Arestarea Preventivă - C.Sima, A.Ţuculeanu, D.Ciuncan - 2002

t 34S Sirt CONSTANTIN SIMA ALEXANDRU TUCULEANU DORIN CIUNCAN ARESTAREA PREVENTIVA ARESTAREA PREVENTIVA CONSTANTIN SIMA ALEXANDRU TUCULEANU DORIN CIUNCAN Lu, 4, 2 S xa* 4 ISBN 973-588-478-xArestarea preventiva Consideratii generale introductive Arestarea preventiva este o masura procesual preventiva, privativa de libertate, care consté in lipsirea de liby “ate a unei persoane in cazurile si cu procedura previzute de lege, inauiwe de solufionarea definitiva a lunei cauze penale pentru a se asigura buna desfiigurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmirire penal, de la judecatt ori de la executarea pedepsei. Prin ,cazurile si procedura prevazute de lege” trebuie s& infelegem att reglementitile nationale (Constitutia, Codul de proceduré penal §.a) et si reglementatile internajionale la care fara noastra este parte (prin ratificare, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Conventia european a drepturilor omului s.2. au devenit parte a dreptului intern). Deoarece reprezinti o restringere importanti a libertifiindividuale, {n cursul desftisurarii procesului penal, arestarea preventiva poate fi dispusd numai de un magistrat (art.23 alin.4 din Constitutic). Magistratul {si exercit& atributile numai in baza legit si este independent -judecdtorul sau imparfial - proeurorul (art.123 si art.131 din Constitujie). Avdnd in vedere cd arestarea preventiv poate fi luatd in cazul savarsirii unei infractiuni numai in ipotezele, limitativ, prevazute de art.148 lita-h C.prpen. rezultd ca privarea de libertate a unei persoane constituie o masurd de exceptie. {in materia masurilor preventive, art.148 lit.a-h C.pr.pen. oferd lista complet a derogarilor de la principiul constituyional al inviolabi persoanei. Codul de procedurs penala rispunde astfel exigenfelor formulate de art.49 alin.1 din Constitujie care consacr& caracterul limitativ (de exceptie) al restréngerii exercifiului unor drepturi sau al unor libertifi constitutionale.Arestarea preventiva = in raport de situatiile enumerate de textul constitugional, arestarea preventiva, in actuala reglementare poate fi dispusd numai daca se impune, dupa caz, pentru desfaigurarea instructiei penale, apararea siguranfei nafionale, a ordinii, a sinataii ori a moralei publice, a repturilor si a libertafilor cetijenilor. Se deduce c& arestarea poate fi dispusi de procuror numai daca se impune pentru buna desfagurare a instructiei penale si de instanfa de judecata numai daca se impune, dupa caz, pentru apairarea sigurantei nafionale, a ordinii, a sinatifii ori amoralei publice, a drepturilor gia libert8ilor cetifenilor. Desigur apirarea acestor valori este realizati implicit si in cursul desfigurari instrucfiei penale. Arestarea preventiva are i un caracter provizoriu. Durata limitatd in timp a arestarii preventive rezulta din prevederile art. 146 C.pr.pen. (arestarea invinuitului dureazi pana la 5 zile), art.149 alin.1 C.pr.pen. (arestarea inculpatului dureaz8 pana la 30 de zile), art. 139 C.pr.pen. (cevocarea si inlocuirea arestarii preventive}, art.140 C.pr.pen. (incetarea de drept a arestirii preventive), art.160' C.pr.pen. (liberarea provizorie pe caufiune sau sub control judiciar). Aceste prevederi reprezint& reflectarea pe plan procesual penal a dispozitiilor art.49 alin.2 din Constitutie care statueazi cd restringerea exercifiului unui drept sau unei libertiji nu poate avea ca efect suprimarea dreptului sau a libertifii (art.49 alin.2 teza a II-a). Corelativ reglementirilor amintite, art.23 alin.6 din Constitute precizeazi ci eliberarea celui arestat este obligatorie dac& motivele luatii acestei masuri au disparut. Mai trebuie subliniat cA masura arestarii preventive, reprezentiind 0 ingrdire a libertafii individuale trebuie cireumscrisd obligatoriu tuturor coordonatelor (garantiilor) inserise in art.49 alin.2 din Constitutie. alta garantie previzuti de art.49 alin.2 0 constituie consacrarea principiului proporfionalitifii in virtutea caruia ingridirea trebuie s& fie proportionala cu situafia care a determinat-o (art.49 alin.2 teza I). ‘Aceasti condifionare presupune ca mésura si fie dispusd numai in scopul pentru care a fost prevaizutii (in fiunctie de situafia ce o justificd). 4 ‘Arestarea preventiva Daca in cursul desféigurarii procesului penale se constata cd scopul pentru care a fost luatd mésura preventiva a fost atins devin aplicabile prevederile art.23 alin.6 din Constitutie si art.139 C.pen. Luarea misurii arestirii preventive presupune indeplinirea cumulativa a mai multor condifii de ordin substanfial (previizute de art.143 C.prpen., art.146 C.pr.pen., art.148 C.prpen. s.a.) si de ordin formal (prevazute de art.137! C.pr.pen., art.150 C.pr.pen. $.a.) ce constituie tot atdtea garantii ale inviolabilitatii persoanei. Chiar dacs sunt indeplinite aceste conditii, luarea masurii arestarii preventive este subordonatd realizarii scopului specificat de prevederile art.136 alin.1 C.prpen, Potrivit art.136 alin.1 C.prpen. masurile preventive se iau in scopul asigurarii bunei desfisurari a procesului penal ori impiedicarii sustragerii fnvinuitului sau inculpatului de la urmarire penald, judecati ori de la executarea pedepsei. Realizarea acestui scop constituie o conditie speciali si esenfial pentru luarea misurii arestirii preventive. Miura poate fi luat si pentru realizarea numai uneia dintre ipotezele prevazute de textul art.136 alin.1 C.prpen. Din cele expuse se mai deduce cd arestarea preventiva este o masurd facultativa, in situafiile previzute de art.468 alin.2 si art.470 alin.2 C.prpen., in cadrul procedurii speciale de urmatrire si judecare a unor infractiuni flagrante, luarea masurii este obligatorie. Libertatea individuala, ca de altfel toate libertafile umane, nu este absoluti si urmeazi a se realiza in coordonatele impuse de ordinea de drept. incalcarea ordinii de drept indreptijeste autoritatile publice si intervind pentru restabilirea legalitafii. Aceste actiuni ale autoritatilor trebuie sa fie circumscrise unor reguli ferme si clar delimitate pentru a asigura persoanei ocrotirea juridic& necesara. Lucrarea de faf& isi propune si contribuie Ia cunoasterea _acestor ‘coordonate prin trecerea in revista a principalelor reglementari in materie si a orientarilor actuale ale doctrine’ sijurisprundengei instanfelorjudecatoresti,Arestarea preventivg <== Deoarece in doctriné si jurisprudenfa a rezultat o diversitate de ‘pinii care in mod firesc au condus la solufii divergente demersul nostru se vrea 0 incercare de armonizare a punetelor de vedere exprimate care si contribuie la aplicarea unitara a dispoziiilor legale, la respectarea stricta a garanfiilor constitutionale gi la apropierea legislatiei si jurispadentei romanesti de legislafia si jurisprudenta europeans. Din acest motiv publicm aceasti iucrare avand convingerea c& va constitui un instrument de lucru pentru tofi cei care, intr-un fel sau altul, contribuie la infaptuirea actului de justiie. I CADRU LEGISLATIV Jurisprudenta — doctrinaArestarea preventiva Conventia pentru apirarea drepturilor omului i Romania prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 ART.S 1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranga. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si pottivit cdilor legale: a) daca este detinut legal pe baza condamnérii pronunjate de cétre un tribunal competent; b) daca a ficut obiectul unei arestiri sau al unei defineri legale pentru nesupunerea la 0 hotérre pronunfati, conform legii, de cétre un tribunal ori in vederea garantacii executirii unei obligafii prevazute de lege; ©) daca a fost arestat sau refinut in vederea aducerii sale in fafa autoritajii judiciare competente, atunci cénd exist motive verosimile de a banui cd a sAvarsit © infractiune sau cand exist motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica si sivargeasc o infractiune sau si fuga dupa savarsirea acesteia; 4) dac’ este vorba de detentia Jegala‘a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente; e) daca este vorba despre detentia legal a unei persoane susceptibile si transmiti 0 boala contagioasd, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; f) dac& este vorba despre arestarea sau detenfia legala a unei Persoane pentru ao impiedica si patrunda in mod ilegal pe teritoriu. sau impotriva cdreia se afld in curs © procedura de expulzare ori de extradzre. 2. Orice persoana arestat’ trebuie si fie informata, in termenul cel mai scurt si intr limba pe care oinfelege, asupra motivelor arestiri sale si asupra oricdirei acuzafii aduse ‘impotriva sa, 3. Orice persoand arestata sau detinuti, in conditile prevaizute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata {naintes unui judecator sau a altui ‘magistrat imputericit prin lege cu exercitarea atribujiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un ——— Arestarea preventiva termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonaté unei garanfii care si asigure prezentarea persoanei in cauzA la audiere. 4, Orice persoand lipsiti de libertatea sa prin arestare sau definere are dreptul si introduc un recurs in fafa unui tribunal, pentru caacesta sa statueze intr-un termen_ scurt asupra legalitatii detinerii sale si s& dispund eliberarea sa dacd definerea este ilegala. 5. Orice persoana care este victima unei arestiri sau a unei defineri in condifii contrare dispozifiilor acestui articol are dreptul la reparafi. ART. 6 1. Orice persoand are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de citre 0 instanja independent’ si impartialé, instituitd de lege, care va hotart fie asupra inc&lcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzafii in materie penala {ndreptate impotriva sa. Hotérarea trebuie s& fie pronunjat in mod public, dar accesul in sala de sedin{& poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parfi a acestuia in interesul moralitifi, al ordinii publice ori al securitit nafionale intr-o societate democra- tied, atunci cénd interesele minorilor sau protectia vietii private a pirfilorla proces o impun sau in masura considerat& absolut necesara de cdtre instanfi atunci cAnd, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de naturd sd adued atingere intereselor justi ) si beneficieze de asistenta gratuita a unui interpret, dac& nu infelege sau nu vorbeste limba folositd la sedinta de judecata; 2, Orice persoand acuzati de © infractiune este prezumati nevinovatl pani ce vinovatia sa va fi legal stabilitd. 3. Orice acuzat are, in special, dreptul: a) si fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care © infelege si in mod aménuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa; ’) si dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatiriiArestarea preventivg ———$—$a@$ a ) sf se apere el insusi sau s& fie asistat de un apardtor ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparitor, i poati fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunei cand interesele justitiei o cer; d) s& intrebe sau s& solicite audierea martorilor acuzaiii si si obfind citarea si audierea martorilor apirarii in aceleasi condifii ca si martorii acuzarii; ¢) 88 fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu injelege sau nu vorbeste limba folositala audiere. Pactul international cu privire la drepturie civil si politice, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 ART. (1) Orice individ are dreptul la libertate sila securitatea persoanci. Nimeni nu poate fi arestat sau definut in mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, decat pentru motivele legale si in conformitate cu procedura preva zutli de lege. (2) Orice individ arestat va fi informat, in momentul arestarii sale, despre motivele acestei 10 arestiri si va fi instiinjat, in cel mai scutt timp, de orice invinuiri care i se aduc, (3) Orice individ arestat sau definut pentru comiterea unei fractiuni va fi adus, in termenul cel mai scurt, in fata unui judecttor sau a unei alte autoritafi impu- temnicite prin lege s& exercite funcfiuni judiciare si va trebui si fie judecat intr-un interval rezonabil sau sa fie eliberat. Detentiunea persoanelor care uurmeaza afi trimise in judecata nu trebuie si constituie regula, dar punerea in libertate poate fi subordonaté unor garanjii asigurand infatisarea lor la sedinfele de judecatd, pentru toate celelalte acte de procedura si, daca este cazul, executarea hotdrdrii. (4) Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenjiune are dreptul de a introduce o plangere in fafa unui tribunal pentru ca acesta si hotirascd neintérziat asupra legalitajii detenjiunii sale si si ordone eliberarea sa, dacd detenfiunea este ilegalA. (5)Orice individ care a fost victima unei arestati sau detenfiuni ilegale are dreptul la o despagubire. ns Arestarea preventiva ART.I4 Orice persoand acuzati de comiterea unei infractiuni penale are dreptul, in condiii de depling cegalitate, la cel pufin urmatoarele garanfi: 4) si fie informatitn cel mai scurt termen, intr-o limba pe care o infelege si in mod detaliat, despre natura si ‘motivele acuzatiei ce ise aduc; ») s& dispund de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale si si comunice cu aparditorul pe care si-lalege; c) s& fie judecata fara o ‘intdrziere excesi d) sa fie prezenta la proces si s se apere ea insigi sau s& aiba asistenfa unui apardtor ales de ea; daci nu are apiritor sa fie informata despre dreptul de avea i, ori de cate interesul justi cere, s& i se atribuie un aparator din oficiu, fairs plata, daca ea are mijloace pentru a-l remunera; ©) Si interogheze sau si facd a fi interogati martorii acuzari i s& obtind {nfatigarea si inferogarea martorilor apitiri in aceleasi condi cu cele ale martorilor acuzarii; g) si nu fie silita si marturi- eased impotriva ei insesi sau s& se recunoasca vinovata. CONSTITUTIA ROMANIEL Art. 20, —Tratatele intemafionale privind drepturile omului (J) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertayile cettfenilot vor fi interpretate si aplicate in concordanfé cu Declarafia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Roménia este parte. . (2) Daca exist neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementirile internationale. Art, 21. — Accesul liber la juste (1). Orice persoana se poate adresa justifiei pentru aplrarea drepturilor, a libertfilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. iArestarea preventiva mm —$_ $$ Constitutia Romaniei Art. 23. — Libertatea individual (1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. (2) Perchezifionarea, refinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu-procedura prevazute de lege. (3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore. (4) Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durati de cel mult 30 de zile, Asupra legalitatii mandatului, arestatul se poate plange judecdtorului, care este obligat si se pronunte prin hotarare motivata. Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata. . __(S) Celui retinut sau arestat i se aduc de indati la cunosting’, in limba pe care o infelege, motivele refinerii sau ale arestiri, iar invinuirea, fn cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in rezenfa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (©) Bliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie, dacd motivele acestor mésuri au disparut, (7) Persoana arestati preventiv are dreptul si ceara punerea sa in libertate provizorie, Sub control judiciar sau pe cautiune. (8) Pana la ram4nerea definitiva a hotdrarii judecatoresti de condamnare, persoana este considerati nevinovata. __ (9) Nici o pedeapsi nu poate fi stabiliti sau aplicata decat in condi si in temeiul legii. - Art. 24. — Dreptul la aparare - (1) Dreptul la aparare este garantat. (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul si fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Art. 49. — Restrdngerea exercijiului unor drepturi sau al unor libertati : (1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertifi poate fi restréins numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru apararea 12 es Arestarea preventiva siguranfei nationale, a ordinii, a snitafii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertafilor cetafenilor; desfisurarea instructiei penale; prevenirea consecinfelor unei calamitaji naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proportional cu situafia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertafi. Art. 5 Codul de proceduri penal - Garantarea libertitii persoanei, in tot cursul procesului penal este garantati libertatea persoanei. Nici o persoand nu poate fi refinuté sau arestatd si nici nu poate fi supusd vreunei forme de restrangere a libertafii decdt in cazurile gi in condifiile prevazute de lege. ‘Dacé cel impotriva ciruia s-a luat mésura arestirii preventive sau o misurd de restréngere a libertafii considera c& aceasta este ilegald, are dreptul, n tot cursul procesului penal, si se adreseze instanfei competente, potrivit legii. ; Orice persoand impotriva cdreia s-a luat ilegal o masura preventiva are dreptul la repararea pagubei suferite, in condifile prevazute de lege. fn tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar ‘sau pe cautiune. DOCTRINA vp Asandra Tucueanu, GarayileIbertagt ~ Alexandru Tuculeanu. Garanyite Forcamelpretade de Codul de procedart constinginal al bert individual. ‘penald. “Dreptl” n.12/1999, p25 “Pro lege” 3/1999, pS jn PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA. PENALA, elaborat de Ministerul Justifei, art are urmatorul cuprins: ‘Alineatul 2 : “Nici o persoand nu poate fi refinutd sau arestaté ori privati de libertate in alt mod si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si conditiile prevazute de lege”. 13Arestarea preventiva : Alineatul 3 : “Daca cel impotriva caruia s-a luat masura retinerii ori a arestarii preventive sau s-a dispus intemarea medicala ori o masurd de restrangere a libertatii considerd c& aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, si se adreseze instanjei competente, potrivit legi Alineatul 4 : “Orice persoand care a fost, in cugsul procesului penal, rivati de libertate sau cireia i s-a restrns libertatea, legal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditille prevazute de lege” Art.5' C.pr.pen. - Respectarea demnititii umane. Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala seu de judecaté trebuie tratata cu respectarea demnititii umane. Supunerea acesteia Ia tortura sau la ‘tatamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege Inpproiectul de Lege privind modificarea si completarea Codului de procedura penal elaborat de Ministerul Justitiei, dupa articolul 5! se introduce articolul 5? care va avea urmatorul cuprins: “Prezumtia de nevinovatie: Art. 5. Orice persoand este considerat& nevinovatd pani la stabilirea vinovajiei sale printr-o hotirdre penal definitiva”. Art.6 C.prpen. - Garantarea dreptului de aparare. Dreptul de apirare este garantat invinuitului, inculpatului gi celorlalte parti in tot cursul procesului penal. {incursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sd asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in condit de lege si si administreze probele necesare in aparare: Organele judiciare au obligatia si incunostiinteze pe fnvinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, ineadrarea juridicé a acesteia si sii asigure posibilitatea pregitirii si exercitarii apararii, —~ Orice parte are dreptul sa fie asistata de apardtor in tot cursul procesului penal. Organele judiciare au obligatia si incunostiinfeze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declarafie, despre dreptul de a fi “4 Arestarea preventiva asistat de un apairaitor, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. in condifille siin cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate si ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a ‘nvinuitului sau inculpatului, dac& acesta nu are aparator ales. . {in proiectul de Lege privind modificarea si completarea Codului de procedura penalé, elaborat de Ministerul Justtiei art.6 alineatul 3 va avea urmatorul cuprins: “Organele judiciare au obligatia s& {ncunostiingeze, in cel mai scurt timp, pe fnvinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridicd a acesteia si si-iasigure posibilitatea pregatiri si exercitirii apararii”. Art.66 C.prpen. - Prezumfia de nevinovatie. invinuitul sau inculpatul nu este obligat si probeze nevinovatia sa. ; ‘In cazul cand exist probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul si probeze lipsa lor de temenici | in proiectul de Lege privind modificarea si completarea Codului de proceduri penal, elaborat de Ministerul Justifiei, art.66 are urmatoarea denumire marginala: “Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor”. CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI Fiind sesizat de aceste operajiuni, Ministerul Comerfului a ordonat 0 inspectie care si fac& Reclamantul, in calitate de inyestigatii supra _ firmei presedinte director general al mpenfionate, in baza art 432 si 442 societiii Giuness, pentrua inlatura influenfa unei firme concurente, a efectuat unele operafii ilicite ‘marind artificial valoarea acjiunilor cotate la bursa prin plafi ilegale, falsificarea de facturi gi alte operafii ilicite de sustinere a propriilor actiuni. a Legii nr.1985 asupra societafilor comerciale. La 12 ianuarie 1987, inspectorii au informat Ministerul Comerfului si Industrie’ ca defineau probe incontestabile c& Saunders a comis mai multe infractiuni, Ministerul a luat 15Arestarea preventivg ——————— Jegitura cu parchetul carea autorizat pe inspectori s& continue ancheta si s& transmita procesele verbale orgapelor de urmarire penali. Tn ianuarie 1987, inculpatul a fost eliberat din functia de pregedinte ~ director general al societifi La5 februarie 1987 inspectorii au predat organelor de politie procesele-verbale si documentele obfinute in legaturd cu faptele comise de Sauders. Acesta a fost trimis in judecata la 27 aprilie 1989, iar la 23 august 1990 a fost condamnat pentru 12 infractiuni {ntre care fals in inscrisuri gi furt, a0 pedeapsa de $ ani inchisoare. La2 mai 1991 Curtea de Apel a.confirmat solutia primei instante si, totodata, a refuzat autorizatia de a fi sesizata Camera Lorzilor. Prin aceasta, au fost epuizate toate Bile de atac impotriva hota pronuntate de instanga de fond. La 20 iulie 1989, reclamantul a sesizat Comisia European’ a Drepturilor Omului, susfinand c& utilizarea in procesul penal a declaratiilor fScute de el in fafa inspectorilor din Ministerul ‘Comerfului si Industriei, declarafii 16 smulse printr-o anumit presiune administrativa I-au privat de un proces echitabil, astfel ci au fost violate prevederile art. 6/1 din Conventia Europeani. Comisia, cu majoritate de voturi, a considerat ca sunt intemeiate sustinerile reclamantului privind violarea art.6-1 din Conventie, dind un aviz in acest sens, Totodat’, Comisia a dispus sesizarea Curfii Europene. Analizénd actele dosarului si susfinerle parilor, Curteaa constatat ci problema centrala este aceea dac& este posibil s& se foloseasca in procesul penal contra reclamantului declaratiile date de acesta in fata inspectorilor numifi de Ministerul Comerjului si Industriei. Dupa pprerea Curfii, o asemenea anchet, desi ar putea avea ca urmare descoperirea unor fapte pe-baza cérora ar putea fi sesizate alte autoritati competente, ea nu este supusi regulilor proceduriijudiciare la care se refera art.6/1 din Conventie, deoarece s-a considerat caplicarea acestor reguli cu priviré la o anchetd de aceasta natura ar contraveni interesului public si acivitifilorfinanciare si comerciale, = Arestarea preventiva in raport cu regulile inscrise in art.6 al Convenfiei, ori persoand supusi unei proceduri judiciare are dreptul de a técea si ca o componenta a acestui drept, (dreptul de a nu contrinui prin propriiile declarafii 1a retinerea uunei acuzatii impotriva sa.) Ratiunea acestui drept este aceea de a proteja pe acuzat contra oricarei atitudini abuzive din partea i de a se evita erorile judiciare. Acuzarea trebuie si-gi ‘bazeze argumentarea pe probe, rd si recurgii la elemente probatorii obfinute prin constrangere sau presiune, impotriva vointei acuzatului. In acest sens, dreptul mentionat este strans legat de prezumtia de nevinovatie consacrati in art.6/2 din Convent In masura in care acuzarea s-a folosit de raspunsurile reclamantului la diferite interogatorii luate de inspectori, raspunsurile care, sub o forma sau alta, tindeau sd-l acuze, nu se poate sustine c& reclamantul a beneficiat de un proces echitabil, asa cum prevede art.6 din Conventie. Curtea nu a ‘impartagit parerea guvernului c& fa{a de gravitatea fraudelor comise {n activitatea societitii comerciale conduse de reclamant si de interesul public s-ar putea face 0 exceptie de la principii si admite folosirea in procesul penal a proceselor-verbale incheiate de inspectorii_mentionati. Dupa parerea Curfii, interesul public n- ar putea fi satisfticut prin utilizarea {n procesul penal a unor réspunsuri obfinute fortat intr-o ancheta nonjudiciara. fn concluzie, Curtea a decis, cu 16 voturi contra 4, cf exist’ 0 violare a art.6/1 al Conventiei Europene. Totodat8, in unanimitate, a obligat statul englez si pliteasca reclamantului, in trei luni, 75.000 lire sterline pentru cheliuieli ocazionate de proces. Cacul Saunders contra Angliei publcats in, RDP.“ me/1997, 127 in ziua de 24 decembrie 1976, Jean de la Broglie, deputat si fost ministru a fost asasinat in fata locuinfei unde domicitia Ribemont; victima tocmai inménase acestuia © sum de bani sub forma de imprumut pentru contractarea unei afaceri comerciale. 17Arestarea preventivaé —$>__—$—$—$—=$—< Cercetirile efectuate de Prefectura politiei din Paris au condus la arestarea mai multor persoane, printre care si a lui Ribemont, in ziua de 29 decembrie 1976, in aceeasi zi, cu ocazia unei conferinte de presd, ministrul de interme, directorul polifiei judiciare din Prefectura de poliie din Paris si seful brigazii criminale au dat amnunte asupra anchetei fn curs (conferinga a fost reluaté de doug posturi de televiziune), sustinéndu- se c& Ribemont ar fi instigatoriu la asasinat (autorul faptei fiind F). La 14 januarie 197, R. a fost invinuit de complicitate la omor intentionat gi arestat preventiv, find eliberat la 1 martie 1977, in baza unei ordonante de incetare a urmaririi penale. La 23 martie 1977, R. sa adresat primului ministru solicitand 0 indemnizatie de 10 milioane franci drept reparatie pentru prejudiciul moral si financiar pe care I-a suferit ca urmare a declaratiilor ministrului de interne si functionarilor de poitie. Memoriul lui R. catre primul ministru fiind respins, el s-a adresat tribunalului administrativ Acestas-a desesizat, motivand c&, desi actele administrative ale 18 unui membru al guvemului sunt susceptibile de a angaja raspunderea pecuniara a statului, declaratiile pe care acesta le face in exercifiul funcfiilor sale guver- namentale scapa controlului jurisdictiei administrative; ca urmare, o cerere in sensul aratat nu poate fi primita. ‘impotriva acestei solutii, R. a declarat apel in fata Consiliului de stat care a respins cererea cu motivarea c& declaratiile facute de ministrul de interne gi de functio- narii superiori de polifie cu ocazia explicafiilor date asupra unei operatii de politie judiciara nu pot fi desprinse de aceast operatie si, ca urmare, nu este de competenta Jurisdicfiei administrative de a se prenunfa asupra consecinfelor, eventual prejudiciabile, ale acestor declaratii e Ca urmare, R. a procedat la chemarea in judecati in fafa Tri- bunalului din Paris a primului ministru sia reprezentantului Tezaurului. Tribunalul, analizénd actele’ prezentate de reclamant, a pronunjat 1a 8 ianuarie 1986 urmtoarea solufie: - In ceea ce priveste actiunea indreptaté. contra primului ministru, Tribunalul constata potrivit art.38 al Legii din 3 aprilie 1955, orice acjiune adusd in fafa instantei prin care Statul este declarat creditor sau debitor pentru alte motive decét impozitele, va fi intentat, sub actiunea nulitati, de c&tre reprezentantul sau contra reprezentantului tezaurului public, singurul care are monopolul reprezentirii statului in justitie. Ca. atare, primul ministru nu poate fi implicat in aceast cauzi. In ceea ce priveste competenta, instanja constata ci declaratiile flicute de ministrul de inteme sunt strains legate de operatia de politia judiciara in curs de desfigurare, ca uurmare competenfa aparfine instanfelor de judecati. ‘Yn cea ce priveste afirmatiile reprosate, instanfa constatd cd R.a prezentat ca probe extrase din presi asupra conferinfei din 29 decembrie 1976, care insi nu rezult& declaratiile facute de ministrul de interne asa cum se susfine fn cererea de chemare in judecata: ca urmare, aceasta urmeazA si fie respinsa. impotriva hotdrarii R. a declarat apel in fafa Curfii din Paris, Arestarea preventiva la 19 februarie 1986, reiterand cere-rea ca instanta sa solicite inre- gistritile care s-au facut la con- ferinfa de pres. Instanja de apel a confirmat solufia instante de fond cumotivarea ca reclamantul nu a facut dovezile necesare in susfinerea acfiunii sale sichiardacd.un asemenea probatoriu, ar fi fost ficut, nu se demonstreaza c& exist o legatura de cauzalitate ‘ntre declaratiile incriminate i prejudiciul pretins de reclamant; daca acest prejudiciu ar fi fost, eventual, produs din cauza urmétirii penale, nu se poate refine c& declaratiile menfionate ar fi influentat cursul acestea. Solutia a fost criticata de R. in fata Curtii de Casafie care a respins recursul, la 30 noiembrie 1988, cu motivarea cd probele prezentate de recurent in fafa instanfei de apel nu erau suficiente si de natura sA justifice afirmatiile sale; ca atare, ‘nmod just, Curtea arespins apelul formulat de R. Prin plangerea adresat& Comisiei Europene a Drepturilor Omului, R. a sustimut c& declaratiile f¥cute de ministrul de interne au reprezentat 0 atingere adusd dreptului stu de a beneficia de 19Arestarea preventivg ————<—$—$_—$—— prezumfia de nevinovatie protejata prin art.6 paragraful 2 din Con- venfie, De asemenea, a sustinut c& s-au inedlcat dispozitiile din art23 deoarece n-a beneficiat de posi bilitatea si se plingd in fata unei instanfe spre a obfine repararea prejudiciului suferit, precum si cele ale art.6 paragraful 1, prin lipsa de independenta a instanfelor interme si durata excesiva a procedurii, Comisia a refinut numai incdlearea prezumtiei de nevino- -atie si durata excesiva a procedurii, sesizand Curtea European. ‘Combaténd sustinerile Comi- siei Europene, guvernul francez a susfinut teza cd prezumfia de nevinovatie constituie inainte de toate o garantie cu caracter procedural in materie penala gi ci 0 atingere a acestui principiu nu poate fi conceputa decit din partea_unei autoritafi judiciare si mu ar putea fi relevat decdt in caz de condamnare, sinumai dacd motivarea hotirarii ar evidentia c8judecatorii au considerat anticipat(apriorie) c& inculpatul este vinovat. Dimpotriva, Comisia Euro- pean a motivat c& prezumtia de nevinovafie are o semnificatie mai larga; ea nu se impune numai 20 jucecitorului penal cand decide asupra unei acuzatii, ci i celorlalte autoritii Analizind motivele invocate, Curtea Europeana a retinut ci prezumfia de nevinovatie opereaza si in legaturé cu alte cauze si nu umai cu cele in-care se decide asupra vinovajiei unei persoane (vezi spejele Adolf contra Austria, Lutz §.a. contra Germaniei). Ca urmare, o incdlcare a prezumfiei de nevinovatie poate si provina nu numai din partea unor judecdtori sau a unui tribunal, dar si din partea altor autoritati publice; in aceste condifii se poate sustine c& afirmafiile in discutie reprezint& 0 incilcare a prevederilor art.6 peragraful 2 din Conventi itatile de politie au obligatia sa informeze publicul asupra anchetelor penale in curs, ins& este necesar ca aceasta si se fad cu toati discrefia i cu rezerva pe care ‘oimpune respectarea prezumfici de nevinovatie. De fiecare data, instanga sesizata va hotiri, motivat, daca mai subzist& ori nu ratiunile pentru care a fost dispusé arestarea inculpatului {in sfargit, nu se vede de ce, pe de o parte, se considera — implicit —c& prezumtia de nevinovatie nu —_———— Aresstarea preventive este inlaturata prin arestarea inculpatului “[...] in temeiul mandatului emis de magistrat (judecitor sau procuror), pentru durati de cel mult 30 de zile” (conform tezei intai din alin. al art.23 din Constitutie), dar, pe de alté parte impune respectarea prezumtiei de nevinovatie. In speta, organele superioare de politie au afirmat public, fird nici 0 rezerva c& R. este unul dintre instigatorii Ta asasinat, declaratie de natura si determine publicul si creada ca aceast situafie este adevarati sisi influen-feze asupra aprecieri faptelor de c&tre judecator competenti. in ceea ce priveste durata excesivé a procedurii, Curtea a refinut ci nici complexitatea dosa- tului, nici comportarea reclamantului nu justifica o atat de indelungata perioada de soh dosarului (11 ani si 8 luni), Curtea a constatat c& exist’ numeroase perioade de inactivitate imputabili autoritafilor nafionale, iar prelungirea procedurii s-a datorat gi faptului ci R. nu a fost ajutat si obtina probele necesare, desi @ solicitat instanfelor acest sprijin. Caurmare, Curtea, cu 8 voturi pentru si unul contra, a considerat cd in spettia existato violate a art.6 paragraf | si a art6 paragraf 2 din Conventie si a obligat statul francez sa achite, in trei luni, suma de 2.000.000 franci francezi ca despagubiri si 100.000 franci pentru cheltuielile efectuate de reclamant, Cazul Ribemont contra Franta in, RDP.“ nw. 1/1996, p.150 CURTEA . CONSTITUTIONALA, Admite excepfia de neconsti- ‘ufionalitate ridicata de Alexe Prund n dosarul nr.707/1999 al Curfii de Apel Galati — Sectia penalt si ‘constatiica dispozitile art.350 alin.1 din C.prpen. sunt neconsti jn masura in care se interpreteaza in sensul c& menfinerea sau luarea masurii arestarii inculpatului se dispune pe durati nedeterminati, iar nu pentru durata de cel mult 30 de ile prevazuti fa art.23 alin4 din Constitutie. Definitiva si obligatorie. Decizia se comunica celor dou Camere ale Parlamentului si Guvernului. 2Arestarea preventiva —=———$$$<$—$$_$_$—— Pronuntatd in sedinta public din data de 24 ianuarie 2000. Decizia nr.10 din 24 ianuarie 2000 publicata in M.Of.nr.213/ 16.05.2000. OPINIE SEPARATA Considerim ca prevederile art.350 alin.1 din Codul de procedurd penal sunt constitufionale iar solufia care se impune ‘in spefa este aceea de respingere a excepfiei de neconstitujionalitate. Se ridic& problema dact nu cumya, prin solufia infifisata fn prezenta opinie separata, sunt incalcate dispozitile alin.8 al art. 23 din Constitutie, potrivit crora: “PAna la raménerea definitiva a hotdrarii judecatoresti de condam- hare, persoana este considerat nevinovata”. b) In al doilea rand, este de observat ~ daca se are in vedere ansamblul reglementarilor procesual penale — c& nu se poate considera c& prezumtia de nevinovatie ar fi inl&turaté prin aceea c& prelungirea masurii arestirii preventive nu este supusi 2 aprobatrii instanfei judecitoresti la fiecare 30 zile, intr-adevar , potrivit art.Salin.3 din Codul de procedur& penela “Dacé cel impotriva c&ruia s-a luat misura arest&rii preventive sat o masur& de restrangere a libertatii considera c& aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, s& se adreseze instantei competente, potrivit legii”. Rezulta cA nici nu este necesar ca inculpatul arestat s& astepte 30 de zile spre a fi prezentat — din oficiu — instantei judecdtoresti, cAreia s& ti solicite punerea sa in libertate, fiindca acesta poate si declanseze 0 asemenea procedura “ in tot cursul procesului “, asadar att. inainte de “condamnarea” in prima instanfa cat si dup’ aceea. De fiecare dati, instanta sesizat’ va hotisf motivat daca mai subzista ori nu rafiunile pentru care a fost dispus’ arestarea ineulpatului. - c) in sfargit, nu se vede de ce, pe de o parte, se considera — implicit—cd prezumtia de nevinovatie nu este inkéturata prin arestarea inculpatului in temeiul mandatului emis de magistrat (judecttor sau procuror), pentru o durati de cel ‘mult30 zile (conform tezei intai din alin. 4 al art. 23 din Constitutie), dar, pe de alta parte, se consider’ c& prezumfia de nevinovatie ar fi inlaturati prin aceea c&, ulterior unei “condamnari * in prima instant, (supusa de altfel exigentelor “procesului echitabil” impuse de art.6 din convenfie, inculpatul Arestarea preventiva arestat nu ar mai fi prezentat, automat, la fiecare 30 de zile, instanfei judecdtoresti, pastrandu- si insi dreptul de a solicita ~ oricdnd, (chiar si mai devreme de 30 de zile) — examinarea de catre instantaa stirii sale de arest. Art.136 C.pr.pen. - Seopul si eategoriile misurilor preventive. in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfisurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penalé, de la judecat ori de la executarea pedepsei, se poate lua fatd de acesta una din urmatoareler masuri preventive: a) refinerea; b) obligarea de a nu parisi localitatea; ©) arestarea preventiva. iar misurile ardtate la lit.b) si c) se pot lua numai de procuror sau de instanfa de judecata Alegerea mésurii ce urmeazia fi luatd se face jindndu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiuni, de sinatatea, varsta, antecedentele si alte situafii privind persoana fafa de care se ia méasura. Elvetian nascut in 1952 si locuind la Winterthur, dl-Friedrich Schiesser se constituie’ prizonier la 5 aprilie 1976 dupa ce, un timp, s-a sustras cercetirilor politiei. El este imediat condus in fata procurorului districtului Winterthur care, in aceeasi zi, dispune plasarea sa in detentie provizorie; procurorul il CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI Notiunea de magistrat Punerea in detenfie provizorie de c&tre un procuror din district al cantonului Zurich. 23Arestarea preventiv§g —=———=<—————————— suspecta puternic cd a sivarsit sau c& a incercat si sivarseascé mai multe furturi calificate si se temea ccd invinuitul sé nu facd s& dispar probele. DI. Schiesser face atunci apel impotriva acestei ordonante, dar recursul su este respins de citre procurorul general al cantonului Zurich. La 14 iulie 1976, Tribunalul federal, c&ruia petitionarul i s-a adresat fn recurs, sustinand incalcarea art.4 din Constitufia federala elvetiand si violarea art.5 /1 c) din Conventie, confirma respingerea actiunii. {ntre timp, Camera de acuzare a Curtii de apel cantonale I-a ‘menfinut in detentie provizorie pe dl. Schiesser, a cArui punere in libertate survine la 12 iulie 1976. La 11 mai 1978, Curtea de apel il condamna pe petitionar la 0 pedeapsi de 17 luni de inchisoare, {nsofiti de o aménare conditionata a executirii pedepsei de patru ani, pentru furturi in grup ca ocupatie. Cantonul Zurich este constituit din 11 districte dotate, fiecare, cu un parchet care cuprinde unul sau mai mulfi procurori. Acestia din urmd sunt alesi prin vot universal pentru o durat de trei ani (de patru ani incepénd de la 1 ianuatie 1977). 24 Fiecare procuror este in acelasi timp un organ de anchetd si de instructie, supus controlului procurorului general si un organ de urmarire pe lng judecatorul unic in materie penala si pe lang& tribunalul de district, pentru infracyiunile de important mici sau medic. El se bucura, de asemenea, de puterea dea emite un “mandat de reprimare” dac& invinuitul isi recunoaste vinovatia si dacd 0 amenda sau 0 pedeapsi cu inchisoarea, de cel mult o luna, sunt considerate suficiente, ‘Di Schiesser sesizeaza Comisia la 15 noiembrie 1976; el sustine c& s-a incileat art. 5/3 din Conventie, ‘constéind in aceea c& procurorul de district nu ar putea fi considerat ca fiind ,un magistratabilitat de catre lege si exercite functii judiciare”. Mai departe, el invoca, de asemenea, at.5/4 din Conventie, pé motiv c& nu a avut dreptul de a introduce un recurs in fafa unui tribunal pentru ca acesta din urma s4 statueze fntr-un termen scurt asupra legalitatii detentiei sale. Hotardrea din 4 decembrie 1979 (Camera) (seria A nr.34) fn privinta art.5/3 Curtea examineaz mai intdicerinfele care decurg din expresia ,magistrat abilitat de catre lege si exercite functii judiciare”. Ea apreciazi c& termenul “magistrat” nu se confunda cu “judecdtor”, desi acesta trebuie si posede anumite calitafi, adicd s& indeplineascd conditiile constituind tot atétea garanfii pentru persoana arestatd : ~ garantii de independent’ fat de executiv si de parti, ceea ce nu exclude orice subordonare fata de alfi judecatori sau magistragi, cu condifia ca acestia sa se bucure de © independents analoa - garanfii de proceduri, ceea ce implica obligafia de a audia personal individul care fi este deferit; = garantii de fond, ceea ce comporti obligatia de a examina circumstanjele constituind argumente pentru sau contra detentiei, de a se pronunta pottivit crteriilor juridice asupra existengei rafiunilor care o justifica si, in absenta lor, de a dispune punerea in libertate. Curtea cerceteazi dac procurorul districtului Winterthur a prezentat aceste garanfii d-lui Schiesser. Referitor 1a garantiile de independent, Curtea subliniaza ca, ‘Arestarea preventiva {in spef’, procurorul de district a actionat exclusiv ca organ de instructie examindnd daca trebuie sil inculpe pe cel interesat si si-l plaseze in detentie provizorie si apoi efectuind instructia dosarului cu obligatia dea cerceta, cu aceeasi grija, atét faptele in favoarea acuzarii cat si cele impotriva acesteia. in afara de acestea, ea constatd c& procurorul de district nea trebuit s& suporte nici o ingerinfa exterioard, nici si con- sulte o alt& autoritate, exercitind astfel propria-i putere de decizie pe care i-o atribuie legea. fn ceea ce priveste garantiile de procedura, Curtea arata cA, atunci cfnd dl.Schiesser s-a constituit prizonier, procurorul de district I-a interogat in termen de 24 de ore, i-a pus in vedere pentru ce era invinuit ci a comis sau a incercat s4 comitd infracfiuni i i-a adus la cunostinfé dreptul stu de recurs impotriva mandatului de arestare emis impotriva lui. Cat despre garanjiile de fond, Curtea noteazd cA ordonanta de detenfie se intemeia pe doud motive, enumerate de Codul de procedura penala al cantonului 25Arestarea preventivaé————=>=>—$—$=$—$<—_———— Zurich, printre care existenta rafiunilor de a banui pe cel interesat de sAvarsirea unui delict. Acest motiv figureaza printre acelea care, potrivit art.5/1 ¢) din Conventie, justific’ 0 punere in detentic provizorie, in plus, ordonanta a fost adoptata potrivit c&ilor legale. Curtea concluzioneaza deci c& nus-au violat prevederile art.5/3 (5 voturi pentru, 2 impotriva). ‘Art.5/4 trebuia sd fie gi el pus in discugie? Curtea epreciaz& ci asupra acestui aspect raportul Comisiei echivaleaz&, in esenfé, cu © decizie implicit de inadmisi bilitate: ea constaté in plus c& ia d-lui Schiesser iese din cadrul litigiului cu privire la care Curtea este sesizata. in lumina jurisprudentei in materie, ea hot&raste c& examinarea deciziei mentionate fi depaseste competenta (unanimitate). Cazul Schiesser contra Elvetiei in V. Berger, Jurisprudena Curtit Europene a Drepturilor Omului, Institutul Roman pentru Drepturile Omului Bucuresti, 1997, p.64 26 Exercitarea succesiva, de c&tre acelasi procuror de district al cantenului Zurich si fata de aceeasi perscana, a funcfillor de instructie side urmatire. La 11 august 1983, un procuror de district din Zurich — MJ. elibereaza un mandat de arescare impotriva d-nei Jutta Huber, deoarece aceasta era banuiti de implicare intr-o refea de prostitutie si de marturie mincinoasd; ea este eliberaté din inchisoare la 19 august. in octombrie 1984, acelasi procuror ‘intocmeste si semneaza un act de acuzare contra acesteia, intre altele, pe motivul ci a depus 0 marturie mincinoas& in cursul unei proceduri judiciare. Procurorul menfionat nu ocupa nicidecum locul Ministerul Public in fata jurisdictiei de judecata—tribunaiul de district din Zurich - desi putea s& o facd intrucét Codul cantonal de procedura penala ii atribuie calitatea de parte in proces. Tribunalul o pune in libertate pe inculpati, dar Curtea de apel a cantonului Zurich o declar’, in final vinovata pentru sivarsirea tentativei la infractiunea de care — ee Arestarea preventiva fusese acuzata inital siti aplicd 0 amenda de 4,000 franci elvefieni. Apoi, condamnata introduce, in zadar, un recurs in casare si un recurs de drept public in fata Curfi de casafie a cantonului Zurich si, respectiy, a Tribunalului federal.In cererea sa din 27 februarie 1987, adresati. Comisiei, d-na Huber se plinge de faptul c& acelasi procuror de district care s-a pronuntat asupra detentiei sale, ulterior, a inculpat- 0. Ea invocd art.5/3 din Conventie. Hotdrarea din 23 octombrie 1990 (plenul Curti) (seria A nr. 188). Dupa d-na Huber, procurorul de district nu oferise independenta ceruta de exigentele Conventici, nut.) din moment ce el a plasat-o in detentie provizorie, apoi a inculpat-o si in final a actionat ca organ de urmarire penal in fata jurisdicfiei de judecats. in spef, M.J. a intervenit, intr- © prima fazd, in stadiul actelor premergiitoare; el a cercetat dacd trebuie s& puna sub inculpare pe petifionard si a prescris masura detengiei provizorii, ca apoi si efectueze instructia dosarului. intr- ‘oadoua fazi,respectiv paisprezece Juni dupa arestare, el nu a ocupat nicidecum locul ministerului public in fafa jurisdictiei de judecats. Referindu-se la mai multe hotirari ulterioare cazului Schiesser din 4 decembrie 1979, privind indeosebi “auditorul” militar olandez, Curtea nu disceme © rafiune de a ajunge la concluzie diferita pentru justitia penali de drept comun. Fard ndoiala, Conventia nu exclude ca magistratul care decide asupra detentiei sd aiba si alte functi, insa impartialitatea sa poate fi pusa in cauzi daca el poate interveni procedura penala ulterioara, in calitate de parte titulard a urmarir penale, Astfel s-a intdmplat si in cazul de fafa, ineat s-au incdlcat prevederile art.5/3 (21 de voturi pentru, 1 impotriva).in baza art.50, Curtea apreciaza c& nu s-a stabilit nici un prejudiciu material decurgand din nerespectarea art.5/ 3. in ce priveste daunele morale, dacd d-na Huber a suferit un asemenea prejudiciu, hotararea Curfii i furnizeaza o satisfactie echitabila suficienté. Cererea petifionarei de reparatie pecuniara este asadar respinsa (unanimitate). 27Arestarea preventiva Elvefia trebuie si ramburseze totalitatea cheltuielilor cerute pentru procedurile najionale (1.092 franci elvetieni) si o parte din cheltuielile facute la Strasbourg (3.000 franci elvefieni reprezentiind onorarii de avocat si 400 franci elvetieni pentru cheltuieli de c&litorie si sejur) (unanimitate), Cazul Huber contra Elvefie In V. Berger, Jurisprudenta Curfit Europene a Drepturitor Omului, 7.67-68, CURTEA - CONSTITUTIONALA Prin incheierea din 27 iulie 1999, pronunfata in Dosarul nr. 1.048/1998, Tribunalul Buzdu - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutional cu excepfia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 $i 236 din Codul de procedura penal, precum si a dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru. organizarea judectoreascd, republicata, 28 excepfie ridicaté de Stefan Zinc. In motivarea exceptiei de neconstitufionalitate se considera c& dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenfia pentru apirarea drepturilor omului sia libertafilor fundamentale si, prin aceasta, ale art. 11 si 20 din Constitutie. Se arati c&, potrivit art. 5 paragraful 3 din convenfia menfionati, orice persoand arestat sau detinut& trebuie si fie adus& neintarziat in fata unui judecdtor sau a unui alt magistrat abilitat de lege sa exercite functii judiciare si are dreptul de a fijudecata intr-un termen rezonabil sau eliberatd in cursul procedurii. Desi conventia recunoaste analogia dintre “judecator” si “magistrat”, totusi magistratul, altul decdt judeciitorul, trebuie si fie independent fafa de executiv gi imparfial (independent faja de parfi). Se invoca in acest sens jurisprudenta Curfii Europene a Drepturilor Omului, si anume hot&rarea pronuntata in cauza “Brincat contra Italiei”, 1992, prin care s-a considerat ci a fost ——— Arestarea preventiva incalcat art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertijilor fundamentale, prin faptul c& procurorul care a dispus privarea de libertate a inculpatului a actionat in calitate de adversar al acestuia, find si parte acuzatoare in procesul penal. Curtea Europeana a Dreptu- rilor Omului a statuat ca “magistratul abilitat de lege si exercite funcfii judiciare”, la care se referd art.5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertifilor fundamentale si fata clruia trebuie SA fie adus& o persoand arestata preventiv, trebuie s& prezinte garantii_de independent si impartialitate. Independenta este privitd in raport cu executivul, ira aexclude subordonarea fafa de alfi judecatori sau magistrafi, dact acestia se bucura ei ingisi de independent fats de executiv. Imparfialitatea se determind in mod obiectiv fata de partile din procesul penal, indeosebi fafa de inculpatul arestat. Curtea Europeand a considerat, de asemenea, ci magistratul care se pronunti asupra stiri de libertate, chiar dact exerciti si alte functiuni, nu trebuie st exercite sau si alba vocatia de a exercita funcfii care ar naste banuieli legitime cé impartialitatea sa ar fi pus in discutie de parti in caz contrar, art. 5 paragraful 3 din conventie ar fi incalcat, Autorul exceptiei considera cc in sistemul penal romanese in vigoare, stabilit prin Codul de procedura penala si prin Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, procurorul nu prezinta garantiile de independenya si imparfialitate necesare, deoarece este organ de acuzare, deci parte in procesul penal, si este subordonat procurorilor ierarhici si, prin procurorii generali, este subordonat ministrului justifiei gi Guvernului. Se mai arata ci procurorul nu este considerat de Constitutie magistrat si de aceea el ‘nu poate fi asimilat cu judecatorul, pentru a putea fi considerat competent s& emit’ un mandat de arestare. Procurorii, _fiind subordonati ierarhic, nu pot fi considerati independenti, chiar daca itatea lor este garantaté de principiul legalitatii si al 29Arestarea preventiva imparfialitatii. Autorul exceptiei mai considera c& nici garantia de independenfa nu este indeplinita, pentru ca atat Constitutia, cat si Legea nr. 92/1992 nu inter ‘ic ordinul dat de ministrul justtiei unui procuror de a aresta un inculpat. In sistemul procesual penal roménese procurorul are doua functii ireconciliabile: de organ de urmarire penala si de acuzator in instanfé, fird a exista alte structuri organizatorice distincte in cadrul parchetelor, care si exercite atributile organelor de instructie si a celor de acuzare. in continuare se mai aratf c’, in mod obiectiy, procurorul nu poate fi impartial, intrucat a susfine solutia cliberarii. sau a achitarii inculpatului arestat ar insemna si contribuie la propriul sau insueces profesional siin final independent, chiar daca activitatea sa este garantati de principiul legalitaii si al impartialitatii. Autorul exceptiei considerd ca, si in situatia in care procurorul care a dispus arestarea nu este si pprocuror de sedinf,simplul fapt c& are vocatia legal s& cumuleze cele doué calitati transforméndu-se, in 30 faza judecdtii, intr-o parte in procesul penal, adversar al inculpatului, cu interese contrare acestuia, atrage inexistenta imparialitii acestuia $i incdilcarea art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apirarea drepturitor omului si a libertatilor fundamentale si, implicit, a dispozitilor art. 11 $i20 din Constitutie. Dispozitiile art. 148 51 236 din Codul de procedura penali, fiind norme preconstitu- tionale, contrare Constitufiei, trebuie considerate abrogate in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie. Autorul excepfiei invocd si jurisprudenta Curfii Constitu- fionale, si anume Decizia nr. 81 din 15 iulie 1994, rimas& definitiva ca urmare a Deciziei nr. 136 din 7 decembrie 1994, prin care s- statuat cd “interpretarea instanfei'de contencios european, este conforma principiului constitutional national”. Se mai susfine c textele de lege criticate contravin si prevederilor art. 23 alin, (4) din Constitutie, interpretate in lumina art. 5 paragraful 3 din Convengia pentra apararea drepturilor omului si a libertafilor fundamentale. Tribunalul Buzau - Sectia penal, exprimAndu-si opinia asupra excepfiei, considera ci aceasta este nefntemeiat, invocdnd jurisprudena Curfii Constitu- tionale, si anume Decizia nr. 268 din 18 iunie 1997, ramas& definitiva ca urmare a Deciziei nr. 709 din 19 noiembrie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, prin care Curtea a respins exceptia de neconstitusionalitate a dispozitiilor art. 305 alin. 2, ale art. 146 si 148, cu referire la art. 143 din Codul de procedura penal. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicati, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor dou’ Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. Guvernul, in punetul séu de vedere, apreciazi ci dispozitiile art. 148 si 236 din Codul de procedura penala, precum si dispozitile art.27 din Legea nr. 92/ 1992 pentru organizarea judectto~ ‘Arestarea preventiva reasci. nu sunt in deplind concordant cu dispozifille art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apirarea drepturilor omului i a libertatilor fundamentale si, ‘indeosebi, cu interpretirile date acestora de Curtea Europeand a Drepturilor Omului, contravenind astfel si prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie. Independenta procurorului roman fafa de exeéutiv poate fi pus la indoiala, dac& se are in vedere faptul c& procurorii isi desftgoara activitatea sub autoritatea ministrului justiici, organ esenfialmente executiv. Guvernul mai aratd c&, desi activitatea procurorilor este guvemata de principiul imparfialitatii, conform art. 131 alin. (1) din Constitutie, aceasta nu exclude nici controlulierarhic si nici autoritatea ministrului justitiei asupra lor. Imparfialitatea nu echivaleaz4 cu ““independenta” acestuia, independenja care este prevazuta numai pentru judecatori in art. 123 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, se considera cd nu este indeplinita nici cerinja “imparfialitatii” 31Arestarea preventiva procurorului, prevazuti la art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertailor fundamentale,in interpretarea Curfii Europene a Drepturilor Omului, deoarece simpla posibilitate pe care 0 are procurorul romén dea fi, in aceeasi cauz& si cu privire la aceeasi persoand, organ de urmérire penala si organ de acuzare, “parte” i procesul penal, constituie o incdlcare a acestui text. Totodata Guvernul consideri cd este necesar un control automat, din oficiu, si nu lasat la latitudinea persoanei arestate, aga cum se prevede in sistemul procesual penal romanese actual, in cel mult 48 de ore, al misuriiarestarii de cdtre judecator sau alt magistrat imputernicit prin lege. Controtul judiciar al acestor ingerinfe din partea executivului in ><$_—<— roménese procurorul corespunde nofiunii de “alt magistrat ‘imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare”, la care se referd art. 5 paragraful 3 din Convenfia pentru apararea drepturilor omului si a libert3filor fundamentale. Astfel insagi Constitugia, cand prevede in art, 23 alin. (4) c& “Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat [...”, acoperd si situatia magistratului care este procuror. De asemenea, Capitolul VI din Titlul 111 al Constitutiei, referitor a autoritatile publice, capitol intitulat “Autoritatea judectito- reasci”, prevede, pe lang& Secfiunea 1, intitulati “Instantele judecatoresti”, $i Sectiunea a 2-2, denumita “Ministerul Public”, iar in Sectiunea a 3-a, in art. 133 alin. (1), printre atributiile Consiliului Superior al Magistraturii, se prevede competenta acestuia de a propune Presedintelui Roméniei numirea in functie a judecitorilor sia procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in condifiile legii, in considerarea calitajii de “magistrafi” a procurorilor. Referindu-se la natura juridica 36 a Ministerului Public, Curtea Constitutionald, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a considerat ca acesta “reprezintii o magistratura special, care nu indeplineste atributii de natura jurisdictional”. Procuro indeplinesc insa 0 importanta funcfie judiciara in procesul penal, intrucdt intreaga faz a urméririi penale se desfasoara prin activitatea sau sub supravegherea Jor. in cadrul urmaririi penale, in afara activitatii de strangere a probelor privind existenta faptei si a vinovatiei Riptuitorului, au loc gi acte procesuale de o importanté hotirétoare pentru dinamizarea procesului penal, si anume punerea fn migeare a acfiunii penale sau trimiterea in judecata a inculpatului, precum si masuri procesuale necesare efectuarii urmaririi penale, intre care se afld si misurile preventive privative sau restrictive de libertate. Pentru motivele expuse Curtea cconstat& c& procurorul este un “alt magisrat imputernicit prin lege ou exercitarea atributiilor judiciare”, fn sensul cerut de art 5 paragraful e5CO—-_—— Arestarea preventiva 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si in sensul art, 23 alin. (4) din Constitutie. Cu privire la constituyiona- litatea competentei procurorului de a lua masura arestarii inculpatului Curtea observa cl aceasta nu poate fi examinata in afara cadrului constitutional si legal in care actioneaza procurorul. Astfel, in temeiul art. 23 alin. (4) din Constitutie si potrivit art. 149 alin, 1 din Codul de procedura penala, procurorul (magistrat f imputericit prin lege cu exercitarea at ilor judiciare) poate dispune arestarea inculpatului pe o durata de cel mult 30 de zile, prelungirea duratei putand fi aprobaté numai de instanta de judecati (art. 155 din acelasi cod). impotriva ordonantei rocurorului de arestare preventiva inculpatul arestat poate face pléngere la instanfa competent si Judece cauza in fond, iar plangerea, impreund cu dosarul cauzei, este ‘rimisd instanfei in termen de 24 de ore, invinuitul sau inculpatul arestat fiind adus in fata instanfei, asistat de aparator (art. 140! din Codul de procedura penala). Misura arestarii inceteazi de drept Ja expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organul judiciar oti cénd acfiunea penalaia rimas fara obiect (art. 140 din Codul de procedura penala). Prin urmare, oricare ar fi organul ‘imputemicit de lege s& ia masura arestarii preventive, acesta trebuie sdactioneze in cadrul strict stabilit de lege, cadru care nu vine in contradictie cu exigentele Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si nici cu jurisprudenta Curfii Europene a Drepturilor Omului Referitor la critica adusa rolului procurorului in procesul penal, care pune in discujie imparfialitatea si independenja acestuia, Curtea observa ci examinarea ej nu trebuie fécuta in ‘mod abstract, prin compararea uno concepte, ci prin analiza modului in care, in dreptul intern, prin reglementarea activitafii procurorului sunt sau nu garantate in realitate drepturile fundamentale ale omului in procesul penal. Prin organizarea procesului penal pe 37Arestarea preventiv8 ———$————$—— baza principiului contradictoria- litafii, Codul de procedura penal in vigoare obligi organul de urmatire penal 4 adune probele atdtin favoarea, cat siin defavoarea fnvinuitului sau a inculpatului, chiar si atunci cand acesta recunoaste fapta (art. 202). Conform art. 130 alin. (1) din Constitutie, “in activitatea judiciara, Ministerul Public Teprezinta interesele generale ale societitii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertajile cetitenilor”, iar normele din Codul de procedura penal privitoare la rolul procurorului in procesul penal, ca reprezentant al Ministerului Public sunt in concordanji cu _prevederile Constitutiei. Astfel, potrivit prevederilor art, 216 din Codul de procedura penal, procurorul, exercitnd supravegherea respectérii legii in activitatea de urmarire penala, vegheaz’ ca orice infractiune si fie descoperita, orice infractor s8 fie tras la rispundere penalai si ca nici o persoana s& nu fie urmarita penal fara s& existe probe sau indicii temeinice de slivarsire a unei fapte prevazute de 38 legea penal’. De asemenea, vegheszii ca nici o persoand si nu fie refinuta sau arestati decat in cazurie si in condifiile prevazute de lege. in exercitarea activitatii de supraveghere procurorul misurile necesare sau d& dispozi onganelor de cercetare penald sa ia asemenea masuri. in conformitate eu dispozifiile art. 220 din Codul de proceduré penala, sunt in concordanji cu prevederile Constitujiei. Astfel, potrivit prevederilor art. 216 din Codul de procedura penal, procurorul, exercitind supravegherea respec ‘ri legii in activitatea de urmarire penali, vegheaz’ ca orice infractiune si fie descoperit, orice infractor s& fie tras la rspundere penalii si ca nici o persoand si nu fie urmarité penal far8 si existe probe sau indicii temeinice de sdvargire a unei fapte previizute de Teges penal. De asemenea, vegheazi ca nici o persoand si nu fie refinutd sau arestat& decat in cazurile si in conditille prevazute de lege. in exercitarea activitafii de supraveghere procurorul ia miasurile necesare sau d& dispozifi organelor de cercetare penal st ia asemenea masuri, in conformitate cu dispozitiile art. 220 din Codul de proceduré penal, procurorul este obligat s& infirme orice act sau masura procesuala a organului de urmarire penald luaté fara respectarea dispozitiilor legale. Cu privire la rolul procurorului in faza judecttii, dispozitiile art. 316 din acelasi cod prevad c& in desfagurarea cercetarii judecdtoresti procurorul exerciti un rol activ in vederea aflarii adevarului sia respectarii dispozifiilor le find liber s& prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, si tinfnd seama de probele administrate, Atunci cnd cercetarea judecdtoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreuna dintre cauzele de incetare a procesului penal, procurorul este obligat s& puna coneluzii, dupa caz, de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal. Curtea mai observa ca procurorul nu poate fi considerat parte in proces, deoarece el reprezint& interesele societitii, ap&ri drepturile persoanelor implicate in proces, inclusiv cele ale invinuitilui sau inculpatului ‘Arestarea preventiva Nu poate fi considerata o contradictie faptul c& procurorul care supravegheazA urmarirea penalé dispune trimiterea in judecati a inculpatului si susfine gi acuzarea in proces, atta vreme cit solufionarea cauzei revine instanfei judecttoresti. Totodat’ nu poate fi consideraté 0 contradictic ‘imprejurarea c& procurorul care a dispus luarea masurii arestarii preventive a dispus si trimiterea in judecata, deoarece intreaga activitate a procurorului in cursul urmaririi penale se desfagoara sub controlul instanfelor judecatoresti. Asa cum a statuat Curtea Constitufionala prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitoral Oficial al i, Partea I, nr, 105 din 6 martie 1998, orice persoand nemultumit’ de solufionarea plangerii sale impotriva masurilor sau actelor efectuate de procuror ori pe baza dispozitiilor date de el si care nu ajung in fafa instanfelor judecatoresti are dreptul s& se adreseze justitiei fn temeiul art. 21 din Constitutie, ce urmeazA si se aplice in mod direct. Prin Decizia nr. 268 din 18 iunie 1997, ramasa_ definitiva prin Decizia nr. 709 din 39Arestarea preventiVa = 19 decembrie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 134 din 2 aprilic 1998, Curtea a respins, ca find neintemeiatd, exceptia de neconstitutionalitate privitoare, intre altele, la dispozitiile art. 148 din Codul de procedura penala, invocdnd garanfiile prevazute in art. 23 din Constitutie impotriva unei arestariefectuate cu incélcarea legii. Aceeasi solufie se impune si jn prezenta cauzA, cu precizarea cA reglementarea constitufionala si procesual penal a activitafii procurorului asigur’ garanfii de natur sd prevind atingerea drepturilor si libertatilor persoanei jn procesul penal, chiar dac& a efectuat urmérirea penala, a dispus arestarea preventivaa inculpatului gi a dispus trimiterea in judecata. Chiar daca actele si masurile procesuale ar fi date in competenta unor persoane diferite, actele si mAasurile respective ar trebui efectuate cu respectarea aceluiasi cadru legal. in motivarea exceptiei de neconstitufionalitate se invocd indeosebi jurisprudenta Curfii Europene a Drepturilor Omului, 40 care pune in discutie independenta procurorului, si anume hotirarile pronunfate in cauza “Schiesser contra Elvetiei”, 1979, $i in.cauza “Huber contra Elvetiei”, 1990. in primul caz*Curtea a decis ci nu s-au incdlcat prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenfia pentru apararea drepturilor omului si libertitiior fundamentale, deoarece procurcrul de district a actionat exclusiv ca organ de instructie, examinand daca trebuie sa il inculpe pe cel vinovat si sé il plaseze in detenfie provizorie si apoi, efectuand —instructia dosarului, si-a respectat obligatia de a cerceta cu aceeasi grija atat faptele in favoarea acuzitrii, ct $i cele impotriva acesteia, fara a suporta nici o ingerintd exterioard, ci exercitandu-si astfel propria-i putere de decizie pe care atribuie legea. in cel de-al doilea caz (“Huber contra Elvetiei”, 1990), spel asemandtoare, Curtea adeciscd, de vreme ce este posibil ca procurorul si devind organ de urmétize si deci “impartilitatea sa poate fi pus la indoiala”, s-au incalcat prevederile art. 5 din conventie, solutie reafirmata si in cauiza “Brincat contra Italiei”, 1992. —<——$ = Arestarea preventiva Degi jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a fixat in sensul ca actele procesuale efectuate de procurorin cursul urméririi penale sunt suspectate de lipsA de imparfialitate, aceasta nu poate conduce automat la concluzia neconstitutionalitati art. 148 si 236 din Codul de procedura penala, precum si a neconstitujionalitai dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, asa cum solicita autorul exceptiei, deoarece, astfel DOCTRINA Alexandru Tuculeanu, Calitatea de magistrat a procurorului si dreptul acestuia de a dispune arestarea in PROIECTUL DE LEGE cum rezulté din analiza anterioard, prin aceste prevederi sunt asigurate drepturile fundamentale ale persoanei in dreptul penal, neexisténd o contrarietate cu prevederile Constitutiei. Curtea Constitutional constata totodaté cd nu existd neconcordante fntre, pe de o parte, prevederile art. 5 paragraful 3 din convent gi, pe de alta parte, legile interme. Decizia Nr. 28 din 15 februarie 2000 republicatés preventiva in lumina Conventiei Europene a Drepturilor Omului, “Pro lege" nr.1/1999, p.9, PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elatiorat de Ministerul Justifiei art.136 alineatul 1 va avea urmatorul cuprin cauzele privitoare I “in fractiunile pedepsite cu detentiune pe vial sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfisurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmirirea penalé, de la judecati ori de la executatea pedepsei, se poate Ju atl de acesta una din urmatoarele misuri preventive: a) retinerea; b) obligarea de a nu parisi localitatea; ©) obligarea de a nu parasi fara; 4) arestarea preventiva”. 