You are on page 1of 7

COMPLEXITATEA CAUZALA A FENOMENULUI INFRACTIONAL Fenomenul infractional este deosebit de complex si pentru a putea fi cunoscut, trebuie abordat multidisciplinar

. Aceasta implica stapanirea unor notiuni de: criminologie, psihologie judiciara, sociologie judiciara, biologie criminala, medicina legala, psihiatrie criminala, antropologie criminala, statistica infractionala etc. n2b1bj Infractionalitatea desi este un fenomen social, trebuie cercetata ca act individual, ca act comis de o persoana concreta intr-o situatie concreta. Este vorba de o actiune umana, determinata de anumite elemente psihologice, trebuinte, tendinte, motive, scopuri etc. O viziune coerenta asupra dinamicii si interactiunii elementelor intregului ansamblu de factori care concura la producerea actului infractional nu o poate oferi decat o conceptie sistemica integratoare asupra conduitei si a manifestarilor psihocomportamentale. Factorii care stau la baza fundamentarii teoriilor psiho-biologice, psiho-sociale si psihomorale, luati separat, nu pot explica in mod corespunzator originea fenomenului si a comportamentului infractional. Aceasta presupune elaborarea unui sistem teoreticostiintific si metodologic cu posibilitati integratorii si generalizatoare pentru realitatea concreta. In Romania, evolutia fenomenului infractional este o consecinta a impactului problemelor economico-sociale grave, caracteristice perioadei de tranzitie, precum si a crizei de autoritate pe care au traversat-o institutiile statului de drept. Legislatia lacunara si supraancarcarea sistemulul justitiei penale, corelate cu deficitul de personal si logistica, au facut ca efectul masurilor preventive si represive sa fie limitat. Avand in vedere rata inalta de profit si gradul scazut al riscurilor asumate, elemente ale crimei organizate au aparut si s-au dezvoltat cel mai rapid in domeniul economicofinanciar. Coruptia ameninta nu numai drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului, ci insasi buna functionare a institutiilor statului de drept, societatea democratica in ansamblul sau. O serie de organizatii transnationale si-au creat legaturi in randul grupurilor de infractori autohtoni si actioneaza in cooperare cu aceste, in domeniul traficului de droguri, armament, al afacerilor cu autoturisme furate, al formelor moderne de sclavie, plasarii de valuta falsa, introducerii ilicite de deseuri toxice, atacul cu arme de foc etc. Prin contrabanda, au fost scoase din tara o gama larga de produse, de la cele de stricta necesitate pentru populatie, pana la obiecte de valoare apartinand patrimoniului national. O amploare deosebita au luat actele de inselaciune, fals si uz de fals realizate prin cele mai diverse forme, fraude valutar-vamale si nerespectarea legislatiei in domeniul operatiunilor de import-export etc. De asemenea, a crescut numarul infractiunilor legate de practicarea jocurilor de noroc, pretinderea unor sume consistente de bani pentru asigurarea “protectiei”, sechestrarea de persoane, violentele intre grupurile rivale de infractori etc. Ca fenomen social, coruptia reprezinta expresia unor manifestari de descompunere morala si degradare spirituala intrucat implica deturnarea si folosirea avutului public in interes personal, obtinerea unor avantaje materiale pentru indeplinirea obligatiilor de serviciu, incheierea unor afaceri si tranzactii prin eludarea normelor morale si legale. O astfel de stare de criza, are un efect demoralizator asupra intregii societati. Criminalitatea organizata are o psihologie aparte. Isi fac simtita prezenta persoane inteligente, cu o cultura infractionala avansata. Criminalitatea organizata se caracterizeaza prin: 1) profesionalizarea modului de operare (sistemul de comunicare si deplasare rapida, studiul calificat al obiectivului, neutralizarea sistemelor de paza si alarmare electronica, masuri de contracarare a identificarii prin dezinformare, false identitati, distrugeri de

