You are on page 1of 215
ISRAIL BERCOVICI \ O SUTĂ DE ANI DE TEATRU EVREIESC ÎN ROMÂNIA f Ediţia a II-a
ISRAIL
BERCOVICI
\
O SUTĂ DE ANI DE
TEATRU EVREIESC ÎN ROMÂNIA
f
Ediţia a II-a revizuită şi adăugită de Constantin MĂCIUCĂ
I
I
i
{
J
,,
nU
r
I

EVREIESC ÎN

ROMÂNIJ

Colecţia

SINTEZE

ISRAIL BERCOVICI

Coperta de Paul-Alexandru Drogeanu

Ilustraţiile de pe coperta întâi reproduc Die Zauberin de A. Goldfaden act II, scenografie de M. Rubingher pentru IKUF THEATER, Bucuresti, 1946 si 200.000 (Das Grosse Los) de Schalom Alechem, Actul I, scenografie de M. Rubingher la T.E.S., Bucure ş ti, 1948.

.

.

Fotografia lui Israil Bercovici de pe coperta a patra face parte din colecţia personală a soţiei autorului, doamna Mirjam Lia Bercovici.

· © 1976 Hundert ior idiş teater in Rumenie, Editura Kriterion © 1982 O sută de ani de teatru evreiesc în România ( 1876-1976),

Editura Kriterion

© 1998 O sută de ani de teatru evreiesc în România, editie revizuită si

adăugită, Editura Integral (Grupul de Edituri Universalia)

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Integral. Reproducerea ei integrală, sub orice formă şi prin orice mijloace tehllice se pedepseşte conform legii.

O

SUTĂ DE

ANI

DE

TEA1

Ediţia a II-a revizuită ş i adăugită de Constantin MĂCIUCP Prefaţa la ediţia princeps în limba română de Ileana BERLOG Prefaţă, notă asupra ediţiei a doua în limba română si addem '

·

de Constantin MĂCIUCĂ.

î

considerente, cărora

. li

asocia

pot

şi

alte

se

determinat

argumente

au

pu?lic_

au'torului

cărţii

şi

în ' limba română,' în' traducerea

· (Editura

Kr_iter

_şi

motivează opţiunea editurii INTEGRAL din Grupul de

on, _

ed1tun Umversaha de a o retipări,

în cadrul unui program

de evidentiere a

nece ar : lor îmnlădie

i

î tre cultliri cu identităţi specifice,

într-o lum�

care

desco

cau�a

sa

m mtercu/turalism· o

ere

unitate tocmai

'prin punerea în

.

diferenţierilor,

conjuncţie

subliniind

a

interferentele

lor

într-o unanimă

cerinţă de comunicare şi comuniune.

'

·

·

r fi_

fost firesc ca la această retipărire cartea

să fi fost ,;adusă la zi". Cu

acnbia bmecunoscută, I.

.

Bercovici

aduna materialele necesare actualizării

demersului său teatrologic. Asemenea intervenţii

au fost făcute la editia

din

1

82:

Nu mai pciate

beneficia de

d�

roadele

sale editia

cercetărilor

fată

fim

auto ! se

stins din viaţpre '.11 atur,

lăsând neîmplinite 'proiecte ·î

'

domenu.

.

Prmtre acestea,

varu

1stone a teatrului ·evreiesc

o

mondiaL Avea

toate am-urile să ofere o scriere densă; completând

lucrările existente care se

opresc în decemul al

treilea.

Despre activitatea lui Israil Bercovici (n.

21 dec'.·

1921 - m:

15 feb

1988 ) se po_t pun� multe şi

frumoase lucruri. Ne limităm la 'câteva repere c

un m lurrnn � polivalenţa

preocupărilor sale. A fost 'poet de limbă idiş

cu

hmb

d : fimt,

a• :meditat cu

străvedhea

��

înţelepciunea,

re

ce urcă

din

expen nţă a etme1

� !

la desti u: vreiesc păstrând

".?

·

însă, 'aşa cum spunea

unul dm comentatoru sa1, „o sens1b1la culoare a·contextului

.

românesc".

·

Volum !

.

! n

di

oign J. un a

În ochii unei cafele

·

ş( ar f� r k �� e

negrţ -

!97 )

er d1stms cu p r nuu! Umum1 Scmtonlor.

Alte două volume

Funkn

zber

_ dozres

(Scantez· peste

_

veacuri

1984) F/igndike

oisies

(Litera

-

z J:

984) îl înscriu printre creatorii de

- !

uratoare

seamă de limbă

idiş. A fost

un remarca 1! traducător

ŞI

din creaţia scriitorilor

evrei. Îi datorăm excelenta

versiune romanească,

semnată împreună cu

Nina Cassian

volumului

a

la a evreului care a aju ns de la cenuşiu la a/baitru, (Kritrion, 1983), al

B

Im

Iţ1c

poet al

_

_

carm verb s-a

auzit

aproape continuu pe scenele

_

evre1eşl!.

·

·

·

Domeniul predilect

a fost însă teatrul. Şi-a exercitat functia

de secretar

literar al Teatrului

,

Evreiesc de

St�t (1955-1981) într-un

sen's superior,

de

conceptor de

rograme cul_

p

art1sl!ce,_ când împreună cu regizorul Franz

Auerbach,

d1rectoru!

.

msl!tuţ1e1,

o echipa

omogenă

şi eficientă

Ei

sunt

u ei

promo_

vieţi

.

artistice

efervescente,

dinamice,

valorificând

pote 1,1 ţialul

unei tn1pe

cu relevabile talente - unele

dintre

ele au strălucit

:ittenor

din străinătate -

pe scene

în spectacole care

au mentinut viu

mteres :i l pen� teatru �I

spectatorilor evrei. Şi nu numai al lor. Autor de

texte ş1 sc�n��u, Bercov1c1

.

a dovedit reale aptitudini

regizorale, senmând,

în

ambele cahtaţ1, spectacole aproapefo·fiecare stagiune.

PREFAŢĂ

(la a III-a ediţie)

revizuită şi adăugită

Apărută în 1976 .cu prilejul cenienarului primului spectacol profesionist

în. limba idiş, realizat de Avram Goldfaden - „Părintele Teatrului Evrei_

-fa Iaşi, cartea lui Israil Bercovici Hundert ior idiş teater in Rumenze (O

sută de ani de teatru evreiesc în România) se constituia într-un omagm adus

evenimentului celebrat. Se cuvine spus, de la bun început, cu răspicată

'convingere, că lucrarea, deşi apărea într-un moment circ

stanţial, nu �ve _ a

caracter conjunctural, ci se legitima cu autoritate ca o scnere de refermţă,

găsindu-şi locul firesc în bibliograa es

nţială �em i.

Meritele de seamă ale acestui studm le gasnn m vastitatea mformaţ1e1,

.

.

.

,

.

ce trădează o îndelungată şi temeinică investigare a surselor documentare; în

capacitatea de sistematizare şi de sinteză, oferind un conspect global, viguros

articulat nu numai asupra istoriei unei instituţii de artă teatrală, ci asupra

unei miş°cări artistice, trasându-i tabloul diacronic în dimensi . unile lui majo re;

în spiritul ştiinţific de abordare a unei problemati

asupra căreia divergenţele aveau, ad

,

i mul!ă vreme infla

ab1l ,

.

sea, resorturi emoţ1

n le . s u poh�1c ; : n

ş1

1m

arţiaa,

m

expunerea obiectivă a faptelor, m mterpretarea lor lucida

implicarea polemică atunci când era necesar spre a spulbera conicctun ş1 a

.

apăra adevărul istoric; şi, nu în ultimul rând, în demnitatea calmă, reţinută cu

care este exprimată preţuirea pentru esenţele spiri�ale şi valorile teatf?,lui

evreiesc. Detaşându-se de opiniile unor cercetăton care contestau relaţnle,

uneori biunivoce, dintre teatrul idiş şi cel naţional, autorul subliniază prob

faptul că geneza teatrului profesionist evreiesc a fost posibilă în condiţiile de

eflorescentă a artei scenice româneşti, iar de-a lungul timpului între acestea

au existat �uite puncte de convergenţă şi întrepătrunderi fertile.

·

Cartea lui Israil Bercovici a fost remarcată chiar de la apariţie pentru

.

