În calitatea Bisericii de Trup tainic al lui Hristos, Dumnezeu - Creatorul tuturor poate lucra si asupra fiinţei umane.

Lucrarea aceasta se împlineşte prin săvârşirea Sfintelor şi mântuitoarelor Taine. „Sfintele Taine sunt acţiuni sensibile instituite de Hristos prin care se împărtăşeşte harul lui Hristos şi se uneşte Hristos cu persoanele care cred”.1 „Sfintele Taine sunt lucrari tainice, săvârşite de episcop sau preot, prin care ni se comunica în chip nevăzut, dar prin forme sau acte exterioare harul divin necesar mântuirii noastre”.2 Mântuitorul Hristos prin Întruparea Sa şi prin întreaga Sa luc rare mântuitoare ne-a adus viaţă şi această viaţă ne este oferită concret prin Sfintele Taine, cu ajutorul cărora noi ne facem partaşi cu El prin moarte şi suferim împreună cu El, ca să putem fi şi înviaţi în puterea şi harul hristic. În Ortodoxie, în general, întreg cultul este o epicleză, o invocare a Sfântului Duh, dar mai ales Tainele care nu sunt numai repetiţia unor formule şi rânduieli, ci prilejuri pentru reînnoirea chemării şi pogorârii Sfântului Duh. Fiecare Sfântă Taină are propria sa Cincizecime, epicleza sa, care este rugăciunea adresată Tatălui pentru ca El să reverse Sfântul Duh. Prin săvârşirea şi primirea harului Sfintelor Taine se realizează o comunicare de viaţă duhovniceasca. Pentru aceasta, Sfintele Taine, sunt o parte fundamentală a slujirii Bisericii, care caută prin întreaga sa lucrare să actualizeze urmarea şi apoi vieţuirea în Hristos. Sfintele Taine sunt mijloace prin care primim iubirea lui Iisus Hristos şi care ne leagă de El. Iubirea lui Hristos este harul dumnezeiesc. Harul sacramental corespunde principalelor trebuinţe ale vieţii omului începând de la naştere şi până la sfârşitul vieţii. Prin Sfintele Taine se constituie Biserica. Prin Tainele iniţierii (Botez, Mirungere şi Împărtăşanie) omul se încorporează în Biserică şi mai departe numai prin aceste lucrări sfinte (Pocainţă, Cununie, Hirotonie şi Maslu) se pot transcende dimensiunile umane ale comunităţii creştine. Tainele sunt mijloace sau căi conducătoare spre împărăţie şi nu sunt scopuri în sine. Legătura dintre Taine şi Biserică este indisolubilă, de aceea ele sunt numite Taine ale Bisericii şi Biserica dreptmăritoare este considerată Biserică a Tainelor. Preot D. Staniloaie, “Teologia dogmatica ortodoxa”, vol. III Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978, p. 8. 2 Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, “Biserica şi cult pe înţelesul tuturor”, Ed. Europartner, Bucuresti 1996, p. 123.
1