trebuie subliniat faptul ca daca anumite directii tin de esenta sistemului. avand o etiologie proprie. Pentru explicarea mecanismului aparitiei si dinamicii fenomenului infractional. pe cand celelalte sunt intamplatoare si nu depind de conditiile interne si stabile. determina o gama variata de posibilitati prezente sau viitoare ale aparitiei si manifestarii fenomenului infractional. panica sociala. violuri. santajului. Apelarea la categoriile “posibilitate si realitate” mijloceste surprinderea mecanismului sintezei intre continuu si discontinuu in trecerea de la o stare la alta in procesul determinarii obiective a fenomenului infractional. dar pentru care nu exista inca suficiente conditii de realizare. reinvestirea profitului). care trebuie sa aiba menirea tocmai de a impiedica sau elimina aparitia si influenta conditiilor ce faciliteaza trecerea din sfera posibilului in cea a realului in cazul unei infractiuni concrete. originea si dinamica fenomenului infractional nu poate fi rezultatul unui factor monocauzal si nici al mai multor factori. ci de conditiile variabile neesentiale. talharii. De asemenea. 3) ierarhizarea structurilor de subordonare in mediile criminale ( conducerea actiunii. 4) utilizarea coruptiei. pana la cele mai inalte nivele sociale (functionari publici. . a factorilor biopsihosociali marcati de influente criminogene.ca forme ale violentei private. finalitate si scop. criza morala etc. Primele sunt directii necesare si se manifesta ca tendinte principale si dominante. 2) gravitatea consecintelor (distrugeri uriase. altele se cantoneaza la nivelul aspectelor accidentale ale acestuia. impartirea profitului. presupune apelarea la unele notiuni si concepte apartinand principiilor conexiunii si determinismului: posibilitate si realitate. Dificultatea demersului teoretic si de investigare practica a etiogenezei fenomenului infractional deriva tocmai din impedimentele ce se ridica in decelarea tipurilor de relatii care actioneaza in mod specific in acest domeniu. oameni politici). Realitatea acestuia surprinde tocmai starea sa de fapt existenta prin ansamblul infractiunilor prezente si trecute. corelatia subsistemelor in sistem si sistemelor in context.probe. Granitele dintre posibilul si imposibilul infractional sunt relative. Intelegerea aparitiei fenomenului infractional si a evolutiei sale pana cand se concretizeaza in act infractional. acte de terorism). inducerea sentimentului de insecuritate. cauzalitate. alienarea psiho-sociala. actuale sau de perspectiva. Spre deosebire de realitate. deoarece evolutia starilor de manifestare are un caracter concret si reprezinta expresia continutului intern si a variabilitatii gamei care favorizeaza ori suprima unele directii. In concordanta cu principiul conexiunii. pierderi de vieti omenesti). Analiza etiologica a acestor forme de manifestare poate indica o multitudine de cauze: standardul economic. somajul. lovituri cauzatoare de moarte. necesitate si intamplare. 1992). profesionale. Interventia oportuna si eficienta este strans conditionata de intelegerea faptului ca dinamica interactiunilor interne si externe. crearea de alibiuri). lege (Stanca. si conflicte de grup. Violenta este intim legata de esenta umana si de functionarea societatii. este necesar sa pornim de la conceptul de conexiune care presupune interactiunea obiectelor si fenomenelor. ci numai al interactiunilor dintre acestia. probabilitate. vatamari corporale grave . La nivelul acesteia se impune a fi localizata adevarata prevenire. care ii da configurarea si care are un caracter obiectiv. interconfesionale. Violenta acopera o gama larga de comportamente individuale si sociale. posibilitatea desemneaza totalitatea starilor virtuale prin care fenomenul infractional poate trece. criza de autoritate. interetnice. oameni de afaceri. In ultima perioada s-au diversificat infractiunile comise prin violenta (omoruri.

