Capitolul 25 : Viziuni DPDV Edward Odata ce am ajuns acasa, Bella s-a dus direct la telefon.

Stiam ce numar tasteaza inainte ca degetele ei macar sa apese butoanele, si am zambit cand ma indreptam spre bucatarie sa pregatesc pranzul. Bellei sigur ii era foame. Rapid, am pus niste apa intr-o oala sa fiarba si am inceput sa pun tot felul de ingrediente intr-o tigaie pentru sosul de spaghetti.Am taiat cepe si ardei , si eram pe cale de a cauta taieteii cand Bella abia incepuse sa vorbeasca, Alice, la capatul celalalt raspunse. -Buna Alice, esti acasa ! Am zambit cand am auzit tipatul de fericire al lui Alice, multumita auzul meu senzitiv puteam auzi orice cuvant spunea sora mea de la capatul celalalt al liniei telefonice. Zambetul mi-a crescut cand am luat legume din frigider pentru o salata. Bella a venit langa mine o secunda mai tarziu si tinea telefonul intre umar si ureche. Fara cuvinte i-am dat o rosie si un cutit si ea a inceput sa o taie in timp ce vorbea. -Am vazut-o pe Arianna azi la ultrasunete ! a spus ea cu ochii stralucind fericiti cand se uita la mine si zambea. Si i-am auzit bataile inimii, in sfarsit. O, si am simtit cum se misca azi! -Oh, wow! A izbucnit Alice, si imi doream sa ii aud gandurile pentru prima oara, parea ca ascunde ceva. M-am incruntat. Alice a continuat. Dar de cele mai multe ori mamele nu simt ca se misca pana la cinci luni. A simtit si Edward? Bella a dat din cap, dar apoi si-a dat seama ca Alice nu o vede si a spus. -Da, a simtit. Am si vazut-o la ultrasunete. Era uimitor. Frumoasa. Abia astept sa se nasca. Alice a ras usor si apoi cele doua au mai vorbit cateva minute despre copil. Gasisem in sfarsit taieteii, si ii puneam in apa ce clocotea, Bella a aruncat rosiile in salata si apoi a spus in telefon. -Alice, stai o secunda, bine? M-am uitat curios la ea, si Bella ma privea de parca imi crescuse al doilea cap. -De cand gatesti? Am ras fericit si am sarutat-o pe frunte inainte sa ii raspund. -Te-am vazut de atatea ori gatind. Nu-ti fa griji, inca miroase oribil pentru mine, iubito. A ras si isi scutura capul cand s-a intors sa vorbeasca in telefon. Si-a luat o suvita de par maroniu din ochi si se invartea prin bucatarie. -Alice, cand a inceput fratele tau sa gateasca? -Edward gateste? Alice parea la fel de surprinsa ca si Bella, si am mai ras inca o data cu gura pana la urechi. -Da, am spus aplecand-ma spre receptor. Gatesc. Nu mult si nici bine, dar gatesc. Bella a scos limba la mine si eu nu m-am putut abtine sa nu ridic o spranceana in amuzament. Am chicotit si m-am intors la oala de pe aragaz, ascultand si uitandu-ma. Cat ascultam orice cuvant din conversatia Bellei , ochii mi se invarteau prin bucatarie, inca noua pentru mine, la peretii calzi si albastri, la dulapurile de lemn. Lumina era difuza, dar comfortabila, si o masa mica in colt ce era acoperita cu o fata de masa albastra, se potrivea cu peretii, spunea Bella. Am zambit.

-Oh! Si Dr. Ciro ne-a dat o poza de la ultrasunete, am facut cateva copii ca sa va trimit si voua. -Serios? A intrebat Alice balbaindu-se de fericire si incantare. Oh, multumesc! Abia astept sa o vad. Poti sa o vezi pe Arianna bine in poza? Bella stralucea, practic de fericire si se indrepta spre sufragerie. Am urmat-o dupa ce am amestecat in sosul de spaghetti, si m-am oprit in pragul bucatariei, eram sigur ca Bella nu ma putea vedea, si i-am ascultat raspunsul la intrebarea lui Alice. -Da. Pot sa-i vad si degetelele, e uimitor. Oh, Alice, e atat de frumoasa. Deja o iubesc atat de mult. Stiu ca am spus ca nu regret ca nu voi deveni mama daca ma transform in vampir, si nici nu as fi facut-o, pentru ca il am pe Edward, si el e tot ce as avea nevoie mereu. Dar acum…acum, ca si cum Arianna e un cadou minunat, frumos si nu stiu ce am facut vreodata ca sa o merit. Nu am putut auzi replica lui Alice, dar am putut vedea lacrimile stralucind in ochii Bellei inca o data, m-am miscat de langa prag pana cand eram langa ea. Gentil, usor m-am asezat pe canapea si am luat-o in brate. S-a intors sa ma priveasca in ochi si i-am zambit. -Te iubesc, am spus incet si am zambit cand am am auzit replica lui Alice. -Daca cineva merita acest dar, atunci aceea esti tu. A spus si aproape ca o puteam vedea zambind. Voi doi va iubiti foarte mult, si ati renuntat la atat de multe, de atatea ori. Priveste altfel lucrurile, Bella…ce ai facut vreodata ca sa nu meriti acest copil? -Pai…n-nimic, cred. A spus si apoi un zambet i s-a intins pe buze. Scuze, Alice sunt cam emotiva azi. Intalnirea cu doctorul nu a avut doar vesti bune. Si a continuat sa ii spuna lui Alice tot ce s-a intamplat, incluzand si raspunsul pe care l-a primit cand a intrebat de sanatatea Ariannei. Alice a ascultat in liniste, si nu a vorbit pana ce Bella nu a terminat de povestit, povestea terminandu-se cand am plecat de la farmacie dupa ce am cumparat vitaminele pentru Bella. Inca era liniste cand Bella a cascat. Am ras si am sarutat-o pe frunte. -Arianna va fi bine, ne-a asigurat Alice, dar pentru prima oara nu parea atat de sigura. A, si Edward? -Hmmm? Am intrebat, cu ochii inchisi imi odihneam obrazul de fruntea Bellei inspirand mirosul ei. Aerul intoxicant ma inconjura si ma inchidea in mrejele lui. -Sosul pentru spaghetti va incepe sa arda in trei secunde. Ochii mi s-au deschis brusc, si m-am ridicat repede de pe canapea fara sa o deranjez prea tare pe Bella. Si apoi am taiat-o. Le-am auzit pe ambele fete razand, si fara sa ma gandesc am apucat oala clocotind de pe foc. Am lasat-o repede in chiuveta, si am marait cat am asteptat ca durerea de ars sa se vindece. Nu dura decat cateva minute, dar asta nu insemna ca nu doare. Durerea era surda, dar totusi mi-am pus mana cealalta rece ca gheata peste arsura. -Edward? Ingrijorarea din vocea Bellei a ajuns in bucatarie inainte sa ajunga ea. Cand mi-a vazut expresia indurerata de pe fata, a intrebat repede. -Oh, Edward! Esti bine? Am zambit ezitand si ea a inaintat, inconjurandu-ma cu mainile ei calde. Am observat ca nu mai avea telefonul si am intrebat-o despre asta.

-Alice a trebuit sa plece… Emmett facea ravagii in sifonierul ei, m-a informat in timp ce se indrepta incruntata spre frigider sa-mi aduca niste gheata. A pus cuburile intrun prosop si mi l-a intins, inca incruntata de grija. -Credeam ca nu poti fi ranit, a observat ea. M-am strambat cand gheata mi-a atins pielea. -Focul e singurul care ne poate rani, ai uitat? Gura ei a format un “O” mic si m-a sarutat pe degete inainte sa ma sarute pe obraz. -Termin eu pranzul. Vei fi bine, Edward? Am ras si am dat din cap, intinzandu-ma la ea sa o sarut inainte sa ma asez la masa. Gheata era placuta pe pielea mea fierbinte, si ma intrebam daca asta simte si Bella cand o ating, rece dar comfortabil, aproape placut. Era singura durere fizica pe care o puteam simti. Am inchis ochii si am incercat sa nu ma gandesc la mana, trecuse atat de mult de cand nu mai fusesem ranit ca parea mult mai rau decat era intr-adevar.Dar simteam cum ma vindec incet si pana ce Bella si-a pus pranzul pe masa, spaghetti cu sos, arsurile erau aproape vindicate. Am zambit, m-am ridicat in picioare si i-am pus Bellei un pahar cu lapte. Cand lam pus pe masa, langa farfurie, i-am dat si vitaminele, si a oftat fericita intinzandu-se catre mine. -Multumesc, a soptit si stiam ca se refera la mai mult decat mancarea. Am sarutao pe frunte si zambetul meu a crescut. -Cu placere. DPDV Bella -Mami e frumoasa, a soptit vocea calda, si m-am incruntat somnoroasa inainte sa marai. Vocea a continuat. E puternica, si destul de incapatanata. Un ras moale, muzical. E foarte buna, si impiedicata, si e persoana mea favorita din intreaga lume. Prin privirea mea incetosata am reusit sa deslusesc a cui era vocea, a iubirii mele, Edward. Am zambit si am marait cand mainile lui reci mi-au mangaiat burtica goala. Tricoul meu, un top subtire, moale, era ridicat in sus, si o parte a fetei lui era lipita de stomacul meu, ochii lui privind in ochii mei. Vocea lui m-a surprins inca o data si un zambet i-a aparut pe fata. -Mami e treaza si cred ca e suparata pe mine, mi-a informat el stomacul serios. Nu m-am putut abtine, am inceput sa rad si nu ma puteam opri. Edward s-a incruntat jucaus. -Mami e putin nebuna. Dar tot o iubesc. Foarte usor, si-a trecut mainile peste stomacul meu si a zambit cand a simtit-o pe Arianna miscandu-se, am simtit si eu, era o senzatie uimitoare. Era o viata micuta, traind, miscandu-se in mine. Zambetul mi-a crescut cand i-am intalnit din nou privirea. -Buna, mami, mi-a soptit si eu am intrat in jocul lui. -Buna, tati, am spus si m-am uitat la ceas. Numerele stralucitoare, albastre aratau ora doua dimineata. Am marait. Prea devreme. -Mami ar trebui sa se culce din nou, a spus Edward intinzandu-se sa imi ia mana in a sa. -Imi pare rau ca te-am trezit. Mi-am scuturat capul.

