P. 1
Graiuri Ortodoxe - Ierom. Visarion Moldoveanu

Graiuri Ortodoxe - Ierom. Visarion Moldoveanu

|Views: 2|Likes:
Published by vasilei_5
Graiuri Ortodoxe
Graiuri Ortodoxe

More info:

Published by: vasilei_5 on Mar 06, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/06/2014

pdf

text

original

GRAIURI ORTODOXE Înv # turile Sfin#ilor P rin#i asupra ecumenismului

Ierom. Visarion Moldoveanu

www.mirem.ro

© Society of Orthodox Studies SPOUDON Thessalonica - Greece 2007

2

Mul # umim Prea Cucernicului P rinte Theodoros Zisis, distins profesor al Facult # ii de Teologie Ortodox din Tesalonic, pentru bun voin # a de a ne acorda dreptul $ i binecuvîntarea public rii acestei slava lucr ri Bisericii apologetice, Ortodoxe spre de

pretutindeni.

3

„Intra i prin poarta cea strîmt#, c# larg# este poarta &i lat# este calea care duce la pieire &i mul i sunt cei care o afl#. )i strîmt# este poarta &i îngust# este calea care duce la via # &i pu ini sunt care o afl#. Feri i-v! de proorocii mincino$i, care vin la voi în haine de oi, iar pe din!untru sunt lupi r!pitori. Dup# roadele lor îi ve i cunoa&te.” (Matei 7:13-16) „Sunt unii care v# tulbur# &i voiesc s# schimbe Evanghelia lui Hristos, dar chiar dac# noi sau un înger din cer v-ar vesti alt# Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o - s# fie anatema!” (Galateni 1:7-8)

„Iubi ilor, nu da i crezare oric#rui duh, ci cerca i duhurile dac# sunt de la Dumnezeu, fiindc# mul i prooroci mincino&i au ie&it în lume. În aceasta s# cunoa&te i duhul lui Dumnezeu: orice duh care m#rturise&te c# Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. )i orice duh, care nu m#rturise&te pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care a i auzit c# vine &i acum este chiar în lume.” (I Ioan 4:1-3)
4

PRECUVÎNTARE
Orice suferin # poart# s#mîn a Crucii, a r#stignirii. Dar nu orice r#stignire este întotdeauna mîntuitoare, c#ci sunt r#stigniri pentru Hristos &i pentru neam - dator &i el s# se r#stigneasc# pentru Legea lui Dumnezeu - &i sunt r#stigniri pentru lume&ti biruin e. Cî i p#timesc &i se fr#mînt# pentru faptul c# ast#zi Biserica este silit# s# plac# lumii, ace&tia au r#stignirea cea bun#. Cî i convertesc legile Bisericii în rînduieli omene&ti, supunîndu-le poruncilor veacului, nu se r#stignesc pe ei, ci pe ceilal i &i întreaga Biseric#, r#stignire pentru care vor da socoteal#. Dar cea mai grav# r#stignire e cea antiortodox#, r#stignirea care te sile&te s# cî&tigi lumea. Pare o r#stignire nobil# &i adev#rat#, care- i &opte&te neîncetat: „Jertfe$te-te pentru o lume nou!, mori pentru o societate mai bun!, f! din om o m!sur! des!vîr$it!, ghideaz!-l pe drumul auto-instruirii $i autocunoa$terii. Une$te to i oamenii în des!vîr$irea lor.” Toat# reclama ce se face pe seama unirilor religioase este o subtil# diversiune prin care oamenii sunt hipnotiza i de
5

iluzia binelui &i automîntuirii - minciun# pentru care î&i r#stignesc Antihristului zilele &i toate puterile trupe&ti, suflete&ti, intelectuale. Mai devreme decît se crede, tot acest „bine” se va transforma într-o batjocur# dr#ceasc# cînd s#rmanii oameni se vor numi unii pe ceilal i cre&tini f#r# a fi cre&tini. Mul i dintre ei vor crede sincer c# sunt adev#ra ii cre&tini, deoarece vor folosi cuvinte „cre&tine” în formularea unor interesante teorii filozofice lume&ti. Actual, ei sunt înaintemerg#torii lui Antihrist, ca fariseii pe timpul lui Hristos, &i habar nu au c# a&teapt# acela&i „Mesia” ca &i evreii. N#dejdea acestor „cre&tini” este adeverit# de îns#&i nelini&tea &i ner#bdarea antihristic# cu care-&i a&teapt# „împ#ratul” preg#tindu-i o lume „evanghelizat#” dup# glasul celor mai p#gîne crezuri, celor mai eretice filozofii &i mai perverse patimi. Precum Marele Inchizitor al lui Dostoievski, ace&tia sunt gata s#-L arunce pe Hristos în foc deoarece le-a dat peste cap planurile de re-evanghelizare a lumii: „Ai venit $i neai vorbit de un cre$tinism inuman $i greu - spune Marele Inchizitor lui Hristos -, $i noi am muncit secole de-a rîndul pentru a-l face o religie uman!. 'i acum c! am reu$it, ai venit s! ne strici munca noastr! de secole? Doar nu tu ai înf!ptuit-o. Mîine le voi ordona s! te ard! ca eretic!” În acela&i duh de „umanizare” a religiilor, Consiliul Ecumenic al Bisericilor, din care &i Biserica Ortodox# Român# face parte, la întrunirea de la Lima (1982) a pus bazele unei noi teologii în ceea ce prive&te „fondul comun al bisericilor”, punînd înainte recunoa&terea
6

reciproc# din partea membrilor participan i a botezului, euharistiei &i ministeriului (preo iei), numit simplu B.E.M. Aceast# idee de „fraternitate” antihristic# cu valoare dogmatic#, întru totul „comun#” &i deopotriv# antiortodox#, deschide larg por ile „fra ilor” eretici &i p#gîni de pretutindeni spre a p#trunde nestingheri i în Ortodoxie &i de a pretinde „drepturi egale” înaintea „aceluia&i tat#”. A&a arat# noua societate religioas# a „convergen elor doctrinare” ce îl avorteaz# pe ortodox din pîntecele Bisericii, plasîndu-l în rîndurile noii „specii cre&tine” descoperite de teologia Occidentului: cre&tinismul f#r# Hristos, cre&tinul f#r# Biseric#. Acesta este noul chip al orînduirilor euro-mondiale ce dezbin# Ortodoxia de Hristos; acesta e antihristicul monstru ce din „dragoste” se face aproapele nostru pentru ca noi s# ne înfr# im cu el. Iar mai pe urm#, to i vor primi pecetea ce va garanta apartenen a la robia marii colectiviz#ri satanice numit# „integrare european#”, pecetluire ce va îndrept# i „oamenii cu drepturi egale” s# huleasc# cele dumnezeie&ti prin acoperiri juridice, politice &i biserice&ti. Deoarece laicii nu sunt înc# destul de reeduca i, înc#, pentru a crede r#t#cirilor, se vor p#stra aparen ele &i se va proclama solemn &i oficial mai întîi unirea bisericilor &i mai apoi unirea religiilor. Paradoxul sistemelor de globalizare social-eclesiale este c# acestea nu pot via prin ele însele, pentru c# niciodat# logica &tiin ei nu va putea în elege taina lui Dumnezeu din Om. Îns# aplicarea lor va deveni o crud# realitate restrictiv#, pentru c# sortite e&ecului, vor fi artificial
7