Necesitatea si intamplarea nu au caracter absolut. pe masura ce prognozarea criminologica isi contureaza locul si rolul in profilaxia infractionala. luati in interactiunea lor. Cauzele provoaca aceleasi efecte numai daca actioneaza in aceleasi conditii. Asa. poate conduce la trecerea uneia in cealalta. raporturi sau tendinte criminogene. din perspectiva criminologica. are drept continut interactiunea factorilor biopsihosociali ce determina. Constanta acestui raport este mediata de conditii. la sansele comiterii unei fapte penale. atat cauze cat si efecte. la posibilitatile devenirii ilicitului penal. astfel ca intr-un anumit raport sau in anumite conditii date. Opusa necesitatii. fenomenele sunt. la fel cum variabilitatea conditiilor mijloceste variabilitatea efectelor in raport cu actiunea acelorasi cauze. apare ca necesar. Cauza este conditia necesara fara de care un anumit comportament nu s-ar manifesta si totodata ea precedeaza efectul fiind invariabil urmata de acelasi efect. influentand-o favorabil sau nefavorabil. de exemplu. Probabilitatea capata o semnificatie si o importanta din ce in ce mai mare. fara sa afecteze esenta sistemului. furtul comis de o persoana. proprietati. acestea la randul lor actionand in stransa legatura cu diverse conditii. Schimbarea conditiilor in functie de loc si timp. Relatia cauzala. Pe de o parte. in raporturi diferite. Efectul reprezinta fenomenul sau procesul care succede cauza si a carui producere este determinata de aceasta. in conditii constante. intr-un anumit fel bine precizat. raporturi sau tendinte criminogene. se desfasoara ca inevitabilitate. inclusiv in domeniul psihologiei judiciare. sa fie savarsite intr-o forma sau alta. infractiunea. in producerea efectelor interactioneaza mai multe cauze. Fenomenul care precede si provoaca producerea unui alt fenomen se numeste cauza si care. El se refera. ca forma particulara a determinarii fenomenului infractional cu genurile sale proxime si faptele concrete de manifestare. Conditiile reprezinta un complex de fenomene ce nu pot genera prin ele insele . posibilitatea si imposibilitatea. intr-un alt raport sau in alte conditii. Daca realitatea. care decurge din factorii periferici sau exteriori si se caracterizeaza prin variabilitate si inconstanta. sunt categorii care exprima stari calitative ale fenomenului infractional. Probabilitatea are sens si valoare numai in cazul infractiunilor intamplatoare. pentru ca exista cel putin doua posibilitati: sa fie comise sau nu. existenta acestuia implica si determinari de ordin cantitativ regasite in conceptul de probabilitate. circumscrise la nivelul factorilor biopsihosociali. in mod necesar. la masura si frecventa realizarii conditiilor care favorizeaza trecerea de la o stare virtuala la una reala. Intre cauza si efect se stabileste un raport de necesitate. intamplarea reprezinta modalitatea de existenta sau de manifestare a unor stari. alaturi de necesitate si intamplare. Odata aparut. unul provocandu-l pe celalalt. pe cand in conditiile unui loc stabil de munca. in acelasi timp.Necesitatea fenomenului infractional este modalitatea de existenta ori de manifestare a unor stari. in acest caz. ceea ce este necesar poate fi intamplator. careia nu i s-a oferit sansa unui loc de munca si in conceptia sa nu are alte posibilitati de castig cinstit. efectul poate avea un rol activ asupra cauzei care l-a generat. decurgand din natura interna a acestora si. ci relativ. proprietati. Interactiunea dintre cauza si efect are un caracter complex. localizate la acelasi nivel. Probabilitatea se regaseste in ecuatia de frecventa ca raport dintre numarul de cazuri de realizare efectiva a unor infractiuni si numarul total de cazuri posibile ale acestora. poate fi intamplator. reusind sa se produca sau nu. iar pe de alta parte. exprima un raport genetic si se obiectiveaza ca legatura independenta de vointa omului intre doua subsisteme sau elemente ale aceluiasi sistem care se succed. sa se realizeze intr-un fel sau altul.

In ceea ce priveste factorii interni. ca orice alt tip de act comportamental. Ambianta. pe cand alta. conturand sau nu o personalitate infractionala. al incapacitatii subiectului de a renunta la satisfacerea imediata a unor trebuinte in pofida perspectivei unei pedepse. nu face acelasi lucru. practic toate structurile si functiile psihice incepand cu cele cognitiv-motivationale si terminand ce cele afectiv-volitive. de legitatile care il guverneaza. activitatea preventiva eficienta trebuie sa cuprinda in campul sau de manifestare relatiile din intregul lant cauzal.comportamente infractionale. trece la actul infractional. In etiologia infractionala se impletesc cauzele interne ce tin de natura umana. stimuland sau franand aparitia unui anumit efect. starii. . unitatea actiunii tipurilor de interactiuni abordate (posibilitate si realitate. reprezinta rezultatul interactiunii dintre factorii ce structureaza personalitatea individului si factorii externi. cauza externa nu-si poate subordona si nu poate anula cauza interna. Actul infractional este generat de tulburari de ordin emotional si volitiv. necesitate si intamplare. orice persoana poate prezenta in structura sa un nucleu central mai mult sau mai putin favorabil comportamentului infractional. Deci. economici. Concluzia ce se desprinde este ca. asigura o anumita evolutie a lor pentru producerea efectului. presupune tratarea fenomenului infractional ca fenomen social . determinat si determinator. insotind in timp si spatiu cauzele si influentandu-le. suficient necesare. Pentru facilitarea decelarii lor. indeosebi la nivelul faptelor penale concrete. isi pun pecetea pe manifestarea ei. implicate fiind si activitatile ca si insusirile psihice. in cazul infractiunilor concrete. cauzalitate si conditionare) si sistemul ce inglobeaza ansamblul de legi care il guverneaza. Analiza specificitatii cauzelor de natura subiectiva si obiectiva. pe de alta parte. oprindu-se indeosebi la mobilurile si raporturile pe care se fundamenteaza latura subiectiva a infractiunii studiate. teoreticienii si practicienii sunt preocupati de izolarea relatiilor cauzale din universul relatiilor posibile. Ponderea. Dificultatea dezvaluirii relatiilor cauzale in determinarea fenomenului infractional deriva din faptul ca acestea se coreleaza cu intreaga retea a celorlalte relatii prezente in structura si dinamica sa. se poate actiona preventiv. Sigur ca prin cunoasterea prealabila a acestui mobil in unele situatii date. conditiile si imprejurarile exterioare pot fi favorabile sau nefavorabile dezvoltarii acestui nucleu in plan infractional. Intelegerea determinismului cauzal al fenomenului infractional este facilitata de sesizarea actiunii concomitente a unei pluralitati de cauze. marcat evident de structura sistemului economico-social. dar care. sustinut de lipsa sentimentului responsabilitatii si al culpabilitatii. o detin insa cauzele interne (bazate pe factorii individuali) care au greutate specifica mai mare in raport cu cele externe. Orice infractiune nu reprezinta altceva decat punctul nodal al intersectiilor din lanturile cauzale care este. intamplatoare. sociala a persoanei si cauzele externe ce vizeaza diversi factori culturali. in anumite conditii. dar antecedenta imediata din lantul cauzal are la baza tocmai motivele pentru care s-a ajuns la dusmania respectiva. avand atat valoare de cauza. Actul infractional antreneaza in grade diferite. Astfel. de ambianta. Conditiile pot fi necesare. in domeniul infractional. insuficient necesare. grabind sau incetinind. concepte care surprind. Conditiile insotind actiunea cauzei. in imprejurari similare. juridici etc. un omor poate avea ca mobil profunda dusmanie si ura dintre autor si victima. Altfel nu s-ar putea explica de ce o persoana. endogeni. a ponderii lor in lantul cauzal. Expresia sintetica a complexitatii etiogenezei. pe de o parte. cat si de efect. in acelasi timp. Actul infractional. structurii si dinamicii fenomenului infractional este data de lege si legitate.istoric concret.