seriozitatea alcătuirii şi ţinuta ştiinţifică, impunându-se ca un corpus

documentar necesar pentru cunoaşterea şi evaluarea unei mişcări artistice cu

reverberaţii internaţionale şi ca un instrument de lucru pentru istoriografi şi

critici, datorită pe11inenţei comentariilor şi a judecăţilor de valoare. Aceste

care teatrul evreiesc, păstrându-şi identitatea, se integrează mai complex în teatrul românesc. Programele sale cultural-artistice atestă
care teatrul evreiesc, păstrându-şi identitatea, se integrează mai complex în
teatrul românesc. Programele sale cultural-artistice atestă procesul
Aplicaţia asupra feno rrl; enului de
cr � aţie
a
s
p : eponder � ntă, dar nu
.
f �
!
în al doilea rând - este o ordine nu taxinomică, ci metodologică -
într-o viziune moderna, Bercov1c1
exclusivă
fiindcă
a mţeles ca tea � l este
trebuie să apreciem că atât cantitatea de efort, cât, şi mai ales, calitatea
şi
un
sp�ţiu
cuttiiral
în
care
se pot
stabi i
noi
de
c
omu
p 1;1
care
c
n J i
.
_
actului de creaţie s-au menţinut la altirudinea exigenţelor asumate şi a
publicul. Cu această finalitate de proped � ut1ca artistica a � usţmut � mtre am1
.
înfăptl!irilor perioadei precedente, iar prin unele iniţiative, ambitusul
1956--1985 cicluri
de conferinţe, autentice acte de cultura teatrala care s-a �
programului a fost extins. Se cuvine relevat acest fapt, cu atât mai mult cu
bucurat de
'o largă
audienţă.
Calităţile
� min : nte
de
� xeget al
t�a t: ulm
.
cât rezultatele au fost obţinute în condiţiile în care teatrul s-a confruntat cu
evreiesc şi le-a probat şi în conferinţele ţmute
m cercun
e specialişti
dm
?
un mai larg front de adversităţi, rezultate din modificările produse în
Franţa, Belgia, Austria,
.
S.U A. , Canada, Ar
ent lll: a, Austral . ia ;
.
·�
.
structurile demografice ale etniei, cu impacte directe asupra numărului de
Personalitatea literară şi artistică a Im Isra1l Bercov1c1
a doband1t un
spectatori şi chiar asupra compoziţiei trupei. Printr-un paradox specific în
contur ferm pe măsura pătrunderii
tot mai adânci în proce ele e � ervescente
·
genere artei, dificultăţile au însă un efect stimulator: fortifică vocaţia,
ale
culturii,
fiind
stimat
pentru
diversitatea
preocupănlo
ş1
valo
e a
.
.
încordează şi amplifică resursele · de imaginaţie şi . creativitate.
înfăpmirilor. Ceea ce nu se intuia exact er � � ensiunea a cestei personah
aţ1
.
Metamorfozând impedimentele în avantaje, Teatrul Evreiesc de Stat şi-a
Modestia omului care,
sitl!at totdeauna
ID1ezul
evemmen ! elor,
c
� uta
m
s �
concretizat - deşi n-a pumt evita hiarusuri - programul definitoriu,
lase impresia că se află la marginea lor şi îşi disimu � ează autont � tea gandulm
construit în virtutea unor preferinţe caracteristice. Meritele revin deopotrivă
sub prestigiul
unui
citat -
a
��
cum pr
cedea
frecve
carte
sa,
?
: a
� t
'�
.
.
întregt1lui colectiv - el însuşi cu o dinamică interioară agitată - şi
moderaţia cu care îşi rostea op1m1le, expresia cahn
ş1 �1:1111 pan1tă de 10
.
.
1c1
managerilor care s-au constitl!it într-o echipă aptă să transforme
impuneau
şi te avertizau c� eşti în prezenţa un � 1
sp1
t � rdonat
a leg �
?
. d :'�
împrejurările nefavorabile în factori de energizare. Dacă meritele au revenit
interioare imprescriptibile.
In
vecinătatea sa, aveai cert � tl!d
a cahl !i ţ � l?
: � m
n!.e
în trecut team-ului Franz Auerbach - Israil Bercovici, pentru ultimele
umane
şi
intelecmale,
dobândeai
încrederea
taimcă
m
p
s1
1htaţ1l �
decenii acestea se cer recunoscute lui Harry Eliad, regizor polivalent,
·
modelatoare de acţiuni ale gândirii călăuzită de un ţel înalt ' . dar se � 1za1 numai
ambiţios şi tenace mentor artistic.
fervoarea implicării
sale
cultural-artistice şi
efectele e1
ata � zat ?
a � e
de
-
„ Ei au înţeles că prestigiul unui teatru se edifică, în primul rând, pe
energii şi iniţiative asupra climamlui de cr � aţie. în pers
ec � va mstltl!1ta
p
? e
calitatea repertoriului şi valoarea spectacolului. Şi ati stăruit asupra acestei
timp, acest intelectl!al
de aleasă ţinută, pas10nat
de poezie ş1 teatru ? apreciat
direcţii de acţiune. Conspectând cele 63 de premiere din arui '77-'97 -
în lumina exactă a
ceea ce a realizat, se dovedeşte a fi J o . st '.111 important
cifră elocventă pentru strădaniile de împrospătare. continuă a afişului -
exponent al culrurii şi artei evreieşti din
ultime�e .decenu, m ipostazele de
descoperim fără dificultate, că repertoriul; departe de a avea factl!ra
scriitor, teatrolog şi animator de mişcare cul
rala.1 1'. acest final de
aragraf,
t_:r
.
caleidoscopică, adoptată de teatrele ce scontează pe succese facile; îşi
vom mai menţiona că numele său răm � e m ate nţ1e nu numai pnn oper
.
.
.
dovedeşte configuraţia mozaicată pe coordonatele unui program artistic.
efectivă la caţe m-am referit;
el supraV!�\ ? 1eşte ş1
.
n fon � u� de
c
ce -1
P ?
.
_'.1rl �
Axa repertoriului a fost, în mod firesc, dramatl!rgia idiş a marilor
poartă numele la catedra
de ştiinţe rehgio � se,
secţi . a m����,
.
catl!1t dm
de volume în limba idiş, donate de soţia sa Umvemtaţu dm
precursori sau prelucrările după operele acestora, prezentate în noi montări
3000
Potsdam :
bazate pe hermeneutici regizorale ce pun în ecuaţie tradiţionalul cu
om al cărţii, rămâne printre cărţile sale ŞI
.
Bercovici îşi urmează destinul:
modemul. S-a înţeles exact că tradiţia nu este o entitate închisă, ci o sumă de
continuă să existe prin ele.
acumulări în continuă îmbogăţire. Şalom Alehem, Jacob Gordin, M.
*
Gherşenzon, S. Anski, H. Levik, I. Peretz sunt scriitorii care au inspirat cele
*
*
mai numeroase premiere.
Principiile diferenţierii şi ale integrării sunt corelative şi ele se regăsesc
în mod constant în alcătuirea repertoriului,
literatura dramatică a scriitorilor
Ce se poate spune despre Teatrul
Evreiesc
e Stat, urmărindu-i, într-un
. �
români din . perioada interbelică sau
contemporană - selecţionată strict pe
.
.
raccourci critic
activitatea ultimelor două decerni?
criteriul valorii - fiind privilegiată. Alături de M . Sebastian, Al. Kiritescu,
încercând 'să
ne menţinem
în structura
cărţii lui
Israil Bercovi
i,
Lucia Demetrius, Th. Mazilu, I.D. Sârbu au fost prezenţi scrii � ori din prima
subliniem
mai
întâi fidelitatea faţă
de
fmalitatea lui
d
a
fi
part �
�di1'.
conştiinţa
de sine a unei
culturi adânc înrădăcinate istonc,
dar ffi; Ob1l �
'
receptivă, aptă să însumeze gândire şi creaţie novatoare.
Y
Este o penoada m

în ultimii ani,

teatrul la care ne referim a inaugurat o nouă directie de

acţiune,

cu senmificaţii plurale şi

v'

rezultate concludente. Avem

în

festivalurile internaţionale

organizate în

  • 1991 şi 1996,

prin care şi-a asumat

rolul de

l�ant pentru

instituţiile similare din alte ţări. O iniţiativă utilă, cu

efecte revigorante pentru aceste teatre care se confruntă şi ele, cu dificultăti

nu puţi

e, de ordin social şi

cultural. într-un prim palier, festivalurile

afi�ă

!'l

detei:inmarea

comună de a întreţine tonusul vital

necesar spre a-şi

împlini

memrea de a fi centre artistice

ale spiritualitătii iudaice

cu marcate note de

specificitate, care le diferenţiază dar nu le izol�ază, ci le insinuează armonios

'

� n

po lifonia _inte : c;i�tur

hunii.

Descoperim în

a

această

.

mtenţia, nemartuns1ta dm decenţă, a Teatrului Evreiesc de Stat recunoscut.

o instituţie

dezvoltarea un�i

de referinţă, de a

ca

contl·ibui

la

emulaţie

î�tre

artiştii

de limbă

idiş, oferindu-le un

frumos

profe

10nahsm

perf01mant.

Dibuk,

spectacol

de

palmares

Bu 01anu, Uriel A

osta, în

v.i

ziunea provocatoare

lui

Grigore

a

recitalul

de excepţie

al

Maiei

.

Morgenstem·

în Astă

seară:

constituit punctele de atracţie ale ultimului festival la care au participat te�tre

din Ucraina, Polonia, Austria, Israel, S.U.A.

Am consernnat, poate prea succint, ce a făcut Teatrul Evreiesc de Stat în

ultimele două decenii, încercând astfel să

suplinesc capitolul final pe care am

fi vrut să-l parcurgem în cartea

lui I. Bercovici. E cazul să ne întrebăm acum·

: are va fi s rate i . a �n

anii u mători? O interogaţie

stă

care, suntem convinşi,

.

m atenţia d1recţ1e1 ş1 a trupei, aşa cum ne-o punem şi noi

cei care am urmărit

cu încredere şi satisfacţie traseul acestui teatru

.

Cu

erti ;i�ine, îşi va respecta

statutul de teatru de repertoriu, câştigat

.

stra?am1 m�elung�te, cu

prm

imense investiţii

de

talent

şi inteligenţă.

Aceasta

fidelitate

faţă

mseanma

de propriile

tradiţii artistice

şi

fată

de

valoare,

consonanţă

spiritul

intercul�ll'ală.

modem,

cu

permeabilitate

Speranţei

noastre s;int întemeiate,

fiindcă proiectele anunţă un repciioriu

val

ros dm care nu lip esc clasicii teatrului idiş şi

ai literaturii altor ţări, nici

scmtom contemporam,

români

şi străini

şi

prefigurate

sunt

modalităti

spectaculare cu multe elemente de noutate

În

de�elăm

lanţ

de

a cst

continuităţi

însă

şi

de

moment

un

d1scon mwtate,

.

.

solicită,

într-o

care

anumită

privinţă,

reformulare

o

a

strateg e

.

P ntru a-l

r!Jstlce

: � .

înţelege, reamintim

contextul pragmatic, al

.

cu publicul.

comunicam

Concomitent

scăderea drastică

cu

a numărului

membrilor co

: n mi_tăţii evreieşti din

ţara noastră,

cercul spectatorilor evrei

s-a redus sensibil,

iar cel al vorbitorilor de limbă idiş şi mai sever. Se ştie _

linie valorică a teatrului nostru de azi: P.·Solomon, Tudor Popescu, Radu F.

Alexandru

.

·

·

înscriindu-se într-un curent de gândire,Javorabil

·

·

·.

dialogului,

·

·

·

anirnat de

convingerea

lumină,

desigur

că scena este o

clasice,

lume cu menirea de

precădere

a aduce,

î

onul

ei_ d

ţări,

lumea, teatrul a

şi

celei

acordat atenţia

dar

cu

.

cuvenită dramaturg1 1 alt

. pieselor

dm

r

<: nzqntul

contemporaneităţii, optând cu preemţiune

i;

entru cele care alerteaza asupra

primejdiilor ce ameninţă umanul. Ele aparţm Im Max Fi:isch, Franz Werfel,

Gaston Salvatore, Lea Goldberg, Elie Wiesel, Georg Kre1sl

r

etc.