-Sa nu-ti para. Am facut o pauza si apoi l-am intrebat. De cand faci asta? Adica vorbesti cu Arianna. -Am inceput abia in seara asta. Nu am vorbit cu ea pana acum, si poate nu ar trebui sa vorbesc cu ea cand tu dormi. Cred ca ii place cum suna vocea mea, loveste cand vorbesc eu. Cred ca asta te-a trezit. Am ras si apoi am oftat dramatic. -Ea doarme vreodata? Cred ca seamana cu tine. Copil vampir prostut, l-am tachinat, zambind cand el ma saruta usor pe burta. La optsprezece saptamani, eram evident insarcinata, stomacul meu era perfect rotund. -Dormi, Bella, iubirea mea. Apoi a inceput sa murmure cantecul meu de leagan, incet ochii mi s-au inchis cand vocea lui de inger imi soptea in ureche.Inca simteam miscarile mici din stomacul meu si am cazut intr-un somn adanc fara vise, cu zambetul pe buze. DPDV Edward -Ooooh, uita-te la asta Edward! Am zambit la entuziasmul ei si am chicotit cand am vazut bluzita moale si albastra. Pe pieptul bluzitei, era un leu dragut care maraia. Dar am luat bluzita din mana ei si am pus-o inapoi pe raft. -Avem fetita, i-am amintit inca zambind. S-a incruntat si mi-am pus mainile pe umerii ei usor indreptand-o spre sectorul cu haine pentru fetite. Incruntarea i-a disparut cand ochii ei ciocolatii au vazut cantitatea imensa de haine roz si a incepu sa se plimbe printre diferite rafturi, am creat un monstru. -Edward, uita-te la asta!. Scuturand din cap si oprindu-mi rasul, si m-am indreptat spre sunetul fericit al vocii ei.De un albastru stralucitor, roz, mov, galben si flori verzi se intindeau peste materialul alb, si in mijloc avea o incretitura proeminenta dar moale. Am zambit, era foarte draguta. -Imi place asta, am spus si ea a dat din cap, si l-a adaugat la gramada de haine ce tot crestea. Hotarasem ca e timpul sa facem cumparaturi pentru Arianna abia in dimineata asta, dar fusesem ocupat cu munca toata ziua. Imediat ce am ajuns acasa, Bella m-a scos aproape in fuga din casa si trecusem prin magazinele pentru copii. Era singurul fel de cumparaturi care ii placea, m-a informat ea, cumparaturi pentru copilul nostru. Cumparaturi ce nu erau pentru ea ii placeau. Cand mi-a sunat telefonul, Bella era in mijlocul alegerii de sosete pentru copii. Dar serios, cat de mic putea fi un picior de copil? Majoritatea sosetelor nu imi intrau macar pe degete! Am ras si am raspuns la telefon, stiam ca e Alice. -Edward, s-a plans ea si eu mi-am dat ochii peste cap. De ce nu ati asteptat pana veneam si eu cu voi la cumparaturi? -Pentru ca Bella abia a avut rabdare douazeci de minute pana am ajuns la magazine, sub nicio forma ar fi rezistat pana ai fi zburat tu aici. -Totusi, ai fi putut….Grrr, da-mi sa vorbesc cu ea.

-Nu , am spus ferm, sub nicio forma nu o intrerupeam pe Bella cand era atat de fericita. Merita fericirea asta fara ca Alice sa o faca sa se simta vinovata. A indurat multe in ultimele luni si asta era prima data cand o vedeam relaxata, fara griji de multi timp. -De ce nu? a intrebat Alice si eu i-am explicat motivele mele. A oftat adanc, stiam ca pentru ea era aproape fizic dureros ca noi eram la cumparaturi fara ea. Oh, Edward, am avut niste viziuni, cam ciudate. Tine-o aproape pe Bella, da? Mai mult de una din viziuni se termina prost, si sincer incep sa ma ingrijorez de acum. Daca tot o sa le am, vin si eu in Italia ca sa fiu aproape, bine? -Ai avut niste viziuni, si asta e prima data cand aud asta? Am spus incercand sa imi pastrez tonul jos, dar furia ma rupea cu o forta neasteptata. Puteam simti mania urcand incercand sa iasa, dar am oprit-o. Alice a vorbit din nou. -Edward, calmeaza-te. Ti-as fi spus daca era un motiv de ingrijorare. Stiam ca are dreptate, iar cuvintele ei ma calmau topindu-mi furia, singura emotie care ramase era ingrijorarea. Am respirat adanc. -Bine. Dar …cum adica se termina prost? Am intrebat si o cautam agitat cu privirea pe Bella, deja fugise in alta parte. M-am relaxat putin, dar nu mult, cand i-am vazut parul topaind pe culoarul de rochite din nou. Alice a vorbit intr-un final, desi era ezitanta. -In una din viziuni, Arianna moare. A spus si s-a inecat cand a spus ultimul cuvant. Simteam ca lacrimile s-ar fi format cand ea soptea. Dar asta a fost printre primele. Nu vad asta acum. -Dar ce vezi acum? Am intrebat, vorbind incet sa nu auda Bella. Nu vroiam sa se ingrijoreze si ea daca nu era niciun motiv. -Vad ca se intampla ceva. Bella tipand de durere. Dar ceva nu e in ordine. Stiu ca ii vad transformarea, nimic altceva nu ar face pe cineva sa tipe in halul asta. Dar ceva nu e in ordine. Ceva e foarte gresit, te rog Edward sa nu o scapi din priviri. Renunta la servici, stiu ca trebuie sa pastrezi aparentele dar te rog, ea are nevoie… S-a oprit si am continuat eu. -Nu o scap din priviri. Nici macar o secunda. Te rog, sa-mi spui Alice daca le mai vezi pe una din ele murind. Si eu mi-am fortat cuvintele sa iasa din gat, pentru ca durea mai mult decat as fi crezut. Durea si mai tare cand ma gandeam ca ele ar putea sa dispara de langa mine. -Asa voi face. Promit, Edward, voi face tot ce-mi sta in putere sa opresc, orice ar fi, orice se intampla cu ele. -Multumesc, Alice, am soptit in telefon. Mi-am ridicat privirea sa o vad pe Bella zambind larg la rafturile de palarii. Nu m-am putut abtine sa nu zambesc si eu, cand o vedeam atat de calma, fara griji. -Nu ai idée cat inseamna pentru mine ca tie iti pasa indeajuns de mult sa faci asta pentru mine, pentru noi. -Cred ca pot, a spus Alice razand. Dar rasul ii era retinut, fortat. La urma urmei e sora mea. A facut iar o pauza si a oftat adanc. Ar trebui sa vin in Italia, sau poate Carlisle sau cineva? -Nu, cred ca vom fi bine. Orice e gresit, orice vezi ca vine il voi opri. Daca cineva incearca sa o raneasca pe Bella, il daram. Nu ma opresc pana ea nu e in siguranta. -Stiu, Edward, stiu. Um…trebuie sa plec. Cred ca voi incerca din nou.

Nu trebuia sa intreb ca sa stiu la ce se refera, stiam. Va incerca sa priveasca din nou in viitorul nostru, sa vada misterul care ne acoperea, sa vada daca putea sa afle, sa opreasca orice va urma. Am oftat si am inchis telefonul punandu-l in buzunar. Bella topaise langa mine si vazand grija din ochii mei aurii, s-a intins si si-a pus mana micuta si calda pe obrazul meu. -Esti bine, Edward? Ce s-a intamplat? Vocea ei era atat de dulce, de calda. Nu stiu ce as face daca vreodata nu ar mai fi langa mine. Asa ca am zambit. -Sunt bine, Alice a sunat si se plangea ca nu am asteptat pana a venit ea sa facem cumparaturile pentru copil impreuna. Bella a ras, dar am vazut ca inca era ingrijorata pentru mine. Asa ca mi-am fortat grija si incertitudinea sa dispara si am lasat doar zambetul pe fata mea. Am sarutat-o usor pe frunte. -Totul o sa fie bine, Bella. Ai incredere in mine. Ea a dat din cap. Nu puteam decat sa imi doresc sa am si eu incredere in mine.

