriu
cel Tânăr (+313); Curţile lui Ler-
împăratul (de la Romula, judeţul
Romanaţi); Arcul de Triumf al lui
Galer I de la Salonic; Podul de la
Celei; Vlahernus - rege dac; Vlahii
sunt așa-numiţii Daci, etc. Am citat
numai câteva din importantele
titluri care dovedesc continuitatea
neamului daco-român pe aceste
străbune meleaguri.
Toate temele tratate de părintele
Bălașa sunt noutăţi pentru istorio-
grafia universală. Ele prezintă într-
o lumină nouă cel mai vechi neam
din vatra numită de oamenii de
știinţă, de arheologi, VECHEA
EUROPĂ, cu sediul în Corona
Montium (Transilvania).
Am citit manuscrisul cu un
interes deosebit și cu plăcere și-l
recomand spre studiu atât
Românilor din ţară cât și celor din
străinătate. Cartea se adresează în
special cadrelor didactice,
studenţilor, elevilor și tuturor celor
ce-și iubesc Patria - Ţara Soarelui.

Dr. Nicușor Constantinescu
Washington, U.S.A.

DACOROMÂNISTUL
A plecat părintele Bălașa
24 august 2001. La Orăștie se dezvelea prima statuie din lume a
marelui rege dac Burebista. Pe o căldură sufocantă, sute de oameni
ascultau răbdători discursurile ce au urmat dezvelirii propriu-zise.
Mulţi vorbitori omagiau această ctitorie, dar discursurile păreau prea
lungi datorită caniculei. Lumea începea să caute tot mai mult un
petec de umbră. Amfitrionul acestei manifestări anunţa însă, cu
emoţie în glas, că va da cuvântul următorului vorbitor pe care îl
caracteriza, nici mai mult, nici mai puţin, decât drept „Părintele
dacismului în România”. La 91 de ani, de la Drăgășani, venea să se
închine în faţa lui Burebista, Părintele Bălașa. Inaintea asistenţei
apăru, astfel, un preot mic de stat, îmbrăcat în straiele tradiţionale,
cu o barbă vâlvoi și cu o privire cutremurătoare. Iși dădu jos, cu
smerenie, boneta monahală și începu a glăsui. Un tunet de s-ar fi
pogorât pe pământ, nu ar fi uimit asistenţa ca vocea sa puternic
pătrunzătoare. In piaţa centrală a Orăștiei s-a așternut liniștea.
Glăsuia cu o forţă nevăzută, care pătrundea în sufletelor tuturor
celor ce-l ascultau.
Nu mai conta căldura care topea și asfaltul, când părintele Bălașa
îi mulţumea Domnului din cer pentru bucuria de a-l fi făcut ca, la 91
de ani, să aibă ocazia să vadă ceea ce a visat o viaţă întreagă:
Aducerea lui Burebista acasă, acolo unde îi este locul, pe soclul său
construit de conștiinţa celor ce au crezut în măreţia sa. Nici musca
nu s-a auzit timp de optsprezece minute, cât a glăsuit Părintele.
Toate discursurile care au urmat au fost ascultate doar din
complezenţă, pentru că spusele Părintelui au fost atât de
pătrunzătoare, încât orice s-ar fi rostit după, ar fi fost de prisos. Peste
un an, la următorul congres de dacologie, Părintele Bălașa avea să
fie din nou prezent și maiestuos alături de prietenii săi în ale
dacismului. Dorea din suflet să meargă din nou la Sarmisegetusa
Regia, să ţină acolo o slujbă, așa cum o făcuse și în alte rânduri.
Iubea acel loc din toată fiinţa sa, iar Incinta Sacră, spunea el, îi
dădea puteri nebănuite, puteri pe care și le folosea în bătălia pentru
așezarea dacilor pe tronul cu nestemate al istoriei. Trebuia doar
stabilită ziua în care urma să calce din nou pe urmele dacilor la
Sarmisegetusa.
In ajun de Sfânt Crăciun, părintele însă n-a mai avut răbdare. A
plecat de unul singur să-și întâlnească personal strămoșii în care
credea cu toată fiinţa sa.
A plecat liniștit, asemenea unui sol dac trimis la Zamolxe. A
plecat ducând cu el un lucru drag sufletului său, pe care l-a păstrat
ca pe ceva sfânt: panglica tricoloră ce înfășura statuia lui Burebista
înainte de dezvelire făcea parte din marile sale comori. Prietenii
credincioși i-au așezat-o alături, înainte de plecarea sa spre marile
câmpii ale Domnului.
Vladimir Brilinsky
Iarna Părintelui Bălașa s-a sfârșit pe Muntele Sfânt al dacilor
DACIA magazin - ianuarie 2003 15
El con(ine perle ale celor
ce-yi rod coatele pe bãncile
ycolilor. Aceste texte sunt o
dovadã cã unii yi le rod
degeaba. Oare este numai
vina lor?
- A fost la fel ca în istoria cu Romeo
yi 1ulieta care au supt la o leoaica.
- Personajul lui Camil Petrescu are
conytiinja purá, dar încárcatá.
- Meritul principal al lui Geo
Bogza este cá el însuyi este martor la
ceea ce vede.
- Cronicarii munteni îi láudau pe
stápânii lor cu cuvinte frumoase, iar
pe duymani cu ocári yi insulte.
- Substanja cenuyie este mai
proeminentá la copii care pe másurá
ce cresc se împujineazá.
- Ionel s-a urcat pe un cal, a pus
toba de gât yi goarna la gurá; cu o
mâná bátea toba, cu cealaltá sufla
cât putea în goarná.
- Dupá moartea párinjilor sái,
Creangá yi-a tráit viaja în
continuare pâná în ultimii ani ai
viejii lui.
- Din cauza condijiilor grele,
Eminescu a murit de foame toatá
viaja.
- Rebreanu ne înfájiyeazá în
"Pádurea spânzurajilor" o pádure
pliná cu pomi în care spânzurajii jin
loc de crengi.
- Datoritá faptului cá Lápuyneanu
chinuia pe boieri táindu-le nasul,
urechile, mâinile etc., el le-a devenit
antipatic acestora.
- 1oma Alimoy se rázbuná pe boierul
Manea care l-a ránit mortal pe la
spate cu ajutorul layitájii.
- Lápuyneanu era un tiran care
gásea plácere în schingiuiri adicá
avea cruzime staticá.
- Mama lui Aiculáiey murise din
frageda copilarie.
- Ín secolul al XJ-lea limba vorbitá
de popor era consideratá vulgará yi
n-o vorbea nimeni.
- Eminescu aratá cá fonfii, flecarii yi
guyajii se adunau în sfatul járii sá-yi
satisfacá nevoile.
- Ienáchijá Jácárescu a lásat
urmayilor sái Jácáreyti un testament
scris într-un ritm sáltárej.
- La noi, berzele se înmuljesc încá
din zbor.
- Prejuirea pe atunci a scriitorului
dupá moarte o cunoytea Eminescu
din experienja personalá.
- Azi luptám pentru îmbunátájirea
cât mai profundá a trecutului yi
pentru realizarea a cât mai multe
contradicjii în prezentul tot mai
luminos.
- Limba nu ne-a putut-o lua, pentru
cá, vorba poetului, "e o comoará în
adâncuri înfundatá, pe moyie
revársatá".
- Poporul român s-a format prin
cásátorirea bárbajilor romani cu
fetele dacilor yi invers.
- Járanii lui Creangá vorbesc o
limbá fárá greyeli de ortografie.
- Dupá moartea párinjilor sái,
Creangá yi-a tráit viaja în
continuare pâná în ultimii ani ai
viejii lui.
