METALURGIA OŢELULUI

Oţelurile sunt aliaje fier-carbon, cu mai puţin de 2, 11% C care conţin în afară de fier şi carbon
şi alte elemente (Si, n! ", S, Cr, #i, $, %i, o etc&! caracteristica principală a oţelurilor este
deformabilitatea plastică la rece şi la cald, prin presare sau tra'ere!
$arietatea mare de proprietăţi a oţelurilor este determinată de compo(iţia c)imică şi de modul
de prelucrare ( plastică, termică sau termoc)imică&!
Comportarea oţelurilor la deformarea plastică, la tratamentul termic (sau termoc)imic& sau la
prelucrarea mecanică este determinată pe de o parte de compo(iţia c)imică şi pe de altă parte de
modul de elaborare şi turnare - solidificare!
Clasificarea oţelurilor
*+istă mai multe criterii de clasificare, după conţinutul de carbon, după compo(iţia c)imică,
după destinaţie, după procedeul de elaborare!
-upă conţinutul de carbon oţelurile sunt )ipoeutectoide cu . /,00% C, eutectoide cu /,00%
C şi )ipereutectoide cu 1 /,00% C!
-upă compoziţia cimic! oţelurile se clasifică în oţeluri nealiate (sau oţeluri carbon& şi oţeluri
aliate!
Oţelurile nealiate sunt oţelurile care pe l2n'ă fier şi carbon conţin cantităţi mici de alte
elemente (n 3 /,4%, Si 3 /,5%, " 3 /,/6%, S 3 /,/5%&! Oţelurile cu 3 /,7% C se numesc oţeluri
moi, cu /,7-/,6% C se numesc oţeluri semidure, iar cele cu 8 /,4% C se numesc oţeluri dure!
Oţelul carbon cu 3 /,/4% C este cunoscut în practică sub denumirea de fier te)nic!
Oţelurile aliate conţin unul sau mai multe elemente de aliere care pot fi fie unul din elementele
obişnuite în proporţie mai mare dec2t în oţelul carbon, fie alte elemente, Cr, #i, $, %i, 9, o, :r,
#b, ;, <a, etc! =n funcţie de conţinutul total al acestor elemente oţelurile aliate se clasifică în oţeluri
slab aliate (3 5,/% * & mediu aliate (5-1/% *&şi oţeluri înalt aliate (cu 81/% *&!
"rin compo(iţia c)imică a unui oţel nu trebuie să se înţelea'ă numai pre(enţa elementelor
menţionate ci anali(a inte'rală, adică şi pre(enţa altor elemente care deşi sunt în cantităţi foarte mici
(de ordinul 1/
-2
> 1/
-6
%& influenţea(ă substanţial structura şi proprietăţile oţelului at2t prin
concentraţie c2t şi prin forma sub care se 'ăsesc în oţel! ?ceste elemente sunt, o+i'enul, )idro'enul
şi a(otul! Cantitatea , forma de pre(entare şi repartiţia lor în masa oţelului sunt influenţate de modul
de elaborare!
-upă destinaţie oţelurile se clasifică în oţeluri de u( 'eneral, oţeluri cu destinaţie preci(ată şi
oţeluri pentru scule!
Oţelurile pentru u( 'eneral se împart în oţeluri pentru construcţii, oţeluri de u( 'eneral tratate
termic, oţeluri cu re(istenţă mecanică la temperaturi ridicate, oţeluri refractare şi oţeluri re(istente la
coro(iune (ino+idabile&!
Oţeluri cu destinaţie preci(ată se împart în oţeluri pentru şuruburi şi piuliţe, oţeluri pentru
armarea betonului, oţeluri pentru arcuri, oţeluri pentru recipienţi, oţeluri pentru construcţii na@ale,
oţeluri pentru rulmenţi etc!
Oţelurile pentru scule se clasifică în, oţeluri pentru scule aşc)ietoare, oţeluri pentru scule de
prelucrare la rece, oţeluri pentru scule de prelucrare la cald!
-upă procedeul "a#re#atul$ de elaborare oţelurile se 'rupea(ă în oţel electric şi oţel de
con@erti(or!
Materii prime %i au&iliare
'( Materii prime metalice( =ncărcătura metalică a a're'atelor destinate elaborării oţelului
sunt fonta de afinare, fierul @ec)i, buretele de fier şi uneori lupele!
)onta de afinare( Criteriul de ba(ă la aprecierea calităţii fontei este compo(iţia c)imică!
Conţinutul de carbon în fonta de afinare nu se prescrie, el fiind determinat de conţinutul
celorlalte elemente! *ste mai mic c2nd conţinuturile de siliciu şi fosfor sunt mai mari Ai mai mare
c2nd conţinutul de man'an este mai mare!
Siliciul @aria(ă, în 'eneral, între /,5 > 1,25%! -eoarece la elaborarea oţelului siliciul se
o+idea(ă şi trece în ('ură şi deci sunt necesare cantităţi mai mari de @ar pentru formarea ('urii, este
recomandat ca siliciul sin fonta de afinare să nu depăşească 1% !
Manganul este un element util în fonta de afinare, deoarece pe l2n'ă faptul că împiedică
separarea carbonului sub formă de 'rafit el ajută procesul de îndepărtarea sulfului at2t înainte de
elaborarea oţelului c2t şi în timpul elaborării! -e aceea se admite în fonta de afinare 1 > 2,5% n!
Fosforul este un element dăunător calităţii oţelului şi necesită cantităţi mari de @ar pentru
defosforare, de aceea conţinutul de fosfor în fonta de afinare se limitea(ă la ma+im /,5%, iar pentru
oţelurile de calitate la ma+im /,2-/,7%! %rebuie menţionat că cea mai mare cantitate de fosfor în
oţel este adusă de fontă!
Sulful este de asemenea un element dăunător calităţii oţelului, de aceea conţinutul de sulf se
limitea(ă în fonte la ma+! /,/0% pentru procedeele ba(ice şi la ma+! /,/75% pentru procedeele
acide!
=n afară de aceste elemente fonta mai poate conţine arseniu, cupru, etc! care sunt tot elemente
dăunătoare oţelului, de aceea este indicat ca ele să nu depăşească /,/2%, dar şi mai bine ar fi dacă ar
lipsi din fonta de afinare!
#ici elementele de aliere ale oţelului nu sunt dorite în fontele de afinare, deoarece ele produc
perturbaţii în procesul de elaborare, multe dintre ele pier(2ndu-se în timpul afinării!
)ierul *eci(
*l se poate clasifica după sursa de pro@enienţă în fier vechi propriu şi fier vechi colectat!
Fierul vechi propriu pro@ine din deşeuri şi rebuturi de la elaborarea şi turnarea oţelului sau din
procesul de prelucrare plastică şi mecanică a semifabricatelor din oţel!
Fierul vechi colectat pro@ine din ba(ele de colectare (B*?%& şi anume din, construcţii
metalice şi maşini scoase din u(, piese şi subansambluri scoase din u( la reparaţiile capitale, obiecte
de u( casnic ac)i(iţionate de la populaţie!
?@2nd pro@enienţe at2t de diferite, compo(iţia şi starea sub care se 'ăseşte fierul @ec)i sunt
foarte @ariate! -e aceea fierul @ec)i trebuie pre'ătit înainte de a fi folosit la elaborarea oţelului!
"rima operaţie de pre'ătire este la întreprinderea de colectare şi constă în sortarea lui după
compo(iţia c)imică, în fier @ec)i aliat şi nealiat, iar cel aliat sortarea pe elemente de aliere! ?poi se
sortea(ă pe 'rupe de mărime, fier @ec)i 'reu, mediu, uşor, strunjituri (şpan& etc!
+( Materiale au&iliare( aterialele au+iliare sunt materialele o+idante folosite pentru
afinare, materiale necesare pentru formarea ('urii cu ba(icitatea (fondanţi& şi fluiditatea cerută
(fluidificatori& pentru fiecare fa(ă a procesului de elaborare funcţie de procedeul utili(at şi materiale
utili(ate pentru de(o+idarea, corecţia compo(iţiei c)imice sau respecti@ pentru alierea oţelului!
Materiale o&idante(
O+i'enul necesar afinării ( o+idării carbonului, siliciului, man'anului, fosforului etc!& este
furni(at de atmosfera din cuptoarele de elaborare ( O
2
, CO
2
şi C
2
O din aer&, de aer sau o+i'en te)nic
suflat direct în baia metalică, de ru'ina fierului @ec)i (De
2
O
7
nC
2
O&, de minereuri o+idice de fier şi
man'an, de arsura de fier (ţundăr& sau de ('ura sudată de la cuptoarele de încăl(ire pentru
deformarea plastică!
Minereul de fier folosit la elaborarea oţelului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii,
- să conţină mult o+id de fier şi daca se poate sub formă de De
2
O
7
( )ematită&, deoarece conţine
cel mai mult o+i'en (/,E24 F' O
2
GF' De& faţă de De
7
O
E
(ma'netită& care conţine /,74 F' O
2
GF' De&!
<imonita şi siderita nu se folosesc la elaborarea oţelului pentru că ele conţin mai puţin o+i'en şi se
descompun cu consum de căldură ceea ce duce la răcirea ('uriiA
- să conţină puţin SiO
2
(sub 0%& deoarece la le'area lui în ('ură este necesar un aport
suplimentar de @ar, ceea ce duce la creşterea cantităţii de ('ură şi la creşterea consumului de
combustibilA
- să fie uscat (sub E% C
2
O&, deoarece apa se e@aporă cu consum mare de căldură, iar dacă
minereul ud se adau'ă pe ('ura lic)idă, apa se @apori(ea(ă @iolent pro@oc2nd împroşcări şi c)iar
e+plo(iiA
- să aibă conţinuturi mici de sulf şi de fosfor, deoarece pentru trebuie asi'urate condiţii
speciale pentru desulfurare, respecti@ defosforare ceea ce conduce la prelun'irea şarjei şi la creşterea
consumului de materiale de adaos, deci de combustibil!
- Să fie sub formă de bucăţi (5/-15/ mm& pentru a putea trece prin ('ură în baia metalică!
-acă minereul este prăfos, răm2ne pe ('ură, o parte din el este antrenat de 'a(e iar altă parte care se
di(ol@ă în ('ură ajun'e 'reu şi numai parţial în baia metalică! :'ura de@ine spumoasă şi distru'e
(idăria refractară a a're'atului de elaborare!
Minereul de mangan este un o+idant mai slab dec2t minereul de fier, însă este indicat atunci
c2nd se lucrea(ă cu proporţie mică de fontă pentru aportul de man'an adus! Se foloseşte în special
minereu care conţine man'anul sub formă de carbonat, nCO
7
(rodocro(it&! *l trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii ca si minereul de fier!
)ondanţi
"entru formarea ('urii, la cuptoarele ba(ice se folosesc fondanţi ba(ici, calcar şi @ar! "entru a
asi'ura o ('ură fluidă se folosesc fluidificatori, bau+ita şi fluorina!
Calcarul trebuie să conţină mai mult de HE% CaCO
7
, sun 7% SiO
2
şi sub 15 ?l
2
O
7
! -eoarece
descompunerea calcarului este un proces endoterm el se foloseşte numai c2nd se lucrea(ă cu
proporţie mare de fontă lic)idă! *l se foloseşte în bucăţi de 5/-15/ mm!
Varul, obţinut prin descompunerea calcarului, trebuie să conţină peste 42% CaO, puţin SiO
2
şi
'O! Se foloseşte în bucăţi de 2/-1// mm! $arul trebuie să fie proaspăt ars, deoarece în timp se
)idratea(ă, CaO trec2nd în Ca(OC&
2
(lapte de @ar& care în procesul de elaborare se disocia(ă şi
produce răcirea ('urii pe de o parte , iar pe de alta conduce la creşterea conţinutului de )idro'en în
oţel, un alt element nedorit!
)luidificatori
Bauxita este minereul aluminiului care conţine aluminiul sub formă de o+id de aluminiu
)idratat (?l
2
O
7
nC
2
O&! ;au+ita pentru oţelărie trebuie să conţină peste 52% ?l
2
O
7
, sub 1/% SiO
2
,
sub 1% CaO şi 4-14% De
2
O
7
! ?l
2
O
7
are caracter amfoter şi în ('urile cu ba(icitate mare, se comportă
ca un acid, mărind fluiditatea! -ar adausul de bau+ită nu trebuie să fie mare, deoarece ?l
2
O
7
în e+ces
măreşte @2sco(itatea ('urii! ;au+ita se foloseşte cu 'ranulaţie peste 2/ mm, după ce a fost calcinată
la 007-407 I (5//-6//
/
C&, astfel înc2t conţinutul de apă să fie sub /,5%! -eoarece bau+ita conţine
mult De
2
O
7
, folosirea ei este permisă numai la începutul perioadei de afinare!
Fluorina are component principal fluorura de calciu (CaD
2
& şi este fluidifiantul cel mai bun
pentru ('urile de oţelărie! Dluorina conţine 45-H2% CaD
2
, 5-4% SiO
2
şi sub /,5% S! "entru utili(are
ea se calcinea(ă la 405 I (6//
/
C& astfel înc2t umiditatea să nu depăşească /,5%! Jranulaţia trebuie
să fie 1/-5/ mm! Dluorina este însă scumpă de aceea se foloseşte numai în ca(urile în care nu se
poate folosi bau+ita!
,ezo&idanţi
Ca de(o+idanţi se folosesc feroaliaje cu siliciu, cu man'an, cu @anadiu, cu titan, cu siliciu şi
calciu, cu siliciu şi man'an etc! şi aluminiu metalic! "entru corecţia compo(iţiei c)imice şi pentru
aliere se folosesc de asemenea feroaliaje sau metale te)nic pure, feroaliaje cu siliciu, cu man'an, cu
crom, cu molibden, cu @anadiu, cu titan, cu (irconiu, cu niobiu etc! şi nic)el metalic!
Deroaliajele se calcinea(ă la temperaturi de 007- 407 I (5//-6//
/
C& înainte de a fi folosite!