refacerea comuniunii cu Dumnezeu. adevărul şi viaţa şi care ne spune că: ”Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”(Ioan 14. acte personale ale Mântuitorului.Sfintele Taine aparţin iniţial Bisericii şi pentru ea se săvârşesc ele asupra credincioşilor. Căci daca nu Mă voi duce. Harul transmis prin Sfintele Tainele va face simţită prezenţa Mântuitorului faţă de toţi oamenii: „Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28. este în raport de întâlnirea noastră cu Mântuitorul. legătura noastră cu Dumnezeu. ”Hristos. iar daca Mă voi duce. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Mângâietorul nu va veni la voi.Taina intâlnirii noastre cu Dumnezeu”. 120. căci El face vizibilă şi palpabilă între noi prezenţa Sa harică. 20). Ed. Dr. p.4 Deci. Îl voi trimite la voi” (Ioan 16. XVIII (1966). Cuvintele Mântuitorului spun însă clar: „Vă este de folos să Mă duc Eu. 4 E. este permanent prezent viu şi activ Hristos-Domnul în Biserica şi în viaţa credincioşilor. 6). aici ni se revelează pentru prima oară importanţa Sfintelor Taine pentru mântuirea noastră.3 Mântuirea noastră. 3 . Dura Nicolae. Absenta întâlnirii vizibile cu Mântuitorul va fi împlinită de Harul revărsat în Sfintele Taine. Aceasta ar însemna că. 5 Ibidem p120. Schillebeeck. Harul Duhului Sfânt trimis de Mântuitorul Apostolilor Săi şi prin ei Bisericii Sale are misiunea de a învăţa toate şi a aduce aminte de toate cele spuse şi făptuite de Mântuitorul (Ioan 14. sărbătoare cu reale urmări ontologice. 1. în Duhul cel Sfânt şi viaţa credincioşilor ei se uneşte cu viaţa Capului ei nevăzut. comuniunea cu El. Dar aşteptarea „întâlnirii depline poate fi înţeleasă numai prin faptul că noi şi acum îl întâlnim pe Domnul cel preamărit. nr. 26). în vizibilitate pământească. 140. cu Hristos şi astfel înaintează în viaţa duhovnicească”. Sfintele Taine sunt lucrări vizibile. singura garanţie a mântuirii ar înceta. care sunt o permanentă sărbătoare a Cincizecimii pentru sufletele credincioşilor.5 Valoarea si importanţa lor deosebită pentru mântuire rezidă în caracterul lor Pr. “Propovaduirea şi Sfintele Taine”. care este calea. 7). 1998. „Prin acestea. Prin Sfintele Taine viaţa Bis ericii. prin mijlocirea cărora „ne întâlnim cu Omul preamărit Iisus şi prin care venim în contact viu cu misteriul cultic sfinţitor al lui Hristos”. Bucureşti. în "Ortodoxia". odată cu înălţarea Mântuitorului la cer. p. activă prin Sfintele Taine”. H.

al actului care se săvârşeşte asupra credinciosului. 10. Stăniloae. p. trad. D. Dicţionar Latin-român. 8 Maurice Carrez şi Francois Morel. p. secret. Coloseni II. 25. 191 6 . ”Fiinţa Tainelor în cele trei confesiuni”. 10. cu totul real. VIII(1956).în limba latină sacramentum. căci o parte poate reprezenta întregul. Bucureşti. Luca VIII. în "Ortodoxia". 1983. I Tesaloniceni II. Societatea Biblică Interconfesională din România. I Cor. pe baza participării: de pildă. capul este trupul întreg”. 2. 1081. XV.6 1. 1.8 Pr. p. mister religios şi este folosit pentru a descrie anumite rituri ale credinţei creştine. 32). Prof. nr. Ele sunt simboluri în sensul în care simbolul este domeniul în care „văzutul este o parte a nevăzutului şi ca atare îl cuprinde. Bucureşti. Guţu. 7. Noţiunea de Sfântă Taină Cuvântul sacrament . taină descoperită iniţiaţilor. Ed. 51. învăţătură tainică. 1. Dicţionar grec-român al Noului Testament.mai mult decât simbolic. de Gheorghe Badea. Ştiinţifică şi Enciclopedică. ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea (Marcu IV. 7 G. 1999. Efeseni V.7 Vulgata redă cuvântul în unele locuri cu grecescul misterion care înseamnă mister. Romani XI. înseamnă jurământ.

.

.