- Personajele din "Aeamul
Soimáreytilor" sunt reprezentative
pentru secolul XJII pentru cá au
tráit epoca aceea.
- Cruciadele sunt niyte rázboaie
organizate de papalitate, nobilimii
din orientul de apus pentru cuceriri
de teritorii.
- Datoritá faptului cá Lápuyneanu
chinuia pe boieri táindu-le nasul,
urechile, mâinile etc., el le-a devenit
antipatic acestora.
- Ludovic al XJI-lea era regele járii.
El jinea cu Franja deoarece era bun
prieten cu Danton. Járánimea era
împotriva Franjei deoarece Franja
voia sá ocupe jara lor. Insurecjii din
Paris auzind ca Ludovic al XJI-lea
jine cu Franja, la 1 august 1792 au
propus sá fie
spânzurat. Franja devine republicá!
- Paya Hassan este rugat de Mihai
sá lupte ei amândoi, dar el fuge
miyeleyte yi se luptá prin intermediul
oytilor.
- Íntâmplárile povestite s-au petrecut
UNDE-I SABIA ???
Se spune cá demult, tare demult, pe vremea când Stalin îsi avea
portretele aIisate pe toti peretii României, douá Iete sármane dintr-un sat
pierdut de munte lucrau cu ziua la un santier arheologic. Sápau, de
dimineata pâná seara, pentru 20 de lei, pentru cá atunci leul era mic si
pricájit. Asta era singura lor sursá de venit. Domnul cel mare, Bátrânul,
cum i se spunea pe ascuns, care era seIul santierului trecea dimineata, le
aráta de unde pâná unde sá scurme pámântul si pleca mai departe cu
vagonetul. Mai venea odatá seara si aduna ce gáseau Ietele. Cioburi si
bucáti de Iier de tot Ielul se gáseau din belsug si domnul era tare bucuros
când pleca încárcat. Dar era tare Iurios când Ietele nu gáseau ce-i convenea
lui. De câteva zile Ietele cu pricina nu prea mai dádeau de urmele celor
care vietuiserá cu douá mii de ani înainte pe aceste locuri. Bátrânul le
ameninta cá nu le mai primeste la lucru dacá nu dau randament. Pámântul
era plin de apá si se sápa tare greu. Dar într-o zi, dupá ce-si potolirá
Ioamea din pachetelul de acasá cu slaná si ceapá, se apucará de sápat cu
mai multá râvná. În ziua aceea nu gásirá mai nimic si tare se temeau de
mânia bátrânului. Însá la un moment dat, sapa uneia din Iete se izbi de
ceva tare si cu sunet metalic. Se apucará amândouá sá sape mai repede si
în câteva minute gásirá ceva care semána cu o sabie. Era pliná de pámânt
si numai Iorma alungitá le dusese pe Iete cu gândul cá ar putea Ii vorba de
asa ceva.
Cu toate cá nu aveau voie, se duserá iute la râul care curgea tare aproape
de locul unde sápau si începurá sá spele sabia. Pe másurá ce apa rece a
râului curata sabia, aceasta devenea tot mai strálucitoare. Mânutele Ietelor
Irecau de zor 'gásitura¨ si nu micá le Iu mirarea când terminará sá vadá
cá sabia era galbená si sclipitoare ca de aur. Chemará iute alti copii care
sápau si ei mai încolo si ,cu totii, se minunará de Irumusetea ei. Parcá era
AA1O SI
ROMÁAII
A Iost odatá ca niciodatá,
un conducátor care de n-ar Ii
Iost, bine ar Ii Iost.
La urechea sa, soptea zilnic
un mare sIátuitor de tainá,
care era zice-se istoric de-
adeváratelea. Si atât de multe
îi soptea, si atât de multe îl
înváta, încât, în timpul
domniei sale, multe din
comorile aces-tui popor, lásate
de la strámosii daci au luat
drumul occiden-tului, iar cele
ce au rámas, neputând Ii
transportate din pricina
greutátii, au rámas pradá
indolentei si indiIerentei
supusilor Mai Marelui peste
popor.
De la o vreme, roata
istoriei democratice s-a întors
si istoricul nostru cu pricina
nu a mai avut cui sopti si s-a
apucat sá vorbeascá singur
chiar si neîntrebat. Si nu cá ar
vorbi e baiul, cá vorba este
liberá acum cá tot e
democratie. Baiul cel mare
este ce vorbeste. Cititi si
dumneavoastrá ce scoase pe
gura-i auritá ditamai istoricul
într-o emisiune televizatá:
Citat dintr-un mare istoric
contemporan:
'De la retragerea
aurelianà din Dacia ¸i pana
acum la primirea in NATO,
poporul din spatiul actual al
tàrii noastre nu a avut
niciodatà o umbrelà atat de
protectoare in contextual
international.`
Stop joc. Blocaj total.
Adicá romanii cotropitori si
jeIuitori, vin, ne ocupá, cará
tot ce e de cárat la Roma, îsi
dechid umbrelele si la umbra
bineIácátoare si protectoare o
pun de-un viol sau má rog,
dupá caz, de-o convingere cu
Iemeile dace care sáracele, má
întelegeti, duceau lipsá dupá
cásápirea bárbatilor virili care
erau dacii, dând nastere
poporului român. Pái dacá
istoricul nostru are dreptate, sá
Iacá o asemenea comparatie,
atunci, ,Români, vá ordon!¨:
FERITI-VÃ MUIERILE cá
vine NATO cu umbrela si
urmasii urmasilor nostri se vor
certa tare de tot la capitolul
originea poporului natoromân.
Aceastá paginá, poate, nu are nimic în comun cu realitatea...
...dacá are, noi nu avem de ce sá ne supárám! Malus Dacus
nouá si strálucea asa cum îsi închipuiau ei, ascultând povestile pe care le
spuneau iarna bunicii la gura sobei. La început, au învelit-o într-un sIeter
de lâna, cu gândul sá o ascundá. N-au mai lucrat nimic în ziua aia si se tot
gândeau ce sá Iacá. La ora 6 Bátrânul veni cu vagonetul si era tare încruntat.
De teama lui dar si de povestile cu blestemele aurului, Ietele îi dádurá
acestuia sabia, asa învelitá în sIeter, cu inima cât un purice de teama de a
nu Ii certate cá au spálat-o. Când o vázu bátrânul, Iata i se luminá dintr-o
datá si le luá pe Iete la pupat. ,Fetelor, nici nu stiti ce ati gásit, asta este
din aur si asa ceva nu s-a mai vázut pâná acum!¨, strigá bátrânul
entuziasmat. Scoase repede portoIelul din buzunar si le dádu Ietelor câte
o sutá de lei. Mai mult,le spuse cá trei zile au liber, ca recompensá pentru
descoperirea Iácutá. Fetele, scápate de emotii si bucuroase de câstigul
nesperat, plecará acasá sá anunte vestea cea mare párintilor.
Dupá alte trei zile venirá din nou la lucru. Bátrânul nu mai era acolo,
plecase la Bucuresti la domnii cei mari. La locul unde sápaserá, totul era
acoperit cu pámânt, ca si cum nimeni nu dáduse cu sapa pe acolo. Ceilalti
domni le-au dus în altá parte la sápat, mult mai departe de locul cu pricina.
Dupá ce Stalin a devenit doar o amintire, dupá ce s-au asternut ceva
ani peste întâmplarea cu pricina, dupá ce Bátrânul nu mai era demult
printre cei vii povestea cu sabia apáru din nou de la o bátrânicá dintr-un
sat pierdut prin munti. Era una din cele douá Iete care o gásiserá cu multi
ani în urmá. Multi au ascultat povestea ei iar unii chiar au încercat sá dea
de urma sabiei de aur.