.

repertoriul acestui teatru

relieful

teatral,

au

fost jucate

făcute",

care au

repurtat pretutindeni succese

Esentială

.

fie

.excelent interpretate. Legea

resp�ctat-o Teatrnl Evreiesc de Stat, iar spect

distribuţie

actori

remarcabili,

au fost

�olele de aces

pubhc

contabilizate. de

·

Orice tectonică, .mai ales cea artistică, are inerentele e1 demvelan. Nic

_

.

.

.

nu fac_

·

excepţ e. �pre ă

!

mai

cu piese

:

e

do

„ �

1

;i

e

na

adevarat,

��.

o

c_

art1s�1ce. a

;

m

, a

".'� n

cntlca la

ş1 comedn

facile, e�te

de

pubhc.

„compensaţ1e1

ge

ş1

capitolul reuşitelor.

.

·

·

Ne

simtim datori să

atragem luarea arrnnte ş1

.

.

.

asupra unui

alt aspect,

cât şi

ca

cărnia I. B;rcovici

i-a a�ordat atenţia cuvenită

atât în cartea sa,

regizor, dar pe care critica îl marginalizeaz_ă sa;i îl_ nedreptăţe te înjude

de valoare

ăţ_

. Ne referim la spectacolele de msp1raţ1e folclonca sau revuistice

considerate

a

aparţine exclusiv

sferei

divertism ntului. Aprecierea se �ere

este. o mod

htate

corectată, pentru că ludicul -. -

prin cântec, dans ş1 umor- -

un

f

  • l �

lor _b

?

.

.

de a menţine în actualitate deopo!f!v

gat ŞI mconfundab1l, dar

.

hazul, c

olore

e te

f �

ce

za ce ? uşm�

şi o trăsătură din cele mai caractenst1ce sp : ntulw mda1c

:

să treci mai uşor pe. necaz, gluma care stinge amarul ş1·

existenţei, şi mai presus .de toate, autoironia, proprie celw care, JUdecandu-1

pe alţii, nu se crnţă nici pe sine.

·'

.

.

·

Se ştie c_ii repertoriul oferă doar prerrnz un_

.

.

spec . tac l

;

e 1;1

ş1t; regia este

aceea care determină în ultimă instanţă, pnn d1str1buţ1e ş1 VIZlune, valoarea

acestuia. Continuând o

mai veche

preocupare, dezvoltând-.o

însă

cu mai:

multă îndrăzneală,

regizorii care

apelat

în perioada

ani

de

referinţă, menţinru

: d

.

cola orarea

cu

au întreţinut

de-a rândul patosul creaţiei sce !'1 1ce

statut

artistic rec�oscut, dm

- s-

gene aţi1

:

sistematic la

regizori cu

diferite, cu stiluri

scenă precum

Gonta Dinu

şi concepţii bine conturate. Personalitatea unor drrect n de

.

Frnnză,

Cristian

Cătălina

Buzoianu,· Ion CoJar, Gngo e

s-a

engramat·

profund

m

.

Hadjiculea

ersitatea formulelo :

".

importante,

o trupa

Victor Ioan

Cemescu,

prod;_,�ţiile lor, asigurând afişului elevaţia calităţii şi di

artistice.

Prin

aceste

fericite

convergenţe

între

texte

meritorie şi devotată şi regizori în căutare de noi �odalităţi d

:

· comunic�

: e

scenică, Teatrnl Evreiesc de Stat s-a afirmat tot mai pregnant m competiţia

de valori a teatrului românesc în ansamblu.

în ultimii ani, acţiune, cu senmificaţii plurale şi v' rezultate concludente. Avem în festivalurile internaţionale organizate

*

*

*

iniţiativă . şi climat de exemplu de al Cătălinei Gonţa şi Lola Blau au
iniţiativă . şi
climat de
exemplu
de
al
Cătălinei
Gonţa şi
Lola Blau
au

'

·

repetăm un truism - că un teatru făr� � publi� constituit e � te un no?-sens.
repetăm un truism - că un teatru făr� � publi� constituit e
� te un no?-sens.
.
Se instalează, aşadar, 0 situaţie de cnza a relaţulor tea i:u im cu pubhc _ ul : O
.
criză care
s-ar putea
evita, credem,
pri
ezentru;ea . m hmba roma . na �
p ;
specta co lelor ,
fără
fie
afectată
msa
spec1fic1tatea
repertonul1:11.
.
Concomitent s-ar putea juca şi în idiş piese
din
.
pa � mom
.
·u1
e1
c a
I
sic
'
e �
� s :
precum şi spectacolele muzicale de folclor,
recur
and � -se ca ş1 pana
um,
.
a :
_
Gînduri pe margi.nea unei cărţi
la procedeul
traducerii
la cască.
Subliniem:
a
JUCa
m
l
mba
roman
nu
.
de a pune în valoare mge � ul evreksc.
-
amnă a abdica de Ia îndatorirea
�f� potrivă,
acesta
ar
fi
făcut cunoscut
unui
publ�c . �uit
1
Iar�.
tre
. 1:11�
.
i
alternativa unui
teatru
conservator, retractat în spaţiu� li
n 1�1ş,
cea
� b
ŞI
.
unui teatru care se adaptează
noilor circumstanţe, f1ll:a sa-şi trădeze sc
Cartea lui Israil Bercovici
O sută de ani de teatru evreiesc în România
este
� p 1:1
_
fundamental, alegerea cea mai bună mi se.pare cea dm urma. Este o op1me
de spectator. Opţiunea aparţine teatrului.
.
·
.
_
_
_
Avem convingerea
că Teatrul
Evreies�
de Stat
va
şti
sa
depaşe � sc �
.
sfidările ce se anunţă. Experienţa
p redec
sonlo � care,
luJmdu-ş1 cu,credmţa
.
aspiraţiile,
au
depăşit
vicisitudimle, �ro11 � du-ş1 un vutor �
este
un exe � plu .
peremptoriu ce oferă certitudinea unei existenţe de �urată. Teatrul Evre e � c,
:
de Stat
a
fost
şi
va
fi
o instituţie irnpo�ant�,
pnn
profil, dar
temem1c
integrată teatrului românesc,
urmând acelaşi destm.
Constantin MĂCIUCĂ
rodul unei munci. impresionante nu numai pentru adunarea documentelor, ci mai
cu seamă pentru descifrarea lor, pentru descoperirea, dincolo de nume sau titluri,
a oamenilor, a celor care au luptat, au suferit, s-au străduit să creeze frumosul, să
dăruiască semenilor cîteva clipe de bucurie şi desfătare spirituală, a celor în care a
ars flacăra credinţei şi a iubirii pentru artă, frumos şi adevăr, întruchipându-le în,
trecătoarele figuri de pe scenă. Nu există enciclopedie sau istorie de teatru sau
istorie a artei în care se vorbeşte despre teatrul idiş şi unde să nu se menţumeze
faptul că prima trupă profesionistă a fost înfiinţată la laşi în 1876, sau că astăzi,
printre puţinele teatre de limbă idiş, unul dintre cele mai serioase, cu o activitate
constantă, cu un program repertorial dintre cele mai ferme, este Teatrul Evreiesc.
de Stat din Bucureşti.
Zugrăvind portretul lui Avram Goldfaden, părintele teatrului evreiesc, urui .
dintre cei mai interesanţi pameni de teatru din ultimul veac, poet, dramaturg,
actor, animator, slujind scena cu o devorantă devoţiune, făurind şi impunând
teatrul cu o emoţionantă forţă de sacrificiu, Israil Bercovici. ne arată nu numai
faptul că el a fost .cel care a creat primul teatru profeswnist de limbă idiş, ci
îndeosebi că acest lucru este pentru totdeauna legat de viaţa teatrală din ţara
noastră, de acea atmosferă de entuziasm intelectual şi artistic în care, o dată cu
ind'ependenţa ţării, au fost făurite şi teatrele naţionale româneşti. .
La începutul veacului nostru, teatrul idiş a cunoscut marile lui momente de
.
înflorire şi în Rusia. şi în Statele Unite, mai cu seamă la Ne11' York, unde a trăit şi
a activat Iacob Adler, cel pe drept supranumit „Irving-ul evreilor"; dar, indife­
rent unde a strălucit, pretutindeni acesta a fost legat 9rganic de rădăcinile lui
înfipte în solul românesc, de modul în care aici, la noi în ţară, s-a constituit tot
ceea ce !srail Bercovici numeşte „continuare şi început"; „c,ontinuare" pentru că
teatrul idiş.nu s-a născut din nimic,
din lungi şi trainice tradiţii, iar „început"
ci.
pentru că momentul de salt, trecerea către o nouă condiţie s-a petrecut atunci, în
1876.
Vorbind despre tradiţi� autorul cărţii ne înfăţişează veacuri la rînd de sărbă­
tor� papulare în,.care, în ciuda .unor.severe .restricţii, oamenii au. ştiut să-şi comu-:­
nice bucuriile sau durerile şi cu ajutorul elementelor dramatice, iar cîntăreţii
5
O sută de ani de teatru evreiesc în România D�tre Î. col ele realiza e pe
O sută de ani de teatru evreiesc în România
D�tre Î.
col ele realiza e pe baza unor texte originale
unele poartă chiar
� ct f
s � natura
ui sr � t l
ci în
Bercovu:z., care nu este numai istoric si teoretici.a
P nrr:_ ul rfd� p oet ! '
dramaturg, continuînd tradiţia cîntăreţilo� populari i:odini­
oara, tra
lui Avram Goldfaden şi Sa lom Alehem, a teatrul ut tuts,
·
·
care
lţta
J
·
,
in
dansul se a
ura
ntu
făt
lu
� cuvîntul în proză versului, zîmbetul
·
săuaÎnic
la
0 cil
·
" lo
mt r.
.
·
N_u lipsesc ft din
a � e
'!5 tă carte nici relatările
.
turneelor •ăcute de Teatrul
.m
E
vreiesc pe a e meridiane
tntot eauna ca un mesager al unei vechi
'
'.F
it
traditii teatrale dar.,; alt"
,
,,,,.,
aru noastre.
'i"
d
I'
de ..,,,
I;...ail
B ercovu:z. nu este numai
O sută
de ani de teatru evreiesc
în România
.
cn-
r care
e;uieşte atita bucurie şi mai ales
·
e im � = ! �� e �
c h� n t.=��rf nd
ditaţie P� l ma;ginea destinului unui teatru
pri
·
·
materializează atîtea vise şi idfat:ri.
ce c : -a
0
J:
Este o carte seŢWasă, solidă,
temeinică, este cartea vietii unui om despre vi.ata
d
....
.
0
!
rt
·
d e un seco a unui teatru.
·
·
.
·
·
Ileana Berlogea
·

ISRAIL BERCOVICI

p :; pulari i-au înveselit

P.,
P.,

e_seme : ;ii lor dînd glas pî ă şi cefor mai ascu"!e gînuri,

cintind frumosu� dar fâcind sa răsune şi revolta impotnva nedreptăţilor sociale.