ajungand chiar la un grad inalt de surescitare. Pana la luarea hotararii de a comite infractiunea. de asemenea. Aceasta faza se caracterizeaza printr-un intens consum launtric. latura imaginativa a comiterii acesteia este sprijinita de actiuni concrete cu caracter pregatitor. dupa luarea hotararii acesta se caracterizeaza prin activism. personalitatea infractorului. dupa caz. 5. supravegherea obiectivului. O analiza strict psihologica a actului infractional. este reprezentat mental. Astfel. Aceasta trecere reprezinta o procesualitate care cunoaste multe inconstante in desfasurarea ei. deliberarea si actele executorii antrenand profund.2. trebuie avute in vedere cele trei faze ale actului infractional. culegerea de informatii. cat si de imprejurarile favorizante cu valente declansatoare. Planul de actiune. valorice. autorul acesteia participa cu intreaga sa fiinta. In savarsirea unei infractiuni. fie concretizarea in plan material a hotararii de a comite fapta prin realizarea conditiilor . FAZELE ACTULUI INFRACTIONAL Pentru interpretarea corecta a comportamentului infractional. Procesele de analiza si sinteza a datelor despre locul faptei si de structurare a acestora intro gama de variante concrete de actiune (comportament tranzitiv de alegere a variantei optime) se declanseaza in faza a doua a actului. pot determina luarea unor decizii pentru savarsirea infractiunii. Aceasta situatie implica doua elemente: a) evenimentul. instrumente. care determina aparitia ideii infractionale si b) circumstantele. daca in faza deliberarii comportamentul infractorului este de expectativa. Capacitatea de proiectie si anticipare a consecintelor influenteaza. intrucat prin prisma acestora se percepe situatia externa. Situatia preinfractionala reprezinta un ansamblu de circumstante exterioare personalitatii infractorului. consta in analiza modului in care personalitatea infractorului (inteligenta. Din punct de vedere psihologic trebuintele se manifesta in constiinta individului ca mobil al comportamentului posibil si. faza infractionala propriuzisa si faza postinfractionala. nodal. motivatia si vointa) se manifesta in pregatirea. servind deliberarilor asupra mobilului comportamentului infractional. problematica psihologica fiind axata atat asupra coeficientului de risc. in toata complexitatea sa. In faza preinfractionala se constituie premisele subiective ale savarsirii faptei. Rezultatul procesului de deliberare depinde in mare masura de gradul de intensitate al orientarii antisociale a personalitatii infractorului. in cazul unui concurs de imprejurari. In calitate de pas initial al formarii mobilului comportamental infractional. savarsirea si in atitudinea postinfractionala. si anume: faza preinfractionala. faza infractionala propriu-zisa. in care infractiunea se pregateste si se realizeaza. mobilizandusi pentru reusita intregul sau potential motivational si cognitiv-afectiv. afective si materiale. morale. care precede actul infractional. psihicul infractorului este dominat de perceperea si prelucrarea informatiilor declansatoare de motivatii ale caror polaritate se structureaza dupa modelul unor sinteze aferent-evolutive. cat si asupra mizei puse in joc.). realizarea actelor preparatorii presupunand apelul la mijloace ajutatoare. in desfasurarea sa (timpul de savarsire. se situeaza trebuintele a caror orientare antisociala este de o importanta fundamentala. contactarea de complici. in mare masura actul decizional. succesiunea etapelor. afectivitatea. de lupta motivelor. Punerea in act a hotararii de a comite infractiunea este precedata de o serie de procese de analiza si sinteza. Rezultanta acestui comportament poate fi. determinate atat de predispozitiile psihice ale faptuitorului. In procesul de deliberare intervin criterii motivationale.Trecerea la actul infractional constituie un moment critic. mijloacele de realizare etc. Odata definitivata hotararea de a comite infractiunea.

Practica a demonstrat in aceasta directie existenta unui registru de strategii de contracarare a activitatilor de identificare si tragere la raspundere penala a autorilor. martori. obiectele. disparitii de la domiciliu. Infractorul are o atitudine defensiva atat in timpul savarsirii infractiunii. unii infractori manifesta aroganta fata de anchetator sau uneori recurg. context spatio-temporal al desfasurarii faptei etc. Comportamentul infractorului in aceasta etapa este reflexiv-actional. cautand sa inspire compatimire pentru nedreptatea ce li se face sau pentru situatia in care au ajuns “siliti de imprejurari”. intreaga lui activitate psihica fiind marcata de viziunea panoramica a celor petrecute la locul faptei. In momentul in care infractorul a fost inclus in cercul de suspecti si este invitat pentru audieri. in functie de proprietatile lor fizico-chimice (intensitate. criza de timp. la nivel cerebral aparitia unui focar de excitatie maxima. arme. iar la nivel comportamental actioneaza conform legii dominantei defensive. unde. Fuga de la locul unde s-a produs o infractiune si grija de a-si procura un “alibi” nu este intotdeauna un indiciu cert al culpabilitatii. culoare. identificarea lui. Elementul caracteristic psihologiei infractorului dupa savarsirea faptei este tendinta de a se apara. comportamentul acestuia continua sa se caracterizeze prin tendinta de simulare. Alteori. continutul sau este determinat in buna masura de modul in care s-a desfasurat faza anterioara. Trecerea la