Sabia, parcá a înghitit-o pámântul.Nimeni din domnii de sus nu stiu
nimic de ea. Nu a apárut vreodatá în rapoartele arheologice ale Bátrânului
si nu se aIla acolo unde ar trebui sá se aIle.
Cine are curajul sá insiste cu povestea sabiei, aIlá de la domnii cei
mari ce ar trebui sá ráspundá: cá bátrânica din munti e cam senilá, ba mai
mult, cá ar Ii cineva care a pus-o pe bátrâná sá inventeze povestea. Doar
pentru a-l denigra pe Bátrânul care a plecat dincolo ducând cu el nu numai
taina sabiei de aur ci si multe altele trebuincioase scrierii istoriei adevárate.
vara trecutá, mai exact într-un
sátulej oarecare.
- Aya cum aratá Ion Creangá, în
familiile de járani bárbajii erau
numai niyte termeni ajutátori
asupriji de femei.
- Mircea cel Bátrân stá la un discurs
cu Baiazid. Acesta îl primeyte cu
obráznicie yi-l face în tot felul ca pe
o albie de porci.
- Poema "Miorija" circulá pe bazá
oralá, adicá nu a fost scrisá din
motive tehnice.
- Ín codru, acolo unde românul yi-a
aflat totdeauna un sprijin, îyi va gási
yi tânára fatá fragii yi cápyunile ei.
-Fata de járan descrisá de George
Coybuc este o realitate palpabilá.
- Cei care comit greyeli sunt penibili
de pedeapsá.
- Primavara e cald yi pásárelele se
întorc din járile cálátoare.
- Datoritá geniului sáu, Ion Creangá
a ajuns sá fie tradus în toate
coljurile járii yi chiar peste hotare.
- Spre deosebire de tragedie, într-o
comedie deznodámântul se terminá
de obicei vesel.
- Atunci când un Aprod Purice îi dá
calul sáu, acesta se face movilá
pentru ca mai târziu sá ajungá boier.
- Bátrânul Dan traieyte într-o
peyterá care-i dá un aspect grotesc.
- 1ipátescu se purta cu nevasta lui
1rahanache aya ca yi cum ea n-ar
avea soj. Íi trimite scrisori de amor,
vorbesc amândoi ca niyte
îndrágostiji yi aya mai departe.
CIAE POA1E HO1ÁRÍ
DACÁ SUBIEC1UL DE MAI 1OS
ES1E DE RÁS SAU DE PLÁAS?
DACIA magazin - ianuarie 2003 17
Ieonord V£IC£SCU (So¡Ionnc, Pu¡ís)
«REPRE2ENTÃRI» STATUARE
ALE REGELUI DECEBAL
Pentru prima datá, o posibilá
identiIicare a regelui Decebal a Iost
datá de Emil Panaitescu |1|, în anul
1923, care considera cá un bust
(începutul sec. II d. Hr.) de nobil
dac conservat la Muzeul
Vaticanului reprezintá suveranul
dac. Aceastá încercare de a
demonstra cá «por-tretul» lui
Decebal ar Ii reprezentat si în ronde-
bosse este de talie si nu lipsitá de
interes |2|.
Aceastá sculpturá a Iost desco-
peritá în cursul anului 1822, în Forul
lui Traian de la Roma, de cátre gu-
vernul Irancez care a întreprins sá-
páturi arheologice cu autorizatia
papei Pio VII.
Bustul si gâtul au Iost restaurate;
înáltimea totalá este de 1,05 m,
numai capul másoará 0,60 m ;
bustul-suport este modern, ca si o
parte din sprânceana stângá, parte
din barbá. Expresia acestui personaj
este naturalá, realistá, privirea
dreaptá, pátrunzátoare si agerá,
dându-i aspectul unui bárbat cu o
mare hotárâre de sine. El poartá
barba scurtá, îngrijitá, mustatá bine
«desenatá», pometii usor proemi-
nenti, nasul este drept, nárile relativ
largi, arcadele si sprâncenele sunt
mari, arcuite, bine proportionate cu
restul, gura este potrivitá, buza de
jos este putin mai groasá decât cea
de sus, Iorma bárbiei este ovalá,
disimulatá de barba sa. Toate aceste
caracteristici îi dau înIátisarea unui
om inteligent si cult. Capul este
acoperit de boneta dacicá (pileus ),
cu motul aplecat înainte. Acest
impozant bust este pástrat în galeria
numitá «Braccio Nuovo», în
Muzeul Vaticanului din Roma, sub
numárul de inventar 127 (Iig.1).
Comparând, acest bust de la
Vatican cu « portretele » lui Decebal
de pe basorelieIurile Columnei lui
Traian, asemánárile sunt evidente.
Dar, trebuie totusi tinut cont cá nu
toate aceste reprezentári de pe
Columná sunt în stare buná. Dintre
Iigurile lui Decebal de pe Columná,
cea mai bine conservatá, pentru un
mai bun studiu de observare, este
aceea din «scena» XXIV
conIruntarea de la Tapae, care, dupá
toate probabilitátile, l-ar reprezenta
pe regele Decebal |3|. Figura
nobilului dac de la Braccio Nuovo
prezintá multe asemánári cu proIilul
de la Tapae: Iorma capului, Iorma
Iruntii, Iorma sprâncenelor,
urechea, perciunii, pometii, nasul,
gura, barba (Iig. 2).
Fig. 1. Bustul de la Braccio Nuovo
din Muzeul Vaticanului (Ioto autorul).
Fig. 2. Columna lui Traian « scena »
XXIV ( Tapae); Detaliu dupá Florea Bobu
Florescu, Die Trafanssàule, Bukarest-
Bonn, 1969.
Dintre numárul însemnat de
statui reprezentând personaje dace,
o altá sculpturá (începutul sec. II d.
Hr.) de nobil dac, având o staturá si
o noblete impresionantá, mi-a atras
în mod deosebit atentia. Ea Iace
parte din asa zisa categorie de statui
monumentale ce imortalizeazá
Iiguri de Daci, în porIir rosu-visiniu
care se gásesc la Florenta. Mai pre-
cis spus, statuia care ne intereseazá
împodobeste astázi una dintre cele
mai Irumoase si cunoscute grádini
(ce apartine palatului Pitti ) din
Florenta, Italia, numitá Giardino di
Boboli |4| (Iig. 3). Aceastá
sculpturá strájuie împreuná cu o
alta, reprezentând tot un Dac, dar
cu capul descoperit (comatus), de
o parte si de alta a aleii care porneste
de lângá marele portic al parcului
din imediata vecinatate a palatului
Pitti.
.EC ! Statuia din Giardino di Boboli
la Florenta (Ioto autorul).
Statuia este sculptatá în porIir
rosu-visiniu închis cu o granulatie
destul de mare (Ieldspat), albá
cenusie, capul si partea inIerioará a
bratelor sunt din marmurá, creându-
se astIel o Irumoasá si armonioasá
« simbiozá » între porIir si marmura
albá. Înáltimea ei totalá este de
aproximativ 2,20 m. În decursul
timpului, i-au Iost Iácute o serie de
restaurári si completári: la cap,
partea inIerioará a bratelor pâná la
încheietura mâinii, si la vârIurile de
la picioare. Capul se prezintá într-o
stare relativ buná Iiind legat de corp
printr-un gât modern. Nobilul
poartá caciula dacicá (pileus),
chipul sáu este încadrat de o barbá
putin alungitá. Costumul sáu, spe-
ciIic dacic, învesmântá personajul
cu o mantie lungá ce-i depáseste
genunchii, prinsá pe umárul lui
drept cu o Iibulá în Iormá de disc,
pantaloni largi, legati în jurul
gleznelor cu ajutorul sireturilor de
la «opinci» (opinca - încáltáminte
la Daci).