-rocedee de elaborare a oţelului
<a elaborarea oţelului, indiferent de materia primă utili(ată, pentru ca oţelul să fie lic)id este
necesară o sursă de căldură, care să asi'ure a're'atului de elaborare o temperatură mai mare de
1407 I (16//
/
C&!
-in acest punct de @edere procedeele de elaborare se împart în,
a&! Procedee la care cldura este adus din exterior unde căldura necesară este obţinută prin
transformarea ener'iei electrice > cuptoare electrice cu arc sau cuptoare electrice cu inducţie! <a
aceste cuptoare încărcătura este de re'ulă solidă, formată in principal din fier @ec)i, dar se poate
folosi şi fontă care poate fi şi lic)idă! "rocesele de afinare au loc cu ajutorul minereului de fier şiGsau
o+i'en te)nic!
b&! procedee la care cldura este dat de procesele de afinare! O+idarea elementelor
însoţitoare ( siliciu, man'an, fosfor& ca şi o+idarea fierului şi a carbonului, este un proces e+oterm!
"entru ca această căldură să poată asi'ura o temperatură de peste 1407 I, este necesar ca încărcătura
să fie preponderent lic)idă şi să conţină elementele însoţitoare în cantitate mare! ?ceste condiţii se
reali(ea(ă c2nd se lucrea(ă cu fontă lic)idă (sau cu proporţie mare de fontă lic)idă& iar afinarea se
face cu o+i'en 'a(os! "rocesul se numeşte afinare prin con@erti(are!
'( Elaborarea ţelului .n cuptorul electric cu arc(
Dolosirea arcului electric pentru elaborarea oţelului a fost posibilă numai atunci c2nd s-a putut
produce ener'ie electrică multă şi la un preţ con@enabil!
=n oţelării se folosesc cuptoare electrice cu arc direct, care funcţionea(ă cu curent trifa(at!
Capacitatea cuptoarelor electrice cu arc @aria(ă între 5// F' şi E// t! Cele mai des înt2lnite fiind
cuptoarele de 5/ şi de 1// t care se 'ăsesc şi la noi în ţară în combinate siderur'ice (Jalaţi,
Cunedoara, %2r'o@işte, Călăraşi, ;alş, Oţelul Boşu, C2mpia %ur(ii& şi în foarte multe u(ine
constructoare de maşini (KJ ;ucureşti, DOB%LS Kaşi, CLJ Cluj etc&!
Schema de funcţionare a unui cuptor electric cu arc!
Cuptorul electric cu arc funcţionea(ă cu curent trifa(at a@2nd pentru fiecare fa(ă c2te un
electrod! Cuptorul propriu (is este format din, 1-cu@ă, din tablă de oţel căptuşită cu material
refractarA 2- boltă detaşabilă pre@ă(ută cu trei orificii prin care trec cei trei elctro(i-6, susţinuţi de
capetele de prindere -0, care au rolul şi de contact electric! Cu@a are o desc)idere pentru uşa de
lucru-5 şi una pentru orificiu şi j')eabul de e@acuare a oţelului şi ('urii -E!
?rcul electric se formea(ă între electro(i şi baia metalică-7! Cuptorul poate fi basculat în
timpul elaborării cu ajutorul unei instalaţii electro)idraulice-4, spre uşa de lucru cu 15
/
pentru
e@acuarea ('urii si cu E5-5/
/
spre j')eabul de e@acuare!
"uterea transformatorului se ale'e funcţie de capacitatea cuptorului şi de ener'ia electrică
necesară pentru topirea încărcăturii metalice!
Di'! 1! Sc)ema constructi@ă a cuptorului
electric cu arc
1-cu@ăA 2-boltăA 7-baie metalicăA E-j')eab de
e@acuareA 5- uşă de lucruA 6-electro(iA 0-inele
de prindereA 4-sistem de basculare!
P
"
P
t P
#
t t
u
M
cos
+
⋅ ⋅
·
ϕ
(1&
în care, "
t
este puterea transformatorului, în F$?A cosN este factorul de putereA t
t
timpul de topire, în
oreA " este capacitatea cuptorului, în toneA O
,
este căldura consumată de reacţiile endoterme, în F9)!
%ransformatorul este folosit la puterea ma+imă numai în perioada de topire! -e aceea se ale'e
puterea astfel înc2t sa se poată lucra cu un factor de putere de /,4 (17/-2// F9)Gt capacitate&!
Kn cursul funcţionării, arcurile se întrerup des, mai ales în timpul topirii, datorită fie
scurtcircuitării electro(ilor prin bucăţile de fier @ec)i , fie creşterii re(istenţei între electro(i prin
pătrunderea unor materiale neconductoare (@ar, minereu etc!&! aceste întreruperi duc la mari şocuri
de curent care fac ca electro(ii să fie săltaţi din încărcătură! -e aceea, cuptorul este pre@ă(ut cu
instalaţie de re'lare automată a po(iţiei electro(ilor!
Cu@a cuptorului se căptuşeşte cu ma'ne(ită (cuptor ba(ic& sau cu silica (cuptor acid&!
*lectro(ii sunt din 'rafit sau cărbune 'rafiti(at!
a$( Elaborarea oţelului în cuptorul electric cu arc cu căptuşeală bazică.
?cesta este cel mai des folosit procedeu de elaborarea oţelurilor (H5% din oţelul produs în
cuptoare electrice&!
<a aceste cuptoare cu@a la @atră este căptuşită cu ma'ne(ită şi la pereţi cu ma'ne(ită sau
dolomită, iar bolta din cromo-ma'ne(ită!
*laborarea unei şarje de oţel presupune mai multe etape, încărcarea, topirea, afinarea,
de(o+idarea şi desulfurarea, corecţia compo(iţiei c)imice sau alierea, e@acuarea!
-atorită condiţiilor mai slab o+idante, la cuptorul electric, încărcătura nu trebuie să conţină
elemente care consumă o+i'en, ca, siliciu, fosfor etc! -in acest moti@, încărcătura se compune în
special din fier @ec)i şi e@entual cantităţi mici de fontă (p2nă la 2/% dacă nu conţine fosfor, iar dacă
conţine deloc&!
"entru formarea ('urii la topire se foloseşte @ar proaspăt ars, cu 'ranulaţia de 25-05 mm!
'( Încărcarea. <a cuptorul electric este important modul de aranjare a încărcăturii în
cu@ă, deoarece trebuie asi'urată amorsarea rapidă a arcului electric!
"e @atră se aşea(ă materialul mărunt şi 'reu pentru protejarea (idăriei refractare împotri@a
lo@iturilor produse la încărcarea bucăţilor mari şi împotri@a acţiunii arcului electric în perioada de
topire! "este acesta, se încarcă bucăţile mari în mijloc, între electro(i, astfel înc2t să nu se deplase(e
deoarece pot pro@oca scurtcircuitări sau ruperea electro(ilor! ?ceste deranjamente conduc la opriri
frec@ente deci la prelun'irea duratei şarjei!
Kn mijlocul încărcăturii în (ona de sub electro(i se aşea(ă carburantul care poate fi cocs sau
spărturi de electro(i!
"entru a asi'ura o c2t mai bună compactitate a încărcăturii între bucăţile mari se încarcă
materialul mărunt! "este acesta se introduce fierul @ec)i mijlociu şi apoi restul de fier mărunt şi uşor!
Sub fiecare electrod, pentru a fa@ori(a formarea arcului electric, se recomandă aşe(area unor
bucăţi de cocs sau spărturi de electro(i!
Carburantul se introduce în mijlocul încărcăturii în (ona sub electro(i, iar minereul (în
proporţie de 1,/-1,5%& şi @arul se aşea(ă în straturi astfel înc2t să nu împiedice formarea şi
menţinerea arcurilor electrice!
Cel mai frec@ent încărcarea se face cu benă (coş&! ;ena are fundul format din se'mente ca în
fi'ura 2! ;ena se încarcă în depo(it, se aduce deasupra cu@ei cuptorului, se coboară în cu@ă p2nă
aproape de @atră, se desc)id se'menţii şi încărcătura cade în cuptor!
-urata de încărcare este de cel mult 5 minute! *ste preferabil să se încarce cuptorul cu o
sin'ură benă pentru a nu lun'i durata unei şarje de oţel!
+( Încălzirea şi topirea. "entru începerea topirii se coboară electro(ii p2nă deasupra
încărcăturii şi se conectea(ă cuptorul la reţea de alimentare cu ener'ie electrică! "ornirea se face cu
tensiune redusă (arc scurt&! Se re'lea(ă la început manual p2nă se si'ură stabilitatea arcurilor
electrice şi apoi automat! -upă ce electro(ii au pătruns în încărcătură se trece pe treapta ma+imă de
tensiune, ceea ce permite utili(area între'ii puteri a transformatorului!
=n timpul topirii reacţiile de o+idare depind de cantitatea de o+i'en disponibil! ?dausurile de
o+idanţi depind de 'radul de o+idare dorit, în primul r2nd pentru carbon! ?stfel, topirea se poate
face cu o+idare completă, cu o+idare parţială sau fără o+idare! etoda de topire se ale'e în funcţie
de calitatea încărcăturii şi mai ales de marca de oţel care se elaborea(ă!
a&! etoda de topire cu o+idare completă, se foloseşte c2nd fierul @ec)i este de calitate
inferioară ( ru'init, uşor, cu mult fosfor însă nu mai mult de /,/4 %&! O+i'enul din ru'ina fierului
@ec)i şi din atmosfera cuptorului, este suficient pentru a o+ida complet, p2nă la sf2rşitul topirii,
siliciul, @anadiul şi titanul şi p2nă la 05% man'anul! Carbonul se o+idea(ă puţin, 5-1/% din
carbonul iniţial! "entru o+idarea a@ansată a carbonului (mai ales c2nd se lucrea(ă cu adaos de fontă&
se introduce în încărcătură o+idanţi în cantităţi calculate astfel înc2t PCQ
t
3 /,1/%, iar P"Q
t
R/,/1%!
?dausurile de @ar pot ajun'e p2nă la 6%!<a sf2rşitul topirii ('ura ba(ică o+idantă, bo'ată în
"
2
O
5
şi nO se îndepărtea(ă (fără a întrerupe curentul electric& prin bascularea în faţă a cuptorului!
b&! etoda de topire cu o+idare parţială, este cea mai răsp2ndită pentru elaborarea ţelurilor d
calitate, c2nd fierul @ec)i este bun (neo+idat şi cu fosfor sub /,/E%&!
Cantităţile de materiale se calculea(ă astfel, înc2t la topire carbonul să fie cu /,7-/,6% mai
mare dec2t cel necesar la sf2rşitul afinării, pentru oţelurile de construcţii şi cu /,7-/,E% pentru
oţelurile nealiate de scule! =n aceste condiţii, siliciul, @anadiul şi titanul se o+idea(ă complet,
man'anul p2nă la 5/%, iar fosforul scade la /,/2%!
C2nd se adau'ă minereu, ('ura fiind mai acti@ă, pierderile de n, Cr, 9 pot ajun'e la 0/%!
Kar fosforul scade sub /,/2%, dacă se adau'ă @ar (2-E%& în craterele electro(ilor! "entru fluidificarea
('urii se adau'ă periodic bau+ită sau fluorină!
c& etoda de topire fără o+idare se foloseşte la elaborarea oţelurilor bo'at aliate, din deşeuri
neo+idate, cu conţinuturi ridicate de elemente de aliere care trebuie recuperate ( deşeuri de oţeluri
rapide, ino+idabile, rulmenţi etc!&
la această metodă topirea trebuie să se facă repede (transformator puternic&! =n timpul topirii se
limitea(ă pătrunderea aerului în cuptor, se împrăştie cocs mărunt peste încărcătură pentru a micşora
o+idarea! =n aceste condiţii siliciul se o+idea(ă complet, iar restul elementelor răm2n în cea mai
mare parte în topitură!
:'ura nu se îndepărtea(ă din cuptor deoarece conţine elemente de aliere!
Jradul de o+idare al fierului, în timpul topirii, depinde de metoda de lucru şi de durata topirii!
"entru ca topirea să dure(e puţin şi baia metalică re(ultată să fie caldă, trebuie, să se folosească
încărcătură bună, în 'reutate de 1//-125% din capacitatea nominală a cuptorului, să se e@ite
întreruperea funcţionării cuptorului (deci încărcare cu o sin'ură benă&!
-urata topirii este, în 'eneral, de 6/-14/ de minute, funcţie de mărimea cuptorului!
Di'! 2! ;enă (coş& de încărcare!
a-po(iţia înc)isăA b- po(iţia desc)isă!
/( Afinarea. C2nd topirea se face după metoda cu o+idare parţială sau totală, la sf2rşitul
topirii se controlea(ă compo(iţia băii metalice, se e@acuea(ă toată ('ura la topirea cu o+idare
completă şi circa jumătate din ('ură la topirea cu o+idare parţială, pentru a îndepărta o+i(ii de
fosfor şi siliciu formaţi în timpul topirii, apoi se adau'ă minereu sau se suflă o+i'en, pentru o+idarea
carbonului (decarburarea&! =n paralel cu o+idarea carbonului are loc şi o+idarea elementelor
însoţitoare (siliciu, man'an fosfor& precum şi a unor elemente de aliere cu afinitate mare faţă de
o+i'en (crom, @anadiu, titan&! =n acest timp se micşorea(ă tensiunea pentru a se lucra cu arc scurt şi
'ros!
"rocesele de afinare! Ordinea în care se o+idea(ă elementele din baia metalică este dată de
afinitatea lor faţă de o+i'en comparati@ cu cea a fierului! C)iar dacă afinitatea faţă de o+i'en a
fierului este mai mică dec2t a multor elemente din baia metalică, procesele de o+idare au loc prin
intermediul DeO deoarece indiferent de modul de alimentare a băii metalice cu o+i'en, primul
element din baie care se o+idea(ă este fierul, în conformitate cu le'ea acţiunii maselor, deoarece se
află în proporţia cea mai mare, în conformitate cu le'ea acţiunii maselor!
?stfel, ordinea de o+idare este,
PSiQ S 2PDeOQ T (SiO
2
& S 2PDeQA UC
/
T - 1/ 716 IVGF' O
2
(1&
PnQ S PDeOQ T (nO& S PDeQA UC
/
T - 4 E75 IVGF' O
2
(2&
2PDe
2
"Q S 5PDeOQ T ("
2
O
5
& S HPDeQA UC
/
T - 2 EHH IVGF' O
2
(7&
PCQ S PDeOQ T WCOXS PDeQA UC
/
T - 1 247 IVGF' O
2
(E&
O+idarea carbonului (decarburarea& şi de'ajarea de CO pro@oacă a'itarea băii metalice,
YfierbereZ şi fa@ori(ea(ă mărirea suprafeţei de contact dintre ('ură şi baie metalică, se asi'ură
omo'eni(area temperaturii şi compo(iţiei băii metalice, se elimină o bună parte din 'a(ele din oţel
()idro'en şi a(ot& şi dintre inclu(iunile e+istente în oţel!
<a fierberea cu minereu se reali(ea(ă @ite(e de decarburare de ordinul a /,76-/,E4% CG) (la
începutul fierberii c2nd conţinutul de carbon şi de o+i'en este relati@ mare c)iar /,5-/,0% CG)&, iar
c2nd se foloseşte o+i'en se obţin @alori de 7!!5 ori mai mari (1,4-2,E%CG)&! ?ceastă perioadă de
numeşte fierbere intensă! -upă încetarea introducerii de o+idanţi în cuptor fierberea continuă dar cu
@ite(e mai mici (/,12 /,20 % CG)& p2nă la atin'erea ec)ilibrului între carbon şi o+i'en la
temperatura de lucru! ?ceastă perioadă se numeşte fierbere liniştită!
<a temperaturi ridicate se pot produce şi reacţii endoterme, reacţii care au rol secundar, dar
care sunt posibile şi care conduc la re'enerarea elementelor uneori nedorite (fosfor& din ('ură,
5PCQ S (P"
2
O
5
Q& T 5WCOXS2 P"QA UC
/
T 11 EH5 IVGF' O
2
(5&
PCQ S (PnOQ& T 5WCOXS2 PnQA UC
/
T 16 E6/ IVGF' O
2
(6&
2PCQ S (PSiO
2
Q& T 2WCOXS2 PSiQA UC
/
T 1H H17IVGF' O
2
(0&
=n condiţiile de elaborare a oţelului, c2nd temperatura creşte, spre sf2rşitul afinării, reacţiile
secundare se intensifică, astfel înc2t, o parte din elementele însoţitoare, care au fost îndepărtate prin
o+idare, re@in în baie, ca urmare a intensificării reacţiile secundare! ?ceastă re@enire se numeşte
proces de regenerare!
Be'enerarea poate a@ea loc în principiu, la siliciu, man'an, fosfor! Be'enerarea siliciului
practic este imposibilă deoarece silicea un o+id puternic acid formea(ă silicaţi cu o+i(ii ba(ici din
('ură (DeO, CaO, 'O& care bloc)ea(ă sicea în ('ură! Cea mai periculoasă ar fi re'enerarea
fosforului care însă nu este posibilă sub ('ură ba(ică, deoarece pentao+idul de fosfor fiind acid
formea(ă cu o+idul de calciu fosfaţi de forma ((CaO&n "
2
O
5
&, care lea'ă fosforul în ('ură
împiedic2nd re@enirea lui în baia metalică! Cu c2t ('ura este mai ba(ică cu at2t n are o @aloare mai
mare (n poate lua @alori de la 1 la E&!
<a carbon nu este posibilă re'enerarea, deoarece CO părăseşte baia metalică, deci procesul nu
poate fi re@ersibil! "rin urmare, reacţia de o+idare a carbonului se produce teoretic p2nă la
consumarea completă a carbonului din baia metalică! -ar oţelurile sunt aliaje fier carbon iar unele
dintre ele au conţinuturi ridicate de carbon, procesul de decarburare se opreşte la conţinutul dorit! -e
aceea, momentul la care se întrerupe (se fr2nea(ă& reacţia de o+idare a carbonului se numeşte punct
de oprire!
=ndepărtarea 'a(elor din baia metalică inclusi@ a o+i'enului , depinde de @ite(a de decarburare,
de cantitatea de carbon o+idat şi de conţinutul de 'a(e din oţel! <a cuptorul electric cu arc e+istă
pericolul să crească conţinutul de a(ot din baia metalică, deoarece sub acţiunea arcului electric,
moleculele de a(ot se disocia(ă în atomi, iar atomii ioni(aţi în arc se di(ol@ă uşor în baie! "entru a
nu creşte conţinutul de a(ot se recomandă ca perioada de afinare să nu depăşească in total 55-6/
minute, din care 75-E5 min! să fie fierbere intensă!
0( Dezoxidarea. <a procedeul de elaborare a oţelului în cuptor electric cu arc ba(ic
de(o+idarea se reali(ea(ă în trei etape, prede(o+idare prin precipitare,de(o+idare prin difu(iune şi
de(o+idarea finală prin precipitare!
=nainte de a începe de(o+idarea se e@acuea(ă parţial sau total ('ura de afinare dacă aceasta nu
conţine elemente de aliere care trebuie recuperate şi se formea(ă o nouă ('ură!
Prede$oxidarea se reali(ea(ă prin adău'area Den (calculat pentru limita inferioară a
man'anului prescris& şi DeSi (calculat pentru /,/7-/,/0%Si& pe ('ura de la afinare dacă aceasta nu a
fost e@acuată în totalitate din cuptor! Se mai poate adău'a şi aluminiu (circa /,15 F'Gt&!
%e$oxidarea prin difu$iune! =n cuptorul electric cu arc se poate forma ('ură de(o+idantă (fără
DeO sau cu foarte puţin&, deoarece atmosfera în cuptor este reducătoare! :'ura de(o+idantă se poate
forma din ('ura de afinare, dacă nu conţine "
2
O
5
, prin adaos de cocs şi @ar pe ('ură sau se formea(ă
o nouă ('ură din @ar, fluorină şi cocs dacă trebuie e@acuată ('ura de afinare! =n loc de cocs se pot
folosi, deşeuri de electro(i sau carbid, ferosiliciu cu 05% siliciu sau silico-calciu praf şi 'ranule sau
strunjituri de aluminiu!
Duncţie de 'radul de de(o+idare dorit şi de marca de oţel se pot folosi două feluri de ('uri
de(o+idante, ('ură albă şi ('ură carbidică!
&gura alb se formea(ă din amestec de @ar, praf de cocs şi fluorină în proporţie de 5,7,1! -acă
oţelul conţine sub /,25% C sau oprirea afinării s-a făcut la un conţinut mai mare de carbon, jumătate
din cocs se poate înlocui cu praf de ferosiliciu! =n ('ură sub acţiunea arcurilor electrice se produce
reacţia,
7 C
cocs
S (CaO& [ (CaC
2
& S WCOX (4&
Carbura de calciu reacţionea(ă cu DeO care iese din baie în ('ură prin difu(iune conform le'ii
repartiţiei, după reacţia,
( ) ( ) ( ) [ ] { } CO Fe CaO CaC FeO 2 7 7
2
+ + · + (H&
în funcţie de conţinutul de CaC
2
('ura de(o+idantă poate fi ('ură albă cu /,5-1% CaC
2
şi ('ură
carbidică cu 1-1,5% CaC
2 !
:'ura albă se aplică la de(o+idarea oţelurilor cu conţinut mediu şi scă(ut de carbon! -urata
de(o+idării cu ('ură albă este în medie de E/-5/ minute! Conţinutul de o+i'en din oţel scade la
/,//E-/,//0% (E/-0/ ppm&!
&gura carbidic se aplică la de(o+idarea oţelurilor cu conţinut ridicat de carbon, deoarece
această ('ură carburea(ă oţelul cu /,/7-/,/5% CG)!
:'ura carbidică are putere de de(o+idare mai mare dec2t ('ura albă, conţinutul de o+i'en din
oţel scă(2nd la /,//7-/,//E% (7/-E/ ppm&, dar are de(a@antajul că este lipicioasă datorită tensiunii
superficiale mici, deci aderă la oţel de care se separă 'reu, constituind o sursă de impurificare a
oţelului! -i aceste moti@e, la sf2rşitul de(o+idării prin difu(iune 4cu 2/-7/ minute înainte de
e@acuare& ('ura carbidică se transformă în ('ură albă, prin desc)iderea uşii cuptorului timp de
c2te@a minute, c2nd are loc reacţia,
( ) { } ( ) { } CO CaO O CaC 2
2
7
2 2
+ · +
(1/&
micşor2ndu-se astfel conţinutul de CaC
2
! -urata de(o+idării cu ('ură carbidică este de 6/-H/
minute!
'vanta(ele )i de$avanta(ele de$oxidrii prin difu$iune
?@antajele sunt,
- nu impurifică oţelul cu produşi de de(o+idareA
- nu necesită de(o+idanţi în bucăţiA
- permite recuperarea unor elemente din ('ură 4de e+emplu cromul&!
-e(a@antajele sunt,
- necesită o perioadă mare de timp ((eci c)iar sute de minute&A
- nu asi'ură de(o+idarea completă a oţelului, deci ea trebuie completată cu de(o+idarea
prin precipitare!
%e$oxidarea prin precipitare! -e(o+idarea finală se face în cuptor sau oala de turnare!
-e(o+idanţii se introduc în ordinea creşterii puterii lor de(o+idante, man'an, siliciu, aluminiu!
an'anul şi siliciu se folosesc sub formă de feroaliaje simple sau comple+e, iar aluminiu ca
aluminiu metalic! an'anul sub formă de Den sau Sin se adau'ă c)iar în timpul de(o+idării prin
difu(iune! Siliciul, sub formă de DeSi05 sau SiCa se adau'ă cu p2nă la 75-E5 înainte de e@acuarea
oţelului din cuptor, la oţelurile nealiate (sau înaintea alierii& şi trebuie să asi'ure 5/-4/% din
conţinutul prescris, restul se adau'ă în oală! ?luminiu se adau'ă cu 1/\15 min înaintea e@acuării!
*ste preferabil să se introducă toată cantitatea de ?l în cuptor pentru ca produşii de de(o+idare să
aibă timp să se elimine din oţel!
Deroaliajele trebuie să se calcine(e (peste 4//
/
C& înainte de utili(are, pentru a îndepărta
umiditatea şi parţial 'a(ele pe care le conţin!
Beacţia de de(o+idare prin precipitare în forma 'enerală este,
[ ] [ ] ( ) [ ] Fe %O % FeO + · +
/
/
< ∆* (11&
sau mai simplu,
[ ] [ ] ( ) %O % O · +
A (12&
unde - este elementul de(o+idant, iar -O este o+idul elementului de(o+idant!
Kn fi' este pre(entată relaţia între conţinutul de de(o+idanţi şi conţinutul de o+i'en din oţel, la
temperatura de 16//
/
C!
%e$oxidarea cu mangan
an'anul este cel mai slab de(o+idant! <a temperatura de 16//
/
C, în ec)ilibru cu /,5% n se
află /,1% POQ, mult mai mult dec2t este admis într-un oţel calmat!
[ ] [ ] ( ) MnO Mn O · +
A
E4/75/
/
2H4
− · ∆* [ ] +
(17&
"roduşii de de(o+idare sunt soluţii solide sau lic)ide, nDeO!mnO! <a concentraţii mici de
n aceste sluţii sunt sărace în nO şi uşor fu(ibile, îndepărt2ndu-se uşor din baia metalică!
an'anul este utili(at sin'ur ca de(o+idant numai la oţelurile necalmate (Si./,/7%&!
%e$oxidarea cu siliciu
Siliciul este un de(o+idant mult mai puternic dec2t man'anul, astfel la 16//
/
C, în ec)ilibru cu
/,75% Si se află /,/1% POQ!
[ ] [ ] ( )
2
2 SiO Si O · + A
51/2//
/
2H4
− · ∆* [ ] +
(1E&
Di'!7! $ariaţia conţinutului de
o+i'en funcţie de conţinutul
elementelor de(o+idante în oţel
"entru cantităţi mici de siliciu, produsul de de(o+idare este
( )
2 2
SiO FeO
, care se topeşte la
12/5
/
C şi fiind lic)id se îndepărtea(ă uşor din baia metalică! Cu creşterea conţinutului de siliciu
adău'at, produsele de de(o+idare sunt silicaţii de fier bo'aţi în SiO
2
, 'reu fu(ibili sau c)iar SiO
2
pur
care răm2n în cea mai mare parte în oţel, mărind tendinţa de crăpare a oţelului în timpul deformării
plastice! -e aceea se recomandă o prede(o+idare cu siliciu în cuptor (/,/7-/,/0 Si&, iar restul de
siliciu se adau'ă în oala de turnare care să asi'ure minim /,22% Si (/,22-/,75% Si& pentru oţelul
calmat şi ma+im /,10% Si în oţelul necalmat!
%e$oxidarea cu aluminiu
?luminiu este un de(o+idant puternic, cu circa /,/1% ?l afl2ndu-se în ec)ilibru /!//1% POQ!
[ ] [ ] ( )
7 2
7 2 O 'l O 'l · + A
1125///
/
2H4
− · ∆* [ ] + (15&
dacă oţelul se de(o+idea(ă numai cu aluminiu, re(ultă particule de ?l
2
O
7
, care sunt solide şi
răm2n în oţel sub formă de inclu(iuni nemetalice conduc2nd la micşorarea deformabilităţii şi a
proprietăţilor mecanice ale oţelului! -e aceea aluminiu ca de(o+idant se foloseşte numai pentru
completarea de(o+idării! Kn acest ca(, baia metalică mai conţine puţin o+i'en şi deci se formea(ă
puţin ?l
2
O
7
care se separă în cea mai mare parte din oţel, iar particulele rămase sunt fin dispersate şi
acţionea(ă ca 'ermeni de cristali(are, re(ult2nd 'răunţi fini!
%e$oxidarea combinat
-e(o+idarea cu un sin'ur element de(o+idant nu dă re(ultate bune din cau(a produselor de
de(o+idare care nu se por separa de oţel! -acă se folosesc mai mulţi de(o+idanţi, adău'ai în ordinea
creşterii puterii lor de(o+idante, re(ultă în final combinaţii comple+e sub formă de silicaţi de fier şi
man'an sau slico-aluminaţi de fier şi man'an, uşor fu(ibili, care se îndepărtea(ă uşor din baia
metalică! =n plus, capacitatea de de(o+idare a fiecărui de(o+idant este mai mare în ca(ul de(o+idării
comple+e!
O de(o+idare a@ansată şi o puritate mare a oţelului se obţine prin utili(area de de(o+idanţi
complecşi conţin2nd două sau mai multe elemente de(o+idante, DeSin, DeSiCa, Sin?l, ?lCaSi,
datorită formării unor produşi de de(o+idare uşor fu(ibili!
'vanta(ele )i de$avanta(ele de(o+idării prin precipitare!
?@antajele sunt,
- asi'ură o bună de(o+idare (POQ
-
este mic în oţel&A
- se desfăşoară rapid (în c2te@a minute& şi deci nu afectea(ă producti@itatea cuptoarelorA
-e(a@antaje,
- impurifică oţelul cu produse de de(o+idare (inclu(iuni nemetalice&A
- necesită de(o+idanţi (feroaliaje& de bună calitate şi în bucăţi mari pentru a ajun'e în baieA
5.Desulfurarea oţelului
Sulful este un element dăunător calităţii oţelului, cu e+cepţia oţelului pentru automate în care
sulful se introduce deliberat ca element de aliere, el mărind prelucrabilitatea oţelului prin aşc)iere!
?@2nd o solubilitate foarte scă(ută în fierul solid (/,/15-/,/2/%& la solidificare sulful în surplus se
separă la limita 'răunţilor sub formă de sulfuri, eutectice (De-DeS& sau o+isulfuri, cu temperaturi
joase de topire, pro@oc2nd fra'ilitatea le cald a oţelurilor! Kn încărcătura metalică sulful se 'ăseşte în
proporţie de /,/5-/,/0% şi pro@ine în cea mai mare parte din fontă!
-esulfurarea se ba(ea(ă pe folosirea unor elemente cu afinitate mai mare faţă de sulf dec2t a
fierului, cum sunt, n, Ca, ;a, ', lantanidele etc! Sulfurile re(ultate nu sunt solubile în oţel şi trec
în ('ură!
%esulfurarea cu mangan
=n baia metalică, sulful aflat sub formă de sulfură de fier solubilă, reacţionea(ă cu man'anul
conform reacţiei,
[ ] [ ] ( ) [ ] Fe MnS Mn FeS + · +
A
, - ⋅ + − · ∆ 55 , 4/ 17/625
/
2H4
[ ] mol + G
(16&
@aloarea entalpiei libere de reacţie arată că reacţia este e+otermă şi că ea se desfăşoară la temperaturi
joase, sub 14H7I temperatura de ec)ilibru! -eci, desulfurarea cu man'an este fa@ori(ată de
temperaturi joase şi de conţinuturi mari de man'an! Sulfura de man'an formea(ă cu sulfura de fier
soluţii solide, p2nă la un conţinut de E/% DeS! -e aceea este posibil ca sulfura de man'an care trece
în ('ură să antrene(e cu ea şi sulfură de fier! Sulfurile nu sunt solubile în ('urile acide! %otuşi
desulfurarea cu man'an la oţeluri nu are pondere mare deoarece oţelurile, cu e+cepţia celor aliate cu
man'an, conţin puţin man'an! -esulfurarea oţelului cu man'an are loc mai ales la topire şi imediat
după topire, c2nd conţinutul de man'an în baie este încă mare şi temperatura este scă(ută!
%esulfurarea cu calciu
<a contactul ('urii cu baia metalică se poate produce reacţia,
[ ] ( ) ( ) ( ) FeO CaS CaO FeS + · +
A
, - ⋅ − + · ∆ 5H 1/4H4E
/
2H4
[ ] mol + G
(10&
-esulfurarea cu calciu este a@antajată de temperaturi înalte, reacţia fiind endoterm, de
conţinuturi mici de
( ) FeO
, deci ('ură bine de(o+idantă şi de conţinuturi mari de
( ) CaO
, deci de
('ură ba(ică!
-eci, desulfurarea cu calciu are loc în perioada de de(o+idare a oţelului c2nd sunt întrunite
aceste condiţii! Cuptorul electric ba(ic asi'ură cele mai bune condiţii de îndepărtare a@ansată a
oţelului în timpul de(o+idării prin difu(iune! -esulfurarea este ajutată şi de reacţiile cu crbura de
calciu, fluorura de calciu, siliciul şi carbonul din ('ură, după cum urmea(ă,
( ) ( ) ( ) ( ) [ ] { } CO Fe CaS C CaO FeS 2 2 + + · + +
A (14&
( ) ( ) ( ) ( ) [ ] { } CO Fe CaS CaO CaC FeS 2 7 7
2
+ + · + + A (2/&
( ) ( ) ( ) ( ) [ ] ( )
2
2 2 2 2 SiO Fe CaS Si CaO FeS + + · + + A (21&
( ) ( ) ( ) ( ) [ ] ( )
E 2
2 2 2 2 SiF Fe CaS Si CaF FeS + + · + + ! (22&
Kn ('urile ba(ice,
( ) CaO
poate reacţiona şi cu
( ) MnS
sau cu
( ) FeS MnS ⋅
conform reacţiilor,
( ) ( ) ( ) ( ) MnO CaS CaO MnS + · +
A (27&
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) CaS FeO MnO CaO FeS MnS 2 2 + + · + ⋅
! (2E&
%esulfurarea .n afara cuptorului
Cele mai utili(ate procedee sunt,
- injectarea de desulfuranţi ( CaSi, CaC
2
, ', CaoS' etc& sub formă de pulbere cu
ajutorul unui 'a( purtător (?r, #
2
& printr-o lance, în oţelul lic)id din oală! -atorită a'itării puternice
a oţelului se reali(ea(ă o desulfurare a@ansată (conţinutul de sulf scade p2nă la /,//1%& într-un timp
relati@ scurt de 1/-25 minuteA
- utili(area de ('uri sintetice care conţin elemente cu mare putere de desulfurare, dar
lipsite de
( ) FeO
, ca de e+emplu, 7/% CaOA 7/% ?l
2
O
7
A 7/% CaD
2
A 1/% SiO
2
! "rin turnarea
oţelului de la înălţimea de de E-6 m în oala de turnare care conţine ('ura sintetică, se produce o
emulsionare puternică a oţelului cu ('ura sintetică, reali(2ndu-se o desulfurare şi o de(o+idare
a@ansată a oţelului!
6. Alierea
*lementele care nu se o+idea(ă nic)el, cobalt, molibden, cupru etc se introduc în încărcătură
sau se adau'ă în timpul topirii! "ierderile sunt foarte mici!
*lementele care au afinitate faţă de o+i'en mai mare dec2t a fierului se introduc în perioada de
de(o+idare (c2nd conţinutul de o+i'en în oţel a scă(ut& în următoare ordine, n, 9, Cr, Si, %i, ?l,
$! n şi 9 se adau'ă în prima parte a perioadei de de(o+idare, iar celelalte în a doua parte a
de(o+idării prin difu(iuneA Si se adau'ă cu 15-2/ minute înainte de e@acuare, iar %i, ?lA şi $ cu5-
1/minute înainte de e@acuare!
*lementele foarte o+idabile ca #b, %a, ;, Ca, :r, ' se adau'ă în jetul de oţel la e@acuarea în
oala de turnare! "ierderile de elemente prin ardere sunt mici c2nd de(o+idarea este condusă bine,
pierderile sunt de, 5% n, 5-15% 9, 5-1/% Cr, 7/-5/% %i, 1/-15% $ etc!
b). Tenica de elaborare !"#
"uterea electrică a cuptoarelor cu arc se e+primă în F9)Gm
2
suprafaţă de baie sau în F9)Gm
7
@olum de cuptor! -in acest punct de @edere cuptoarele se clasifică în, cuptoare clasice, de mare
putere (C"-Ci') "o]er& şi de foarte mare putere (LC"- Lltra Ci') "o]er&, aşa cum re(ultă din
tabelul 1!
Clasificarea cuptoarelor electrice cu arc %abelul 1
Cuptoare electrice cu arc Capacitate F9)Gt $olum F9)Gm
7
Suprafaţă F9)Gm
2
Clasice 17/ - 2// 14/ - 7// 65/ - H5/
-e mare putere, C" 22/- 7// 72/ - E2/ H5/ - 12//
-e foarte mare putere, LC" 77/ - 5// 57/ -12// 1E// - 2///
-eoarece transformatorul este utili(at la capacitatea lui ma+imă numai în perioada de topire
pentru ca 'radul lui de utili(are să crească (8/,4&, se preferă utili(area unor transformatoare
puternice care sa lucre(e în re'im C" sau LC"! -atorită acestei puteri mari funcţionarea cuptoarelor
LC" este modificată faţă de cuptoarele clasice! =n acest ca( în cuptor are loc topirea şi afinarea ( se
lucrea(ă cu o sin'ură ('ură o+idantă&, iar de(o+idarea şi alierea se fac în afara cuptorului! "entru
intensificarea proceselor, în cursul afinării se suflă o+i'en te)nic în baia metalică, reali(2ndu-se
@alori ale @ite(ei de decarburare de p2nă la 2,5% CG)! Creşterea puterii transformatorului presupune
şi modificări constructi@e nu numai te)nolo'ice ale cuptorului! ?stfel, se măreşte re(istenţa
mecanică a instalaţiilor au+iliare, se măreşte diametrul electro(ilor şi se îmbunătăţeşte calitatea
electro(ilor care să admită densităţi mari de curent 8 25?Gcm
2
pentru a nu mării foarte mult
diametrul electro(ilor! =ncărcarea se poate face cu coş(benă& dacă durea(ă doar c2te@a minute sau
continuu printr-o conductă de alimentare! "entru aceasta, este necesar ca fierul @ec)i să fie mărunt,
sau să se folosească fier preredus (burete de fier& sub formă de pelete sau bric)ete! etoda este
folosită în principal pentru fabricarea oţelurilor carbon sau a oţelurilor aliate dacă se foloseşte un
procedeu combinat, cuptor electric şi un a're'at de rafinare, $O-- $acuum O+^'en
-ecarburi(ation, ?S*?-SID, C?;- Calcium ?r'on ;lo]in', $?-- @acuum ?rc -e'assin' etc!
?plic2ndu-se asemenea te)nolo'ii creşte foarte mult producti@itatea cuptorului şi scad
consumurile specifice materiale şi ener'etice! ?stfel, durata şarjei într-un cuptor de 15/ t este de
circa 2 ore, la un consum de ener'ie electrică de 51/F9CGt şi un consum de electro(i de numai 7,0
F'Gt oţel!
+( Con*ertizorul cu o&i#en
Con@erti(orul cu o+i'en este a're'atul de elaborare a oţelului fără sursă e+terioară de căldură!
Căldura necesară desfăşurării proceselor este dată numai de reacţiile e+oterme acre au loc la afinare!
*laborarea în con@erti(orul <- (<in(--ona]it( a fost pus la punct în ?ustria în anul 1H52& se
caracteri(ea(ă prin folosirea fontei lic)ide ca materie primă de ba(ă (0/-4/%, restul fier @ec)i& şi
afinarea ei cu o+i'en te)nic de mare puritate (HH,5-HH,4%& insuflat în baia metalică pe partea
superioară cu o presiune de 4-14 atm cu ajutorul unei lănci răcită cu apă!
Sc)ema de principiu a con@erti(orului <- este pre(entată în fi'!E!
Con@erti(orul cu o+i'en <- este un recipient din tablă de oţel căptuşit cu materiale refractare
ba(ice (cărămi(i de ma'ne(ită sau dolomito-ma'ne(itice, blocuri de dolomită bătută&!
<a început se încarcă fierul @ec)i în două repri(e în con@erti(orul înclinat apoi se introduce
fonta lic)idă produsă in furnal după care con@erti(orul se aduce în po(iţia @erticală de lucru şi se
începe suflarea o+i'enului!
O+i'enul se suflă în con@erti(or cu printr-o ţea@ă de oţel cu pereţi dubli prin care circulă apa
de răcire, numită lance! "entru protecţie lancea este căptuşită la e+terior cu materiale refractare
tubulare! ?re o lun'ime de 0-1E m! <a partea superioară este susţinută de un cărucior care permite
cobor2rea ei p2nă la 15/-2// mm de suprafaţa băii metalice!
Capătul lăncii construit din cupru este pre@ă(ut cu 7-H du(e (orificii& prin care se suflă
o+i'enul te)nic cu @ite(a dorită!
Ja(ele re(ultate din procesele de afinare sunt captate de )otă şi transportate la sistemul de
epurare!
-atorită presiunii mari cu care jetul lo@eşte baia , se creea(ă în baie o ad2ncitură, fonta în (ona
respecti@ă fiind împinsă în jos şi înspre pereţi! Se creea(ă astfel o mişcare descendentă în mijlocul
băii şi una ascendentă pe pereţi, deci se produce o amestecare puternică a băii care conduce la
creşterea @ite(ei de reacţie şi la omo'eni(area băii din punct de @edere al temperaturii şi al
compo(iţiei c)imice!
O+i'enul suflat o+idea(ă fierul din fontă după reacţia e+otermă,
[ ] ( ) [ ] FeO O Fe 2 2
2
· + A
/gFe /cal * G 1/7/
/
2H4
− · ∆
(25&
Cantitatea de căldură care se produce în acest timp face ca temperatura în (ona de contact a
jetului să crească de la 12//-125/
/
C la 25//-7///
/
C! O+idul feros format difu(ea(ă repede în baia
metalică şi contribuie la o+idarea elementelor însoţitoare, siliciu, man'an, fosfor, sulf si a
carbonului!
=n primele minute ale suflării o+i'enului se adau'ă primele cantităţi de @ar (5/% din total& şi
de fluorină, CaD
2
, pentru formarea ('urii! %otodată se adau'ă şi minereu de fier sau ţunder pentru
creşterea puterii de o+idare a ('urii care are însă şi rol de a'ent de răcire!
Oxidarea siliciului începe imediat după formarea primelor cantităţi de o+id feros după reacţia
e+otermă ,
[ ] [ ] ( ) [ ] Fe SiO FeO Si 2 2
2
+ · + (26&
-atorită insolubilităţi dio+idului de siliciu, SiO
2
, în fierul lic)id, acesta se ridică la suprafaţa
băii, contribuind alături de DeO la formarea ('urii! O+idarea siliciului se termină în c2te@a minute,
Di'!E! Sc)ema con@erti(orului <-
1- con@erti(or, 2- lanceA 7- )otăA
E- orificiu de e@acuareA 5- baie
metalică!
7\6 minute, datorită e+cesului de DeO şi faptului că este în cantitate mică în baie, de re'ulă sub
1%!
Oxidarea manganului se produce cu @ite(ă mare la începutul suflării o+i'enului, contribuind la
creşterea temperaturii, pentru ca apoi să scadă pe măsură ce se intensifică reacţia de ardere a
carbonului! Beacţia după care are loc o+idarea man'anului este tot o reacţie e+otermă de forma,
[ ] [ ] ( ) [ ] Fe MnO FeO Mn + · +
(20&
O+idul de man'an format trece în ('ură! "e măsură ce temperatura şi ba(icitatea ('urii cresc,
are loc şi re'enerarea man'anului din ('ură!
Oxidarea carbonului începe repede, datorită creşterii temperaturii şi are loc după reacţia,
[ ] [ ] { } [ ] Fe CO FeO C + · +
(24&
-e'ajarea o+idului de carbon format produce o amestecare puternică a băii metalice! C2nd
conţinutul de carbon din baie scade mult, creşte cantitatea de o+id feros în ('ură, ceea ce duce la
pierderi mari d fier! "rocesul de decarburare se termină în circa 14\21 minute! $ite(a de
decarburare este de 21-2E%CG)!
Oxidarea fosforului se produce încă de la început, datorită faptului că ('ura ba(ică se formea(ă
timpuriu datorită temperaturii ridicate!
Beacţia de defosforare este puternic e+otermă,
[ ] [ ] ( ) [ ] Fe O P FeO P Fe H 5 2
5 2 2
+ · +
(2H&
"rocesul de defosforare este fa@ori(at şi de amestecarea intensă a ('urii o+idante cu baia
metalică, ceea ce măreşte @ite(a reacţiei c)imice şi uşurea(ă trecerea o+idului de fosfor în ('ură!
-eoarece ('ura este puternic ba(ică o+idul de fosfor este fi+at în ('ură sub formă de
(CaO&
7
"
2
O
5
şi (CaO&
E
"
2
O
5
!
=n 'eneral în con@erti(orul <- se înlătură p2nă la H5% din fosforul iniţial al încărcăturii
metalice!
C2nd conţinutul de fosfor din fontă este mare trebuie să se e@acue(e odată sau de două ori
('ura, deoarece spre sf2rşitul afinării creşte temperatura şi are loc re'enerarea fosforului din ('ură!
%esulfurarea este fa@ori(ată de ('ură multă, ba(ică şi reducătoare! -eoarece la con@erti(or
('ura este o+idantă desulfurarea are loc în proporţie de cel mult E5-5/%!
%e$oxidarea )i corecţia compo$iţiei chimice se face prin precipitare, de re'ulă în oala de
turnare! -e(o+idanţii se introduc în ordinea următoare, 2/% din aluminiu, c2nd oţelul a umplut un
sfert din oala de turnare, apoi cocsul pentru carburare, feroman'anul, ferosiliciul şi restul de
aluminiu!
Oţelul elaborat în con@erti(oarele <- se toarnă de re'ulă continuu!
?@antajele utili(ării con@erti(oarelor cu o+i'en sunt,
- producti@itate foarte mare (2//-E// tG) funcţie de mărimea lor&A
- utili(ea(ă fonta de afinare obişnuităA
- utili(ea(ă fier @ec)i de p2nă la 7/%A
- c)eltuieli materiale şi de manoperă mai miciA
- nu necesită surse e+terioare de căldură, deci preţul lor de fabricaţie este sensibil mai mic
dec2t la cuptorul electric!
=n con@erti(orul cu o+i'en se elaborea(ă o 'amă mare de oţeluri nealiate (necalmate,
semicalmate şi calmate& cu conţinut mic de carbon, ma+im /,2/% C şi ma+im /,/E% " respecti@
sulf şi slab aliate (cu n, Cr, Si& conţin2nd ma+im /,/7%C! =n ţara noastră e+istă trei oţelării cu
con@erti(oare <- de 16/ t fiecare la Jalaţi!
?lte procedee de elaborare a oţelului fără aport de căldură din e+terior sunt,
- procedeul ;essemer (con@erti(or acid cu suflare de aer&A
- procedeul %)omas (con@erti(or ba(ic cu suflare de aer&A
- procedeu Ialdo (con@erti(or rotati@ ba(ic cu suflare de o+i'en&A
- procedeu <-?C sau O<" (con@erti(or ba(ic cu suflare, pe jos, combinată de o+i'en şi
pulbere de @ar, specific pentru prelucrarea fontelor fosforoase&,
- procedeul O; (_-;O"&, ?O-, C<L!
"rimele trei se folosesc a(i în lume foarte puţin! =n procedeul O; o+i'enul şi pulberea de @ar
se suflă pe la partea de jos prin 5!15 du(e! "re(intă a@antajul că se obţine o scoatere de metal mai
mare cu 2,5%, consumuri mici de o+i'en şi o durată mai mare de suflare!
"rocedeele ?O- şi C<L se aplică în special la elaborarea oţelurilor ino+idabile şi se
caracteri(ea(ă prin suflarea de amestecuri de o+i'en şi ar'on (?O-&, respecti@ de @apori de apă şi
)idrocarburi (C<L&, prin du(e plasate lateral!
-rocedee de rafinare a oţelului(
=n pre(ent se aplică pe scară lar'ă o serie de te)nolo'ii şi te)nici de tratare a oţelului lic)id în
afara a're'atului de elaborare, după operaţiile de topire şi afinare, care sunt denumite 'eneric
metalur'ie secundară (sau metalur'ia în oală&! etalur'ia secundară include procese de decarburare
a@ansată, defosforare suplimentară, de(o+idare şi desulfurare, de'a(are, aliere, procese care pot a@ea
loc în oala de turnare sau în a're'ate speciali(ate pe un anumit tip de operaţii!
O caracteristică deosebită a acestor procedee de tratare a oţelului re(idă din faptul c în marea
majoritate a ca(urilor se obţin efecte conju'ate (de(o+idare, desulfurare, de'a(are& soldate în final
cu următoarele a@antaje te)nico-economice,
- creşterea producti@ităţii a're'atelor de elaborare (care de@in astfel simple maşini de topire,
aşa cum sunt cuptoarele electrice cu arc care funcţionea(ă în re'im LC" şi con@erti(oarele cu
o+i'enA
- micşorarea consumului de combustibil şi de ener'ie electrică ca urmare a reducerii duratei de
elaborare a şarjelorA
- îmbunătăţirea calităţii oţelului prin micşorarea conţinuturilor de 'a(e şi inclu(iuni
nemetalice, obţinerea unei compo(iţii c)imice precise şi omo'eneA
- reducerea consumului de feroaliaje datorită asimilării mai bune a elementelor de aliereA
- conducerea automată a proceselor,
"rocedeele de tratare a oţelului în afara a're'atului de elaborare pot fi clasificate astfel,
?! barbotarea cu 'a(e inerteA
;! %ratarea cu ('uri sinteticeA
C! Knjectarea de pulberi reacti@e în oţelul lic)idA
-! %ratarea în @id!
A. $arbotarea cu %aze inerte
"rocedeul C?; (Capped ?r'on ;ubblin'&! Knsuflarea 'a(ului inert (ar'on, a(ot& în oţel se
poate face cu ajutorul unei lănci metalice (protejată la e+terior cu cărămi(i refractare tubulare&
pre@ă(ută la capăt cu un dop refractar poros cufundată în oala de turnare sau cu ajutorul uni sistem
de insuflare alcătuit dintr-un dop refractar poros, montat în fundul oalei într-o casetă din tablă de
oţel (fi'!5 &!
"rin barbotarea oţelului lic)id cu ar'on are loc o accelerare a proceselor de de(o+idare,
desulfurare, de'a(are şi îndepărtare a inclu(iunilor nemetalice, precum şi omo'eni(area compo(iţiei
c)imice şi temperaturii, ca urmare a intensificării de transfer de masă şi de căldură!
-e'a(area oţelului are loc pe ba(a următorului mecanism, în bulele de ar'on în momentul
formării lor presiunea parţială a C
2
şi #
2
fiind e'ală cu (ero, atomii de )idro'en şi a(ot difu(ea(ă în
interiorul lor form2nd molecule care părăsesc oţelul odată cu ar'onul!
Knclu(iunile nemetalice sunt eliminate prin efectul de flotaţie, particulele de suspensii slab
umectate de oţelul lic)id sunt îndepărtate din acesta datorită forţelor de ade(iune la bulele de 'a(
inert care străbat baia metalică şi datorită a'itării puternice a oţelului de către bulele de ar'on!
Di'!5! Sc)ema instalaţiei de barbotare cu 'a(e inerte!
1-oala de turnareA 2-capac etanşA 7-j')eab de
alimentareA E-orificiu pentru lance probeA 5-('urăA 6-
baie metalicăA 0-dop porosA 4-înc)i(ător cu sertar!
$. Tratarea cu z%uri sintetice.
:'urile sintetice sunt formate din , CaO, ?l
2
O
7
, CaD
2
, SiO
2
, 'O, DeO etc în combinaţii şi
proporţii diferite funcţie de scopul urmărit (de(o+idare, desulfurare, defosforare, decarburare
a@ansate&! :'ura topită se introduce în oala de turnare şi apoi se e@acuea(ă oţelul din a're'atul de
elaborare peste ea! Oţelul care cade de la o înălţime de circa 5-0 m se emulsionea(ă cu ('ura foarte
fluidă, acceler2ndu-se astfel procesele datorită creşterii puternice a suprafeţei de contact dintre oţel
şi ('ură!
*+emple de ('uri sintetice,
- ('uri o+idante şi puternic ba(ice pentru defosforare a@ansată,
6/-65% CaO, 2/-75% DeO şi 7-1/% SiO
2
A
- ('uri ba(ice de(o+idante şi desulfurante,
-5E% CaO, E5% ?l
2
O
7
, 1% 'O
-5E% CaO, 25% CaD
2
, 15% ?l
2
O
7
, 1% 'O, 5% SiO
2
!
&. 'afinarea oţelului prin in(ecţie de pulberi reacti)e.
"rocedeul constă în introducerea în oţelul lic)id din oală a unor pulberi reacti@e printr-o lance
pre@ă(ută cu du(e, cu ajutorul unui 'a( purtător (ar'on& sub presiune, fi'!6!
"ulberile reacti@e pot fi,
- Ca, Si, ', (procedeul C?;-Calcium-?r'on-;lo]in'&A
- '-CaD
2
, CaC
2
(procedeul %#- %)^ssen-#iederr)ein&A
- CaC
2
-CaOA CaO-CaD
2
A CaO-?l
2
O
7
-CaD
2
A
*le a@2nd rolul de a desulfura şi de(o+ida a@ansat oţelul! Kn plus se mai obţine micşorarea
conţinutului şi modificarea inclu(iunilor nemetalice şi micşorarea conţinutului de 'a(e!
-urata tratamentului este de 1/-25 minute! Conţinuturile finale de sulf şi de o+i'en depind de
conţinuturile iniţiale de sulf şi de o+i'en, de cantitatea şi tipul de pulberi utili(ate, de durata suflării,
de ad2ncimea la care introduce lancea în oţel, fi'urile 0 şi 4!