taine sunt actele sfinte ale religiei creştine prin care se împărtăşeşte credincioşilor harul dumnezeiesc. p. Societatea Misionară Română. . sacramentul a fost folosit cu un sens mai larg cu privire la orice respectare a unui ritual sau lucru sacru. p. sub o formă văzută. Se numeşte taină. prin mijlocirea căreia fiecare credincios primeşte dumnezeiescul har. Prof. p. Petreuţă. 11 Prof. 9 . În folosinţa de fiecare zi. şi care s-a aşezat de Domnul nostru. ci şi instrumente care lucrează necesar prin har asupra acelora care se apropie de ele. 1141 10 Ibidem. Pr. harul dumnezeiesc. Isidor Todoran. 1995.9 Mai târziu aceste idei s-au combinat pentru a produce conceptul de rit sacru care era un gaj sau un simbol a cărui primire implica un jurământ de loialitate şi aceasta a condus în timp la limitarea cuvântului sacrament la riturile majore de instituire divină. care a fost instituită de Însuşi Dumnezeu întrupat şi prin care se împărtăşeşte credincioşilor în mod văzut. Ioan Gură de Aur. Mărturisirea Ortodoxă dă Sfintelor Taine următoarea definiţie: Taina este o lucrare sfântă. Chiţescu. Pr. Cartea Creştină.12 7 Dicţionar Biblic. care împărtăşeşte sufletului credincios harul nevăzut al lui Dumnezeu. în înţeles restrâns sau special. cit. Prof.În folosinţa timpurie eclesiastică. Ed. Prin această împartăşire din harul dumnezeiesc.11 zice Sf. . ci unele vedem şi altele credem. cuvântul s-a aplicat în două moduri: referitor la gajul sau zălogul încredinţat spre păstrare publică de către părţile aflate în proces. taina este o lucrare sfântă. . Oradea. 197. ipotecat spre a fi folosit într-o cauză sacră şi ca jurământul pe care un soldat roman îl depunea faţă de împărat şi apoi referitor la orice alt jurământ. 12 Ibidem. Tainele constau într-un element natural şi dintr-unul supranatural. I.10 Într-un înţeles mai restrâns. sunt nu numai semne ale promisiunilor divine. op. N. 1141. Sfintele Taine se deosebesc de toate celelalte simboluri. astfel observăm că. pentru că credem nu ceea ce vedem.

Ed. jertfă înaintea Tatălui ceresc. Mântuitorul lumii a luat cu Sine şi pe cei ce vor să fie părtaşi îngropării Sale. deschide prin aceste porţi ale harului intrarea în rai : „Căci când a intrat în aceste Sfinte ale Sfintelor. Bucureşti. Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi problema intercomuniunii. Dr. Baza hristologică şi eclesiologică a Tainelor Este îndeobşte cunoscut că Biserica este Trupul lui Hristos şi plenitudinea de viaţă a Duhului Sfânt (Efeseni I. Jertfa pe Cruce şi învierea Sa din morţi. Şi aceste porţi sunt cu mult mai însemnate şi mai de folos pentru sufletul nostru decât chiar porţile raiului. p. Actele de împărtăşire a lui Hristos. fiind extensiunea şi prelungirea în timp sau mediul de iradiere al lui Hristos. ci doar să mărturisească moartea Domnului prin Botez şi să -L vestească prin ungerea cu sfântul Mir şi prin împărtăşirea cu Sfânta Taină ce se săvârşeşte pe altarul Bisericii. Arhiereul cel ceresc. Stăniloae. 61. prin întruparea. necerându-le să moară în chip firesc ca şi El. Radu. Domnul îi şi încoronează pe cei ce îi urmează. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.15 Pr. Patimile.2. 1978. în locul nostru. 15 Sfântul Nicolae Cabasila. după cum am mai afirmat. Dr. Aşa că. Biserica fiind ea însăşi o taină şi anume o Taină sursă generală şi principală a altor taine ca una care participă direct la taina originară care este Hristos. 143. i-a dat puterea şi mijloacele vizibile de împărtăşire a mântuirii realizate de El pentru întregul neam omenesc. de Pr. căci acestea din urmă nu se deschid nimănui dacă nu a trecut înainte prin cele dintâi”. Dumitru Gh. după ce i-a făcut să intre pe porţile împărăţiei Sale. Prof. oamenii mănâncă Trupul celui ce a murit şi a înviat. Prin Sfintele Taine. p. Teodor Bodogae. 9-10. posibilitatea acestei asumări fiind dată de Întruparea Sa ca om. D. “Studii Teologice”. în chip neînţeles. 23). 14 Pr. moartea şi Învierea Sa. anul XVIII (1966). căreia Hristos Insuşi. sunt Tainele Bisericii. 13 . trad. 531-532. pentru a-i face părtaşi la Paştele. 1992. seria a II-a. Hristos înviat şi slăvit a asumat realităţi pământeşti ca să se împărtăşească pe Sine însuşi şi lucrarea Sa dumnezeiască13 prin ele pentru mântuirea noastră. în rev. pp. ca membri ai Trupului Său tainic. Prof.14 Taina întâlnirii personale a lui Dumnezeu cu omul şi al mântuirii omului. Din aspectul sacramental al Bisericii. Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi Despre viaţa în Hristos. Hristos cel Înviat trimite Duhul Său cel Sfânt să ungă şi să consacre pe cei ce cred. capul ei. Bucureşti. unde. nr. Astfel. în rom. Prof.