Aceastá statuie este mentionatá
pentru prima datá pe la începutul
secolului al XVI-lea la Roma, în
colectia din Palazzo Valle-
Capranica. Pe urmá, în 1584 ea a
Iost cumpáratá, cu colectia de
antichitáti a cardinalului Della
Valle, de cátre cardinalul
Ferdinando de Medici. Aceste
antichitáti au Iost, bineînteles,
expuse în Villa Medici, si Iárá
îndoialá, printre acestea se gásea de
asemenea si acest nobil dac. Dupá
unele márturii, în anul 1785 |5| sau
în 1788 |6| sculptura intrá în
colectia din Palazzo Pitti, ca apoi
în anul 1819 |7| ea sá Iie adusá în
Giardino di Boboli. Toate aceste
însemnári nu ne transmit deloc data
si locul unde a Iost descoperitá
statuia.
Din punct de vedere compo-
zitional, sculptura de la Florenta se
aseamaná cu Dacii din porIir rosu
de la Muzeul Louvre din Paris |8|.
În ceea ce priveste datarea, analiza
stilisticá si analogiile, sustinute si
de o serie de inIormatii istorice,
indicá perioada aproximativá
cuprinsá între anii 107 si 115 d. Hr
|9|
Privind cu multá atentie capul
sculptat al nobilului dac de la Flo-
renta, am constatat o mare asemá-
nare cu cel conservat la Muzeul
Vaticanului, din sala numitá Braccio
Nuovo, nr. 127. Comparând cele
douá «portrete», am observat cu o
mare uimire cá trásáturile lor se
aseamáná Ioarte mult, pentru a nu
spune cá sunt chiar identice: Iorma
capului la Iiecare dintre cele douá
sculpturi si Ielul de a purta caciula
(pileus) prezintá similitudini.
Observând mai în detaliu, se vede
cá pliurile Iormate de cele douá
cáciuli sunt aceleasi, iar pártile
neacoperite (ale capetelor), în spate
si la Irunte, sunt egale ca supraIatá
si distantá. Pe urmá, Iorma urechi-
lor, a sprâncenelor usor arcuite si
putin încruntate, proeminenta
pometilor, lungimea si Iorma nasu-
lui, gurile încadrate de mustátile si
bárbile «tunse» în acelasi Iel, sunt
aceleasi.
Se poate deci costata cá asemá-
nárile între cele douá «portrete»
sunt atât de mari încât nu pot trece
neobservate. Prin urmare, se poate
aIirma cá cele douá capete de nobili
daci sculptate în marmurá, respectiv
cel al statuii din Giardino di Boboli
la Florenta si cel al bustului de la
Vatican, ne prezintá în Iond una si
aceeasi persoaná. Aceastá identiIi-
care devine si mai interesantá prin
Iaptul cá un al treilea cap al unui
nobil dac (începutul sec. II d. Hr.),
din marmurá albá, conservat la
Museo dell`Opera di Santa Maria
del Fiore de la Florenta, asemánátor
celorlalte douá (Muzeul Vaticanului
si Giardino di Boboli la Florenta),
a Iost semnalat în anul 1992 de
Gabriella Capecchi. Locul unde a
Iost desco-peritá aceastá sculpturá
este necu-noscut. În anul 1587 este
semnalatá pe Iatada di Santa Maria
del Fiore la Florenta. Dimensiunea
capului de la nivelul bárbiei pâná
la vârIul cáciulii (pileus) este de
aproximativ 0,45 m (Iig. 4). Chiar
dacá aceastá operá anticá este Ioarte
deterioratá, datoritá Iaptului cá a
Iost expusá timp îndelungat la ex-
terior, se pot vedea încá trásáturile
ei care sunt asemánátoare cu cele
ale sculpturilor de la Muzeul
Vaticanului si de la Giardino di
Boboli |10|
.EC " Cap de nobil dac conservat la
Museo dellOpera di Santa Maria del Fiore
din Florenta (Ioto autorul).
În aceastá situatie, se poate pune
întrebarea: de ce oare au Iost scul-
ptate trei statui de nobili daci
reprezentând una si aceeasi per-
soaná, lucru nemaiîntâlnit pâná
acum? Ráspunzând la aceastá între-
bare se poate deduce cá acest
personaj este un Ioarte important
nobil dac, însusi regele Decebal.
Ipoteza noastrá ar Ii una din cele
mai plauzibile explicatii ale enigmei
(Iig. 5, I-XI).
.EC # I-IV. Detalii: (I) Roma, Columna lui Traian, «scena » XXIV (dupá Florea
Bobu Florescu); (II) Muzeul Vaticanului, sala Braccio Nuovo (Ioto autorul); (III)
Florenta, Giardino di Boboli (Ioto autorul); (IV) Florenta, Museo dellOpera di
Santa Maria del Fiore (Ioto autorul).
.EC # Detalii: (V) Muzeul Vaticanului, sala Braccio Nuovo (Ioto autorul); (VI)
Florenta, Giardino di Boboli (Ioto autorul); (VII) Florenta, Museo dellOpera di
Santa Maria del Fiore (dupa Gabriella Capecchi).
.EC #Detalii: (VIII) Roma, Columna lui Traian, «scena» CXLIV (dupá Florea
Bobu Florescu); (IX) Muzeul Vaticanului, sala Braccio Nuovo (Ioto autorul); (X)
Florenta, Giardino di Boboli (Ioto autorul); (XI) Florenta, Museo dellOpera di
Santa Maria del Fiore (Ioto autorul).
DACIA magazin - ianuarie 2003 19
Atunci când nu stii cá stând lângá un fumátor inhalezi de trei ori
mai multe noxe decât el, totul pare a fi normal, sau cel pu[in tolerant,
dar lipsa de respect a fumátorului fa[á de aproapele sáu este ceva cronic,
mai ales la noi, românii. Norii de fum care se îndreaptá asupra ta, scosi
din nárile fumátorilor înrái[i, pot sá-[i aducá suferin[á cu carul, desi
singura ta viná este cá ai acceptat simpla lor companie.
Medicii spun, cá atunci când 'fumezi pasiv¨ esti pasibil de a gázdui
boli din cele mai grave, unele chiar fatale. Mii de cazuri de deces prin
cancer pulmonar se înregistreazá în rândul nefumátorilor, sau mai bine
zis în rândul fumátorilor pasivi. Infarctul miocardic, este un alt bun
vecin cu fumatul pasiv, înregistrându-se zeci de mii de decese din rândul
celor ce doar stau în preajma pufáitorilor de tutun.
De copii, ce sá mai spunem. Párin[i inconstien[i, suflá rául asupra
lor cu nonsalan[á, ascunzându-se în spatele unor puerile másuri de
precau[ie, cum ar fi, deschisul geamului sau suflatul în altá parte a
fumului distrugátor de sánátate.
Alinierea la standardele europene a impus României o lege care
sá-i protejeze pe nefumátori. O lege ca multe altele, care nu spune
nimic. O lege ca o barierá de cale feratá. Unii trec pe dedesuptul ei,
al[ii mai mari sar pe deasupra ei iar omul cinstit si necájit se loveste de
barierá, adicá de bra[ul de fier al legii.
Legea a fost votatá în Parlament dar dacá stai de vorbá cu un
parlamentar care are ca viciu fumatul, rar scapi sá nu inhalezi o
apreciabilá cantitate de gudron pe plámânii tái nevinova[i.