Conţinutul de sulf din oţel poate scădea p2nă la /,//6%!
"e l2n'ă desulfurarea şi de(o+idarea oţelului are loc şi micşorarea şi modificarea morfolo'iei
inclu(iunilor nemetalice, care se manifestă prin dispariţia sulfurii de man'an (plastică la temperatura
de laminare& şi a în'rămădirilor de ?l
2
O
7
şi transformarea o+i(ilor în aluminaţi de calciu 'lobulari
cu dimensiuni reduse (3 2/ `m&, nedeformabili!
Di'! 6! Sc)ema instalaţiei de rafinare prin
injecţie de pulberi reacti@e!
1-oalăA 2-lanceA 7-capacA E-oţel lic)idA
5-dispersor de pulbere!
Di'! 0! Be(ultatele tratării cu SiCa
1-consum de siCa, 1 I'Gt, 4 minA
2-consum de SiCa, 2 F'Gt, 17 min!
Di'! 4! Corelaţia calculată între conţinuturile
de PSQ înainte şi după injecţie, pentru diferite
ad2ncimi de injecţie (5/A 15/A 20/ cm&!
D.Tratarea în )id a oţelului.
Scopul principal al tratării în @id al oţelului lic)id este de a micşorarea conţinutul de 'a(e,
a(ot, )idro'en! Kn paralel au loc şi procese de decarburare, de @apori(are, de reducere a inclu(iunilor
o+idice, e omo'eni(are a compo(iţiei c)imice şi a temperaturii, precum şi creşterea 'radului de
asimilare a elementelor de aliere, dacă se face şi o corecţie a compo(iţiei c)imice a oţelului!
"rincipalele procedee de tratare a oţelului în @id se pot împărţii în două cate'orii, fără aport de
căldură şi cu aport de căldură!
-in prima cate'orie fac parte,
0! ,ratarea .n camera de vid 1fi'!H 2 <a acest procedeu oala cu oţel se introduce într-o incintă
etanşă în care se face @id (o,5-1 torr& cu ajutorul unor pompe puternice!
$ite(a de eliminare a 'a(elor (PCQ, P#Q &, măsurată prin @ariaţia concentraţiei de 'a(,dJ cu
timpul, t, este dată de relaţia,
[ ]
[ ] [ ] ( )
e m
- -
%
V
S
dt
- d
− ⋅ · −
δ
A (7/&
unde, S este suprafaţa de contact cu @idulA $- @olumul de oţelA a- 'rosimea stratului limită de oţelA
PJ
e
Q > concentraţia 'a(ului la ec)ilibruA PJ
m
Q > concentraţia medie a 'a(ului!
?cest procedeu pre(intă de(a@antajul că de'a(area este slabă deoarece suprafaţa specifică SG$
şi a sunt mici, iar presiunea ferostatică este mare ( coloana de oţel este mare&! "entru intensificarea
de'a(ării s-a combinat tratarea în @id cu barbotarea cu ar'on pe la fundul oalei, prin dop poros!
3! ,ratarea .n vid a (etului de oţel
"rocedeul (;oc)umer-$erein&, constă în turnarea oţelului din oala de turnare într-o altă oală
sau direct în lin'otieră, aflată într-o incintă etanşă în care se face @id, fi'!1/!
"rin acest procedeu se asi'ură o mai bună de'a(are a oţelului deoarece se asi'ură o mai mare
suprafaţă de contact a oţelului cu @idul, @alori mici pentru a şi pentru presiunea ferostatică!
4! ,ratarea prin recirculare
"rocedeul pre(intă două @ariante, -C ( -ortmund-Cbrde& fi'!11şi BC (Bu)rsta)l-Ceracus&
fi'!12!
Di'! H! Knstalaţie de tratare în cameră de @id!
1-cameră de @idA 2-oală de turnareA 7-dop porosA
E- racord pompă de @idA 5-orificiu de obser@aţieA
6-eclu(ă pentru adausuri!
Di'! 1/! Knstalaţie de de'a(are în @id a jetului de oţel!
1-cuptorul de elaborareA 2-oala intermediarăA 7-oala de
de'a(are şi turnareA E-racord la pompa de @id!
<a procedeu -C circulaţia oţelului se reali(ea(ă prin intermediul pulsaţiilor pe @erticală
efectuate de camera de @idare! Oţelul lic)id, în cantitate de 1/-2/% din capacitatea oalei, este aspirat
în camera de @idare unde se asi'ură o presiune de /,/1-1 mm C'! Operaţia se repetă p2nă c2nd
oţelul din oală este aspirat în camera de @idare de 7-6 ori!
<a procedeul BC oţelul este aspirat iniţial în camera de @idare pe ambele conducte imersate în
oala de turnare, iar după ce începe suflarea ar'onului prin unul din tuburile plonjoare, oţelul este
aspirat tot timpul prin acel tub şi după eliminarea 'a(elor di(ol@ate şi a ar'onului injectat oţelul
de@ine mai 'reu şi coboară e celălalt tub plonjor! -in momentul suflării ar'onului oţelul circulă
continuu în camera de @idare pe toată durata tratamentului! Beciclarea oţelului se face de 7-5 ori cuo
@ite(ă de 1/-7/ tGmin! "rocedeul BC este unul dintre cele mai eficace procedee de tratare a oţelului
în @id!
-urata tratamentului, indiferent de @arianta utili(ată durea(ă circa 2/ minute, timp în care
oţelul pierde din căldura iniţială! "entru a nu fi necesară o temperatură prea mare de e@acuare
camera de @idare se poate preîncăl(i p2nă la circa 1///
/
C cu ajutorul unei re(istenţe electrice sau cu
o flacără de 'a(!
5!Procedeul VO% ($acuum O+^'en -ecarburi(ation&!
*ste unul dintre procedeele competiti@e utili(ate la producerea oţelurilor ino+idabile (Cr-#i&
cu conţinuturi foarte scă(ute de carbon, sulf şi 'a(e! Knstalaţia $O- ( fi'!17& poate fi cuplată cu un
cuptor electric sau cu un con@erti(or <-! Oala de turnare se introduce într-o incintă etanşă în care se
face @id (1-1/ torr&! Simultan în oţel se introduce o+i'en prin intermediul unei lănci amplasată în
partea superioară şi ar'on introdus prin partea inferioară printr-un dop poros ceramic amplasat în
fundul oalei!
<a acest procedeu are loc decarburarea şi re'enerarea a@ansată a cromului obţin2ndu-se oţeluri
ino+idabile cu /,/15 - /,/1/% C, 25-7/ ppm POQ
t
şi o recuperare ridicată a cromului (HH%&! "rin
adău'area de materiale desulfurante conţinutul de sulf poate scădea sub /,/1%!
Di'! 12! Sc)ema instalaţiei BC!
1-cameră de @idareA 2,7- tuburi plonjoareA E-oală
de turnareA 5-eclu(ă pentru adausuriA 6-racord
pompe de @idA 0-re(istenţă de încăl(ire
Di'! 11! Sc)ema instalaţiei -C!
1-cameră de @idareA 2-oală de turnareA 7-
racord pompe de @idA E-buncăr de adausuri!
Di'! 17! Sc)ema instalaţiei $O-!
1-cameră @idA 2-capac cu inc)idere etanşăA 7-oalăA
E- capac oalăA 5-lance pentru o+i'enA 6-alimentare
adausuriA 0-racord @idA 4-oţel lic)idA H-dop poros!
-in cea de a doua cate'orie fac parte,
0! Procedeul 'S6'7S8F
Oţelul preafinat în cuptorul electric cu arc sau în con@erti(orul <- se trans@a(ea(ă din oala de
turnare în cuptorul oală al instalaţiei ?S*?-SID (fi'!1E& unde au loc în ordine, următoarele operaţii,
de'a(are, şi a'itarea electroma'netică în @id, încăl(irea şi a'itarea electroma'netico a oţelului,
de(o+idarea şi desulfurarea! :'ura formată din adausurile de(o+idante şi desulfurante este încăl(ită
cu ajutorul arcurilor electrice, deci este fluidă şi reacti@ă ca şi la cuptorul electric! -atorită a'itării
electroma'netice oţelul @ine în contact cu ('ura pe o suprafaţă mărită, obţin2ndu-se o de(o+idare şi
o desulfurare foarte a@ansate, sub /,//1% POQ şi sub /,//2% PSQ mai ales dacă se folosesc
păm2nturile rare!
Knstalaţia este pre@ă(ută şi cu posibilitatea barbotării cu ar'on a oţelului!
3! Procedeul V'% 1Vacuum 'rc %egassing2
Knstalaţia $?- (fi'!15& este cuplată cu un cuptor electric cu arc sau cu un con@erti(or
<-!=ncăl(irea oţelului se face arcuri electrice iar barbotarea cu ar'on introdus pe la fundul oalei
printr-un dop poros! =n cuptorul oală au loc următoarele operaţii, încăl(irea, de'a(area în @id (p./,1
atm&, desulfurarea (se formea(ă ('ură ba(ică&, de(o+idarea (in @id& şi alierea!
Oţelul conţine /,//2 > /,//E% PSQA 1/-75 ppm POQ!
Di'! 1E! Sc)ema instalaţiei ?S*?GSID!
1-cuptor oalăA 2-inductorA 7-electro(iA E-capac!
Di'! 15! Sc)ema instalaţiei $?-!
1-cameră de @idA 2-oalăA 7-capac oalăA E-capac
cu înc)idere etanşăA 5-electro(iA 6-racord @idA
0-dop porosA 4-alimentare adausuri!
Turnarea %i solidificarea oţelurilor
Generalit!ţi
<a sf2rşitul perioadei de elaborare oţelul este e@acuat din a're'atul de elaborare într-o oală de
turnare care este ţinută în c2rli'ul unei macarale, se 'ăseşte pe un postament sub j')eabul de
e@acuare sau pe o maşină de turnare!
Kn ca(ul cuptoarelor mari de peste 25/ t oţelul se e@acuea(ă în două oale de turnare, folosind un
j')eab de e@acuare bifurcat!
"entru manipularea oalei de turnare, în 'eneral, se folosesc macarale de turnare, care au
a@antajul că acoperă întrea'a )ală de turnare şi se adaptea(ă la di@erse alte lucrări! "isica principală,
cu o putere de ridicare de 1,E ori mai mare dec2t 'reutatea oţelului, este pre@ă(ută cu două c2rli'e
puternice prinse la un balansoar ridicat şi cobor2t cu cabluri, mişcarea făc2ndu-se liber sau cu
')idarea balansoarului într-o construcţie metalică ri'idă! acaraua dispune şi de o pisică au+iliară
pentru bascularea oalei de turnare la turnarea oţelului din oală în lin'otieră!
Kn ca(ul în care din diferite moti@e nu se pot folosi căi de rulare pentru macarale se folosesc
maşini de turnare pi@otante!
-in oala de turnare oţelul este turnat în lin'otiere, în care se lasă să se solidifice, după care
lin'ourile de oţel sunt scoase din lin'otiere (stripate& şi trimise în secţiile de laminare sau forjare!
"entru operaţiile de turnare se folosesc utilaje care trebuie să pre(inte si'uranţă în funcţionare,
at2t macaralele c2t ăi oala de turnare ăi ansamblul de turnare!
Kn ultima perioadă c2nd necesarul de oţeluri speciale a crescut, oala de turnare este de multe ori
a're'atul în care se efectuea(ă tratamentul oţelului în afara cuptorului! Kn acest ca( oalele de turnare
au o construcţie specială!
'( Oala de turnare
'('( ,imensionarea oalei de turnare
?re forma in@ers conică cu o conicitate de 5 % pe fiecare parte, pentru uşurarea îndepărtării
scoarţelor care răm2n pe pereţii oalei şiGsau pe fundul ei!
Suprafaţa de radiere a oalei trebuie să fie minimă în raport cu @olumul ocupat de oţelul lic)id,
pentru ca răcirea oţelului să fie c2t mai mică! ?ceastă condiţie este satisfăcută dacă înălţimea
ocupată de oţel este e'ală cu diametrul mediu al oalei! Kn aceste condiţii răcirea oţelului lic)id este
de circa 1 CGmin încep2nd di momentul în care oala de turnare este plină! Oala de turnare este
pre@ă(ută cu un cioc pentru de@ersarea ('urii, la circa 1// mm sub bordura oalei! Knălţimea stratului
de ('ură pentru i(olarea oţelului lic)id de acţiunea dăunătoare a atmosferei trebuie să fie de 15/-7//
mm!

-m TCo
7
7 2
E
E E
o
m
m
o
m
o
o
P
%
%
*
% P
V
πγ
π π
γ
· ⇒ · ⋅ · ·
1//
5
E// 25/
2

,
_

¸
¸
− + + ·
o
m s
*
% %
1//
5
2
o
m i
*
% % − ·
( ) E// 25/ − + ·
o
* 9
; T /,4-
i
A a S b T -
i
A bT1,5 a
unde, " este capacitatea cuptorului, tA c
o
este 'reutatea
specifică, tGmA -m este diametrul mediu al oalei iar Co
este înălţimea coloanei de oţel în mm!
Di'! 16! Secţie oala de turnare
-iametrul superior al oalei de turnare, respecti@ diametrul inferior se calculea(ă cu relaţiile de
mai sus!
Orificiul de e@acuare se po(iţionea(ă e+centric în fundul oalei de turnare pentru a asi'ura o mai
bună centrare pe a+a lin'otierei,pentru a se e@ita deformarea tijei de mane@rare a dopului din cau(a
căldurii radiată de suprafaţa oţelului din oală şi pentru a se e@ita lo@irea şi deformarea tijei port-dop
de către jetul de oţel!
Centrul orificiului de turnare se po(iţionea(ă în fundul oalei la o distanţă ; T /,4 -i de la pereţi
şi astfel înc2t a S b T -i şi b T 1,5a! -istanţa c re(ultă din calcul sau din desen!
Orificiul este înc)is cu un dop montat pe capătul unei bare port-dop care se mane@rea(ă cu un
sistem de p2r')ii!
'(+( Construcţia oalei de turnare
Oala de turnare se construieşte dintr-o manta metalică confecţionată din tablă sau bandă de oţel
de 15-7/mm 'rosime la pereţi şi de 25-E/mm la fundul oalei, căptuşită la interior cu materiale
refractare!
antaua se e+ecută prin nituire sau sudură şi este susţinută de un inel puternic din oţel
pre@ă(ut cu două fusuri de prindere în c2rli'ul macaralei, iar la partea de jos a mantalei se sudea(ă o
(a pentru bascularea oalei cu ajutorul pisicii au+iliare a macaralei de turnare!
&idirea cptu)elii începe cu 1!!2 r2nduri de cărămi(i normale sau pătrate aşe(ate pe lat pe
fundul curbat sau drept al mantalei! Lrmea(ă un r2nd de cărămi(i radiale, 1sau 2 r2nduri la pereţi,
lăs2nd la manta un spaţiu de circa 12mm, care se umple cu ar'ilă, pentru a prelua dilatările mantalei!
Se (ideşte un al doilea r2nd de cărămi(i pe fund, cu rosturi mici de 1-2mm care se umplu în'rijit cu
mortar pentru ca oţelul să nu pătrundă în rosturi!
Jrosimea căptuşelii este de cel puţin 15/mm la pereţi (mai 'roşi la partea inferioară unde atacul
oţelului este mai puternic& şi ajun'e la 705mm la fundul oalei (pentru o oală de circa 15/ t&!
aterialul refractar se ale'e funcţie de capacitatea oalei şi de natura tratamentelor aplicate
oţelului în oala de turnare! *l trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, să fie uşor (pentru a nu
în'reuna foarte mult oala de turnare&, compact (pentru a nu pătrunde oţelul lic)id prin porii
cărămi(ilor şi să le distru'ă&, să aibă refractaritate mare (să re(iste bine la temperatura oţelului
lic)id&, re(istenţă la şoc termic ((idăria se încăl(eşte şi se răceşte cu fiecare şarjă de oţel turnată&,
re(istenţă la coro(iune (să re(iste atacului oţelului lic)id& şi re(istenţă mecanică (să re(iste la
'reutatea coloanei de oţel lic)id şi la şocul produs de jetul de oţel la e@acuarea lui din cuptor în
oală&!
Kn 'eneral se folosesc cărămi(i silico-aluminoase cu 7/-H/% ?l2O7, cu densitatea de 1,H > 2 tGm
şi care re(istă la 165/-2/// C!
"entru oalele obişnuite se foloseşte,
- şamotă care re(istă la 15-2/ turnăriA
- şamotă aluminoasă care re(istă la circa 25 turnări
- cărămi(i 'rafito-aluminoase care re(istă la 75 > E5 turnări!
"entru oalele speciale în care se face tratarea oţelului un timp mai îndelun'at se folosesc
cărămi(i multicorimdonice cu 6/ > H/% ?l2O7!
Kn (idăria fundului oalei (1& se montea(ă o cărămidă suport din şamotă (2& în locaşul căreia se
fi+ea(ă o cărămidă tubulară, denumită orificiu de turnare sau manşon de turnare& (7& din şamotă,
ma'ne(ită sau 'rafit, care se @a înc)ide cu ajutorul unui dop (5& din şamotă aluminoasă (65%şamotă
şi 65% ar'ilă&, din 'rafit cu 75%C sau din şamotă 'rafitată (E/% ar'ilă, 75% şamotă şi 25% 'rafit&,
fi+at de o bară port-dop (E& confecţionată dintr-o bară de oţel îmbrăcată în tuburi de şamotă fi+ate cu
o masă formată din 25% ar'ilă sub un 1mm, 05% şamotă sub 1mm, sticlă solubilă şi apă sau E/%
ar'ilă sub 1mm, 6/% şamotă sub 1mm şi sticlă solubilă şi apă ( Di'! 10, a&! -opul se montea(ă în
capătul tijei printr-un sistem pană ( fi'! 10, c& sau şurub!
Orificiul de turnare (E&(manşonul& (fi'! 10, b& se fi+ea(ă în cărămida suport din e+terior prin
conicitate sau cu o placă de fi+are (H&, rostul din jurul manşonului se umple cu o masă (4& formată
din 25% ar'ilă sub 1mm, 5/% şamotă sub 1mm, 25% 'rafit sub 1mm şi sticlă solubilă şi apă!
anşonul şi dopul cu bara port-dop se sc)imbă după fiecare turnare!
-e felul cum sunt confecţionate, montate şi uscate depinde comportarea lor, ele trebuind să
înc)idă etanş şi să desc)idă fără deranjamente orificiul de turnare p2nă la 'olirea completă a oalei de
turnare!
=nainte de întrebuinţare, oala de turnare este uscată cu un ar(ător cu 'a(, iar după fiecare
turnare se curăţă de resturile de oţel şi ('ură şi i se reface (idăria refractară!
%ija port-dop după confecţionare se usucă într-un cuptor @ertical şi apoi se montea(ă în oala de
turnare! Oala cu tija montată se preîncăl(eşte, cu un ar(ător cu 'a(, înainte de fiecare utili(are la
temperaturi de E//-6// C pentru reducerea şocurilor termice şi micşorarea pierderilor de căldură a
oţelului!
Modele .mbun!t!ţite de orificii "man%oane$
Dolosirea pe scară lar'ă a oalelor de turnare cu capacitate mare care necesită durate mari de
turnare şiGsau tratament în oală şi deci temperaturi mai mari de e@acuare şi un număr mare de
mane@re de înc)idere ţi desc)idere a orificiului de turnare au condus la re@i(uirea materialelor
refractare pentru confecţionarea ansamblului manşon dop, astfel înc2t acesta să-i si'ure o
funcţionare normală! ?stfel s-a ajuns la manşoane compuse, cu inele sau cu inserţii!
anşoanele compuse pot fi,
a& cu ma'ne(ită în partea superioară şi şamotă în rest sau in@ers! a'ne(ita cu refractaritate
mare @a asi'ura un locaş nedeformabil pentru dopul din şamotă, care nu se @a lipi şi în plus o bună
re(istenţă la u(ură în (ona în care se produce de re'ulă erodarea orificiului! damota a@2nd
conductibilitate termică scă(ută nu se încarcă cu oţel solidificat, ci din potri@ă se erodea(ă controlat!
b& manşoanele din şamotă cu inele de ma'ne(ită limitea(ă ero(iunea în porţiunea unde ea este
de re'ulă pronunţată şi în acest ca( se pot folosi dopuri din materiale dure ('rafit cu 75% C&!
c& manşoanele cu inserţii au inserţia pe toată lun'imea jetului! anşonul se confecţionea(ă
din materiale care asi'ură un locaş nedeformabil pentru dop şi o re(istenţă ridicată la u(ură c)imică
şi fi(ică în partea interioară! aterialele utili(ate sunt şamota pentru manşon şi ma'ne(ita pentru
inserţii! Conductibilitatea termică scă(ută a şamotei face ca orificiul să nu se încarce cu oţel
solidificat!
Di'! 10! Oala de turnare (a&! -etalii (b, c&
?ceste tipuri de manşoane se folosesc pentru turnarea oţelurilor ero(i@e (man'anoase&, a
oţelurilor înalt aliate şi a celor cu tendinţă mare de o+idare!
Di'! 14! odele îmbunătăţite de manşoane
Inciz!toarele cu sertar
"entru oalele utili(ate cu predilecţie la tratarea oţelului în afara cuptorului se folosesc oale cu
dispo(iti@e de înc)idere cu sertar care asi'ură o mai mare si'uranţă în funcţionare! Si'uranţa în
funcţionare a sistemului este determinată de preci(ia e+ecuţiei, de calitatea materialelor refractare şi
de modul de deser@ire a dispo(iti@ului!
Ln dispo(iti@ de acest fel este înc)i(ătorul cu sertar de tip K#%*BS%O", care constă din,
- cărămidă suport, manşon superior, placă refractară fi+ă,
sanie fi+ă, placă refractară mobilă, sanie mobilă, suport pentru manşonul inferior, manşonul inferior
şi sistemul de înc)idere )idraulic!
Sc)ema funcţională a acestui tip de înc)i(ător cu sertar este pre(entată în fi'!7!
'vanta(ele utili(ării oalelor pre@ă(ute cu înc)i(ător cu sertar sunt,
-turnarea se face prin comandă de la distanţă,
- centrarea corectă a jetului pe a+ul lin'otierei,
-oala poate fi preîncăl(ită la temperaturi mai mari (circa 1/// C&A
-creşte durabilitatea oalei de turnare,
-oţelul poate a@ea temperaturi de e@acuare mai mari (necesare unei durate prelun'ite de
tratament&,
se elimină podurile rulante pentru po(iţionarea tijelor port-dop şi cuptoarele @erticale pentru
uscarea şi preîncăl(irea ansamblului tijă port-dopA
-economii de materiale refractare!
1arbotarea oţelului cu #aze inerte prin dop poros(
=n @olumul oalei de turnare oţelul este neomo'en din punct de @edere al compo(iţiei c)imice şi
al temperaturii! Be'larea şi uniformi(area acestora se poate reali(a prin barbotare cu 'a(e inerte!
Ja(ele inerte se pot introduce printr-un dop poros amplasat fie în fundul oalei de turnare fie la
capătul unei tije
metalice care se introduce în oţel pe sus!
Di'!7! =nc)i(ător cu sertar de tip K#%*BS%O"
1- manşon superiorA 2-cărămidă suportA 7-placă
fi+ăA E-placă mobilăA 5-manşon inferiorA 6-
sistem )idraulic cu piston!
+( Metode de turnare
-in oala de turnare, după e@entualele tratamente aplicate oţelurilor, oţelul se toarnă în
lin'otiere în @ederea solidificării!
%urnarea oţelului se poate reali(a prin două metode, turnarea clasică şi turnarea continuă!
etoda de turnare clasică presupune introducerea oţelului în lin'otiere pe sus, direct sau indirect,
sau pe jos!
?nsamblul de turnare este diferit funcţie de metoda de turnare utili(ată! ?stfel,
- la turnarea clasică pe sus, direct ansamblul de turnare
este format din lin'otiere, maselotiere, plăci de fund pentru lin'otierele desc)ise (fi'! 5a& A
- pentru turnarea clasică pe sus, indirect ansamblul de
turnare este format din p2lnia intermediară, lin'otiere, maselotiere, plăci de fundA
- pentru turnarea clasică pe jos (prin sifon& ansamblul de
turnare este format din podul de turnare (7& pe care se aşea(ă lin'otierele (E&, maselotiere,
p2lnie de alimentare a podului (2&, (fi'!5b&A
- la turnarea continuă ansamblul de turnare este format din
distribuitor, cristali(ator, instalaţie de tra'ere şi de răcire secundară, instalaţie de tăiere a
semifabricatului!
Di'! 5! -op poros montat în fundul
oalei!
Di'! E!Sisteme de barbotare
cu 'a(e inerte!
a& prin lance cu dop porosA
b& prin dop poros montat în
fundul oalei de turnare!
Turnarea direct! este mai cea mai simplă, oţelul cur'2nd din oala de turnare (fi'!5, 1& direct
în lin'otiera (fi'!5, 2&!
'vanta(ele metodei sunt,
- admite o temperatură de turnare mai micăA
- contact redus cu atmosfera şi cu materiale refractare, deci o impurificare scă(ută a
oţeluluiA
- Lltima porţiune de oţel turnat se află în capul lin'oului (maselotă&, deci condiţii de
solidificare mai bune, 'olul de contracţie este umplut cu oţel lic)id (retasura mai mică&A
- c)eltuieli mai reduse pentru manoperă şi materialeA
%e$avanta(ele sunt,
- nu se pot turna lin'ouri mici din cuptoare de capacitate mareA
- lin'oul poate pre(enta stropi şi scoarţeA
- crusta mar'inală este subţire pentru @ite(a de turnare este mare,
- nu se poate urmări bine umplerea lin'otierelor şi deci lin'ourile pot a@ea înălţimi
diferiteA
etoda este recomandată pentru turnarea lin'ourilor mari, care admit @ite(ă mare de turnare
(nu sunt susceptibile la crăpături& şi cărora li se impun restricţii de puritate!
Turnarea pe sus cu p2lnie intermediar!
<a această metodă, între lin'otieră şi oala de turnare se intercalea(ă o p2lnie intermediară, care
înainte de turnare se încăl(eşte la roşu, iar temperatura oţelului @a fi la limita superioară admisă!
'vanta(ele metodei sunt,
- permite turnarea mai multor lin'ouri deodata care au toate aceeaşi înălţimeA
- se pot turna lin'ouri mai mici din oale da capacitate mareA
- oala de turnare se 'oleşte într-un timp mai scurt dacă se toarnă mai multe lin'ouri deodatăA
- centrarea jetului de oţel în lin'otieră se face mai uşor şi durabilitatea lin'otierei creşteA
- )
o
fiind mai mică şi înălţimea de cădere a oţelului mai mică, se reduc stropirile, deci suprfaţa
lin'oului este mai bunăA
- @ite(a de umplere este mai mică şi constantă în condiţiile în care durata de 'olire a oalei
scade!
%e$avanta(e ,
- temperatura oţelului la e@acuare trebuie să fie mai mare deoarece oţelul se răceşte în
p2lnia intermediarăA
Di'! 5! etode clasice de turnare
a - turnarea directăA b - turnarea prin sifon
- reo+idarea oţelului este mai puternică, contactul cu atmosfera fiind pe o suprafaţă mai
mare, de aceea trebuie protejată o'linda oţelului cu ('uri de acoperireA
- oţelul conţine mai multe inclu(iuni nemetalice e+o'ene, de aceea se recomandă utili(area
unor refractare de calitateA
- consumuri mai mari de manoperă, materiale şi ener'eticeA
etoda este recomandată pentru lin'ouri de calitate, în primul r2nd pentru produse forjate, cu
prescripţii se@ere în ceea ce pri@eşte defectele interne!
Turnarea prin sifon
'vanta(e:
- se pot turna mai multe lin'ouri deodată reduc2nd durata turnării şi se pot turna
lin'ouri mici din oale mariA
- lin'ourile au toate aceeaşi înălţime şi structurăA
%e$avanta(e,
- c)eltuieli mai mari pentru manoperă şi materialeA
- pierderi destul de mari prin reţeaua de turnare (circa E%&A
- temperatura de turnare trebuie să fie mai mare, deoarece oţelul se răceşte pe traseuA
- se impurifică cu inclu(iuni nemetalice din (idăria poduluiA
etoda este recomandată pentru lin'ouri mici care se toarnă din cuptoare mari, care necesită
@ite(e mici de turnare (sunt susceptibile la crăpături& fără restricţii deosebite de puritate!
+(+ ,imensionarea %i e&ecuţia ansamblului de turnare(
A( Turnarea clasic! (
;ingoteirele sunt piese din fontă (rareori din oţel& în care cur'e oţelul lic)id din oală şi în care
se solidifică form2nd lin'oul! =n continuare lin'oul de oţel mer'e la deformarea plastică prin forjare
sau laminare! Dorma lin'otierelor trebuie să permită striparea lin'oului (scoaterea lui din lin'otieră&
fără dificultăţi şi fără a distru'e lin'otiera!
ărimea şi profilul lin'otierelor determină condiţiile de răcire şi deci de solidificare a oţelului!
*le se fi+ea(ă funcţie de,
- capacitatea a're'atului de elaborareA
- ne@oile şi posibilităţile laminoarelor sa forjelorA
- calitatea oţelului care se toarnă!
%ipuri de lin'otiere! <in'otierele pot fi,
- normal conice cu sau fără maselotiereA
- in@ers conice pre@ă(ute întotdeauna cu maselotiere
-e re'ulă, oţelurile calmate se toarnă în lin'otiere in@ers conice cu maselotiere (fi'! 6d&,
oţelurile necalmate se toarnă în lin'otiere direct conice cu sau fără maselotiere (fi'! 6a& , iar
oţelurile semicalmate se toarnă în lin'otiere cu cap-butelie (fi'! 6b&!
<a picior lin'otierele pot fi înc)ise (pre@ă(ute sau nu orificiu& sau desc)ise!
Secţiunea lin'otierelor se stabileşte funcţie de destinaţia şi calitatea oţelului! *a poate fi
rotundă (laminare s2rmă&, pătrată ( forjă sau profile&, dreptun')iulară (laminate plate, tablă& sau
poli'onală (forjă&! <aturile lin'otierei pot fi plane (lin'ouri pentru s2rmă, ţe@i fără sudură etc& curbe
sau ondulate pentru un contact mai bun al lin'oului cu pereţii lin'otierei, în @ederea micşorării
pericolului de apariţie a crăpăturilor, fi'! 4!