între inute pîn# vor putea fi aduse în mîna „Fratelui” ce va veni &i va aduce armonia în „sistem” chiar atunci cînd va fi pe cale s# se destrame. Ne va d#rui „neo-libertatea”, eliberarea libert# ii, totala manifestare a poftelor neîngr#dit# de ideea de p#cat. Adic# haos, dar nu oricum, ci concentrat în „sfîntul principiu” al libert# ii de a huli, al egalit# ii credin elor &i fraterniz#rilor religioase. Doar un duh demonic poate s#di o a&a de groas# înce o&are ce preface în r#u-lucr#toare logica &i sim irea omului. Tr#im acestea deocamdat# la nivelul min ii prin desf#t#rile gîndirii gnostice eliberat# de „balastul dogmatic” &i p#scut# pe p#&unile teologiilor postmoderniste - creiere ce scornesc „idei de catifea” &i „cuvinte nev#t#m#toare” ce legitimeaz# ecumeni&tilor fratricidul duhovnicesc. Mizerii din care pregust#m apostazia de fiecare zi - „binefaceri” ale voturilor jertfite noilor ideologii de guvernare &i camuflarea vinei în spatele impersonal al umanit# ii. S# nu uit#m c# arta de a conduce na ii &ade în iscusin a de a induce robilor (ne)credin a despo ilor. Pentru toate se „jertfe&te” ecumenismul, dar nu pentru Hristos &i pentru vederea p#catelor. O nou# cruce, un nou fel de r#stignire: r#stignire împotriva Bisericii, r#stignire împotriva lui Hristos, antir#stignire în care diavolul e regizorul, iar omul protagonistul. Cui ne r#stignim, pentru ce ne r#stignim, pentru cine sînger#m în mîhnirile &i plîngerile noastre? Cui închin#m ostenelile &i grijile noastre? Dac# r#spunsurile vin din lumea aceasta &i duc tot spre aceast# lume, atunci crucea pe care

8

o ducem e a lumii &i pentru lume, iar nu aceea a lui Hristos &i pentru Hristos. Cînd înv# #tura &i cultura anticre&tin#, agen i ai viitorului Antihrist, pun bazele teoretice ale societ# ii religioase, atunci s# cunoa&te i c# vor s#-L înlocuiasc# pe Hristos, proclamîndu-se sufletelor drept noii idoli religio&i sau sociali sub camuflajul ecumenismului sau a europeniz#rii. Scopul acestora este de a face din munc# &i pricepere virtu i publice, daruri „cere&ti”, pentru care s# tr#im &i s# murim, teologie antihristic# prin care umanismul social ia locul lui Dumnezeu. Iar din pl#mada acestor n#zuin e, societatea zeificat# na&te Marele Cenzor de con&tiin e - „St#pînul Divin” cu drepturi depline ce se revendic# astfel „corect, elegant &i legal” peste popoare, înl#turînd discret pe Hristos dintre oameni, trasînd între El &i cre&tini adînca pr#pastie a „drepturilor omului” de a tr#i împotriva lui Hristos, de a-I nesocoti Evanghelia &i poruncile Bisericii în schimbul acord#rii prestigiului de „cet# ean de onoare” &i medaliei de „lupt#tor pentru pacea omenirii”, o pace mincinoas# ca &i virtu ile cu care însu&i Antihrist va am#gi lumea. Cui i-am închinat r#stignirile noastre, acela ne va &i r#spl#ti dup# m#sura cu care a fost r#spl#tit r#stignitul tîlhar cel din dreapta, str#mo& al dreptei-r#stigniri. R#zvr#tita r#stignire a tîlharului apostat, tat# al r#stignirii europene, s# n-o iubim, chiar de-ar fi s# suferim crucifica i de mii de ori. pr. Visarion
9

Înv # turile Sfin#ilor P rin#i ai Ortodoxiei despre eresul ecumenismului $i apostazia acestui veac

Canonul 10 al Sfin#ilor Apostoli ~ „Dac# cineva s-ar ruga, chiar &i în cas# cu cel afurisit (scos din comuniunea Bisericii) acela s# se afuriseasc#.” Canonul 45 al Sfin#ilor Apostoli ~ „Episcopul, presbiterul sau diaconul, dac# numai s-ar ruga împreun# cu ereticii, s# se afuriseasc#, iar dac# le-a îng#duit acestora s# s#vîr&easc# ceva ca &i clerici (s# slujeasc# cele sfinte), s# se cateriseasc#.” Canonul 46 al Sfin#ilor Apostoli ~ „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim s# se cateriseasc#. C#ci ce în elegere poate s# fie între Hristos &i Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” Canonul 64 al Sfin#ilor Apostoli ~ „Dac# vreun cleric sau laic intr# în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca s# se roage, s# se cateriseasc# &i s# se afuriseasc#.” Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ „Nu este îng#duit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu dac# st#ruie în eres.”

10

Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ „Nu se cuvine a primi binecuvînt#rile ereticilor, care sunt mai mult blasfemii decît binecuvînt#ri.” Canonul 15 al Sinodului al Nou lea din Constantinopol (861) „Cei ce propov#duiesc public eresul sau îl înva # în Biserici, s# fie îndep#rta i de comuniunea cu credincio&ii &i afurisi i, ca unii ce fac schism# &i sf#rîm# unitatea Bisericii.” * Din cuvîntul Sinodului al VII- lea Ecumenic (Niceea, 787) „S# nu face i nici inova ie, nici omitere în Predania pe care am p#zit-o cu evlavie pîn# acum. Deoarece to i cî i sau p#strat înl#untrul Sfintei Biserici a-toat#-lumea, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. )i cu mare pedeaps# va fi osîndit cel ce va face fie ad#ugiri, fie omiteri.”

Sinodul de la Constantinopol din anul 1724 „Cei care se vor lep#da de Ortodoxie &i vor p#r#si p#rinte&tile &i dreptele dogme ale credin ei &i Predaniile ob&te&ti ale Bisericii &i vor dec#dea &i se vor îndep#rta cu inova ii &i cu credin e m#sluite &i cu obiceiuri neortodoxe &i vor falsifica &i vor m#slui adev#rul Ortodoxiei, ace&tia nici nu mai sînt, nici nu se mai numesc cre&tini cu
11

adev#rat, ci se taie &i se despart de totalitatea m#dularelor Bisericii &i a cre&tinilor, ca ni&te eterodoc&i &i inovatori &i se izgonesc afar# din sfîntul staul ca ni&te oi rîioase &i m#dulare putrede.” Anatema împotriva ecumenismului dat de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei „ANATEMA celor ce atac# Biserica lui Hristos înv# înd c# Biserica Sa este împ#r it# în a&a-zise „ramifica ii” ce se deosebesc în doctrin# &i în felul de via #, sau c# Biserica nu exist# vizibil, ci va fi format# în viitor cînd toate „ramifica iile” – sectele, denomina iunile &i chiar religiile - vor fi unite într-un singur trup, &i care nu deosebesc Preo ia &i Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun c# botezul &i euharistia ereticilor sunt lucr#toare pentru mîntuire, prin urmare, celor ce cu bun#-&tiin # sunt în comuniune cu ace&ti eretici înainte-men ionati sau celor ce sus in, r#spîndesc sau p#zesc erezia lor ecumenist# sub pretextul dragostei fr# e&ti sau al presupusei uniri a cre&tinilor desp#r i i, s# fie Anatema!” (Dat! de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver- Canada, august 1983, isc!lit! de to i episcopii, spre a fi ad!ugat! la sfîr$itul anatemelor pomenite în prima Duminic! a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei)