p. Este puterea Duhului dumnezeiesc. p. Pr. p. adică este în comuniune cu Hristos cel lucrător în om. Iată deci că dialogul dintre voinţa lui Hristo s şi voinţa noastră este un dialog al iubirii. 3. Dr. ci e şi o putere cu mult mai mare ce străbate prin ele. op. Dumnezeu cere roade. III. sau aşa zisele raţiuni ale lucrurilor. căci spune Sf. D. vol. op. cit. “Ortodoxia”. Stăniloae. în ambianţa Bisericii. de sine. ci e penetrată şi modelată de har. I. Bucureşti. D. de care vorbesc Sfinţii Părinţi”. Dr. prin mijlocirea trupurilor şi a materiei dintre ele. Prof. D. nr.. Când deci după toată călăuzirea şi purtarea de grijă a voinţei. 19 Pr. Dumitru Stăniloae. dar puterea ce o transmite omul prin trupul său nu e numai a spiritului. adică energiile dumnezeieşti ale Pr. Dr. Deci şi Botezul de aceea ni l-a dat şi de aceea l-a instituit între celelalte Taine. ci şi să producă această energie.17 La baza concepţiei despre Sfintele Taine a Bisericii Ortodoxe stă încrederea în putinţa lucrării Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om. 9. Dr. este vădit că El rămâne în voinţa noastră şi că depune în ea puterea şi dispoziţia spre bine. şi a trupului său. Stănilloae. pp. III.19 Sfintele Taine revarsă în om viaţa divină. ca un efect al energiei Lui spirituale. .Şi toată puterea Tainelor şi viaţa cea nouă e pentru voinţă” .18 dar mişcarea si lucrarea sunt rodul conlucrării între voinţa umană deliberativă şi har. cu care omul se pune de acord şi căruia i se deschide prin credinţă. vol. cit. 7-8. . voinţa umană nu mai este singură. Prof. Stăniloae. Natură şi har în teologia bizantină. ca Trup tainic al lui Hristos. 392-439. în ambianţa Bisericii.Baza generală a Tainelor Bisericii este credinţa că Dumnezeu poate lucra asupra creaturii în realitatea ei vizibilă. vol. 16 17 . ca să facă în noi voinţa bună. Voinţa umană. susţinută de voinţa Lui faţă de noi. Nicolae Cabasila „ . 18 Pr.. imprimând în ea potenţial formele ce se vor actualiza la vremea lor. anul XXVI (1974). Prin mâna omului se scurg puteri spirituale asupra altui om. În Taină nu se poate trasa o frontieră între mişcarea omului care lucrează şi puterea Duhului Sfânt. 232. soarbe din iubirea lui Hristos. pentru a se umple ea însăşi de iubire. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Prof.16 „Spiritul dumnezeiesc poate nu numai să producă modificări cu mult mai mari asupra energiei din care se alcătuiesc formele lumii. al iubirii desăvârşite a lui Hristos infuzate nouă prin Sfintele Taine şi al iubirii sau voinţei noastre în creştere. în rev. Odată ce a primit harul în ea. Prof. 1978. iubirea este virtutea voinţei.