-rincipii de dimensionare a lin#otierelor
-imensionarea şi e+ecuţia lin'otierelor trebuie să asi'ure,
- mărimea corespun(ătoare obţinerii unui lin'ou de 'reutate impusă de calitatea oţelului,
mărimea a're'atului de elaborare, ne@oilor şi posibilităţilor forjelorA
- formă corespun(ătoare pentru a permite striparea lin'ourilor fără dificultate şi un 'rad de
deformare pe lun'ime c2t mai uniformAcondiţii de răcire corespun(ătoare unei solidificări
fără defecteA
- o durabilitate c2t mai mare a lin'otierelor!
,imensionarea lin#otierelor
-upă adoptarea formei lin'otierei, pentru dimensionarea lin'otierelor se are în @edere
'reutatea lin'oului ce trebuie obţinut J
l'
, în t, cu ajutorul căreia se determină @olumul interior al
lin'otierei, şi diametrul mediu -
m
care este diametrul cercului înscris în secţiunea trans@ersală a
lin'oului, care depinde de 'radul de reducere cerut la deformarea plastică! =n 'eneral se recomandă
ca acest diametru să fie în limite str2nse şi să @arie(e lăţimea < şi e@entual înălţimea lin'oului, C
(fi'!0&!
Di'!6! %ipuri de lin'otiere Di'!0! -imensionarea lin'otierelor
Di'! 4! *+emple de lin'otiere cu pereţi ondulaţi, curbi şi plani
$olumul interior al lin'otierei este,
o
-
V
γ
l'
·
,în care, c
o
este densitatea oţelului lic)id (6,H
tGm
7
&!
"rincipalii parametrii constructi@i ai lin'otierelor sun, <G-
m
, CG-
m
, 'rosimea pereţilor m şi
respecti@ n ,conicitatea şi ra(a de curbură a pereţilor pentru lin'otierele dreptun')iulare sau pătrate!
"entru obţinerea unor lin'ouri cu suprafaţă curată, fără defecte, raporturile <G-
m
şi CG-
m
au
@alori diferenţiate funcţie de mărimea lin'ourilor, de metoda de turnare, de forma şi 'rosimea
pereţilor lin'otierei, de @ite(a de turnare etc!
"entru lin'ourile mai mari de 4 tone se recomandă următoarele @alori pentru raportul <G-
m
,
- 1,2\2,2 c2nd se toarnă cu @ite(ă mare în lin'otiere cu pereţi ondulaţiA
- 1 2,2 c2nd se toarnă cu @ite(ă obişnuită în lin'otiere cu pereţi plani!
Baportul CG-
m
trebuie să asi'ure o presiune ferostatică specifică cu at2t mai mică cu c2t oţelul
este mai predispus la crăpături! $alorile acestui raport @aria(ă în limite lar'i de 2,5\5, şi ele sunt
influenţate de o serie de factori cum ar fi,
- 'rosimea crustei mar'inale care trebuie să fie suficient de mare pentru a re(ista presiunii
)idrostatice a coloanei de oţel! ?ceasta depinde şi de parametrii turnării, temperatura de
turnare şi de @ite(a de turnare, precum şi de 'rosimea pereţilor lin'otiereiA
- @ite(a de solidificare ( dacă @ite(a de solidificare este mare , iar lin'oul este înalt şi
subţire e+istă pericolul formării unei retasuri ad2nci şi c)iar a formării de retasuri
secundare&A
- conţinutul de 'a(e din oţel (dacă este mare e+istă pericolul ca centrul lin'oului să fie
poros&!
Lltimele două defecte se accentuea(ă pentru @alori ale raportului CG-
m
1 7! -eci se poate
spune că cu c2t creşte 'reutatea lin'oului cu at2t trebuie să scadă @aloarea raportului CG-
m
!
-e aceea, @alorile raportului CG-
m
recomandate sunt,
- 2,7\7,5 pentru lin'ourile . 4 tone şi -
m
. 4// mm indicate pentru oţelurile calmate
destinate forjăriiA
- R 7 pentru lin'ourile de 1 4 tone şi -
m
1 4// mmA
- 2,0\1 pentru lin'ouri mari şi foarte mari!
-rosimea pereţilor lingotierelor este un factor foarte important deoarece determină 'reutatea
lin'otierelor şi influenţea(ă durata solidificării, structura lin'oului şi durabilitatea lin'otierei!
Jrosimea pereţilor lin'otierelor scade cu creşterea mărimii acestora şi are @alori diferite la cap şi la
picior! -e re'ulă la picior peretele lin'otierei este mai 'ros pentru a permite o răcire mai intensă la
începutul solidificări în @ederea obţinerii unei cruste mar'inale 'roase şi pentru creşterea
durabilităţii lin'otierelor! -e aceea se recomandă ca n să fie cu 1/\15% mai mare dec2t m şi uneori
c)iar cu 2/\75%, deci n T 1,15 > 1,75 m!
$aloarea lui m repre(intă ,
- 26\7/% -
m
pentru lin'ouri cu -
m
1 E// mmA
- 72\5/% -
m
pentru lin'ouri cu -
m
. E// mm!
Conicitatea trebuie să asi'ure striparea uşoară a lin'oului, dar şi condiţii optime pentru
deformarea plastică! -e asemenea, la lin'ourile in@ers conice, conicitatea fa@ori(ea(ă formarea şi
amplasarea 'olului de contracţie (retasura& pe capul lin'oului! -e aceea @alorile conicităţii depind de
destinaţia lin'oului, de mărimea lui şi de 'radul de calmare al oţelului! ?stfel,conicitatea
recomandată este de,
- /,H\1,2 % pe fiecare latură pentru lin'ourile direct conice, miciA
- /,0\/,H % pentru lin'ourile direct conice, mariA
- 2,5\7 % pentru lin'ourile in@ers conice destinate laminăriiA
- 7\E % pentru lin'ourile in@ers conice destinate forjării!
=n ca(ul lin'ourilor foarte mari, direct conice, pentru laminare se pot lua conicităţi mai mici
/,5\1%!
Ba(a de curbură a pereţilor lin'otierelor, r, dreptun')iulare sau pătrate, este e'ală cu 1/\7/%
din diametrul mediu, -
m
, adică,
( )
m
% r 7 , / 1 , / − ·
<a colţuri pereţii lin'otierelor se subţia(ă, pentru a e@ita apariţia crăpăturilor, cu circa 2/%,
adică m
1
T/,4 m!
Ln factor important de apreciere a consumului de lin'otiere este raportul între greutatea
lingotierei, -
lgt
)i greutatea lingoului -
lg
,
l'
l'
-
-
t
! $alorile acestui raport sunt diferite funcţie de
'radul de calmare al oţelului,
- /,0\1,7 pentru oţel necalmatA
- 1,/\1,7 pentru oţel calmat!
=ntre secţiunea trans@ersală a lin'otierei, S
l't
şi secţiunea lin'oului S
l'
, trebuie să e+iste
următoarea relaţie,
l' l'
S / S
t
⋅ ·
!
$aloarea constantei F este diferită pentru capul şi piciorul lin'oului şi depinde de mărimea
acestuia, după cum urmea(ă,
- lin'ouri mari, > pentru capul lin'oului, F T /,65\/,05
- pentru piciorul lin'oului, F T /,H\1,E
- lin'ouri mici, - la capul lin'oului, F T /,6\/,0
- la piciorul lin'oului, F T /,4\/,H!
&alitatea lin%otierei influenţea(ă calitatea suprafeţei lin'oului! ?stfel, suprafaţa interioară a
lin'otierei trebuie să nu fie fisurată sau cu deni@elări, deoarece acestea se YimprimăZ pe suprafaţa
lin'oului, el se poate încastra în lin'otieră şi nu mai poate fi e+tras din ea şi at2t lin'oul c2t şi
lin'otiera se rebutea(ă, fie la scoaterea lin'oului prin forţare lin'otiera se poate spar'e! Calitatea
lin'otierei influenţea(ă şi c)eltuielile cu obţinerea lin'oului prin durabilitatea ei!
=n cursul e+ploatării, lin'otiera este supusă la încăl(iri şi răciri repetate (e'al cu numărul de
turnări la care re(istă o lin'otieră&!
%urabilitatea unei lin'otiere este de 6/\1// de turnări, funcţie de metoda de turnare utili(ată,
condiţiile de turnare, de 'rosimea pereţilor lin'otierei, de calitatea materialului din care este
construită lin'otiera, de calitatea oţelului turnat!
<in'otierele se confecţionea(ă de re'ulă din fontă şi mai rar din oţel, deoarece pentru uşurarea
stripării lin'oul şi lin'otiera trebuie să aibă coeficienţi de dilatare şi respecti@ de contracţie diferiţi
de cei ai oţelului! Cel mai des se foloseşte fonta cenuşie cu 7,7-7,H% C, 1,/-2,25 Si şi /,6-1,/% n!
Conţinuturile de sulf şi fosfor nu trebuie să depăşească /,1%!
<in'otierele sunt supuse în timpul funcţionării la şocuri termice (datorate încăl(irilor şi
răcirilor repetate& şi mecanice (în special în timpul stripării şi al manipulării& care le influenţea(ă
semnificati@ durata de @iaţă!
-urabilitatea lin'otierelor mai depinde de structura iniţială a fontei şi de modificările
structurale care au loc în timpul utili(ării lor!
-acă structura iniţială este feritică sau predominat feritică lin'otiera re(istă bine la crăpături,
deoarece la încăl(iri şi răciri repetate nu au loc modificări structurale importante!
-acă structura iniţială este predominant perlitică fonta re(istă bine procesele de ardere a
carbonului (decarburarea fontei& dar suferă o serie de transformări structurale (cu modificare de
@olum& care pot duce la deteriorarea prematură a lin'otierei! Ca remediu se recomandă stabili(area
perlitei cu man'an (element ant'rafiti(ant& în proporţie de peste 1% şi micşorarea
siliciului('rafiti(ant& la circa 1%! Kn aceste condiţii transformările de fa(e, care au loc cu modificare
de @olum, se produc în proporţie mult mai mică!
,ensiunile termice care apar în pereţii lin'otierei în timpul utili(ării se datorea(ă 'radienţilor
mari de temperatură pe 'rosimea peretelui lin'otierei şi deformării pereţilor!
<a începerea turnării oţelul cu temperatură de 155/-16// eC în lin'otiera cu temperatură de
5/-6/ eC produce o încăl(ire bruscă a pereţilor interiori ai lin'otierei şi deci un 'radient foarte mare
de temperatură pe 'rosimea pereţilor! -upă 1/-15 minute c2nd, datorită transmiterii căldurii spre
e+terior coroborată cu desprinderea crustei mar'inale formate datorită contracţiei , temperatura
pereţilor e+teriori creşte la E5/-0// eC iar cea a pereţilor interiori scade la circa H0/-1/// eC
'radienţii de temperatură sunt mai mici, dar răm2n încă destul de mari pentru a fa@ori(a apariţia
tensiunilor termice, transformărilor de fa(ă cu @ariaţii de @olum şi decarburării fontei, toate a@2nd ca
re(ultat scăderea durabilităţii lin'otierelor!
ărimea tensiunilor termice nu trebuie să depăşească o anumită @aloare care se poate calcula
cu formula,
( )
e i
, , 6 − ⋅ · α σ
în care,
- * este modulul de elasticitate al fontei şi are @alori de 6///-11/// F'fGmm
2
(funcţie de
mărimea lamelelor de 'rafitA @alori mici pentru lamele 'rosolane şi @alori mari pentru
lamele fine&A
- f este coeficientul de dilataţie al fontei, 12-17!1/
-6
mmGeCA
- U% T %
i
-%
e
este 'radientul de temperatură, eCGmm!
-eci pentru creşterea re(istenţei la şoc termic este indicat ca fonta să conţină mult 'rafit fin şi
uniform distribuit şi să se preîncăl(ească lin'otierele înainte de utili(are sau să nu se folosească cu
frec@enţă foarte mare pentru a-i lăsa timp să se răcească!
Consumul specific de lin'otiere este de 0-21 F'Gt oţel lin'ou! *l depinde de metoda de
turnare, de calitatea şi 'radul de calmare a oţelului! ?stfel este de,
- 1E F'Gt oţel calmat turnat în lin'otiere normal conice, prin sifonA
- 2/ F'Gt oţel calmat turnat în lin'otiere in@ers conice!
"entru acelaşi tip de lin'otieră şi metodă de turnare, consumul specific de lin'otiere este mai
mare cu circa 7/% dacă lin'otiera este răcită prin stropire cu apă pentru a 'răbi reutili(area ei! -e
asemenea consumul specific este mai mare pentru lin'otiere cu pereţi ondulaţi!
"entru creşterea durabilităţii lin'otierelor s-au făcut unele încercări e+perimentale prin care s-a
înlocuit fonta cenuşie cu fontă cu 'rafit nodular sau cu fonte aliate, cu următoarele a@antaje şi
de(a@antaje,
- fonta cu 'rafit nodular are @alori mai mari pentru re(istenţă, tenacitate şi plasticitate la
temperaturi ridicate, dar @alori mici pentru conductibilitatea termică, deci măreşte
'radientul de temperatură în pereţi şi în plus este 'reu de reali(at o 'lobuli(are uniformă a
'rafitului pe 'rosimea pereţilorA
- fontele aliate cu elemente care formea(ă carburi (Cr, %i, o& care stabili(ea(ă perlita sunt
prea scumpe pentru a le folosi pentru oţeluri obişnuite!
Maselotierele
Bolul maselotierelor este de a menţine c2t mai mult posibil oţelul lic)id pentru a umple 'olul
de contracţie format pe capul lin'oului şi de a prelua în maselotieră impurităţile care se ridică din
corpul lin'oului!
-e aceea, ele sunt piese din fontă căptuşite cu materiale refractare prin ştampare, în(idire sau
plăci împănate (fi'!Ha & care se aşea(ă pe lin'otierele in@ers conice în care se toarnă oţel calmat!
ărimea maselotierei se stabileşte funcţie de contracţia oţelului la solidificare!
-imensionarea ei se face pornind de la principiul că @olumul ei repre(intă 17\2/% din
@olumul total al lin'oului! -iametrul cercului înscris în ba(a mare a lin'otierei se ia mai mic cu
circa 2/ mm dec2t diametrul superior al lin'otierei iar conicitatea de 1/\15%! aselotierele sunt
întotdeauna direct conice pentru ca suprafaţa liberă să fie c2t mai mică astfel înc2t pierderile de
căldură prin radiaţie să fie c2t mai mici!
;a(a maselotierei şi partea de sus a lin'otierei se prelucrea(ă plan pentru a se e@ita
pătrunderea oţelului lic)id între ele, care prin solidificare dă naştere la ba@uri ce pot conduce la
apariţia crăpăturilor trans@ersale în lin'oul solidificat!
icşorarea pierderilor de căldură din maselotiere se poate reali(a prin căptuşirea
maselotierelor cu şamotă, cu amestecuri e+oterme formate din aluminiu, clorat sau a(otat de
potasiu , ?l SIClO
E
(I#O
7
&, întărit cu CO
2
, prin ştampare sau sub formă de plăci împănate, sau prin
introducerea unor re(istenţe electrice în materialul refractar! =n ultimele ca(uri, @olumul maselotierei
se poate reduce la5!!11% din @olumul total al lin'oului!
-laca de fund
*ste o piesă din fontă pre@ă(ută cu urec)i de mane@ră, care se foloseşte pentru lin'otierele
complet desc)ise! "entru e@itarea formării de ba@uri şi deci de crăpături, partea de sus a plăcii şi
partea de jos a lin'otierei se prelucrea(ă plan!
"entru reducerea stropilor la turnarea de sus şi a şutajului de picior, plăcile de fund se fac
profilate (fi' Hb&! "rin profilarea plăcilor 'reutatea acestora se reduce cu 1-2%, sau c)iar mai mult!
"lăcile de fund se dimensionea(ă astfel înc2t să poată fi aşe(ate pe ele lin'otiere de mărimi
diferite, asta înseamnă că secţiunea 'olului să fie mai mică dec2t cea mai mică secţiune de lin'otieră
folosită!
Consumul specific de plăci de fund este de circa E F'Gt oţel!
-2lnia intermediar!
*ste o construcţie din tablă de oţel căptuşită la interior cu materiale refractare (de re'ulă
şamotă&, pre@ă(ută cu urec)i de prindere în c2rli'ul macaralei şi rea(eme pentru aşe(area pe
lin'otieră, fi'! Hc!
=nainte de folosire ea se încăl(eşte la roşu (la circa 1///
/
C& pentru a diminua pierderile de
căldură!
"2lniile intermediare se folosesc la turnarea de sus a lin'ourilor mici din cuptoare mari a
oţelurilor de calitate cu restricţii se@ere de calitatea suprafeţei şi a purităţii!
"2lnia intermediară de turnare poate a@ea unul sau mai multe orificii de turnare înc)ise cu dop
la fel ca le oala de turnare!
=nălţimea oţelului în p2lnie nu trebuie să depăşească 2//-7// mm!
'vanta(ele )i de$avanta(ele utili$rii p<lniei intermediare!
?@antaje,
- permite centrarea mai bună a jetului de oţel pe lin'otierăA
- oala se 'oleşte mai repede, numărul de mane@re cu dopul oalei este mai mic, deci scade
pericolul tăierii sau lipirii dopuluiA
- înălţimea oţelului în p2lnie fiind mai mică şi mult timp constantă şi @ite(a de turnare este
mai mică şi mai constantă pe toata durata turnării, e@it2ndu-se astfel formarea stropilor şi
obţinerea unor lin'ouri cu mai puţine defecteA
- se poate controla mai bine ni@elul oţelului în lin'otiere si deci se @or obţine lin'ouri cu
aceeaşi înălţimeA
- se pot folosi opritoare pentru ('ură care împiedică pătrunderea ei în lin'otieră!
Di'! H! Sc)iţe pentru dimensionarea,
a - maselotierelor, b -plăcilor de fund şi
c- p2lniilor intermediare!
-e(a@antaje,
- necesită temperaturi de e@acuare şi de turnare mai mariA
- dacă oţelul din p2lnie nu este protejat e+istă pericolul reo+idării lui în contact cu aerulA
- c)eltuielile materiale şi cu manopera sunt mai mari!
-odul de turnare
"odul de turnare, fi'!1/ şi fi' 11, este format din plăci masi@e din fontă (7& pre@ă(ute pe
'rosimea lor cu canale desc)ise (6& în care se montea(ă cărămi(i tubulare din şamotă (6&, care
con@er' spre mijlocul podului la o ca@itate unde se montea(ă o cărămidă cilindrică sau poli'onală
numită cărămidă stea (5&! ?ceasta este pre@ă(ută cu c2te un orificiu în dreptul fiecărui canal al
podului şi unul în dreptul p2lniei de alimentare a podului!
"2lnia de alimentare (H& este construită din fontă (E& căptuşită cu cărămi(i refractare tubulare
din şamotă (4& şi este pre@ă(ută cu urec)i pentru a putea fi prinsă în c2rli'ul macaralei!
"2lnia de alimentare a podului trebuie să fie mai înaltă dec2t lin'otierele (1& cu maselotiere (2&
aşe(ate pe pod, deoarece lin'otierele se umplu cu oţel lic)id pe principiul @aselor comunicante!
1( Turnarea continu!
Instalaţiile de turnare continu! pot fi verticale cu fir drept, cu fir curb, cu cristali$or curb )i
fir drept sau ori$ontale! Sc)emele de principiu a cestor tipuri de instalaţii de turnare continuă sunt
pre(entate în fi'!12 şi 17!
Knstalaţiile @erticale se compun din, distribuitorul rotati@, cristali(or (lin'otieră& răcit cu apă,
instalaţia de răcire secundară, caja de tra'ere şi de curbare, îndreptare a firului, instalaţia de tăiere a
firului, sistem de basculare a semifabricatelor tăiate şi e@entual ascensor pentru semifabricate!
%istribuitorul rotativ este o p2lnie intermediară care are o capacitate de 1/-15% din 'reutatea
oţelului din oala de turnare (1& şi este pre@ă(ută cu unul sau mai multe orificii de turnare, funcţie de
numărul de fire turnate odată, care se înc)id şi se desc)id cu bare port dop (7&!
Cristali$orul (E& se confecţionea(ă din cupru cu pereţi dubli prin care cur'e apa de răcire! *l
are profilul semifabricatului şi o conicitate de /,0\1,1% pe fiecare latură, pentru compensarea
contracţiei crustei solidificate şi reducerea efectului de i(olaţie datorat pătrunderii aerului în
interstiţiul dintre fir şi peretele cristali(orului! "entru reducerea frecării firului de pereţii
cristali(orului, aceştia se un' cu ulei de c2nepă sau de rapiţă!
"entru creşterea durabilităţii cristali(orului acesta se cromea(ă la interior şi se rectifică de c2te
ori este ne@oie dacă el a suferit deformări mai mari de 5 mm în plus sau în minus!
-urabilitatea cristali(orului bine cromat şi rectificat la ne@oie poate ajun'e la 75/-70/ turnări!
?pa de răcire intră în cristali(or pe la partea de jos (5& şi iese pe la partea de sus (6& a
cristali(orului, cu o presiune de circa 6 atm!
Di'! 1/! Secţiune prin podul de turnare!
Di'! 11! "odul de turnare
#i@elul oţelului lic)id în cristali(or este menţinut constant şi se controlea(ă cu ajutorul unui
emiţător radioacti@ cu cobalt (4&!
9nstalaţia de rcire secundar (1/& este formată din rolele masi@e de ')idare (12&, din fontă
sau din oţel, care au rolul de a e@ita deformarea semifabricatului p2nă la solidificarea lui completă
şi din stropitori cu apă (11& care stropesc at2t semifabricatul c2t şi rolele de ')idare!
Ca(a de tragere (0& este foarte asemănătoare cu cajele de tra'ere de la laminoare! $ite(a de
tra'ere a firului este identică cu @ite(a de turnare a oţelului în cristali(or şi corelată cu @ite(a de
solidificare a oţelului, calculată astfel înc2t centrul semifabricatului să se solidifice complet imediat
după ieşirea firului din răcirea secundară!
9nstalaţia de tiere (1E& poate fi o foarfecă @olantă pentru tăierea mecanică sau o instalaţie cu
flacără o+iacetilenică pentru tăierea c)imică a firului! Knstalaţia de tăiere se deplasea(ă odată cu
semifabricatul şi re@ine în po(iţia iniţială la terminarea operaţiei de tăiere! $ite(a de tăiere este
corelată cu @ite(a de tra'ere şi cu mărimea semifabricatului!
Semifabricatele tăiate la lun'imi p2nă la 12-15 m sunt preluate de sistemul de basculare (15& şi
depuse pe o cale cu role (16& sau pe un ascensor şi transportate în depo(itul de semifabricate!
Knstalaţia @erticală cu fir drept este o construcţie înaltă, de 16-7/ m, incomodă, costisitoare şi
'reu de întreţinut! -e aceea s-a recurs la alte @ariante, mai puţin înalte şi mai uşor de întreţinut!
Kn ca(ul instalaţiilor de turnare cu fir curb (fi' 17 a& curbarea şi îndreptarea firului se face după
ieşirea din cristali(or, c2nd mie(ul semifabricatului (17& nu este complet solidificat cu ajutorul
rolelor (10& care sunt rolele de ')idare ale răcirii secundare! =nălţimea acestor instalaţii11-2/ m sau
c)iar de 4-14 m dacă ra(a de curbare a firului, B T 2/-7/ -
m
, se ia la @aloarea cea mai mică
admisibilă!
<a instalaţiile de turnare continuă cu cristali(ator curb fi'!17b, firul iese drept din cristali(or!
=nălţimea ei este de 5-4 m!
'vanta(ele turnrii continue comparati@ cu turnarea clasică sunt,
- semifabricatele au o suprafaţă curatăA
- au toate aceeaşi structură şi mai omo'enă dec2t lin'ourile clasiceA
Di'! 12! Knstalaţie de turnare continuă
@erticală cu fir drept
Di'! 17! Knstalaţii de turnare cu fir curb(a&
şi cu cristali(or curb (b&
- scoaterea de metal este mult mai mare, ajun'2nd la peste H6% in timp ce la turnarea
clasică nu depăşeşte 4/-42%A
- durata turnării şi solidificării este foarte mică, circa 1 oră faţă de 16-2/ ore la cea clasicăA
- se elimină cel puţin laminoarele primareA
- se micşorea(ă mult c)eltuielile materiale şi de manoperă!
,imensionarea instalaţiei de turnare continu!
=nălţimea cristali(orului depinde de secţiunea semifabricatului, de @ite(a de tra'ere, natura
materialului din care este construit şi determină timpul c2t oţelul cedea(ă căldură cristali(orului
* poate calcula cu relaţia,
c
e
c
"
=
h ·
unde _
e
este cantitatea de căldură ce trebuie eliminată, iar O
c
, capacitatea calorică a materialului din
care este confecţionat cristali(orul!
Jrosimea crustei mar'inale x la momentul părăsirii cristali(orului se calculea(ă cu relaţia,
P v /
=
x
tr
e
⋅ ⋅
·
1
1
unde
1
e
=
este cantitatea de căldură efecti@ eliminată, F
1
coeficient de proporţionalitate (pentru oţel
este 11,5& iar " este perimetrul secţiunii! "entru o înălţime a cristali(orului de /,6\1,5 m şi pentru o
@ite(ă de tra'ere de /,5\1,2 mGmin 'rosimea crustei mar'inale este de E/\5/ mm după circa 7
minute de la începerea turnării!
$ite(a de tra'ere v
tr
care trebuie să fie e'ală cu @ite(a de umplere a cristali(orului, v
u
depinde de forma şi mărimea semifabricatului, adică de diametru cercului înscris în secţiunea
semifabricatului, -
m
, de înălţimea cristali(orului, de 'rosimea crustei mar'inale dorite şi de durata
turnării! Cercetările e+perimentale şi calculele statistice efectuate au arătat că v
tr
scade cu
creşterea-
m
(Di' 1Ea&
Căldura O îndepărtată în răcitorul secundar se e+primă funcţie de conducti@itatea termică, de
diferenţa dintre temperatura fa(ei lic)ide şi a celei solide , ∆ la frontul de solidificare şi de
'rosimea crustei x, conform relaţiei,
Di'! 1E $ariaţia parametrilor caracteristici la turnarea continuă!
x , " G ∆ ⋅ ·λ
!
Cantitatea de apă _
a
se poate determina din dia'rama din fi'! 1Ed funcţie de distanţa de la
ni@elul oţelului în cristali(or pentru o @ite(ă de 1,5 m Gmin, pentru o anumită temperatură a
suprafeţei semifabricatului!
Băcirea secundară se ale'e, ca şi @ite(a de tra'ere v
tr
, în funcţie de calitatea oţelului şi de
secţiunea semifabricatului, ţin2nd seama de faptul că , cu creşterea intensităţii de răcire creşte
si'uranţa ca centrul produsului este solidificat compact, dar creşte şi pericolul apariţiei crăpăturilor
interne!
<un'imea răcitorului secundar, <
s
se calculea(ă cu relaţia ,
2 2
1
G / x v ;
tr s
⋅ ·
în care x
0
este 'rosimea crustei de la care este suficientă îndepărtarea căldurii prin radiaţie, iar F este
constanta solidificării!
-istanţa < de la ni@elul oţelului în cristali(or şi p2nă la locul solidificării complete a cestuia,
de re'ulă imediat după ieşirea din răcitorul secundat, este proporţională cu @ite(a de tra'ere,
tr
v / ; ⋅ ·
2
unde F
2
este o constantă de proporţionalitate pentru care se admite o @aloare de p2nă la 6!
-urata unei turnări este de 6/\0/ minute, indiferent de cantitatea de oţel _ care trebuie
turnată, pentru a nu se răci oţelul în oala de turnare şi în distribuitorul rotati@! "entru o cantitate mai
mare de oţel trebuie fie un număr mai mare de fire fie un semifabricat mare! #umărul n de fire
turnate odată se determină cu relaţia,
1
1///
t v g
=
n
tr
⋅ ⋅

·
în care ' 'reutatea lineară a produsului turnat (F'Gm&! -e re'ulă n @aria(ă între 1\4!
-acă notăm cu t
2
durata între două turnări, numărul de turnări # în 2E ) este dat de relaţia,
2 1
2E
t t
>
+
·
,
iar producti@itatea unei instalaţii este,
= > n P ⋅ ⋅ ·
2E
!
Knstalaţiile de turnare continuă pot ser@i orice tip de oţelărie, dar sunt recomandate oţelăriilor
cu con@erti(oare care au durată mică de elaborare (7/\5/ minute&!
Secţiunea semifabricatului trebuie să asi'ure un coroiaj mare, de cel puţin 5-6, pentru a putea
obţine produse laminate sau forjate de bună calitate!
"rin turnarea continuă s-au obţinut brame cu dimensiuni de p2nă la 21//+7// mm din oţel
calmat şi necalmat 17//+15/ mm pentru oţel ino+idabil, ţa'le de 5/+5/ în cristali(oare simple sau
compuse, produse rotunde, )e+a'onale, profile, flanşe etc!
#u s-au obţinut re(ultate bune la turnarea oţelurilor cu sensibilitate mare la crăpare sau la
o+idare secundară, cum sunt oţelurile cu titan!
-arametrii turn!rii
"rincipalii factori ai procesului de turnare care împreună cu proprietăţile oţelului influenţea(ă
at2t mecanismul solidificării (deci structura& lin'ourilor c2t şi calitatea lor sunt temperatura şi @ite(a
de turnare! <a stabilirea lor trebuie să se ţină seama de,
- fluiditatea oţelului, care determină modul în care oţelul lic)id urcă în lin'otieră şi
posibilitatea de îndepărtare a 'a(elor şi a suspensiilor nemetalice formate în cursul solidificăriiA
- apariţia defectelor (în primul r2nd al celor de suprafaţă > crăpături la cald, scoarţe, înfăşurări
> dar şi a celor interne - neomo'enităţi structurale şi c)imice, inclu(iuni, retasuri etc& care sunt
determinate de cantitatea de căldură ce trebuie e@acuată în e+terior prin pereţii lin'otierei într-un
anumit timp!
-eterminarea domeniului optim al @alorilor acestor parametrii - moment deosebit de important
în stabilirea te)nolo'iei de turnare - se face a@2ndu-se în @edere,
- calitatea şi caracteristicile oţelului care se toarnăA
- mărimea şi destinaţia lin'ouluiA
- metoda de turnare şi calitatea utilajului şi materialelor folositeA
- capacitatea şi re'imul termic, precum şi te)nolo'ia de elaborare a oţelului!
Odată stabilite @alorile acestor parametrii trebuie c2t mai ri'uros respectate!
Temperatura de turnare
*ste un factor foarte important pentru că ea influenţea(ă fluiditatea oţelului, proprietate ce
defineşte proprietatea de cur'ere a oţelului! Dluiditatea este o consecinţă şi a compo(iţiei c)imice a
oţelului, deci fluiditatea este influenţată în primul r2nd de elementele însoţitoare şi de aliere!
?stfel, sulful şi fosforul în limite u(uale nu influenţea(ă sensibil fluiditatea, dar la conţinuturi
mai mari fosforul o măreşte iar sulful o micşorea(ă!
Dluiditatea este micşorată de pre(enţa man'anului (c)iar la conţinuturi mici&, de a(ot şi de
elementele care formea(ă carburi (titan, @anadiu, molibden& sau de elemente care micşorea(ă
tensiunea superficială prin formarea de o+i(i şi a(oturi (crom, siliciu, aluminiu& mai ales la
conţinuturi mari, oţeluri ino+idabile şi refractare! -ar compo(iţia c)imică a oţelului este data de
standard şi deci ea trebuie respectată! Sin'urul lucru care se poate face este să se elabore(e un oţel
cu @alori minim admise pentru elementele care măresc @2sco(itatea oţelului lic)id!
Dluiditatea este influenţată de pre(enţa, starea de a're'are, repartiţia, forma ţi @olumul
suspensiilor nemetalice!
Suspensiile nemetalice solide (SiO
2
, nO, ?l
2
O
7
& măresc sensibil @2sco(itatea oţelului (scad
fluiditatea& dacă au dimensiuni apropiate sensibile de dimensiunile elementelor structurale ale
oţelului lic)id! Knfluenţa pre(enţei inclu(iunilor nemetalice solide al căror @olum total N raportat la
unitatea de @olum de oţel lic)id asupra @2sco(ităţii oţelului g
o
este dată de relaţia lui *instein,
( ) ϕ η η ⋅ + · 5 , 2 1
o
!
Cele lic)ide > silicaţii de man'an şi fier - care sunt supraîncăl(ite la temperatura de turnare
măresc fluiditatea oţelului lic)id! -eoarece se urmăreşte ca oţelul turnat să aibă o fluiditate c2t mai
mare re(ultă că de(o+idarea oţelului trebuie să conducă la produse de de(o+idare lic)ide care se pot
şi decanta mai uşor!
Ln alt factor important care influenţea(ă substanţial fluiditatea oţelului lic)id este temperatura!
Cu creşterea temperaturii scad frecările interne şi se măresc 'radele de libertate în mişcarea
particulelor! O relaţie matematică cu care se poate calcula @2sco(itatea oţelurilor nealiate indiferent
de conţinutul de carbon este,
?,
esp
v
10//
6
1761 , /
1/ 02E , 1


·

η ,
în care @ este @olumul specific al oţelului la 1407 I!
Dluiditatea aliajelor fier carbon este influenţată de conţinutul de carbon! ?stfel fluiditatea este
mare la temperaturi peste linia lic)idus care scade cu creşterea conţinutului de carbon şi scade
puternic în domeniul de solidificare, de@enind practic nulă daca fa(a solidă atin'e cca 2/%! -eci din
acest punct de @edere ar fi recomandat ca temperatura de turnare să fie c2t mai mare! -ar cu c2t
temperatura oţelului din lin'otieră este mai mare cu at2t contracţia lui la solidificare este mai mare şi
ca urmare creşte @olumul retasurii şi creşte pericolul apariţiei crăpăturilor în crusta solidificată! -eci
din acest punct de @edere ar trebui ca temperatura de turnare să fie c2t mai mică! -e asemenea
pentru ca timpul de solidificare să fie c2t mai scurt, pentru a obţine o structură şi o compo(iţie
c)imică c2t mai omo'ene pentru lin'ou şi pentru a creşte producti@itatea utilajului de turnare, ar
trebui ca temperatura de turnare să fie c2t mai mică! -e aceea, temperatura optimă de turnare se
ale'e funcţie de temperatura lic)idus a oţelului respecti@ şi de condiţiile concrete de turnare ,
caracteristicile oţelului, metoda de turnare, mărimea lin'oului, @ite(a de umplere a lin'otierei, etc!
Knfluenţa conţinutului de carbon asupra temperaturii lic)idus este redată în tabelul 2!
%abelul 2
C, % /,/5 /,1 /,15 /,2 /,7 /,E /,5 /,6 /,0 /,4 /,H 1!/
%,
/
C 1522 1516 151/ 15/E 1EH7 1E4E 1E4/ 1E06 1E07 1E6H 1E65 1E6/
"re(enţa în oţel a unor elemente de aliere determină de asemenea o scădere a temperaturii
lic)idus a oţelului, după cum se @ede în tabelul 7,
%abelul 7
*lem,1% # O " S ?s Si n #i $ Cr ?l 9 o
U%,
/
C H/ 4/ 7/ 75 1E 4 5 E 2/ / 7 1 2
-om, 3 /,/
7
/,/
7
/,0 /,/
4
/,5 7 1,5 H 1 14 1 14 7
%emperatura lic)idus se poate calcula cu relaţia,
i
n
i
i Fe top l
C , , , ⋅ ∆ − ·

·1
!
,
unde %
top!De
este 1575
/
C, C
i
este concentraţia elementului i, în % iar U%
i
este @ariaţia
temperaturii lic)idus la adausul unui % din elementul i!
%emperatura de turnare se poate calcula cu ajutorul relaţiilor,
- pentru turnarea directă,
C , ,
o
l t
5/ 25 − + ·
A
- pentru turnarea prin sifon,
C , ,
l t
/
1// 5/ − + ·
!
-eoarece în timpul e@acuării oţelului din cuptor şi în timpul staţionării lui în oala de turnare
mai au loc pierderi de căldură la stabilirea temperaturii de e@acuare trebuie să se ţină seama şi de
aceste pierderi! ?stfel temperatura de e@acuare se poare calcula cu relaţia,

∆ + ·
( t ev
, , ,

unde U%
j
repre(intă pierderea de temperatură,
- la e@acuare, 1/-E/
/
C funcţie de mărimea orificiului de e@acuare, de lun'imea şi temperatura
j')eabului de e@acuare şi de temperatura oalei de turnareA
- la menţinerea în oală, 5-4
/
CGmin pentru oale de 5/ tone şi de /,7-/,5
/
CGmin pentru oale de
2// t! -acă se face si tratament în oala de turnare atunci temperatura scade şi mai mult!
Orientati@ %
e@
este cu 12/-17/
/
C peste temperatura lic)idus!
3iteza de turnare
$ite(a de turnare măsurată în tGmin sau @ite(a de umplere măsurată în mmGmin se adoptă în
funcţie de temperatura de turnare, %
t
, de metoda de turnare, de calitatea oţelului, de mărimea
lin'otierei, de mărimea orificiului de turnare al oalei, etc!
$ite(a de turnare influenţea(ă modul de urcare al oţelului în lin'otieră şi condiţiile de formare
a crustei mar'inale, durata turnării şi calitatea lin'oului! O @ite(ă de umplere prea mare conduce la
formarea unei cruste mar'inale subţiri care poate crăpa sub acţiunea presiunii ferostatice la fel ca şi
în ca(ul unei temperaturi mari de turnare! -e aceea, atunci c2nd, din diferite moti@e, se toarnă oţelul
cu temperatură mare este obli'atorie o @ite(ă mică de turnare care @a conduce la creşterea duratei de
umplere! $ite(a de turnare poate @aria în limite mai mari dec2t temperatura de turnare, 2-2/ tGmin,
@aloarea medie cresc2nd cu mărimea lin'oului!
$aloarea @ite(ei de turnare se asi'ură prin ale'erea corespun(ătoare a orificiului de turnare!
Kn toate ca(urile, la turnarea unui lin'ou se lucrea(ă cu @ite(ă @ariabilă,
- 1G6\1G1/ de la picior de se toarnă cu @ite(ă mică pentru a proteja placa de ba(ă şi pereţii
lin'otierei contra ero(iunii şi a diminua stropireaA
- apoi corpul lin'oului se toarnă cu @ite(ă ma+imăA
- la sf2rşit umplerea maselotierei se face cu @ite(ă redusă!
Be'larea @ite(ei de cur'ere a oţelului din oală se reali(ea(ă prin obturarea parţială a orificiului
de turnare cu ajutorul dopului sau plăcii mobile de la înc)i(ătorul cu sertar!
Kn afara primelor şi ultimelor porţii de oţel turnat nu este permis să se re'le(e @ite(a de turnare
prin obturarea orificiului oalei de turnare deoarece acest lucru conduce la u(area prematură a
dopului şi manşonului, deformarea jetului şi stropirea pereţilor lin'otierei şi reo+idarea oţelului!
$aloarea @ite(ei de turnare, respecti@ de umplere se stabileşte după date statistice şi este
diferită funcţie de metoda de turnare! Cea mai bună metodă de a stabili @aloarea @ite(ei de turnare,
K
K
m
K
l'
respecti@ de umplere este de a utili(a datele obţinute în practică, pe lin'ouri de referinţă care au
îndeplinit toate condiţiile de calitate!
<a turnarea direct! pe sus este necesar ca @ite(a medie de umplere, @
u
pe înălţimea lin'oului,
K, să satisfacă relaţia,

! const v 9 9v
r r u
· ·
unde K
r
şi @
r
sunt înălţimea şi @ite(a de umplere a
lin'oului de referinţă (fi'!15&, de unde re(ultă,
9
v 9
v
r r
u
· !
-urata medie de umplere a lin'otierei, t
u
este,
u
u
v
9
t ·
!
-ar ţin2nd seama de faptul că timpul de umplere a corpului lin'otierei este de două ori timpul
de umplere al maselotierei,
c
c
m
m
u
c
u
u
m
u
v
9
t
v
9
t · · ·
2
1
!
m c
u u u
t t t + ·
!
-e unde re(ultă @ite(a de umplere a corpului lin'oului şi a maselotierei,
9
v 9
v
u c
u
c


·
2
7
A
9
v 9
v
u m
u
m
⋅ ⋅
·
7
!
Cu astfel de relaţii s-au stabilit pentru oţelul calmat @
u
de 24/-7// mmGmin, @ite(e care în timp
au trebuit mărite considerabil ca urmare a creşterii capacităţii a're'atelor de elaborare şi de
prelucrare la cald a lin'ourilor, ajun'2ndu-se la mai mult de 15// mmGmin, corespun(ătoare unor
@ite(e de turnare de 0-10 tGmin pentru lin'ouri din oţel necalmat mai mari de 5 tone şi pentru
lin'ouri din oţel calmat mai mari de 4 tone!
Cunosc2nd secţiunea lin'otierei, S şi 'reutatea specifică a oţelului, se determină @ite(a de
turnare, @
t
care este e'ală cu @ite(a de cur'ere a oţelului din oală, @
c
cu relaţia,
u o c t
v S v v ⋅ ⋅ · · γ
!
$ite(a de cur'ere a oţelului din oală se poate calcula şi cu relaţia,
/
2
E
g*
d =
v
o
o c

· ·
π
γ
τ
unde , _ este cantitatea de oţel din oală,
τ
este durata de 'olire a
oalei,
o
γ
este 'reutatea specifică a oţelului lic)id, d
o
este diametrul orificiului oalei, ' acceleraţia
'ra@itaţională iar C
o
este înălţimea oţelului din oală!
Cu aceste relaţii se determină diametrul orificiului oalei de turnare ,
o
u o
o
g*
v %
d
2
2

·
!
$alori orientati@e pentru diametrul orificiului de turnare sunt,
- 75-E5 mm pentru oţeluri necalmateA
- 75-5/ mm pentru oţeluri calmate şi slab aliateA
- cca 6/ mm pentru oţeluri @2scoase (aliate cu Cr, %i, ?l&
turnate în lin'ouri mici (sub 5 tone& cu @ite(e de umplere de 7//-0// mmGmin!
- 5/-1E/ mm pentru oţeluri turnate cu @ite(e de umplere de peste 15// mmGmin şi @ite(e de
cur'ere de 0-10 tGmin pentru lin'ouri mai mari de 5 tone!
Turnarea pe sus cu p2lnie intermediar!
=nălţimea oţelului în p2lnie fiind mică (cca 2// mm& este mică şi @ite(a de turnare
corespun(ătoare relaţiei ,
n
v
gh
/
/ d
v
c
o
t
p o p
t
· · 2
E
2
γ π
A
PtGminQ
în care, F
p
este coeficientul de pierdere de presiune (F
p
Tcca /,0&A F
t
este coeficient de trecere (F
p
T
/,HE-/,H6&A )o este înălţimea oţelului în p2lnieA d
p
este diametrul orificiului p2lniei!
"entru o înălţime a coloanei de oţel constantă @ite(a de turnare se poate calcula cu relaţia,
2
p t
/d v ·
A
unde F se poate apro+ima la 0,5 + 1/
-E
! ?@antajul utili(ării p2lniei intermediare este dat de faptul că
@ite(a de umplere este constantă, d
p
se poate ale'e mai corect funcţie de mărimea lin'oului şi se
e@ită mai uşor ajun'erea ('urei în lin'otieră!
<a turnarea indirect!4 prin sifon @
u
se determină în funcţie de secţiunea S a lin'oului şi de
@alorile secţiunii şi @ite^ei de umplere a unui lin'ou de referinţă conform principiului,
- S@
u
T S
r
@
r
T ct
astfel înc2t să asi'ure o urcare liniştită a oţelului în lin'otieră! Be(ultă că @ite(a de umplere
este,
S
v S
v
r r
u

·
%impul de umplere t
u
depinde de mărimea lin'oului, de calitatea oţelului, de forma secţiunii
semifabricatului, de conţinutul de carbon al oţelului şi se poate calcula cu relaţia,
u
u
v
9
t ·
!
%impul de umplere a lin'otierei creşte cu creşterea secţiunii lin'oului (fi'!16&, are @alori mai
mari pentru oţelul necalmat dec2t pentru oţelul calmat (fi'!10& şi creşte cu scăderea conţinutului de
carbon din oţel!