12

Avva Pamvo (sec.V) „Ca iat# i i zic ie fiule, vor veni zile cînd vor strica cre&tinii c#r ile Sfintelor Evanghelii &i ale Sfin ilor Apostoli &i ale dumnezee&tilor Prooroci, &tergînd Sfintele Scripturi &i scriind tropare &i cuvinte eline&ti. )i se va rev#rsa mintea la acestea, iar de la acelea se va dep#rta. Pentru aceasta P#rin ii no&tri au zis: „Cei ce sunt în pustia aceasta s# nu scrie vie ile &i cuvintele p#rin ilor pe pergament, ci pe hîrtii, c# va s# &tearg# neamul cel de pe urm# vie ile p#rin ilor &i s# scrie dup# voia lor, fiindc# mare este necazul ce va s# vin#.” )i i-a zis lui fratele: „A&adar se vor schimba obiceiurile &i a&ez#mintele cre&tinilor &i nu vor fi preo i în biseric# s# fac# acestea?” )i a zis b#trînul: „În astfel de vremuri se va r#ci dragostea multora &i va fi necaz mult. N#p#dirile p#gînilor &i pornirile noroadelor, neastîmp#rul împ#ra ilor, desf#tarea preo ilor, lenevirea c#lug#rilor. Vor fi egumeni neb#gînd seama de mîntuirea lor &i a turmei, osîrdnici to i &i silitori la mese &i gîlcevitori, lene&i la rug#ciuni &i la clevetiri grabnici, gata spre a osîndi vie ile b#trînilor &i cuvintele lor, nici urmîndu-le, nici auzindu-le, ci mai vîrtos oc#rîndu-le &i zicînd: De-am fi fost &i noi în zilele lor ne-am fi nevoit &i noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fe ele celor puternici, judecînd judec# i cu daruri, nep#rtinind pe cel s#rac la judecat#, nec#jind pe v#duve &i pe s#rmani chinuindu-i. Va intra înc# &i în norod necredin #, curvie, urîciune, vrajb#, zavistie, înt#rît#ri, furti&aguri &i be ie.” )i a zis fratele: „Ce va face cineva în vremile &i anii aceia?” )i a zis b#trînul: „Fiule în acele zile cel ce î&i mîntuie&te sufletul s#u mare se va
13

chema în împ#r# ia cerurilor.” (Patericul Egiptean, p.209 cuv. 15) Sfîntul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360) „Acei care cuteaz# s# scoat# sau s# adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufer# de o boal# sau alta: ori nu cred c# Dumnezeiasca Scriptur# a fost insuflat# de Duhul Sfînt, ceea ce îi arat# necredincio&i, ori se cred mai în elep i decît Sfîntul Duh, &i asta înseamn# c# sunt sminti i” (Migne 78 A) Sfîntul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care se întineaz# cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeie&tile Scripturi! Vai de cei cî i murd#resc sfînta credin # cu eresuri sau încheie vreo în elegere cu ereticii! Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi m#rturisirea credin ei &i cur# ia Botezului, de am p#strat credin a curat# de orice eres &i pecetea ne&tears# &i haina neîntinat#. Se cuvine ca to i cei ce se apropie de Dumnezeu &i vor s# se învredniceasc# vie ii celei ve&nice, s# p#zeasc# mai înainte de toate Credin a Ortodox# neîntinat#. Dar nu trebuie s# fie tr#dat# nepre uita comoar# a credin ei nici în schimbul dobîndirii vreunei vrednicii, nici pentru lingu&irile ocîrmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei.

14

Cuvine-se deci s# ne învrednicim de orice osteneal# pentru dreapta m#rturisire a Domnului nostru Iisus Hristos. S# fugi de purtarea fr# easc# fa # de schismatici &i eretici! Mai mult, s# te fere&ti de erezia acelora care Îl despart în dou# pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Ace&tia cred în chip contrar celor 318 Sfin i P#rin i care sau întrunit la Niceea. Pe eretici, ca pe ni&te blasfemiatori &i vr#jma&i ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci cîini &i lupi &i porci &i antihri&ti, dup# cum zice Domnul: Nu da i cele sfinte cîinilor! (Matei 7:6). )i Ioan zice c# mul i antihri$ti sau ar!tat (I Ioan 2:18). Pe ace&tia deci, nu se cuvine s#-i iubim, nici s# ne între inem cu ei, nici s# ne rug#m împreun# cu ei, nici s# mînc#m împreun#, nici s#-i primim în cas#, nici s#-i salut#m, ca s# nu ne facem p#rta&i faptelor lor celor viclene. P#catul f#r# iertare e fapta care se îndreapt# împotriva Duhului Sfînt &i p#catele tuturor ereticilor, pentru c# au blasfemiat &i blasfemiaz# pe Duhul Sfînt. Acestora nu li se va ierta p#catul nici în via a aceasta, nici în via a ce va s# fie, pentru c# s-au opus lui Dumnezeu Însu&i, de la Care se d# izb#virea.” (Cuvinte $i înv! !turi) Sfîntul Vasile cel Mare (+380) „V#dita necredin # a ereticilor ne vat#m# pu in. Cu toate acestea, cei ce poart# piele de oaie &i se prezint# pe dinafar# cu chip pa&nic, sfî&ie dinl#untru oile cele în eleg#toare ale lui Hristos &i vat#m# mult, în&elîndu-i
15

pe cei mai simpli. Ace&tia sunt mai periculo&i &i greu se apar# cineva de ei. Ce lucru îndr#zne nu au f#cut ace&ti înnoitori? Din aceasta pricin#, i-a desp#r it Biserica &i sau rupt de ortodoc&i &i au f#cut mincinoasa adunare. Totu&i, trebuie s# cunoa&te i c#, prin harul lui Dumnezeu, nu sunte i singuri, ci ave i pe mul i împreun# cu voi care ap#r# Ortodoxia Sfin ilor P#rin i, care au alc#tuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credin ei. Una este fapta care se pedepse&te acum cu asprime: nep#zirea Predaniilor P#rin ilor. S# ne lupt#m pîn# la sfîr&it ... nu pentru bani, nu pentru slav#… ci pentru a dobîndi de ob&te comoara credin ei s#n#toase &i s# r#mînem luptîndu-ne.” Sfîntul Grigorie Teologul (+389) „Unde este v#dit# necredin a, trebuie s# prefer#m mai bine focul &i sabia &i strîmtorarea &i mîinile tiranilor - &i toate cu d#ruire - decît s# lu#m parte la aluatul p#catului &i s# ne unim cu cei care bolesc în credin #. De mii de ori este mai bun# dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credin e ortodoxe decît pacea, cînd aceasta este unit# cu patimile.” (PSB, Scrieri I-II)

16

Sfîntul Ioan Gur de Aur (+ 407) „Dac# cineva contraface m#car o mic# parte a chipului regelui pe moneda regal#, în felul acesta o falsific#; la fel &i în credin a cea adev#rat#, acela care va schimba chiar cît de pu in în ea, o vat#m# pe toat#. C#ci dac#, pe de o parte, dogma este r#st#lm#cit#, &i înger de ar fi, s# nu-l crede i. Nimic nu folose&te via a virtuoas#, dac# credin a nu este s#n#toas#. Dac# episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credin ei, atunci fugi &i leap#d#-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar &i înger din cer de-ar fi. Cel care dore&te mîntuire personal#, cel care vrea s# fie un adev#rat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela caut# la corabia lui Noe sc#pare de potop. Cel care are team# de tr#snetul stra&nic al anatemei, care omoar# sufletul &i trupul, acela s# ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, s#-&i îmblînzeasc# înd#r#tnicia cugetului s#u, cu ajutorul legilor biserice&ti &i s# se supun# în toate maicii sale – Biserica. Dup# mine, pacea nu este aceea care se ine pe saluturile &i mesele comune f#r# rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasc#. Mul i distrug ast#zi tocmai aceast# unire, cînd, dintr-o rîvn# nechibzuit#, neluînd în seam# hot#rîrile noastre &i dînd mai mult# important# celor iudaice, socotesc pe iudei drept înv# #tori care merit# o încredere mai mare decît P#rin ii no&tri.” (PG, Migne 47-48)