teandrică. Biserica este o prezenţă vie. raporturile între ele şi problema Tainelor în afara Bisericii. anul VIII (1956). prin faptul jertfei Sale. Toată energia lui Hristos cel înviat şi înălţat s-a revărsat în umanitatea Lui şi a ridicat-o la această stare prin faptul central al morţii. dar capul rămâne cap. dar nici unul dintre acestea nu poate fi ceea ce este decât păstrându-se în existenţă. Ele au rostul de a preface treptat existenţa credincioşilor după chipul Omului Hristos. care este Hristos. 23). întrucât inima acestor acte este moartea şi Învierea. plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi„ (Efeseni I.Sfintei Treimi. Dr. În acest proces. ca atare şi celelalte”. De aceea toate efluviile de har ce ni se conferă nouă credincioşilor prin diferitele taine. care continuă ca oferire sau ca moarte mistică în faţa Tatălui. p. energia tuturor. Dumitru Radu. Stăniloae. e trăirea bogăţiei copleşitoare a prezenţei lui Hristos în dispoziţia totalei Lui dăruiri Tatălui.. mădularele rămân mădulare şi trupul rămâne trup. ceea ce se potriveşte cu starea credinciosului. sau la Domnul înviata în care sunt concentrate toate faptele mântuitoare ale Sale. însă în grade diferite. 21 Pr. care este în acelaşi timp o continuă plinătate de viaţă a lui Hristos ca om şi produc în noi aceeaşi stare. “Ortodoxia”. Dar.20 Prin fiecare taină participăm la toate actele mântuitoare ale Domnului. în rev. Dr.. şi numai întrucât produc aceeaşi stare ne şi mântuiesc. p. D. Biserica este „Trupul Lui. nr. Trup tainic al lui Hristos. Ele toate comunică acelaşi Duh. ci din oceanul acestei energii. fiecare taină îşi are rolul ei deosebit de al celorlalte. 195. Prof. dar nu toate la fel..21 Tot ceea ce se petrece în Biserică îşi are ca iniţiator Capul ei. aceeaşi energie divină a lui Hristos cel înviat şi proslăvit ca om. Prof. Biserica împlineşte sfinţirea şi mântuirea noastră. Numărul Tainelor. Tainele sunt ale Bisericii şi tot Biserica săvârşeşte Tainele pe care Hristos -Capul le-a instituit. 86 20 . izvorăsc din această continuă stare de jertfă. Energia dumnezeiască din umanitatea Sa are calitatea de energie a jertfei. 2. Sfintele Taine realizează şi exprimă totodată Biserica ca şi comuni tate Pr. dar toate stau în legătură internă întreolaltă. sălăşluite în umanitatea Fiului şi coborâte în noi prin Duhul Sfânt. constituită dintr-o comuniune de persoane umane cu Dumnezeu prin Hristos în Duhul Sfânt. ea fiind trupul iar credincioşii mădularele: „Capul este întreg în tot corpul şi fiecare mădular al corpului se simte aparţinând lui Dumnezeu întreg. prin toate Tainele participăm la moartea şi Învierea Lui. Caracterulecclesiologic.

în rev. De aceea. p.. 553 24 Ibidem p. Astfel. 553. „Biserica Ortodoxă Română”. însă şi rezultat mereu înnoit al lor. Biserica este prin Hristos în Duhul Sfânt condiţie a Tainelor dar şi rezultat al lor. 23 Pr. Articularea Sfintelor Taine în viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde însăşi lucrarea mântuitoare a acestora. datorită acestei calităţi. anul LXLVII (1980). să fie îmbogăţită. întru puterea lui Hristos şi prin organele rânduite ce au puterea de a transmite harul dumnezeiesc prin Taine.24 Totodată Tainele ca şi dăruiri multiple şi continue ale lui Hristos prin Duhul Sfânt în Biserică sunt şi prilejul chemării şi pogorârii Duhului Sfânt după Cincizecime. odată intrată în istorie la Cincizecime. Din aspectul sacramental al Bisericii. sursă a actelor sacramentale. 25 Concluzia este aceea că.23 Tainele sunt acte ale Bisericii totodată aceasta însemnând că prin ele acţionează şi Hristos dar şi Biserica sau Hristos din şi prin Biserică. 22 . 534. Biserica nu e numai un rezultat al sacramentelor ci şi condiţie a lor. în afară de Biserică nu pot fi Taine şi ele trebuie săvârşite în Biserică. 11-12. sunt mijloace prin care se extinde şi se menţine continuu această legătură care constituie fiinţa Bisericii. Idem.sobornicească şi sacramentală a oamenilor. continuă în acelaşi timp să primească pe Duhul. Stăniloae. Tainele. extinzându-se în ei prin Duhul Sfânt. o face. Duhul Sfânt este acela care menţinând-o ca pe un sacrament în totalitatea ei. ca acte. ceea ce pune în evidenţă faptul că Biserica. sursă a Tainelor căci în ea Hristos îi încorporează pe credincioşi în Sine. nr. 1129.. având în ea pe Hristos din care iradiază continuu Duhul. dacă Biserica este sacrament sau taină în sensul de uniune realizată între Dumnezeu şi totalitatea credincioşilor. Sfintele Taine ale Bisericii după Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox. Prof. p. înnoită şi împrospătată de El prin sacramente.ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfânta Scriptură şi faţă de Sfânta Tradiţie. p. D.22 Am arătat că Biserica este Taină. Credinţa Bisericii. 25 Ibidem. Dr. fiindcă este condiţie a lor..