indeplinirea actului se asociaza cu trairea unor stari emotionale intense. determina. nu raman la locul faptei. Procesarea informatiilor referitoare la evenimentele petrecute. perfidia. lacune (pierderea unor obiecte personale in campul faptei. Asemenea comportare este tipica recidivistilor. renuntarea la portul manusilor. Lipsa de control asupra comportamentului in timpul operarii. . Cand aceste strategii nu au succes. Toate aceste actiuni intreprinse au scopul de a deruta ancheta in curs si implicit. In urmarirea scopului.). forma. in timpul cercetarilor si a procesului. atitudini variate. Strategia utilizata este. cat si dupa arestare. asteptarea unor conditii si imprejurari favorizante. cu actiune inhibitorie asupra celorlalte zone. fiintele sau fenomenele percepute in timpul comiterii faptei (instrumente de spargere. infractorii nu ezita in a intrebuinta orice mijloace care i-ar putea ajuta: minciuna. poate genera o serie de erori. de regula. amanarea. cautand sa obtina informatii referitoare la desfasurarea acestora. o serie de infractori isi creeaza alibiuri care sa convinga autoritatile ca era imposibil ca ei sa fi savarsit fapta. Se cunosc cazuri cand persoane care intamplator au asistat sau au descoperit o infractiune. modificari in campul faptei. dupa o anumita perioada va fi dificil sa se stabileasca cu exactitate succesiunea in timp a celor doua evenimente. Teama de neprevazut.optime reusitei ei. uneori chiar si in timpul executarii pedepsei. sesizari anonime. In acest sens. diverse accidentari etc. prin diferite actiuni cauta sa se faca remarcati pentru a-si crea probe. chiar la intimidarea acestuia. fie desistarea.). care ulterior. vor contribui la identificarea autorului. inlaturari de probe. bazandu-se pe faptul ca. Faza postinfractionala are o configuratie foarte variata. marime. si in special asupra celor implicate in procesarea acelor evenimente care nu au legatura cu infractiunea. pentru a nu fi suspectate sau citate ca martor.) amplifica aceste stari emotionale. de a se sustrage identificarii. internari in spital sau comiterea unor actiuni marunte pentru a fi arestat. infractorul apare in preajma locului unde se desfasoara cercetarile. fiind exploatate. o caracteristica a unei activitati normale. victima. dispozitie spatiala etc. aceea de a se indeparta in timp util de locul infractiunii si de a aparea cat mai curand in alt loc. si actionand ulterior prin denunturi. care in urma antecedentelor penale ar fi usor invinuiti. uitarea unor obiecte corp delict sau omiterea stergerii unor categorii de urme. invinuirii si sanctiunii.

Dificultatile in acest domeniu rezida in faptul ca diagnosticarea fiecarui caz in parte este o activitate laborioasa. care merge de la mici denaturari pana la incercari sistematice de a-si imbunatati conditia procesuala.). ci si de pozitia pe care o are fata de anchetator. recunoscand de la inceput ca a comis fapta si relatand exact imprejurarile legate de aceasta. Daca realizeaza superioritatea anchetatorului. 74. fie in privinta probelor pe care le are asupra vinovatiei lui). pentru ca in final sa faca o marturisire. medici legisti etc.Are o atitudine defensiva. sociologi. ideal ar fi sa i se intocmeasca un profil psihocomportamental. este si aceea privind atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii. Aceasta atitudine poate consta in prezentarea de buna voie la organele de urmarire penala. Printre imprejurarile care pot constitui circumstante atenuante stipulate in Codul penal (Art. in atitudinea sincera pe tot parcursul procesului. recunosc o parte la inceput. magistrati. Diagnosticarea cat mai corecta a profilului psihocomportamental al infractorilor. revin asupra celor declarate. atunci rezistenta lui scade si dominanta defensiva se va manifesta doar prin unele ajustari ale declaratiilor pe care le face. necesitand participarea mai multor specialisti (psihologi. Infractorul adopta diferite pozitii tactice determinate nu numai de gradul lui de vinovatie. . acesta va fi extrem de precaut in ceea ce relateaza si nu va renunta la pozitia lui decat in fata unor dovezi puternice. Daca infractorul simte ca il domina pe anchetator (fie in capacitatea de argumentare. criminologi. lit. in vederea aplicarii unui program corectional corespunzator. apoi neaga cu inversunare. c). dar si aceea incompleta. Odata ce infractorul a fost depistat si primeste pedeapsa stabilita juridic. evidentierea cat mai exacta a cauzelor care au determinat comportamentul lor antisocial ar constitui cerinte esentiale pentru conturarea programelor terapeutic-recuperative din cadrul institutiilor corectionale. Cei mai multi infractori sunt inconstanti in depozitii. avand impact asupra reinsertiei si reintegrarii sociale a acestora.