17

Sfîntul Chiril al Alexandriei (+444) „Dac# cineva schimb# ceva în sfintele &i dumnezeie&tile dogme patristice, acest lucru nu trebuie s#-l lu#m drept clarviziune, ci drept crim# &i abatere de la dogm# &i p#c#tuire împotriva lui Dumnezeu. Atunci se m#re&te numele p#cii, cînd nu ne vom împotrivi p#rerilor Sfin ilor, nici nu vom f#ptui împotriva hotarelor acelora.” (Migne, PG 68-77) Sfîntul Maxim M rturisitorul (+662) „A t#inui cuvîntul adev#rului înseamn# a te lep#da de el. Bine este s# tr#im în pace cu to i, dar numai cu aceia care cuget# acelea&i despre buna credin # ortodox#. )i este mai bine s# ne r#zboim, atunci cînd pacea lucreaz# congl#suirea c#tre r#u". (Vie ile Sfin ilor din greac!, 21 ianuarie) Sfîntul Ioan Damaschin (+749) „S# ne p#zim cu toate puterile noastre s# nu primim împ#rt#&ire de la eretici, nici s# le-o d#m acestora, ca s# nu ne facem p#rta&i relelor lor credin e &i pentru a nu fi condamna i dimpreun# cu ei. Auzi i popoare, semin ii, limbi, b#rba i, femei &i copii, cei mai mari, cei mai tineri &i pruncii, sfîntul neam al cre&tinilor! Dac# cineva va înv# a, în afara acestora pe care le-a primit Sfînta Biseric# Soborniceasc#, de la Sfin ii
18

Apostoli, de la P#rin i &i de la Sinoade, s# nu-l asculta i, nici s# primi i sfatul &arpelui, dup# cum l-a primit Eva &i a cules moarte. )i chiar dac# v-ar înv# a un înger sau un împ#rat în afara acestora pe care le-a i primit, astupa i-v# urechile.” (Stupul Ortodox, 1999) Sfîntul Tarasie Patriarhul Constantinopolului (+806) „S# aducem aici în mijloc c#r ile dumnezeie&tilor Sfin i P#rin i, ca s# le ascult#m. )i din acestea s# înv# #m &i s# ad#pam fiecare dintre noi turma noastr#, deoarece hotarele pe care le-au a&ezat P#rin ii no&tri nu se mut#; ci, dup# ce am înv# at Predania apostolic#, s# p#zim Predaniile pe care le-am primit.” Sfîntul Teodor Studitul (+826) „Atunci cînd Credin a e primejduit#, porunca Domnului este de a nu p#stra t#cere. Dac# e vorba de Credin #, nimeni nu are dreptul s# zic#: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu dore&te s# aib# vreun amestec. Sau un s#rac care de-abia î&i cî&tig# existen a? Nu am nici c#dere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dac# voi ve i t#cea &i ve i r#mîne nep#s#tori, atunci pietrele vor striga, iar tu r#mîi t#cut si dezinteresat? Sinodul nu este aceasta: sa se întruneasc# simplu ierarhi &i preo i, chiar dac# ar fi mul i; ci s# se întruneasc# în numele Domnului, spre pace &i spre p#zirea canoanelor
19

&i nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat st#pînirea de a înc#lca canoanele, f#r# numai s# le aplice &i s# se al#ture celor predanisite, &i s# urmeze pe Sfin ii P#rin i cei dinaintea noastr#. Sfîntul Ioan Gur# de Aur a spus deschis c# du&mani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci &i cei afla i în comuniune cu ei. Avem porunc# de la însu&i Apostolul Pavel c#, atunci cînd cineva înva # ori ne sile&te s# facem orice alt lucru decît am primit &i decît este scris de canoanele Soboarelor Bisericii, acela urmeaz# a fi osîndit, ca nef#cînd parte din clerul sfin it. Nici un sfînt nu a înc#lcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfînt, dac# ar fi c#lcat-o. )i chiar dac# am fi p#c#to&i în multe, totu&i suntem ortodoc&i &i m#dulare ale Bisericii Universale, îndep#rtîndu-ne de orice erezie &i urmînd oric#rui Sinod recunoscut ca sobornicesc sau local. )i nu numai acestora, ci &i hot#rîrilor pe care le-au luat &i le-au propov#duit Sinoadele. Nici nu este ortodox des#vîr&it, ci pe jum#tate, cel care crede c# are dreapta credin #, dar nu se al#tur# dumnezeie&tilor Canoane.” (Migne, PG Epistola II.81) Sfîntul Nichifor M rturisitorul Patriarhul Constantinopolului (+828) „)i chiar dac# foarte pu ini r#mîn înl#untrul Ortodoxiei &i a bunei credin e, ace&tia sunt Biserica &i în mîinile lor se g#se&te autoritatea &i ap#rarea a&ez#mintelor Bisericii. )i
20

dac# ace&tia ar trebui s# sufere pentru buna credin #, aceasta va fi ve&nica laud# pentru ei &i li se va d#rui mîntuirea sufletului.” (Stupul Ortodox, 2000) Sfîntul Fotie cel Mare Patriarhul Constantinopolului (sec.X) „Cea mai bun comuniune este comuniunea în credin# $i în dragostea cea adev rat … Nu exist nimic mai minunat decît Adev rul! Exist doar o singur Biseric a lui Hristos, apostoleasc si soborniceasc . Nu mai multe, nici m car dou : „Este un (singur) Domn, o Credin #, un Botez.” (Efeseni 4:5) Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc &i sinod al r#zvr#ti ilor. Noi, dreptcredincio&ii cre&tini, acestea gîndim, a&a credem, pe acestea le vestim. Este nevoie s# p#ze&ti toate f#r# nici o excep ie &i, mai presus de toate, cele ale credin ei. Pentru c# dac# ai devia cît de pu in, p#c#tuie&ti p#cat de moarte. )i acestea care au fost hot#rîte la Sinoadele ecumenice &i de ob&te, trebuie ca to i s# le p#zeasc#. )i to i cî i p#zesc cele pe care fie unul dintre P#rin i le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecat#. Dar pentru cei care nu le primesc este înfior#toare osînda.” (Epistola I c!tre papa Nicolae)

21

Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073) „P#ze&te-te, fiule, de cei cu credin # strîmb# &i de toate discu iile lor, c#ci &i p#mîntul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce tr#ie&te în Credin a Ortodox# î&i va mîntui sufletul. Fiindc# nu exist# o alt# credin # mai bun#, decît curata &i sfînta noastr# Credin # Ortodox#. De asemenea, fiule, nu se cade s# lauzi o credin # str#in#. Cine laud# o credin # str#in# face la fel ca &i cel care-&i hule&te propria credin #. Cine laud# credin a sa &i pe cea str#in# e un f# arnic &i apropiat de erezie. Dac# cineva î i spune: „Credin a noastr# &i a voastr# este de la Dumnezeu”, atunci, fiule, r#spunde-i a&a: „F# arnicule! Cum pot fi amîndou# de la Dumnezeu? Nu &tii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singur Credin# , un singur Botez. (Efeseni 4,5) A&adar, fiule, fere&te-te de ace&tia &i întotdeauna ap#r#i credin a ta! Nu te înfr# i cu ei, ci fugi de ei si înt#re&tete în credin a ta prin fapte bune! Fiule, chiar dac# va trebui s# mori pentru credin a ta sfînt#, du-te cu îndr#zneal# la moarte! A&a au murit &i sfin ii pentru Credin #, iar acum vie uiesc întru Hristos.” (Patericul pe$terilor de la Kiev, 1806)