George Remete. nu va intra în împărăţia cerurilor. . Chiţescu. fără a preciza vreo excepţie sau vreun motiv de neprimire mai special. 201. Dogmatica Ortodoxă. Pr. duhul înţelepciunii şi al înţelegerii. acestea sunt excepţii care confirmă regula şi nu infirmă caracterul necesar al Sfintelor Taine. Dumnezeu să mântuiască pe unii şi în afara Bisericii şi implicit a Sfintelor Taine. Polemica cu Pr. Dogmatica. p. Sfânta Scriptură ne spune că cel ce nu primeşte Sfintele Taine. Poate exista însă şi posibilitatea ca. . Învătătura despre şapte Taine apare pentru prima dată în Mărturisirea de credinţă cerută împăratului Mihail Paleologul de către papa Clement al IV -lea în anul 1267 şi citată în Sinodul unionist de la Lyon în anul 1247. Tradiţia şi practica ortodoxă recunoaşte sub aspectul de lucrare sfântă prin care sub formă văzută se împărtăşeşte harul nevăzut al lui Dumnezeu. op. Oricum. dar nu în cazul că le resping. 309. dar conform Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii acest lucru nu este sigur.27 Totuşi ceea ce trebuie reţinut în legătură cu Sfintele Taine este că cel ce le nesocoteşte ca mijloace de împărtăşire a harului dumnezeiesc instituite de Însuşi Dumnezeu. întrucât Tainele au fost instituite de Mântuitorul Hristos ca mijloace speciale de comunicare a harului dumnezeiesc în Biserică. AlbaIulia. Prof. ceea ce probabil. Necesitatea Sfintelor Taine este strâns legată de necesitatea harului pentru mântuire. cit. aşa cum a făcut cu tâlharul de pe Cruce. N. Ed. nu se va mântui. cap. Reîntregirea. p. Dr. 26 28 H. Ediţia III. p. Isidor Todoran. duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe”. 27 Prof.Necesitatea Tainelor. un număr de şapte Taine. 314. 1-2: „O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un lăstar din rădăcinile lui va da. Şi se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu. Numărul şi împărţirea Sfintelor Taine. duhul sfatului şi al tăriei. I. Pr.28 numărul de şapte având conotaţii legate de desăvârşire. puritate. Andrutsos. de cele şapte daruri ale lui Dumnezeu enumerate la Isaia. II. Desigur că Dumnezeu este atotputernic şi po ate trece peste orice motiv şi poate acorda mântuirea în chip excepţional. altfel decât prin Sfintele Taine . rezultă că ele sunt absolut necesare pentru mântuire. 2000.26 Romano-catolicii susţin că aceştia se mântuiesc cu siguranţă. Conf. Petreuţă. Prof. în cazul în care aceştia n-au cunoştinţă sau nu pot beneficia de ele.