Capitolul 26

-

Complicatii

20 Oct. DPDV Necunoscut -Nu mai dureaza mult. Un zambet mic mi s-a intins pe buze uitandu-ma la barbatul din fata mea, ochii ii erau nervosi. Nu se uita in ochii mei, si gasisem asta putin enervant. Am mers inainte si m-am oprit exact langa el. -I-ai urmarit? -Exact cum mi-ai cerut, Aro. E aproape timpul. Nu mai mult de o luna. -Copilul va trai? -Cred ca da. Daca se naste inainte ca veninul sa distruga sistemul mamei. Am aprobat satisfacut si apoi m-am intors cu spatele la barbat. Un doctor, un om, printre noi, un om care ne stia secretul, un om care nu avea nicio intentie sa fie transformat. Am zambit si m-am uitat la Felix, era nerabdator, incantat. Am dat din cap si el s-a indreptat catre om. Urletele de durere s-au risipit cand eu mergeam inainte. 7 Nov. DPDV Bella Douazeci si trei de saptamani, trei zile si patru ore, de atat timp eram insarcinata. Ma obisnuisem cu viata in Volterra, Italia si era greu. Barierele de limba erau evident o problema, si nu puteam sa merg nicaieri fara Edward, era cam frustrant. Am oftat si am inceput sa toc o rosie. Gateam cina. Asta a fost prima oara cand s-a intamplat. Durerea ce trecea prin stomacul meu m-a lasat fara aer, si ma durea. Tare. Dar disparuse la fel de repede cum aparuse. Ma lasase confuza si ingrijorata. Eram confuza pentru ca nu era ceva ce doctorul Ciro mi-a descrise ca ar fi durerile sarcinii si ingrijorata pentru copilul meu, simtise si ea durerea? Era bine? Am respirat de cateva ori, si apoi am soptit numele lui Edward incet, stiam ca ma auzise chiar daca era in camera cealalta. A venit fugind, ingrijorat. -Bella, esti bine? Nu am realizat ca eram pe jos pana ce nu l-am vazut pe el ca s-a aplecat spre mine. Am dat incet din cap si am inspirat. Durerea disparuse complet, dar ma simteam slabita, obosita, aproape bolnava. Socul de dupa inca imi ardea stomacul. -Stomacul….doare… am reusit sa spun, incercand sa ma ridic in fund. Edward nu m-a lasat, in schimb, m-a impins inapoi si s-a intins spre telefonul ce nu paruse niciodata atat de departe. A tastat repede si am realizat ca nu era numarul tatalui sau. Nu, era numarul obstreticianului/ginecologului nostru. Telefonul a sunat de patru ori si in timp ce Edward astepta nerabdator sa raspunda cineva, a zambit la mine incercand sa ma relaxeze, dar eu vedeam dincolo de fatada fabricata pentru mine, ma luase in brate. Mana lui libera era inconstient pe stomacul meu frecandu-l incet, tandru. Respiratia mea incetinise cand Edward il prinse in sfarsit pe Dr. Ciro la telefon. Cand i-a spus sa descrie durerea, Edward s-a intors catre mine.

-Ascutita, rapida, in stomac. Arde putin, am spus lasand ochii sa se inchida si il ascultam pe Edward ce repeta doctorului informatiile pe care le primise de la mine. A asteptat si el in liniste, ascultand. -Nu, a disparut acum, spune Bella. A facut o pauza si a mai ascultat inca o intrebare. Degetele lui treceau prin parul meu si s-a asezat langa mine pe podea si mi-am pus capul in poala lui. Sa respir devenea din ce in ce mai usor. -Aproape a pierdut sarcina cand era in zece saptamani. Inca o pauza, inca o intrebare. Ma intrebam despre ce vorbeau. -Nu, nu a mai avut probleme de atunci. -Edward, stomacul meu e….nu am apucat sa termin, pentru ca inca un val de durere a trecut prin corpul meu, mi-am muscat buza tare, abtinandu-ma sa tip. -Bella, Bella esti bine? Edward ma intreba scapand telefonul din mana, sa ma tina in brate. Am dat din cap si am strans ochii tare reprimand durerea. A durat doar cateva secunde, si apoi trecuse. Edward era inca ingrijorat. DPDV Edward Ii mai vazusem durerea si inainte, se lovea des si eu eram mereu acolo incercand sa o ajut. Dar acum era diferit. Vedeam ca se abtine din rasputeri sa planga, din cauza durerii ce trecuse rapid dar o lasase fara aer ca sa poate vorbi. Ma speria lucrul asta. Asta era ce Alice vazuse? Bella era pe cale sa piarda sarcina? Arianna va… Nu mi-am dat voie sa termin gandul acesta. L-am ascuns intr-un colt al mintii si m-am concentrat pe Bella. Respira incet, ritmat incercand sa reprime grimasa de durere. Imi treceam degetele tremurande prin parul ei. -Alo? Domnule Cullen? Mai sunteti acolo? Vocea ce se auzea din telefon m-a scos din transa gandurilor mele, si l-am ridicat de pe jos. -Sunt aici, am spus abatut. S-a intamplat din nou, dar a trecut si asta. La celalalt capat al liniei dr. Ciro a facut o pauza si a tras aer in piept. Auzeam fosnind hartiile cand se uita in dosarul nostru. -Bella e in douazeci si trei de saptamani, corect? -Da, am spus sarutand fruntea transpirata a Bellei. Sa o aduc la urgenta? Ce nu e in ordine? Nu stiam ce sa fac. Lucrul asta me innebunea. Nu m-am simtit niciodata atat de inutil cum ma simtisem in ultimele luni, era un sentiment nou, unul oribil. Vroiam sa fac ceva, orice, dar nu stiam ce sa fac. Dr. Ciro a facut o pauza inainte sa continue. -Sunt destul de sigur ca a avut parte de experienta Braxton Hicks, contractii inaintea sarcini, care ajuta femeia sa isi pregateasca trupul pentru nastere. De obicei nu sunt atat de intense, dar pot fi, in cazuri rare, extreme si din ce mi-ai descris, sunt aproape sigur ca asta s-a intamplat. Totusi nu este un motiv de ingrijorare. Am oftat usurat si simteam cum grija se scurgea din corpul meu. Era normal… totul era bine.. -Sa o aduc,pentru orice eventualitate? Am intrebat si ma uitam in ochii Bellei, iam zambit usor. Mi-a raspuns printr-un zambet obosit, cald. -Nu. Daca lucrurule se inrautatesc, sau continua pentru o perioada mai lunga atunci da. Incearca sa o faci sa se plimbe, sau sa faca o baie fierbinte. Asta ar trebui sa

faca durerea sa se diminueze, sau chiar sa dispara. Ar putea avea Braxton Hicks o data sau de doua ori pe luna sau poate nu va mai avea deloc. Nu o scapa din ochi, si veniti la primul semn de ingrijorare, bine? Daca simte mai mult de patru contractii complete intro ora, sau daca durerea devine mai rea, suna-ma iar. Am dat din cap. -Desigur. Multumesc, dr. Ciro. Am facut o pauza si apoi l-am intrebat. Pot face ceva sa o ajut? -Poti fi langa ea, sa o ajuti sprijinind-o, facand-o sa se simta comfortabil. Inafara de asta,nu. I-am multumit din nou. Bella se odihnea in poala mea, cu ochii inchisi si respiratia ritmata. Si-a muscat buza din cand in cand impotriva durerii, iar sentimentul de neajutorare s-a intensificat cand am ridicat-o in brate si am carat-o in dormitor. Am asezat-o pe pat si am schimbat-o din hainele ei calduroase intr-o pereche de pijamale subtiri.I-am spus tot ce mi-a spus dr. Ciro, am asigurat-o ca bebelusul e bine, si ca ea era bine, si ca nu-mi doream altceva mai mult decat sa ii iau durerea. -Doare, Edward, s-a plans si imi venea sa lovesc ceva. De ce nu puteam sa o ajut? De ce? Ma simteam atat de inutil ! Ma innebunea. Dar am zambit dulce si o tineam in brate, leganand-o inainte si inapoi. -Stiu, iubito, stiu. As vrea sa o fac sa dispara, dar doctorul a spus ca e normal, ca se intampla la toata lumea. -Doare…arde…, am sarutat-o usor pe gat. S-a lipit de mine, lasandu-si capul pe umarul meu. Am strans-o in brate. -Doctorul a spus ca o baie calda ar ajuta. Vrei sa incerci? Am intrebat, respiratia mea ii mangaia pielea. A dat din cap si am luat-o din nou in brate. M-am asigurat ca apa era calda, si dupa de ne-am dezbracat pe amandoi, am intrat in cada si lasat apa sa cada peste trupurile noastre. Am simtit-o pe Bella relaxandu-se in bratele mele, si am oftat usurat. -Te simti mai bine? Am intrebat dupa cateva momente, si a trebuit sa lucrez putin la tonul vocii mele. Reprimam emotiile ce nu vroiam sa le vada in ochii mei, negri acum, trecuse mult timp de cand nu mai vanasem, de la viziunile lui Alice. Viziunile lui Alice…O, Doamne, asta vazuse ea? Asta era? Nu…. Am strans dintii si ii mangaiam spatele Bellei. Doctorul a spus ca e normal. A spus ca se intampla oricui. Am respirat adanc cand Bella a dat din cap aprobator ca raspuns la intrebarea mea. Si-a lasat capul pe umarul meu si mi-a soptit. -Inca ma mai doare putin. Am sarutat-o pe frunte si o mangaiam pe brate, pe stomac, pe gat. A inspirat si a soptit. -Dar e mai bine acum. -Mmmm, am soptit si am stat asa mult rimp, pana ce apa s-a racit, ne tineam in brate. Durerea disparuse si adormise in poala mea, cu burtica apasata pe a mea. Am zambit si m-am ridicat usor cu ea in brate, din apa, incercand sa nu o trezesc. Nu am trezit-o,am sters-o de apa si am imbracat-o in pijamale. Am pus-o pe pat si am sarutat-o pe frunte. -Te iubesc Bella….atat de mult.