<a turnarea indirectă, dacă se toarnă n lin'ouri deodată cu 'reutatea J fiecare şi înălţimea K,
@ite(a de cur'ere a oţelului din oală este dată de relaţia,

u
t c
t
n-
nv v · ·
!
=n condiţii normale @alorile @ite(ei de umplere sunt,
- pentru turnarea directă 6//-12// mmGminA
- pentru turnarea indirectă 7//-6// mmGmin!
/ ( 5 O L I , I ) I C A R E A O Ţ E L U L U R I L O R
*. +. ,ci-bul de căldură în siste-ul lin%ou . lin%otieră
Di'! -ependenţa @ite(ei de umplere
funcţie de secţiunea lin'oului şi de
conţinutul de carbon al oţelului!
Di'! Knfluenţa mărimii şi formei
lin'oului asupra timpului de umplere
pentru oţeluri calmate şi necalmate!
E)acuarea căldurii în ti-pul solidificării! <a solidificarea oţelurilor se eliberea(ă o cantitate
de căldură care se transmite mediului înconjurător prin intermediul lin'otierei care în primă fa(ă a
procesului este rece (6/ > 4/
/
C&!
Cantitatea de căldură eliminată la solidificare este determinată de,
• căldura de supraîncăl(ire dependentă de căldura specifică medie a oţelului lic)id şi de
temperatura de supraîncăl(ireA <a o supraîncăl(ire cu 1/
/
C cantitatea de căldură ce trebuie e@acuată
@a fi de 1,65 FcalGI' De! ?@2nd în @edere faptul că întrea'a cantitate de căldură de supraîncăl(ire a
între'ii mase de oţel lic)id se e@acuea(ă într-un timp relati@ scurt (fapt do@edit prin măsurători de
temperatură făcute& aceasta poate influenţa destul de puternic procesul solidificării în acest inter@alA
• căldura latentă de topire > adică căldura consumată pentru scoaterea atomilor din reţeaua
solidă a cristalului şi care se eliberea(ă din nou la reintrarea atomilor în reţeaua cristalină, repre(intă
cca 6E IcalGI' DeA
• căldura de transformare în fa(ă solidă care trebuie luată în considerare în ca(ul solidificării
lin'ourilor mari de oţel care repre(intă transformarea
γ α 7
, deoarece (ona solidificată ajun'e la
temperaturi joase p2nă ce solidifică mie(ul lic)id (2 > 5 IcalGI' De&!
Trans-iterea căldurii
<a răcirea oţelului lic)id în lin'otieră, căldura conţinută de acesta se transmite în mediul
ambiant prin, conducţie termică, con@ecţie şi radiaţie!
Conducţia termic este transferul direct de căldură în interiorul aceluiaşi corp, lipsit de mişcări
aparente, în masa căruia e+istă diferenţe de temperatură, sau în corpuri diferite în contact intim şi
între care e+istă diferenţe de temperatură!
"entru calculul conducţiei termice unidimensională este @alabilă le'ea lui Dourier! Dlu+ul
termic (h& este cantitatea de căldură (_& transmisă în unitatea de timp a cărei e+presie în re'im
staţionar este,
dx
dt
S
=
λ
τ
− ·


· Φ
A P9Q
iar flu+ul termic unitar pe suprafaţă este,
dx
dt
S
=
"
s
λ − · ·
A P9Gm
2
Q
unde _ este flu+ul de căldură transferat prin conducţie, în 9A O
s
este flu+ul termic unitar pe
suprafaţă, în 9Gm
2
A i este conductibilitatea termică a materialului (sau coeficient de conducţie&, în
9Gm
/
CA S este aria suprafeţei i(oterme de sc)imb de căldură, măsurată perpendicular pe direcţia de
propa'are a căldurii, în m
2
A
dx
dt

este căderea elementară de temperatură ('radientul de
temperatură cu semn sc)imbat& în secţiunea considerată, în
/
CGm!
*+presia 'enerală a c2mpului de temperatură sub forma ecuaţiei lui Dourier este,
p
v
p
c
"
$
t
@
t
x
t
c
t

+

,
_

¸
¸


+


+



·


ρ ρ
λ
τ
2
2
2
2
2
2
A
unde
ρ
este densitatea materialului, F'Gm
7
A p
c
este căldura masică, VGF' IA
v
"
este căldura
de(@oltată de surse pe unitatea de @olum a corpului, în unitatea de timp (9Gm
7
&!
-acă notăm cu ,
p
c
a

·
ρ
λ
aceasta este difu(ibilitatea termică, în m
2
G)!
Conducţia termică prin corpuri solide omo'ene!
=n ca(ul unei bare flu+ul termic, transmis în lun'ul barei, între două suprafeţe i(oterme cu
temperaturile t
1
şi t
2
la distanţa între ele + este,
x
t t
S
2 1

· Φ λ !
"entru un perete plan omo'en de 'rosime +, infinit întins după direcţiile ^ şi ( care are pe cele două
feţe ale sale temperaturile t
1
şi t
2
, flu+ul termic unitar este constant şi se calculea(ă cu relaţia,
( )
2
1 t
t
x
"

·
λ
!
Dlu+ul termic conducti@, transmis prin întrea'a suprafaţă S a peretelui este,
( )
2 1
t t
x
S "S − · · Φ
λ
iar ener'ia termică transmisă, într-un inter@al de timp
τ
este,
( )
2 1
t t
x
"S = − · · Φ ·
λ
τ τ
!
Convecţia termic este procesul de transmitere a căldurii sub formă macroscopică pri
intermediul unui fluid în mişcare, care @e)iculea(ă ener'ia termică din (onele cu temperatură mai
mare în cele cu temperatură mai mică! "entru calculul con@ecţiei termice este @alabilă le'ea lui
#e]ton! *cuaţia con@ecţiei termice ( a flu+ului termic unitar &este,
( ) ( )
f p f p
f
t t t t " − · −

· α
τ
λ
A
unde
t
f

·
λ
α în 9Gm
2
I, este coeficientul de sc)imb termic (con@ecţie termică&A t
p
şi t
f
sunt
temperaturile peretelui aflat în contact cu fluidul, respecti@ temperatura fluidului!
Calculul căldurii transferate prin con@ecţie într-un timp
τ
unei suprafeţe S este,
( )τ α
f p
t t S = − ⋅ ·
A PVQ
?adiaţia termic este modul de transmitere a căldurii sub formă de ener'ie radiantă şi are loc
în 'a(e, la lic)ide sau solide, reali(2ndu-se prin unde electroma'netice! *ner'ia radiată de un corp
este independentă de mediul înconjurător, fiind dependentă numai de temperatură, natura şi forma
corpului!
Dlu+ul termic unitar, transmis prin radiaţie de suprafaţa 1 suprafeţei 2 (suprafeţe plane, paralele şi
infinite& funcţie de temperatură este dată de le'ea lui dtefan-;olt(man,
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
·
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
·
E
2
E
1
E
2
E
1
1// 1// 1// 1//
, ,
C
, ,
C "
o n n
α
unde C
o
este coeficientul de radiaţie a corpului ne'ru, în 9Gm
2
I
E
A
n
n
C
Co
α
·
, C
o
T 5,005 1/
-4
9Gm
2
I
E
pentru corpul ne'ru A % este temperatura absolută!
,ransferul global de cldur
t S / =
s
∆ ·
A
Lnde F
s
este coeficientul 'lobal de sc)imb de căldură, în 9Gm
2

/
CA Ut este diferenţa de temperatură!
Transferul de căldură în siste-ul lin%ou/ lin%otieră
0iteza de solidificare. *@oluţia frontului de solidificare în lin'ouri este determinată în mare
măsură de transmiterea căldurii în sistemul format din lin'otieră şi fa(ele metalice lic)idă şi solidăA
sistem în care flu+ul termic este discontinuu! -acă se cunosc le'ile conductibilităţii termice şi dacă
cu ajutorul lor se pot calcula pierderile de căldură în timp a lin'ourilor, atunci se poate deduce @ite(a
de solidificare!
=n ca(ul acestui calcul este @orba de un flu+ termic nestaţionar într-un c2mp cu o sursă termică
interioară şi cum cantitatea de căldură care se transmite în timp de la un punct la altul al unui corp
solid este proporţională cu 'radientul de temperatură, problema care se pune este de a determina
@ariaţia în timp a flu+ului termic în ca(ul sistemului lin'ou > lin'otieră!
"roblema nu poate fi re(ol@ată pe cale analitică dec2t dacă se admit o serie de ipote(e
simplificatoare,
1& întinderea semiinfinită a lin'oului şi lin'otierei, planul de contact fiind o suprafaţă planăA
2& contactul lin'ou > lin'otieră este perfect şi pe suprafeţe plane, iar dilatările sunt liniare şi
de acelaşi sens, deci nu influenţea(ă transferul de căldurăA
7& temperatura oţelului şi lin'otierei sunt e'ale la începutA
E& oţelul are temperatura de topire (nu este supraîncăl(it& mai mică dec2t căldura latentă de
solidificareA
5& cur'erea temperaturii spre interior nu este perturbată de curenţii de con@ecţie sau de alte
fenomeneA
6& constantele termice (conductibilitate, căldură specifică& ale fa(ei metalice şi lin'otierei
nu @aria(ă cu temperatura în domeniul consideratA
0& metalul lic)id este pur şi are un punct de topire bine determinat!
=n aceste ipote(e cantitatea de căldură _ eliminată în timpul
τ
şi temperatura θ se pot
e+prima prin ecuaţiile diferenţiale parţiale (Dourier&,
x
/
=


·

∂ θ
τ
şi
2
2
x
a
=


·

∂ θ
τ
(1/&
în care,
_ > cantitatea de căldură transmisăA
τ - timpul c2t se produce transferul de căldurăA
θ - temperatura oţelului într-un punct aflat la distanţa + de lin'otierăA
+ > distanţa de transmitere a călduriiA
a > difu(ibilitatea termică,
γ
λ

·
p
C
a

în care λ este conductibilitatea termică, C
p
> căldura specifică,
γ
- 'reutatea specificăA
F > coeficientul de proporţionalitateA
"rin re(ol@area acestor ecuaţii (admiţ2nd funcţia lui Jaus
( )
ax
x
-
E
pentru apro+imarea
@alorilor erorilor & se deduce căldura cedată de lin'ou care este proporţională cu radicalul timpului,
τ ε · = !
-acă se acceptă că 'rosimea stratului solidificat + este proporţională cu cantitatea de căldură _,
adică unei @alori + îi corespunde tot timpul aceluiaşi @olum solidificat!
Se poate scrie relaţia,
τ τ 2
/
d
dx
·
cu soluţia τ / x ·
în care, F > constanta solidificării, depinde de proprietăţile fi(ice ale metalului, de condiţiile
transmisiei căldurii (condiţii care diferă în timp cu @ariaţia unor factori cum ar fi temperatura
e+ternă&, temperatura lin'otierei, formarea stratului i(olator (după desprinderea acestei cruste& >
factori care nu au fost luaţi în considerare!
Kpote(ele admise repre(intă simplificări importante, dar lipsesc e+perimentele care ar fi permis
apropierea de condiţiile într-ade@ăr reale! O apropiere de condiţiile reale de solidificare o repre(intă
luarea în considerare a supraîncăl(irii oţelului la turnare Uj (minim 2/
/
C& şi că trebuie îndepărtată
această căldură de supraîncăl(ire care @aria(ă cu @aloarea căldurii specifice C, aceasta @ariind la
r2ndul ei cu temperatura!
-acă se acceptă că oţelul răm2ne lic)id în lin'otieră p2nă se cedea(ă întrea'a cantitate de
căldură de supraîncăl(ire şi se atin'e temperatura de topire şi că oţelul are întotdeauna o temperatura
uniformă (nu se ia în considerare dependenţa
( ) θ f c ·
&, relaţia care e+primă @ariaţia 'rosimii
stratului solidificat în timp de@ine, c / x − · τ , unde c este o funcţie a temperaturii de
supraîncăl(ire! -ar nici această relaţie nu repre(intă procesul real de solidificare în care după c2te@a
secunde de la turnare se formea(ă o crustă solidă a cărei creştere ('rosime& este determinată, mai
mult sau mai puţin de temperatura de supraîncăl(ire, fapt ilustrat în fi'ura de mai jos,
Daptul că în calcule mai răm2n o serie de ipote(e simplificatoare este necesar ca în interpretarea
re(ultatelor cercetării e+perimentale să se elucide(e efectele abaterilor 'enerate de aceste ipote(e,
1& Kpote(a contactului perfect dintre lin'ou şi lin'otieră nu poate fi @alabilă după formarea
crustei mar'inale, c2nd la puţine minute după turnare, ca urmare a contracţiei oţelului şi
dilatării lin'otierei se formea(ă interstiţiul (desprinderea crustei de peretele lin'otierei&! -e
aceea trebuie stabilit în ce fel influenţea(ă formarea interstiţiului trecerea de căldură de la
lin'ou la lin'otieră!
2& Kpote(a pri@ind transmisia căldurii spre e+terior care s-ar face liniar şi perpendicular pe
peretele lin'otierei! #u poate fi @alabilă deoarece nu s-a ţinut seama de faptul că odată cu
e@acuarea căldurii spre e+terior peretele lin'otierei se încăl(eşte şi determină o ştran'ulare în
transmiterea căldurii spre e+terior! -e asemenea nu s-a ţinut cont de faptul că rotunjirile şi
muc)iile determină o acumulare a procesului de solidificare! Belaţia τ / x · este @alabilă
numai at2ta timp c2t @ite(a liniară de solidificare este proporţională cu @olumul solidificat,
lucru ce nu se mai reali(ea(ă la o accelerare a solidificării c2nd @ite(a de solidificare creşte
(la colţuri şi la sf2rşitul solidificării& în timp ce @olumul solidificat răm2ne constant sau c)iar
scade!
7& Kpote(a că metalul lic)id are un punct de topire bine determinat ar putea fi @alabilă numai
într-o oarecare măsură în ca(ul oţelurilor moi unde se're'area nu este prea puternică, iar în
calcul se are în @edere numai frontul iniţial de solidificare! <a oţelurile moi, c)iar şi la
oţelurile aliate > ipote(a nu mai este @alabilă, fronturile de început şi de sf2rşit de solidificare
diferă mult şi încă destul de de@reme!
E& %rebuie remarcat în fine că datorită nesi'uranţei care e+istă în ale'erea @alorilor
conductibilităţii termice, calculele matematice nu pot oferi un ajutor prea substanţial în ceea
ce pri@eşte re(ol@area problemelor practice!
=n practică, cunoaşterea @ite(ei cu care a@ansea(ă frontul de solidificare, adică 'rosimea
stratului solidificat > este foarte necesară, deoarece uneori trebuie ca lin'oul să fie atins şi (ona din
centrul lin'oului în care se produc fisuri intercristaline datorate tensiunilor de contracţie şi să fie
introdus, fără a fi răsturnat, în cuptoare ad2nci la temperatura de 1/// > 11//
/
C pentru o răcire
dirijată! ?lteori este necesară scoaterea lin'oului din lin'otieră pentru scurtarea duratei de
solidificare (se continuă răcirea în aer& şi pentru re'larea se're'aţiei sau pentru scurtarea timpului de
menţinere în cuptoarele ad2nci de la laminare (solidificare concomitent cu re'larea temperaturii de
laminare&!
Băsturnarea lin'ourilor înainte de solidificare completă duce la deranjarea amestecului de
dendrite neorientate şi de lic)id cu temperatură joasă de topire din (ona centrală care pot duce la
apariţia defectelor interioare în lin'ou (centru poros, 'oluri, solidificare nesimetrică&!
Daptul că re(ol@area analitică a ecuaţiei transferului de căldură în condiţiile ipote(elor
simplificatoare făcute nu permite stabilirea unor @alori pentru constantele de solidificare F şi c care
să corespundă condiţiilor reale de la turnarea lin'oului, a condus la de(@oltarea unor metode de
conectare, at2t e+perimentale c2t şi de modelare (fi(ică sau matematică& a procesului de solidificare!
Lnul din modelele matematice propuse are la ba(ă transformarea ecuaţiilor diferenţiale a
transmiterii căldurii în ecuaţii diferenţiale finite!
Di'! 7! Comparaţii între procesul real de
solidificare (a& şi relaţia matematică
Be(ultatele calculelor duce la conclu(ia că le'ea rădăcinii pătrate nu este @alabilă p2nă la finele
solidificării, @ite(a de solidificare fiind proporţională cu τ numai la începutul solidificării! -upă
un anumit timp care diferă cu formatul lin'oului > @ite(a de solidificare nu mai este constantă! #ici
în secţiuni mici pe înălţime, coeficientul / nu mai este o constant!
ărirea temperaturii de turnare cu 25
/
C prelun'eşte durata solidificării cu 2,25%! Creşterea
temperaturii lin'otierei de la 1/
/
la 1//
/
C încetineşte @ite(a de solidificare cu 7 > 5%! Jrosimea
peretelui lin'otierei în domenii de 'rosimi admise de practică! -e remarcat că şi această metodă
reclamă ipote(e simplificatoare (de e+emplu ne'lijarea căldurii de transformare& şi dă numai
re(ultate apro+imati@e, dar care sunt probabil mai apropiate de cele reale dec2t re(ultatele obţinute
prin calcule analitice!
O altă metodă de cercetare constă în a deduce @ariaţia conductibilităţii termice prin analo'ie cu
@ariaţia conductibilităţii electrice a unui circuit model (metodă de modelare fi(ică&! %rebuie ca în
prealabil să se stabilească factorii de contracţie, iar circuitul electric să fie astfel conceput înc2t să
redea fidel condiţiile sistemului lin'ou > lin'otieră! Cu ajutorul acestei metode s-au @erificat
calculele de solidificare a lin'ourilor obţinute prin alte metode, dar re(ultatele nu sunt prea
încurajatoare!
?lte cercetări e+perimentale se ba(ea(ă pe măsurători efectuate asupra lin'oului şi lin'otierei,
dintre care mai importante sunt,
• măsurătorile @ariaţiilor de temperatură în diferite puncte din interiorul lin'oului ( este însă
dificilă amplasarea termoelemenţilor&A
• măsurători de temperatură la suprafaţa lin'oului cu termocuple introduse prin pereţii
lin'otierei sau prin presarea unui poanson 'ol în crusta lin'oului c2nd răcirea are loc în afara
lin'otiereiA
Deza)anta(e1
-e re'ulă măsurătorile termoelectrice au fost făcute pe lin'ouri mici > la lin'ourile mari fiind
'reu de interpretat, nu se obţin infle+iuni clare la e+tremităţile care se măsoară! =n plus, se folosesc
termoelemente diferite în locuri diferite!
O altă metodă care mai poate fi menţionată este metoda 'olirii oţelului rămas lic)id în lin'ou
prin răsturnarea acestuia la diferite inter@ale de timp şi măsurarea 'rosimii stratului solidificat!
etoda este imprecisă deoarece mai ales la sf2rşitul solidificării oţelul @2scos aderă la stratul
solidificat!
Se măsoară stratul solidificat cu ajutorul ultrasunetelor, metoda ba(2ndu-se pe diferenţa dintre
proprietăţilor acustice ale fa(elor solide şi lic)ide, ecoul se prinde la limita 5, factor de refle+ie
(numai pe lin'ouri .6 t&!
Se introduc în oţel la diferite inter@ale de timp cartuşe (de aluminiu& cu indicatori radioacti@i
(De
5E
, S
77
şi mai ales "
72
&!
&oncluzii1
=n 'eneral, trebuie păstrată o re(er@ă faţă de e+actitatea re(ultatelor e+perimentale obţinute!
$alorile coeficientul 2 determinate cu diferite metode nu diferă mult în funcţie de metodă, dar au
de(a@antajul de a cuprinde 'lobal ansamblul de factori de care depinde solidificarea!
-in această cau(ă precum şi a nepreci(iei măsurătorilor re(ultatelor obţinute prin diferite
metode diferă mult! O încercare de 'rupare a re(ultatelor obţinute după metoda prin 'olire (aplic2nd
relaţia care ţine seama de supraîncăl(ire c / x − · τ & la turnarea oţelului necalmat în lin'otiere cu
secţiune pătrată sau dreptun')iulara (cu laturile α si ∆ & a condus la următoarea repre(entarea
'rafică pre(entata în fi'ura E unde este repre(entată dependenţa 'rosimii stratului solidificat k+Z de
timpul de solidificare a oţelului necalmat turnat în lin'ouri pătrate şi dreptun')iulare (date obţinute
prin metoda 'olirii&!
%oate @alorile obţinute se încadrea(ă bine într-un domeniu de dispersare limitat de dreptele,
τ 2E · x şi 1H 2E − · τ x
-upă un anumit timp de la terminarea turnării, solidificarea se accelerea(ă p2nă c2nd este
completă, c2nd ceficientul 2 ajun'e e'al cu 2
s
de la sf2rşitul solidificării! (fi'! 5&
$aloarea lui F
1
diferă cu mărimea lin'oului şi cu raportul -Gd (cu care scade&! $aloarea lui τ
la care începe accelerarea solidificării corespunde sf2rPitului formării crustei columnare în lin'oul de
oţel calmat (respecti@ a (onei de fierbere în lin'oul de oţel necalmat&, atunci c2nd pe l2n'ă
a@ansarea frontului de solidificare are loc şi depunerea de cristale, ceea ce contribuie la micşorarea
@olumului fa(ei lic)ide!
S-a mai obser@at că şi 'rosimea stratului solidificat are loc cu aceeaşi @ite(ă în toate direcţiile
numai un timp scurt după turnare, după care solidificarea a@ansea(ă mai repede la picior (după
literatură FT7/ şi creşte liniar de la cap la picior de 2,05 ori& deoarece crusta solidă se desprinde mai
'reu de lin'otieră la picior (presiunea ferostatică este mai mare&, deci nu se formea(ă spaţiu i(olator
şi în plus în această (onă se depun şi cristalele formate selecti@ în masa de oţel lic)id!
C2nd solidificarea lin'oului este completă nu se mai eliberea(ă căldura de
cristali(are,temperatura trebuie să scadă mai repede!
-eoarece durata p2nă la solidificarea completă este mare, lin'ourile > cele mari în primul r2nd >
se scot din lin'otieră (se stripea(ă& mai repede, nu însă înainte ca e+teriorul să atin'ă temperatura
ma+imă (;&! C2nd desprinderea lin'oului de lin'otiera este completă! Solidificarea completă are loc
în timp mai scurt, timpul minim corespun(ător stripării şi menţinerii lin'oului în aer p2nă la
solidificarea completă @aria(ă cu mărimea lin'oului (Di'ura 5&
"entru utili(area căldurii lin'oului în procesul de laminare, se stripea(ă imediat după atin'erea
temperaturii punctului ; şi se introduce lin'oul în picioare în cuptorul ad2nc, unde solidificarea
completă are loc într-un timp mai lun' (de 1,E5 ori c2t în lin'otieră dacă cuptorul este sub foc şi de
1,7 ori dacă focul este oprit&! -eci centrul lin'oului este mai se're'at!
-acă lin'oul are loc la încărcare în cuptorul ad2nc are o entalpie de 2/6 IcalGI', se menţine un
timp fără foc, apoi se încăl(eşte în plin şi la atin'erea curbei ab se simte lin'oul (centru este
solidificat& şi se trece la laminar, entalpia medie fiind de 22/ > 225 IcalGI'!
Di'! E! -ependenţa 'rosimii stratului
solidificat k+Z de durata solidificării!
Di'! 5! Solidificarea în lin'otieră
*. +. 3. 4or-area crustei -ar%inale a lin%oului
Solidificarea oţelului în lin'ou are loc în trepte, deci pe (one, pornind de la peretele lin'otierei
spre a+a lin'oului!
<a turnarea în lin'otieră temperatura oţelului lic)id este mai înaltă dec2t temperatura lic)idus,
temperatura lui se supraîncăl(ire fiind de 7/ !!! 4/
/
C, funcţie de metoda de turnare folosită!
=n contact cu pereţii reci ai lin'otierei oţelul se răceşte brusc, cedarea de căldură fiind intensă,
deci subrăcirea este puternică şi după 2-7 secunde se formea(ă un număr mare de 'ermeni de
cristali(are, din care se de(@oltă rapid cristale ec)ia+iale neorientate! Se formea(ă într-un timp scurt,
o crustă mar'inală sau (ona K de solidificare (fi'! 6& care are aceeaşi compo(iţie c)imică cu a
oţelului de turnare! ?ceastă crustă se contractă imediat, deoarece răcirea ei măreşte forţele de
ade(iune dintre cristale şi se desprinde de lin'otieră, mai ales că şi lin'otiera se dilată puţin datorită
încăl(irii! "resiunea ferostatică a oţelului lic)id se opune contracţiei şi crusta se @a deforma plastic!
=n spaţiul liber format pătrunde aer şi cur'erea de căldură este fr2nată, transmisia a@2nd loc prin
radiaţie! =n aceste condiţii temperatura (onei K creşte puţin, creştere care se datorea(ă faptului că
lin'otiera poate transmite mai puţină căldură dec2t cea care ar trebui îndepărtată! Căldura care
trebuie îndepărtată este dată de căldura de supraîncăl(ire a oţelului, căldură primită
γ α →
de la
oţelul mai supraîncăl(it din centrul lin'oului şi căldura eliberată la transformările de fa(ă (4 !!! 21
IVGF'De& a cărei importanţă este mai însemnată la solidificarea lin'ourilor mari!
-acă proprietăţile oţelului sunt scă(ute, apare pericolul de formare a crăpăturilor în crustă!
"ericolul este limitat deoarece lin'otiera nu se dilată prea mult, iar temperatura înaltă face ca
e@entualele fisuri formate să se sude(e prin pătrundere de oţel lic)id ((ona respecti@ă nefiind în
contact cu aerul&!
"e măsură ce căldura se e@acuea(ă spre e+terior, 'rosimea crustei solidificate creşte,
temperatura sa scade, deci forţele de coe(iune între cristale cresc, depăşind forţele de deformare
plastică, crusta se desprinde de peretele lin'otierei!
=n interstiţiul format pătrunde aer şi e@acuarea căldurii spre e+terior este fr2nată! Dr2narea
transmisiei de căldură spre e+terior mai are loc şi datorită creşterii temperaturii medii a pereţilor
lin'otierei!
%emperatura medie a crustei solidificate creşte un timp şi crusta încăl(ită şi semiplastică se @a
deforma uşor din cau(a presiunii ferostatice a oţelului!
-eformarea este mai puternică la piciorul lin'oului dec2t la cap şi se produce la momente
diferite pe înălţime!
Di'! 6! Bepre(entarea sc)ematica a procesului de
solidificare
"rin presarea crustei pe pereţii lin'otierei se intensifică din nou transmisia de căldură spre
e+terior, fapt ce determină o scădere a temperaturii medii a părţii solidificate, deci o nouă contracţie
care din nou pre(intă @ariaţii pe înălţime!
=n această (onă, datorită timpului scurt în care are loc solidificarea, se're'area este practic
neînsemnată şi compo(iţia c)imică a oţelului poate fi considerată ca fiind identică cu a oţelului din
oală!
Calitatea suprafeţei lin'oului este determinată în primul r2nd de calitatea şi condiţiile de
formare a crustei mar'inale care trebuie, ca încă de la început să aibă o 'rosime suficient de mare
pentru a nu crăpa sub acţiunea coloanei de oţel lic)id, mai ales că la temperatură ridicată re(istenţa
oţelului este scă(ută! (fi'! 0&
Jrosimea crustei mar'inale este funcţie de cantitatea de căldură primită de la masa lic)idă de
oţel pe care o transmite spre e+terior prin pereţii lin'otierei! Cu c2t această căldură este mai mare cu
at2t 'rosimea crustei mar'inale este mai mică!
Cantitatea de căldură primită de crustă în unitatea de timp se poate determina cu relaţia,
P
S
h
v c
=
u
9

∆ ⋅ ⋅ ⋅
·
/
/
θ γ
PFcalGminQ (11&
unde,
- c > căldura specifică a oţelului ( /,21 IcalGI',
/
C pentru supraîncăl(ireA 1,10 IcalGI',
/
C
după solidificare&A
-
/
γ
- 'reutatea specifică (6H//I'Gm
7
pentru oţel lic)idA 04// I'Gm
7
pentru oţel solid&A
- $
u
> @ite(a de umplere, mGminA
- θ ∆ - supraîncăl(irea oţelului peste lic)idus,
/
CA
- )
/
- înălţimea coloanei de oţel (@ariabilă în timp&, mA
- S > secţiunea lin'oului (@ariabilă&, m
2
A
- " > perimetrul lin'oului, mA
Cantitatea de căldură scade dacă supraîncăl(irea şi @ite(a de umplere scad şi creşte suprafaţa de
sc)imb de căldură care depinde de S, " şi )
/
!
Compo(iţia c)imică a oţelului influenţea(ă 'rosimea crustei mar'inale prin @alorile c şi
/
γ
!
Ln alt factor de care depinde 'rosimea (onei K este 'rosimea pereţilor lin'otierei! -acă aceştia
sunt 'roşi, pot înma'a(ina o cantitate mai mare de căldură şi deci 'rosimea crustei mar'inale este
mai mare!
Bespect2nd limitele normale pentru θ ∆ şi raportul SG" se poate admite că 'rosimea crustei
mar'inale @aria(ă cu @ite(a de umplere după relaţia,
5 , 2
5 , 4
1
+ ·
u
v
δ
PmmQ (12&
-upă formarea crustei mar'inale ((ona K& a cărei 'rosime trebuie să aibă peste 12 > 15 mm la
lin'ouri cu diametrul -TE// > 0//mm, solidificarea depinde nu numai de formarea 'ermenilor de
cristali(are (de 'radul de subrăcire&, ci şi de starea de a'itaţie a oţelului în lin'otieră datorită
Di'! 0! -eformara crustei mar'inale în timp
curenţilor de con@ecţie şi de'ajării de 'a(, deci diferă după cum oţelul este calmat, semicalmat sau
necalmat!
*. 3. ,olidificarea oţelului cal-at
Oţelurile calmate au un 'rad a@ansat de de(o+idare ceea ce e+clude posibilitatea deformării,
în timpul solidificării a reacţiei dintre PCQ şi POQ!
-atorită încăl(irii pereţilor lin'otierei, creşterii 'rosimii crustei mar'inale şi formării
stratului i(olator de aer dintre crustă şi lin'otieră (interstiţii& @ite(a de răcire a oţelului din lin'otieră
se micşorea(ă sensibil! -in acest moti@ se micşorea(ă mult numărul de noi 'ermeni de cristali(are,
deci şi @ite(a de cristali(are!
=n acest ca( cristalele din crusta mar'inală care se 'ăsesc în contactul cu oţelul lic)id, încep
să crească sub formă de dendrite columnare! -irecţia de creştere este perpendiculară pe pereţii
lin'otierei, adică în direcţia flu+ului termic! ca urmare a creşterii preferenţiale a dendritelor se
formea(ă (ona 99 de cristali(are, cu cristale alun'ite numită (onă de transcristali(are sau (onă
columnară! =n timpul formării (onei 99, o data cu scăderea temperaturii are loc o scădere a
solubilităţii unor elemente din compo(iţia c)imică a oţelului cum ar fi S, ", C, elemente care
îmbo'ăţesc oţelul lic)id din faţa frontului de solidificare, fenomen numit se're'are! -in acest moti@
dendritele din (ona KK sunt mai pure dec2t oţelul lic)id în care cresc!
4or-area zonei de transcristalizare! Suprafaţa crustei nu este plană ci pre(intă o serie de
proeminenţe care cresc în mod preferenţial după o direcţie cristalo'rafică principală şi dacă această
direcţie este orientată în acelaşi sens cu flu+ul termic (perpendicular pe pereţii& atunci 'răunţii se @or
de(@olta în mod deosebit după această direcţie şi se ramifică în direcţii de @alori e'ale re(ult2nd în
final o creştere dendritică!
?cest mod de creştere, mai repede după o direcţie principală şi cu @ite(ă mai mare dec2t cea cu
care a@ansea(ă frontul de solidificare, se poate reali(a în condiţiile e+istenţei unui lic)id subrăcit!
<a solidificarea oţelului, datorită faptului că solidificarea elementelor di(ol@ate în fier este mai
mică în fa(ă solidă, lic)idul de la frontul de solidificare se @a îmbo'ăţi în elementele eliminate de
dendritele solidificate produc2ndu-se un salt de concentraţii între două fa(e!
Concentraţia în elemente eliminate scade e+ponenţial după e+presia,
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− ⋅

+ · ξ
%
v
/
/
C C
cv
e+p
1
1
/
/
/
(17&
unde,
C > concentraţia într-un punct în lic)idul din faţa frontuluiA
C
/
> concentraţia iniţialăA
F
/
> coeficientul de repartiţie la ec)ilibru a impurităţilorA
@
c@
> @ite(a de a@ansare a frontului de solidificareA
- > coeficientul de difu(ie a impurităţilor în lic)idA
ξ
- distanţa la punctul considerat în lic)idA
%emperatura de topire a acestui lic)id îmbo'ăţit scade, în timp ce temperatura sa creşte (ca
urmare a căldurii de cristali(are şi de transformare& depăşind pe cea a lic)idului în@ecinat dinspre
centrul lin'oului, în care ajun' @2rfurile dendritelor alun'ite!
?dmiţ2ndu-se o dependenţă liniară între concentraţie şi temperatura de topire, temperatura @a
creşte e+ponenţial de la interfaţă spre interior, temperatura de ec)ilibru a lic)idului în faţa frontului
de solidificare put2ndu-se calcula cu relaţia,
%s T %
/
> mlC
l
(1E&
unde,
- %
/
> temperatura de cristali(are a aliajului iniţialA
- %s > temperatura de solidificare la ec)ilibru în faţa frontuluiA
- m > un')iul de înclinare al curbei lic)idus pe dia'rama de ec)ilibru a aliajuluiA
- C
l
> concentraţia din lic)idA
=n acelaşi timp, elementele concentrate în lic)idul dintre dendrite difu(ea(ă spre centrul
lin'oului (menţin2ndu-se totuşi o diferenţă de concentraţie& şi temperatura de topire creşte
(supraîncăl(irea scade& pe o anumită distanţă de la frontul de solidificare, a@2nd ca efect o creştere
laterală a dendritelor (subrăcire constituţională&! ?cest fenomen de difu(ie şi deci de scădere a
supraîncăl(irii a@ansea(ă cu o @ite(ă mai mică dec2t a dendritelor alun'ite, eliminarea căldurii spre
e+terior dintre dendrite fiind mai puţin intensă, deci este slabă subrăcirea şi ca urmare 'erminarea!
-e aceea aceste creşteri laterale sunt destul de mici!
=n timpul solidificării se @or forma astfel 'răunţi lun'i şi ad2nci, uniţi la un capăt, în spatele
frontului de solidificare şi care cresc ca nişte cristale independente în lic)id!
=n interiorul acestor depresiuni, în interfaţă, lic)idul îmbo'ăţit în elemente însoţitoare este
reţinut datorită tensiunii superficiale!
Be(ultatul creşterii preferenţiale a dendritelor şi a tendinţei de omo'eni(are a soluţiei dintre
dendrite, procese care au loc treptat sub influenţa eliminării căldurii, mai accentuată prin dendrite,
este formarea (onei a KK-a cu dendrite alun'ite numită zonă de transcristalizare bazaltică sau cu
cristale colu-nare!
?ceste dendrite formate sub influenţa unui flu+ termic puternic orientat, cresc aproape
perpendicular pe pereţii lin'otierei (puţin înclinate în sus& şi sunt mai pure dec2t soluţia metalică
înconjurătoare!
$ariaţia compo(iţiei c)imice în (ona KKK fată de (ona K, este cu at2t mai importantă cu c2t oţelul
are un conţinut mai mare de C şi de elemente de aliere!
4actori care deter-ină întinderea zonei de transcristalizare
=ntinderea (onei de cristali(are diferă mult de o serie de factori cum ar fi,
-oţelul care se toarnăA
- temperatura de supraîncăl(ireA
- @ite(a de umplereA
- intensitatea răciriiA
- conductibilitatea termică a sistemului lin'ou > lin'otierăA
- 'rosimea şi temperatura iniţială a pereţilor lin'otiereiA
#ecunoaşterea, p2nă în pre(ent, a efectelor separate şi în comun a acestor factori ca şi ne'lijarea
în aprecierile făcute p2nă acum a unor aspecte ca,
- modificarea de @olum la solidificareA
- modificarea caracteristicilor fi(ico-c)imice ale fa(elor lic)idă şi solidă datorată reacţiilor
între elementele se're'ate cu apariţia de noi fa(eA
- formarea de curenţi de con@ecţie ca urmare a @ariaţiilor de temperatură cau(ată de
manifestarea concentraţiilor în elemente care se're'ă, nu a dat posibilitatea e+plicării
a@ansării frontului de solidificare şi e+tinderii (onei de transcristali(are!
5nfluenţa te-peraturii!
-acă se consideră că @ite(a de solidificare, respecti@ @ariaţia 'rosimii k+Z a stratului de
solidificare încep2nd de la pereţii lin'otierei, depinde de transferul de căldură la interfaţă (şi în
primul r2nd de temperatura fa(ei lic)ide& ea se poate calcula cu relaţia,

,
_

¸
¸
⋅ − ⋅ ⋅

· ·
dl
d
dx
d
A d
dx
v
l
;
s
s cr
θ
λ
θ
λ
γ τ
1
PcmGminQ (15&
în care,
- d+ > 'rosimea stratului solidificat în timpul τ d A
- ] > căldura de cristali(are a @olumului unitar solidificatA
-
γ
- 'reutatea specifică a părţii solidificateA
-
l s
λ λ si
- conductibilităţile termice ale fa(elor solidă şi lic)idăA
-
dx
d
s
θ
- 'radientul de temperatură pe 'rosimea stratului solidificat (influenţea(ă cur'erea
căldurii spre e+terior&A
-
dx
d
l
θ
- 'radientul de temperatură în fa(ă lic)idă (determină cur'erea căldurii spre partea
solidificată&A
Cum în domeniul de temperatură considerat ] şi c sunt practic constante, iar i @aria(ă puţin cu
temperatura, re(ultă că 'rosimea (onei de transcristali(are depinde de,
- temperaturile din stratul solidificat şi din lic)idA
- 'rosimea părţii solidificate şi a celei rămase lic)ide!
"entru a reduce întinderea acestei (one, trebuie ca
dx
d
s
θ
să crească (răcirea să fie întinsă& şi
dx
d
l
θ
să scadă (conţinutul de căldură al oţelului să fie mic&!
&oncluzii1
1! dacă se toarnă oţelul cu temperatură joasă se ajun'e rapid în domeniul subrăcirilor mari şi în
oţelul lic)id apare un număr mare de 'ermeni din care cresc repede cristale ce se atin' între ele
şi se alun'esc înainte de a căpăta forme ba(alticeA
2! dacă temperatura oţelului este înaltă, sau dacă se toarnă cu temperatură şi @ite(ă normală dar
răcirea este înceată, (ona K > crusta este subţire (ca urmare a 'erminării slabe&, iar în (ona a KK-a
se @or de(@olta cristale columnare lun'i ca urmare a duratei lun'i de cur'ere a căldurii spre
e+teriorA
7! la temperaturi de turnare foarte mari, cristalele în formare în (ona KK pot fi topite de oţelul
supraîncăl(it şi re(ultă o structură 'rosolană, cu număr mic de 'răunţi mariA
5nfluenţa co-poziţiei ci-ice a oţelului. Se manifestă prin efectul se're'ării elementelor la
frontul de solidificare care determină scăderea de temperatură la interfaţă şi întinderea domeniului
subrăcirii constituţionale!
-e asemenea elementele care măresc solubilitatea )idro'enului cum sunt, Cr, #i, Si sau
elementele care măresc solubilitatea a(otului (Cr, n, $, #b& măresc transcristali(area!
5nfluenţa confi%uraţiei lin%otierei! <in'otierele cu pereţi subţiri ca şi cele cu pereţi ondulaţi
înma'a(inea(ă puţină căldură şi o radia(ă puternic spre e+terior, deci intensifică răcirea şi @or
asi'ura o (onă de transcristali(are redusă ca 'rosime! dar aici trebuie a@ut în @edere că la lin'otierele
cu pereţi subţiri se obţine o crustă mar'inală subţire şi deci creşte pericolul de crăpare a ei! -e aceea,
trebuie 'ăsită 'rosimea optimă pentru pereţii lin'otierei!
4or-area celorlalte zone în lin%oul de oţel cal-at! Cu creşterea 'rosimii stratului de oţel
solidificat creşte efectul de i(olare, 'radientul de temperatură în partea solidificată de@ine din ce în
ce mai mic! Oţelul lic)id cu temperatura scă(ută de topire din centrul lin'oului se răceşte din ce în
ce mai încet, frontul de solidificare a@ansea(ă cu @ite(ă descrescătoare de la mar'ine spre centru
lin'oului!
?tunci c2nd temperatura fa(ei lic)ide ajun'e să fie e'ală cu temperatura e+tremităţilor
dendritelor, deci c2nd flu+ul termic încetea(ă de a mai fi orientat, încetea(ă solidificarea sub formă
de dendrite columnare! ?cestui moment îi corespunde punctul ; de pe curba de @ariaţie a
temperaturii la e+teriorul lin'oului, după care curba este tot timpul scă(ătoare datorită e@acuării în
timp a căldurii spre e+terior!
Knterpretarea @ariaţiei de timp,
- timpul t
1
corespunde formării crustei mar'inale a cărei temperatură este dată de punctul ?A
- la desprinderea crustei de lin'otieră are loc o creştere de temperatură pentru că transmiterea de
căldură este fr2nată şi deci şi temperatura creşte cu temperatura t
2
(după ramura ?;&A
- suma (t
1
St
2
& creşte cu creşterea mărimii lin'oului după cum arată dia'rama din fi'ura 4
Oţelul lic)id din centrul lin'oului practic nu mai poate primi elementele eliminate de (ona KK
(se're'area aproape încetea(ă& şi cum căldura se scur'e în continuare spre e+terior prin (ona
columnară se ajun'e la o subrăcire a oţelului din faţa frontului de solidificare, în care apar 'ermeni
de cristali(are proprii şi străini, în număr restr2ns, datorită posibilităţilor restr2nse de eliminare a
căldurii! -eci aceşti 'ermeni, 'rupaţi mai ales în faţa (onei 99 şi din ce în ce mai rari spre centrul
lin'oului unde oţelul este încă supraîncăl(it în raport cu compo(iţia c)imică, cresc dendritele
ec)ia+iale, neorientate în jurul cărora se solidifică oţelul! ?ceşti 'ermeni @or creşte radial cu o @ite(ă
determinată de 'radul de subrăcire e+istent!
?ceste dendrite care cresc liber în lic)id, a@2nd 'reutate specifică mai mare dec2t a oţelului
lic)id scad spre piciorul lin'oului! =n cădere, o parte din ele se prind în proeminenţele (onei KK (spre
sf2rşitul formării acestuia&, altele se prind de cele fi+ate deja de frontul de solidificare şi astfel în
structura lin'oului calmat apare (ona a KKK-a, de trecere sau bifa(ică, fa(ă care se află cu at2t mai
înspre centrul lin'oului cu c2t (ona a KK-a este mai intensă!
-endritele care cad spre piciorul lin'oului formea(ă (ona a K$-a de cristali(are, care are formă
de piramidă sau de con după cum piciorul lin'oului este piramidal sau rotund şi care este cu at2t mai
înaltă cu c2t temperatura oţelului este mai mare şi lic)idul din centrul lin'oului poate primi o
cantitate mai mare de elemente se're'ate!
Căderea dendritelor cu 'reutate specifică mare la piciorul lin'oului face ca o parte din soluţia
lic)idă din această (onă să se deplase(e spre capul lin'oului şi în acest mod se intensifică
solidificarea în (ona a K$-a!
Cristali(area selecti@ă face ca oţelul din centrul lin'oului să se îmbo'ăţească în elemente de
se're'are care-i scad temperatura de topire, deci oţelul este supraîncăl(it! Concomitent, încetinirea
căderii de cristali(are la formarea dendritelor ec)ia+e în lic)idul @2scos, ca şi faptul că oţelul mai
cald de la picior este determinat să se retra'ă în partea modificată de la centrul lin'oului!
-e aceea cristali(area în această (onă se @a produce numai după ce, datorită cedării de căldură
spre e+terior temperatura scade sub cea de topire lu2nd astfel naştere 'ermeni proprii în între'ul
@olum de lic)id!
=n acest fel cristali(area se @a produce spontan, dendritele cresc liber p2nă se stin')eresc
reciproc, prind între ele oţel impur care se solidifică pro'resi@, re(ult2nd în final o structură
neorientată, 'rosolană - (ona $ de solidificare!
?cest sf2rşit de solidificare corespunde punctului C1 pe curba temperaturii suprafeţei curbei!
-eoarece după solidificarea completă nu se eliberea(ă căldura de cristali(are, temperatura scade mai
repede şi în punctul C1 apare o discontinuitate (infle+iune&!
&oncluzii1
Di'! 4! $ariaţia timpului de turnare
=n structura lin'oului de oţel calmat se distin' 5 (one caracteristice, determinate de condiţiile
de solidificare,
1! $ona 9 > crusta mar'inală formată în condiţiile unei subrăciri puternice la contactul oţelului
cu lin'otiera receA
2! $ona 99 > de transcristali(are sau a dendritelor columnare > formată în condiţiile unei
subrăciri constituţionale reduse şi a unui flu+ termic dirijatA
7! $ona 999 > de trecere sau bifa(ică - formată din cristale ec)ia+e mari formate în condiţiile de
subrăcireA
E! $ona 9V > a conului de la picior > formată prin căderea dendritelor ec)ia+e la piciorul
lin'oului (în această (onă se're'area este ne'ati@ă, cristalele pure care se depun înlătură
oţelul impurificat&A
5! $ona V > centrală - formată prin cristali(area spontană în între'ul @olum de oţel impurificat,
cu temperatură scă(ută de solidificare, în urma e@acuării continue a căldurii prin stratul
solidificat!
-eoarece prin solidificare scade @olumul oţelului, în ca(ul lin'oului se formea(ă un 'ol de
contracţie numit retasură!
-acă se toarnă rece oţelul, (onele KK, KKK, şi K$ sunt restr2nse şi sunt întinse (onele K şi KK!
*. 5. ,olidificarea oţelului necal-at
Oţelul necalmat este oţelul căruia la e@acuare nu i se adau'ă alt de(o+idant în afară de Den,
este suprasaturat la turnare în carbon şi o+i'en! *l se defineşte ca fiind oţelul la care de(o+idarea se
continuă, fără sa se termine în lin'otieră prin reacţia,
[ ] [ ] { } CO O C → +
{ }
[ ][ ] O C
CO p
/
c
· (16&
*l nu fierbe în condiţii normale în oala de turnare din cau(a înălţimii mari a coloanei de oţel (I
c
depinde de presiune&, c2t şi a dificultăţilor de formare a 'ermenilor determinate de tensiunea
superficială!
*ste ştiut faptul că pentru ca o bulă de 'a( de ra(ă r să poată 'ermina omo'en într-o baie de oţel
trebuie ca în interiorul bulei să e+iste o presiune definită prin relaţia,
at h CO
p
r
p p + + >
σ 2
(10&
unde,
- "
CO
> presiunea în bula de 'a(A
- "
)
> presiunea coloanei de oţel lic)id (
m at G 0 , / ≈
&A
- σ - tensiunea superficială a oţelului lic)id!
Se poate arăta că la 'erminarea omo'enă a unei bule cu ra(a de ordinul an'stromilor, "
CO
ar
trebui să fie de ordinul 1/
E
atA 'erminarea unor astfel de presiuni ar necesita concentraţii mari de
reactanţi, care practic, nu sunt reali(abile!
-e aici conclu(ia că bulele de CO 'erminea(ă pe suprafeţe pree+istente (inclu(iuni nemetalice,
pereţii a're'atului, lin'otierei, stratul de oţel solidificat&!
<a solidificarea lin'ourilor de oţel necalmat particularităţile care apar sunt determinate de
fenomenul de fierbere a oţelului în lin'otieră! =n timpul solidificării calitatea şi structura lin'oului
depin(2nd de intensitatea procesului de autode(o+idare (cu carbon&!
-upă turnarea în lin'otieră, pe măsură ce oţelul se răceşte p2nă la solidificare, e+cesul de
o+i'en şi de 'a(e peste conţinutul care poate fi reţinut în soluţie în ec)ilibru cu carbonul, difu(ea(ă
spre centrul lin'oului astfel înc2t, în (ona lic)idă care limitea(ă frontul de solidificare se acumulea(ă
cantităţi importante de carbon şi mai ales de o+i'en, suficiente pentru a crea condiţii fa@orabile
formării şi creşterii bulelor de 'a(!
-acă formarea bulelor este suficient de rapidă, @ite(a lor de creştere depăşeşte @ite(a de
înaintare a frontului de solidificare, dimensiunile bulei conduc la o forţă ascensională care în@in'e
ade(iunea cu peretele solidificat de care bula se desprinde şi de'aj2ndu-se produce kfierbereaZ
oţelului în lin'otieră!
-acă bula nu creşte suficient de repede aceasta @a răm2ne prinsă de peretele solidificat d2nd
naştere la o ksuflurăZ!
"rin urmare, ad2ncimea amplasării suflurilor primare în lin'ou este determinată direct de
raportul dintre @ite(a de solidificare şi @ite(a de creştere a bulelor, ultima fiind re'lată, la r2ndul ei,
de intensitatea fierberii oţelului după turnare, care se e+primă prin cantităţile de 'a(e care se pot
forma în timpul solidificării! ăsurători efectuate au arătat că 'a(ul de reacţie este format din 4/ >
45% CO şi restul CO
2
, proporţia de CO
2
din 'a( depin(2nd de conţinutul de PCQ si POQ al oţelului!
;ulele de CO şi CO
2
formate în'lobea(ă în ele şi o parte din )idro'enul şi a(otul din oţel, dar
conţinuturile acestora sunt scă(ute!
4actori care influenţează intensitatea fierberii!
5nfluenţa conţinutului de 6&7 şi 687. Odată cu formarea intensă a bulelor de 'a(e în oţelul
lic)id scade concentraţia de PCQ si POQ, deci suprasaturarea dispare foarte repede! -acă compo(iţia
atin'e limita miscibilităţii oţelului lic)id conţinutul de o+i'en scade în timp ce conţinutul de carbon
creşte! =n ca(ul lin'ourilor unde carbonul şi o+i'enul se află în ec)ilibru stoec)iometric, restul de
oţel lic)id nu-şi mai sc)imbă starea p2nă la sf2rşitul solidificării! -eci conţinutul de carbon şi o+i'en
din oţel depinde de cantitatea de 'a(e formate la solidificare precum şi de @ariaţia în timp a 'a(ului
la solidificare! Cantitatea ma+imă de 'a( se formea(ă c2nd raportul dintre CGO este corespun(ător
ec)ilibrului stoec)iometric! Dormarea 'a(ului în cantităţi mari presupune o suprasaturare în C şi O, o
temperatură joasă de turnare! <a început are loc o formare abundentă de 'a(e, care se continuă în
aceeaşi proporţie numai dacă în oţel se menţine acelaşi raport între C şi O ca şi în 'a(ul care se
de'ajă!
-in dia'ramă re(ultă că la conţinuturi mai mari de C (/,15%C& la început fierberea este mai puţin
intensă dec2t la conţinuturi mici de C (/,/6& din cau(a cantităţii insuficiente de o+i'en (PCQlPOQTct&,
deci şi cantitatea de 'a(e re(ultată este mai mică! Kntensificarea fierberii a@2nd loc pe parcursul
solidificării! ?celaşi lucru se înt2mplă şi la oţelurile cu conţinut foarte scă(ut de C (/,/2%& unde
procesul este în'reunat din cau(a conţinutului prea mic de carbon!
1! 5nfluenţa conţinutului de 9n! Carbonul din oţel poate reacţiona la temperaturi situate
aproape de punctul de topire, numai cu o+i'enul di(ol@at în oţel! *l nu poate reduce nO şi cu at2t
mai mulţi produşi de de(o+idare cum ar fi SiO
2
sau ?l
2
O
7
! C2nd produsul PCQlPOQ scade (formare de
'a(e, deci reacţia de autode(o+idare cu C& se opreşte total sau parţial! ?cţiunea de(o+idantă a
man'anului se manifestă pre'nant (scade cu creşterea temperaturii&, curba de ec)ilibru PnQ-POQ se
deplasea(ă în jos, ajun'2nd sub curba de ec)ilibru PCQ-POQ! -eşi man'anul nu poate de(o+ida sin'ur
oţelul pentru a nu mai fierbe la solidificare > are un rol important deoarece re'lea(ă conţinutul de
POQ pentru a limita reacţia lui cu PCQ pentru a se putea obţine un lin'ou sănătos! ?cţiunea de
de(o+idare a man'anului poate fi scoasă în e@idenţă şi din dia'rama de ec)ilibru POQ-POQ peste care
se suprapun liniile dia'ramei PnQ-POQ!
Di'! 1/! $ariaţia în timp a conţinutului de
'a( pentru diferite conţinuturi de carbon
Be(ultă din fi'ura 11 că la conţinuturi mici de C (/,/E-/,/0%& un conţinut de /,5 n poate duce
la formarea nO! -acă se ţine cont însă că o+i'enul este un element care se're'ă, deci în faţa
frontului de solidificare conţinutul de POQ este mult mai mare, în timp ce conţinutul de PnQ creşte
foarte puţin (n nu se're'ă&, re(ultă că şi conţinuturile mici de man'an pot influenţa fierberea
oţelului în lin'otieră!
2! 5nfluenţa presiunii. Ln factor foarte important pentru fierberea oţelului în lin'otieră este
presiunea! "rodusul
[ ] [ ]
P
CO
8
P
O C · ⋅
care pentru %T16//
/
C şi "
CO
T1 at are @aloare /,//25! -ar mai
corect este
[ ] [ ]
CO
P O C ⋅ · ⋅ //25 , /
deoarece bulele nu se formea(ă numai la suprafaţa oţelului lic)id
ci şi în ad2ncime şi trebuie ţinut cont de presiunea )idrostatică a coloanei de oţel! ?stfel la 1m
ad2ncime "
CO
T1S1l/,0 T1,0 at, iar la 2m ad2ncime "
CO
T1S2l/,0 T2,E at! Cu c2t bula se formea(ă la
o ad2ncime mai mare, @aloarea produsului
[ ] [ ] O C ⋅
creşte, deci creşte conţinutul de POQ în ec)ilibru
cu PCQ, deci reacţia este în'reunată! -eoarece nO re(ultat din reacţia de de(o+idare cu n nefiind
'a( nu este influenţat procesul de presiune, re(ultă că n participă mai intens la de(o+idare la
piciorul lin'oului!
:'ura conţinută de lin'oul de oţel este formată din materiale refractare cu care oţelul @ine în
contact, ('ura din oală, dar mai ales ca re(ultat al reacţiei PnQ cu POQ! "entru eliminarea o+i(ilor
care se formea(ă în faţa frontului de solidificare este necesară o a'itaţie puternică a oţelului reali(ată
printr-o de'ajare intensă de 'a(e! ?'itarea intensă a oţelului nesolidificat e@ită de asemenea
menţinerea în lin'ou a unor cantităţi ridicate de o+i'en di(ol@at ceea ce ar duce la o puternică
impurificare a oţelului cu inclu(iuni de silicaţi, o+i(i de crom, de man'an sau aluminiu! -e aceea
turnarea prin sifon a oţelului în lin'otieră la care fierberea oţelului este mai puţin intensă, este
de(a@antajoasă!
7! 5nfluenţa para-etrilor turnării. =n afară de presiunea bulelor de CO, procesul de formare şi
îndepărtare a bulelor de CO mai este influenţat şi de presiunea )idrostatică a oţelului precum şi de
frecările care au loc între bulele în mişcare şi oţel! ?ceste două componente depind de @ite(a de
umplere a lin'otierei! -acă se asi'ură conţinutul de POQ corespun(ător conţinutului de PCQ şi se
toarnă oţelul cu temperatură joasă şi cu @ite(ă de umplere nu prea mare, iar de'ajarea de bule este
timpurie, uniformă şi intensă!
Dormarea şi îndepărtarea bulelor de CO se produce,
- la piciorul lin'oului în primele minute după începerea turnării, dar încetea(ă repede din cau(a
creşterii înălţimii coloanei de oţelA
- în faţa frontului de solidificare, pe stratul solid cu asperităţi, unde oţelul este bo'at în o+i'en şi
în elemente care-i scad temperatura de topire, deci unde oţelul este lic)id, ceea ce uşurea(ă
îndepărtareaA
=nceperea timpurie a fierberii este o condiţie necesară pentru asi'urarea unei (one mar'inale
lipsite de sufluri!
Di'! 11! ?cţiunea de(o+idantă a n şi C
la diferite ad2ncimi în lin'ou
=n ca(ul unei fierberi @iolente (lin'oul spon'ios & se poate inter@eni prin adaos de aluminiu care
micşorea(ă conţinutul de o+i'en > practică înt2lnită mai ales la oţelurile moi cu C./,1% la care baia
este de obicei suprao+idată!
=n ca(ul oţelurilor cu C1/,1% şi cu conţinut insuficient de o+i'en se folosesc intensificatori de
fierbere (ţundăr, #a
2
CO
7
care prin descompunere pune în libertate CO
2
şi fluidificatori pentru ('ura
formată la suprafaţa lic)idului CaD
2
&!
9ecanis-ul solidificării!
=n timpul fierberii bulele de CO antrenea(ă oţel spre capul lin'oului, oţel care apoi coboară spre
partea centrală a lin'oului unde are loc contracţia în fa(a lic)idă!
-atorită a'itării (fierberii& oţelului în lin'otieră, ca urmare a de'ajării bulelor de CO, dendritele
care tind să crească sunt făr2miţate şi astfel este împiedicată formarea (onelor KK şi KKK, în locul lor
apăr2nd o (onă de fierbere KK
f
!
?'itarea produsă de de'ajarea de bule de CO produce uniformi(area temperaturii oţelului rămas
lic)id şi împiedică solidificarea crustei pe capul lin'oului! "rin răcirea oţelului @2sco(itatea acestuia
creşte şi de'ajarea bulelor de CO se face din ce în ce mai 'reu, ceea ce poate conduce la creşterea
oţelului în lin'otiere!
"entru e@itarea acestui lucru după formarea unei cruste suficient de 'roase, lin'oul se acoperă
cu un capac 'ros de fontă! =n contact cu capacul oţelul se solidifică brusc oprind de'ajarea bulelor de
'a(! =n acelaşi scop se poate adău'a un capac c)imic, format prin adău'area pe suprafaţa oţelului
lic)id a unui adaos de /,15 !!! /,2/ I'Gt oţel de aluminiu pulbere, 'ranule sau lic)id! Ca urmare
oţelul se calmea(ă şi de'ajarea de bule de CO încetea(ă!
;ulele mici de CO din centrul lin'oului se redi(ol@ă, iar cele mai mari de la frontul de
solidificare răm2n prinse, form2nd coroana interioară de sufluri!
=n cursul deformării plastice, suflurile din coroana interioară ca şi cele din coroana e+terioară se
sudea(ă sub presiune, dacă crusta mar'inală are o 'rosime suficient de mare (15 !!! 2/ mm& pentru a
nu crăpa! =n ca( contrar, mar'inile suflurilor ajunse în contact cu aerul se o+idea(ă şi nu se mai
sudea(ă, indiferent de mărimea forţelor de deformare aplicate!
*. 6. ,olidificarea oţelului se-ical-at
*laborarea şi de(o+idarea oţelului semicalmat trebuie să asi'ure pentru produsul PCQlPOQ @alori
mai mici dec2t cele corespun(ătoare ec)ilibrului la temperatura de solidificare, astfel înc2t de'ajarea
bulelor de CO să aibă loc numai în ultima parte a solidificării, c2nd capul lin'oului trebuie înc)is!
-e'ajarea de 'a(e, astfel limitată, e@ită formarea 'olului de contracţie pe capul lin'oului şi permite
formarea unui număr mic de sufluri amplasate preponderent pe capul lin'oului! =n rest, solidificarea
trebuie să aibă loc ca la oţelul calmat!
"entru a asi'ura o structură corespun(ătoare lin'oului este necesară o concordanţă deplină între
'radul de de(o+idare, temperatura de turnare şi @ite(a de umplere a lin'otierei! O de(o+idare prea
a@ansată conduce la formarea unui 'ol la capătul lin'oului care nu se sudea(ă, iar o de(o+idare
insuficientă determină defecte de suprafaţă (sol(i& şi defecte interne (sufluri nesudate& care scad
calitatea produselor laminate!
%e)nolo'ia de de(o+idarea se adoptă funcţie de condiţiile specifice, dar trebuie ţinut cont că,
1! la conţinutul de n de /,E/% trebuie a@ut 'rijă de raportul dintre PCQ si PSiQ pentru că la
PCQ./,14% dacă se asi'ură PSiQT/,15-/,10% se obţine ca produs de de(o+idare SiO
2
şi
@ariaţia conţinutului de n nu mai contea(ăA
2! la conţinuturi de n cca! /,5% o @ariaţie a PSiQT/,1/-/,15% este puţin micăA
7! la conţinuturi de n 1/,5% @ariaţia n nu mai este critică pentru de(o+idare > solidificarea
fiind influenţată numai de PCQ si PSiQ!
-e(o+idare corespun(ătoare se obţine mai uşor cu aliajul comple+ Sin?l!
3. Defecte ale se-ifabricatelor din oţel
3. +. Defecte de suprafaţă
<a solidificarea lin'ourilor de oţel structura şi compo(iţia acestora este neomo'enă, apar 'oluri
de contracţie la oţelul calmat, sufluri la cel necalmat! ?stfel apar defecte în lin'ourile de oţel! *le se
pot elimina prin mijloace te)nolo'ice astfel înc2t lin'oul să fie utili(abil!
-efectele se pot clasifica în defecte inerente (retasurile, suflurile, poro(ităţile, se're'aţiile şi
inclu(iunile nemetalice& şi accidentale, care la r2ndul lor pot fi defecte de suprafaţă (crăpăturile,
stropii, scoarţele, înfăşurări ale crustei& şi defecte interne (liniile de umbră şi ful'ii&!
&răpăturile apar c2nd solicitările crustei solidificate depăşesc re(istenţa ei! "rincipalii factori
care influenţea(ă apariţia crăpăturilor sunt,
- construcţia lin'otierei > poate pro@oca accentuarea tensiunilor în crustăA
- metoda şi parametrii turnării (@
t
, %
t
&A
- proprietăţile oţelului la temperaturi înalte (contracţie, plasticitate, re(istenţă& determinate de
compo(iţia c)imică şi condiţiile de turnare!
Crăpăturile de suprafaţă sau interne, sunt orientate lon'itudinal sau trans@ersal se clasifică după
aspect şi condiţiile de formare în crăpături la cald şi la rece!
&răpăturile la cald > intercristaline - se produc atunci c2nd tensiunile care apar la solidificarea
lin'oului sunt mai mari dec2t limita de rupere a oţelului (175/ > 1E//
/
C&, aproape de punctul solidus
sau c)iar deasupra punctului real de solidificare, apariţie uşurată de pre(enţa fa(ei lic)ide între
ramurile dendritelor! *le pot fi ori(ontale sau @erticale!
&răpăturile orizontale apar dacă este fr2nată contracţia oţelului după a+a lon'itudinală a
lin'oului! Cau(ele fr2nării concentraţiei fr2nării concentraţiei (onei K pot fi (Di'! 12&,
Di'! 12! -efecte de suprafaţă ale lin'oului de oţel
a& defecte ale suprafeţei interioare a lin'otierei (1&A
b& încastrarea lin'oului la picior (2&, datorită montării
'reşite a plăcii de fund, sau prelucrării
necorespun(ătoare a suprafeţelor de contactA
c& încastrarea lin'oului la cap (7& datorită pătrunderii
oţelului lic)id între lin'otieră şi maselotieră sau
supraturnarea A
d& lo@irea @iolentă a crustei de către jetul de oţel (E&A
&răpăturile )erticale (5&, se produc de obicei în partea de jos a lin'oului şi sunt cau(ate de
tensiuni produse de presiunea ferostatică a coloanei de oţel lic)id în crusta solidificată, de
fr2narea contracţiei acesteia şi de transformările structurale cu modificare de @olum!
"robabilitatea de apariţie a crăpăturilor este determinată de 'rosimea pe care o are crusta
mar'inală în momentul desprinderii ei de pereţii lin'otierei şi formării interstiţiului! momentul
formării interstiţiului este foarte important deoarece din acest moment transmiterea de căldură
spre e+terior se reduce brusc, deci @ite(a de creştere a crustei solidificate scoate în timp ce
presiunea ferostatică creşte continuu! %ot în acest moment acţionea(ă forţe datorită fr2nării
contracţiei care introduc tensiuni mari în crustă!
-acă @aloarea tensiunilor din crustă este mare şi 'rosimea crustei este redusă, tensiunile pot
depăşi re(istenţa oţelului la temperatura dată pro@oc2nd crăpături care nu se mai pot suda
deoarece suprafaţa rupturii se o+idea(ă în contact cu atmosfera (din interstiţiu&!
%endinţa de deformare a crustei este influenţată şi de @ite(a de deformare a crustei într-o
perioadă dată!
?stfel, dacă
i
s
i
def
/
v
l
v
τ τ ⋅
· >