Televiziunile, cu toate cá au cunostin[á de aceastá lege, nu se sfiesc
sá prezinte scene în care nori grei si dáunátori de fum de [igará se
rotesc în jurul celui intervievat. Nimic ráu în asta. CNA interzice
violen[a, interzice pornografia si reclama mascatá, dar ignorá cu buná
stiin[á un flagel, care omoará mai mul[i oameni ca orice armá prezentatá
în filmele cu Van Damme.
Americanii primesc cu seninátate o lege care sugrumá si mai mult
deliciul fumátorilor de a se afisa, trágând din [igará acolo unde le vine
mai bine. Si culmea, o si respectá.
Numai noi, noi românii ne suflám unul altuia tot ce avem mai ráu
în noi fárá a [ine cont cá în fa[a noastrá s-ar putea afla cineva care fárá
vina lui se expune unor boli care nu mai au leac.
Pentru marele pas al integrárii, este nevoie de un mic pas al
respectului fa[á de plámânul vecin, care are dreptul sá respire un aer
curat.
Jladimir Brilinsky
1. Bolile de inimá
Bolile de inimá se împart în boli
congenitale, adicá boli cu care te
nasti si boli dobândite. Bolile
congenitale pot fi defecte în
structura inimii (pere[ii si valvele
inimii) care se pot corecta spontan,
prin chirurgie, în copilárie, sau prin
chirurgie, mai târziu. Bolile
dobândite pot fi idiopatice (fárá
cauzá), cum ar fi boli ale muschiului
cardiac ce duc în timp la insufi-
cien[á cardiacá si aritmii.
Febra reumaticá, frecventá în
România, ce ducea la boli valvulare
aproape cá nu mai existá în Ame-
rica de Nord. Cea mai frecventá
cauzá de boalá cardiacá în prezent
este boala cardiacá ischemicá sau
boala coronarelor, arterele care irigá
inima. Acestea se îngusteazá dato-
ritá depunerilor de colesterol si
mus-chiul cardiac suferá de pe urma
deprivárii de oxigen. Dacá procesul
e lent, pacientul poate sá nu aibá
nici un simptom si boala poate fi
descoperitá mai târziu. Aceasta se
explicá prin dezvoltarea unei circu-
la[ii colaterale care irigá inima prin
aceste derivative. Consecin[ele
simptomatice ale obstruc[iei lente
pot fi: dureri de piept de obicei în
zona retrosternalá sau în zona
inimii, caracteristic sub forma unei
presiuni sau gheare, uneori iradiind
cátre umárul stâng, gât, mandibulá,
mâna stângá, uneori cu amor[eli în
mâná. Aceste dureri pot [ine de la
secunde la minute si ráspund de
obicei la nitrogliceriná. Apar de
obicei la un efort de aceeasi
márime. Dureri peste jumátate de
orá reprezintá ori un infarct
miocardic ori dureri de altá naturá.
Durerile atipice, care nu au
caracteristicile de mai sus nu trebuie
ignorate, mai ales la cei cu factori
de risc cardiaci. Dacá obstruc[ia
coronarianá progreseazá, nedete-
ctatá, duce în timp la compli-ca[ii:
slábirea muschiului cardiac,
insuficien[a cardiacá, prezentându-
se cu dificultate în respira[ie, umfla-
rea picioarelor si a ficatului în cazu-
rile mai severe. Alteori se produc
aritmii care pot fi sim[ite sub forma
palpita[iilor. Alteori nu se simt.
Dacá palpita[iile sunt rapide, mai
ales dacá sunt neregulate si de lungá
duratá, produc respira[ie grea, du-
reri de piept, transpira[ii reci, ame-
[ealá pâná la pierderea constien[ei,
convulsii, comá si chiar moarte.
Uneori moartea se produce subit.
Când astuparea arterelor inimii se
produce brusc, de obicei prin rupe-
rea plácii de colesterol si sângerare
cu forma-re de cheaguri care astupá
lumenul arterial, apar dureri de
piept. Dacá obstruc[ia e incompletá,
de obicei apare asa numita anginá
instabilá, simptomele pot ceda si
reapárea chiar la repaos. Când astu-
parea arterelor e rapidá si completá
se produce infarctul miocardic.
În ambele cazuri internarea de
urgen[á e obligatorie. Timpul e un
factor de cea mai mare importan[á.
Dacá obstruc[ia e eliminatá la timp,
de obicei sub 4 ore de la apari[ie,
muschiul inimii poate fi salvat.
Sansele scad cu trecerea timpului si
dupá 10-12 ore nu se mai poate face
nimic, infarctul miocardic e ireve-
rsibil. Tratamentul de urgen[á
pentru destuparea arterelor poate fi
fácut cu medicamente trombolitice,
care dizolvá cheagul si sub[iazá
sângele, prin dilatarea dináuntru a
arterelor, sau prin chirurgie cardi-
acá, by-pasarea prin crearea unui
pod peste obstruc[ie. Ultimele douá
tratamente se aplicá si în cazuri
neurgente împreuná cu tratamentul
medicamentos cu betablocante se-
lective si de sub[iere a sîngelui cu:
aspiriná, plavix, hepariná, cuma-
diná. Aritmiile dispar dacá ischemia
este eliminatá. Alteori se pot trata
cu anti-aritmice dacá sunt simpto-
matice si/sau au anumite caractere
maligne. Pacemakere si defibri-
latoare automate se pot implanta.
Respira[ia grea se trateazá cu
diuretice, blo-cante de angiotensiná
si digoxiná. Hipertensiunea arterialá
este un factor important de dilatare
a inimii si muschiului cardiac si un
factor foarte important pentru
dezvoltarea bolii arterelor inimii. Ea
trebuie tratatá promt si sus[inut.
Alt factor important de boalá
car-diacá este diabetul, care trebuie
[inut cât mai strict sub control. Al[i
factori de risc coronarieni sunt:
fumatul, obezitatea, sedentarismul,
vârsta (la bárba[i peste 40-45 si la
femei peste 50-55). Colesterolul se
trateazá cu lipitor, zocor, pravacol.
Frac[iunea LDL, colesterolul ráu,
trebuie [inut sub 100 la cei cu factori
de risc coronarian. Pe lângá
tratamentul medical si chirurgical,
corectarea factorilor de risc este de
primá importan[á: dietá pentru cole-
sterol, evitarea cárnii rosii, dulciu-
rilor, sárii, sus[inerea unui exerci[iu
fizic, stopare fumatului. Dupá caz,
ecografie, teste de stress, monitori-
zarea inimii cu Holter pentru
perioade mai îndelungate trebuie
fácute în pacien[ii simptomatici si
cu factori de risc. Pacien[ii trebuie
sá considere serios toate acestea si
sá coopereze total cu medicul.
2. Despre medicina preventivá
Medicina preventivá este unul
din cele mai importante aspecte de
sánátate si reprezintá un element de
educa[ie sanitará a pacientului. În
general, omul spune: ,má simt bine,
de ce sá má duc la doctor¨. O idee
gresitá. Existá boli care pot fi preve-
nite sau evolu[ia lor mult îmbunátá-
[itá, dacá sunt depistate la timp. Asa
se explicá îndrumárile departamen-
tului de sánátate american care
recomandá ca orice femeie activá
sexual sá aibá anual un examen
ginecologic incluzând palparea
sânilor, iar dupá 40 de ani, anual un
examen mamografic, adicá radio-
grafia sânilor. Lunar, femeile
trebuie sá-si examineze singure
sânii pentru noduli si sá se prezinte
de urgen[á la doctor dacá se
întâmplá sá gá-seascá ceva suspect.