A zambit dincolo de starea de somnolenta si am respirat multumit. Am zambit si m-am intins langa ea, strangand-o in brate. S-a lipit de mine imediat, si eu o sarutam incet pe gat cand mi-a soptit. -Si eu te iubesc. 8 Nov.DPDV Bella Am zambit si am rupt o bucata din painea prajita.Durerea din stomac disparuse, acum, Edward ma avertizase ca putea reveni. Sotul meu era cel mai frumos, si mai grijuliu de pe fata pamantului. Cum putea viata mea sa devina mai buna? Zambetul mi-a crescut cand sotul meu frumos si grijuliu s-a urcat in pat langa mine. Zambea pana la urechi, si stiu ca paream niste idioti acum. Nu-mi pasa. -Am facut totul cum trebuie? Am dat din cap si am muscat dintr-o clatita cu afine pe care o facuse pentru mine. -Totul e perfect ! Desi nu sunt sigura ca pot manca atat. M-am oprit si Edward a dat din cap, multumit de realizarea lui. S-a lasat pe spate si ma privea cand devoram micul-dejun : clatite, paine prajita, oua, carnati si un pahar de lapte. -Si fara spaghetti cu sos in dimineata asta! M-a tachinat el, fluturand un deget jucaus. Mi-a zambit si a continuat. -Imagineaza-ti asta. -Taci, am mormait, incruntandu-ma si am luat o inghititura. Chiar nu era asa de amuzant. Si daca Ariannei ii placeau spaghetele cu sos? Nu ma puteam abtine! Am zambit si-mi mestecam clatitele. Spagheti cu sos erau preferatele mele in acest moment.Le mancam cu aproape orice. O data, dupa ce Edward refuzase sami faca spaghetti cu sos la cina, a spus ca atatea rosii nu au cum sa-i faca bine bebelusului, m-am dus la frigider si am pus in supa de pui cu taietei sos, pana am facut-o groasa. Edward s-a prins destul de repede. Adica : Bella primeste ce Bella vrea. -La ce te gandesti? M-a intrebat Edward, sarutandu-ma usor pe obraz. -La nimic, am spus si m-am intors sa-l privesc pe sotul meu. Edward, am cateva intrebari. Sincer ma gandeam la multe lucruri, deodata, si chiar aveam cateva intrebari, unele mai importante decat celelalte. Edward a dat din cap si a zambit, soptindu-mi sa continui. -Voi putea fi in preajma Ariannei dupa ce voi fi schimbata? Vocea mea era o soapta cand am lasat cuvintele sa-mi alunece pe buze. Intrebarea asta era cea care atarna cel mai greu in capul meu. Ma ingrijoram pentru ea, cateodata pana in pragul panicii. Dar n-am intrebat niciodata, pentru ca raspunsul ma ingrijora si mai tare. Daca nu puteam sa-mi vad fiica dupa nastere? Daca nu puteam sa-i vad primii pasi, pentru ca ii vroiam sangele prea tare? Dar cuvintele lui Edward mi-au topit grija imediat. -Nu-ti face griji,iubito. Sangele unui nou-nascut nu tenteaza vampirii noi-nascuti. Este prea putin si e prea innocent, nu ne incita. M-am relaxat putin, dar tot aveam indoielile mele. -Dar cand va creste?

Mi-am muscat buza, dar Edward s-a intins si mi-a tras buza dintre dinti. Mi-a zambit si m-a sarutat usor pe frunte in timp ce-mi soptea. -Pana in momentul cand ea va fi destul de mare ca sangele ei sa te atraga, vei putea sa te controlezi.Asta si vei fi…desensibilitata, a ras el cand a folosit cuvantul pe care il mai folosise cu mult timp in urma, chiar inainte sa-l implor sa-si petreaca noaptea cu mine. -Pentru ca va creste in jurul tau, probabil nici nu vei observa ca sangele ei se schimba, pentru ca va deveni o obisnuinta. -O.. Am tacut cateva momente si am mai luat o gura din uimitorul mic-dejun pe care ingerul meu il facuse pentru mine. Am zambit si am mestecat din carnati. M-am intins la pieptul lui Edward si am oftat fericita. Ma simteam minunat ca nu-mi voi supune copilul la niciun pericol. Am decis sa schimb subiectul cand o alta intrebare a luat nastere. -Deci…ce vom face azi? Am intrebat si am cascat lasand furculita din mana, eram plina. Edward parea adancit in ganduri, dar dupa un timp a vorbit, cu o linie micuta de incruntare de frunte. -Nu sunt sigur, dar trebuie sa o sun pe Alice si pe Carlisle. Te poti tine ocupata putin, sau sa astept pana diseara ca sa sun? m-a intrebat iar eu mi-am scuturat capul vehement si am aratat spre gramada de carti pe care o cumparase cu cateva zile inainte. -Ma pot tine ocupata. Mi-a zambit si m-a sarutat inainte sa se miste de pe pat. -Te iubesc, mi-a soptit cu buzele lipite de piele, iar respiratia lui mi-a facut pielea de gaina. -Si eu te iubesc, am soptit si apoi disparuse. Am oftat si am luat una din carti. Astazi va fi o zi lunga. DPDV Edward Mi-am muscat buza, un obicei pe care l-am luat de la Bella, si am tastat numarul. Cand telefonul a inceput sa sune, am oftat si m-am asezat pe canapea, asigurandu-ma ca o pot vedea pe Bella din pozitia mea. I-am zambit si i-am facut cu mana, ea mi-a intors gestul, deja fiind absorbita complet de cartea pe care o citea, Carlisle, din Forks mi-a raspuns la telefon. -Edward? S-a intamplat ceva? Am zambit, era bine sa aud o voce familiara. Dar apoi m-am incruntat, de ce m-a intrebat daca s-a intamplat ceva? Avuse Alice inca o viziune? Ceva rau? Am inspirat adanc. -Nu, totul e bine. Totul e bine acasa? Alice a mai avut viziuni cu Bella? Ea.. Dar sirul meu de intrebari a fost intrerupt de un ras de la celalalt capat al firului.Carlisle chicotea. -Nu, totul e bine. Da, Alice a mai avut cateva viziuni, dar ea vede viitorul in viitor, deci totul ramane la fel Arianna este in viata si respira iar Bella este vampir. Nu suntem siguri ce vede, sau cand anume, dar din moment ce toata lumea e bine, mai conteaza? Am oftat si m-am afundat mai tare in canapea.

-Nu, cred ca nu conteaza. Dar as vrea sa stiu ce se intampla. Ce a spus Alice zilele trecute m-a speriat. Carlisle, nu pot sa le pierd. Vocea imi era inceata si ingrijorata, durerea cantarea greu in cuvintele mele. Mi-l imaginam pe Carlisle zambind usor, asa cum facea cand eu eram abatut sau trist. Era un zambet pe care un tata i-l oferea copilului suferind. Aproape puteam vedea expresia tandra ce stralucea in ochii lui. -Totul va fi bine. Alice inca mai cauta, Edward dar pozele pe care le vede nu au sens. Te rog, nu te supara pe ea. Incearca din rasputeri. Dar iti promit, daca descoperim ceva important, te vom contacta imediat. Pana acum, totul e in ordine. Crede-ma Edward. Am inspirat adanc si am privit-o din nou pe Bella din camera cealalta. Am dat din cap si am spus. -Cred in tine. -Multumesc. -Ce anume vede Alice? am intrebat dupa o pauza scurta, nervozitatea mea nu era stearsa complet. Vroiam sa stiu ce se intampla, totul. Daca cumva, viziunile ei se vor adeveri, daca ceva chiar se intampla, voi putea sa recunosc, sa impiedic, sa ajut. Carlisle a facut o pauza inainte sa imi raspunda. -Credem ca vede trasnformarea Bellei. Nu putem fi siguri, desigur. Nu vede decat imagini ce dispar imediat. Nu vede o imagine clara, poate sa auda tipetele Bellei si te vede pe tine incercand sa o alini, dar ceva…ceva nu e in ordine. Spune ca nu ii poate da o data, dar ceva e gresit. -Nu o poate vedea pe Bella in durerile facerii? Am auzit ca nu e prea comfortabil. Am soptit si stiam ca “nu prea comfortabil” nu e chiar potrivit. Am clipit. -Nu. Asta a crezut si ea la inceput, darn u se potriveste. Nici macar o femeie la nastere nu tipa asa. Am oftat si am intrebat ce nu vroiam sa intreb, dar in acelasi timp aveam nevoi de raspuns. -A mai avut viziuni cu Arianna murind? Inca nu puteam spune cuvantul. Era stupid. -Trei sau patru, mi-a raspuns Carlisle si simteam cum ma enervez, daca Alice a vazut moartea Ariannei, de ce dracului nu mi-a spus? De ce? Dar Carlisle a vorbit din nou inainte ca eu sa dau glas maniei mele. -Dar fiecare viziune cu moartea Ariannei e urmata de alta mai indepartata in care toata lumea e in viata. Nu stiu cum sa le leg. Eram pe cale sa raspund, sa intreb altceva cand am auzit a doua voce in telefon. Am recunoscut-o imediat pe Alice, dar tonul ii era infricosat, ba chiar mai mult decat frica, era extenuata. Simteam o urma de regret fata de ceea ce ii faceau viziunile astea, mental o extenuau, si o impingeau la limita, incercand sa vada viitorul nostru. Dar mai mult de extenuare am auzit frica ei. Iar cuvintele ei m-au rupt in bucati. -Viziunile mele, a spus. In viziunile mele, cand Bella tipa…O, Doamne, ea e inca insarcinata. Cred ca e insarcinata cand e transformata.