Vedem perindîndu-se astfel tradiţii şi obiceiuri seculare, "Purim-şpil"-urile şi

mai ales "Purim-şpil"-erii, pe Beri Broder, cîntăreţul cel mai cunoscut al veacului

trecut, după cum şi pe primii autori de piese. Un loc de frunte îl ocupă Teatrul din

Vilna şi este firesc, avînd în vedere valoarea de excepţie a acestei trupe formate în

spiritul lui Stanislavski, mai bine spus, adoptînd din sistemul stanislavski.an tot

ceea ce s-a potrivit talentului, ba chi.ar geniului interpreţilor. 1n afara pieselor

specifice de limbă idiş, ei au adus o sensibilitate şi un clocot lăuntric impresionant

în cele mai diverse piese din repertoriul universal şi îndeosebi în cele ruseşti.

Varietatea teatrului bucureştean în anii '20, diversitatea stilistică, mulţimea

experimentelor, invitarea de către compani.a Bulandra a lui Karlheinz Martin,

impunerea furtunoasă, explozivă a regizorului o dată cu spectacolele lui Soare Z.

Soare şi ale luiAurellon Maican în Bucureşti, s-au datorat şi prezenţei Teatrului

din Vilna.

Cel care primeşte palme, Zilele vieţii noastre şi Gîndul de Leonid Andreev,

C'mtăreţul tristeţii sale de Osip Dimov, Georges Dandin şi Avarul de Moliere, în

interpretarea actorilor de la Teatrul din Vilna au contribuit la îmbogă,tirea

peisajului teatral bucureştean. Montarea, în 1925, a piesei Căsătoria de Gogol la

'Teatrul Naţional într-un stil realist şi la Teatrul de Dramă şi Comedie de către

Jacob Şternberg într-o cheie simbolistă, cu o violentă convenţionalitate, a consti­

tuit un eveniment de seamă al timpului, prilej de aprinse pokmici şi acide dezba­

teri în care s-a auzit mai caustic ca oricînd verbul lui Tudor Arghezi, ridicat întru

apărarea semnelor teatrale specifice.

ln 1948 s-a înfiinţat la Bucureşti Teatrul Evreiesc de Stat; Lozul cel mare de

Şalom Alehem, una din piesele definitorii ale dramaturgiei idiş, fiind chi.ar

lucrarea aleasă pentru inaugurare. De atunci şi pînă astăzi, chi.ar dacă autorul

cărţii de faţă se opreşte cu istoria sa în 1976, acest teatru face parte integrantă nu

numai dintre teatrele bucureştene, ci şi ale ţării întregi, spectacolele lui com­

pletind în chip 'fericit varietatea repertorială, diversitatea stilistică şi contribuind

la introducerea unor piese necunoscute, aducînd premiere pe ţară sau ."remi'ere

absolute ale scriitorilor de limbă idiş, care îmbogăţesc în permanenţă tezaurul

acestei dramaturgii atit de minunat ilustrată de condeiul lui Avram Goldfaden,

al lui Iacob Gordin, dar mai ales de cel al lui Salom Alehem.

A fost şi continuă să fie scena Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti şi un

loc deschis experienţelor regizorak, găzduind viziuni îndrăzneţe, originale, c�

poartă semnătura lui George Teodorescu, Franz Auerbach şi, în ultimii ani, a lui

Adrian Lupu. Pe această scenă a montat Mauriciu Sekler una din variantele sale

la Mutter Courage de Bertolt Brecht şi tot aici s-a jucat în premieră pe ţară .

Profesor Mamlock de Friedrich

Wolf, Jurnalul Annei Frank de Frances

Goodrich, Albert Hackett şi Otto Frank, Frank al V-lea de Friedrich Durren­

matt şi Andorra de Max Frisch, pentru a nu pomeni decît pe cele mai importante

dintre ele.

O sută de ani de teatru evreiesc în România D�tre Î. col ele realiza e pe
O sută de ani de teatru evreiesc în România D�tre Î. col ele realiza e pe

1n cele

şase volume ale "Lexiconului Teatrului

Evreiesc" redactate şi editate de harnicul cronicar

Zalman Zilbertzweig (primele două, în colaborare cu

Jacob Mestel), printre cele

peste

1 500

6 132 de

pagini care cuprind

de biografii, există 272 biografii de artişti ai

teatrului evreiesc, originari din România.

Muiţi dintre cei ce au făcut gloria teatrului evreiesc

în România şi în lume nu mai sînt. Unii au murit cu

sufletul împăcat văzînd cu ochii lor dezvoltarea pe care

a luat-o acest teatru, alţii au fost exterminaţi în anii

teroarei na.ziste.

Născut la Iaşi, în acelaşi an, 1876, and s-a născut şi

teatrul evreiesc, Samuel Lerescu, actor popular, autor şi

traducător a numeroase piese, primul care a tradus şi a

jucat,

în 1896,

în limba

id Meşterul Manole, ajuns

într-un lagăr. din Transnistria, răpus de foame şi de

boală, în ultimele ore ale vieţii a rugat-o pe soţia sa,

artista Adela Lerescu, născută la Lvov, în 1886, să-i

»dea replicile" din piesele în care au jucat împreună şi

după ce a rostit te>;tul rolurilor jucate, cu ultima re­

plică, şi-a dat sufl

...

Tuturor celor care au slujit scena evreiască în cei o

si

celor care continuă azi în

sută de ani care s-au scurs

lume glorioasa lor tradiţie; le închină autoru� smerit,

această carte.

I.B.

Israil

Bercovici (1921-1988)

PARTEA ÎNTÂI 1876-1916 . Lucrare apărută cu sprijinul . Ministerului Culturii din România «POMUL VERDE» SI
PARTEA ÎNTÂI
1876-1916
.
Lucrare
apărută cu sprijinul
.
Ministerului Culturii din România
«POMUL VERDE» SI RAMURILE LUI

'

POET ŞI PROFET Din mulţimea de pietre funerare aflate într-unul din cele mai vechi şi mai
POET ŞI PROFET
Din mulţimea de pietre funerare aflate într-unul din cele mai vechi şi mai
mari cimitire ale New York-ului, "Washington Cemetery", atrage atenţia una în
care este încrustată cu litere'de aur următoarea inscripţie: .•Avram Goldfaden -
Părintele Teatrului Evreiesc". Este numele celui care a intuit mai bine decât orie
care dintre oamenii de cultură evrei contemporani lui că teatrul evreiesc poate
.
ajunge un factor de perpetuare a milenarei tradiţii culturale evreieşti şi a înţeles
cît de necesar era ca scena să devină o şcoală a vieţii, o punte spirituală care să-l
aducă pe spectator din trecut în prezent şi să-i ofere perspectiva viitorului. Lui i
s-au alăturat apoi Iacob Gordin, I.L. Peretz;Şalom Alehem şi cu toţii au încer­
cat, prin creaţia lor, de-a lungul anilor, să dea viaţă acestei idei. Lui Goldfaden îi
revine meritul de a fi legat din nou firul rupt al .teatrului evreiesc modem de
începuturile sale, începuturi ce se află -ca de altfel începuturile teatrului tuturor
popoarelor - în vechile forme de cult şi în creaţia populară. Prin subiectele
alese, prin modalităţile teatrale pe care le-a practicat şi a vrut să le dezvolte,
Goldfaden a reuşit în bună parte să realizeze ceea ce şi-au dorit mulţi gînditori
avansaţi şi anume ca teatrul să joace rolul pe care l-a jucat cîndva religia în viaţa
popoarelor.
.
Prezentînd pe scenă, alături de eroi locali, în viaţa lor de toate zilele,· şi figu­
rile biblice ca pe nişte evrei simpli, asemănători locuitorilor din tîrguşoarele
evreieşti, Goldfaden nu numai că a reînviat imagini ce aminteau de izvoarele
teatrale din· antichitate - procesiuni, obiceiurile anumitor sărbători, melodii ri­
tuale, costume specifice- dar a şi demitizat aceste figuri, transformîndu-i, trep­
tat, pe obişnuiţii caselor de rugăciuni în obişnuiţi ai teatrului evreiesc. Este o
realizare cu care se pot mîndri numai oameni deosebit de înzestraţi, cu un talent
înnăscut, iar numărul lor 21u este prea mare la nici un popor.
Î
n ziua de 10 ianuarie a anului 19 08, zeci de mii de cetăteni americani con­
statau cu surprindere că circulaţia marelui şi tumultuosulu i New York fusese
.
oprită din cauza unei înmormîntări evreieşti. Surprinderea lor a fost cu atît mai
mare cu cît întrebîndu-se cine era cel condus pe ultimul său drum, n-au putut
afla prea mare lucru. Răspunsul l-au primit abia a doua zi, în articolul defond al
ziarului „NewYorkWorld" din 11 ianuarie 1908:
.O înmormîntare care atrage în cortegiul funerar 75 OOO de persoane, care
13
opreşte circulaţia şi umple străzile de atÎta lume încît e nevoie de 215 poliţişti

.

.