Aceste meto-de ajutá depistarea
timpurie a can-cerelor de uter, ovare
si sân si sal-varea multor vie[i. Cu
cât cancerul e depistat mai devreme,
sansele de vindecare totalá sau
supravie[uire mai îndelungatá sunt
crescute prin aplicarea metodelor
combinate, de la caz la caz, de
chirurgie, chimote-rapie si radia[ii.
Dupá 50 de ani, anual, bárba[ii
trebuie sá aibá un examen de
prostatá manual si prin sânge si
pacien[ii de ambele sexe trebuie sá
aibá examenul care depis-teazá
sângele microscopic în fecale si o
colonoscopie. Din nou, cu aces-te
metode se pot depista inflama[ii,
infec[ii si tumori maligne sau
benigne care trebuie tratate.
Dupá menopauzá, femeile trebu-
ie sá ia pastile cu calciu si viatamian
D în doze adecvate si sá aibá un test
de osteoporozá care depisteazá
densitatea osoasá scázutá si insti-
tuirea tratamentului care sá previná
fracturile osoase, mai ales de
coloaná si sold. Existá forme de boli
care nu sunt detectate de pacient,
neavând simptome, dar care sapá pe
dináuntru. Acestea se pot depista
prin examen clinic si probe de sânge
periodice. Se pot depista bolile en-
docrine, mai ales de tiroidá si dis-
func[ie a hormonilor sexuali, sufe-
rin[e ale organelor interne (ficat,
rinichi), diabet si tensiunea arte-
rialá.
Mul[i bolnavi pot avea tensiunea
arterialá, zahárul si colesterolul má-
rite, fárá nici un simptom. Deci exa-
menul clinic si sângele de rutiná
trebuie efectuate anual, mai ales cu
avansarea în vârstá.
Vaccinárile împotriva gripei
trebuie fácute anual si a pneumoniei
la 5 ani, mai ales la vârstnici, la cei
cu multe boli, diabet, imunosu-
presa[i. Prevenirea complica[iilor
acestor boli cronice, adicá de lungá
duratá, se face prin controlul
adecvat al colesterolului, zahárului
si tensiunii arteriale. Tratamentul
acestor boli este zilnic. Medica-
mentele nu trebu-ie omise de loc.
Dozele se ajustazá de la caz la caz.
Se începe cu doze mici care se cresc
pâná când contro-lul este atins. La
nevoie, dacá contro-lul nu e adecvat
cu dozele maxime ale unui medi-
cament, se adaugá unul, douá sau
câte medicamente e ne-voie. Mul[i
pacien[i nu în[eleg cá hiperten-
siunea arterialá sau diabetul, dacá
nu sunt [inute strict sub control, pot
avea efecte imediate sau îndelun-
gate devastatoare, infinit mai mari
decât efectele secundare ale medi-
camentelor, care sunt rare si care
dacá apar, de obicei trec când
tratamentul este oprit sau ajustat.
Deci coopera[i cu doctorul, care are
ani de învá[áturá si experien[á în
problemele acestea si care nu uita[i,
vá e prieten si vrea sá vá ajute !
5.)67 -,1+771
de dr. LIJIU GEORGESCU
ALUNGATI FUMÄTORII DE LANGÄ DUMNEAVOASTRÄ
Prietena noastrà
MIEREA
Ca produs natural, mierea este
unul din cele mai vechi si mai
eficace medicamente
cunoscute. Efectele
terapeutice ale mierii sunt
determinate de plantele
(florile) din care provine.
Astfel, mierea de conifere are
ac[iune antisepticá,
antiinflamatoare atât pentru
cáile respiratorii, cât si pentru
cele urinare.
Mierea de mentà este un
tonic, antiseptic în spasme
pilorice si diskinezii biliare.
Mierea de tei este utilizatá ca
sedativ nervos, în tuse,
insomnii si ca antiseptic
bronsic.
Mierea de trifoi este un
excelent diuretic si un bun
expectorant.
Mierea de salcâm este un bun
antiseptic si calmant al tusei.
În principiu, mierea poate fi
consumatá ca îndulcitor, în
orice combina[ie, constituind
un foarte bun apárátor al
organismului.
DACIA magazin - ianuarie 2003 20
Printre neamurile Iárá noroc, ne numárám în Irunte noi românii (.).
Istoria neamului românesc n-a Iost decât o lungá, necontenitá, halucinantá
hemoragie. Ne-am alcátuit într-un uragan si am crescut în viIor. Popor de
Irontierá luptam si muream pentru toti. Muream mai ales, plátind miopia
si neghiobia altora.
(.) Istoria neamului românesc este alcátuitá din atâta sânge si atâta
nenoroc datoritá în primul rând, incapacitátii Occidentului de a vedea de
unde vine primejdia. Pe noi, timp de cinci secole ··ne-a scos din istorie~~
victoria Imperiului Otoman. Timp de secole, am luptat singuri. Hártuiam
necontenit armatele turcesti, cu pretul pe care îl stiam: traiul ··in afara
istoriei ~~.
Istoria se Iácea în Apus, Iárá noi, dar datoritá sângelui nostru.
Occidentalii nu sedeau nici ei cu mâinile în sân, ci se luptau: dar se luptau
între ei.
(.) Civilizatia noastrá táráneascá se adaptase nivelului vegetal la care
se redusese istoria. Asezárile românesti dispáreau si reapáreau cu aceeasi
ireluctibilá, misterioasá încápátânare a vegetatiei. În timpul acesta la o
mie, douá de kilometri, spre Apus, se înáltau catedrale, se îmbogáteau
castele, se înIrumusetau mânástiri si oamenii aveau prilejul, mácar la
rástimpuri, sá citeascá pe sIinti, pe teologi si pe poeti. Sá înteleagá cá
sunt oameni si sá se bucure cá tráiesc omeneste iar nu ca Iiarele sálbatice
prin munti si páduri, ca strámosii nostri, care nu aveau altá viná decât
aceea de a se Ii náscut în calea ráutátilor.¨
Lui Eminescu, în timpul vietii, nu i-au Iost
admise la publicare nici una dintre poeziile care
Iáceau reIerire explicit la originea dacicá a
poporului român, la Dacia, la Decebal, la
Burebista, la Zalmoxe.
Poeziile lui Eminescu, cu reIerire la daci i-
au Iost publicate abia dupá moarte, începând din
1903, dupá ce în 1902, Titu Maiorescu a depus
la Academie manuscrisele retinute de el,
cuprinse în 42 de caiete si 15.000 de pagini.
Eminescu, în peregrinárile sale de la Viena
si Berlin a Iost printre primii care a luat
cunostintá de clariIicarea conIuziei dintre
termenul de 'got¨ si cel de 'get¨ din lucrarea
'Getica¨ lui Iordanes care, la anul 551 e.n., din
cauza prigoanei împotriva a tot ce era de 'origine
dacicá¨, a atribuit cu buná stiintá 'Iabuloasa
istorie a dacilor¨ gotilor, care la acea datá erau
mai marii zonei peste Dacia si tratau de la egal
la egal cu romanii.
Convingerea lui Eminescu asupra originii
noastre dacice apare clar în poeziile 'Memento
mori¨ (1872), 'Odin si poetul¨ (1872), 'Sarmis¨
(1881), 'Gemenii¨ (1881), precum si în piesa
de teatru 'Decebal¨, toate publicate dupá
disparitia poetului.
În articolul 'Labirintul istoriei noastre¨,
Eminescu spune:
'Era un popor brav acela care a impus tribut
E nins de-acum Ardealul.