Capitolul 27

- Ars

24 Oct. DPDV Edward A durat doar o clipa cat sa respiri odata pana ce cuvintele lui Alice si-au luat locul in capul meu. Apoi, furia si mania au venit. -Nu voi lasa asta sa se intample, am marait uitand sa vorbesc incet ca ingerul din camera cealalta sa nu auda, nu vroiam ca ea sa se ingrijoreze. Dar toate gandurile rationale nu mai existau in clipa in care furia deliranta m-a umplut.Nu ma gandeam decat la un singur motiv de ce ea inca era insarcinata… -Aro! Jur, daca o atinge, il rup in bucati. -Edward, calmeaza-te, era Alice, luase telefonul de la Carlisle si vorbea repede cu vocea inceata si catifelata, nu-mi pasa. -Trebuie sa fie el ! Trebuie sa fie ! Il omor pe bastardul ala! -Edward… -Il omor! Daca macar se gandeste sa o atinga pe Bella, il omor! Vocea lui Alice mi-a spart in sfarsit furia ce nu ma lasa sa gandesc. -Edward, calmeaza-te! Carlisle, Jasper si eu venim in Italia. Plecam in curand. Trebuie sa fim langa tine daca ceva se intampla.Edward asculta-ma si calmeaza-te. Chiar daca Aro, sau altcineva, o schimba pe Bella, Carlisle ii va provoca nasterea si Arianna se va naste inainte sa fie ranita. Acum calmeaza-te. Nu o speria pe Bella! Dar era prea tarziu, ingerul meu era deja in camera, incruntata se uita la mine, cand realizase ca privirea mea era livida, infuriata. Ma uitam in ochii ei si grija ei se inlocuise cu frica. -Esti bine, Edward? Alice a vazut ceva? Desigur ca auzise. M-a auzit cand l-am intrebat pe Carlisle daca Alice a mai avut viziuni si a reusit sa ghiceasca exact ceea ce se intampla fara sa realizeze intreaga oroare a lucrurilor. Am incercat sa-mi calmez expresia. Alice a mai vorbit odata inainte sa apuc sa ma calmez total, sa ii pot spune Bellei ca totul e bine. -Plecam acum in Italia. Vom fi acolo in curand. Stai langa Bella tot timpul, nu o lasa singura nicio secunda. -Nici nu ma gandesc sa o las singura, am spus cu vocea groasa de furie care de obicei era calma si moale. Daca cineva incearca sa o atinga, ii omor. Alice nu a mai spus nimic, doar a inchis telefonul, stiind ca nimic altceva nu mai trebuie spus. M-am intors catre Bella si frica din ochii ei era evidenta. -Edward, ce se intampla? m-a intrebat cu ochii mariti, speriati. Am luat-o in brate, lasand telefonul sa cada pe podea. Nu-mi pasa de nimic altceva inafara de ingerul din bratele mele, si copilul pe care il purta in pantec. Am tinuto strans si m-am apropiat de canapea unde am putut sta amandoi. Nu va mai pleca din bratele mele. I-am explicat in soapta despre ce a vazut Alice, in viziunile ei, ce vedea de cateva saptamani, ce vazuse ea ca se va intampla cu copilul nostru. Bella plangea pana am terminat eu de povestit. -Arianna, nu …nu vreau ca ea sa moara, a soptit si imi doream din nou sa pot sa iau durerea ei asupra mea. S-a prabusit langa mine, cu capul ascuns in pieptul meu si a plans. Am incercat sa ii soptesc cuvinte care sa o aline, dar nu le-am putut gasi. De ce ni se intampla asta? De

ce? De cand aflasem ca Bella e insarcinata, copilul ne fusese luat de atat de multe ori, de prea multe ori eram pe cale sa-l pierdem. Am supravietuit in fata durerii si grijii, si frica si furie. De ce dracu ni se intampla asta? De ce Bella trebuia sa sufere iar si iar, de ce trebuia sa simta atata durere? Imi doream sa stiu raspunsul. Mi-as fi dorit sa stiu de ce, dar nu stiam. Si durea. DPDV Bella -Edward, doare, am soptit si am respirat adanc. Edward mi-a soptit usor in ureche, dar nu am resuit sa descifrez cuvintele, dar vocea lui catifelata m-a calmat. Tot mai durea, dar era mai bine. Nu era ca nimic dinainte, era ca cea de ieri. Mai multe minute au trecut pana ce durerea a disparut complet. Intr-un final, Edward a vorbit. -Mai bine acum? A murmurat cu vocea calda si gentila. Am dat din cap si am si zambit putin. -E mai bine. Inca doare, dar e mai bine, am spus si m-am intins catre el din nou. Stateam pe pat, in bratele lui. Imi soptea in ureche din nou, asigurandu-ma ca totul e bine. -E normal, a spus sarutandu-mi pielea de la ureche pana la obraz. Am inspirat si durerea disparuse complet, nu mai simteam decat buzele lui reci pe pielea mea. Am facut cateva cercetari, si desi nu e normal sa doara atat de rau la majoritatea femeilor, Braxton Hicks pot fi foarte oribile pentru unele. A ras incet si buzele lui au ajuns la ale mele. Cred ca esti doar ghinionista. Mi-am dat ochii peste cap. -Mami e mereu ghinionista nu? a soptit Edward, iar mainile imi mangaiau burtica, nu vorbea cu mine acum. Cu un zambet pe buze vorbea incet si plin de dragoste, copilului nostru. Am ras si mi-am lasat capul pe pieptul lui rece. Am inspirat mireasma lui ametitoare si m-am relaxat. Mami e obosita? A intrebat Edward, si m-a sarutat usor pe obraz. -Mmm hmmm. -Atunci dormi putin, a soptit si a incercat sa plece de langa mine, dar l-am strans mai tare in brate. -Nu vreau sa dorm, am spus la fel de incet la el.Apoi, foarte incet ca nu eram sigura ca am spus ceva, am soptit infricosata. -Nu ma parasi. -Nu plec, a murmurat si desi soptise doar doua cuvinte, vocea lui ferma si cuvintele sigure, m-au facut sa il cred. Stiam, in timp ce m-a inconjurat si s-a aplecat lipindu-si capul pe stomacul meu, ca nu ma va parasi niciodata. Am stat in linste o vreme, singurul sunet din camera era ritmul respiratiei noastre, si oftatul meu de placere cand mainile lui Edward incet si tandru ma mangaiau pe stomac. Arianna a lovit cu piciorul in locul in care era mana lui Edward. Am zambit si am ras. -Scuze ca te-am trezit, a soptit si m-a sarutat usor pe burtica. Apoi, i-a soptit Ariannei, cu o voce mai catifelata. -Te iubesc, si lacrimile au inceput sa cada din ochii mei. Arianna a lovit din nou, si Edward s-a uitat la mine si ochii stralucindu-i fericiti si buzele lui erau intr-un zambet ce-ti taia respiratia. -Vezi? Si ea ma iubeste.