41Arestarea preventiva La art.136, dupa alineatul 1, se introduce un alineat nou care devine alineatul now care devine alineatul 2, cu urmatorul cuprins: “Scopul _misurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune”. ‘Art, 136 alineatul 2 care devine alineatul 3, va avea urmatorul cupri “Miura prevazutA in alin.{ lit.a) poste fi luat& de organul de cercetare penala sau de procuror”. La art.136 dupa alineatul 2, devenit alineatul 3, se introduc 3 alineate, care vor deveni alineatele 4,5 si 6 ca urmatorul cuprins “Masurile prevazute in alin.t lit.b) si c) se pot lua de procuror in cursul urmiririi penale sau de instanta de judecata in cursul judecdi Miasura prevazuti in alin. 1 lit.d poate fi Iuata de instanja de judecati sis in cazurile previzute de lege si de procurar, ca masura provizorie, in cursul urmaririi penale. Liberarea provizorie se dispune de instanga de judecata si, in cazurile prevazute de lege”. La articolul 136 alineatul 3 devine alincatul 7. Art.137'C.prpen. - Aducerea la cunostinfi a motivelor ludrii misurilor preventive si a invinuirii. Perscanei refinute sau arestate i se aduc, de indat, la cunostinté, motivele refinerii sau ale arestiri Invinuirea se aduce la cunostinta celui arestat, in cel mai scurt termen, {n prezenja unui avocat. E ‘Cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau ineulpatului, procurorul sau instanfa de judecatd incunostiinfeaz despre aceasta, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alté persoand pe care o desemneaz& invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta fntr-un proces-verbal. {in proiectul de Lege privind modificarea si completarea Codulut de procedurd penal elaborat de Ministerul Justjiei, la art.137!, dupa alineatul 2, se introduce un nou alineat, care devine alineatul 3, care are ‘urmatorul cuprins: “Cel refinut poate s& cearl si fie incunostiintat despre 42 ‘Arestarea preventiva ‘miisura luati un membru de familie sau una din persoanele ardtate in alineatul 2. Atét cererea celui refinut cat si incunostiintarea se consemneazi intr-un proces verbal. In mod exceptional, daca organul de cercetare penal apreciazd c& acest lucru ar afecta urmarirea penalA, informeaza pe procuror, care va decide”, " Art.138 C.prpen. - Sesizarea procurorului pentru Iuarea unor masuri Preventive. Cand organul de cercetare penala considera cd este cazul si se ia vreuna din masurile prevazute in art.136 alin.1 lit.b) si), Intocmeste un referat motivat pe care fl inainteaz& procurorului, care se pronunfé dupa ce a examinat si dosarul cauzei. , _{n cazul masurii prevazute in art.136 alin.1 lit-b), procurorul este obligat si se pronunfe in termen de 24 de ore. in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justitiei art.138 are urmatorul cuprins: “Sesizarea procurorului Art. 138. - Daca organul de cercetare pentru Iuarea unor masuri penal considera cd este cazul si se ia preventive una din masurile prevazute in art.136 alin. lit.b), c) si d), inainteaza in acest sens un referat motivat procurorului, {ncazul masutlor previzute in ar.136 alin. 1 Titerele b) sic), procurorul este obligat i se pronunfe in termen de 24 de ore. In cazul masurilor prevazute in art.136 alin. lit) procurorul, daca apreciazi cd sunt intrunite condifiile prevazute de lege, procedeaza, dupa caz, potrivit art, 146 sau art.236”. aArestarea preventiv¥a———=—$—$>=$=$=><$=<$<<———— Art.139 C.prpen. - inlocuirea sau revocarea misurilor preventive. Masura preventiva Iuata se inlocuieste cu alts mésuré preventiva, cfnd s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. . ‘Cénd nu mai exist® vreun temei care s8justifice menfinerea misurii preventive, aceasta trebuie revocati din oficiu sau la cerere. in cazul cand masura preventiva a fost luati de procuror, organul de cercetare informeze pe acesta despre schimbarea ori judiciar urmeazA si-si decline competenta. JURISPRUDENTA Potrivit art.23 alin.6 din Constitutie si art.139 alin.2 C.pr.pen., ednd nu mai exista temeiuri. care si justifice menjinerea masurii arestarii preventive, punerea in libertate este obligatorie. in acest sens, intinderea pagubei nu poate fi considerata drept criteriu unic, suficient pentru a face inoperante dispozifiile egale ‘menfionate, cét timp nu s-a dovedit c& lasarea in libertate a inculpatului, arestat preventiv pentru delapidarea unor aparate in valoare de 520.840 lei, ar prezenta pericol pentru ordinea publica sinu sunt elemente care si ateste cf el ar putea influenfa in vreun fel 44 administrarea in instant a probelor de vinovatie stranse la urmérirea penal. Curtea Supremé de Justifie, dec. pen. nr. 1046 din 1] iunie 1993 Pronunfarea unor soluti anterioare, pe parcursul-urmaririi penale de prelungire a arestirii preventive ori de respingere a pléngeriiinculpatului, nu inseam cc pe intreg parcursul ulterior al procesului penal acesta nu at mai avea posibilitatea legala de a formala cereri intemeiate pe art. 139 C.prpen. ; in spetd, pe parcursul urmatriri penale, prelungirea arestarii preventive a fost solicitata in vederea administriii de probe, iar ——_——— Arestarea preventiva la respingerea cererii de revocare s-a avut in vedere cd cereetirile nu erau epuizate si se impunea raménerea inculpatului in stare de refinere preventiva, ‘Terminarea urmatirii penale si intocmirea rechizitoriului a determinat pe inculpat sa considere a in ceea ce-| priveste vinovatia Tui nu este convingstor retinuti, motiv “pentru care a solicitat ca and la solujionarea cauzei care, prin amploarea sa si a persoanelor implicate, se va prelungi in timp, s& se inlocuiascd masura arestarii preventive cu cea a obligirii de a nu pirasi localitatea. Prima instanfa, luand in considerare faptul ck masurile preventive aplicate pot fi inlocuite sau revocate pe intregul parcurs al Procesului penal si c& potrivit art.139 C.pr.pen, dacd s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventiva, aceasta poate fi inlocuitd cu o alti masurd, iar cand nu mai exist’ vreun temei care si justifice menfinerea ei, trebuie revocata, din oficiu sau la cerere, a dispus Tevocarea arestirii preventive si ‘inlocuirea ei cu masura de a nu paraisi localitatea. impotriva incheierii prin care recurs procurorul care in esenfa a susfinut c& in spef instanta de judecaté a mai pronutat anterior alte hotaréri prin care s-a prelungit areastarea—preventiva. a inculpatului, hotarari care au autoritate de lucru judecat si de numai era posibilA solufia revocairii misurii, Recursul este neintemeiat pentru considerentele sus- ‘menfionate gi ca atare se respinge. Cede Apel Constanya, dee.pen.nr.472/ 1995, “Dreptul” n.6/1996, p.112 Numai printr-o activitate de Judecati a fondului cauzei, instanta se poate pronunta asupra existenfei sau nu a vinovafiei inculpatului si nu in cadrul unei cereri de revocare ‘a masurii arestarii preventive. in speja, inculpatul a solicitat isarea in libertate, sustinand c& nu ar fi vinovat de savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata. C.de Apel Constanga, dec.pen.nr.29/ 1996, “Dreptul” nr-8/1996, p.140. 45Arestarea preventivg ———=<=<$—$—$— $$ < $$$ Potrivit art.136 alin.1 C.prpen., in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchi soarea, pentru a se asigura buna desfsurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la ‘urmirirea penal, de la judecat& ori de la executarea pedepsei,se poate lua una din urmatoarele masur refinerea, obligarea de a nu paras localitatea gi arestarea preventi ‘inceeace priveste alegerea masurit ce urmeazé a fi luati, alin.3 di acelasi articol indica, drept criterii complementare: scopul masurii, gradul de pericol social al infractiunii, sinatatea, varsta, antecedentele si alte situafi privind persoana invinuitului sau ineulpatului Conform art.139 C.pr.pen., masura preventiva luaté se fnlocuieste cu alt& masura preventiva cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea ei. Pentru a se inlocui masura preventivaicu mésura obligirii de anu pirisilocalitatea, prima instanaavut fn vedere c& fratele inculpatului ~ coinculpatin proces —a decedat, inst 46 aceasta imprejurare, chiar dacd I-a afectat psihic pe inculpat, nu poate fi privita ca o schimbare a temeiurilor care au determinat arestarea gi nu justificd inlocuirea ci. C.Apel Bucuresti, s. a I1-a pen., dec.nr.52/1998 ‘Atéta vreme cft mandatul de arestare preventiva emis impotriva inculpatului nu a fost pus in executare — deoarece acesta s-a sustras gi se sustrage in continuare de la executarea lui, instanfa nu putea cispune revocarea arestarii preventive, in sensul art.139 C.pr.pen., cexpresia “miisura preventiva Iuata” desemneaz o masuri preventiva cefectiv pusi in executare, deoarece numai in acest caz isi pot gisi aplicarea toate _institutiile referitoare la masurile preventive, adic& la inlocuirea, revocarea $i incetarea de drept a acestora. C. de Apel Bucuresti, .a Ila pen, dec. nr 1403/1998 Este nelegala hotérarea primei instanfe de a revoca masura arestirli preventive si a dispune, ——————— Arestarea preventiva totodati, inlocuirea acestei masuri cuaceea a obligérii inculpatului de a nu pairasi localitatea. Potrivit _ art.139 alin.2 C.pr.pen., masura preventiva preventiva cfnd s-au schimbat temeiurile care au determinat uarea masurii, C4t& vreme masura arestarii preventive a fost revocata, ea nu trebuie revocatd din oficiu sau la cerere cdnd nu mai existé vreun temei care si justifice menfinerea ¢i;conformal.1 al aceluiagiarticol, masura preventiva luaté se inlocuieste cu alt’ masurd mai poate fi inlocuita cu o alti misurp preventiva, cici lipseste obiectul inlocuiri Code Apel Bucuresti, s.a la pen, dec. nr. 611/198 DOCTRINA Alexandru Tuculeanu, /nlocuirea si ivite indoctrind sijurispruclenjéi."Dreptul” revocareamésurilor preventive. Probleme _.11/2001, p.136 In PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justifie, la art. 139 alineatul 3 are urmatorul cuprins: “{n cazul in care masura preventiva a fost Tuata, in cursul urmaririi Penale, de instanfa sau de procuror, organul de cercetare penali are obligatia si-l informeze pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea misurii preventive”. Laart.139, dup& alineatul 3, se introduc cinei noi alineate, care devin alineatele 4,5,6,7 si 8 cu urmatorul cuprins: ___ “Cand misura preventiva a fost luatd, fn cursul urmaririi penale, de instanf& sau de procuror, acesta, dac& apreciaz c& informafiile primite de la organul de cercetare penal justific’ tnlocuirea sau revocarea misurii, sesizeazA instanga. Procurorul este obligat s& sesizeze si din oficiu instanja, pentru Snlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de cdtre aceasta, cénd onstata el insusi cd nu mai existé temeiul care a justificat area masurii. 47Arestarea preventiv8 ———<—$<—$—=—$= $$ Miasura preventiva se revocd din oficiu gi cdnd a fost Iuata cu incalcarea prevederilor legale, dispundndu-se in cazul rejineri i arestari preventive, punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, ddack nu este arestat in alti cauza. Déasemenea, dact instanfa constati, pe baza unei expertize medico- legale c& cel arestat preventiv sufera de 0 boala care il pune in imposibilitatea de a suporta regimul detentiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea masurii arestarii, att in cazul in care a Tuat aceasti misurd, ct si in cazul arestarii provizorii dispuse de procuror. ‘Miura arestarii preventive poate fi fnlocuita cu una din masurile previzute de art.136 alin.1 lit.b) si ¢)”. ‘Alineatul 4 al articolului 139 devine alineatul 9. Art.140 C.prpen. - Incetarea de drept a misurilor preventive. ‘Misurile preventive inceteazi de drept: a) Ila expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare; ) In caz de scoatere de sub urmatire, de incetare a urmatririi penale sau de Incetare a urmatirii penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare. - ‘Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, tnainte de pronunarea unei hotdréri de condamnare in prima instanja, durata arestirii a atins jumitatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infracfiunea care face obiectul invinuiri, precum si in celelalte cazuri anume previzute de lege. {in cazurile ardtate in alin.1 litb) si alin.2, procurorul in cursul urmiriri penale, din ofiefu sau in urma informa organului de cereetare, ori instanta de judecata, are obligatia s& dispun& punerea de indati in libertate a celui refinut sau arestat, trimigind administrafiei locului de refinere ori de detinere copie de pe ordonanfd sau dispozitiv ori un extras cuprinznd urmatoarele menfiuni: datele necesare pentru identificarea 48 Arestarea preventiva invinuitului sau inculpatului, numdrul mandatului de arestare, numarul si data ordonanfei sau a hotdrarii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberati CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUL in ziua de 25 septembrie 1991, ora 23, la Roma, reclamanta a fost arestati , in flagrant delict de ultraj, amenintare si violent asupra doi agenti din politia municipal aflati fn exercitiul functiei. Informat imediat, parchetul a confirmat refinerea, iar reclamanta a fost condus’ a inchisoarea din Rebibbia. La 27 septembrie tribunalul, constaténd legalitatea retinerii, a validat mandatul. Totodati a dispus ca, in continuare, reclamanta si fie Kisata fn stare de libertate, in aceeasi zi, tribunalul a solutionat si fondul cauzei,refindnd invinuirea adus& reclamantei cfreia i-a aplicat 0 pedeapsi cu inchisoare de trei luni gi 11 zile, dispunand suspendarea executatii pedepsei. Dupai terminarea procesului, la ora 11,45, reclamanta a fost condusa la inchisoarea din Rebibbia pentru indeplinirea formalitayilor de punere in libertate care au durat pana la ora 18,45 cand acesta a pirasit inchisoarea. La 2 decembrie 1991, reclamanta s-a adresat Comisiei Europene a Drepturilor Omului, susfindnd c& in mod ilegal i s-a prelungit refinerea si dup ce s-a pronunfat hotirdrea cu suspendarea executirii pedepsei. Comisia a retinut plangerea, iar in raportul séu din 11 aprilie 1996 a aratat cA nu considera ca in spefa s-a produs o violare a art.5 alin.1 din Convenfie.Totodata, a fost sesizata Curtea Europeand. Curtea Europeand, analizand situafia reclamantei, a constatat ci aceasta a fost refinuté o perioada la inchisoare si dup& terminarea procesului; in acest timp i s-a prezentat, conform legii, procesul- verbal al dezbaterilor, ceea ce reprezintd un inceput de executare a sentinfei, iar in continuare s-au efectuat formalitagile administrative pentru punerea ei in 49Arestarea preventivg ———_—$=>—$———$———————— libertate. Chiar daca aceste forma litati puteau fi efectuate mai repede, aceasti imprejurare nu justificd o solufie prin care sa se constate ci in cauzi a avut loc 0 ncdlcare a Conventiei; o anumita durat de timp pentru executarea unei decizii d epunere in libertate aceasta ar trebui, prin grija autoritafilor, sf fie redusd la minimum. ‘In consecint, Curtea a decis, in unanimitate, c& nu existd 0 violare a prevederilor art.S alin.1 din Conventia Europeand. Cazud Giulia Manzoni contra lialia este adeseori inevitabila, chiar dacd in, RDP.""ww. 4/1997, p.118 SURISPRUDENTA Cererea de constatare a {ncetirii de drept are caracterul unei cereri de revocare si de punere in libertate. C.SJ,, 8. pen., dee. nr. 2190 din 8 octombrie 1996, in “Pro lege” nr. 1/1998. - V. Papadopol, not in CAB, Culegere pe anul 1997, p.36 INCETAREA DE DREPT A MASURII PREVENTIVE, REVOCARE, INCHEIERE DE RESPINGERE A CERERII, RECURS INADMISIBIL. in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justif art.140 alineatul 2 are urmatorul cuprins: “ Masura_ arestirii preventive inceteazi de drept si atunci cand, inainte de pronuntarea unei hotaréri de condamnare in prima instanja, durata arestirii a atins jumétatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii, ori maximul prevazut in art. 159 alin.13, precum si in alte cazuri anume previzute de lege”. ‘Articolul 140 alineatul 3 are urmitorul cuprins: “ In cazurile ardtate {n alin.1 litb) si alin.2, instanfa de judecati, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procuroral in cazul arestirii preventive provizorii, din ficiu sau in urma informarii organului de cervetare penalé, are obligatia s& dispund punerea de indata in, libertate a celui arestat, trimijand administrajiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonants, 50 Arestarea preventiva ori un extras cuprinzand urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numarul mandatului de arestare, numarul si data ordonanfei, incheierii sau ale hotarérii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii”. La art.140, dupa alineatul 3 se va introduce un nou alineat, care devine alineatul 4, cu urmatorul cuprins: “Ini cazul ardtat in alin. lit.b, procurorul, din oficiu sau in urma informérii f'cute de organul de cercetare penala, are obligafia s& dispund punerea de indata in libertate a celui retinut, trimitand locului de definere copie de pe ordonanga, ori un extras cuprinziind mentiunile prevazute in alin.3”, Art.140" C.prpen. - Plingerea impotriva misurilor preventive luate de procuror. impotriva ordonantei de arestare preventiva sau a aceleia de obligare de a nu parisi localitatea se poate face pléngere la instanfa c&reia i-ar reveni competenta si judece cauza in fond. Plangerea, impreuna cu dosarul cauzei, va fi trimisa instante’ prevazute in alin.1, in termen de 24 de ore, iar invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus in fata instangei gi va fi asistat de apardtor. fn cazul in care inculpatul se afla internat in spital si din cauza stirii sindtifii nu poate fi adus in fafa instantei, sau in alte cazuri in care deplasarca sa nu este posibila, plingerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenfa apardtorului, céruia ise da cuvantul pentru a pune concluzii. . Pldingerea se va cerceta in camera de consiliu. Instanja se pronunfa in aceeasi zi, prin incheiere, asupra legalitii misurii, dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului. Incheierea este supusd recursului. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru ei lipsé. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cénd instanfa considera necesar. Participarea procurorului este obligatorie. Cand considers c& misura preventivd luati este ilegalé, instanfa pune revocarea arestarii si punerea in libertate a invinuitului sau a inculpatului ori, dupa caz, revocarea masurii obligatorii de a nu pardsi localitatea. 51Arestarea preventivg JURISPRUDENTA Potrivit art.140' C.pr.pen. plangerea tmpotriva masurii arestarii preventive luate de procuror se indreapti nu impotriva mandatului de arestare, chiar dac& era eronat poate fi corectat, ci a ordonanfei prin care a fost luati mésura respectiva. Instanta este obligata si determine corectitudinea temeiurilor care au determinat masura arestarii preventive, adica, in concret, dac& sunt indeplinite cerintele art.146 C.pr.pen. si art.148 litg si h C.prpen. In loc si procedeze astfel, instanja s-a rezumat doar si constate ci in spefi s-a gresit cu doua zile calculul celor 30 de zile, considerind c& aceasta atrage nulitatea masurii, fard insi si indice temeiul de drept care ‘consacra o asemenea sanctiune. in consecint4, solufia adoptata de instanfa este vidit arbitra si deci, nelegala. Cade Apel Constanga, dec.pen.nr.337/ 1995; in “Dreptul” w.3/11996, p.109 ‘Tribunalul a admis pléngerea facut de inculpat impotriva 52 ordonentei prin care s-a dispus arestarea preventiva in baza art. 148 lif si g C.pr.pen., intrucat inculpatul se afla in stare de recidiva , pedeapsa prevazuti de lege pentru fapta comisa este mai ‘mare de 2 ani inchisoare, iar isarea sa in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica. Admitand plangerea, instanja a motivat c& inculpatul, in timpul urmiririi penale si-a recunoscut faptele, a cooperat cu organele de cercetare si s-a obligat la achitarea integral a prejudiciului cauzat partilor vatamate. Recursul declarat de procuror este fondat. Inculpatul, prin plangere, nua contestat legalitatea masurii arestarii, invocénd doar unele ‘mprejurdri ce au intervenit ulterior arestirii sale i care constau, in- esenta, in conduita bund avuta in cursul urmaririi {nmod gresit aceste motive au fost luate in considerare de tribunal, cat timp ele nu privese temeiurile legale ale ordonanfei de arestare. Pléngerea nu ar putea fi admisa nici dacd s-ar considera fi o cerere de revocare a masuri preventive, intrucat temeiurile ce au determinat Iuarea sa si anume starea de recidiva a inculpatului, pedeapsa prevazuta de lege si pericolul pe care l-ar putea prezenta ldsarea sa in libertate, apreciat in raport cu natura si gravitatea faptelor comise, nu s-au schimbat. Cede Apel Cluj, s:pen, dec. nr. 964/R/ 2000; in, RD.P.*nr, 3/2001, p.139 Prin incheierea atacaté cu recurs de citre parchet, prima instanti_a admis pléngerea formulata de catre inculpat impotriva ordonanjei de arestare preventiva, cu motivarea cf nu mai subzista temeiurile avute in vedere Ja luarea masurii arestarii preventive ~ in baza art.148 lith C.prpen, ~ in sensul cd lasarea fn libertate a inculpatului nu prezinta pericol pentru ordinea publica. in conformitate cu dispozitiile art.140! C.pr.pen. impotriva ordonantei de arestare preventiva se poate face plingere la insianfa, care urmeazi a se pronunfa asupra ‘i, dupa ascultarea sau inculpatului, Or, invinuitului motivarea instanfei de fond nu se referé la legalitatea masurii —=Arestarea preventiva apreciati, in mod exclusiv, in raport cu actele de urmarire penala cefectuate pang la data arestiii, ci cuelemente ulterioare ludri acestei masuri (asa cum sugereazi expresia “nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea mésurii” preventive). Dar indiferent de acest aspect, {n speta sunt indeplinite condiiile prevazute in art.148 lith C.prpen, deoarece in mod evident inculpatul prezinté un pericol pentru ordinea Publica, atéta vreme cat el a asigurat paza unui altinculpat care, mascat si fnarmat, a patruns in incinta unei benzinarii de unde, prin ameninfarea casierului, a sutras 0 important: sum de bani. in consecingi, se va admite recursul si se va respinge plangerea ‘impotriva ordonanfei de arestare preventiva, C-Apel Bucuresti, sa Il-a pen, dee.nr.1103/1998 Din prevederile art.140" C.prpen. rezulta c& procedura de solutionare a plangerii impotriva ordonantei de arestare preventiva poate fi folosita doar atata timp cat cauza se aflé fn curs de urmatrire 53Arestarea preventiva —=—=—=—<—$—$—$—$$—$$—$—— — penali. Acest lucru rezulté din dispozitiile alin.2 al textului sus mentionat, in care se prevede c& plangerea impreund cu dosarul cauzei va fitrimisd instantei céreia i-ar reveni competenta si judece cauza in fond. De altfel, ar fi si ilogic s& se considere c& legiuitorul 2 instituit dou’ proceduri diferite paralele pentru aceeasi cauzi cand dosarul se afl ~ pentru judecarea fondului — pe rolul instantei. Sustinerea inculpatului ca repingandu-se plangerea ca inadmisibil& se incalca prevederile art.23 alin.4 din Constitutie, care prevéd dreptul arestatului de a se plange judecatorului asupra legalitatii mandatului si dispozitiile art alin.3 C.prpen. privitoare la garantarea libertatii persoanei, nu este intemeiati, c&ci, dupa ce dosarul a ajuns pe rolul instantei pentru judecarea fondului, garanfiile prevazute de lege pot fi asigurate prin solujionarea oricrei ccereri ficute in sedingi publica. Cade Apel Bucuresti, s.a lla pen., dec, nr. 1366/1998 data cu plangerea ficuti de inculpat impotriva ordonantei de arestare preventiva, in baza art. 54 140'C.pzpen. nua fost solufionata anterior sesizarii instanfei cu judecarea cauzei in fond iar in prima zi de infatigare - in procedura de judecare a fondul = instanfa, verificénd din oficiu legalitatea arestarii, conform art.300 C.pr.pen. a menfinut aceasti masura, plangerea mai sus- mentionata urmeaza a fi respins& cca inadmisibils Din prevederile art.140' Coprpen. rezulté c& procedura de solufionare a pléngerii impotriva ordonanfei de arestare preventiva poate fi folosita doar atata timp cat cauza s¢ aflé in curs de urmérire penal. Acest Iucru rezulta din dispozifiile alin.2 al textului sus- citat, in care se prevede ca plingerea impreuna cu dosarul cauzei va fi trimis4 instanjei careia i-ar reveni competenfa s& judece- cauza in fond. De altfel, ar fi i ilogic si se considere cd legiuitorul a instituit doua proceduri diferite paralele pentru aceeasi cauzi cdnd dosarul se afl — pentru judecarea fondului — pe rolul instantei. Sustinerea inculpatului c& respingandu-se plangerea ca inadmisibild se incalca prevederile art.23 alin.4 din Constitutie, care prevad dreptul arestatului de a se plange judecatorului asupra legalitatii mandatului si dispozitiile art.S alin.3 C.prpen. privitoare la garantarea libertafii_ persoanei, nu este intemeiat’, cici, dupa ce dosarul a ajuns pe rolul instantei pentru judecarea fondului, garantiilor prevazute de lege pot fi asigurate prin solugionarea oricdrei cerereri ficute in gedinfi. publica. Dispoziiile art.453 si 455 C.prpen. referitoare la intreruperea executirii au in vedere numai pedepse privative de libertate DOCTRINA Instanta sesizat& cu recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a respins plingerea ficutd de inculpat impotriva ordonantei de arestare preventivd nu poate ‘examina legalitatea acestei solutii, tot asa cum si primei instange ii este ‘ingiduit sa verifice doar legalitatea ordonantei de arestare preventivi, nu $i temeinicia acesteia (Blag Micle, Gh.Mihai Stoica. Unele probleme inedite legate de procedura de declansare a ‘Arestarea preventiva rimase definitive; ele nu autorizi si intreruperea arestarii preventive, Inculpatul arestat preventiv poate cere si obtine nu intreruperea executérii masurii preventive, ci revocarea acestei misuri in conditile art. 140) C.pr-pen,, pe calea unei plangeri impotriva ordonantei de arestare preventiva adresati instanfei careia i-ar reveni competenta si judeve cauza in fond. TMun Bucuresti, s. a Ia pen. dec. nr. 255/199, in “Dreptul” nr. 9/1994, p.90 controlului judectitorese asupra legalitdyii ordonantei de arestare, “Dreptul” nr.12/1998, p.78). Plangerea impotriva arestarii preventive ar putea fi facuti in orice faz procesului pena, inclusiv dupa ce, potrivit art.300 alin.3 C.pr.pen., instanja de judecati a verificat la prima infitisare regulatitatea Iuarii si menjinerii masurii arestarii (ustine Marian Nazat, Admisibi- Iitatea plngerit mpotriva ordonamtei de arestare preventiva. “Dreptul” n1-7/1998, p.94). Opinia a rimas ins singulara. 55Arestarea preventiva = 1. Griga, Competenja de - M.Firu, Competenja de solujionare a plngerit contra masurii solufionare a plangerilor impotriva ‘arestarii preventive luate de procuror meisuriarestirit preventive. “Dreptul” “———$$___—— CURTEA . CONSTITUTIONALA Reglementarea cailor de ataceste la latitudinea legiuitorulu, cu conditia de a nu se aduce atingere altor texte constitutionale. Sub acest aspect este nerelevanta invocarea art. 23 alin. (4) din Constitutie, deoarece dispozitiile acestuia nu sunt cu nimic afectate de art. 141 din Codul de procedura penala intr-adevar, atata timp cét prelungirea arestatii se aprob& numai de catre instanta de judecat, astfel cum cere art. 23 alin, (4) teza final, prevederile constitufionale sunt respectate, nefiind nici o contradictie intre cele dou texte. Pe de alta parte, nu se poate susfine nici c& art. 141 din Codul de procedura penal ar fi contrar art. 49 din Constitutie, nefiind yorba de limitarea unui drept constitutional. Astfel, nici o prevedere a legii fundamentale nu da o consacrare expresi dreptului Ja recurs in orice cauza, oricénd si de citre oricine; dimpotriva, art. 128 din Constitutie stipuleazé ca pirfile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac 60 asa cum in spetd este cazul dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penal, Ukimul argument invocat in susfinerea exceptiei este cel intemeiat pe art. 5 pet. 4 din Conventia europeand pentru apararea drepturilor omului si a libertifilor fundamentale, al cdrui text este urmatorul: “Orice persoand privat de libertatea sa prin arestare sau detentie are dreptul s& introduc’ un recurs in fafa unui tribunal, pentru ca acesta siise pronunje in cel mai scurt timp asupralegalitatii detinerii sale sis ordone eliberarea sa daca detentia este ilegala”. Sensul normei citate nu este cel al unei cdi de atac la o alta contestare jurisdictionala ant rioar, ci numai acela de a confer persoanei arestate sau definuté posibilitatea de a se plange de jlegalitatea masurii privative de libertate luate impotriva sa, prin sesizarea unui tribunal competent. Acestei cerinte fi réspunde textul art. 1401 din Codul de procedura penal’, iar, dack dispozitiile art. 141 din acelasi cod deschid calea recursului la incheiere doar pentru unele situagi - limi indicate in art. 141 -, acest fapt nu este de naturé a atrage dupa sine infrangerea dispozitilor art. 5 pet. 4 din conventie. Asa dupa cum reiese {in mod constant din practica Curfi Europene a Drepturilor Omului, aceste prevederi dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plange inaintea unui tribunal competent asupra mésurii de arestare sau definere luate impotriva sa, neavand semnificatia reglementarii unei c&i de atac ulterioare ‘indreptate impotriva solufiei date de instanga in urma solufionarii plangerii... Decizie nr. 38 din 26 februarie 1998 publicatttin Monitorul Oficial nr. 177 din 13 mai 1998. ~-Prevederile art. 141 alin. 1 in Codul de procedurd penal stabilesc ci: “Incheierea data in prima instant, prin care s-a dispus luarea, revocarea, inlocuirea sau fncetarea unei masuri preventive, poate fi atacat separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. ‘Termenul de recurs este de 3 zile sicurge de la pronunfare pentru cei ‘Arestarea preventiva prezenfisi de a comunicare pentru cei lips4”. Se sustine ci aceste dispozifii sunt neconstitufionale pentru faptul c&, desi art. 1401 din C.prpen.recunoaste existenta unei modalitafi de atacare a ordonantei de arestare preventiva la o instant Judecatoreasca, textul art. 141 din acelasi cod nu reglementeaza si posibilitatea atacarii cu recurs a incheierii prin care aceasta plangere a fost rezolvata, in cazul cand instanta respectiva refuzi revocarea masurii de arestare preventiva, lacererea inculpatului. Inexistenta unei ci de atac in aceast situatie este apreciati a fi echivalenté cu incalcarea dreptului la ap&rare si cu privarea nejustificati de exercijiul unei cai de atac. Critica formulat& de autorul exceptiei nu este intemeiata. in conceptia legiuitorului, msurile de preventie au caracter provizoriu si sunt luate in functie de anumite ‘imprejurairi concrete, legate de cauza si de persoana fiptuitorutui. De aici decurge posibilitatea interveniei unor elemente care fac necesari inlocuirea sau Incetarea misurilor preventive. 61Arestarea preventi Potrivit art. 139 alin. 1 di Coprpen., masura preventiva luata se inlocuieste cu o alt& masura: preventiva, dac& s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii, iar in alin. 2 al aceluiasi articol se prevede ci masura preventiva trebuie revocata din oficiu sau la cerere, atunci cand nu mai exist vreun temei care si justifice mentinereaei. Art. 140 din ‘C.prpen. prevede cazurile in care masurile preventive inceteazi de rept, iar fn art. 140! din acelasi cod se prevede posibilitatea plange impotriva masurilor preventive luate de procuror. ‘Incalcarea prevederilor art. 128 din Constitujie, privitoare la folosirea cailor de atac, nu poate fi refinuti, deoarece acest drept fundamental se realizeazi in condifiile legii, iar restrangerea prin lege a c&ilor de atac este constitutional, nefiind contrara dispozitilor art. 128 din Constitute. De asemenea, asupra semi ficafiei prevederilor art. 128 din Constitutie, Curtea Constitutional s-a pronunfat prin Decizia nr. 1/ 1994, publicata in Monitorul 62 Oficial al Roméniei, Partea I, nt. 69 din 16 martie 1994, in sensul cd “... este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regutile de desftigurare a procesului in fata instanjelor judecatoresti”, cA ”... judecdtorul «spune dreptul» pentru soluficnarea unui litigiu, dar numai in formele si in solujionarea unui litigiu, dar numai in formele si in condifile procedurale instituite de lege”, deoarece “... legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de proceduri, cat i modalitafile de exercitare a drepturilor proce- =<$><———. este scopul urmatirii penale, ca pe parcursul desfigurarii ei si adune probele in baza carora se poate dispune, in final, trimiterea in DOCTRINA Al-Tuculeanu, Conditile de fond judecati a inculpatului, azul Lukanov contra Bulgaria. Cade Apel Bucuresti, s.a I-a pen, dee.nt. 9S7/1997 side procedurdsale arestiril preventive, "Dreptul” nr.8/1999, p73 IN PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justifiei, articolul 146 are urmatorul cuprins: “Arestarea invinuitului in penale 74 Art.146. - Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penal, dact sunt intrunite condifiile previzute in art.143 si exista in mod corespunzitor vreunul din cazurile prevazute in art.148, cand considera ca in interesul urmiririi_penale este necesari arestarea invinuitului, dupa ascultarea acestuia in prezenta apardtorului ales numit din oficiu, dispune, prin ordonanté motivat’, arestarea preventiva provizorie a acestuia, aratand temeiurile care justificd’ luarea masurii_ i fixand” durata arestirii provizorii, care nu poate depasi 3 zile. Totodat, procurorul emite mandat de arestare preventiva provizorie a invinuitului, Mandatul cuprinde, in mod corespunziitor, mentiunile aratate fn art. 151 lit. a) -c) si j), precum si numele si prenumele invinuitului si durata pentru care este dispusd arestarea acestuia, nen Arestarea preventiva Daca invinuitul se afla in stare de refinere, cele trei zile se calculeazi de Ja data emiterii mandatului de refinere. Procurorul, in 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventiva provizorie, prezinté dosarul cauzei instangei cdreia i-ar reveni competenfa sf judece cauza in fond, cu propunerea motivati de Iuare a masurii arestarii preventive a invinuitului, Cu ocazia prezentirii dosarului de cetre procuror, presedintele instanfei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua gi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva provizorie emis de procuror, pe care le comunica procurorului, acesta fiind obligat si asigure prezenta in fata instanfei a fnvinuitului arestat provizoriu. Propunerea de arestare preventivi se solufioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, Invinuitul este adus in fata instantei i it de aparitor. tile art. 149" alin.9 $i 150 se aplicd in mod corespunzator. Participare procurorului este obligatorie. Dupa ascultarea invinuitului, instanfa admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, in aceeasi zi, prin incheiere motivatl. 5Arestarea preventivg ———$—$=>—$$—$— Instanta, daci sunt intrunite condifile previzute in alin.1, dispune, prin inche'ere, arestarea preventiva a jnvinuitului, inainte de expirarea duratei arestirii provizorii dispuse de procuror, dac& s-a dispus anterior aceasti misurd, ardtind temeiurile care justified luarea masurii arestarii preventive si fixdnd durata acesteia care nu poate depagi 10 zie. Totodaté, instanfa emite un mandat de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde in mod corespunzitor ‘menfiunile aratate in art.151, precum. sinumelesi prenumele invinuitului si durata pentru care este dispus& arestarea preventiva acestuia. Dispozitiile art.152 alin.1 se aplica in mod corespunzator. {mpotriva incheierii instangei se poate face recurs la instanta superioara in 24 de ore de la pronuntarea incheierii”. ‘Art.147 C.prpen.- Arestarea invinuitalui la instanga de judecat. Instanja de judecatd, in situafiile ardtate in partea speciala, titlul IL, poate dispune arestarea invinuitului in cazurile si condipille previzzute fn art.146, Cand s-a dispus arestarea, presedintele completului de judecats emite mandatul de arestare a invinuitului. invinuitul arestat este trimis de indata procurorului impreund cu mandatul de arestare, DOCTRIN. arestitii preventive R.D.P. nr.2/1994, A.Tuculeanu, Despre masura p.121 76 —— Arestarea preventiva ‘Art.148 C.prpen. - Condifiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului, Misura arestérii inculpatului poate fi luat dac& sunt intrunite condifiile prevazute in art.143 gi numai in vreunul din urmatoarele cazuri: 2) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; ») infractiunea este flagrant, iar pedeapsa inchisorii previzuta de lege este mai mare de 3 luni; ¢) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmiérire sau de Ia judecaté, ori a ficut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecaii sunt date c& inculpatul urmareste s& se sustragi de la executarea pedepsei; 4) sunt date suficiente ci inculpatul a incercat s& 2idamiceascd aflarea adevarului prin influenfarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; €) inculpatul a comis din nou o infractiune ori exist& date care justified. temerea cd va sdvargi si alte infractiuni; 4) inculpatul este recidivist; g) cand exist una din circumstanfele agravante; h) inculpatul a svarsit o infractiune pentru care legea prevede ‘pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lisarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica. Incazurile prevazute la li.c)-g), masura arestarii inculpatului poate fi luatd numai daca pedeapsa inchisorii prevazuti de lege este mai mare de un an, SURISPRUDENTA Pericolul pentru ordinea oo . public nu se prezumd, nu trebuie -- Numai criteriul referitor la dovedit, ci demonstrat. pericolul social coneret sau generic al infracfiunii sAvargite de inculpat CURTEA SUPREMA DE nuconstituie untemei pentru luarea JUSTITIE S. pen. dec. pen. nz 921 sau, dupa.caz, menfinerea arestirii in 16 august 1990, publicata in preventive. “DCS.” 1990-1992, p. 448. 7Arestarea preventivg ——=$=——$<— $< Pentru luarea masurii arestarii preventive in temeiul art. 148 alin, 1 lit h din codul de procedura penalai este necesar, cumulativ, ca pedeapsa prevazut de lege pentru infractiunea sivarsité s8 fie mai mare de 2 ani si lasarea in libertate a inculpatului s4 prezinte pericol pentru ordinea publica. Existand un mandat de arestare al autoritijilor germane si ind indeplinite condifiile previ zaute in art.6 si 9 C.pen., arestarea preventiva a inculpatului, ca si prelungirea duratei acestei masuri, in vederea extradirii, sunt pe deplin justificate, chiar daca nu exist 0 cerere scrisd in acest sens. Code Apel Bucuresti, sa Iba pen, dec.nr.6 1/1998 Nofiunea de perico! pentru ordinea publicd nu trebuie infeleasa cao primejdie concreti si imediat’, constind in posibilitatea comiterii unor fapte penale grave. in realitate, ea semnificd o stare de neliniste, un sentiment de insecuritate, in rindul societiqii civile, generata de rezonanfa social& negativé a faptului ci persoanele asupra cérora planeazi acuzati comiterii unor infractiuni de 0 78 gravitate deosebiti sunt cercetafiin stare de libertate. Apel Cha dee nr 1371997, RDP": 4/1998, p.139 Pentru a se sustine c& este vorba de pericol public care justificd Iuarea sau menfinerea masurii arestarii preventive, instanfei fi revine obligatia s& dovedeasc ci o intreaga colectivitate, 0 mulfime este pusd in primejdie, daca inculpatul este pus liber. Aceasta obligatie constituie sinormaconstitutionalé, prin art.23 pet.4 din Constitutie, prevazindu- se c& judecitorul trebuie sa se pronunfe* printr-o hotirdre moti- vaté” cu privire la legalitatea masurii arestirii. Aceastd prevedere constitutionala care trebuie examinati gi in raport cu dispozitiile art.20 din Constitutie, prevazandu- se ci judecatorul trebuie s& se pronunfe “printr-o masur& motivata”. fnspefa, numai s-aafirmat fra si se faci dovada c& lasarea in libertate a recurentului ar prezenta un pericol pentru ordinea publica. Pe cale de consecinfa, in mod gresit a refinut ca find existenta —— ee Arestarea preventivd conditia prevaizuta de art.148 lith din C.prpen. C. de Apel Constanja, dec pen.nr.23/ 1993, “Dreptul" nr. 12/1994, p.78 Luarea masui arestarii preventive implica un minim de verificare cu privire la existenta elementelor constitutive ale infractiuni, adied daca subzistifapia penal care a fost avuti int vedere. In spetii, inculpafii care numai erau incadrafi in calitate de comisionari ai societafii care se ocupa cu intermedieri vanzri imobile, deci nu mai aveau calitatea de subiecti activi ai infracfiunii de luare de mit, au mijlocit totusi o tranzactie, iar conform infelegerii cu vanzitorul, urma ca diferenfa obfinutd fn plus peste pretul pretins de acesta si revind inculpatilor- intermediari. S-a procedat la organizarea flagrantului si luarea masurii arestarii preventive, fra si examineze daca in spef era sau nu intrunita latura obiectiva a infractiunii de luare de mité pentru care s-a luat masura respectiva. C-Apel Constanja, dec.pen.nr. 253/ 1995, “Dreptul” nv 4/1996, p.122 Cererea inculpatului de liberare provizorie pe caufiune poate fi respinsi cu motivarea c& exist pericolul nu trebuie dovedit, ci demonstrat. CSI, spen, dee.921/90, in, Dreptul nr. 12/91, p94 Pericolul pentru ordinea publica la care se referé acest text nu trebuie probat prin admi nistrarea unor anumite dovezi, ci poate rezulta din ‘imprejuratile si natura faptei, din elementele care caracterizeaza persoana inculpatului. Code Apel Bucuresti, sa Il-a pen, dee. mr. 351/197 Parchetul si apoi judecdtoria au respins cererea inculpatului cu motivarea succinté c& exist& pericolul ca acesta s8 comita noi infracfiuni, Recursul declarat de inculpat ‘impotriva solutiei de respingere a cerererii de liberare provizorie pe caufiune este intemeiat intrucat, desi se motiveaza in felul sus ‘mentionat solufia de respingere, dosar nu existi date din care si rezulte acest pericol, ci, dimpotriva ca inculpatul este un ténar {ncadrat in muned, cu bune refe- inte de la serviciu, find infractor 79Arestarea preventivg —————$=<=$—$———$5 $$ primar si gime despagubirile civile, iar caufiunea fiind achitata. “Asa fitind. se caseazi inche- jerea atacata 31 admitind-se plangerea in fond se dispune punerea in libertate provizorie pe cautiune. Trib.Covasna, dee. pen.nt.22/R-1995 in,,Dreptul” t.3/1996, p.108 jin speta, D.C. si A.E. au fost trimisi in judecatd, in stare de arest, pentru svarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor obstesti Prin incheiere, instanta de judecatd a dispus revooarea misuri arestirii. preventive privind pe inculpatul ACE. i a respins cererea de revocare a masurii arestiri preventive formulate inculpatul D.C. impotriva incheierii sus- menfionate au declarat recursuri, procurorul si inculpatul D.C. Ambele recursuri sunt neintemeiate, a) Masura arestarii inculpatului A.E. a fost luata prin rechizitoriu, in temeiul art. 148 lit C.prpen.,flind motivaté pe imprejurarea cA infractiunea comisé prezinti o gravitate deosebitd. Prin 30 recursul procurorului se sustine c& masura revocirii arestirii preventive a inculpatului A.E. este neintemeiata, fapta comisa de acesta prezentand pericolul social grav. Or, art. 148 lith C.pr.pen. prevede doud conditii, care trebuie siifie inrunite cumulativ, pentru ca arestarea si fie justificata: pe deo parte, si se fi sivarsit oinfraefiune are legea prevede pedeapsa mai mare de 2 ani, iar, pe de alté parte, sf existe un pericol pentru ordinea publica in cazul in care infractorul ar fi lasat in libertate. Atat luarea masurii arestirii preventive, cat si recursul procurorului la incheierea instantei, prin care s-a dispus revocarea arestirii preventive a inculpatului AE, se intemeiazA si, respectiy, se invoca pericolul social al faptei, deci numai una din cele dou. conditii cumulative prevazute de lege. Cum nici din oficiu nu au putut fi identificate temeiuri pentru a se putea susfine ca judecarea inculpatului A.E. in stare de libertate ar constitui vreun pericol pentru ordinea public’, recursul urmeazi a fi respins. b)inceea ce priveste recursul inculpatului. D.C. impotriva SS Aresstarea preventive aceleiasi incheieri, prin care i s-a respins cererea de revocare a misurii arestarii preventive, acesta este inadmisibil Conform prevederilor art.361 alin.2 C.pr.pen., incheierile pronunfate in baza art.141 alin. C.prpen., pot fi atacate cu recurs chiar si inainte de judecarea fondului. Dar, art.141 alin. 1 C.prpen. se referi la incheierile pronunfate de prima instanfé prin care se dispune Iuarea, misurilor preventive, cand exist pericolul ca inculpatul sii comit& noi infractiuni, dar pentru aceasta se cere ca la dosar si existe date concrete din care si rezulte, iri echivoc, acest pericol; astfel se poate ajunge la arbitrariu, inadmisibil in luarea unei decizii judiciare, mai ales atunci cind este vorba de libertatea unei petsoane, valoare moral suprema garantati de Constitute. fn spett, inculpatul, persoand incadrat’ in munc& si avand referinfe pozitive de la serviciu, a fost trimis in judecatt pentru comiterea a doud furturi, al cdror prejudiciu a fost acoperit in {ntregime, find infractor primar. Fiind arestat preventiv, inculpatul a depus cerere de punere fn libertate provizorie pe caufiune. Legea nu condifioneazit valabilitatea arestiii preventive de cerinta cca aceasta s fie dispusd initial pe termen de 5 zile, conform art.147 C.prpen., procurorul putind emite direct mandat de arestare pentru 30 de zile, daca sunt intrunite conditiile previzute in art.143 si exist vreunul din cazurile prevazute in art. 148 C.prpen. Cade Apel Bucuresti, s a II-a pen., dec.nr. 813/1997 in art.361 alin.1 C.pr.pen., se prevede cd incheierile, cu exceptia color previzute in mod expres de lege (cum sunt prevazute de art. 141 alin.1 C.prpen.), pot fiatacate cu recurs numai odatd cu fondul. Deci, incheierea prin care s-a respins 0 cerere de revocare a masurii arestrii preventive nu poate fi atacatdi cu recurs decat data cu fondul pricinii. CSS. s.pen, dee. nr.921/1990 »Dreptul” n.2-3/1991, p.77 81Arestarea prevent iy == DOCTRINA Motivele de arestare previzute de art.148 Lita-h C.prpen. se regisesc intre situafiile mentionate din art.5 paragraful | lit.c din Conventie acceptate, cu unele nuantati si de jurisprudenta Curtii europene: = riseul (pericolul ) presiunii asupra martorilor. Acest pericol poate exista la inceput dar este posibil ca de-a lungul timpului el siise atenueze sau chiar si dispard, Inaceste imprejurari, mentinereain detentie a persoanei inceteazi si ‘mai fie necesara, Cercetarea acestor cireumstanfe riméne insi fn sarcina lor judiciare nationale: = riscul (pericolul) sustragerii sulpatului. Acest rise nu poate fi apreciat numai pe baza gravit sanetiunilor penale sau ci aplicabile celui in cauzi. Trebuie avute in vedere si alte imprejursri cum ar fi: moralitatea autorului faptei, resursele materiale, legaturile cu familia si jara, domicitiul si profesia. Acest rise (pericol) descreste cu timpul petrecut in detenfie. Poate fi inlaiturat prin depunerea unei le 82 caufiuni sau prin punerea persoanei jn cauzd sub control financiar, + prezervarea ordinii publice. Gravitatea deosebitd a unor fapie si reactia publicului la stvarsirea lor pot suscita o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie. Trebuie ins& ca dreptul intern s& cunoasca notiune de tulburare a ordinii publice provocati de o infractiune. Detentia poate fi menfinuti atéta timp cét se face dovada deeliberarea celui in cauzi ar tulbure ordinea publica. - peticolul comiterii u infractiuni (pericolul recidivei). Pentru aprecierea acestui pericol pot fi avute in vedere natura infractiunilor precedente, numérul pedepselor suportate (V.Berger, Jurisprudena Curtit Europene a Drepturilor Omului.. Institutul Romén pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 1997, p.23-25, 86-96, 90-94. Cazul Letellier contra Frantei, cazul Newmeister contra Austriei, cazul Toth contra Austriei). Curtea Constitutionala, prin deciziile nr.26 din 15 februarie 2000 publicata in M.Of.nr.232/28 februarie 2000 si nr.73 din 20 aprilie 2000 publicata in M.Of. nr.335/19 iulie 2000 a statuat ca. _—_——— Arestarea preventiva prevederile art.148 lith C.prpen. Alexandru Tuculeanu. Cuprivire sunt conforme cu prevederile ta cazul de arestare prevazut de at. 48 constitufionale care reglementeaz8 ih din Codul de procedurd penald, si garanteazi libertatea individual “Dreptul” n9/2000, p.105 In PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justitiei, articolul 148 alineatul 1, litera b) are urmatorul cuprins: “b) infractiunea este flagrant, iar pedeapsa inchisorii prevazute de lege este mai mare de un an *; Articolul 148 alineatul 1 litera e) are urmatorul cuprins: “e) inculpatul a comis din now o infractiune ori din datele existente rezulta necesitatea impiedic&rii sivarsiri unei alte infracjiuni”. Articolul 148 alineatul 1 litera g se abrogs. Articolul 148 alineatul 1 litera h) are urmatorul cuprins: “h) inculpatul a stvarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viafl sau a inchisorii mai mare de 4 ani i existé date certe & ldsarea sa in libertate prezint un pericol pentru ordinea publica.”. La articolul 148 alineatul 1, dupa litera h) se introduce litera i) cu ‘urmatorul cuprins: “i) pentru a se evita exercitarea unor presiuni asupra Persoanei vatdmate sau o infelegere frauduloasd cu aceasta”. Articolul 148 alineatul 2 are urmatorul cuprins: “In cazurile previzute la lit ©)-f) si i), masura arestirii inculpatului poate fi Iuat% numai dac& pedeapsa inchisorii previzute de lege este mai mare de 2 ani”. Art.149 C.pripen. - Durata arestirii inculpatului, Durata arest3tii inculpatului nu poate depisi 30 de zile, afard de cazul cand ea este prelungita in condifiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului cénd arestarea a fost dispus dupa ascultarea inculpatului, iar in cazul cénd arestarea a fost dispusd in lipsa inculpatului, termenul urge de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul. ‘Cand o cauza este trecutd pentru continuarea urméririi penale de la Un organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior réméne valabil. Durata arestarii se calculeazA potrivit dispozitiilor alineatului precedent. 83Arestarea preventiva= Arestarea inculpatului in cursul judecafii dureazi pnd la solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cAnd instanfa dispune revocarea DOCTRINA Curtea Constitutionala se: zat& asupra neconstitusionalitat prevederilor art.149 alin.ultim C.pr.pen. a decis c& acestea contravin dispozitiilor art.23 din Constitutie care reglementeaza si ‘garanteaza libertatea individuala. Asifel, in mai multe randuri, Curtea Constitutionala a statuat ci prevederile art.149 alin.ultim sunt neconstitufionale fn miisura in care sunt interpretate in sensul e& durata arestirii, in cursul judecdii, poate depisi 30 de zile fara a mai fi necesara prelungirea masurii in ile art.23 din Constitutie ia nr.60 din 20 mai 1994 si Decizia nr.20 din 15 februarie 1995, publicate in M.Of.nr.57 din 28 martie 1995, Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicata in M.Of.nr, 294 din 24 decembrie 1995, Decizia nr.1 din 9 ianuarie 1996 si Decizia nr.62 din 21 mai 1996, publicate in M.Of. nr.141 din 8 iulie 1996, Decizia nr.279 din 1 julie 1997, publicati in M.Of.nr.50 din 4 februarie 1998. S-amotivat c& textul art.23 din Constitufie ~ arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat pentru o duratd de cel 84 mult 30 de zile, prelungirea arestirii fiind aprobat& numai de instanfa de judecata — nu face nici 6 distinctie intre imprejurarea c& arestarea este dispusd in faza de urmarire penala sau in faza de judecats Prelungirea arestarii peste termenul de 30 de zile trebuie aprobati de instant’ chiar in ipoteza Incare erestarea a fost dispusdin faza de judecata, sensul dispozi art.23 din Constitute fiind acela al ocrotirii libertatii individuale, indiferent in ce fazi a procesului a fost lata aceasté masura. O alti problemi care s-aridicat inactivitatea judiciara in legatura cu aplicareaart.149 alin.ultim C.pr.pen, a vizat necesitatea prelungirii arestirii masura dispusd in faza de urmarire penal, dupa sesizarea instanjei de judecata, prin rechizitoriu, in conformitate cu art.264 C.prpen. Inpractica, in aceasta situatie, prevecerile art.149 alin.ultim Coprpen. aplicate in corelatie cu prevederile art.300 alin.3 C.prpen., constituie temei pentru mentinerea stirii de arest pana la judecarea cauzei. Potrivit art.300 —alin.3 C.prpen., in cauzele in care inculpatul este arestat, instanfa de judecati legal sesizati este datoare 8 verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea luarii si menfinerii arestrii preventive. Asupra_constitufionalitayii prevederilor art,300 alin.3 C.prpen., Curtea Constitutionala s-a pronuntat implicit in considerentele Deciziei nr.1/1996, aratand ca hotirdrea instanfei de judecat& de a menfine in temeiul art.300 C.pr.pen., arestarea dispusé in cursul urmaririi penale echivaleaz, sub aspectul garanfiilor constitufionale a-le libertijii individual in mod explicit, asupr problemei in discutie, Curtea Constitutional s-a pronunfat prin Decizia nr.564din 4 decembrie 1997, publicaté in M.Of.nr.98 gi Decizia 1.62 din 2 aprilie 1968 publicat& in MOF. nr.181 din 15 mai 1998. Curtea Constitufionala. a constatat c& acest prilej conformitatea prevederilor art.300 alin.3 C.pr.pen. cu dispozifiile art.23 din Constitutie, S-adecis c& prevederile art.300 alin.3 C.prpen,, care se referd la indatorirea instanfei de a verifica din oficiu la prima infajisare legalitatea arestatii preventive gi ‘Arestarea preventiva necesitatea mentinerii acestei mésuri nu contravin dispozitiilor constitu-tionale referitoare la libertatea individuala. Se poate obiecta cd toate aceste situafii sunt aplicabile inainte de expirarea duratei ‘mandatului emis de procuror ori a duratei ultimei prelungiri acordata de instanta, conform art.159 C.prpen. in majoritatea cazurilor, ins, prima zi de infiisare, cid instanfa de judecata trebuie si aduca la {ndeplinire prevederile art.300 alin.3 Coprpen. sesitueazi dupa expirarea duratei arestiri (a mandatului ori a ultimei prelungit In aceasta imprejurare, se ridicd problema daca instanfi se mai poate pronunfa asupra mentinerii starii de arest. In raport de prevederile categorice ale art.185 alin.2 C.prpen. si art.140 alin.1 lita Coprpen., raspunsul nu poate fi decét negativ. Potrivitart.185 alin.2Cprpen, si art.140 alin.1 lit.a C.prpen., masura arestarii preventive inceteaza de drept la_expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare. Constaténd incidenta acestor reglementéri imperative, prevederile art.300 alin.3 devenindArestarea preventivg =e inaplicabile, instanja de judecata trebuie s& dispund punerea in libertate a celui arestat. Suntem de parere cA, dupa punerea in libertate a inculpatului, daca subzista temeiurile care au stat la baza arestirii ori acestea nu s-au_ schimbat si apare necesitatea continuarii judecitii cu inculpatul in stare de arest, instanta poate s& dispund arestarea celui in cauza. Curtea Constitutionala s-a pronuntat si cu privire la constitutionalitatea prevederilor art.146 si art.149 C.pr.pen. {n fafa instanfelor judecdtoresti a fost invocati exceptia de neconstitufionalitate a prevederilor art.146, 148 si_art.149 C.pr.pen. (Deciziile Curfii Constitufionale nr.106/14 iulie 198, 107/ 14 iulie 1998, 108/14 julie 198, 109-14 iulie 2998, 110/14 iulie 1998, 111/ 14 julie 1998 ;I 112/14 iulie 1998 Publicate in M.Of.nr.286 din 4 august 1998 si Monitorul Oficial nr.287/5 august 1998). Principala critica de neconstitufionalitate adusd acestor prevederi se referd la faptul c& permite procurorului care a dispus arestarea unei persoane pe o duraté de pana la 5 zile ca invinuit, si prelungeasca propria masura de arestare, s& dispuna arestarea aceleiasi persoane ca inculpat pe 0 86 durata de panda la 30 de zile, desi potrivit art.23 din Constitutie prelungirea arestarii se dispune numai de instanfa. Prin Deciziile nr.106-112/1998, Curtea Constitu- tionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor 46, 148 si art.149 C.prpen., wind c& acestea nu. contravin dispozitilor art.23 din Constitusi In conformitate cu art. 233 cu referite la art.146 C.pr.pen., procurerul din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penal, cand sunt intrunite conditiile prevazute de lege, dispune prin ordonant’ motivata arestarea invinuitului, ariténd motivele care justific’ luarea masurii fixdnd durata arestarii care nu poate depasi_5 zile. Totodati, procurovul emite un mandat de arestare a fnvinuitului. Card existé temeiurile prevazute de lege, procurorul, din oficiu, seu la propunerea organelor - de cercetare penala, in conformitate cu art.234, art.235 C.pr.pen. cu referire la art.149 Coprpen, prin ordonangs motivata pune in migcare actiunea penala, dispune, tot prin ordonanta motivati, arestarea celui in cauza ca inculpat si emite mandatul de arestare pe o perioadai ce nu poate depiisi 30 de zile. ——————— Arestarea preventiva Rezulté cA arestarea inculpatului atunci cénd intervine dupa arestarea invinuitului nu Poate depasi 25 de zile si nu constituie 0 prelungire a acesteia deoarece cele dous masuri, degi luate de procuror cu privire la aceeasi persoand, sunt diferite ca natura juridiea, avand in Codul de procedura penala reglementari diferite. ‘Norma constitutionala fixeaza ‘numai durata arestarii preventive a unei persoane la cel mult 30 de zile JURISPRUDENTA Chiar si in ipoteza inaplica- bilitatii art.149 alin.3 din C.pr. pen. considerat neconstitutional de Curtea Constitutional, judecatorii care sunt obligafi, prin.art.123 alin.2 din Constituje, sf se supund legiui, trebuie si se conformeze in timpul judecatii, in prima instanta si in caile ordinare de atac, ispozitile art 300 alin.3 si art.139 Coprpen., care nu au fost declarate neconstitutionale. Or, aceste din urma dispozifii nu contin nici o prevedere referitoare ta posibilitatea mentinerii arestarii pre- férd a distinge intre arestarea invinuitului si arestarea inculpatului, Durata cumulati a celor doud mandate nu depageste 30 de zile ‘Numai dup& expirarea duratei arestarii inculpatului, consecutiva arestarii invinuitului (5 zile+25 zile), dac& se mentine necesitatea privarii de libertate a celui in cauzd se pune problema prelungirii arestarii preventive de catre instant fn conformitate cu art.23 din Constitutie, ventive in etapele procesuale ale Judecatii la o perioada de pana la cel mult 30 de zile, Ca urmare, dispozitiile Codului de procedurd penala aplicabile, de la care judecitorii nu se pot abate, nu prevad obligativitatea examinarii Periodice, la intervale suecesive de maximum 30 de zile, a starii de arest_a inculpatului, in vederea ‘menfinerii sau revocatii acesteia. CS, s. pen, incheierea din J august 2000. “Dreptul” nr.8, p.201- 202 Prin art.141 din C.prpen, se prevede c& “ incheierea data in prima instanga prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau 87Arestarea preventiva' incetarea unei méisuri preventive poate fi atacatéi separat cu recurs, de procuror sau inculpat”. ‘incheierii prin care se respinge cererea de revocare a unei mésuri preventive si, implicit, a constatriiince- tri de drept a masurilor preventive side punere in libertate, se impune concluzia c& incheierea prin care a fost respinsd o atare cerere nu poate fi atacat separat cu recurs. C.S.J,, completul de 9 judecitori, decizia nr.54 din 11 decembrrie 2000 Faptul c& au fost efectuate toate zctele de urmirire penala nu constituie un motiv legal pentru punerea in libertate, in mod automat, a inculpatului. Singurul criteriu legal de apreciere asupra oportunitafii prelungirii duratei arestarii pre ventive este existenta sau inexi tenta, la data solufionati cererii de prelungire, a temeiurilor care au impus arestarea preventiva. Code Apel Bucuresti s. a Ila pen, dec, nr. 1279/1998 in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUIDE PROCEDURA PENALA, elaborat de Ministerul Justifci, articolul 149 alineatul 1 prima fraza are urmitorul cuprins: "Durata arestarii inculpatului nu poete depisi 30 de ile, afard de azul cfd ea este prelungiti sau menfinut& in conditile legit”. Articolul 149 alineatul 3 are urmatorul cuprins: “In cursul judecdrii apelului sau recursului, arestarea inculpatului dureaza pana 1a solufionarea definitiva a cauzei”, . Dupa articolul 149 se introduce articolul 149! cu urmatorul cuprins: “Arestarea inculpatului in Art.149'.-Procurorul, dinoficiusau cursul urméririi penale la sesizarea organului de cercetare penal, daca sunt intrunite condi prevazute in art.143 5i exist vreunul din cazurle previzute in art.148, cand consider c& fn interesul urmaririi penale este necesarA arestarea -Arestarea preventiva inculpatului, dup’ ascultarea acestuia in prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu, dispune, prin ordonanf& motivaté, arestarea preventiva provizorie a_acestuia, aratand temeiurile care justifica luarea masurii si fixénd durata arestarii provizorii, care nu poate depasi 3 zile. ‘Totodati, procurorul emite mandat de arestare preventiva provizorie a inculpatului. Mandatul cuprinde, in ‘mod corespunzitor, menfiunile arétate fn art.151 lita)-c), e) si), precum gi numele si prenumele inculpatului si durata pentru care este dispus& arestarea acestuia. Daca invinuitul se afl in stare de refinere, cele trei zile se calculeazi de ladata emiterii mandatului de retinere. Procurorul, in 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventiva provizorie, prezinta dosarul instanfei careia i-ar reveni competenfa si judece cauza in fond, ‘cu propunerea motivati de luare a masurii arest&rii preventive a inculpatului. Cu ocazia prezentarii dosarului de tre procuror, presedintele instanjei sau judecdtorul delegat de acesta fixezd ziua si ora de solutionare a 89Arestarea preventiva 90 propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva provizorie emis de procuror, pe care le comunicd procurorului, acesta fiind obligat si asigure prezenta in fata instantei a inculpatului arestat provizoriu. Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator. Inculpatul este adus in fata instante’ si va fi asistat de aparétor. in cazul in care incutpatul se afla in stare de retinere sau arestare, potrivit art. 146 si din cauza stiirii sanatafii ori din ale motive temeinice nu poate fi adus in fafa instanfei, propunerea de arestare va fi examinata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului, cAruia i se d& cuvantul pentru a formula coneluzii, Dispozifiile art.150 se ap! mod corespunzator. Participarea procurorului este obligatorie, Insianfa admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, in, aceeasi zi, prin incheiere motivata. in cazul in care sunt intrunite condijile prevazute in alin.1, instanta dispune, prin incheiere, arestarea in — Arestarea preventiva preventiva a inculpatului, fnainte de expirarea duratei arestatii provizorii dispuse de procuror, aratind tem: jurile care justificd luarea masuri arestirii preventive si fixind durata acestea, care nu poate depisi 30 de aile. Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au amas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in care acestaa fost anterior refinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune fnainte de expiratea duratei arestitii ‘invinuitului Dispozitiile art.146 alin.12 si 13 se aplica in mod corespunzaitor. impotriva incheierii de arestare preventiva se poate face recurs la instanta superioara, in 24 de ore dela pronunfarea incheierii”. Art.150 C.prpen. - Ascultarea inculpatului. Masura arestarii inculpatului poate fi luaté numai dupa ascultarea acestuia de catre procurorsau de citre instanta de judecat8, afara de cazul cand inculpatul este dispirut, se afld in straintate, ori se sustrage de la urmarire sau de Ja judecata. in cazul prevazut in alineatul precedent, cénd mandatul a fost emis ‘ard ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat. o1Arestarea preventiva = CURTEA . CONSTITUTIONALA Autorul excepfiei de neconstitufionalitate sustine, in esenfi, c& aceste prevederi sunt contrare dispozitiilor art. 24 din Constitujie referitoare la dreptul la aparare, deoarece permit luarea miasurii arestarii preventive a inculpatului in lipsa acestuia gi fra ca, la dispunerea acestei masuri, si fie prezent avocatul ales sau desemnat din oficiu. Potrivit art. 24 “(1) Dreptul la ap&rare este garantat, (2) In tot cursul procesului, plrfile au dreptul si fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.” Analizand aceste critici, Curtea constata cA sunt neintemeiate. Din interpretarea siste- matici a tuturor dispozitiilor procedurale conexe, cuprinse nu numai in art. 150 si 152, ci gi in art. 137', 171 $i 172 din C.prpen., Curtea constat c nu sunt incalcate dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la aparare. Astfel, potrivitalin. 1 alart. 