Pámântul hiberneazá
1recutele-i istorii într-un
bârlog de nea,
Se-nroatá royii paseri în fiece
amiazá
Peste ograda albá, tácutá,
patria.
Íngenuncheazá-n noapte
smeritele meleaguri,
Un osuar e jará, la prag de
care luna
Íngáduie, sfielnic, lumina
cátre veacuri
Când Ion lui Burebista îi
ayeza cununa.
Departe, înspre sud, ne
strájuieyte neamul
Betealá de Cráciun Danubiul
este iará,
Un dacic brad, la poale mereu
ca în tot anul
De mii de ani aici, în munte yi
în jará.
E nins de-acum Ardealul yi
jara ninsá este,
Clepsidre bat în tihná spre-o
margine de veac,
Pe lângá foc de inimi se-
nginge o poveste
De brazdá, de sámânjá, de colj
din grâul trac.
Sarmisegetusa, ianuarie 1971
LUI BUREBIS1A
Steluta-Jeturia Gherman
Te-ai întors acasá, în sIârsit,
Falnic si de neclintit, în mantia-ti
de bronz
strálucitoare
Si-n portul táu de dac împátimit,
Sá ne aduci de la strámosii nostri
salutare.
Sá îti veghezi de-aproape
stránepotii,
Sá-ndepártezi de urbea noastrá
hotii,
Sá-ndemni mereu la cinste si la
muncá-
Privirea ta e apriga poruncá!
Ridicá cupa lui cu mied:
- «Ascultá,
Nu mi-i sti spune
ce mai Iace tara
Ce Dacia se numea
- regatul meu ?
Mai stá nrádácinatá`n
munti de piatrá,
Cu murii de granit,
cu turnuri gote,
Cetatea-mi veche
Sarmizegetusa ?».
IARAÁ PES1E KOGAIOA
Aurora IAOAA
de Mircea Eliade
Aáscuji în calea ráutájilor
superbei împárátese de armurá a lumei: Roma.
Era un popor nobil acela a cárui cádere te împle
de lacrimi, iar nu de dispret si a Ii descendentul
unui popor de eroi, plin de nobletá, de amor de
patrie si de libertate, a Ii descendentul unui
asemenea popor n-a Iost si nu va Ii o rusine
niciodatá¨.
Astázi se stie cá Peninsula Italicá a Iost
populatá începînd din sec. XIX î.e.n.; XII î.e.n.
si VIII î.e.n. de importante mase de oameni,
deplasate din zona Dunárii de mijloc si din
Balcani.
În perioada stápânirii romane, în Dacia, dacii
subjugati s-au rásculat de 16 ori în cei 164 de
ani de ocupatie.
Nu s-a întâmplat nicáieri în lume ca cei veniti
sá-i Iacá pe localnici sá renunte la limba lor
proprie, chiar dacá au stat gard în gard cu acestia
cum au stat ungurii si sasii cu românii în Ardeal,
iar limba localnicilor sá nu se mai vorbeascá
nicáieri, oricât de aspre ar Ii Iost represiunile
noilor veniti. Vezi ce se întâmplá azi în lume, în
cazuri similare.
Oare nu spune destul de clar RuIus Festus
(sec. IV e.n.) contemporan cu Eutropius, care
consemneazá la anul 372 e.n. în 'Scurtá istorie
a poporului roman¨, urmátoarele:
'Traian i-a învins pe dacii lui Decebal si a
transIormat în provincie romaná teritoriul Daciei
de dincolo de Dunáre... dar în timpul împáratului
Gallienus ea a Iost pierdutá, iar Aurelian, dupá
ce i-a mutat de acolo pe romani, a creat douá
Dacii (Ripensis si Mediterana n.r.) în regiunea
Moesiei si a Dardaniei¨.
În articolul 'Materialuri etnologice privind
în parte si pe dl. Nicu Xenopolus¨, altul decît
istoricul, Eminescu spune:
'M-am convins cá acea urá în contra
trecutului, acea aruncare în apá a tuturor
traditiilor, acel abis creat între trecutul de ieri si
prezentul de azi nu e un rezultat organic si
necesar al istoriei române, ci ceva Iatidic si arti-
Iicial¨.
În alt articol 'Distinguendum est¨ (1881),
Eminescu Iace o analizá durá asupra celor care
s-au repezit în zilele lui sá preia Iunctiile de
conducere ale tárii: 'Totul trebuie smuls din mîna
acestor oameni c-o înnáscutá incapacitate de-a
pricepe adevárul si lipsiti de posibilitatea
patriotismului: totul trebuie dacizat oarecum de
acuma-nainte¨.
Jom reuyi oare, noi românii, sá trecem, de zidul
artificial creat în istoriografia noastrá de cucerirea
yi stápânirea romaná în Dacia, pentru a ne pune în
valoare întreaga istorie multimilenará de la
începuturile locuirii pelasgilor yi dacilor pe
meleagurile noastre anterioare plecárii primelor
populajii autohtone spre Peninsula Italicá?
Eminescu yi ideea descendenjei noastre dacice
de Dan Ion Predoiu
am un demon cu nume
gheorghijá
e îndrumat de o sumá de împáraji
inimoyi
e un demon aparte cu fijá
cu braje de înger
má rog
similare
yi ochii mai negri mai adânci mai
sticloyi
cu gheorghijá fac drum în
sanscritá
în greacá în verbe plimbate
de-acum doar de moyi
cu gheorghijá-mpart dramul
de pitá
înfulecat má cotrobái gramatic
dar rámân încá negru aburcat peste
iris în
ochii sticloyi
am un demon gheorghijá cel prost
yi plecat
dáscália din dânsul m-a destins
ori la scris ori la pat
Ferecatul
la scris
creyte mizeria urcá pe gâtlejul uscat
al numelui táu om cu istoria mâncatá
de molii
creyte mizeria
fluture de noapte aratá cât eyti de
frumos cáutând lumina în aceastá
simplá neagrá
mocirlá
Jolodia MACOJEI
DACIA magazin - ianuarie 2003 24
După ce, mai bine de un an de
zile, presa locală din judeţul
Hunedoara l-a tot bătut la cap pe
prefectul de Hunedoara să-i sprijine
pe politiștii care aleargă zi și noapte
pentru a-i prinde pe căutătorii de
comori, după solemne promisiuni
făcute de prefect că le va aduce un
ARO, iată că ultima strigare s-a
petrecut acum câteva zile: Ministrul
de Interne Ioan Rus, cu treburi prin
Judeţ, s-a întâlnit cu presa. Una din
întrebări a fost cea legată de dotarea
și de sprijinul acordat poliţiștilor de
la patrimoniu. Promisiune scurtă,
dar fermă: „Am sprijinit și vom
sprijini eficient munca de
Dacia Magazin
Publicaţie lunară de istorie și cultură
Dr. NAPOLEON SĂVESCU
director fondator
Vladimir Brilinsky
redactor șef
Volodia Macovei
secretar general de redacţie
Bogdan Brilinsky
tehnoredactor
COLABORATORI
Prof. Mihaela Albu N.Y.
Columbia University
Emilia Alexandrescu N.Y.
Adrian Bucurescu
Prof. Augustin Deac
Prof.Gheorghe Iscru
Lucian Stanciu
CULEGERE
Radu Brilinsky
CORECTOR
Ema Boldur
Publicaţie editată de fundaţia
DACIA REVIVAL INTERNATIONAL
sub patronajul :
dr. DANIEL CIMPONIERU
dr. LUCIAN DAJDEA
dr. LIVIU GEORGESCU
dr. MIRCEA GOLIMBU
dr. NAPOLEON SĂVESCU
dr. NICK STOIAN
REDACŢIA:
Com. Orăștioara de Sus
sat.Gradiștea de Munte nr.147
tel/fax 0040 254 223853
e-mail nunub@mail.recep.ro
www.dacia.org
Tiparul executat la imprimeria
Media Pro Cluj-Napoca
La aproape două mii de
ani de la moartea
ultimului rege al statului
dac, Decebal, Dacia
există din nou, din punct
de vedere oficial.
Regiunea de dezvoltare
V Vest a României,
formată din judeţele
Hunedoara, Arad, Timiș
și Caraș-Severin a primit
numele de Regiunea
Dacia-Banat.
Mitul schimbării numelui
regiunii de dezvoltare este unul
pragmatic, care ţine de relaţiile
externe pe care, în cadrul cooperării
regional-euro-pene, regiunea le are
cu alte regiuni ale Europei. Există
deja o convenţie de parteneriat cu
Regiunea Alsacia. Un nume sec,
precum Regiunea V Vest nu delimita
defel geografic, nu identifica
regiunea.
Dacă motivul schimbării
denumi-rii ţine de domeniul
practicului, alegerea numelui ţine de
suflet. Cum regiunea are în
componenţă toate cele trei judeţe ale
Banatului, era firesc să se folosească
numele. Judeţul Hunedoara, care
plătește dintotdeauna tribut situării
sale la marginea de sud-vest a
Ardealului, a fost încorporat, volens-
nolens, în această regiune. Numai
că, dată fiind importanţa sa, trebuia
să se regăsească și în noua denumire
a Regiunii. Astfel, la iniţiativa preșe-
dintelui Consiliului Judeţean Hune-
combatere a braconajului arhe-
ologic”.
Nu am aflat cum, dar am apre-
ciat poziţia mai tranșantă decât a
predecesorului său Dudu, care,
săracul, confunda marfa cu amba-
lajul și Regia cu Ulpia Traiana, și
invers.
La auzul unei asemenea pro-
misiuni, prefectul Aurelian
Serafinceanu și-a adus aminte că și
el a promis, la rândul său, un ARO,
dar a cam uitat, sau timpul a trecut
prea repede pentru domnia sa și nici
una, nici două, și-a dat un nou
termen pentru rezolvarea acestei
probleme.
Luna februarie îi va găsi pe
poliţiști încălţaţi cu un „Aro de să
stea pisica în coadă” și kosonarii să
facă pe ei de frică. Mai așteptăm
până în februarie, că n-o fi foc! Dar
după ce această promisiune s-a făcut
bătând palma faţă de ministrul de
Interne, nu prea mai e loc de
întoarcere. În caz contrar, de
Mărţișor, domnul prefect va primi
cu siguranţă, atârnat de firul bicolor,
nasul lui Pinocchio. Dar, dacă îi vom
vedea pe apărătorii legii bătând
drumurile de munte cu mașina de
teren, și nu cu talpa, vom scoate
colopul din cap și sincer vom spune:
„Să ne trăiţi, domn’prefect !”.
Prefectul de Hunedoara și Ministrul
de Interne au bătut palma
doara, dr. Mihail Rudeanu, s-a
acceptat denumirea de Dacia-Banat.
În acest fel, toate cele patru judeţe
componente sunt reprezen-tate și în
denumirea regiunii.
Noua denumire a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2003 și
consfiinţește în acest fel reapariţia
oficială a Daciei, ca leagăn și centru
al întinsului stat dac. Partidul de
guvernământ, PSD, dorește și face
pași mari spre o regionalizare a
României în perspectiva descentra-
lizării și adaptării la cerinţele
integrării europene.
Pe harta propusă a regiunilor
figurează printre cele opt regiuni și
Regiunea V Vest, actuala Dacia-
Banat. Există semnale clare, din
interiorul PSD, că se va păstra denu-
mirea și pentru noua entitate de
organizare teritorială. Astfel că,
după ce va deveni realitate regiona-
lizarea României, vom avea
regiunea Dacia-Banat și guverna-
torul regiunii Dacia-Banat. Cum
românii sunt predispuși la prescur-
tări, suntem convinși că în scurtă
vreme regiunea va prelua modelul
altor judeţe (ex. Bistriţa-Năsăud,
Dacia există din nou, oficial!
care uzual se pronunţă Bistriţa) și va
fi cunoscută sub denumirea de
Regiunea Dacia. Iar, guvernatorul va
fi guvernatorul Daciei.
Despre toate aceste lucruri l-am
rugat să ne vorbească pe dr. Mihail
Nicolae Rudeanu, iniţiatorul și
susţinătorul noii denumiri, cunoscut
susţinător al reașezării dacilor pe
locul pe care îl merită în istorie:
„Am considerat normal să iden-
tificăm, să personalizăm cumva regi-
unea. V Vest suna foarte sec și nu
spunea nimic partenerilor. Dacia-
Banat ne reprezintă. Banat pentru că
există ca provincie istorică și Dacia
pentru că ţinutul Hunedoarei a fost
inima, sufletul și leagănul cultural
și spiritual al strămoșilor noștri.
Strămoși care au fost mult prea ne-
dreptăţiţi de vremelnici istorici
motivaţi de interese de moment.
Cum de la 1 ianuarie, anul acesta,
a intrat în vigoare noua denumire,
pot spune că Dacia există din nou
oficial, pentru că, în inimile noastre,
am păstrat-o dintotdeauna.”
Lucian Stanciu
Dacă...
mersul pe jos a devenit deja
o ocupaţie de familie,
dacă laptele copilului,
cumpărat dimineaţa a devenit
povară zilnică, atunci avem o
mare problemă cu memoria.
Sunt mici amănunte de care
ne legăm, deja, foarte greu.
Fiind primul număr din
„Dacia magazin” ne rezervăm
plăcerea de a nu avea un
personaj principal asupra
căruia să stăruim. Suntem, cu
alte cuvinte, liberi de obligaţii.
Vom așeza, la lucru, așadar,
memoria fiinţei istorice.
Sunt mici amănunte din viaţa
noastră care pot face faţă unui
astfel de subiect: Respectul de
sine. Iar micile amănunte pot da
lecţii de viaţă mult mai aspre
decât evenimentele mari. Din
mici amănunte se nasc întrebări
fundamentale care ne aduc
aminte că nu am dat întotdeauna
răspunsul corect. Un astfel de
amănunt ar fi prima dragoste.
Prima dragoste nu este
încleiată de șpriţul maturităţii,
nu are reguli, nu cunoaște
genealogia vecinilor și se
amintește numai datorită unor
facultăţi speciale, din interior.
Prima dragoste nu poate fi
cenzurată de variaţia perpetuă
a regulilor, ea are miros de
bileţel aruncat pe sub bancă și
sunet asemeni abia înţeles.
Respectul de sine
Prăpastia memoriei
de Volodia Macovei
Dr. Mihail Rudeanu, președintele
Consiliului Judeţean Hunedoara
Prima dragoste ar putea fi
singurul adevăr imposibil de
trucat din viaţa noastră. Tocmai
de aceea, prima dragoste
rămâne neîmpărtășită, e greu de
definit și, pe cât posibil, rămâne
bine ascunsă.
Poate că prima dragoste nici
nu există. E numai povestea unei
vieţi pe care, dacă n-am fi trăit-
o acum, am fi făcut-o să fi fost
trăită... Cu altă ocazie!
Ori poate prima dragoste este
recuperarea adevărului despre
propria fiinţă istorică.
Prefectul judeţului Hunedoara, Aurelian Serafinceanu
și ministrul de Interne, Ioan Rus promit că zona cetăţilor
dacice va fi curăţată de infractori...