Lacrimile au inceput sa cada si isi croiau drum incet in jos, pe obrajii palizi in timp ce Edward s-a ridicat si ma privea fix in ochi. Degetele lui imi stergeau lacrimile cu cele mai usoare atingeri. -Te iubesc, Bella, mi-a soptit si a inlocuit degetele cu buzele, nu puteam forma un cuvant printre lacrimi, asa ca m-am apropiat de el si mi-am ingropat fata in umarul lui. Te iubesc atat de mult, mi-a spus din nou sarutandu-ma apasat, plin de dorinta si de iubire. Cand ma tinea asa nu puteam simti frica. Oricat as fi incercat, nu puteam sa fac sa-mi fie frica, sau ingrijorata. Nu puteam digera ce mi-a spus mai devreme, sau ce vazuse Alice. La ce se va intampla, sau s-ar putea intampla. Asa ca l-am sarutat inapoi si m-am concentrat pe acum. Ma tinea cat de aproape indraznea, atat cat burtica mea, care crestea in fiecare zi ii permitea, si imi soptea din nou. -Indiferent ce se intampla, Bella totul va fi bine. Nu voi lasa ca nimic sa ti se intample, si mai degraba as muri decat sa-mi incalc promisiunea in fata ta. Cuvintele lui imi faceau inima sa bata cu putere si i-am raspuns ridicandu-ma sa-l privesc in ochi. -Multumesc, si nu mai stiam ce as mai putea spune. Ce altceva as mai putea spune? Nu erau cuvinte, nimic, ce ar putea explica cum promisiunea lui imi facea inima sa bata mai tare sau cum imi facea tot stresul sa dispara. Ma tinea in brate strans…. ….apoi Arianna s-a miscat inauntrul meu si si-a pus trupul micut pe vezica mea. Am marait. Edward s-a uitat la mine, ochii plini de grija. Am ras si l-am sarutat pe nas, grija s-a topit in ochii lui si a zambit. -Trebuie sa merg la baie, am mormait nefiind chiar fericita ca bebelusul a intrerupt un asemenea moment plin de placere, frumos si tandru. Edward a ras. -Ai nevoie de ajutor sa ajungi acolo? M-a intrebat si m-am incruntat cand m-am tras din bratele lui la remarca lui sarcastica. Stomacul imi deranja echilibrul, ce deja era putin, asa ca in loc sa merg catre baie, i-am facut semn cu mana. Dupa ce imi facusem treburile, am vazut dusul. Am decis ca daca tot eram aici, as putea sa fac un dus. Am deschis putin usa si mi-a scos capul prin mica crapatura. -Fac un dus, Edward, am spus incet dar stiam ca el aude. Mi-a zambit din pat. -Vrei sa vin si eu? Am ras si am scuturat din cap. -Nu, eu chiar vreau sa fac un dus. El doar mi-a zambit si s-a intins din nou pe pernele inca calde de la corpul meu. Am inchis usa si am inceput sa ma dezbrac, dupa ce dadusem drumul la apa calda, nu prea fierbinte. Abia pasisem in cada cand s-a intamplat din nou. Durerea imi rupea stomacul, si m-a lasat fara aer. Am icnit,tragandu-ma de sub apa, care mi se parea acum la niste cutite infierbintate , si am iesit incercand sa trag aer in piept. Mi-am strans dintii si am incercat sa nu tip, sa nu se ingrijoreze, dar tot ma auzise. -Bella? Bella! Esti bine?

Vocea lui Edward se auzi de langa usa. Am incercat sa vorbesc, sa-i spun ca sunt bine dar nu am putut forta cuvintele sa iasa. In schimb, am icnit de durere si mi-am pus bratele in jurul stomacului. Doare…doare atat de rau… -Bella? O, Doamne simt miros de sange. Apoi, s-a impins in usa, scotand-o din balamale cu doar o izbitura mica. Era langa mine, tinanadu-ma, in doar doua secunde, iar ochii lui erau mariti si plini de frica. A oprit apa de la dus si cu maini tremurande, m-a infasurat intr-un prosop inainte sa scoata mobilul din buzunar, Inca un val de durere trecea prin corpul meu, nu se asemana cu nimic dinainte, era diferit. Era gresit. Edward, vorbea acum cu persoana de la celalat capat al firului, iar vocea lui era speriata, terifiata. -Carlisle! Bella, ea…ceva e rau, ea… Cuvintele lui infricosate s-au intrerupt cand eu am tipat. Durerea era atat de mare. Durea prea rau, prea mult…durea. Tipetele ieseau unul dupa altul din gatul meu, si Edward langa mine era exasperat. -Bella! Bella! Am incercat sa-i spun numele, dar nu am reusit decat sa scot alt tipat. Durerea se intetea iar in mine si imi ardea intreg trupul, totusi am realizat prin valul agonizant de ce era familiara, de ce imi amintea de acum multe luni in urma, de ce imi amintea de clipa in care James ma muscase. Ma ardea. Am incercat sa dau glas gandurilor, dar nu am reusit decat sa mormai doua cuvinte din buzele mele tremurande si palide. -Ma arde! DPDV Edward Cele doua cuvinte, tipate, fortate prin durere, au fost de ajuns sa ma sperie mai tare, sa imi faca inima moarta sa tremure, sa imi faca lumea sa se darame in mii de bucati. M-am intors la telefon in timp ce incercam sa o calmez pe Bella, incercand sa fac cat de putin puteam. Nu m-am simtit niciodata atat de lipsit de speranta. -Carlisle, eu.. Dar nu am mai putut sa spun vreo ceva, Bella a tipat din nou, se agatase de mine atat de strans, Carlisle incerca sa ne calmeze pe amandoi. Nu mergea. Stiam ce se intampla, stiam. -Edward! Calmeaza-te ! Nu o poti ajuta daca nu esti calm. Acum, spune-mi ce se intampla. Mi-a cerut Carlisle cu vocea hotarata, nu mi-au scapat frica si grija ce se auzeau in vocea lui. -Intra in durerile facerii? -Nu. -Sangereaza? Am inspirat adanc incercand sa-mi controlez emotiile. Stiam ca ce a spus Carlisle era adevarat, daca nu eram calm nu imi puteam ajuta iubirea vietii mele, nici pe copilul nostru. -Da, dar foarte putin. Bella a tipat din nou, mi-am oprit un suspin si o leganam inainte si inapoi.

-Tipa in continuu si spune “ma arde”. Doamne, Carlisle…cred ca ea… Dar m-am oprit, nu am putut termina. Nu am putut termina gandul, cat de imposibil ar fi fost, pentru ca stiam ca e adevarat, si stiam ca imi puteam pierde sotia si copilul. Stiam ca nu pot trai fara ele. Am strans-o mai tare pe Bella cand a inceput sa se zgarie. Carlisle a vorbit repede si l-am auzit injurand incet. Nu am auzit nimic in jurul lui, nu stiam unde e. Cum ne putea ajuta? Era atat de departe… A tras aer adanc in piept inainte sa continue. -E copilul, a soptit si am putut auzi si vocile lui Alice si Jasper. M-am intrebat fugitiv daca erau deja in avion spre Italia, dar tipetele Bellei m-au intrerupt din nou. -Edward! Opreste-o! Ma doare! Carlisle a vorbit repede, disperat ca eu sa inteleg. -In jurul celei de-a douazeci si patra saptamana de sarcina, copilul incepe sa respire luand lichidul amniotic in plamani, si expirandu-l inapoi afara. Daca Arianna e jumatate vampir, cum credem ea amesteca veninul cu fluidul pe care il expira. Respiratia mi s-a oprit in gat si realitatea cuvintelor sale m-a lovit. -O, Doamne…Bella se transforma nu? m-am inecat. -Nu pot fi sigur, dar nu, nu cred asta. Doar daca veninul intra in sange, atunci se va transforma. Veninul Ariannei e doar in lichidul amniotic acum. Puteam doar sa speram ca va ramane asa, a spus Carlisle si parea pe cat de ingrijorat, pe atata de suparat. Edward, vom fi acolo in mai putin de patru ore. Nu o duce pe Bella la spital. Nici sa nu-i dai nimic pentru durere, ar putea s-o raneasca pe Arianna. -Cum pot fi atat de calm? Am urlat si Bella a tipat din nou. Suspinam fara lacrimi. Vocea imi era inceata si am spus. Le voi pierde. -Nu, nu le vei pierde, Edward! Nu te gandi la asta. -Dar… -Nu, a spus Carlisle ferm, si o leganam pe Bella in brate si plangeam. Era in chinuri, degetele ei sapau in pielea mea in timp ce durerea o ardea. Nu gandi asa, Edward, si tine-o cat de comfortabil poti tu. Asculta-i inima Ariannei, asigura-te ca e in viata si bine. Tine-o pe Bella aproape si daca ceva nu e in ordine, daca vreo una din ele se simte rau, va trebui sa o ajuti sa o nasca pe Arianna si sa o transformi pe Bella. -Dar nu pot…e prea devreme, am soptit si chiar asa era. Bella era doar in douazeci si trei de saptamani de sarcina. Arianna va muri, am plans eu. Bella a intepenit in bratele mele si imi spunea numele neincetat si acum pe al Ariannei. -Arianna va fi bine, trebuie sa crezi asta. Daca are puterea de a se vindeca singura, cum credem noi, va fi bine. In loc sa te ingrijorezi, Edward concentreaza-te pe ele doua acum. Cand a facut o pauza mi-am lipit de fruntea transpirata a Bellei, si o parte din toata frica mea s-a evaporat. -Nu stiu daca pot, am soptit si am tras-o pe Bella mai aproape cand plangea, lacrimile ei imi patau tricoul. -Trebuie, a fost raspunsul pe care l-am primit si stiam ca e adevarat. A oftat agitat. Edward, trebuie sa plec. Schimbam avioanele. Suna-ma daca se schimba ceva. Orice, bine?

Am dat din cap si am soptit un da inainte sa inchid. Mobilul s-a prabusit pe podea cand am tras-o pe Bella iar in brate. Isi musca buza impotriva durerii, si plangeam amandoi cand o leganam. Bella a tipat din nou, numele meu i-a alunecat pe buze, un strigat de ajutor. -Edward! Supinam si mai tare.