137! din Codul 92 de procedura penal, “Persoanei refinute sau arestate i se aduc, de indata, la cunostinta, motivele refinerii sau ale arestari. invinuirea seaduce la cunostinfa celui arestat, incel mai scurt termen, in prezenta unui avocat”. Mai mult decét atat, alin. 2 al aceluiagi articol prevede ca, atunei “cdnd se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanfe de judecata incunostin- feazA despre aceasta, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuiaorio alti persoana pe care desemneazi invinuitul sau inculpatul, consemnéndu-se aceasta intr- un proces-verbal”. Totodata, prevederile art. 171 din C.pr.pen. reglementeaz dreptul invinuitului sau inculpatului la asistenta juridica in tot cursul urmaririi- penale si al judecafii, precum si cazurile in care aceasta este obligatorie. In aceste conditii, Curtea constati ci este nefondati sustinerea autorului excepfiei, potrivit cdreia luarea masurii atestirii invinuitulu sau incul-patului disparut, care se afla in strfindtate ori se sustrage de Taurmiire sau de la judecata fara si fi fost ascultat, contravine dispozifilor art. 24 din Constituie. Misura arestarii, luati in aceste situafii, nu lezeaza in nici-un fel dreptul invinuitului sau incul- ppatului la apdrare, cat vreme se bucura, la momentul punerii in executare a mandatului de arestare, de toate garanfile procesuale pentru realizarea deplind a acestui drept-.. Prin Deciziile nr.106-112 din 14 iulie 1998, publicate in M.Of.nr. 286/1998 si M.Of.nr. 287/1998, Curtea Constitzutionalé a pus in discufie constitufionalitatea prevederilor Codului de procedur& penal care se refer 1a obligativitatea ascultirii celui arestat numai in cazul inculpatului nu si in cazul invinuitului. Cu privire 1a acest aspect, Curtea Constitutional s-a pronunfat in sensul c& prevederile Codului de procedura penala referitoare la arestare sunt constitutionale numai in masura in care asigurd invinuitului $i ineulpatului aceleasi drepturi procesuale. Decizia nr. 59 din 22 februarie 2001, publicatl in: Monitorul Oficial mr. 226 din 4 mai 2001 —Arestarea preventiva JURISPRUDENTA. Luarea masurii arestirii preventive odati cu emiterea rechi- Zitoriului fird ascultarea prealabila a invinuitului (care nu se afla in vreuna din situafiile prevazute de art.150 alin.1 C.prpen.) in prezena unui avocat, constituie o eludare a dispozitilor referitoare la asistenta juridicé obligatorie, ce atrage nulitatea absoluta si restituirea dosarului la procuror. CSS, SU, dee.nr. 3 din 17 iarwarie 1994 La primul termen de judecati instanfa a amfnat cauza gi a dispus arestarea preventiva a inculpatului in baza art.148 lith C.prpen. Recursul declarat de inculpat impotriva incheierii, pentru motivul c& instanfa a dispus arestarea fird s&-1 fi ascultat, ‘ncilednd astfel prevederile art.150 alin.1 C.prpen. este fondat Potrivit dispozifiei legale menfionate, instanfa nu poate ispune arestarea preventiva a inculpatului mai inainte de a-1 asculta. 93Arestarea preventiva in spey, procedand altfel, adic’ lipsindul pe inculpat de posibilitatea de a da explicafii in lege turd cu faptele imputate si de a indica eventualele dovezi cu care Caatare, urmeaza ase admite recursul in conformitate cu dispozitiile art.385'° pet.2 litd C.prpen., a se casa in parte incheierea atacata si, rejudecind, injelege si se apere, instanja i-a cauzat o vitamare ce nu ponte A %S¢ dspune anularea mandatului inlaturata decat prin anularea 4e arestare preventiva. dispozitiei de arestare preventiva, avindu-se in vedere dispozit art.197 alin.1 C.prpen, Cede Apel Bucwresti, Sa I-a pen, 1354/1998; R.D.P nr.1/2001, p.133 DOCTRINA culeanu. Obligativitatea _méisuritarestarl preventive. “Dreptul” inviritulut x cazul ludrii 1.111998, p.11L in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA, elaborat de Ministerul Justiiei, articolul 150 are urmatorul cuprins: Art.150, - Masura arestatii_incul- patului foate fi luaté numai dup’ ascultarea acestuia de ciitre de catre procuror sau de cdtre instanta de judecatt, afard de cazul cand inculpatul este disparut, se afld in stra indtate, ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata, sau se afld in una din situafile prevazute in art. 149° alin, fn cazul in care inculpatul este disparut, se afld in strindtate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata, cénd mandatul a fost emis ‘rd ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins oti s-a prezentat”. “Ascultarea inculpatului 94 ns Arestarea preventiva Art.151 C.prpen. - Confinutul mandatului de arestare. Dupi intocmirea ordonanfei sau hotirdrii prin care s~ inculpatului, procurorul oti presedintele completului de judecata emite de indatt mandat de arestare. Dac prin aceeasi ordonanf& sau hotirare s-a dispus arestarea mai multor inculpafi, se emite mandat de arestare separat pentru. fiecare dintre ei in mandatul de arestare trebuie s& se arate: a) parchetul sau instanfa care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului; b) data si locul emiterii; c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; 4) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art.70; ¢) ardtarea faptei ce formeaz obiectul inculparii si denumirea infractiunii 4) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevéizutd de lege; g) temeiurile conerete care determina arestarea; |) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat; j) semnatura procurorului sau a presedintelui completului de judecats. Art.152 C.pr.pen. - Executarea mandatului, Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, procurorul sau presedintele completului de judecat& care a emis mandatul inméneazi ‘un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar i trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere odat& cu arestatul. Cand miisura arestirii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art.150, mandatul emis se inainteaz fn dublu exemplar organului de polifie, pentru executare. 95Arestarea preventivg ———$—$—$—$< <<< $< ——— Organul de politie procedeaza Ia arestarea persoanei aratate in mandat, cireia fi pred un exemplar al mandatului gi o conduce in fafa organului judiciar care a emis mandatul. Dac& mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menfioneazi pe mandat data prezentarii incalpatului. si procedeaza de fndata la ascultarea acestuia, dupa care dispune prin rezolujie asupra arestirii inculpatului. Dacd intre timp cauza a ajuns in fata instantei de judecata, procurorul va trimite pe arestat instantei. Presedintele instantei procedeazA la ascuitarea inculpatului, iar dacd acesta ridicd obiecfii care necesita o rezolvare urgentd, fixeaza de indat& termen de judecata. in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA claborat de Ministerul Justifici, articolul 152 alineatul 4 are urmatorul cuprins: “Cand mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta mentioneaz pe ‘mandat data prezentarii inculpatului si procedeaza de indaté la ascultarea lui, dupa care dispune prin rezolutie motivata, asupra arestarii inculpatului, Dac& intre timp cauza a ajuns la instanja de judecati, procurorul va trimite pe arestatinstanjei, iar organul de polifie vaconduce pe arestat in fata instantei*. Art.153 C.pripen. - Obiectii in cea ce priveste identitatea. Daca cel arestat ridica obiectii in contra executirii mandatului numai in ce priveste identitatea, este condus in fafa procurorului locului unde a fost gisit. Céind este necesar, procurorul cere relat organului judiciar care a emis mandatul. Pénd la rezolvarea obiectiilor, procurorul, dac& apreciazd ci nu exist pericol de disparitic, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva cfreia s-a executat mandatul. Daca procurorul constata c& persoana edusa nu este cea aratata in ‘mandat, o pune imediat in libertate, iar dac8 constata cd obiectile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se executarea mandatului, proceddndu-se potrivit art. 152 alin.3 si 4. Despre toate acestea procurorul incheie un proces-verbal, ce se trimite organului judiciar care a emis mandatul. 96 ——$_ = Arestarea preventiva __ Art.154 C.prpen. - Negisirea persoanei previizute in mandat. Cénd persoana prevazuta in mandat nu a fost gasitd, organul insércinat cu executarea incheie un proces-verbal, prin care constati aceasta gi {nstiinfeaza organul judiciar care a emis mandatul, precum si orgenele ‘competente pentru darea in urmatire. ___ Art.155 C.prpen. - Prelungirea duratei arestiirii. Durata arestari inculpatului poate fi prelungita in caz de necesitate si numai motivat. ___ Prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusé de instanja careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in a cérei razi tetitoriald se afla locul de detinere. in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA, elaborat de Ministerul Justiiei, articolul 155 va avea urmatorul cuprins: “Prelungirea duratei tari in cursul urmari penale Art, 155. - Arestarea inculpatului dispusa de instanfa poate fi prelungita, ‘ncursul urmatirii penale, motivat, in caz de necesitate si numai daca au intervenit elemente noi care s& Justifice privarea de libertate sau dacd cele ce au determinat arestarea inigial& impun in continuare privarea de libertate. fn cazul prevazut in alin.1, prelungirea duratei_arestar inculpatului poate fi dispusa de instanja cdteia i-ar reveni competenfa si judece cauza in fond sau de instanfa corespunzatoare in a cérei circumscriptie se afla locul de detinere”. 97Arestarea preventiva Art.156 C.prpen. - Propunerea pentru prelungirea arestirii. Prelungirea duratei arestirii se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueaz urmarirea penal. Propunerea organului de cercetare penal este avizat& de procurorul care exercit’i supravegherea. Propunerea se inainteazA conducatorului parchetului din care face parte cel care a ficut sau a avizat propunerea sau, dupa caz, procurorul sef de seotie din Parchetul General, cu cel pufin 8 zie inainte de expirarea duratei arestarii. Acesta, dacd apreciaz c& nu este cazul ca inculpatul si fie pus in libertate, sesizeazi, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea termenului, instanfa competenta. Dac’ arestarea a fost dispusd de procurorul de la parchetul ierarhic superior celui corespunzitor instanfei competente s& acorde prelungirea, propunerea se inainteazA procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, daci o socoteste intemeiati, sesizeazA instanta, potrivit al ‘Propunerea se anexeazi la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul adresei se pot arta si alte motive care justificd prelungirea arestarii decat cele cuprinse in propunere. in proiectul de Lege privind modificarea si completarea Codului de procedura penala, elaborat de Ministerul Justifii, articolul 156 are ‘urmatorul cuprins: Art.156. - Prelungirea duratei arestirii prevazute in art.155 se dispune pe baza propunerii motivate- aorganului care efectueaz umarirea penal. Propunerea organului de cercetare penal este avizatd de procurorul care cexercitd supravegherea $i inaintat& de acesta cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestirii, instanfei prevazut fn art.155 alin.2. “Propunerea pentru prelungirea arestirii dispuse in cursul urméririi penale 98 —_—————— Arestarea preventiva Daca arestarea a fost dispusi de o instant inferioara celei competente si acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instangei competente. + Propunerea se anexeaza la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul adres... e pot arata gi alte motive care Justificd prelungirea arestarii decat cele cuprinse in propunere, Cand in aceeagi cauza se giisese mai mulfi inculpafi arestafi pentru care durata arestirii preventive expird la date diferite, procurorul care sesizeazé instanfa pentruunul din inculpati va sesiza, totodata $i instana cu privire la ceilalfi inculpati”. Art.159 C.pr.pen. - Procedura prelungirii arestirii de cAtre instanfa. Completul de judecata va fi prezidat de presedintele instanfei sau de un judecator desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie. Dosarul cauzei va fi depus de citre procuror cu cel pujin 2 zile {nainte de termen si va putea fi consultat de cdtre apardtor la cererea acestuia, Inculpatul este adus fn fafa instantei gi va fi asistat de apairator. fn cazul in care inculpatul arestat se afld internat in spital si din cauza starii sindtafii nu poate fi adus in fafa instanfei, sau fn alte cazuri {n care deplasarea sa nu este posibilé, propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in Prezenta aparatorului, cdruia i se di cuvantul pentru a pune coneluzii, 99Arestarea preventiva' - in cazul in care instanta acorda prelungirea, aceasta nu va putea depiisi 30 de zile. _ Instanfa se pronunf’ asupra prelungirii arestarii preventive inainte de expirarea duratei mandatului si restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la pronuntare. | Incheierea prin care s-a hotirat asupra prelun; ii poate fi atacati cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronunfare pentru cei prezenti si de Ia comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii pr in care. s-adispus prelungirea masurii arestiri preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul declarat impotriva incheierii princare s-a dispus respingerea prelungirii arestirii preventive este suspensiv de executare. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cAnd instanga considera necesar. ; Misura dispus& de instant se comunic’ administratiei locului de definere, care este obligata si o aduci la curostint’ inculpatului. Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depaigi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplic& in mod corespunzattor. CURTEA ¥ si de Ia comunicare, pentru cei CONSTITUTIONALA lipsd. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus -Textul art. 159 alin. 7 din Prelungirea arestarii preventive nut C.prpen., care face obiectul este suspensiv de executare”. exceptiei de neconstitufionalitate, Desi incheierea de sesizare se este urmatorul: referd la art. 159 alin. 7 din “ncheierea prin care s-a C:prpen., atét din eins instante hotirat asupra prelungirii arestirii at si din susfinerile parfilor rezulta poate fi atacat cu recurs de ¢& sunt avute in vedere numai procuror sau de inculpat, Termenul Prevederile tezei a Ill-a a acestui de recurs este de 3 zile si curge de @lineat, asupra caruia Curtea Ja pronunfare, pentru cei prezengi, _U!meazi si se pronunfe. in cuprinsul 100 —— Arestarea preventivi acestor prevederi sunt avute in vedere doud ipoteze: prima, referitoare la recursul impotriva ‘ncheierii de prelungire a arestiri, precizindu-se c&, in acest caz, ecursul nu are efect suspensiy, si a doua, referitoare la recursul ‘impotriva incheierii de respingere a cererii de prelungire a arestari, cand are un asemenea efect. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive, este evident c& acesta nu poate avea efect suspensiy, intrucat, prin ipotezd, cel arestat este sub imperiul mandatului pretungit prin hotirdrea judecitoreascd atacati. Daca recursul ar avea efect suspensiv, ar insemna s& afecteze executarea unui mandat prelungit de instant, ceea ce este contrar prevederilor art, 23 alin (4) din Constitutie, potrivit c&ruia prelungirea arestirii se aproba de instanfa judecétoreascé, in acelasi sens sunt si prevederile pet. 4 al art. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertafilor fundamentale ale omului, potrivit carora orice persoana arestati are dreptul de a fi judecata de o instanta judecatoreascd, care si decida asupra legalitafii privarii sale de libertate. Aga cum s-a statuat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotdrarea din 29 noiembrie 1988, in cazul Brogan si alfii contra Regatului Unit, dreptul celor arestati de a se adresa judecatorului constituie un recurs de habeas corpus, care permite autoritajii judecdtoresti si cenzureze motivele arestarii. in consecinta, numai instante judecatoreascd poate dispune asupra legalititi arestarii, ceea ce exclude, de plano, ca recursul parti s& poatd avea un efect suspensiv. De aceea, dispozitiile din prima parte a tezei a Ill-a din alin. 7 al art. 159 din C.pr.pen. sunt constitutionale, in ceea ce priveste caracterul suspensiv al recursului impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de prelungire a arestirii, situafia este alta. Efectul suspensiv al recursului nu poate fi considerat neconstitufional, cét timp nu se ddepaseste durata arestirii anterioare, deoarece, prin ipoteza, aceasti durat 101Arestarea preventiva nu a fost infirmaté de instanta judecatoreasca, ci numai nu a fost prelungiti de aceasta. Dac s-ar interpreta cd efectul suspepsiv are ca urmare faptul c& gi dupa expirarea duratei arestarii potrivitmandatului emis anterior cel arestat nu este pus in libertate, ar insemna si se confere unui act procedural, cum este cererea de recurs, un asemenea efect, cea ce este contrar art. 23 alin. (4) din Constitutie. Decizia nr. 22 din 10 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial vw, 161 din 23 aprilie 1998 JURISPRUDENTA Inculpatul - urmarit pentru saivargirea unei infractiuni de omor - a declarat recurs impotriva incheierii prin care s-a admis cererea de prelungire a arestiri preventive, intrucat, in opinia sa, imprejurdrile comiterii faptei nu justificd temerea c& va sivargi noi infractiuni daca va fi pus in libertate. Recursul este intemeiat, din nici o proba administrati nerezul- tnd cA inculpatul a activat cu 102 intengia de a suprima viata victimei, cel avand doar intengia de ase apara. Apel Bucuresti, s.a H-a pen, dee. ne. 1170/1998 NOTA: in spet, nu cuncastem — edci in cuprinsul incheierii nu sunt ardiate - nici motivele pentru care parchetul a considerat c& prelungirea arestarii este necesara, nici care dintre temeiurile aratate ‘in art, 148 C.prpen. a fost avut fn vedere de catre procuror atunci cand a dispus arestarea inculpatului. Or, tocmai aceste elemente conjugate — necesitatea prelungirii raportata la temeiul arestarii — trebuiau luate in considerare la solufiorarea cererii de prelungire. Instanta de recurs nu a procedat ins asa, ci - pornind de laconstatarea c& inculpatul a comis fapta imputaté (un omor)—a intra {n analiza imprejurarilor in care aceastaa fost svarsita gia intenfiei cucareacfionat inculpatul, pentru a conchide ca vinovatia nu se indeparteaz prea mult de culpa. Toate acestea sunt ins& aspecte de fond, cere nu pot fi constatate —nici milcar sub rezerva c& au fost avute ‘in vedere probele administrate pana {in prezent in cursul urmaririi penale — in procedura reglementat prin art:159 C.pr.pen. Instanta investita cu soluionarea propunerii de prelungire a arestari Daca s-ar admite teza ca arestarea poate dura mai mult de 30 de zile, ca o consecinta a efectului suspensiv al recursului, implicit ar trebui s& ajungem la concluzia contrari Constitufiei gi art.149 alin.| C.pr.pen.- ca prelungirea arestarii preventive nu prejudeca fondul, nu intra in analiza probelor—decdt in masura pe care o implica constatarea unor indicii c& s-a sAvarsit 0 fapta prevazuti de legea penal ~ si nu trage concluzii cu privire la vinovafia celui arestat; ea trebuie sAse limiteze s& constate c& sunt asemenea indicii si, odat aceasta constatare ficuti, s& verifice necesitatea menfinerii in continuare a inculpatului in stare de arest, fay de motivul sau de motivele care au determinat arestarea preventiva. Instanta de recurs nu numai a facut constatari gi aprecieri de domeniul judecafii in fond, dar — pentru a motiva respingerea cererii de prelungire a arestarii preventive =, s-a referit chiar la un pretins vid legislativ in domeniul apararii proprietai si si-a asumat, cu de la Arestarea preventiva sine putere, rolul de a-t suplini prin solutia adoptata. (¥Papadopol, Nota in “Culegere”, 1998, p. 45-46). Inculpata find arestata preventiv pand la data de 22 martie 1998, la 10 martie 1998 s-a solicitat prelungirea masurii arestirii preventive de la 23 martie 1998 pani la 20 aprilie 1998, Aceasti cerere a fost respins& de tribunal la 18 martie 1998, iar impotriva incheierii respective parchetul a declarat recurs: datoriti acestui fapt, inculpata nu a fost pusi in libertate la data expirarii duratei arestirii preventive, considerndu-se c& recursul este suspensiv de executare. Recursul este nefondat, deoarece, chiar dac& parchetul a atacat incheierea din 18 martie 1998, inculpata trebuia pusd in libertate la 22 martie 1998, cand a expirat velabilitatea mandatului de arestare preventiva, C.Apel Bucuresti, s.a Ila pen, dec.mr317/1998. NOTA: Potrivit art.159 alin.7 Copepen,, in redactarea data textului prin Legea nr.141/1996, “recursul declarat impotriva incheierii prin 103Arestarea preventiva care s-a dispus respingerea prelungirii arestarii preventive este suspensiv de executare”. Textul ridica problema daca un asemenea recurs are sau nu ca efect, in toate situafiile, menfinerea arestarii pana la judecarea recursului. Conform prevederii constitufionale mentionate, arestarea se poate face numai in temejul unui mandat, iar prelungirea ei, num de catre instanta judecatoreasca, ceea ce exclude ca un asemenea efect si fle consecinta exercitarii cai de atac a recursului. De aceea, efectul suspensiv al recursului este constitufional numai in limitele duratei mandatului de arestare, emis anterior fie de cdtre un procuror, fie de c&tre instanfa judecdtoreasc, iar aceast duratd nu poate fi mai mare de 30 de zile, dupa cum prevede art. 23 alin, (4) din Constitutie, fara a distinge tntre arestarea in faza urmaririi penale sau in faza anchetei judecatoresti {In acelasi sens este si Decizia Curfii Constitutionale nr.60 din 25 mai 1994, definitiva ca urmare a Deciziei nr. 20 din 15 februarie 1995, publicate in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea 1, nr. 57 din 28 martie 1995, care, desi se refera la o alt prevedere legal’, 104 a statuat, de principiu, ct masura arestirii nu poate depisi 30 de zile, ceea ce se aplicd si pentru prelungirea acestei masuri (V. Papadopol, nofd, in Culegere...1998, p. 34+35) imprejurarea ca cererea de prelungire a arestirii nu a fost inregistrati la judecatorie cu 5 zile inainte de expirareaacesteia, nu poate fi sanctionata cu nulitate procedurala deoarece termenul de 5 zile, prevazut de art. 185 C.pr.pen. este un termen de decddere, Judecdtoria Cluj-Napoca, Inch ‘pen. 741/199“ Dreptul” ny. 12/ 1993, p81 Inculpatul — urmarit pentru svarsirea unei infractiuni de omor- a declarat recurs impotriva incheierii prin care s-a admis cererea de prelungire a arestarii preventive; el se refer la Imprejurarile comiterii faptei care, in opinia sa, nu justifica temerea A va sivarsi noi infracfiuni daca va fi pus in libertate. Recursul este intemeiat pentru urmatoarele motive: Inculpatul a savaryit fapta pe fondul temerii pentru. pro viaf’i, determinata de prezenta ————— = Arestarea preventive victimei si a altor persoane in curtea sa, la ora 23. Lovitura pe care inculpatul a aplicat-o victimei a fost o reactie spontani la lovitura cu piciorul pe care i-a aplicat-o victima, Zona in care a lovit cu cufitul nu este 0 zona vitala si numai {ntmplarea a facut si fie sectionat artera femurala. Din nici 0 proba administrata. pana in prezent pe parcursul urméririi penale nu rezult& c& inculpatul a actionat cu intentia de a suprima viafa vietimei, el avand doar intentia de a se apair’. nlipsa unei legislati adeovate privind incalcarea proprietafii, se apreciaz ci instanfele trebuie si suplineasc&, in anumite situagii, acest vid legislativ, aplicand de la az la caz, chiar si in cazul unor infractiuni grave, ca cea de fat’, masuri care si nu difere cu mult de cele care se iau in cazul infractiunilor sivarsite din culpa. in consecinga, se va admite recursul, se va casa incheierea atacata si se va respinge cererea de prelungire a arestirii preventive. C.Apel Bucuresti, sa l-a pen, dec.nr.1170/1998, NOTA: Potrivit art.155 alin.1 C.prpen. durata arest&rii preventive poate fi prelungita in caz-denecesitate si numai motivat. Necesitatea prelungirii - derminat& de asigurarea bunei ‘Nu exista caz de casare atunci cand inculpatul a fost adus la instanj& dup& dezbaterea cererii de prelungire a arestarii preventive, daca — asa cum se prevede in art,159 alin.4 C.prpen.— aparatorul sua fost prezent sia pus coneluzi C.Apel Bucuresti, s a lla pen, dec.nr. 1126/1998 Potrivitart.159 alin.4 C.prpen., propunerea de prelungire a arestarit poate fi examinata in lipsa inculpatului arestat — dar in prezenta, obligatorie, a aparatorului, ciruia trebuie sti se acorde cuvantul pentru a pune concluzii ~ numai in cazul in care inculpatul se afld internat in spital gi din cauza sinitajii nu poate fi adus in fata instanfei sau in alte cazuri fn care deplasarea nu este posibila, In spefa, nu ne aflam in fata acestei din urma situafii, cdci deplasarea inculpatului a fost posibila - din moment cel a fost adus la instant 105Arestarea preventiva cu intarziere -, dar propunerea de prelungire a arestai i DOCTRINA Potrivit unei opinii, recursul procurorului impotriva incheierii de respingere a cererii de prelungire a arestirii preventive, fiind suspensiv de executare, constituie temei pentru ‘menfinerea mésurii arestirii si dup epuizarea termenului de 30 de zile prevazut in mandatul de arestare, pani la judecarea c&ii de atac (Llonescu, RDP nr.4/1996, p.21; V.Dabu, RDP nr.1/1997, p.94; ‘V.Dabu, T-Enoiu, RDP 4/1997, p.38, LNeagu, Tratat, 1997, p.336). Problema nu poate fi solutionaté dect conform art.23 alin.(4) din Constitutie care dispune imperativ ~ fara a lisa loc de interpretare — ci arestarea se face pe 0 durati de maxim 30 de zile (art.149 alin.1 C.prpen. coro- borat cu art.155 alin.2 C.prpen. inacelasi sens, A.Dindelegan, RDP nr.3/1997, p.86; R.V.Mancas, RDP nr.4/1998, p.106; A.Tulbure, RDP nr. 3/1998, p.96° i PL nr2/ 1998, p.27; C.Paduraru, Dreptul m1.7/1997, p.71. 106 fost examinaté in absenfa sa (VPapsdopol, Nord, in “Culegere”, p45). Vi.Jurea, Opropunere de lege ferenda in legétturd cu modificarea ‘sau completarea art.88 Cp, PL n1.3/1999, p.55. -Dacii inainte de solufia de scoatere de sub urmarire penala (si, evident, de redeschiderea urmaritii penale) inculpatul a executat intreaga duraté a arestarii preventive (30 de zile) nu se mai poate dispune, din nou, arestarea preventiva (pentru cé, efeetiv, nu ‘mai are ce termen sa “curga”). Intrucdt masura arestérii nu mai fiinfeazi (deci ea nu este in curs) nu se poate cere nici prelungirea ei. Inacelasi sens, A.Dindelegan, RDP mr.3/1997, p.86; R.V.Mancas, RDP 1.4/1998, p.106; A.Tulbure; RDP nr. 3/1998, p.96 si PL nr.2/ 1998, p.27; C.Paduraru, Dreptul nr.7/1997, p.71. ‘Vi.Juredi, O propunere de lege ferenda in legétturd cu modificarea ‘sau completarea art.88C.pen., PL 113/199, p.55. = Daca inainte de solugia de scoatere de sub urmarire penala (si, evident, de redeschiderea urmairii penale) inculpatul a executat intreaga durata a arestirii preventive (30 de zile) nu se mai poate spune, din nou, arestarea preventiva (pentru ci, efectiv, nu mai are ce termen s& “curga”). Recursul procurorului impotriva incheierii de respingere a cererii de prelungire a arestirii preventive, find suspensiv de executare, constituie temei pentru menfinerea misurii arestirii si dup epuizarea termenului de 30 de zile previzut inmandatul de arestare, pani la judecarea c&ii de atac(v.losif Tonescu, Recursul penal, RDP nr-4/ 1996, p21; Valeric& Dabu, Din now despre prelungirea duratei arestarii preventive, R.D.P. consecinfa a efectului suspensiv al recursului, implicit ar trebui si ajungem la coneluzia ci —contrar prevederilor Constitutiei si ale art.149 alin.1 C.pr.pen.- prelungirea arestarii prevet nu este rezultatul aprobarii de catre instanta, ci, paradoxal, al unei hotarari de respingere a cererii de prelungire a acestei masuri, Din cele de mai sus rezulta ca ‘Arestarea preventiva daca pnd la expirarea termenului de 30 de zile prevaizut in mandatul de arestare recursul nu este solufionat, stuatia inculpatului este rezolvata prin aplicarea art.140 alin. | lita C.prpen., potrivit caruia, misurile preventive inceteazd de drept la expirarea termenelor previzute de lege sau stabilite de organele judiciare precum si a art.185 alin.2 C.prpen., potrivit c&ruia cand o masura procesuala nu poate fi luati decat pe un anumit fermen, expirarea acestuia atrage de drept incetarea efectului acestei masuri (v.Adrian Dindelegan, Prelungirea arestarii preventive. Limite, R.D.P. n1.3/1997, p.86). -Gh.Mateut, F.Predescu, Posibilitatea instanjei de a dispune asupra arestarii preventive a inculpatului in cursul judeccifii in pel. Dreptul nr.1/2000, p.109. -Viorel Adrian Podar, Prelungirea arestirii preventive, RDP nr-3/2000, p.65 -ASTulbure. Limitele efectului suspensiv al recursului declarat impotriva incheierii prin care s-a repsins prelungirea arestirii preventive, PL nr.2/1998, p.27. 107Arestarea preventiva ——=——__—$>=—$>$$$<$>_——= = LLaseu, Bfectele nepronun- farii instanjei la primul termen cu privire la menjinerea masurii arestarii preventive si prelungirea acestei,"Dreptul” n.3/1998, p.106 Lascu, Arestarea preventivd. Prelungirea. RDP.nr./1998, p-118 (dupa sesizarea instantei).. judecati in stare de arest. ‘Neprominfarea instanjei la primal fermen cu privire la mentinerea miisurii si prelungirea acesteia, Nelegalitate, PL.2/1998, p.269 R.Lupascu, fnvinuitul arestat preventiv poate fliberat provizoriu, “Dreptul” nr.1/1998, p.90 -Lascu, Inculpat trimis in in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justitiei, articolul 159 are urmatorul cuprins: “Procedura _ prelungi arestirii dispuse in cursul urméririi penale 108 Art.159, - Dosarul cauzei va fi depus de procuror, odata cu sesizarea instanfei, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive gi va putea fi consultat de aparditor. Propunerea de prelungire a arestiri se solutioneaza in camera de consiliu. Tnculpatul este adus in fata instangei si va fi asistat de aparator. in cazul in care inculpatul arestat se afla internat in spital gi din cauza starii stin&ti{ii nu poate fi adus in fafa instanjei_ sau in alte cazuri deosebite in care deplasarea sa nu este posi a — Arestarea preventiva propunerea va fi examinati in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta apéritorului, c&ruia i se di cuvantul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este obligatorie. in cazul in care instanta acordd prelungirea, aceasta nu va putea depiisi 30 de zile, Instanta solutioneaza propunerea si se pronunfi asupra prelungi arestirii preventive in termen de 24 de ore de la primirea dosarului si judecata in acelasi termen, fncheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestirii poate fi atacatl cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la pronuntare pentru cei prezenti sau de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanja considera necesar. 109Arestarea preventiva ——$==<$—$<—$ —__$— ————— + Arestarea preventiva Masura dispusa de instanji se comunicd administratiei locului de detinere, care este obligati so aducd Ja cunostinfa inculpatului. ‘Daca incheierea primei instanfe care se pronunfa asupra prelungirii arestirii preventive nu este atacati cu recurs, instanta este obligata si restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la. expirarea termenului de recurs, Instanta poate acorda si alte prelungiti, fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozi alineatelor precedente se aplick in mod corespunzator. Durata maxima a arestarii preventive tn cursul urméitii penale este de un an. In mod exceptional, céind pedeapsa prevazuti de lege este detentiunea pe via sau ‘inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a arestarii preventive este de 2 ani.” Art.160 C.pr.pen. - Procedura in cauzele cu mai mulfi arestati. Cand ‘in aceeasi cauzi se gisesc mai multi inculpefi arestafi pentru care durata prelungirii arestarii expird la date diferite, prim procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul sef sau, dupa caz, procurorul sef de sectie din Parchetul de pe léng& Curtea Supremé de Justitie, care sesizeaza instanfa potrivit art.156 pentru unul din inculpafi, va sesiza, totodats, instanga si cu privire la ceilalti inculpagi. 110 SURISPRUDENTA intrucét, prin modul in care a procedat, prima instanja a lisat nesolufionat fondul cererii cu care art.385"alin.1 lite C.prpen., pentru solutionarea cererii de inlocuire a masurii_arestarii preventive, la prima instania. fusese sesizati, in urma admiterii recursului declarat de procuror, cauza se va trimite, in baza Cade Apel Bucuresti, sa U-a pen., dec. nr. 822/197 in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA, elaborat de Ministerul Justitiei, articolul 160 are urmatorul cuprins: “Prelungirea arestirii inculpa- _Art.160,-Céind procurorul dispune, tului dupé trimiterea in jude- prin rechizitoriu, trimiterea in cat pang la prima infigigare judecati a inculpatului aflat in stare de arest, dosarul se inainteaza instantei competente cu cel putin 5 zile inainte de expirarea mandatului de arestare, Instanta, in camera de consiliu, procedeaza potrivit art.300' si, in cazul in care considera necesar, prelungeste durata arestirii pani la prima infaigare, fara a putea depasi 30 de zile. Dispozitiile art.159 se aplica in mod corespunzitor”. Dupd articolul 160 se introduc articolele 160*, 160°, 160°, 1604, cu urmatorul cuprins: “Menfinerea arestirii la prima infitisare Art.160",-in cauzelein care arestarea inculpatului in cursul urméririi penale 5-4 prelungit, potrivt art.160, instanta, la prima infatisare, poate dispune mentinerea arestarii preventive in condifile art.160° si 300°*, 1Arestarea preventiva “Arestarea inculpatului in cursul judecktii 112 Art.160, Instanta poate dispune, fn cursul judecatii, prin incheiere motivata, arestarea preventiva a inculpatului, dac& sunt intrunite conditile prevazute inart.143 si exist vreunul din cazurile prevazute de art.148, peo durata ce nu poate depaisi 30 de zile, incheierea primei instante si a instanfei de apel poate fi atacati separat curecurs, Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronunjare pentru cei prezenti side la comunicare pentru cei lips’. Dosarul va fi inaintat instanfei de recurs in termen de 24 de ore, iarrecursul se judecd in 3 zile. Recursul éeclarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare, Cand instanfa dispune arestarea inculpatului, emite un mandat de arestare, eare va cuprinde, in mod: corespunzitor, menfiunile prevazute in art.151. Faja de inculpatul care a mai fost anterior arestat in aceeasi cauzi, in cursul urméririi ‘penale sau al judecatii, instanta poate dispune din nou aceasti masura, daca au intervenit elemente noi care si faci necesari privarea se de libertate” “Mentinerea arestiriiin cursul judecatii “Arestarea si mentinerea arestirii inculpatului condamnat de instanta de fond ‘Arestarea preventiva Art.160°, - in cursul judecatii, in prima instant, fn cazul in care apar elemente noi care fac necesara ‘menfinerea arestirii peste 30 de zile sau elementele ce au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate, instanta, prin incheiere motivati, poate dispune, ori de céte ori estenevoie menfinerea arestirii, pentru cel mult 30 de zile de fiecare data. ‘ncheierea prin care s-a dispus asupra ‘menfinerii arestirii poate fi atacat cu recurs, prevederile art.160° alin.2, aplicdndu-se in mod corespunzator. Dispozifiile ain. 1 privind mentinerea arestirii sunt aplicabile si in cazul in care arestarea s-a dispus in cursul urmatiri penale gis-a mentinut in. cursul judecdtii in fond a cauzei.’ ‘Art.1604, - Daca inculpatul a fost condamnat de instanfa de fond la pedeapsa inchisorii sau detenjiunii pe viata, dispunindu-se arestarea sau menfinetea arestarii prin hotarére, la termenul fixat conform art. 375 alin.1 pentru judecarea apelului sau la termenul fixat conform art. 385! alin.1 pentru judecarea recursului, instanfa verifici, din oficiu legalitatea arestarii si dispune, prin incheiere ‘motivat’, menfinerea sau revocarea acesteimisuri. Arestarea dureazi in 113Arestarea preventiva — cursul judecdrii apelului si recursului pani la solufionarea cauzei, afar de cazurile de fncetare de drepta mésurii sau daca instanta nu dispune altel {in cazul in care s-a dispus arestarea preventiva in cursul judecdrii apelului sau recursului se aplici in mod corespunzitor dispozifiile art.160**. Art. 171 C.pr.pen. - Asistenfa invinuitului sau a inculpatului. invinuitul sau inculpatul are dreptul s& fie asistat de aparator, in tot cursul urmitirii penale gi al judecafii, iar organele judiciare sunt obligate si-i aducd la cunostingé acest drept. icd este obligatorie cAnd invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist cconcentrat, elev al unei institufii militare de invatamént, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat, chiar in alt cauzi. {n cursul judecdtii asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infracfiunea sAvarsité pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cind instanfa apreciaz c& inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. Cand asistenta juridicd este obligatorie, dac invinuitul sau inculpatul nu si-a ales un apérator, se iau masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu, Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaz& la prezentarea aparaitorului ales. Daci la jucecarea cauzei aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit, cauza se amana. 114 JURISPRUDENTA, Urmiirirea penal’. Arestarea preventiva a inculpatului. Dreptul la apirare Arestarea inculpatului, fra a se asigura asistarea Tui de c&tre un apiritor, constituie caz de nulitate absolut potrivit art. 197 alin. 2 si 3 C.prpen., sanctionaté cu restituirea dosarului la procuror, datorita incaleatii dispozitiilor art. 23 alin, 5 si art. 24 din Constitutie sialte art. 6, art. 171 alin. 2 si art. 172 din C.prpen. Nulitatea mentionati nu poate fi acoperita prin desemnarea unui apardtor din oficiu dupa doua zile de la arestarea preventiva, iar ‘imprejurarea cf, inainte de luarea acestei masuri inculpatul adeclarat ‘in scris cd nu infelege si uzeze de dreptul sdu de a fi asistat de un aparator, nu era relevant, deoarece, tn cazcontrar, ar i lipsite de confinut aceste drepturi constitutionale. Prelungirea duratei arestirii preventive, desi se dispune de Instanta de judecata, este o masura ce se ia in cursul urmaritii penale, astfel c& dacd pentru aceasta fazit procesuala inculpatul are aparitor Arestarea preventiva ales, acelasi aparator trebuie sii asigure asistenta juridica la dezbaterea cererii parchetului de prelungire a arestarii preventive. ‘Numai in situafia in care, desi a fost incunostinfat de data si ora la care se judec& cererea de prelungire, acest aparator in mod nejustificat mu se prezint®, instanta poate si desemneze un apairitor din oficiu. in speta, din actele dosarilui rezultd c in faza urméatirii penale asistenga juridicé a inculpatului este asigurati de avocatul ales F.A., dar la judecarea cererii de prelungire a arestirii preventive el a fost asistat de avocatul C.E., desemnat din oficiu, desi nu exist nici o dovada cA avocatul ales a fost incunostiintat de data si ora lacare se va judeca aceasta cerere. in consecinfé, find incalcate dispozitiile legale imperative referitoare la asistenta juridicd a inculpatului, incheierea recuraté — prin care prima instant a admis cererea de prelungire a arestarii preventive ~este lovita de nulitate absolut’, conform art.197 alin.2 C.prpen. si urmeaziia fi casata, cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanfa de fond, 15Arestarea preventiva Potrivit art.302 C.pr.pen., toate misurile luate de instana prin ‘incheiere trebuie motivate. ‘Afirmatia, cuprinsa in incheierea recurati, in recursul declarat de inculpat impotriva incheierii tribunalului de respingere a plingerilor este fondat. Dinactele dosarului rezulta cd, atét la 10 ianuarie, cat gi la 14 ianaurie 2000, cand s-au luat misurile de arestare preventivd, inculpatul a fost asistat de avocafi stagiari desemnafi din oficiu. Potrivit art.19 alin.1 din Legea nr.51/1995, avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecitori. in Statutul profesiei de avocat se prevede, in art.63 raportat la art.193 e& avocatul stagiar are dreptul de a acorda asistenta juridica la toate autoritagile previtzute de lege. Din coroborarea textelor sus- mentionate rezulté cA avocatul stagiar are dreptul si acorde asistenta juridicd la toate autoritifile dar, in materie penal’, numia in legatura cu infractiuni de competenta judeciitoriei CSL, S. pen, dec. pen. nr. 1009 din 9 iunie 1993 116 Judecarea infractiunii de ultraj prevazuta in art.239 alin.3 C.pen. este, conform art.27 pet. lita C.pr.pen., de competenja tribunalului. Se constata deci, c& inculpatul a fost asistat cu ocazia arestarii preventive de un avocat stagiar, care nu are calitatea de a acorda asisten{& juridicd in cauze ce privese inftactiuni de competenta tribunalului. in spefa, asadar, asistarea inculpatului de catre un avocat stagiar constituie lips& de aparare; cum potrivit art.385° alin. pet.6 hotarérile sunt supuse casarii in cazul cad urmarirea penal a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia este obligatorie, recursul inculpatului a fost admis, ‘incheierza atacatii a fost casatd, s- au admis pléngerile impotriva ordonantelor de arestare preventiva, misura arestarii a fost revocaté si s-a dispus punerea in libertate a inculpatului. Cade Apel Constant, s.pen., dec. nr. 65/2000 in , RDP." wd 2000, p. 144-145 NOTA: Din punet de vedere strict formal s-ar prea c& soluia primei instante este la ad&post. Atéita vreme cat inculpatul arestat a fost asistat de un aparator. Indiferent daca acesta este cel ales de el sau unul desemnat din oficiu, prevederile art.171 alin.2C.prpen. referitoare la obligativitate asistenfei juridice — s-ar putea spune — au fost respectate si instanfei nu se poate reprosa nici o inedlcare a legii. ‘Nu este ins tocmai asa, ci in spefi, pe buna dreptate — spune V-Papadopol, instanta de recurs a casat incheierea atacatd, fn principiu, pirfile, inclusiv inculpatul, au dreptul si-si aleagd aparatorul si, find vorba de un drept, acesta trebuie respectat. Numai parile sunt in masura si aprecieze cine poate s le apere in modul cel mai eficient interesele, sumai ele pot si aleagl avocatul care le inspira di punct de vedere profesional si moral - cea mai deplind incredere. Doar in cazul in care inculpatul nu auzat de acest drept, de a-si alege un apirator, sau, desi are aparator ales, diligenfele depuse pentru ase asigura prezenfa acestuia aurimas Arestarea preventiva fara rezultat, doar atunci intervine instanfa care — pentru a asigura respectarea prevederilor art.171 alin.2 C.prpen,, privitoare la sensul ci “‘tribunalul, analizind asupra cererii formulate de Parchetul de pe lénga Tribunalul Municipiului Bucuresti, privind prelungirea duratei arestarii preventive a invinuitului, 0 constata intemeiat”, nu constituie 0 motivare a soluiei pronungate. C.Apel Bucuresti, s.a II-a pen, dee.rr-474/1995 NOTA. in sensul solutiei de la lita, vezi : C.de Apel Constanta, dec.pen. nr.43/1994. “Dreptul”, nr.4/1994, p.79; C.de Apel Bucuresti, sa Il-a pen., dec.nr.547/ 1994, Culegere V, p.36. Potrivit art.149 C.pr.pen., durata arestarii preventive nu poate depasi 30 de zile, afard de cazul legii. Or, in speti, parchetul a emis ambele ordonante induntrul acestui termen, prima pe timp de 5 zile sia doua—dup&.ce s-a pus in migcare actiunea penala impotriva inculpatului—pe timp de 25 de zile; 117Arestarea preventiva——= numai dupa expirarea termenului de 30 de zile se va putea pune problema prelungirii arestarii in baza art.155 C.prpen. Code Apel Bucuresti, s.a lea pen, dec.nr. 1461/1998 Cand inculpatul lipseste de la judecata, aparatorul acestuia — indiferent dac& asistenfa juridica este obligatorie sau nu ~ nu poate pune concluzi in cazul cailor de atac, desi reprezentarea inculpatului este permis, absenja acestuia n-ar putea fi suplinita de aparatorul desemnat din oficiu, care s&-1 reprezinte, c&ci reprezentarea neputand fi decat legala sau conventionala, aparatorul din oficiu nu poate avea calitatea de reprezentant, Reprezentarea legal& poate avea loc doar in cazul persoanelor lipsite de capacitatea de a sta in justifie sau al persoanelor juridice, iar reprezentarea convenfionala numai in baza unei conventii de mandat Delegafia emisi de baroul de avocafi nu atribuie calitatea de reprezentant aparitorului desem- 118 nat din oficiu, ci numai celui ales, ici numai in acest caz , avand la baz alegerea flcuti de parte, ea dobandeste si valoarea unei imputernicir Code Apel Bucuresti. a ll-a pen, dec.nr. 349/4/1998 Inculpatul a fost arestat preventiv de Parchetul de pe lang ‘Tribunalul Constanta la 10 ianuarie 2000 pe o durata de 5 zile ca ‘invinuit, pentru sivarsirea infracfiunii de ultraj prevazuta in art.239 alin.1 $i3 C.pen,, iar la data de 14 ianaurie 2000 a fost aresttat, in continuare, pe o durati de 25 de tile, in calitate de inculpat, pentru svarsirea aceleiasi infractiuni. Plangerile inculpatului impotriva ordonantelor de arestare preventiva au fost respinse. Asistenta juridicd obligatorie — ia masuri in vederea desemnafii unui aparator din oficiu. Ca este asa, ci desemnarea unui aparator din oficiu este meniti si acopere 0 Jacung, nu si substituie o alegere fcuté de parte, rezultd cuclaritate din prevederile legii. in art.6 C.prpen. se prevede in mod expres. ca “in condi cazurile previzute de lege, organele judiciare sunt obligate s8 ia masuri pentru asigurarea asistenfei juridice fnvinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are apéirdtor ales”. O dispozitic asemanatoare este cuprinsa si fn art.171 alin.4 C.prpen.: “Cand asistenta juridica este obligatorie, daca invinuitul ‘sau inculpatul nu si-a ales aparator, se iau masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu”. Prin desemnarea unui aparator oficiu care sé inlocuiascd aparitorul ales, desi acesta nu fusese incunostiintat de termen, nesocotindu-se astfel alegerea ficutd de parte, s-au incaleat atat spozitiile legale mai sus-citate, cat si prevederile art.171 alin.1 C.prpen. si s-au creat premisele anulétii incheieriirecurate. Nulitatea nu este ins — dup parerea. noastra = absolut, in sensul art.197 alin.2 C.prpen., caci inculpatul nu a fost totusi lipsit de apairare, iar incalcarea dispozitilor legale susmengionate mu este prevazuti sub sancfiunea unei nulititi exprese, ci este o nulitate DOCTRINA -Nerespectarea dispozitiilor procesuale referitoare la asistarea invinuitului sau inculpatului —Arestarea preventiva relativé, in sensul art.197 alin.1 $i4 C.pr.pen. Vitamarea adusd inculpatului prin masura luaté de instanja rezulta — ni se pare- {nsusi faptul c& s-a incdlcat vointa partii in alegerea aparatorului, precum gi din realitatea de necontestat ci un ap&rdtor desemnat din oficiu, cel mai adesea in condifii ce nu-i permit, din li de timp, o bund pregatire a apardrii oricatd experienfa ar avea si oricat strduint& ar depune, nu poate fi in misura, mai ales in procesele ce prezint& oarece complexitate, si asigure celui in cauz o aparare la fel de eficientd ca si cea pe care ar fi flcut-o apardtorul ales. Dar daca incheierea atacata este loviti de o nulitate relativa — nu absolut’. — atunci, in conformitate cu prevederile art.385'5 pet.2 lite sid C.prpen., instanfa de recurs nu putea dispune rejudecarea de cétre prima instants, ci trebuia sa rejudece ea insigi cererea. (V.Papadopol, Nord la decizia 474/195 in Culegere, p.28-30). arestat, de cAtre aparator, si la prezentarea materialelor de unmirire penal este sanctionata 119Arestarea preventiva ——<—<=<$<——$— cu nulitatea absoluta si atrage restituirea cauzei la procuror (D.Ciuncan, in R.DP. nr.1/1994, 133-134.) “Nerespectarea dispozitiilor referitoare la asistarea invinuitului sau inculpatului arestat, de catre apirator si la prezentarea materialelor de urmérire penal este (D.Ciuncan. Asistenta juridica obligatorie a inculpatului. Ascul- tarea cu ocazia arestaril preventive, “R.D.P. n.1/1994, p.135; Llonescu , Neasistarea de céitre aparditor a invinuitului sau inculpatului arestat preventix, Nulitate absolitd, Motivde recurs”, R.D.P. n.3/1995, p.117; R.V, Mancas. Arestare preventiva. sanefionat cu nulitate absolut si Neconstitujionalitate,in RD.P.nr4/ atrage restituirea cauzei la procuror 1998. jn PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de ‘Ministerul Justiiei, articolul 171 alineatele 2si 3 au urmatorul cuprins: « Asistenta juridicd este obligatorie céind invinuitul sau inculpatul este ‘minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei institutii militare de invajimant, internat intr- tun centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cénd este arestat chiar in alt& cauzi ori cand organul de urmarire penalai sau instanta apreciazA c§ invinuitul sau inculpatul nu si-arputea face singur apararea, precum gi in alte cazuri prevazute de lege. {in cursul judecdfii, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele- {n care legea prevede pentru infracfiunea savarsité pedeapsa detentiunii pe via sau pedeapsa inchisorii de 10 ani sau mai mare”. La articolul 171, dupa alineatul 6, se introduce un nou alineat, cu urmatorul cuprins: “cénd asistenfa juridica este obligatorie, dacé aptrdtorul ales nu se prezinti, in mod repeat, la data stabilité pentru cefectuarea unui act de urmérire penald sau la termenul de judecaté fixat, {ngreundnd astfel in mod voit desfésurarea si solufionarea procesului penal, onganul judiciar desemneaz un apiritor din oficiu care sil fnlocuiasc4, acordéndu-i timpul necesar pentrru pregatirea apar 120 - Arestarea preventiva Art.172 C.prpen. - Drepturile aparitorului. in cursul urméririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul si asiste la efectuarea oricdrui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedicd efectuarea actului de urmarire penal, daci exist dovada cA aparatorul a fost incunostiingat de data si ora efectuarii actului. Céind asistenfa juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va asigura prezenfa aparatorului la ascultarea inculpatului. in cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent aefectuarea unui act de urmarire penala, se face menfiune despre aceasta, iar actul este semnat si de aparator. Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu aparatorul. In mod exceptional, cind interesul urmaririi cere, procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penal8, poate dispune, prin ordonanta motivati, interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat cu aparitorul, o singur& dat’, pe o durat de cel mult 5 zile. Luarea de contact cu aparitorul nu poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de catre instanfa de judecatd, iar la prezentarea materialului de urmarire penala aceasta este obligatorie. ‘Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art.275, daca cererile sale nu au fost acceptate; in situatiile prevazute in alin.2,4 si 5, procurorul este obligat s& rezolve plingerea in cel mult 48 de ore. in cursul judecatii, ap&ratorul are dreptul s asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar in cazul c&nd inculpatul este arestat, si ia contact cu acesta. ‘Apiritorul ales sau desemnat din oficiu este obligat si asigure asistenfa juridicd a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penal sau instanja de judecati poate sesiza conducerea baroului de avocafi, spre a lua masuri. 121Arestarea preventiva —=— JURISPRUDENTA Urmitire penala. Punerea in miscare a actiunii penale si arestarea preventiva prin rechizitoriu, Obligativitatea ascultarii in prealabil a invinuitului, asistat de aparator. Ansamblul reglementarilor inscrise in art.24 din Constitutie gi art.171 si 172 din C.prpen. impun ascultarea invinuitului in vederea arestarii preventive, precum si asistarea lui de care aparator, Ca atare, luarea masurii arestarii preventive odat& cu emiterea rechizitoriului fara ascultarea prealabili ainvinuitului (care nu se afl in vreuna din situafiile prevazute de art.150 alin.1 C.prpen.), in gi art. 172 C.prpen. referitoare la asigurarea dreptului de aparare, fiind deci vorba de nulitate absolut in sensul art. 197 alin. 2 si 3 C.pr.pen., dosarul va fi restituit la procuror, conform art. 333 din acelasi cod. Prezenta unui avocat, constituieo eludare a diospozitiilor referitoare la asistenfa juridica obligatorie, ce atrage nulitatea absoluti si restituirea dosarului la procuror. CS, Sectiile unite, decisiare 3 din 17 aruarie 1994 Urmarire penala. Arestarea preventiva a inculpatului. Dreptul Ja aparate, Nepublicata In cauza, la data arestarii preventive si puner i actiunii penale, inculpatul nu a fost asistat de apardtor, omisiune inlaturaté de abia cu ocazia prezentérii materialului de urmatire penald, Deoarece, prin omisiunea mentionata, au fost incaleate dispozitiie art. 6 alin. final, art. 171 alin. 2 CS), sectia penal, Decizia mr. 1010 din 9 iunie 1993 Arestarea preventiva zidarnicité, procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penalé, poate dispune, prin ordonanjé motivati, interzicerea luatii de contact a persoanei refinute sau arestate cu aparatorul, o singura data. In cazul invinuitului arestat, aceasta poate fi dispusd pe o duratii de cel mult 2 zile, iar in catul inculpatului arestat, pe o durati de cel mult 5 zile.Cel refinut sau arestat are dreptul ca apiratorul si fie prezent la declarafiile date in fafa organului de urmatire penald. Ascultarea acestuia cu privire la aspecte urgente poate, in mod excepfional, s4 inceapai in lipsa aparatorul Articolul 172 alineatul 6 are urmatorul cuprins: “Aparitorul are dreptul de a se plange procurorului potrivit art.275 daca cererile sale nu au fost acceptate si daca legea nu prevede altfel. In situatiile previzute {in alin.2,4 515, apartorul are dreptul de a se pldnge instanjei care este obligata sa rezolve plangerea tn cel mult 48 de ore”. Art.274 C.prpen. - Durata arestirii inculpatului dupé reluare, Durata arestarii inculpatului dupa reluare. in cazurile de reluare a urmiririi penale previzute in art.270 lita) gi c), termenul de 30 zile privitor la masura arestirii inculpatului cunge de la data primirii dosarului de catre procuror. .__ Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita potrivit art.155, 159 si 160. CURTEA CONSTITUTIONALA dispus in cursul urmatirii penale sau in cursul judecatii. Cand misura arestarii preventive a fost Tuaté de instanta de judecaté, asa cum se prevede in dispozifiile art. 1. Potrivit art. 23 alin. (4) din in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justifie, articolul 172 alineatul 4 are urmatorul cuprins: “Persoana retinuté sau arestata are dreptul si ia contact cu aparatorul, asigurndu-i-se confidentialitatea convorbirilor. in mod exceptional, cAnd ar exista pericolul ca urmirirea penalé si fie ingreunata sau 122 Constitutie arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durat de cel mult 30 de zile, iar prelungirea arestarii se aproba numai de instanfa de judecat’, indiferent daca arestarea preventiva s-a 350 si 338 din C.prpen., durata acesteia nu poate depigi 30 de zile. in practica sa jurisdictionala Curtea Constitutional a interpretat in acest sens dispozitiile constitutionale mentionate, asa cum rezulta din Decizia nr. 60 din 123Arestarea preventiva4 ———————$<$$<<—$<$a > $< 25 mai 1994, definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr.57 din 28 martie 1995, precum si din Decizia nr.546 din 4 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.98 din 2 martie 1998. Prin aceasta din urma decizie Curtea Constitufionala a constatat ca prevederea potrivit c&reia “Arestarea inculpatului in cursul judecttii dureazi pana Ia solufionarea definitiva a cauzei”, din art. 149 alin, 3 din C.prpen., este neconstitujionala, urmand ca in legatura cu durata arestarii si se facd aplicarea direct& a art. 23 alin. (4) din Constitutie. Argumentul potrivit caruia inculpatul condamnat prin hotarére nedefinitiva este finut fn arest in executarea acestei condamniri, iar ‘nu ca urmare a luarii fata de el a masurii arestirii preventive, nu are nici un fundament juridic, Pe de parte acest argument se bazeaz pe © confuzie intre masura procedurala a arestarii preventive, al carei scop este asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, si pedeapsa inchisorii iar pe de alta 124 parte reprezinta o incdleare a prezumfiei de nevinovatie con- sfinfite in art, 23 alin. (8) din Constitutie, care prevede ci “Pana Ja rimanerea definitiva a hotdrarii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovat®”, principiu prevazut si in art. 6 alin, 2 din Conventia pentru epirarea drepturilor omului si a libertafilor fundamentale, potrivit céruia “Orice persoand acuzati de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita”. 2. Referindu-se la cazurile de restituire a cauzei la procuror, aceeasi instant considera cd “este normal ca procurorul si reia procedura prelungirii arestari preventive a inculpatului”, ins& nu rispunde criticii aduse de autorul excepfiei prevederilor art. 338 din Coprpen. referitoare la caracterul” nedeterminat al duratei_ masurii arestirii preventive dispuse de instanfi prin hotararea de desesizare 51 restituire a dosarului, ceea ce face ca aplicarea acestor dispoziti si contravind art, 23 alin, (4) partea inti din Constitutie, care prevede ca “Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de ————— Arestarea preventiva magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile”. Cu privire la dispozitiile art, 338 din Codul de procedura penal Curtea Constitusionala constati ca acestea sunt neconstitutionale, daca sunt interpretate in sensul ci masura arestirii preventive nu trebuie si se conformeze prevederilor —constitutionale privitoare la durata de 30 de zile, aga cum statueazi art. 23 alin. (4) din Constitutie. De asemenea, aceast& interpretare contradicfie si cu dispozi alin, (3) si ale art. 23 alin. (1) din Legea fundamental, care previd: primul, c& “Romania este un stat de drept, democratic i social, in care demnitatea omului, drepturile i libertatile cetajenitor, libera dezvoltare a personalititii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezint& valori supreme si sunt garantate”, iar cel de-al doilea, c& “Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile”, 3. in fine, cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispo- Zitiilor art. 274 din C.pr.pen., teza finala, potrivit cérora atunci cdnd dosarul se restituie de catre instant’ procurorului si inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de catre procuror, aga cum se arata, in mod corect, in punctul de vedere al Guvernului. Acestea sunt insé neconstitufionale, daca se inter- preteaz in sensul o& termenul de 30 de zile ar putea fi depaiit fra a interveni controlul instantei de judecara, Afirmatia instanfei, potrivit careia Curtea Const respins prin Decizia nr. 207 din $ iunie 1997, publicat4 in Monitoral Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 77 din 18 februatie 1998, excep} de neconstitujionalitate a art. 200 - 278 din C.prpen., nu este intemeiata. in realitate, excepfia de neconstitujionalitate respins& prin amintita decizie privea, in bloc, dispozifiile art. 200 - 278 din C.prpen. Cu acea ocazie s-a criticat faptul c& dispozitiile mentionate reglementeaz urmérirea penald, desi nu a fost legiferati institutia judecdtorului de instructie. Decicia nr.9 din 24 ianwarie 2000, ublicata in Monitorul Oficiat rm. 221 din 19 mai 2000 125Arestarea preventiva —————$—$—$—<—$—$—$—$—<—— in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI ‘COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justifii, articolul 274 are urmatorul cuprins: “Durata arestiriiinculpatului —Art.274. - in cazurile de reluare a dupi reluare urmatirii penale prevazute in art.270 alin. 1 lita) sic) siin art.273 alin. si 4, termenul de 30 de zile privitor la misura arestarii inculpatului curge de la data juarii acestei masuri, dispozitiile art.149! alin.9 aplicandu- se in mod corespunziitor. {in cazul restituirii cauzei de catre instanta de judecat& potrivit art.272, daca inculpatul este arestat si instanfa ‘menfine arestarea preventiva, termenul de 30 de zile curge dela data pronuntirii hotararii. Instanta trimite dosarul procurorului fn termen de 10 zile. In cazul prevazut in art.273 alin.3, dispozifiile alin.2 se aplica in mod corespunzitor. Durata arestirii inculpatului poate fi prelungiti potrivit art.135 si 159. Articolul 275 alineatul 2 se abroga”. Art.300 C.prpen. - Verificarea sesizirii instanfei si a arestrii ineulpatului. Instanja este datoare s& verifice din oficiu, la prima ‘nfatisare, regularitatea actului de sesizare. In cazul cand se constaté cd sesizarea nu este icutd potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturat& de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestui 126 ——————— Arestarea preventiva Incauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizati este, de asemenea, datoare si verifice din oficiu, la prima infaisare, regularitatea ludrii si menjinerii acestei masuri. CURTEA CONSTITUTIONALA. -adn legaturd cu exceptia invocata, este de menfionat cA art. 149 alin. 3 din C.prpen. amai ficut obiectul controlului de constitufionalitate, Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, Nimasé definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ori de cate ori se dispune arestarea unei persoane, misura ce afecteaza grav libertatea acesteia, _indiferent acl se produce in faza de de urmarire penal sau in cursul judecarii cauzei. Asa find, la expirarea termenului de 30 de zile, instanfa are obligatia constitufionala si verifice, din oficiu, daca se mai impune mentinerea arestarii preventive si, in caz afirmativ, s& dispuna prelungirea acesteia cu inc& cel mult 30 de zile. Daca motivele arestirii subzist4 dupa expirarea acestui termen, instanja are posibilitatea, in aceleasi condifii prevazute la art. 23 din Constitufie, sé prelungeasc& durata arestirii, dar de fiecare data pan Ia cel mult 30 de zile. Sensul deciziei sus-menfionate este acela ci arestarea_preventiva, fara distinctie, dupa cum s-a facut in cursul urmaririi penale sau al Judecatii, este conforma cu art, 23 alin. (4) din Constitutie, dacd nu depigeste 30 de zile, si c& orice prelungire a arestarii nuse poate face decdt, cum prevede aceeasi dispozitie constitutional, pentru 0 duratd ce nu poate depisi, de asemenea, 30 de zle, Pentru a se curma orice posibilitate de interpretare contrar’ aacestei prevederi constitufionale, Curtea constaté, in mod direct, neconstitusionalitatea dispozifiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala. Cat priveste excepfia de neconstitufionalitate a art. 300 alin. 3din C.prpen., aceasta nu poate fi admisi, deoarece dispozifiile sale nu contravin prevederilor art. 23 alin. (4) din Constitufie. Dimpo- 127Arestarea preventiva—= triva, obligafia instantei de a verifica din oficiu, la prima infiigare, regularitatea luarii si menfinerii stirii de arest inculpatului, este in concordanté cu acele dispozifii, regularitatea miasurii verificandu-se tocmai in raport cu prevederile constitufionale si cu dispozitiile din Codul de procedur& penala in materie ... Decizia nr. $46 din 4 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial 1m. 98 din 2 martie 1998 SURISPRUDENTA 1. Prelungirea arestarii preventive a inculpatului in timpul judecatii, efectuati de catre instanfi la intervale successive de maximum 30 de zile direct in baza art.23 alin.4 din Constitutie, este 0 procedura care nu este stabilita prin lege si, de aceea, actele procesuale si procedurale indeplinite in cadrul acestei proceduri sunt nelegale. S-a motivat cd, in urma declararii ca neconstitutionala a dispozitieiart.149 alin.3 din Codul de procedura penala prin decizia nr, 546/197 a Curtii Constitujionale, 128 instanfa are obligatia, potrivit art.23 alin, 4 din Constitutia Roméniei de a verifica periodic, din oficiu, dac& se mai impune menfinerea arestirii preventive a inculpatilor si, in caz afirmativ, de a dispune prelungirea acesteia cu inca 30 de zile. Avand in vedere cd, potrivit art.145 alin.2 din Constitugi Romfniei, deciziile Curti Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru vitor, declararea neconstitutionaliti dispozifiei art.149 alin.3 din C.prpea. prin mai multe decizii pronunjate de Curtea Constitutio- nala in perioada 1994-1998 are ca efect inaplicabilitatea pe viitor a amintitei dispozitii de drept procesual penal, in conformitate cu care “arestarea preventiva a inculpstului in cursul judeca dureazi pana la solutionared definitiva.a cauzei in afard de cazul cAnd instanta dispune revocarea ei” Dovedind inaplicabil, dispozitia cuprins8in art. 149 alin3 din Coprpen. nu mai trebuie ci, atéta timp cét nu a fost in mod expres inlocuit’ cu o alti masura ——_————= Arestarea preventiva Preventiva sau revocata, masura arestirii preventive a inculpatului se menfine in mod implicit pana la aparifia unei cauze de inlocuire ori de revocare sau, in lipsa unei asemenea cauze, pana la urmatorul termen de judecata, cénd instanta este obligata sa verifice, din oficiu, daca oastfel de cauza a aparutintre termene. In textele de lege mentionate nu se prevede c& masura arestar preventive a inculpatului se menfine numai pentru 0 perioadi de maximum 30 de zile si nici c& aceasta trebuie prelungita de cdtre instant’ pe o astfel de durati de fiecare dati cénd instanja constati, in timpul judecatii, c& nu existd vreo cauzi de inlocuire sau de revocare a amintitei masur C.pr.pen., aflat in vigoare reglementeaza in art.155-156 si 156-160, al caror caracter constitutional nu a fost niciodata contestat numai_prelungirea arestarii preventive a inculpatului {in cursul urmaririi penale. Aceasti lege nu cuprinde nici 0 dispozitie prin care s4 se prevada in mod expres competenta instanfei de a prelungi arestarea preventiva. a inculpatului in timpul judecafii in prima instant sau in caile de atac, cit $i procedura de prelungire a acestei masuri preventive. Judecatorii sesizati cu Judecare a cauzei in prima instant ‘in apel sau in recurs nu pot insi prelungi periodic in cursul judecatii, la intervale de timp de maxim 30 de zile, arestarea preventiva a inculpatului, prin aplicarea directa a dispozitiei cuprinsa in art.23 alin.4 din Constitutia Roméniei, aga cum s-a statuat in dispozitivul unor decizii ale Curtii Constitutionale (cum este de exemplu decizia nr.546 din 4 decembrie 1997) sau asa cum rezulta din considerentele altor decizii ale aceleiasi Curti. Procedand astfel, practic, ei nu s-ar mai supune normelor de drept procesual penal stabilite prin lege, ci unor norme procesuale edictate ad hoc de Curtea Constitu- fionala prin interpretarea dispo- Zitiei art.23 alin.4 din Constitugie care statueaza principiul ca durata arestirii preventive a inculpatului nu poate depiigi 30 zile. Nesupundndu-se normelor C.pr.pen. care reglementeazi 129Arestarea preventiva mentinerea masurii _arest: preventive ainculpatului,judecitori ar incalea dispozitia art.125 alin.2 din Constitutie, in conformitate cu care ei sunt independenti si se supun numai legii. Totodata, aplicdnd direct prevederile Constitutiei in aceeasi materie, ei ar indeplini acte de {nfaptuire a justitiei in numele altor dispozitii normative decat cele legale, incalednd astfel prevederea cuprinsa in art.123 alin.1 din Constitufie, potrivit careia justitia se infaiptuieste in numele legii. C.S.J. Cpen., dec.nr.2531 din 17 iunie 1999, publicatet in $.Crisu, $.2., Practica $i literatura juridicd, 1997- 2000, Argesis, 2000, p.117 si urm Conform dispozitiilor art.300 Cprpen. instanja, sesizaté legal prin rechizitoru, este obligati ~in cazurile ‘incare inculpatul este arestat si vericice din nou, la prima zi de infatisare, regulartatea lui simenfineri misurit arestirii preventive. Odati aceasta verificare efectuatd si masura arestari mentinut, inculpatul urmeaza a mane in arest preventiv pénd la pronunfarea unei hotarari definitive 130 — cu exceptia cazului in care instabfa o va revoca intre timp, - fara a fi nevoie ca instanta de judecaté sa prelungeasca din 30 in 30 de zile durata arestarii prevertive. 