22

Sfîntul Grigorie Palama (+1340) „Cei ce sunt în Biserica lui Hristos apar in adev#rului, iar cî i nu apar in adev#rului, nu sunt nici în Biserica lui Hristos.” (Antipapa) Sfîntul Marcu Eugenicul Mitropolitul Efesului (+1444) „Credin a noastr# este dreapta m#rturisire a P#rin ilor no&tri. Cu ea, noi n#d#jduim s# ne înf# i&#m înaintea Domnului &i s# primim iertarea p#catelor; iar f#r# de ea, nu &tiu ce fel de cuvio&ie ne-ar putea izb#vi de chinul cel ve&nic. To i Dasc#lii, toate Sinoadele &i toate dumnezeie&tile Scripturi ne îndeamn# s# fugim de cei ce cuget# în chip neortodox &i s# ne îndep#rt#m de împ#rt#&irea cu ei. Înv# #turile dasc#lilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredin at fiind c# sunt în&el#toare. În materie de credin # ortodox# nu exist# pogor#mînt. Distrugerea credin ei ob&te&ti este pierzarea de ob&te a tuturor. Chestiunile credin#ei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodat# nu s-au îndreptat cele biserice&ti prin solu ii de mijloc. Între lumin# &i întuneric poate cineva s# spun# c# exist# ceva de mijloc, numit înserare sau amurg; dar împreunare între adev#r &i minciun# nu poate nimeni s# gîndeasc#, oricît s-ar str#dui. Mijloc de împ#care între adev#r &i minciun# nu exist#! În problemele de credin # nu încape pogor#mîntul nici iconomia, deoarece pogor#mîntul provoac# împu inarea

23

credin ei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie- i capul $i du-te unde vrei. Noi pentru nimic altceva nu ne-am desp#r it de latini, decît pentru c# sunt nu numai schismatici, dar &i eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum s# ne unim cu ei! Acela care îl pomene&te pe pap# ca arhiereu ortodox este vinovat &i latino-cuget#torul trebuie considerat ca un tr#d#tor al credin ei. Prin urmare, fugi i de ei, fra ilor, ca &i de împ#rt#&irea cu ei, pentru c# unii ca ace&tia sunt apostoli mincino&i, lucr#tori vicleni. Nu este altceva de mirare dac# &i ispititorii lui Satana se preschimb# în îngeri ai drept# ii, al c#ror sfîr&it va fi dup# faptele lor. Îi rugam, &i ce nu le spuneam care s# poat# s# atrag# chiar &i inimile de piatr#: s# revin# la acea bun# congl#suire pe care o aveam mai înainte &i între noi &i cu P#rin ii no&tri, cînd to i spuneam acelea&i &i nu exista în mijlocul nostru schisma, c#ci altfel p#rem „a cînta în gol" sau „a coace pietre" sau „a sem#na pe p#mînt pietros” sau „a scrie deasupra apei” sau cîte altele spun proverbele despre cele imposibil de realizat.”(Scurta scrisoare, P G 159, 1931C) Nu voi face aceasta niciodat , orice s-ar întîmpla! Nu voi semna niciodat unirea, chiar dac ar trebui s -mi primejduiesc îns $i via#a mea! - a r#spuns Sfîntul Marcu împ#ratului Bizan ului &i papei Eugeniu care c#utau s#-l înduplece a semna mincinoasa &i tr#d#toarea unire cu ereticii catolici la sinodul tîlh#resc de la Ferrara-Floren a din anii 1438-1439.
24

Declara#iile vremii despre misiunea Sfîntului Visarion Sarai (+1701) în Ardeal „La îndemnul lui, în multe locuri poporul nu mai merge la biseric#, nu se serve&te de preo ii uni i, mor ii &i-i îngroap# f#r# prohod &i f#r# mîngîeri duhovnice&ti, copii &i-i boteaz# prin femei b#trîne &i se întîmpl# &i alte pagube duhovnice&ti de felul acesta.” (din Proloage, vol.I, edi ia din anul 1991, dup! care citatul a fost scos…)

Text din „Memoriul” din anul 1757 al credincio$ilor ortodoc$i transilv neni „A venit vremea c# ne-am dus la mormintele mor ilor &i am zis: Ie&i i mor i din gropi, s# intr#m noi de vii, c# nu mai putem r#bda pedepsele ce ne vin de la popii uni i &i de la domnii #rii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei s#se&ti, nici pe domnii cei nem e&ti, nici pe cei ungure&ti. C# toate temni ele le-au umplut de noi pentru legea cea ortodox# &i atîta ne-au pr#dat, venind cu c#tane pe capul nostru, cît nu &tim cu ce o s# pl#tim por ia împ#ratului.” Sfîntul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779) „Eu, cre&tinii mei, mi-am cheltuit via a studiind timp de cincizeci de ani, am citit &i despre preo i &i despre necredincio&i, &i despre atei &i despre eretici, am cercetat adîncurile în elepciunii. Toate credin ele sunt
25

mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am în eles &i acest lucru adev#rat, dumnezeiesc, ceresc, des#vîr&it &i pentru mine &i pentru voi: numai credin a cre&tinilor ortodoc&i bine-credincio&i e bun# &i sfînt#, ca s# credem &i s# ne botez#m în numele Tat#lui &i al Fiului &i al Sfîntului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfîr&it, ca s# v# bucura i si s# v# veseli i de mii de ori, c# v-a i învrednicit s# fi i cre&tini ortodoc&i, &i s# plînge i &i s# v# tîngui i pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredincio&i &i eretici, care umbl# în întuneric, în mîinile diavolului. Ereticul îmi spune c# Hristosul meu e un copil din flori &i Preasfînta Fecioara a mea e o desfrînat#, iar Sfînta Evanghelie îmi spune c# acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi s# m# uit la eretic? Dac# un om m# oc#r#&te, îmi omoar# mama, fra ii, copiii, dup# care îmi scoate ochii, ca &i cre&tin am datoria s#-l iert. Dar s#-L oc#rasc# ei pe Hristosul meu &i pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau s#-i mai v#d, dar domniile voastre cum v# rabd# inima &i mai face i afaceri &i tocmeli cu ereticii? De ce v-am spus acestea, cre&tinii mei? Nu ca s#-i omorî i pe eretici &i s#-i prigoni i, nu, ci ca s#-i plînge i c# L-au l#sat pe Dumnezeu &i s-au dus cu diavolul. V-am spus ca s# ne c#im acum pîn# mai avem vreme, ca s# nu se întîmple s# se mînie Dumnezeu pe voi &i s# ne lase din mîna Lui &i s# p# im &i noi ca ereticii &i chiar mai r#u. Antihristul e unul papa, iar nu altul (adic# turcul n.n.) cel care e în capul nostru. În elege i cine, f#r# s#-i spun numele.