Ioasaf. şi tot şapte a învăţăt şi Biserica pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. 31 Paul Evdokimov. Caracterul ecleziologic. include în listă tunderea în monahism. al XV-lea) acceptă şi el caracterul sacramental al tunderii în monahism.29 Deşi aceste enumerări îşi au originea în Biserica Apuseană. 1-3. pus în legătură cu textul de la Isaia XI. Mitropolitul Efesului (contemporan al arhiepiscopului Simeon). cit. op. Stan. Nunta şi Preoţia. p. autor al unei dizertaţii asupra Sfintelor Taine. ci fascinaţia numărului şapte. Având în vedere efectele lor ecleziale. în limba română de Pr. Bucureşti. trad.31 Deşi nu s-a angajat oficial faţă de nici una din liste. 177. declara: „Eu cred că tainele Bisericii nu sunt şapte ci mai multe” şi dă o listă de zece taine ce cuprindea în plus şi sfinţirea Bisericii. Radu. 8 -11). 32 Pr. 1996. Biserica Ortodoxă Răsăriteană acceptă şapte Taine: Botezul.30 Sfântul Dionisie vorbeşte şi el de şase Taine iar Sfântul Ioan Damaschin ul nu menţionează decât două. Irineu Ioan Popa. aşa precum a făcut-o şi Teodor Studitul. 285. Şapte Taine a instituit Mântuitorul Iisus Hristos..32 mulţi teologi găsesc acest număr ca potrivit cu trebuinţele vieţii spirituale ale Paul Evdokimov.teologii protestanţi din timpul patriarhului Ieremia al Il-lea din Constantinopol. Scrisoarea patriarhilor răsăriteni menţionează acealşi număr de şapte Taine. 1996. Acceptarea avea la bază desigur nu influenţa teologiei latine. Teologia bizantină. nici mai mult nici mai puţin. 30 . p. La autorii bizantini care acceptă cele şapte taine găsim totodată şi diverse liste ce concurează una pe alta. Ortodoxia. de Dr. Conf. care a trecut din teologia scolastică în Mărturisirile de credinţă mai recente. dar o pune în rând cu Pocăinţa. Bucureşti. 286.. Simeon arhiepiscopul Tesalonicului (sec. Alexandru I. conduce la aceeaşi afirmaţie a numărului de şapte taine. Maslul. 19p. Euharistia. Dr. trad. Pocăinţa. dar îmbină într-o singură Taină Pocăinţa şi Maslul. al XIII-lea). Între timp. 29 John Meyendorff. Monahul Iov (sec. p. Prof. precum şi paralelismul dintre cele şapte Taine şi cele şapte daruri ale Sfântului Duh (I Corinteni XII. Mirungerea. 256. p. . Dumitru Gh. Unele texte menţionează ca Taină şi aghiazma mare şi adeseori Botezul însemna ansamblul celor trei Taine. considerând Maslul ca Taină separată.. Dr. ele au fost acceptate şi de creştinii din răsărit după secolul al XIII-lea.

Dr. Dumitru Stăniloae. Radu. cu Biserica. Mirungerea întăreşte şi dezvoltă viaţa cea nouă duhovnicească. iar Euharistia o hrăneşte şi o înviorează. În sfârşit. şi Taine care nu se repetă: Botezul şi Hirotonia şi. Mirungerea. indiferent de dispoziţia lor subiectivă. Stăniloae. Prof. traducere din limba greacă de Iustin Moisescu.35 Luteranii le socotesc pe acestea două ca mijloace obiective ale graţiei de care se împărtăşesc toţi cei ce le primesc. p. Dumitru Gh.34 Trebuie amintit faptul că protestanţii recunosc în general numai Botezul şi Euharistia. 247 34 Pr. D. Dr. stă în spiritul doctrinei lor. Mirungerea şi Euharistia. 177. 19-20). p. Numărul Tainelor. raporturile dintre ele. în special. 35 Pr. Craiova. Centrului Mitropolitan al Olteniei.Taine ale încorporării în Hristos ca mădulare ale Trupului Său: Botezul. Nunta.. Ed.creştinului. Adevăratul motiv al respingerii celorlalte cinci Taine de către protestanţi. Hr. Biserica mai are nevoie şi de Nuntă. Taine reparatoare: Pocăinţa şi Maslul şi Taine pentru misiuni speciale: Hirotonia şi Nunta. ultimele. prin Maslu.33 Botezul naşte pe om.. 193-195 33 . conservării neamului omenesc şi a participării lui la Taina unirii cu Hristos. păcatul şi bolile trupului sunt vindecate.. Numărul Tainelor. p. Andrutsos. pentru propovăduirea Evangheliei. Caracterulecclesiologic. Simbolica. unind în mod deplin şi fiinţial pe cel botezat cu Hristos. 36 Pr. Spovedania. prin Duhul Sfânt la o viaţă nouă în Hristos. pp. pentru sfinţirea unirii bipersonale a celor ce realizează împreună legătura naturală a căsătoriei. Taine ale creşterii în Hristos: Euharistia. săvârşirea celor sfinte şi conducerea pe calea mântuirii (Matei XXVIII. 1955. Această stare este consfinţită prin Taina Hirotoniei. în vederea perpetuării. comunitatea credincioşilor are nevoie de o stare preoţească. Prof... chiar uneori.36 Există diferite împărţiri ale Tainelor: Taine care se repetă: Euharistia. prima prin Pocăinţă. Boala sufletului. Prof. Maslul şi uneori Mirungerea.

.

.

.

10 .