1. Cu privire la prima susfinere: in alin.(4) al art.23 din Constitutie se prevede ca “Arestarea se face in temeiul unui mandet emis de magistrat, pentru © durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului, arestatul se poate plange judecttorului, care este obligat s& se pronunfe prin hotarre motivata. Prelungirea arestirii se aprob& numai de instanfa de judecata“. Din aceste dispozifii rezulta c&, intrucdt arestarea este 0 ie de la principiul liberta legiuitorul constituant, in scop de protectie a acestui principiu, reglementat restrictiv condifiile in care o persoand poate fi privat de libertate. A interpreta astfel in sensul c& art.23 alin.(4) s-ar aplica numai in faza prealabila judecafi, ar insemna s& se limiteze cmpul stu de aplicabilitate gi, pe cale de consecinfa, s& se lase lipsit de ——_——— Arestarea preventiva protectie un drept fundamental in faza judiciara.a procesului penal sustinere ce nu poate fi primita, find contrara dispozitiei constitufionale respective. 2. Cu privire la cea de-a doua susfinere: Potrivit art.23 alin.(6) din Constitutie, eliberarea celui arestat este obligatorie daca motivele ce au justificat luarea acestei masuri au disparut. Nici aceasta dispozitie constitutional nu distinge intre faza prealabila si faza judecatii, astfel incat este abuziva mentinerea masurii in lipsa existenfei, in continuare, a motivelor ce 0 justifica, in publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. ‘57 din 28 martie 1995, a constatat & dispozitiile art. 149 alin. 3 din C.prpen. sunt neconstitufionale in masura fn care se interpreteaza in sensul cd durata arestari, dispusd de instanga in cursul judecatii, poate depasi 30 de zile, fird a fi necesara prelungirea, in condifiile art. 23 din Constitutie. Astfel, s-a rejinut c& aceste dispoziti legale trebuie interpretate in corelatie cu prevederile art. 23 alin. (4) din Constitufie, potrivit clrora durata arestarii este de cel mult 30 de zile. Textul din Constitufie se refer la arestare, in general, astfel c& prevederile sale trebuie respectate aplicaté, in mod obligatoriu, de cit’ judecdtor in activitatea de juc cata, in sensul ca aceasta dispozigie nu mai poate servi drept temei legal pentru masura procesuala de a se menfine automat arestarea preventiva a inculpatului atéta timp cét nu intervine 0 cauzi de revocare a acesteia. Inaplicabilitatea art.149 alin. 3 din C.prpen. ca urmare a declarérii neconsttufionalitiii sale nu impiedica, insd, aplicarea celorlalte dispozitii de drept procesual penal care reglementeazit luarea, mentinerea si revocarea arestarii preventive a inculpatului cat timp acestea nu au fost declarate in mod expres ca fiind contrare prevederilor Constitutiei printr-o hotdrdre pronunfata de Curtea Constituyionala in limita competentei sale cu procedura revazutd in Legea nr.47/1992. Din interpretarea prevederilor art.300 alin.3 gi art.139 din Coprpen., rezulté ea, atét in cursul 131Arestarea preventiva judecdii in prima instang’ cét si al judecdfii in caile ordinare de atac (apel si recurs), méisura arestirii preventive a inculpatului poate fi menfinut, dupa caz, de prima instanyZ, de instanfa de apel ori cea de recurs, folosindu-se mai intai procedura prevazuta in art.300 alin.3 din Codul de procedur& penal si apoi ori de céte ori va fi necesar, procedura prevazut& in art.139 din acelasi cod. Tnaplicabilitatea art.149 alin. 3 din C.pr.pen. ca urmare a declararii neconstitutionalititii sal nu impiedica, ins’, aplicarea celorlalte dispozitii de drept procesual penal care reglementeazi luarea, mentinerea si revocarea arestirii preventive a inculpatului cat timp acestea nu au fost declarate in mod expres ca fiind contrare prevederilor Constitutiei printr-o hot&rdre pronunjata de Curtea Constitutional in limita competentei sale cu procedura prevazuta in Legea nr.47/1992. Din interpretarea prevederilor art.300 alin.3 gi art.139 din Coprpen., rezulté cd, atét in cursul judecatii in prima instangé cat gi al judecitii in c&ile ordinare de at (apel si recurs), masura arestarii preventive a inculpatului poate fi 132 menfinuti, dupa caz, de prima instant, de instanja de apel ori cea de recurs, folosindu-se mai intai procedura prevazuta in art.300 alin.3 din Codul de procedura penal si apoi ori de cate ori va fi necesar, procedura previzuti in art.139 din acelasi cod. Aceasta inseamna ca instanta sesizati cu judecarea cauzei in prima instant, in apel sau in recurs are, in primul rand, obligatia de a verifica, la prima infatisare, regularitatea Iuarii si mentinerii misurii arestirii preventive a inculpstului de catre organele judiciare competente in fiecare dintre fazele procesuale anterioare, potrivit dispozitiei art. 300 alin.3 din C.prpen. Dupa efectuarea acestei verificéri prealabile, instanta este obligati si verifice din off pe. tot parcursul desfaigurarii judecapit” daciis-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii arestirii preventive sau dacd nu mai exist vreun temei care si justifice mentinerea acestei masuri, in conformitate cu prevederile art.139 alin.1 si 2 din C.pr.pen. Din interpretarea acestor dispozitii mai —_—————— Arestarea preventiva rezult& ci o asemenea verificare trebuie efectuata atat la fiecare termen de judecata, cat si intre termene, pentru a sesiza imediat schimbarea temeiurilor care au determinat luarea masurii ori existenfa_vreunui temei care si Justifice menfinerea ei si pentru a inlocui sau, dupa caz, a revoca mésura arestarii preventive. Pe de altd parte, din economia dispozitiilor art.300 alin.3 si 139 alin.1 si 2 din C.pr.pen.rezulta Constitutionale are o valoare pur teoreticd, neputnd modifica legea penal. C.Apel Bucuresti, .1. pen, dec.nr.721/1998 DOCTRINA a) Deciziile Curfii Constitu- fionale nu pot modifica, intr- adevar, legea penald, dar legea penala trebuie s8 fie conforma Constitutiei, iar Curtea Constitu- fionald este abilitata, potrivit art.144 lite din Constitutie, si constate neconstitutionalitatea legilor sia ordonantelor. Deciziile sale nu sunt “pur teoretice”, ci asa cum se prevede in art.145 alin, (2) din Constitutie ~ sunt obligatorii, cea ce inseamna ca dispozitile lor sunt opozabile tuturor persoanelor, autoritaflor 5 institutiilor, la fel ca sinormelor juridice dintr-o lege. b) Prin decizia nr.60 din 25 mai 1994 Curtea Constitutional a constatat c& dispozitiile art.149 alin.ultim C.prpen,, sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteazi in sensul cd durata arestarii dispus’ de instanja cursul judecafii poate depisi 30 de zile fara a fi necesara prelungirea, in condifiile at.23 din Constitutie Pentru a se pronunta aceasta solufie Curtea Constitutionala a constatat in esenfa urmatoarele: = libertatea individuala face parte din valorile supreme garantate prin art.1 din Constitute; ~prezumtia de nevinovatie, ce subzisté pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare constituie un principiu fundamental prevazut de art.23 alin. (8) din Constitutie; ~ art.23 alin. (4) din Constitujie stabileste conditile in care se poate dispune arestarea unei persoane, far a distinge intre faza de urmérire sau de judecaté a procesului penal; 133Arestarea preventiva: + art.149 alin.ultim C.pr.pen. este constitutional in cea ce priveste posibilitatea arestirii, in sensul c aceasta se poate face si in timpul judec&rii cauzei, dacd el deviné neconstitutional, daca este interpretat in sensul c& durata arestirii poate depagi 30 de zile. Pe cale de consecina, in cursul judecarii cauzei, 1a expirarea termenului de 30 de zile, instanta are obligafia constitugionala s& verifice, din oficiu, daca se impune erea arestarii preventive si, in caz afirmatiy, poate dispune prelungirea acesteia cu ined cel mult 30 de zile. Dac se mentin motivele arestirii, dupa expirarea acestui termen, instanta are posibilitatea, in aceleasi conditii prevzute de art.23 din Constitutie sd prelungeascd durata arestiii, dar de fiecare data pand in ce! mult 30 dezile. Aceasta solutie a fost {ntampinata cu multe obiecti (v.d exemplu, L.Griga, Durata arestr preventive a inculpatului in cursul judecdfii., RDP nr.2/1991, p.75) relevindu-se — pe léngi dificul- 134 tifile practice pe care le implica prelungirea, din 30 in 30 de zile, a duratei arestarii preventive, in cursul judecafii - urmatoarele: - dispozitiile art.23 alin. (4) din Constitujie, care reglementeazi condiiile in care poate fi dispusé arestarea unei persoane, sunt aplicabile numai in faza nepublicata a procesului penal; = dispozitile art.23 alin.(4) din Constitutie au ca scop intiturarea unoreventuale erori ce pots apara in faza nepublicata a procesului penal in combaterea acestor susfireri, Curtea Constitutional (prin decizia nr.20 din 15 februarie 1995, publicaté in Monitorul Oficial nr.57/1995) a ardtat cele ce vurmeaza ~ ambele faze ale procesului penal, Ca atare, interpretarea art.23 alin, (4) din Constitutie, in sensul cc scopul urmarit ar fi acela de a se preveni eventualele abuzuri rnumai in faza anterioar’ judecdtii este contraré prevederilor consfitutionale sus-mentionate. ‘Atat procurorul cét $i judecdtorul sunt obligafi ca, din oficiu, cat gi la cerere s& asigure ca durata va ——_—_—_——— Arestarea preventiva arestirii si nu depaigeasca....... - limitele determinate de vele ce o justifica iar art.23 n.(4) din Constitutie are alt scop si anume de a limita la cel mult 30 de zile durata arestirii, cu posibilitatea prelungirii ei, in vederea asigurarii conditi necesare bunei administrari a justitiei. In sensul solufiei adoptate de Curtea Constitutional, v.:Neagu, m Gh.Mateut, Durata _arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului in lumina Constitutiei i @ Conventiei Europene ,Dreptul 13/1996, p.37; Vateried Dau, Dreptul procurorul si al instangei de adispune de libertatea persoanei, RDP nr/1994, p.70. Ramiro Virgil Mancas, Arestare preventiva. Neconstitusionalitate. RDP nr.4/ 1998, p.106; I.Lascu, Arestare preventivi, Prelungire. RDP nr.1/ Tratat de procedurt penaldi, Editura 1998, p.118. Vasile Papadoy a, y i , p18, 1, Not, Pro, Bucuresti, 1997, p.331; in Culegere, p.42), me In PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $1 COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de inisterul Justifiei, articolul 300 are urmatoarea denumire marginalé: “Verificarea sesizarii instanjei. marina La articolul 300, alineatul 3 se abroga. Dupa articolul 300 se introduc articolele 300° si 300%, urmatorul cuprins: mes “Verificarea regularitatii Art. 300%, - in cauzele in care arestirii inculpatului la inculpatul este trimis in judecata in primirea dosarului stare de arest, instanfa este datoare s& verific> din oficiu, in camera de consiliu, regularitatea luarii si prelungirii arest&rii preventive, in 48 de ore de la inregistrarea dosarului la instanta. 135Arestarea preventiva = Daca instanfa constat& ca prelungirea arestirii este justificati, dispune prin incheiere motivata, prelungirea duratei acesteia pana la prima zi de infitisare, fr a putea depigi 30 de zile. Dispozifiile art.159 se aplica in mod’corespunziitor”. “Verificarea regularitatii Art.300*. - in cauzele in care arestirii inculpatului la prima _inculpatul este arestat, instanfa legal infitisare si in tot cursul sesizata este datoare si verifice, din judectii oficiu, la prima infatisare, regularitatea luarii si menfinerii acestei misuri. Daca instanta constat cl menfinerea arestiri este justificati, dispune, prin incheiere motivata mentinerea acestei masuri. ‘Mentinerea arestarii preventive de c&tre prima instanta se dispune pe 0 perioada care nu poate depasi 30 de zile. Dispozitiile art.141 se aplicd in mod corespunzator. De asemenea, prima instant trebuie si verifice, in tot cursul judecati legalitatea luarii si mentinerii masurii arestirii, procedand, dup caz, potrivit art.160°, art. 160° $i art.160® alin.1”, ‘Art.350 C.prpen. - Masuri cu privire la starea de libertate. Instanta are indatorirea ca prin hotirdrea sa s& se pronunfe cu privire la revocarea, menfinerea sau luarea masurii arestarii inculpatului, tindnd seama de dispozitiile din partea generalé, tilul 1V, capitolul I. ‘incaz de achitare sau de incetare a procesului penal, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv. 136 ———— ——————— Arestarea preventiva De asemenea, instanta dispune punerea de indati in libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci cénd pronund: a) 0 pedeapsa cu inchisoare cel mult egal cu durata refinerii si arestirii preventive; b)o pedeaps& cu inchisoare, cu suspendarea conditionati a executirii ori cu suspendarea executirii sub supraveghere sau cu executare Ia ocul de munca; c) amenda. Hotirarea pronunfaté fn cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea inculpatului este executoric, C&ind potrivit dispozitiilor prevazute in alin.1,2 si 3 inculpatul este pus in libertate, instanfa comunicd acesta administrafici locului de definere. Inculpatul condamnat de prima instanfa si aflat in stare de dejinere este liberat de indati ce refinerea si arestarea devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotérdrea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administrafia locului de definere. In acest scop i se comunicd, ‘dati dup pronunfarea hotararii, copie de pe dispozitiv sau extras, care va cuprinde mentiunile prevazute in art.140 alineatul ultim. Cand in cursul urmaririi penale sau al judecdtii, invinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe caufiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept caujiune, in cazurile previzute de lege. Dispozifiile art.160®alin.5 se aplica in mod corespunzitor. CURTEA de wei, autorul fi CONSTITUTIONALA losarul cauzei, autorul exceptiei de neconstitutionalitate arata cA el a fost condamnat, prin sentinta ---Prin motivele invocate in penal nr.16 din 5 februarie 1999 Sustinerea excepfiei, depuse laa Tribunalului Vrancea, la un an gi dosarul cauzei, autorul excepfiei de neconstitufionalitate araté ci el a ..-Prin motivele invocate in susfinerea excepfiei, depuse la doua luni inchisoare pentru savarsirea tentativei de omor calificat (art.20 rap. La art.175 lit i), cu aplicarea art.73 lit.b) din 137Arestarea preventiva Codul penal, si cd prin aceeasi sentinf, instanfa a mentinut, potrivit art.350 din C.pr.pen., misura arestarii preventive si a dedus, conform art.88 din C.pen. detentia de la 2 octombrie 1998 la 5 februarie 1999. in urma apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea si de partea vatématé dosarul a fost inregistrat pe rolul Curfii de Apel Galati la 1 aprilie 1999 si aavut un prim termen la 6 mai 199, cfind instanfa nu a luat in discufie starea de arest ainculpatului. Referitorla durata arestarii preventive se susfine cA att prevederile art.23 alin. 4 din Constitutie, cat si dispozitiile art.149 alin.1 din C.prpen. stabilesc cl aceasta nu poate depasi 30 de zile, iar prelungirea arestarii se aprobé numai de instanfa de judecati. Rezulta ca gi in cazul in care arestarea inculpatului s-a dispus in faza judecd{ii aceasta nu poate si dureze pana la solutionarea definitiva a cauzei, intrucdt masura uatd de instant nu poate fi exclusa de la respectarea regulilor instituite prin dispozitiile art.23 alin.4 din Constitufie. Autorul exceptiei 138 invocdin acestsens, Decizia Curtii ‘Constitutionale nr.60/1994 ramasa definitiva ca urmare a Deciziei 1n1.20/1995, Decizia nr.1/1996 si Decizia nr.546/1997, care au constatat cd sunt neconstitutionale dispozitiile art.149 alin.3 din Codul de procedura penal, potrivit carora arestarea inculpatului in cursul judecifii dureazi pana la soluficnarea definitiva a cauzei. Pornind de la prevederile Constitufie si de la jurisprudenta Curfii Constitujionaie in materie, autorul exceptici sustine od arestarea inculpatului nu poate functiona in afara regulilor constitufionale, adica fara si fie supusé duratei de 30 de zile, iar dac& subzist motivele arestarii si dup’ expirarea acestui termen, instanfa urmeaza s& prelungeasca durataarestirii de fiecare data pnd la cel mult 30 de zile. intrucdt nici modificdrile C.pr.pen., prin Legea nr.141/1996, nu au prevazut prelungirea arestirii preventive distinct pentru cele doua faze ale procelului penal, desi acest lucru se impunea in urma declararii ca neconstitufionale a dispozitiilor art.149 alin.3 din C.pr.pen., —_———————= Arestarea preventiva ‘inseamné ca legiuitorul a infeles s& instituie o singura procedura in materia prelungirii arestarii si anume cea previzuti de dispozifiile art.159 din Codul de procedura penala. in ceea ce priveste “menfinerea” arestarii preventive, aceasta nu este prevzutdicamasurai preventiva. Legea se refera la menfinerea arestarii in doua situafii: prima, prevazuta la art 300 alin.3 din C.prpen,, care dispune 4, in cazul in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizatd este datoare s& verifice din oficiu, | prima infiisare, regularitatea lua acestei_mésuri; si a doua, previzutd la art.350 alin.1 din Cprpen., cdnd instanfei fi revine obligafia ca prin hotirare, deci la pronunfarea sentinjei si se pronunfe cu privire la revocarea, menfinerea sau luarea masurii arestarii inculpatului. Autorul excepfiei arata c& aceste doud misuri_nu pot fi rupte de dispoziiile art.23 alin.4 din Constitugie, Astfel, dispoziti art.300 alin.3 din C.prpen. obligi instanfa s& verifice regularitatea ludrii si menjinerii starii de arest a inculpatului in raport cu prevederile constitufionale, aceste dispoziti legale inscriindu-se cao garantie a respectarii principiului libertijii individuale prevazut in art.23 din Constitutie. Menfinerea arestarii preventive este corespondentul, fn plan tehnic, al prelungirii acestei misuri, obligatia instantei find aceea de a acorda termene circumscrise duratei de 30 de zile, aga cum a ficut instanfa de fond, Tribunalul Vrancea, care a menfinut masura — arestarii preventive, termen de termen, comunicénd locului de detinere prelungirea mandatului de arestare. Curtea Constitufionala s-a pronunfat cu privire la libertatea persoanei in cursul procesului penal, in principal prin Decizia nr. 60 din 25 miai 1994, ramasi definitiva ca urmare a Deciziei nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995; Decizia nr. 1 din 9 ianuarie 1996, publicaté in Monitorul Oficial al Roménici, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, $i prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, 139Arestarea preventiva Atat prin Decizia nr. 60/1994, eft siprin Decizia nr, 546/1997 Curtea Constitutionala a constatat c& “prevederea potrivit careia «Arestarea inculpatului in cursul judecitii dureaz’ pani la solufionarea definitiva a cauzein din art. 149 alin. 3 din C.prpeneste neconstitujionala, urmand, in legaturd cu durata arestirii, si se facd aplicarea direct a art. 23 alin. (4) din Constitutie”. Curtea Constitutionala a stabilit c& textul art, 23 alin. (4) din Constitutie se refera la arestare, in general, astfel c& prevederile sale trebuie respectate ori de cate ori se dispune arestarea unei persoane, masuri ce afecteazi grav libertatea acesteia, indiferent dac& se produce in faza de urmarire penal sau in cursul judectrii cauzei. Aga find, la expirarea termenului de 30 de zile instanfa are obligatia constitufionala si verifice, din oficiu, dack se mai impune menfinerea arestari preventive si, in caz afirmatiy, s& dispund prelungirea acesteia cu ‘inca cel mult 30 de zile. Daca motivele arestirii subzisti dupa expirarea acestui termen, instanta are posibilitatea, in aceleagi condifii prevazute Ia art. 23 din 140 Constitutie, si prelungeasca durata arestirii, dar de fiecare data pana la cel mult 30 de zile. In raport cu cele aratate, dispozifiile art. 350 alin. 1 din Coprpen. sunt neconstitufionale in misura in care se interpreteazA in sensul cA menfinerea sau luarea masurii arestarii inculpatului se dispune pe durati nedeterminata si nu pecs! mult 30 de le, astfel cum prevede art. 23 alin. (4) din Constitute. CURTEA, in numele legii DECIDE: Admite excepfia de neconstitufionalitate ridicata de Alexe Pruna in Dosarul nr. 707/199 al Curtii de Apel Galati - Sectia penalai si constati c& dispozitiile art. 350 alin. 1 din C.pr.pen. sunt neconstitufionale in misura in care se interpreteazA in sensul ci menti nerea sau luarea mésurii arestarii: inculpatului se dispune pe durata nedeterminatd, jar nu pentru durata de cel mult 30 de zile prevazuta la art, 23 alin. (4) din Constitutie... Decizia nr. din 24 ianuarie 2000, publicatdi in Monitorul Oficial 213 din 16 mai 2000 V—————— Arestarea preventiva DOCTRINA Alexandru Tuculeanu, Cuprivire la aplicareaprevederilor art 350Cprpen, in lumina dispozitiilor art.23. din Constitwtia Roméniel, PL 1/2001, p.53 Art.504. - Cazuri care dau dreptul la reparatie. Orice persoana care a fost condamnati definitiv are dreptul la repararea de cétre stat a agubei suferite, dacd in urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotarire =<—_$$>_$<$=$<$—$_——— ART. 505 alin, 2 “Actiunea poate fi pomité in termen de un an de la raménerea definitiva a hotararii de achitare sau de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire.” Autorul excepfiei araté ci aceste dispozitii sunt contrare prevederilor art. 48 alin. (3) din Constitutie, potrivit edrora “Statul ‘ispunde patrimonial, pottivit legi, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sAvarsite in procesele penale”. De asemenea, se considera c& aceleasi dispozitii legale incalea gi prevederile art. 5 pet. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului gi a libertatilor fundamentale, potrivit carora “Orice persoand care este victima unei arestari sau unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparafii”, De asemenea, se considera c& aceleasi dispozitii legale incalcd si prevederile art. 5 pet. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului gi a libertafilor fundamentale, potrivit c&rora “Orice persoand care este victima unei arestiri sau unei deyineri in 144 acestui articol are dreptul la reparaji”. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constati c& prin dispovifiile art. 504 - 507 din Codul de procedura penala au fost reglementate, in conformitate cu prevederile art. 48 alin. (3) din Constitutie gi cu cele ale art. 5 pet. S$ din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertailor fundamentale, modul de reparare a pagubelor produse prin erori judiciare s&vargite in procesele penale. ins fn situafia in care 0 persoand pretinde c& este victima unui abuz ‘comis de un procuror modalitatea de reparare o reprezinta plangerea adreset& Ministerului Public. Condijiile repardrii pagubei sunt cele prevazute de lege, urménd ca {n cazul constatarii unui abuz statul si exercite acfiunea in regres prevazuta in art. 507 din Codul de procedura penala. Sub acest aspect, dispozitiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penal nu pot fi considerate ca find neconstitutionale. —— ——————— Arestarea preventiva De altfel, asupra excepfiei de neconstitutionalitate a dispozifilor art. 504 alin. I din Codul de procedura penalaé Curtea Constitutionala s-a mai pronunfat prin Decizia nr, 45 din 10 martie 1998, publicaté in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998. fn acea cauza Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat c& dispozitiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penal sunt constitutionale numai in masura in care nu limiteaza la ipotezele prevazute in text cazurile in care statul réspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare sAvarsite in procesele penale. Prin urmare, Curtea Constitutionala a statuat cA, in conformitate cu prevederile art. 48 alin. (3) din Constituyie (si, in mod corespunzator, conform prevederilor art. 5 pet. 5 din convenfie), au dreptul la repararea de ciitre stat a pagubei nu numai persoana condamnata definitiv cu privire la care s-a stabilit prin hotarare definitiva ca nu a savargit fapta imputata ori cd acea fapta nu exist, ci si persoana care, in urma rejudecarii cauzei, a fost achitata pentru oricare dintre motivele prevazute in Codul de procedura penala, Dispozitiile art. 504 alin, 1 din Codul de procedura penalat au fost considerate ca fiind partial neconstitufionale numai sub raportul sferei lor de aplicare (temeiurile achitarii), nu si sub acela al condifiilor repararii pagubelor pricinuite prin erori judiciare in procesele penale. Examinand excepjia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin, 2 din Codul de procedura penal, Curtea constati cd acestea nu au mai fost supuse controlului de constitufionalitate, dar din aceleasi ratiuni care au motivat Decizia nr. 45 din 10 martie 1998 exceptia urmeaz si fie admis in parte, cu precizarea c& textul este neconstitutional in ‘masura in care este infeles - contrar prevederilor art. 48 alin. (3) din Constitutie - c& nu are dreptul la repararea pagubei persoana impotriva careia s-a luat o masurd preventiv4, ar ulterior a fost scoast de sub urmarire sau a fost achitata 145Arestarea preventiva ———<——— {in temeiul oricdruia dintre cazurile de achitare previzute de Codul de procedura penala. Asupra exceptiei * de neconstitufionalitate a dispozifilor art. 505 alin, 2 din Codul de procedura penal Curtea Constitu- fionala s-a mai pronunfat, statund c& aceste dispozitii sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 107 din 1 iulie 199, publicata in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 354 din 27 iulie 1999, Curtea a statuat c& nici normele constitufionale, nici cele din tratatele internationale la care Romfnia este parte nu prevéd imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate pr masuri ilegale de definere de a porni actiune in repararea pagubei sinici un termen limit in care acest rept poate fi exercitat. Art. 48 alin. (3) din Constitutie, prin expresia “potrivit legii”, las la opfiunea legiuitorului stabilirea conditiilor procedurale in care dreptul la reparafii poate fi exercitat. ‘Termenul de un an, prevazut in art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penala, este un termen de prescriptie a dreptului la actiune 146 rezonabil, care asiguré conditiile ‘optime celui prejudiciat pentru a exercita acfiune in justifiein scopul objinerii reparatilor legale. in acelasi sens s-a pronuntat Curtea si prin Decizia nr. 172 din 23 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial-al Roméniei, Partea/, nr. 470 din 16 august 2001. Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin, (1) lit. A.c), al art. 23 gi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, , CURTEA in numele legit DECIDE: 1. Admite, in parte, exceptia de neconstitufionalitate ridicaté de Alexandru Pantea in Dosarul nr. 753/C/2001 al Tribunalului Timig = Sectia civila si constata od dispozifiile art. 504 alin. 2 din Codul de procedura penal sunt constitufionale numai in mésura in care nu limiteazA la ipotezele prevazute in alin. 1 al aceluiagi artisol dreptul la repararea pagubei —— ‘Arestarea preventiva al persoanei impotriva cireia s-a _ridicate di i autor i le acelasi autor in acelasi luat o masura preventiva, iar dosar. " “ ulterior a fost scoasa de sub urmarire sau a fost achitata. 2. Respinge exceptia de neconstitufionalitate cu privite la celelalte dispozipii ale art. 504 alin, 2 din Codul de proceduré penala, Precum si excepfia de neconstitu- Decizia se comunica celor doud Camere ale Parlamentului si Guvernului. Definitiva si obligatorie. __ Pronunjaté in sedinfa publicd din data de 20 septembrie 2001 Decizia mr. 255 din 20 septembrie fionalitate privind art. 505 alin. 2 . 2001, publicatt in Monitorul Oficial din Codul de procedura penala, . 837 din 27 decembrie 2001. in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat ae Ministerul Justitiei, articolul 504. are urmatorul cuprins: »Cazurile care dau dreptul la repararea pagubei Art.504. - Persoana care a fost condamnati definitiy are dreptul la repararea de cétre tata pagubei suerite, acd in uma rejudecdiis-a pronunjat 0 hotirre definitiva de achitare, ‘Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal privati de libertate ori cdreia I s-a restrans libertatea, ilegal sau fra drept dacd privarea sau restrngerea de libertate nu a fost cauzata intenfionat de acea persoand, sau printr-o culpa grava a acesteia. Privarea sau restrangerea de libertate ilegala trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta definitivl a 147Arestarea preventiva == procurorului ori prin hotdrérea instanfei, de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate uate ilegal. Privarea sau restrangerea de libertate pe nedrept trebuie stabilitd prin ordonanja definitiva a procurorului de scoatere de sub urmarire penal ori prin hotararea de achitare ainstanfei, rimasa definitive. Privarea sau restrdngerea de libertate pe nedrept poate fi stabilité si ptintr- o ordonanfé definitiva de incetare a ‘urmaririi penale ori printr-o hotarare definitiva a instanjei de incetare a procesului penal, pentru cauza previzuti in articolul 10 alin.} lit; Are drept la repararea pagubei suferite si persoana carea fost privatit de libertate dupa ce a intervenit prescripjia, amnistia sau dezineri- ‘minarea faptei. ; Reparerea pagubei pentru privarea sau restréngerea de libertate pe nedrept se acord numai in cazul in care s-a produs un prejudiciu deosebit de grav care depaseste substantial pe cel procus in mod normal printr-o astfel de misura”. 148 ——$——___—_—— Arestarea preventiva Art.505. - Acfiunea pentru reparare. Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornits de persoana indreptitita potrivit art.504, iar dupa moartea acesteia poate fi continuati sau porniti de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa. Acfiunea poate fi pornit’ in termen de un an de la riménerea definitiva a hotardrii de achitare sau de la data ordonanfei de scoatere de sub urmatire, in PROTECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justitiei, articolul $05. are urmatorul cuprins: »Felul si intinderea Art.505. - La stabilirea intinderii reparafiei reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrdngerii de libertate suportate, precum si de consecinfele produse asupra persoanei ori asupra familie celui privat de libertate sau a carei libertate i-a fost restrdnsa. Reparatia consti fn plata unei sume de bani sau, findndu-se seama de condifiile celui indreptayit la repararea pagubei si de natura daunei produse, reparatia poate consta in constituirea unei rente viagere, oti din obligatiacape cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a c&rui libertate a fost restransa sa fie ‘ncredinfat unui institut de asistenta sociala si medicala. 149Aréstarea preventiy =< ersoanelor indreptijite la repararea pagubei, care inainte de privarea de libertate erau fneadrate in muncé, li se calculeazi la vec stabilit& potrivit legi fost private de libertate. Despagubirea este, in toate cazurile, suportate de stat, prin Ministerul Finantelo:” ‘Art.506. C.prpen. - Instanta competenti, Pentru obfinerea reparatiei, persoana indreptafitd se poate adresa tribunalului in a cArui razA teritoriala domiciliaz, cheménd in judecat& civila statul. Statul este citat prin Ministerul Finanfelor. in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justifiei, articolul 506 are urmétorul cuprins: ‘Art.506. - Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pomnita de persoana inéreptatita potrivit art.504, iar dupa moartea acesteia poate fi conti- nuatd sau pornita de c&tre persoanele ce se afleu in intrefinerea sa. ‘Acfiunea poate fi introdusa f termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotirarilor stanjei de judecata sau a ordonantelor procuronilui, prevazute in art.504, Pentru objinerea repararii pagubei, persoane indreptafita se poate adresa ‘tribunalului in a cdrui circumseriptie »Actiunea pentru repararea pagubei 150 ——— ‘Arestarea preventiva domiciliaza, chemand in judecata civild statul, care este citat pri Ministerul Finantelor. _ Actiunea este scutité de taxa judiciara de timbru.” Art.507.C.prpen. - Actiunea in ii = Afi regres. in cazul in care repararea agubei a fost acordata potrivit dispozipilor art.506, statul are acfiune in regres impotriva aceluia care cu rea-credinfa sau din grava neglijenté a Provocat situatia generatoare de daune. in PROIECTUL DE LE (GE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat é inisterul Justitiei, articolul $07 are urmatorul cuprins: yActiunea in e Art.507. - in cazul in care repararea pagubei a fost acordata potrivit art.506, statul are actiune in regres ‘impotriva aceluia care, cu rea-credin}a sau din grava neglijent& a provocat situafia generatoare de daune”, 151Il ARTICOLE, STUDI, COMENTARIL Probleme ivite in activitatea de urmirire penalaArestarea preventiva 1, Reglementiri internationale privitoare la-ocrotirea libertitii individuale. Libertatea individual, una din primele libertiti inscrise in catalogul drepturilor omutui, a fost menjionata inca de timpuriu, sub diferite aspecte, in legile constitutionale ale statelor. Procesul de legiferare a drepturilor omului a avut drept precursori: ‘Magna Charta (1215), Habeas Corpus Act(1679) si Bill of Rights (1689) ~ Anglia. Mai térziu, sub influenta doctrinei dreptului natural care considera drepturile cetdteanului etemne si inviolabile, au fost adoptate: Declaratia de Independenta a SUA (1776) si Declarafia Drepturilor Omului si Cetateanului (1789)-Franfa, drepturile si ‘ibertatile fiind enuntate intr-o perspectiva individualista si liberalist8. Libertatea si siguranta persoanei erau asigurate prin recunoasterea Greptului la un proces cu jurafi, independenfa justifiei, consacrarea prezumfiei de nevinovatie, stabilirea cadrului legal al privarii de libertate. Perioada urmatoare a reprezentat o etap’ important’ in domeniul ocrotirii drepturilor omului si anume abordarea acestora pe plan intemational. Numeroasele gi gravele incalcari ale drepturilor omului din pericadele premergitoare dar mai ales in timpul celor doud razboaie mondiale, au determinat un puternic curent de opinie in directia crearii unui cadru de cooperare internafionala si stabilirii unei concepfii unitare asupra drepturilor omului. E Adoptarea la 10 decembrie 1948 a Declarafiei Universale a Drepturilor Omului de citre Adunarea Generali a O.N.U. constituie momentul nasterii dreptului modern al drepturilor omului. Declaratia Universal a Drepturilor Omului - primul document international cu vocatie de universalitate in domeniu - enunta in mod solemn drepturile si libertajile fundamentele ce trebuie garantate oricarei fiinte umane, Potrivit art3 al Declaratiei “Orice fling’ umana are dreptul la viags, la libertate gi la securitatea sa”. 154 ———————— Arestarea preventiva Dreptul la libertate prevazut in art3 se bucura de protectie prin inscrierea urmatoarelor dispozifii - garanfi ae interzicerea torturi,tratamentelor imunane, crude sau degradante (art.5); ~ neadmiterea arestirii pe criterii arbitrare (art.9); ~recunoasterea dreptului persoanei de a se adresa unui tribunal care va hotiri asupra temeiniciei oricdrei acuzatii penale (art.8 i art.10); ~ consacrarea prezumfiei de nevinovajie (art. 11); Nefiind un drept absolut, in conformitate cu art.29 din Declaratie “exercitarea dreptului la libertate poate fi limitati prin lege in scopul respectirii drepturilor si libertatilor altora, precum si aceringelor moralei, ‘ordinii publice si bundstirii generale, intt-o societate democratica”. Declarafia nu este un document juridic. Ea este insa universal acceptata deoarece, confine principii si norme generale in domeniul Grepturilor omului si reprezinté un standard spre a cdrui realizare tinde orice stat cu regim politic democratic, Deoarece Declarafia Universala a Drepturilor Omului cuprinde obligafii de principiu, in cadrul O.N.U. s-a pus problema transformarii acestora in obligatii juridice. Astfel a fost Iuat in discutie Pactul internafional cu privire la drepturilor civile si politice, primul instrument care garanteazA juridic drepturile omului Pactul a fost adoptat de Adunarea Generali a O.N.U,, la 16 decembrie 1996 si a intrat in vigoare la 23 martie 1976 impreuna cu primul Protocol facultativ care prevede mecanismul solufion&tii sesizatilor primite de la persoanele aflate sub jurisdicfia statelor part. Al doilea Protocol facultativ a fost adoptat la 15 decembrie 1989 gi vizeazi abolirea pedepsei cu moartea, Pactul defineste in norme juridice, drepturile si libertatile fundamentae ale omuluienunjate tn Declarjia Universal a Drepurlor ui. Cu privire la libertatea persoanei fn art. 9 se aratd ci “(1) Orice individ are dreptul la libertate si la securitatea persoanci sale. Nimeni nu poate fi arestat sau detinut in mod arbitrar. Nimeni nu 155Arestarea preventiva poate fi privat de libertatea sa, decét pentru motive legale si in conformitate cu procedura prevzutd de lege. (2) Orice individ arestat va fi informat, in momentul arestarii sale, despre motivele acestei arestari si va fi instiinat, in cel mai scurt timp, de orice invinuiri care i se aduc. (3) Orice individ arestat sau definut pentru comiterea unei infiactiuni va fi adus, in termenul cel mai scurt, fn fata unui judecdtor sau a unei alte autoritafi imputernicite prin lege si exercite functiuni judiciare gi va trebui si fie judecat intr-un interval rezonabil sau sa fie eliberat. Detentiunea persoanelor care urmeazé a fi trimise in judecati nu trebuie s& constituie regulf, dar punerea in libertate poate fi subordonaté unor garanfii asigurand infafigarea lor la sedinfele de judecat4, pentru toate celelalte acte de procedura si, daca este cazul, executarea hotrarii. (4) Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detentiune are dreptul de a introduce o plingere in fata unui tribunal, pentru ca acesta si hotdrascii neintérziat asupra legalitiii detenfiunii sale si sa ordone eliberarea sa, daca detentiunea este ilegala. (5) Orice individ care a fost victima unei arestari sau detentiuni ilegale are dreptul la o despagubire”. Art.4 din Pact permite statelor parti si limiteze exercitarea drepturilor si libertatilor consacrate: “fn cazul in care un pericol public exceptional ameninta existenta nafiunii si este proclamat printr-un act oficial, statelor parfi pot cain limita stricti a ceringelor situatiei si ia masuri derogatorii de la obligatiile prevazute de Pact, cu condifia ca aceste masuri s& nu fie incompatible cu celelalte obligatii ce le revin potrivit dreptului international si ca din ele si nu rezulte o discriminare intemeiata exclusiv pe rasi, culoare, sex, limba, religie sau origine sociala”” Prin art.28 din Pact, a fost instituit Comitetul drepturilor omului, * care are printre atributii rezotvarea pléngerilor adresate de persoanele care fin de jurisdicfia unui stat parte. Pentru o mai bund aplicare a preved primul Protocol facultativ. Pactului, a fost adoptat 156 ‘Arestarea preventiva Prin aderarea la acest Protocol, statele parti recunose competenta Comitetului de a primi si examina sesizirile persoanelor care pretind a fi victime ale violarii drepturilor omului. Pentru a sesiza Comitetul drepturilor omului se cere ca persoana respectiva si fi epuizat toate caile interne posibile. ‘Comitetul poate solicita statului in cauzi si-i prezinte informatiile sau observatiile necesare. Constatirile Comitetului sunt comunicate statului interesat si autorului sesizarii, Comitetul nefiind un tribunal, ci un organism de experti (membri ai statelor parti), aceste constatéri nu au valoarea unor hot&rari judiciare. Cu toate acestea, in general, statele le-au acceptat si au adoptat masuri {in consecinga. Romania aratificat Pactul internafional cu privire la drepturile civile sipolitice prin Decretul nr.213/1974, a aderat la primul Protocol facultativ prin Legea nr.39/1993 si a ratificat cel de-al doilea Protocol facultativ prin Legea nr.7/1991. {nparalel cu actiunile statelor membre ale comunitafii internationale de definire si ocrotire in comun a drepturilor fiinfei umane, astfel de preocupari s-au inregistrat $i pe plan regional. Astfel, pe plan european, la 4 noiembrie 1950, la inifiativa statelor membre ale Consiliului Europei, a fost adoptat Conventia pentru apirarea drepturilor omului si a libertifilor fundamentale. Unul din scopurile Conventici, se afirma in Preambul, este de a asigura, priun masurile luate de guvemele statelor europene garantarea colectiva a drepturilor si a libertatilor fundamentale. Convenfia europeang a drepturilor omului instituie un mecanism de control international diferit de cel reglementat prin Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Acest mecanism are caracter jurisdictional si permite statelor parti s& participe la procesul de reglementare si aparare a drepturilor omului. inreferire la protectia dreptului la libertate, in dispozi le Convenfiei (1) Orice persoana are dreptul la libertate sila sigurants. 157Arestarea preventiva \Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cdilor legale: a) dact este detinut legal pe baza condamnarii pronunfate de c&tre un tribunal competent; ’b)dacia ficut obiectul unei arestiri saual unei detineri legale pentru nesupunere la 0 hotirare pronuntati conform legii de caitre un tribunal ori in vederea garantirii executarii unei obligafii prevazute de lege; ©) daca a fost arestat sau refinut in vederea aducerii sale‘in fata autoriti{ii judiciare competente atunci cénd exist motive verosimile de a banui cd a sivarsit o infractiune sau cénd exist motive temeinice dea crede in necesitatea de a-l impiedica sa savérseasca o infractinne sau s& fuga dupa sivarsirea acesteia; 4) dacd este vorba de detentia legals a unui minor hotart& pentru educafia sa sub supraveghere sau despre detengia sa legala in scopul aducerii sale in fata autorit3tii competente; «) dacii este vorba despre detentia legala unei persoane susceptibile sii transmit o boald contagioas’, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; ) daca este vorba despre arestarea sau detentia legal a unei persoane pentru a o impiedica s& ptrunda in mod ilegal pe teritoriul sau sau ‘impotriva cfreia se afld in curs 0 procedurd de expulzare ori de extriidare, (2) Orice persoand arestati trebuie si fie informatd in termenul cel ‘mai scurt si printr-o limba pe care o infelege asupra motivelor arestarii sale si asupra oricdrei acuzafii aduse impotriva sa. (3). Orice persoand arestata sau detinuti in condifiile prevazute de paragraful 1, litera c, trebuie adusd de indati fnaintea unui judecator sau aaltui magistrat imputemicit prin lege cu exercitarea atribufiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii, Punerea in libertate poate fi subordonata unei garanfii care sd asigure prezentarea persoanei in cauz la audiere. (4).Orice persoana lipsité de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul s& introduc un recurs in fafa unui tribunal, pentru ca acesta sf statueze intr-un termen scurt asupra legalititii definerii i s& dispun& eliberarea sa daca detinerea este ilegala. 158 - ‘Arestarea preventiva (5). Orice persoand care este victima unei arestari sau a unei defineri {n conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparafii”. Protocolul nr.4 care recunoaste anumite drepturi si libertii,altele decat cele care figureaza in Conventie, prevede in art.1 ci: “Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa pentru singurul motiv c& nu este in masurd si execute o obligafie contractuala”. ‘Aceste prevederi sunt strans legate de prevederile rt.6 care consacrii reptul la un proces echitabil, proces ce presupune egalitatea “armelor”, prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare, Convengiaa intrat in vigoare la 3 septembrie 1953 si a fost completatat ulterior prin 11 Protocoale aditionale. ‘Mecanismul de protectie al drepturilor omului a fost asigurat inifial de Comisia europeand a drepturilor omului care examina plangerile individuale ale persoanelor fizice, dupa ce au fost epuizate toate caile interne de recurs si de Curtea Europeand a Drepturilor Omului, care, investit& de Comisie funcfiona ca un organism jurisdictional. Pentru a intari eficacitatea apararii drepturilor omului, statele membre ale Consiliului Europei au incheiat la Strasbourg, la 11 mai 1994, Protocolul nr.11 ratificat de Romania prin Legea nr.79/1995. Protocolul intrat in vigoare la Inoiembrie 1998 vizeazd restructurarea mecanismului de control stabilit de Convenfie. A fost instruit ca unic organism de control Curtea Europeand a Drepturilor Omului. Prin aceste modificari tof reclamanfii, dupa epuizarea c&ilor interne de recurs, au acces direct la Curtea europeana. Competenta Curtii acopera toate problemele privind interpretarea si aplicarea prevederilor Conventiei si Protocoalelor sale aditionale. Potrivit art.50 din Conventie daci Curtea declara ci o masura luat& de o autoritate judiciard a unui stat parte este in intregime sau parfial in opozitie cu obligafile ce decurg din Conventie si daca dreptul intern al acestui stat nu permite decat o inldturare incompletd a consecinfelor acestei masuri, prin hotirirea Curfii se acorda pari lezate, daca este cazul, o reparafie echitabilé. 159Arestarea preventiva Hotirarile Curti se motiveaza si sunt obligatorii pentru statele pari care au recunoscut aceast& procedura printr-o declaratie expres. Comitetul Ministrilor supravegheazA punerea in executare a hotdratilor Cui Prin Legea nr.30/1994 Romania a ratificat Conventia europeand a drepturilor omului si Protocoalele nr. 1 din 20 martie 1953, nr.2 din 6 mai 1963, nr.3 din 6 mai 1963, nr4 din 16 septembrie 1963, nrS din 20 ianuarie 1966, nr.6 din 28 aprilie 1983, nr.7 din 22 noiembrie 1984, nr8 din 19 martie 1985, nr9 din 6 noiembrie 1990, nr. 10 din 25 martie 1992 si nr. 11 din | noiembrie 1998. Cu privire la raportul dintre normele internationale gi normele de drept intern Constitutia Roméniei stipuleazi urmitoarele: Art.11:°(1) Statul roman se obligé si indeplineascd intocmai si cu bund credinta obligatiile ce revin din tratatele la care este parte; (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art.20:°(1) Dispozifiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetdtenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declarafia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. (2) Daca exist neconcordanga fntre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementirile internationale”. fn raport de aspectele trecute in revisté se poate concluziona cd: - Prin ratificare tratatele internationale, devenind parte a dreptului intern, dobandesc forta judiciard a legislatiei nationale. Cand existé neconcordanta intre cele doud reglementari, se recunoaste prioritatea normei internafionale dar numai in ceeace priveste interpretarea dispozitilor privitoare la apSrarea drepturilor omului. ‘Avnd in vedere c& s-a creat o bogata jurisprudenta in privinta interpretirii dispozitiilor Conventiei, hotérdrile Curtii, trebuie s& stea permanent, in atentia autoritatilor nationale pentru a fi aprofundate cat mai deplin si aplicate in activitatea judiciac. 160 Arestarea preventiva Desi hotararile Curtii sunt opozabile numai statului implicat fn litigiu ele pot influenta si autoritifile statului care se confiunt cu probleme asemiinitoare, pentru a provoca sau accelera luarea mésurilor care se impun. Mecanismul de protectie international’ a drepturilor omului nu se substituie dreptului intern ci reprezint& 0 garantie internationala, suplimentard, care se adaugd celor prevazute de legistafia nafional, 2. Garantiile constitutionale ale libert3{ii individuale. Art.23 din Costitujia Roméniei care reglementeazi libertatea individuala si siguranja persoanei are urmatorul cuprins: (1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. (2) Perchezitionarea, rejinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege. (3) Refinerea nu poate depaigi 24 de ore. (4) Arestarea se poate face in temeiul unui mandatemis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitifii mandatului, arestatul se poate plinge judecatorului, care este obligat sa se pronunte prin hotirdre motivata. Prelungirea arestarii se aprob& numai de instanfa de judecata. (5) Celui refinut sau arestat i se aduc de indati la cunostinfa, in limba pe care o infelege, motivele retinerii sau arestaii, iar invinuirea in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostiin& numai in prezena unui avocat, ales sau numit din oficiu. (©) Bliberarea celui rejinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut. (7) Persoana arestata preventiv are dreptul s& ceari punerea sa in libertate provizorie, sub controlul judiciar sau pe caufiune. (8) Pana la hotardrea definitiva a hot&rarii judecdtoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata. (9) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilité sau aplicatd decét in conditiile sin temeiul legii. in condifiile desprinderii de un regim politic totalitar, norma constitufionald referitoare la ibertatea individuala si siguranta persoanei 161Arestarea preventiva = costituie una din cele mai expresive reglementari in domeniul drepturilor si libertajilor fundamentale. ‘Textul art.23 rispunde practic exigenfelor formulate de declaratia universal a drepturilor omului (art.3, art.8-10). Pactul internafional cu privire la drepturile civile si politice (art.9) si Convengia europeand a drepturilor omului, (art.5 si art.6). Nofiunile de libertate individuals gi siguranta persoanei, desi mu formeazi o categorie juridica unic&, vor fi folosite si explicate impreund deoarece sunt indivizibile si esentiale pentru fiinta umand. Intrucdt implica ocrotirea unor valori personale impotriva unor ingerinte din exterior, acest drept fundamental este desernnat si prin denumirea de inviolabilitatea persoanei. Prin proclamarea acestui drept fundamental, Constitufia garanteazi cetaenilor posibilitatea de a se bucura de libertate si totodata asigurd securitatea juridicd a acestora in raporturile lor cu autoritafile publice. in contextul art.23, libertatea individuala priveste dreptul persoanei de a nu fi perchezifionatd, rejinuta sau arestata decat in cazurile gi cu procedura prevazute de lege si de a nu i se aplica o pedeapsi decait in conditiile si in temeiul legi, iar siguranta persoanei exprima un sistem de reguli ce vizeaza protectia persoanei prin legalitatea masurilor gi sanctiunilor ce pot fi dispuse. ‘Nefiind un drept absolut, dreptul la libertate urmeaza a se realiza in coordonatele impuse de ordinea de drept. In cazul unei atitudini deviate, autoritiile publice sunt indreptiite s& ia misuri care afecteaz4 grav libertatea individuala: perchezitionarea, refinerea, arestarea si aplicarea tunei pedepse. Majoritatea regulilor cuprinse in art.23 nu sunt de domeniul Constitutiei, ci al legii de procedur& penala, dar libertatea persoanei ca rept fundamental, in conformitate cu art. trebuie sd se bucure de garantii supreme. Textul trebuie anlizat in totalitate gi interpretat sistematic. In acest sens, textul alineatului 2 “perchizifionarea, refinerea sau 162 = Arestarea preventiva arestarea sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege” este un text de trimitere catre celelalte alineate ale art.23 gi cétre reglementitile procedural penale. Perchezifia este conceputa procedural in dow modalitati: corporala si domiciliara si consta in cercetarea efectuat& asupra imbriicimintei unei persoane sau la locuinfa acesteia in scopul de a gisi si ridica obiecte sau inscrisuri cunoscute organului judici~-céind se tigiduieste existenfa sau definerea lor, precum si in vederea dc_coperirii altor probe necesare solufionatii unei cauze penale. Reprezentand o restrangere a exercifiului unui drept fundamental, regimul perchezitilor, edt priveste aspectele sale esenfiale, este definit prin chiar textul Constitutiei. Perchezifia corporala a fost introdusa fn art.23 ca urmare a unui amendament la proiectul Constitut Percheziia domiciliara este prevazuta in art.27 din Constitutie care reglementeaza inviolabilitatea domiciliului. Art.27 inscrie in alineatele Sunt scoase in evident doua principii de baz: dispunerea perchezitiilor exclusiv de magistrat si interzicerea perchezifiilor in timpul nop excluzéndu-se delictul flagrant; in privinja procedurii de efectuare a perchezifilor se face trimitere la Codul de procedurai penal. In lucrarile de teoria dreptului constitufional se subliniazé c& drepturile gi libertifile fundaméntale sunt indivizibile, formeaza un tot unitar i sunt la fel de importante implicdnd, pentru protectia lor, acelagi sistem de garany * Aorgovan, Odiseea elabordrii Constitujei, Bditura Uniunii Vatra Roméneasct, Tairgu Mures, 1998, p.420. * LMurary, Dreptconstingional sisting public, voll, Bucuresti, 1993, p.222-223. 163Arestarea preventiva Dat fiind caracterul de generalitate al formulatilor alineatelor 3 si 4 ale art.27 din Constitutie gi findnd seama de raporturile de interdependent si complementaritateexistenteintre drepturil si libertgilefundamentale suntem de parere c& regulile ce privesc perchezitia domiciliard trebuie aplicate gi perchezitiei corporale. ile in care se pot realiza perchezitile sunt stabitite pan’ ta detaliu de prevederile art.100 - 111 C.pr-pen. cu precizarea ci ele trebuie interpretate si aplicate in lumina principiilor constitufionale. Rejinerea gi arestarea sunt masuri procesuale prin care o persoani fai de care existd probe sau indici temeirice ca comis o fapta previzuta de legea penala poate fi privat& de liberate in vederea preintampinaii unor pericole diunatoare pentru desftisurarea procesului penal. Cel de-al treilea alineat al art.23 precizeaz& cf refinerea nu poate depisi 24 ore. Aceasta inseamnd c& refinerea poate dura gi mai putin in funotie de motivele concrete care determin’ luarea masurii. Conditiile ce se cer a fi indeplinite pentru luarea refinerii sunt previzute de art.143 C.prpen. ‘Arestarea - masura care atinge grav inviolabilitatea persoanei - este supusi unor reguli constitutionale mai ferme. Cat priveste arestarea alineatul 4 asigura libertatii individuale urmatoarele garanfii esentiale: ae Arestarea preventiva intra in atributile unor atutorititi judiciare calificate alcatuite din magistrati, care acfioneaz numai in baza legii si sunt independenti sau impartiali. ; Capitolul al VI-lea al ttlului III al Constituyiei care reglementeazi “autoritatea judecdtoreasca” statomniceste ca structuri organizatorice: Instanfele judecdtoresti (art.123-129), Ministerul Public (art.130-131), Consiliul Superior al Magistraturii (art.132-133). ; Din confinutul acestor reglementari se deduce calitatea de: magistrat* sia procurorului, Consiliul Superior al Magistraturii avnd in principal rolul de a propune Presedintelui Roméniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor. 164 C—O Arestarea preventiva Nofiunea de magistrat este definiti in mod clar de art.42 din Legea n1.92/1992 pentru organizarea judecdtoreasca precizandu-se c& judecatorii si procurorii fac parte din corpul magistratiior. Dispozitiile art.123 alin.2 din Constitutie consacra principiul independentei judecatorilor si supunerii numai fafa de lege. In privinta statutului procurotilor, Constitutia consfinfeste in art.131 alin. c& acestia fgi desfaigoara activitatea potrivit principiilor legalitati, impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei. Potrivit Legii nr.92/1992, autoritatea ministrului justiiei asupra Procurorilor se exercita in esenfa prin dreptul de control si dreptul de a da dispozitii. ‘Valorificarea constatarilor, controlului se poate face ins numai in conditiile Codului de procedur& penal (actele procurorului pot fi infirmate numai de procurorul ierarhic i numai daca sunt contrare legi Dispozifiile ministrului justifiei sunt circumscrise exclusiv respectatii si aplicarii legi. Cu privire la confinutul controlului ierathic, legea stabileste c& procurorul ierarhic poate infirma actele procurorilor din subordine daca sunt contrare legii iar dispozitiile procurorului ierarhic sunt obligatorii Pentru procurorii din subordine daca sunt conforme cu legea. Din aceasta viziune juridica, avand in vedere c4, potrivit Legii nr.92/ 1992, Ministerul Public este independent in relafile cu celelaite autorita Publice, c& procurorul igi desfisoard activitatea si in temeiul principiilor legalititii si impartialitatii si ginénd seama de interdependenta principiilor care reglementeaza exercitarea atributiilor membrilor Ministerului Public, rezulti c& magistratul procuror in solutia pe care o adopt este supus, ca si magistratul judecdtor, numai legi Lufind in discutie aceste realititi juridice, Curtea Constitutional, prin Deciziile nr.268/1997 si nr.709/1997 publicate in Monitorul Oficial 11r.232/2 aprilie 1995, a concluzionat c& dispozifile legale care confer Procurorului prerogativa efectuatii urmaririi penale si atribufia de a dispune ca magistrat arestarea preventivi nu contravin Constitutei, 165Arestarea preventivi ————=—=>_—$<$—$_—$—$———= Durata mandatului de arestare emis de magistrat nu poate depaisi 30 de zile. : in cursul procesului penal, impotriva unei persoane se poate emite tun mandat de arestare pe o perioada de pani la 5 zile, in calitate de jnvinuit gi pe o duraté de pana la 30 de zile in calitate de inculpat, dupa punérea in migcare a actiunii penale. ‘Aceste prevederi nu contravin normei constitufionale care fixeazit durata mandatului de arestare la cel mult 30 de zile, deoarece arestarea inculpatului subsecvent arest&rii invinuitului nu poate depasi 25 de zile. In acest sens, s-a pronunfat ai Curtea Constitutional prin Deciziile nr.106-111/1998, publicate in Monitorul Oficial nr.287/5 august 1998, refindndu-se c& prevederile Codului de procedura penala care permit arestarea unei persoane pe o perioada de pana la 5 zile ca invinuit si in continuare pe 0 perioad’ de pénd la 25 zile ca inculpat nu incalcd dispozitiileart.23 alin.4, deoarece impreund cele doua masuri nu depagese durata maxima de 30 de zile. ‘Asupra legalitiii mandatului, arestatul se poate plange judecatorului care este obligat s se pronunte prin hotardre motivata. Inconformitate cu art.203 alin.1C.pr-pen. $i art.302alin.2C.pr.pen., procurorul si instanfa se pronunfé asupra unei masuri procesuale prin ‘ordonanta motivati, respectiv prin incheiere motivati. | Deoarece mandatul de arestare reprezint& actul procedural prin care se aduce la indeplinire dispozifia cuprinsd in ordonanfi sau incheiere; plangerea impotriva arestirii vizeaza legalitatea ordonantei procurorului, respectiv a incheierii instanjei de judecaté (ert.140/1 C.prpen. siart.141 C.prpen.). _ Instanfa se promunfé prin incheiere motivat& asupra legalitayii masurit de arestare dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului. ; Controlul legalititii se declansea7 in principal la plangerea celui arestat. . Pentru a preveni sau inlatura eventualeincalcari ale legii, Codul de procedur& penalai nu a lisat declansarea verificarii legalitafii arestarii si 166 —$—$ $$$ Arestarea preventiva la voia invinuitului sau inculpatului, ci a vazut o astfel de procedura si din oficiu cu prilejul prelungirii arestarii (art.156-159 C.pr.pen.) sau cu prilejul verificérii regularitatii luarii si menginerii de arest (art.300 Coprpen.). Constitujia permite prelungirea arestarii dar numai aprecierea instanfei de judecati, potrivit regulilor jurisdictionale. Formularea din textul constitutional deosebit de importanta pentru siguranfa persoanei se completeazi cu o alt& prevedere la fel de insemnat pentru protejarea inviolabilitatii persoanei, anume cea inscrisd in art.155 C.prpen., potrivit careia durata arestirii inculpatului poate fi prelungita fn caz de “necesitate” si numai “motivat”. Prin necesitate se infelege c& temeiurile care au determinat arestarea nu au disparut si se impune in continuare privarea de libertate a inculpatului sau chiar daca aceste temeiuri nu mai exist’, au aparut altele, prevazute de lege, care justificd mentinerea detentiei preventive. Motivarea priveste atét propunerea organelor de urmarire penala, ct si hotirdrea instanfei si constituie inc& o garantie pentru siguranfa persoanei, solutia fiind supusa verificarii instantei de recurs. Procedura prelungirii arest&rii este reglementatd in art.156, 159 C.prpen., intre altele menfiondindu-se cd in cazul in care instanta acorda prelungirea, aceasta nu va putea depisi 30 de zile si cA instanta poate acorda gi alte prelungiri, fiecare neputind depuisi 30 de zile. Reglementirile privind regimul arestirii contin o garantie de o deosebit ‘nsemnatate destinati a preveni arestirile “sine die”. Avand in vedere c& potrivit art.49 din Constitute restrdngerea exercitiului unui drept trebuie s& fie proporfionala cu situatia care a determinat-o si nu poate aduce atingere eexistenfei dreptulu, art.139 si art.140 C.prpen. precizeazai cazurile fn care méasura arestarii se revoca sau inceteazi de drept. In aceeagi ordine de idei prin Deciziile nr.60/1994 si n:20/1995, publicate in Monitorul Oficial nr.57/28 martie 1995, nr.92/1995, publicat’ {n Monitorul Oficial nr.294/24 decembrie 1995, nr.1/1996 si nr.62/1996, ublicate in Monitorul Oficial nr.141/8 julie 1996, Curtea Constitutional 167Arestarea preventiva a statuat ci prevederile art.149 alin.ultim C.pr.pen. care prevad c& “arestarea inculpatului in cursul judecarii dureaz pand la solujionarea definitiva a cauzei” sunt neconstitutionale in masura in care sunt interpretate in sensul c& arestarea poate dure mai mult de 30 de zile fara amai fi necesar& prelungirea acesteia. In acelasi sens, au ficut objectul controlului de constitutionalitate si prevederile art.300 alin.3 C.pr.pen., potrivit cérora “instanga este datoare s& verifice la prima infifisare regularitatea luarii $i menfinerii arestarii preventive”. Aplicate in corelatie cu prevederile art.149 alin. ultim C.prpen. dispozifiile actuale permit menfinerea starii de arest pana la judecarea definitiva a cauzei. Prin deciziile nr.546/1997 si nr.62/1998, publicate in Monitorul Oficial nr.98/2 martie 1998 si Monitorul Oficial nr.181/15 mai 1998, Curtea Constitufionala s-a pronunfat in sensul c& prevederile art.300 alin.3 C.prpen. trebuie interpretate si aplicate in conformitate cu dispozifiile art.23 alin.4, instanta avand obligatia sa verifice, din oficiu, daca se mai impune menfinerea starii de arest, iar in caz afirmativ s& se prelungeasca misura cu 30 de zile si si acorde si alte prelungiri, fiecare neputénd depasi 30 de zile. ‘Art.23 alin.S din Constitugie stabileste unele reguli comune refinerii si arestari. Deoarece refinerea si arestarea afecteazA grav libertatea persoanei, misurile pot fi dispuse numai atunci cAnd exist motive legale pentra Tuarea lor. ‘Aceste motive trebuie comunicate celui refinut sau arestat in vederea exercitarii drepturilor sale procesuale. Cuprivire la timpul de comunicare, auto-itafile judiciare vor proceda Ia aducerea la cunostinfi a motivelor privari de libertate in momentul in care are loc refinerea ori arestarea. Inceea ce priveste limba in care se face comunicarea, ea este limba pe care o infelege cel refinut ori arestat, ‘Aceasti prevedere reprezinté o aplicarea dispozitiilor art.127 alin.2 168 ‘Arestarea preventiva din Constitutie, care consacré dreptul la interpret si in temeiul c&rora cetifenii aparfindnd minorititilor nationale si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinti de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instangé si de a pune concluzii prin interpret. In practic, aducerea la cunosting a motivelor retinerii ori arestari se face prin inménarea unui exemplar al ordonantei de refinere ori mandatului de arestare persoanei fn cauza. Cat priveste aducerea la cunostin{a a invinuirii, legea obliga autoritatea judiciara s& procedeze in acest sens in cel mai scurt timp. ‘Aducerea la cunostina ainvinuirii presupune un timp de comunicare diferit, deoarece stabilirea vinovafiei unei persoene implic& activitdyi judiciare complexe. De aceea, este necesara o altd perioada pentru punerea in vedere a invinuirii, data conturats, orice acuzatie trebuie comunicata celui in cauza, in cel mai scurt timp, dar numai in prezenta unui avocat. Se acorda, astfel, aparatorului posibilitatea de a formula obiectiuni la argumentele acuzar ‘Norma constitufionala trebuie corelati cu dispozi Coprpen., care detaliaza continutul dreptului la aparare. Este o misura de echitate, principiul egalititii armelor oferind acuzirii si aparaii sanse egale in fafa justifiei, astfel ca nimeni s& nu beneficieze de vreun avantaj. Eliberarea obligatorie a celui refinut ori arestat acd motivele privarii de libertate au disparut. Potrivit art.136 alin.1 C.prpen., masurile preventive pot fi uate ‘numai in scopul asigurarii bunei desfasurdri a procesului penal ori pentru a Impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la executarea pedepsei. Masurile preventive, ca de altfel toate masurile procesuale, funcfioneazi ca mijloace legale de pretntampinare a unor pericole art.171 siurm, 169Arestarea preventiva daundtoare procesului penal (sAvarsirea unei inftactiuni de o anumita gravitate, fuga sau ascunderea invinuitului sau inculpatului in vederea sustragerii de la urmarire penal, judecatf ori executare a pedepsei ori cfectuarea unor preggtiri pentru asemenea acte, temerea pentru sivargirea altor infractiuni . Daca\aceste pericole care au constituit temeiurile privari de libertate au fost inlaturate cel retinut ori arestat trebuie, obligatoriu, pus in libertate Codul de procedura penala stabileste expres si limitativ in art.148 lita-h cazurile in care o persoand poate fi retinuti ori arestata si care constituie temeiurile (motivele) legale de arestare. Corelativ reglementérilor constitufionale inscrise in alienatul 6, art.139 alin.2 C.prpen. prevede cd atunci card nu mai exist& vreun motiv care si justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocat din oficiu sau la cerere. Disparitia cauzelor care au motivat luarea misurii preventive si lipsa oricérui alt temei prevazut de art.148 C.prpen. determina repunerea {invinuitului sau inculpatului in stare de dreptinifialé(starea de libertate). Regula constitutionald este imperativa, incdlcarea ei fiind de natura a atrage sancfiunile previzute de lege. Punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. Dispozitia din alineatul precedent cuprinde de fapt obligatia pentru autoritifile judiciare de a elibera pe cel privat de libertate atunci edind au incetat temeiurile (motivele) detinerii preveative. Constitutia permite punerea in libertate a persoanei arestate preventiv- chiar si atunci céind acele cauze care au justificat luarea masurii arestirii, continua sa subziste. Punerea in libertate se acordi la cerere si este provizorie, inculpatului impundndu-i-se anumite obligafii sau sanctiunea rearestarii in caz cd le esocoteste. . Miura este facultativa si are la baza idea de incredere, fiind avute in vedere imprejurari legate in special de persoana celui arestat, comportarea acestuia fafi de victima si alte imprejuriri ale cauzei care pot conduce organele judiciare la concluzia ca prelungirea arestirii nu mai este necesara. 