26

Noi avem o porunc# ce spune s# anatematiz#m pe oricine adaug# sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au statornicit P#rin ii Bisericii noastre.” (Stupul Ortodox, 1999) Sfîntul Paisie de la Neam# (+1794) „Oare eretici sunt rîmlenii (romano-catolicii) cu al lor pap#? Bine &tiu c# vei zice c# sunt eretici. )i de vreme ce sunt eretici, precum &i cu adev#rat sunt, atunci Sfînta noastr# Biseric# îi afurise&te pe dîn&ii. )i pe care Sfînta Biseric# îi afurise&te, &i eu împreun# cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc. Iar# preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt st#pînirea papii, s vîr$ea aceast mare tain a Botezului, f#r# de nici o împiedicare sau îndoire, ca pre o prea de nevoie la mîntuirea omului, iar despre unia i zicea: „Ca pentru alte r#t#ciri &i erezii rîmlene&ti, ce nu se cuvine de acum s#- i mai vorbim ca &i cu toate ereziile cele rîmlene&ti s-au amestecat &i cu ele se unesc &i unia ii, precum sufletul de trup. )i cum le va fi lor n#dejde de mîntuire? Nicidecum. Numai pentru Botez î i voi vorbi ie din Scripturi, f#r# de care nu poate avea nimeni n#dejde de mîntuire. Unia este o a&chie desprins# de la Sfînta Biseric# a R#s#ritului &i unire cu necredincioasa, ca s# nu-i zic biseric# rîmleneasc#. Unia este în&el#ciunea diavolului, ce-i vîneaz# pe cei nesocoti i întru pierzanie. Unia este un lup r#pitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aduc#tor de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele.
27

Unia este ml#di a înainte-merg#toare a antihristului, ce ademene&te cu m#gulire pe cei mai ne&tiutori întru pierzanie. Unia este pr#pastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingu&itorul s#rut a vîndut Credin a Pravoslavnic#. Unia este ca &i rîmlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt rîmleni, cînd toate dogmele Credin ei Ortodoxe le-au c#lcat în picioare &i pe cele rîmlene&ti le-au adoptat, zicînd cu neru&inare, precum c# Duhul Sfînt purcede &i de la Fiul? )i papei de la Roma, adev#ratului eretic, aceluia i se închin# &i, în loc de Hristos, pe el de c#petenia bisericii îl au. Un asemenea jur mînt, adic anatema, asupra celor ce se împotrivesc $i nu se supun Sobornice$tii Biserici, este pus de patriarhii R s ritului sobornice$te, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pîn la sfîr$itul lumii va r mîne tare $i necl tit $i nedezlegat cu darul lui Hristos.” (Cuvinte $i scrisori duhovnice$ti, vol. II, Chi$in!u, 1999, p.49) Sfîntul Nicodim Aghioritul (+1809) „Se cuvine s# ne îngr#dim pe noi în&ine &i s# ne separ#m de episcopii care, în chip v#dit, st#ruie în gre&eal# privitor la cele ce in de credin # &i de adev#r, a&adar se v#desc a fi eretici sau nedrep i. Zice înc# &i dumnezeiescul Hrisostom (în omilia La început era Cuvîntul) „Nu te am#geasc# pe tine o ascult#torule adun#rile ereticilor, c# au Botez dar nu luminare, ci se boteaz# cu trupul, iar cu sufletul nu se
28

lumineaz#.” Ci &i Sfîntul Leon în Epistolia cea c!tre Nichita zice: „Nici un eretic nu d# sfin enie prin taine.” Iar Ambrosie în Cuvîntul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor r#u cinstitori de Dumnezeu, nu sfin e&te” (Tîlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neam u de la 1844) Sfîntul Ioan de Krnostadt (+1908) „Care dintre ortodoc&i nu ar dori unirea cu to i catolicii sau luteranii &i s# fie una cu ei în Hristos, o singur# Biseric#, o singur# ob&te a celor credincio&i! Care îns#, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre întîi-st#t#torii numi i papi, patriarhi, mitropoli i, arhiepiscopi &i episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va învoi s# se lepede de r#t#cirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem s# ne învoim la înv# #tura lor eretic# f#r# s# aducem v#t#mare mîntuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adev#rul? Iezui ii catolici în folosul papei &i a propriei lor vederi &i scopuri egoiste &i meschine, au pervertit legea con&tiin ei &i legea Evangheliei, afirmînd c# pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot întrebuin a toate mijloacele nelegiuite: adic# &i ca s# omoare &i ca s# vicleneasc# în tot felul &i s# prigoneasc# credin a ortodox#, s# o numeasc# schismatic# &i o credin # de cîini, &i s#-i ard# pe ruguri pe ortodoc&i, ca pe Hus &i pe al ii.

29

Neîndoielnice sunt cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii &i reforma ii au apostaziat de la biserica lui Hristos - ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vr#jm#&ie împotriva noastr#, caut# din r#sputeri s# ne omoare, ne strîmtoreaz# în tot chipul pentru credin a noastr#, ne batjocoresc &i ne fac toate felurile de nepl#ceri mai ales în a&ez#rile lor cele mai însemnate, ei merg în chip v#dit împotriva lui Hristos &i a Bisericii Sale, nu cinstesc de via # f#c#toarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moa&te, nu respect# posturile, strîmb# dogmele credin ei celei mîntuitoare. Ei nu sunt cu noi ci împotriva noastr# &i împotriva lui Hristos. Întoarce-i Doamne la adev#rata Ta Biseric# &i mîntuie&tei! De gre&ita în elegere de c#tre catolici a cuvintelor Mîntuitorului: Tu e$ti Petru si pe aceast piatr (pe Hristos, pe Care Petru L-a m#rturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea $i por#ile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate r#t#cirile catolicilor &i papilor &i mai ales p#relnicul primat papal în Biseric# &i p#relnicul rang al papilor de loc iitori ai lui Hristos. Ci uita i-v# cîte r#t#ciri sunt îng#duite în credin a papei (iar nu a lui Hristos) r#t#ciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu – &i le ve i întoarce spatele cu nemul umire &i groaz#! O trufie omeneasc#! O trufie sataniceasc#! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism! Catolicii recunoscîndu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adev#ratul Cap al Bisericii - Hristos L-au pierdut &i au r#mas lipsi i de Cap. Întreaga istorie a papismului d#
30

m#rturie c# la catolici nu este Cap fiindc# ei fac lucruri necuvioase, lupt# împotriva Bisericii Ortodoxe. Iar în înv# #tura lor dogmatic# - vai, cîte erezii, inova ii, abateri de la adev#r! O, pierz#tor sistem papist! Singurul Cap al Bisericii cere&ti, p#mînte&ti &i din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!” (Spicul Viu, ed. Sophia, Bucure$ti, 2002) Sfîntul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX) „Vor veni a&a vremuri cînd vor umbla din cas#-n cas# ca lumea s# semneze pentru acel singur împ!rat &i se va face un recens#mînt al popula iei foarte drastic. Vine timpul, &i nu e departe, cînd foarte multe biserici &i m#n#stiri se vor deschide &i se vor repara, le vor reface nu numai pe din#untru, ci &i pe dinafar#. Vor auri acoperi&urile atît ale bisericilor cît &i ale clopotni elor, dar preo#imea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la c r mizile lui Faraon. Preotul nu va mai face $i misiune. Cînd vor termina lucr#rile va veni vremea împ#r# iei lui antihrist &i el va fi pus împ#rat. Toate bisericile vor fi într-o bun#stare imens#, pline de bog# ii ca niciodat#, dar s# nu merge i în ele. Antihrist va fi încununat ca împ#rat în marea biseric# din Ierusalim cu participarea clerului &i a patriarhilor. Intrarea &i ie&irea în Ierusalim va fi liber# pentru orice om, dar atunci s# v# str#dui i s# nu v# duce i, c#ci totul va fi spre a v# lingu&i pe voi, ca s# v# atrag# în ispit#. Bisericile vor fi deschise, dar cre&tinul ortodox tr#itor nu va putea intra în ele ca s# se roage, c#ci în ele nu se va mai aduce jertfa f#r# de
31