·
2
apariţia crăpăturilor este uşurată de fa(a lic)idă rămasă
între cristale care cresc mar'inile crăpăturilor care apar în inter@alul de temperatură 175/ >
1E//
/
C sunt rotunjite!
-acă s def
v v <
, solidificarea cuprinde şi fa(a interdendritică, iar crăpăturile pot fi
intracristaline > forma crăpăturilor este complicată, cu muc)ii ascuţite!
-eformaţia primelor straturi de metal solidificat nu se reali(ea(ă neuniform pe lun'imea
acestora, accentu2ndu-se în (onele mai subţiri ale crustei! ?ceasta e+plică sensibilitatea
lin'ourilor faţă de apariţia crăpăturilor în funcţie de confi'uraţia lin'otierei, temperatura oţelului,
@ite(a de turnare, )idrodinamica oţelului lic)id în timpul turnării (funcţie de metoda de turnare&!
<a lin'ourile plate formarea interstiţiului are loc mai înt2i pe laturile mici, pe laturile mari
desprinderea începe de la colţuri! <a mijlocul laturii crusta răm2ne un timp mai îndelun'at în
contact cu lin'otiera! :ona de crustă desprinsă este supusă la întindere şi înco@oiere, care
conduce la momente ce dau tensiuni în crustă definite pe secţiune!
-acă crusta nu s-a îndepărtat complet de latura mare a lin'otierei şi în inter@alul de timp
i
τ

consideră
i
s
i
d
/
v
l
v
τ τ ⋅
· >

·
2
atunci pe porţiunile de crustă adiacente colţurilor pot apărea
crăpături! -upă desprinderea completă a crustei se pot forma crăpături trans@ersale pe laturile
mari ale lin'oului în funcţie de @
d
şi @
s
!
"entru a e@ita formarea crăpăturilor este necesar ca 'rosimea crustei de oţel solidificat la
sf2rşitul turnării să fie mai mare dec2t o @aloare critică!
Consider2nd constanta de solidificare F ca o funcţie a raportului între perimetrul " şi
suprafaţa secţiunii trans@ersale a lin'oului S,
S
P
/ / ⋅ ·
M
şi timpul de turnare
t
v
S * γ
τ
⋅ ⋅
·
atunci
'rosimea stratului solidificat este,
t t
v
*
S
P
/
v
S *
S
P
/ / ⋅ ·
⋅ ⋅
⋅ ⋅ · ⋅ ·
M M / M
γ
τ δ
PmQ (14&
"robabilitatea de apariţie a crăpăturilor
2
1
2
1
δ
ξ
*
/ v
P
S
/
t
⋅ · ⋅ ⋅ · arată,
- influenţa formatului lin'otierei (probabilitatea creşte odată cu creşterea secţiunii S şi
scade c2nd perimetrul " creşte&A
- 'rosimea crustei mar'inale δA
- @ite(a de turnareA
&oncluzii
"entru a împiedica formarea crăpăturilor se urmăreşte creşterea caracteristicilor mecanice
ale oţelului la temperaturi mari! Caracteristicile depind de marca de oţel, te)nolo'ia de elaborare
şi turnare, intensitatea de răcire! -e asemenea scăderea tensiunilor în crusta solidificată prin
ale'erea unei confi'uraţii raţionale a lin'otierei care să asi'ure creşterea 'rosimii crustei
mar'inale δ la momentul desprinderii şi o anumită succesiune de desprindere a diferitelor
porţiuni de creastă care asi'ură momente de înco@oiere şi tensiuni scă(ute!
-eformaţia primelor straturi de oţel solidificat se reparti(ea(ă neuniform pe lun'imea
acestora, concentr2ndu-se în (onele subţiri ale crustei!
?par c2nd condiţiile de turnare şi solidificare nu asi'ură formarea unei cruste 'roase şi
re(istente, cum ar fi, temperatura de turnare înaltă, @ite(a de umplere prea mare, confi'uraţia
lin'otierei (pereţii lin'otierei prea subţiri&, )idrodinamica jetului, metoda de turnare! <in'ourile
mari se toarnă de obicei în lin'otiere poli'onale, care asi'ură formarea unei cruste re(istente!
:in%otiere cu secţiune dreptun%iulară - formarea interstiţiului are loc mai înt2i pe
laturile mici, iar pe laturile mari desprinderea crustei solidificate începe de la colţuri la mijlocul
laturii, aceasta răm2n2nd un timp mai îndelun'at în contact cu lin'otiera! Crăpăturile apar pe
porţiunile de crustă adiacente colţurilor!
"idrodina-ica -işcării oţelului în lin%otieră.
Studii pe modele au arătat că @ite(a de turnare influenţea(ă )idrodinamica mişcării oţelului
în lin'otieră în timpul turnării, respecti@ (ona de amplasare şi @ite(a curenţilor de recirculaţie în
oţel, care spăl2nd (ona solidificată şi aduc2nd oţel cald în contact cu crusta solidificată fac ca în
această (onă 'rosimea crustei solidificată să fie minimă (diferă de metoda de turnare&!
Di'! 17 Secţiunea critică la turnarea
indirectă
:a turnarea indirectă liniile de curent
ale jetului îşi păstrea(ă caracterul liniar
numai pe o porţiune a traiectoriei p2nă
la o înălţime şi secţiune critică după
care jetul se desface şi formea(ă curenţi
de recirculaţie de sens contrar jetului!
-istanţa pe care au intensitatea ma+imă
fiind de 1G7 din înălţimea la care se
formea(ă secţiunea critică! (Di'! 17&
"robabilitatea ma+imă de apariţie a crăpăturilor este (ona secţiunii critice unde aceasta este
minimă!
=nălţimea (onei critice, )
c
,
α 2
/
tg
d %
h
c


·
(1H&
unde - este diametrul lin'otiereiA
$ite(a curenţilor de recirculaţie, 9
c
, (*fimo@&
! l'
/ /
75 , 2
t
c
S
# d
#
⋅ ⋅
·
, mărimea 9
c
Tf(9
/
& (2/&
<a turnarea prin sifon (ona de recirculaţie intensă este fi+ă şi amplasată spre piciorul
lin'oului, crusta mar'inală este subţire c)iar acolo unde suportă presiunile ferostatice cele mai
mari!
Di'! 1E Curenţii de recirculaţie la
turnarea de sus a oţelurilor
:a turnarea directă primele porţii de oţel lic)id lo@esc la intrarea în lin'otieră placa de ba(ă
a acesteia şi în continuare jetul pătrunde în stratul de oţel lic)id! Vetul îşi păstrea(ă pe o porţiune
forma sa conică, secţiunea cresc2nd p2nă la o @aloare critică după care se reduce treptat!
-in cau(a re(istenţei stratului de oţel lic)id din lin'otieră liniile de curent îşi pierd controlul
liniar şi primesc o de@iaţie opusă celei iniţiale! ?stfel se nasc curenţi de recirculaţie care spală
frontul de solidificare, @ite(a ma+imă a acestora înre'istr2ndu-se în (ona diametrului critic al
jetului unde secţiunea de circulaţie ale curenţilor este minimă! -atorită curenţilor de recirculaţie
se măreşte aportul de căldură la contactul cu frontul de solidificare! (Di'! 1E&
=nălţimea (onei de recirculaţie, )
c
,
g
#
h
c


·
2
2
/
6/
75 , /
, PmQ (21&
$ite(a curenţilor de recirculaţie, 9
c
,

,
_

¸
¸
⋅ ⋅
− ⋅
⋅ ⋅ ⋅
·
t
c
c
c
S
h a
d
# h a
#
l'
2
/
/
76
1
EE , E
, PmGminQ (22&
unde,
/
7E ,
2
7 , / ≅ ⋅ · α
α
tg a
-in aceste relaţii re(ultă că în condiţii e'ale de turnare, acţiunea jetului asupra crustei este
proporţională cu )
c
care depinde de 9
/
! Creşterea lui 9
/
duce la creşterea lui 9
c
şi a lui )
c
! -eci
@a creşte şi porţiunea pe care δ este subţire!
Daptul că (ona de ma+imă turbulenţă este mobilă urc2nd odată cu creşterea ni@elului oţelului
din lin'otieră constituie un a@antaj pentru turnarea directă!
"robabilitatea mai mare de apariţie a crăpăturilor o înt2lnim la oţelurile turnate cu
temperatură de turnare mare, cu @ite(a de turnare mare, la turnarea prin sifon a lin'ourilor cu
secţiune şi înălţime mare şi rotunde sau cu muc)ii drepte!
-in punct de @edere al compo(iţiei c)imice o sensibilitate mare la crăpare o au oţelurile
nealiate, calmate, cu PCQ1/,75%, cu inter@al mare de solidificare, aliate cu PCQ T /,E > /,6%, cu
tendinţă mare de transcristali(are (aliate cu Cr, #i, Si&, cu concentraţie mare (n, 12 > 1E%&!
"entru a combate crăpăturile @erticale şi ori(ontale trebuie a@ute în @edere următoarele,
- creşterea 'rosimii pentru (ona K şi scădere pentru (ona KKA
- scăderea temperaturii de turnare şi a @ite(ei de umplereA
- scăderea conţinutului de S, ", C
2
, #
2
A
- scăderea procentului de inclu(iuni nemetalice, deci scăderea conţinutului de POQ, P#Q,
de(o+idarea cu ?l, %i, :r, $, ; pentru a obţine inclu(iuni de dimensiuni mici şi puţineA
- folosirea de lin'otiere cu pereţi 'roşi, scunde, cu pereţi ondulaţi, laturi cone+e, corect
prelucrate şi unse!
,tropii şi scoarţa!
<a turnarea directă apariţia lor este fa@ori(ată de un jet înclinat, împrăştiat, cu ener'ie
cinetică mare, de @ite(a mare de o+idare a oţelului!
Înfăşurările ;suduri reci)
Se formea(ă de re'ulă la turnarea în sifon şi sunt fa@ori(ate de temperatura joasă a oţelului
lic)id, @ite(a de turnare prea mică, de pre'ătirea necorespun(ătoare a lin'otierei (necurăţate, fără
lubrifianţi&! "e suprafaţa oţelului se formea(ă o crustă solidificată, bo'ată în o+i(i pro@eniţi din
inclu(iunile nemetalice decantate, dar mai ales din o+idarea oţelului de la suprafaţă, care aderă la
pereţii lin'otierei! "e măsură ce oţelul urcă în lin'otieră şi presea(ă asupra crustei, aceasta se
rupe şi este în'lobată în oţelul lic)id, răm2n2nd prinsă în lin'ou! Crustele fiind o+idate, nu se
sudea(ă în timpul deformării plastice, conduc2nd la crăparea sau c)iar ruperea lin'oului în
timpul laminării!
=nfăşurările crustei au loc frec@ent la oţelurile @2scoase (aliate cu n, Si, Cr, ?l, %i&! C2nd
@ite(a de turnare este suficient de mare, crusta @a fi presată de pereţii lin'otierei! -acă crusta
formată re(istă presiunii oţelului lic)id fără a se rupe, pe suprafaţa lin'oului apar YondulaţiiZ!
-acă @ite(a de turnare este prea mică, crusta formată este ca o carcasă ri'idă, care nu re(istă
presiunii oţelului, @a fi străpunsă, oţelul lic)id o kîmbracăZ form2nd defectul numit kînfăşurareZ!
-acă temperatura de turnare este prea joasă, sau intensitatea răcirii o'lin(ii oţelului prea mare,
stratul e+terior al meniscului se @a durifica rapid, îi scade plasticitatea, crusta se rupe şi oţelul
lic)id pătrunde între crustă şi peretele lin'otierei!
ăsurile te)nolo'ice care pot fi adoptate pentru e@itarea formării de înfăşurări sunt,
- turnarea la temperaturi înalte şi @ite(e suficient de mari, p2nă la limita e@itării apariţiei
altor defecte cum ar fi crăpăturileA
- un'erea cu lubrifianţi a pereţilor lin'otiereiA
- folosirea unor fondanţi şi prafuri termoi(olante care să forme(e o ('ură lic)idă pe o'linda
oţeluluiA
- utili(area unor rame de lucru care să urce odată cu oţelul în lin'otieră şi care să nu permită
crustei să se apropie de pereţii lin'otierei la mai puţin de 7/ mmA
- adău'area de aluminiu pe fundul lin'otierei sau imediat după desc)iderea orificiului oalei
la turnarea directă!
$a)urile se formea(ă de obicei la rostul dintre maselotieră şi lin'otiere sau lin'otiere şi
plăcile de fund, fiind fa@ori(ate de,
- pre'ătirea acestora necorespun(ătoare (prelucrare neplană&A
- oţel foarte cald şi cu fluiditate foarte mare!
3. <. Defecte interne
-efectele interne ale lin'ourilor de oţel se clasifică la r2ndul lor în defecte inerente (retasuri,
pentru oţelurile calmate şi semicalmate, sufluri pentru oţelurile necalmate şi semicalmate,
se're'aţii, inclu(iuni, nemetalice& şi defecte accidentale ( ful'i, poro(ităţi, linii de umbră&!
'etasurile sunt 'oluri de contracţie a oţelului în stare lic)idă în lin'otieră! ?pariţia lor este
determinată de diferenţa de @olum dintre @olumul aliajului lic)id la turnare şi @olumul solidului
la temperatura de solidificare!
Contracţia în stare lic)idă are loc în timp ce temperatura oţelului scade de la temperatura de
turnare %
t
, la temperatura lic)idus %
l
!
$aloarea contracţiei @olumetrice în stare lic)idă se poate calcula cu relaţia,
& (%
t 1 1 l
, − ·α ε
(27&
-eoarece temperatura lic)idus răm2ne aproape constantă pentru o marcă de oţel, mărimea
contracţiei @olumetrice în stare lic)idă depinde de coeficientul de contracţie
1
α
şi de
temperatura de turnare %
t
! Coeficientul de contracţie
1
α
depinde de proporţia de 'a(e de'ajate,
de compo(iţia c)imică a oţelului şi de mişcările oţelului lic)id în lin'otieră în timpul răcirii!
$ariaţia coeficientului de contracţie @olumetrică în stare lic)idă
1
α
, depinde foarte mult de
conţinutul de carbon,
1
α
creşte cu creşterea conţinutului de Si, n şi " şi scade cu creşterea
conţinutului de Cr şi ?l!
Contracţia @olumetrică în inter@alul de solidificare este determinată de sc)imbarea stării de
a're'are, c2nd atomii se aranjea(ă în reţea, de creşterea bruscă a conţinutului de 'a(e, de reacţii
şi de difu(ie!
Contracţia @olumetrică în inter@alul de solidificare
d
ε
este dată de relaţia,
& (%
l s d d
, − ·α ε
(2E&
$aloarea contracţiei @olumetrice creşte cu creşterea inter@alului de solidificare, cu creşterea
conţinutului de carbon, este influenţată şi de elementele care lăr'esc inter@alul de solidificare!
(Di'! 15&
Di'! 15! $ariaţia contracţiei cu conţinutul de carbon
"entru diminuarea contracţiei trebuie a@ute în @edere următoarele,
- folosirea @idului sau barbotarea cu 'a(e inerte a oţelului în oala de turnare pentru
micşorarea conţinutului de 'a(eA
- conducerea corectă a afinării şi a de(o+idăriiA
Cele două tipuri de contracţie determină formarea retasurii la capătul lin'oului şi mărimea
şutajului de cap, care poate ajun'e la 1/ !!! 15%! (Di'! 16&
9ecanis-ul for-ării retasurii. odul de formare a retasurii într-un lin'ou fără maselotieră
diferă de la lin'otieră in@ers conică la cea conică (Di'! 16&
=n cursul răcirii oţelului în lin'otieră, concomitent cu formarea unui strat solid dx în timpul
τ d are loc, datorită contracţiei şi o cobor2re a ni@elului suprafeţei libere a oţelului cu o @aloare
d@, înălţimea coloanei de oţel de@enind @! ?cest proces continuă pe măsură ce solidificarea
a@ansea(ă spre centrul lin'oului şi de la picior spre cap! <a sf2rşitul solidificării re(ultă un 'ol de
contracţie B > denumit retasura principală pe înălţimea ), iar în ca(urile lin'ourilor direct conice
cu conicitate mare, apare şi un 'ol de contracţie secundar r > denumit retasură secundară!
?pariţia retasurii nu poate fi e@itată, dar pot fi influenţate @olumul, întinderea şi po(iţia
acesteia în lin'oul de oţel! Betasura poate lua în lin'ou forme şi po(iţii @ariate (Di'! 10&!
$olumul retasurii şi ad2ncimea ei @aria(ă cu dimensiunile lin'oului, cu forma şi confi'uraţia
lin'otierelor, cu calitatea oţelului şi metoda de turnare adoptată! ?stfel, în lin'ourile cu raportul
CG-
m
mic, retasura este lar'ă şi puţin ad2ncită, în timp ce la lin'otierele înalte şi cu secţiune
mică, retasura este în'ustă şi ad2ncă! <in'otierele cu pereţi 'roşi şi calde se răcesc încet după
formarea (onei K de solidificare şi deplasea(ă retasura spre capul lin'oului, în timp ce lin'otierele
cu pereţi subţiri şi reci fa@ori(ea(ă formarea retasurii filiforme, în'ustă şi ad2ncă!
Creşterea temperaturii de turnare şi a @ite(ei de umplere măresc @olumul şi ad2ncimea
retasurii aşa cum arată curba 2 din fi'! 7 faţă de curba 1 corespun(ătoare unor @alori mici pentru
%
t
şi @
t
!
ăsurile pentru restr2n'erea retasurii şi amplasarea ei fa@orabilă în capul lin'oului, diferă
după cum oţelul este calmat sau necalmat! ?stfel, la oţelul calmat se folosesc lin'otiere in@ers
conice, cu maselotiere bine i(olate termic, uscate şi calde! Se recomandă turnare directă,
deoarece ultimele porţiuni de oţel lic)id turnat au posibilitatea completării 'olului de contracţie
deja format!
Di'! 16! ecanismul formării retasurii
Di'! 10! Dormarea 'olurilor de
contracţie la solidificare
=n ca(ul turnării în sifon, c2nd condiţiile sunt mai puţin fa@orabile şi oţelul cald pătrunde la
piciorul lin'oului, pe l2n'ă măsurile menţionate mai înainte este necesară pomparea
(întreruperea şi reluarea turnării& pentru a micşora pericolul formării retasurii secundare!
=n lin'oul de oţel necalmat, retasura poate lipsi în totalitate (fierbere slabă& sau se poate
forma şi pătrunde p2nă la 1/% din înălţimea lin'oului dacă fierberea este prea puternică de la
început şi cea mai mare parte din bulele de 'a( ies din oţel!
-acă însă acoperirea cu substanţe c)imice se face foarte t2r(iu, se adau'ă ?l după 1/ !!! 15
min după terminarea turnării, c2nd fierberea încetea(ă brusc, retasura fiind formată din 'oluri
i(olate care pătrund p2nă la 5/% din înălţimea lin'oului!
#orozităţile apar între 'rupe de dendrite sau la limita cristalelor primare, unde răm2n
porţiuni de oţel lic)id care se contractă produc2nd 'oluri mici, în'uste, pline cu 'a(e în care nu
mai poate intra oţelul lic)id! =n consecinţă, poro(ităţile sunt microretasuri care apar mai frec@ent
în centrul lin'oului şi mai ales în apropierea retasurii!
"oro(itatea din centrul lin'oului este mai pronunţată dacă raportul CG-
m
este mare, dacă
temperatura de turnare este înaltă, dacă oţelul conţine elemente care măresc domeniul de
solidificare şi dacă se îndepărtea(ă prea repede maselotiera (atunci centrul lin'oului se solidifică
brusc, nu succesi@&!
=n procesul de deformare plastică la cald, 'olurile din centrul lin'oului se sudea(ă total sau
în mare parte la oţelul necalmat! Cele care nu se sudea(ă repre(intă un defect care înrăutăţeşte
proprietăţile oţelului!
,uflurile sunt 'oluri datorate de'ajării 'a(elor în timpul solidificării, fiind inerente la
lin'oul de oţel necalmat şi repre(intă discontinuităţi în masa lin'oului! "o(iţia şi reparti(area lor
este str2ns le'ată de modul cum decur'e de'a(area ca şi de raportul care e+istă între @ite(ele de
solidificare şi de formare a bulelor de CO!
"rimele bule de CO apar pe suprafaţa interioară a crustei care se formea(ă la începutul
procesului de solidificare, aici e+ist2nd condiţiile optime pentru 'erminare şi anume, suprafaţă
nere'ulată şi subrăcire locală! ?ceasta se ridică spre capul lin'oului contribuind la uniformi(area
temperaturii în lin'ou şi la îndepărtarea e+cesului de C
2
şi #
2
peste cel care poate fi reţinut în
soluţie în ec)ilibru la temperatura respecti@ă!
-acă de'ajarea bulelor este intensă şi oţelul se mişcă pe @erticală cu @ite(ă mare, bulele @or
fi antrenate de-a lun'ul stratului solidificat şi eliminate!
-acă de'ajarea de bule este mai slabă, dar bulele cresc ce@a mai repede dec2t 'rosimea
stratului solidificat, periodic acestea se pot spar'e şi în mersul lor ascendent, at2ta timp c2t oţelul
este fluid @or antrena şi o parte a 'a(ului din 'olul înconjurat de oţel solidificat!
C2nd @ite(a de a@ansare a frontului de solidificare este mai mare dec2t @ite(a de formare şi
creştere a bulelor, acestea @or răm2ne prinse sub formă de sufluri în oţelul lic)id!
Secţion2nd un lin'ou de oţel necalmat, în structura acestuia se distin' următoarele (one
caracteristice,
a& crusta mar'inală care cuprinde,
• (ona cu 'rosimea de 1 > 2 mm conţin2nd sufluri şi fisuri superficiale
datorate defectelor locale ale pereţilor lin'otiereiA
• (ona fără sufluri, densă, a cărei 'rosime @aria(ă în funcţie de condiţiile de
solidificare şi de de'ajare a 'a(elor, la o fabricaţie normală această 'rosime fiind de
ordinul a 15 mmA
b& (ona suflurilor mar'inale, alun'ite sau coroana e+terioară de sufluri, cu o 'rosime de 7/
> 0/ mm, formate în urma înrăutăţirii condiţiilor de de'ajare ca urmare a creşterii @2sco(ităţii
oţelului şi presiunii ferostatice, bulele de CO a căror formare slăbeşte răm2n2nd prinse de
proeminenţele de la frontul de solidificare şi cresc2nd odată cu a@ansarea acestuiaA
c& (ona suflurilor secundare, de formă 'lobulară sau coroana interioară de sufluri care
marc)ea(ă limita dintre (ona de fierbere şi mie(ul lin'oului fiind amplasate de re'ula în
apropierea centrului lin'oului spre partea superioară!
d& (ona centrală care conţine sufluri rotunde, mari şi mici, răsp2ndite nere'ulat, mai puţin
în partea de mijloc şi mai mult de capătul lin'oului, sufluri care se produc din momentul
punerii sau formării capaculuiA
"entru a nu se transforma în defecte care să conducă la rebutarea produsului deformat
plastic, coroana e+terioară de sufluri trebuie să se forme(e sub o crustă mar'inală compactă cu o
'rosime de cel puţin 25 mm! -acă crusta mar'inală este prea subţire, e+istă pericolul ca în
timpul deformării plastice acesta să crape, mar'inile suflurilor se o+idea(ă în contact cu aerul şi
ele nu se mai sudea(ă şi produsele pre(intă la suprafaţă e+folieri, rupturi sau crăpături! Sunt
periculoase şi suflurile din centrul lin'oului, care pot răm2ne nesudate mai ales dacă coroiajul
este mai mic sau laminorul, presa sau ciocanul de forjă sunt prea slabe!
"o(iţia suflurilor în lin'ou şi comportarea lor la laminare şi forjare influenţea(ă proporţia de
produse bune şi comportarea pieselor fabricate din acestea! -acă suflurile mar'inale se 'ăsesc la
o ad2ncime mică faţă de suprafaţă, crusta care le acoperă se poate rupe la prelucrarea prin
deformare a lin'oului, pereţii suflurilor se o+idea(ă şi deci nu se mai sudea(ă iar piesele @or
pre(enta la suprafaţă defecte 'ra@e (e+folieri, ruperi, crăpături&!
-e asemenea, dacă laminorul, presa sau ciocanul sunt slabe sau coroiajul este mic, suflurile
din interiorul lin'oului pot răm2ne nesudate repre(ent2nd discontinuităţi în produs! -acă prin
aşc)iere @or fi scoase la suprafaţă, ele @or acţiona ca amorse la ruperea pieselor!
Lnul din obiecti@ele principale ce trebuie urmărite în cursul elaborării şi turnării este
asi'urarea unei (one lipsită de sufluri de o 'rosime suficientă, 'rosime care trebuie să fie cu at2t
mai mare cu c2t lin'oul este mai mare, @aloarea minimă fiind de cca 1/ mm!
?mplasarea coroanei mar'inale de sufluri depinde de condiţiile de elaborare, turnare şi
solidificare, deci de conţinutul de carbon, de 'radul de calmare (de(o+idare& a oţelului, de
@alorile parametrilor turnării, temperatura de turnare %
t
şi @ite(a de umplere @
u
şi de raportul
CG-
m
al lin'otierei!
odul în care este condusă elaborarea influenţea(ă în mare măsură procesul de fierbere a
oţelului în lin'otieră şi de'ajarea de 'a(e care practic este controlată în între'ime de desfăşurarea
reacţiei dintre
[ ] C
şi
[ ] O
din oţel (anali(ele de 'a( prele@at în timpul fierberii oţelului în
lin'otieră au arătat că ponderea COSCO
2
în acestea este de peste H/%, conţinuturile de #
2
şi C
2
repre(ent2nd . 5% şi respecti@ . 2,5%&!
-e aceea, la e@acuarea din cuptor oţelul trebuie să aibă un anumit 'rad de o+idare care se
asi'ură at2t prin conţinutul de carbon, c2t şi prin compo(iţia ('urii (conţinutul de (DeO& şi
ba(icitate&!
?stfel, la o ba(icitate a ('urii CaOGSiO
2
1T2,5 se recomandă la oţelurile necalmate ca
∑ t
FeO& (
să fie,
∑ t
FeO& (
T15 > 21% c2nd
[ ] C
1 /,1/%
∑ t
FeO& (
T10 > 21% c2nd
[ ] C
./,1/%
-eoarece în condiţii normale de elaborare creşterea conţinutului de
[ ] C
este însoţită de
scăderea conţinutului de
[ ] O
, pentru a se asi'ura condiţiile de fierbere, conţinutul de
[ ] C
în
oţelul necalmat se limitea(ă la /,25%, însă foarte rar el depăşeşte /,2/%!
-e asemenea, s-a arătat că în afară de o de(o+idare prea a@ansată (conţinut prea mic de
[ ] O

şi o decarburare prea a@ansată conduce la formarea unei cantităţi mici de 'a(e (este insuficient
carbonul&, deci o fierbere insuficientă şi la o amplasare nefa@orabilă a suflurilor mar'inale! -e
aceea, oţelurile necalmate trebuie să aibă conţinutul de
[ ] C
1T/,/E%!
Dactorul principal pentru formarea şi amplasarea suflurilor răm2ne 'radul de calmare a
oţelului
c
η
e+primat de relaţia,
[ ] [ ] [ ] 'l Si Mn
c
% H/ % 2 , 5 % + + · η
$aloarea lui se fi+ea(ă funcţie de oţel şi de diametrul înscris al secţiunii lin'oului! Jradul de
calmare trebuie să crească liniar cu suprafaţa lin'oului! ?stfel, pentru un oţel necalmat conţin2nd
[ ] C
. /,15%,
[ ] Si
T / şi
[ ] 'l
T /,//15%, 'radul de calmare trebuie să crescă puţin cu
mărimea lin'oului şi să aibă @alori între liniile 1 şi 2, ceea ce constată prin @arierea conţinutului
de man'an în limitele admise pentru acest oţel! (fi'ura 14, b&
-acă prin elaborare s-a reali(at un raport corect între conţinuturile de
[ ] C
şi
[ ] O
şi
supraîncăl(irea
( ) , ∆
corespunde limitei inferioare, iar
c
η
mediei liniilor 1 şi 2, de'ajarea de
'a(e începe intens imediat după formarea (onei K (care este 'roasă& şi continuă uniform un timp
destul de lun' p2nă la aşe(area capacului pe capul lin'oului (fi'ura 14, a& unde presiunea
ferostatică este mai mică, deci de'ajarea de bule este uşurată!
$olumul oţelului creşte puţin p2nă la sf2rşitul solidificării, contracţia oţelului este
compensată de suflurile interioare şi capul lin'oului este drept!
-acă supraîncărcarea la turnare este mare, fierberea oţelului de@ine din ce în ce mai a'itată,
(ona K şi stratul solidificat p2nă la coroana mar'inală de sufluri sunt subţiri, iar înc)iderea
capului lin'oului cu capac este dificilă! =n acest ca(, capul lin'oului este crescut şi deci şutajul la
laminare este mai mare! -acă 'radul de supraîncăl(ire este la limita superioară, fierberea este
prea puternică şi c)iar dacă se adau'ă aluminiu de la început, ad2ncimea la care se află suflurile
este at2t de mică (0 !!! 15mm& înc2t la deformarea plastică suflurile se desc)id, d2nd naştere la
fisuri lon'itudinale! -acă supraîncăl(irea depăşeşte limita superioară, oţelul începe să fiarbă
puternic încă din timpul turnării, c2nd oţelul a atins 75 !!! 5/% din înălţimea lin'otierei! =n acest
ca(, capul lin'oului nu mai poate fi înc)is cu capac de fontă, (ona K$ se întinde p2nă aproape de
capul lin'oului, (ona $ este restr2nsă, (ona KK-f este întinsă, (ona K este foarte subţire, înc2t se
produc crăpături lon'itudinale la cald foarte uşor şi lin'ourile sunt considerate rebut!
-acă @aloarea 'radului de calmare,
c
η
, se apropie de linia 2 (fi'ura 14, b&, datorită unui
adaos prea mare de aluminiu, sau c2nd feroman'anul pentru prede(o+idare se adau'ă în @asul de
turnare şi conţine peste 1% Si, fierberea începe t2r(iu şi cu o slabă de'ajare de bule,
uniformi(area temperaturii este insuficientă şi oţelul este @2scos mai ales dacă şi conţinutul de
man'an este mare! =n acest ca(, coroana mar'inală de sufluri este aproape de suprafaţă şi se
întinde p2nă la capătul lin'oului (fi'ura 14, c&! -e'ajarea de 'a(e urcă 'reu în oţel, al căror
@olum creşte şi deci şi capul lin'oului este bombat, iar (ona de la coroana interioară de sufluri
p2nă în centrul lin'oului este plină de sufluri! ?celaşi lucru se înt2mplă şi c2nd este insuficient
o+i'en în comparaţie cu conţinutul de
[ ] C
, conţinut care trebuie re'lat prin adaos de
intensificatori de fierbere, adică materiale cu purtători de o+i'en!
Di'! 14! ?mplasarea suflurilor în lin'oul de oţel necalmat
"entru @alori ale 'radului de calmare,
c
η
, în lun'ul liniei 1 şi puţin deasupra acesteia,
fierberea este intensă de la început şi se menţine intensă timp îndelun'at! =n acest ca(, coroana
mar'inală practic lipseşte, ea afl2ndu-se doar la piciorul lin'oului, coroana interioară de sufluri
este amplasată ad2nc sub suprafaţa lin'oului, iar în centru se 'ăsesc puţine sufluri rotunde spre
capătul lin'oului, formate după acoperirea cu capac (fi'ura 14, d&!
-acă nu se acoperă cu capac, capul lin'oului creşte ca o conopidă şi centrul este plin de
sufluri (fi'ura 14, d1 > acoperit, d2 > neacoperit&!
"entru @alori ale 'radului de calmare,
c
η
, sub linia 1, conţinutul de o+i'en,
[ ] O
, este foarte
mare în raport cu cel de carbon,
[ ] C
, suprao+idarea este puternică, înc2t raportul
[ ] C
G
[ ] O
se
apropie de cel stoec)iometric din CO! =n acest ca( se formea(ă bule de CO în tot @olumul lic)id,
fierberea începe @e)ement, temperatura este apro+imati@ e'ală continuu, @olumul oţelului creşte
mult, solidificarea nu mai are loc pro'resi@ şi capul lin'oului nu poate fi înc)is cu capac! Oţelul
fierbe p2nă c2nd atin'e temperatura de solidificare, c2nd acesta are loc brusc, form2ndu-se
sufluri rotunde în toată masa lin'oului, care este ca un fa'ure, cu o crustă mar'inală foarte
subţire (fi'ura 14, e&! =naintea terminării solidificării, din partea superioară a lin'oului scapă
brusc bule de 'a(e, oţelul lic)id coboară puternic şi se solidifică, lin'oul a@2nd capul în formă de
car2mb! ?stfel de lin'ouri sunt rebutate!
"entru oţeluri cu acelaşi 'rad de calmare şi conţinut scă(ut de
[ ] C
, ad2ncimea la care se
formea(ă coroana mar'inală de sufluri creşte cu scăderea @ite(ei de umplere (fi'ura 1H&!
;ulele de 'a( care formea(ă suflurile conţin circa 4/% CO şi 2/% CO
2
şi C
2
!
=n ca(ul oţelurilor semicalmat, dacă 'radul de calmare,
c
η
, corespunde liniei 2 (fi'ura 14,
b& lin'oul pre(intă o coroană mar'inală de sufluri aproape de suprafaţă (fi'ura 14, a& şi capul
lin'oului este bombat!
-acă 'radul de calmare este puţin peste linia 2, în locul suflurilor mar'inale apar numai mici
pori, la ad2ncime destul de mare, înc2t produsele laminate au suprafaţă netedă!
C2nd 'radul de calmare se apropie de linia 7 (oţel prea de(o+idat&, se formea(ă sufluri
numai pe capul lin'oului în jurul retasurii care este incomplet formată (fi'ura 14, b& dacă
de(o+idarea se face cu Si şi ?l sau este bine formată (fi'ura 14, c& dacă se de(o+idea(ă numai cu
?l! =n ambele ca(uri capul lin'oului este drept!
"entru oţelurile semicalmate se recomandă un 'rad de calmare cu @alori medii între liniile 2
şi 7 (fi'ura 2/&, o răcire rapidă (lin'ouri mici& sau solidificare sub presiune (lin'otiere cu cap
butelie&!
Di'! 2/! ?mplasarea suflurilor în lin'oul de
oţel semicalmat
Di'! 1H! $ariaţia 'rosimii crustei mar'inale
funcţie de @ite(a de umplere
5nfluenţa conţinutului de -an%an. Knfluenţea(ă ne'ati@ intensitatea de fierbere a oţelului
nu numai prin faptul că elimină o cotă de o+i'en de la reacţia cu carbonul ci şi prin faptul că prin
o+idarea sa se formea(ă pe capul lin'oului o ('ură @2scoasă, cu temperatură înaltă de topire (E/
> 0/% nO& care fr2nea(ă eliberarea bulelor de 'a( şi trebuie să fie fluidificată sau îndepărtată
în timpul fierberii (situaţia este cu at2t mai de(a@antajoasă la turnarea pe jos, în ('ură fiind
antrenate şi cantităţi de SiO
2
din refractare&!
-e aceea şi conţinutul de
[ ] Mn
în oţelul necalmat se limitea(ă la /,5/%, de re'ulă
nedepăşind /,E/%!
Knfluenţa conţinuturilor de
[ ] C
şi
[ ] Mn
asupra amplasării coroanei mar'inale de sufluri >
e+primată prin 'rosimea crustei δ fără sufluri este arătată în fi'urile 2/!
5nfluenţa conţinutului de sulf. Knfluenţea(ă ne'ati@ intensitatea fierberii prin aceea că măreşte
@2sco(itatea oţelului! %otodată fiind un element superficial acti@ se concentrea(ă la (onele unde ar trebui
să aibă loc reacţia de decarburare! Knfluenţa sulfului este mai importantă pentru se're'are!
5nfluenţa te-peraturii de turnare ca factor separat este 'reu de scos în e@idenţă e+perimental
deoarece antrenea(ă o serie de factori contradictorii, influenţa fiecăruia dintre aceştia put2nd fi
preponderentă într-un ca( particular! -e e+emplu creşterea temperaturii de turnare măreşte solubilitatea
o+i'enului şi 'a(elor în oţel, dar în acelaşi timp scade numărul 'ermenilor de cristali(are ceea ce
determină înt2r(ierea solidificării şi reducerea posibilităţilor de 'enerare a bulelor de 'a(!
5nfluenţa )itezei de u-plere a lin%otierei. Creşterea ei determină crşterea rapidă a presiunii
ferostatice e+ercitată de coloana de oţel lic)id şi deci atin'erea mai de@reme a @alorii presiunii critice
(
γ
σ 2