170 Arestarea preventiva Codul de proceduri penalé, art.160/1-10, stabileste conditiile si procedura liberdrii provizorii sub control judiciar sau pe caufiune si cazurile de revocare. Liberarea provizorie se poate objine nu numai la cererea inculpatului, dar sia sofului sia rudelor apropiate, Desi art.160/1-10 se refer numai la inculpatul arestat, suntem de parere c& masura liberarii provizorii poate fi luaté gi in cazul invinuitului arestat, alineatul 7 din Constituie referindu-se la persoana arestatA flrd a distinge fntre invinuit sau inculpat. Consacrarea constitufionali a prezumfiei de nevinovatie Regula inscrisd in art.23 alineatul 8, potrivit cdreia pénd la rimanerea definitiva a hotirarii judecatoresti de condamnare, persoana este consideraté nevinovata a fost transpusa din reglementérile internationale privind drepturile omului si exprima un principiu de drept cu tradijie in sistemele juridice, In documentele intemaionale de referinja in domeniu, aceasta regula ‘cu rang de principiu este nominalizatd in ar.ll din Declarafia universal adrepturilor omului, art.14 din Pactul international cu privire la drepturile Civile si politice si art.6 din Conventia europeand privind protectia drepturilor omului sia libertatilor fundamentale. Prezumtia de nevinovatie este cuprinsd in art,66 C.prpen., in cadrul titlului IM consacrat probelor si mijloacelor de proba: “invinuitul sau {nculpatul nu este obligat sé probeze nevinovaia sa iar in cazul cénd exist probe de vinovatie, acesta are dreptul si probeze lipsa lor de temeinicie”. Prezumgia de nevinovitie semnifica faptul c& nici o persoané nu poate fi condamnata definitiv in lipsa unor probe temeinice de vinovafie. Regula fiind inscrisa in textul constitufional consacrat libertaqii individuale, functionalitatea prezumtiei de nevinovatie trebuie extinsA si in privinfa perchezitionarii, refinerii ori arestari Daca pand la ramanerea definitiva a hotirariijudecdtoresti, in urma administrarii tuturor probelor, vinovéfia inculpatului nu este temeinic dovedita, ajungéndu-se la indoial asupra vinovatiei, acest dubiu profits Persoanei in cauzi. 171Arestarea preventiva - Rezult& ca dimensiunile prezumfiei de nevinovatie sunt mult mai langi decét cele legate de probatiune. Ca atare, avand in vedere implicatile prezumtiei de nevinovatie in intreaga desfisurare a procesului penal, se impune reevaluarea ei si consacrarea ca regula de baz a procesului penal.! Art.23 alin.9 evidentiazé constitufional principiul legalitatii procesuale, stabilirea si aplicarea unei pedepse nefiind posibile decdt in cadrul activitati judiciare, Legalitatea procesuald incidenta in intreaga desfiigurare a procesului penal (art.2 C.pr.pen.) este strans unitd de legalitatea incriminarii si a pedepselor (art.2 C.pen.). Respectarea legalitajii este asigurati in principal de dispozitiile referitoare la nulitatile procedurale - art.197 C.prpen. si dispozitile din Codul penal referitoare la sanctionarea unor fapte prin care se aduc atingere libertati persoanei (art.189, art.192) sau prin care se impiedica ‘nfiptuirea justifiei (art.266-268) ete. De refinut ci nesocotirea dispozitiilor constitutionale si procedural penal privind motivarea deciziilor autortajilor judiciare ce vizeaza Iuarea si prelungirea arestarii preventive, aducerea la cunostinfi a motivelor atestiii gi a invinuirii, a dispozitiilor privind limba in care se face ‘comunicarea afecteazi dreptul la aparare al persoanei arestate iar potrivit art.197 alin.2 si 3 C.prpen. incdlcarea reglementarilor referitoare la asistenfa juridicd a inculpatului arestat se sanctioneaza cu nulitatea absolut a actelor menfionate. Receptnd dispozitiile $i spiritul reglementatilor internafionale de referinga in domeniul drepturilor omului, Constitutia Romaniei asigura persoanelor prin confinutul complex al art.23 mijloacele si garanfiile necesare exercitirii in deplina siguranga a dreptului natural la libertate. * A se-vedea, pe larg, N.Volonciu, Tratat de procedurd penala, vol.I, E4Paideia Buc., 1996, p.121 1m ——<— == Arestarea preventiva 3. Garantiile libertitii persoanci prevazute de Codul de procedura penali. in art.5 C.pr.pen. denumit marginal “Garantarea libertatii persoanei” au fost inscrise cele mai importante garanfii pentru ocrotirea libertatii individuale in cursul desfigurarli procesului penal. ‘in redactarea sa inifiala, art.5 avea urmatorul cuprins: “In cursul procesului penal nici o persoana nu poate fi refinutd sau arestatd decat in cazurile gi in condifiile previzute de lege”, Textul se limita la o simpla proclamare a garantaii libertatii persoanei fri a preciza mijloacele care s& asigure efectiv realizarea drepturilor invinuitului sau inculpatului. Formularea fiind mult prea generala, prin Legea nr. 32/1990 publicata in Monitorul Oficial nr.128 din 17.01.1990, textul art. 5 a fost modificat inscriindu-se garanfii substanfiale preluate din documentele internagionale privind apararea drepturilor omului, reglementare care a anticipat principiile generale ale libert8tii individuale consacrate in art. 23 al Constitufiei din 1991. Actuala redactare a art.5 prevede ci: In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei (alin,1). Inraport cu aceasta dispoziie, libertatea persoanei urmeazi a fiasiguratd pe intreaga desftigurare a procesului penal: in faza de urmiétire penal, in Ccursul judectfi - in prima instanf& cét si in cursul judecati in caile de atac ~ precum sicu prilejul punerii in executare a hotirrilor judecdtorest Elementele de noutate ale art.5 sunt cuprinse in alineatele 2~ Nici o persoand nu poate fi refinuti sau arestati si nici supusé vreunei forme de restréngere a libertijii decat in cazurile si in condifille previzute de lege- (art alin.2), Observam c& textul, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 32/ 1990, protejeazi libertatea persoanei nu numai in cazul masurilor privative de libertate dar si in cazul masurilor restrictive de libertate. Refinerea si arestarea - masuri privative de libertate - nu pot fi luate deca dac& sunt intrunite, cumulativ, condifiile prevazute de: 173Arestarea preventiva = ~ art.143, art.146, art.148 C.prpen.(existenfa unor probe sau indicii temeinice cu privire la comiterea unei fapte prevazute de legea penalA); In cazul arestari in cursul judecafii aceasta condiie nu mai este necesaré, trimiterea in judecats a unui inculpat presupundnd existenja probelor necesare privind comiterea unei infractiuni ~art.136 alin.1 C.prpen, (Fapta penalé si fie pedepsita cu inchisoare), Doctrina si practica au admis c& masurile pot fi luate si atunci céind infractiunea este sanctionata cu pedeapsa inchisorii altemativ cu amenda. - art.143, art.146, art.148 C.pr.pen. (masurile se iau fata de invinuit sau inculpat; in cauzi a fost inceput urmarirea penal sau a fost pus in migcare actiunea penal impotriva unei persoane); ~art.136 alin.| C.pr.pen. (privarea de libertate are ca scop asigurarea desfigurarii in bune condifi a procesului penal oriimpiedicarii sustragerii {nvinuitului sau inculpatului de la judecaté ori dela executarea pedepseii. ~ art. 6 C.prpen. (ascultarea persoanei in cauzi de citre organele judiciare); Obligatia de ascultare rezults expliéit in cazul arestirii ineulpatului ~(art.150 C.prpen). Obligatia de ascultare reiese implicit din continutul dispozitiilor art. 6 C.pr.pen. si in cazul retinerii ori arestarii invinuitului. Potrivit art.6 C.pr.pen. care garanteaz dreptul la apiirare organelor judiciare are obligatia s8 incunostinfeze pe invinuit sau inculpat despre fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridicd a acesteia s&-i asigure posibilitatea prelungirii si exercitarii apardrii si s8-1 incunostiinfeze despre dreptul de a fi asistat de un aparator. ‘Incursul procedurilor judiciaqre, pentru a nu contribui prin propriile declarati la refinerea unei acuzafii contra sa, invinuitul sau inculpatul, beneficiind de prezumtia de nevinovafie are dreptul de a pistra ticererea. Tn cazul in care exist probe de vinovafie, invinuitul sau inculpatul poate renunfa la dreptul de a pastra tdccerea si si se apere el insugi (si dea explicafii asupra oricdrei acuzatii si si propuna probe in aparare) ori solicite sd fie asistat de un aparator, 174 ——————— Arestarea preventiva in legatura cu ascuttarea persoanei in cazul arestirii prin Deciziile nr. 106 - 11/1998 publicate in Monitorul Oficial nr, 287 din 05.08.1998, Curtea Constitutional a statuat c& prevederile Codului de procedura Penala referitoare la arestare sunt constitufionale numai in masura in care asigura invinuitului sau inculpatului aceleasi drepturi procesuale. Audierea invinuitului sau inculpatului in vederea ludrii unei masuri preventive nu se poate face prin comsiei rogatorie sau delegare (art. 132, art.135 C.prpen.). Masura arestirii preventive poate fi luata si fir ascultarea celui in cauzi in cazul in care este dispaiut, se afld in strlindtate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecatd, Regula fiiind de stricta interpretare mu este aplicabild si in cazul refineri, art.137! C.prpen. (aducerea la cunostinta de indata a motivelor refinerii sau arestirii si a invinuirii in cel mai scurt timp, in prezenta unui avocat), Textul trebuie interpretat si aplicat in lumina dispozifilor art.23 alin.5 din Constitutie care statueaza c& “celui refinut sau arestat i se aduc de indata la cunostingi, in limba pe care o infelege, motivele refinerii ori ale arestirii iar invinuirea in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunosting numai in prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu”, Motivele legale de refinere ori arestare - cele prevaizute in art. 136, 143, 146, 148 lita - h C.prpen., vor fi aduse le cunostinf& celui refinut ori arestat, in limba pe care 0 infelege, in momentul refinerii ori arestiri. Cu privire la comunicarea invinuirii trebuie s& distingem intre retinere si arestare. fn cazul refinerii, punerea in vedere a invinuirii Presupune aducerea la indeplinire a obligatiilor prevazute in art. 23 alin.5 din Constitute si art. 6 5 C.pr.pen, Dacd cel refinut solicita si fie asistat de un apirator, invinuirea se aduce la cunostinja in prezenfa acestuia, in cursul celor 24 ore cat dureazi retinerea. in cazul arestarii, asistenta juridica fiind obligatorie, aducerea Ia Cunostinga a invinuirii se va face numai in prezenta unui avocat. Cat priveste timpul de comunicare, acesta este difert si vizeaz& orice fel de 175Arestarea preventiVvg ——==>=$$—$—$$$—$$$$=$><— acuzafie adusd impotriva celui arestat in cursul desfiguréri procesului penal. Exigenga legii urmeazi a se realiza in contextul prevederilor art. 228 alin.| 313 cu referire Ia art. 6 alin.3 si S- punerea in vedere a invinuiri, art. 237 alin.2 - inculparea, art. 238 - extinderea invinuirii sau inculparii, art. 250 si art. 253 prezentarea materialului de urmétrire penal, art. 322 C.prpen. {nformarea inculpatului dupa citarea actului de sesizare, asupra invinuirii care i se aduce, art.334 - schimbarea incadrati juridice in cursul judecati, art. 335 si art, 336 - extinderea actiunii penale sau a procesului penal. ~art.144 alin.2, art.146, art.147 cu referire la art.302 alin.2 C.pr.pen. (precizarea actelor ce urmeazii a fi intocmite cu prilejul refinerii ori arestirii: ordonant, incheiere, mandat); -art,137 C.prpen. (cuprinsul actelor prin care se iamasura, motivarea actelor fiind esentiala); ~ art.14, art.146, art.147, art.149 C.prpen. (precizarea duratei refinerii gi arestirii invinuitului sau inculpatului), Cazurile in care se poate dispune refinerea sau arestarea sunt stabilite expres si limitativ in art. 148 lit.a~h C.pxpen. Refinerea poate fi luata de organul de cercetare penala iar arestarea poate fi dispusi de procuror sau instanfa de judecata (art. 136 alin.2 Coprpen.), in doctrind s-a avansat ideea cd masura refinerii poate fi luata si de procuror. Obligarea de a nu parasi localitatea - masurd restrictiva de libertate, prevazuta in art.145 C.prpen. Poste fi luata numai daca sunt intrunite, cumulativ, condifiile prevazute de: - - art.136 alin.1 C.pr.pen, (masura se ia in scopul asigurarii bunei desfisurari a procesului penal ori impiedicirii sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmérire penald ori de la judecaté, in cauzele privitoare la infracfiuni pedepsite cu inchisoare). Masura poate fi luat si atunci cénd infractiunea este sancfionatd cu pedeapsa inchisorii altemativ cu amenda; ~art.143 alin.] C.prpen. (existena unor probe sau indicii temeinice cu privire la svarsirea unei fapte prevazut> de legea penal). Aceast se cere numai pentru faza de urmérire penal. ‘Arestarea preventiva - art.136 alin, art. 145 C.prpen. (masura se ia fat de invinuit sau inculpat; in cauzi a fost inceputd urmarirea penala sau a fost pusé fn migeare acjiunea penala impotriva unei persoane); 145, aft.302 alin.2 C.pr.pen. (masura poate fi luata in cursul urmaririi penale prin ordonant& motivats, iar in cursul judecatii prin incheiere motivata); - art.137 C.pr:pen. (confinutul actului prin care se dispune masura), in privinfa cazurilor in care poate fi dispusd obligarea de a nu pirasi localitatea, in vederea inkaturarii arbitrariului, suntem de parere c& pe baza suplimentului analogic, ipotezele previzute de art. 148 lita - h C.prpen. pentru luarea masurilor privative de libertate ar trebuie aplicate in cazul masurilor de restrangere a libertiii pe Art.136 C.prpen. stabileste c& masura obligarii de a nu parisi localitatea poate fi luata de procuror in cursul urméririi penale si de instanaiin cursul judecafii iar art, 145 C.prpen.prevede confinutul masurii si durata, Daca cel impotriva cdreia s-a luat masura arestarii preventive sau 0 misurd de restrdngere a libertatii considerd c& aceasta este ilegalé, are dreptul in tot cursul procesului penal si se adreseze instantei competente potrivit legii (art. 5 alin.3). Pottivit legislatici noastre, controlullegalititii masurilor preventive luate de procuror se declanseazi, in principal, la plangerea persoanei in cauzi. ‘Art.140! C.prpen. prevede, in esenf, cd Impotriva ordonantei de arestare sau a aceleia de obligare de a nu pairisi localitatea se poate face pléngere la instanfa careia i-ar reveni competenta sa judece cauza de fond; instanfa se pronunt asupra legalitayii masurii dupa ascultarea ‘invinuitului sau incuilpatului; incheierea instanfei este supusd recursului. Pentru a preveni sau inlatura orice manifestare arbitrara in privinfa arestarii preventive, controlul legalitafii nu a fost lasat numai la voia celui arestat, Astfel, Codul de proceduri penal a prevazut procedura examin’ din oficiu a legalitatii detentiei preventive cu prilejul prelungi arestarii de citre instanta (art.156 - art.159) ori cu prilejul verificarii de cdtre instanj& a regularitafii luarii si menfinerii arestdrii inculpatului (art.300). 177Arestarea preventiva Suntem de parere c& institutionalizarea controlului instanfei asupra mésurilor preventive luate de procuror in cursul urmaririi penale nu exclude dreptul celui vatimat in interesele sale legitime de a se plnge impotriva masurilor $i actelor de urmarire penal in conformitate cu art. 275 si urm. C.prpen. In literatura de specialitate a fost exprimat si un punct de vedere contrar. ‘A recunoaste ins& in aceasta materie competenta exclusiva a instantei, inseamna a-l priva pe cel vatdimat in interesele sale legitime de © cale legal de contestare a legalititii mAsurilor luate de procuror si care constituie o garantie suplimentara instituita in acest scop. Pottivit art.278 C.pr.pen., plangerea impotriva masurilor luate de c&tre procuror se rezolva de catre conducatorul parchetului, iar cand mésurile sunt ale acestuia, plingerea se rezolva de catre procurorul ierarhic superior. Miasurile si actele procurorului pot fi verificate si din oficiu, Pentru intarirea legalitifii in activitatea procurorilor legea aconstituit controlul ierarhic. in baza acestui principiu organizatoric, cand urmarirea penal se efectueazi de procuror, ordonanta prin care s-a dispus arestarea preventiva si rechizitoriul sunt supuse confirmarii conducdtorului parchetului iar cénd urmétrirea penala este ficut& de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior (art.209 C.prpen.). in cazul prelungirii duratei arestirii, cel care apreciazi dac& este - cazul s& fie sesizat’ instanfa este conducdtorul parchetului din care face parte procurorul care a luat misura sau care a avizat propunerea organului de cercetare penala (art.156 C.pr.pen.). " D.M.Cosma, Refleeti asupra arestaril preventive, R.D.P. .2/1998, p.117. R.VManeas, Arestarea preventiva. Neconsttugionaltate, R.D.P. nt.4/1998, p.112; .panr-713/1998, Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practic’ judiciard pe anul 1998, Bucuresti, 1999, p.39; d.p. nr. 478/1998, Curtea de Apel Suceava, Buletinuljurisprudentei 1997-1998, Bucuresti, 1999, p.150. 178 —————— Arestarea preventiva in privinja refinerii controlul legalitifii se exercita de procuror din oficiu, in conformitate cu art.216-218 C.prpen. sau la plangere, in conformitate cu art.275 si urm.C.pr.pen. Dac misura arestirii sau a obligarii de a nu paris localitatea a fost dispusd in cursul judecétii incheierea instanfei poate fi atacati separat cu recurs fn termen de 3 zile (art.141 C.prpen.). in legatura cu aplicarea art.141 C.prpen., in practic si doctrind s- au purtat unele discufii Potrivit art.141 C.pr.pen., incheierea data in prima instanf prin care s-a dispus luarea, inlocuirea, revocarea sau incetarea de drept a misurii Preventive poate fi atacatd separat cu recurs de c&tre procuror sau inculpat, ‘Se deduce cd incheierea de respingerea cererii de inlocuire, revocare sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa separat recursului ci numai odata cu fondul. Desi in literatura juridic& au fost aduse critici asupra acestei interpretiri, motivandu-se c& astfel este lezat accesul liber la justitie, punct de vedere la care s-au raliat si unele instante care au admis recursul contra incheierii de respingere a cererii de inlocuire-revocare a unei masuri preventive!, o indelungata si cvasiunanima jurisprudenta si doctrina au considerat inadmisibil un astfel de recurs. Jurisprudenta Curfii Constitutionale a statuat in sesnul punctului de vedere majoritar retindnd c& prevederile art.141 C.pr.pen, sunt constitutionale (decizia nr.649/1997 publicata in M.Of. nr.80/1998, decizia nr.38/1998 publoicata in M. Of.nr.177/1998). S-a motivat c& nici o prevedere constitutionala nu da o consacrare expres la recurs in orice cauzi oricénd si de cite oricine fiind de competenta legiuitoruluiinstituirea regulilor de desftsurare a procesului penal. ‘ MFiru, Competenza de solujionare a plangerilor impotriva masurit arestarit preventive luate de procuror, “Dreptul” at.1/1992, p.53 179Arestarea preventivg ———=—<$=$—$—$—$— $< —————— O alt garanfie procedural a libertafii individuale se refera la dreptul oricdrei persoane céreia i s-a luat ilegal o masura preventiva la repararea pagubei suferite, in condifiile prevazute de lege (at.5 al.4)! Corespunzitor modificarilor aduse art.5 din C.pr.pen. prin Legea 1r.32/1990 au fost corectate si unele dispozitiiale capitolului IV al tittului 1V al Parfii speciale (art.504 - 507) intitulat inifial “Repararea pagubei fn cazul condamnatii sau al arestirii de nedrept” si denumit in prezent “Repararea pagubei in cazul condamnérii sau al ludrii unei masuri preventive pe nedrept”. Langindu-se sfera de aplicare a art. era firesc si se adauge la masura ii si celelalte masuri preventive: refinerea si obligarea de a nu parasi localitatea. Pottivit art. 504 alin.2 C.prpen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 32/1990, orice persoand impotriva céreia s-a luat o masurd preventiva are dreptul la repararea de cétre stat a pagubei suferite dacd ulterior pentru motivul c& nu a sfvarsit fapta imputata ori cA acea fapti nny existd a fost scoast de sub urmarire penali sau a fost achitatd (aceste temeiuri corespund prevederilor art.10 lit. a si c din C.pr:pen.). ‘Nuau dreptul la repararea pagubei persoanele care in cursul urmatirii penale sau al judecafii cu intenfie sau din culpa au stanjenit saua incercat s& stnjeneascd aflarea adevarului. ‘Avand in vedere cd pottivit art. 48 alin. ultim din Constitufie, statul ispunde patrimonial potrivit legii pentru prejudiciile cauzate prin erorile- judiciare savarsite in procesul penal, prin Decizia nr. 45/10.03.1998 publicat& in M.OF. nr. 182/15 mai 1998, Curtea Constitufionala s-a pronunfat in sensul c& dispozifiile art.504 alin.2 C.pr.pen. sunt constitufionale numai in masura in care nu limiteaz& la cele doui ipoteze previzute de text cazurile care antreneaz’ rispunderea statului. 'N.Voloneiu, Tratade drept procesual penal, volJ, Bucuresti, 1993,p.104.1LNeagu, ‘Tratat de drept procesual penal, Bucuresti 1977, p.321-324. G-Teodoru, Drept procesual ‘penal, Partea general, Iasi, 1996, p.366-368 180 ————— Arestarea preventiva in situatia in care repararea pagubei a fost acordat, statul are actiune ‘in regres impotriva aceluia care cu rea-credinta sau din grav neglijenta a provocat situafia generatoare de paguba. fn tot cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe caufiune (art.5 alin.5). ‘Legea prevede cd o masura preventiva trebuie revocat dacd au disparut temeiurile care an justficat luarea ei -art.139 alin.2 C.pr.pen.- sau inlocuita cu alt maisur& preventiva cénd s-au schimbat temeiurile are au determinat luarea méisurii -art.139 alin.1 C.pr.pen., ori inceteazi de drept in cazurile prevazute in art.140 C.pr.pen. in cazul liberarii provizori, desi temeiurile arestarii subzist, datorits uunor imprejurari legale de persoana inculpatului, de comportarea acestuia side alte imprejurari, organul judiciar ajunge la concluzia c& prelungitea arestarii nu mai este necesara. Liberarea este facultativa si are la baza ideea de incredere, persoanei {n cauza impundindu-i-se anumite obligatii sub sancjiunea rearestarii fn cazul ci le nesocoteste. in art. 160° C.prpen. se stabilesc conditiile si procedura liberarii provizorii a inculpatului, cuantumul cautiunii, cazurile de revocare, etc. Liberarea provizorie se poate acorda nu numai la cererea inculpatului, dar sia sofului si a rudelor apropiate. Desi art, 160" C.pr.pen, se referd numai la inculpatul arestat, avand {n vedere regulile cu rang de principii cuprinse in art.23 din Constituyie care se refera la persoana arestatd si art.5 C-prpen. care se referd atat la ‘nvinuit, cts la inculpat, suntem de parere c& mésura liberatii provizorii poate fi aplicatd si in cazul invinuitului arestat. In dezvoltarea regulilor inscrise in art.5 specialitate au fost mentionate si persoanei. - masurile de prevenfie intr in atributiile cele mai calificate organe judiciare. Cu excepfia refinerii care poate fi luaté de organele de cercetare penalé, celelalte misuri se dispun exclusiv de magistrat (judecdtor sau procuror). pen. in literatura de alte garanjii ce asigura libertatea 181Arestarea preventiva-— - durata masurilor de preventie este diversificaté in functie de caracterul lor privativ saurestrictiv de libertate, existnd o limitare destul de scurta intimp a acestora. Refinerea nu poate depisi 24 de ore, arestarea invinuitului S zile, arestarea inculpatului 30 de zile, iar obligarea de anu parisi localitatea 30 de zile in cursul urméirii penale). Prelungirea duratei este posibil& numai in privinta inculpatului masura fiind dispusd de citre instant. ~ masurile preventive avand un caracter provizoriu se inlocuiese sau revocd obligatoriu la cerere sau din oficiu dacé motivele acestor miisuri s-au schimbat ori au disparut. Totodaté, misurile preventive ‘inceteaz& de drept in cazurile prevazute de lege. Tot in aceasti directie sunt de amintt si alte prevederi legale cu valoare de garantii ale libertafii persoanei: ~ insorierea legalitaii procesuale ca reguliide baza a procesului penal (art.2 C.prpen.); sanctionarea incalcatii dispozitiilor legale care reglementeaza desf%isurarea procesului penal (art.185, art.197, art.220 C.prpen.). ~ interzicerea ludrii unei masuri preventive prin comisie rogatorie sau prin delegare (art.132, art.135 C.prpen.). ~asigurarea dreptului la aparare, participarea avocatului reprezentind © component major a dreptului la aparare, Asistenfa juridic& este obligatorie in cazul invinuitului sau inculpatului arestat si este acordat deo persoand avind o calificare de specialitate art.171 C.prpen). Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat reglementeazA conditiile exercitarii acestei profesii. Art.172 C.pr.pen. stabileste drepturile si obligafiile aparitorului, = consfingirea rolului activ al organelor judiciare in intreaga desfiigurare a procesului penal (art.4, art.202, art.287 C.prpen.). Garantiile privind libertatea persoanei inscrise in art. 5 C.pr.pen. majoritatea consacrate si in art.23 din Constitutie constituie premise reale pentru respectarea principiului legalitajii in domeniul masurilor preventive si vdese preocuparea pentru alinierea legislajiei noastre la reglementitile internationale privind protecfia drepturilor omului. 182 ————————— Arestarea preventiva 4, Armonizarea dispozitiilor constitutionale cu cele procedural penale. Curtea Constitutionala este un organ politico-jurisdictional cu autoritate de monopol asupra “justitiei constitufionale.” Prin exercitarea controlului constitutionalitatii Iegii, Curtea se manifest ca un cole- agislator, cu functie pur legislativ-politicd, marcéndu-se astfel exercitiul practic al “separatiei puterilor”, dar intr-o dinamica efectiva a aplicar drepturilor si libertafilor fundamentale. Astfel, justifia constitutional este independenta de toate celelalte entitafi stabile avand o preminenfé a deciziilor sale fafi de orice alte decizii jurisdictionale. Ea se situeaza in afara aparatului jurisdictional comun ,cu reguli procedurale proprii si nu se substituie in nici un fel altei puteri Funefia de realizare a aplicatii legii se face numai pe baza si in limitele legii. Normativizarea Constitujiei, aplicarea ei directa pri intermediul Curfii Constitugionale nu reprezinta o practica legislativa, cu poziia de arbitru. Curtea spune cand nu se aplic& o lege (fra existenta reala), efectuandu-se un control concentrat, $i nu difuz (ca al judeci- torului); Decizia judecttorului constitutional, de declarare a anulétii unor texte formale produce efecte erga omnes prin insasi valoarea operatiei de “a spune dreptul” in cadrul aplicdrii legii in timp, al aplicarii legii speciale, derogatorii, sau al legii cu valoare mai mare. Cat priveste competenta constatirii abrogirii, contrarietatea legii cui Constitutia este numai aparenté, intrucat un singur text este aplicabil; de fapt nici nu este o chestiune de neconstitufionalitate,ci doar de conflict de legi. Ca atare, valoarea sa erga omnes este iarisi evident&: chiar daci apornit de la un incident pur procesual, de la o chestiune prejudiciabila ca exceptie procesuala, in sine, ea se obiectiveazi. Competenta de a constata ci 0 lege preconstitutionala este abrogata apartine instanei judecatoresti numai dacd aceasta nu s-a pronunfat sau se apreciazi de 0 parte c s-a pronunfat i eronat (asupra unei legi abrogate ca find in vigoare), in mod exceptional si numai in subsidiar, apreciind c este legal sesizata Curtea Constitutional’ constata (intemeiat) abrogarea. 183Arestarea preventivg =—————_$_$_ $a Prin procedura de rezolvare $i prin eféctele deciziei asupra exceptici de neconstitutionalitate aceasta nu este un mijloc tehnic procesual specific actiunii penale sau civile - asemenea exceptiilor procesuale - ci un mijloc tehnic apartinand “instrumentarului” dreptului constitutional, pentru exercitarea controlului de constitutionalitate. in opinia noastra, alaturi de 1.Deleenu (“Justitia constitutionala” Lumina Lex, Bucuresti, 1995, p.257), remarcdm faptul ci orice ‘transpunere a regulilor procedurale proprii fiecarei jurisdicfii (comune respectiv constitufionale) in domeniul celeilalte este inadmisibil. Ca tare, avand in vedere cele ardtate mai sus: ~ nu Curtea Constitufionala abrogé, modifica sau completeaza legi; ~ nu Curtea Constitufionald ar fi autoritate legiuitoare; ~ Curtea se pronunta si asupra problemelor de fapt, nu numai de drept; . + instanfele judecdtoresti isi intemeiazA solutiile in drept, numai- tantologic spun - pe lege; ~ controlul constitutional nu se substituie legii; deci sprijinindu-se pe solufiile Curfii Constitujionale, instanfele judecatoresti nu au cum si ‘nu se mai supuna legii in vigoare; - niciodata nu poate ab initio exista o contradictie intre un act normatiy si o hotirére a vreunei instante judecdtoresti sau a instantei constitutionale; - nici un argument nu poate fi adus, nici o interpretare nu poate'fi susfinutd impotriva textului rational, expres si deosebit de clar al art.145 din Constitutie, potrivit c&ruia toate deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatori'; 'Textele Constituic au inlocuit de lege lata prin efectul Constitujci art. 150 alin. 1, textele contrare ale codurilor (idem Gh Mateut, Duraiaarestarl preventive a invinuitulu ‘sau tneulpatulut in lumina Constituii si a Convenjiei Europene, in “Dreptul” nr.3/ 1996, p.39). 184 OO Arestarea preventiva ~ aceleasi argumente sunt si in sensul imposibilitatii unei dec constitutionalitate, care s-ar putea suprapune legiuitorului; ici 0 categorie de decizii ale Curtii Constitutionale nu ar putea fi apreciat& ca inaplicabile sau inacceptabile. ~ decizia nr.486/1997 a Curtii Constitutionale nu completeazi Codul de procedura civila (art.278); ~ decizia citata nu introduce in lege o institufie noua (plangerea la instangé impotriva solutiilor de netrimitere in judecata); nu opreste © persoana nemultumitd de o masurd a organului de urmirire penalai si ajunga in fafa instanfelor judecatoresti si se adreseze justitiei; ~ dispozifiile art.21 din Constituyie sunt intotdeauna aplicabile. Dac nu exist o cale procedural penalA specifica, daca nu pot fi invocate posibilitajile procedurale adiacente (asa cum ar fi art.300 C.pr-pen. in cazul deciziei nr.546/1997,ale neconstituti lispozitilor art.149 alin.3 C.prpen.), daca nu va mai fi posibila utilizarea art.504 C.prpen. (cu extensia din deciziile nr.45/1998 gi n.138/1998 privind orice solutie vatimatoare va exista intotdeauna un drept la despagubiri venind dinspre Legea nr.30/1994, protejandu-se astfel drepturile si libertatile fundamentale. In practica se ridic& problema aplicarii procedurale tehnic, a Principiilor constitutionale (si cum sunt drepturile ardtate in deciziile Curtii Constitutionale). Este cazul unor dispozitii constitufionale care nu isi gisesc corespondent tehnic, detaliat, institutional, structural, procesual sau procedural. Dispozifiile constitusionale se vor aplica intotdeauna, se vor aplica {n mod direct in masura in care textele procedurale in vigoare sunt corespondente acelora sau dac& exist posibilitatea unor aplic&ri prin interpetare, dar niciodaté dispozitiile din proceduri nu vor putea fi interpretate impotriva altor principii de procedurd. Aceasta inseamna cd magistratul este obligat si foloseascd normele procedurale in sensul constitutional, fird a adauga la lege, dar in nici un caz nu mai poate aplica (invoca) texte abrogate prin Constitutie. 185Arestarea preventiva Astfel, nu se poate sustine c& termenul de 30 de zile privind arestarea preventiva, din art.23 alin.4 al Constitutiei, s-ar limita doar la faza urmaririi penale. Ar exista aici o incdlcare a separatiei puterilor in stat, un exces de putere, o legiferare, adaugénd la Constitute, Sub acest aspect, legea fundamentala nu distinge esenfial intre dou! faze ale procesului penal. Toata faza urmatirii penale nu reprezint& decat un act premergator judecdtii (in fata instantei). ‘Apreciem cé dispozifiile Codului de procedura penala sunt ‘modificate expres nominal din 8 decembrie 1991 enumerdnd: + obligafia organului judiciar de a incunostinja, inainte de prima declaratie, despre dreptul Ia asistenta are in vedere si pe faptuitor (art.6 alin.final); = acfiunea civildi nu se pomeste sau existi din oficiu discriminatoriu, pentru societiti, in functie de natura capitalului (art.17 alin.1 si 2 si art.18 alin.2); - perchezitia domiciliard. nu se poate face numai cu incuviinjarea locatarului (art.101 alin.2); - la condifiile arestarii preventive previzute in art.146 C.prpen. se subinfelege caracterul “in principiu exceptional”; - arestarea inculpatului in cazul judecaiii este limitaté la 30 de zile maxim (art.149 alin.final); ~ suspendarea de executare opereazai in cadrul termenului de 30 de zile (art.159 alin.7); 5 ~ Asistenga juridica - cap.I din titlul V - este subsumat principiului dreptului la aparare; - procurorul prezint intotdeauna materialul de urmatire penal& (art.257); ~ prezentarea materialului de urmérire penala conform art.257 C.prpen, presupune $i oferirea unei copii a dosarului; din acest moment nu mai exis nici un element confidential (darmite secret!) al propriului dosar; nu poate existd si un dosar “urma’, diferit de cel comunicat invinuitului; ~ impotriva actelor efectuate de procuro: exists, alturi de plangerea ierarhica si calea justitiei (art.278); 186 — — Arestarea preventiva - dreptul la recuperarea pagubelor in cazul condamni nu este limitat (art504 alin.2); etc. Formulirile cuprinse in Constitutie se adreseazi in mod direct procurorului s& judecdtorului care aplica legile in vigoare, nu numai prin intermediul organelor legislative (care bineinfeles ca ar trebui s4 se conformeze $i si aduck modificarile corespunzatoare legislat Solutile la care ajunge Curtea Constitutionala nu reprezinté numai © solicitare adresata legiuitorului care, procedand la analiza acestor solicitiri trebuie si aduc& modificarile corespunzatoare legislafiei in vigoare “criticate” prin deciziile Curjii Constitufionale; instanjelor judecatoresti le sunt in mod direct opozabile deciziile Curtii Constitutionale, chiar daca nu exist o legislatie pozitiva (Incorporata de legiuitor)'. Inconcluzie, apreciem c& nu se poate pune niciodata problema unui conflict fntre jurisdictia constitutionala si justitie. Curtea Constitutionala a indicat doar faptul c& procedura penala este modificata de la 8 decembrie 1991. pe nedrept 5. Despre calitatea de magistrat a procurorului si prerogativa acestuia de a dispune arestarea preventiva in lumina Conventiei europene a drepturilor omului. Conventia european pentru apararea drepturilor omului sia libertifitor fundamentale®, prin dispozifiileart.5, recunoaste si garanteaz& oricdrei persoane dreptul la libertate siguranja si totodata stabileste, in mod limitatiy, situafiile in care se poate deroga de la exercifiul acestui drept. Astfel, potrivit art.5 paragraful 1, nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa exceptandu-se, intre altel, situafiile in care o persoand a * Cuprivire la caracterul obligatoriu al decizilorconstitutionale ase vedea decizia 11.169 din 2 noiembrie 1999, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partes I, nr.151 din 12 aprilie 2000; decizia nt.186 din 18 noiembrie 1999, in Monitorul Oficial ® Ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994, publicata in M.Of.nr.135 din 31.05.1994 187Arestarea preventiva’ fost arestata in vederea aducerii sale in fafa autoritapii judiciare competente, atunci cénd exist motive demne de crezut de a o banui ca a savargit 0 infractiune sau cAnd exist motive temeinice de a crede in necesitatea de a o impiedica si sAvargeascd o infracjiune sau s& fugi dupa svargirea acesteia litera c). ‘In conformitate cu art.5 paragraful 2, orice persoand arestata trel s& fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o {infelege, asupra motivelor arestarii sale gi asupra oricrei acuzafii aduse ‘impotriva sa. Articolul 5, paragraful 3, prevede c2 orice persoand arestatd sau definutd in conditile prevazute de paragratul | litera. trebuie de indat& adusi inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputemicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare gi are dreptul de afi judecaté intr-un termen rezonabil sau eliberati in cursul procedurii. in raport de prevederile art.5 din Conventie, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a pus problema daca procurorul poate fi considerat magistrat abilitat de lege s& exercite funcfii judiciare. In cazul Schiesser contra Elvefiei' Curtea, recumoscéind calitatea de ‘magistrat unui procuror de district al cantonului Zurich, a coneluzionat cf activitatea acestuia ce a constat in instructia cazului, implicénd obligatoriu interogarea invinuitului si plasarea in detengie provizorie a persoanei respective, nu violeaza prevederile art.5, paragrafele 1-3 din ‘Conventie. Curteaa apreciat c& termenul magistrat nu se confunda cu judecator, ce cuprinde indeplinirea urmatoarelor cerinfe, care constituie tot atdtea garantii pentru persoana arestati: 1. Garanfii de independen}a fai de executiv si de parti, ceea ce nu exclude orice subordonare fata de alti judecatori sau magistrati; Il. Garanjii de procedura, ceea ce implici obligatia de a audia, personal, pe cel care fi este deferit; IIL.Garantii de fond, ceea ce comport obligatia de a examina circumstanfele constituind argumente pentru sau contra detentiei, de a A se vedea V.Berger, op.cit, p.64-66 188 ——— —— Arestarea preventiva se pronunfa potrivit criteriilor judiciare asupra existenfei rafiunilor care 6 justificd si in absenta lor de a dispune punerea in libertate. Jn motivarea solutici, Curtea refine 4 procurorul de district, desi supus controlului procurorului general, nu a suportat nici o ingerinfa le sale; in cursul instructiei, procurorul |-a interogat pe invinuit,i-a pus in vedere pentru ce este acuzat, a cercetat atat faptele in favoarea acuzirii, cét si cele impotriva acesteia; cu pri de fond, Curtea noteaza ci motivele de arestare refinute de procuror fit temeiul Codului de procedura penala ale cantonului Zuhrich, se regisesc intre cele mentionate de art.5, paragraful 1 litera c din Conventie. Intr-un alt caz- Huber contra Elvetiei! - privind exercitarea de catre acelasi procuror a instructiei dosarului,eliberarea unui mandat de arestare si punerea sub inculpare a individului care fi este deferit (intocmirea actului de acuzare), Curtea a concluzionat, de asemenea, c nu s-au {nciilcat prevederile Convengiei (ar.5), Curtea a apreciat cd si fn acest caz, chiar daca procurorul a exercitat succesiv mai multe functii judiciare, au fost respectate exigenfele Conventiei (art.5), Se refine totusi ca, desi magistratul care decide asupra detentiei poate indeplini si alte functii, impartialitatea sa este pusd la ‘ndoiala daca intervine si in faza jurisdictionala a procesului penal. {n fara noastra contestarea dublei calitatia procurorului, anume aceea de anchetator abilitat s& efectueze urmétirea penali (s4 supravegheze cercetirile penale) si aceea de magistrat care poate dispune arestarea Preventiva in cauzele instrumentate, a format obiectul jurisprudentei Curfii Constitugionale, Prin Decizia nr.268/97 si Decizia nr.709/19972, Curtea Constitufionala a respins ca nefondata excepfia de neconstitutionalitate a dispozifiilor Codului de procedurt penala care confer procurorului *V, Benger, opi. p.67-68 * Publicate in M.OF. nr. 134 din 2 aprilie 1998 189Arestarea preventiva ————$_$&$= <$e —— prerogativa efectuarii urmaririi penale ori 2 supravegherii acesteia si posibilitatea de a dispune ca magistrat arestarea preventiva, refindnd c& reglementirile in discutie nu contravin Constitutici. Argumentele Curtii Constitutionale au fost urmatoarele Potrivit art.23 din Constitutie, arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat pentru o durata de cel mult 30 de zile; asupra legalitatii mandatului, arestatul se poate plinge judecdtorului, care este obligat s& se pronunfe prin hotdrare motivati; celui refinut sau arestat i se aduc la cunostinta motivele refinerii sau ale arestarii iar invinuirea in cel mai sourt timp; invinuirea se aduce la cunostinjé numai in prezenfa unui avocat; eliberarea celui arestat este obligatorie dacd motivele acestei mésuri au disparut; persoana arestatd preventiv are dreptul si ceara Punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe caufiune. Capitolul al Vi-lea, al titlului III al Consiitufiei care reglementeaz Autoritatea judecstoreascd, consacra urmatoarele structuri organizatorice: Instanfele judecdtoresti (art.123-129), Ministerul Public (art.130-131) si Consiliul Superior al Magistraturii (art.132-133), Din continutul reglementitilor se deduce calitatea de magistrat atat a judecatorilor cét si a procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii avand, in principal, rolul de a propune Presedintelui Romaniei numirea in funcfie a acestora. Clasa magistrafilor este definita in mo¢ clar de art.42 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, cere precizeazA c- judecitorii de la toate instanfele judecitoresti si procurorii din cadrul parchetelor de pe léng& instante fac parte din corpul magistrafilor. in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penal, procurorul poate lua masura arestarii preventive in situafia in care rezult probe sau indicii temeinice c& s-a sAvargit o faptd penalA (art.143) gi ‘numai in cazurile enumerate limitativ de art. 148 literele a-h. Activitatea procurorului este supus& nu nurnai controlului ierarhic, (a.275 siurm. C.prpen., dar $i controluluiinsianfei de judecaté (art.1401 C.prpen.). 190 —_$— Arestarea preventiva Orice persoana impotriva cfreia s-a luat masura arestirii preventive are dreptul s& se adreseze procurorului iererhic superior ori instanfei de judecata pentru verificarea legaligii masurii Céind se constatd cA arestarea preventiva a fost luata cu inedlcarea legii se dispune obligatoriu revocarea acesteia. in tot cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul, arestat preventiv are dreptul si ceara procurorului ori instanfei de judecatii punerea in libertate provizorie sub control judiciar ori pe caufiune. Toate aceste garanfii prevzute de Constitufie si Codul de procedura penali sunt de natura sa asigure apararea individului de orice arestare efectuatd cu incalcarea legi Solutia Curtii Constitutionale este conforma cu exigenfele Conventiei europene a drepturilor omului si jurisprudenfei Curti europene a drepturilor omului. In aceeasi ordine de idei, pot fi prezentate si alte argumente. 1. Cuprivire la garangiile de independent ale magistratului procuror Ministerul Public reprezinté in activitatea judiciara interesele generale ale societitii, apérd ordinea de drept precum si drepturile si libertatile cetifenilor sii exercitd atributiile prin procurori constituifi in parchete. Procurorii isi desf'soard activitatea potrivit principiului legalitafi, al impartialitatii si al controluluiierarhic, sub autoritatea ministrului justifiei {art.130-131 din Constitutie). Principiul controtuluiierarhic presupune subordonarea procurorilor din fiecare parchet conducatorului acelui parchet. Procurorul general al Parchetului de pe Hing Curtea Suprema de Justifie exercita controlul supra tuturor procurorilor. Procurorul ierarhic superior poate s& suspende ori si infirme actele si dispoiifile procurorilor din subordine, daca acestea sunt contrare legii. Dispozitiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, daca sunt date in conformitate cu legea (art.28 gi art.40 din Legea nr.92/1992). 191Arestarea preventiva Autoritatea ministrului justitiei asupra membrilor Ministerului Public se exercit’, dispozitii obligatori : 1. Modalitiile de control sunt evidenfate in art. 34 din Legea nr. 92/1992. Sunt de f’cut urmatoarele observatii: a) controlul se exercit& prin intermediul unui corp de control alcatuit pe de o parte din procurori, iar pe de alti parte din inspectorii generali din Ministerul Justi +b) cénd controtul este exercitat de inspectorii general, valorificarea constatarilor acestora se realizeazi numai in condifiile art.28 din Legea nr.92/1992 gi art.220 C.pr.pen. Ia solicitarea ministrului justitiei, in temeiul art.34 alin.5 din lege (disp Codului de pracedura penal si Legii pentru organizarea judecdtoreaaca prevad posibilitatea infirmari actelor procurorului numai de procurorul ierarhic $i numai daci acestea sunt contrare legit). 2. in vederea respectiirii si aplicarii legii, ministrul justitiei dreptul de a da dispozitii obligatorii procurorilor (art.33, art.34 alin.S din Legea nr.92/1.992). Se constatd urmatoarele: a) dispozitiile ministrului justifiei sunt circumserise exclusiv respectirii si aplicdrii legii. Dispozitiile care nu respect aceste cerinte ‘nu sunt obligatorii pentru procuror; ») dispoziiile ministrului justitiei privind declansarea procedutii de urmarire penala si promovare a actiunilor si cAilor de atac in instant in esenf, prin dreptul de control si dreptul de a da * Pentru detalii a se vedea A.Tuculeanu, Comentari la modificarile aduse Legit pentru organizarea judecdtoreasca in privina exerétarit auoritii ministrulul justiiet ‘supra procurorilor, “Pro lege” nr. 1/1998, p45 ? Dispozitile art.28 din Legea nr.92/1992 cere definese confinutul controlului ‘erarhiue nu infirm& aceasta concluzie doearece procurorl ierarhie superior poate anula actele procurorilor din subordine dacd acestea sunt contrare leg, iar dispozitile ‘procurorului jerarhic superior sunt obligatorii pentruprocurorii din subordine daca sunt date in conformitate cu legea. 192 ———— —— frestarea preventiva vor fi aduse la indeplinire de procuror in condifile legii. Cu alte cuvinte, reglementarea de amanunt in privinta conditilor de incepere a urmairii penale si de promovare a actiunilor gi cailor de atac in instant este cea dati de Legea de procedura penal; ) nu vor putea fi date dispozitii pentru oprirea procedurii de urmatire penal, Infiptuirea justitici, ca valoare supremé a statului de drept, implic& obligatoriu ca autoritatea ministrului justifiei asupra membriloy Ministerului Public si se exercite in corelafie cu celelalte principi constitufionale care guvemneazi activitatea procurorilor: legalitatea gi imparfialitatea. Din aceasti viziune juridicd si avand in vedere c, potrivit art.26 din Legea nr.92/1992, Ministerul Public este independent in relatiile cu celelalte autoritaji publice rezulta c& autoritatea ministrului justitiei ca forma de exercitare a autorititii administrative asupra procurorilor nu poate depasi dispoziile legale analizate, Pe cale de consecinta, se poate sustine cu deplin temei cA procurorul in solutia pe care o adopti este supus, ca si judecdtorul, numai legii, Tl. Garanfiile de procedurd sursul exercitérii supravegherii urmaririi penale oti penale, daca sunt intrunite condifiile prevazute de art.143 C.pr.pen. si exist in mod corespunzétor vreunul din cazurile prevazute de art.148 literele a-h C.proc.pen. poate lua masura arestiiri preventive a invinuitului pe o perioada de pana le 5 zile ori a inculpatului pe o perioada de pana la 30 zile. Luarea masurii arestarii preventive presupune obligatoriu audierea persoanei in cauzi. Obligativitatea ascultarii persoanei rezulta explicit in cazul ascultarii inculpatului (art.150 C.pr.pen.). Din confinutul dispozitiilor art.6 alin.3 si 5 si art.137' C.prpen. aceeasi obligafie rezultd implicit si in situai ii invi 193Arestarea preventiva ‘Aceste reglementati procedural penale sunt corelative normelor constitutionele inscrise in art.23. Organele judiciare sunt obligate s& incunostinteze pe invinuit sau inculpat despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia, dreptul de a fi asistat de un aparitor c&t gi despre motivele arestarii, in prezenfa unui avocat. In fapt aceste dispozitii cu valoare de garangii ale inviolabilitafi persoanei, previzute de Constitutie si de Codul de proceduri penalé, se realizeaza cu prilejul ascultérii invinuitului sau inculpatului. Curtea Constitusionala a decis c& dispoziiile din Codul de procedurd penala referitoare la aresterea preventiva sunt constitutionale fn masura {n care asigurd invinuitului si inculpatului aceleasi drepturi procesuale'. Persoana arestata se poate pldnge impotriva ordonanfei de arestare preventiva la instanfa de judecata (art.140 C.pr.pen.) ori la procurorul ierarhic superior (art.275-278 C.pr.pen.). In vederea exercitirii acestui drept procesual legea obligl organele judiciare sd adued la cunostinga persoanei rejinute sau arestate motivele privarii de libertate gi sd incunostinfeze in termen de 24 ore un membru al familiei (art.137' C.prpen.). Verificarea legalititii detinerii se face si din oficiu de c&itre procurorul ierarhic superior, in conformitate cu art.209 alin.ultim C.pr.pen., cu prilejul confirmarii ordonantei de arestare sau de cétre instanja de judecati, in conformitate cu art.155 - 159 C.prpen. cu prilejul prelungirii arestarii pieventive ori in conformitate cu ar300 C.prpen. cu prilejul verificdrii regularitfii actului de sesizare, MI, Garangiile de fond Afectind in mod grav libertatea persoanei, masura arest&rii preventive nu este luati in mod arbitrar, ei numai dac& sunt intrunite, cumulativ, urmatoarele condifi a) sa existe probe sau indicii temeinice c& a fost sAvarsiti 0 fapta previzuté de legea penala (art.143 C.prpen.); ' Pentna detalii, a se vedea decizile nr-106-112/1998 ale Curfii Constitujionale ublicate in M.OF. n-286-287/5 august 1998 194 . ‘Arestarea preventiva b) legea penala sa prevada pentru infractiunea sAvarsita pedeapsa {nchisorii (art.136 C.pr.pen.); ©) si existe invinuit sau inculpat in cauza -a fost inceputd urméirirea penal sau a fost pus in migcare actiunea penala (art.146, art.148 C.prpen.) ; 4) privarea de libertate s& fie necesard pentru a se asigura buna desfigurare a procesului penal ori pen‘ a se impiedica sustragerea {invinuitului sau inculpatului de la urmame penald, de la judecata ori de la executarea pedepsei (art.136 C.pr.pen.) ¢) sé existe vreunul din cazurile previzute de art.148 literele a-h C.prpen, Reprezentand o restrangere important a libert3tii persoanei, pentru a preintimpina orice ilegalitate, Legea de procedura penalé stabileste expres si limitativ circumstanfele in care se poate dispune refinerea ori arestarea unei persoane (art.148 literele a-h C.prpen.). Dintre acestea, sunt compatibile cu situafiile prevazute de art.5 din Conventie doar cazurile previzute de art.148 literele c si e: ~ invinuitul sau inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmirire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum $i daca in cursul judecatii sunt date c4 inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei (litera ¢); ~ invinuitul sau inculpatul a comis din nou o infracfiune, ori exist date care justifica temerea c& va savarsi i alte infractiuni (Litera e). Legea romana mai permite procurorului si dispund arestarea Preventiva in cursul procedurii de extradare a unei persoane. Din acest punct de vedere, dispozitiile Legii nr.4/1971 privind extridarea sunt conforme cu prevederile Conventiei (art.5 paragraful | litera f). in spiritul Conventiei, legea romana reglementeaza arestarea preventiva ca 0 masura de excepfie si avnd caracter provizoriu. in absenfa circumstantelor ce constituie argumente pentru privarea de libertate a persoanei, magistratul procuror ori judecator are obligafia 8 dispund punerea in libertate a acesteia. 195,Arestarea preventiva Astfel, cénd se constati cd Iuarea misurii arestiri preventive s-a ficut cu incdlcarea legii sau cand nu mai exist vreun motiv care s& justifice menfinerea masurii se dispune revocarea acesteia (art.139 alin.2 C.prpen.) Cand s-au schimbat temeiurile care au determinat privarea de libertate, masura arestarii preventive se inlocuieste cu alti masura: area de a nu parisi localitatea, liberarea provizorie sub control Judiciar sau pe cautiune (art.139 alin.1 C.prpe Prevederile art.139 C.prpen. corespund Constitutie care statueaz cf eliberarea celui arestat este obligatorie cand motivele luirii acestei masuri au disparut. Caracterul provizoriu al stirii de detentie mai rezult& si din dispozifiile art.140 C.prpen. care stabileste ipotezele in care arestarea preventiva inceteazi de drept. Analizénd garanfiile de independent, de procedura si de fond conferite de legislatia romana procurorului, in activitatea sa, se poate susfine c& acesta indeplineste conditiile pentru a fi considerat magistrat in sensul prevederilor Conventiei europene a drepturilor omului gi jurisprudentei Curfii europene a drepturilor omului. Nu exist nici o rafiune pentru a nu concluziona astfel, deoarece procurorul in exercitarea funciiilor sale nu este supus nici unei ingerinje de natura a-i influenta puterea de decizie atribuita prin lege. 6. Probleme privind arestarea preventiva. Arestarea este masura preventiva cu consecinfele cele mai grave asupra libertafii persoanei, fapt ce a determinat legislafiile nafionale si prevada anumite garanfi ale inviolabilititii persoanei. Garanjiile libert&fii individuale sunt consacrate de Constitutia Roméniei in art.23 (4): arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durat& de cel mult 30 zile. Asupra legalitafii mandatului, arestatul se poate plange judecétorului, care este obligat si se pronunte prin hot&rdre motivat8. Prelungirea arestaii se aproba numai de instanta de judecata. 196 a Aeestarea preventiva Prevederile constitutionale, in deplin acord cu convent internationale privind drepturile omului', sunt cuprinse si in Codul de procedura penal, Conditiile arestirii preventive in vederea ludrii masurii arestarii preventive, in doctrina s-a apreciat cc este necesara indeplinirea unor conditii de fond si a unor condiii de forma? . A. Conditii de fond. 0 prima conditie de fond pentru luarea masurii arestarii preventive este sivarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii (art.136 alin. C.prpen.). Asadar masurile preventive nu pot fi luate decat in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoare (art.136 alin.1 C.prpen.). Potrivit art.17 alin.1 din Codul penal infractiune este fapta care prezint& pericol social, sAvarsita cu vinovaie si prevéizuta de legea penala. in privinta vinovatiei invinuitului sau inculpatului legea cere sa existe probe sau indicii temeinice. Prevederile art.143 alin.1 C.pr.pen.?, care acordd indiciilor temeinice 0 valoare quasiegali cu probele, justificd intrebarea pana unde poate merge echivalenta dintre probe $i indicii temeinice fn luarea masurilor preventive. " A se vedea Conventia europeand a drepturilor omului, ratificats de Romania prin Jegea nr:30/1994, publicata in M.Of..135 din 31 mai 1994; Pactul intermarional cu rivire la drepturile economice, sociale si culturale $i Pactl international cu privire la repturilecivile si police, ratificate de Romania prin Decretul n.212 din 9 decembrie 1974 (Principaleleinstrumente internationale privind drepturile omului la care Romania este parte, IRDO, 2 volume, Bucuresti, 1996, 1997). » A.Crigu, Arestarea prevent. Condi, in ,R.D.P.* ni.2/1996, p-104, AcTuculeanu, Masura arestérit preventive, in “Pro lege” ne.1/1995, p46 » Art43 alin.1 C.prpen, “Masura reinerii poate fi Iuata de organul de cercetare penal fa de fnvinuit, daca sunt probe sau indict temeinice c&a savrsito fapta previzuts de legea penala”, 197Arestarea preventiva Indiciile temeinice sunt definite de art,143 alin.3 C.prpen. ca fiind presupuneri rezultate din datele existente ier doctrina arat& c& indicii sunt fapte, imprejurdt, situafii care luate in sine nu au valoare probatorie constituind doar temeiul unor banuieli in masura s orienteze activitatea judegitoreasc’. Indiciile temeinice sunt banuieli care au o baz serioasé, ‘convingatoare, din care se pot desprinde concluzii corespunzitoare! Desi existenta probelor sau indi i a arestiii,atét in cazul invinuitului (art.146 C.p.p.)cét si al inculpatului (art.148 C.prpen.) luarea masurii preventive este posibild numai dacd exist ‘vreunul din cazurile previzute in art.148 C.pepen., legiuitorul conferind prin aceasta suficiente garantii procesuale celui in cauza. De altel, legislaiile penale contemporane admit, daca se poate spune astfel, un minim grad de incertitudine in privinja autorului infractiunii, fap de care se iau misuri preventive, cel pufin int-o prima faz a provesului penal, exprimat prin sintagme gen: indicii temeinice, indicii grave etc? Oa doua condigie este si existe unul din cazurile prevazutein art.148 lita)-h), a cdror incidenta trebuie constatati de magistratul insdrcinat cu Tuarea masurii Prevederile art.148 C.pr.pen. enumers limitativ opt conditii necesare ludrii masurii arestirii inculpatului, Aceleasi conditii sunt necesate gi in cazul arestirii invinuitului In vederea ludrii uneia din acestea mastri preventive trebuie si fie indeplinite oricare din condifiile prevazute in art.148 lit.a)-h), cu precizarea cd in cazul prevederilor art. 148 lit) trebuie indeplinite ambele- condifii: pedeapsa previzut de lege pentru infractiunea sévarsité SA fie mai mare de 2 ani iar lisarea in libertate a inculpatului si prezinte pericol pentru ordinea publica? * G.Antoniu, N.Volonciu, N.Zaharia, Dictionar de procedurd penala, Editura Stiinjfica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988, p.127 7G Stefani, G.Levassseur, Droit pénal general ei procédure pénale, Dallez, 1964, tome H, p.203 RMerle, A.Vitu, Traite de droit criminel, Editions Cujas, Paris, 1967, 9.857 > C.de Apel Bucuresti, dec.pen. 122/195, Culegere de practic judiclard pe amul 1995, Esitura Continent XX1, 1996, p24 198 ——— ——— Areestarea preventiva O a treia conditie este s& existe invinuit sau inculpat in cauzi. Misurile preventive nu pot fi luate in rem, ci in personam. ‘Inceperea urmaririi penale si punerea in miscare a actiunii penale sunt etape procesuale distincte care confera persoanei in cauzi alte repturi, alte obligatii, alte garanfi fn fine, in doctrina s-a vorbit i de oapatra condife, de fond, dedusa din prevederile art.146 alin.1: daca se considera ca in interesul urmaririi penale este necesara privarea de libertate a invinuitului (inculpatului). Spre deosebire de alte mésuri', masurile preventive nu sunt obligatorii, ci riman la aprecierea procurorului sau instanfei de judecata, cuo singurd exceptie: arestarea inculpatului in cazul urmiriri si judecarii infractiunilor flagrante?, Prin introducerea acestei ultime condifii se invedereazi faptul cd misurile preventive se iau prin excepfie, gi nu ca regula, si numai daca privarea de libertate este fn interesul bunei desféjurdri a procesului penal. Condifii de forma Condifiile de forma, denumite de unii autori* condifii speciale, nu reflect oportunitatea si temeinicia masurii, ci garanteazi respectarea regulilor de baza ale procesului penal. O prima conditie de forma este inceperea urmaririi penale, respectiv unerea in migcare a actiunii penale. inceperea urmaririi penale constituie un moment de maxima importangi pentru c& determina limita in timp a declansari procesului penal si pozifia procesuala a participantilor, fixfndu-le drepturile si obligatiile procesuale* "A se vedea masurile de siguranta a clror aplicare este obligatore, ori de edt ofi ‘unt intrunite condifile prevazute de lege. 2 A.Crisu, op cit, p-107 > A Tuculeanu, Masura arestrii preventive, in“Pro lege” nr.1/1995, 9.46 ‘N.Volonciu, Trata de drept penal, Paideia, Bucuresti, 1996, voll, p.64 199Arestarea preventiva' Pentru a se putea incepe urmarirea penal sunt necesare doud condifi: a) sii existe un minim de date care permit organului de urmirire s& considere cA s-a sivarsit in mod cert 0 infractiune gi nu doar 0 fapté previzuti de legea penal, ) sd nu existe nici unul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art.10 C.prpen.' jn ceea ce priveste punerea in migcare a actiunii penale, aceasta este justificati de intrunirea cumulativa a trei cond 2) sé existe fnvinuit; ») si existe temeiul care justified tragerea la rispundere penala a acestuia; c) sii nu subziste vreunul din cazurile prevazute in art.10 Cod de procedura penala® a doua conditie de forma in vederea luarii masurii preventive a arestirii invinuitului sau inculpatului o constituie ascultarea acestuia. Desi art.150 C.prpen. face referire numai la obligativitatea ascultarii inculpatului in vederea arestarii, cu excepfia situafiei cAnd arestarea se dispune in lipsa acestuia, consideram ci se impune $i ascultarea invinuitului inainte de luarea masurii arestirii, declarafiile acestuia constituind nu numai un mijloc de proba ci si un mijloc de apairare, prin intermediul su punandu-se in lumina un sistem de garantii procesuale, consacrat in art.24 din Constitutia Roméniei si art.6 din C.prpen? —- {n afara de obligafia ascultarii prealabile a inculpatului, instanfa nu are si obligatia punerii in discufia parfilor a masurii arestarii preventive’. "idem, p.65 + Ibidem, p.69, Autorul indichalaturi de probe, ca 0 conditie a punerii in migeare a actiunii penale gi indiciile temeinice. 31.Doltu, Declaratile ivimuitului sawale nculpatuli~ mijloc de aparare in procesul penal, tn “Dreptul” nr. 10/1994, p.78 4TS, Sip, dee.nt.22-19B1, p.22. Repertoriualfabtic de pracicdjudiciariin materie penal, de VPapadopol, St.Danes, Ed. Stinfifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, paz 200 Arestarea preventiva in privinta ascultarii inculpatului in vederea arest&rii preventive, jurisprudenta s-a pronunfat in mod constant e, dacd misura s-a luat fra ascultarea inculpatului, iar lipsa acestuia nuse datoreazii cauzelor previzute {n art.150 (“inculpatul este disput, se aflé in strdindtate ori se sustrage de la umnidrire sau judecata”), ci imprejurdri c& procedura de citare nu fusese indeplinité, masura s-a luat cu incdlcarea dispozitilor art. 150 din C.prpen. si prin aceasta s-a adus inculpatului o vatimare ce nu poate fi inlaturati decét prin anularea actului prin care s-a dispus arestarea.! Competenta Masura arestarii preventive poate fi luata, in conditiile le procurorul competent si supravegheze urmarirea penal sau sé efectueze urmérirea penala in cauzi. ‘in practica s-a apreciat cA, dac& masura arestarii nu a fost dispusi de procurorul de la unitatea corespunzitoare instantei care, potrivit legii, judeca in prima instangi cauza, se impune concluzia c& ordonanta de arestare preventiva a fost emisi de un organ necompetent, astfel cd instanta trebuie s& admit plangerea impotriva masuriiarestérii preventive si s& revoce masura arestirii preventive. {n spe, misura fusese luatd de procurorul de la parchetul de pe lang judecatorie iar competenta de judecare a cauzei revenea tribunalului, le sus-mentionate, dacd considera c& in interesul urmaririi penale este necesara privarea de libertate a invinuitului sau inculpatului, procurorul dispune prin ordonangai motivata arestarea acestuia aratand temeiurile si fixénd durata arest&rii, ‘care nu poate depasii 5 zile, pentru invinuit, si 30 zile, pentru inculpat (art.146 alin.t si art.149 alin. C.prpen.). " Tijud.Timis, d.p-458/1978, RRD. ne.11/1979, p.69. T.mun Bucuresti, s.1 pen., ddec.552/1990, “Dreptul” nr2/1992, p.87. CS.J., spen., 4.919/1992 in Codul de procedurd penal adnotat de V.Papadopol, V. Dobrinoiv, M.Apetrei, Ed. Albatros, Bucuresti, 1996, p.425 201Arestarea preventiVvg —=——$—=—$=<$_$$—<$=<$><$<$_<= Potrivit art.188, in calcularea termenelorprivind luarea, menfinerea si revocarea masurilor preventive, ora sau ziua de la care incepe si la care sfargeste termenul intra in durata acestuia. Astfel, arestarea fnvinuitului, care a inceput la 12 noiembrie 1998 aexpiratla 16 noiembrie 1998, iar arestarea inculpatului, care incepe la 15 decembrie 1998, expira Ja 13 ianuarie 1999. ‘Asadar, nimeni nu contest’ dreptul procurorului de a dispune arestarea invinuitului pe 5 zile si a inculpatului pe 30 zile. in jurisprudenta s-a apreciat, in mod constant, c& dac& © persoani a fost arestatd in calitate de invinuit pe baza unui mandat corespunzitor si, in continuare, este arestat in calitate de inculpat, mandatul emis dupa punerea in migcare a acfiunii penale priveazi de libertate numai pentru restul de 25 zile, in asa fel ineat totalul si nu depaseasca 30 zile.' Cu toate acestea, in doctrina s-a considerat c& sunt posibile si alte interpretari, Astfel, se poate argumenta c& cele doud masuri preventive sunt diferite i nu pot fi contopite printr-un regim juridic unic. Mai mult, din Constitufie rezulté c4' un mandat emis de magistrat are valabilitate de 30 zile, ori in cazul nostru, se emit dou mandate cu confinut, efecte si proceduri diferite. Far a nega valabilitatea solutiei adoptate in practicd, ar fi mai 0s ca aceasta si fie prevazuta expres de legiuitor? ‘Cum legea prevede c& mAsura poate fi lust pe un termen care nu poate depasi 5 zile, respectiv 30 zile, se injelege, potrivit principiului ‘cine poate mai mult, poate si mai pufin” masura arestirii poate fi dispusd sie termene mai mici, de 3 zile, sau 20 zile, {In doctrina? s-a exprimat opinia c&, dac& procurorul a emis un mandat de arestare a inculpatului pe 15 zile, nu ar mai putea, la expirarea acestui termen, s& emité un nou mandat pentru alte 15 zile, intrucdt s-ar proceda astfel la prelungirea arestirii, institujie juridica ce intra in competenta exclusiva a instanfei de judecati. ju *C.A.Bucurest, sen. dec.at 13/1993, Culegere de practid judiciarpe aru! 1993, ‘Casa de Baltura si Presi Sansa S.R.L., Bucuresti, 1994, p.36 2 N.Nolonciu, op.cit p18 > A.Georgescu, Din nou despre prelungirea arestirii preventive, in “Dreptul” nr7/ 1995, p.53 202 —_—————Arestarea preventiva Cualte cuvinte, daca inifial s-a dispus arestarea inculpatului pentru duraté mai mic& de 30 zile, numai instanta de judecaté este competent s& aprobe prelungirea duratei aresta ‘Teza este evident gresita, intrucét prin prelungirea duratei masurii arestarii preventive a inculpatului trebuie sd infelegem realizarea acestei mésuri peste durata pentru care poate fi dispus& de procuror'. {ntr-adevar, nimic nu- impiedica pe procuror si dispund, initial, arestarea pe o durati mai mica de 30 zile, dupa care si dispund din nou arestarea pentru intervalul de timp din durata de 30 zie rimasi, apoi si propund, in condiile legii, prelungirea masuri de cite instanjajudecitoreasci? Luarea misurilor preventive in cazurile de conexitate si indivizibilitate © problema care nu si-a gasit inca o rezolvare corespunzatoare este aceea a posibilitijii procurorului de a emite mandate de arestare preventiva suecesive, fafa de acelasi inculpat, pentru infractiuni comise, dupa ce s-a dispus disjungerea cauzei. Conexitatea a fost definita ca fiind legitura ce exist intre doud sau mai multe cauze penale, care determind rezolvarea acestora prin reunirea lor intr-un cadru procesual unc, in vederea unei mai bune administra juste’? Cazurile de conexitate sunt indicate in art.34 C.prpen., exemplificativ, si mu limitativ, ceea ce a impus concluzia c& reunirea cauzelor este facultativa si nu obligatorie. Disjungerea este operatiunea inversi conexatri, si este permisti de lege, daca se justifica, in toate cazurile de conexitate precum $i in cazul de indivizibilitate prevazut de art.33 lita C.prpen. S-a apreciat od disjungerea trebuie folositd cu circumspectie pentru ‘casepararea unor aspecte complexe s4 nu prejudicieze rezolvarea unitard a cauzei si ci, de reguld, disjungerea apare necesara in legiturd cu " HDiaconesea, Prelungirea arestaril preventive, i “Dreptt” nr. 12/1994, p48 ? Criciun Garbaci, Puncte de vedere privind posibilitatea prelungrit aresrll preventive, “‘Dreptul” nr.1/1996, p.111 * N.Voloneiu, opt, p.308 203Arestarea preventivi ——=—$—$$—$—$> $$ intervenirea unot imprejurari obiective: starea de boal’ a inculpatului, rezolvarea cu precddere a anumitor aspecte indetrimentul altora, care ar duce la intérzieri foarte mari, etc. Fa de aceste considerente, s-a afirmat!, c& dacd s-a dispus initial arestarea inculpatului intr-o cauzi care ulterior a trecut la un alt organ de urmatire penalé, care avea in curs de urmérire penalé alte infractiuni conexe, mandatul de arestare initial ramdne valabil astfel c& emiterea ‘unui alt mandat fn acelasi dosar pentru infractiuni conexe nu ar i posibild Mai mult, luarea masurii arestarii preventive in mod succesiv in dou ‘sau mai multe cauze conexe, astfel ed atunci cénd s-ar revoca un mandat si-ar produce efectele un altul, este inacceptabila in masura in care eludeaza garantiile procesuale stabilite de Constitutie si Codul de procedura penala cu privire la libertatea persoanei*.. ‘Tema comporta unele nuantéri. Masura arestisii preventive se refer la una sau mai multe infractiuni descrise in ordonanta de luare a masurii preventive si in mandat, ‘O noua masurd preventiva luat& printr-o altd ordonanfa si pentru care se emite un nou mandat trebuie si se refere in mod obligatoriu la alte infractiuni refinute in sarcina inculpatului fn aceeasi cauz sau in alte cauze conexe, dac& sunt intrunite condifiile cerute de lege pentru uarea acestei masuri. ‘Arestarea pentru acte concurente necesita 0 examinare atenti a elementelor constitutive ale infractiunii, a raportului fn care se afl cu. infractiunile cu privire la care s-a luat deje o masura preventiva sid pericolului social concret al infractiunii pentru care se apreciaza drept oportund luarea unei noi masuri preventive. ‘Asadar, in principiu, nu orice infractiuni concurente fac imposibile, legal, arestiiri succesive. " Gh.Mateut, FLPredescu, Citeva considerafi n egatur cu arestarea preventivis si procedura de prelungire a acestea, in “‘Dreptul” nx. 4/1997, p.71. 2A. Tuculeanu, Luarea masurilor preventive in cazurile de conexitate si indivieibilitate in “Pro lege” nt,4/1997, p.17 204 Arestarea preventiva Prelungirea arestirii preventive Prelungirea duratei arestarii preventive se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueazd urmérirea penala (art.156 alin.1 C.pr.pen.). Sesizarea instantei fuicutd direct de procurorul care supravegheazi urmérirea penal s-a apreciat a nu fi legala'. Solugia ni se pare discutabilé. Exercitind supravegherea urmaririi penale procurorul poate tua, din oficiu, oricare din masurile preventive prevazute de lege. Cu atat mai mult ar putea s& ceara instanjei prelungirea arestarii preventive, fird.a fi sesizat cu un referat din partea organului de cercetare penal, . {In doctrina s-a explicat opinia, potrivt cdreia interpretarea rafionala aprevederilor art.155 C.pr.pen. impune concluzia cd legiuitorul a voit si a reglementat posibilitatea prelungirii duratei arestarii preventive a inculpatului da cétre instant de judecatd, dupa ce a expirat durata acestei misuri dispuse de procuror, rd si o conditioneze de existenga starii de definere in momentul in care se formuleazi propunerea”. Discufia a pornit de la incheierea prin care Tribunalul Dolj a respins propunerea de prelungire a arestirii preventive, inaintata instanfei dupa expirarea duratei prevazute in mandat, ca urmare a timpului necesar completarii materialului probator. TTeza a fost apreciata ca principial justi intrucét rezolva nu numai situatia in care procurorul din motive de tactica urmatririi penale sau ca urmare a insuficienjei materialului probator, nu ar solicita prelungirea duratei arestirii odati cu expirarea celor 30 zile, ci mai tarziu, dar si situafia in care durata arestirii preventive inceteazi inainte de introducerea recursului formulat impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de prelungire a arestarii preventive? . C.Apet Bucuresti pen, 23/1993, VPapadopol, VDobrinoiy, MApete,opcit, p43 H.Diaconescu, op cit, p31 > C.Apel Bucuresti, s.@ pen., dec.n.402/1994, V.Papadopol, op.cit, p34 \V.Geangu, Despre prelungirea arestaril preventive In faza urmaririt penale, 1x “Dreptul” nr.6/1996, p47 205Arestarea preventiva — = ‘inceea ce priveste prima situatie, ar fi impotriva scopului legii penale ca procurorul s& propuni instantei prelungirea arestarii unui inculpat intr-un moment in care fie c& nu detine suficiente probe, fie prelungirea unei asemenea masuri nu este oporwuna pentru continuarea in bune condifiuni a urmaririi penale, sau sii nu mai aiba aceasti posibilitate dupa trecerea unui anumit interval de timp de la incetarea masut inceea ce priveste a doua sittiatie, prin admiterea prelungirii arestarii dup expirarea mandatului emis de procuror s-ar rezolva importante implicafii de ordin practic, frecvent intdlnite in faza de solutionare a recursului declarat de procuror contra incheierii de respingere a propunerii de prelungire®. O problema, care ar trebui si-si giseascd rezolvarea, de lege ferenda, este situatie in care cererea de prelungire a arestarii preventive este respinsa pentru neindeplinirea uneia din conditiile de forma, prevazute de lege, si care, indeplinité ulterior, nu da posibilitatea reiterarii cererii de prelungire a arestarii ca urmare a autoritatii lucrului judecat. fn reglementarea actual, dupi ce instanfa admite plangerea inculpatului pentru alte motive decat cele previzute in art.148 C.pr.pen. (ipsa apératorului, competenfa organului de urmarire penalé etc) cauza se trimite organului de urmarire penald in vederea refacerii actelor lovite de nulitate Intr-o atare situatie nu se poate vorbi de incidenta principiului autoritiii lucruluijudecat cu privire laluarea masurii preventive in cauzi. Prin Iucru judecat se infelege situafia juridic& rezultata din solufionarea defintiva si irevocabilé aunui conflict dedus judecafii,altfel spus, ceea ce instanfele hotérasc in mod definitiv, in fapt si in drept, asupra invinuirii care formeazA obiectul procesului penal.* Fafi de aceasta situafie, procurorul poate dispune rearestarea inculpatului, dupa refacerea actelor la care face referire instanfa si dac& nu au expirat cele 30 zile pe durata carora poate dispune aceastd masurd sau poate cere instanfei prelungirea méisurii arestArii preventive. *V, Geangu, op.it, p48 2 NNolonciu, op.cit, voll, p381 206 —_ = Arestarea preventiva Lipsa inculpatului, bolnav si intemat in spital, de la judecarea cereri de prelungire, nu constituie un motiv de nulitate a incheierii prin care s- a dispus aceast muri, atfita vreme ct pentru el s-a prezentat un aparaitor care a pus conch De altfel, starea sinatafii inculpatului este lipsita de relevania in ceca ce priveste solutionarea cererii de revocare a arestarii preventive, aceasta putand fi revocaté, in condifiile art.139 C.pr-pen, numai cénd s- au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii®. Competenta de solutionare a pHangerii contra masurii arestiri preventive luate de procuror Indoctrinds-a exprimat opinia c®, dupa introducerea in Codul de procedura penaliaart. 140°, prin Legean32/1990, prevederile ar.278 au devenit inaplicabile cu privire la dreptul pe care il are procurorul ierarhie superior de a primi si solutiona pléngerea impotriva masuri aestiii preventive, aceasti competent revenind in exclusivitateinstanfei de judecats . Jn argumentarea acestei pozitii s-a ariitat ca art.23 (4) din Constitutia Roméniei prevede c& asupra legalitérii mandatului, arestatul se poate plange judecttorului, care este obligat si se pronunfe prin hotdrare motivatd. Prin aceasta prevedere ins, legiuitorul nu a ficut decdt si consacre o ‘garangie procesuall suplimentaré, firdia aveain intent s& suprime controlul exercitat de procurorul ierarhic superior potrivit procedurilor legale. ‘Nici argumentul c& termenul prevazut de lege pentru rezolvarea plangerilor este de 20 zile, ceea ce ar lipsi de eficienfé controlul asupra acestor mésuri, nu este convingitor intrucat, dup’ cum bine se stie, solufionarea cauzelor cu arestati, si deci si a plangerilor privind asemenea cauze, se face cu precidere si de urgenté. 1C.A Bucuresti, s,pen, dec.nr30/1993. Culegere de practcdjudiciard pe anul 1993, Casa de Editura si Pres, Sansa S.RL., 1994, p39 ?C.A.Bucurest,sI pen, dec.nr.169/1995, Culegere de practcd judiciart pe anul 1995, Editura Continent XX1, Bucuresti, 1996, p.24 5 Marga Fira, Competenta de solutionare a plangerilor impotriva masuriiarestarii preventive late de procuror, ia “Dreptul” ny.1/1992, p.S6 207Arestarea preventiv: Asadar, in concepfia legiuitorului, cel in cauza are la dispozitie atat plangerea impotriva misurilor si actelor ce urmarire penala cat gi plingerea adresata instanjei judecdtoresti' 7, Luarea misurii arestarii preventive in cazurile de \divizibilitate si conexitate. Potrivit art.32 din C.prpen., in caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta, dacd are loc in acelasi timp pentru toate faptele gi pentru tofi faptuitorii, se efectueazai de aceeasi instant. Cazurile de indivizibilitate sunt prevaizute deart.33 din C.pr-pen,, iar cazurile de conexitate sunt prevazute in art.34 din C.prpen, Situafile de indivizibilitae i conexitate reprezinté pe plan procesual penal reflectarea unor categorii de drept peal material: concursul de infractiuni, infractiunile continuste, complexe ori din obignuinfa, pluralitatea de infractori 5.0 ; ‘in esent’, indivizibilitatea gi conexitatea au ca principal efect reunirea. cauzelor in fata aceluiasi organ judiciar si rezolvarea lor intr-un cadru procesual unie, Potrvitart.45 C.pr.pen.,regulile stabilite pentru faza de judecatd in ipotezele de indivizibilitte si de conexitate se aplica in mod corespunzator si in faza de urméiire penal, 7 jin practica organelor de urmarire penal s-a pus problema. daca in cazutile de indivizibilitate ori de conexitate se pot emite mai multe mandate de arestare preventiva. in doctrin’, in situatia cauzelor pendinte de organele judiciare diferite, s-a réspuns negstiv invocdndu-se principal argument dispozitiile art.23 din Constitutie. .. ‘Intr-adevar, emiterea mai multor mandate de arestare preventiva de 30 de zile impotriva aceleiasi persoane, in ipotezele previzute de art.33, din C.prpen. si art.34 din C.prpen., eludeaza dispozifile art.23 din Constitufie,deoarece se ajunge la prelungirea duratei arestarii preventive peste 30 de zile in alt mod decat cel legal. "1.Griga, Comperenja de solugionarea plangerii contra masuril arestirli preventive uate de procuror, “Pro lege” nx.1/1994, p.107 2 GhMateu, FLPredeseu, Prelurgiea arestari preventive, “Dreptl” n:4/1997, p71 208 —————— Arestarea preventiva Solutia doctrinard la care ne raliem este corect’, ea impunandu-se cu atat mai mult in situatia cauzelor pendinte de acelasi organ judiciar ind nu are loc o reunire propriu-zisé a cauzelor, ci doar o operatie internd de strangere laolalté a plangerilor (sesizirilor) adresate organelor judiciare, Reunirea cauzelor intre care exist legiturai de indivizibilitate sau Conexitate este de naturd a asigura o just solufionare a acestora, evitndu- se situatiile prevazute de art.335 (extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale), art.386 din C.pr.pen. (pronuntarea a dou hotarari definitive impotriva unei persoane pentru acecasi fapta),att.394 C.prpen, (pronunfarea unor hotiréri definitive care nu se pot concilia) s.a. Libertatea individualé — expresia constitutionala a starii naturale a omului —reprezinta in mod categoric una din principalele libertati inscrise in catalogul drepturilor omului. Chiar daca reglementarile constitutionale permit restringerea exercitiului libertiti individuale in cursul desfisuriiiinstructiei penale, constituind o exceptie, restrangerea trebuie fcuti numai in condifiile legii, numai daca se impune, trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate aduce atingere substantei acestui drept fundamental (art.49 din Constitutie). Avand in vedere ci drepturile_ si libertafile cetifenilor reprezinta valori supreme si garantate, iar tezele consacrate in normele constitufionale au valoare de principii fundamentale, rezulté ca exprimarea din textul art23 din Constitujie este imperativa si nu admite subterfugiijuridice. Nerezolvarea intr-un cadru procesual unic a dosarelor ce cuprind situatiile de indivizibilitate si conexitate si emiterea de mandate succesive in astfel de cauze pericliteazi doua dintre cele m: importante reguli de bazi ale procesului penal anume legalitatea procesualai si garantarea libertafii persoanei 209Arestarea preventivg ———$<—$> $$ 8. Asupra cazului previzut de art.148 lit-h din Codul de procedurd penal . _ in vederea desfiigurarii in bune condifii a procesului penal potrivit scopului acestuia - constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni si tragerea la raspundere penalé a celor vinovafi ~ ‘cum se aratd in prima parte a dispozifilor art 1 C.pr.pen., reglementarile ‘inmaterie au previzut si anumite mijloace de constréngere, concretizate ‘n principal in masurile preventive. ; . Misurile preventive au menirea s& preintmpine sau s& inlature situatii de pericol pentru procesul penal care tind sé impiedice aflarea adevarului si justa solufionare a unei cauze penale. _ Potrivit art.136 alin.1 C.pr.pen.,in cauzele privitoare a infractiunile pedepsite cu inchisoare, in scopul asigurérii bunei desfisurdri a procesulu penal ori impiedicdrii sustragerii invinuitalui sau inculpatului de la urmatire penali, de la judecaté ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una din urmatoarele misuri preventive: refinerea, obligarea de a nu pardsi localitatea, arestarea preventiva. ; ‘Cea mai grav dintre masurile preventive inscrise in art. 136 alin.1 C.prpen. este arestarea preventiva. . Realizarea obiectivelor majore ale procesului penal face necesardrecurgerea {a aceasté misurd. Luarea mésuriiarestri preventive in mod nechibzuit poate afecta insi buna infiptuire a justfel. De aici, ria ce trebuie manifestata in privinja respectitiicadrului legal in care poatefidispusi. = Conventia europeana a drepturilor omului prin dispozitile art.5 statueazi c& “nici 0 persoan& nu poate fi lipsitd de libertatea sa”, ‘exceptind anumite situafii, printre care si ipoteza arestarii preventive (paragraful 1). O persoand poate fi arestati atunci cénd exist’ motive verosimile de a binui cd a sivargito infrac‘iune sau céind exist m temeinice de a crede in necesitatea de a o impiedica si sivargeasca infractiune sau sa fuga dupa savargirea acesteia (paragraful 1 lit). Receptind dispozifiile acestui document de referinf& in domeniul apSrdrii drepturilor omului, Constitugia Roméniei proclama in art. 23 210 ———— —— Arestarea preventiva alin.1 inviolabilitatea persoanci, iar in art. 49 alin.1 stabileste circumstanfele in care exercitiul unor drepturi sau al unor libertiti poate fi restrans: apdrarea siguranjei nafionale, apirarea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetstenilor, desftisurarea instructiei penale, etc. In raport de textul art. 23 alin.2, potrivit caruia arestarea unei persoane este permis numai in cazurile si cu procedura previzute de lege, mai trebuie precizat c& circumstangele concrete in care se poate dispune arestarea sunt cele stabilite de Legea de procedura penalé. Prin “cazurile prevazute de lege” urmeaza s& infelegem cazurile prevzute de art. 148 lit. a-h C.pr.pen. Pentru a lua masura arestiii preventive este suficient ca organul Judiciar si constate pe baz de indicit serioase posibilitatea ivirii oricarei din ipotezele prevazute de art. 148 lit.a-h C.prpen. si care constituie situafii de pericol pentru procesul penal: pericoful de fuga a invinuitului sau inculpatului, pericolul de compromitere a probelor, pericolul comiterii Unei noi infractiuni, pericolul pentru ordinea publica 5.2. in temeiul art.148 lit.h C.prpen., se poate dispune arestarea preventiva cnd fnvinuitul sau inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar Kisarea in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea public’. Chiar daca sunt indeplinite condifiile prevazute de art.148 lit.h C.prpen., organul judiciar va recurge la aceasté masuré numai daci arestarea preventiva este necesara pentru realizarea scopurilor specificate de dispozitiile art.1 C.prpen. (scopul procesului penal) si art. 136 C.pr.pen. (scopul masurilor preventive). Aceste prevederi se constituie in condifii speciale si esentiale pentru dispunerea arestarii preventive. Masura poate fi luatZ pentru realizarea numai uneia dintre ipotezele precizate de textul art.1, respectiv, art.136 C.pr.pen. Observam c&, in privinta arestii preventive, legea romand este mai exigentii decét cerintele Convengiei europene a drepturilor omului. Dac reglementarea internafionala prevede c savarsirea unei infracfiuni constituie un temei suficient pentru arestarea unei persoane, Jegea romana a introdus in plus gi alte condigii, cu valoare de garantii suplimentare, menite s& asigure protejarea individului impotriva arbitrajului. 21Arestarea preventiva’ ‘Art.148 lith C.prpen. impune ca infractiunea savarsita sa prezinte ‘oanumité gravitate, materializata intr-un anumit minimum de pedeaps& si existe un pericol pentru ordinea public, determinat de lasarea in libertate a infractorului, Conditiile trebuie indeplinite cumulativ si dovedite. Prima conditie rezultd din lectura textului de lege, iar cea de-a doua conditie din datele existente la dosar, in legaturd cu prima conditie - sAvarsirea unei infractiuni pentru care legea si prevadi pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani. ‘Aceasta constituie minimul de gravitate, de pericol social al faptei penale, de la care se poate dispune arestarea, Pedeapsa mai mare de 2 ani la care se referd art. 148 lit.h C.prpen. este pedeapsa prevaizuti in textul incriminator (infractiunile prevézute de Codul penal sau legile speciale) si nu cea majorat& ca urmare a unor cauze de agravare prevazute de lege. Cuprivire la cea de-a doua conditie - lisarea in libertate a invinuitului sau a inculpatului s& prezinte pericolul pentru ordinea public. Legea nu defineste notiunea de ordine publica. in vocabularul roménesc expresia “ordine publica” semnificd ordinea politic’, economica si sociala dintr-un stat care se asiguré printr-un ansamblu de norme si misuri deosebite de la o ordnduire sociala ta alta e traduce prin functionarea normala a aparatului de stat, menfinerea linistiicetifenilor gi a respectarii drepturilor acestora’ Referitor la aspectul in discufie, in practica judiciard si in doctrina, s-adecis c& pericolul pentru ordinea publica nu se identific& cu pericolul social al faptei penale’, pericolul pentru ordinea publica la care se referd art. 148 lit. h C.prpen. are un sens mai larg decat acela de pericol social * Dictionar explicatv al limbiiromane, editiaa Ila, Editura “Univers Enciclopedic”, Bucuresti, 1996, p.726 ° Curteade Apel Bucuret de penn. 279/1998, s pen Culegere de practic judlelar pe anu 1998 ca note de V.Papadopo, Editura “ALL Beck”, Bucuresti, 1999, p32 212 Arestarea preventiva al faptei penale',ordinea publica trebuie infeleasd si ca o reactie a colectivitatii fata de anumite stride lucruri negative, reacjie care ar produce Perturbati la nivelul disciplinei publice, arespectului fay de lege, stimuland temerea colectiva c& impotriva unor fapte periculoase organele judiciare mu reacfioneaza eficient’, pentru ase sustne cd este vorba de un pericol public care si justfice arestarea nu este suficient ca organul judiciar numai sé afirme, ci mai trebuie si demonstreze cd o intreagi colectivitate este pusd in rimejdie daca infractorul este liber’, este necesar ea la dosar si existe date concrete din care si rezulte, fairl echivoe, pericolul pentru ordinea publica, altminter, se poate ajunge la arbitrary, situajie inadmisibilé in luarea unei hotirari in privinta libertapi persoanei*, pericolul pentru ordinea publica la care se referd art.148 lith C.pr.pen. nu trebuie probat prin administratea ‘unor anumite dovezi ci poate fi dedus din imprejuririle in care s-a comis fapta, natura si gravitatea acesteia, elementele care caracterizeazi persoana infractorului, starea de neliniste si sentimentul de insecuritate din réndul colectivitatii, generate de rezonanta faptei comise, pot proveni din ‘mprejurarea ci o persoand care a comis 0 infractiune de o gravitate ies din comun, este cercetati in stare de libertate®, avand in vedere amploarea faptelor in care sunt implicaji inculpatii, consecinfele acestora, intinderea {insemnatd a prejudiciului, fumctile pe care le-au avut inculpatii la data comiterii faptelor, se poate aprecia cd arestarea preventiva dispusd fn baza art.148 lith C.prpen., se impune’; lisarea in libertate a invinuitului sau 'C. Apel Brasov, dec.pen,n.66/1997, Culegere de practic judiciara pe anl Eatura“OMNIA UNI SAST? Bajo, 1998, p.B nn eamallOP% *C. Apel Bragoy, dec.pen.n68/1997, Culegere a udlicie nas en, 7, Culegere de practctjudiciard pe anul 1997, >. Apel Constanja, dec-pen.23/1993, “Dreprul” nt 12/1994, p.78 {Tribunalal Covasna, de. pen..22/1985, “Dreptl”nz3/1996, p.108 *C. Apel Bucuret, de.pen.391/1997, Tha pen, .R.D.P* ne3/1998, 9.135 ©C. Apel Chi, dee pen.137/1997, ,RD.P* n.4/1998, p.139 C. Apel Constanja, des:pen.63/1994, ,R.D.P-* n4/1998, p.139 213{a Arestarea preventiva inculpatulut prezint& pericolul pentru ordinea public si atunci cAnd partes ‘vatlimatd ori rudele acestuia ar putea fi tentate si-gi feck singure dreptate ‘ rea Pete A een ia publica! oti sar face aprecieri nefavorabile de catre opinia publica! {in contextul celor aratate, rezulti c& ordinea public& priveste un anumit mod de organizare a relafiilor interumane, buna desfisurare a vieii in societate si presupune asigurarea linistei publice, a sigurantel cetitenilor, majoritatea acestor reguli find cuprinse in norme juridice, rezulti c& ordinea public& constituie o componenti a ordinii de drept. Tulburarea ordinii publice prin sAvarsirea unei infractiuni determina interventia organelor statului pentru restabilirea disciplinei publice, @ respectului fapi de lege. ; ; in consecinf’, se recunoaste organelor statului un drept de apreciere asupra luirii unor mésuri pentrumentinerea(restabilirea)linigtei publice j asigurarea siguranfei cetifenilor, ; . ieasveniru a proteja drepturile gi ibertiile cetifenior (colectivitatea) si pentru a impune respectul faf de lege, autoritiilejudiciare pot lua si tunele masuri care aduc atingere libertafii individuale. ; {in aprecierea pericolului pentru ordinea publica si a masurilor necesare pentru a fi inldturat, trebuie si recunoastem organelor de urmarire penala o libertate de actiune mult mai larg, deoarece ele se ‘aflé mult mai bine plasate in raport cu alte autoritii, in Tupta impotriva criminalitayi. = _ in aceasté viziune juridicd, se poate susfine cd arestarea preventiva apare legitima cénd are drept scop crearea posibilitsit administrri probelor necesare aduceii in fata jusifieiacelor care au incileat ordinea de drept. ; ; Pot constitui astfel de temeiuri de arestare, in baza art.148 lit} C.prpen.: sesuale, Editura “Serisul 7 [ustrate, Libertatea persoanei si garantile ei procesuale, Editura “S¢ Rominese”, Craiova, 1984, p.66 214 ‘Arestarea preventiva - particularitatile urmaririi penale in cauzele privind siguranta national, crima organizat, criminalitatea de violent, criminalitatea economico-financiars, faptele de coruptie,traficul de stuprefiante si alte forme de criminalitate grava: - dificultafile incontestabile ale anchetei in anumite situafii, cum ar fi, cauzele privind faptele penale sivarsite de persoane care au definut funcfii importante, existind un real pericol ca aceste persoane, prin relatiile lor si poatd influenta desfigurarea procesului penal; - freeventa comiterii unor fapte penale, necesitatea strange probelor in cauzele complexe, etc. Pericolul pentru ordinea publicd nu se apreciaz numai in raport de sravitatea faptei sau in raport de gravitatea pedepsei la care ar putea fi expus cel care a comis-o, ci mai trebuie avute in vedere i alte circumstante: ‘comportamentul instabil, perturbant sau agresiv al infractorului, reactia opinici publice la fapta stvarsitt, rezonanta faptei, etc, Toate temeiurile (motivele) arestirii trebuie mentionate in actele de arestare: ordonanfa, incheiere, mandat. alt problema care se pune fn legaturd cu arestarea dispusti in ‘temeiul art, 148 lit C.prpen., o constituie incidenfa prevederilor art. 139 Cprpen. Potrivit art.139 C.pr-pen., masura preventiva luata se inlocuieste cu alté mésurd preventiva cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii (alin.1), iar cénd nu mai exist temeiuri care s4 justifice ‘menfinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficu sau la cerere (alin.2). in aceasta privinta, jurisprudenta a retinut ci, in mod gresit, prima instant& a admis cererea inculpatului - arestat pentru trafic de influenta, de inlocuire aacestei masuri cu masura obligarii de anu parisi localitatea, argumenténd c4, in prezent, nu mai exista temerea ci inculpatul va zdimnici aflarea adevarului deoarece, pe de o parte temeiurile arestirii 215Arestarea preventiva’ nu s-au schimbat, iar pe de alta parte motivul invocat este irelevant in raport de temeiurile care au determinat arestarea, prev. de art. 148 li C.prpen.', imprejurarea c& inculpafii se afli de mult timp arestafi in temeiul art.148 lith C.prpen. pentru viol nu constituie un motiv de inlocuire a arestarii cu obligarea de a nu pirari localitatea, deoarece aceasti imprejurare nu constituie o schimbare a temeiurilor care au stat Ja baza arestirii, potrivt art.139 alin.1 C.pr.pen.?, cauza fiind in curs de urmatire penal, instanfa sesizat® in baza art.140/1 C.pr.pen. cu plangerea {impotriva ordonanfei de arestare avea competenfa sé se pronunfe numa i si nu si dispuna inlocuirea acestei masuri cu de urmarire penal, competenga inlocuirii unei masuri preventive cu alta revine, in mod exclusiv, procurorului?, inculpatul poate reitera cererea de inlocuire sau de revocare a arestarii in baza art.139 C.pr.pen., ori de céte ori considera ca s-au modificat temeiurile care au condus la luarea ‘miasurii; in susfinerea acestor cereri repetate nu pot fi invocate, insé, aceleasi motive, existind autoritate de lucru judecat’, starea sindtafi inculpatului este lipsiti de relevant in ceea ce priveste solufionarea cererii de revocare a arestirii, aceast cerere urménd a fi solufionat in conditiile art.139 C.pr:pen., numai dacii se considera ci s-au schimbat temeiurile arestirii;starea de boald a inculpatului poate constitui motiv de suspendare a procesului® daca masura a fost luati in baza art. 148 ith C.prpen. imprejurarea ci administrarea probelor a fost epuizata i C. Apel Bucuresti, de.pen.652/1998, sa pen, ,R.D.P.* nr.3/1999, p.125 2C. Apel Clu, dec.pen.96/1996, ,R.D.P.* ns.3/1997, p.120 2€. Apel Bucuresti, d-pen.332/1997, s.I-apen,, ,R.D-P.2/1998, p.124; d.pen.68/ 1998, sa ll-apen, C.Apel Bucuresti, Culegere de prectcd judiciara pe anu! 1998, p.27 "°C, Apel Bucuresti dee:pen.nr.113/1996, s l-pen, ,R.D-P* nt. 3/1996, p.119 5G. Apel Bucuresti, dee, pen,169/1995, sa pen, Culegere de practical judiciard pe anu! 1995, p.24; dec.pen.nr.475/1998, s.ll-a pen, C.Apel Bucuresti, Culegere de practicds Jjudiciara pe aul 1998, p.97 216 — ‘Arestarea preventiva ‘cd astfel inculpatul nu ar mai putea influenfa cercetarea judecdtoreasc& nu poate constitui temei pentru revocarea misurii arestirii preventive!, procedura primei instante de a revoca masura arestirii preventive si a dispune inlocuirea ci cu masura obligarii de a nu pirasi localitatea este nelegalé, deoarece o masura revocati nu mai poate fi inlocuita, lipsind obiectul inlocuirii? fiind legata de disparifia temeiurilor arestarii, revocarea misurii nu poate fi decat definitiva, neputnd fi acordata pe 0 durata de timp limitatd, ci numai nedeterminatd? . Solutile ni se par corecte. Pot fi Ricute gi alte sublinieri: Constituie temeiuri, in sensulart.139 C.prpen. att cazurile concrete prevazute de art.148 lit. a-h C.prpen., cat si orice considerente de fapt care au stat la baza masurii preventive. ‘Schimbarea ori disparitia temeiurilor arestarii reprezint& modificari care au aparut in cursul desfagurarii procesului penal, necunoscute conganului judiciar in momentul luarii masurii preventive. Schimbarea sau disparitia temeiurilor de drept si de fapt poate cconduce la inlocuirea masurii arestiri cu o masurd neprivativa de libertate sau la revocarea arestarii, potrivit art.139 C.pr.pen., numai daca nu subzisté alte temei justifice privarea de libertate in continuare celui in cauza. Reglementarea instituita prin art.139 alin.2 C.pr.pen. nu trebuie confundata cu revocarea arestirii in temeiul art.140/1 C.pr.pen. sau art.300 alin. ultim C.pr.pen.(urmare verificarii de catre instangai a legalitatii arestarii dispus de procuror in cursul urméririi penale) sau art, 141 C.prpen. (urmare exercitirii de cdtre instanta de control judiciar a verificarii legalitafi sitemeiniciei arestari dispusa in cursul judecat 'TS., dec.pen.2902/1994, V.Papadopol, M.Popovici, Repertoriu de practica Judiciard pe anit 1969-1975, Bucuresti, 1997, p49 *C. Apel Bucuresti, dee-pen.nt.611/1998,s, Ia, Culegere de practica judiciara pe anul 1998, p38 °C, Apel Bucuresti, dec-pen. 69/1993, s I pen., Culegere de practical judiciara pe anul 1993, Editura Sansa, Bucuresti, 1994, p.39 217Arestarea preventivi ===> Organul judiciar mai poate dispune punerea in libertate a unei persoane si in temeiul art.278 cu referire la art. 220 C.prpen.. (admiterea plangerii contra masurilor luate de procuror $i infirmarea masurii preventive cand a fost luatd in mod ilegal). in cazul prevazut de art.148 lit. h C.prpen. nu se poate vorbi de revocarea arestarii in baza art. 139 alin.2 C.prpen., deoarece chiar dacd tulburarea ordinii publice existent la inceput s-a atenuat putin cate pufin,dupa trecerea unui anumit timp, aceastanu inseamna disparitia sa completa, Cu toate acestea, chiar daca nu se pune problema disparitiei temeiurilor care au stat la baza arestirii, dar se ajunge la concluzia c& detenjia nu mai este necesara, se poate dispune liberarea provizorile sub control judiciar sau pe caufiune a inculpatului, dac& sunt indeplinite condifiile prevazute de art.160/2 sau art. 160/4 C.pr.pen. Desi, in doctrina si in practic’, in cazul bolii inculpatului, a fost susfinutd si teza revocarii arestarii, nu impartisim acest punct de vede, deoarece imprejurarea invocati nu poate fi pus in discutie in cadrul prevederilor art.139 alin.2 C.pr.pen.,atéta vreme cat temeiurile care au determinat luare masurii se menfin (nu au disparut. Revocatea arestarii preventive presupune punerea in libertate a inculpatului pe timp nelimitat, oti starea séndtafii acestuia se poate schimba (exist& posibilitatea insandtosiri). Mai curdnd, aceasta imprejurare ar reprezenta o schimbare a - temeiurilor initiale ce poate constitui o motivatie pentru inlocuirea unei masuri privative de libertate cu masura neprivativa de libertate. in sprijinul acestei solufii, se pot invoca prevederile art. 136 alin.3 C.prpen,, in care se aratd cd organul judiciar va alege masura ce urmeazi a fi luata, findind seama, printre altele, si de sindtatea inculpatului. Extinderea criminalitiii in societatea moderna si necesitatea luarii unor masuri eficiente pentru asigurarea sigurantei cetatenilor ' GhMateut, Notd la incheierea din 29 septembrie 1995, dosar nr.2819/1995 al Tribunslului Valeea, “Dreptut” nr2/1996, p.96 218 = =— Arestarea preventiva (colectivitatii) implica tn mod obligatoriu stabil echilibru intre posibilititile de reactie a societati impotriva criminalitatii i protectia drepturilor individuale. Altminter, se ajunge ca tegea s& nu mai reprezinte mijlocul de ocrotire al celor care o respect, ci, in principal, al celor care nu o respect’. 9. Posibilitatea procurorului de a propune prelungirea arestirii preventive inainte de expirarea duratei masurii, in cazul in care dispune trimiterea in judecati. Durata arestarii nu poate depasi 30 de ile, afara de cazul cand ea este prelungitd de instanta de judecati (art.23 alin.(4) din Constituti, art.149 alin.| C.prpen.). Atribufia procurorului de supraveghere a respectari legii la locurile de definere preventiva (art.31 alin. lit.g din Legea nr.92/1992) include, ca un obiectiv principal, verificarea temeiului detinerii -mandatul de arestare sau incheierea instantei. Mentinerea arestirii peste durata de 30 de zile, ftir ca aceasta sa fi fost legal prelungita, este ilegala si atrage raspunderea potrivit legii. fn cauzele in care sunt inculpati arestafi preventiy, judecata se face de urgenta si cu precadere, iar instanfa legal sesizati prin rechizitoriu este datoare sé verifice din oficiu, la prima infétisare, regularitatea ludrii si menginerii masurii arestiri (art.293 si art.300 alin.3 C.prpen.) {In practica este posibila si chiar frecventa situatia in care procurorul {ntocmeste rechizitoriul si sesizeaz instanfa de judecata, cu inculpatul arestat, fa o data la care au mai rimas doar céteva zile pénd la expirarea duratei mandatului de arestare sau a prelungirii acesteia, perioada de timp prea scurté pentru ca instanga sé aiba posibilitatea ca, potrvit art.300 alin.3 C.prpen., 1a prima infitisare sa verifice din oficiu regularitatea arestarii si menfinerii ei, fird ca, termenul de 30 de zile si nu expire, Aceasta situafie are ca urmare c&, nedispunandu-se prelungirea arestirii fnainte de expirarea duratei mandatului, opereaza de drept incetarea arestérii in baza art.140 alin. si art.185 alin.2 C.prpen., cu toate c& pot exista serioase temeiuri care ar face necesard menfinerea arestari 219Arestarea preventiva ————— {npractica anterioara noii Constituii si modificarilor aduse Codului de procedurai penala s-a considerat c&, din momentul sesizarii instangei, arestarea era prelungité pana la judecarea definitiva a cauzei si c& era suficient& 0 comunicare a procurorului la locul de definere ci dosarul s~ a inaintat instanfei, pentru ca inculpatul s& fie menfinut in continuare in arest. ‘Aceasta practica este vadit ilegala in prezent, fatd de prevederile art.23 alin.(4) din Constitutie $i modificarile in materie aduise Codului de procedura penalé, concluzie intarita gi de Curtea Constitutional care, prin Decizia nr .60/1994, a decis c& nici durata arestarii dispuse de instangi nu poate depisi 30 de zile fir’ a fi prelungit, deoarece altfel s- ar incdilca prevederile Constitutiei. and la probabila completare a reglementarilor legale in materie, procurorul poate aveao contributie decisiva la evitarea situafilor arétate fn care ar interveni incetarea de drept a arestarii desi exist toate temeiurile pentru prelungirea ei. Potrivit art.156 C-pr-pen., procurorul este dator s& examineze si s& aprecieze asupra necesitajii mentinerii arestarii cu 8 zile inainte de expirarea duratei acesteia si, daca se apreciazi ci nu este cazul ca inoulpatul s& fie pus in libertate, si ceara instanfei prelungirea cu cel putin 5 zile inainte de expirarea termenului La aceste date procurorul cunoaste stadiul urmaririi penale si dacd aceasta este terminati, rechizitoriul intocmit sau in perspectiva de a fi {ntocmit in scurt timp si obligatiei de a examina problema arestarii. Daca nu dispune punerea inculpatului in libertate si apreciazd ci masura arestirii trebuie menfinuta si in faja instanfei, el este dator, in spiritul legii, s& actioneze in acest sens. Desise poate afirma cd, atunci cind sesizarea instanfei se face inainte de data expirarii duratei mandatului de arestare, procurorul si-a indeplinit obligatiile si este acoperit legal, totusi, din moment ce a apreciat cA ‘menfinerea arestarii este necesard si cunoaste cB exist riscul ca pand cnd instanta - la prima infatigare, va fi in masur s& se pronunfe asupra 220 a Arestarea preventiva arestirii, A intervind incetarea de drept a _acesteia, prin implinirea termenului de 30 de zile, procurorultrebuie si fie diligent sis& procedeze {n spiritul legii si potrivitart,156 C.pr.pen. s& ceard prelungirea arestirii cu 5 zile inainte de expirarea duratei mandatului. Procurorul poate astepta rezolvarea de cate instant a propunerii de prelungire a arestirii si apoi s& sesizeze instanta cu rechizitoriu, sau sh o sesizeze de indat& dupa ce fi inainteaz propunerea ori concomitent cu propunerea de prelungire a arestirii, ipoteza in care instanja la rezolvarea propunerii de prelungire va avea si dosarul finalizat la urmaire. ; Mentionam c& nici art.195, nici art.156 C.pr.pen. nu limiteazk posibilitatea prelungirii arestarii la propunerea procurorului doar la tuatii in care este necesard pentru urmiitirea penala si numai strict pe durata acesteia. Art.155 C.pr.pen. prevede ca “durata arestarii inculpatului poate fi prelungita in caz de necesitate si numai motivat”. Consideram ci in situafia analizat, att necesitatea cat si motivafia sunt prezente. Prin acest procedeu, se creeaz posibilitatea pentru instanté sé se pronunfe cu celeritate asupra prelungirii arestarii, potrivit procedurii previzute in art.159 C.prpen., inaintea expirarii mandatului. jn continuare, in cursul judecatii procurorul poate si trebuie si formuleze cereri sau s puna concluzii cu privire la masura arest&rii preventive, dar aceasta nu ca 0 obligatie de care ar fi conditionat’ posibilitatea revocarii sau menfinerii arestiri,instanfa, in cursul judecati, avand posibilitatea si obligatia de a examina din oficiu si dea se pronunta. asupra arestarii. ‘Inpracticd este posibila gi chiar frecventa situatia in care procurorul {ntocmeste rechizitoriul $i sesizeazA instanta de judecata, cu inculpatul arestat, la 0 dati la care au mai rimas doar céteva zile pand la expirarea duratei mandatului de areatare sau a prelungirii acesteia, perioada de timp prea scurté pentru ca instanta si aib& posibilitatea ca, potrivit art.300 alin.3 C.prpen., la prima infijisare s& verifice din oficiu regularitatea arestirii si menfinerii ei, fird ca, termenul de 30 de zile s& nu expire. 221Arestarea preventiva= = Aceasti situafie are ca urmare cf, nedispunéndu-se prelungirea arestarii fnainte de expirarea duratei mandatului, opereazi de drept incetarea arestarii in baza art.140 alin.1 lita, art.149 alin.1 gi art.185 alin.2 C.prpen., cu toate c& pot existat serioase temeiuri care ar face necesari menfinerea arestarii, In practica anterioar& noii Constitutii si modificarilor aduse Codului de proceduri penali s-a considerat ca, din momentul sesizarii instantei, arestarea este prelungiti pana la judecareqa definitiva a cauzei si ca era suficienti o comunicare a procurorului la locul de definere c& dosarul s-a ‘naintat instanfei, pentru ca inculpatul si fie menginut in continuare in arest. ‘Aceastii practica este vadit ilegala in prezent, fata de prevederile art.21 alin.(4) din Constitutie si modificarile in materie aduse Codului de procedura penala, concluzie intarité si de Curtea Constitufionala care, prin Decizia nr.60/1994, a decis ci nici durataarestarii dispuse de instant nu poate depasi 30 de zile dara afi prelungita, deoarece astfel s-ar incdlca prevederile Constituti Pentru a se evita situafiile ardtate in enunful problemei, o opinie ar fica solutionarea prin rechizitoriu a cauzelor cu arestafi si fie fEcuts cu cel putin 15 zile inainte de data expirdrii termenului de 30 de zile, iar, potrivit unei alte opinii, solufia ar consta in sesizarea instantei cu cel putin 7 zile fnainte de expirarea duratei mandatului sau prelungii anterioare. ‘Ambele solufii propuse ar putea constitui o rezolvare dar, ele nu se ‘ntemeiazi pe o obligatie a procurorului previzutd de lege, iar, pe de alt parte, ele ar presupune ca terminarea urmaririi penale, intocmirea rechizitoriului $i sesizarea instanfei si fie ficuté in termenele propuse, ceea ce practic nu ar fi totdeauna, sau de cele mai multe ori, posibil. Potrivit art.156 C.prpen., procurorul este dator si examineze si s& aprecieze asupra necesitafii mentinerii cu 8 zile inainte de expirarea duratei acesteia gi, dacd se apreciaza c4 nu este cazul ca inculpatul s& fie pus in libertate, si ceard instanfei prelungirea cu cel putin $ zile inainte de expirarea termenului 222 —$—— = Arestarea preventiva La aceste date procurorul cunoaste stadiul urmétirii penale si dac& aceasta este terminat’, rechizitoriul intocmit sau in perspectiva de a fi ‘intocmit in scurt timp (ipotez& care intereseaza in analiza prezenta), el trebuie si se conformeze si obligafiei de a examina problema arestatii. Daca nu dispune punerea inculpatului in libertate si apreciaz’ c& ‘masura arestari trebuie menfinutd si in fafa instanfei, el trebuie, in spiritul legii, s8 actioneze in acest sens. Desi se poate afirma c&, atunci cdnd sesizarea instanfei se face inainte dedata expirarii duratei mandatului de arestare, procurorul si-a indeplinit obligatiile si este acoperit legal, totusi, din moment ce a apreciat o& menfinerea arestarii este necesara si cunoaste cd exist riscul ca Apand la prima infajigare, va fi in masura s8 se pronunfe asupra ‘si intervind incetarea de drept a acesteia, prin implinirea termenului de 30 de zile, procurorul trebuie sa fie diligent si si procedeze {n spiritul legii si potrivit art.156 C.prpen. s& ceard prelungirea arestari Procurorul poate astepta rezolvarea de cdtre instanfé a propunerii de prelungire a arestirii si apoi si sesizeze instana cu rechizitoriu, sau si.o sesizeze de indati dupa ce fi inainteaz propunerea ori concomitent cu propunerea de prelungire a arestirii, ipotez4 in care instanga la rezolvarea propunerii de prelungire va avea si dosarul finalizat la urmarire. Menfiondm cd nici art.155, nici art.156 C.pr.pen. nu limiteaza posibilitatea prelungirii arestarii la propunerea procurorului doar Ia situafii in care este necesara pentru urmarirea penal si numai strict pe durata acesteia, Art.155 C.prpen. prevede ci“durata arestari inculpatului poate fi prelungiti in caz de necesitate si numai motivat*, Consideram c in situatia analizata, atat necesitatea cat si motivatia sunt prezente. in continuare apreciaza si dispune instanja. Pana la completarea reglementirilor legale in materi credem ci solutia este cea propusa. Uneori, se considera c& in cursul judecatii, inclusiv in apel sau recurs, procurorul de sedinfé este dator sa ceara instantei prelungirea —necesare— 223Arestarea preventiva sau, dupa caz, revocarea masurii arestirii preventive, la implinirea termenului de 30 de zile. Evident c& in cursul judecaii procurorul poate si trebuie si formuleze cereri sau s& puna concluzii cu privire la masura arestirii preventive, dar aceasta nu trebuie privitd ca 0 obligatie de care ar fi conditionata posibilitatea revocarii sau menfinerii arestarii, instanfa, in cursul judeciii, avand posibilitatea si obligatia dea examina din oficiu side a ‘se pronunfa asupra arestarii. Procurorii care supravegheaza respectarea legii la locurile de definere (penitenciare sau aresturi) au obligatia s& verifice daca s-au comunicat {ncheierile de prelungire date de instante in cursul judecarii, la implinirea termenului de 30 de zile, in caz contrar continuarea detinerii fiind ilegala. Mentinerea arestirii peste durata de 30 de zile, fara ca aceasta si fi fost legal prelungiti, este ilegala si atrage rispunderea penala. ‘Atributia de supraveghere a respectiiiilegii la locurile de definere preventiva (art.31 alin.! lit.g din Legea nr.92/1992) include, ca un principal obiectiv, verificarea temeiului detinerii—mandatul de arestare sau incheierea instanfei — fafa de care orice deinere peste durata prevazzutd este ilegala. 10. fnlocuirea si revocarea misurilor preventive. Aspecte generale, Potrivit art.139 C.prpen., masura preventiva luaté se inlocuieste cu alti masura preventiva cdnd s-au schimbat temeiurile care au determinat Juarea masurii (alin.1), iar cnd nu mai exist vreun teméi care si justifice mentinerea misurii preventive, aceasta trebuie revocata, din oficiu sau la cerere (alin.2). Constituie “temeiuri” in sensul art.139 C.proc.pen. atat temeiurile conerete prevazute de art.148 lit.a-h C.prpen., cat si celelalte temeiuri previzute de art.136 C.prpen., art.146 C.prpen., art.143 C.prpen., art.145 C.prpen. s.a. precum i orice considerente de fapt care au condus Ja luarea unei masuri preventive. Schimbarea ori disparitia temeiurilor de drept si de fapt ale unei m&suri preventive reprezint& modificdri_apdrute in cursul desfasurdrii 224 - — — Arestarea preventiva procesului penal si care nu au existat la momentul luarii masurii respective. in privinfa detentiei preventive, chiar daca temeiurile inifiale s-au schimbat ori au disparut, m&sura privativa de libertate va fi inlocuité sau revocata potrivit art.139 C.pr.pen., numai dacd nu subzista alte temeiuri de drept sau de fapt care s& conducdi Ia menfinerea ci. Dispozifiile art.139 C.prpen., in cazul arestirii preventive, au ca finalitate punerea in libertate a celui arestat. Aceasta reglementare se deosebeste ins de alte reglementari care au ca finalita tot punerea in libertate a persoanei arestate, dar pentru alte motive: art.140/1 C.pr.pen. si art.300 alin.ultim C.pr.pen.(urmare verificarii de catre instanfa a Jegalitayi arestiii dispusa de procuror in cursul urmariri penale),art.141 C.pripen.(urmare exercitirii de c&tre instanfa de control judiciar a verificdrii legalititii si temeiniciei masurii dispuse in cursul judecafi), art.160/8 C.prpen. (urmare admiterii cererii de liberare provizorie), art.220 $i art.278 C.pr.pen.(urmare infirmarii masurilor procesuale daci sunt nelegale si netemeinice), art.140 C.prpen. (incetarea de drept a ‘masurilor preventive), at. 239 si art. 303 C.pr:pen. (suspendarea urmaritii penale sau a judecafii), etc. {ncadrul institufiilor juridice enumerate, excepténd situafile prev.de art.139 alin.2 C.pr.pen. si art. 140/1 C.pr.pen., punerea in libertate nu este condit ionata de revocarea masurii. In situafiile prevazute de art.139 alin.2 C.pr.pen.gi art. 140/1 C.pripen.,cu toate cd punerea in libertate este succesiva revocirii misuri, cele dou reglementari diferé, avand in comun doar o modalitate d exprimare normativa. Insttufiile respective nu se confunda avénd condif proprii de aplicare. Inlocuirea sau revocarea unei masuri preventive vizeazi o misura efectiv pusi in executare, deoarece numai in aceasta ipotezi se pune problema aplicdrii prevederilor art.139 C.pr.pen. Practica judiciara a deci cd, atéta vreme ct mandatul de arestare nu a fost pus in executare, deoarece inculpatul este disparut, se afld in strdindtate ori se sustrage de 225Arestarea preventiva ===> $<=<$<$=$<$<$<$—= la urmiirire penal sau de la judecati, nu se pune problema revocitii msurii preventive'. inlocuirea unei masuri preventive cu o alti masura preventiva sau revocarea misurii este admisibila in tot cursul procesului penal. Jurisprudenta a decis c, in principiu, inculpatul poate reitera cererea de inlocuire sau de revocare a unei msuri preventive, in baza art.139 C.prpen., ori de cate ori considera c& s-au modificat temeiurile care au condus la luarea acestei masuri; in sustinerea acestor cereri repetate, ‘nculpatul nu poate ins invoca aceleasi motive, deoarece exist autoritate de Iucru judecat?. {in cazul in care instanfa respinge cererea procurorului de prelungire a duratei arestiii preventive - apreciind c& nu sunt intrunite condifiile prevazute de art.155 alin.1 C.pr.pen., punerea in libertate a inculpatului niu va avea ca temei prevederile art.139 C.pr.pen., ci ale art.140 C.prpen., (ncetarea de drept a masurilor preventive). in cazul revoc&rii unei masuri preventive nu se poate dispune si inlocuirea ei cu alté masura preventiva, deoarece o masur’ revocata nu mai poate fi inlocuits. | Astfel, in mod just, s-a retinut c& este nelegal’ hotirérea instantei de a revoca arestarea si totodatd de a dispune inlocuirea ei cu obligarea de anu pirisi localitatea, lipsind obiectul inlocuirii? Ca aspecte generale, mai rejin atentia si alte solufi: Fiind legati de disparifia temejului arestiri, revocarea masuri in privinja temeiului initial, este definitiva, neputind fi acordata pe o durat de timp limitata, ci numai pe durati nedeterminata*. Masura poate fi reluata pentru alte motive (temeiuri). C, Ape, sla pen, dpen.1403/1998, Culegere de practic judiciara pe anu! 1998, Bucuresti 1998, p50 °C, Apel Bucuresti. pen, dec.pen.n.113/1996, RDP nr3/1996, p.119 2C. Apel Bucuresti, sa pen, decpen.nr.611/1998, yLD-P.* nrA/1999, p.140 4. Ape! Bucuresti. al-a pen, decpen.n.69/1993, Clegere de practcd juiciar pe anul 1993, Bucuresti, 1994, p39 226 —— ———— Arestarea preventiva in cazul solutionarii cererii de revocare a arestarii, instanja nu se poate pronunta asupra vinovafiei inculpatului; aceasta se poate face numai in cursul actvitdtii de judecata cand se pronunga asupra fondului cauzei'. Competenfa organelor judiciare. Pronuntarea unor solufii de prelungire a arestiri si de respingere a unor cereri de revocare, in cursul urmatirii penale nu inseamnd c&, ulteric °n cursul judecafi, inculpatul nu mai are posibilitatea de a formula cere: in terneiul art. 139 C.pr.pen.? Asupra solutiei citate se poate obiecta c, solicitarea inculpatului de inlocuire sau revocare a arestatii preventive adresata instantei in cursul urmaririi penale este inadmisibila. Acest punct de vedere a fost consacrat de practica judiciara care a decis cé, in cursul urmaririi penale, instanta sesizati cu propunerea de prelungire a duratei arestirii preventive nu poate examina si cererea inculpatului ca masura arestirii si fie tnlocuita cu obligarea de a nu pArisi localitatea, deoarece solufionarea unei astfel de cereri, in aceasta fazii a procesului penal este de competenta exclusiva a procurorului. fn astfel de imprejurari, cererea inculpatului de inlocuire sau de revocare a arestarii, adresati instanfei, poate fi asimilata cu apararea formulati de inculpat in vederea respingerii solicitirii de prelungire a duratei arestari’ {in cursul procesului penal, competenta de inlocuire sau revocare a unei masuri revine organului judiciar care a luat masura, Procurorul poate inlocui sau revoca arestarea, in cursul urméririi penale, chiar dacd masura a fost prelungita de instanja. Atunci cénd cauza a ajuns in fata instantei, aceasta va dispune inlocuirea sau revocarea masurii preventive. in urma modificarilor aduse Codului de procedura penal prin Legea ‘nr.32/1990, in situafia previzutd de art. 140/1 C.pr.pen. competenta de a Tevoca 0 masurdi Iuati de alt procuror in timp ce cauza se afla in curs de urmérire penald a fost atribuita instanfei. C. Apel Constana, dec.pen. 1129/1996, “Dreptul” nr.8/1996, p.140 *C, Apel Constanja, dec pen.nr.472/1995, “Dreptul” nt.6/1996, p.112 °C, Bucuresti, sa Isa pen, dee.pen, nr:351/1995, ,R.D.P-* nt.1/1996, p.128 227Arestarea preventivg ———==<$—$—$—$_ $$$ Institufia revocdrii previzuta de art.140/1 C.p.p. nu se confunda cu institufia revocarii prevazutd de art.139 C.prpen.,temeiurile fiind diferite. Situatia reglementati de art. 140/1 C.pr.pen. are tn vedere o masurd luata cu inciileatea legii, pe cand in situafia la care se refera art. 139 alin.2 C.prpen., masura a fost luata cu respectarea legii, dar in cursul desfiguririi procesului penal a rezultat c& temeiurile care au justificat-o s-au modificat (au disprut). Sub acest aspect, in mod corect, in practica judiciara s-a refinut c& instanga sesizat& in baze art. 140/1 C.prpen. cu pldngerea impotriva ordonantei de arestare are competenta si se pronunte numai asupra legalitifii masurii luate de procuror si nu si dispund inlocuirea acestei masuri invocénd dispozitiile art.139 C.prpen'. in cazul revocarii, in temeiul art.140/1 Cpr.pen, de fapt instanga dispune anularea masurii arestarii preventive cind consider c& masura a fost luatd cu incalcarea legii. Sub acest aspect in privinta efectelor spre deosebire de institufia reglementatd de art.|39 C.prpen., revocarea nu mai este definitiva, Procurorul poate dispune rearestarea invinuitului/ inculpatului cu respectarea condifiilor previzzute de lege. Motivele refinute de practica judiciara pentru inlocui revocarea misurilor preventive. in privinfa schimbarii ori disparitiei temeiurilor de drept sau de fapt care au motivat luarea unei masuri preventive, in practica judiciard s-a retinut c&: terminarea urmaririi penale siintocmirea rechizitoriului constituie o modificare a temeiurilor initiate, astfel cf, in baza art.139 C.prpen. se va dispune inlocuirea arestarii cu obligarea de a nu parisi localitatea si punerea in libertate a inculpatului’; pentru a inlocui arestarea preventiva cu obligarea de a nu pardsi localitatea, prima instanfa a avut in vedere cf fratele inculpatului ~ coinculpat in proces, a decedat, insi aceasta imprejurare, chiar daca la afectat psihic pe inculpat, nu poate fi priviti ca o schimbare a temeiurilor care au determinat arestarea si nu justificd inlocuirea ei*; deoarece doi *C, Bucuresti, s. aha pen, deepen.n.332/1997, ,RDP* arA/1995,p.157 2G Apel Constana, d:pen, az472/1995, “Dreptl” 6/1996, p.112 > ©. Apel Bucuresti, Ika pen, dee-pen.n52/1998, Culegere de practic judiciard ‘pe anal 1998, Bucuresti, 1999, p26 228 Arestarea preventiva r 1u fost pusi in libertate prin revocarea arestirii, pentru egalitate de tratament, de aceeasi masura trebuie sA beneficieze si cel de-al treilea, statutul su de recidivist neconstituind un impediment’; curtea a admis recursul parchetului si a casat hotdrdrea tribunalului, considerind c& in mod gresit a fost revocaté arestarea inculpatilor, invocndu-se lipsa antecedentelor penale, pozitia sincera avut in cursul procesului, preocuparea pentru recuperarea pagubelor, intrucdt motivele invocate nu constituie modificari ale temeiurilor arestarii, in sensul disparitiei lor’; admiténd recursul inculpatului curtea a dispus inlocuirea msurii arestirii cu obligarea de a. nu pérési localitatea, motivand intre altele, ci urmarirea penal a fost terminat’, cA inculpatul este minor, nu amai comis fapte si c& poate fi reeducat si redat societifi, in mediul familial si scolar obignuit’; nu este justificata inlocuirea arestarii preventive cu obligarea de a nu parisi localitatea pentru motivul ca inculpafii sunt arestafi de mai mult timp, iar judecarea cauzei a fost aménati de mai multe ori datorita neprezentarii unui coinculpat aflat in stare de libertate'; imprejurarea ci administrarea probelor a fost epuizatt si c& astfel inculpatul nu mai poate influenfa cercetarea judecdtoreascd ‘nu poate constitui temei pentru revocarea arestarii preventive’. in conceptia legiuitorului roman, misurile preventive, au un caracter provizoriu - sunt luate in funcfie de existenfa anumitor imprejurari concrete, legate de cauzi gi de persoana infractorului. Interventia unei modific&ri privind aceste imprejuriti - schimbarea ori disparitia lor - face necesard inlocuirea sau revocarea masurilor preventive. 'C, Apel Bucuresti, s I pen., dec:pen.nr.713/1998, Culegere de practid judiciara ‘pe anul 1998, p39 C. Apel Bacdu, dec-pen.nr:372/1997, Jurisprudenfa penald pe anul 1997, cu nota de A.Ungureanu, Bucuresti, 1998, p.268 gg C7 APH Bash, de penn: 402/1997, irda pe aa! 1997, Back, 1998, Ps * Curtea de Apel Cluj-Napoca, dec.pen.nr.96/1996, ,R.D.P'* nr.3/1997, p.139 Trib, Supe, s:pen, dee. pen, ns.2902/1974, in V.Papadopol, M.Popovici, Repertoriu de practic judiclard pe ani! 1969/1975, Bucuresti, 1977, p.79 229Arestarea preventiVvg ———=—=—=<$<$>=$$><$$<<$<— Schimbarea ori disparifia temeiurilor unei masuri preventive, in sensul art,139 C.prpen., inseamnd modificarza considerentelor de drept sau de fapt care au determinat (justificat) lusrea masurii respective. Luarea oricdreia dintre masurile preventive este subordonatd realizigii scopului specificat de prevederile rt.136 alin.1 C.prpen.conditie special si esenfiala pentru dispunerea masurilor preventive. Potrivit art.136 alin.1 C.pr.pen., msurile preventive se iau in scopul asigurarii bunei desfigurari a procesului penal ori impiedicdrii sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmarire penala, judecaté ori de la executarea pedepsei. (O masura preventiva poate fi lat si pentru realizarea numai a uneia dintre situatiile prevazute de art.136 alin.1 C.pr.pen. ‘Asigurarea bunei desfisuriri a procesului penal implicd obligatoriu si infiptuirea obiectivelor urmaririi penale. Potrivit art.200 C.prpen., urmarirea penal are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenfa infractiunilor, la identificarea féptuitorilor si la stabilirea réspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul si se dispund trimiterea in judecata. Dacé in cursul desfigurarii procesului penal se constata ca scopul pentru care a fost luatd mésura preventiva a fost atins sunt incidente prevederile art.139 C.prpen. Din aceasté perspectiva in raport de prevederile art.139 alin. C.prpen,, solufiile instanfelor de inlocuire a masurii preventive cu masura obligatii de a nu pirisi localitatea cu motivarea c& urmirirea penal a fost terminata, ni se par rezonabile. Cu toate acestea, suntem de parere ci imprejurarea invocata nu constituie in mod automat un motiv pentru punerea in libertate a celui arestat, deoarece chiar dac& obiectivele majore ale urméririi penale au fost inffptuite, mai trebuie avut in vedere c&, prevederile art.136 C.prpen. au si rolul de a impiedica sustragerea celui fn cauzi de la judecati ori de la executarea pedepsei. 230 Arestarea preventiva Inraport de solufiile rezumate anterior, ni se par rationale hotdrarile instanfelor de respingere a cererilor formulate potrivit art.139 alin2 C.prpen., care fac referiri la elementele de circumstantiere cu caracter personal ale celor in cauza sau la consideratii de echitate sau fac apel la bunavointa sau ingdduinta organului judiciar, deoarece sunt nerelevante sub aspectul aplicarii dispozifiilor in. materie. Starea de boald, varsta, antecendente penale gi alte elemente de circumstantiere cu caracter personal ale celor in cauzi ar putea constiui temeiuri pentru inlocuirea unei masuri preventive, potrvit art139 alin.1 C.prpen. . Starea de boal a inculpatului. in rezolvarea problemei in discutie, {nstangele s-au pronunfat in sensul c& boala inculpatului este lipsiti de relevant in ceea ce priveste solufionarea cererii de revocare a arestatii preventive; in aceasti situatie punerea in libertate a inculpatului se poate dispune in condifiile art.139 alin.1 C.pr.pen. - s-au schimbat temeiurile care au determinat Iuarea masurii'; starea de boala a inculpatului nu poate constitui, prin ea insisi, un motiv de revocare a arestari preventive?; in mod gresittribunalul a admis cererea de revocare a arestarii preventive pentru ca inculpatul nu suporté regimul de penitenciar datorita starii de boalt?; respingdnd recursul declarat in cauzi, curtea amenfinut hotarérea primei instanfe care, in raport de actul medico-legal din care rezulté c& inculpatul suferd de o afectiune ce nu poate fi tratati in refeaua sanitard a penitenciarelor, a dispus punerea in libertate, atragnd atentia inculpatului s& nu p&rdseasi localitatea potrivit art.136 alin.1 lit.b C.prpen., pana la solutionarea cauzei*. *C, Apel Bucuresti, s1 pen, dee.pen.n.169/1995, Culegere de practcd judiclara ‘pe anul 1995, Bucuresti, 1996, p.24 *C, Apel Bucuresti, s a Ilsa pen., dec.pen. nx.475/1998, Culegere de practic Judiciard pe anul 1998, p37 2C. Apel Ploiesti, dee,pen.nr405/1997, Culegere de practicd judiciara pe anit 1993-1997, 1999, p.202 *C, Apel Bacau, dec.pen.nr505/1997, Jurisprudenga penald pe amu! 1997, p04 231Arestarea preventiVv) ———$==$——$—————— in doctrina si jurisprudent’, in cazul belii inculpatului, a fost susfinuta gi teza aplicarii prevederilor art.139 alin.2 C.prpen'. Nu impartisim aceasta opinie si apreciem ca imprejurarea invocaté ~ starea de boalii a inculpatului intervenité in cursul detenfiei preventive nu poate fi pusé in discuie in cadrul prevederilorart.139 alin.2C.pr.pen. atdta vreme cat temeiurile care au condus la luareamasurii nu au dispar Revocarea arestirii este definitiva, ceea ce implicd punerea in libertate ‘ainculpatului pe timp nedeterminat. In aceastsituatie, reluarea arestarii nu ar mai fi posibild si s-ar crea serioase dificultati in buna desfsurare a procesului penal, deoarece starea sinatatii inculpatului se poate schimba, existind posibilitatea inséndtosiri acestuia. Pomind de la aceste premise, credem mai curdnd cd starea de boalia inculpatului, la care se adauga cazul inculpatelor insarcinate, trebuie considerata o schimbare a condifiilor care au existat in momentul luétii masurii preventive. Starea dessindtatereprezentind una din condifilearestiri preventive (art.136 alin3 C.prpen.); in cazul schimbasii acestui temei apare necesara fnlocuirea ‘misuri privative de ibertate cu o miisuri neprivativé de libertate, ‘acd cel arestat sufer de o boald grav care il impicdicd s& ia parte la proces se va dispune suspendarea procesului penal (ar.239, art.308 C.pr:pen.) Inlocuirea arestirii preventive. Liberarea provizoriea inculpatului ‘Sub acest aspect, jurisprudenfa a decis ca este nelegald procedura instante care fiind sesizati cu judecarea cererii inculpatului de inlocuire a arestii preventive cu obligarea de a nu pardsi localitaca, a admis-o si a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a celui arestat’. - Desi in literatura de specialitate® s-a retinut c& arestarea preventiva poate fi inlocuita cu liberarea provizorie sub control judiciar sau pe caufiune, suntem de pirere c& solutia practiciijudiciare este cea corectt. ' GhMateut, Nota la incheierea din 29.09.1995, dos.nr.2929/1993, Tribunalul Valea, “Dreptul” n1.2/1996, p.96 2C. Apel Bucuresti, s a I-a pen, nr.822/1997, RDP.“ ar.2/1999, p50 5 Y_Pavaleanu, L.Pavaleanu, Reflecliasupra mdsucilor procesuale, .R.D.P.* 11.1) 1997, p.69 232 - Arestarea preventiva Inlocuirea unei masuri privative de libertate cu o masurd neprivativa de libertate intervine cénd s-au modificat temeiurile care au stat la baza i inifiale (art.139 alin.1 C.prpen.) ori liberarea provizorie nu presupune modificarea temeiurilor care au permis luarea masurii preventive de libertate, ci indeplinirea altor condifii - cele prevazute de art. 160/2 sau art.160/4 C.prpen. Chiar dac& sunt indeplinite conditiile prevazute de lege liberarea provizorie este facultativa, pe cdnd aplicarea prevederilor art.139 C.prpen. {in lumina dispoziiilor art. 23 al.7 din Constitufe, este obligatorie. {in cursul urmatirii penale, instanfa nu se poate pronunfa potrivit art.139 C.prpen., asupra punerii in libertate in cazul misurii luate de procuror. in cazul liberarii provizorii o astfel de posibilitate exista si anume cand procurorul respinge cererea de liberare provizorie a inculpatului iar acesta se adreseaza instanfei potrivit art.160/9 C.pr.pen. {In aceasti ordine de idei jurisprudenta a decis cd este legald hotardrea instanjei prin care respinge plangerea formulata de inculpat impotriva ordonantei de arestare, potrivitart.140/1 C.prpen. si admite pléngerea formulata impotriva ordonanfei procurorului de respingere a cererii inculpatului de liberare provizorie!. Cai de atac. in cursul judecifii incheierea data in prima instanpa prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei misuri privative poate fi atacat separat cu recurs de procuror sau de inculpat (art.141 C.prpen.). Se deduce ca, incheierea prin care a fost respinsé cererea de inlocuire sau revocare a unei masuri preventive nu poate fi atacati separat de inculpat ci numai odaté cu fondul cauzei Desi in doctrina au fost adresate critici asupra acestei interpretari motivandu-se c& astfel este lezat accesul liber la justitie’, punct de vedere la care s-au raliat $i unele instanfe care au admis recursul declarat de inculpat contra incheierii de respingere a cererii de inlocuire (revocare) *C. Apel Bucuresti, s a II-a pen., dec.pen.nr.770/1997, ,R.D.P.* nr.2/1998, p.125 2D.M.Cosma, Reflecfi asupra arestirll preventive, .RD.P* 2/1998, p.117 233a unei misuri preventive! o indelungaté si cvasiunanima practi card dar si literatura juridicd au considerat inadmisibil un astfel de recurs. Jn sprijinul punctului de vedere majoritar -la care ne alaturtim - poste fi adus ca argument suplimentar jurisprudenta Curfii Constitutionale. Astfel, prin decizia r.649/1997 publicati in M.Of. nr.177/1998, Curtea Constitutionala a statuat ca actualele prevederi ale art.141 C.prpen.sunt constitutionale. ‘S-a motivat c& Titci o prevedere constitutional nu da o consacrare expresai la recurs in orice cauzi, oricénd si de catre oricine, fiind de competenga exclusivd a legiuitorului de a institui regulile de desftigurare a procesului penal in fafa instanfelor. Cererea de inlocuire sau de revocare a unei masuri preventi admisibila fn tot cursul procesului penal, inculpatul avand posi de a reitera o astfel de cerere ori de cdte ori considera necesar. Dac’ recursul dupa fiecare incheiere de respingere, s-ar considera admisibil s-ar ajunge la tergiversarea procesului penal in detrimentul rezolvarii fondului cauzei. Potrivit art 141 alin.2 C.pr.pen. recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus Iuarea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare. Rezult& cd recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive este suspensiv de executare. {in cursul urméririi penale, dac& s-au modificat temeiurile care au” ‘motivat Iuarea mésurii preventive, inlocuirea sau revocarea acesteia se dispune de procuror, din oficiu, la cerere sau la sesizarea organului de cercetare penala. Daca cererea a fost respins& cel vatima: in interesele sale legitime poate face plingere potrivit art.278 C.prpen *C, Apel Bucuresti, I pen. dec,pen.nx.713/1998, Culegere de practicdjudiciart ‘pe anul 1998, p3% C. Apel Suceava, dec-pen.ns478/1998, Buletinul jurisprudentt, 1997/1998, Bucuresti, 1999, p.1S0 234 ——————— Arestarea preventiva 11, incetarea de drept a miisurilor preventive. Codul de procedura Penal reglementeazi anumite cazuri cind, in mod obligatoriu, mésurile preventive trebuie sé inceteze de drept, fir si fie nevoie de indeplinirea vreunei condi in timp ce revocarea sau inlocuirea misurilor preventive este un act rocesual a cirui oportunitate o apreciazi onganele judiciare, incetarea de drept a masurilor preventive este un obstacol legal impotriva menfinerii acestora. Asadar, ori de cate ori legea prevede ci masura preventiva {inceteaza de drept, textul find imperativ, organul judiciar este obligat s& dispun& desfiinjarea masuri. Art.140 C.pr.pen. formeazA norma generala in materie si se completeazai cu art.350 C.pr.pen. care reglementeaza si alte cazuri de {ncetare de drept a masurii arestarii preventive. 