sînge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toat# adunarea satanic#.” (Talan ii împ!r! iei, Arhim. Arsenie Boca , p.186) Sfîntul Nectarie de la Eghina (+1920) „Desp#r irea Bisericilor a avut loc sub Fotie…, dup# ce Biserica Roman#, sau mai bine zis papal#, nu mai propov#duia dogmele Sfin ilor Apostoli, ci ale papilor. Cei care nu s-au ren#scut prin lucrarea dumnezeiescului har în singura Una, Sfînt#, Soborniceasc# &i Apostoleasc# Biseric#, în nici o alta biseric#, nici v#zut#, nici nev#zut#, nu o vor face. Atît timp cît cauzele principale ale desp#r irii r#mîn acelea&i…unirea este imposibil#!” (Stupul Ortodox, 1999) Sfîntul Ioan Iacob de la Neam# (+1960) „Iar cî iva dintre slujitorii Sfîntului Altar din ziua de azi defaim# aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfînt prin Sfin ii Apostoli &i prin Sfin ii P#rin i ai celor &apte Sfinte Soboare a-toat#-lumea &i ei zic: „Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.” Nu zic c# ei de mult# gr#sime &i nefric# de Dumnezeu li s-a întunecat mintea &i au n#pîrlit, c#zîndu-le &i p#rul &i barba &i musta a, f#cîndu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului &i al Sfin ilor &i cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfin ilor ei le calc# în picioare, dar

32

predic# sus &i tare c# duhovniceasc!, Buc., 2000)

sunt

ortodoc&i.”

(Hran!

Sfîntul Iustin Popovici (+1979) „Conform gîndirii unitare a P#rin ilor &i a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci &i unic#. Biserica este una &i unic# pentru c# ea este trupul Unuia &i Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeu-Omul acolo nu exist# Biseric#, iar unde nu exist# Biseric#, acolo nici Euharistia nu exist#. În afara acestei identit# i, adic# a Bisericii &i a Euharistiei, se afl# erezia, falsa biseric# &i antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceasc# &i unirea lui Hristos cu credincio&ii &i a credincio&ilor cu Hristos. )i în Euharistie &i în Biseric#, Dumnezeu-Omul Hristos este Unul &i, de asemenea, este „toate &i întru to i.” (Col. 3:11). Din unica &i nedesp#r ita Biseric# a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins &i s-au t#iat ereticii &i schismaticii, care au &i încetat s# fie m#dulare ale Bisericii. Unii ca ace&tia au fost romano-catolicii &i protestan ii &i uni ii &i toat# cealalt# legiune eretic# &i schismatic#. Ecumenismul e numele de ob&te pentru toate pseudo-cre&tinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se afl# cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-cre&tinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de ob&te este acela de „pan-erezie” (erezie universal#). De ce? Fiindc# în cursul istoriei, felurite erezii t#g#duiau sau denaturau anumite
33

însu&iri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndep#rteaz# pe Dumnezeul-Om în întregime &i pun în locul Lui pe omul european. În aceast# privin # nu e nici o deosebire esen ial# între papism, protestantism, ecumenism &i celelalte secte, al c#ror nume este „legiune”. Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biseric# &i el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este în acela&i timp &i „moartea a doua” a papismului iar prin el &i cu el, a oric#rui umanism. Totu&i, înaintea Adev#ratei Biserici a lui Hristos care de la ar#tarea Dumnezeului-Om Hristos exist# în lumea noastr# p#mînteasc# ca Trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindc# nici o erezie nu s-a ridicat atît de radical &i atît de integral împotriva lui Hristos &i a Bisericii Lui, a&a cum a f#cut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei – om. Nu exist# nici o îndoial# c# dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o r#zvr#tire nemaiv#zut# împotriva Dumnezeu-Omului Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe p#mînt, o nou# tr#dare a lui Hristos, o nou# r#stignire a Domnului – numai c# nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. )i toate acestea sunt iad, iad, iad pentru s#rmana fiin # p#mînteasc# ce se nume&te om. Acolo unde Îl înlocuiesc pe Dumnezeu-Omul Hristos cu omul, fie &i cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. )i
34

dup# cum din aceast# pricin# Biserica dispare de acolo, tot a&a se pierde &i ierarhia apostoleasc# divino-uman# &i succesiunea apostolic# sacramental#.” (Biserica Ortodox! $i ecumenismul, 2002) Cucernicul P rinte Dumitru St niloae (+1993) „Eu nu sunt pentru ecumenism; socotesc c# ecumenismul este produsul masoneriei; iar#&i vor s# relativizeze credin a adev#rat#. A avut dreptate Biserica zicînd c# nu prea suntem uni i. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolic# &i Biserica Ortodox# nu sunt dou# surori. Nu exist# decît un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decît un singur trup, adic# o singur# Biseric#. Deci no iunea de Biserici surori este improprie. Au venit odat# &i aici, la un congres al ecumeni&tilor. )i unul dintre reprezentan ii lor a sus inut ideile socialiste. Eu i-am comb#tut &i vorbeam mereu de Hristos. Iar m# întrebau: „De ce tot vorbi i de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos”. S-au sup#rat teribil &i, dup# ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru c# vorbeam de Hristos &i nu de probleme de-astea sociale. De ce s# mai stau de vorb# cu ei care au f#cut femeile preo i, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai c#s#toresc...” (Ortodoxia $i interna ionalismul religios, ed. Scara, 1999) „Lupta catolicismului n-a avut o baz# spiritual#, cre&tin#, a&a cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuz# Todea c# suntem Biserica tr#d#toare. Dou# mii de preo i
35

ortodoc&i au stat în închisoare. Eu am fost în închisoare &i n-am v#zut nici un preot unit. To i s-au f#cut ortodoc&i sau au intrat în diferite întreprinderi în care f#ceau pe turn#torii.” (Omagii p!rintelui Dumitru St!niloae, ed. MMB, 1994) „Caracteristica fundamental# a cre&tinismului, care const# în surparea zidului desp#r itor dintre Dumnezeu &i oameni (…) e înl#turat# în catolicism într-o nou# form#. Sobornicitatea cre&tin#, îns#&i Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desf#cut# din îmbr# i&area iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos &i transformat# într-o societate pur laic . (…) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spa iului &i numai cu o persoan#, cu papa în Vatican. (…) Tot ce conteaz# e dependen a juridic# de o persoan# omeneasc#. Misticul e transformat în juridic, via a în Biseric# devine o preocupare de bun# &i uniform# orînduial# juridic#. Cuvintele religioase nu mai exprim# de aceea nici ele misterul unor experien e religioase directe, ci devin termeni juridici $i ra ionali$ti, de preciz!ri pozitiviste, p!mînte$ti.” (Ortodoxie $i românism, p.101)