,

,

ISRAIL BERCOVICI

·

pentru a menţine. ordinea, est ur; evenimen�

d_eosebit chia�

� i p

��tru i;n mare

un;i1 ase

oraş cu o populaţie numeroasa. �1ne const1tu1t cauz.a .Prt1c1paru

nea puhoi de oameni? Un mare fmanciar, un

mare politician, un mare mdustnaş

de reputaţie internaţională sau un preşedite de trust care s-a sinucis? El, de­

cedatul, n-a fost decît un simplu p<?et şi dramaturg,

Avram Goldfaden, un

Shakespeare evreu".

·

Iar ziarul "Times" scria, în articolul săti de fond dm 12 1anuane 1908, urma-

.

.

,

.

toarele:

.De cînd

Italia a

declarat doliu naţional la

moartea poetulm

.

Carducc1

.

(1835-1907), nici un poet n-a mai avut parte de o înmormîntare ca Avram

Goldfaden.

.

.

.

Există poate unul sau doi poeţi englezi

care. s e pot astepta la o _as�el �e. în­

.

.

.

mormîntare. Lumea va veni să aducă un omg1u numeÎor celor d1spaţ1, dar

jalea va fi mult mai mică în comparaţie cu aceea de la înmormîntarea

Goldfaden.

.

Compacta m�să evreias.că de pe,_E.ast Si ş_i din Manh

i;:i

Im Avram

.

n şi-a n;i n�f�st ,:t t

! n

La f�l ca m

mtelec­

preţuirea faţă de începutunle prop . ne1 poezn ş1 drama1:"r�n m acelaşi spmt

care s-a manifes:at masa pubh�ul

;i

1

pe vrema. teatrulm

:

hsa?etan

..

Londra secolulm al XVI-iea, asistam acum, a1c1, la o adevarata renaştere

tuală. Gîndurile si ideile unui popor asuprit de multă vreme îşi găsesc inspiraţia

şi curajul în ope�ele simple ale propriilor săi poeţi şi

dram":turgi.

Goldfaden a fost şi poet şi prof e t . S-ar_p�tea.ca m;ilţi �m�re cei ce au ;i

.

n:; plut

străzile în cortegiul funerar să fi _fost traşi dm simpla cunoz1tate,

dar exista nu­

mul 90Id

" ': P ;

:

1mata

meroase dovezi care atestă preţuirea ş1 dragostea de care s-a b ucu at

?

faden şi opera sa, preţuire pe care �u greti ne-o pu ;= ern: mch1pm

,

asemănător la înmormîntarea vreunui .poet care·sc:ne in limba engleza 1n· ţara

noastră."

.

.

,

Un întelept contemporan - Stanislaw Jerzy Lee - a făcut o remarcă filo­

.

zofică si î;, acelasi timp ironică, dar plină de adevăr: „Pentru o în111ormîntare

frumo�să trebuie.să muncesti o viată întreagă".

mai mut de spini decît ?e floi;i.

·

--

Este ceea-ce a făcut A�ram G.;ldfaden. Drumul lui în viaţă a fost acoperit.

�I a

plăt�: cu n;i;iltă amărăciune şi tristeţe bu�u-

d

c: U :

ria of e rită contemporanilor săi şi generaţnlor vntoare.

Popularitatea un,i".ersală a lui Av,ran;i Goldade

?":te ză dm n';'I 1876,

.

a pus bazele primulm teatru profes1omst de hmba 1d1ş m Romama, la Iaşi, m

vestita grădină „Pomul Verde"

·

.

De atunci Goldfaden este mdrăgit m rmdunle populaţiei evreieşti de pre­

.

.

.

.

.

tutindeni, avînd admiratori îriflăcărati pentru toate formele de artă pe care le-a

practicat si în care a cunosctit.Slicc�I. Unii îl apreciază mai mult ca poet, alţii

'

mai mult pentru compoziţiile sale, dar cei mai mulţi îl admiră. ca om de :eatiu!

domeniu în care într-adevăr

a valorificat întreaga

sa experienţă

de viaţă

şi

cunostintele culturale dobîndite printr-o neobosită muncă.

Acest autor al Vrăjitoarei a fost el însuşi un mare vrăjitor al teatrului care a

cumulat în persoana sa un autor iscusit, un_ regizor cu fantezie, un compozitor,

un decora.tor, dat un mai puţin bun director de teatru, după cum el însuşi a con-

1 A

O sută de ani de teatru evreiesc în România

I

semnat cu autOironie: „După ce termin de Scris, de regizat, mă transform î�

director, în om de afaceri, domeniu în care, din păcate, mă pricep· cel mai

putin

. ..

".

.

·

·Din cei G8 de ani ai vieţii sale, Goldfaden a dediqt peste cincizeci culturii

:

evreiesti, dintre care treizeci şi doi de ani teatrului evreiesc. A publicat nume­

roase �olume de versuri, a creat zeci de piese de ,teatru - de la lucrări revuistice

si operete pînă la lucrări de anvergură cu subiecte biblice şi caracter istoric-, a

�cris nenumărate cuplete, a tradus si adaptat zeci de pi e se din literatura altor

popoare, a compus nemuritoare mefodii care se cîntă si astăzi în, 'cele mai înde­

părt a. te colţur� ale lumii, a educat personal şi P.rin lucră;ile sale genera�ii de actori

care i-au continuat opera.

·

.

Personalitate complexă. a ctilturii moderne evreieşti, Avram Goldfaden a fost

în egală măsură admirat si încurajat de unii contemporani pe cît a fost de.conte-

stat şi dispreţuit de alţii. '

.

Venind în România într-o perioadă 'cînd necesitatea unui teatru ev-reiese se

.

.

impunea atît datorită unei tradiţii create de o serie ÎI\treagă de trubaduri în

fninte cu distinsul Wolf Zbarjer Ehrenkrantz, cît şi aatorită exemp.lului stimula­

tor al t�atrului românesc, în plin efort de afirmare în acei arii, Goldfaden i folosit

morr!entul prielnic legîn_du-şi !'u. ele

de minu';latul teml?lu 'al ai;ti;i - cum I�.�

numit el - teatrul evreiesc, c1ştig1nd recun�ştinţa unanimă care 1-a adus mat

tîrziu faima mondială.

·

·

·

·

- .De ·aici, din România, el a plecat apoi cu teatrul în Rusia, P olonia, Franţa,

Anglia, An:'erica, dar n-a uitat niciodată şi nici n-a vrut să uite cît de inuit datora

?ontactu\ui cu ,!l-- om�nia Î1;1treaga_ sa oper�_ulteri�ară �nul�i ţ8�6 poartă semnele

.

influentei romaneşti. Medml social al

ţăru, muzica ş1 ob1cemnle populare, sta­

diul cultural din· acea vreme si-au lăsat o puterică amprentă asupra poetului,

compozitorului şi omului de t�atru.

·

Avram Goldfaden s-a născut la·12 iulie 1840,-ca fiu al unui ceasornicar.din

orăşelul Staro-Konstantin, gnvernămîntul Vo.lînia.

·

.

După relatările lui Goldfaden, tatăl său se număra printre puţinii meseriasi

din orăşel cărora le plăcea să citească o carte ori un ziar. Această dorinţă de ,cul­

tură, pe care nu şi-o putuse satisface în tinereţe, îl determină să cheltuiască pînă

la ultimul ban pentru · învăţătura copiilor săi. Goldfaden începe să frecventeze

heder-ul (şcoala de învătămînt relig10s -pentru copii), dar învaţă şi acasă cu un

profesor parti"."lar limbile germană şi rusă, precum şi biblia ÎI\ versiunea ei ger-

mană.;··

,

În anul 1857 Goldfaden este înscris la şcoală rabinică, unde. se pregăteau

clerici destinaţi să îndeplinească funcţia de ofiţer al stării civile pentru c.omu­

nităţile evreieşti. După nouă ani de şcoală, în 1866, Goldfaden, care între timp îşi

făcuse debutul în poezie, tipăreşte un volum de versuri în limba idis, cu care·

trece în rîndurile poeţilor populari.

Odesa, la un unchi al său.

'

,

În 1867 este. Î'!văţător la o şcoală din Simferopol, dar după un an pleacă la

.

.

.

, În casa unchiului se împrieteneşte cu un fiu al acestuia, bun pianist, care îl

ajută să adapteze unele melodii-la poeziile sale. Tot aici, la Odessa,·se împrie-

15

văzuse n1men1.

dată cu personalitatea lui Goldfaden a apărut un teatru întreg. El este

O

Aşa să fie oare? Hotărît, nu. În

afirmaţiile

istoricului Mokdoni recunoastem

rii care au circulat multă vreme fără acoperire

te

documentară, unele por;,ind

'?

.

,

.

.

Adevărul este că Avrain Goldfaden a beneficiat de

o tradiţie popuhră bogată

!n el

mente. � eatrale, care �-a �ransmis din

generaţie

i:

în

generaţie, tradiţie aflată în

1stona �echi1

ltur1 evre1eşt1, pe care el o cunoştea foarte bine, iar contactul lui

?'

cu medml social si cultural românesc

i-a marcat tot cursul vierii

si activitătii ulte-

A7este p;obl ?' ': v_ or fi tr�tate _

în capitolel e_ următoare . Ele.ne vor ajuta.să

l lll; un

s1 sa dovedim c� teatrul. evreiesc. nu

i;n

.emgma

a căzut d10 cer gata făcut

n-a Îost deloc un rmracol, c1

ca nm;acolul

.

ŞI

o expenentă acumulată pe parcursul

ISRAIL BERCOVICI

tenl'Şte cu alţi doi sc iito

· •

MeVaser" (Glasul vestitor) 11

Goldfaden frecventează

Line�z

i şi ��rnştein. Ziarul

din localitate Kol­

ubhca poez 1le.

sa poetulm

de

limba ebraica Ehahu Mordeha1

.

_

.

_

.

.

·

Werbel, cu a cărui fiică, Paulina, se va căsători mai tîrziu.

După un an.d7 şedere la Odessa, î�

1869

tipăreşte un nou ". olum de versui;

.

.

s p

ş �

re dramaturgie. Sceneta comica

. teatru în Jimba 1d1ş _cu care f a. ce pnmul_ pas

Di ţvei

..Stfel.