+ ·
h cr
p P )
la care nu se mai poate forma nici o bulă de 'a(!
=nlocuind în relaţia lui Dield care dă 'rosimea stratului de oţel solidificat în funcţie de timp,
τ δ ⋅ ·/ @aloarea timpului scoasă din e+presia care dă creşterea presiunii statice a oţelului în lin'otieră
în funcţie de @
u
,
τ ⋅ ·
u h
v P
în care
min mGmin, · · τ
u
v
, adică
u
h
v
P
· τ
!
Se poate pune în e@idenţă dependenţa care e+istă între 'rosimea stratului fără sufluri şi @ite(a de
urcare a oţelului în lin'otieră,
u
h
v
P
/ · δ
(mm&
-in mai multe cercetări s-a dedus o corelaţie între 'rosimea stratului fără sufluri şi @ite(a de
umplere, dat de e+presia,
5 , 2
5 , 4
+ ·
u
v
δ
(mm&
=n funcţie de aceasta se recomandă practicarea la turnarea indirectă o @ite(ă de umplere de 2// >
7// mmGmin, iar la turnarea directă pe sus o @ite(ă de 5// > 6// mmGmin! ?tunci c2nd se toarnă cu
@ite(e mari se impune folosirea intensificatorilor de fierbere!
%emperatura de turnare şi @ite(a de umplere influenţea(ă at2t reacţia carbonului cu o+i'enul c2t şi
@ite(a de solidificare care @a influenţa şi amplasarea (onei sulfurilor mar'inale care se @a 'asi cu at2t
mai ad2nc în corpul lin'oului, cu c2t temperatura de turnare şi @ite(a de umplere au @alori mai scă(ute!
5nfluenţa for-atului lin%oului. Dormatul lin'oului influenţea(ă considerabil intensitatea fierberii şi
macrose're'aţia elementelor însoţitoare, problema ale'erii unui format optim fiind foarte important în
condiţiile actuale de creştere a 'reutăţii lin'oului!
Di'! 21! Knfluenţa
[ ] C
şi
[ ] Mn
asupra amplasării coroanei mar'inale de sufluri
<in'ou > 2,5 tA $ite(a de umplere T /,15 > /,7/mGmin
Oţel cu /,/6 > /,/4%! <in'otieră butelie(a& cu adaos de ?l
Oţel cu /,7/ > /,E/ %n (b& fără adaos de ?lA
Cu creşterea 'reutăţii lin'oului se di(ol@ă macrose're'aţia elementelor însoţitoare şi pentru a
reduce amploarea acesteia se impune reducerea dimensiunii secţiunii trans@ersale! -ar creşterea
înălţimii corespun(ătoare reducerii secţiunii trans@ersale determină o înrăutăţire a condiţiilor de fierbere,
(ona de sufluri se e+tinde pe înălţime şi lin'ourile folosite în pre(ent sunt limitate la 2/// > 22//mm!
Ltili(area lin'otierelor cu cap în formă de butelie pentru turnarea oţelului necalmat cu /,1/ >
/,15%C se impune mai ales pentru efectul po(iti@ asupra macrose're'aţiei suflurilor mar'inale ca
urmare a unei intensităţi de fierbere mai scă(ută pro@ocată de o pătrundere mai slabă a o+i'enului o din
atmosferă în lin'otieră!
,e%re%aţiile! "rin se're'aţie se înţele'e neuniformitatea compo(iţiei c)imice a oţelului solidificat
datorită scăderii solubilităţii elementelor însoţitoare (S, ", O, C&, depunerii selecti@e de cristale şi @ite(ei
mici de difu(ie a elementelor în cristalele depuse! ?cest fenomen se numeşte microse're'are!
icrose're'area este cu at2t mai accentuată cu c2t domeniul de solidificare este mai mare şi cu c2t
@ite(a de răcire la solidificare este mai mică! *a diferă de la un element la altul fiind mai puternică
pentru S şi " şi slabă pentru C!
Solubilitatea diferită a elementelor în fa(ă lic)idă şi solidă conduce la concentrarea acelor elemente
în fa(a lic)idă, în faţa frontului de solidificare, unde se pot forma fa(e nemiscibile (eutectice De-n-S,
De-C-S, De-"-S, De-n-"-S& determin2nd fenomenul de macrose're'are!
?ccentuarea macrose're'ării cu scăderea temperaturii precum şi modul cum a@ansea(ă frontul de
solidificare face ca în lin'ou să e+iste o se're'are (onală, adică o macrose're'are diferită în (onele
caracteristice!
?stfel în lin'ou apar (one în care conţinutul de elemente însoţitoare este mai mare dec2t
concentraţia elementelor respecti@e este mai mică dec2t conţinutul mediu!
"entru aprecierea cantitati@ă a @ariaţiei compo(iţiei c)imice în lin'ou se compară conţinutul de
element m în punctul anali(at cu conţinutul de element m
<
din oţelul lic)id!
Jradul de se're'are se defineşte prin raportul,
[ ] % 1// ⋅

·
;
;
B
B B
S
(25&
"entru definirea neomo'enităţii 'enerale a lin'oului se folosesc @alorile ma+ime m
ma+
şi minime
m
min
ale concentraţiei elementelor respecti@e!
Jradul ma+im de se're'are po(iti@ă,
[ ] % 1//
ma+ ma+


·
;
;
po$
B
B B
S
(26&
Jradul ma+im de se're'are ne'ati@ă,
[ ] % 1//
min ma+


·
;
;
po$
B
B B
S
(20&
Jradul de se're'are totală,
[ ] % 1//
min ma+


·
;
tot
B
B B
S
(24&
-eoarece @ariaţia compo(iţiei c)imice pentru elementele care se're'ă au acelaşi sens indiferent de
element, se poate e+amina neomo'enitatea c)imică 'enerală a lin'oului fără a face specificaţie la un
element sau altul!
,e%re%aţii în lin%oul de oţel necal-at. Se're'aţia (onală pronunţată a elementelor însoţitoare în
lin'oul de oţel necalmat este determinată de circulaţia oţelului în lin'otieră, deci de intensitatea fierberii!
Dierberea intensă a oţelului în lin'otieră imediat după formarea crustei mar'inale şi depunerea de
cristale în (ona K$ face ca pe secţiunea lin'oului să apară o (onă centrală puternic impurificată şi o (onă
mar'inală cu se're'aţii reduse, întinderea acestor (one fiind funcţie de intensitatea fierberii şi de durata
ei!
Se're'area (onei centrale nu este uniformă nici pe secţiune şi nici pe înălţimea lin'oului!
-iferenţa de se're'aţie între (ona mar'inală si cea centrală este mai puţin marcată la piciorul
lin'oului datorită fierberii mai puţin intense a oţelului, iar modul de formare a (onei K$ face ca aici să
e+iste o macrose're'aţie ne'ati@ă!
Spre capul lin'oului se obţin două (one puternic se're'ate, una imediat sub capac şi alta sub 'olul
central (format de oţelul antrenat de 'a(e& înainte şi după formarea capacului! ?ceste se're'aţii po(iti@e
au formă de ∧ !
Spre sf2rşitul solidificării în centrul lin'oului se formea(ă mici se're'aţii filiforme în formă de ∨
(se're'are totală po(iti@ă&!
Dactorii care influenţea(ă se're'aţiile în lin'oul de oţel necalmat,
a& natura elementelor > se distin' trei 'rupe,
1! S, " au putere minimă de se're'are, se concentrea(ă în centrul lin'ouluiA
2! C şi O au putere mare de se're'are, dar reacţionea(ă c)imic, deci se're'area lor este
împiedicată de fierberea oţelului cu buleA
7! elemente cu putere mică de se're'are - n > aproape nu se're'ăA
b& condiţiile de turnare şi fierbereA
1! 5ntensitatea fierberii p2nă la o anumită limită duce la creşterea se're'ării c)imice peste care
are loc o omo'eni(are înaintată a compuşilor c)imici în toată masa lic)idă şi nu mai
influenţea(ă se're'area elementelor care nu reacţionea(ă c)imic (S, "&! =n ca(ul C, creşterea
intensităţii fierberii duce la o+idarea lui a@ansată şi deci scăderea 'radului de se're'are!
2! Durata fierberii! "relun'irea duratei duce la creşterea se're'ării deoarece a@ansarea
simultană a frontului de solidificare micşorea(ă cantitatea de oţel lic)id în care creşte
se're'aţia! -acă se inter(ice formarea capacului se're'area S se poate dubla!
7! Te-peratura şi )iteza de turnare! Creşterea temperaturii şi a @ite(ei de turnare duce la
creşterea se're'aţiei! acrose're'aţia ∧ este pronunţată, iar macrose're'aţia ∨ nu apare
((ona K$ ajun'e aproape p2nă la retasură&! <a temperatură şi @ite(ă de turnare medie (ona K$
este scundă, scade (ona se're'aţiilor ne'ati@e, se're'aţiile ∧ şi ∨ @or fi reduse!
c& influenţa mărimii lin'ouluiA
<a lin'ourile mari se're'aţia este pronunţată deoarece fierberea durea(ă mai mult, iar solidificarea
este lentă!
,e%re%aţii în lin%oul de oţel cal-at. =n lin'oul de oţel calmat lipseşte fierberea, nu e+istă curenţi
ascendenţi! Curenţii descendenţi determinaţi de căderea oţelului rece şi urcarea celui mai cald împreună
cu a@ansarea frontului de solidificare determină macrose're'aţia ∧ care durea(ă p2nă la formarea (onei
KK şi K$! -upă aceea cobor2rea oţelului din (ona $ determină formarea macrose're'aţia ∨ !
$ariaţia de concentraţie a elementelor diferă pe secţiunea şi înălţimea lin'oului şi sunt mai mici
dec2t la oţelul necalmat, S - puternic, iar " lipseşte la lin'ourile mici!
Întinderea şi prezentarea zonei se%re%ate. =ntinderea este influenţată de ,
• întinderea (onei KK care creşte cu creşterea secţiunii lin'ouluiA
• de(o+idanţii folosiţi care fac ca întinderea să fie puternică la de(o+idarea cu Si, slabă în ca(ul
SiCa, De%i şi puternic po(iti@ă la cap , respecti@ ne'ati@ă la picior cu ?l!
Deza)anta(e, fa@ori(ea(ă ruperea pieselor la deformare, şoc şi oboseală!
&oncluzii
"entru a reduce se're'aţia trebuie luate o serie de măsuri,
•turnarea cu temperatură şi @ite(ă de umplere mici (răcire rapidă&A
•de(o+idare corespun(ătoare cu feroaliaje calcinateA
•reducerea conţinutului de elemente cu putere mare de se're'are (S, "&A
•re'larea intensităţii de fierbere la oţelurile necalmate şi semicalmateA
•răcire înceată a lin'oului după solidificare şi aplicarea tratamentului de recoacere de
omo'eni(are timp îndelun'at între 175/ > 1705
/
C!
5ncluziunile ne-etalice! Knclu(iunile nemetalice sunt particule de o+i(i, silicaţi, sulfuri, carburi,
nitruri, re(ultate din procesele fi(ico-c)imice care au loc la elaborare, turnare şi solidificare, numite
inclu(iuni endo'ene şi particule din materiale refractare pro@enite din (idăria refractară a a're'atului de
elaborare, j')eabului de e@acuare, oalei de turnare, podului de turnare şi particule de ('ură care răm2n
în'lobate în masa de oţel solidificat, numite inclu(iuni e+o'ene!
Oricare ar fi natura şi ori'inea lor, inclu(iunile nemetalice dăunea(ă calităţii oţelului, înrăutăţesc
mai ales plasticitatea, tenacitatea, re(istenţa la oboseală, sudabilitatea, proprietăţile electrice şi
ma'netice ale oţelurilor!
=ndepărtarea lor prin decantare are loc după le'ea lui StoFes,
( )

2
H
2
/
/
η
γ γ
i
g r
v
− ⋅ ⋅ ⋅
·
(2H&
( )
i
g r
h
v
h
t
γ γ
η
− ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅
· ·
/
2
/
2
H
(7/&
5nfluenţa condiţiilor de dezoxidare1
+. pentru oţelul necal-at.
"rede(o+idarea are loc fie în cuptor, j')eab sau în oala de turnare cu Den sau cu Den şi fontă
o'lindă! Se asi'ură un timp lun' pentru decantarea inclu(iunilor! -e(o+idarea se face cu n în cuptor
sau în oală! =n oală se adau'ă şi puţin ?l pentru re'larea POQ, deci are loc o fierbere în lin'otieră!
"rodusele de de(o+idare sunt, DeO, nO şi nlnDeO lic)id sau solid f(%DeO&, puţin SiO
2
şi ?l
2
O
7
!
"rodusele au capacitate mare de coalescenţă şi îndepărtarea acestora este fa@ori(ată de a'itarea oţelului
în oală!
<. pentru oţelul cal-at.
"rede(o+idarea are loc în cuptor pentru a asi'ura scăderea POQ, se de(o+idea(ă pe j')eab sau în
oală! "articulele cu r.1/
m µ
nu atin' @ite(e suficient de mari pentru a le permite îndepărtarea lor, ele
răm2n practic în oţel! -acă r.r
cr
sunt împinse în spaţiile dintre 'răunţi împreună cu cele care au
σ

scă(ut, deci nu au coa'ulat şi formea(ă pelicule intercristaline! -istru'erea peliculei continue de o+i(i se
poate reali(a prin creşterea temperaturii de omo'eni(are, care formea(ă inclu(iuni sferice (formă mai
a@antajoasă pentru proprietăţile oţelului&!
5nfluenţa condiţiilor de turnare
Creşterea temperaturii de turnare duce la creşterea POQ, deci re(ultă o durată de turnare foarte mică
pentru a scurta contactul cu atmosfera!
<a turnarea directă inclu(iunile ajun' la partea superioară a lin'oului şi a@2nd în @edere şi a'itaţia
oţelului ele se decantea(ă în mare parte în timpul umplerii lin'otierei (sunt mai ales silicaţi lic)i(i&!
<a turnarea prin sifon reo+idarea este importantă în aer şi în canalele de turnare, lin'oul obţinut
este impur!
=n lin%otieră decantarea inclu(iunilor depinde de @2sco(itatea oţelului, de timpul de inclu(iuni
re(ultate, de timpul p2nă la solidificare, de distanţele pe care trebuie să le parcur'ă şi de a'itaţia oţelului!
5ncluziuni ne-etalice în oţelul necal-at.
Scăderea temperaturii duce la se're'area elementelor în centru lin'oului (C, n, S, O&! n se
concentrea(ă la limita dintre inclu(iune şi oţel! "uterea lui de de(o+idare creşte cu scăderea temperaturii,
deci cu creşterea P%nQ are loc autode(o+idarea oţelului cu n, re(ult2nd nO care fie formea(ă
soluţie cu DeO, fie se depune pe silicaţi! -e asemenea reacţionea(ă cu PDeSQ şi re(ultă (nS& deoarece
solubilitatea PDeSQ scade cu creşterea temperaturii!
Sc)imbările pe care le suferă suspensiile nemetalice în lin'otieră depind în mare măsură de a'itaţia
oţelului, care ajută creşterea particulelor nemetalice prin coalescenţă şi deci decantarea lor! <in'ourile
care fierb prea puternic sau prea slab au conţinut mare de inclu(iuni nemetalice!
Knclu(iunile nemetalice din oţelul necalmat,
•produşi o+idici endo'eni (De, n&O şi silicaţii de n şi ?l re(ultaţi fie din de(o+idare primară,
fie din autode(o+idareA
•sufluri şi o+isufluriA
•produse e+o'ene > (refractare, ('uri, spuma lin'oului&A
•inclu(iuni o+idice >/,/52 > /,66% la oţelurile elaborate în cuptoarele Siemens artin, /,/E2 >
/,/62% în con@erti(orA "articulele mari o+idice pro@enite din spuma lin'oului care conţine mult
%DeO şi mai puţin nO sunt prinse la frontul de solidificare cu cele e+o'ene, în diferite părţi ale
lin'oului, la înt2mplare! "rocentul de ?l
2
O
7
(ca silicat& este mai mare şi mai uniform în (ona
mar'inală şi (ero spre centrul acestuia!
•inclu(iuni sulfidice > @aria(ă funcţie de P%SQ si P%nQ, de mărimea lin'oului şi de condiţiile de
solidificareA =n (ona sulfurilor mar'inale se 'ăsesc sulfuri (n,De&S, iar în partea centrală
o+isufluri (n,De&S, (n,De&O!
4or-a de prezentare= conţinutul şi faze incluziunilor
5ncluziuni oxidice sunt particule mici 'lobulare, dacă fierberea este normală sunt în cantitate mică
în afara (onei de fierbere! Cresc în (ona intermediară (între coroanele de sufluri& şi răm2n apro+imati@
constant în (ona centrală! -acă fierberea este slabă sunt multe c)iar de la coroana esterioară de sufluri!
5ncluziuni de silicaţi > cresc în (ona e+terioară şi în partea centrală de la picior!
&oncluzii1
-atorită a'itaţiei oţelului şi 'reutăţii specifice mici, suspensiile sunt deplasate spre centrul jumătăţii
superioare a lin'oului! Cele rămase de la de(o+idarea primară răm2n prinse între dendrite la piciorul
lin'oului! <in'oul este deci mai impurificat la picior şi la cap (cca 2/% din înălţime&, la mar'ine fiind
mai curat!
5ncluziuni ne-etalice în oţelul cal-at.
Se distin' două (one şi anume,
• (ona K - produşii o+idici răm2n prinşiA
• (ona KK - îndepărtarea este mai uşoară, dendritele columnare impin' suspensiile spre centrul şi
capul lin'oului, iar o parte mai răm2n prinse între ramificaţiile dendritelorA
Cantitatea şi compo(iţia lor depind de temperatura de turnare, @ite(a de umplere, @ite(a de
solidificare, timp!
5ncluziunile oxidice sunt produşi primari, o parte se 'ăsesc în centrul cristalelor liniare pentru care
au ser@it drept centrii de cristali(are, a altă parte se decantea(ă în maselotieră sau răm2n în centrul
lin'oului! "roduşii de autode(o+idare răm2n în cea mai mare parte în lin'ou, mai ales cei uşor fu(ibili
care precipită la sf2rşitul solidificării! -endritele care cad la piciorul lin'oului antrenea(ă cu ele o parte
din inclu(iunile e+idice! ărimea atinsă prin coalescenţă de particule depinde de @ite(a de solidificare,
dacă creşte r este mic, iar dacă scade r este mare!
5ncluziunile sulfidice o parte răm2n prinse între dendritele columnare, iar altă parte sunt impinse
spre centrul lin'oului! PnSQ şi o+osulfurile formea(ă pelicule pe particulele mari de silicaţi 'reu
fu(ibili sau precipită etero'en pe particule mici de o+i(i! Sulfurile se 'ăsesc în cea mai mare parte în
centrul lin'oului!
"rocedee de micşorare a conţinutului de inclu(iuni nemetalice, de(o+idarea cu ('uri sintetice,
barbotarea cu ar'on, protejarea jetului şi a o'lin(ii oţelului în oală şi lin'otieră, rafinarea cu pulberi
reacti@e, tratarea în @id, decarburarea în @id, a'itarea electroma'netică!
*. *. #articularitatile procesului de solidificare a otelului la turnarea continuă.
=n contact cu pereţii reci ai cristali(atorului are loc o răcire puternică a oţelului pe o înălţime de
1E/ !!! 2// mm sub ni@elul oţelului lic)id, c2nd are loc creşterea rapidă a crustei mar'inale cu cristale
fine, uniforme şi ec)ia+e, care formea(ă (ona K de solidificare! -upă această distanţă crusta se desprinde
de pereţii cristali(atorului şi p2nă la ieşirea din acesta are loc o răcire încetinită, datorită spaţiului
i(olator de aer! Se formea(ă (ona a KK-a de solidificare sau (ona intermediară cu cristale columnare!
?ceastă (onă este mult mai puţin întinsă, comparati@ cu cea de la turnarea clasică, deoarece @ite(a
de solidificare este mult mai mare şi cristalele nu au timp să creasă pe a+ele preferenţiale de transmitere
a căldurii!
Lrmea(ă răcirea în răcitorul secundar, prin stropire cu apă şi prin contact direct cu rolele masi@e de
')idare, c2nd are loc solidificarea centrului lin'oului! ?ceastă (onă este formată din cristale ec)ia+iale
şi neorientate de dimensiune medie! *a repre(intă (ona a $-a de solidificare! Comparati@ cu turnarea
clasică, (ona a $-a de solidificare conţine mult mai puţine impurităţi deoarece o bună parte din ele se
decante(ă în cristali(or!
-upă ieşirea din răcitorul secundar are loc uniformi(area temperaturii pe toată secţiunea
semifabricatului!
%emperatura e+terioară a semifabrictului trebuie să fie de circa 12//
/
C la ieşirea din cristali(or şi de
H//-11//
/
C după răcitorul secundar, respecti@ între rolele de îndreptare sau de tra'ere! %emperatura
bucăţilor tăiate este de 4//-45/
/
C, c2nd ajun' în depo(it!
"entru a reali(a o solidificare corespun(ătoare compo(iţiei c)imice a oţelului trebuie a@uţi în @edere
o serie de factori, cum ar fi,
&o-poziţia ci-ică a oţelului , determină @ite(a de tra'ere a semifabricatului, trebuie să se
încadre(e în limite precise! *ste necesară o de(o+idare a@ansată cu siliciu, o limitare a conţinutului de
aluminiu (.T/,//0%, altfel se depune ?l
2
O
7
pe orificiul p2lniei, obtur2ndu-l&, de elemente care măresc
tendinţa de a forma fisuri ("./,/2%, S./!/2%, ?s./,/7, Cu./,7% sau "SSS?s./,/65&!
>rosi-ea crustei -ar%inale x= se calculea(ă cu relaţia,
P v /
=
x
tr
e
⋅ ⋅
·
M
M
(71&
unde, _
n
e
> cantitatea de căldură efecti@ eliminatăA F
n
> coeficientul de proporţionalitateA " > perimetrul
secţiunii!
"entru o înălţime a cristali(orului de /,6!!!1,5 m şi pentru o @ite(ă de tra'ere de /,5!!!1,2mGmin
'rosimea crustei mar'inale ajun'e la E/!!!5/ mm după circa 7 min!
'ăcirea secundară se ale'e în funcţie de oţel şi de secţiunea semifabricatului, creşterea
intensităţii de răcire duce la creşterea compactităţii în centrul produsului, dar pot apărea crăpături
interioare! Căldura O îndepărtată în răcitorul secundar poate fi determinată mai e+act dec2t în cristali(or!
Se poate e+prima în funcţie de conducti@itatea termică, de diferenţa dintre temperatura fa(ei lic)ide şi a
celei solide , ∆ la frontul de solidificare şi de 'rosimea crustei +, prin relaţia,
x
,
"
∆ ⋅
·
λ
(72&
:un%i-ea răcitorului secundar :
s
se e+primă prin relaţia,
2
2
1
/
x v
;
tr
s

· (77&
unde, +
1
> 'rosimea crustei de la care este suficientă îndepărtarea căldurii prin radiaţieA
F > constanta solidificării!
-istanţa < de la ni@elul intrării oţelului în cristali(or şi p2nă la locul solidificării complete (după
răcitorul secundar& este proporţională cu @ite(a de tra'ere,
tr
v 8 ; ⋅ ·
(7E&
unde, I > constantă de proporţionalitate, 6 ≈
Durata unei operaţii de turnare t
+
este limitată la 6/ !!! 0/ min, indiferent de cantitatea de
oţel " care trebuie turnată, pentru a nu se răci oţelul prea mult în oala de turnare şi în p2lnia
intermediară! "entru o cantitate mai mare de oţel este necesar un număr mai mare de fire (de
cristali(atoare în care se toarnă concomitent&! #umărul - de fire se determină cu relaţia,
1
1///
t v g
P
m
tr
⋅ ⋅

·
(75&
unde, ' > 'reutatea liniară a produsului turnat (I'Gm&A
-acă se notea(ă cu t
<
durata între două turnări, numărul de turnări în 2E) este dat de relaţia,
3
t t
>
+
·
1
2E
, (76&
iar producti@itatea unei instalaţii este ,

P > P ⋅ ⋅ ·η
2E
(70&
Knstalaţiile de turnare continuă pot deser@i orice tip de oţelărie, dar ele sunt recomandate oţelăriilor
cu con@erti(oare care au durată scurtă de elaborare!
Secţiunea semifabricatelor trebuie să asi'ure un coroiaj de cel puţin 5 !!! 6, pentru a putea obţine
produse laminate sau forjate de bună calitate! -e asemenea trebuie să asi'ure suprafeţe de răcire mari!
"rin turnarea continuă s-au obţinut brame cu dimensiuni de p2nă la 21//l7// pentru oţel calmat,
17//l15/ pentru oţeluri ino+idabile, ţi'le de 5/l5/ în cristali(oare simple sau compuse, produse
rotunde, )e+a'onale, octo'onale, profile! #u s-au obţinut re(ultate satisfăcătoare pentru oţelurile cu
sensibilitate mare la fisurare sau la o+idare secundară, cum ar fi oţelurile aliate cu titan!
=n practică este necesar să se ştie cum pro'resea(ă solidificarea oţelului lic)id, c2nd şi unde se
solidifică complet un fir! -oar cunosc2ndu-se pro'resul solidificării se pot lua deci(ii cu pri@ire la @ite(a
de turnare sau ale debitului apei de răcire (pul@eri(are&!
Solidificarea oţelului lic)id într-un cristali(ator de turnare continua este funcţie de flu+ul de căldură
din firul care emite căldură la apa de răcire (care absoarbe căldura&! ?cest fenomen depinde de un număr
mare de factori şi @aria(ă în funcţie de condiţiile de turnare, în special de @ite(a de turnare, de răcirea
oţelului lic)id şi de 'eometria firului! ;alanţa de căldură în cristali(ator este influenţată de reducerea
supraîncăl(irii, 'rosimea crustei firului şi 'radientul de temperatură în crusta firului şi de-a lun'ul
suprafeţei firului!
Calculul lun'imii mie(ului lic)id la un fir turnat la o @ite(ă dată de turnare necesită informaţii cu
pri@ire la creşterea crustei firului! %ransferul total de căldură _ între fir şi cristali(ator depinde de
re(istenţa termică a crustei solidificate B
De
, de re(istenţa de tran(iţie de la suprafaţa de tran(iţie de la
suprafaţa firului la peretele de răcire a cristali(atorului B
DeCu
, de re(istenţa în peretele cristali(atorului B
Cu
şi de re(istenţa de tran(iţie a suprafeţei dintre peretele de cupru şi apa de răcire B
CuC2O
! "resupun2nd
temperatura uniformă în fir şi sristali(ator şi lu2nd în considerare căldura de solidificare ca sin'ura sursă
de căldură, flu+ul total de căldură poate fi e+primat cu relaţia,
O Cu*
O * Cu
O Cu*
Cu
Cu Cu
Cu
FeCu
Cu
FeCu
Fe
;
Fe
?
, ,
'
?
, ,
'
?
, ,
'
?
, ,
' =
2
2
2
M M
M M M
/ /

·

·

·

·
(74&
şi după transformare,
O Cu*
O Cu*
Cu
Cu
FeCu
FeCu
Fe
Fe
O * ;
'
?
'
?
'
?
'
?
, ,
=
2
2
2
+ + +

·
(7H&
unde,
%
<
- temperatura lic)iduluiA
%
/
- temperatura suprafeţei firuluiA
%
C2O
- temperatura medie a apei de răcireA
M
Cu
, - temperatura peretelui de cupru la suprafaţa de separaţie perete-spaţiuA
?
l
> ariile suprafeţelor care participă la transferul de căldurăA
B
i
> re(istenţele termice asociateA
%ermenii B
De
şi B
Cu
sunt daţi de relaţiile,
Fe
Fe
s
?
λ
·
(E/&
Cu
Cu
d
?
λ
·
(E1&
unde,
s > 'rosimea solidificatăA
d > 'rosimea peretelui de cupruA
λ - coeficientul conductibilităţii termiceA
R
)eCu
este re(istenţa de contact care ia în consideraţie condiţiile din spaţiul dintre suprafaţa firului şi
peretele cristali(orului! ?cest spaţiu se formea(ă deoarece firul se contractă de la peretele cristali(orului
în timpul răcirii! Spaţiul format poate conţine ('ură, fondant de turnare, 'a(e etc! ?ceastă re(istenţă de
contact B
DeCu
este influenţată de asemenea de ru'o(itatea suprafeţei şi este cea mai mare dintre toate
re(istenţele termice din sistem!
=ndepărtarea căldurii din cristali(or este influenţată în mod direct de @ite(a de turnare, aşa cum
re(ultă din fi'ura 22!
Di'! 22! =ndepărtarea căldurii din cristali(or
Se obser@ă că @ite(ele mai mari de turnare conduc la o scădere uniformă a cantităţii de căldură
distribuite! ?ceastă scădere se e+plică prin faptul că firele turnate rapid sunt în contact cu peretele răcit
al cristali(orului o perioadă scurtă de timp şi prin urmare o cantitate mai mică de căldură poate fi
îndepărtată pe unitatea de @olum sau 'reutate de oţel dintr-un fir care este turnat cu o @ite(ă mai mică şi
care este mai mult timp în contact cu cristali(orul!
Căldura îndepărtată din cristali(or împreună cu temperatura medie a crustei firului la capătul
cristali(orului permite o estimare a 'rosimii medii a crustei conform relaţiei,
( )
S s s S S
# # #
, c " V b
, C -
S
∗ + ∗ ∗ ∗
∆ ∗ ∗
·
ρ
(E2&
unde,
S > 'rosimea crustei firuluiA
J
]
> proporţia debitului de apă al cristali(orului pe unitatea de timpA
C
]
> capacitatea termică specifică a apeiA
c
s
> capacitatea termică specifică oţeluluiA
A
, ∆
- creşterea temperaturii apei cristali(oruluiA
%
s
> reducerea temperaturii medii în crusta firuluiA
b > circumferinţa firului care parcipă la transferul de căldurăA
$
'
> @ite(a de turnareA
s
ρ
- densitatea oţeluluiA
O
s
> căldura de topire a oţelului!
$ariaţia 'rosimii crustei firului în funcţie de lun'imea cristali(orului este pre(entată în fi'ura 27,
Di'! 27! $ariaţia 'rosimii crustei firului în funcţie de lun'imea cristali(orului!
Se obser@ă din fi'ură o descreştere a 'rosimii crustei pe măsură ce @ite(a de turnare creşte!
&oncluzii
%urnarea continuă pre(intă importante a@antaje metalur'ice în comparaţie cu turnarea clasică, cum
ar fi,
- micşorea(ă substanţial neomo'enitatea c)imică şi structurală a produsului datorită răcirii
rapide ((ona KK este puţin e+tinsă, elementele nu au timp să se're'e&A
- se controlea(ă uşor mărimea 'răunţilor (se obţin 'răunţi primari relati@i mici&A
- inclu(iunile nemetalice sunt mai puţine, mai mici şi mai uniform distribuite în semifabricat
(datorită @ite(ei mari de răcire ele nu au timp să coa'ule(e sau să se a'lomere(e&A
- scoaterea de metal este mare, ajun'2nd la peste H6%, datorită faptului că se formea(ă o
sin'ură dată retasură la sf2rşitul turnăriiA
- suprafaţa semifabricatelor este bună (curată&, elimin2ndu-se în cea mai mare parte defectele
de suprafaţăA
-e asemenea, pre(intă şi a@antaje de ordin economic, cum ar fi, instalaţiile sunt mai intens utili(ate,
asi'ură o deser@ire ritmică a laminoarelor, se elimină laminoarele primare, se micşorea(ă c)eltuielile
materiale şi de manoperă, se pretea(ă la o completă mecani(are şi automati(are!