1. fncetarea de drept a masurilor preventive la expirarea termenelor previtzute de lege sau stabilite de organele judiciare (art.140 alin. lit.a din C.prpen.) Acest caz de incetare a masurilor preventive poate interver cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecati. Dispozitiile art.140 lit.a din C.pr.pen. nu necesita ample comentarii east ee a este logic ca la expirarea duratei legale ori a celei stabilite de organele judiciare,libertatea indivi gi sable de onze tatea individualA si-si recapete toate Astfel, conform art.140 alin.t lita teza I-a C.prpen. refinerea va {nceta la expirarea celor 24 de ore, arestarea preventiva a invinuitului va {nceta la expirarea celor 5 zile, arestarea preventiva a inculpatului va ‘nceta la expirarea celor 30 de zile, obligarea de a nu pirdsi localitatea va inceta la expirarea celor 30 zile. Organul judiciar poate stabili termene mai scurte decat cele previizute de lege, la expirarea acestor termene, masurapreventiva va inceta de drept (art.140 alin.| lita teza a Il-a C.prpen.). tat in 235Arestarea preventiv————— 2. incetarea de drept a masurilor preventive in caz de scoatere de sub wrmérire penaldi sau de incetare a urmaririi penale (art.140 alin.1 lit teza -a sia Il-a C.prpen.). ‘Acest caz are incidenfi exclusiv in faza de urmarire penal incetarea ‘ummiririi penale este reglementata fn art.242 si urm. C.prpen., ier scoaterea de sub urmérire penala este reglementaté in art.249 si urm. Coprpen. {in cazurile de scoatere de sub urmaire penald si de incetare a ‘urmaririi penale are loc incetarea de drept a misurilor preventive, art. 245 alin.1 lita si ar249 alin.2 cu ref_la art.245 alin. lita C.pr.pen. folosese termenul de revocare a masurii preventive. Revocarea la care se referd art245 si art.249 C.pr.pen., semnificd de fapt disparitia unuia din temeiurile care au determinat luarea masurii preventive, astfel cum se mengioneazi in cuprinsul art.10 C.pr.pen. ‘Constatarea incetirii de drept a masurii preventive, de cdtre organul judiciar si dispovitia acestuia de punere deindati in ibertate a nvinuitulu ‘ori inculpatului arestat preventiy, este executorie conform art.140 alin.3 C.prpen. pentru administrafia locului de dejinere. Conform art.243 alin.ultim C.pr.pen. si respectiv art.249 alin.2 cu ref. la art.243 alin.ultim C.prpen. in cazurile detncetare a urmaririi penale gi scoatere de sub urmirire penald procurorul trebuie s& se promunfe in fermen de 24 ore de la primirea dosarului, daci existA invinuit sau inculpat - arestat preventiv. 2b. incetarea de drept a mAsurilor preventive in caz de incetare a procesului penal ori de achitare(art.140 alin.t litb teza a Illa gi a TV-2 C.prpen.). Dispoziile legale menfionate au incidenti exclusiv in faza judecdtii, {n prima instanga, in apel ori in recurs. Cazurile de incetare a procesului penal sunt reglementate in dispozifile at.11 pet.2 litb curef. la art.1_ lit. din C.prpen. iar cele de achitare sunt prevaizute in art.11 pot.2 lit. cu ref. laart.10 lit.a-e din 236 — Arestarea preventiva C.prpen. Potrivit art.350 alin.2 din C.prpen., in aceste cazuri instanfa dispune punerea in libertate a inculpatului arestat. Conform dispozitiilor art.350 alin.2 rap. la art350 alin.4 C.pr.pen., in ccaz de achitare sau incetare a procesului penal dispozitia de punere de indata {n ibertate a inculpatului arestat preventiv, confinutd in hotérdrea instanfei este executorie. Asadar, apelul sau recursul nu suspenda executarea. Exist’ obligafia gi in acest cazca instanta si comunice dispozitia de punere de indaté in libertate a inculpatului administrafiei locului de definere (art.350 alin.5 C.pr.pen.). 3a Jncetarea de drept a masurilor preventive in cazul cdnd, inainte de pronunarea unei hotardri de condamnare in prima instangd, durata arestarii a atins jumditate maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii(art.140 alin.2 teza I C.pr-pen.). ‘Acest caz de incetare de drept a masurilor preventive se referd atat Ja faza urmaririi penale cat si la faza judecafi in prima instant, avand jin vedere cf legea stabileste raportarea momentului atingerii jumatafii din maximul pedepsei previzut de lege pentru infractiunea ce face obiectul invinuirii, la etapele anterioare pronunfirii hot&rarii de condamnare in prima instanfa. {in faza apelului si recursului, devin incidente dispozifiile art.350 alin.S C.prpen. referitoare la cazul inculpatului condamnat in prima instanfé a cdrei refinere si arestare preventiva devin egale cu pedeapsa pronunfata in prima instanfa chiar daca hotdrdrea nu este definitiva, Referitor la sintagma “jumaitatea maximului previzut de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirit” trebuie avut in vedere maxim previzut de lege pentru forma simpli ori forma agravanta a infractiunii, flr a se fine cont de eventualele cauze de agravare ori de atenuare a pedepsei (circumstanfe atenuante ori circumstanfe agravante), in ipoteza schimbrii incadrarii juridice trebuie avut in vedere maximul pedepsei previzut de lege pentru noua infractiune care face obiectul invinuiri 237Arestarea preventiva ——===$=$>$ $= $< 3b. Incetarea de drept a masurilor preventive in alte cazuri anume previzute de lege (art.140 alin.2 teza a II-a C.prpen.). Cele mai multe astfel de cazuri sunt reglementate in dispozi art.350 C.prpen. Astfel: ~ instanga dispune punerea de indatd in libertate a inculpatului arestat preventiv atunci cand pronunjdt o pedeapsd cu incltisoare cel mult egaldt ‘cu durata refinerii si arestarii preventive (art.350 alin.3 lit.a C.pr.pen.). Rafiunea textului este fireasca deoarece, pedeapsa aplicata fiind mai mica ori egal cu durata masurilor preventive privative de libertate, dispare temeiul legal al unei privari de liberate dupa momentul pronunférii hotisarii judecatoresti. Textul ar.350 alin.3 lita din C.prpen. trebuie raportat la art-88 C.pen., care se refera la durata arestirii preventive si cea a refinerii cumulate. ~ instanga dispune punerea de indatd in libertate a inculpatului arestat preventiv atunci cand pronunjd'o pedeapséicu inchisoare, cu suspendarea condifionatd a executarii, cu suspendarea executérii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munedi(art.350 alin3 lit.b C.pr:pen.). in aceste situatii, avand in vedere cA instanta opteazi pentru executarea pedepsei intr-o modalitate neprivativa de libertate, continuarea privarii de libertate devine lipsita de ratiune. ~ Instanfa dispune punerea de indatd in libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci cand pronunyét o pedeapsa cu amenda (art.350 alin.3 lite C.prpen.). Si in acest caz este evident ci instanfa, optind pentru pedeapsa amenzii, orice privare de libertate nu se mai justifici, Asemenea ipotezi poate fi consecinfa schimbirii incadrari juridice ori refinerii in cursul judecdfii a tnor imprejursri care justific’, in sensul art.72 C.pen., alegerea pedepsei amenzii sau atunci cand textul incriminator prevede pedepse alternative. Conform dispozifilor art.88 alin.ultim C.pen, sctiderea refiner si arestirii preventive se face si in caz de condamnare la amends, prin {nlaturarea in totul sau in parte a executirii amenzii Hotdrarea pronuntata potrivit art.350 alin.3 lita-c C.prpen. este executorie. Apelul sau recursul nu suspenda executarea, 238 —————— Arestarea preventiva ~ Inculpatul condamnat de prima instantc si aflat in stare de definere este liberat de indati ce retinerea siarestarea devin egale cu durata pedepsel Pronuntate desi hotardrea nu este definitiva (art.350 alin.6 C.pr.pen.) Aceasti situatie este intélnita in faza judectirii in caile de atac (apel sirecurs). Ratiunea acestui caz.de incetare de drept a privarii de libertate este legat de faptul cd, prin sentinfa primei instanfe, s-a solujionat raportul juridic de drept penal, chiar daca hotararea nu este definitiva, astfel incat, dupa momentul atingerii, prin privarea de libertate, a pedepsei aplicate de prima instanf&, practic dispare ratiunea de a prelungi starea de arest preventiv prin simpla imprejurare c& hotdrdrea a fost apelat& ori recurat. ‘Asupra cazului in discutie instanta se pronunfi prin incheiere, Pentru acest ultim caz.legea nu prevede caracterul executoriu al dispozitiei de punere de indat& de indaté in libertate. Instanja comunic& copie de pe dispozitiv sau extras, locului de detinere, indata dupa pronuntarea hotararii ce va menfiunile prevazute de art.140 alin.ultim C,pr.pen. Aspecte procedural. Art.140 alin.3 C.prpen. si art.350 alin.5 si alin.6 C.prpen.reglementeaza aspectele legate de procedura punerii fn libertate a celor arestafi in cazul existenfeisituatiilor de incetare de drept a misurilor preventive, in cazurile aritate, procurorul in cursul urmatirii penale, din oficiu, sau in urma informarii organului de cercetare penalA, ori, dupa caz, instanga de judecata are obligatia s& dispun& punerea de indatd in libertate a celui privat de libertate, trimiténd administrafiei locului de retinere ori de detinere o copie de pe ordonangi sau dispozitiv ori un extras cuprinzfind urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numérul mandatului de arestare, numarul gi data ordonanfei sau al hotérari prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberaii. incetarea de drept a stirii de arest preventiy in cursul urmatirii penale poate avea loc fie din oficiu, fie la informarea organului de cercetare 239Arestarea preventiva penal, obligafia dispunerii punerii in libertate revenind procurorului; ‘nu este exclusa varianta unei cereri de constalare a’incetérii de drept a stirii de arest preventiv formulata chiar de persoana privat de libertate, in cursul judecatii obligatia revine instantei care dispune asupra masurilor preventive din oficiu ori la cererea procurorului saua persoanei arestate. ‘Actul procesval prin care se constatd existenfa unuia din cazurile de incetare de drept a stirii de arest preventiv este ordonanfa procurorului fn cursul urmaririi penale ori hotirarea instanjei de judecaté, dupa caz, {ncheiere, sentinf& ori decizie ii funcjie de momentul procesual in care se dispune asupra aspectului mentionat. impotriva ordonanfei procurorului se poate face plangere in le art.141 C.pr.pen. incheierea data in prima instanta prin care se dispune incetarea unei masuri preventive poate fi atacati cu separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Recursul este suspensiv de executare. “Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronunfare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa; Recursul se judeca conform art.385' si urm. din C.pr.pen. care se aplicd in mod corespunzator. Din confinutul prevederilor legale analizate reiese c& legiuitorul, sub aspectul caracterului executoriu al dispozitiei de punere in libertate - ‘a persoanei arestate, a instituit un regim diferentiat pentru incheieri, respectiv sentinfe sau decizii; hot&rérea instenfei, pronunfata conform art.350 C.pr.pen. este executorie, avand in vedere c& sentinta sau decizia instanfei constituie rezultatul deliberdrii pe fond asupra cauzei. rin incheiere instanja nu se pronunfi pe fondul cauzei ci se pronunta exclusiv asupra unui aspect incident si anume cel legat de starea de arest prevent. jn cadrul regimului juridic instituit prin art.275 si urm. C.prpen. introducerea plingerii nu suspenda executareamasurilor dispuse. Solu se impune mai ales in cazurile de scoatere de sub urmarire penala ori de 240 ‘Arestarea preventiva ‘incetare a urmaritii penale, respectiv de incetare de drept a masurii preventive cAnd, in cursul urmiririi penale, procurorul se pronunfé pe fondul cauzei. 12. Efectele suspendirii judecitii pe perioada solufionarii cexcepfiei de neconstituionalitate asupra misurii arestirii preventive, Ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate in fata instangei, in faza de urmarire penal poate duce la suspendarea judecatii, cu efecte asupra misurii arestarii preventive (care nu poate depasi 30 de zile). ‘Cum obiectul “judecatii” il reprezinta legalitatea masurii preventive, dispundnd suspendarea judecai,instanga poate si rezolve obiectul cererii si sd se pronunge asupra masurii preventive (care va inceta de drept) la expirarea mandatului, Pentru a preintémpina o sustragere de la urmérire sau de la judecaté (ori efectuarea unor pregatiri pentru asemenea acte) procurorul va putea lua masura obligatorie de a nu parsi localitatea. De asemenea, intrucét procedura jurisdictionala prevazutd de Legea Curfii Constitufionale se completeazA cu regulile procedurii civile (in ‘masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii in fata Curt) este de dorit o procedurd urgent in fata acesteia.! In concluzie, observém c& posibilititile instantei si ale Ministerului Public sunt limitate —in ceea ce priveste capacitatea de a influenga starea de privare de libertate, Este de remarcat ins& c& daca excepfia de neconstitutionalitate ar privi continutul art, 149 alin.3 C.pr.pen. instanfa este obligati si o resping& ca inadmisibila, intrucdt aceste prevederi au fost declarate anterior ca fiind neconstitujionale.? " Judecttoral poate declarapricinile ca fiind urgenfe Sau poate dispune primirea ‘unei eauiun (a se vedea G,Boroi, D.RAdescu, Codul de procedura civla comentat si cadhotet, Editura All, Bucuresti, 1994, p.202, respects, p.677) 2 Fmpottva incheiei prin care sasesizat totusi Curtea Constitionala cu exceptia inadmisibila si s-a suspendatjudceata nu se poate face appel sau recurs (ar361 alin.2 Coprpen, ar 385" alin.2 C-pepen, art.23 alin. din Legea nr47/1992 modificaté prin ‘Legea nr. 138 publicata in M.Of.n.170 din 25 julie 1997) 241Arestarea preventiva ———=<=<—$—$—$—$— $— 13. Controlul legalitifii misurilor preventive. Reprezentind importante modalitafi de restrangere a drepturilor si libertafilor individuale, masurile preventive sunt supase unor reguli precise in ce priveste conditiile de fond si forma privind dispunerea lor, dar si a unor verificdtiriguroase prin exercitarea cilor de atac cu privire la legalitatea sitemeinicia acestora. Instituirea cailor de atac impotriva misurilor preventive reprezint& importante garantii pentru asigurarea respectérii legalitatii procesuale ‘aga cum de altfel se precizeazi prin art.2.C.pr.pen., in sensul c& procesul penal trebuie si se desfigoare potrivit dispozitiilor prevazute de lege. 1. Codul de proceduri penal intrat in vigoare la 01.01.1969 a suferit, numeroase modificari in special dupa 1990 ca urmare a schimbatilor pproduse fn societatea roméneasc& pornité pe drumul democratiei si al statului de drept. Reglementarea masurilor preventive a cunoscut succesive modificari prin Legea nr. 32/1990, Legea nr.104/1992, Legea 1145/1993 si Legea nr.141/1996. Capitotul VII din Titul I-Partea special a Codului de proceduri penala intitulat “Plangerea impotriva masurilor siactelor de urmarire penal&” (art.275-278) a ramas neschimbat. In cele ce urmeazA ne vom referi la cAteva aspecte privind dreptul de a face plangere impotriva masurilor preventive in cursul urmaririi penale. Reglementirile cuprinse tn art.275-278 C.pr.pen. pun la dispozitia persoanelor cirora li s-a adus o vatimate prin efectuarea unui act procesual (procedural), ori prin Iuarea unei masuri procesuale (procedurale) fra respectarea legii, mijloacele necesare pentru restabilitarea legalitati. Reglementarea confine, in esen, urmatorul cadru de functionare: 1. Plangerea poate fi flcutd de orice persoand care participa la procesul penal. {in desfiigurarea procesului penal unele drepturi ale partilor pot fi . preluate, in condifiile legii, de alfi sudiecti procesuali: succesorii, reprezentantii oti substitufii procesuali. Persoanele respective pot introduce pléngere in condiile art.275-278 C.pr.pen. 242 —— Arestarea preventiva 2. Persoana care face plingere trebuie si dovedeasc’ existenfa unei vvatimari a intereselor sale legale (lezarea unui drept procesual ori material). Fara indeplinirea acestei condifii plangerea nu este admisibilé. Justa aplicare a reglementirilor analizate implicd in mod necesar circumscrierea la dispozitiile art.197 C.pr.pen. in cazul oricareia dintre ipotezele mentionate de art.197 alin.2 C.prpen. vatdmarea nu mai trebuie dovediti, fiind prezumaté in mod absolut de lege. 3.Dispozitiile art.275-278 C.prpen, pot fi aplicate numai dac& ‘urmirirea penali nu a fost finalizata. __ Pot forma obiectul plangerii orice act procesual sau procedural si orice masura procesual ori procedural, neconforme cu legea. 4 Procurorul si organul de cercetare penal, avand atributii oficiale ‘n'desfiigurarea urmitirii penale, nu pot fi titulari ai dreptului de a face plangere in conditile art. 275-278 C.prpen. 5.Aspectele procedurale sunt detaliate in art.275 alin.3 art.276-278 C.prpen. a) Rezolvarea plangerii se face prin ordonanga ori rezolutie dupa caz. Masurile si actele procesuale, neconforme cu legea (netemeinice ori nelegale) vor fi infirmate in temeiul art.220 C.pr.pen. ) Se pune problema daca, in lipsa plingerii persoanei vatamate, organul judiciar poate verifica din oficiu legalitatea sau temeinicia actelor ‘efectuate sau a masurilor luate in cursul urméririi penale. Netemeinicia masurii presupune o masuri ce se sprijind pe probe insuficiente ori a fost luati pe baza unor probe ce nu au fost just apreciate etc. Pentru rezolvarea acestei probleme trebuie s& ne raportim la dispozitiile art.197 C.prpen. Astfel, in cazurile prevazute de art.197 alin.2 C.prpen., organul judiciar va lua in considerare din oficiu incalc&rile de lege, chiar in lipsa plangerii. Dimpotriva, cazurile previzute de art.197 alin.1 si teza 1 C.prpen., adic& orice alte incileari ale legii, nu vor putea fi luate in discutie din oficiu, in lipsa plangerii celui vatimat. 243Arestarea preventiva Legea prevede 0 astfel de posibilitate in mod exceptional pentru faza de judecaté (art.197 alin.4 teza II C.prper Aceasta deoarece spre deosebire de nulititile absolute care nu pot {i inlaturate in nici un mod, nulitafile relative pot fi acoperite prin voinja ‘parfii fn interesul c&reia au fost instituite (partea lezat& accept vitimarea si ratificd astfel actul nelegal). O situatie distinct& o constituie activitatile desfisurate de procuror si procurorul ierarhic superior in conformitate cu prevederile art.216- 218 C.prpen. respective art.209 alin.5 si 264 alin.2 C.pr.pen. {in aceste cazuri, chiar in lipsa pléngerii, procurorul si procurorul ierarhic superior —in temeiul prevederilor ar.202 C.prpen. —exercitand controlul respectarii legii in activitatea de urmarire penal vor !ua in considerare din oficiu ineailcarile de lege dispundnd masuri in consecinS. ©) Cu privire la competenta de rezolvare a plangerii impotriva misurilor si actelor de urmirire penal. Plangerea impotriva masurilor organului de cercetare penal se rezolvai de procuror. Contestafia ce vizeazi masurile procurorului se solufioneazi de conducitorul parchetului. Masurile acestuia din urma vor fi verificate de procurorul ierathic superior. 4) O alté problema care se pune este aceea dacd, in raport de structura ierathica a parchetelor, plangerea trebuie si respecte ordinea de preferint& stabiliti de art.275 gi ar.278 C.prpen. Raspunsul este afirmativ. rue Chiar daca procurorii sunt subordonafi ierarhic suntem de parere c& plangerea trebuie rezolvatd in ordinea enumerdrii de la art.275 si art.278 C.prpen. ; Tgnorarea acestor reguli ar conduce la privarea persoanei vatdmate deo cale legal de contestare a actelor si misurilor organelor de urmatire penala si implicit la eludarea sistemului de garanfii instituit in vederea asigurarii legalitaiii in activitatea de urmérire penal. ; e) Dupa epuizarea tuturor cailor de atac prevazute de art. 275 si art.278 C.prpen. considerdm c& o alté plangere poate filuata in discutie 244 = Arestarea preventiva numai dac& sunt invocate cazurile enumerate de art.197 alin.2 C.prpen, sau imprejurari noi (ce nu au mai fost puse in discuie anterior). Inconeluzie, impotriva retinerii se poate face plngere la procurorul care supravegheaz activitatea organului de cercetare penalai. Plangerea ‘impotriva masurilor preventive luate de procuror (refinerea, arestarea, obligarea de a nu parasi localitatea) se adreseazi conducatorul parchetului. in cazul in care mésurile preventive au fost uate de conducatorul parchetului plangerea se rezolva de caitre procurorul ierahic superior. Prin decizia nr.486/1997 publicata in M.Of, nr.105/1998 Curtea Constitufionala a statuat c& prevederile art.275-278, sunt neconstitufionale in masura in care impiedicd persoana nemulfumit’ de solufionarea pléngerii sale s& se adreseze justitiei, in conformitate cu art.21 din Constitutie care consacra liberul acces la justitie. Arfide obiectat c& reglementarea instituiei (art.275-278 C.pr.pen.), iedica accesul liber la justitie ci mai degraba este incompleti. Aplicarea directi a prevederilor art.31 din Constitutie de Cltre instanfe ridicd numeroase probleme datoritd lipsei Ia nivel de lege procedural penal a unor reglementaile referitoare la procedura conereti ce trebuie urmati, eventualele ci de atac etc. fn lipsa unui cadru juridic corespunzitor de aplicare a prev.art.21 din Constitufie, de lege ferenda se impune interventia urgenta a legiuitorului pentru armonizarea prevederilor Codului de procedura penata cu dispozitiile Constitutiei. IL. Reglementarea instituita prin prevederile art.275-278 C.prpen. nu impiedica pe cei indreptafi sa se plangd instanfei impotriva masurilor preventive luate de procuror. Asa cum s-a mai ardtat reglementarea masurilor preventive in Codul de procedura penala a cunoscut dup’ 1989 modificari_ de structura si continut. in acest context mentionam si introducerea art.140' prin Legea 990, modificat prin Legea nr.104/1992 si Legea nr.45/1993. it art.140! C.prpen. in forma actual “impotriva ordonanfei de arestare preventiva sau a aceleia de obligare de a nu parasi localitatea se 245Arestarea preventivaé——————$$$$>=>__$——= poate face plangere la instanfa c&reia i-ar reveni competenta si judece cauza in fond” ; ‘Aceasti modificare a avut menirea de a consacra o serie de garanti suplimentare in ce priveste respectarea drepturilor si libertigilor individuale, in materia masurilor preventive, —_ Faptul c& cenzura luarii masurilor preventive o exercita i instanfa de judecata (magistratul judecator inamovibil, impartial si independent) instituie o garanfie substantiald in privintz legalitatii masurilor respective. ‘Aceast& procedura va putea fi folositi pani in momentul in care dosarul a ajuns pe rolul instanfei investirea instanfei prin rechizitoriu). Contrar opiniei exprimate in literaura de specialitate suntem de parere cf, cele dous reglementari (art.275 si urm. C.pr.pen.si art.140 C.pen.) nu se exclud, in practica ele fiind utilizate concomitent. in condifiile in care legea nu precizeaza cine poate face o asemenea plangere, considerim ci sunt valabile considerafiile de la paragraful anterior referitor la plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penalé (art.275-278 C.prpen.). Din conginutul art140! alin.2 C.pr.pen., “pléngerea, impreund cu dosarul cauzei, va fi trimisd instanfei competente in termen de 24 de ore”, rezultd cf, de fapt, aceasta se adreseazA tot procurorului (cel care a luat mésura) care are obligatia de a inainta instanfei dosarul cauzei. Aceeasi dispozitie legal, art.140" alin.2 C.prpen,, obliga aducerea inculpatului arestat in fata instanfei preeum si asigurarea asistentei juridice. | Desi plangerea se rezolva de instanl&, aparatorul celui arestat au se afld in situafia reglementatd de art.172 alin.7 C.pripen. care, fiind specifica fazei de judecatd, presupune terminarea urmatirii penale. {In situatia in disate,stanja use pronunsasupra fondului cauzei ci mumai asupra legalitafii mésurii preventive. In concluzie, drepturile apdratorului sunt cele previzute de art.172 alin.1-6 C.pr.pen. care se aplicd in mod corespunzitor. in aceasta etapi de debut a urmatirii penale drepturile * M.Firu, Competenta de solutionare a plangerilor impotriva arestarii preventive, “Dreptut" nr.1/1992, p.56 246 ————_—— Arestarea preventiva apiritorului nu pot fi mai largi decat la prelungirea arestirii (potrivit art.159 C.prpen. cu prilejul prelungirii arestirii aparatorul are doar posibilitatea de a consulta dosarul). Art.140/1 alin.3 introdus prin Legea nr.104/1992 reglementeazi posibilitatea solusionarii plangerii de catre instant in situafia cand inculpatul arestat se afl4 internat in spital si, din cauza sdndtiti, nu poate fi adus in fata instanfei sau in alte cazuri in care deplasarea sa nu este Posibila. In aceste conditii, legiuitorul a precizat cé prezenta apairétorului este obligatorie si ci se da cuvantul pentru a pune concluzii Potrivit art.140' alin.4 C.pr.pen. plingerea se va cerceta in camera de consiliu. $edinta publicd nu se impune deoarece solutionarea plangerii vizeazi numai la legalitatea masurii nu si fondul cauzei, Pottivit art. 140! alin.6 C.pr.pen., instanta se pronunfa in aceeasi zi, prin incheierea asupra legalititii masurii, dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului”. Instanta pronunfé fie respingerea plangeri, atunci find va considera c& masura preventiva este legalé fie admiterea plangerii cfnd considera ci masura este legal, in cazul admiterii plangerii, instanta dispune revocarea masurii. De fapt, aceasti revocare are semnificatia anulérii misurii pe motiv de nelegalitate, ‘Masura privativa poate fi reluati ulterior de procuror cu respectarea conditiilor prevazute de lege. IIL. Calea de atac in contra incheie preventive. Potrivit art.141 C.pr.pen. “incheierea dat in prima instanfé prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri Preventive poate fi atacaté separat cu recurs de procuror sau de inculpat”. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronunfare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei ipsa. Recursul declarat impotriva ‘incheierii prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare”, Instanta de control judiciar verifica legalitatea gi temeinicia solutiei primei instange. instanfei privind masurile 247Arestarea preventivg ———=$=—$=$—$—$$=$$>=$<—— Se deduce cd incheierea de respingere a cererii de inlocuire, revocare sau incetare de drept a masurilor preventive nu este supus& separat recursului putind fi atacata odat& cu fondul. Desi in literatura juridica' au fost duse critici asupra acestei interpretati, motivandu-se c& astfel este lezat accesul liber la justitie, punet de vedere la care s-au raliat si unele instanfe® care au admis recursul contra incheierii de respingere a cererii de inlocuire/revocare a unei ‘masuri preventive o indelungatd si cvasiunanima jurisprudenté si doctrina au considerat inadmisibil un astfel de recurs. ‘Jurisprudenta Curfii Constitufionale a statuat in sensul punctului de vedere majoritar refindnd cd prev.art.141 C.pr.pen. sunt constitufionale (decizia n1.649/1997 publicata in M.Of.nr.80/1998, decizia nr.38/1998 publicata in M.Of.nr.177/1998). S-a motivat c& nici o prevedere constitufionala nu d& 0 consacrare cexpresi la recurs in orice cauza si de catre oricine fiind de competenta legiuitorului instituirea regulilor de desfigurare a procesului penal. Textul art.141 C.prpen. nu comporta discusii atunci cand asupra masurii preventive se dispune prin incheiere in timpul judecafii in prima instanta. ‘Unele discufii sunt insa generate de situafiile in care asupramasuri preventive se dispune de cétre prima instant prin sentinfa sau cfnd se dispune de c&tre instanfa de apel ori instanja de recurs, prin incheiere ‘sau decizie. in prima ipotezA si anume cénd prima instanfa dispune o masura preventiva prin sentinf, apreciem c& hotirirea respectiva nu poate fi atacat& decét potrivit dreptului comun (apel sau recurs, in termen de 10 zile). * D.M.Cosma, Reflect asupra arestérii preventive, .RD-P"* 12/1998, p.117. R.VMancas, Arestarea preventivd. Neconstinyionaitate, ,RD.P* nr-4/11998, p.112 2. Apel Bucuresti, dee-pen.nt.713/1998, Cuiegere de practicd judiciaré pe anul 1998, Bucuresti, 1999, p39; dee.pen.n.478/1998, C. Avel Suceava, Buletinuljurisprudentei, 1997-1998, Bucuresti, 1999, p.150 248 — ——— Arestarea preventiva Potrivit reglementarii actuale nici masura preventiva dispusé prin {incheiere in cursul judecarii apelului ori recursului, nu poate fi atacat& separat deoarece art.141 C.prpen. se refera exclusiv la incheierile pronunfate in prima instanga- si nu la cele pronuntate in apel ori in recurs. Se pot formula urmatoarele obiectiuni Deoarece la data redactari ar.141 C.prpen., singura cale ordinara era recursul, legiuitorul prin expresia “prima instanfa” ainfeles instanta de fond. Unterior, prin modificarea codulul de procedura penala a fost introdusd ‘© nouii cale ordinara de atac, apelul, ori in apel instanta poate proceda lao ‘oui judecaté in fond, datorité efectului devolutiv care este in unele situatit integral (are loc o noua judecata asupra tuturor aspectelor cauzei). in aceasta ipotezd, existand identitate de situafii este rafional s8 se adopte acelasi tratament juridic, textul art.141 C.pr.pen. urménd a fi aplicat in mod corespunzator. ‘Inconsecinfa, art.141 C.pr.pen. trebuie si-si gaseasca aplicafia si in cazul incheierilor date in instanja de apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea ori incetarea unei masuri preventive. Nici masura preventiva dispusa prin incheiere de catre instanja de recurs nu este supusd recursului deoarece s-ar ajunge la “recurs la recurs”. in ipoteza in care instanta de apel sau recurs dispune o masura preventiva prin decizie, masura este supusé controlului judiciar pe calea prevazuti de dreptul comun, ‘Avand in vedere c& recursul impotriva incheierilor prin care s-a dispus revocarea, inlocuirea sau incetarea misurilor preventive este suspensiv de executare, rezulti c& incheierile respective nu pot fi puse interpretarea dispozifilor art.141 alin.2 C.pr.pen. potrivit cdrora numai recursul impotriva incheierii prin care s-a dispus Iuarea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare, ‘Art.140 alineat final C.prpen. aratd ca instanta de judecati, cfind constata cia intervenit incetarea de drept a unei masuri preventive, are obligatia sa dispund punerea in libertate a celui arestat de indata. 249Arestarea preventiva= in literatura de specialitate' se arat c& textul vine in contradictie cu art.141 alin.2 C.pr.pen. din care rezulté c4 recursul inculpatului in aceata ipotez este suspensiv de executare. Se motiveazi c& incetarea de drept a masurilor preventive reprezentand un obstacol legal impotriva mentinerii acestora se impune ca in ipoteza prev.de art. 140 alin.2 C.prpen. recursul si nu fie suspensiv de executare. ‘Aceasti opinie interpretativa este discutabila. In opinia noastra, cele doua texte in discufie nu sunt in contradictie ci dimpotriva se complinesc. Exceptia reglementata de art.141 alin.2 C.prpen. fiind de strict interpretare, prevedzrile textului nu pot fi extinse Ia alte situati Dacé legiuitorul ar fi intenfionat aceas.a ar fi ficut-o in mod expres (ase vedea situatiile menfionate de art.350 C.pr.pen.). Pe de alta parte, se mai observa c& hotdrdrea instanfei in cazul in discufie nu reprezinta rezultatul deliberarii pe fond a cauzei ci are in vedere exclusiv un incident aparut in cursul judecdti legat de starea de arest preventiv. 14, Posibilitatea instanfei de a dispune redeschiderea urmiririi penale. Potrivit art. 130 din Constitutie, in ectivitatea juridic& Ministerul Public reprezintd interesele generale ale societifii gi apard ordinea de rept, precum si drepturile gi libertafile cotifenilor. Principiul legalitati cadominanta a activititii Ministerului Public, in cadrul activit8i judiciar penale, nu este altceva decat transpunerea pe plan particular a principiului legalitaii procesului penal. Sub aspectul domeniului procesual penal, legalitatea activitatii Ministerului Public trebuie raportata la obligatiile pe care acesta le are, de a exercita acfiunea penalé in justitie, in vederea protejarii interesului public sau privat, stunci cénd acestea au fost fnealcate prin svarsirea unei infractiuni “LNeagu, Drept procesual penal, Bucuresti, 1997, p323 + In mod obignuit, Codu! de procedur& penala mi foloseste denumirea institutiei ca struetur (organ) ci se referd aproape exclusiv la procuror. A se vedea N. Volonciu, Tratat de procedurd penala, Parte generali, voL.L Paideia, Bucuresti, 1993, p.162 250 = ‘Arestarea preventiva Celaialt principiu pe care dorim sa il subliniem este acela al impar- fialitafii, ce deriva din principiul legalitatii si al oficialitafii procesului penal. Acest principiu obliga pe procuror si se manifeste in mod egal fa de tofi cei care au intrat in conflict cu legea penala. Linia constanta a activitaii lui este spiritul de obiectivitate, de nepartinire, de echicistant'. Potrivit art.26 alin.3 Legea 92 din 4 august 1992, republicata*, isterul Public este independent in relafiile cu celelalte autoritafi publice $i ii exercita atributiile numai in temeiul legii si pentru asigurarea respectarii acesteia. Parchetele sunt independente faji de instanfele Judecatoresti (art.32 din lege), aceasta regula reprezenténd o garantie ferma a imparfialitiii proceselor. Autoritatea Ministerului Public se intinde asupra intregului sistem de justitie penala fiind cantonat in mod precis in domeniul aplicérii legii penale in scopul asiguririi eficacitatii acestui sistem’. In acest sens, nofiunea de lege este utilizata in accepfiunea sa cea mai larga, aceea de ansamblu de reguli juridice emandnd din cele mai diferite surse, chiar si nescrise (cutume). Rolul jucat de Ministerul Public este preponderent in angajarea sau continuarea urm&tirii penale constituind apanajul exclusiv al procurorului. Hotirdrea judecitoreasca este cel mai important act procedural, rezolvnd cauza penal. in sens legal, sunt cuprinse in aceasta nofiune nu numai hotidrile date de instanfé asupra fondului cauzei (concluzie finala a dezbaterilor), ci si rezolvarile chestiunilor premergatoare sau incidente solufion&tii priciniit. "LNeagu, Traat de procedural penala, Editura Pro, 1997, p.91-92. ? Monitorul Oficial al Roméniei, Parteaf,nx.259 din 30 septembrie 1997, modificata si completata prin Ordonanja de Urgent ne.179 din 11 noiembrie 1999, publicata fa Monitorul Oficial al Rominiei, Partea I, n.559 din 17 noiembxie 1998. » Consitiu! Europe. Recomandareanr12 (2000) privind rlul Ministerului Public {mn sistemuljustitei penale, adoptatt de Comitetul de Ministri ai statelor membre la 6 octombrie 2000, expunere de motive. * TePop, Drept procesual penal, votIV, Partea speciald, Tipografia National S.A.Chyj, 1948, p.247 251Arestarea preventiva = Realizarea legii penale nu se obtine numai prin solufionarea pe cale jurisdicjionala a conflictului nascut din incalcarea legii, ci reclama si o cfectiva aplicare a dispozitiilor pe care judecata le-a pronuntat'. Situafia de lucru judecat face ca hotirérea sa capete o anumia putere, cunoscuta si sub denumirea de autoritate ce lucru judecat avand, ca principale efecte obligatia executirii intocmai a ordinului cuprins, a dispozifiei legale. Autoritatea de lucru judecat decurge din puterea pe care 0 au exclusiv hotararile judecdtorest, gi nu se extinde si asupra actelor $i masurilor organelor de urmarire penal, care nu au o asemenea autoritate. De exemplu, dac& ulterior organul de urmatire penal adopt 0 alti dispozitie excepfia lucrului judecat nu ar putea fi invocata’. Ca atare, si pentru procuror 0 hotarre judecdtoreasca este lege; dispozitia data acestuia este obligatorie. Incheiem circular argumentarea noastra repetand sublinierea initial&: procurorul igi va exercita atributia impusd in cauza respectiva numai in temeiul legii si pentra asigurarea respectirii acesteia. Prin fncheierea pronunfata la 26.07.2000 de Tribunatul Neamt in dosarul acelei instante nr.817/2000 a fost admis plangerea formulatd ‘mpotriva ordonanfei nr. 399/P /2000 a Parchetului de pe lénga Tribunalul ‘Neamt, care a fost desfiintata. S-a dispus continuarea urmaririi penale si trimiterea in judecati a inculpatului {in motivare, s-a argumentat c& solutia Parchetului, de scoatere de sub urmarire penala a sus-numitului, pe considerentul c& nu ar fi intrunité elementele constitutive ale infractiunii de inseldciune, reclamate iar recuperarea sumei de 759,000,000 lei s-ar putea face in baza rispunderii contractuale, pe baza unei actiuni civile, ar fi gresit’, si c& din analiza *G.Antoniu, Executarea hotdrdrilor penal, in “Explicai teoretice ale Codului de procedurd penali roman”, voll, Partea special, de V.Dongoroz sa. Editura Academici, Bucuresti, 1976, p.293 si urm., N.Volonciu, Tratat, Parte speciald, vol. editia 1994, 375 si urm. * N.Volonciu, op.cit, p.380 252 = ‘Arestarea preventiva probatoriilor administrate rezulta sivarsirea infractiunii previzute de art, 215 alin.3 si 4 C.pen. In extenso, din analiza dosarului de urmatire penala, s-a retinut de prima instant urmatoarea situatie de fapt: Ladata de 15.12.1999, invinuitul, s-a prezentat la sediul societafilor comerciale din municipiul Roman si a depus doua note de comanda, numerele 103 si 104, emise de S.C. Com SRL Craiova, al cérei administrator era, {nbaza acestor note de comands societiile comerciale si“Com” SRL. au livrat invinuitului 586 scurte din stof& in valoare de 275.550.200 lei. Potrivit contractelor de livrare incheiate cu ocazia ridicarii martu- riilor, suma de 759,000,000 lei, contravaloarea scurtelor, urma si fie platita in trei rate lunare, incepand cu data de 15.01.2000. Pentru a forma convingerea furnizorului c& este un cumparator de bund-credinfa, serios si cu disponibilitaji financiare, invinuitul a lasat drept garantie doua cecuri, nr. M.1900034233 si M. 19000344234 emise de Banca Internafionala a Religiilor, solicitind ca in situafia in care, ta scadentd, nu plateste ratele convenite, Ciobanu Gheorghe si completeze actele bancare si si retragi banii din cont. fnrealitate, aceste cecuri erau fara acoperire inca de la data cand au fost emise, disponibitul din cont fiind inexistent. Aceasti situatie a fost constata de furnizor in momentul in care invinuitul nu a achitat prima rata scadenti si a completat cecul conform infelegeri. Banca a refuzat plata menfionfind lipsa total& de disponibil {n cont, trégatorul aflandu-se in interdictie bancars. Drept urmare, filele cec au fost anulate. Este indubitabil ci prezentarea acestor file cec ftiré acoperite in contul bancar au constituit mijlocul determinant pentru a realiza inducerea {in eroare a furnizorului, prezenténd ca reala imprejurarea mincinoasd gi obfinand astfel folosul material scontat. Inc& de la inceput invinuitul a conceput si pus in practic aceste manopere frauduloase, stiind ci marfa ridicatd nu va fi platita niciodata, civa servi la acoperirea unor mari datorii pe care le avea sofiasa, patroana 253Arestarea preventiva = firmei S.C. S.R.L. Craiova, firma aflata in procedura de faliment pentru datorii de 1.300.000.000 lei. ‘Acest lucru este demonstrat de faptul c& cele 920 de scurte au fost folosite pentru achitarea de citre S.C. S.R_L. a unei datorii de 800.000.000 lei catre Depozitul PECO. Toate aceste imprejurairi probate in cosarul penal instrumentat de parchet conduc la coneluzia c& folosind mijloacele frauduloase descrise anterior, invinuitul a reusit inducerea in eroare a parfii vatamate de la care a obfinut bunuri in valoare de 759,000.000 lei, pe care nu a avut ‘nici un moment intenfia s& le achite, bunuri care au fost rapid instrainate pentru acoperirea datoriilor altei societiti comerciale. {in drept, s-a cut referire la dispozitiile constitufionale care consacre principiul liberului acces la justitie gi la prevederile deciziilor Curfii Constitufionale nr. 486/2.12.1997 si nr. 76/20.05.1999 pronuntata in sensul cd dispozifiile art. 278 din C.prpen. sunt constitufionale numai in ‘masura in care nu oprese persoanele nemulfumite de actele si masurile efectuate de procuror s& se adreseze direct justitici. Solufia de mai sus a fost recuratd de Parchetul de pe linga Tribunatul Neamt, cerere formulata in termen legal giprin care s-a cerut modificarea incheierii, in sensul de a se mentine doar dispozifiile privind infirmarea ordonantei sia se completa de instanga cu activitiile ce ar trebui efectuate jn continuare de organele de urmaire penal. ‘jn motivarea cererii de recurs s-a ardtat c& prin solutia data de prima instanj&, au fost incdlcate dispozifiile art. 278, 262 si 336-337 din C.prpen. si, in esenfa, ca numai procurorul este cel care dispune punérea In migcare i trimiterea In judecata potrivit textelor invocate si ca atare instanfa in mod gresit a dispus trimiterea in judecata a persoanei. ‘Verificdndu-se dosarul cauzei, sunt in discujie urmatoarele aspecte de drept: - admisibilitatea piangerii adresate instanfei impotriva actului di speti, respectiv a ordonanfei de scoatere de sub urmérire penala data de procuror; ~ examinarea etapelor prealabile a plangerilor impotriva masurilor de urmarire penal’; 254 Arestarea preventiva - modalitatea de solutionare a unor astfe! de plangeri Sub toate aspectele sus aretate Curtea de Apel Bacdu a constatat c& solufia atacatd este legald fiind de relevat urmatoarele argumente: a) Principiul liberului acces la petijie este consacrat ca unul din principiile constitufienale-fundamentale, care nu poate fi ingrédit in vreun ‘mod, chiar in lipsa unor prevederi de drept procesual clar exprimate in codul inc’ nemodificat, considerent avut in vedere prin deciziile enuntate ‘in hotirare al Curfii Constitutionale si care au fost corect aplicate in spefi. ») Dispozifiile art.278 C. pr. pen., prevad posibilitatea ca persoanele nemultumite de masurile sau actele procurorului si se adreseze in prealabil organelor aretate, respectiv prim-procurorului parchetului in care tsi desfigoare activitatea, procurorul care le-a emis, existind gi pe aceasta cale ‘in mod evident posibilitatea infirmérii actului eventual nelegal. La fila 18 dosar instanfa, exista dovada ca o astfel de plangere prealabila s-a ficut de petitionar si s-a trimis spre rezolvare Parchetului Curtii de Apel Bacdu, comunicarea in acest sens ficdndu-se de Parchetul de pe lang Curtea Suprema de Justitie - Sectia anticoruptie, urmarire penala si criminalisticd. Este drept ca plngerea nu s-a depus prim-procurorului Parchetului de pe Inga Tribunalul Neamt, ci direct Parchetului de pe lang’ Curtea Suprema de Justitie, dar acest lucru nu poate echivala cu inexistenta plangerii prealabile. Pe de alta parte, nici Parchetul de pe Manga Curtea de Apel Bacau, cSruia i s-a transmis plingerea spre rezolvare, nu a solutionat-o, ci a {naintat-o Tribunalului Neamt, conform referatului de la fila 12 dosar. Chiar daca dosarul se afle pe rolul instanfei, nimic nu impiedica parchetul investit si procedeze 1a studierea cauzei si sa solutioneze plngerea pana la data judecdrii recursului, cea ce nu s-a facut, neputéndu-se, sub acest aspect, invoca vreo culpa procesuale a petifionarului, cu atat mai mult cu edt termenul de rezolvare a plangerii fnaintate parchetului de pe lang curtea de apel de cel mult 20 zile (art. 278 alin. ultim raportat la art. 277 C. pr.pen.) nu a fost respectat, in consecinfi, a retrimite cauza procurorului ierarhic superior conform art. 278 C. pr. pen.pentru solufionarea prealabile a plangerii in 255Arestarea preventiva——=—=<$—————— etapa procesuale actuale, nu poate fi accepiat, instanfa neputandu-se desesiza de judecata recursului, Curtea constaténd ce tribunalul a fost legal Investit. {in fine, mai este de menfionat c& prin cererea de recurs nus-a invocat vreo deficient a solutiei atacate sub vreunul din aspectele mai sus menfionate, care implicit, au fost acceptate. ©) in solufionarea de prineipiu a plingerilor impotriva ordonanjel de scoatere de sub urmatire penalé, solutile posibile fiind in cazul admiterii lor, de infirmare, cu consecinfa continuarli cercetarii penale, indiedndu-se dace este cazul, probele sau alte masuri ce urmeazi a fi luate. {in spefé, din motivarea ordonanfei rezultd ca, in faza de urmérire penalé,s-au efectuat toate probele necesare sce situatiaredata in referatul de terminare a urmarirli penale transmis de Inspectoratul de Politie al judetului Neamt la 23.05.2000 cu propunerea de punere in migcare a urmaririi penale este corecta. Scoaterea de sub urmarire penal& dispuse la 8.06.2000 a avut in vedere numai c faptele ce au fost comise nu intrunese elementele constitutive ale infracfiunii de ingelaciune, refinandu-se c& raspunderea nvinuitului mu poate fi stabilita decat pe calea unui litigiu comercial. ‘Obiectul judecdrii plangerii contra acestei ordonante a fost deci a se verifica dac& solutia adoptata este legal’, ceea ce instanta de fond a si ficut, constatind ce in dosarul instrumentat de procuror exist probatorit ‘care nusuntin concordant cu dispozitia de scoatere de sub urmérire penal si c& exista temeiuri de trimitere in judecaté prin folosirea de mijloace fraucduloase de invinuit (cecuri, fri acoperie, emitentul in interdicte bancar’, objinerea de bunuri de peste 750.000.0000 lif plata i prin inducerea in eroare a furnizorului in scopul acoperirii altor datorii). Este exact ca dispozitiile procesual perale in vigoare acorda numai procurorului prerogetiva trimiterit in judecata, dispozifii care in speta hu au fost incdlcate aga cum se susfine in cererea de recurs, deoarece instanfa nu s-a autoinvestit cu judecata cauzei, ci a dispus infirmarea ‘ordonanfei si trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea urméririt 256 ee Arestarea preventive penale In vederea trimiterii fn judecaté a invinuitului -solufie care putea fi luatd de altfel si de procurorul ierarhie superior. ‘Se mai motiveazi in cererea de recurs ca nimeni nu poate obliga, procurorul sa dispund trimiterea in judecaté a unei persoane ‘forfat”. Liberul acces Ia justifie al oricirei persoane, presupune ins examinarea oricéror acte si méisuri Iuate in cursul cercetrii penale, care pot fi infirmate, in cazul nelegalitafii sau a netemeinicici, iar autoritatea hotirariijudecdtoresti definitive nu incalcd in acest caz independentd si nici prerogativele procurorului, care are de efectuat toate actele necesare Ja reluarea urmaririi penale. Curtea mai araté cd in recurs s-au depus inscrisurile de la filele 14- 18 dosar, din care rezult& ca invinuitul mai este in cercetdri penale tot pentru emiterea de file de cee faré acoperire sau provizii la Inspectoratul de Politic al judejului Dolj, in dauna altor societafi comerciale (S.C. Pitesti - 323 milioane, S.C. S.R.L. Bucuresti -cu prejudiciul estimat la 1 miliard lei, S.C. S.R.L. Pitesti -131 milioane lei si S.C - 483 milioane lei) imprejurari care nu pot fi ignorate In contextul faptelor ce au format ‘obiectul cauzei in fatd. Se conchide ca solufia supusd controlului judiciar este legala si temeinic’, asa incdt se va respinge recursul declarat de parchet ca nefondat conform art. 38515 pet. Ilit.b C. pr. pen. {in consecinté Curtea de Apel Bacéu, prin decizia penalé nr. 591 din 3 octombrie 2000, a hotérat, conform art. 38515 pet.1 lit.b, C. pr.pen. respingerea ca nefondat, a recursului declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt, impotriva incheierii din 26.07.2000 a Tribunalul ‘Neamt.! "no opin separate aprecia supra obligatvitii pentru persoana nem de masurle de atele de urmdrre pena de ae adresa.cuplangere prim procurorulut Sau procurorulu ierahic superior mai dup aceea persoana nemalfumit sar putea adres justi. Judecttorl opnie separate nu argumenteazA Tns8 care ar fi temeiul “ein ern compan co rinkatine stn eae rn 257Arestarea preventivia ——= = : 15. Aplicarea prevederilor art.350 din Codul de proceduré penali in lumina dispozifiilor art. 23 din Constitujia Roméniei in spiriul practicii sale, constante, privind ocrotirea libertatii individuale, Curtea Constitufionala a statuat prin deciziile nr.9 si 10/ 2000! c& prevederile art.350 alin.1 C.prpen. sunt neconstitutionale daca se interpreteaza in sensul c& “menfinerea” sau "Iuarea” masurii arestarii inculpatului se dispune de instangi pe o perioadi nedeterminatd si nu pentru o durati de cel mult 30 de le, cuposibilitatea prélungirii misurii potrivit art.23 alin.4 din Constitutie, ‘inconsiderentele deciziilor sus-mertionate se susfine cd textul art.23 alin.4 din Constituyie se refera la “arestare” in general, astfel c& dispozifile sale trebuie respectate ori de céte ori se dispune arestarea, indiferent dacd ne aflim in faza de urmatire penala sau in cursul judectfii, Astfel fiind, prevederile art.350 alin.1 C.pr.pen. contravin dispozitiilor art.23 alin4 din Constitufe, in masura incare se interpreteaziic& arestarea sau menfinerea arestarii inculpatului nu se circumscrie termenului de pana la 30 de zile. ‘Apreciem ci aplicarea directé a textului constitutional la ipotezele de arestare previzute de art.350 C.pr.pen. ridic& unele probleme: - lipsa de nivel de lege procedural ¢ unor reglementici referitoare la procedura concreti ce trebuie urmatii de instanté, eventualele cai de atac ete.; - ~ dupa dezinvestirea instanfei de fond, la expirarea celor 30 de zile de la ultima prelungire acordata potrivit art.350 alin.11 C.pr.pen., este posibil ca instana ierarhic superioara si nu poati acorda fn continuare alt& prelungire nefiind inca investita cu judecarea apelului sau recursului, parfile aflandu-se in termen si exercite calea de atac. fn aceasta situatio, ® Deciziile nr.9 gi 10 din 24 ianuarie 2000, publicate in Monitorul Oficial nr221 Monitorul Oficial nr 98 din 2 martie 1998 260 Arestarea preventiva procedural penale, iar in ipsa unor asemenea modificari, art.149 alin.3 trebuie aplicat in formularea existent in prezent' . Analiza indeaproape a dispozitiilor art.23 alin.4 din Constitutie scoate in evident faptul ci teza a III-a se refera la “prelungirea” arestirii, fri a preciza care este durata. Textul constitutional stabileste durata de cel mult 30 de zile numai fn cazul “lutrii” masurii arestarii (teza I-a). Daci legiuitorul constituant ar fi vrut si instituie aceeasi conditie de duratd si in cazul prelungirii arestirii ar fi fcut-o in mod expres. Tacerea textului trebuie interpretaté in sensul cA reglementarea constitufionali a regimului arestarii priveste aspectele sale esenfiale, detalierea continutului dispozitiilor cuprinse in art.23, finnd de domeniul legislatici penale. Se deduce c& dispozitia inscris& in teza a Ill-a, prin ‘modul de formulare reprezinta un text de trimitere la prevederile Codului de procedur& penal pentru reglementirile de am&nunt. Astfel, in art.155 si urm. din C.prpen. este previzuti procedura masura ce a fost dispusi de procuror in cursul urmaririi penale, Prelungirea se acorda de catre instanté, la solicitarea procurorului, pentru 0 perioada de pana la 30 de zile cu posibilitatea acordarii si altor prelungir, fiecare neputand depasi 30 de zile, Pentru arestarea dispusa in cursul judecdtii, in lege nu a fost previzuté procedura prelungirii, aplicdndu-se prevederile art.149 alin.3 C.prpen. (“arestarea inculpatului in cursul judectfii dureazi pana la solufionarea definitivé a cauzei, afard de cazul cand instanta dispune revocarea ei”). in Codul de procedura penala a fost consacrati si 0 alti institutie meni a face ca arestarea si dureze peste termenul inifial si anume “menfinerea” arestirii (art.300 alin.3 C.pr-pen. $.a.). Find vorba de 0 masurd ce priveste regimul arestarii, ea nu poate functiona decat regulile instituite prin teza a Ill-a, in interpretarea dat mai sus. *C.S.5, s.pen,, dee, n.1896/1999 gi nr. 1813/1999, ,R.D.P* nr/1999, p.137-139 261Arestarea preventiva’ _ Toate aceste situati se referd la o persoana arestata preventiv aflata ‘intr-un proces in curs de desfaiturare. Tentul art.350 alin.1 C.prpen, ~ aflatin discujie se referd insi la arestare (Iuarea masurii, menfinerea masurii) consecutiva pronunfarii unei hotirari judectitoresti de condamnare la pedeapsa inchisorii cu execttare in regimul de detente (existenga faptelor, a incadrarii juridice si vinoviiei fiind stabilite judecditoreste). Chiar daca hotardrea nu este definitiva, ea semnific& totusi un mod de rezolvare a conflictului de drept penal, iar masura dispusé de instanf& consiituie un inceput de executare (potrivit art.350 alin.4 C.prpen. dispozifile instangei privind arestarea sunt executorii). in temeiul art.350 alin.1 C.pr.pen. instanta se poate pronunja cu privire la “luarea” masurii arestarii inculpstului numai cand acesta este disparut, se afl in strdindtate ori s-a susiras de la judecatd altminteri arestarea nu se poate face decat cu respectarea dispozitiilor imperative ale art.150 C.pr.pen. gi art.137/1 C.prpen. Dar, cu privire la confinutul art.23 alin din Constitutie, mai trebuie evidentiat un aspect care este deosebit de important, precizat in cadrul tezei a Ill-a $i anume cd prelungirea arestirii “se aprobi”. Daca in cazul mandatului de arestare emis de magistratul procuror fn cursul urmaririi penale este deja statomicit c& prelungirea masurit peste durata initial trebuie aprobata de instant, la solicitare procurorului, nu este nici logic, nici juridic ca, in cazul arestirii ce se dispune ce se dispune de instang&, aceeagi sutoritate judiciarg, din oficiu igi aprobe prelungirea propriei masuri. ‘in vocabularul roménese, “a aproba” inseamna a incuviinfa.o actiune, o parere, 0 propunere ete. a cuiva; a fi de aceeasi pirere cu cineva; a rezolva in mod favorabil cererea, propunerea cuiva (Academia Roménd, Dictionar explicatty al limbit romdne, ceditia a H-a, Bucuresti, 1996, p.53) 262 Arestarea preventiva ‘Mai curdnd pe aceeasi linie de gandire, se poate susfine ca institutia “arestarii” consacrata in cuprinsul art.23 alin.4 teza I este specifica urmatirii penale (instructiei penale), termenul “magistrat” referindu-se la judecdtorul de instruct si, pan’ la legiferarea institutei, la procuror si c& activitifile procesual penale consacrate tn cuprinsul tezelor aII-a gi a Ill-a realizate numai de citre instanta judecdtoreasc& (“solutionarea plangerii” privind legalitatea mandatului de arestare si “aprobarea prelungirii® arestarii) sunt subsecvente masurii arestirii Iuate in cursul i penale. Sustinerea noastrd se intemeiaz& si pe dispozifiile art.49 alin.2 din Constitujie care mentioneaz “desfSsurarea instructiei penale” intre situafiile care permit restrngerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Situatile de arestare la care se refera art.350 alin.1 C.prpen. nu functioneazi “sine die” atta vreme cat instanfele findnd seama de dispozitiile Codului de proceduri penala, partea generald, titlul IV, capitolul I, au posibilitatea in tot cursul procesului penal s& dispund la cerere sau din oficiu revocarea arestarii sau liberarea provizorie, ori s& constate incetarea de drept a masurii preventive, potrivit art.140 C.prpen. {n plus, potrivit art.384 si ar.385/19 C.pr-pen., instanjele de apel si recurs sunt datoare, la prima zi de infaigare, conforméndu-se dispozifiile art.300 sial 3 C.prpen., siexercite din oficiu controlul legelitigii masurii arestarii preventive si si procedeze in consecinfa. ‘In Codul de procedura penal anterior (1936), mandatul de arestare emis de judecatorul de instructie era prelungit din lund in lund de c&tre instanj& pan la terminerea instrucfiei perale. ‘Nu era supus prelungirii mandatul emis de catre instanfi odata cu pronunfarea condamnarii inculpatului, chiar dac& hotararea nu era definitive. 263Arestarea preventiva -————$—$—$a $$$ in Proiectul de modificare a Codului de procedura penal s-a propus a arestarea, in cursul judecérii apelului si recursului, s& dureze pénd la solufionarea definitiva a cauzei. Din aceasté viziune juridica - fra a nega caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale -ni se pare mai realist punctul de vedere exprimat de autorii opiniei separate care este in concordanfa si cu practica ‘in materie a Curfii Europene a Drepturilor Omului. Cu privire la caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitu fionale, in doctrina? se sustine c& acestea desi sunt definitive si obligator nu sunt si executorii pentru organul de urmarire penalA si instanfa, deoarece nu existé un cadrul juridic corespunzator de receptare direct a deciziilor respective in practica judiciari, de obligare a organelor judiciare la executarea lor nemijlociti, de lege ferenda impunandu-se adoptarea unei asemenea reglementari? 16. Cercetarea, refinerea, arestarea, perchezitionarea sau trimiterea in judecati in cazurile derogatorii de la procedura de drept comun, Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afard de cazul cénd prin lege se dispune altfel. Organul de urmatire penala dispune incetarea urmatirii penale cfind din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate- nu rezulti c& aceasta este condifionati de sesizarea, autosesizarea, avizarea sau incuviintarea organului competent. in situatiile cand ‘inceperea urméririi penale nu este conditionatd, oficialitatea este uneori " GhMateut, Conyimutul jurisdicfei constitusonale gl implicapile el asupra rocesului penal, “Dreptl” nr, p.45-49 2 fn mod cutotl diferit se pune problema in cazulaplicari directe a dispozitilor at.150 alin.1 din Consttuie rtionamentul care se face de ete organuljudicir in activitatea de aplicare a legit cazal eonflitulu temporar de leg -cénd nu mai este necesard oreglementare referitoare la procedura ce trebuie urmatd 264 — Arestarea preventiva limitatd in desftisurarea procesului penal, intermediar, doar in efectuarea anumitor acte sau dispunerea anumitor masuri procesual penal. Unele norme derogatorii atrag anu petenfe, un regim sau un statut special pentru anumite persoane, stiri sau situafii de care procurorul este obligat si find seama, conforméndu-se condifiilor de pedepsibilitate sau de procesibilitate impuse de lege. Ori de cate ori legea prevede o imunitate de cercetare, organele de urmirire penal au obligatia de a efectua investigatii prealabile pentru a verifica sau a completa informatie initiale, tn scopul de a se putea concluziona in ‘mod corespunzator in legitura cu inceperea urmatirii penale. Potrivit art.224 C.pr.pen., procesele-verbale prin care se constat efectuarea unor acte premergitoare vor putea constitui mijloc de proba. Dar acestea se intreprind pana la limita necesitatilor inceperii urmarii penale. indaté ce procuror apreciazi ci acest scop a fost atins, activitatea sa trebuie si treact fntr-o noua faz. Daca s-a obtinut acel minim de date fn baza c&rora nu ar mai putea s4 nu inceapa urmairirea penala gi urmarind atingerea acestui obiect, el trebuie s& solicite actul condiional prevaizut de lege pentru inceperea cercetirii penale. ‘Odati indeplinita condifia derogatorie, organul de urmitire penal poate proceda la desfusurarea activitafilor curente Iudnd masuri procesuale, intocmind acte procedurale, asa cum este cazul unei perchezifii sau inregistrari (ca acte de procedura). Dacé i pentru unele mésuri preventive, masuri procesuale, pentru acte procesuale sau procedurale comune, legea impune conditia unor aprobari prealabile, procurorul este obligat si se conformeze unor asemenea derogiti de procedurd, asa cum este cazul refinerii, arestari perchezifionérii magistrafilor, notarilor publici, parlamentarilor ete. Fiind vorba de derogati formulate expres, indeplinirea condifiilor menfionate poate fi solicitata separat sau pentru mai multe activitafi deodata, in scopul desfigurari firesti si operative a cercettii 265Arestarea preventiva - {in cadral avizului ministrului justfiei pentru cercetarea magistratilor si notarilor publici nu se pot indeplini acte de refinere sau perchezitie fara obfinerea sia avizului pentru fiecare dintre activitati in parte. Procedura prealabilé va fi indeplinita de procurorii generali ai Parchetului de pe lang Curtea de Apel in cazul notarilor, al magistratilor de la judecatorii sau tribunale si de pe langasi de ctre procurorul general al Parchetului de pe langi Curtea Suprema de Justitie, in cazul magistrafilor curjilor de apel sau ai Curfii Supreme de Justitie si de pe Vang’ acestea. instiintarea baroului, in cazul avocafilor, se face de ctre conducatorul parchetului competent a efectuat urmatirea penal sau a supravegherea cercetirile in cauza privind pe acestia. De asemenea 0 procedur’ similard se va aplica in cazul procurorilor si judecatorilor financiari, in vederea objinerii aprobairii plenului Curjii de Conturi. Orice infractiune stivarsita de un parlamentar trebuie adusa de indatt a cunostin{a ministrului de stat, ministrului justtiei, de eétre procurorul general al Parchetului de pe Inga Curtea Suprema de Justite, prin grija procurorului care efectueaz urmirirea penala. {in cazul infracfiunii flagrante atunci cénd se impune masura refinerii sau perchezifiei, procurorul va informa neintarziat si despre aceasta. Dispunerea revoctrii acestei masuri, de c&tre camerd, trebuie imediat ‘comunicat& procurorului : Solicitarea ineuviinfarii camerei in vederea retinerii, arestdrii preventive sau perchezifionarii unui parlamentar, se face daca se considera c& aceasta este interesul urmétirii penale, pe baza propunerii motivate de luarea masurii, arétandu-se temeiurile care le justifica, necesitatea méisurii trebuind demonstrati Solicitatea ridicdrii imunitifi parlamentare in vederea trimiterii in judecatii a parlamentarilor se face atunci c&nd procurorul a constatat c& au fost respectate dispozitiile legale care garanteazA aflarea adevarului, 266 = Arestarea preventiva araténd modul in care apreciaz cA urmarirea penal este completi, cexistind probele necesare, legal administrate. La terminarea urmiririi penale se solicit& incuviingarea trimiteri in judecaté, evident, dupa indeplinirea procedurii prezentarii materialului de urmérire penal’ in cererea pentru obfinerea unor avizari, incuviinjari ete. intermediare, procurorul va trebui si demonstreze necesitatea solicitirii. in cazul trimiterii in judecata, considerim cA cererea trebuie insofita de 0 copie a intregului material de urmarire penal necesar obfinerii solicitarii, astfel cum el trebuie prezentat in condifiile art.250 si urm. Coprpen. Dupé indeplinirea tuturor condifiilor legale, a inlaturérii tuturor limitelor aduse principiului oficialitagii, procurorul se conformeazi actului obtinut si procedeazi la trimiterea in judecati, dact apreciazé c& sunt indeplinite toate cerinfele legale si considers c& se impune sesizarea instanyei Ulterior, retragerea avizului, aprobatri, incuviinfarii, autorizarii etc. {si poate produce efecte dar numai pana in momentul in care organul judiciar nu a indeplinit actul sau masura condifionata. Procurorul isi poate reconsidera opinia inifiala fie luand in considerare elemente aparute ulterior, fie ajungiind la o alta solutie, pe ‘baza propriei convingeri. Aceeasi regula este valabilé si pentru procurorul competent a confirma actul. Tn final, actiondind in acest cadru legal, procurorul nu este totusi obligat si ajunga la solufia (arest&rii, perchezifiei sau, dupa caz, a) trimiterii fn judecatd (etc, el fiind tinut intotdeauna s& rezolve cazul cu respectarea principiului legalitsti si al aflarii adevarului. irerea noastri este cd acesta este singurul cadru de desfisurare a activitatii specifice, fara a adauga la lege. 267Arestarea preventiva' — 17. Conformitatea prevederilor Codului de proceduri penali referitoare la masurile preventive cu dispozifiile Constitutiei Roméniet, Potrivit art.150 alin.1 din Constituyia Roméniei legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare in masura in care ele nu contravin Legii fundamentale. in cursul procesului penal, conformandu-se dispozitiilor constituionale, organele judiciare se pot pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii. ‘In cadrul acestor proceduri, organele judiciare pot si trebuie sa aplice {in mod direct dispozitiile Constitute. Asigurarea controlului constitusionalitifii legii este de competenta Curfii Constitutionale- unica autoritate de jurisdictie constitutional’ (art. din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale). Exercitind controlul constitusionelitajii legilor, Curtea Constitutional nu se pronun& asupra modului de interpretare si aplicare a legii ci numai asupra infelesului su contrar Constitutiei. {in cadrul controlului Curtea Constitusionala hotaraste prin decizie asupra exceptiilor ridicate in fata instanfelor judecdtoresti privind neconstitufionalitatea legilor sia ordonanfelorori a unei dispozitii dintr- © lege sau dintr-o ordonangi de care depinde solutionarea cauzei. =~ Decizia pronuntati de Curtea Constitufionala este definitiva gi obligatorie de la data publicarii ei in Monitorul Oficial si produce efecte pentru viitor. in aceasté ordine de idei au format obiectul controlului de constitufionalitate, urmare excepfiilor de neconstitutionalitate ridicate - {n fata instanelor urmatoarele prevederi ale Ccdului de procedura penal: a) Art.149 alin.3, Textul intitulat merginal “Durata arestérii preventive” precizeazi in alin.ultim cé “arestarea inculpatului fn cursul 268 SS Aresstarea preventive judectiji dureaza pand la solutionarea definitiva a cauzei, afard de azul cnd instanga dispune revocarea ei”. Curtea Constitufionala sesizat’ asupra neconstitutionalitafii prevederilor art.149 alin.ultim C.pr.pen. a decis c& acestea contravin dispozitiilor art.23 din Constitufie care reglementeazi si garanteazi libertatea individual’. Astfel, in mai multe randuri, Curtea Constitufionala a statuat c& prevederilor art, 149 alin.ultim sunt neconstitufionale in masura in care sunt interpretate in sesnsul c& durata arestarii, in cursul judecaii, poate depisi 30 zile fri a mai fi necesara prelungirea masurii in condifille art.23 din Constitutie. ( Decizia nr.60 din 20 mai 1994 si Decizia nr.20 din 15 februarie 1995, publicate in Monitorul Oficial nr.57 din 28 martie 1995, Decizia ns.92 din 12 octombrie 1995, publicatd in Monitorul Oficial 11.294 din 24 decembrie 1995, Decizianr.