_

şheines (�el7 două ".ecme), pu�\1cata 10 acest volum, are mare succes,

că după trei am apare ş1 a doua ed1ţ1e.

·

Acest fapt îl stimulează pe G?ldf�den să scr ; e m

.

.

.

,

.

d

: p

art ,'.! · �1tuatia sa m�te­

.

.

�m safa

_

1 ':

'.

lu

�e

'??liga sa para­

.

.

sa tra1a;;ca

rială însă este foarte proastă. El şi' soţia sa treb".1��

învăţător care însuma 18 ruble .Pe lună: Cond1ţ11le m�tenale _

sească învăţămîntul şi să se angajeze casier la un mag�z10 de _p_alarn.

În

1875

se află la Miinchen cu gîndul de·� studia

:1'

ed c u: a, dar re�unţa �1

.

.

pleacă la Lemberg/Lvov unde, împrună cu pnetenul sau d10 tinereţe, L}Iletzk1,

editează o gazetă săptămînală. „Isrulik" :

În 1876 pleacă la Cernăuţi, unde ed1teaza un ziar, Dos Bukov10er_Israelitişe

.

.

.

..

all!-a

Folksplat". Dar nici aici nu�şi poate �îştiga existenţa. El P':'ne aceas ; a ş1 pe s

faptului că, neputînd depune garanţia de 3

OOO

,

de galbem nec�ara pentru 10re :

gistrarea zia�ui, tre�uia s�-.i sc�imbe mereu numele, astfel că ziarul nu apuca sa

cîstige teren 10 constunta cmtorilor.

'

Io

acelaşi an Go!df�den

y

ine la r

,

i, che:1'a ;: de lţh�k

i re�cu,. achizito�l

său de abonamente pentru ziar, care 10c ': arca sa-l

o ". 10g� sa-ş1 e�1:e2:e i;�blic

caria în acest oras moldovenesc, unde existau mulţi c1titon potenţ1al,1 ş1 01c1 nu

e,,; nevoie de gar�ntia respectivă.

Deoarece Goldfaden era cuno.scut aici datorită cîntecelor sale interpretate de

.

.

.!?

ro

:

.cîntăreţii din Brody" prin cîrciumi şi cafenele, Librescu i-a propus să se

ducă singur într un loc !. Gol1fade� a. acceptat, pentru suma de 10 fra�c1, _sa

recite din lucrările sale 10 grăd ma Im Ş1me� _Mar�

unde Gro1ner �10ta difent

:

u_rmata

cuplete prin e care şi de-ale sale. par apanţ.ia lui 10 faţa .Publi lm est

.

I

:'

de un esec ş1 se hotărăşte să cont10ue cu editarea gazetei. Pîna la urma ajunge,

însă, la ideeâ· creării unui teatru.

,

·

·

'

În anul 192G, la 50 de ani de la înfiinţar�a teatrului evreies�, a ap.ărut, sub'

";!

Gold­

egida .Muzeului Teatrului Evreiesc" d� Ne_w �or� �n vol�m o!"�gi

faden-Buh, conţiţlînd nu!"ero�se m�tenale b1?- ş1

b ;

bliogr:J1ce Eny1

d mc�u­

turile si evolutia teatrulm evreiesc s1 personalitatea 10teme1etorulm sau. Pr10tre

materialele re;pecti" e se află şi

.

î

s�mnă�le istori�lui ş_i criticului Dr. A. Mok­

doni dese re locullm Goldfaden 10 1stona teatrulm evreiesc:

.Nici o istorie a teatrului din lume nu a avut parte de o apariţie ca .aceea a Im

.

.

.

.

Goldfaden. În celelalte istorii totul s-a desfăşurat treptat. Din generaţie în gene­

raţie s-au transmis crîmpeie de experienţă teatrală, din gener�ţie .în i:;e !: eraţie

această experienţă a crescut, pînă cînd teatrul s-a dezvoltat ca o 10st1tuţie 10 sen-

sul modern al cuvîntului.

'

.

A. Goldfaden nu a avut în urma sa o istorie a teatrului evreiesc. Nu a avut în

urma sa nici un fel de experienţă teatrală moştenită.

O sută de ani de teatru e_vreiesc în România

Ca Venus din spuma mării, el

a apărut ca un om de teatru gata format,

om de teatru cu principii clare despre menirea teatrului

ca un

în sensul cel mai modern

al cuvîntului şi nu doar cu idei despre teatru în genere, ci cu noţiuni despre un

teatru ev.reies

în limb� idiş, un teatru de care nimeni

nu auzise şi pe care nu-l

Acest om de teatru a apărut

ţ�

într-o

lumi: evreiască pentru care în general

t� . atrul fusese cu totul str�.

viata _evre_ia.scă nu. au ."'!'istat nici �ele !".ai primi­

n1c1 actori, n1c1 repertonu, ruct cea mai

nu a exis­

tlve elemente ale teatrului: ruc1 _public,

mică do�ţă d: a juca teatru şi

·

de a crea teatru.

.

Apanţ1a Im Goldfaden este o enigmă.

În viaţa evreiască, chiar şi în mediul în care a crescut A. Goldfaden,

tat nici urmă de atmosferă în care să se fi putut dezvolta un om de teatru.

Ca printr-o minune, această puternică personalitate

deşert teatral.

răsărit pur şi simplu într-un

.

'

teatrală multilaterală a

.

·

actor, muzician, regizor, dramaturg şi directoţ..

Ne-a căzut dw cer un teatru gata făcut.

E O minune."...

·

�h1a� �e la G;o!_dfaden,

c_a

re,

':

neori,_ d

rind, p7 merit, să-şi �s�g_ure paternitatea

si a

1stonca a crearu teatru.lut evreiesc,

neglijat „preistoria".

a 1ns1stat ma1 mult asupra m1ttativelorsale

'

'

rioare toamnei anului 1876.

.

.

'

'

veacurilor şi care, întîlnind condiţii prielnice, a

dat roade.

·

Continuare şi început

. p_r�cii�d meritel_e lui. Goldţaden în crearea primului teatru profesionist de

limba 1d1ş d10 lume, 1stonografia contemporană se simte datoare - în lumina

noil'?r conc ţii şi cer etări-: să considere ev�nii;ien l ca un îric

ef!

ut, �ar şi ca o

continuare, 10 sensul ca acest 10ce. nu trebme sa duca la concluzia că 10 cultura

evreiască n�au existat manifestări teatrale - scrieri dramatice si spectacole - cu

multe secole înainte de 1876.

.

.

'

·

*Dr. A . Mokdoni, Goldfaden-Buh, New York, 1926.

O sută de ani de teatru evreiesc în România rec1a - ISRAIL BERCOVICI tr · ed
O sută de ani de teatru evreiesc în România
rec1a -
ISRAIL BERCOVICI
tr
·
ed
·
I
matice. După cu m se ştie, m tara c as1ca a teatrului si a
leagănul său
_ �-
• j!I
mga
a taru pe care
O preciz re: cînd vorbim de element
de ţeat� evreiesc cai:e au �ist�t cu
teatru I era strîns legat de cultul religios .
af!
;
e 'i -
7
,
·
·
s
.
I
·j' ŞI
a
.e:r1 1t
multe secole m urmă, nu ne referrm numai la creaţule populare ŞI culte m limba
erau aduse jertfe lui
Dionysos zeul vir�rr·r"
_ 7r � ţ11, ce av ; a înfăţişarea
G
l
I f
·
în · u�t
.
idiş -limbă ce a început a se forma în Germania în secolul al XI-iea, derivînd
unui ţap. Dansul vesel se desfă�ura
corueu s1 cor.
·
din limba germană literară de mijloc Mittelhochdeutsch, care s-a dezvoltat după
,
legi specifice, desăvîrşindu-se, în răsăritul Europei, ca limbă literară în care s-a
p r b c� stf ;�
vă sub
a taru
m
cmtece de
rit tea
forma dialogulu1'
'
"
J .
malţmdu-se
l
creat o bogată literatură modernă, în secolul al XIX-lea şi care este vorbită, scri­
'i ntre
,
sla-
�:-:��[��i�U:i�: e r;i?��l�� t :$��f�:� a ;;;��turif i Je�;�: j��� r f
f"
�'ti
m
să si citită astăzi, conform datelor indicate de prof. Marvin Herzog de la Colum­
d: e cu
momente teatrale s-�u p�s�rat în cele mai vechi monumenr!Jife�a':,':
bi; University în· al său Atlas al limbii idiş, de cinci-şase milioane de evrei din
e ova evreice,
'
.u desp �e dansu�1le ş1 cmtecele prin -
?
s1-au exprimat recun r'
oş i_nţa d
f aţa d . e I h
·
în frun-
toată lumea-, ci si la elemente ce au existat în operele create în limba ebraică si
t e
: .
p ro k: a m M pl r1 am,
1
'I
sa
care au stat şi ele ' la baza producţiilor teatrale de mai tîrziu, fără a mai adăuga
cînd bărbatii -sorii sf fratii lor
I u au pnn
t
ans ş1
care femeile cel puternic, pe
cîntec pe puternicul zeu
-
i
.
'
.
al naturii. ,
.
creatiile de acest.gen realizate·de evrei pentru evrei în alte limbi europene şi care
'
·
au ,f;,st. şi ele influenţa�e de �echile surse �i alto�e pe _spiri;ul culturii li.mbilor
Din istoria culturii popoarelor
c;;b�
. s:
respective. Vom folosi, deci, pentru perioada mdepartata nu denumirea de
a_ U?- ca
racter c reş_tin 1 obiceiuri-
d d
„teatru evreiesc", ci una mai adecvată - de „teatru la evrei"
.:......:..
insistînd asupra
lor populare păgîne �daptî�d
ve�hiie
an, m ragite d e popu aţ1e, la sărbăto-
creaţiilor în cele două limbi de bază, ebtaică şi idiş, complementare între ele
rile bisericii.
zentantii
.
f ur ? p ene
, este cunoscut
noii credinte,
S
modul cum
crestini mu
�- e
repre-
t
de-a lungul istoriei culturii evreieşti, limbi de care este atît de strîns legat edifi­
aca m alte forme.
C?biceiurile şi ser­
Tot astfel s-a întîmplat sila
ciul unitar al acestei culturi.
�u
f�
ţ'�Cl:!�a�e m an':'�1te mon_iente din
.
bările populare_ care, la ti;,,puLJ��'
'
·
face legătura între teatrul evreiesc modern şi sursele sale străvechi din isto­
viaţa colectivităţilor legate de munca cîm :l t
·
·
p
h
·
u1 ş1 �. v1e1 .
A
d
au capatat cu timpul un
-
ria evreilor n1.l este numai un prilej de a prezenta cîteva exemple şi a elucida de ce
reli!!ios Jocu
1
caracter strict national
c
cmst '.: a zeilor s-au � ransfor­
a apărut teatrul evreiesc atît de tîrziu, ci şi un prilej de a evidenţia că tocmai în
mat în cîntecele de slavă al� le�iti i o/ln e t��
lr u ,p,t
u .
ceste c_mtece de slava, cunos- .
.
R
această legătură cu vechile tradiţii populare rezidă explicaţia faptului că teatrul
cute sub denumirea de psalm'" erau 1nsot1te
"
1
,
.ş1 muz�ca; m ma)On­
d e dansuri
·
.
·
....
'
I
evreiesc; tîrziu constituit, a putut prinde rădăcini, a fost capabil să evolueze şi să
.
ta�ea psa m1lor este numit
.si instrumentul, muzica I ro OS!t. Ca s1 la altarul lui
devină o instituţie în rînd cu celelalte teatre europene; iar aceasta în m�re măsură
sub formă d
e
D1onysos si în t
emp
'
d' 1
ia og mtre
·
·
·
.
e de slavă erau cîntate
·
.
.
'
,
1 u cmtece I
.
datorită lui Avram Goldfaden.
d'f er1te I' e part1 a
1
1
·
l e corului si co
.
· ii
·
Numeroase referiri istorice atestă că începutul teatrului la evrei îşi are origi­
u�:�
a � a P.'.' a t�r, se executa un
spectaculos dans
nea în antichitate şi că el nu este străin de unele asemănări cti primele manifestări
0
al făcliilor, care avea c�racterul
1
eu, numit in
a. evarat JOC P0 1 Pu 1 Iar, la care participau
ale teatrului grec Şi totuşi teatrul evreiesc, ca instituţie de cultură în accepţia
.
sărbătorilor de S
uc O r
**
e ra 1 că
mulţime de oameni . Poporul
se �du� a m
„menaţeah".-În p
cî � d se tu
c':'rtea _r emp u ui. Curtea era dominată
i
rima zi a
generală a cuVÎntului, a apărut doar în secolul al XIX-iea. Care au fost cauzele?
de patru lampioane foarte. înalte, c
.
.
are ummau mtregul oras
I
.
.
.
.
p
e sc�n man sta-
Istoricul Noah Prilutzki e de părere că teatrul evreiesc n"a apărut concomi­
.
·
·
'
b
teau tmen ce turnau
ulei în lămpi În
.
1
.
tent cu celelalte teatre naţionale din 'Europa pe de o parte pentru că în mediul
1 f
-
0
.
e apn�se şi le p��nd;au din
nou, tot
-
·
·
o
evreiesc a lipsit şi autoritatea unei personalităţi culţurale care să consfinţească
�� r en
·
l
în aer
În timpul dansului. Multi dansatori- ·
importanţa teatrului şi să ajute la afirmarea acestuia, iar pe de altă parte pentru că
.
J
1
�ra d u am de ab1h mc1t aruncau
dans
. frenetic hărbati
aprinse, apoi e pnn eau repede una după alta, fără ca
J
U
rt 1eca � 1
am p 1on
�e învîrteau
cîte patru pînă la opt torte
care aruncau în
într-:-
un
textele rugăciunilor au rămas în limba ebraică şi nu au fost transpuse în limba
vreuna să cadă.
populară, aşa cum s-a întîmplat cu celelalte texte liturgice. De aceea, afirmă isto­
·
·
În timp ce executau -
cu tÎ • d � minare � ceste exerciţii
a 1 a in
cîntau în dialog, pe
·
ricu� teatrul evreiesc nu s-a putut dezvolta din surse proprii, ci numai după
modele străine. Teatrul evreiesc, în adevăratul înţeles al cuvîntului, a fost înte­
meiat abia la 1876; atunci el a început să devină un teatru profesionist si să existe
grupuri:
Grupul
I:
Ferice de copilăria
noastră,
ca instituţie culturală naţională permanentă.
·
·
·
'
.
.
-
.
·
,
,
Ce nu ne face de r:uşine bătrâneţea.
_
Cercetătorii în domeniile culturii şi artei au stabilit demult că primele nuclee
��.-
:--�.�
���
'
M
l
b
ale reprezentaţiilor teatrale trebuie căutate în acele producţii sincretice muzicale;
uz1co ogul Kurt
Sachs, specializat
în
I
r
0
i em � e cu turu muzicale antice, afirmă că din
1
.
P
În cîntecele şi dansurile din epocile străvechi, cînd colectivităţile se aflau încă
.
_
tl m
38 OOO
de
de 4 OOO
emu muzicanţi E1 erau împ·
ar,
.
"
24 d
leviţi nu·mai purin
ti
e grupc cu 12 con-
,
r-·
M
în�r-o etapă cultu�ală f�arte primit�vă: D_iferitele jocuri şi cîntece·adapt�te a�u­
d
ucatorL
1
stona
.
,
tura
.
I�
· 72.
Mttzia"i Universale Edi
�z1ca a� B ucureşti, 1961, P
b
b
**
.
·
1
rrutor momente dm agricultură, ob1cemnle populare legate de cultul zeilor s1 al
ea
.
ucune1, sau sar ătoarea cortu n or, „
"
.
Suca = cort . Sucot= sărhăto:r
aci m corrur1 au stat
.
b
« (Le
,
u1
srae cm
au ieşit
dm
ro
ie
.,
.
l XXIII
demonilor, miturile şi legendele simbolizînd anotimpurile, lupta dintre iar�ă si
111
l
f""
.
I
I
d
.
, 43)
.
Vl ICU,
vară, dintre soare şi ger, toate acestea au fost întreţesute cu elemente teatral-dr;-
.
.
.
O sută de ani de teatru evreiesc în România ISRAIL BERCOVICI . . . -, toate
O sută de ani de teatru evreiesc în România
ISRAIL BERCOVICI
.
.
.
-, toate fetde evreice dansau
si cîntau
.
pn
vi�
.
iar pentru ca mc1 una să nu se
-
Grupul II: Ferice de bătrîneţea noastră,
mîndrească fată de altele cit Îmbr-
.
.
Ce ne iartă pentru păcatele . tinereţii.
ş1
an sun a veau
;:J:
1 sa
fui'b t 1·1 � n c d m u: � c :
� că de
'
săra
ruş i ne pe
c . e 1 e
F
e, toate
î:r:hiii 1 i,�
ş1 b un caracter erotic. F etele dansau în fata l:iăietilor
�rau îmbrăcate
i dl�J�2�:
·
,
Apoi cîntau împreună:
S
e 1nsoare.
ete e
l
ogate cîntau:
Grupurile I şi II: Ferice de cel i:e n-a păcătuit
r: mere, n
� t e
�ta la frumusefe,
Şi de cel ce a păcătuit şi i se iartă.
_,
C1 la familia din care vine fata ce ţi-o alegi.
'
În acest timp, un foarte mare număr de !eviţi,' cu felurite instrumente muzi­
Cele frumoase cîntau:
cale, se. aşezau pe cele cincisprezece trepte extrem de largi ce duceau de la locul
Tinei;e, nu, te uita la a�ere,
rezervat bărbaţilor spre locul rezervat femeilor, cîntînd psalmii numiţi "Şir
han:iaalot", cîntecele treptelor. „Mi şelo raa simhat beit haşoeva - exclamă en­
Averea-i trecătoare, . priveste frumu�etea.
.
'
tuziasmat cronicarul talmudic-Io raa simha miiamav" (Cine n-a văzut bucuria
.
...
fidelitatea lor*".
Iar ceţe urîte îşi cîntau
acestei sărbători, n-a văzut bucurie în viaţa lui).
'
.
si cîn tau
c mtece erotice nu numai în ziua a
Tmerele evreice dansau în grădini
.
Veselia si bucuria erau atît de mari pentru că la această sărbătoare participa
cincisprezecea a lunii Av , ci ,
si în ziu
a d' e I om
K
•pur.
marea masă'a poporului. La sărbătorile oficiale naţional-religioase, poporul juca,
.
n.
aamt
• cap. 4, p g.
26, se spune,
în
numele lui
Raban Simon ben G ml"el
1
de obicei, un rol pasiv, de SJ?ectator; rolul activ îl jucau preoţii şi leviţii.
Dar
a .
·
"
E
.
"I
.
· f
zile d
e
e sar atoare mai
b-
rumoase ca zilele de 15 A
I
vreu n-au cunoscut
.
'
.
.
Î
T
.
...
poporul nu se putea mulţumi cu rolul pasiv de spectator. De aceea, în afară de
· !'
n :J ur,
I
d n' c : re tmeru
* �
Ierusalimului cîntau si dansau în vii
· • Rezul: } ' - 0 !" 1
a �a, m
sărbătorile religioase, oficiale, au apărut o serie întreagă de serbări populare, la
.
.
:
·
.
,
_
·
pun e m
epartate, lom Kipur-ul n-a fost
-'d
care participau grupuri mari umane; si tocmai .aceste serbări erau deosebit de
K"
bogate în momente dramatice. Astfel de sărbători populare erau de . două feluri:
i��� J '.
ci, dimpotr iv ă, cea mai veselă
s��b:t��:� ş la�: c :::te: t da�:�;
�;� t �
ocazionale şi permanente, legate de un anumit termen. Prima categorie de ser­
„ziua cea mare a .
-
.
..
,
-
-
..
bări era legată de întîmplări extraordinare ca, de exemplu, victoria asupra unui
Dar în ziua de lom Kipur,
duşman. După victoria asupra lui Goliat, un cor de femei l-a întîmpinat pe David
cu dans şi cmtec: „Sau! a învins mii de duşmani, dar David zeci de mii!" Cea de-a
cet dm ţapi, aleşi de marele preot, urma
doua catei;;orie de serbări era legată de calendar, adică de anumite anotimpuri.
să fie ţapul ispăşitor.
;;�:hc:::r� c;�: ��:�:�î:�!�t��: di� me
nte
� �� a ?f'�:�� d r�':tic:'t�
.
�;:
Duf>ă unii cercetători, Cîntarea cîntărilor -;, în care este armonios
împletită
: e
.
arunce
' '
.
duola primăvară: primăvara naturii, venită după îngheţul iernii şi primăvara în­
„Apoi Aaron să
sorti pentru cei d ·
01 ţapi. un sorţ pentru Domnul şi
.
'
florită în două inimi iubitoare - este o culegere de cîntece menite a fi cîntate în
·
un sorţ pentru
Azazel.
s�
-
cor, cu dans, primăvara, în preajma sărbătorii de Pesah. La executarea acestor.
i Aaron
.
s.
·
1
d
-
·
.
„1 sa-
a
uca
apropie ţapul pentru care a Căzut sortul Domnului
.
·
cîntece participau două formaţii corale, un cor de femei şi un cor de bărbaţi,' fie­
·
Jertra pentru pacat.
.
a
sa-
- 1
,
care cu ,proprml său corifeu. Primele două cîntece erau ,un dialog între iubit si:
I
lu· l
Az
� e
1
a d uca -
v1 ':1 ma1ntea Dom-
r ţapul pentru care a căzut sortul
.
,
iubită, în cel de-al treilea corul cînta strofa de încheiere; în cel de-al patrul�a'
.
rm m
d
l l
A
l
imlu1, ca să săvîrŞe
ască ispăsirea, tri "t'
u-
u1
zaze
m pustie
'
.
'
ş
f,�
·
·
.
e
e
cap�
cînta din nou numai perechea de îndrăgostiţi, în cel de-al cincilea dădea replica si
A
i'.' Pulu1 celui viu si să
.
···
1
l
aron să-si pună amîndouă mÎin"l /Î
'1
·
·
corul (versul 9); tot corul începea cîntecele şase şi şapte şi participa la cel
de-�!'
a,i e
0r
u
călCările l.;r de
·
mărturisească �pra lui toate nedre
t-t"l
'
� ra . el ŞI toate
·
\ 1
optulea.
\
pe capu ţapu
Ul ş1, cu un om care
stă gata,
lege şi toate păc�tele !Or şi
să le punf
O sărbătoare populară era şi a cincisprezecea zi a lunii Av, care, după cum se
·
să-l t � imită în p;ustie:
ş
spune în Talmudul babilonian, se numea "Ziua securii sfărîmate", pentru că
·1-
a pravi a, curaţm
-
pe fiii lui
.Israel de
, aceasta să vă fie vouă drept veşnic-
.
d
această zi era ultima zi din an cînd tăietorii de lemne tăiau copaci în pădure.'
..
toate păcatele lor,, q dată pe an!"
·
Lemnele provenite din arborii tăiaţi după această dată - au constatat ei - nu se
(Leviticul, XVI, 8, 9, 10, 21,
22,
34)
mai uscau bine, deoarece, „începînd din ziua a cincisprezecea a lunii Av, puterea
soarelui slăbeşte, iar no.l'ţile cresc". Această sărbătoare era una din cele mai fru­
'
,
,
-
moase ale poporului lm Israel -povesteşte tanaitul Raban Şimon ben Gamliel*
* Cincisprezece veacuri mai tîrziu des ·
.
* Raban' Şimon ben Gam1iel - mare învăţat, printre primii care a primit titlul de Raban, unul­
d.intre principalii conducători spirituali ai evreilor în primele decenii ale secolului al Ii-lea e.n . în
·
**Taanit- tratat tabfi di c,
u
b
·
ogat m folclor, ce
se ocupă de
.
·
"'
.
aspecte aJe vieţii tinerilor.
S � /a m : erea
d
fruntea Sanhedrinului, el a propovăduit principiul: „Pe trei lucr u ri se întemeiază lumea: pe adevăr,:
transpu să pe scenă în cel ebra
e ma i sus a fo s t preluată de Gol dfaden ş i
sa op er Ei tă
dreptate şi pace"'.