36

P rintele Cleopa Ilie de la M-rea Sih stria (+1998) „Mi-au pus întreb#ri despre unitatea Bisericilor, c# ei vor s# uneasc# Bisericile &i s# fac#, precum a zis Mîntuitorul, o turm# &i un p#stor. „Domnule director, i-am zis, biserica dumneavoastr#, protestantismul, este suspendat în aer. N-are temelie! Dar de ce, p#rinte? - Unde vi-i Sfînta Tradi ie? Unde-s Sfintele Canoane? Unde-i practica Bisericii de 2000 de ani? A i desfiin at totul &i acum vre i s# v# apropia i de noi? Este imposibil! Noi de-abia avem puncte comune cu catolicii, dar#mite cu protestan ii. Ei sunt la foarte mare distan # de noi, au numai dou# Taine, &i acelea nu ca taine, ci numai ca simboluri: Botezul &i Cina Domnului. La Cina Domnului fac o masa comemorativ# cu pîine &i cu vin în cinstea lui Hristos, dar nu mai cred c# se preface pîinea &i vinul în Trupul &i Sîngele Domnului. N-am cînd s# spun discu ia de acolo c#-i mult de spus.” - Cum vede i unirea Bisericilor? P#rintele r#spunde: - Fra ilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i în puterea noastr#. Iat# cum v#d eu: s# punem post &i rug#ciune c#tre Dumnezeu &i cînd va veni Duhul Sfînt s# ne g#seasc# ca Sfin ii Apostoli. Asta e lucrarea Duhului Sfînt. Iar dac# va veni Duhul Sfînt cînd îl cerem cu post &i rug#ciune, cînd va veni la toate min ile
37

arhiereilor catolici &i ortodoc&i, va fi aceea&i gîndire: Hai s# ne unim c# n-au fost la început dou# Biserici ci una singur#. Deci asta s# cerem de la Dumnezeu, c# El poate face unitate de vederi în toate privin ele. Iar dac# este vorba s# se cread#, s# se fac# unitate de credin #, atunci numai Domnul &tie... noi, nu. A i v#zut la primi voievozi cre&tini ai românilor, de cînd sunt cele trei #ri române, Moldova, Muntenia &i Ardealul, to i au fost ortodoc&i... )tefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel B#trîn nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii #&tia au venit acum. Nici o sect# nu exista în ara noastr# pe atunci. Ace&tia vin din str#in#tate, pl#ti i de masoni, s# ne strice dreapta credin # &i originea noastr# de popor ortodox. S# ine i credin a care a i supt-o de la piepturile maicilor voastre! S# ine i credin a pe care o avem de dou# mii de ani! Nu v# lua i dup# slugile satanei care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cump#r# pe pro&ti &i pe nel#muri i în credin #, s# rup# unitatea în sufletul poporului român &i vor s# fac# cele mai mari erezii &i nebunii în ara aceasta. P#zi i-v# de ace&tia! Au case de rug#ciuni dar acolo e casa satanei.” (Ortodoxia $i interna ionalismul religios, ed. Scara, 1999)

38

P rintele Arhimandrit Arsenie Boca (+1989) „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. C#derea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodox#, fie ei: arhierei, preo i de mir, c#lug#ri sau mireni. Înapoi la Sfînta Tradi ie, la Dogmele &i Canoanele Sfin ilor P#rin i ale celor &apte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasc# Dumnezeu!” (Talan ii împ!r! iei, p.197) Arhimandit Gheorghios Kapsanis, Egumenul M-rii Grigoriu, Athos „Ce este ecumenicitatea? Bisericile Ortodoxe din întreaga lume sunt organizate, din punct de vedere administrativ, în Biserici locale sub conducerea unor sinoade locale, respectiv patriarhii. Toate bisericile locale sunt organizate la rîndul lor sub forma unui sinod ecumenic din care fac parte reprezentan i ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Ce este ecumenismul? Ecumenismul în schimb, este o form# institu ional# prin care, sub numele p#cii &i al unit# ii, sunt adunate la un loc toate religiile lumii precum evrei, musulmani, budi&ti care nu cred în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, &i unde se dezbat probleme economice, politice, sociale, culturale etc. Ecumenismul caut# prin toate acestea s# se impun# ca noua religie a viitorului. Cu certitudine, Biserica Ortodox# este ecumenic# adic# soborniceasc#. Una este îns# ecumenicitatea &i alta este ecumenismul. Biserica Ortodox este ecumenic , dar nu
39

ecumenist . Ea r#mîne ecumenic# atîta vreme cît nu cade în ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplin#t# ii Bisericii &i se propune &i celorlal i, f#r# s# se împart# sau s# se ajusteze dup# concep iile omene&ti. A&adar Biserica noastr# Ortodox# este ecumenic# &i deoarece întreaga lume are nevoie cu adev#rat de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea s# se men in# ecumenic# &i s# nu cad# în ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-&i p#stra ecumenicitatea ei, ci &i pentru a ajuta cu adev#rat lumea. Un rol important în mi&carea ecumenic# îl are teoria ramifica#iilor care este o erezie eclesiologic promovat# în cercurile teologice a&a-zis moderniste, a c#rei esen # este c# toate confesiunile cre&tine existente în momentul actual sunt v#zute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos &i care de in în mod egal harul Sfîntului Duh &i Adev#rul Divin. La baza acestei înv# #turi eretice st# interpretarea incorect# a procedurilor canonice privind primirea în Biseric# a ereticilor si schismaticilor.” (Ortodoxia $i interna ionalismul religios, ed. Scara, 1999) Cucernicul P rinte Gheorghe Calciu „În elegerea ecumenic# de unire &i armonie a lumii este de fapt o form# a mi&c#rilor interna ionaliste pe plan religios, în care se încearc# desfiin area na iunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu lea uns &i care urm#resc doar gloria lor, buna lor via # &i satisfacerea dorin ei de a conduce popoarele.
40

Ecumenismul acesta este în sine o ac iune diabolic# &i sunt de acord cu unii teologi greci care spun c# ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru. Am sperat c# România va fi urm#toarea ar# care va ie&i din ecumenism.” („Ziua” de Bucure$ti, 5 dec.1998, pg.8) Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos, Grecia „Poate fi spus c# de este o mare erezie ast#zi, este a&anumita erezie eclesiologic!, care se confrunt# mai ales cu p#storii Bisericii. Este o mare confuzie ast#zi despre ceea ce este Biserica &i care sunt adev#ra ii ei membri. Se confund# identitatea Bisericii cu alte tradi ii umaniste &i se gînde&te c# Biserica este fragmentat# &i desp#r it#, dar mai mult se ignor# singura cale de mîntuire a Bisericii. Papista&ii nu au preo ie nici taine. Vaticanul nu este biseric#, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu to i „clericii” Vaticanului nu sunt urma&i ai Apostolilor, nu au predania &i succesiunea apostolic#. Papista&ii sunt francolatini, iar pe deasupra &i eretici. Papismul se afl# în afara Bisericii, &i pentru c# în afara Bisericii nu exist# Taine, pentru aceasta clericii papista&ilor &i însu&i papa, pentru noi ortodoc&ii, nu au preo ie, adic# au fost t#ia i de la succesiunea apostolic#. Dac# se va pierde Credin a Ortodox#, atunci nu va mai exista nici Biseric#, nici Dumnezeiasca Euharistie. P#rin ii Bisericii din veacul al VIII-lea observaser# c# papismul, sub influen a francilor, a schimbat teologia ortodox# &i astfel nu mai f#cea parte din Biserica Ortodox# care p#zea în întregime adev#rul revelat. De aceea, papa nu
41

mai era pomenit în Diptice.” (Cugetul Bisericii Ortodoxe, Cap.I)

Cuviosul Ghenadie Scholarios, Patriarhul Constantinopolului (sec.XV) „O grecilor (românilor, n.n.) vrednici de mil#, de ce înc# r#t#ci i &i lep#dînd orice n#dejde în Dumnezeu c#uta i ajutorul francilor (Europei, n.n)? Cum de împreun# cu întreaga Cetate, care curînd va c#dea, pierde i Ortodoxia voastr#? Milostiv fii mie Dumnezeule! Aduc m#rturie înaintea Ta c# sunt nevinovat de aceast# nelegiuire. O, bie ii de voi care vede i ce se-ntîmpl# în jurul vostru &i în vreme ce robia v# este tot mai aproape, v# lep#da i de credin a p#rin ilor vo&tri &i primi i f#r#delegea! Nu m# voi lep#da nicicînd de tine, iubit# Ortodoxie, &i n-am s# te ascund Sfînt# Predanie, cît# vreme duhul meu mai s#l#&luie&te în trupul acesta.” (Sinodul de la FerraraFloren a, ed. Scara, 2002, p.161)

42

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->