| din 9 ianuarie 1996 si Decizia 1nr.62 din 21 mai 1996, publicate in Monitorul Oficial nr.141 din 8 iulie 1996, Decizia nr.279 din 1 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial nr.50 din 4 februarie 1998). S-a motivat c& textul art.23 din Constitutie — arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat pentru o durati de cel mult 30 de zile, prelungirea arest&rii fiind aprobaté numai de instanta de judecata — nu face nici o distinctie intre imprejurarea c& arestarea este dispusa in faza de urmarire penal sau in faza de judecata. Prelungirea arestirii peste termenul de 30 de zile trebuie aprobata de instant’ chiar in ipoteza in care arestarea a fost dispusé in faza de judecat, sensul dispozitiilor art.23 din Constitutie fiind acela al ocrotirii libertatii individuale, indiferent in ce fazia procesului a fost luati aceast misuri. O alta problema care s-a ridicat in activitatea judiciara in legaturd cu aplicarea art.149 alin.ultim C.pr.pen. a vizat necesitatea prelungi arestirii misuri dispus& in faza de urmarire penal, dupa sesizarea instantei de judecaté prin rechizitoriu, in conformitate cu art.264 C.prpen. 269Arestarea preventiva———$—$—$————— in practica, in aceasta situatie, prevederile art,149 alin.ultim C.pr.pen. aplicate fn corelatiue cu prevederile art.300 alin.3 C.prpen. constituie temei pentru menfinerea stiri de arest pnd Ia judecarea cauzei. Potrivit art.300 alin.3 C.prpen., in cauzele in care inculpatul este arestat, instanfa de judecata legal sesizata este datoare s& verifice dit oficiu, 1a prima infafigare, regularitatea luarii si menfinerii arest preventive. Asupra constitutionalitaii prevederilor art.300 alin.3 C.prpen., Curtea Constitutionala s-a pronuntat implicit in considerentele deciziei 1r.1/1996, ardténd c& hotirérea instantei de judecata de a mentine in temeiul art. 300 C.prpen. arestarea dispusa in cursul urmatirii penale echivaleaz, sub aspectul garantiilor constitufionale ale libertatii individuale, cu Iuarea masurii in cursul judecstii. Jn mod explicit, asupra problemei in discutie, Curtea Constitutional s-a pronunfat prin decizia nr.564 din 4 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial nr.98 si decizia nr.62 din 2 aprilie 1968 publicata in Monitorul Oficial nr.181 din 15 mai 1998. Curtea Constitutionala a constatat cu acest prilej conformitatea prevederilor art,300 alin.3 C.prpen. cu dispozitile art.23 din Constitutie. S-a decis c& prevederile art,300 alin.3 C.prpen., care se referg la {ndatorirea instanfei de a verifica din oficiu la prima inféigare legalitatea arestarii preventive si necesitatea menfinerii acestei msuri nu contravin dispozitiilor constitujionale referitoare la libertatea individuala. Se poate obiecta c& toate aceste situafii sunt aplicabile inainte de expirarea duratei mandatului emis de procuror ori a duratei ultimei prelungiri acordata de instang&, conform art.159 C.pr.pen. In majoritatea cazurilor, ins’, prima zi de infatisare, cénd instanga de judecati trebuie s& aducd la indeplinire prevederile art.300 alin.3 C.prpen. se situeazi dup’ expirarea duratei arestirii (a mandatului ori a ultimei prefungiri). 270 = Arestarea preventiva in aceasta imprejurare, se ridica problema daca instanta de judecata se mai poate pronunfa asupra mentinerii starii de arest. In raport de prevederile categorice ale art.185 alin.2 C.prpen. si art.140 alin.1 lia C.pr.pen., rispunsul nu poate fi decait negativ. Potrivit art.185 alin.2 C.prpen. siart.140 alin. lita C.prpen., masura arestirii preventive inceteaza de drept la expirarea termenelor previzute de lege sau stabilite de organele judiciare. Constatnd incidenfa acestor reglementiri imperative, prevederile art.300 alin.3 devenind inaplicabile, instanta de judecaté trebuie s& dispuné punerea in libertate a celui arestat. Suntem de parere cf, dupa punerea in libertate a inculpatului, daci subzist& temeiurile care au stat la baza arestirii ori acestea nu s-au schimbat si apare necesitatea continuatii judecatii cu inculpatul in stare de arest, instanfa poate s& dispund arestarea celui in cauza. b) Au mai ficut obiectul controlului de constitufionalitate prevederile art.350, art.338 si art.274. Textele criticate sunt urmatoarele: ~ art.350 C.prpen.:* instanga are indatorirea ca prin hotirdrea sa si se pronunte cu privire la menfinerea sau Iuarea masurii arestarii inculpatului, findnd seama de dispozitiile din partea general, titlul IV, capitolul I*. ~ art.338 C.prpen.: “in cazurile de restituire potrivit art.332, 333 si 335 gi de trimitere a dosarului la procuror in cazurile previizute in art.336 si 337, instanfa dispune asupra masurilor preventive, cu privire la persoanele in privinta cdrora s-a dispus restituirea cauzei sau trimiterea dosarului la procuror”, = art.274 C.prpen.; “in cazurile de reluare a urmaririi penale previzute in art.270 lit.) sic), termenul de 30 de zile privitor la masura arestarii inculpatului curge de la data luarii acestei masuri, iar in cazul cénd dosarul se restituie de cftre instanfi si inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de c&tre procuror. anArestarea preventive Durata arestirii inculpatului poate fi prelungit potrivitart.155, 159 si 160”. Textele in discutie aplicate in corelztie cu art.149 alin.ultim C.prpen.permit menfinerea stirii de arest a inculpatului pana la solufionarea cauzei, Prin decizia nr.9/24 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial nr.221/19 mai 2000 si decizia nr.10/19 ianuarie 2000 publicata in Monitorul Oficial nr.213/16 mai 2000, Curtea Constitutional a statuat ca prevederile art.274, art.338, art.350 C.pr.pen. sunt neconstitufionale in masura in care se interpreteazit ci durata arestarii poate depasi 30 de zile fard si fie necesara prelungirea in condifiie art.23 din Constitutie. Durata misurilor de prevent cuart.338 si art.350 C_pr-pen.in sensul menfineri arestarii nu poate avea ccaracter nedeterminat deoarece s-ar incalea disp. art.23 din Constitufie. Cu privire la prevederile art.274 C.prpen. s-a aritat c& acestea contravin dispozifiilor art.23 din Constitutie daca se interpreteazi ca termenul de 30 de zile ar putea fi depisit fara a interveni controlul instanjei de judecata. ©)Instanfa de contencios constitutional a fost investita si se pronunte si asupra constitufionalitatii prevederilor art. 159 alin.7 (decizia Curtii Constitutionale nr.22 din 10 februarie 1998 publicat& in Monitorul Oficial 1.161 din 23 aprilie 1998 si decizia Curtii Constitutionale nr.58 din 26 - martie 1998 publicatd in Monitorul Oficial m:207 din 3 iunie 1998), Potrivit art.159 alin.7 C.prpen. “incheizrea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestirii poate fi atacati cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronunfare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lips. Recursul declarat ‘impottiva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestirii preventive nueste suspensiv de executare, iar recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestirii preventive este suspensiv de executare “ 2n ‘Arestarea preventiva Excepfia de neconstitujionalitate a avut in vedere numai prevederile art.159 alin.7 teza a IIl-a C.prpen. Textul vizat cuprinde dou ipotezé prima referitoare la recursul declarat impotriva incheierii de prelungire a arestiri iara doua la recursul declarat impotriva incheierii de respingere acererii de prelungire a arestarii, Curtea Constitufionald a refinut & prevederile din prima parte a tezei a-IIJ-a din alin.7 al art. 159 C.pr.pen. “recursul declarat impotriva ‘ncheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii nu este suspensiv de executare” nu sunt contrare dispoziiilor art.23 din Constitutie, deoarece prelungirea arestirii a fost aprobata de instanta de judecatd. Recursul nu are efect suspensiv de executare deoarece inculpatul a fost privat de libertate in temeiul mandatului prelungit de instangé in conformitate cu art.23 din Constitutie. Solutia a avut in vedere prevederile art.385/5 C.pr.pen. care stipuleszai cd recursul este suspensiv de executare afara de cazul cand legea dispune altfel. in cea ce priveste efectul suspensiy al recursului declarat impotriva {ncheierii prin care s-adispus respingerea prelungiri arestarii preventive, solufile oferite de Curtea Constitufionala au fost urmatoarele: ~ cfind solujionarea recursului are loc tnainte de expirarea duratei arestari, s-a considerat c& efectul suspensiv de executare poate constitu temei pentru mentinerea starii de arest pnd la expirarea celor 30 de zile ale mandatului anterior ori al ultimei prelungiti. mentinerea stiri de arest peste durata de 30 zile prevazuti in mandatul procurorului ori in incheierea instangei, ca o consecinfi a ‘efectului suspensiv al recursului contravine art.23 din Constitutie. $-a motivat cd, daca la expirarea mandatului legal emis ori prelungit, cel arestat nu este pus in libertate, s-ar conferi cererii de recurs semnificafia unei hotdréri judecatoresti de prelungire a arestarii preventive, ceea ce evident, este contrar Constitufiei, deoarece exercitarea 273Arestarea preventiva ————_—_———__—_—__—— unei cdi de atac nu poate avea efectul unei hotarari judecdtoresti de prelungire a arestirii (mai ales c& priveste o hotarare judecttoresti prin care s-a respins prelungirea arestaii), d) in fafa instantelor judecdtoresti a fost invocati si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.146 i art.149 (deciziile Curtit Constitutionale nr.106/14 iulie 1998, 107/14 julie 1998, 108/14 iulie 1998, 109/14 iulie 1998, 110/14 iulie 1998, 111/14 iulie 1998 si 112/14 ‘iulie 1998 publicate in Monitorul Oficial nr.236 din 4 august 1998 si Monitorul Oficial nr-287 din 5 august 1998). Principala critic de neconstitutionalitate adusé acestor prevederi se referd la faptul c& permite procurorului care a dispus arestarea unei persoane pe o durati de pind la 5 zile ca invinuit,s& prelungeasc& propria misurd de arestare, si dispund arestarea aceleiagi persoane ca inculpat pe 0 durata de pana la 30 de zile, desi potrivit art.23 din Constitutie prelungirea arestirii se dispune numai de instanta. Prevederile legale {n discutie au fost criticate si pentru faptul c instituie obligativitatea ascultirii persoanei cercetate in vederea arestirii numai in cazul inculpatului, nu si fn cazul invinuitului, Prin deciziile nr.106-112/1998, Curtea Constitufionala a respins cexcepfia de neconstitufionalitate a prevederilor at.146, at.148 C.prpen.- {in referire la primul aspect in discutie ~refinfind c& acestea nu contravin dispozitiilor art.23 din Constitute. In conformitate cu art. 233 cu referire la art.146 C.pr.pen., procurorul din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penald, end sunt previzute de lege, dispune prin ordonant& motivata arestarea invinuitului ardtnd motivele care justificd luarea masurii fixdnd durata arestarii care nu poate depisi 5 zile. Totodata, procurorul emite un mandat de arestare a invinuitului Cand existi temeiurile prevazute de lege, procurorul, din oficiu, sau la propunerea organelor de cercetare penal, in conformitate cu 214 ‘Arestarea preventiva art.234, art.235 C.prpen. cu referire la art.148 C.prpen., prin ordonana motivati, pune in miscare actiunea penal’, dispune, tot prin ordonant& ‘motivati, arestarea celui in cauzi ca inculpat i emite mandatul de arestare pe o perioada ce nu poate depaisi 30 de zile. Rezulta c& arestarea inculpatului atunci cdnd intervine dupa arestarea invinuitului nu poate depasi 25 de zile si nu constituie o prelungire a acesteia deoarece cele doud mAisuri, desi luate de procuror cu privire la aceeasi persoand, sunt diferite ca natura juridicd, avand in Codul de procedura penala reglementdri diferite. Noma constitufionala fixeaz numai durata arestirii preventive a unei persoane la cel mult 30 de zile fra a distinge intre arestarea {invinuitului si arestarea incuipatului. Durata cumulatd a celor doud mandate nu depagese 30 de zile. Numai dupa expirarea duratei arestarii inculpatului, consecutiva arestarii invinuitului (5 zile +25 zile) daca se menfine necesitatea privari de libertate a celui in cauzi se pune problema prelungirii arestarii preventive de c&tre instanta in conformitate cu art.23 din Constit Cu privire la cel de-al doilea aspect, Curtea Constitutional a decis cA prevederile Codului de procedura penala referitoare la arestare sunt constitufionale numai in masura in care asigura invinuitului si inculpatului aceleasi drepturi procesuale. e) in decizia nt.649/16 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial nr.80/19 februarie 1998, decizia nr.38/26 februarie 1998, publicat& ‘in Monitorul Oficial nr.177/13 mai 1998, decizia nr.179 din 14 iunie 2001 si decizia nr.180 din 14 iunie 2001, publicate in Monitorul Oficial 1.490 din 23 august 2001, Curtea Constitutionala a luat in discutie constitutionalitatea dispozifiilor art.141. Art.141 C.pr.pen. are urmatorul confinut: “incheierea dat8 in prima instanfa prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea uunei masuri preventive poate fi atacat& separat cu recurs, de procuror 275Arestarea preventiva——=>=>_—_——$=>___—— sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronunfare pentru cei prezenfi si de la comumnicare pentru cei lips”. Din analiza textului in discufie se deduce c& nu pot fi atacate, decdt odat& cu fondul, incheierile prin care instanta refuza (nu dispune) luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a unei masuri preventive. Cei care au ridicat excepfia de neconstitutionalitate a prevederilor art.141 C.prpen. susfin cf 0 astfel de interpretare aduce atingere dispozitiilor art.21 din Constitutie care consacra liberul acces la justifie si art.128 din Constitujie care reglementeaz& folosirea cailor de atac. Prin deciziile sus-menfionate Curtea Constitujionala a respins exceptia de neconstitufionalitate a disp.ert.141 C.prpen. vizind exercitarea cailor de atac, cu urmitoarea motivare : ~ accesul liber la justiie nu inseamné cd el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti; ~ competenta si cfile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor. Nici o prevedere constitufionald nu di o consacrare expres dreptului larecurs in orice cauz& oricdind side catre oricine. Declararea unui recurs dupa fiecare incheiere a instantei conduce la un formalism excesiv sila tergiversarea procesului in detrimentul rezolvarii fondului cauzei, (stabilirii vinovatiei sau nevinovatiei persoanei in cauza). Mijloacele de ocrotire a libertajii persoanei nu se rezumé la calea de atac mentionatd de art.141 C.prpen., in lege fiind prevazute si alte ga~ rani, n cadrul dispozifilor art. 140! C.pr.pen, art.239 C.pr.pen., art.140" Cprpen. Au format obiectul jurisprudentei Curtii Constitutionale si dispozitiile procedural penale care confera procurorului calitatea de anchetator abilitat si efectueze urmérirea penalai (sa dispund trimiterea {in judecata) si aceea de magistrat care poate dispune arestarea preventiva in cauzele instrumentate. Prin deciziile nr.73/1996 publicats in Monitorul Oficial nr.255/1996, nr. 268/197 si nr.709/1997 publicate in Monitorul Oficial nr.134/1998. si nr.28/2000, publicata in Monitoru! Oficial nr.301/2000, Curtea 276 ; Arestarea preventiva Constitutional a statuat cA procurorul este un magistrat imputernicit prin lege si exercite atribufiijudiciare in sensul Conventiei europene si jurisprudenfei Curfii europene ier dispozitiile Codului de proceduri penalii, care confer procurorului prerogativa efectuarii urmaririi penale (finalizérii acesteia prin trimiterea in judecatd a inculpatului) si posibilitatea de a dispune ca magistrat arestarea preventiva nu contravin Constitutiei. . ‘Argumentele Curtii Constitutionale au fost urmatoarele: Capitolul al VI-lea, al titlului III al Constitufiei care reglementeaza “Autoritatea judecdtoreascé” consacra urmatoarele structur® organizatorice: Instangele judecdtoresti (art.123-129), Ministerul Public (art.130-131) si Consiliul Superior al Magistraturii (art.132~133). Din confinutul reglementirilor se deduce calitatea de magistrat att a judecatorilor cat si a procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii avand, in principal, rolul de a propune Presedintelui Romaniei numirea {n functie a acestora. Casa magistrafilor este definits in mod clar de art.42 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecdtoreasc&, care precizeazi ci |judecatorii de la toate instanjele judecdtoresti si procurorii din cadrul parchetelor de pe lings instange fac parte din corpul magistratilor. In conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala, procurorul poate lua misura arestirii preventive in situatia in care rezulta probe sau indicii temeinice c& s-a sAvargit o fapti penal (art.143) gi i in cazurile enumerate de art.148 literele a-h. itatea procurorului este supusd controlului ierathic (art.275 si urm. C.pr-pen.), dar si controlului instantei de judecats ( art.140! Coprpen.). ‘Astfel, orice persoand impotriva cAreia s-a luat masura arest&rii preventive are dreptul si se adreseze nu numai procurorului ierarhic superior dar $i instanfei de judecat& pentru verificarea legalitayii masurii Verificarea legalititii arestarii se face gi din oficiu in conformitate cu art.300 C.pr.pen. si art.209 alin.5 C.prpen. 277Arestarea preventiv’ ———=<$=—$—$—$$$<$—$—<—<—<—= Cand se constata c& arestarea preventiva a fost luata cu incdlcarea legii se dispune obligatoriu revocarea acesteia in tot cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul arestat preventiv are dreptul s& cear procurorului ori instanjei de judecata punerea in libertate provizorie sub control judiciar ori pe cautiune (art.160"° C.pr.pen.). Procurorul nu este parte in procesul penal. Potrivit art.23 si art.24 C.prpen. sunt parfi in procesul penal: inculpatul, partea vatimatd, partea civild si partea responsabila civilmente, Fiind o componenté a autoritifii judecdtoresti, in conformitate cu art. 130 din Constitutie, Ministerul Public, in activitatea judiciara, reprezinti interesele generale ale societfii si apr ordinea de drept precum si drepturile si libertiile cetatenilor. De asemenea, potrivit art.202 C.pr.pen., procurorul ca organ de urmarire penala, este obliga sd stréngk toate probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru limurirea cauzei sub toate aspectele in vederea justei solutionari a acesteia. Procuronil adund probele atét in favoarea cat si in defavoarea fnvinuitului sau inculpatului. Aceste indatoriri vor fi indeplinite chiar dac& fnvinuitul sau inculpatul recunoaste fapta. {fn cursul cercetarii judecatoresti si al dezbaterilor procurorul este liber si prezinte concluziile pe care le considers intemeiate potrivit legii, findnd seama de probele administrate. Cénd cercetarea judecdtoreascé nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreuna din cauzele de incetare a procesului penal previzute de art.10 C.pr.pen. procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare sau de incetare a procesului (art.316 C.prpen.). Cu toate c& procurorul efectueazi urmarirea penald, dispune ‘rimiterea in judecata si participa la dezbateri,solutionarea cauzei revine instangei de judecata. “Toate aceste garanfii prevazute de Constitufie si Codul de proceduré penala sunt de naturd si conducd Ja evitarea arbitrariului sa asigure apSrarea invinuitului de orice arestare efectuaté cu incalearea legii. 278 ——— Arestarea preventiva Chiar daca actele si misurile procesuale contestate ar fi date in competenfa altei autoritatijudiciare activitatile respective ar fi efectuate cu respectarea aceluiasi cadru legal. in concluzie, in sensul solutiei adoptate suntem de parere c& nu exist nici o rajiune pentru a nu susfine c4 procurorul in exercitarea atributiilor sale nu este supus nici unei ingerinfe de natura si-iinfluenjeze deciziile luate in conformitate cu dispozit Prevederile legale care consfinfesc controlul ierarhic si dependenta procurorilor de ministrul justtiei nu infirma aceasta concluzie deoarece prerogativele ministerului justtiei si ale procurorului ierarhic superior sunt circumscrise exclusiv respectitii i aplicari La toate acestea, se mai adaugi consacrarea constitutionala a principiului imparfialitafi in activitatea procurorilor. Din punct de vedere al garanfiilor inscrise in lege pentru ocrotirea libertifii persoanei imparfialitatea echivaleazi cu independenta, {in legaturd cu aspectele in discufie doctrina si practica judiciar& releva puncte de vedere diferite. In opinia majoritafii instanfelor Codul de procedura penald regelementeazi prelungirea arestirii preventive numai in situafia in care mésura a fost luaté in cursul urméririi penale. in practic’, atunci cand arestarea a fost luatd in cursul judecttii sau cénd instanta a fost investita cu judecarea inculpatului arestat in cursul urmaririi penale masura dureaza, potrivit art.149 alin.3 gi art.300 alin.3 C.prpen., pani la solufionarea definitiva a cauzei. Curtea Suprema de Justitie considera 8 art.23 alin.4 din Constitutie nu poate fi aplicat fara modificarea corespunzatoare a legislatiei procedural penale iar in lipsa unor asemenea modifica textelein discutie referitoare la prelungirea arestirii trebuie aplicate in formularea existent in prezent.' ‘CS. 6 pen, dee. 1896/1999, dec. 1813/1999 in ,RDP*nr-4/1999, p137-139 279Arestarea preventiva' - {in literatura juridicd au fost aduse critici asupra interpretirii date de Curtea Constitutional privind concordanfa art.141 C.prpen. cu art.21 si art. 128 din Constitufie, motivandu-se cd astfel este lezat accesul liber la justifie, punct de vedere la care s-au ralit si unele instanfe care au admis recursul contra incheierii de respingere a cererii de inlocuire/ revocare a unei misuri preventive’. Unele instanfe, dupa sesizarea prin rechizitoriu, efectueaza verificdrile cerute de art.300 C.pe.pen. si dispun prelungirea (menfinerea) arestirii pe 0 perioadi de 30 de zile iar dupa: trecerea acestui interval verified din oficiu dacaise mai impune prelungirea (menfinerea) arestarii si procedeaza in consecinté?. Allte instante, odati verificarile efectuate conform art.300 C.pr-pen., enfin arestarea inculpatului pan la judecarea definitiva a cauzei firs a prelungi arestarea din 30 in 30 zile?, {in ceea ce ne priveste, o analiza atenta a dispozitillor art.23 alin.4 din Constitusie permite formularea urmatoarelor observatii: “Arestarea” la care se refera art.23 alin.4 teza I este specific desfagurdrii urmatirii penale (instrucfiei penale), termenul “magistrat” vizindu-l pe judecdtorul de instructie iar pang la legiferarea acestei institujii pe procuror (a se vedea si art.49 alin.1 din Constitufie care menfioneazA desfagurarca instrucfiei penale intre situafile care permit restrangerea exercitiului sau al unor libertafi). ‘Activititile procesual penale consacrat= in cuprinsul art.23 alin.4 teza II “plingerea contra arestirii” (se rezolva de judec&tor) si teza IIT “aprobarea prelungirii arestarii” (se decide de instanga) sunt subsecvente arestirii din faza de urmiiire penal la care se referd teza I. 'DMCosma, Reflect asupra arestorti preventive, JR.D.P* 1:2/1998, p.117; R.VMancas, drestarea prevent Neconsttuionalitate ,R.D.R* nr.A/1999, .112.C. ‘Apel Bucuresti, dec. pen. 11.151/1998 gi dec. pen. m.478/1998, Culegere de procica {udiciar pe aa 1998, Bucuresi, 1999, p-150). C. Apel Bucuresti, des pen.n.783/1998, Culegere de practcdjudiciard pe aml 1998, p3 CS, spen, incheierea din 3 august 2000, mn “Drept” nr8/2000, p.201-202. Apel Bucuresti decpenn-721/1998n Culegere de pret judcara pe aud 1998, p40. 280 ———— Arestarea preventiva Constitufia consacra institugia “prelungi care este durata. ‘Textul in discufie stabileste durata de cel mult 30 de zile numai in cazul arestar Daca legivitorul constituant ar fi dorit sf instituie aceeasi conditie de durata si pentru prelungire ar fi ficut-o in mod expres. Reglementarea constitutional consacra aspectele esentiale ale regimului arestari, detalierea continutului dispozifiilor ar.23 alin.4 fiind de domeniul legislatiei procedural penale. in acest sens, art.155 si urm. C.pr.pen. reglementeazi procedura arestirii numai pentru arestarea dispusi de procuror fn cursul urméririt penale; prelungirea se acorda de instant, la solicitarea procurorului, pentru o perioada de pang la 30 de zile etc. Pentru arestarea in cursul judecai (masura luati de instangé sau uata de procuror si prelungita pana la sesizarea instangei prin rechizitoriu) nu a fost prevazutd o astfel de procedura find aplicabile prev. art.149 alin.3 C.prpen. {in Codul de procedura penal’ia mai fost consacrata o instituyie meni a face ca arestarea s& dureze peste termenul inifial, anume “mentinerea” arestitii (art.300 alin.3 C.prpen.). Curtea Constitutional s-a pronunfat c& acest text nu contravine disp.art.23 alin.4 din Constituyie. Cuprivire la confinutul art.23 alin.4 trebuie evidenfiat $i un alt aspect, deosebit de important pentru injelegerea sensului prevederilor legale analizate, precizatin cadrul tezei a ll-a, anume c& prelungirea arestirit “se aproba”. in vocabularul romanesc “a aproba” inseamni a incuviinta 0 propunere a cuiva, a rezolva favorabil o cerere a cuiva, fn cazul arestarii dispuse in cursul urmaririi penale este logic si juridic ca instanja sé aprobe solicitarea procurorului de prelungire a ‘masurii.Arestarea in cursul judecafi (fie o& a fost luata de instant, fie Aa fost luati de procuror si a fost prelungiti pand la sesizarea instantei si menfinutd ulterior) excede reglementarilor instituite prin art.23 alin. din Constitutie, Nu este nici logie si nici juridic ca instanfa s& pronunte 0 “aprobare” fir si existe vreo solicitare a cuiva, i” arestirii fara a preciza 281Arestarea preventiva = — in concluzie, textul art.23 alin este aplicabil numai arestarii in cursul urmaririi penale, Pentru arestarea in cursul judectfii, in toate ipotezele mengionate, nu mai este necesara prelungirea masurii din 30 in 30 de zile, fiind aplicabile prevederile art.149 clin.3 C.prpen., respectiv art.300 alin.3 C.prpen. Prin aceasta, nu se realizeazi o arestare “sine die” in cursul judecdii atta vreme cat instanga are posibilitatea sa exercite periodic controlul asupra masurii arestirii din oficiu sau la cerere si si procedeze in consecint potrivit art.139 C.prpen. (revocarea arestarii sau inlocuirea ei), art.160/1 C.pr.pen. (liberarea provizorie), art.140 C.pr.pen. (Constatarea incetirii de drept a misurii preventive), art.350 C.prpen. (revocarea masurii), art.284 si art.385/19 cu referire la art.300 alin.3 Coprpen. in pra dificultati Astfel, aplicarea direct a dispozifiilor art.23 alin.4 fn cazul art.350 Coprpen. care stipuleazat intre altele c& instanfa are indatorirea ca, p hotararea sa sa se pronunfe cu privire la luarea sau mentinerea masuri arestarii inculpatului, ridic urmatoarele probleme: ~ lipsa de nivel de lege procedural penal a unor reglementari referitoare la procedura concreta ce trebuie urmati de instanta, eventualele cai de atac ete; - prin rezolvarea fondului cauzei, inscanja se dezinvesteste, nemaiavand dreptul si revind asupra celor dispuse potrivit art.345-353, C.prpen. Sunt permise in continuare doar unele activititi administrative : comunicarea extrasului de pe dispozitiv sau hotdrare, primirea cererilor de apel sau recurs, inaintarea dosarului la instenfa competentd, ete. Nu este de conceput ca in cadrul unei proceduri administrative, deci tn afara procesului penal, a regulilor sale clasice de desftigurare, s& se dispund asupra masurii arestarii preventive ( luare,prelungire, etc.); ~ dupa dezinvestirea instantei de fond, Ia expirarea celor 30 de zile de la ultima prelungire acordata potrivit art.350 alin.1 C.prpen., este , aplicarea direct textelor constitutionale prezinta uneori 282 — Arestarea preventiva posibil ca instanfa ierarhic superioara si nu poat acorda in continuare alta prelungire nefiind inca investiti cu judecarea apelului sau recursului, aflindu-se in termen si exercite o cale de atac. In aceasta situatie, cel condamnat, arestat preventiv trebuie pus in libertate, arestarea incetand de drept potrivit art.140 C.prpen. Pentru depisirea situafiilor ivite in practica cu prilejul aplicarii drecte atextelor constitutionale consideram cd se impune modificarea de urgent areglementarilor procedural penale actuale in sensul punerii lor in acord s-a susfinut c& deciziile Curti Constitufionale, desi definitive si obligatorii, nu sunt si executorii pentru organele de urmirire penala si instante deoarece nu existé un cadru juridic corespunzitor de receptare direct a decizilor respective in practica judiciara, de obligare a organelor judiciare la executarea lor nemijlocita, de lege ferenda impundndu-se adoptarea unei asemenea reglementiri. Cu privire la dispozifile legate vizdnd obligarea unei persoane de a nu paris limitele teritoriale ale unei localitifi ce implica si nepermiterea iegirii din fara, Curtea Constitutional, prin Deciziile nr.71 din 23 mai 1996, publicaté in Monitorul Oficial nr.131 din 25 iunie 1996 si nr.75. din 19 iunie 1996 publicati in Monitorul Oficial nr.181 din 7 august 1996, a statuat ci acestea sunt constitutionale numai dacé: ~ au fost luate de un magistrat; ; -auavutca temei dispozifiie art.145 C.prpen. (obligarea de anu parsi localitatea) respectiv art.160/2 C.pr.pen. (obligarea de a nu depasi limitele teritorinle fixate, in cadrul liberdrii provizorii sub control judiciar). {in privinta interdictiei parasirii ari, in baza deciziei magistratului, autoritifile administrative competente din cadrul Ministerului de Interne pot refixza temporar eliberarea pasaportului sau retrage pasaportul ori se poate suspenda dreptul de folosire in conformitate cu Ordonanfa nr.65/ 1997 aprobat& prin Legea nr.216/1998 privind regimul pasapoartelor, \ GhMateut, Conpimutul jurisdictie’ constitusionale si implicayille ef asupra ‘procesului peral, “Dreptul” nr.5/2000, p45-49 283Arestarea preventivg ———e$—_ in legaturé cu cetatenii straini se aplic’ in mod corespunzitor dispozitiile Legii nr.123/2001 privind regimul strainilor in Roménia, Ct priveste retinerea, Constitutia fixeaza durata maxima a acesteia —miisura nu poate depasi 24 de ore. Fiind 0 masura care priveste libertatea persoanei, refinerea este reglementatéatét prin Constitutie cat si prin alte acte normative ce detaliazi confinutul prevederilor constituionale. Indiferent ca este vorba de retinerea reglementati de Codul de procedura penal sau de retinerea reglementatii de alte acte normative: Legea nr.60/1991 pentru sanctionarea faptelor de {ncdlcare a unor norme de conviefuire social, Legea nr.26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romine $.a., durata maxima a mdsurii ‘nu poate depiisi 24 de ote. Detalierea proceduriiretinerii in toate aceste cazuri revine reglementirilor respective. ‘Art.137/1 C.prpen. menfioneaza intre altele c& “persoanei refinute i se aduc la cunostint4, de indat’, motivele refinerii”. Desi art.137/1 C.pr.pen. este intitulat marginal “Aducerea la cunostinj& a motivelor luarii masurilor preventive si a invinuirii” in confinutul textului nu se face nici un fel de vorbirecu privire la informarea celui retinut asupra invinuiii Textul contravine art.23 alin.5 din Constitutie care instituie pentru organul judiciar care a luat masura refinerii, urmatoarele indatoriri: - aducerea la cunostinta celui retinut de indat& in limba pe care 0 Injelege a motivelor retinerii; ~ aducerea la cunostinfa celui refinut in cel mai scurt termen a = aducerea la cunostinfi a invinuirii se face in prezenta unui avocat. ‘In raport de dispozitiile constitutionale sustinem cé aplicarea art.137/ 1 C.prpen. implica in mod obligatoriu: ~ aducerea la cunostinfé de indata a motivelor refinerii fn limba pe care o infelege cel refinut; - aducerea la cunostin{& a invinuirii fn cel mai scurt termen (desigur, fn cursul celor 24 ore cat dureaza refinerea). 284 ——— Are starea preventiva - ou privire la prezenja avocatului, potrivit legii, in cazul refinerii asistenfa juridicd nu este obligatorie. Cu toate acestea, ‘in conformitate cu art.6 alin.5 C.pr-pen., organul judiciar este obligat si-!instiinteze pe invinuit inainte de ai se lua prima declarafie despre dreptul de a fi asistat de un aparator. Daca cel refinut solicita sa fie asistat de un avocat {nvinuirea va trebui adusé la cunostina in prezenfa acestuia. 18. Concordanfa reglementirilor nafionale referitoare la misurile preventive cu reglementirile internationale. Una din cele mai importante reglementari internationale privitoare la ocrotirea libertafii persoanei este Conventia europeand a drepturilor omului. Acest document international si principalele sale surse de inspiratie: Declarayia Universal a Drepturilor Omului si Proiectul Pactului referitor la drepturile civile si politice au stat la baza adoptarii legistatillor procedural penale europene. ; CConventia pentru apirarea drepturilor omului sia libertiilr fundamentale ‘ale omului a fost ratificaté de Romania prin Legea n:30/1994. ; Prin ratificare, potrivit art.11 din Constitufia Romaniei, Conventia europeand a devenit o componenta a dreptului inter iar, potrivit art20 din Constitutie, in privinfa apararii drepturilor i libertajilor cetifenesti, cfind exist’ neconcordante intre reglementarea nafionala si cea international, Conventia are prioritat a Recunoscénd dreptul la recurs individual al cetafenilor impotriva hotirarilor instanfelor nationale, in conformitate cu art.46 din Conventie, tara noastré a recunoscut si jurisdicfia Convenfiei europene a drepturilor omului. . ‘Mecanismul de contro! european nu se substituie dreptului intern, acesta rmandnd principalul instrument de protectie al drepturilor si libertafilor cet&enesti. Funcfia majord a jurisprudenfei Curtii Europene Drepturilor Omului este de a completa reglementrile nationale, de a- i remedia lacunele. 285id Arestarea preventiva' Ratificarea Convenfiei pune problema concordanfei reglementarilor inteme privitoare la masurile preventive cu reglementarile internationale. Potrivit art.5 paragraful 1 din Convengie “nici o persoand nu poate fi lipsita de libertatea sa ,,exceptnd 6 situafii intre care” arestarea unei persoane in vederea aducerii sale in fafa autoritifi judiciare competente atunci cnd exist’ motive verosimile de a o binui c& a sivarsit 0 infractiune sau cénd exista motive temeinice dea crede in necesitatea de 2.0 impiedica s& savargeasca o infractiune sau si fuga dupa s&varsirea, acesteia” (lit.c). ‘In conformitate cu legea romana arestarea invinuitului/inculpatului este permisi atunci cénd existé probe sau indicii temeinice cé a fost sdvarsitf 0 fapt& prevaizutd de legea penala (art.143, art.146, art.148 C.prpen.). prima observajie este aceea ci in timp ce dispozitiile Convengiei conditioneaza arestarea unei persoane, de sivarsirea unei infractiuni, dispozitiile Codului de procedura penal permit privarea de libertate a tnvi- ‘nuitulu/inculpatului in ipoteza sAvrgiri uneifapte prevazute de legea penala. Avand in vedere cd in doctrina dreptului penal! nu se pune semnul egal intre infractiune si fapta prevazuta de legea penal se constat& c& legea noastri nu satisface, din acest punct de vedere, cerinfele formulate de art.S paragraful | lit.e din Conventia europeans. Prevederea faptei de ciitre legea penal constituie o trasatura esenfiala, a infracfiuni Fapta previzuta de legea penal nu este prin ea insagi infractiune ci poate fi considerati ca atare numai daci se constat& c& sunt indeplinite si celelalte doud trasituri esenfiale ale infractiunii: pericotul social si vinovajia (art.17 C.pen). Deoarece exist deosebire intre nofiunile de infractiune si fapté previzuta de legea penal, in temeiul art.11 si art.20 din Constitutie, "ViDongoroz sa, Explicaiteoretice ale Codului penal romén, Bucuresti, 1969, 1125; C-Bulai, A.Filipas, C.Mitrache, Drept penal romdn, 1997, p3-10 286 SS Arestarea preventiva organele judiciare, cand aplica dispozipiile art.143, art.146 si art.148 C.prpen., trebuie sé aibe in vedere in mod obligatoriu dispozifile art.5 paragraful | lit din Conventie. Analizand in continuare, comparativ, reglementarile in discutie se constata urmatoarele: [Legea romana face vorbire de arestarea invinuitului si arestarea inculpatului. Aceasta presupune c& a fost inceputd urmarirea penala (a fost extins procesul penal in cursul judecafii) sau a fost pusa in migcare actiunea penala impotriva unei persoane pentru cu savarsirea unei infractiuni. Din aceasté perspectiva se poate concluziona ci legea roméné este compatibilé. cu textul art.5 paragraful 1 lit.c din Conventic. Daca reglementarea international prevede c& sAvarsirea unei infractiuni reprezinta un temei suficient pentru arestarea unei persoane Jegea roménd a introdus in plus gi alte condifii cu valoarea de garantii suplimentare. {in ideea consolidarii respectului pentru libertatea si siguranfa persoanei art.148 lita-h C,pr.pen. prevede cd invinuitul sau inculpatul ‘nu poate fi arestat pentru singurul motiv cA a sivarsit o infractiune ci ‘mai este necesar ca: a) fapta penal s& prezinte o anumité gravitate materializata intr-un minimum de pedeapsa (art. 148 lit.b, lit-h). ) siexiste anumite imprejurari privitoare la persoana infractorului ce agraveaza rispunderea penala (art.148 litolitd, lif, lite, litg). °c) art.148 C.prpen. prevede si o excepfie cand misura arestirii preventive poate fi luatd indiferent de limitele pedepsei inchisorii prevzute de lege pentru fapta comisé sau fird si existe vreo cireumstanta agravant& cu privire la persoana infractorului gi anume cand nu se ccunoaste identitatea sau domiciliul invinuitului sau inculpatului (lita). Motivele de arestare previzute de art 148 li.a-h C.prpen. se regisesc {ntre situafiile mantionate din art5 paragraful | lit. ¢ din Conver acceptate, cu unele nuanfiti, si de jurisprudenta Curfii.europene! " VDongoroz 5.2, Explical teoretice ale Codului penal roman, p.125; C.Bulai, ‘A-Filipas, CMitrache, op. cit, 1997, p3-10 287Arestarea preventivia=—= - riscul (pericolul) presiunii asupra martorilor. Acest pericol poate exista la inceput dar este posibil ca de-a lungul timpuluiel si se atenueze sau chiar si dispara. in aceste imprejurari, menfinerea in detentie a persoanei inceteaza sa mai fie necesara. Cercetarea acestor circumstante ‘iméne insd in sarcina autoritafilor judiciare rationale; = riscul (pericolul) sustragerii inculpatului. Acest risc nu poate fi apreciat numai pe baza gravitatii sanctiunilor penale sau civile aplicabile celui in cauza. Trebuie avute in vedere si alte imprejurari cum ar fi: moralitatea autorului faptei, resursele materiale, legiturile cu familia gi tara, domiciliul si profesia. Acest risc (pericol) descreste cu timpul petrecut in detenfie. Poate fi inléturat prin depunerea unei caugiuni sau prin punerea persoanei in cauza sub control judiciar. ~ prezervarea ordinii publice. Gravitatea deosebiti a unor fapte gi reacfia publicului la sAvarsirea lor pot suscita o tulburare socialé de naturé si justifice o detengie provizorie. Trebuie ins ca dreptul intern s& cunoasc’ nofiune de tulburare a ordinii publice provocati de o infractiune. Detentia poate fi mentinut att timp cét se face dovada cA eliberarea celui in cauzi ar tulbura ordinea public’, = pericolul comiteri unei noi infracfiuni (pericotul recidivei). Pentru aprecierea acestui pericol pot fi avute in vedere natura infracfiunilor precedente, numarul pedepselor suportate. Examinarea acestor motive trebuie s& se fac, in concret, in fiecare cauzi in parte si nu intr-o manier& abstract’. Articolul 5 paragraful 2 din Conventie prevede c orice persoani arestati trebuie si fie informati in termenul cel mai scurt gi intr-o limba pe care oinfelege asupra motivelor arestiri salesi asupra oricdrei acuzatii aduse impotriva sa. Rezulta doua principii de baza: informaree celui arestat, n termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege a) asupra motivelor arestarii sib) asupra oricdror acuzafi. Textul analizat are corespondent in legea roménd: art.23 alin.5 si art.127 din Constitutie, art. 137'C.prpen. 288 — Arestarea preventiva Aducerea la cunostint& a motivelor arestarii are loc in condifiiile previzute de lege prin inménarea unui exemplar al mandatului de arestare fnvinuituluisineulpatului. fn Iegaturd cu aducerea la cunostinfa a invinuitului/inculpatului arestat a invinuiri, legea noastra a previzut o garantie suplimentara gi anume prezenfa avocatului. Codul de procedura penal a preluat principiile inscrise in art.5 paragraful 2 pentru a fi aplicate in mod corespunzaitor si in privinta rein ‘in ceea ce priveste limba in care se face comunicarea ea este limba pe care o intelege cel privat de libertate. Exigentele art.5 paragraful 2 si art.23 alin.5 vizénd comunicarea oricdrei “acuzatii” (“invinuiri”) se realizeazi in practica in cadrul urmatoarelor prevederi ale Codului de procedura penalai: art.228 alin.1 si3 cureferire la art.6 alin.3 si S (punerea in vederea invinuirii), at.237 alin.2 (inculpatea), art.238 (extinderea invinuirii sau inculparii fn cursul urmairiri penale sau schimbarea incadr&tii juridice), art.250 si art.253 (prezentarea materialului de urmérire penal), art.322 (informarea inculpatului asupra invinuiri dupa citirea actului de sesizare a instantei), art.334 (schimbarea incadrarii juridice in cursul judecaii), art.335 gi art.336 (extinderea actiunii penale sau a procesului penal) 5.. alta problema care se pune in legaturd cu aplicarea legii romane in raport de art.5 din Conventie, priveste conformitatea cu prevederile paragrafului 3. ‘Art. paragraful 3 prevede c& orice persoand arestati sau refinut in conditiile prevazute de paragraful 1 lit.c, trebuie de indati adusa fnaintea unui judecdtor sau a altui magistrat imputemicit prin lege cu exercitarea atributilor judiciare si are dreptul de a fi judecaté intr-un termen rezonabil sau eliberatd in cursul proceduti Art. 5 paragraful 3 ofera celui privat de libertate o dubla protectie: obligativitatea aducerii inaintea magistratului (in vederea examinarii problemei privarii de libertate) si judecarea intr-un termen rezonabil (judecata in fond) sau eliberarea in cursul procedurii. 289Arestarea preventiva ——— — — Cu privire la primul aspect s-a pus problema daca procurorul poate fi considerat magistrat abilitat de lege s& exercite func judiciare. Incazul Schiesser contra Elvefiei' Curtea, recunoscéind calitatea de magistrat unui procuror de district al cantonului Zurich, a concluzionat ci actele acestuia, vizand instrucfia cazului, activitate ce implica intre altele interogarea invinuitului si plasarea sa in detenfie provizorie, nu violeaza prevederile art.5, paragrafele 1-3 din Conventie. Curtea a apreciat cd termenul “magistrat“ nu se confunda cu judecattor, ce cuprinde indeplinirea urmatoarelor cerinfe, caré constituie tot atdtea garantii pentru persoana arestatd : 4) garantii de independent’ fata de executiv si de pari, ceea ce nu. exclude orice subordonare fai de alfijudecitori sau magistrafi; ») garanfii de procedurd, ce implica obligajia de a audia, personal, pe cel in cauzis ©) garantii de fond, ce comport obligatia de a examina circumstanfele constituind argumente pentru sau contra detentiei, de a se pronunfa potrivit criteriilor judiciare asupra existenfei rajiunilor care © justifica si in absenta lor de a dispune punerea in libertate. {in motivarea solutiei, Curtea refine c& procurorul de district, degi supus controlului procurorului general, nu a suportat ni ingerinté exterioara in deciziile sale; in cursul instructiei, procurorul |-a interogat pe invinuit, ia pus in vedere pentru ce este acuzat, a cercetat att faptele in favoarea acuzarii cat si cele impotriva acesteia; cu privire la garangiile de fond, Curtea noteazi ci motivele de arestare avute in vedere de procuror in temeiul Codului de procedura penala ale cantonului Zurich, se regisesc intre cele menfionate de art.5, paragraful 1, lit din Conventie. intr-un alt caz—Huber contra Elvetiei? ~privind exercitarea de catre acelasi procuror a instructiei dosarului, elibererea unui mandat de arestare " Cazul Tomasi contra Franjl; cazul Letllier contra Franjei, cazul Newmeister contra Austrei, cazul Toth contra Austriei, VBerget, Jurisprudenja Curt europene a $$$ Procurorul, in 24 de ore de la emiterea mandatului de arestarepreventivit provizorie, prezintdi dosarul cauzei instanfei ctireia i-ar reveni competenfa sd judece cauza in fond, cu propunerea motivatdt de luare a masurit arestarii preventive a invinuitului, Dupd ascultarea invinuitului, instanja admiute sau respinge propunerea de arestare preventivi, in aceeasi zi, prin incheiere motivatd. Instanja, daca sunt intrunite condititle prevezute in alin.1 dispune, prin incheiere, arestarea preventiva a invinuitului, inainte de expirarea duratei arestarii provizorii dispuse de procuror, daca s-a dispus anterior aceastii méisurd, ardtdnd temeiurile care jusifict Iuarea mitsurii arestirii preventive si fixiind durata acesteia, care nu poate depeisi 10 zile. Impotriva incheierii instangei se poate face recurs la instanfa superioardt in 24 de ore de la pronuntarea incheierii (art.146). Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penal daca sunt intrunite conditiile previézute in ari. 143 si exista vreunul din cazurile prevdzute in art.148, cdnd consider cat in interesul urmétririi penale este necesara arestarea inculpatului, dupa ascultarea acestuia in prezenfa apardtorului ales sau numit din oficiu, dispune, prin ordonanta motivaté, arestarea preventiva provizorie a acestuia, arditand temeiurile care justifica luarea mitsurii si fixdnd durata arestarii provizorii, care nu poate depdsi 3 zile. Procurorul, in 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare _preventiva provizorie, prezintd dosarul cauzelinstanfei cdreia i-ar reveni ‘competenja sa judece cauza in fond, cu propunerea motivata de luare a ‘miéisurii arestirli preventive a inculpatului, Instanja admite sau respinge propunerea de arestare preventivd, in aceeasi zi, prin incheiere motivata. Jn cazul in care sunt intrunite condifiile preveizute in alin. 1, instanta 306 Arestarea preventiva dispune, prin incheiere, prin incheiere, arestarea preventivd a inculpatului, inainte de expirarea duratei arestarii provizorit dispuse de procuror, arditdnd temeiurile care justificd luarea mésurit arestarit preventive si fixand durata acesteia, care nu poate de pasi 30 de zile, Ampotriva incheierii de arestare preventivd se poate face recurs la instanja superioard, in 24 de ore de la pronunjarea incheierii (att.149'). {in acest caz si in referire la art.141 intitulat marginal “Calea de atac ‘impotriva incheierii pronuintate de instangé in cursul judecdii privind mésurile preventive”, prin simetrie, textul ar trebui si aib& in vedere toate masurile preventive, nu numai arestarea preventiva. Din textul art. 140° alin.1 trebuie eliminate expresiile “inlocuirea”, “menfinerea”, “incetarea de drept”. supra menfinerii arestari instanja nu se pronunf in cursul urmatr penale ci numai in cursul judecafii potrivit art.300 sau art.350 C.pr.pen. Cu privire la inlocuirea arestirii, este greu de conceput ca in cursul urmaririi penale, la nici 3 zile de la Iuarea m&surii de procuror, aceasta si fie inlocuit& de instan{d. De regula, inlocuirea unei masuri preventive cu alt& msura preventiva se dispune in cursul urmaririi penale de procuror. ‘Avaind in vedere continutul art.140 C.pr.pen. care defineste cazurile de incetare de drept, ipoteza constatirii de catre instanja a incetarii de rept a arestarii nu se poate pune in aceasta etapii a procesului penal. Institutiile respective tsi gasesc consacrarea pe deplin in conginutul art.141 C.prpen. in fine, expresia “revocarea” arestarii trebuie inlocuita cu “desfiinjarea” (anularea) arestari. Textul art.140¥ alin. ar trebui s& se refere nu numai la luarea masurii arestarii preventive ( admiterea propunerii de arestare preventiva) dar si la neluarea misurii arestirii preventive (respingerea propunerii de arestare preventiva) potrivit art.146 sau art.149". fn raport de cele aritate, textul art.140? alin.7 trebuie modificat in mod corespunzator.Arestarea preventiVvi ————=——$—$ 4d) Art. pet.75 (art.141 din proiect): ‘Alin. al art.141 intitulat marginal “Calea de atac impotriva inchei pronunfate de instanta in cursul judecatii privind mésurile preventive” are urmatorul continut: ncheierea data in prima instanta $i in apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea sau menfinerea unei mésuri preventive ori prin care se constatdi incetarea de drept a arestiirii preventive, poate fi atacatd separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la ‘pronunjare, pentru cei prezenti, i de la comunicare, pentru cei lipsi Formulatea este necorespunzatoare, Este menfionata de doud ori institutia incetdrii masurii arestarii preventive. Desi instanfa poate lua misura arest&rii preventive a invinuitului, acesta nu figureaz& printre cei care pot declara recurs. €) Art pet.76 (art.143 din proiect): Textul art 143 alin. care stabileste conditile refiner este deosebit de important deoarece la aceste prevederi legale se raporteaza si art.145 (obligarea de a nu parisi localitatea), art-145" (obligarea de a nu pardsi fara), art.146 (arestarea invinuitului), art. 149" (arestarea inculpatului). ‘Art.143 alin. 1 are urmatorul continut: Misura refinerii poate fi luata de organul de cercetare penaldi fat de invinuit, dacit sunt probe sau indicii temeinice cd\a savarsit o faptd previtzutd de legea penal. Organul de cercetare penaldi trebuie si incunostiinfeze, de indata, pe procuror de luarea mdsurii refinerii. 7 O prima observatie este aceea cA, in timp ce dispozitiile Conventiei ceuropene a drepturilor omului (art.5) conditioneaza privarea de libertate a unei persoane de svargirea unei infractiuni, dispozitiile Codului de procedurd penal roman permit privarea de libertate a inculpatului/ invinuitului in situatia sAvarsirit unei fapte prevazute de legea penal. ‘Avaind in vedere c& in teoria dreptului penal nu se pune semnul egal fntre infractiune si fapté prevéizuté de legea penala rezulta c& legeanoastr nu satisface din acest punct de vedere exigentele reglementarilor internationale. 308 = Arestarea preventive Prevederea faptei de catre legea penal constituie o trisaturd esentiala fractiunii, Fapta prevazuti de legea penal nu este prin ea insist infracfiune ci poate fi considerata ca atare numai dacé sunt intrunite si celelalte trasaturi esentiale ale infractiunii prevazute in art.17 C.pr.pen. (pericolul social si vinovatia). in consecinfé, expresia “fapti prevazuti de legea penal” trebuie jnlocuiti cu termenul “infracfiune”. ‘Se mai observa urmatoarele: art.146 si art.149', care se referd la arestarea invinuitului si arestarea inculpatului, precizeaz& ci masurile pot fi luate numai dupa ascultarea invinuitului/inculpatului. Prin simetrie, find vorba tot de luarea unei masuri preventive, se impune ca siin cazul refinerii, obligirii de a nu parisi localitatea si obligirii de a nu parasi tara, s4 se prevad condifia ascultarii persoanei in cauza. ‘in acest sens, trebuie realizat& o mai buna corelare a prevederilor art.143 alin. 1 la care fac trimitere art.145, art.145*art.146 gi art.149" cu prevederile art.143 alin.2 din proiect. f) Art pot.78 (art. 144 din proiect): Jn vederea armonizarii reglementirilor procedural penale privitoare la masurile preventive cu reglementirile constitufionale referitoare la garanfarea libertiiiindividuale (at.23 alin.5) este necesar cain cuprinsul art.144 sa se introducd un nou alineat cu urmatorul confinut: “un exemplar al ordonantei de refinere se inméneaza celui rejinut”. Prin aceasta, cel refinut are posibilitarea s& cunoasc& motivele refinerii, c&t si invinuirea, ) Pentru identitate de rajiune aceasta indatorire a organului judiciar trebuie extinsA gi in cazul ludrii mésurii arestarii preventive, astfel c& prev.la art.146 si art.149" trebuie completate in mod corespunzator. h) Art pet.84 (art.146 din proiect): ‘Alineatul 3 al art.146 intitulat marginal “Arestarea invinuitului in cursul urmaririi penale” are urmatorul confinut: Daca invinuitul se afl in stare de rejinere, cele trei zile se calculeaza de la data emiterii mandatului de retinere. 309Arestarea preventiva ————==$=—$$=$<$————- Denumirea mandatul de retinere contravine art.144 ramas nemodificat, care foloseste in continuare denumirea ordonanté de refinere, Cele doua texte trebuie puse in acord pentru a se utiliza 0 terminologie unitara. i) Art pet.93 (idem alin.3 al art.149' din proiect care se referd la arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale), 4) Art.I pot.94 (art.150 din proiect). ‘Art.150, denumit marginal “Ascultarea inculpatului”, se referd la obligativitatea ascultérii inculpatului inaints de arestare cu excepyia situatiilor in care acesta este disparut, se aflé in strdindtate, se sustrage de la urmarire penald sau de la judecat, se a‘lé in imposibilitate de a fi adus in fafa organului judiciar din cauza star sinatayii ori din alte motive temeinice. Desi la dispozitiile art.150 fac trimitere atat art.149" (arestarea inculpatului) cat si art.146 (arestarea invinuitului) textul in discutie se referd numai la inculpat. Se impune completarea textului art.150 in sensul mentionérii invinuitului alaturi de inculpat j) In mod corespunzittor trebuie modificet si art.152 (art{ pet.95 din proiect). k) Art pot.96. Art.155 alin.1 din proiect intitulat marginal” “Prelungirea duratei arestirii in cursul urmériri penale” are urmétorul ‘cuprins: Arestarea inculpatului dispusit de instanjc poat fi prelungitd, in cursul urmdririi penale, motivat, in caz de necesitate $i numai dacé au_intervenit elemente noi care sd justifice privarea de libertate sau daca cele ce au determinat arestarea inijiald impun in continuare privarea de libertate. Condifia “numai dac& au intervenit elemente noi care si justifice privarea de libertate” are caracter nerealist si este inutila deoarece, 310 Arestarea preventiva alternatiy, a fost prevazuti conditia “dack elementele care au determinat arestarea initial impun in continuare privarea de libertate”. Suntem de parere c& si aceast4 ultima conditie (alternativa) este de prisos, ea regiisindu-se in confinutul condifiilor inigiale “in caz de necesitate* gi numai “motivat”’. }) Art pct.98. Alin.3 al art.159 intitulat marginal “Procedura prelungirii arestarii dispuse in cursul urmatirii penale” are urmatorul confinut: Inculpatul este adus in fata instantei si va fi asistat de apardtor. Deoarece, in practic, aceasta formulare poate da nastere la interpretiri diferite in privinga obligativitafii ascultarii inculpatului, se impune ca textul sl fie mai explicit. Art pct.99 (art.160 din proiect): Art.160 intitulat marginal “Prelungirea arestdrii inculpatului dupa trimiterea in judecat4 pan la prima inféfigare” are urmatorul cuprins: Céind procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea in judecata a inculpatului aflat in stare de arest, dosarul se inainteaza instanfei competente cu cel putin 5 zile inainteazd de expirarea mandatului de arestare. Instanja, in camera de consiliu, procedeaza potrivit art.300' si, cazul in care considera necesar, prelungeste durata arestarii pand la prima inftisare, fer a putea depasi 30 de zile. Dispozifiile art.159 se aplicét in mod corespunzator. ‘Art.300' nttulat marginal “ Verificarea regulariti arestiriiinculpatului Ja primirea dosarului” are urmatorul confinut: Jn cauzele in care inculpatul este trimis in judecatd in stare de arest, instanga este datoare sai verifice din oficiu, in camera de consiliu, regularitatea luirii si prelungirii arestrit preventive, in 48 de ore de la inregistrarea dosarului la instanyé. Dacé instanfa constaté cd prelungirea arestarii este justificata, dispune prin incheiere motivatd, prelungirea duratei acesteia pana la * Pentru detali a se vedea Gr Teodeonu, Drep procesual pena, vol, las, 1996, p.373, 341Arestarea preventivi == ; prima zide infttisare, fir’ a putea depdisi 30 de zile. Dispoziile art. 159 ‘se aplicd in mod corespunzétor. ‘Textele analizate trebuie supuse rigorilor dispozifiilor art.23 alin.4 din Constitutie care consacr& constitutional regimul arestari, Potrivit art.23 alin.4 teza a Ill-a “prelungirea arestarii se aprobi numai de instanta de judecata. fn vocabularul romanesc a aproba inseamna a incuviinta o propunere a cuiva, a rezolva favorabil o cerere a cuiva. Yn cazul arestirii inculpatului in cursul urmaririi penale este logic si juridic ca instanfa, la solicitarea procurorului,s& aprobe prelungirea masuri Dupa terminarea urméririi penale si sesizarea instanjei prin rechizitoriu nu mai poate fi pus4 problema aprobatrii arestarii. Nu este nici logic nici juridic ca instanfa s& proaunfe aprobarea _prelungirii arestiii (din oficiu) fird si existe o solicitare in acest sens. ‘Textul art.23 alin.4 din Constitutie astfel cum este redactat este aplicabil exclusiv fazei de urmirire penal. Din acest motiy, in Codul de proceduri penalai a fost consacrati alta institufie menité.a face ca arestarea s& dureze peste termenul initial si anume menfinerea arestiii. Ca atare, acestei instituji specifice fazei de judecatd ‘nu-i sunt aplicabile regulile inscrise in art.23 alin.4 din Constitutie, De altfel, chiar textul constitutional, se refer’ la “prelungirea” arestirii fird a preciza care este durata. Art.23 alin.4 stabileste durata'de cel mult 30 de zile numai in cazul “arestarii”. Dac& legiuitorul constituant ar fi dorit s& stabileasc aceeasi condifie de durata si pentru prelungire ar fi ficut-o in mod expres. Rezult& c& detalierea confinutului normelor ‘nscrise in art.23 alin.4 revine Codului de procedura penala. Pe cale de consecinfa, suntem de parere c& dupa sesizarea instanfei prin rechizitoriu institujia “prelungirii” arestarii trebuie inlocuité cu institugia "menfinerii” arestérii. Prin aceasta, nu se realizeazi o arestare “sine die” in cursul judectii 312 ‘Arestarea preventiva atta vreme cét instanta are posibilitatea s& exercite periodic controlul misurii arestarii si si procedeze din oficiu sau la cerere, potrivit art.139 C.prpen. (revocarea arestarii sau inlocuirea ei), art.160/1 C.pr-pen. (liberarea provizorie), art.140 C-pr.pen. (constatarea incetarii de drept a misurii preventive), art.350 C.prpen. (revocarea masurii), art.284 si art-385/19 cu referire la art.300 alin.3 C-pripen. etc. {in mod corespunzitor trebuie modificate si prevederile art.160/a-¢ (pet.100) si art.300/2 (pet. 191) din proiect. B, Proiectul de Lege privind modificarea si completarea Codului de procedura penal’ menfine prerogativele procurorului de a dispune arestarea invinuitului si arestarea inculpatului. Se recunoaste deci procurorului calitatea de magistrat in sensul termenului utilizat de Constitutia Roméniei si Conventia european a drepturilor omului. ‘Aceasti opfiune a legiuitorului este corecté si are in vedere reali juridice din fara noastra. Din nici o prevedere a Constitutiei, Legit nr.92/ 1992 pentru organizarea judecitoreasca i Codului de procedurs penal nu rezulta c& procurorul, desi isi desfagoara activitatea potrivit principiului controlului ierarhic si sub autoritatea ministrului justfiei, poate primi dispozitii de la procurorul superior saui de la ministruljustitii, denaturd sii influenfeze decizile luate. Dispozitiile ministrului justitiet ori ale procurorului superior nu au caracter arbitrare ci sunt circumscrise exclusiv respectarii si aplicarii legii. Procurorul in solufia pe care o promoveaz este supus, ca si judecdtorul, numai legii {in privinta solufiilor pe care le adopta, ca si in cazul solutiilor judecatorului ce pot fi modificate numai in urma controlului exercitat de instanfele superioare in apel sau recurs, pentru nelegalitate sau netemeinicie, si solutiile procurorului pot fi modificate numai cénd se exerciti controlul de c&tre magistratul ierarhic superior sau de cétre instanfa, in urma unei plangeri, pentru nelegalitate sau netemeinicie. 313Arestarea preventiva=—=—= Pani la introducerea institufiei judecdtorului de instructie, avand in vedere ca proiectul Legii de modificare in forma actuala poate genera unele dificultaji cu prilejul aplicdrii dispozitilor referitoare la masurile preventive datorita unor reguli procedurale greoaie®, avansim urmatoarele solufii legislative pe care le corsideram mai suple: a) mAsura arestarii invinuitului pang la Szile sau a inculpatului pand la 30 de zile s poata fi luati in continuare de procuror sub conditia confirma ei de citre instant’ cel mai térzia in 24 ore. fn aceasta situafie masura luaté de procuror dureaza cel mult 24 de ore deoarece prin confirmare ea se converteste intr-o masura dispus’ de instanf&. Hotardrea instanfei este supusd cdilor de atac. CCompetenta magistratului procuror de a dispune privarea de libertate a tunei persoane pe o perioada de 24 ore nu poate fi pust in discufie din moment ce acceasi competent are si un organ al administrate de stat (polit). b) Pentru a spori garangiile de impartialitate in activitatea procurorului sa fie introdusi in Legea pentru organizarea judecitoreasc& sau in Codul de procedura penalé o prevedere similara celei cuprinse in art.316 alin.1 teza II C.prpen. gi care s& vizeze luarea masurilor care privesc libertatea persoanei. Art.316 alin.1 C.prpen. are urmatorul cuprins: fn desfaigurarea cercetarii judecdtoresti si a dezbaterilor, procurorul exercitd rolul sau actiy in vederea aflarii adevarului si a respectirii dispozitiilor legale; Procurorul este liber si prezinte concluziile pe care le consider intemeiate, potrivit legii, tindnd seama de probele administrate. * Spreexemplu, in prvinfa ares preventive sunt implicate wrmatoarele autoritit Judiciare: procurorul (art. 146/art.149!—3 zle), instanf cdreia i-ar reveni competenta si Jjudece cauza in fond (art.146/art.149°— 10 zile sau diferenta pan la 30 zile), instanga corespunzitoare tn a cirei circumscripfe se afl locul de definere sau instanfa careia i+ ar reveni competenfa si judece cauza tn fond (at.155— prelungirea arestii) la care se adauga autoritajile judiciare cu atribuyii in rezolvarea eventualelor cai de atac: ccondueatorul parchetului (ar.278),instanele de controjudiciar (art. 146, ar.149, art.159) 314 = Arestarea preventiva ‘Aceasta reglementare se regiseste in cadrul dispozitiilor art.28 alin II din Legea nr.92/1992 potrivit c&rora dispoziile procuroruluiierarhic superior, date in conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii in subordine, Cu toate acestea, procurorul este liber sit prezinte in instanta concluziile pe care le considera intemeiate potrivit legit, finnd seama de probele administrate in cauzé ¢) revizuirea prevederilor Legii nr.92/1992 relative la confinutul autorit4qii ministrului justifiei asupra procuroritor in sensul péstrarii i ei numai in privina activitatii extrajudi- ciare a Ministerului Public. . {in prezent, activitatea judiciard desftisurata de procuror, in principal solufiile adoptate de acesta (rechizitoriul cat si solutile de netrimitere fn judecata) sunt supuse controlului instanfei de judecata. 315ee Arestarea preventiva Abrevieri alin. - alinest Bul.Jud. - Buletinul jurisprudentei Cas. ~ fnalta Curte de Casatie si Justifie,sectia II-a cD = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem C.civ. - Codul civil CEDH - Curtea Europeand a Drepturilor Omului-Strasbourg Copen. = Codul penal Cprpen, __~ Codul de procedura penal col. ~colegiu complmil. = completul militar Culegere I (IL{Il) -T.M.B., Culegere de practicd judiciara penal pe anul 1990, 1991, respectiv, 1992, ,Sansa* S.R.L., Bucuresti, 1992 - Curtea Supremé de Justi Probleme de drept din deciziile Curtii Supreme de Justitie - decizia -“Dreptul” > - Explicati teoretice ale Codului penal roman, vol.1-IV de VDongoroz §.a. - Explicati teoretice ale Codului de procedurd penali, “Explicafii “Explicatii... procedura® vol. de V.Dongoroz 5.2. jud. ~ judecatoria “IN” - “Justitia noua” “LP? - “Legalitatea popular” pen. * ~ penal(s) “PL.” - “Pro lege” “PR” - “Pandectele roméne” “RDP” - “Revista de drept penal” 317Arestarea preventiva Repertoriu “RRDS s Sail. S.pen. T Tj. TM. TR. TS. TSc7 318 ~ Vasile Papadopol, Mihai Paponici respectiv Stefan Danes. Repertoriu alfabetic de practiced judiciardt in ‘materie penaldi in anii 1969-1975, 1976-1980 respectiv 1981-1985, EdituraStiingificd si Enciclopedicd, Bucuresti, 1977, 1982, 1989. ~ “Revista roménd de drept penal” ~ secfia ~ sectia militara ~ secfia penal ~ Tribunalul ~ Tribunalul judefean ~ Tribunalul municipiului - Tribunalul regional - Tribunalul Suprem - Tribunalul Suprem in sesiunea compusd prevaizutd fn art.39 alin.2 i 3 din Legea de organizare judectto- reasc& nr.58/1968 Arestarea preventiva CUPRINS Consideratii generale introductive..... I. Cadru legislativ - Jurisprudenta-doctrina, IL. Articole, studii, comentarii. Probleme ivite in activitatea de urmarire penal... 1. Reglementari internationale privitoare la ocrotirea libertiii individuale . 154 2. Garanfiile constitutionale ale 3. Garantie libertafii persoanei prevazute de Codul de proce~ dura penalé .. 173 4, Armonizarea dispozitiilor constitutionale cu cele procedural penale .. 183 5. Despre calitatea de magistrat a procurorului si prerogativa acestuia de a dispune arestarea preventiva in lumina Conven- tiei Europene a drepturilor omul 187 6. Probleme privind arestarea preventiv: 1 96 7. Luarea masurilor preventive in cazurile de indivizibilitate si de conexitate. 208 8. Asupra eazului previzut de art.148 lith din Codul de procedura penalé.. 210 9. Posibilitatea procurorului de a propune prelungirea arestarii 219 224 235 preventive. 10, inlocuirea sau revocarea masurilor preventive. 11. incetarea de drept a misurilor preventive 12. Efectele suspendarii judecai pe perioada sol excepfiei de neconst preventive 13. Controlul legalitatii misurilor preventiveArestarea preventiv§ =a 14, 0 solutie jurisdictionala ... , sere 250 15. Posibilitatea instantei de a dispune redeschiderea urmaririi PENAL rene 258 16. Aplicarea prevederilor art. 350 din Codul de procedura penal in lumina dispozitiilor art.23 din Constitutia Romaniei : . 264 17, Cercetarea, refinerea, arestarea, perchezitionarea sau trimiterea in judecati in cazurile derogatorii de la procedura de drept comun . 268 18. Conformitatea prevederilor Codului de procedura penala referitoare 1a misurile preventive cu dispozitiile Consti- tufiei Roméniei 285 19. Sancfionarea nerespectarii dispozitiilor legale privind misurile preventive. Nulitatea procesuala : 298 Observatii la proiectul de lege privind modificarea si completarea Codutui de proceduri penali relativ In misurile preventive Abrevieri.. Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r. str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucuresti ‘Tel./Fax 211.32.60; Tel. 212.2927

Arestarea Preventivă - C.Sima, A.Ţuculeanu, D.Ciuncan - 2002

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Arestarea Preventivă - C.Sima, A.Ţuculeanu, D.Ciuncan - 2002

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

You might also like