ISRAIL BERcOVICI

ci se con.struia o estraciă înaltă,.care

Ţapul nu era dus pe un drum obişnuit,

lăcaşul)Ji sfînt, trecînd prin anumite colibe, pînă·în afara qra­

om·sFecial ales, numai de

ducea din incinta

sului. Ţapul era condus de la o colibă la ;ilta,de, către un

de la· distanţă, la cele ce se

iar lumea privea,

la ultima colibă nu mai era condus,

care conducea ţapul împărţea în două panglica

întîmplau în continuare. Omul

cealaltă jumătate de coarnele ţapului şi

o lega de o stîncă, iar

din

roşie, o jumătate

îmj>ingea ţapul din spate pînă c_e ţapul cădea_ Şi începea să se rostogolească

hfl l i d

·Însetat de dreptate

muntelui, el era deja complet zdro­

fu�� e

man,

disput f

a

vîrful stînci1. Cînd ţapul aiunge a la jumătatea

cu cel

a

aprigă

şi

at într-o

bit. Înştiinţarea că ţapul a ajuns la destinaţie se făcea l'rin semnalizări cu fanioane

pînă la muntele

stîncos.

paznici înşiraţi de la Ierusalim

degrabă

ar trebui

mai

să mi se

fi:��fti:�.z: entru

de către anumiţi

aceasta

o explicaţie adecvată

vechii literaturi s-au străduit să' găsească

aducă !�ude

decît să

Comentatorii

Abraham Ibn

de lom Kipur

acest�i ceremonii bizare a ţapului în ziua sfîntă

.

este anterioară avertismentului

a arătat că porunca privind ţapul ispăşitor

Ezra

·.

.

·

.

..

, ..

,

,

.

"

devenit lege:·

.Aşaîncît să nu mai aducă jertfele lor zeilor cu chip de ţap şi.să se pînaăreas­

·

·

.

.

că închinîndu-se lor. Aceasta să-fie lege veşnică, pentru ei şi întru neam· de nea-

arabes

curi, om a c

nunate

'!': P ! a E r

an i n t

artistice

inspirate

de

lant

mente

7). ,

(Leviticul, XVII,

străyechi - ceremonia cu ţapul, isj>ăşitor.

mul lor".

este

Rezultă clar că, în timpurile

venerat zei a căror

şi fiii lui Israel au

de ani î.e.n.

cu 1500

iar Azazel este chiar frate geamăn cu Dionr

.-,

consemnată; cam

emblemă erau ţapul sau alte.vietăţi,

lu lui

la cuvînt,

", ea a recurs

„spectac

a lunii Tişri si

;;JJ:.� ���� a

F; ntezia

vii în ziua a zecea

sos. Şi, în cinstea sa, tinerele evreice dansau prin

narativă.

a f�rmă

.

e�or...

ca şi tinerele eline în tii:upul di()pisia 7

l

cîntece roti_ce,

.

.

.

rehg10s al lui D10nysos,

cîntau

numai .dn cultul

Dar tragedia elm.ă nu s-a dezvoltat

caracter reli­

o manifestare

cu.

poporului. ea a fost considerat,ă

deşi în conştiinţa

de creatia genială a

popular, explicat şi înnobilat

gios, un cult al zeului. Mitul

dezvăluindu-se în faţa

poetului, s-a întrupat pe scenă în forme reale, concrete,

cultul lui

şi cuvînt. Tocplai di11 .această cauză·

în imagini

întregii colectivităţi

dramatică la evrei chiar dacă ceremonia de lom

'!f.

de la cei

arabi, la

Azazel nu a putut fertiliza arta

poeţ n.evre1

;Jr 'nfl at

Arta dramatică

în efecte dramatice.

a fost atît de bogată

c care de

arta teatrală

Kipur cu ţapul ispăşitor

asemenea

nu a pu

religios pentru că c,eremonia de

evreiască .nu s-a putut naşte din ceremonialul

lui Azazel, al ihitulu'i

văzut, apusul cultului

lom Kipur reprezintă, după cum s-a

tapului.'Culi:ul lui Azazel a mai trăit în amintirea

popular legat de sacrificarea

i

oamenilor, dar a fost învins de cultul _lui Iehova. Nu lui _Azazel, ci lui Iehova

l şi

oceanul,

a,uscatu

a ş1 di o l apte l

s1 o ţia ;

z m

ş

jertfa pe11tru Azazel, sim­

ia

Ş i pana,

zgîrceni �

pe altatul de aur; .iar ţapul ispăşitor,

În u n el

sabia

si dărn i

e

s-au adus jertfe

de

în afara obstii, aruncat

trimis în pustiu,

fo��

bolul păcatului şi al vinovăţiei;

profeţilor. Dintrcuri.

a

A învins Iehova, dumnezeul

pe muntele cu snci ascuţite.

care nu mai îngăduie alti

dumnezeu universal,

Dumnezeu etnic, el a devenit un

'

cărui întruchil'are efectivă este de neconc,eput.

zei şi

Dumnezeul fără_ chip şi fără trup i-a alungat pe toţi ceilalti zei din conştiinţa

a

ca ditirambii? cîntecele

osibilita

si

iar prin aasta_a fost exclusă

� e

,

poporu ui1

catre dumnezeuÎ Im Israel s1 dialogul corulm să cal'ety

i;:

de lauda ş1 de preamanre

!

forme concrete, fie însoţite de mimică şi gest şi să devină spectacol teatral, dra-

şi filozof din „epoca de aur" a culturii ebraice

îă

* Abraham Ibn Ezra (1092-1167) -poer

ai textelor biblice . Lu�e sale ]-"au influenţa! şi pe SpinozaÎ

cri�ci

mai severi

cei

Spania, unul din

.

.

.

.

..

.

·

'

·

"

.

{

I

O sută de ani de teatru evreiesc în România

matic-relişios transpus în im

·

dragoste s1 sla�ă nu s-a putut

:� 1

1co <