Capitolul 28

- Fii puternic

8 Nov. DPDV Edward Inca o mai tineam in brate o ora mai tarziu. Am refuzat sa ma misc, asa ca inca stateam pe podea, Bella in bratele mele ce ii inconjurau trupul ce tremura, cand plansetele s-au topit in suspine. -S-a terminat? Am soptit, nu indrazneam sa ridic tonul. A scuturat din cap dar icnetele ii erau mai rare si intr-un final s-au oprit. Am indraznit sa ma misc, asa ca am ridicat-o in brate incet si am mers cu atentie spre dormitor, fara sa o misc prea mult, fiecare miscare ii aducea un geamat pe buze si cu fiecare geamat inima mea se frangea din nou. -Doare, a spus si m-am urcat in pat langa ea tragand-o iar in bratele mele. S-a agatat de tricoul meu si s-a tras mai aproape, cauta raceala pe care eu i-o puteam oferi. -Doare, a soptit iar si mi-am pus capul pe umarul ei. -Stiu, iubito. Imi pare rau, imi pare rau.. -De ce…iti….pare rau? A spus iar vocea impingea cuvintele cu valuri de durere. I-am vorbit cu buzele lipite de piele, refuzand sa ma misc un centimetru de langa ea. -Pentru ca nu te pot ajuta cu nimic. Nu-ti pot lua durerea, sau macar sa-ti dau o aspirina. Nu pot sa fac nimic, sunt inutil. Imi pare rau ca nu o pot face sa dispara, imi pare rau ca nu o pot opri sa te raneasca. A oftat, si daca ar fi putut vorbi sa spuna ca nu e vina mea ar fi spus propozitii intregi. M-am strambat cand ea a gemut iar de durere. Am tras-o mai aproape si o leganam, cum facusem si in ultima ora. Vocea Bellei era moale, plina de durere, m-a scos din gandurile mele si s-a impins si mai tare in mine. -P-p-puneti …mainile pe mine, mi-a soptit, E b-b-bine….nu m-mai arde. Am dat din cap si am inceput sa o mangai pe brate, si pe stomac, unde o ardea cel mai tare. Am sarutat-o pe frunte, ce ardea din cauza febrei impuse de arsura veninului, ea a oftat fericita si si-a lasat capul pe bratul meu, ridicandu-si picioarele in poala mea. Mi-am trecut degetele reci in parul ei, stergand picaturile de transpiratie. -Te iubesc, Bella, i-am zis cu buzele lipite de urechea ei. Mainile mele ii mangaiau stomacul pentru ca se parea ca ii alina durerea. Te iubesc atat de mult. Imi pare rau. -Atat de fierbinte, a spus si transpira din nou. -Stiu, am spus si am sarutat-o din nou pe frunte. -Atat de fierbinte, Edward. Fierbinte. Tragea de haine acum si am realizat repede ca nu se mai referea la arsura. Mi-am trecut degetele pe fata ei, si i-am scos sosetele, blugii si puloverul. In graba mea de ai gasi o pereche de pantaloni scurti si un tricou, am aruncat haine peste tot. Eram langa ea in cateva secunde, am imbracat-o repede si am tras-o iar lipita de mine. -Multumesc, a murmurat si si-a lipit fata arzanda de pieptul meu. Am clipit la contact, pielea ei era ca focul fata de a mea, dar i-am mangaiat iar trupul cu mainile. Dar chiar cand indraznisem sa cred ca ce e mai rau trecuse, si-a pus mainile in jurul stomacului si se tavalise de durere tragandu-se de langa mine, se facuse ca o minge si lacrimi ii curgeau iar din ochi.

-Bella, am strigat-o si m-am intins catre ea. S-a tras sa nu o ating si un tipat infernal i-a iesit din gat. -D-d-doareeee, a tipat si vocea ii era atat de sparta, de torturata. Doare rauuu! Edward opreste-o. Suspinam iar fara lacrimi si am tras-o iar in bratele mele, prinzand-o intr-o imbratisare de fier. Desi ma zgarpana cu unghiile sa se traga din bratele mele, nici nu am clipit macar, stiam ca racealea pielii mele era atat de intensa in contrast cu pielea ei infierbintata, ca o durea mai rau decat o puteam ajuta, stiam ca ma va durea si pe mine intr-un final, dar am stat asa. A tipat si incerca sa scape, se zbatea sa plece din bratele mele. -Edward! Opreste-o! Opreste arsura! -Nu pot, iubito, m-am innecat si corpul meu de piatra tremura din cauza intensitatii supinelor. Nu pot. Imi pare rau. Nu pot. Te iubesc. -Doare, a strigat iar lacrimile curgandu-i pe obrajii palizi, cu ochii ciocolatii fixati in ochii mei. Trupul i s-a cutremurat iar de durere, dar intr-un final s-a prabusit pe mine. Se terminase. Pentru moment. Cateva ore mai tarziu Inca o mai tineam pe Bella in brate, cu atentie sa nu ma misc, cand telefonul a sunat. Dar cand am incercat sa plec de langa ea, m-a tras mai aproape de mine. Dormea acum, durerea se oprise pentru cateva momente, asa ca i-am desfacut degetele de pe tricou cu usurinta. Am mers la bucatarie si am raspuns la telefon, ce-l aruncasem in panica de mai devreme. L-am ridicat si vocea imi suna extenuata. -Alo? -Totul e bine? Era Carlisle. Ultimele cateva ore parca se topisera cand ii auzisem vocea. Am oftat inainte sa vorbesc. -Bella e bine, si Arianna. Durerea s-a oprit acum doua ore. Doarme acum. -Ma gandeam eu ca asta o sa se intampla. O sa aiba dureri cand si cand pana ce se naste Arianna. -De ce? Am intrebat si m-am prabusit pe un scaun, lasandu-mi ochii sa se inchida. Si unde sunteti? -Abia am aterizat in Florenta, mai avem cam o ora. Si din moment ce Arianna incepe sa practice respiratul, nu-l va face mereu, veninul la un moment dat va trece de luchidul amniotic, dar cand va incepe sa respire din nou, mai mult venin va intra in corpul Bellei. Am expirat, nu stiam ca am aer in plamani si am dat din cap doar pentru mine. Avea sens.Dar… -Stiu ca ai spus ca Bella nu se va transforma pana ce veninul nu-i va ajunge in sange. Dar ii va face rau? Carlisle a facut o pauza si apoi cand a vorbit, era nesigur. -Nu stiu. S-ar putea. Poate ca deja ii face rau. Dar ii vom induce nasterea, si Bella va fi transformata, va fi bine. Cuvintele lui erau asiguratoare, dar tonul inca ii era nesigur. Am oftat si mi-am trecut o mana prin par. Am auzit geamatul Bellei din camera cealalta, si am facut liniste ascultand. Auzeam trei lucruri : bataile inimii Bellei, pe cele ale Ariannei si plansetele

Bellei cand val dupa val ii treceau din nou prin corp. Am incremenit si eram langa ea in trei secunde. -Bella? Am soptit si ochii ei ciocolatii s-au deschis. -Doare, a spus si Carlisle a vorbit incet in telefon. -Se intampla din nou. Nu era o intrebae, era o declaratie. Am inghitit greu, si apoi luand-o pe Bella in brate i-am soptit lui Carlisle. -Da…eu…trebuie sa plec. Ea are nevoie de mine. -Bine, ne vedem in curand. Fii puternic, Edward. Si apoi a inchis telefonul. L-am aruncat in camera si Bella s-a cutremurat puternic. De data asta nu a incercat sa se traga din bratele mele, in schimb s-a impins mai tare in trupul meu rece si m-a muscat de umar ca sa opreasca tipetele de durere ce vroiau sa iasa din gatul ei. Fii puternic. Stiam ca trebuie sa fiu. Plansetele Bellei se oprisera cand auzisem o bataie usoara in usa. Am oftat usurat. -Intra, am soptit si stiam ca ei au auzit. I-am putut simti inainte sa intre pe usa, si i-am vazut inainte sa ii aud. Carlisle a intrat primul, si ochii ii erau luminosi, aurii in comparatie cu ai mei ce erau negri ca abanosul. Alice si Jasper l-au urmat, si toata lumea avea expresii identice ingrijorate. -Cum se simte? M-a intrebat Carlisle si a venit sa stea langa noi. Bella s-a strambat cand patul s-a miscat sub greutatea lui Carlisle, si si-a ascuns iar fata in pieptul meu innabusind un tipat. -Mai bine, am spus si ma simteam usurat, poate chiar fericit ca imi vedeam iar familia, grija si dragostea pe care ei o simteau pentru femeia din bratele mele intrecea orice. Tot rau, dar mai bine. Carlisle a dat din cap si Bella s-a intors sa se uite la ei zambindu-i putin. -B-buna, a bombanit si s-a strambat cand alt val de durere trecea peste ea. Alice si Jasper s-au apropiat si le-a zambit si lor. V-as imbratisa daca as putea. Carlisle a ras incet si a zambit si el. -Cum te simti? A intrebat si si-a pus degtele pe incheietura ei, ea s-a crispat cand pielea lui rece a atins-o pe cea a ei fierbinte. -Doare, dar e mai bine. Carlisle a dat din cap si se uita la Jasper cu subinteles. Fratele meu s-a apropiat si si-a pus mana usor pe fruntea Bellei. Un sentiment de calm, de oboseala s-a imprastiat in camera, iar ochii Bellei fluturau sa se inchida. -Multumesc, am spus si i-am oferit lui Jasper un zambet obosit, si am strans-o pe Bella mai aproape in brate. Se stramba de durere si in somn, dar nu a tipat. M-am uitat la Carlisle si parea abatut. -Ce e? am intrebat, nu vroiam sa sap in gandurile lui, fiecare lucru, fiecare cuvant era prea mult. In ultimele saptamani, mintea mea fusese linistita, iar acum parca eram in mijlocul unei aglomeratii imense, era oribil. Carlisle a inspirat adanc si si-a trecut o mana prin parul blond. -Moare.

A durat cateva minute sa inteleg ce a zis el. Inima mea, care n-a batut de o suta de ani se strangea dureros. I-am auzit respiratia brusca a lui Alice si am simtit oroarea lui Jasper. Oroarea mea era de un milion de ori mai mare. -Ce? Am reusit sa spun si imi doream mai mult decat orice sa nu fi auzit bine. Dar expresia care inca era in ochii lui m-a asigurat ca l-am auzit bine, si ca Bella era pe moarte. -Veninul ii sparge peretii uterului si ii infecteaza restul trupului. O distruge pe dinauntru, in loc sa ii patrunda in sange si sa o transforme, o distruge. -Pai, pai trebuie sa o schimbam, am exclamat si ma uitam la Carlisle, la fata lui Alice si a lui Jasper, sa vad cine imi da dreptate, cine ma asigura ca Bella va reusi. Nu am vazut nimic. Trebuie sa o schimbam, am spus cu vocea sparta. Carlisle a oftat adanc si s-a ridicat de pe pat calculand. Gandurile lui ma pocneau cand lasam garda jos, de fiecare data cand ma concentram, chiar si pentru cel mai scurt moment, la orice altceva inafara de faptul de a-i bloca gandurile. Durea sa ii aud gandurile mai putin optimiste, sa-i aud grijile. -Va trebui cat de curand, a spus intr-un final si si-a pus o mana pe umarul meu. Am dat din cap si am apucat mana Bellei strangand-o cu putere. -Putem astepta nu mai mult de o saptamana, si daca… -Aaaaaaaahhhhhhhhhh! Un tipat mult mai puternic si mai ascutit ca inainte, a umplut camera si a trimis vibratii in perete. Jasper a tipat apucandu-si capul si cazand pe podea cand durerea Bellei a ajuns la el. Degetele lui sapau in propriul cap, incercand sa zgarie pielea alba ca hartia disperat sa faca durerea sa dispara. -Scoate-l pe Jasper de aici Alice, a tipat Carlisle si controlul lui Jasper incepea sa cedeze. Am clipit terifiat de durerea pe care Bella o simtea, incatusata in propriul meu frate, ce trecuse peste trupurile noastre ce nu simteau. Bratele mele s-au desprins de Bella in timp ca ma chirceam de durere, speriat de flacarile ce ma ardeau pe dinauntru. Si apoi…disparuse. Am cazut pe pat inspirand aerul de care nu aveam nevoie. Ochii mei negri erau larg deschisi catre tatal meu, si el tremura. Apoi, m-am intors catre Bella. Icnea, cu ochii inchisi cand isi abtinea urletele de durere. Intreg corpul ii tremura sub intesitatea durerii si mi-am simtit inima rupandu-se in bucati si am tras-o in bratele mele. O, Doamne. Asta simtea de atata timp? Cele cateva secunde pe care a trebuit sa le indur au fost mai cele mai cumplite din viata mea, poate cu exceptia propriei mele transformari. -Trebuie sa o facem acum, am spus si am tras-o mai aproape ca niciodata dandu-i parul de pe fata. Nu o pot lasa sa sufere in halul asta. Sa simta asta…constant…nu pot… nu pot. Dar nu mi-am putut termina propozitia. Nu stiam cum, nu aveam cuvintele sa descriu durerea pe care abia o simtisem, durerea pe care ea o simtea de zile intregi. Miam presat buzele de fruntea ei, si daca as fi putut as fi izbucnit in plans cand ea s-a tras si a inceput sa tipe cand mi-a simtit atingerea.

Carlisle a dat din cap. -Am adus tot ce trebuie. Medicamente si… , s-a oprit cu un zambet mic pe buze. -Ai incercat vreodata sa furi provizii medicale de la N.I.C.U? Nu e usor. Am ras incet cand gandurile sale mi-au ajuns in cap. Dar odata cu rasul, grija a venit inapoi. Mi-am muscat buza. -Arianna va fi bine? Carlisle a dat din cap si mi-a zambit. -Da, daca are puterea de a se vindeca cum credem noi, totul va fi bine, va fi micuta dar foarte bine. Si daca nu are puteri speciale, foarte multi copii nascuti la douazeci si trei de saptamani supravietuiesc. -Cat de multi? Nu vroiam sa stiu raspunsul. -Cam 36%. Nu am respirat cateva momente, si in acele clipe lumea s-a prabusit in jurul meu. Carlisle a continuat. -Rata de supravietuire urca cu 50% daca sunt nascuti la douazeci si patru de saptamani, si cu 70% daca se nasc la douazeci si cinci de saptamani. Bella e destul de sanatoasa sa mai reziste cateva zile in plus, poate indeajuns de mult sa atinga tinta de douazeci si cinci de saptamani. -Nu pot… sufera Carlisle, atat de mult, am spus si simteam ca mor pe dinanuntru. Nu poate continua asa inca zece zile, am murmurat trecandu-mi degetele inghetate pe fruntea ei, a tremurat la atingere si s-a ferit de ea. -Edward, macar cateva zile, ma implora Carlisle si continua in gandul sau. Macar doua zile. Las-o sa treaca de douazeci si patru sa saptamani. Cand se naste, daca starea Ariannei nu se imbunatateste, daca nu se vindeca singura, o vom duce la un spital si o vom transforma pe Bella. Doua zile, Edward. -Eu… Dar nu stiam ce sa zic. Daca spuneam nu si o aduceam pe Arianna pe lume acum, ea putea muri…si va fi din vina mea. Dar daca nu ziceam nu, Bella va suferi, o durere constanta, pentru atat timp. Cum as putea face o alegere? -Carlisle nu stiu ce sa fac, am admis cu un ton jos, ma puteam auzi plangand fara lacrimi. Pur si simplu nu stiu ce sa fac. Ajuta-ma. -Nu pot sa iau decizia asta pentru tine, Edward. -Nu stiu ce sa fac! Ii fac rau. Doamne, eu o fac sa sufere. Intotdeauna am facut asta, iar si iar, nu m-am oprit niciodata. Eu i-am facut asta. Eu… N-am mai continuat, plangeam prea tare. O tineam pe Bella mai aproape, si a incercat inca o data sa se fereasca de atingerea mea. Durea. Din nu stiu ce motiv, ma durea. Carlisle si-a pus o mana pe umarul meu dar nu vocea lui a vorbit. -Edward…. Vocea moale a ingerului meu era atat de indurerata, aproape ca o rugaciune. -Bella, am soptit si am sarutat-o usor pe frunte. Ochii ei ciocolatii s-au deschis si s-a intors sa ma priveasca in ochi. Am observat ca plangea, lacrimile curgea pe obrajii ei calzi si rosii. -N-nu te invinovati. N-nu e v-vina ta. -Dar..

Bella a ridicat un deget tremurat si l-a pus pe buzele mele.Avea pe fata cel mai mic zambet posibil cand se uita la mine, cu ochii plini de lacrimi adanciti intr-ai mei. -Nu, te rog, nu. Nu si-a miscat ochii de la mine si intr-un final am dat din cap, indiferent ce ar fi totdeauna ma voi invinovati pe mine. Dar nu trebuia ca ea sa sufere stiind asta, asa ca am mai dat o data din cap si mi-am lipit buzele de fruntea ei. -Cum vrei tu, iubito. Bella ma privea in ochi cautand ceva, nu eram sigura ce anume. Apoi a soptit, foarte incet. -Te rog, m-mai fa c-ceva pentru m-m-mine. Am dat din cap. -Orice. -Fii puternic pentru mine. Am auzit c-ce a zis C-c-carlisle, si a-a-as-ttept. Nu am inteles ce vrea sa spuna cateva momente dar cand am inteles fata mea s-a schimbat sub o grimasa e durere. -Bella, te rog… -N-nu Edward. Eu v-voi astepta c-cat p-p-pot. Nu p-p-pot sa o p-p-pierd. Si apoi ochii ei s-au inchis inca o data si am tras-o langa mine cand a inceput sa tremure iar de durere. Am suspinat dureros si ma simteam atat de inutil. Atat al dracului de inutil. Fii puternic. Tipetele au inceput iar si Carlisle m-a apucat de umar pentru sprijin, iar eu mi-am ingropat fata in parul Bellei. Fii puternic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful