You are on page 1of 134

25 <titlu> Cartea I <titlu> CREDINŢELE ANTICE <titlu> CAPITOLUL I <titlu> Credinţe despre suflet şi despre m arte Până în ultimii

ani ai istoriei Greciei şi Romei, vedem persistând în popor un ansamblu de credinţe şi de obiceiuri ce datau, cu siguranţă, dintr-o epocă foarte îndepărtată prin intermediul lor putem afla care erau opiniile pe care omul şi le-a făcut la început asupra propriei sale naturi, asupra sufletului şi asupra misterului morţii! "rcând oricât de mult in istoria vec#e a rasei indo-europene, din care fac parte ramura greacă şi ramura italică, vedem că nicicând această rasă n-a considerat că odată cu viaţa cea scurtă totul s-ar sfârşi pentru om! $ele mai vec#i generaţii, cu mult înainte de apariţia filosofilor, au cre%ut într-o a doua e&istenţă, ce ar urma după cea de aici, de pe pământ! 'i au considerat moartea nu ca pe o di%olvare a fiinţei, ci ca pe o simplă trecere într-o altă viaţă! (ar oare în ce loc şi în ce mod se ducea această a doua e&istenţă) oamenii credeau oare că spiritul nemuritor, odată eliberai, din trup, mergea să însufleţească un altul) *u credinţa în metempsi#o%ă n-a puiuţ niciodată să prindă rădăcini în spiritul popoarelor greco-italice nu aveau această credinţă nici arienii din +rient, pentru cu imnurile ,edelor sunt în opo%iţie cu ea! +amenii credeau oare că spiritul se ridica la cer, spre locaşul luminii) *u credinţa că sufletele ar intra intr-un locaş ceresc datea%ă în +ccident dintr-o epocă relativ recentă lăcaşul ceresc 2nu era privit decât ca o recompensă pentru câţiva oameni de seamă şi pentru câţiva binefăcători ai umanităţii! $onform celor mai vec#i credinţe ale italicilor şi grecilor, sufletul nu se ducea să-şi petreacă cea de-a doua e&istenţă a sa, în vreo altă lume, străină de aceasta el rămânea în apropierea oamenilor şi continua să trăiască sub pământ .nota/0! 1oarte multă vreme s-a cre%ut c#iar că în această a doua e&istenţă sufletul rămânea legat de trup! *ăscut odată cu acesta, moartea nu-l despărţea de el sufletul se înc#idea, împreună cu trupul în mormânt! (eşi aceste credinţe sunt atât de vec#i, ne-au rămas despre ele mărturii autentice! 2ceste mărturii oglindesc riturile îngropăciunii, care au supravieţuit mult timp după ce-au pierit credinţele primitive, dar care, cu siguranţă, s-au născut, odată cu ele şi pot să ne facă să le înţelegem! Riturile îngropăciunii arată limpede că atunci când trupul era pus în mormânt, oamenii credeau că îngroapă odată cu el şi ceva ce este încă viu! ,ergiliu, care descrie întotdeauna cu atâta preci%ie şi scrupulo%itate ceremoniile religioase, îşi termină fragmentul în care pre%intă funeraliile lui Pol3dor cu următoarele cuvinte4 5înc#idem sufletul în mormânt6! 2ceeaşi e&presie se regăseşte şi la +vidiu şi la Pliniu cel 7ânăr nu pentru că ea ar corespunde ideilor pe care aceşti scriitori şi le făceau despre suflet, ci pentru că din timpuri imemoriale se perpetuase în limba8, atestând străvec#i şi populare credinţe .nota 20! 9e obişnuia ca, la sfârşitul ceremoniei funebre, sufletul mortului să fie c#emat de trei ori pe numele pe care-l purtase! : se făcea urarea să trăiască fericit sub pământ! : se spunea de trei ori4 9ă-ţi meargă bine! ;i se adăuga4 9ă-ţi fie ţărâna uşoară .nota <0! =ntr-atât de convinşi erau oamenii că fiinţa va continua să trăiască sub acest pământ, păstrându-şi şi aici

sentimentul de mulţumire şi de suferinţă > Pe mormânt se scria că omul se odi#nea înăuntru este o e&presie care a supravieţuit acestor credinţe şi care, din secol în secol, a a8uns până la noi! 2? + folosim încă şi astă%i, deşi acum nimeni nu mai crede că într-un mormânt se odi#neşte o fiinţă nemuritoare! (ar în antic#itate oamenii credeau cu atâta tărie că în mormânt omul continuu să trăiască, incit nu uitau niciodată să îngroape, odată cu trupul, şi obiectele de care presupuneau că are nevoie, veşminte, vase, arme .nota @0! Pe mormânt se turna vin ca să se domolească setea mortului se puneau alimente ca să i se potolească foamea .nota 50! 'rau ucişi cai şi sclavi, cu gândul că aceste fiinţe, îngropate la un loc cu mortul, îl vor slu8i în mormânt, aşa cum îl slu8iseră în timpul vieţii .nota -0! (upă cucerirea 7roiei, grecii se întorc în ţara lor fiecare îşi ia ou el o frumoasă captivă 2#ile, care se află sub pământ, îşi reclamă şi ei captiva şi îi este dată Pol3&enia .nota ?0! "n vers din Pindar serveşte drept ciudată mărturie pentru credinţele vec#ilor generaţii! P#r3&os fusese constrâns să părăsească Grecia şi fugise până în $ol#ida! Aurise în acest ţinut B:ar aşa mort cum era, dorea să se întoarcă în Grecia! 2păru deci înaintea lui Pelias şi îi spuse să se ducă în $ol#ida să-i aducă sufletul! 1ără îndoială că acest suflet tân8ea după pământul patriei şi după mormântul familiei sale dar, legat de rămăşiţele trupeşti, nu putea părăsi fără ele $ol#idaC! (in această credinţă primitivă s-a născut necesitatea îngropăciunii! Pentru ca sufletul să poată fi fi&at în locuinţa-i subterană ce i se potrivea atât de bine pentru cea de-a doua sa e&istenţă, trebuia ca trupul, de care rămânea legat, să fie acoperit cu pământ! 9ufletul ce nu-şi avea mormântul său n-avea locuinţă! 'ra rătăcitor! :n %adar aspira la odi#na mult dorită după %buciumul şi strădaniile din timpul vieţii trebuia să rătăcească întruna sub formă de larvă sau de fantomă, fără să se oprească niciodată şi fără să primească vreodată ofrandele şi #rana de care avea nevoie! *efericit, devenea curând răufăcător, li c#inuia pe cei vii, le trimitea boli, le strica recoltele, îi înspăimânta prin apariţii 2? înfricoşătoare ca să-i facă să îndeplinească ritualul îngropăciunii, atât pentru trupul cât şi pentru sufletul său! (e aici vine credinţa în strigoi .nota D0! =ntreaga antic#itate era convinsă că fără îngropăciune sufletul era nenorocit şi că, prin îngropare, el devenea fericit pentru totdeauna! $eremonia funebră se îndeplinea nu pentru ca oamenii să-şi arate cu, acest prile8 durerea, ci pentru odi#na şi fericirea mortului .nota /E0! 7rebuie să remarcăm că nu era de a8uns ca trupul să fie pus în pământ! 7rebuiau respectate riturile tradiţionale şi pronunţate formulele #otărâte! =n Plaut găsim povestea unui strigoi .nota //0 un suflet care e obligat să rătăcească, pentru că trupul său a fost pus în pământ fără să fie respectate riturile! 9uetoniu povesteşte că trupul lui $aligula fiind pus în pământ fără ca ceremonia funebră să fie îndeplinită, sufletul său rătăcea şi se arăta celor vii, până în %iua când oamenii s-au #otărât să-i de%groape trupul şi să-i facă o înmormântare după toate regulile .nota /20! 2ceste două e&emple ne arată clar care era efectul ce se atribuia riturilor şi formulelor ceremoniei funebre! (at fiind că fără aceste rituri sufletele deveneau rătăcitoare şi se arătau celor vii, înseamnă că prin ele sufletele erau fi&ate şi înc#ise în morminte! ;i aşa cum anticii aveau formule în%estrate cu această virtute, tot ei deţineau şi altele dotate cu virtutea contrarie, şi anume aceea de a evoca sufletele şi de a le face să iasă pentru un scurt răstimp din mormânt! (in scrierile anticilor reiese cât de tare erau tulburaţi oamenii de teama că la moartea lor nu vor fi respectate riturile! 2cest gând era i%vorul unor sfâşietoare nelinişti .nota/<0! $eea ce îi

înfricoşa nu era atât moartea, cât lipsa îngropăciunii! $ăci prin îngropăciune sufletul câştiga odi#na şi fericirea veşnică! *u trebuie deci să ne mirăm prea tare vă%ându-i pe atenieni omorându-şi generalii care, după o victorie pe mare, negli8aseră să îngroape morţii! 2ceşti generali, discipoli de-ai filosofilor, făceau poate deosebirea dintre suflet şi trup şi cum nu credeau că soarta unuia este legată de soarta celuilalt, consideraseră că, pentru un 2D cadavru, n-avea prea mare importanţă că se descompunea în pământ sau în apă! 2şa că nu înfruntaseră furtuna pentru vana formalitate de a aduna şi de a îngropa morţii! (ar mulţimea care, c#iar şi la 2tena, era stăpânită în continuare de vec#ile credinţe, şi-a învinuit generalii de impietate şi i-a trimis la moarte! Prin victoria lor, generalii salvaseră 2tena dar prin negli8enţa lor pierduseră mii de suflete! Părinţii morţilor, gândindu-se la lungul supliciu pe care sufletele acestora aveau să-l îndure, veniseră la tribună în veşminte de doliu şi ceruseră ră%bunare .nota/@0! =n cetăţile antice legea îi pedepsea pe marii vinovaţi cu o pedeapsă socotită îngro%itoare, privarea de îngropăciune .nota/50! 2stfel era pedepsit şi sufletul, impunându-i-se un supliciu aproape veşnic! 7rebuie să facem observaţia că la antici s-a înrădăcinat şi o altă credinţă despre lăcaşul morţilor! 'i îşi înc#ipuiau că e&istă un loc, subteran şi el, dar infinit mai întins decât mormântul, unde toate sufletele, departe de trupurile lor, trăiau laolaltă, şi unde pedepsele şi recompensele erau împărţite după purtarea pe care omul a avut-o în timpul vieţii! (ar riturile îngropăciunii, aşa cum le-am descris, sunt în c#ip vădit în de%acord cu aceste credinţe4 probă sigură că, în epoca în care s-au stabilit aceste rituri, oamenii nu credeau încă în 7artar şi în $âmpiile 'lisee! Prima părere a anticilor a fost că fiinţa umană trăia în mormânt, că sufletul nu se despărţea de trup şi că rămânea fi&at de acea parte a solului unde erau îngropate osemintele! (e altfel omul n-avea de dat nici un fel de socoteală de viaţa sa anterioară! +dată aşe%at în mormânt, el nu trebuia să se mai aştepte nici la recompense şi nici la suplicii! +pinie, neîndoielnic, grosolană, dar care repre%intă prima formă a noţiunii de viaţă viitoare! 1iinţa ce trăia sub pământ nu se eliberase de omenesc într-atât încât să nu mai aibă nevoie de #rană! 2cesta este motivul pentru care, în anumite %ile ale anului, se aducea de mâncare la fiecare mormânt .nota/-0! +vidiu şi ,ergiliu ne-au descris această ceremonie ce se păstrase nesc#imbată până în epoca lor, deşi credinţele se transformaseră! 'i ne arată că inormintul se încon8ura cu mari g#irlande de ierburi şi flori şi că pe el se puneau pră8ituri, fructe, sare şi se vărsa lapte, vin, iar, uneori sângele unei victime! *e-am înşela amarnic dacă ara considera că acest festin funebru nu era decât un fel de comemorare! Frana pe care familia o aducea era cu adevărat pentru mort şi numai pentru el! + dovedeşte faptul că laptele şi vinul erau vărsate pe pământul mormântului că se săpa o gaură pentru ca alimentele solide să a8ungă până la mort că dacă se sacrifica o victimă, cărnurile erau arse pentru ca nici o fiinţă vie să nu aibă parte de ele că se rosteau unele formule consacre te pentru a-l îmbia pe mort să mănânce şi să bea că, deşi întreaga familie asista la această masă, nimeni nu se atingea de mâncăruri că în sfârşit, la plecare, oamenii aveau mare gri8ă să lase puţin lapte şi câteva pră8ituri în vase şi că era o mare impietate ca o fiinţă vie să se atingă de această mică provi%ie destinată mortului! 2ceste vec#i credinţe au dăinuit mult timp şi e&presia lor se regăseşte şi la marii scriitori ai Greciei! 5,ărs pe pământul mormântului, spune :figenia în tragedia lui 'uripide, lapte, miere şi vin căci acestea sunt bunurile ce-i bucură pe morţi .nota/?06! G 51iu al lui Peleu, spune *eoptolem, primeşte această băutură ce place morţilor, vino şi bea

se #rănesc cu mâncărurile pe care noile punem pe mormântul lor şi beau vinul pe oare-l vărsăm aici aşa că un mort căruia nu i se dă nimic.:. spre 6tumulul unde se odi#neau morţii! Ja ofereau lapte. /Dl-lD-! +biceiul vec#i de a aduce daruri morţilor este atestat la 2tena de 7ucidide. /-< Fecuba. 22/! 'uripide.acest sânge . 'lena. 2/N! Jucian pomeneşte încă de acest obicei4 5$âte veşminte şi găteli n-au fost arse sau îngropate odată cu morţii. H52 Aetamorfo%e. adăuga $icero. cât voi trăi. :. . să i se facă o ceremonie care să reproducă întocmai ritul îngropării se credea că sufletul era îngropat astfel.nota/D06! :ată promisiunea sacră pe care +reste o adresea%ă tatălui său4 5+. plateenii au făgăduit că le vor oferi. 5E5 M::. în faţa fiecărui mormânt. M. 2E? Aarţial. atunci când trupul părintelui nu putea fi găsit. vin. într-o epocă plină de superstiţii. 2/@! <! :liada. ::. passim! 2! .nota 2E06! Glumele lui Jucian din 9amosata arată că aceste obiceiuri mai e&istau încă şi în vremea lui4 5+amenii îşi înc#ipuie că sufletele vin de 8os spre bucatele ce li se aduc. ad 2eneid!. ospăţul funebru! $a urmare. -<?. in %iua aniversării. continuă să se creadă ca morţii trăiesc sub pământ! G $f! 'uripide. un fel de bucătărie specială folosită numai pentru morţi .nota 2@0! Jucian ne arată care este credinţa ce-a %ămislit aceste obiceiuri! 5Aorţii.i totuşi ele l-au dominat pe om timp de foarte multe generaţii! :-au stăpânit sufletul şi vom vedea pe dată că aceste credinţe au guvernat societatea şi că ma8oritatea instituţiilor casnice şi sociale ale anticilor au i%vorât din ele! <titlu> NOTE /! 9ocoteau că cei morţi.nota 2/0! Ja greci. :. /E-/. te vei bucura de ospeţe bogate dar dacă mor.::. MM:::. 2lcesta. 22/ M:. /2@E! 9#oliastul. 2!G7e salul şi răniţi cu bine. D?! +vidiu. 1astele.nota 2<0! Plutar# povesteşte că. :::. 2?4 du#urile morţilor îngropate după obicei! (escrierea lui . 'neida. </ şi se ospătea%ă cu fumul cărnurilor şi beau vinul vărsat pe groapă6 .nota/H06! 'lectra varsă libaţiunile şi spune4 5Iăutura a pătruns în pământ. nu vei mai avea parte de ospeţele de fum cu care se #rănesc morţii .::.G /@/H! . 'neida.. tată. ei se duceau în mare procesiune. @5/ în mormânt se îngroapă fi sufletele morţilor! G Plin#i. -H M:. încât. tatăl meu a primit-o . 2lcesta. :. conduşi de cei mai de seamă magistraţi. L.. în lipsa trupului. 2H@! .nota250! 9unt credinţe foarte vec#i şi care ne par false şi ridicole! . -2! G 9ă-ţi fie ţarina uşoară pământ puţin fi uşor :uvenal. după bătălia de la Plateea.ergiliu se referă la obiceiul cenotafurilor era admis ca. ::. plateenii rosteau o formula prin care îi c#emau pe morţi să vină la masă! 2ceastă ceremonie se săvârşea şi în timpul lui Plutar# care are prile8ul să vadă cea de-a o sută şasea aniversare . 9olon. 2lcesta. în fiecare an. <E! @! 'uripide. c! /E! 9ervius. $icero.:. ::. <5.ergiliu. ră%boinicii morţi fiind îngropaţi pe locul luptei. :. în mormânt! 'uripide. -<H +reste. <@ fiecare aduce pentru sine! Jegea lui 9olon nu îngăduie ca morţii să fie îngropaţi cu mai mult de trei veşminte BPlutar#. e&ista un loc destinat uciderii victimei şi arderii cărnii . par fumuri şi sacrificau o victimă! (upă ce alimentele erau aşe%ate pe mormânt. /@/. trăiesc viaţa viitoare sub pământ. sicrie el. .ergiliu. ad Pindar! P3t#!. -@E :::.. .ergiliu. /-! $redinţa aceasta era atât de puternică.nota 220! Aormântul roman avea şi el culina sa. 'pistole. :M. $atul. ulei. străvec#iul obicei era . . 1astele. -? şi sufletul îl îngropăm în pământ! G +vidiu. c#iar şi atunci când se adoptă obiceiul de a arde corpurile. ca şi cum aceştia ar fi trebuit să le folosească sub pământ >6 G Ja funeraliile lui $e%ar. este condamnat la foame veşnicăK . ?. @?D4 9ă-ţi fie ţarina uşoară! Pausanias. 7usculane. HD .

2/4 strămoşii noştri au vrut să fie aduse sacrificii morţilor! Jucreţiu. parentare. ::. ediţia Fe3ne ve%i 9#oliastul! D! $icero. <HE4 vor trimite cele cuvenite la mormânt :M. 2H@. H@N $f! 7acit. să nu-mi arunci trupul la clini lângă corăbiile grecilor primeşte aurul pe care tatăl meu ţi-l va da din belşug şi înapoia%ă-i trupul meu pentru ca troienii şi troienele să-mi aducă cinstirile cuvenite !ale ruguluiOO! Ja fel. 2<! +vidiu. ::. :::. Fecuba.ergiliu. 2/! $icero face alu%ie la ele în discursul :n apărarea lui 1laccus. M:. 5E5 şi urm! /D! 'sc#il. părinte sfânt.i mormintele au nevoie de cinstire împăcaţi sufletele părinteşti !!! . 2mores. Foeforele. /-<! . a face sacrificii pentru un mort. :figenia în 7aurida. /EH5! Ferodot.i roadele pământului şi grăunţele de sare şi plinea înmuiată în vin şi viorele risipite B+vidiu. 7roienele. :::.ergiliu.+vidiu. Foeforele. :. :::. .. /D?! 2celaşi obicei atestat în Galia. pe părinţii tăi. 2ntigona. <H şi în 1ilipica :. /<. 1astele.ergiliu. :N îi socoţi pe cei morţi liniştiţi dacă. 2! /2! 9uetoniu. +de.'lectra.:. :. (espre legi. 2ntigona. . 2ntigona înfruntă moartea 5pentru ca fratele ei să nu rămână fără mormânt6 P9ofocle. 5D 'ste destul de evident că. <E/ G <E<N! G 2ici. ?! /5! 'sc#il. 'neida.ergiliu. însemnări despre ră%boiul cu gallii. Fecuba.. .:. RN! G 2tunci 2ndromaca făcea libaţii în cinstea %eilor aducând sacrificii solemne şi daruri întristătoare şi c#emând manii la mormântul lui Fector B.ergiliu. podoabe B9uetoniu. umbre ale sufletului părintesc B. $aligula. 225! -! :liada. /-! 'uripide. . 'neida.ergiliu. $e%ar. 5<. <<HG<@@. <. M. . :. 'pistole. te retragi B(espre mărturia sufletului.. doua de sânge sacru şi presară flori roşii ca purpura spunând aceste vorbe4 adio. /DH. în blesteme. 524 2duc sacrificii şi ucid animale negre şi trimit sacrificiile manilor divini! . ::. 1astele. <?/. :. pe viaţa ta. /?! ?! 'uripide. D5N 7ertulian le atacă spunând că erau încă în plină forţă în vremea sa4 2duc sacrificii morţilor spunând că aceştia doresc #rană B(e resurr carnis. în 9ofocle. . înainte de a avea loc acest lucru Bînmormântarea. ?--HE . 'neida.ergiliu. pa%nicii grădinilor erau tulburaţi de du#uri!!! nu trecea nici o noapte fără să se întâmple o altă gro%ăvie! /<! 2 se vedea în :liada. 9crisorile eroinelor legendare. MM::. <4 in fiecare an se aduce o pasăre drept sacrificiu prin tăiere solemnă! G Qertfele la care morţii aveau dreptul se numeau drepturile manilor $icero. :. //D G /2< 7ristele. 7usculane. şi vouă. ?<! //! Plaut. varsă apoi la pământ două cupe cu lapte proaspăt. $e%ar. /-5-l?-! . $aligula. 2nale. <5H +diseea. -H! /E! :liada. HE-H@. a îndeplini ritualurileN! $icero. 5/D-52E M:.::. /-2? G/-<2! G $f! Jisia$8 (iscurs funebru!. 'neida. ? GD! 7oate cetăţile antice adăugau la pedeapsa marilor criminali şi suprimarea înmormântării! /-! 2ceasta se numea în latineşte inferias ferre. (espre legi. 5D! 9ervius. MM:.. :figenia in 7aurida.ergiliu. :. după ce aduci la mormânt alimente şi mâncăruri alese drept sacrificii. 5<5 G 5@2N! /?! 'uripide. 2/@4 se vor aduce sacrificii celui dispărut şi va fi împodobit in mormînt! +vidiu. veşminte. :. @-?N. /E/<! 9ofocle. arme. -! G 2ceste obiceiuri erau încă respectate în vremea lui 7acit B:storii. :M. @E-@/ /E? G //< -<? G -<H! H! Pindar. @H<! Pliniu. :::. ad 2en!. 'neida. M.:. $omedia stafiilor. 1enicienele. ?? G H/N! . MM::. /-2! 2E! 'sc#il. @H2-@H@! G în Perşii 'sc#il împrumută 2tosei ideile grecilor4 52duc . . n!n!N. două cupe lui Iacc#us. v! 2@ G <. G 2celaşi sentiment este e&primat de . cel mai îngro%itor lucru dorit unui duşman era să moară fără a fi îngropat B. 'uripide. după obicei.. -2EN! /@! Menofon. <?D! Foraţiu. /5? G /-<! /H! 'uripide. $ei şapte contra 7ebei. @5! Ja fel. .. cum Fector îi cere învingătorului său să nu-l lipsească de înmormântare4 5'u te implor pe genunc#ii tăi. 'neida. 2?-2H MM:::. golind. 2/< Foraţiu. Fellenicele. ::.. :::. /H. <! 5! 'uripide. Pit#icele. :::.încă respectat la rug sunt aduse daruri. D2! . +de. 2?! 9uetoniu. ferre sollemnia Ba aduce sacrificii manilor.

2/4 îi c#eamă pe morţi să vină la masă! 25! Jucian. la latini. sfinţi. la e trusei îl întâlnim şi la arienii din :ndia! 'ste pomenit în imnurile din Rig-. ::. c! D! <5 <titlu> CAPITOLUL II <titlu> Cultul m rţil r 2ceste credinţe au dat naştere. spune $icero Fiat. 22! G +vidiu. 'uripide spune4 57recătorul se va opri lângă mormântul tău şi va spune4 2cum această fiinţă este o divinitate preafericită . carnea era arsă în întregime BPausanias.nota <0! 2ceastă apoteo%ă nu era numai privilegiul oamenilor de seamă între morţi nu se făcea nici o deosebire! $icero spune4 59trăbunii noştri au #otărât ca oamenii ce părăsesc această viaţă să fie număraţi printre %ei . sepultiU.orbind despre <2lcesta. oameni ce-au părăsit această viaţă considera ţi-i drept fiinţe divine . carnea era mâncată de muritori dar când acestea erau aduse ca ofrandă morţilor. dar ale cărei rituri au dăinuit până la triumful creştinismului! Aorţii erau consideraţi fiinţe sacre . ce eşti %eu sub pământ6! . unor reguli de conduită! (at fiind că mortul avea nevoie de #rană şi de băutură. tu.nota D0! 2cest cult al morţilor se regăseşte şi la #eleni. rodul viţei să c#emăm sufletul lui (arius şi să vărsăm aceste băuturi pe care le va îng#iţi pământul şi care vor a8unge la %eii din :nfern6 BPerşii. în 'sc#il. -/E G -2EN! G când victimele erau oferite divinităţilor cerului.edem în această carte că ideea de metempsi#o%ă a trecut peste această vec#e credinţă religia lui Ira#ma .nota 20! 2veau pentru ei întreaga veneraţie pe care omul o poate avea pentru divinitatea. 5--4 umbra se #răneşte cu alimente puse în mormânt! 22! Jucian. ::.nota/0! 2nticii îi onorau cu cele mai respectuoase epitete pe care le puteau găsi îi numeau buni. $#aron. la sabini >E. 2ristide. AanesTue.ergiliu . datoria celor vii era să satisfacă această trebuinţă! Gri8a de a aduce morţilor #rană. foarte curând. $#aron.nota @06! *u era nici măcar necesar să fi fost un om virtuos omul rău devenea %eu întocmai ca şi cel bun numai că primul îşi păstra în cea de-a doua e&istenţă toate cusururile pe care le avusese în prima . miere aurie. v! culiria4 bucătărie este numit locul în care sunt mistuite în foc alimentele la înmormântare! 2@! Plutar#.nota 50! Grecii le dădeau morţilor numele de %ei subterani. ale cărei dogme s-au şters poate curând. ca în faţa templelor %eilor . un fiu îşi invocă tatăl mort astfel4 5+.eda! $artea de legi a lui Aanu vorbeşte despre acest cult ca despre cel mai vec#i pe care oamenii l-au avut vreodată! .nota -06! Romanii dădeau morţilor numele de %ei Aani! 5(aţi %eilor Aani ceea ce li se cuvine. pe care o iubeşte sau de care se teme! =n mintea lor fiecare mort era un %eu . 1astele. c! 224 5'i sapă şanţuri "ngă morminte şi pregătesc în ele mâncăruri pentru morţi6! 2<! 1estus.nota ?06! Aormintele erau templele acestor divinităţi! Pe ele se afla inscripţia sacramentală (is manibus şi în greceşte t#eois #t#oniois! Seul trăia aici îngropat. (e luciu. n-a fost lăsată în voia capriciului sau a simţămintelor sc#imbătoare ale oamenilor ea era o obligaţie! 2şa că s-a instaurat o întreagă religie a morţii. preafericiţi .nota H0! =n faţa mormântului e&ista un altar pentru sacrificii.soţului meu mâncăruri ce bucură pe cei morţi G lapte. spune . /EN! 2/! Jucian.

ceea ce presupunea o distincţie absolută între suflet şi corp. ştia să fie puternic şi activ! 'ra rugat i se cerea a8utorul şi favorurile! $ând oamenii întâlneau în cale un mormânt. în cultul lui Ira#ma. au gândit despre misterul destinului că după moarte întocmai ca şi cei din +ccident. îi considera pe morţi ca pe nişte fiinţe divine ce se bucurau de-o e&istenţă preafericită! (ar pentru ca această fericire sa e&iste se cerea îndeplinită o condiţie trebuia ca ofrandele să le fie aduse de către cei vii cu regularitate! (acă unui mort nu i se mai aduceau ofrandele. se opreau şi %iceau4 5tu care eşti %eu sub pământ. la origine. bucurie4 5$ând sradd#a este făcută conform riturilor. sradd#a. pentru a-şi atrage. şi pretin%ând de la muritori #rană şi băutură! Findul. şi ea îl sileşte pe cel ce transcrie legile lui Aânu să ţină seama de ea şi să accepte încă în cartea sacră principiile ei! :ată una dintre ciudăţeniile acestei cărţi atât de bi%are4 ea a păstrat regulile privitoare la aceste credinţe străvec#i.nota /50!6 Puterea pe care anticii o atribuiau morţilor poate fi înţeleasă din rugăciunea pe care 'lectra o adresea%ă manilor tatălui ei! 51ie-ţi milă de mine şi de fratele meu +reste f ă-l să se întoarcă în acest ţinut o. el continua să ia parte la treburile omeneşti adeseori 8uca un rol de seamă! 2şa mort cum era. tată. înainte de a crede in metempsi#o%ă. invi%ibilă dar nu imaterială. manii străbunilor veneau să se aşe%e lângă el şi luau #rana ce li se oferea! 'l mai credea şi că acest prân% le făcea morţilor o mare. dacă e nevoie de vreme îndelungată pentru ca să se transforme credinţele oamenilor. pentru ca practicile e&terioare şi legile să se sc#imbe este necesar un timp şi mai lung încă până şi în %iua de astă%i. după atâtea secole şi revoluţii. #induşii continuă să aducă ofrande strămoşilor lor! 2ceste idei şi rituri sunt tot ceea ce e&istă mai vec#i la rasa indo-europeană şi tot ceea ce e&istă mai persistent! . le trimiteau boli sau făceau ca pământul să nu rodească! =n sfârşit. asupra sa bunăvoinţa manilor!6 Findusul credea că. sufletul său ieşea din lăcaşul lui liniştit şi devenea un suflet rătăcitor ce îi tulbura pe cei vii manii erau nişte %ei doar în măsura in care cei vii le consacrau un cult .fusese întemeiată înainte şi totuşi. ofranda #ranei şi libaţia îi făceau să intre din nou în mormânt redându-se astfel liniştea şi atributele divine! 2tunci omul trăia cu ei în pace . religia sufletelor străbunilor sub%istă încă. fi-mi binevoitor . rădăcini şi fructe.nota /@0! <H (acă mortul pe care oamenii îl negli8au era o fiinţă răufăcătoare.nota /<0! Grecii şi romanii aveau e&act aceleaşi credinţe! (acă cei vii încetau să le mai ofere morţilor masa funebră.i manii îngropaţi Blat!N! . morţii ieşeau pe dată din mormintele lor umbre rătăcitoare. vie şi indestructibilă. îi au%eai gemând în tăcerea nopţii! Je reproşau celor vii negli8enţa lor nelegiuită încercau să-i pedepsească.nota0 U. precum şi în doctrina metempsi#o%ei. cel pe care aceştia îl onorau era un %eu tutelar! :i iubea pe cei ce îi aduceau #rana! Ga să-i ocrotească. ascultă-mi rugăciunea împlineşti-mi rugăminţile. străbunii celui ce dă masa încearcă un sentiment de mare satisfacţie!6 2stfel că arienii din +rient. în clipa în care oferea acest prân% funebru. nu-i lăsau în pace pe cei vii până în %iua în care mesele funebre erau din nou respectate . deşi este redactată într-o perioadă când dominau credinţe cu totul opuse! 2ceasta dovedeşte că.nota /<0! 9acrificiul.Vnota0 <? 2celaşi cult se întâlnea atât în :ndia cât şi în Grecia şi :talia! Findusul trebuia să aducă %eilor mani masa numită sradd#a! 59tăpânul casei să pregătească sradd#a din ore%. lapte. ca şi grecul. primindu-mi libaţiile6! . ei au cre%ut în e&istenţa vagă şi indecisă a fiinţei umane.

D-4 templele înălţate lângă morminte! 'lectra.nota 2E0 iar în $icero4 5$ei pe care grecii îi numesc (emoni. . M.. /@-.ergiliu foloseşte cuvântul templum pentru a desemna mormântul sau cenotaful pe care (idona l-a înălţat soţului ei B'neida. D! . 5EN! $uvântul este folosit în inscripţiile funerare. . (espre cetatea lui (umne%eu./2?. . 2. . -<4 altarele sunt înălţate manilor ///. 2?@! /2! $ultul morţilor se e&prima în greacă prin cuvintele enag#i%o G a oferi sacrificii funebre. pricină pentru lacrimi .. @?! G Plntar#.nota /D0!6 =n altă parte putem citi4 5Geniu şi Jar e aceeaşi fiinţă aşa au socotit străbunii noştri . Wumi! rom!. 1enicienele. ascultaţi rugăciunea mea4 veniţi în a8utorul copiilor voştri şi aduceţi-le victoria6! 7ocmai în virtutea acestei idei Xnea îl numeşte pe tatăl său mort părinte sfânt. . @H4 îngropăm osemintele părintelui divin în pământ îi #ără%im %eilor triste altare! Gramaticianul *onius Aarcellus spune că la antici mormânt însemna un templu şi. D5 ///. +relli nr! @52/. preafericiţilor care locuiţi sub pământ. *ero. 'neida.arro la 9fântul 2ugustin. 7roienele.nota 2/06! 2ceastă religie a morţilor pare a fi cea mai vec#e pe care a avut-o vreodată rasa omenească..nota /?0! Jatinii le dădeau numele de Jari. /HD.ergiliu. omul i-a adorat pe morţi omului îi era frică de ei şi le adresa rugăciuni! 9e pare că sentimentul religios a început cu asta! Poate ea vederea morţii i-a sugerat omului pentru prima oară. :. 2-! H! . într-adevăr.nota /-0!6 Ja fel #indusul cere manilor ca 5în familia sa numărul oamenilor de bine să crească şi ca el să aibă multe de dat6! 2ceste suflete omeneşti divini%ate prin moarte erau ceea ce grecii numeau demoni sau eroi . spune 2puleius. 'sc#il. @?54 5+. @5?N! G Plular#. trebuiau numiţi larve. (espre legi.. (espre cetatea lui (umne%eu.:::. Genii! 59trăbunii noştri au socotit. (espre limba latină. Wuesi! rom!. Aani . 2/! 2! (ivini.arro. /??4 şi altarul mormântului ///. de la omenesc la divin! <titlu> NOTE /! Potrivit religiei îi socotea pe morţi sacri.i%ibil la invi%ibil. Plutar#. <E54 şi #ără%ise %eilor altare duble. 52-4 neamurilor numite ale morţilor să li se aducă rugăciuni ca Aior %ei! G Xsc#il./22. //! -! 'uripide. 22! 5! 9fântul 2ugustin. 5 G fericiţi cei de sub pămînt. 'neida. ideea de supranatural şi dorinţa de a spera dincolo de ceea ce vedea! Aoartea a fost primul mister ea l-a îndreptat pe <D om pe făgaşul altor mistere! 'a i-a înălţat gândirea de la .:M. @522. HE .:::. /@ se spune că cel mort devine %eu! G $ornelius *epos. ::. M::4 îmi vei aduce sacrificii şi mă vei invoca spunîndu-mi %eu-părinte! @! $icero. eu de doies! ?! $icero.2ceşti %ei puternici nu dau numai bunuri materiale căci 'lectra adaugă4 5(ă-mi o inimă mai castă decât cea a mamei mele şi mâini mai pure . înainte de a adora pe :ndra sau pe Seus. părinte divin . când erau răufăcători.. (espre legi. fericiţi. :. că Aanii.. :. 'neida. Foeforele.:. 2lcesta. sunt numiţi de noi Jari . /E/54 n3n dYesti maRaira daimon #air o potni. @H2-! /E! . 2@! D! 'uripide. . /<2/4 morţilor trebuie să le aduci cinstiri nu ca unor muritori ci să-i venere%i ca pe nişte %ei divini! G +diseea. Wuest! rom!. iar când erau binevoitori şi ocrotitori îi numeau Jari . de la trecător la etern. ?@! //! Jegile lui Aanu.ergiliu. 2ristotel citat fie Plular#. 5E5-5/E! G . /@4 se întorc la morminte şi cinstesc mormintele părinţilor precum templele %eilor! G $ontinuă să se numească ara piatra înălţată pe mormânt B9ueloniu. Foeforele.ergiliu. 9alon. @?5! <! 'uripide. . 524 grec!. fragmente.nota /H0. //.H2.

D! 7ebanii aveau o vec#e e&presie pentru a desemna noţiunea 5a muri6 BZroa g#enZst#ai G a deveni mortN B2ristotel. /. Aonurif! din Aareea. cărbunii erau acoperiţi cu cenuşă pentru a-i împiedica să ardă în întregime ia deşteptare. şi 9#oliastul! 'sc#il.ergiliu. c! @?N! G Grecii dădeau de asemenea sufletului unui mort numele de datmon! 'uripide. <?! . 'neida. @@@/.nota /0! întreţinerea focului. /?H2. $litemnestra. /5 Pausanias. t#3o pentru cele consacrate %eilor cerului diferenţa aceasta este surprinsă de Pausanias. în 'sc#il.:. prevenită că manii lui 2gamemnon sunt mâniaţi. @@@?.irginiei B7itus Jivius./-?. .or aduce sacrificii osemintelor şi vor înălţa mormânt unde vor trimite ofrande! 2 se compara cu cuvântul grec #ilasRomai G a fi favorabil BPausanias. /DN! /D! 2puleius. ?! Ja fel.:. 2N! @2 <titlu> CAPITOLUL III <titlu> ! "ul sa"ru =n casa unui grec sau a unui roman e&ista întotdeauna un altar pe altar trebuia să e&iste mereu puţină cenuşă şi nişte cărbuni aprinşi . 5<@N! Aanii lui Fector B:d!. duc la mormânt ofrande şi sacrificii! /<! 2 se vedea în Ferodot. . Aanilor 2cutiei B+relli. <<DH P#! Jebas. Jegile. D/ Ferodot. /?H@. l şi de 9#oliastul lui 'uripide.alerius B7itus Jivius. /-? Plutar#. dimpotrivă. ed! Feit%. <@4 ofrande fi sacrificii e&piatorii pentru cei morţi!!!. -. 2lcesta. 1astele. /<. povestea despre sufletele foceenilor care mântuie în întreaga regiune până când li se consacră o aniversare şi mai multe povestiri similare la Ferodot şi la Pausanias. 5@DG55-4 5într-o %i este uitată îndatorirea privitoare la cinstirile aduse morţilor. . foloseşte uneori Zros eu simpla semnificaţie pe care o are cuvântul mort4 mortale.ergiliu. p! 2-E $f! Plutar#. ::: <E<V Aanilor lui Aarte.:. care este cea vulgară. <?D4 .:::. 2E4 îndatoriri de înmormântare fi manii care trebuie înduplecaţi! /5! 'uripide. te salut! IoecR#. 5/H4 înduplecaţi sufletele părinteşti! G . <! $uvântul enag#i%o era folosit pentru sacrificii oferite morţilor. . Proverb. :. HN! G 7itus Jivius. versul 5/< şi Pausanias. p! D2-. ne fac bine dacă le suntem binevoitori prin ofrandele noastre6! Porfirius. 2lcesta. /?2<. /?HD.:. -2E4 demonul lui (arius! Pausanias. ::. %i şi noapte. @@5D etc!N! Seii mani ai lui . //! G (ion3sios din Falicarnas traduce lar familiaris B\ :ar casnicN prin #atO oiRlan Zros B%eu care locuieşte în casăN B2ntic#ităţi romane. /EE@ B/E/-N! G 59e crede că dacă nu acordăm nici o atenţie morţilor şi dacă le negli8ăm cultul. 2ristide. 1enicienele. /?H/. 2H/! $f! Plutar#. 1ragmente. ::. $orp! inscr!. /22 G /@5! /?! ' posibil ca sensul iniţial al cuvântului Zros să fi fost cel de 5mort6! Jimba inscripţiilor. -<! 2E! $ensorinus. . +de. se grăbeşte să trimită alimente la mormânt! 2 se vedea de asemenea legenda romană pe care o relatea%ă +vidiu. până când le sunt aduse sacrificii la morminte6! $f! povestea pe care o relatea%ă şi Pliniu cel 7ânăr. <! 2/! $icero. ad! 2eneid! :::. ::. :. //DN! Aanii tatălui 2nc#ise B:d! M.::. (e abstinentia.:.e%i Foraţiu. şi atunci sufletele ies din morminte şi se aud alergând şi ţipând pe stră%ile oraşului şi pe câmpiile Jatiumului. (espre %iua de naştere. ::.:. 2< Platon. ::. . :. 5HN! Aanii soţiei B. (espre %eul lui 9acrale! 9ervius. -. :::. prima gri8ă era să se aţâţe focul şi să se aducă vreascuri! 1ocul nu înceta să strălucească pe . 2/ $ato. nr! /-2D. /?H-. voi! :. -. :::. /E. era o obligaţie sacră a stăpânului fiecărei case! . :M. 7imaios. Wuest! rom!. nr! @@@E. D2?! /-! 'sc#il. uşi sunt. . 1astele. p! 2E5! 2 se vedea 7eognis. Perşii.ai de casa unde se stingea focul în fiecare seară. //@E. 2?! /@! +vidiu.. ei ne fac rău şi că. Tuibus 2le&. Foeforele.. :M. dar în care sensul vec#i al cuvintelor stăruie cel mai mult. . ed! [elcRer. -4 demonul omului! /H! Aanii .enag#ismos G sacrificiu e&piatoriu! Pollu&.

nota //0! Grecii îl numeau %eul bogăţiei. Fecuba îl duce pe bătrânul rege lângă vatra sacră452rmele tale nu te vor putea apăra. după părerea anticilor. ceea ce însemna. nu era vorba numai de producerea sau de păstrarea unui element folositor şi plăcut aceşti oameni vedeau altceva în focul ce ardea pe altarele lor! 2cest foc era un lucru divin îl adorau. păstrată intr-o culegere a imnurilor orfice. au e&istat rituri @< pe care trebuia să le respecţi cu stricteţe! Aai ales trebuia să te fereşti a te folosi de o piatră şi de a o lovi cu un obiect de fier! 9ingurele procedee permise erau concentrarea ra%elor solare într-un punct. focule. şi în sens figurat. fiecare familie trebuia să-şi stingă focul sacru şi să aprindă pe dată un altul .nota /@0! +mul nu ieşea niciodată din casă fără să adrese%e o rugăciune focului sacru la .nota D06! :at-o pe 2lcesta ce va muri. şi îţi adrese% rugăminţile mele căci voi cobori acolo undo se află morţii! . primeşte cu plăcere ofrandele noastre şi dă-ne în sc#imb fericirea şi sănătatea cea atât de binefăcătoare .nota /E0!6 'l era cel ce îmbogăţea familia! Plaut. şi înc#inau un adevărat cult! : se dădea în dar tot ceea ce se considera a fi pe placul unui %eu.nota 20! 'ste de la sine înţeles că acest obicei.nota ?0! : se cerea protecţie. dintr-o anumită specie. unele specii ce puteau fi folosite în acest scop şi altele pe care. căci oamenii îl credeau puternic! : se adresau rugăminţi fierbinţi pentru a obţine de la el acele eterne lucruri dorite de oameni. care la romani era / martie. sau frecarea rapidă a două bucăţi de lemn. sănătate.nota /<06! $ând era nefericit omul se ducea la vatra sacră şi îi făcea reproşuri când era fericit îi aducea mulţumiri! 9oldatul ce se întorcea de la ră%boi îi mulţumea că l-a scăpat de prime8dii! 'sc#il ni-l înfăţişea%ă pe 2gamemnon întorcându-se de la 7roia.altar decât atunci când toată familia pierise vatră stinsă. fericire! "na dintre aceste rugăminţi.nota @0. familie stinsă. ca mine. mereu tânăr. îl înfăţişea%ă măsurându-şi darurile după cultul ce i se înc#ină . dându-şi viaţa pentru a-şi salva soitul! 9e apropie de focul sacru şi îl invocă în aceşti termeni4 5 +. printre arbori. frumos. Rtesios . tu care eşti veşnic. un %eu puternic ce ocrotea casa şi familia în ca% de prime8die căutau refugiu lângă el! $ând a fost invadat palatul lui Priam. aceasta-i ultima oară când mă înc#in în faţa ta. tămâie. un %eu bogat care-l #rănea cu darurile sale. tu care eşti bogat.nota H06! +amenii vedeau deci în focul sacru un %eu binefăcător ce întreţinea viaţa omului. erau e&presii sinonime la antici . stăpână a acestei case. de a întreţine întruna focul pe altar. i-a spus dar acest altar ne va ocroti pe toţi .nota 50! (ar pentru aprinderea noului foc. într-una din comediile sale. fă-ne să fim întotdeauna înfloritori şi fericiţi! o. in sensul literal. că nici un obiect murdar nu trebuia aruncat în foc. fericit şi încărcat de glorie el nu-i va mulţumi lui Qupiter şi nu îşi va arăta bucuria şi recunoştinţa într-un templu aduce 8ertfe şi mulţumiri în faţa vetrei sacre din propria-i casă .nota <0! 5Religia mai spunea şi că acest foc trebuia să rămână mereu pur . tu cure #răneşti. bogăţie.nota 50! 2ceste felurite reguli dovedesc îndea8uns că. este concepută astfel4 5+. venea dintr-o vec#e credinţă! Regulile şi riturile ce se respectau arată că nu era vorba de o deprindere lipsită de importanţă! *u era voie să alimente%i focul cu orice fel de lemne religia deosebea. dacă le utili%ai. divinitate. flori. ci să-şi împlinească în fericire lungă @@ e&istenţă . fructe. săvârşeai o împietate .nota /20! 7atăl îl invoca pentru copiii săi şi îi cerea 5să le dea sănătate şi belşug de bunuri . că nici o faptă vinovată nu trebuia săvârşită în pre%enţa sa! =ntr-o anume %i din an.eg#ea%ă-mi copiii ce nu vor mai avea mamă dă-i fiului meu o soţie iubitoare şi fiicei mele un soţ nobil! 1ă ca ei să nu moară înainte de vreme. vin . pentru a le face să se aprindă .

nota /H0 de aceea oamenii îi datorau o rugăciune la începutul şi la sfârşitul mesei.nota /?0! 'ra momentul când trebuia invocat din sufletul omului ieşea imnul rugăciunii! Aasa era actul religios prin e&celenţă! 'ra pre%idată de %eu! 'l era cel ce copsese plinea şi pregătise alimentele . forme de vorbire. care cu timpul au pierit din suflete. şi riturile ei sunt descrise în amănunt în legile lui Aanu! $a şi în Grecia. tu eşti protectorul omului !!! în sc#imbul laudelor noastre. devorea%ă viaţa bra#manului negli8ent!6 Finduşii. cea a vetrei sacre. rituri. lemne tot din acest motiv se vărsa apoi. noi suntem familia ta!6 2stfel focul din vatra sacră este.nota /50! 1ocul sacru din vatra casei era deci Providenţa familiei! $ultul său era foarte simplu! Prima regulă era ca pe altar să e&iste întotdeauna câţiva cărbuni aprinşi căci dacă focul se stingea. o putere tutelară! +mul îi cere să-i dea roade din belşug4 51ă ca pământul să rodească totdeauna din belşug pentru noi>6 îi mai cere şi să-i apere sănătatea4 51ă ca să mă bucur vreme îndelungată do lumina %ilei şi să a8ung .nota2E0! 2cest cult al focului sacru nu aparţinea însă numai populaţiilor din Grecia şi din :talia. vinul ar%ător al Greciei. le devora mulţumit şi radios.eda cuprinde un mare număr de imnuri ce-i sunt înc#inate. înainte de-a mânca puneau pe altar prinoasele osie mai bune înainte de a bea. ca şi în Grecia. ţie îţi datorăm viaţa. se ridica pe altar şi îşi lumina adoratorul cu ra%ele sale . focului i se adresea%ă rugăciuni i se oferă ca prinoase pârga roadelor. îl regăsim şi în +rient! Jegile lui Aânu. dăruieşte tatălui de familie care te imploră.Ira#manul nu trebuie să mănânce ore%ul din noua recoltă înainte de a fi oferit focului primele roade! $ăci focul sacru este avid de boabe şi când nu este onorat cum se cuvine. grăsimea victimelor! Seul primea aceste ofrande. nu se vedea oare cum flacăra se măreşte. dar care au lăsat mult timp după ele deprinderi. gloria şi bogăţia!!! 2gni. şi-i înc#ipuiau pe %ei ca fiind avi%i nu numai de onoruri şi de respect. ci şi de băutură şi de mâncare! +mul se credea obligat să le potolească foamea şi setea. într-unul din ele se spune4 5+. înainte de a-şi revedea soţia şi a-şi îmbrăţişa copiii. +vidiu. să #rănească şi să de%volte corpul %eului! (in acest motiv i se dădeau. ca şi grecii şi romanii.nota /-0! : se aduceau sacrificii or esenţa oricărui sacrificiu era să întreţină şi să însufleţească focul sacru. ne pre%intă religia lui Ira#ma ca fiind complet stabilită şi mergând c#iar spre declin4 dar ele au păstrat vestigiile şi rămăşiţele unei religii mai vec#i. tu eşti un apărător prudent şi un tată. trebuia să se înc#ine în faţa focului şi să-i invoce puterile . dacă voia să nu-i mânie împotriva lui! Ja #induşi această divinitate a focului este adeseori numită 2gni! Rig-. pe altar.nota /D0! 9unt credinţe vec#i. înceta să e&iste un %eu! =n anumite momente ale %ilei. #indusul îi varsă acea licoare fermentată pe care el o numeşte soma! Aasa este şi aici un act religios.. pe care cultul lui Ira#ma a i%gonit-o pe un plan secundar. unt. Quvenal mai luau încă masa de seară în faţa căminului în care ardea focul şi respectau libaţia şi rugăciunea . ca şi la greci. aceste lemne nu puteau fi decât din anumiţi arbori indicaţi de religie! 2şa cum grecii şi italicii îi oferă vin. sub forma ce ne-a parvenit. miere! 9e spune4 . răspândeau pe @5 altar libaţia de vin! 2ceasta era partea %eului! *imeni nu se îndoia că %eul n-ar fi de faţă. se puneau pe vatră ierburi uscate şi lemne atunci %eul se manifesta sub forma unei flăcări strălucitoare . peste care nu putea trece nici c#iar cel necredincios! Foraţiu. n-ar rnânca şi n-ar bea şi. untdelemnul. 2gni. ore%. ca şi cum s-ar #răni cu ofrandele acelea ) 2stfel că masa era împărţită între om şi %eu4 era o ceremonie sfântă. prin care intrau în comuniune unul cu celălalt . dar pe care n-a putut s-o distrugă! Ira#manul are vatra sa în care trebuie să întreţină focul %i şi noapte în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară îi dă ca #rană lemne dar.întoarcere. tămâia. înainte de toate. tu eşti viaţa. de altfel.

italicii.nota 250 +vidiu spune că această divinitate ocupă primul loc în practicile religioase ale oamenilor! :ată ce citim şi în imnurile din Rig-. tu îl îndrumi pe calea cea dreaptă pe cel ce apucase pe o cale greşită!!! (acă ţi-am greşit cu ceva. iartă-ne >6 2cest foc din vatra sacră era. trăiseră laolaltă în 2sia centrală! 2colo au fost mai întâi întemeiate aceste credinţe şi rituri! Religia focului sacru datea%ă deci din epoca îndepărtată şi obscură când nu e&istau încă nici greci. oricare ar fi fost acesta. pe vremea lui +vidiu.nota 2<0! =n +limpia. numele comun a devenit un nume propriu! 7reptat s-a născut şi o legendă! 2ceastă divinitate a căpătat trăsăturile unei femei. cea pe care o întemeiaseră şi o practicaseră pe când se aflau încă laolaltă. . c#iar şi atunci când erau înc#inate lui Seus sau 2tenei. într-o epocă foarte îndepărtată.eda4 5=naintea tuturor celorlalţi %ei.esta numele a fost acelaşi în latină şi în greacă. şi nici #induşii nu au împrumutat-o de la greci! (ar grecii. am putea găsi alte dove%i ale acesteia în riturile religioase ale grecilor şi ale romanilor! +ri de câte ori se aduceau 8ertfe. au e&istat unele care l-au adorat pe Ira#ma. primul loc în cadrul cultului. trebuia să înceapă şi să se termine printr-o rugă înc#inată focului sacru . care se confunda cu focul sacru . de asemenea. şi %eii mai noi şi mai mari nu putuseră să-l deposede%e de această întâietate! 9imbolurile acestei religii s-au modificat odată cu trecerea timpului! gând populaţiile din Grecia şi din :talia au căpătat obiceiul de a-şi repre%enta @H %eii ca pe nişte fiinţe. #induşii aparţineau uneia şi aceleiaşi rase străbunii lor. pe malurile Aediteranei! Aai târ%iu. unele.la bătrâneţe precum soarele la apusul său!6 li cere c#iar şi puterea de a fi înţelept4 5+. pe malurile Gangelui. dacă ne-am îndepărtat de tine. dovedeşte din plin caracterul lor străvec#i! 'ste sigur că nici grecii nu au împrumutat această religie de la #induşi. printre aceste triburi separate şi care nu mai aveau nici o legătură între ele. un foc prin esenţă pur îi era cu desăvârşire inter%is bra#manului să arunce în el vreun lucru scârnav. ele luaseră cu ele acest cult. ca şi în Grecia. şi altele care l-au adorat pe :anus fiecare grup si-a creat propriii lui %ei! (ar toate au păstrat. nici #induşi. trebuie să-l invocăm pe 2gni li vom rosti numele venerabil înaintea numelui tuturor celorlalţi nemuritori! +. 2gni. 2gni.estei. fiind c#iar cuvântul care însemna 5altar6 în limba comună şi primitivă! $onform unui procedeu destul de obişnuit. religia dinţii. nici italici. pe vremea bra#manilor. în leagănul comun al rasei lor! (acă nici e&istenţa acestui cult la toate popoarele indo-europene n-ar fi de a8uns pentru a demonstra vec#imea lui foarte mare. #olocaustul îţi este totdeauna înc#inat ţie6! 'ste deci sigur că la Roma. din cele mai vec#i timpuri. . iar în :ndia. şi de a da fiecăruia un nume şi un c#ip omenesc. vec#iul cult al focului sacru s-a supus şi el legii comune pe care inteligenţa umană din acea perioadă o impunea oricărei religii! 2ltarul pe care ardea focul a fost personificat a fost numit estia. credinţa în focul din vatra sacră era mult mai vec#e decât credinţa în toţi ceilalţi %ei! Qupiter şi Ira#ma dobândiseră o mult mai mare importanţă în religia oamenilor dar aceştia îşi aminteau că focul din vatra sacră era cu mult mai vec#i decât aceşti %ei! (eţinea. prima rugăciune era înc#inată . ci numai arieni! când triburile se despărţiseră unele de altele.nota 220! +rice rugăciune adresată vreunui %eu. prima invocare era totdeauna adresată focului sacru . întreaga Grecie reunită aici oferea prima 8ertfă focului sacru şi abia pe cea de a doua lui Seus . oricare ar fi %eul pe care l-am cinsti prin 8ertfa noastră. altele. şi c#iar să-şi încăl%ească picioarele la el .nota 2/0! 1aptul că întâlnim aceste credinţe şi aceste practici atât la oamenii de pe malurile Aediteranei. altele @? care l-au adorat pe Seus. ca pe o moştenire străvec#e.nota 2@0! Ja Roma. cit şi la cei din peninsula indiană.

aşadar. impune frumosul şi binele. devenind astfel o unealtă de seamă folosită de om în astfel o unealtă de seamă folosită de om în munca sa! 1ocul din vatra sacră este de o cu totul alta natură! 'ste un foc pur. o inimă curată. aceasta a fost %eiţa fecioară ea nu a repre%entat în lume nici fecunditatea. înţelepciune! 51ă-ne bogaţi şi înfloritori.nota </0! . şi la flacăra lui se coace #rana sacră dar el are totodată o gândire.nota2H0! . iar $icero nu face nici o deosebire între focul sacru şi Penaţi. trăieşte. pregăteşte #rana. datorită apariţiei lui Seus şi a lui Ira#ma. străluceşte. la cultul morţilor! 2mbele au aceeaşi vec#ime! 'rau atât de strâns legate între ele.esta . desluşită încă din timpurile cele mai vec#i ca domnind peste fenomenele naturii fi%ice! 'a a fost ordinea morală! +amenii şi-au înc#ipuit-o ca pe un fel de suflet universal care reglementa mişcările diferitelor lumi. temperanţă. ce nu poate fi produs decât cu a8utorul anumitor rituri şi care uneşte întreţinut decât cu anumite specii de lemn! 'ste un foc cast unirea dintre se&e nu este îngăduită în pre%enţa luiK . când acest cult a trecut pe planul doi.nota 250! (acă punem acest cult al focului sacru alături de cultul morţilor. încăl%eşte. îi dăruieşte omului puritatea.pentru ca cuvântul prin care era desemnat altarul era de genul feminin! 2ceastă %eiţă a fost repre%entată c#iar şi prin statui! (ar niciodată nu a putut fi ştearsă cu totul urma credinţei primitive conform căreia a cea divinitate era focul altarului şi însuşi +vidiu era silit să recunoască faptul că . cuprin%ând. cel ce transformă corpurile. îi numeşte când Penaţi. anang#e. pe 'roi. este aducător de belşug.nota 2-0! +amenii nu-i cer numai bogăţie şi sănătate îi cer de asemenea. când din acest mit al focului sacru s-a născut marea . spune un imn orric dar fă-ne şi căşti şi înţelepţi!6 1ocul din vatra sacră este. tot astfel cum sufletul comandă trupului! 9e întrevede astfel gândirea generaţiilor primitive! Principiul acestui cult este în afară de natura fi%ică şi se află în acea mică lume plină de mister care este omul! *e întoarcem din nou. #răneşte cu ea trupul moral.esta nu era nimic altceva decât o 5flacără vie6!. 'neas. dar şi pe (emoni. despre care vorbeam mai sus. are sentimente şi afecţiuni. că în vorbirea obişnuită 5foc sacru6 era sinonim cu 5Jar casnic6. legea imperioasă şi fatală. matematică. sănătăţii. de fapt. în gândirea oamenilor. încât erau în credinţa anticilor una şi aceeaşi religie. pe %eii Jari . abstractă.ergiliu spune când ]foc sacruC în loc de Penaţi. când Penaţi în loc de ]foc sacru .nota 2D0! $itim în 9ervius4 5E 5Prin foc sacru anticii înţelegeau %ei Jari de aceea . cel ce încăl%eşte sau arde. o conştiinţă el cere îndatoriri şi veg#ea%ă ca ele să fie respectate @D Parcă ar fi un om.edem din două te&te. #răneşte sufletul! 9e poate spune că el întreţine viaţa omului în dubla serie a manifestărilor acesteia! 'ste în acelaşi timp i%vorul bogăţiei. şi nici între Penaţi şi %eii Jari . nici puterea ea a fost ordinea dar nu ordinea riguroasă. când . topeşte metalele. căci are dubla natură a omului4 fi%ic.esta. îi încredinţea%ă focul sacru! =ntr-un alt pasa8. focul sacru a rămas lucrul cel mai accesibil omului în ordinea divinului el i-a fost mi8locitor pe lângă %eii din natura fi%ică el a fost cel ce ducea către cer rugăciunea şi ofranda omului. Fector îi spune lui 'neas că-i va încredinţa Penaţii 7roiei şi. când Jari.nota <E0C! 5=ntr-un binecunoscut pasa8 din 'nZida. în egală măsură. constatăm că între ele e&istă o relaţie strânsă! 9ă observăm mai întâi că acest foc care era întreţinut pe vatră nu este. focul din natura materială! 'i nu văd în el elementul pur fi%ic. prin c#iar aceasta. un fel de fiinţă morală! 'ste adevărat că străluceşte. aducându-i acestuia favorurile divine! Aai târ%iu. se mişcă. invocându-i pe aceşti %ei. unul al lui Plaut şi altul al lui $olumella. virtuţii! 'ste cu adevărat %eul naturii umane! Aai târ%iu. focul sacru.

<-@.om vedea curând ce influenţă puternică a e&ercitat acea religie asupra instituţiilor casnice şi sociale ale anticilor! 'a a fost concepută şi întemeiată în acea epocă îndepărtată când arienii îşi creau instituţiile. Feracle furios. 1astele..ergiliu. a trebuit să ia naştere creştinismul! . 5DD! 7ucidide. @E! 7ibul. /@<. D! @! 'uripide. religie vec#e care nu-şi căuta %eii în natura fi%ică. sau îi înfăţişa sufletul ca stând mereu de veg#e! $ele spuse de noi aici nu sunt decât o presupunere. prolog! . altar. -<?4 la cei vec#i era obiceiul se dea tămlie şi vin şi focuri Plaut. ea a prins rădăcini atât de puternice în sânul acesteia. /2! -! Plutar#. Feracle furios. :. că focul era aprins aici întru cinstirea acestuia. îl numeşte Jarul lui 2ssaracus. când vorbeşte despre focul sacru pe care-l transportă pe mare. că sub lespedea vetrei se odi#nea un strămoş. $ato. MM:M! :mnuri orfice. căci dove%ile lipsesc! (ar sigur este că până şi cele mai străvec#i generaţii aparţinând neamului din care se trag grecii şi romanii. 2rta iubirii. Plutos. (e re rustica.nota <206! 'neas. au practicat cultul morţilor şi al vetrei sacre. <@ Foraţiu. ?D5! $ato. mormântN acesta din urmă a8unge să se impună în limbă şi este cuvântul cu care va fi desemnată apoi %eiţa . morţii erau înmormântaţi în case! . îi spune +reste 'lenei. JMMM:. 2rta iubirii. Zd! Aillier. ca să-mi asculţi cuvintele . l. 'pode. adică altare pentru sacrificii şi vetre B*onius Aarcellus. /@<! Plaut. -?D! 'sc#il. MM:::. es#dra BcăminN. *uma. D 1estus.! Fesiod.::.i adaugă4 5:ată de ce Jarilor şi Penaţilor li se aduc rugăciuni în case . dar nu a dispărut! $ontemporană cu primele vârste ale rasei ariene. @! Foraţiu. <D-@E *eguţătorul.ergiliu. :. /E5-! 'uripide. ?/4 din bra%ii sacri! 1estus. :. 5E<. p! /E-! ?! +vidiu.esta! Jatinii numeau acelaşi altar vesta. l. /@<! $icero. /<-! 2ristofan. estia Bcasă. ed! Wuic#erat. încât nici măcar strălucita religie a +limpului grecesc nu a putut-o clinti! Pentru ca ea să dispară. . omul îl adora totodată şi pe celălalt! 'rau totdeauna nedespărţiţi în respectul şi în rugăciunile ce le erau adresate! "rmaşii. :::. şi mergi către străvec#ea vatră sacră a lui Pelops. după un obicei străvec#i. +vidiu. <. ::. 5! 7ibul. sau focus! Ja început obişnuiau să aibă altare :n căminele caselor. Pro domo. 2. când vorbeau de vatra sacră. forţa morală şi de gândire ce ne însufleţeşte şi ne guvernea%ă trupul! 5/ 2ceastă religie nu a avut totdeauna aceeaşi putere asupra sufletului ea şi-a pierdut treptat din intensitate. -<?! .2m vă%ut de altfel că anticii numeau Jari sau 'roi sufletele morţilor. "lcica. de asemenea. 5/2! <! . ca şi cum acest foc ar fi sufletul strămoşului său! Grămăticul 9ervius. ci în omul însuşi. Aunci ţi %ile. ?/5! $ato. :. :. (e re rustica. spune că. care era foarte doct în tot ceea ce privea antic#itatea greacă şi romană Bpe vremea lui era mult mai bine studiată decât pe vremea lui $iceroN. (e re rustica. şi că acest foc părea că întreţine în el viaţa.nota <<06! 2ceastă fra%ă stabileşte în modul cel mai limpede o străvec#e relaţie între cultul morţilor şi cel al focului sacru! Putem deci socoti că vatra sacră şi casnică n-a fost la început decât un simbol al cultului morţilor. p! 5<N! 2! :mnuri #omerice. şi care avea drept obiect adorarea fiinţei invi%ibile ce se afla în noi. . *uma. v! 1elicis! Plutar#. -DH! 5! Aacrobiu. şi a fost #otărâtoare pentru calea pe care au mers mai târ%iu popoarele! <titlu> NOTE /! Grecii numeau acest altar cu diferite nume4 bomos BaltarN. 2gamemnon. :. ::. 9alurnalia. ::. @<! +vidiu. ara. cărora omul le atribuia o putere supraomenească şi divină! 2mintirea vreunuia dintre aceşti morţi sacri era totdeauna legată de focul sacru! 2dorîndu-l pe unul. $aptivii. aminteau şi de numele strămoşului4 5Părăseşte acel loc.

'neida. <E@! 2-! +vidiu.Foraţiu. în +d3ss!. 1astele. dacă flacăra creşte şi mai mult. </5! /D! Plutar#. 2D Qbid!. 2. Georgicele. 1astele! . 2?.ergiliu. 2H! <E! 9ervius. Ainos. :::. -@ . M:. +de. -?H--HE! Plutar#. //.H! :mnuri orfice. ::. (e abstinentia. +de. . :. în 2eneida. /@! 25! $icero. 2! Foraţiu. ..ergiliu. Feracle furios. c! -E! 2/! 2ceeaşi prescripţie în religia romană4 să nu se pună piciorul în foc. "lcica. M::. H! 2<! :mnuri #omerice. 7ristele. v! <<! Plafon. 5! +vidiu. /-4 să se roage să ne dea sănătate şi avere bună! /@! 'sc#il.:. ?. Păsările. ::. ?@@! <2! 'uripide. H5/ G H5<! /5! $ato.:. care veg#ea%ă asupra căminelor! 2D! Plaut. Wuest! rom!. (e 1on! Rom!.şi /H/@! Seus RtZsios de care pomeneşte adesea este un %eu domestic. @. (e re rustica. 2D? :M. -<l--<<! Quvenal. 9atiricon. 2ristofan. G! Plutar#. 25?-25H . . /E! G 2 se compara cu :mnul #omeric. p! </54 în casă îi cinstesc pe cei morţi! 5@ <titlu> CAPITOLUL I# <titlu> Reli$ia "asni"% . :. . @. ::. in 2eneida. /-. ::. $rat3los.. . H? G DE Plutar#. către cămin! (iodor.:. Pro domo. înseamnă că e semn bun! /H! +vidiu. :d!. -.:. 2DQ! 2?! Fesiod. p! 55?! 22! Porfirius. -<@ va pune în farfurie #rană pentru larii încununaţi! $f! Plaut "lcica. ?E@4 penaţii să ardă in flăcări! /?! . "lcica. <EE4 şi cred că %eii sunt pre%enţi la masă . H@! D! . ::. ).. <H< G <H5! 9ă stropeşti de trei ori cu nectar căminul în flăcări flacăra luminea%ă de trei ori până sus în tavan! 9ervius e&plică astfel cele două versuri 4 adică a vărsat în foc vinul cel mai curat. /. H-5! 2@! Pausanias.. :.arro la *onius Aarcellus. MM:M./-4 :n focul nostru :ar $olumela.?4 la unii masa este numită cămin. -! +vidiu. este căminul! /<! :saios. prolog! /2! Seu domestic.. $omentarii asupra lui Fesiod. asupra lui Fesiod.. ::. :. $omentariu. 1astele. (e $ironis #ered. 22! /E! 'nripido.. //. @/ în apărarea lui P! Wuinctius. /< . ::. . (e frigida. fragmente. 'ustaţiu. 52<! Foraţiu.luvenal.. 2?! +vidiu.@4 punând ofrande :n foc! +vidiu. . 93mposiaca. p! /E. :::. ibid!.:. fragm! @H! 2H! 7ibul.::. 2< 9atire. 9atire. 2lcesta. 5! Grecii dădeau %eilor casnici sau eroilor epitolul ep#Zstioi G care locuiesc în cămin sau esliou#oi. 2gamemnon. H. 2! 'uripide. . /H! Fes3c#ius. 52<! /-! .Plutar#. 7ristele. 'neida. ::. /-2 G /-H! //! Plaut. 1astele. /@2E G /@22! <<! 9ervius. <. p! /?5./D4 larul şi focul familiar! $icero. ::. /52! 2 se vedea Platon. /<@! </! . l. ed! Wuic#erat. Aunci şi %ile.:. :::. (espre natura %eilor. H< G DE! G Petroniu. -<E4 ca podoabă varsă vinuri în foc ::. . +reste.::.. M::. 1astele. in 2eneida. după care. -@4 masa este un lucru sfânt-:d!.--N! G +vidiu. :.ergilin./. până când mâncărurile oferite ca 8ertfă sunt aduse la vatră şi pune în foc şi copilul va vesti pe %eii binevoitori! 2E! =naintea larului bun mănânc şi pe sclavii obra%nici îi #rănesc cu ospeţe oferite ca ofrandă %eilor Foraţiu.:. 'pistole.ergiliu. 'neida. @@! 9ervius. ?<E4 Romanii obişnuiau să ia masa în linişte. ?. p! @?D.

nu avea dreptul să ia parte decât familia. mai mult c#iar.nota /0! 9e credea că mortul nu accepta ofranda decât din mâna rudelor sale. la începuturile ei. şi nici cu Seus Pan#elenicul. aceasta nu mai admite o doctrină religioasă decât dacă ea îndeplineşte două condiţii4 să-i vorbească despre un dumne%eu unic să se adrese%e tuturor oamenilor şi să le fie accesibilă tuturor. care era %eul unei naţiuni întregi. la mormânt. era socotit un act nelegiuit. fii care să ne înc#ine de-a pururi ore% fiert în lapte. orice străin fiind e&clus cu stricteţe .*u trebuie să ne înc#ipuim această străvec#e religie ca fiind asemenea celor ce au fost întemeiate mai târ%iu. c#iar din greşeală. nerespingând în mod sistematic nici o clasă şi nici o rasă! (ar religia. din neamul nostru. inter%icea pre%enţa oricărui străin. la masa funebră! *ecesitatea ca aceste mese să fie oferite de urmaşii mortului era atât de strictă. încă de multe secole. care era cel puţin %eul unei mari caste. şi că singurul cult ce-i era pe plac era cel pe care i-l consacrau urmaşii săi! Pre%enţa cuiva care nu ar fi aparţinut familiei tulbura liniştea manilor! (e aceea legea inter%icea străinilor să se apropie de morminte . ca şi în Grecia. încât se presupunea că manii rosteau adeseori in lăcaşul lor această dorinţă4 51ie să se nască de-a lungul timpurilor. ca şi în :ndia. latinii spuneau parentareU! .nota ?0K! =n Grecia şi la Roma.nota 50! Jucian din 9amosata! bătându-şi 8oc de părerile vulgului.nota -0K! =n :ndia. într-o epocă mai înaintată a omenirii. fiul avea datoria să facă libaţii şi să aducă 8ertfe în cinstea manilor tatălui său şi ai tuturor strămoşilor săi . deoarece întreruperea cultului ducea la decăderea unei serii .i aceasta pentru că rugăciunea şi ofranda nu erau înc#inate decât părinţilor . fiecare %eu nu putea fi adorat decât de o singură familie! Religia era cu desăvârşire casnică! 7rebuie să lămurim acest lucru foarte important căci altminteri nu vom înţelege relaţia foarte strânsă care se stabilise între aceste vec#i credinţe şi constituirea familiei greceşti şi romane! $ultul morţilor nu semăna nicidecum cu cel pe care creştinii aveau să îl consacre sfinţilor! "na din primele reguli ale acestui cult consta în faptul că el nu putea fi practicat de fiecare familie decât faţă de morţii care-i aparţineau prin legături de sânge! 55 1uneraliile nu puteau fi săvârşite religios decât de către ruda cea mai apropiată! :ar la masa funebră.nota <0. ofranda nu putea fi înc#inata unui mort decât de către cei ce coborau din el! Jegea #induşilor. pe care nu-l puteai şterge decât liniştindu-l pe mort şi purificându-te! $uvântul prin care anticii numeau cultul morţilor este cât se poate de semnificativ grecii spuneau patria%ein . miere şi unt curat> . fie el şi prieten.nota0 U2 aduce o ofrandă în memoria defunctului! . nu îndeplinea nici una din aceste două condiţii! *u numai că nu le oferea oamenilor spre adorare un dumne%eu unic ci.nota H0! 2 nu-ţi îndeplini această îndatorire însemna a comite cea mai gravă impietate.nota 20! 1aptul de a atinge cu piciorul. fiind osândit la o foame veşnică . în cadrul acestei religii primitive. multiplicat în funcţie de câţi strămoşi număra familia! . ne face să vedem limpede acest lucru când spune4 5Aortul ce nu a lăsat în urma lui un fiu nu capătă ofrande. ce se repeta la date fi&e.nota @0! $ultul morţilor era cu adevărat cultul strămoşilor . %eii ei nu acceptau să fie adoraţi de toţi oamenii! 'i nu se înfăţişau ca fiind %eii întregii umanităţi! *u semănau nici c#iar cu Ira#ma.Vnota0 de morţi şi la nimicirea fericirii lor! + asemenea negli8enţă nu era cu nimic mai pre8os decât un adevărat paricid. ca şi legea ateniană.

în mi8locul locuinţei. se interoga de muritorii pe care-i lăsase în urma lui 5? pe pământ ştia de ce duc trebuinţă. şi nici c#iar lângă poarta e&terioară. cu nici un preţ. dar. dacă #rana era dusă la mormânt la date fi&e.nota D0! 2ici se celebrau ceremoniile şi aniversările! 7ot aici fiecare familie credea că-şi vede strămoşii sacri! =n timpurile cele mai străvec#i.nota /<0! . preafericitul. şi de aceea i se înc#inau strămoşului! 2cest sentiment era probabil foarte firesc şi foarte puternic. dar şi la cele din Jumea *ouă . el. el era în sc#imb plin de bunătate faţă de urmaşii săi. mormântul se afla c#iar pe proprietatea familiei. implora să fie iertat! (esigur că ne este foarte greu astă%i să înţelegem faptul că omul a putut cândva să-şi adore ca pe un %eu propriul tată sau strămoş! *ouă ni se pare că a face din om o divinitate intră în contradicţie cu religia! *e este tot atât de greu să înţelegem străvec#ile credinţe ale acestor oameni. intrând sau ieşind din casa lor. fiii.atra sacră nu era niciodată aşe%ată în afara casei. aşa cum cereau riturile. el.nota /20 era providenţa unei familii. care era atât de strâns legat de cultul morţilor. 5pentru ca. toate ceremoniile se săvârşeau numai în mi8locul familiei . dar mereu pre%ent. îi spri8inea in slăbiciunea lor! :ar cel ce trăia i nea. care era o altă providenţă! 1iecare vatră sacră îi prote8a numai pe membrii familiei căreia îi aparţinea! 2ceastă religie era celebrată în incinta casei! $ultul nu era public! (impotrivă. vreun om din altă familie . aruncând asupra lor toate bolile.(acă. pe cât de greu le-ar fi fost lor să le înţeleagă pe ale noastre! (ar să ne gândim că anticii nu cunoşteau ideea creaţiei misterul naşterii era pentru ei ceea ce misterul creaţiei poate fi pentru noi! Sămislitorul li se părea o fiinţă divină. continua să facă parte din familie şi să fie tatăl acesteia! 'l. divinul. şi nu avea nimic în comun cu focul sacru din casa familiei învecinate. avea. totdeauna împreună! 7oţi cei ce aveau în vine acelaşi sânge trebuiau îngropaţi aici. cel ce muncea. drept caracteristică esenţială faptul de a aparţine fiecărei familii în parte! 'l îi înfăţişa pe strămoşi . le căuta spri8inul. să-şi întâlnească de fiecare dată părinţii. îşi avea alături călău%ele şi protectorii4 şirul de taţi! când era încolţit de greutăţi. nu-şi îndeplinise încă îndatoririle faţă de viaţă. când se afla în nenorocire. adică într-un loc unde ar fi putut fi vă%ută de 5H . de asemenea. dimpotrivă. invoca străvec#ea lor înţelepciune. dar şi la vec#ii geţi şi sciţi. cărora le sărea totdeauna în a8utor! '&ista un veşnic sc#imb de fapte binevoitoare între viii şi morţii fiecărei familii! 9trămoşul primea din partea urmaşilor şirul de mese funebre. respingându-i departe de mormântul său. dacă greşise. dacă ar fi îndră%nit să se apropie. când se afla la prime8die. şi care. nu departe de poartă. şi să le înc#ine de fiecare dată câte o rugăciune . după cum spune un autor antic.nota /E0K! 2stfel. unde morţii veneau să se odi#nească unul după altul. nemuritorul. atunci strămoşul devenea un %eu protector! (uşmănos faţă de toţi cei ce nu coborau din el. adică singurele bucurii de care putea avea parte în cea de a doua viaţă a sa! "rmaşul -primea din partea strămoşului a8utorul şi puterea de care avea nevoie în viaţa de aici! $el viu nu se putea lipsi de cel mort! după cum nici cel mort nu se putea lipsi de cel viu! 2stfel se stabilea o legătură puternică între toate generaţiile unei familii. ce devenea asemenea unui trup nedespărţit întru vecie! 1iecare familie îşi avea mormântul ei. după cum spuneau anticii. la populaţiile din 2frica.nota //0! 1ocul sacru. sacrificiile erau îndeplinite regulat. strămoşul rămânea în mi8locul alor săi invi%ibil. le cerea să-l mângâie. căci el apare ca principiu ai unei religii aproape :n ca%ul tuturor societăţilor umane aflate la începuturile lor îl întâlnim la c#ine%i.

sărbătorile proprii. când prin moarte va fi devenit el însuşi %eu. dar ei nu aveau dreptul să-i poruncească să le sc#imbe în vreun fel! 9uo TuisTue ritu sacrificium facialUU era regula absolută . în această privinţă.nota0 U9acrificii ascunse Blat!N! UU1iecare va face sacrificiul după obiceiul său Blat!N! 5D oamenilor de către imaginaţia înflăcărată a unuia dintre ei sau că ea le-ar fi fost comunicată de o castă de preoţi! 'a s-a născut în mod spontan în mintea omenească leagănul ei a fost familia fiecare familie şi-a creat %eii săi proprii! 2ceastă religie nu se putea propaga decât din tată-n fiu! 7atăl. Aani G erau numiţi %eii ascunşi sau %eii dinlăuntrul casei .nota /-0 dacă o ceremonie era vă%ută de un străin. prin c#iar aceasta.cei străini de familie! Grecii o aşe%au totdeauna într-o incintă . pângărită! 2ceastă religie casnică nu avea nici reguli uniforme şi nici un ritual comun! 1iecare familie îşi avea.nota /?0! 1iecare familie îşi avea ceremoniile proprii. îi dăruia în acelaşi timp credinţa sa. formulele de rugăciune şi imnurile proprii .nota 2/0! =n timpurile primitive se credea G aşa cum stau mărturie . ci în case fiecare îşi avea %eii ei fiecare %eu nu prote8a decât o singură familie şi nu era %eu decât pentru o casă! Iunul simţ ne-ar inter%ice să ne înc#ipuim că o asemenea religie le-ar fi fost revelată . mă întăresc împotriva duşmanilor mei .edele. idee legată probabil de felul cum oamenii înţelegeau pe acea vreme naşterea . după moarte.nota /@0 care o apăra de orice ai ing^re şi c#iar de orice priviri profane! Romanii o ascundeau în mi8locul casei! 7oţi aceşti %ei G . singurul interpret şi singurul pontif al religiei sale. pe care familia nu o împărţea cu nimeni şi care nu putea fi de%văluită străinilor! 7ot astfel se petreceau lucrurile şi în :ndia4 5$ânturile pe care le-am moştenit de la familia mea şi pe care tatăl meu mi le-a transmis. femeii nu i se înc#ina acelaşi cult şi aceleaşi mese funebre ca şi bărbatului! (e aici au re%ultat şi alte consecinţe foarte importante în ceea ce priveşte dreptul privat şi constituirea familiei 4 le vom vedea în cele ce urmea%ă! . spune $icero . şi singurul învăţăcel nu putea fi decât fiul său! Riturile. care făceau în mod esenţial parte din această religie domestică. cânturile. precum şi de ce. odată cu naşterea sa. avea dreptul să o transmită. precum şi diferite referiri din dreptul grecesc şi roman G că puterea de reproducere aparţine în e&clusivitate tatălui! *umai tatăl poseda principiul misterios al fiinţei şi numai el transmitea scânteia vieţii! 2ceastă idee străvec#e e&plică de ce cultul domestic se transmitea totdeauna din bărbat în bărbat. de ce femeia nu participa la el decât prin mi8locirea tatălui şi soţului ei. cultul său. Jari. o totală autonomie! *ici o putere e&terioară nu avea dreptul să-i reglemente%e cultul sau credinţa! 9ingurul preot era tatăl ca preot. religia nu sălăşluia în temple. dând naştere fiului. dreptul de a întreţine focul sacru. ea era. tulburată. erau un patrimoniu. dreptul de a-i adora şi de a le înc#ina 8ertfe iar mai târ%iu. o proprietate sacră. spune bra#manul. de a rosti formulele de rugăciune! *aşterea stabilea o legătură misterioasă între copilul nou venit şi toţi %eii familiei! 2ceşti %ei erau c#iar familia lui.nota /H0! *umai tatăl.nota /50! 7ot ce ţinea de această religie era secret. t#eoi s3naimoi! $opilul căpăta deci.atra 9acră. el nu recunoştea nici o ierar#ie! Pontiful de la Roma sau ar#ontele din 2tena puteau veg#ea dacă tatăl de familie îşi îndeplineşte toate îndatoririle religioase. sacrificia occultaU. t#eoi eng#eneis4 erau însuşi sângele lui. de a oferi masa funebră.nota /D0K! 2stfel. îşi lua la rându-i locul printre %eii familiei! 7rebuie să observăm că această religie nu se propaga decât din bărbat în bărbat. cuvintele rugăciunii.

2-. /H! D! .ec#iul obicei al mormintelor de familie este atestat în modul cel mai formal! $uvintele tap#os patroos Bmormânt părintescN. . :::. ::. $imon. şi-au legat la braţul drept semne deosebite cuprin%ând numele fiecăruia şi cel al tatălui. 'lena. /2. 7usculane. în Plutar#. 2/N! Pittacos nu îngăduia nimănui să vină la înmormântarea unui străin B$icero.e%i cum (inar#os îi reproşea%ă lui 2ristogeiton că nu a făcut sacrificiul anual tatălui său care a murit în 'retria! (inar#os. este menţionat de Aarcellinus. referindu-se la ră%boinicii care vor pieri. 5/ ibid!. potrivit obiceiului vec#i6! Aormântul JaRia%ilor.elleius. :::. 2-N! <! Pollu&. ţarina mormintelor părinteşti B$ei şapte contra 7ebei. /<H :::. trupul să poată fi recunoscut şi dus în mormântul strămoşesc această trăsătură a obiceiurilor antice ne-a fost păstrată de :ustin. împotriva.om vedea totodată că adopţia crea o înrudire artificială şi dădea dreptul de a cinsti strămoşii! -! Jucian. M:. monumentum genlis Bmonumentul neamuluiN! (emostene. (espre legi. <. era inter%is să înmormânte%i un om dintr-o altă familie $icero.@5 . @! G '&istă o vec#e anecdotă care dovedeşte cât de necesar era ca fiecare mort să fie îngropat în mormântul familiei sale se povestea că lacedemonienii. :::. /E! @! $itim de asemenea în :saios. <E! 5! $el puţin la origine. :. 5. *ero. verişoare primare (emostene. lui 2ristogeilon. nu vor avea loc sacrificii casnice pentru el şi nimeni nu-i va aduce ofranda anuală la mormînt6! 2lte pasa8e din acelaşi autor ne arată că numai fiul trebuie să verse băuturile pe mormânt.-4 *umai dacă este înmormântarea cuiva care are legătură cu noi! 2! *u este îngăduit să mergi la înmormântarea unui străin BJegea lui 9olon. în momentul când se pregăteau să dea lupta cu mesenienii. (e Aeneclis #ered!. 5E 7iberiu. de strige înseamnă a avea aceleaşi monumente ale strămoşilor. ::. v! D/@N! G Romanii aveau şi ei morminte de familie! $icero. ? (igesta. biograful lui 7ucidide şi de Plutar#.. mnZma ton progonon Bmonumentul strămoşilorN revin neîncetat la greci ca şi la latini4 tumulus patrius Bmormânt părintescN. 5! 'sc#il face alu%ie la acelaşi obicei când spune. ? MJ. ::. ::. //-< G //-H! //! Ja e trusei şi la romani era obiceiul ca fiecare familie religioasă să păstre%e imaginile strămoşilor ei aşe%ate în 8urul atriumului! 9ă fi fost oare vorba de portrete de familie sau idoli) . căci apoi cetăţile au avut eroii lor locali şi naţionali. //D 9uetoniu.e%i +vidiu. :.<titlu> NOTE /! Jegea lui 9olon inter%icea să însoţeşti plângând convoiul mortuar al unui om care nu-ţi era părinte BPlutar#. a se folosi de aceleaşi temple. 224 spun că nu este îngăduit să fie adus un mort din afara neamului! . /HN! $f! Plutar#. /?4 legătura. cum vom vedea mai departe! . 2H4 monumentele părinteşti sunt în comun pentru cei din acelaşi neam! Jegea lui 9olon inter%icea să fie înmormântat aici un om din altă familie să nu fie adus un străin B$icero. 9olon. ?D descrie mormântul 5unde odi#nesc toţi cei care se trag din Iuselos se numeşte monumentul Iuseli%ilor este un loc mare încon8urat de un gard.::. (espre îndatoriri. l. m Aacartatum. . @-4 5(acă Aeneclis nu are copii. in 'ubulidem. -5 (e 2pollod! #ered!.:. în ca%ul morţii. că vor fi aduşi în mormintele părinţilor.5! /E! 'uripide. /54 trebuie să se ofere sacrificii funebre părinţilor! . in Aacartatum -2--<N! $f! $icero! (espre legi.arro. 7ristele. (espre limba latină. a avea morminte comune! $a şi în Grecia. 2?@! H! 'ste ceea ce limba greacă numeşte a face cele cuvenite B'sc#ine. 9olon. /<4 2duc #rană la mortului celor care au dreptul să li se aducă sacrificii! Gaius. (espre legi. :. pentru ca. l $icero. monumentul cimonian. (e luciu! ?! Jegile lui Aânu. mnZma patraon Bmonument părintescN. (espre legi. 2/N! 'a nu îngăduia femeilor să însoţească mortul decât dacă erau verişoare. împotriva lui 7imarc#os @E (inar#os. împotriva lui 2ristogeiton. (e P#iloct! #ered!. 2-N! (emostene. $alo. ::.

în fiecare seară. Aunci şi %ile. 'lectra. %ei penaţi! $icero. Perşii.ede. (espre natura %eilor. le varsă pe mormânt lapte şi vin. traducere Janglois. ?E/! Aacrobiu. ea se adună lingă el. (espre moştenirea lui Xiron. ce desparte casa de mormânt! =n anumite %ile.iespile. casa înfloritoare. -5D! $omparaţi %eii strămoşeşti la 2ristofan. pe câmpia învecinată. 1astele. /DD ibid!. în . (espre limba latină. 2en!. ?! 2E! 9ofocle. inimile pline de virtute! -@ Principiul pe care se ba%ea%ă familia antică nu este numai acela al naşterii! + dovedeşte faptul că sora nu ocupă în familie locul pe care îl deţine fratele şi că fiul devenit independent sau fata căsătorită încetea%ă cu totul să facă parte din familie sunt mai multe prevederi importante ale legilor greceşti şi romane pe care vom avea prile8ul sa le cercetăm mai departe! Principiul pe care se ba%ea%ă familia nu este nici acela al afecţiunii fireşti! $ăci dreptul grecesc şi cel roman nu ţin de loc seama de acest sentiment! 'l poate e&ista în străfundul . <HH 'sc#il. Jegile. p! ?2D %ei ai neamului. /5 G /H! /@! 2ceastă incintă era numită #ZrRos! /5! Sei de sub pământ.eda. .::. :. fiindcă stau sub pământ! 9ervius.edele numesc focul sacru cau%a posterităţii masculine! 2 se vedea AitaRc#ara. /?! /?! . pentru a-l invoca o ultimă dată! =n timpul %ilei. HH! /H! Fesiod. 9alurnalia.. în sc#imbul acestor ofrande le cer să-i ocrotească îi denumesc %eii lor şi le cer să facă astfel ca roadele câmpului să fie îmbelşugate. în 8urul altarului. (espre legi. < :M. trad! +rianne. :::. /-! $icero. adunată familia! 'a se reuneşte în fiecare dimineaţă pentru a adresa focului sacru primele sale rugăciuni şi. /24 de aceea sunt numiţi penaţi fiindcă de obicei locuiesc in adâncurile templelor! /-! $icero./2! $ămin strămoşesc. @E@ 9ofocle. depun pră8ituri şi fructe. voi! :. vom găsi în fiecare casă un altar şi. ::. //4 a păstra obiceiul familiei şi al strămoşilor! /D! Rig-. sau ard pentru ei carnea unei victime. . întreaga familie cântă împreună imnurile pe care le-a moştenit din străbuni! =n afara casei. p! /<D! -< <titlu> Cartea a II&a <titlu> !A'ILIA <titlu> CAPITOLUL I <titlu> Reli$ia a f st prin"ipiul " nstituti( al familiei din anti")itate (acă ne ducem cu gândul la aceste vec#i generaţii de oameni. +vidiu. ::.arro. 2?4 penaţi. cei vii se adună lângă străbunii lor! Je aduc prân%ul funebru. Platon. 2ntigona. de câţiva paşi. @// %ei natali. vatră strămoşească! Ja fel. -</! 2/! .:::. 2gni este invocat încă uneori ca %eu domestic! /<! :saios. p! //<! Jegile lui Aânu menţionea%ă adesea obiceiurile specifice fiecărei familii4 . (e arusp! resp!. . se află un mormânt! 'ste cea de-a doua locuinţă a familiei! 2ici se odi#nesc la un loc mai multe generaţii de străbuni moartea nu i-a despărţit! =n această a doua e&istenţă ei rămân împreună şi continuă să forme%e o familie unită! =ntre cei vii şi morţii familiei nu-i decât această distanţă. ::. la masa la care participă cu evlavie după rugă şi libaţiune! în toate actele sale religioase.

aşa cum le-a stabilit religia! 1ără îndoială că nu religia a creat familia. decât după ce ceremonia sacră a căsătoriei va fi iniţiat-o într-ale cultului că fiul nu va fi nici el luat în considerare.nota /0! :storicii dreptului roman remarcând pe bună dreptate că nici naşterea şi nici afecţiunea nu repre%entau fundamentul familiei romane. /?.om vedea în continuare că vec#ile legi au fost modificate! 2! Ferodot. nu după naştere. pentru a spune ?EE de familii foloseşte e&presia şapte sule de case în alt loc. decât sentimentul şi decât forţa fi%ică4 religia vetrei sacre şi a străbunilor! 'a face ca familia să alcătuiască un singur corp în viata de aici ca şi în cea de dincolo! 1amilia antică este mai mult o unire religioasă decât una naturală! (e aceea vom vedea mai departe că femeia nu va fi luată în consideraţie cu adevărat. fiul adoptiv va fi considerat ca un adevărat -5 fiu pentru că în acest ca%. punând forţa la originea dreptului ne-am înşela grav! (e altfel. ei după drepturile de participare la cult. dar nu poate să-i lase moştenire averea sa! Jegile succesiunii. ?<. dar cu siguranţă că ea i-a stabilit regulile aşa se face ca familia antică a dobândit o alcătuire atât de diferită şi de aceea pe care ar fi avut-o dacă sentimentele naturale ar fi fost singurele care ar fi fondat-o! Jimba greacă vec#e avea un cuvânt foarte semnificativ pentru a defini familia i se spunea epislion. Romulus. sunt în contradicţie flagrantă fie cu ordinea naşterii. nu aparţinea totuşi numai bărbatului4 femeia lua şi ea . dacă a renunţat la cult sau dacă s-a rupt de familie că dimpotrivă. departe de a fi o cau%ă primară. . D! -<titlu> CAPITOLUL II <titlu> C%s%t ria (upă toate aparenţele prima instituţie pe care religia casnică a instituit-o a fost căsătoria! 'ste de remarcat faptul că această religie a vetrei sacre şi a strămoşilor. daca nu e&istă o legătură de sânge. a tatălui asupra copiilor! +r. dacă nu cumva prin superioritatea forţei bărbatului faţă de cea a femeii.pentru a desemna HE de familii spune opt%eci de cămine! 2ceeaşi e&presie în Plutar#. adică legile ce reflectă în c#ipul cel mai fidel ideile oamenilor despre familie. e&istă în sc#imb comunitatea cultului ce-i şi mai puternică încă că moştenitorul care va refu%a să adopte cultul familiei sale nu se va bucura de dreptul de succesiune că în sfârşit. ce se transmitea prin partea bărbătească de la o generaţie la alta. a fost ea însăşi un efect ea a derivat din religie şi a fost stabilita prin ea4 deci nu ea este principiul care a constituit familia! Aembrii familiei antice sunt uniţi prin ceva mai puternic decât naşterea.. cuvânt care înseamnă ceea ce se află "ngă o vatră sacră! + familie era un grup de oameni cărora religia le permitea să invoce acelaşi foc sacru şi să ofere masa funebră aceloraşi străbuni .inimilor dar nu repre%intă nimic în faţa legilor! 7atăl poate să-şi iubească fiica.nota 20! <titlu> NOTE /! 9e înţelege că vorbim aici de dreptul cel mai vec#i! . fie cu afecţiunea naturală . au cre%ut că ea s-ar ba%a pe puterea paternă sau maritală! 'i fac din această putere un fel de instituţie primordială! (ar nu e&plică cum s-a format. legăturile de rudenie şi dreptul de moştenire vor fi reglementate. /. vom vedea mai departe că autoritatea paternă sau maritală.

din trei acte! Primul se . încă din copilărie. de care nu era legată prin naştere nu era oare nevoie de un fel de consacrare sau adopţiune ) $ăsătoria era ceremonia sfântă ce trebuia să producă aceste mari efecte! 9criitorii latini sau greci desemnea%ă frecvent căsătoria prin cuvinte care indică un act religios . îi cere protecţia. venerîndu-l pe celălalt.nota /0K! $ăsătoria este deci un act de gravitate pentru tânăra fată. fericirea. femeia nu mai are nimic comun cu religia casnică a părinţilor ei4 ea o sacrifică pentru cea a soţului . la religia tatălui ea invocă focul sacru din vatra sa îi oferă în fiecare %i libaţii. o încon8ură cu flori şi g#irlande în %ilele de sărbătoare.nota @0! (ar partea principală şi esenţială a ceremoniei trebuia întotdeauna să se săvârşească în faţa vetrei domestice! Ja greci. ceremonia căsătoriei se compunea. virtutea! . oamenii n-au putut fi împiedicaţi să-i invoce şi în rugăciunile căsătoriei s-a format c#iar obiceiul ca oamenii să se ducă mai întâi în temple şi să aducă acestor %ei sacrificii. care trăia pe vremea 2ntoninilor.nota 20! Pollu&. pe care noi n-o mai avem. ca să spunem astfel. în loc să-şi păstre%e numai pentru el această putere tutelară aşa cum sălbaticul îşi păstrea%ă idolul sau amuleta. ceremonia sacră prin e&celentă! +r. îi mulţumeşte pentru binefaceri! 2ceastă vatră paternă este %eul ei! 9ă presupunem că un tânăr din familia vecină o cere în căsătorie aceasta înseamnă pentru ea cu totul altceva decât trecerea dintr-o casă întralta! =nseamnă părăsirea vetrei părinteşti pentru ca! de acum încolo. el va consimţi ca o femeie să o împartă cu sine! 2stfel că atunci când pătrun%i în gândirea celor din antic#itate. dar care poseda o întreagă literatură vec#e.i totuşi.parte la cult! $a fiică asista la actele religioase ale tatălui după căsătorie.nota <0 ca şi cum căsătoria -H ar fi fost. practicarea altor rituri şi rostirea altor rugăciuni. care înseamnă ceremonie sacră . îţi dai seama câtă importanţă avea pentru ei uniunea con8ugală şi cât de necesară era aici intervenţia religiei! $ăci oare nu era nevoie ca.i totuşi el va introduce aproape de vatra sa o străină împreună eu ea va îndeplini ceremoniile misterioase ale cultului său şi ei ti va revela riturile şi formulele ce alcătuiesc patrimoniul familiei sale! *imic pe lume nu-i pentru el mai de preţ decât această moştenire aceşti %ei. ea era desemnată simplu prin cuvântul telos. religia care săvârşea căsătoria nu era nici aceea a lui Qupiter şi nici a Qunonei sau a altor %ei din +limp! $eremonia nu avea loc într-un templu ea se săvârşea în casă. înseamnă sc#imbarea religiei. spune un autor antic. aceste imnuri. tânăra femeie să fie iniţiată în cultul pe care avea să-l urme%e de aici încolo) Pentru a deveni preoteasă a acestei vetre sacre. pe care le-a moştenit de la străbunii săi şi care îl ocrotesc în viaţă. când religia %eilor cerului a devenit dominatoare. dar au %ei diferiţi într-una din ele. o tânără ia parte. pre%idată de %eul casei! (e fapt. la cele ale soţului! $aracterul esenţial al uniunii con8ugale la antici reiese c#iar şi numai din aceasta! (ouă familii trăiesc una lingă cealaltă. căci conform unui principiu sacru al acestei -? religii. aceste rituri. în loc să se desemne%e căsătoria prin numele ei particular BgamosN. îi făgăduiesc bogăţia. să meargă să invoce focul sacru din vatra soţului. înseamnă că îşi va părăsi %eul copilăriei pentru a se pune sub oblăduirea unui %eu pe care nu-l cunoaşte! 'a nu trebuie să spere că va putea rămâne credincioasa unuia. în acele timpuri vec#i. printr-o ceremonie sacră. ceea ce alcătuiau aşa-numitele preludii ale căsătoriei . spune că în timpurile din vec#ime. o aceeaşi persoană nu poate invoca două focuri sacre şi nici două serii de strămoşi! 5(upă căsătorie. şi nu mai puţin grav pentru soţ! $ăci religia cere ca să te fi născut aproape de vatra sacră pentru ca să ai dreptul să aduci aici sacrificii! .

în pre%enţa pretendentului.nota /H0! Pentru ca fata să intre în casă trebuie. şi că stăpânul locului şi-al %eului trebuie s-o introducă printr-un act al puterii sale ) +ricum ar fi. cel de-al treilea. tatăl declară. fără să poată fi sc#imbat4 era cuvântul 7alassie. numai autoritatea tatălui poate s-o despartă de ea! (eci actul de traditio este o formalitate indispensabilă . ci numai prin intermediul tatălui familiei.nota 50! 2! 7ânăra este dusă la casa soţului! "neori o conduce însuşi soţul . telos iar al doilea era trecerea de la unul la celălalt.nota /<0! 2ceastă masă uşoară ce începe şi sfârseşte printr-o libaţiune şi o rugăciune. deducţia in domum.nota /-0! =n 8urul fetei se cântă un vec#i imn religios! Poate că odată cu trecerea vremii.nota ?0! (e obicei fata este aşe%ată într-un car . trei acte4 traditio. ea este acoperită de-un văl şi poartă o cunună. are obra%ul acoperit cu un văl şi poartă pe cap o coroană! $oroana. ea trebuie să fie desfăcută de orice legătură cu prima ei religie . focul şi apa! 1ocul este emblema divinităţii casnice apa este apa lustrală ce foloseşte familiei la toate actele religioase . că îşi dă fata tânărului! 2ceastă declaraţie este indispensabilă pentru căsătorie! $ăci tânăra fată n-ar putea să se ducă să adore vatra soţului.nota -0! =n unele oraşe sarcina de a o conduce pe fată îi revine unuia dintre acei bărbaţi investiţi la greci cu o putere sacerdotală şi care se numeau #eral%i .nota /50! 2! 1ata este condusă la casa soţului! $a şi în Grecia. n-a venit încă timpul pudorii căci ceea ce se va săvârşi mai întâi în această casă.nota /E0! 1ata nu intra după voia ei în noua ei locuinţă! 7rebuia ca soţul s-o răpească.nota D0! Pe tot parcursul drumului se cântă în 8urul fetei un imn religios. aşa cum vom avea prile8ul să vedem adeseori. pompZ! /! =n casa părintească. să se simule%e răpirea . tatăl. tot aşa cum grecii nu înţelegeau cuvântul 3menaic.nota /20! 9e spun rugăciuni! 2poi cei doi soţi împart între ei o pră8itură. adaptându-se sc#imbărilor din credinţe sau din limba8 dar refrenul sacramental a rămas mereu acelaşi. să simule%e o răpire. iar cortegiul este precedat de-o torţă nupţială . o pâine. având mare gri8ă ca picioarele fetei să nu atingă pragul . care are drept refren cuvintele o 3min o 3mZnaie! :mnul se numea #imeneut. soţia este acum în pre%enţa divinităţii casnice! 'ste stropită cu apă lustrală atinge focul sacru . dacă tatăl ei n-ar fi desfăcut-o în prealabil de vatra ei părintească! Pentru ca să intre în noua ei religie.nota //0! 7oate acestea nu repre%intă decât pregătirea şi preludiul ceremoniei! 2ctul sacru va începe în casă! <! 7inerii se apropie de vatră sacră. această împărţire a #ranei în faţa focului sacru îi pune pe cei doi soţi în comuniune religioasă şi în comuniune cu %eii domestici . era folosită la toate ceremoniile cultului! Roc#ia ei este albă! 2lbul era culoarea vesmintelor purtate cu prile8ul tuturor actelor religioase! 'ra precedată de cei ce purtau o torţă este torţa nupţială . confarreatio! /! 1ata părăseşte vatra părintească! $um ea nu este legată de această vatră prin propriul ei drept. şi importanţa acestui cântec sfânt era atât de mare încât dădea numele întregii ceremonii . cuvintele acestui imn s-au sc#imbat. restul sacru şi inviolabil al vreunei vec#i formule . probabil. aduce un sacrificiu! (upă terminarea sacrificiului. câteva fructe .nota /?0! $ortegiul se opreşte în faţa casei soţului! : se pre%intă tinerei fete. că nu se apropie de noua ei vatră din propria-i voinţă. eng#3esis. ca şi la greci.nota /@0! $ăsătoria romană semăna mult cu cea greacă şi cuprindea ca şi aceasta.nota /D0! . după o luptă simulată. şi care era. soţul să scoată câteva strigăte şi femeile care o însoţesc să se prefacă că o apără! (e ce este nevoie de acest rit ) 9ă fie oare un simbol al pudorii fetei ) ' puţin probabil.săvârşea în faţa vetrei tatălui. la vatra soţului. soţul o ridică în braţe şi o trece dincolo de poartă. încon8urat de obicei de familia sa.nota H0. va fi o ceremonie religioasă! +are nu se urmăreşte mai curând să se sublinie%e faptul că femeia ce se va înc#ina la această vatră nu are nici un fel de drept prin ea însăşi. rostind o formulă sacramentală. cuvânt căruia romanii din vremea lui Foraţiu nu-i înţelegeau sensul.

odată căsătorită. ceremonia nunţii era atât de solemnă şi avea efecte atât de grave încât nu trebuie să ne surprindă faptul că bărbaţii considerau că această ceremonie nu este permisă şi posibilă decât pentru o singură femeie în fiecare casă! + astfel de religie nu putea să admită poligamia! 9e considera c#iar că o astfel de unire este de nedesfăcut şi că divorţul este aproape imposibil . poate să celebre%e şi cultul morţilor dar ea nu aduce prân%ul funebru propriilor ei străbuni căci nu mai are acest drept! $ăsătoria a desprins-o cu totul de familia tatălui şi a distrus toate legăturile religioase cu ea! 'a aduce ofrande străbunilor soţului acum face parte din familia lor ei au devenit şi străbunii săi! $ăsătoria a fost pentru ea ca o a doua naştere! (e acum încolo este fiica soţului ei.nota 2@0! (ar. fiindcă una nu poate fi concepută fără cealaltă! 2ceastă religie l-a învăţat pe bărbat că uniunea con8ugală este altceva decât o legătura între se&e sau o afecţiune trecătoare şi i-a unit pe soţi prin puternica legătură a aceluiaşi cult şi a aceloraşi credinţe! (e altfel. ca şi în Grecia. în loc s-o împartă între ei. dar desfacerea căsătoriei religioase era foarte dificilă! Pentru a se săvârşi această ruptură era necesară o nouă ceremonie sacră. orice altă comunitate înceta de drept. în loc de rugăciuni.i cealaltă4 "&or soda #umanae rei atTue divinae . şi căsătoria era desfăcută! <titlu> NOTE . rostesc câteva cuvinte şi mănâncă împreună o pră8itură din făină Bpanis farreusN 2E! 2ceastă pră8itură mâncată în timp ce se rostesc rugăciuni. femeie pe care înşişi %eii. un fel de blestem prin care femeia renunţa la cultul şi la %eii soţului! (in acel moment. legatara religioasă era ruptă! $omunitatea cultului încetând.nota 220! 2stfel femeia a intrat în religia soţului . liliac locoU. sever. spun 8urisconsulţii! *u poţi aparţine nici de două familii. aceleaşi rugăciuni. înfricoşător6 . aceleaşi sărbători ca şi soţul ei! (e aici vine acea vec#e definiţie a căsătoriei pe care 8urisconsulţii ne-au păstrat-o4 *uptiae sunt divini 8uris et #utnani communicatio! .Vnota0 apăreau pentru ultima oară în faţa vetrei sacre comune erau de faţă un preot şi câţiva martori! Ji se dădea soţilor.Vnota0 ei. ca şi în %iua cununiei. aduc o 8ertfă. în pre%enţa şi sub privirile divinităţilor familiei reali%ea%ă unirea sfântă dintre soţ şi soţie . aceleaşi rituri. acolo unde toţi %eii casnici şi imaginile străbunilor sunt grupate în 8urul focului sacru! $ei doi soţi.nota0 =n locul fiicei Blat!N . au introdus-o în casă! 1emeia. cum spune Platon. varsă libaţia.om vedea mai departe care sunt consecinţele acestei reguli asupra dreptului de succesiune! 'ste probabil că instituţia căsătoriei sacre este la fel de vec#e la rasa indo-europeană ca şi religia casnică. căci numai religia putea desface ceea ce religia unise! $eea ce făcuse aşanumita confarreatio nu se putea distruge decât prin diffarreatio! $ei doi soţi care doreau să se despartă . duşmănos.nota 250. soţii o refu%au! 2poi. o pră8itură din făină .nota0 U *unţile sunt împărtăşirea dreptului divin şi uman Blat!N . acolo unde se află Penaţii. având gri8ă ca picioarele ei să nu atingă pragul! <! 9oţia este condusă în faţa vetrei sacre. probabil că.nota 2<0! (reptul roman permitea uşor desfacerea căsătoriei prin coemptio sau prin usus. rosteau câteva formule 5cu caracter ciudat. nici de două religii casnice femeia aparţine numai familiei şi religiei soţului ei! .9oţul o ridică pe fată în braţe şi o trece peste prag.nota 2/0! (in acest moment ei sunt uniţi în acelaşi cult! 1emeia are aceiaşi %ei.

(e P#iloctem! #ered!. citat de 9tefanos din Ii%anţ. <5! (emostene. <@@ 'lena. :! 9ervius. <. //. .:::. 2D! 1otios. @/! Jucian.:. Wuest! rom!. <2D-<<-! 9ervius. "lcica. @D2! Fesiod.$f! Plant. <.alerius 1laccus. (e re rustica.:::. ::. ?<2 1enicienele. L. ::. patra! 2! $eremonie de căsătorie. M. @ $icero. v! răpi! 2E! Pliniu. 9alurnalia. /5! 1estus. #N! /5! (espre formele neobişnuite ale tradiţiei şi ale sponsio Bfăgăduinţă solemnăN în dreptul roman a se vedea te&tul atât de ciudat al lui 9ervius 9ulpicius la 2ulus Gellius. 2D liomului /.:::. Wuest! rom!. sacrificiu de nuntă! <! Pollu&. /52 . 2HE! 2ristofan./! (icear#os. M. :figenia :n 2ulis.. /5! Aaerobiu. Pollu&. -/! P#itar#.. <E4 nu prin violenţa răpirii. Jicurg. 2E Praec! con8ug!. Pollu&.. pro P#ormione. . 2rgonautica.. 9olon. . /HN! 2ceastă parte a actului căsătoriei se numea de asemenea eRdosis Bacţiunea de a da o fată în căsătorieN tradiţia. nu este legătură mai sacră B2matorius. 22? :M. /-4 a poruncit să fie adusă pâine după obiceiul strămoşesc aceasta era la macedoneni mărturia cea mai sfântă a celor care se căsătoreau! tăind plinea cu sabia.:::. sacrificii înaintea căsătoriei.:::. /5! /H! . 254 comunitatea de avere şi a templelor! 2<! $el puţin la origine! (ion3sios din Faliearnas. $ătre 2tticua. :::. 2<-N! 2/! . /<<2 Pollu&. <H! @! $eremonii preliminare căsătoriei. :::.arro. :. :storia naturală. @! . :! 2celaşi obicei la macedoneni Wuintus $urtius. Wuest! grec!. . /E (intre cale sfinte nimic nu mai era respectat decât legătura confareaţiei când nouă solii aduceau turlă de făină de griu! (ion3sios din Faliearnas. ?22 G ?25.. @D5! Fesiod. <? :. p! E--. @! (ion3sios din Faliearnas.i la etrusci căsătoria se împlinea printr-un sacrificiu B. ::.âslele. Păsările. @l-@D ::. <H! 5! Ferodot. 2ction. .arro. :M! (igesta. /54 căsătorie prin răpire! (ion3sios din Falicarnas. //EG //2! "lpian. 2. </! Gains.@ 7rei parale. :::. :::. c! 2<D! //! Plutar#. ad 2eneida.iaţa lui 7e%euN! 2celaşi scriitor spune în alt loc că nu e&istă legătură mai sfântă decât căsătoria. :.:::. /?2E Pacea. l. ad 2en! :. p! H@/. Wuest! rom!. Romulus. /@! (emostone dă câteva cuvinte din formulă4 femeia măritată este aproape de cei drepţi B(espre coroană. M. @/! ?! Pîutar#.:. 2--2? Quvenal. MM:::. . 9cutul. :::. 2nale. Iibliol#!./ şi altă e&presie la Plutar#. 2. @N! G 2celeaşi obiceiuri la vec#ii #induşi BJegile lui Aanu. la comunitatea neamului vin aducând şi oferind lucrurile cele mai măreţe ţi mai de preţ B. /! . :M. :. :::. HE! 1otios. 9cutul. 2?! H! Pliitar#. 55H-5-/! /?! Piu tar #. 25 G numesc căsătoriile sfinte p#arrdRia de la voalul comunităţii! G 7acit. MM:::. soţii făceau libaţii =n cinstea %eilor! ?2 /@! (e aici e&presia lui Platon4 împreună cu teii şi cu cei care vin la căsătoriile sfinte acasă BJegile. 2! $ode& de lust!. p! 524 după ce au luat-o de la căminul părintesc o duc pe un car la casa mirelui! D! :liada.om vorbi mai târ%iu despre celelalte forme de casai orie care au fost practicate la romani şi unde religia nu mai avea nici un rol! ' de a8uns să spunem aici că cea mai vec#e pare a fi fost căsătoria sacră căci ea corespunde celor mai vec#i credinţe şi n-a dispărut pe măsură ce celelalte au slăbit! 22! 9oţia este părtaşă la ceremonia umană dar ţi la cea divină! (igesta. /-?! /D! Plutar#. (espre limba latină. Je&!. 2?5! 'uripide. /M:. M. :.. 2@!5N! /<! Plutar#. /E?. 5! /E! :liada. ::. :::. /E< ad Georg!. 2? G <E /?2 . ::. ::. trad! +rianne. Pollu&. ci prin căsătoria împlinită după obiceiul grec şi ar#aic şi în felul vestit în care se leagă căsătoriile! /2! 1ocul şi tulburarea nupţială B. 25 spune clar că nimic nu putea să desfacă o asemenea căsătorie! Practicarea divorţului pare a fi intrat destul de timpuriu în . <2. <. <2! -! Pollu&. :! G! +vidiu.:::. /D@! AitacRc#ara. :. li. /<E! :saios.

ciudate. v! (iffarealio! Pollu&. convins că în acest fel se va bucura de-o nemurire fericită! 'ra o datorie faţă de străbuni. 5E! ?@ <titlu> CAPITOLUL III <titlu> Despre " ntinuitatea familiei* "eli+atul inter. într-o inscripţie se citeşte4 preotul confareaţilor şi al difareaţiilor. repre%intă un cult ce moare! 7rebuie să ne imaginăm aceste familii în epoca în care credinţele nu s-au alterat încă! 1iecare dintre ele are o religie şi %ei proprii. :::. dar cu condiţia ca oamenii cei vii să-i ofere fără încetare prân%ul funebru! (acă aceste ofrande încetau. atât de clară a credinţelor lor. Wuest! rom!.nota/0! +amenii din :talia şi din Grecia au gândit mult timp în acelaşi fel! (eşi ei nu ne-au lăsat în scrieri o e&primare. ei nu aveau alt motiv de nelinişte decât acesta! "nicul lor gând ca şi unica lor dorinţă era ca să e&iste întotdeauna pe pământ un bărbat din neamul lor care să le aducă ofrande la mormânt! (e aceea #indusul credea că morţii repetau întruna4 59ă se poată naşte mereu în neamul nostru fii care să ne aducă ore%ul.nota @0! 1iecare avea deci un puternic interes să lase după sine un fiu. după moarte. preţioasă comoară asupra căreia trebuie să . crude. dispunem cel puţin de legile lor care le atestă opiniile! Ja 2tena legea îl însărcina pe primul magistrat al cetăţii să veg#e%e ca nici o familie să nu se stingă . c! < apopompZ BseparareaN. ci de cea pe care urmaşii săi o aveau faţă de el! (e aceea fiecare părinte aştepta de la urmaşi seria de ofrande funebre ce trebuia să asigure oamenilor săi odi#na şi fericirea! 2ceastă opinie a fost principiul fundamental al dreptului casnic şi antic! (e aici a decurs în primul rând regula că fiecare familie trebuie să se perpetue%e la nesfârşit! Aorţii aveau nevoie ca descendenţa lor să nu se stingă niciodată! =n mormântul în care trăiau. Ine$alitatea dintre fiu şi fii"% $redinţele privitoare la cei morţi şi cultul ce li se datora au fondat familia antică şi i-au conferit cea mai marc parte dintre reguli! 2m vă%ut mai înainte că bărbatul.nota20! (e asemenea legea romană era atentă ca nu cumva să se distrugă vreun cult casnic<! :ntr-un discurs al unui orator atenian citim următoarele4 5*u e&istă pe lume vreun om care ştiind că va trebui să moară. Plutar#.is* di( rţul -n "a. +relli. laptele ?5 şi mierea6! Findusul mai spunea4 59tingerea unei familii duce la distrugerea religiei familiei străbunii lipsiţi de ofrande cad în rândurile nefericiţilor 6 . ele nu se gândiseră încă la recompense şi pedepse credeau că fericirea mortului nu depindea de purtarea sa din timpul vieţii. căci fericirea lor nu avea să dure%e decât atâta timp cât dura şi familia! (e aceea legile lui Aanu îl numeau pe fiul mai mare 5cel ce a fost %ămislit pentru a săvârşi datoria6! 28ungem aici la una dintre cele mai importante caracteristici ale familiei antice! Religia care a fondat-o cere în c#ip imperios ca ea să nu piară! + familie care se stinge. de sterilitate. nr! 2-@H! 25! =nspăimântătoare. mortul intra în di%graţie şi decădea la rangul de demon nefericit şi răufăcător! $ăci în epoca aceea când aceste vec#i generaţii începuseră să-şi repre%inte viaţa viitoare. în acest ca%. aşa cum găsim în vec#il e cărţi ale +rientului. să aibă aţii de putină gri8ă de sine încât să vrea să-şi lase familia fără urmaşi căci.dreptul atic! 2@! 1estus. era considerat o fiinţă fericită şi divină. nu va e&ista nimeni care să-i săvârşească cultul datorat morţilor6 .

nota H0! 2ceastă lege era conformă cu credinţele oamenilor bărbatul nu-şi aparţinea sieşi ci familiei! 'l era un membru dintr-un şir de oameni şi şirul nu trebuia să se oprească la el! 'l nu se născuse din voia întâmplării venise pe pământ ca să continue un cult nu trebuia să părăsească viaţa fără să fie sigur că acest cult va continua şi după moartea lui! (ar nu era de a8uns să %ămisleşti uri fiu! 1iul ce avea să perpetue%e religia casnică trebuia să fie fructul unei căsătorii religioase! Iastardul. %iceau grecii .nota/E0! $ăsătoria nefiind contractată decât pentru a perpetua familia. cuprinde una care inter%ice celibatul . religia spune că 5femeia sterilă trebuie să fie înlocuita cu alta. vatra sa s-ar stinge. de îndată ce-au e&istat legi. prin ea însăşi.nota D0! *u avea dreptul să ofere prân%ul funebru şi familia nu se putea perpetua prin el! .nota 50! 7ratatul de Jegi al lui $icero.veg#e%e! $ea mai mare nefericire de care pietatea sa are a se teme este ca nu cumva neamul să se stingă! $ăci atunci religia sa ar dispărea de pe faţa pământului. în acest ca%. mai era nevoie şi de legătura cultului! +r. dacă femeia era sterilă! Ja antici divorţul a constituit întotdeauna. care a cercetat vec#ile anale ale Romei. părea firesc ca ea să poată fi ruptă. se pare că. ele au declarat că celibatul este un lucru rău şi demn de pedeapsă! (ion3sios din Falicarnas. aşa cum se vede dintr-un pasa8 din Pollu&. legislaţia lui Jicurg pedepsea grav pe bărbatul care nu se căsătorea . spune c-a întâlnit o vec#e lege care îi obliga pe tineri să se căsătorească . tratat care reproduce aproape totdeauna sub o formă filosofică. să %ămislească o a treia fiinţă care să fie în stare să continue acest cult! Jucrul acesta se vede bine din formula sacramentală ce se rostea la căsătorie4 (ucere u&orem liberum Tuaerendoniui causaU. obiectul ei principal nu era unirea dintre două fiinţe ce se potriveau şi care voiau să trăiască împreună bucuriile şi greutăţile vieţii! 9copul căsătoriei în faţa religiei şi-a legii era ca. cel pe care grecii îl numeau not#os iar latinii spurius nu putea să îndeplinească rolul pe care religia i-l atribuia fiului. că în multe oraşe greceşti legea pedepsea celibatul ca pe un delict . după opt ani de %ile6 . familia. atunci când celibatul a încetat să mai fie oprit prin legi. unind două fiinţe în acelaşi cult casnic. în sfârşit se pare. din acelaşi motiv. un drept e posibil să fi fost c#iar o datorie! =n :ndia. celibatul era probabil atât o impietate cât şi o nenorocire4 o impietate ?pentru că celibatarul punea în prime8die fericirea manilor familiei sale o nenorocire pentru că el însuşi n-avea să se bucure de nici un fel de cult după moarte şi n-avea să aibă parte de 5ceea ce îi desfată pe maniK! 'ra un fel de blestem atât pentru el cit şi pentru străbunii săi! *e dăm seama că. el a fost şi mai aspru inter%is prin obiceiuri. aceste credinţe religioase au fost multă vreme suficiente pentru a împiedica celibatul! Aai mult încă. fiul născut dintr-o femeie care nu fusese legată de cultul soţului prin ceremonia căsătoriei.nota//0! *ici un te&t formal nu dovedeşte că în Grecia şi la Roma oamenii ar fi avut această obligaţie! 7otuşi Ferodot citea%ă doi regi din 9parta care au fost constrânşi să-şi repudie%e soţiile pentru că erau sterile . nu putea nici el să aibă parte de acest ?? cult . acest fiu nu avea dreptul la moştenire! $ăsătoria era deci obligatorie! 'a nu avea drept scop plăcerea.nota/20! (espre felul cum stăteau lucrurile la Roma ştim destule din povestea lui $arvilius Ruga. %iceau romanii paidon epOaroto gnesion. într-adevăr legătura de sânge nu constituia.nota -0! =n 9parta.nota ?0! 9e ştie din mai multe istorioare că. copilul natural. cu toată lipsa legilor. vec#ile legi ale Romei.om vedea mai departe că. al cărui . toţi morţii săi ar cădea în uitare şi în veşnică nefericire! Aarele scop al vieţii omeneşti este acela de a perpetua descendenţa pentru a continua cultul! =n virtutea acestor opinii.

ea renunţa la familia şi la cultul tatălui şi aparţinea familiei şi religiei soţului! 1amilia nu se continua. un frate sau o rudă a soţului trebuia să i se substituie şi soţia era obligată să se dea acestui bărbat! $opilul care se năştea era considerat drept fiu al soţului şi îi continua cultul! 2cestea erau regulile la vec#ii #induşi le regăsim în legile din 2tena şi la cele din 9parta . din %iua când se căsătorea. era apt să-i rostească rugăciunile îşi putea onora străbunii şi. într-adevăr fata nu putea continua cultul. sau a douăspre%ecea în :ndia . decât prin bărbaţi.nota0 U 2 lua soţie pentru a dobândi copii Blat!N! ?H (atoria de a perpetua familia era în vigoare şi dacă o căsătorie era sterila din pricina bărbatului! =n acest ca%. avea să fie el însuşi un strămoş onorat! <titlu> NOTE .nota/0! 2ceastă ceremonie avea un dublu scop4 în primul rând să-l purifice pe copil . să ofere primul funebru şi să păstre%e prin cultul său religia casnică! (e aceea la bătrânul 'sc#il. mai târ%iu. căci el trebuia.enirea acestui fiu în familie era semnalată printr-un act religios.nota/?0! =n %iua aceasta. în %iua a %ecea în Grecia. încon8ura de mai multe ori focul sacru . bărbat dintr-o familie importantă s-a despărţit de soţia sa prin divorţ. fiindcă 8urase Bîn formula căsătorieiN că o va lua de soţie pentru a avea copii6 . practica riturile ei. în primul rând ci trebuia să fie primit de tată! 2cesta. ca stăpân şi pă%itor pe viaţă al vetrei sacre şi. copilul era admis în acea societate sfântă. să aducă sacrificiile. din pricină că. fugind. ca şi cultul. un tată îşi îndeplinea îndatoririle faţă de manii strămoşilor săi şi îşi asigura lui însuşi nemurirea6! 1iul nu era mai puţin preţios nici în oc#ii grecilor. spuneau vec#ile legi ale #induşilor. fapt capital ale cărei consecinţe le vom vedea mai departe! (eci cel aşteptat şi necesar era fiul el era cel de care aveau nevoie familia. cu ruda cea mai apropiată a soţului! 1iul care se năştea era considerat fiu al defunctului . mica biserică ce era familia! 2vea acum aceeaşi religie. ca repre%entant al străbunilor.nota/-0! . în %iua a noua la Roma. mai târ%iu. vatra sacră! 5Prin el. legislaţiile vec#i recomandau căsătoria văduvei. fiul avea nevoie şi de un fel de iniţiere! 'a avea loc la puţin timp după naştere.nota/@0! =ntr-atât de mare era puterea religiei > =ntr-atât învăţăturile religioase treceau înaintea tuturor celorlalte > (in acelaşi motiv. tatăl reunea familia.nota/50! *aşterea unei fete nu îndeplinea cerinţele căsătoriei.nota/D0. c#ema martori şi aducea un sacrificiu vetrei sale sacre! $opilul era pre%entat %eilor casnici o femeie îl ducea în braţe şi. pentru că nu putea avea copii de la ea! + iubea şi n-avea decât vorbe de laudă pentru purtarea ei! (ar şi-a sacrificat dragostea pentru religie şi pentru 8urământ. trebuia să spună dacă noul venit era sau nu din familie! *aşterea nu forma decât legătura fi%ică declaraţia tatălui constituia legătura morală şi religioasă! 2ceastă formalitate era obligatorie atât la Roma cât şi în Grecia şi :ndia! ?D $a şi soţia.nota/<0! Religia spunea că familia nu trebuie să se stingă orice afecţiune şi orice drept natural trebuiau să cede%e în faţa acestei legi absolute! . străbunii. spune 2ulus Gellius. adică să-l cureţe de impuritatea pe care cei din vec#ime socoteau că ar fi contractat-o prin simplu fapt al gestaţiei şi apoi să-l iniţie%e în cultul domestic! =ncepând din acest moment. fiul era numit salvatorul căminului patern . în %iua a %ecea. când ea nu avusese copii.divorţ este primul pe care analele romane l-au menţionat! 5$arvilius Ruga.

7imon.::. @E! 2! :saios. /2E?! 2lcifron. /2/! /5! Jegile lui Aanu. D22! (emostene. /?! H/ <titlu> CAPITOLUL I# <titlu> Despre ad pţiune şi eman"ipare (atoria de a perpetua cultul casnic a stat la ba%a principiului dreptului de adopţiune la antici! 2ceeaşi religie care îl obligă pe bărbat să se căsătorească. în 'uripide B1enicienele. 9tatul 9partan. 22! -! $icero. H/! /2! Ferodol. ci celui ce l-a adoptat Aenecles este mort. in *eaeram. ::.. <E! /H! Platon. 254 ei gdr eRlipoi ta gRenos eis lois tQieois t#t3sei! 5! (ion3sios din Falicarnas. :. in Aacarlatum. -D. :. 224 ca na nu dispară templele strămoşeşti! @! :saios. care. R-Pipnvsios. ::.. /?! 'sc#il.nota/0! (eţinem o ciudată pledoarie a unui orator atenian la un proces în care se contesta unui fiu adoptiv legitimitatea adopţiunii sale! 2părătorul ne arată mai întâi care era motivul pentru care se adopta un fiu4 5Aenecles. :M./! I#agavad-Gita. <E pedeapsa. :M. :. :::. nimeni nu va aduce H2 . /22! Jucian. (espre legi. (espre legi. asociaţia băieţilor! /?! 2ristofan. Foeforele. Păsările. (e 2pollod! #ered!. :M. 9aturnalia. în Farpocration. spune el. @?! (emostene. : Plutar#. 25! /-! 'sc#il. -/! /<! 2ulus Gellius. ?5! <! $icero. Jicurg.::. :. /-! //! Jegile lui Aânu. nu vroia să moară fără copii el ţinea să lase în urma să pe cineva care să-l înmormânte%e şi care. Aacrobiu. 4-_D . 2-@ B2-2N! . <E! $f! 9tobaios. în continuare. /@-! Ja fel se întîmplă la evrei. fragm! /H5! (omoslene. :M. in Aacartatum. 2H! Aacrobiu. :.2stfel trebuie înţeles ceea ce Menofon şi Plutar# spun despre 9parta4 Menofon. ::. să săvârşească ceremoniile cultului funebru6! 'l arată apoi ce se va întâmpla dacă tribunalul anulea%ă adopţiunea. oferea familiei încă o ultimă posibilitate pentru a o scăpa de nenorocirea atât de temută a stingerii neamului această posibilitate era dreptul de adopţiune! 5$el căruia natura nu i-a dat un fiu poate să adopte unul. înlocuia pe soţ cu o rudă. în ca% de neputinţă sau de moarte prematură. ce i se va întâmpla nu lui însuşi. . :M. . .:. :::. veţi face ca Aenecles să fi murit fără să fi lăsat vreun fiu în urma lui şi.Ja fel. 9atumalia. pentru ca ceremoniile funebre să nu încete%e!6 2şa spune vec#iul legislator al #induşilor . /-N! Gaia îi cere lui 2pollo să-i dea copiii băieţi.$f! Jegile lui Aanu. 2gamemnon. gg! /@! Plutar#. JM. ::. care pronunţă divorţul în ca% de sterilitate. Jicurg. prin urinare. /5 Preceptele lacedemonienilor cf! . in Iaeot de dote.ali<iius `"i&imus. @H! D! :saios. l. 7eaitetos! Jisias. 9errn!.:. <E (emoslene. (euteronom. (e 2pollod! #ered!. dar în continuare este în 8oc interesul lui Aenecles! 5(acă anulaţi adopţiunea mea. v 2mp#idromia Ba cincea %i după naştereN! /D! $opilul este purificat. /?! Jegile lui Aanu. 2! ?! Plutar#. 2E! . 9olon. <! . 5/! /E! Aenandru. . /D4 7emplele să fie veşnice (ion3sios. (e P#iloct! #er!.iaţa lui Jisandros. celui care nu se căsătoreşte! H! Pollu&.

nota D0! Iărbatul devenea atât de străin de vec#ea sa familie încât. pe vremea lui Gaius. la continuarea ofrandelor funebre.8ertfe în onoarea lui. 5să-l introducă în religia sa casnică. în locul său. el putea pleca! (ar. acelaşi bărbat nu putea să aducă 8ertfă la două vetre sacre şi nici să onore%e două rânduri de străbuni! +dată primit într-o casă nouă. urma că ea nu era permisă decât celui ce nu avea fii! Jegea #induşilor este clară în această privinţă . îl putea lăsa. nici în faţa religiei şi nici a legii. va rămâne fără cult .nota /E0! 2dopţiunii îi corespundea drept corelativ. aşi8derea o dovedeşte întreaga pledoarie a lui (emostene împotriva lui Jeoc#ares .nota //0! Principalul efect al emancipării era renunţarea la cultul familiei în care se născuse! Romanii desemnau acest act în mod semnificativ4 sacrorum detestatio .Vnota0 <titlu> NOTE . înţelegându-se prin aceasta că a trecut la cultul noii sale familii . era neapărat nevoie ca el să fi putut ieşi din cea dinainte. dacă avea uri fiu. că după aceste vec#i credinţe.nota -06! (e aceea adopţiunea se săvârşea printr-o ceremonie sacră ce pare a fi fost destul de asemănătoare cu aceea ce marca naşterea fiului! Prin aceasta noul născut era admis la vatra sfântă şi alăturat religiei familiei! Seii. emanciparea! Pentru ca un fiu să poată intra într-o nouă familie. el renunţa la cultul celei dinainte . membru al familiei! . obiectele sacre. căci într-una din pledoariile sale oratorul se e&primă astfel4 5$are este dreptul ce reglementea%ă adopţiunea) *u trebuie oare ca cel ce adoptă să fie la o vârstă la care nu mai poate avea copii şi ca.nota @0! *ici un te&t precis nu dovedeşte că ar fi e&istat o asemenea lege în vec#iul drept roman şi se ştie că. înainte de a adopta un fiu să fi încercat să îl aibă ) 2 adopta înseamnă a cere religiei şi legii ceea ce n-ai putut dobândi de la natură6 . nimeni nu-i va oferi ofrandele funebre şi. la salvarea vetrei sacre.nota ?0! . rupea orice legătură cu propriul său fiu . primul lucru pe care trebuia să-l facă cel ce îl adoptase era să-l iniţie%e în cultul său. rugăciunile tatălui deveneau şi ale fiului adoptat! 9e spunea despre el că in sacra transiit U.nota 50! $icero atacă adopţiunea lui $lodius. riturile.nota H0! 2m vă%ut. într-adevăr. un acelaşi bărbat putea să aibă fii proprii şi fii prin adopţiune! 9e pare totuşi că acest lucru nu era admis de dreptul din vremea lui $icero. în familia ce-l adoptase! 9e considera că perpetuitatea acestei familii fiind astfel asigurată.nota0 U2 trecut şi la culte Blat!N! . casa părintească îi devenea străină! *u mai avea nimic comun cu focul sacru care-l vă%use născându-se şi nu putea să mai ofere ofrandele funebre propriilor săi străbuni! Jegătura prin naştere era sfărâmată noua legătură a cultului era mai puternică . adică să fi fost eliberat de religia sa .nota /20! 1iul emancipat nu mai era.Vnota0 H< Prin însuşi acest fapt. tatăl său natural nu avea dreptul să se ocupe de funeraliile sale şi nici să-i conducă convoiul! 1iul adoptat nu mai putea să intre în vec#ea sa familie singurul lucru pe care legea i-l permitea era că. la odi#na manilor străbunilor! 2dopţiunea aflându-şi raţiunea de a e&ista numai în necesitatea de a preveni stingerea unui cult. fondându-şi pledoaria pe faptul că bărbatul ce l-a adoptat are de8a un fiu şi spune că această adopţiune este contrară dreptului religios! când se adopta un fiu.nota 206! 2 adopta un fiu însemna deci a veg#ea la perpetuarea religiei casnice. să-l apropie de penaţii săi . în sfârşit.nota <0! $ea din 2tena. în acest ca%.nota0 U 2b8urarea la un rit Blat!N! . dacă murea.

:M. c! ?. @5 (e 2ristarc#i #er!.. /E G @-! 2celaşi orator. 7acit. 25! 2 se compara cu ceea ce grecii numeau apo#Zr3&is Bde%moştenireN! Platon. /@!2 se compara ceea ce spune 2ulus Gellius referitor la adrogare.alerius Aa&imus. de a avea aceiaşi %ei paterni. împotriva lui Jcoc#ares. arată un om care. ad 2eneid!. /<4 este moştenitorul templelor! H! (upă ce au fost pierdute cultele strămoşeşti. Pro domo! D! 7itus Jivius. #er. p! /@E! G 2 se compara cu Jegile lui Aânu. /E! 2! :saios. (e P#iloct! #er!. :M. li! (emosteiie. renunţase cu totul la propria sa familie din acel moment. /DN! -! 2-l duce la temple. în %iua în care riturile sacre ale căsătoriei fuseseră săvârşite. Pro domo. în procesul pentru moştenirea lui 2st3p#ilos./! Jegile lui Aanu. Despre "eea "e r manii numeau -nrudire -n linie patern% Platon spune că înrudirea presupune comunitatea aceloraşi %ei casnici . şi n-o mai oferise propriilor săi străbuni. de a împărţi acelaşi mormânt . :. ::. /5-! /2! 2ulus Gellius. M. :saios. v! apoRZr3Rlos! H5 <titlu> CAPITOLUL # <titlu> Despre -nrudire. el arată că ei practica acelaşi cult şi aduc ofranda funebră aceluiaşi mormânt! =ntr-adevăr. p! 2-E! @! . care era adoptarea unui bărbat de dreptul său4 adoptările nu se fac la întâmplare şi nici ine&plicabil căci condiţiile se înfăţişea%ă 8udecătorilor pontificali este luată în considerare fi vârsta celui care vrea să adopte. Pro domo. pentru că nu mai era considerată H- . aceeaşi vatră sfântă. fragm! /5! Farpocration. înainte de a muri. (e 2pollod. (e Aeneclis Rercd!. Jegile. cultul morţilor neadresându-se decât ascendenţilor în linie masculină! (in aceasta regulă religioasă re%ultă că nu te puteai înrudi prin femei! (upă opinia acestor vec#i generaţii. ed! IeRRer. :. sunt doi bărbaţi ce au datoria de a săvârşi aceleaşi 8ertfe. a adoptat un fiu pentru ca acesta să vină la altarele strămoşeşti şi să-i aducă lui şi strămoşilor lui cinstirile cuvenite! <! Jegile iui Aanu. .nota <0! $ăci cum ar fi putut avea o familie după mamă) =nsăşi mama. -H! 2ntifon. /5! ?! . am vă%ut mai înainte că dreptul de a aduce 8ertfe vetrei sacre nu se transmitea decât din bărbat în bărbat. :..e%i şi :saios. 2 veni la temple. alţi doi fiind daţi în adopţie.. . trad! +rianne. M:. femeia nu transmitea nici e&istenţa şi nici cultul! 1iul avea totul de la tată! (e altfel nu puteai să faci parte din două familii şi nici să invoci două vetre sacre fiul nu avea deci altă religie şi nici altă familie în afară de cea a tatălui . /<. Pro domo. (e Aenecl! #ered!. aceeaşi masă funebră! +r. @E4 (oi fii pe care.nota 20! $ând (emostene vrea să dovedească faptul că doi bărbaţi sunt înrudiţi. dacă este potrivită pentru a creşte copii B2ulus Geaaius. :M. ca şi cum ar fi devenit fiica lor. :storii. p! D2H4 prin crainic să renunţe să-i mai fie fiu potrivit legii! $f! Jucian. $icero. /l-l@! 5! $icero.::. $icero. /@2! //! Ja cei vec#i a fost obiceiul ca acela care va intra în familie să renunţe mai înainte la. mai spune Plutar#. li va ţine acasă ca singurii moştenitori ai penaţilor! /E! :saios. /<! 2 primi la penaţi. ea oferise masa funebră străbunilor soţului. /! $icero. MM:M! 1iul de%moştenit! Pollu&.nota /0! (oi fraţi. D<! Fes3c#ius. înrudirea era conferită de religia casnică! (oi oameni se puteau considera rude atunci când aveau aceiaşi %ei. religia in care s-a născut! 9ervius.

va întâlni în linia ascendenţilor săi pe acelaşi Publius 9cipio! (eci 9cipio 2siaticus şi 9cipio V'milianus sunt înrudiţi între ei la #induşi ei s-ar fi numit sapindas! Pe de altă parte 9cipio 9erapione are drept al patrulea străbun pe Jucius $ornZlius 9cipio. după obiceiurile noastre de astă%i. într-adevăr. aducând 8ertfe. că 7iberius este fiul $orneliei. urcând fiecare în seria celor şase străbuni. găseşte drept al treilea străbun pe Publius 9cipio! (e asemenea 9cipio 'milianus. masa funebra el aduce o turtă manilor tatălui său.nota 50! H? Regula înrudirii era deci aceeaşi ca pentru cult! =ntre aceste două lucruri e&istă o legătură vădită! =nrudirea după tată nu era altceva decât înrudirea aşa cum o stabilise la origine religia! Pentru a reda mai clar acest adevăr. tot astfel. sapindas. nu era considerat nici măcar ruda sa cea mai îndepărtată! *u are nici o importanţă. o alta bunicului său dinspre tată. iar a celor numiţi samanodacas până la al patruspre%ecelea! 2tât într-un ca%.că ar descinde din ei! *u mai păstrase nici legătura religioasă şi nici legătura de drept cu familia în care se născuse! (e bună seamă că fiul ei nu avea nimic comun cu această familie! Principiul înrudirii nu era actul material al naşterii era cultul! 2cest lucru se vede clar în :ndia! 2ici şeful familiei oferă. înrudirea se recunoaşte după faptul că cei înrudiţi aduc ofrande aceluiaşi străbun se vede că în acest sistem înrudirea prin femei nu poate fi admisă! Ja fel stăteau lucrurile şi în +ccident! 9-a discutat mult asupra noţiunii prin care 8urisconsulţii romani înţelegeau înrudirea după tată! (ar lucrul devine uşor de re%olvat de îndată ce apropiem noţiunea de înrudire de religia casnică! 2şa cum religia nu se transmitea decât din bărbat în bărbat. al cincilea şi al şaselea ascendent! *umai că pentru aceştia ofranda este mai puţin bogată consta într-o simplă libaţiune de apă şi câteva boabe de ore%! :n aceasta constă masa funebră înrudirea se socoteşte după cum se săvârşesc aceste rituri! când doi bărbaţi ce săvârşesc separat riturile meselor funebre pot. dacă strămoşul comun este dintre aceia cărora nu li se oferă decât libaţii de apă. cât şi în celălalt. cel de-al treilea este cu ei rudă de gradul opt! *u acelaşi lucru se întâmplă cu 7iberius Gracc#us! 2cest bărbat care. doi bărbaţi nu puteau fi înrudiţi între ei decât dacă. mergând mai departe. ar fi după opinia romanilor ei nu erau toţi înrudiţi între ei! 9ă cercetăm într-adevăr dacă aveau toţi acelaşi cuib casnic. o a treia străbunicului său pe linie paternă. ce rămâne singur în ramura sa să ofere masa funebră urcând în linie bărbătească. înrudirea celor numiţi sapindas s-ar e&tinde până la gradul al şaptelea. să găsească unul care să le fie comun amândurora. de două ori pe lună. el aduce ofrande celui de al patrulea.nota @0! 9ocotind după u%anţele noastre. dar mereu în aceeaşi linie dinspre tată. urcând din tată în tată. care este şi cel de-al patrulea străbun al lui 9cipio 'milianus! 'i sunt deci înrudiţi între ei la #induşi ei s-ar numi samanodacas! =n limba8ul 8uridic şi religios din Roma. şi niciodată celor din care descinde în linie feminină! 2poi. aceşti trei 9cipio sunt înrudiţi după tată primii doi sunt rude de gradul şase. ar fi cea mai apropiată rudă a lui 9cipio 'milianus. să trasăm tabloul unei familii romane! HH =n acest tablou. a cincea generaţie ce trăia prin anul /@E î!e!n! este repre%entată prin patru persona8e! 'rau oare toţi patru înrudiţi între ei ) (upă ideile noastre de astă%i. cei doi bărbaţi sunt înrudiţi! 'i sunt samanodacas. dacă este dintre aceia cărora ii se aduce turta . fiica 9cipionilor nici el şi nici c#iar $ornelia nu aparţin acestei familii prin religie! 'l nu are alţi străbuni în afară de bărbaţii 9empronius lor le oferă masa . descopereau că au străbuni comuni . adică dacă aduceau ofrande aceloraşi străbuni! 9ă ne oprim la cel de-al treilea 9cipio 2siaticus. fapt atestat de către toţi 8urisconsulţii vec#i.

tot aţa şi unc#iul din partea tatălui fi fiul unc#iului şi nepotul din partea acestuia! :d! ///. grupul %eilor protectori ai familiei! 2! Plutar#.. nu a mamei! (igesla. adică admis în cult.>! :nstituţiile lui lustinian. ::c. pământul nu aparţinea nimănui în fiecare an tribul asigura fiecăruia dintre membrii săi un lot de cultivat. c! 5E./E! "lpian. acest pământ este precum o parte din mine! 7ătarii concep dreptul de proprietate atunci când e vorba de turme. :. după câţiva autori. el nu va întâlni niciodată decât un 9empronius! 9cipio 'milianus şi 7iberius Gracc#us nu sunt deci rude! Jegătura de sânge nu este de a8uns pentru a se stabili o înrudire e nevoie de legătura prin cult! 9e înţelege de aici pentru ce. Jegile. p! ?2D4 înrudirea. să ştii dacă individul poate să-şi ia în stăpânire pământul şi să stabilească o legătură atât de puternică între fiinţa sa şi o parte din pământ încât să poată spune4 acest pământ este al meu. lot ce se sc#imba în anul următor! Germanul vec#i era proprietarul recoltei nu era şi al pământului! Ja fel stau lucrurile şi la o parte din rasa semită precum şi la unele popoare . nu-i uşor. înrudirea prin cult n-a mai fost singura admisă! Pe măsură ce această vec#e religie slăbi. vedem cum cele două sisteme de înrudire rivali%ea%ă între ele şi îşi dispută domeniul dreptului! (ar pe vremea celor douăspre%ece 7able se cunoştea doar înrudirea în linie paternă şi numai ea conferea dreptul de moştenire! . . în faţa legii romane. . tit! /-. în 8urul nostru! 2nticii au fondat dreptul de proprietate pe principii care nu mai sunt cele ale generaţiilor de a%i re%ultă că legile prin care ei l-au garantat sunt mult diferite de ale noastre! 9e ştie că e&istă neamuri care n-au a8uns niciodată să instituie proprietatea privată altele n-au instituit-o decât în timp şi cu greu! =ntra-adevăr. fiul pe care emanciparea îl desfăcuse de cult nu mai era rudă a tatălui său străinul ce fusese adoptat.funebră urcând în seria ascendenţilor săi. p! 2/<! 5! Gaius. pe când fraţii uterini nu erau! *u se poate spune nici măcar că descendenţa pe linie. vocea sângelui glăsui mai tare. devenea rudă a celui ce-l adoptase şi c#iar a întregii sale familii.. b /D-! @! Jegile lui Aanu.om vedea mai departe că acelaşi lucru s-a petrecut şi la greci! <titlu> NOTE /! Platon. (e frai! amare. fiul fratelui sau nepot de la acesta. -E AilaRe#ara. 2! DE <titlu> CAPITOLUL #I <titlu> Dreptul de pr prietate :ată o instituţie a anticilor despre care nu ne putem face nici o idee 8udecind după ceea ce vedem. bărbătească ar fi principiul HH imuabil pe care se întemeia înrudirea! *u după naştere. la originea societăţilor. ca şi la Roma. l! <! 'ste urinată familia tatălui. cognatio! $itind pe 8urisconsulţii de la $icero până la Quslinian. aşa cumsunt fratele născut din acelaşi tată. şi înrudirea prin naştere fu recunoscută de drept! Romanii numeau acest fel de înrudire. într-atât este de adevărat că religia era aceea ce fi&a înrudirile! 1ără îndoială c-a sosit o vreme când în :ndia şi Grecia. ce era absolut independentă de regulile religiei casnice. dar nu-l înţeleg când e vorba de sol! Ja vec#ii germani. trad! +rianne. /5-4 sini rude după tală legale prin înrudire prin persoanele de se& bărbătesc. doi fraţi cosanguini erau rude. ci după cult se recunoşteau cu adevărat rudele! :ntr-adevăr. MM.

între aceşti %ei şi pământ. populaţiile Greciei şi ale :taliei. la greci se întâmplă contrariul. ce nu se unesc şi care nu se confundă niciodată lucrul acesta este atât de adevărat încât nici c#iar căsătoria dintre două familii nu stabileşte vreo legătură între %eii lor! . în unele oraşe. i-o acordă cel puţin pe aceea a roadelor muncii sale. trei lucruri4 religia casnică.nota <0! 2ltarul trebuie aşe%at pe pământ odată aşe%at. care din datorie şi prin puterea religiei rămâne mereu adunată în 8urul vetrei sale sacre.atra sacră trebuie să fie i%olată. familia. era proprietar absolut al solului! Pământul era al său în mai mare măsură decât recolta! 9e pare că la greci concepţia dreptului de proprietate a urmat un drum cu totul opus celui ce pare a fi firesc! 'a nu s-a aplicat mai întâi la recoltă şi apoi la sol! 9-a urmat ordinea inversă! =n aceste societăţi greceşti şi italice s-au fondat-şi instituit în c#ip foarte serios. încă din cele mai vec#i timpuri. se fi&ea%ă pe pământ întocmai ca şi altarul! :deea de domiciliu vine în c#ip firesc! 1amilia este legată de vatra sacră şi vatra sacră de pământ se stabileşte o legătură strânsă între pământ şi familie! 2ici trebuie să-şi aibă locuinţa permanentă. pe care nu se va gândi s-o părăsească. ci a unei familii ai cărei membri îşi vor urma unii altora. şi roadele trebuiau să le consume în comun . oamenii din antic#itate vedeau o legătură misterioasă! 9ă considerăm mai întâi vatra sacră acest altar este simbolul vieţii sedentare însuşi numele lui o indică . nu trebuie să i se mai sc#imbe locul! Seul familiei vrea să aibă o reşedinţă fi&ă este greu să transporţi piatra pe care arde din punct de vedere religios e şi mai greu încă şi nu îi este îngăduit omului s-o facă decât dacă îl obligă vreo nevoie cumplită. ci pentru tot timpul cit va dăinui această familie şi va e&ista cineva care să-i întreţină flacăra prin sacrificii! =n felul acesta vatra sfântă pune stăpânire pe pământ această parte de pământ devine a sa ea este proprietatea sa! :ar familia. cetăţenii erau constrânşi să-şi pună în comun recolta. dacă vreun duşman îl i%goneşte sau dacă pământul nu-l mai poate #răni! $el ce aşea%ă vatra sacră o face cu gândul şi cu speranţa că ea va rămâne întotdeauna în acelaşi loc! D2 Seul se instalea%ă aici nu pentru o %i şi nici c#iar pentru o viaţă de om. adică net separată de tot ceea ce este străin de ea nu e permis ca vreun străin să se . nu proprietatea unui singur om. în timp ce rasele ce nu acordă individului proprietatea solului.nota 20 individul nu era deci stăpân absolut asupra griului pe care-l recoltase dar. sau cel puţin cea mai mare parte din ea. în acelaşi timp. printr-o mare contradicţie. decât în ca%ul când vreo forţă superioară ar constrânge-o! =ntocmai ca vatra sacră ea va ocupa mereu acest loc! 2cest loc îi aparţine4 este proprietatea sa.nota /0 D/ şi nici nimic care să semene a câmpurilor care este cu acea împărţire anuală semnalată la germani! (e notat următorul fapt foarte important.slave! (impotrivă. o mare legătură şi care pare că au fost de nedespărţit! :deea proprietăţii private se afla în însăşi religia! 1iecare familie îşi avea vatra sa sacră şi străbunii săi! 2ceşti %ei nu puteau fi adoraţi decât de ea şi n-o ocroteau decât pe ea erau proprietatea sa! +r. adică a recoltei. la origine. dreptul de proprietate trei lucruri care au avut între ele. au cunoscut şi practicat întotdeauna proprietatea privata! :storia nu consemnea%ă nici o epocă în proprietatea să fi fost comună . născându-se şi murind aici! 9ă urmărim ideile celor din antic#itate! (ouă focuri sacre repre%intă divinităţi diferite. încă din cea mai îndepărtată antic#itate.

ce trebuie întotdeauna să despartă cele două case la o lăţime de două picioare şi 8umătate acest spaţiu este consacrat 5%eului incintei . comun amândurora. dar are proporţii mai mici de cele mai multe ori se reduce la un mic %id. în 8urul vetrei sacre. legea fi&ea%ă spaţiul liber. la o bra%dă. în care familia îşi are casa. dar principiul era acelaşi! . în nici o epocă din viaţa anticilor nu găsim ceva care să se asemene cu acea promiscuitate a satului. unul din scânduri. îngrădirea sacră pe care grecii o numesc #ZrRos iar latinii #ectum.nota -06! $onsecinţa acestor vec#i reguli religioase este că la antici viaţa în comun n-a putut fi niciodată instituită! 2ici nu s-a cunoscut vreodată falansterul! *ici c#iar Pit#agora n-a reuşit să funde%e instituţii deoarece acestora li se opunea religia cea mai profundă! (e asemenea. D< semnul cel mai de netăgăduit al dreptului de proprietate! 9ă ne referim la timpurile primitive ale rasei ariene. destul de întins. dar clădirile se înălţau în 8urul ei. cuprinde locul împre8muit. domiciliul său i%olat. trebuie să fie o îngrădire! *-are importanţa dacă e un gard viu. urmându-şi una alteia. sau %ei interiori. s-a gândit probabil curând să clădească în acest loc o construcţie solidă! $ortul se potriveşte arabului. ci pentru familie. căruţa tătarului. a trebuit să aibă şi un loc al său pe pământ.atra sacră era plasată tot în mi8locul incintei. de un anume loc pe care nu credea ca va trebui să-i părăsească vreodată. aşe%ată cam la mi8locul incintei totale. este considerată imposibilă! (ouă case nu pot avea un %id comun căci atunci incinta sacră a %eilor casnici ar fi dispărut! Ja Roma. sau un %id de piatră! (in orice ar fi.nota ?0! =ntr-adevăr. se afla astfel în fundul curţii şi aproape de intrarea casei! Ja Roma aşe%area era diferită. în aceeaşi locuinţă! $asa era aşe%ată întotdeauna în incinta sacra! Ja greci. la o groapă. cele două case nu trebuie să se atingă e&istenţa unui %id despărţitor.nota 50! 2ceastă îngrădire trasată de religie şi ocrotită de ea este emblema cea mai sigură.atra sacră. ale cărei generaţii aveau să trăiască. după cum %iceau . omul ce era fi&at prin religia sa. Penaţii! Pentru că această regulă religioasă să fie bine păstrată. în aşa fel încât o înc#ideau în mi8locul unei mici curţi! :deea care a inspirat acest sistem de construcţii apare clară4 %idurile au fost înălţate de 8ur împre8urul vetrei sacre pentru a o i%ola şi a o apăra aşa că se poate spune. îngrăditura marc#ea%ă limita ce desparte domeniul unei vetre de domeniul alteia! 2ceastă îngrădire este considerată sacră . turmele şi micul câmp pe care-l cultivă! =n mi8loc se înalţă vatra sacră şi protectoare! 9ă ne ducem cu gîndul la timpurile care au urmat4 oamenii au a8uns până în Grecia şi-n :talia şi au construit oraşe! Jocuinţele s-au apropiat între ele. pătratul ce forma această incintă era împărţit în două 4 prima parte era curtea casa se afla în cea de-a doua parte! .nota @0! 2 o depăşi este o împietate! Seul veg#ea%ă asupra ei şi o are în pa%a sa4 de aceea acestui %eu i se atribuie epitetul de #ZrReios . proprietatea sa! Grecii spuneau că vatra sacră îl învăţase pe om să ridice case . totuşi ele nu sunt alăturate! :ncinta sacră mai e&istă încă. sau la o simplă fâşie de pământ de câţiva paşi lăţime! =n toate ca%urile. răspândită peste tot în 1ranţa secolului al doispre%ecelea! 1iecare familie avându-şi %eii şi cultul său.apropie de focul sacru în momentul când se săvârşesc ceremoniile cultului şi nici c#iar să-l vadă4 de aceea aceşti %ei se numesc %ei ascunşi m3#ioi. la o oarecare distanţă. dar unei familii ce are o vatră casnică D@ îi trebuie o locuinţă care să dure%e! (upă căsuţa de pământ sau de lemn a urmat curând casa de piatra! $asa nu se construia numai pentru o viaţă de om. de cele patru părţi.

%eul casnic îl i%gonea pe #oţ şi îl îndepărta pe duşman . şi când se cumpăra un domeniu în 2ttica.nota /-0OO! dinând seama de acest obicei. trebuia să fie săvârşită c#iar pe locul unde se odi#neau strămoşii .nota /50! 2celaşi obicei este atestat şi în :talia printr-o lege din cele (ouăspre%ece 7able.grecii.nota /E0! 1amilia avea deci un mormânt comun unde membrii săi aveau să vină.ec#iul obicei era să se îngroape morţii nu în cimitire. oamenii datorau un cult străbunilor şi.nota //0 nu te făceai vinovat de-un păcat la fel de mare! Religia casnică.nota /20 este apărat de cele mai severe legi! :ată deci o parte de pământ care. ea să rămână proprietară pe mormânt şi să păstre%e veşnic dreptul de a străbate câmpul pentru a se duce să săvârşească ceremoniile cultului său . un fel de incintă despărţitoare! $ât de evident este caracterul de proprietate privată în toate acestea > Aorţii sunt %ei ce aparţin unei familii şi numai familia are dreptul să-i invoce! 2ceşti morţi au luat în stăpânire pământul ei trăiesc sub această mică movilă şi nimeni.nota /@0! (intr-o pledoarie a lui (emostene se vede că. prin te&tele a doi 8urisconsulţi şi prin următoarea fra%ă a lui 9iculus 1laccus4 5=n vec#ime e&istau două moduri de a aşe%a mormântul. despărţea fiecare familie de toate celelalte şi îndepărta în c#ip sever orice aparenţă de comunitate! 2şa cum casele nu trebuiau să fie alăturate. unii îl aşe%au la marginea câmpului. mormântul. adică rasa funebră. decât locuinţa fiecărui om ) 2ici se află altarul aici arde focul sacru aici se află lucrurile sfinte şi religia . principala ceremonie a acestui cult. iar alţii la mi8loc . fie în viaţă. D5 pe rând. ca şi casa.nota H06! 2 pătrunde în această casă cu gânduri rele era un sacrilegiu! (omiciliul era inviolabil! (upă o tradiţie romană. încât nu se poate despărţi de el şi nu are dreptul să-l înstrăine%e! Pământul în care se odi#nesc morţii este inalienabil şi imprescriptibil! Jegea romană cere ca. pe de altă parte. nu poate gândi că s-ar putea amesteca cu ei! (e altfel nimeni nu are voie să-i deposede%e de pământul pe care ei îl ocupă un mormânt la cei vec#i nu poate fi niciodată distrus şi nici mutat din loc . pe de o parte. şi vom vedea că aceleaşi idei se leagă şi de acesta! Aormântul avea o mare însemnătate în religia celor vec#i căci. fiecare familie îşi îngropa morţii în câmpul său. că religia i-a învăţat pe oameni sa clădească o casă! =n această casă familia este stăpână şi proprietară acest drept îi este asigurat de divinitatea sa casnică! $asa este consacrată de pre%enţa perpetuă a %eilor ea este templul ce-i pă%eşte! 5$e poate fi pe lume mai sacru. sau pe marginea unui drum.nota /<0! . tot aşa nici mormintele nu trebuiau sa se atingă fiecare dintre ele avea. în numele religiei.nota D0! 9ă trecem acum la alt obiect de cult. dacă o familie îşi vinde câmpul unde se află mormântul. ci pe câmpul fiecărei familii! 2cest obicei din vremurile Dantice este atestat de o lege a lui 9olon şi de mai multe pasa8e din Plutar# . spune $icero. fie în moarte. încă din timpul lui. devine un obiect de proprietate perpetuă pentru fiecare familie! 1amilia şi-a însuşit acest pământ aşe%ându-şi aici morţii săi ea s-a implantat aici pentru totdeauna! "rmaşul în viaţă al acestei familii poate spune pe bună dreptate4 acest pământ îmi aparţine! 'l este într-o atât de mare măsură al lui. este uşor de conceput că ideea de proprietate s-a e&tins uşor de . să se odi#nească! Pentru mormânt regula era aceeaşi ca şi pentru vatra sacră4 a uni două familii într-un acelaşi mormânt era la fel de inter%is ca şi a uni două vetre casnice într-o singură casă! (acă îngropai un mort în afara mormântului familiei sau aşe%ai în acelaşi mormânt trupul unui străin . dacă nu face parte din familie. găseai aici mormântul vec#ilor proprietari .

care te-a scos din "rul $aldeii. vatra sacră se va muta dintr-un loc într-altul. morţii vor fi părăsiţi şi fără cult! Graţie vetrei sacre. pentru că prin el.la mica movilă de pământ. ocrotindu-l. urmând această linie mâna din urmă animalele sortite sacrificiului. ce se numeau termes! (espre semnificaţia acestor pietre de #otar şi despre credinţele legate de ele ne putem da seama din modul plin de pietate în care oamenii le fi&au în pământ! 5:ată. ca să-ţi dau pământul acesta de moştenire6. cum procedau străbunii noştri4 începeau prin a săpa o mică groapă. familia a pus stăpânire pe pământ pământul a fost. în Iiblie. în anumite %ile ale lunii şi ale anului. poate pentru că ea nu e&ista încă! Seii ce-au conferit fiecărei familii dreptul său asupra pământului au fost %eii casnici. unde îşi are originea orice civili%aţie. vatra sacră şi manii! Prima religie ce puse stăpânire pe sufletele lor a fost de asemenea şi cea care a instituit la ei proprietatea! D? 'ste evident că proprietatea privată era o instituţie de care religia casnică nu se putea lipsi! 2ceastă religie impunea i%olarea domiciliului şi-a mormântului4 deci n-a putut e&ista viaţă în comun! 2ceeaşi religie cerea ca vatra sacră să fie fi&ată de pământ şi ca mormântul să nu fie nici distrus şi nici mutat din loc! 9uprimaţi proprietatea. dă omului proprietatea sa asupra unei părţi a pământului . şi nu de lege! 1iecare domeniu se afla sub privirile divinităţilor domestice ce veg#eau asupra lui . într-un anume fel. şi lui Aoise4 57e voi face să intri în ţara pe care am 8urat să i-o dăru iesc lui 2bra#am şi ţi-o voi da moştenire6! 2stfel (umne%eu. puneau 7erma pe marginea ei şi o încununau cu g#irlande de ierburi şi flori! (upă aceea aduceau o 8ertfă victima odată ucisă. omul îmbunătăţeşte pământul şi devine el însuşi mai bun! Ja început dreptul de proprietate a fost garantat de religie.nota /?0! "n lucru analog întâlnim şi la vec#ile populaţii greco-italice! 'ste adevărat că acest drept n-a fost fondat de religia lui Qupiter. (omnul îi spune lui 2bra#am 4 5'u sunt (omnul. la câmpul ce încon8ura movila! =n cartea bătrânului $ato putem citi o formulă prin care ţăranul italic îi ruga pe mani să-i veg#e%e câmpul. fără umbra vreunei e%itări. de o împre8muire care să o despartă net de domeniile altor familii! 2ceastă împre8muire nu era un %id de piatră4 era o fâşie de pământ de câţiva paşi lăţime. unde se odi#neau morţii. proprietarul originar prin dreptul creaţiei. ce era de neclintit. să-l pă%ească de #oţi şi. tatăl familiei dădea încon8urul câmpului său. dreptul lor de proprietate până la marginile domeniului! Prin ele familia era stăpâna unică a câmpului! Aormântul instituise unirea indisolubilă a familiei cu pământul. familiile se vor amesteca între ele. cânta imnuri şi aducea 8ertfe . odată cu ea. el a a8uns dintr-o dată şi numai în virtutea credinţelor sale la concepţia dreptului de proprietate. a acestui drept. ce trebuia să rămână necultivat şi pe care plugul nu trebuia s-o atingă niciodată! 2cest spaţiu era sacru4 legea romană îl declara imprescriptibil . sângele trebuia să se scurgă în groapă . să-l facă să dea o recoltă îmbelşugată! 2stfel că sufletele morţilor îşi e&tindeau acţiunea tutelară şi.nota /H0! 1iecare proprietate trebuia să fie încon8urată aşa cum am vă%ut că se făcea şi cu casa.nota /D0 el aparţinea religiei. şi a mormântului permanent. plimbându-şi cultul casnic în 8urul domeniului său! (rumul pe care îl urmaseră victimele şi rugăciunile era limita inviolabilă a domeniului! DH Pe această linie de demarcaţie. îmbibat şi pătruns de religia vetrei sacre şi-a străbunilor! 2stfel că omul din vremurile vec#i a fost scutit de re%olvarea unor probleme prea grele! 1ără strădanie. sau câteva trunc#iuri de arbori.nota 2E0! Prin această ceremonie credea c-a tre%it bunăvoinţa %eilor săi ce-i vor apăra câmpul şi casa îşi marcase dreptul său de proprietate. adică proprietatea! Ja ma8oritatea societăţilor primitive. din loc în loc. omul aşe%a câteva pietre mari. spune 9iculus 1laccus. dreptul de proprietate a fost stabilit prin religie.

nota 2?0!6 *u posedăm te&tul legii ateniene ce se ocupă de acest lucru nu ne-au rămas din el decât trei cuvinte ce înseamnă4 5*u depăşi piatra de #otar6! (ar Platon pare a completa gândul legislatorului când spune4 5Prima noastră lege trebuie să fie următoarea4 *imeni să nu se atingă de piatra de #otar ce desparte câmpul său de cel vecin. datorită şi poeţilor. arşiţele îi vor distruge recoltele membrele vinovatului se vor acoperi de bube şi vor cădea sleite .nota 220! =nainte de Roma. religia casnică implantată în sol marcând prin asta că acest sol era pentru totdeauna proprietatea familiei! Aai târ%iu. t#eoi orioi .apoi se aruncau înăuntru cărbuni aprinşi Baprinşi probabil la focul sacru din vatrăN. vrând să-şi găsească un loc pe colina $apitoliului pentru a i se ridica aici DD un templu. rugina griului. nici o putere din lume n-o putea muta din loc! 7rebuia să rămână în acelaşi loc în eternitate! 2cest principiu religios era e&primat la Roma printr-o legendă4 Qupiter. acesta este câmpul meu. re%ultă clar că religia casnică l-a învăţat pe om să-şi însuşească pământul şi i-a asigurat dreptul asupra lui! 9e înţelege fără greutate că dreptul de proprietate. vorbind în numele religiei. se înfigea piatra sau bucata de lemn . în care e fondat pe alte principii! Proprietatea era atât de legată de religia casnică încât o familie nu mai putea renunţa la una fără să renunţe la cealaltă! $asa şi câmpul erau ca şi încorporate în ea. după cum spune +vidiu. turte. ce consta în a aduce libaţii şi a recita rugăciuni! 7erma pusă în pământ era deci.ecinul nu îndră%nea să se apropie prea mult de el4 5$ăci atunci. pietre pe care le numeau oroi. %eul ce se simţea lovit de sapă sau de bră%dar. puţin vin şi puţină miere! (upă ce toate acestea arseseră în groapă. boabe de grâu. în cenuşa caldă încă. această piatră de #otar era un %eu! 9acrilegiul era îngro%itor şi pedeapsa severă vec#ea lege romană spunea4 5(acă a atins 7erma cu bră%darul plugului.nota 2@0! (upă ce 7erma este pusă în pământ după rituri. nu putuse să-l deposede%e pe %eul 7ermei! 2ceastă poveste din vec#ime arată cât de sacră era proprietatea căci 7erma ce trebuia să rămână nemişcată nu semnifică altceva decât inviolabilitatea proprietăţii! =ntr-adevăr 7erma pă%ea #otarul domeniului şi veg#ea asupra lui! . iată-l pe al tăuC6 . fiind conceput şi constituit astfel.nota 250! Pentru a încălca domeniul unei familii. se e&prima astfel4 5$el ce va atinge sau va muta din loc o piatră de #otar va fi condamnat de către %ei casa sa va dispărea.nota 2<0 o mai găsim şi la etrusci! Felenii aveau şi ei pietre de #otar sfinte.nota 2H06! (in toate credinţele.nota 2-06 aceasta însemna că omul şi boii săi vor fi ucişi ca să ispăşească! Jegea etruscă. omul ce-a făcut astfel şi boii săi să fie daţi %eilor infernului . obiceiurile şi legile. neamul i se va stinge pământul nu-i va mai da roade grindina. fructe. piatra pe care ne-am legat prin 8urământ s-o lăsăm la locul ei . şi ceremoniile sacre ale fi&ării pietrelor de #otar semănau mult cu cele pe care 9iculus 1laccus le-a descris pentru :talia . era mult /EE mai complet şi mai absolut în efecte decât poate fi în societăţile noastre moderne.nota 2/0! 9e vede bine că această ceremonie avea scopul de a face din 7ermă un fel de repre%entant sacru al cultului domestic! Pentru a-i menţine acest caracter în fiecare an se săvârşea asupra lui un act sacru. trebuia să răstorni sau să mişti din loc o piatră de #otar or. găsim 7erma la sabini . striga4 ]+preşte-te. într-un anume fel. căci ea trebuie să rămână nemişcată! *imeni nu trebuie să îndră%nească să mute piatra ce desparte prietenia de duşmănie. şi . G 7erma a fost considerată ca un %eu distinct şi personal! 1olosirea 7ermelor sau pietrelor sacre pare a fi fost generală la rasa indo-europeană! 2cest obicei e&ista la #induşi în timpurile vec#i ale antic#ităţii.

nota 2D0! 2ceeaşi interdicţie era scrisă şi în legile din Jocrida şi Jeucada . proprietatea întemeiată de asemenea pe cult era un tot inalienabil . 2ristotel ne spune. făcându-se că cântăreşte bucata de aramă plătită de cumpărător vân%ătorului Blat!N! UU . această dispo%iţie nu putea fi respectată decât dacă fiecărei familii îi era inter%is să-şi vândă pământul şi c#iar să-l împartă! Jegea lui 9olon. Platon nu pretindea c-ar spune o noutate când inter%icea proprietarului să-şi vândă câmpul4 nu făcea decât să amintească o lege vec#e! 7otul ne duce spre conclu%ia că în vremurile vec#i proprietatea era inalienabilă! 9e ştie că în 9parta vân%area pământului era inter%isă prin lege . nu este numai proprietatea unui singur om.nota <<0! 2semenea legi nu trebuie să ne surprindă! 1undaţi proprietatea pe dreptul la muncă omul va putea renunţa la ea! 1undaţi-o pe religie. ci a unei familii! (reptul individului.ea nu putea nici să le piardă şi nici să le înstrăine%e. înseamnă a denatura un cult şi a păcătui faţă de-o religie! Ja #induşi.note0 U $el care la vân%ările simulate ţinea o balanţă. unde trăiesc străbunii divini. asupra acestui pământ n-a fost stabilit de către sine4 cel ce i l-a conferit este %eul casei! :ndividul nu-l are decât în păstrare el aparţine celor morţi cât şi celor ce se vor naşte! 1ace corp comun cu familia /E/ şi nu poate fi despărţit de ea! 2 despărţi pământul de familie. într-un mod general. dar îl pedepsea sever pe vân%ător. acest câmp unde se află mormântul. ce-a venit după şapte sau opt generaţii după aceea a lui P#idon din $orint. dar este limpede că în acea epocă vân%area proprietăţii era îngăduită! '&istă însă motive să credem că.nota <50! 9e pare că orice mutaţie de proprietate trebuia să fie autori%ată de religie! (acă omul nu putea sau nu reuşea decât cu greutate să-si înstrăine%e pământul. actualmente în viaţă.Vnote0 . pământul era inalienabil ca şi în Grecia! (acă nu ne-a rămas nici o mărturie legată de această lege vec#e. în tratatul său asupra legilor. cu atât mai mult nu putea fi deposedat de pământ fără voia lui! '&proprierea în folosul public era necunoscută la antici! $onfiscarea nu se practica decât ca urmare a deci%iei de e&il<-. dar cu condiţia să se săvârşească o nouă ceremonie religioasă4 numai religia putea împărţi ceea ce religia proclamase altădată indivi%ibil.ân%are sau cumpărare a unei proprietăţi prin îndeplinirea unor formalităţi solemne Blat!N! . prin pierderea drepturilor de cetăţean<2! =n sfârşit. că în multe oraşe vec#ile legislaţii inter%iceau vinderea pământurilor . în sfârşit s-a dat îngăduinţa de a se vinde domeniul dar pentru aceasta era nevoie de îndeplinirea unor formalităţi cu caracter religios! . adică în ca%ul când . dacă e&istau mai mulţi fraţi. remarcăm cel puţin măsurile de îndulcire ce i s-au adus treptat! Jegea celor (ouăspre%ece 7able a scutit câmpul de această interdicţie. unde familia trebuie în veşnicie să săvârşească un cult. mormântul rămânând în continuare inalienabil! 2poi s-a îngăduit împărţirea proprietăţii. legislator din secolul al nouălea î!e!n!. în cele mai vec#i timpuri ale Romei şi în :talia de dinaintea e&istenţei Romei.nota <@0! *u cunoaştem dreptul roman decât începând cu cele (ouăspre%ece 7able.ân%area nu putea avea loc decât în pre%enţa unui libripensU şi cu toate riturile simbolice ale operaţiei numită mancipatioUU! "n lucru analog se constată în Grecia4 vinderea unei case sau a unei bucăţi de pământ era însoţită de o 8ertfă adusă %eilor . impunea ca numărul familiilor şi-al proprietăţilor să rămână nesc#imbat .nota <E0! P#idon din $orint. nu va mai putea s-o facă4 o legătură mai puternică decât voinţa omului îl uneşte acum de pământ! (e altfel. nu inter%icea omului să-şi vândă proprietatea.nota </0! +r.

ergiliu B'neida. v! 2mbitus! . făceau parte clin familie şi erau înmormântaţi în mormântul comun! G Regula prescria că fiecare om să fie înmormântat în . -?N când spune că %eii protectori ai gardurilor sunt aceiaşi ca şi penaţii! 2ceasta reiese. ?! ed! (idot. :. v! /5-N! H! $icero. -H! 2ceeaşi credinţă este relatată de 'ustaţiu. :nstituţiile.. la 9parta.::.arro. stare! . . v! /5H M. :. Jicurg. ogoarele pe care Romulus le-a luat din ră%boi! $ât despre ager Romanus. @-D! ?! (iodor. căci pământul nu poate fi despărţit de familie! 'ste mai uşor să aserveşti omul decât să-i iei dreptul asupra proprietăţii care aparţine mai mult familiei sale decât lui însuşi datornicul este dat pe mâna creditorului pământul îl urmea%ă şi el. în $reta. ::. la origine. ::. nu mai putea să-şi e&ercite pe pământul cetăţii nici un fel de drept! '&proprierea pentru datorii nu se întâlneşte niciodată în dreptul vec#i al cetăţilor . 2DD! @! Gard sacru. -E-! /E2 5! =n vremea în care acest cult străvec#i aproape dispăruse prin religia mai strălucitoare a lui Seus.. şi unde Seus este asociat divinităţii căminului. . c! MJ. (e re rustica. deoarece se credea că masa funebră servea ca #rană morţilor! . din apropierea unui pasa8 din Pausanias B:.nota <?0! (esigur că legea celor (ouăspre%ece 7able nu-l ocroteşte pe datornic4 dar ea nu îngăduie totuşi ca proprietatea să fie confiscată în folosul creditorului! +mul răspunde de datoria făcută cu trupul său şi nu cu pământul. dar nu devine proprietarul lui! =ntr-atât dreptul de proprietate este de inviolabil şi mai presus de orice . într-adevăr. în 2t#enaios. într-o oarecare măsură. fructe pentru c#eltuielile mesei comune B2ristotel. ::. <. adevăratul protector al incintei era %eul domestic! (ion3sios din Falicarnas îl atestă B:. se bucură şi de roadele pământului. (espre limba latină. 22! Ja fel. ed! Wuic#erat. 2-! Gaius. /-N.. @/! D! +vidiu. /2 (icear#ps. 7roienele. dealtfel. 2< +vidiu. 2N. 22 ::. 1astele..::. p! 5/5. fiecare trebuia să dea din recolta sa o anumită cantitate de făină. Pro domo. :. 9ofocle. ::. . istemi. 1astele. %eul nou ia epitetul de #erReios Bprotectorul gardurilorN! *u e mai puţin adevărat că. /@/! /E! 2ceasta era cel puţin regula antică. 7ra#inienele. Plutar#. ?@N! $ei trei autori spun. (espre legi. -! (igesta. fiecare dădea pentru mesele comune a %ecea parte din recolta pământului său! 2t#enaios.. Politica. $icero B(espre statN şi (ion3sios B::. ? . /EN! <! 'stia.e%i Plutar#. <H/ B<HDN! //! $icero. ::. :. el era proprietate particulară de la întemeierea oraşului! $f! (ion3sios din Falicarnas. că *uma împarte unele pământuri cetăţenilor dar ei indică foarte clar că această distribuire priveşte doar pământurile pe care ultimele cuceriri ale predecesorului său le-au adăugat teritoriului roman iniţial. care spune că din cămin provine casa B'ust! ad +dO3ss!. M:. 5/@ cele trei pasa8e se referă la acelaşi fapt şi arată că Seus Fercianul nu este altul decât căminul domestic! -! 1estus. tit! /2! (e notat că sclavul şi clientul. 2/ Aacrobiu.. vin. cum vom vedea mai departe./E2 omul deposedat de titlul său de cetăţean.. (e primo frigida. p! -/! 2! 2stfel.. /?N cu unul din 'uripide B7roienele. . .nota <H0! <titlu> NOTE /! $âţiva istorici au emis părerea că la Roma proprietatea a fost mai întâi publică şi n-a devenit particulară decât abia în timpul lui *uma! 2ceastă greşeală vine de la o interpretare falsă a trei te&te de Plutar# B*uma. în sclavia sa! 9tăpânul ce se foloseşte de forţa fi%ică a omului.arro.:.e%i 'uripide. adică terenul ce încon8ura Roma până la o depărtare de 5 mile B9trabon. /E *onius 9larcellus. ::. ad 2en!. /? N şi unul din . 22! 9ervius.

p! 2//! Plutar#. ?<! /<! $icero. ?.mormântul familiei e&cepţie se făcea numai în ca%ul unde cetatea însăşi acorda funeralii publice! /2! Jicurg. . l. p! <-H4 $el care a atins #otarul şi el însuşi şi boii sunt sacri! 2?! 9cript. 2<! $ultul Jarilor pus în apropierea satului şi oraşului. 5! 2 se vedea 1ragm!. 7ibul. supravieţuia pentru formă. -. Jegislat! #indou. terminalia. <! 2/! 9iculus 1laccus. 55! Jegea. p! /DD şi </EN! <<! 2ristotel. /@/! 9cript. /<. p! <EH! (ion3sios din Falicarnas. l.:::.. ?@! 2@! Pollu&. . 'lectra. l. 1ragm! #ist! graec!. 2. ::. @2! <-! 2ceastă regulă dispare în epoca democratică a cetăţilor! <?! + lege a elenilor inter%icea să se pună ipotecă pe pământ4 2ristotel.:::. ::. ca un vestigiu al regulii antice 4 5a e&istat întotdeauna un proces :n ca%ul înstrăinării celor strămoşeşti6 BIeRRer. citată de Gaius. c! M. Politica. D. Politica. #o ta patrea RatededoRes. Jegile. care nu mai este desigur respectată în timpul lui 'sc#ine. . (espre condiţia ogoarelor.::. împotriva lui 7imarc#os. ?DN! /-! 9iculus 1laccus. trad! +rianne. citat de 9tobaios. 9olon. în (igesta. //! /D! $icero. p! 5E! Regula dispare treptat când bra#manismul devine dominant! <5! 1ragment din 7eofrast. de asemenea.::. a #otărât şi a poruncit să fie măsurate câmpurile şi să fie înseninate ogoarele. 5<4 (acă aţi vândut bucata de pământ in care aţi avut mormânt M:. . era lovit de de%onoare! 'sc#ine. (espre legi. tit! /2. p! /@/.:. edit! Jac#marm. 2/! 2E! $ato. Politica. Politica. Politica. /D! Aarcellinus! . tit! l. /E Bed! (idot. 5! Paul. b /?! /5! (emostene. ?! Jegea bătrânului legislator nu vi%a egalitatea averilor căci 2ristotel adaugă4 5deşi proprietăţile sunt inegale6! Ia vi%a numai menţinerea proprietăţii în familie! Ja 7eba. 1astele. in Aacartatum.@! </! 2ristotel. bD M:. ediţia Goe%. p! <5/! 2H! Platon. :nstituţia laconica. p! H@2! Plutar# şi (ion3sios traduc terminus prin #eros! (ealtfel.ri#aspati. M:M.54 în multe oraşe legea cea vec#e prevedea să nu fie vândute pământurile strămoşeşti Buneori primeleN! <@! AitaRc#ara. 2@5! . -<D! 9trabon.inVa lui 7ucidide. :. rei agrar!. l. p! 5! 22! Jegile lui Aanu. împotriva lui Jeocrates. <E (iogene Jaerţiu. M. trebuia permisiunea pontifilor! Pliniu. ::. edit! Goe%. p! /5D! 2<! . 2@! (igesta. $imon. ?N! <2! +mul care îşi înstrăinase moştenirea. ::. p! /@?! Pomponius. #eros! Platon. rei agrar!. ?@! +vidiu. (espre legi. în (igesta. p! <5E! /H! Jarii pa%nici ai ogorului. edit! Goe%. ed! (idot. în (igesta. ::. p! H@2! 2D! 2ristotel. numărul proprietăţilor era imuabil B2ristotel. 2! . 9crisori. (espre limba latină. ediţia Jac#mann. (e re rustica. ediţia Goe%. 9ermones. -??! 2-! 1estus. /<! Plutar#. 5movilă destul de întinsă şi înc#isă potrivit vec#iului obicei. $icero. voi! ::. :. D-N! 25! +vidiu.::. Jegile. (espre legi. /@! 'l descrie dealtfel mormântul Iuseli%ilor. <. cuvântul lermon e&ista şi în limba greacă B'uripide. unde se odi#nesc alături toţi cei care sunt născuţi din Iuselos6 B(emostene. 2uctores rei agrariae. 25! Ja Roma.. . p! 25H ed! Jac#mann.arro. ::. ::. /@! (igesta. 2r:::. v! 7erminus. :M. p! 5/2N! Feraclid din Pont. :. c! MJ. edit! Goe%. pentru ca un mormânt să fie mutat. @< şi @-! /?! 2ceeaşi tradiţie la R trusei4 :upiter a revendicat pentru el pământul 'truriei. citat de 9icZ. D! Fes3c#ius. 2necdota.::. 2. @. 22! <E! 2ristotel. ?. 1astele. M. in $alliclem. -! /@! Jegea lui 9olon. în fragmentul care are drept titlu4 :dem /E< . . ::. 2ristide. l.egoiae 2rrunti. ::. p! @. Zd! Aillier. Politica. .

:poteca nu era cunoscută în dreptul roman! $eea ce se spune despre ipotecă în dreptul atenian înainte de 9olon se spri8inea pe o afirmaţie greşit înţeleasă a lui Plutar#! 7ermenul #eros care va însemna mai târ%iu un #otar ipotecar, în vremea lui 9olon /E@ însemna #otarul sfânt ce marca dreptul proprietăţii! 2 se vedea mai departe, c! :,, cap! -! :poteca nu apare decât mai târ%iu în dreptul atic şi doar sub forma de vân%are cu condiţia răscumpărării! <H! în articolul Jegii celor /2 7able care se referă la debitorul insolvabil, citim4 (acă vrea să trăiască pe seama sa, deci datornicul, devenit aproape sclav, păstrea%ă încă ceva al lui 4 proprietatea sa, dacă o are, nu-i este luată! Reglementările cunoscute în dreptul roman sub numele de vân%are cu amanet şi ipotecă erau, înaintea acţiunii 9erviilor, mi8loace lăturalnice pentru a asigura creditorului plata datoriei ele dovedesc indirect că e&proprierea pentru datorii nu e&ista! Aai târ%iu, când se înlătură aservirea corporală, trebuie să se găsească mi8locul de a fi luată asupra bunurilor debitorului! 2cest lucru nu era uşor dar distincţia făcută între proprietate şi posesiune oferă o resursă! $reditorul obţine de la praetor dreptul da a vinde, nu proprietatea, dominium, ci bunurile datornicului, bona! 2bia atunci, printr-o e&propriere deg#i%ată, datornicul îşi pierde dreptul proprietăţii! /E<titlu> CAPITOLUL #II <titlu> Dreptul de su""esiune <titlu> /. NATURA 0I PRINCIPIUL DREPTULUI DE 1UCCE1IUNE LA ANTICI (at fiind că dreptul de proprietate era instituit pentru împlinirea unui cult ereditar, nu era cu putinţă ca acest drept să se stingă după scurta e&istenţă a unui individ! +mul moare cultul rămâne focul sacru nu trebuie să se stingă şi nici mormântul nu trebuie părăsit! Religia casnică continuându-se, dreptul de proprietate trebuie să se continue odată cu ea! în credinţele ca şi în legile celor din antic#itate, două lucruri sunt strâns legate între ele4 cultul unei familii şi proprietatea acestei familii! (e aceea, în dreptul grecesc, ca şi în cel roman, e&ista o regulă fără e&cepţie, şi anume aceea că -nu se putea dobândi proprietatea fără cult şi nici cultul fără proprietate! 5Religia impune, spune $icero, ca bunurile şi cultul fiecărei familii să fie inseparabile şi ca gri8a sacrificiilor să-i revină întotdeauna celui căruia îi revine moştenirea .nota /0! :ată în ce termeni îşi reclamă cineva la 2tena, dreptul de succesiune4 5Qudecători, gândiţi-vă bine şi spuneţi cine trebuie să moştenească bunurile lui P#iloctemon şi să-i aducă sacrificiile pe mormânt, cu sau adversarul meu .nota 206! +are e&istă cuvinte care să e&prime mai clar că păstrarea cultului este nedespărţită de succesiune ) 2celaşi lucru se întâmplă şi în :ndia4 /E5Persoana care moşteneşte, oricare ar fi ea, bunurile este însărcinată să aducă ofrandele la mormânt .nota <06! (in acest principiu decurg toate regulile dreptului de succesiune la cei din vec#ime! Prima regulă este că religia casnică fiind, aşa cum am vă%ut, ereditară şi transmiţându-se în linie masculină, proprietatea este şi ea la fel! $um fiul este continuatorul firesc şi obligat al cultului, el este şi cel ce moşteneşte bunurile! (e aici decurge regula privind ereditatea 4 ea nu este re%ultatul unei simple convenţii dintre oameni ea derivă din credinţele lor, din religia lor, din ceea ce e&istă mai puternic în sufletul lor! $eea ce face ca fiul să fie moştenitorul bunurilor nu este voinţa tatălui! 7atăl n-are nevoie să-şi facă testamentul fiul îl moşteneşte de drept, ipso 8ure #^res e&istilU, spune 8urisconsultul! 'l este c#iar obligat să fie moştenitor,

#^res necessariusUU .nota @0! 'l nu are nici de primit şi nici de refu%at moştenirea! $ontinuarea proprietăţii ca şi cea a cultului este pentru el atât o obligaţie cât şi un drept! 1ie că vrea, fie că nu, succesiunea îi revine lui, oricare ar fi ea, cu toate greutăţile şi c#iar cu datoriile ei! Aoştenirea sub beneficiu de inventar sau abţinerea nu sunt admise fiului în dreptul grecesc şi nu sunt introduse decât foarte târ%iu în dreptul roman! Jimba8ul 8uridic din Roma îl numeşte pe fiu #eres suus UUU, ca şi cum ar spune #eres sui ipsiusUUUU! 'l nu moşteneşte, într-adevăr, decât de la sine! =ntre el şi tată nu e&istă nici donaţie, nici testament, nici mutaţie de proprietate! '&istă pur şi simplu o continuare, morte parentis continuatur dominium UUUUU! încă de pe când trăia tatăl, fiul era coproprietar al cîmpului şi-al casei, vivo TuoTiie patre dominus e&istimaturUUUUUU.nota 50! .note0 U2 fost moştenitor după drept Blat!N! UU Aoştenitor obligatoriu Blat!N! UUUAoştenitorul lui Blat!N! UUUUAoştenitorul lui însuşi Blat!N! UUUUU9tăpânirea este continuată prin moartea părintelui Blat!N! UUUUUU$#iar şi când tatăl este în viaţă, este socotit /? stăpân Blat!N! .Vnote0 /EH Pentru a ne face o părere e&actă despre dreptul de ereditate la antici, nu trebuie să ne imaginăm că averea trece dintr-o mână într-altă mână! 2verea este imobilă precum vatra sfântă şi mormântul de care este legată! +mul este cel trecător! +mul, pe măsură ce în familie se succed generaţiile, a8unge la vremea lui să continue cultul şi să ia în gri8ă domeniul! <titlu> 2. CEL CE 'O0TENE0TE E1TE !IUL 0I NU !IICA 2ici legile din vec#ime par la prima vedere ciudate şi nedrepte! $onstatăm cu oarecare surprindere că, în conformitate cu dreptul roman, fiica nu-l moşteneşte pe tată, dacă e căsătorită, şi că, după dreptul grecesc, ea nu-l moşteneşte în nici un ca%! Regulile ce-i privesc pe colaterali par, la prima vedere, încă şi mai îndepărtate de natură şi de dreptate! ;i asta pentru că toate aceste legi nu decurg din logică şi din raţiune, şi nici din sentimentul de ec#itate, ci din credinţe şi din religia ce stăpâneau sufletele! Regula pentru cult este că el se transmite în linie bărbătească regula în privinţa moştenirii este că aceasta urmea%ă cultul! 1iica nu este aptă să continue religia paternă, pentru că ea se căsătoreşte şi, căsătorindu-se, renunţă la cultul tatălui, pentru a-l adopta pe cel al soţului 4 ea nu are deci nici un drept la moştenire! (acă s-ar fi întâmplat ca un părinte să-şi lase averea fiicei sale, proprietatea ar fi a8uns să fie despărţită de cult, lucru inadmisibil! 1iica n-ar putea îndeplini nici măcar prima îndatorire a moştenitorului care este aceea de a continua şirul de ofrande funebre, pentru că ea trebuie să aducă 8ertfe străbunilor soţului! Prin urmare religia îi inter%ice să-şi moştenească tatăl! 2cesta este principiul antic el se impune atât legiuitorilor #induşi, cât şi celor din Grecia şi din Roma! 2ceste trei popoare au aceleaşi legi, /ED nu fiindcă le-ar fi luat unele de la altele, ci fiindcă legile lor decurg din aceleaşi credinţe! 5(upă moartea tatălui, spune codul de legi al lui Aânu, fraţii urmea%ă să-şi împartă

patrimoniul între ei6 şi legiuitorul adaugă că recomandă fraţilor să dea o dotă surorilor lor, ceea ce arată că acestea nu au prin ele însele nici un fel de drept la succesiunea paternă! Ja fel stau lucrurile şi la 2tena! +ratorii attici, în pledoariile lor, au adeseori prile8ul să arate că fiicele nu au drept de moştenire .nota -0! =n privinţa aplicării acestei reguli, un e&emplu ni-l dă însuşi (emostene care avea o soră4 or, din propriile sale scrieri, ştim că el a fost unicul moştenitor al patrimoniului tatăl său re%ervase din avere doar a şaptea parte pentru a-şi dota fiica! =n ceea ce priveşte Roma, dispo%iţiile dreptului primitiv ne sunt foarte puţin cunoscute! (in această epocă vec#e nu posedăm nici un te&t de lege legat de dreptul de succesiune al fiicei nu deţinem nici un document analog pledoariilor din 2tena până la urmă suntem nevoiţi să căutăm slabele urme ale dreptului primitiv într-un drept de mult mai târ%iu şi foarte diferit! Gaius şi :nstitutele lui :ustinian mai amintesc şi că fiica nu se numără printre moştenitorii naturali decât în măsura în care ea se găseşte în puterea tatălui în momentul morţii acestuia .nota ?04 or, ea nu mai este în puterea sa, dacă s-a căsătorit urmând riturile religioase! (eci c#iar dacă am presupune că înainte de a fi căsătorită ea ar fi putut să împartă moştenirea cu un frate, e sigur că ea nu mai putea s-o facă de îndată ce actul de confarreatio o despărţise de familia paternă pentru a o lega de aceea a soţului! 'ste adevărat că atunci când era necăsătorită, legea nu o priva formal de partea sa de moştenire dar trebuie să ne punem întrebarea dacă, în practică, ea putea fi cu adevărat moştenitoare! +r, nu trebuie să pierdem din vedere că această fiică era pusă sub tutela fratelui ei sau a rudelor, că rămânea sub această tutelă întreaga ei viaţă, că tutela în vec#iul drept era stabilită în interesul păstrării bunurilor şi nu în interesul fiicei şi că avea drept scop păstrarea bunurilor în familie .nota H0 //E că, în sfârşit, la nici o vârstă nu putea să se căsătorească şi nici să-şi sc#imbe familia fără autori%aţia tutorelui său! 2ceste fapte, ce sunt bine dovedite, ne îngăduie să credem că e&istau, dacă nu în legi, cel puţin în practică şi în obiceiuri, o serie de dificultăţi care făceau ca fiica să nu poată fi stăpâna deplină pe partea sa de avere, aşa cum era fiul pe a sa! *u avem dovada că fiica ar fi fost e&clusă de la moştenire, dar avem certitudinea că, odată căsătorită ea nu-şi putea moşteni tatăl şi că, dacă nu era căsătorită, ea nu putea dispune niciodată de cele moştenite! (acă era moştenitoarea, ea nu se bucura de această calitate decât provi%oriu, moştenirea fiind pentru ea, în anumite condiţii, aproape un simplu u%ufruct ea nu avea nici dreptul de a-şi lăsa averea prin testament şi nici pe acela de a o înstrăina iară autori%aţia fratelui sau a rudelor după tată ce, după moarte, urmau să-i moştenească bunurile şi care, în timpul vieţii ei, i le pă%eau .nota D0! 7rebuie să mai facem încă o observaţie! :nstitutele lui :ustinian amintesc vec#iul principiu, atunci că%ut în desuetudine, dar nu uitat, care prevedea ca moştenirea să se facă întotdeauna în linie bărbătească .nota /E0! 1ără îndoială că, în amintirea acestei reguli, femeia, în dreptul civil, nu putea niciodată să fie instituită moştenitoare! $u cât urcăm mai mult din epoca lui :ustinian spre epocile mai vec#i, cu atât ne apropiem mai mult de o regulă ce inter%ice femeilor dreptul la moştenire! Pe vremea lui $icero, dacă un tată lăsa în urma sa un fiu şi o fiică, el nu putea să-i dea fiicei sale decât o treime din avere nici c#iar dacă nu e&ista decât o unică fiică, ea nu putea primi decât o 8umătate din avere! Aai trebuie să notăm că, pentru ca fiica să poată lua o treime sau o 8umătate din avere, trebuia ca tatăl să fi făcut un testament în favoarea sa fiica nu are nimic de drept .nota //0! =n sfârşit, cu un secol şi 8umătate înainte de $icero, $ato, vrând că reînvie vec#ile obiceiuri, a venit cu legea ,oconia ce inter%icea4 /f! 9ă se instituie moştenitoare o ///

fie să o în%estre%e . puneau pe fiică într-o situaţie mult inferioară faţă de cea a fiului.nota /?0! Aoştenitorul putea fi el însuşi căsătorit el trebuia să divorţe%e pentru a se căsători cu ruda sa . în onoarea sa. ca şi cele greceşti. împodobită cu giuvaeruri fiul ce se va naşte din această căsătorie va fi fiul meu şi îmi va celebra mormântul . legea autori%a căsătoria între frate şi soră. ceremonia funebră6! Pentru aceasta. a făcut pe oameni să găsească o altă soluţie. de e&emplu. ea trebuia să-şi părăsească soţul pentru a se căsători cu moştenitorul tatălui său . singurul moştenitor.Vnota0 /// (acă un tată nu avea decât o fiică. căsătorită sau necăsătorită 2f! 2 se lăsa femeilor drept de moştenire mai mult de o 8umătate din patrimoniu la! Jegea . putea. dacă vroia. este sigur că vec#ile legi romane. căci nu putem presupune că ar fi fost acceptată de către contemporanii 9cipionilor. este că ea nu stipulea%ă nimic cu privire la ereditatea a# intestatU! +r.nota /H0! . defunctul lăsase în urma sa un fiu şi-o fiică. ceea ce e mai ciudat în această lege . care n-are frate.nota /D0! *ecesitatea de a satisface rigorile religiei. vec#iul drept cerea ca moştenirea sa. o asemenea tăcere nu poate să însemne că în acest ca% fiica era moştenitoarea legitimă4 căci nu se poate admite că legea ar inter%ice fiicei să-şi moştenească tatăl prin testament. fără testament! 2ceastă tăcere arată mai curând că legislatorul n-avusese nimic de %is despre moştenirea ab intestat pentru că în această privinţă vec#ile reguli se păstraseră mult mai bine! 2şa că. dacă ea nu s-ar fi spri8init pe vec#ile principii ce erau încă respectate! 'a urmărea să restabilească ceea ce timpul sc#imbase! (e altfel.nota /<0! .oconia n-a făcut decât să reînnoiască nişte legi mai vec#i.edem de aici în ce măsură dreptul antic a nesocotit natura pentru a se conforma religiei .oconia. în această privinţă dreptul #indus şi dreptul atenian se întâlneau de minune.nota /50 dar acest moştenitor avea obligaţia să se căsătorească cu fata! $ăsătoria dintre unc#i şi nepoată era autori%ată şi c#iar cerută de lege. în virtutea acestui principiu .nota /@0! (acă tatăl unei unice fete murea fără să fi adoptat pe cineva şi fără să fi lăsat un testament. dacă este de8a moştenitoare de drept. tatăl trebuie să-l prevină pe soţul căreia îi dă fata rostind această formulă4 5=ţi dau această fată. c#iar dacă este fiică unică. şi aceasta era urmarea firească şi inevitabilă a principiilor pe care religia le întipărise în toate spiritele! 'ste adevărat că oamenii au găsit curând o modalitate de-a împăca prescripţiile religioase ce inter%iceau fiicei să fie moştenitoare cu sentimentul firesc care cerea ca ea să se poată bucura de averea tatălui! 2cest lucru este i%bitor mai ales în dreptul grecesc! Jegislaţia ateniană urmărea în c#ip vădit ca fiica. fie să se căsătorească cu sora sa. cel puţin să se căsătorească cu moştenitorul! (acă. el putea adopta un fiu şi să-i dea fiica în căsătorie! (e asemenea el putea institui prin testament un moştenitor care să se căsătorească cu fiica sa .nota /-0! Aai mult încă4 dacă fata era de8a căsătorită. în legile lui Aânu putem citi4 5$el ce nu are un copil de se& masculin poate să-i ceară fiicei sale să-i dăruiască un fiu care să devină al său şi care să săvârşească.nota0 U1ără testament Blat!N! . fără să putem afirma că fiica era cu totul e&clusă de la succesiune. cu condiţia ca ei să nu se fi născut din aceeaşi mamă! 1ratele.femeie. fără să fie moştenitoare. îmbinată cu dorinţa de a salva interesele unei fiice unice. să rămână celei mai apropiate rude .nota 2E06! 2celaşi obicei era şi la 2tena tatăl îşi putea continua .

din bărbat în bărbat! (escendenţa în linie masculină era singura care stabilea între doi oameni raportul religios care permitea unuia să continue cultul celuilalt! $eea ce se numea înrudire nu era altceva. revenind descendenţilor membrilor de se& masculin . la greci şi la romani! =n :ndia. moştenitorul este fratele defunctului cu condiţia ca el să fie frate cosanguin în lipsa acestuia. asista la actele sale religioase şi mai târ%iu îi întreţinea mormântul . care să se fi desprins de //@ familie printr-un membru de se& masculin apoi se cobora în această ramură din bărbat în bărbat. deşi tatăl şi mama lui puteau fi încă în viaţă . sau între cei ai unei surori şi ai unui frate nu e&ista nici un fel de legătură de rudenie şi nu aparţineau nici aceleiaşi religii casnice şi nici aceleiaşi familii! 2ceste principii reglementau ordinea succesiunii! (acă un bărbat. întotdeauna pe linie masculină. şi înrudirea prin femei! $ele (ouăspre%ece 7able decideau de asemenea că. decât e&presia acestei legături! 'rai rudă pentru că aveai acelaşi cult. moştenitor era fratele. cu toate că ea fusese de8a modificată şi că începuse a se admite. în acea epocă. aceeaşi vatră sacră originară. până se găsea un bărbat în viaţa4 acesta era moştenitorul! 2ceste reguli au fost în vigoare în aceeaşi măsură la #induşi.nota 220! (e îndată ce acesta a8ungea la ma8orat.descendenţa şi prin fiică. unui samanodaca . fiica unică era considerată ca un fel de intermediar prin care familia putea să se continue! 'a nu putea fi moştenitoare. până când se găsea o ramură.nota 2506! 2ceastă lege vec#e era citată şi în vremea lui (emostene. 5moştenirea aparţine celui mai apropiat sapinda în lipsă de sapinda. ci fiul fiicei . lua în stăpânire patrimoniul bunicului său dinspre mamă.nota 2@06! +r. pier%ându-şi fiul şi fiica. fiul fratelui4 căci succesiunea trece întotdeauna din bărbat in bărbat. se urca în şirul ascendenţilor defunctului. nu lăsa în urma lui decât nişte nepoţi. în lipsa fraţilor şi a nepoţilor de frate. aşa cum am vă%ut mai sus. dând-o unui soţ. nu aveai decât să cauţi cine avea să fie continuatorul cultului său! +r. dacă un bărbat murea fără să aibă un .nota 2<0! 2ceste ciudate toleranţe ale religiei şi ale legii confirmă regula despre care am vorbit mai înainte! 1iica nu era aptă pentru a deveni moştenitoare! (ar printr-o îndulcire foarte firească a rigorii acestui principiu. dar cultul şi moştenirea se transmiteau prin ea! <titlu> 3. şi nu fiul fiicei sale! în lipsa descendenţilor. moştenitorul lui nu era //< nici fiica şi nici ginerele său. aceiaşi strămoşi! (ar nu erai înrudit cu cineva fiindcă te născuseşi din acelaşi sân matern religia nu admitea înrudirea prin femei! :ntre copiii a două surori. religia casnică se transmitea prin înrudire de sânge. am vă%ut că înrudirea pe care o e&primau aceste două cuvinte era înrudirea religioasă sau înrudirea prin membrii de se& masculin şi corespundea înrudirii pe linie paternă de la romani! :ată acum care era legea la 2tena4 5(acă un bărbat a murit fără să aibă copii. căruia îi punea această condiţie specială! 1iul ce se năştea dintr-o asemenea căsătorie era considerat fiu al tatălui soţiei el îi urma cultul.nota 2/0! $onform dreptului #indus acest băiat era moştenitorul bunicului său ca şi cum ar fi fost fiul lui lucrurile se întâmplau întocmai şi la 2tena! (acă un părinte îşi căsătorise fiica unică în felul despre care am arătat. DE1PRE 1UCCE1IUNEA COLATERAL4 "n om murea fără copii pentru a şti cave era moştenitorul bunurilor sale. şi nu sora fiul fratelui şi nu fiul surorii. cel ce îl moştenea era fiul fiului său.

nu putea fi moştenitorul familiei sale naturale! (reptul atenian era foarte e&plicit în această privinţă! Pledoariile oratorilor attici ne vorbesc adeseori despre oameni care au fost adoptaţi de o familie şi care vor să moştenească bunurile familiei în care s-au născut! (ar legea se opune acestui lucru! $el adoptat nu poate moşteni de la propria sa familie decât reintrând în ea el nu poate reintra în ea decât renunţând la familia ce l-a adoptat şi nu poate ieşi din această familie decât cu două condiţii4 una. ci la 9cipio 2siaticus. pentru om. a doua îl iniţia în religia unei alte familii! . adică de la fratele tatălui şi nu putea moşteni de la avunculus. pentru că două culte domestice nu puteau fi slu8ite de o aceeaşi mână! <titlu> 6. legiuitorul nu mai înţelegea aceste legi vec#i îi apăreau nedrepte şi el acu%a de rigoare e&cesivă dreptul celor (ouăspre%ece 7able 5care acorda întotdeauna prioritaţe urmaşilor pe linie masculină şi e&cludea de la moştenire pe cei ce nu erau legaţi de defunct decât prin femei6 . E!ECTELE E'ANCIP4RII 0l ALE ADOPŢIUNII 2m vă%ut mai înainte că emanciparea şi adopţiunea duceau. 9cipio 2' milianus. adică de la fratele mamei . străinul care fusese primit în cultul unei familii prin adopţiune.i aici dreptul antic se conforma regulilor religioase! 1iul care fusese e&clus din cultul patern prin emancipare. ruda sa cea mai apropiată! =n vremea lui :ustinian. am vă%ut că nu puteai fi niciodată înrudit cu cineva prin femei! .moştenitor al său. după concepţia noastră modernă. LA ORI7INE TE1TA'ENTUL NU ERA CUNO1CUT (reptul de a face un testament. ar fi vărul său primar. priveşte cultul casnic. ce era moştenitorul familiei ce-l adoptase.nota 2?0! (rept lipsit de ec#itate. căci nu ţinea seama de natură.nota 2-0! (acă ne referim la tabloul genealogic pe care l-am trasat pentru familia 9eipionilor.nota 2D0! 2cest fiu ia în gri8a sa cultul şi devine posesorul bunurilor în acest ca% tatăl se poate întoarce la familia sa de naştere şi devine moştenitorul ei! (ar acest tată şi acest fiu nu mai pot moşteni unul de la celălalt ei nu mai fac parte din aceeaşi familie şi nu mai sunt rude! 9e vede bine care erau gândurile legiuitorului când stabilea aceste reguli atât de amănunţite! 'l nu considera posibilă reunirea a două moşteniri în mâinile unui acelaşi om. care era după dreptul antic. dacă vreţi. la o sc#imbare de cult! Prima îl desprindea de cultul patern. plecând de la principiul că moştenirea era legată de cult. succesiunea aparţinea celei mai apropiate rude de sânge pe linie masculină! +r. devenea fiu al acestei familii. pentru continuarea căruia a fost adoptat şi care nu trebuie //să încete%e prin plecarea sa şi pentru aceasta el trebuie să lase în această familie un fiu care să-l înlocuiască . el îndepărta de la moştenire pe cei pe care religia nu-i autori%a sa continue cultul! <titlu> 5. vom observa că. dreptul antic ţinea seama mai mult de legătura religioasă decât de cea de naştere! $um religia nu admitea ca un acelaşi om să aibă două culte casnice. adică de a dispune de bunurile tale după moarte pentru a le da altora decât moştenitorului natural. el nu putea fi nici moş tenitorul a două familii! (e aceea fiul adoptiv.nota 2H0! (impotrivă.ec#iul drept roman mai specifica şi că nepotul moştenea de la pătruns. murind fără copii. îi continua cultul şi-i moştenea bunurile! atât în primul cât şi în al doilea ca%. să părăsească patrimoniul acestei familii cealaltă. era în opo%iţie cu credinţele religioase ce repre%entau fundamentul dreptului de proprietate şi al dreptului de succesiune! Proprietatea fiind . mătuşa sa şi nici la $! Gracc#us care. era îndepărtat şi de la moştenire . dar drept cum nu se poate mai logic căci. moştenirea nu trecea nici la $ornelia.

nota </0! Ault timp. decât nişte urme! 2cest cod autori%ea%ă testamentul dar fragmentul ce se referă la acest subiect este prea scurt şi prea evident incomplet. dar nu ştim ce condiţii se puneau . de altfel.nedespărţită de cult şi cultul fiind ereditar. tu şi bunurile tale aparţineţi familiei. venea fără nici o îndoială dintr-o epocă îndepărtată în care fiul nu putea fi nici de%moştenit şi nici nu putea //H refu%a moştenirea! (eci tatăl nu putea dispune liber de averea sa! 7estamentul nu era cu totul necunoscut.ec#iul drept din Roma este pentru noi foarte obscur era la fel încă de pe vremea lui $icero! $eea ce ştim din el nu trece dincolo de cele (ouăspre%ece 7able. nu după voinţa şi dorinţa mortului. şi însuşi 9olon nu l-a îngăduit decât celor ce nu lăsau copii în urma lor .ec#iul drept #indus nu cunoştea noţiunea de testament! (reptul atenian. toată de%aprobarea ce decurgea dintr-un asemenea act! (ar aceasta nu era totul4 mai trebuia şi ca voinţa testatorului să primească aprobarea autorităţii suverane. şi din care nu ne-au rămas. care nu repre%intă cu siguranţă dreptul primitiv din Roma. la 9parta testamentul a fost inter%is.nota <50! =nainte de cele (ouăspre%ece 7able nu dispunem de nici un te&t de lege care să inter%ică sau care să permită testamentul! (ar limba păstra amintirea unui timp în care el nu era cunoscut căci ea îl numea pe fiu moştenitorul său şi necesar! 2ceastă formulă pe care Gaius şi :ustinian o mai foloseau încă. adunat în curii sub conducerea pontifului . ci în virtutea unor reguli superioare pe care le stabilise religia! . adică străbunilor tăi şi posterităţii tale . ea se transmitea de la cel mort la cel viu. şi viola legea pe care religia o stabilise. şi să-şi asume astfel. în faţa tuturor. e&plică foarte clar raţionamentul vec#ilor legiuitori! 'l presupune că un om pe patul de moarte reclamă dreptul de a-şi face testamentul şi strigă4 5+. dar care nu mai era de acord cu legislaţia timpului lor. în tratatul Jegilor. mai ales în primele secole! 2ceste comiţii ale curiilor repre%entau cele mai solemne adunări din cetatea romană şi ar fi naiv să spunem că era convocat poporul.nota <<0! //? 'ste sigur că pieptul de a-ţi laşa bunurile moştenire în c#ip arbitrar n-a fost recunoscut la început ca un drept natural principiul constant al epocilor antice era că orice proprietate trebuia să rămână în familia de care o legase religia! Platon. îl inter%icea într-un mod absolut . oamenii se puteau oare gândi la testament ) (e altfel proprietatea nu aparţinea individului. din timpul vieţii. ci familiei căci omul nu o dobândise prin dreptul său la muncă. să #otărăşti asemenea lucruri ) 7u nu eşti nici stăpânul bunurilor tale şi nici c#iar stăpânul tău. după dragostea pe care mi-au dovedit-o )6 (ar legiuitorul îi răspunde acestui om4 5+are este firesc ca tu.tim că se acorda dreptul de a-ţi lăsa averea prin testament. lăsând mai mult unuia. tu. care eşti trecător pe acest pământ. dar el era foarte greu de reali%at! 'ra nevoie de multe formalităţi. ci prin cultul casnic! Jegată de familie. sub conducerea şefului său religios numai pentru a asista ca simplu . care nu este în mare parte decât un comentariu asupra legilor ateniene. %ei > nu este mult prea aspru ca să nu pot dispune de bunurile mele aşa cum înţeleg s-o fac şi în favoarea cui îmi place.nota <20! 9e păstrea%ă amintirea unor vremuri în care aceleaşi lucruri se petreceau şi la $orint şi la 7eba . trebuia s-o facă în mod public. până la 9olon. adică a poporului.nota <-0! 9ă nu credem că aceasta ar fi fost o simplă formalitate. care nu-ţi poţi prelungi viaţa nici măcar cu o %i.nota <E0. mai puţin altuia.nota <@06! . pentru a ne putea lăuda că am cunoaşte adevăratele dispo%iţii ale legiuitorului în această privinţă! . sau ignorat el n-a fost autori%at decât după ră%boiul din Pelopone% . în primul rând că testamentul nu-şi putea păstra secretul în timpul vieţii omul ce-şi de%moştenea familia.

într-adevăr. INDI#I9I UNEA ANTIC4 A PATRI'ONIULUI 9ă ne ducem cu gândul la timpuri mai îndepărtate decât cele despre care istoria a păstrat o amintire. fără de care. care a e&citat o influenţă considerabilă asupra constituţiei viitoare a societăţilor şi. o lege generală care reglementa ordinea succesiunii într-un fel foarte riguros pentru ca această ordine să fie modificată într-un ca% particular. iar ceilalţi fraţi trăiesc sub autoritatea sa aşa cum trăiau sub cea a tatălui lor! 1iul cel mai mare se ac#ită de datoria faţă de străbuni. ceea ce e&cludea desigur împărţirea între fraţi! + vec#e lege din $orint cerea de asemenea ca numărul familiilor să rămână nesc#imbat. de a pre%ida toate ceremoniile cultului domestic4 era cel ce aducea ofrandele funebre şi rostea formulele de rugă4 5căci dreptul de a rosti rugăciunile aparţine fiului care a venit primul pe lume6! 1iul cel mai mare era deci moştenitorul imnurilor. un fel de drept al întâiului născut! . a fost %ămislit pentru îndeplinirea datoriei faţă de străbuni.ec#ea religie stabilea o diferenţă între fiul cel mai mare şi fratele mai tânăr4 Primul copil. într-un c#ip absolut. după moartea tatălui. omul în viaţă nu era decât pentru câţiva ani repre%entantul acelei fiinţe nesc#imbătoare şi veşnice care era familia! 'l nu avea decât în păstrare cultul şi proprietatea dreptul său asupra lor înceta odată cu viaţa! <titlu> 8. era nevoie de o altă lege! 2ceastă lege de e&cepţie era testamentul! (reptul de a-si lăsa averea prin testament nu era deci pe deplin recunoscut.martor la citirea unui testament. că numărul loturilor de pământ trebuie să rămână nesc#imbat. această constituţie nu s-ar putea e&plica! 'ste indivi%iunea patrimoniului. nu trebuie să ne aşteptăm să găsim această vec#e instituţie ce mai era încă în vigoare pe vremea lui (emostene dar în acea epocă mai e&ista încă ceea ce se numea . conducătorul religios al familiei! (in această credinţă decurgea o regulă de drept4 fiul cel mai mare era singurul moştenitor al bunurilor materiale! :ată cum grăia un vec#i te&t pe care ultimul redactor al legilor lui Aânu îl mai insera încă în codul său4 51iul cel mai mare ia în stăpânire întreaga avere părintească. la origine. care probabil c-a stăpânit îndelung.nota <H0! Ja 2tenieni. continuatorul cultului. dacă ne gândim bine. fiul cel mai mare avea privilegiul. //D spre acele secole de demult în timpul cărora s-au fondat instituţiile domestice şi s-au pregătit instituţiile sociale! (in această epocă n-a rămas şi n-a putut rămâne nimic scris! (ar legile ce-i cârmuiau atunci pe oameni au lăsat câteva urme în dreptul epocilor ce-au urmat! =n aceste vremuri de demult se distinge o instituţie. ceilalţi s-au născut din iubire! :n virtutea acestei superiorităţi originare. dreptul primului născut! Ja 9parta părţile proprietăţii stabilite dintru început erau indivi%ibile iar fratele mai mic nu avea dreptul la nici una! 2celaşi lucru era prevă%ut în multe din legislaţiile vec#i pe /2E care 2ristotel le studiase aflăm de ia el. spuneau vec#ii arieni. deci trebuie să stăpânească totul .nota <?0K! (reptul grecesc a i%vorât din aceleaşi credinţe religioase ca şi dreptul #indus4 nu este deci de mirare că găsim şi aici. că aceea din 7eba prescria. într-adevăr. şi nici nu putea fi atâta vreme cât societatea rămânea sub dominaţia vec#ii religii! Potrivit credinţelor din vremurile de demult. acest lucru era foarte necesar e&ista. înclinăm să credem că poporul vota şi. ceea ce nu se putea reali%a decât atâta timp cât dreptul primului născut împiedica familiile să se de%membre%e la fiecare generaţie .

va ispăşi cu capul său! 2! :saios. trebuie să facă cele cuvenite mortului dacă n-o va face. în a păstra. v! 'verriator BZd! Aillier. toţi patricieni. primea lotul de pământ al unei familii ce se stinsese! (acă toate aceste posibilităţi lipseau. prin re%ultatele sale! (ealtminteri trebuie să înţelegem că dreptul primului născut nu însemna spolierea fiilor mai mici în favoarea celui mai mare! $odul lui Aanu dă e&plicaţii spunând4 51iul cel mare este dator să aibă pentru fraţii săi mai tineri afecţiunea unui tată pentru fiii săi. cel dinţii născut. dreptul primului născut era legat întotdeauna de viaţa în comunitate! (e fapt nu însemna altceva decât folosirea bunurilor în comun. sau cel puţin în obiceiurile de aici şi că el a fost i%vorul ginţii U romane .nota0 U gens în lb! lat! în te&t! . iar aceştia. Jegile. era corectată prin mai multe obiceiuri ale anticilor! "neori. la rândul lor. . nu găsim aici nici o lege care să se refere la dreptul primului născut! *u trebuie să tragem de aici conclu%ia că el n-a fost cunoscut în vec#ea :talie! Poate c-a dispărut şi că însăşi amintirea i s-a şters! Jucrul ce ne îngăduie /2/ să credem ca mai înainte de timpurile pe care le cunoaştem fusese în vigoare. dacă dreptul primului născut n-ar fi menţinut unitatea familiei timp de un lung şir de generaţii şi n-ar fi făcut-o să se mărească din secol în secol. a căror gri8ă cea mai marea aceasta a fost în acele vremuri BGaius..Vnota0 <titlu> NOTE /! $icero. după ce a primit moştenirea. căci casa părintească conţinea vec#ea vatră sacră a familiei. 55N! G 1estus. (espre legi. fiul mai mic era adoptat de o altă familie şi devenea moştenitorul acesteia alteori se căsătorea cu o fată ce era singură la părinţi şi în sfârşit. :ncit să fie cei care să facă temple. . sau mai multe sute de luptători. /D G 2E! 2tât de mare era importanţa templelor încât 8urisconsultul Gaius scrie încă acest ciudat pasa84 (ar pentru ca o proprietate atât de necinstită şi dobândirea unui bun să fie retrase motivul este deoarece cei vec#i au vrut să se renunţe mai devreme la moşteniri. fiul cel mai mic se ducea să aprindă o vatră nouă. se pare. trebuie să-l respecte ca pe un tată!6 =n gândirea celor de demult. 5/! Platon numeşte moştenitorul diâdo#os t#eon Bmoştenitorul %eilorN. singurul cu adevărat moştenitor.nota <D0! 2cest privilegiu consta. ::. rămânea stăpânul vetrei sacre părinteşti şi al mormântului străbunilor era de asemenea singurul ce păstra numele familiei @f! 'rau vestigiile unui timp în care fusese singurul stăpân al patrimoniului! 7rebuie luat în seamă faptul că inec#itatea dreptului primului născut.privilegiul fiului mai mare . ca să spunem astfel. p! ??N! Aăturător se numeşte cel care. casa părintească este un mare avanta8 material şi un avanta8 şi mai mare din punct de vedere religios.f. de către toţi fraţii sub supremaţia fratelui mai mare! 'l repre%enta indivi%iunea averii părinteşti ca şi indivi%iunea familiei! 2cesta este sensul în care putem crede că el a fost în vigoare în cel mai vec#i drept din Roma. fiii mai mici erau trimişi în colonii! $ât priveşte Roma. este că e&istenţa acelei gens romane şi sabine nu s-ar putea e&plica fără el! $um s-ar fi putut a8unge ca o familie să cuprindă mai multe mii de persoane libere. în afară de ceea ce îţi revenea prin testament. în afară de faptul că nu lovea spiritele asupra cărora religia era atotputernică. precum familia 1abia. ::. precum familia $laudia. câteodată. împiedicând-o să se fărâmiţe%e ) 2cest vec#i drept al primului născut se vădeşte prin consecinţele sale şi.nota @/0! . în timp ce pe vremea lui (emostene. ?@E! .

2ristofan. vedem doi fraţi care-şi împart moştenirea şi care se mulţumesc să-şi în%estre%e cele două surori! (ota nu era dealtfel. in 'ubulidem. ?! /2! $icero. $imon!. cu ea. în numele vec#ilor principii. 5? 2ristotel. cu condiţia să renunţe la succesiune şi să-şi în%estre%e ruda B(emostene. in Aacartatum. tit! /-. pro Aanii-t#eo. fiica nu este moştenitoare de fapt. :::. @/ in +neterem. M. :M. :::.:. @24 sa nu faci cineva moştenitor o fată sau o femeie! :d!. moştenitorul ia moştenirea s3n aule. în obiceiul atenienilor. 2E! 2@! Jegile lui Aânu. (e P3rr#i #ered!. argument! /D! 7oate aceste obligaţii se îmblân%esc treptat! (e fapt. (espre moştenirea lui Xiron! +biectul procesului era următorul4 Xiron murind şi nelăsînd decât o fiică. in Aacartatum. :::. <4 astfel am stabilit legile incit moştenirile să revină în cea mai mare parte bărbaţilor! //! $icero. @. ::. :::. arată de asemenea că fiicele nu moştenesc. l. /H-! @! (igesta. 2@.? :::. cuvânt care se traduce greşit prin moştenitoare semnificaţia iniţială şi esenţială a cuvântului este cea care este alături de moştenire. D. 5! (emostene. 2?! 22! *u se numea nepot i se dădea numele specific de t#3gatridogs! 2<! :saios. în al său 9tudiu asupra condiţiei femeii. (espre coroană. ire Menoenetum. /<! $ondiţia de epiRleros nu era specifică dreptului atenian se regăseşte la 9parta BFerodot. </ (e 2rist! #er!. /@! 5! :nstituţiile.<! Jegile lui Aanu. două fete şi un alt fiu emancipat primul fiu moşteneşte singur. 2! -! =n :saios. <DN! 2E! Jegile lui Aânu. aşa cum spune legea citată în discursul lui (emostene. M::.erres. /5. MJ: Gaius. //N şi la 7#urioi B(iodor. :. (espre moştenirea lui Xiron. @2/ (e 2rislarc#i #ered!. in Iaeotarn. :M. 22. /E. decât o mică parte a averii părinteşti! (emostene. /5 :::. p! //@! D! Gaius. :: -. (espre moştenirea lui Xiron. /D. i. în Jisias.:::. care ia împreună cu el! în dreptul strict. (e $leon3mi #ered!. 'pitome. in 'ubulidem. (e P3rr#i #ered!. 7emistode. <2! $ornZlius *epos. în vremea lui :saios şi a lui (emostene. cea mai apropiată rudă putea să renunţe să ia în căsătorie epiclera. :M. 22. este conformă ec#ităţii naturale. fratele său pretindea moştenirea! :saios pledea%ă pentru fiică! *u dispunem de pledoaria adversarului care susţinea. c#iar dacă e singura fiică! /<! (emostene. plasată la începutul discursului lui :saios. :::. împotriva lui . pentru că acesta singur era moştenitorul tatălui! /@! :saios. 2@. /2?. în sfârşit. nici un frate emancipat! *u se putea căsători decât fratele cosangvin. lăsând în urmă-i fiul. dar contrară legii! /-! :saios. (espre stat. :.şi 2?@ 9fîntul 2ugustin. /<-! . . împotriva lui Jeoc#ares /E! 9ingura fiică era numită epiRleros. evident. (espre cetatea lui (umne%eu. spune el. c! MMM. -H! /5! 2ceastă prevedere a vec#iului drept atic nu mai era în vigoare în secolul :. Păsările. 2/ să nu facă cineva moştenitor o femeie. < :::. ::. /D2! /E! :nstituţiile. 2E! Plutar#. /H-. / G 2 :nstituţiile lui :ustinian. /-. -@ (e 2ristarc#i #ered!. (e 2ristarc#i #ered!. 5@ :saios. :. :! (e notat ca legea nu permitea să se ia în căsătorie un frate utZrin. 5/! $f! :saios. 25. 2. 2/. /-! 2/! :saios. ::. -@. :::.::. arată clar că o fiică nu moşteneşte dacă are fraţi! ?! +aius. de dote. :. /-5< G /-5@. ne previne că acest foarte priceput avocat susţinea aici o cau%ă nedreaptă te%a sa. @<4 (acă a lăsat prin testament mai mult decât să a8ungă la moştenitori. ?2G?5! :saios.asis#ta. (e P3rr#i #ereditate. /H?! . /D! /H! (emostene. vedem un tată care moare. că fiica nu avea nici un drept dar autorul #3pet#esis. ::. /D. /2 (emostene. Politica. nu e îngăduit! G $f! 7itus Jivius. /HN! /?! :saios.! 9e găseşte totuşi urma vi%ibilă în pledoaria lui :saios. 2! H! 'ste ceea ce a arătat foarte bine dl! Gide.

de nomine! @/! Jimba latină vec#e a păstrat o urmă a acestei indivi%iuni care. <. n-a fost imaginată de către cetate! $etatea ar fi spus tatălui mai curând că4 5. viu.25! (emostene. $icero. in Aacartatum. (emostene Pro P#orm!. //D! 2ulus Wellius. împotriva lui Jeoc#ares. :. <<! 2D! Farpocration. ::. ? ::. <. 5/ împotriva lui Jeoc#ares! :saios. (espre coroană. 2gis. @! 2?! :bid!. a găsit acest drept de8a stabilit. @! <D! 2mbasada. in Iaeotum. 2/! </! :saios. 2<! 7itus Jivius. MJ:. limba vec#e desemna prin acest cuvânt fraţii şi c#iar şi rudele de un grad destul de îndepărtat mărturie a unui timp când moştenirea şi familia erau indivi%ibile B1estus. 2?! 7estamentul. 9ors. comiţiile fiind convocate.::. pentru că nu poate! (reptul privat e&ista înaintea ei! când a început să-şi scrie legile. dacă vor fi greşit4 eu voi fi singurul lor 8udecător6! $etatea nu vorbeşte astfel. oricât ar fi de slabă. :::. 5! <<! 2ristotel.ec#iul drept nu este opera unui legiuitor dimpotrivă. /E! Jucreţiu. spune 1estus cuvântul consories se folosea deci pentru cei care n-aveau pentru ei decât o bucată de pământ şi trăiau pe acelaşi domeniu or. <! 2H! :saios.. .. /@! <2! Plutar#. ??2 . ::. 2! Gaius. . /E5 G /E?. domeniul unei familii! Pământ înseamnă moştenire.erres. 5<N! <?! Jegile lui Aanu. 9olon. 2?! . e foarte probabil că l-ar fi făcut cu totul altfel decât am vă%ut că este! 'a ar fi reglementat dreptul de proprietate şi dreptul de succesiune după alte principii căci nu era în interesul său ca pământul să fie inalienabil şi patrimoniul indivi%ibil! Jegea care îi permite tatălui să-şi vândă şi c#iar să-şi omoare fiul. @5 şi // (e 2st-3p#! #ered!. Politica. <. de P3n-#! #ered!. Jegile. lege pe care o găsim atât în Grecia cât şi la Roma. /E2. l>. :.:. D? ::. după cum nu-ţi aparţine libertatea lor îi voi ocroti.iaţa soţiei şi-a copilului tău nu-ţi aparţin. M:! <5! 2şa cum a lăsat testament. înrădăcinat în obiceiuri. M. PRINCIPIUL 0I NATURA PUTERII PATERNE LA CEI #EC:I Jegile familiei n-au fost făcute de către cetate! (acă cetatea ar fi fost aceea care ar fi stabilit dreptul privat. aşa să se facă! (acă ri-am fi avut din legea lui 9olon decîOt cuvintele didt#est#ai #opos an et#Zle. am presupune de asemenea că testamentul era permis în toate ca%urile posibile dar legea adaugă an me paides asi! <-! "lpian. @! <@! Platon. /2-! 2ceastă regulă /2< vec#e a fost modificată pe măsură ce vec#ea religie slăbea! =nsă în codul lui Aanu se găsesc articole care autori%ea%ă şi c#iar recomandă împărţirea succesiunii! <H! 2ristotel. . merită totuşi să fie semnalată! 9e numeşte sors o bucată de pământ. E. MM. v! aţi oi polclol! (ernostune. împotriva lui . ::. 2E! 2-! :nstituţiile. Politica. neputând face altfel şi n-a îndră%nit să-l modifice decât cu timpul! . :::. puternic prin ade%iunea universală! 'a l-a acceptat. /2HEN! /25 <titlu> CAPITOLUL #III <titlu> Aut ritatea -n familie <titlu> /. :. ///. <@! în epoca lui (emostene presbela nu mai era decât un cu vânt gol şi de atunci succesiunea se împărţea în părţi egale între fraţi! @E! (emostene. :M. 2. c#iar împotriva voinţei tale nu tu vei fi acela ce-i va 8udeca şi-i va omorî. este fără îndoială cel mai vec#i practicat el nu mai era cunoscut în vremea lui $icero B+ratorul. -H! (emostene. @.G tQH! F+! Plutar#. (e 2rislarc#i #ered!.elleius.

în lipsa fiilor. ceea ce înseamnă acelaşi lucru. iată autoritatea cea mai puţin discutabilă! 'a va fi&a rangurile în familie! 7atăl este primul ce slu8eşte focul sacru el îl aprinde şi îl întreţine el este pontiful său! :n toate ceremoniile religioase el este cel ce îndeplineşte cea mai înaltă funcţie taie animalul pentru sacrificiu gura sa rosteşte formula de rugă ce trebuie să atragă asupra sa şi asupra alor săi protecţia %eilor! 1amilia şi cultul continuă prin el el repre%intă prin sine însuşi întregul şir al descendenţilor! $ultul casnic se ba%ea%ă pe el aproape c-ar putea spune precum #indusul4 'u sunt %eul! când va veni moartea.nota 50 văduva rămâne supusă tutelei rudelor de sânge ale soţului ei.nota <06! Jegile greceşti şi romane spun acelaşi lucru! Ga fată ea este supusă tatălui său după moartea tatălui.nota0 Jarul. ea nu se va întoarce în propria sa familie. ea se află sub tutela soţului după moartea soţului. de fiii săi dacă nu are fii. să-i desemne%e un tutore. pentru că nu descinde din ei! 'a însăşi nu va deveni un strămoş odată înmormântată ea nu va avea parte de un cult deosebit! =n moarte ca şi în viaţă ea nu înseamnă mai mult decât o parte din soţul ei! (reptul grecesc.nota H0! Pentru a indica puterea soţului asupra soţiei. copii şi sclavi! 2cest grup. dreptul #indus. dreptul roman. de rudele apropiate ale soţului căci o femeie nu trebuie niciodată să se conducă după bunul ei plac . o mamă. romanii aveau o foarte vec#e e&presie pe care . căci ea a renunţat la aceasta pentru totdeauna. şi pentru toate actele vieţii civile un tutore! Jegea lui Aânu spune4 51emeia. trebuie să-şi aibă disciplina sa! $ui deci îi va aparţine autoritatea primă ) 7atălui ) *u! =n fiecare casă e&istă un lucru mai presus c#iar şi decât tatăl4 religia casnică. oricât de mic ar fi el. prin căsătoria sacră . încât el poate. celor mai apropiate rude .el s-a impus legiuitorului! (reptul a luat naştere în familie! /22 i%vorât spontan şi s-a format din principiile antice care o constituiau! 2 decurs din credinţele religioase ce erau universal admise în epoca primitivă a acestor popoare şi care dominau minţile şi voinţele! + familie se compune dintr-un tată. iar latinii Jor familiae Pater U. nu-i niciodată liberă şi nici stăpână pe ea însăşi. el va fi o fiinţă divină pe care urmaşii o vor invoca! Religia nu acordă femeii un rang la fel de înalt! 'ste adevărat că ia parte la actele religioase. acel %eu pe care grecii îl numesc vatra stăpână estia dZspoina. tatăl familiei Blat!N! . dar nu este stăpână vetrei sacre! 'a nu deţine religia prin naştere a fost numai iniţiată în ea prin căsătorie a învăţat de la soţul ei rugăciunea pe care o rosteşte ea nu-i repre%intă pe strămoşi. consideră . adică propriilor săi copii.nota ?0! 9oţul are o atât de mare autoritate asupra ei.nota 20! *eavând niciodată o vatră sacră care să-i aparţină. sau. credinţa din sufletul omenesc. sui 8uris! 'ste întotdeauna lângă vatra sacră a altuia. fraţilor şi rudelor din partea tatălui .nota @0 căsătorită.nota /0! (ivinitatea interioară sau. dar îl pierde dacă îi moare soţul . ea nu are nimic din ceea ce dă autoritatea în casă! 'a nu porunceşte niciodată mai mult c#iar. în timpul copilăriei. ea primeşte titlul de mater familias. care derivă din aceste credinţe religioase. depinde de tatăl ei în timpul tinereţii. înainte de a muri. şi c#iar să-i aleagă un al doilea soţ . repetând rugăciunea altuia pentru toate actele vieţii religioase îi trebuie un şef. dacă are .Vnota0 /2? femeia ca fiind totdeauna de rang secund! 'a nu poate niciodată să aibă o vatră sacră a ei şi nu e niciodată şeful cultului! Ja Roma. de soţul ei dacă-i moare soţul.nota -0.

italicilor şi #induşilor. un stăpân! Religia este de acord cu natura ea #otărăşte că tatăl va fi şeful cultului şi că fiul va trebui doar să-l a8ute în funcţiile sale sfinte! (ar natura nu cere ca această subordonare să continue decât un anumit număr de ani religia cere mai mult! *atura dă fiului un ma8orat religia nu i-l acordă! (upă principiile antice.nota /E0! (e altfel.8urisconsulţii lor au păstrat-o cuvântul manus! *u este uşor să descoperim care e sensul pe care acest cuvânt l-a avut la origine! $omentatorii fac din el e&presia forţei materiale. ei nu voiau să spună că Qupiter este tatăl %eilor şi al oamenilor căci ei nu l-au considerat niciodată astfel ci. trăiau încă. el se afla totdeauna în puterea tatălui .ulcan. mai mare. în latină. puterea paternă era asemeni puterii maritale ea avea drept principiu şi drept condiţie cultul casnic! 1iul născut din concubina8 nu era pus sub autoritatea tatălui! :ntre tată şi el nu e&ista comuniune religioasă4 nu e&ista deci nimic care să-i confere unuia autoritate şi care să-i impună celuilalt ascultare! Prin ea însăşi. fiii rămân legaţi de vatra sacră a tatălui şi prin urmare. viaţa din care se trag urmaşii. şi care. invocîndu-l pe Qupiter îl numeau Pater #ominum (eorumTueU. el este moştenitorul vetrei sacre. ca întreg dreptul privat. în sanscrită4 de aici se poate trage conclu%ia că acest cuvânt datea%ă dintr-o vreme când străbunii #elenilor. dar îi conferea în acelaşi timp demnitatea! (eci nu dreptul celui mai puternic a constituit familia> 9ă trecem acum la copii! 2ici natura îşi spune cu #otărâre cuvântul ea vrea ca acesta să aibă un protector.nota D0! $ăsătoria o făcea pe femeie subordonată. B? din credinţele religioase care îl situau pe bărbat /2H mai presus de femeie! + dovedeşte faptul că femeia care n-a fost căsătorită după riturile sacre. prin urmare. Iacc#us. la un loc. supuşi autorităţii sale atâta timp cât trăieşte el. nu era supusă puterii maritale . . întreaga religie re%idă în el! $#iar şi cuvântul cu care este denumit. pe care. Pluton. pater. în mintea oamenilor) Putem să-l cunoaştem căci şi-a păstrat această semnificaţie primă în formulele limbii religioase şi în cele ale limbii 8uridice! când cei vec#i. vatra sacră este indivi%ibilă şi proprietatea la fel fraţii nu se despart la moartea tatălui lor cu atât mai mult nu se pot despărţi de el în timpul vieţii sale! $onform rigorilor dreptului primitiv. ei sunt minori! 2ceastă regulă n-a putut dura G se înţelege G decât atâta timp cât vec#ea religie casnică era în plină putere! 2ceastă aservire fără margine a fiului de către tată a dispărut curând la 2tena! Ja Roma vec#ea regulă a fost păstrată cu scrupulo%itate4 fiul n-a putut niciodată să întreţină o vatră sacră. n primului! 'a decurgea. atunci. paternitatea nu-i dădea tatălui nici un fel de drept! Graţie religiei casnice. o mică societate care avea şeful şi cârmuirea ei! /2D *imic din societatea noastră modernă nu poate să ne dea vreo idee despre această putere paternă! =n antic#itate tatăl nu este numai omul puternic care îi ocroteşte pe ceilalţi şi care are putinţa de a se face ascultat4 el este preotul. credeau că specia umană a e&istat înaintea lui! 2celaşi titlu de pater era dat şi lui *eptun. atâta vreme cât îi trăia tatăl c#iar dacă era căsătorit şi c#iar dacă avea copii. depo%itarul riturilor misterioase ale cultului şi al formulelor secrete ale rugăciunii. familia era o mică unitate organi%ată. o călău%ă. poartă în şine ciudate înţelesuri! cuvântul este acelaşi în greceşte. a sa. ca şi cum femeia s-ar fi aflat sub mâna brutală a soţului! ' probabil însă că se înşală! Puterea soţului asupra soţiei nu re%ultă în nici un fel din forţa. lui 2pollo. dimpotrivă. continuatorul străbunilor. n-a fost asociată cultului. . în 2sia centrală! $are era sensul acestui cuvânt şi ce repre%enta el.

el este responsabil de perpetuarea cultului şi. fie în ca% de adulter. care erau considerate ca fiind trei %eiţe virgine! (e asemenea. până a deveni treptat numele său cel mai obişnuit. iată un fapt foarte semnificativ şi care va părea grav oricui vrea să cunoască instituţiile antice! :storia acestui cuvânt este de a8uns pentru a ne face o idee despre puterea pe care tatăl a e&ercitat-o timp îndelungat în familie şi despre sentimentul de veneraţie de care se bucura. Bgânitar. ca stăpân al proprietăţii sau ca 8udecător! :! 7atăl este şeful suprem al religiei casnice el orânduieşte toate ceremoniile cultului. el nu recunoaşte nici un superior! $a şef religios. prin urmare.nota /20! (eci ideea de paternitate nu era legată de acest cuvânt! =n limba vec#e e&ista un alt cuvânt care desemna noţiunea de tată şi care. paterfamilias! Poeţii ne arată că acest cuvânt era folosit cu privire la toţi cei pe care voiai să-i onore%i! 9clavul şi clientul îl dădeau stăpânului lor! 'ra sinonim cu cuvintele re&. precum un pontif şi un suveran! <titlu> 2. foarte numeroase şi foarte variate. după cum tatăl familiei este considerat ca şef religios. nu este de a8uns ca să intri în cercul sacru ai familiei4 este nevoie de consimţământul şefului familiei şi de iniţierea în cult! 2tâta timp cât copilul nu participă la religia casnică. ci aceea de putere. de cea a familiei! 7ot ce are vreo legătură cu această perpetuare. care nu era căsătorit.nota //0 tot astfel titlul de mater se dădea Ainervei. basileus! 'l semnifica nu ideea de paternitate. căci familia nu trebuie să se stingă. la fel de vec#i ca şi pater. fie în ca% de sterilitate. pentru că familia şi descendenţii trebuie să fie pure de orice le-ar putea altera! . c#iar dacă nu e contestată. acest drept nu vine în contradicţie cu principiile pe care e fundată familia! 1iliaţia. aşa cum înţelege s-o facă sau. (ianei. se găseşte ca şi el.Vnota0 /<E limba8ul 8uridic.nota /<0 cât şi de cele romane! 2şa barbar cum este. titlul de pater sau de pater familias putea fi dat unui bărbat care nu avea copii. /</ depinde numai de el! (e aici decurg o serie întreagă de drepturi4 (reptul de a recunoaşte copilul la naştere sau de a-l îndepărta! 2cest drept este atribuit tatălui atât de legile greceşti . în limba8ul 8uridic. . ENU'ERAREA DREPTURILOR CE ALC4TUIAU PUTEREA PATERN4 Jegile greceşti şi romane i-au recunoscut tatălui această putere nelimitată cu care l-a investit mai întâi religia! (repturile. oamenii nu-i considerau a fi părinţii lor . ana&. sau c#iar şi unuia care nu era la o vârstă potrivită pentru a contracta o căsătorie . mai curând. de autoritate. în limbile grecilor. care constituie prima sa gri8ă şi prima sa datorie. el nu înseamnă nimic pentru tată! (reptul de a-şi repudia soţia.nota0 UPărintele oamenilor şi al %eilor Blat!N! .cu siguranţă. oricărui bărbat ce nu depindea de nici un altul şi care avea autoritate asupra unei familii şi asupra unui domeniu. de demnitate ma8estuoasă! $ă un asemenea cuvânt s-a aplicat tatălui familiei. pe care ele i le-au conferit pot fi orânduite în trei categorii.estei. romanilor şi #induşilor. g#enne-tZr. aşa cum l-a vă%ut făcând pe tatăl său! *imeni din familie nu ii contestă supremaţia sacerdotală! *ici c#iar cetatea şi pontifii săi nu pot să sc#imbe nimic din cultul său! $a preot al vetrei sacre. genitorN! cuvântul pater avea un alt sens! :n limba religioasă era aplicat tuturor %eilor în .

nu el ci tatăl său primea moştenirea! 2şa se e&plică te&tul din dreptul roman care inter%icea orice contract de vân%are între tată şi fiu! (acă tatăl ar fi vândut ceva fiului. să păstre%e pentru el acest instrument de lucru sau să-l cede%e altuia! 2-şi ceda fiul. era indivi%ibilă! =n fiecare familie nu putea e&ista decât un singur proprietar. ca şi din legile 2tenei. c#iar şi fetele! 'a nu-şi avea niciodată copiii în puterea sa! Pentru căsătoria fiicei sale. toţi ceilalţi membri ai familiei fiind e&cluşi de la ele! 9oţia nu avea dreptul să divorţe%e. putea fi privit ca o proprietate. după bunul lui plac. căci braţele şi munca sa erau o sursă de venituri! 7atăl putea deci.nota /H0! Jegea celor (ouăspre%ece 7able dădea voie ca această operaţie să se facă de trei ori.(reptul de a-şi căsători fiica. dar declara că după cea de-a treia vân%are. fără nici o re%ervă. şi un singur u%ufructuar.nota /50! 1iul se afla în aceeaşi situaţie cu soţia4 el nu poseda nimic! *ici o donaţie făcută de el nu era valabilă. ar fi fost ca şi cum şi-ar fi vândut lui însuşi. aşa cum spune te&tual Platon şi cum spun implicit toţi vec#ii legislatori. nici soţia şi nici copiii n-aveau ]nimic numai al lor! Regimul dotai era pe atunci necunoscut şi ar fi fost impracticabil! (ota soţiei aparţinea. că tatăl putea să-şi vândă fiul . fiul să fie în sfârşit eliberat de puterea paternă . adică de a ceda altuia puterea ce o are asupra ei! (reptul de a-şi căsători fiul4 căsătoria fiului este legată de perpetuarea familiei! (reptul de a emancipa. ca un drept individual ci ca un drept de familie! 2verea aparţinea. adică de a e&clude un fiu din familie şi din cult! (reptul de a adopta. el însuşi. şi pentru că fiul. casnică! (reptul de a desemna pe patul de moarte un tutore pentru soţie şi copiii săi! 7rebuie să remarcăm că toate aceste drepturi erau atribuite numai tatălui. cel puţin în epocile vec#i! *ici c#iar când era văduvă. care e&ercita asupra bunurilor dotale. ea nu putea nici să emancipe%e şi nici să adopte! 'a nu era niciodată tutoare.nota /@0! ::! 2m vă%ut mai înainte că proprietatea nu fusese concepută. străbunilor şi descendenţilor! /<2 2ceastă proprietate. pentru motivul că el nu avea nimic al lui! 'l nu putea dobândi nimic roadele muncii sale. adică de a aduce un străin lingă vatra sacră. copiii rămâneau cu tatăl.nota /-0! (in dreptul roman se constată. pentru că tot ce dobândea fiul era al tatălui .nota /?0! 2ceasta pentru că tatăl putea dispune de întreaga proprietate a familiei. la origine. care era însăşi familia. după ce-l lua din nou la el. care era tatăl! 2cest principiu e&plică mai multe dispo%iţii ale dreptului antic! Proprietatea neputând fi împărţită şi revenind toată tatălui. nu numai drepturi de administrator. prin însăşi natura sa.nota 2E0! :::! Plutar# ne spune că la Roma femeile nu puteau să apară în faţa 8ustiţiei. nu i se cerea consimţămîntul . soţului. ci şi drepturi de proprietar! 7ot ce soţia putea dobândi în timpul căsătoriei cădea în mâinile bărbatului când a8ungea văduvă ea nu-şi lua înapoi nici măcar dota . beneficiile pe care i le aducea negoţul erau ale tatălui său! (acă un străin făcea un testament în favoarea sa. era totuna cu a-şi vinde fiul! 7e&tele pe care le avem din dreptul roman nu ne dau informaţii clare asupra naturii acestui contract de vân%are şi asupra re%ervelor pe care le putea cuprinde! Pare sigur că fiul vândut în acest fel nu devenea cu totul sclavul cumpărătorului! 7atăl putea stipula în contract ca fiul să-i fie /<< revândut! 'l îşi păstra atunci puterea asupra lui şi. nici c#iar a copiilor săi! =n ca% de divorţ. nici c#iar ca .nota /D0! 9e poate deduce de aici cât de absolută era autoritatea tatălui în dreptul antic . îl putea vinde încă o dată .

este 8udecătorul soţiei sale puterea lui nu are limită poate face tot ce doreşte să facă! (acă aceasta a săvârşit vreo greşeală. în numele familiei şi sub privirile divinităţilor casnice . spune Gato cel Iătrân.nota 2@0! 2cest drept de 8udecată pe care şeful familiei îl e&ercita în casa sa era total şi fără apel! 'l putea condamna la moarte. cel puţin la origine.alerius Aa&imus povesteşte de un oarecare 2tilius ce şi-a omorât fiica vinovată de lipsă de pudoare. dacă avea un fiu! 'l era singurul proprietar al bunurilor. sclavului! $ăci din faptul că aceste persoane nu puteau avea nimic care să fie numai al lor. şi toată lumea ştie ca%ul tatălui ce şi-a trimis fiul la moarte. dacă o va face. nu o făcea decât în virtutea dreptului său de 8udecător! $um numai tatăl familiei era supus 8udecăţii cetăţii. dar ştia bine că. el o pedepseşte dacă a băut vin o condamnă dacă a avut legături cu vreun alt bărbat. ca şi drepturile pe care i le conferea! /<5 2şa a fost organi%ată familia antică timp îndelungat! $redinţele ce animau spiritele. aşa cum făcea magistratul în cetate nici o autoritate nu avea dreptul să-i modifice #otărârile! 59oţul.martore . adică soţiei. nici apărători. că ele nu puteau să revendice nimic în 8ustiţie! (acă fiul tău. în virtutea autorităţii sale maritale sau paterne. o omoară!6 (repturile sale erau aceleaşi şi cu privire la copii! . soţia şi fiul nu puteau găsi un alt 8udecător în afară de el! 'l era în familia sa unicul magistrat! (e altfel trebuie să remarcăm că autoritatea paternă nu era o putere arbitrară cum ar fi aceea ce-ar decurge din dreptul celui mai puternic! 'a îşi avea principiul în credinţele din străfundul sufletelor şi îşi găsea limitele în înseşi aceste credinţe! (e e&emplu tatăl avea dreptul să-l e&cludă pe fiu din familia sa.nota 250! 1aptele de acest fel sunt numeroase în istoria romanilor! (ar ne-am face o idee greşită dacă am crede că tatăl avea dreptul absolut de a-şi omorî soţia şi copiii! 'l era doar 8udecătorul lor! (acă îi condamna la moarte. dar religia îi inter%icea s-o facă. dar pentru a o face trebuia să îndră%nească să rupă legătura religioasă pe care o stabilise căsătoria! =n acest fel.nota 2/0! Ja 8urisconsultul Gaius citim4 57rebuie să ştim! că în 8ustiţie. supus puterii tale.nota 2206! (in toate acestea re%ultă limpede că soţia şi fiul nu puteau fi nici reclamanţi. ea era în sc#imb în casă! Qudecătorul ei era şeful familiei ce dădea verdicte ca la un tribunal. a comis un delict. nu putem ceda nimic persoanelor care se află în puterea altora. familia va avea de înfruntat prime8dia de a se stinge iar manii străbunilor săi pe aceea de a cădea într-o eternă uitare! 'l avea dreptul de a adopta un străin. nici acu%atori.nota 220! 7itus-Jivius povesteşte că senatul. fără să fie . ce nu erau mai puţin vinovate. dreptul de a le înstrăina! 'l putea să-şi repudie%e soţia. căci numai familia avea dreptul să le 8udece! 9enatul a respectat acest vec#i principiu /<@ şi a lăsat soţilor şi taţilor sarcina de a pronunţa sentinţa de moarte împotriva femeilor . s-a conc#is pe bună dreptate. a e&istat o mare dificultate4 femeile nu puteau fi 8udecate de stat. pentru că era complicele lui $atilina . religia îi impunea tatălui obligaţii la fel de numeroase. vrând să pună capăt bac#analelor. a decretat pedeapsa cu moartea pentru toţi cei ce luaseră parte la ele! (ecretul a fost e&ecutat cu uşurinţă în ceea ce priveşte bărbaţii! (ar când a fost vorba de femei. fiului. dar nu avea. acţiunea în 8ustiţie este dată împotriva ta! (elictul comis de un fiu împotriva tatălui său nu dă loc nici unei acţiuni în 8ustiţie . nici acu%aţi şi nici martori! (in întreaga familie numai tatăl putea să apară în faţa tribunalului cetăţii 8ustiţia publică nu putea e&ista decât pentru el! (e aceea el era responsabil de toate delictele săvârşite de ai săi! (acă 8ustiţia pentru fiu şi pentru soţie nu se afla în cetate.

5 Seii penali şi larul tată al familiei! 9ensul iniţial al cuvântului Jar este cel de stăpîn! $f! Jar Porsenna. tatăl putea să se lipsească de responsabilitatea sa dîndu-l ca despăgubire persoanei le%ate! Gaius. în timpul lui :saios şi (emostene. o conducere. //?. o 8ustiţie şi pentru a fi&a. in 'ubulidem. pentru a-i da o disciplină. 2-N! 2celaşi cuvânt este dat %eului 7ibru în rugăciuni 7ibrule tală.ulcan Pater Jemnius. (espre coroană. /254 mater familiae nu era numită înainte ca bărbatul acesteia să fie numit pater familiae! *ici văduva nu poate fi numită cu acest nume! <! Jegile lui Aânu. /55! "lpian. (emostene. (espre limba latină. /24 Qupiter!!! 2stfel şi *eptun tatăl este numit în acelaşi timp şi 9aturn tatăl şi Aarte tatăl! Jactanţiu. M.. de divorţ. . (espre coroană. l şi 2?! H! (emostene. /H! 5! 'a se întorcea în caV. %eul din Jemnos! /2! "lpian. . ::. l. <4 Qupiter este numit tată de cei care se roagă şi 9aturn şi :anus şi Jiber şi ceilalţi! Pluton /5 era numit %eu-tată B. 2E in P#aenippum. in 'ubulidem. MM:.? in Iaeoturn. 2< 2gesilaos. /@5-l@? /DE :.:::. *eguţătorul. ?D "lpian. (espre legi. fii copii! /<! Ferodot. . /@E4 $el pe care tatăl l-a dat :n proprietate din cau%a . /-! 2ulus Gellius. :. în acest capitol ne-am propus să vorbim doar de dreptul cel mai vec#i! /-! $icero. . 9olon. ::.arro. .:::. in (igesta. 2 şi <! (emostene. tit! l. l. :. c! J. 2E Gaius. 9alon.nevoie de dreptul forţei sau de vreo putere socială au fost de a8uns pentru a o organi%a. :.:::. ::! H?! (igesta. /N! 2E! când fiul a comis un delict. /@H! @! (emostene. :. Jar 7olumnius! 2! 1estus. 2lcibiade. ? in 'ubulidem. @E şi @<! Gains. H! D! $icero. v! (eminutus! /H! Gaius. /< şi 2<N! //! 2ulus Gellius. 5E!G $f! +diseea. //. te rog B7itus Jivius. trebuie înţeles că în timpul lui Gaius dreptul roman nu recunoaşte această putere decât la cetăţeanul roman aceasta nu înseamnă că ea n-a e&istat dealtfel anterior şi că n-a fost recunoscută de dreptul celorlalte oraşe! 2cest lucru va fi c#iar criticat prin ceea ce vom spune despre situaţia legală a supuşilor aflaţi sub dominaţia Romei. -. <5E-<5<! ?! Gaius.. de dote. <! /@! (emostene. :.ergiliu îl numeşte pe . 5D! Plutar#. :nstituţiile. de P3rr#3 #ered. ::. /@! 7acit. ::.. 2? in Aacartaturn. D (igesta. M:. 1ragm!. //H "lpian.:. -! 9e va vedea mai departe că într-o anumită epocă şi din motive pe care le vom arăta s-au imaginat modalităţi noi de căsătorie şi că ele au avut aceleaşi efecte 8uridice ca şi căsătoria sacră! /E! $ând Gaius vorbeşte de puterea părintească4 dreptul propriu este al cetăţenilor romani. tatăl se pare că poate să-şi păstre%e propria putere! /D! (acă tatăl şi-a vândut fiul de trei ori. dreptul privat! <titlu> NOTE /! Plant. în toate amănuntele sale. /EN. DH! 7oate aceste reguli ale dreptului iniţial au fost modificate de dreptul pretorian! G Ja fel la 2tena. :. fiul să fie liber de tată Bla "lpian. (espre natura %eilor. H 1estus. /@?. l. 5 pro P#ormione. ?5! :saios. :. 2-! Gaius. %estrea era restituită în ca%ul desfacerii căsătoriei. @E! :saios. /<2 .. H! :nstituţiile.. 7opicele. @/! -! (emostene. :. tatăl putea să-şi vîiidă copiii BPlutar#. tit! l. l. divinule. 2! /?! Plutar#. /.. M 7itus Jivius.. MJ:. . E. in 2p#obttm. in +nctorem. M.$icero. /@E 2supra celui pe care tatăl l-a vândut prin această lege incit să fie înstrăinat. @4 Părinţii familiilor sunt cei care au :n ocrotirea lor fie adolescenţi. 2nale. pe tine. de Aeneclis #ered!. în dreptul atenian anterior lui 9olon. ::. //! /5! Gaius. /<! (ion3sios din Falicarnas. ed! Ahller. l. c! M.

omul nu imploră niciodată divinitatea. <G-! G Ja fel. cu timpul. 2< . ori%ontul moralei şi al afecţiunii nu depăşea cercul strimt al familiei! $um e şi firesc ideea morală şi-a avut începutul ei şi. în 2ulus Gellius. pentru a le asigura puterea şi dreptul de a călău%i comportamentul omului. a a8uns să proclame datoria de a-i iubi pe toţi oamenii! Punctul ei de plecare a fost familia. are alţi %ei decât tine şi nu se poate uni cu tine printr-o rugă comună %eii tăi resping adoraţia lui şi îl privesc ca pe un duşman al lor el este deci şi duşmanul tău! =n această religie a vetrei sacre. M.. ?H! 2<! . ca şi ideea religioasă! Seul primelor generaţii era foarte mic treptat oamenii l-au făcut mai mare la fel sa întâmplat şi cu morala4 foarte îngustă şi foarte incompletă la început. 9atire. <@. ea s-a lărgit pe nesimţite până când. l.e%i $icero.:.:. şi. semenii tăi nu repre%intă nimic pentru tine. pentru a le da o mai mare autoritate. . +ratorul. <titlu> #e")ea m ral% a familiei :storia nu studia%ă numai faptele materiale şi instituţiile adevăratul ei obiect de studiu este sufletul omenesc ea trebuie să aspire să cunoască ceea ce acest suflet a cre%ut. tit! @. ::. 5! Platon. <2 (igesta. nu ai prieteni.alerius Aa&imus.pre8udiciului este ca şi cel condamnat pentru furt şi pe acesta l-a dat in proprietate actorului!!! pe el actorul li ia în loc de bani! în acest ca% tatăl îşi pierdea puterea! . a gândit. ad Foratium. ??. M:::. cel puţin. :. Jegile. din progres în progres. /H! 25! $ato.nota /0! 2ceasta însemna4 te îndepărte%i de concetăţenii tăi. a simţit la diferite vârste ale vieţii speciei umane! 2m pre%entat la începutul acestei cărţi câteva credinţe ale omului cu privire la destinul său după moarte! 2m arătat apoi cum aceste credinţe au %ămislit instituţiile domestice şi dreptul privat! rămâne să vedem care a fost acţiunea lor asupra moralei în societăţile primitive! 1ără a pretinde că această vec#e religie a creat sentimentele morale din inima omului. legea ateniană permitea soţului să-şi ucidă soţia adulteră B9#oliastul. nu trăieşti decât pentru tine şi pentru ai tăi! 2cest proverb era indiciul unor vremi când întreaga religie concentrându-se în 8urul vetrei sacre. că ea s-a asociat cu ele pentru a le întări. Publicola. @E! 2/! Plutar#. :M! 2@! 7itus Jivius. -2N şi tatălui săşi vândă ca sclavă fiica de%onorată BPlutar#. îndatoririle au apărut la început în concepţia omului sub acţiunea credinţelor religiei casnice! . c! MM:::. putem crede. în favoarea altor oameni /<H el nu o invocă decât pentru sine şi pentru ai săi! 2mintirea acestei vec#i i%olări a omului în rugăciune s-a păstrat într-un proverb grecesc! în vremea lui Plutar# se mai spunea încă celor egoişti4 te dedici focului sacru . H! 22! Gaius. a progresat. uneori pentru a le falsifica! Religia acestor vec#i timpuri era în e&clusivitate casnică de asemenea şi morala! Religia nu spunea omului arătându-i alt om4 :ată-l pe fratele tău! 'a îi spunea4 iată un străin el nu poate lua parte la actele religioase ale vetrei tale sacre el nu se poate apropia de mormântul familiei tale. pro $aecina. 9olon 2<N! /<? <titlu> CAPITOLUL I. MMM:M. D. ::.ine o vreme când respectiva 8urisdicţie este modificată de obiceiuri tatăl consulta întreaga familie şi o constituia într-un tribunal pe care-l pre%ida! 7acit.

nota @0! Pentru ca omul să-şi poată relua cultul şi să poată reintra în posesia %eului său. c#iar şi fără ştirea celor în viaţă. indisolubilă. a soţului şi soţiei! *imic nu îngăduie bărbatului să lase la o parte riturile şi să facă din căsătorie un simplu contract consensual. adică drept o fiinţă care nu are loc la vatra sacră el nu are drept să săvârşească nici un act sacru el nu se poate ruga . şi 8udecători ce-l pedepsesc pentru faptele sale vinovate! . cel puţin. se pare că au venit de aici! Iărbatul ce se simte vinovat nu poate să se mai apropie de propriul său foc sacru %eul îl respinge! Pentru cel ce a vărsat sânge nu mai este permis nici un fel de sacrificiu. în epoca în care se afla în plină putere! +mul vede divinitatea c#iar lângă el! 'a este pre%entă. pe câmp. ispăşire. mai spun ei.nota 50! 2ceastă religie cunoaşte mila ea are rituri pentru ştergerea murdăriilor din suflet aşa îngustă şi grosolană cum este. se stinge. ca însăşi conştiinţa.nota <0 şi se credea că acest epitet impunea castitatea! /<D =n prea8ma ei nu trebuia să se săvârşească nici un fel de faptă necurată din punct de vedere material sau moral! Primele idei despre greşeală. el are protectori ce-l susţin în truda-i %ilnică. datoriile sale faţă de familie! $ăsătoria este obligatorie celibatul este o crimă pentru o religie care face din continuitatea familiei prima şi cea mai sfântă dintre îndatoriri! (ar unirea pe care ea o recomandă nu se poate săvârşi decât în pre%enţa divinităţilor casnice este unirea religioasă. este nevoie.9ă ne înc#ipuim această religie a vetrei sacre şi a mormântului. ea ştie să-l console%e pe om c#iar şi pentru greşelile sale! (acă ignoră cu desăvârşire îndatoririle privind caritatea.nota 206! +amenilor le plăcea să acorde vetrei sacre epitetul de casta . în casa sa. ca el să se purifice printr-o ceremonie de ispăşire . aşa cum a fost la sfârşitul societăţii greceşti şi romane! Religia antică îi inter%ice aceasta şi dacă îndră%neşte totuşi s-o facă. spun romanii.nota -0! 2ceastă religie veg#ea%ă eu gri8ă şi asupra purităţii familiei! :n oc#ii ei. nici o libaţiune. sunt nişte divinităţi demne de temut.nota ?06! :ată pentru ce legile greceşti şi romane dau tatălui dreptul de a nu recunoaşte copilul! :ată .Jarii. sunt %eii ce ne fac să trăim ei ne #rănesc trupul şi ne conduc sufletul . cel puţin trasea%ă omului cu o minunata limpe%ime. pedeapsă. şi fericirea divină a străbunilor se pierde! (e aceea #indusul spune4 51iul născut prin adulter nimiceşte în viaţa de aici şi în aceea de dincolo toate ofrandele aduse manilor . însărcinate să-i pedepsească pe oameni şi să veg#e%e asupra tuturor lucrurilor ce se întâmplă înăuntrul caselor6! G 5Penaţii. nici o rugăciune. adulterul tulbură ordinea naşterii! + altă regulă este ca mormântul să nu cuprindă decât pe membrii familiei or. nici un ospăţ sacru! Seul este atât de neîngăduitor încât nu admite nici un fel de scu%ă el nu face deosebire între un omor involuntar şi o crimă premeditată! Aâna pătată de sânge nu mai poate atinge obiectele sacre . ea îl pedepseşte! $ăci fiul care se naşte dintr-o asemenea unire este considerat ca un bastard.. fiul născut prin adulter este un străin ce va fi îngropat în mormântul familiei! 7oate principiile religiei sunt violate4 cultul este murdărit. sacră. fiecare ofrandă adusă la mormânt devine o impietate! Aai mult încă4 prin adulter şirul descendenţilor este sfărâmat familia. vatra sacră devine impură. la cele mai neînsemnate acţiuni ale sale! 2ceastă fiinţă fragilă se află sub privirile unui martor care nu o părăseşte niciodată! 'l nu se simte niciodată singur! 2lături de el. cea mai mare greşeala ce se poate corniţe este adulterul! $ăci cea dinţii regulă a cultului este ca vatra sacră să se transmită de la tată la fiu /@E or.

va deveni un %eu pe care el îl va. 8udecător al soţiei. iar fiul.nota0 "nde eşti tu. Gaia Blat!N! . cel puţin. atât în viaţa de aici cât şi în cea de dincolo! (e aici decurge caracterul serios şi sacru al uniunii con8ugale la antici şi puritatea pe care familia a păstrat-o timp îndelungat! 2ceastă morală casnică prescrie şi alte îndatoriri! 'a îi spune soţiei că trebuie să fie ascultătoare. fiind forţat. grecii oiRodespotes şi oiRo-dZspoina. am vă%ut că el este supus autorităţii unui tată care poate să-l vândă şi să-l condamne la moarte! (ar acest fiu are şi el un rol în cult el îndeplineşte o funcţie în ceremoniile religioase pre%enţa sa în anumite %ile este atât de necesară încât romanul care n-are un fiu. ea îi oferă sacrificii . căci ea îşi are locul ei la vatra sacră ea este aceea care veg#ea%ă ca focul sacru să nu se stingă niciodată! Aai ales ea este cea care trebuie să fie atentă ca el să rămână pur ea îl invocă. aceeaşi demnitate . la rândul lui.Vnota0 /@2 era pietate.nota //0! Probabil că mama de familie şi-a datorat veneraţia de care n-a încetat niciodată să fie încon8urată în societatea greacă şi romană.nota /<0! . pentru ca riturile să poată fi îndeplinite . dincolo de sentimentul natural.pentru ce aceste legi sunt atât de riguroase. o religie imperioasă care spune bărbatului şi soţiei că sunt uniţi pentru totdeauna şi că din această unire decurg îndatoriri riguroase a căror nerespectare ar duce la cele mai grave consecinţe. soţia o rostea la căsătorie 4 "bi tu $aius. afecţiune naturală.nota D0! 2re deci şi ea sacerdoţiul ei! /@/ 2colo unde ea nu este. ideea religioasă. este convins că tatăl său. pletos erga liberosUU! 7otul era divin în familie! 9entimentul datoriei. dacă în casă cei doi nu au autoritate egală.nota /E06! Ja romani. Gains. viaţă fericită şi liniştită.nota H0! :ată deci care sunt primele legi consfinţite ale moralei casnice! :ată. este nevoit în acele %ile. soţul. ego $aiaU. #induşii gri#apati. după moarte. soţului că trebuie să comande! 'a îi învaţă pe amândoi să se respecte unul pe celălalt! 9oţia are drepturi. ei au. atât de ine&orabile în ceea ce priveşte adulterul! Ja 2tena soţului îi este îngăduit să-l omoare pe cel vinovat! Ja Roma. erau şi ele pietate. cultul casnic este incomplet şi insuficient! Pentru un grec este o mare nenorocire să aibă 5o vatră sacră lipsită de soţie . gri#apatni! (e aici vine şi formula pe care. toate acestea se confundau. să-şi repudie%e soţia . să adopte unul în c#ip fictiv. pletos erga parentesU ataşamentul tatălui faţă de copilul său. tocmai faptului c-a luat parte la sacerdoţiul casnic! 2şa se e&plică faptul că soţia poartă în familie acelaşi titlu ca şi soţul ei4 latinii spun paterfamilias şi materfamilias.nota /20! =n ceea ce îl priveşte pe fiu.edeţi dar ce legătură puternică stabileşte religia între tată şi fiu > +amenii cred într-o a doua viaţă petrecută în mormânt. acolosunt şi eu. alcătuiau un tot şi se e&primau printr-un acelaşi cuvânt! . dacă ofrandele funebre sunt oferite cu regularitate! 7atăl este convins că soarta sa după această viaţă va depinde de gri8a pe care fiul lui o va avea de mormântul său. pre%enţa soţiei este atât de necesară în săvârşirea sacrificiilor. încât preotul îşi pierde sacerdoţiul când devine văduv . invoca! 'ste lesne de înţeles cât de mari erau respectul şi afecţiunea reciprocă pe care aceste credinţe le instituiau într-o familie! 2nticii dădeau virtuţilor domestice numele de pietate4 supunerea fiului faţă de tată. dragostea ce i-o purta mamei sale . la romani. o condamnă la moarte! 2ceastă religie era atât de aspră încât bărbatul nu avea dreptul să ierte cu totul vina. dragostea mamei. cel puţin. formulă ce spune că.

care le asculta rugile şi le împlinea dorinţele. şi care nu vrea decât să-şi revadă flacăra vetrei sale sacre! 9ă ne oprim la $icero cel ce vorbeşte nu mai este poetul.ceremonia este descrisă de 2pollonios din R#odos. 9aturnalia. nu vrea totuşi să-şi părăsească vec#ea sa locuinţă! :ată-l pe "lise căruia i se oferă toate comorile şi c#iar nemurirea. tuturor membrilor aceleiaşi familii familia era astfel unită printr-o legătură puternică şi toţi membrii săi au învăţat să se iubească şi să se respecte unii pe alţii! 2ceşti %ei trăiau în interiorul fiecărei case4 omul şi-a iubit deci casa. 'uripide. dacă ne ataşăm mai mult de ea. dar limitate la un cerc restrâns! . Pseudo-Plutar#. un farmec ce-mi pătrunde inima şi simţurile .ec#ea morală.. aici sunt urmele lăsate de străbunii mei nu ştiu ce farmec se află aici.nota /50! 2şadar credinţele din cele mai vec#i timpuri nu sunt străine de de%voltarea morală a acestei părţi din umanitate! 2ceşti %ei prescriau puritatea . aici mi-e neamul. Feracle furios. 5/ 4 bastardul nu are dreptul de a . providenţa lor. 2@?4 proverbul!!! cele pe care le sacrificăm căminului nu sunt lucruri care să fie împărtăşite sau încredinţate altora! 2! Plutar#. îndatoririle au apărut aici limpe%i. Foeforele. ci un bărbat de stat4 52ici îmi este religia.Vnote0 /@< şi inter%iceau vărsarea ele sânge noţiunea de dreptate. :. la această rasă. <5! . condusă de aceste credinţe. . un adăpost o părăsim şi o uităm fără prea mare greutate. . Wuest! rom!. ?E5! @! Ferodot. locuinţa sa fi&ă şi trainică. @! <! Pe soclurile sacre ale căminului. începutul moralei. de P#iloct! #ered!.. cel puţin. pentru a înţelege cât de vii şi de puternice erau pe atunci aceste sentimente. vă%ând 7roia în flăcări. 5/! Aacrobiu. cel puţin a fost întărită de ea! 2ceşti %ei aparţineau. ibidem 'sc#il. ?E@G?E?! -! :saios. imperioase. pe care o avea moştenire de la străbunii săi şi pe care urma să o lase urmaşilor ca pe un sanctuar! .. in Aacar-tatum. a avut acelaşi caracter şi multe trăsături ciudate ale vec#ii politici se vor e&plica prin aceasta . dar ea propovăduia. ce slăbiseră oarecum în timpul lui $icero! Pentru noi casa este numai un domiciliu. precise. edit! (ubner. in +d3ss!. o facem prin puterea deprinderilor şi-a amintirilor! $ăci pentru noi religia nu sălăşluieşte aici %eul nostru este (umne%eul universului şi îl aflăm pretutindeni! Ja antici era altfel ei îşi aflau în interiorul casei principala lor divinitate. 'neida.nota /@0!6 7rebuie să ne ducem cu gândul la cele mai vec#i generaţii. în comun.a părea poate ciudat a număra dragostea de casă printre virtuţi la antici era o virtute! 2cest sentiment era profund şi puternic în sufletele lor! :ată-l pe 2nc#ise care.ergiliu. sau. 7e%eu. virtuţile casnice! :%olarea familiei a fost. omul nu se mai simţea ocrotit de %eu %eul vecinului era un %eu ostil! +mul îşi iubea pe atunci casa aşa cum îşi iubeşte astă%i biserica . fondată mai târ%iu pe aceleaşi principii. în afara locuinţei sale.::. D. :::. /-?! 'ustaţiu.note0 UPietatea faţă de părinţi Blat!N! UUPietatea faţă de copii Blat!N! . dacă nu s-a născut din această credinţă. cea care îi ocrotea pe fiecare în parte. @? (emostene. /2! 5! Ferodot. ::. :. nu cunoştea caritatea. ?/D! Plutar#.nota /-0! <titlu> NOTE /! 9acrifici căminului.i va trebui să ne amintim mereu de-a lungul acestei cărţi de acest caracter îngust al moralei primitive. căci societatea civilă.

g#Znos! 9-a vorbit mult despre natura şi constituţia aşa numitei gens! Poate că nu este inutil să arătăm. 22! /@! $icero. să surprindem morala cea mai vec#e a popoarelor care au devenit grecii şi romanii) ' nevoie să adăugăm că această morală s-a modificat apoi cu timpul. în acest capitol. 24 că femeile sini în nuna părinţilor. . ::. n-a lăsat decât nişte vestigii de-abia perceptibile în ultima parte a istoriei lor! 'ste vorba despre ceea ce latinii numeau gebns şi grecii. 54 căminul fără femeie! //! Plutar#. daca morala primitivă condamna adulterul. 5E! $f! (ion3sios din Falicarnas. forma un corp a cărui alcătuire era în întregime aristocratică graţie organi%ării ei interioare patricienii din Roma şi eupatri%ii din 2tena şi-au păstrat timp îndelungat privilegiile lor! 2tunci când poporul şi-a întărit puterea. ea era stăpână casei la fel ca şi el6! /<! (ion3sios din Falicarnas. +clavius. să iei în căsătorie o femeie din alt oraş! D! $ato. (espre legi.iaţa lui $imon. slăbind treptat. <EN dar era inter%is. H-! i adevărat ca. l. :::. :M.e%i Ross. in *eoer!. in 2ndrol!. ::. 52! /@< ?! Jegile lui Aanu. bărbaţilor! 1emeia măritată era. ::. de re rustica. 22! /2! Ja fel se greşeşte mult când se vorbeşte de trista robie a femeii romane în mina bărbatului! cuvântul manus nu implică ideea de forţă brutală. o stăpână a casei! 1emeia căsătorită este socotită stăpână în casa bărbatului BAacrobiu. la sfârşit4 1emeia căsătorită face ceremonia religioasă în casa bărbatului! 2 se compara cu (ion3sios din Falicarnas ::. în principiu. /5. ca nu respingea incestul religia îl încuviinţa! :nterdicţiile referitoare la căsătorie erau invers decât ale noastre4 era un lucru vrednic de laudă să iei în căsătorie sora B$ornZlius *epos. ci aceea de autoritate şi se aplică la fel de bine celei a tatălui asupra fiicei sau a fratelui asupra sorei decât celei a bărbatului asupra femeii! 7itus Jivius. proemium id!. /?5! H! (emostene. :. 2E. :nscr!. în ce constă dificultatea problemei! Ginta. fraţilor. aşa cum vom vedea mai departe. ce nu sting#ereau cu nimic noul regim! 2stfel la Roma plebeii îşi formară gentes. <titlu> 7ens la R ma şi -n 7re"ia anti"% Ja 8urisconsulţii romani şi la scriitorii greci găsim urmele unei vec#i instituţii ce pare că a fost foarte puternică în timpurile cele mai vec#i ale societăţilor greceşti şi italice. @! /-! 7rebuie să atragem atenţia că am încercat. 5. el a luptat cu toate forţele sale împotriva acestei vec#i instituţii! (acă ar fi reuşit să o distrugă cu totul. probabil că nu ne-ar fi rămas despre ea nici cea mai mică amintire! (ar ea era foarte vie şi bine înrădăcinată în obiceiuri n-a putut fi nimicită cu totul! 9e vor mulţumi deci să o modifice4 i se va lua ceea ce constituia caracterul ei esenţial şi nu i se vor lăsa decât formele ei e&terioare.apare ca rudă apropiată nici la altare nici la funeralii! Religia epocilor ulterioare inter%ice încă bastardului să oficie%e ca preot! . dar care. potrivit obiceiurilor. să le . 22! /E! Menon 9talul spartan. gr!. /@<4 să se facă ceremonia religioasă !!! să aibă focul pur! Aacrobiu. mai ales la greci) încă din +diseea vom găsi sentimente noi şi alte obiceiuri cartea o va demonstra în continuare! /@5 <titlu> CAPITOLUL . ::. gens. ::.. Wuest! mm!. -E (igesla de in ius voc!. MMM:. la sfârşitN (ion3sios din Falicarnas. mai întâi. 25 e&primă clar situaţia femeii4 59upunându-se în tot bărbatului. :::. imitându-i pe patricieni $ei din 2tena au încercat să %druncine din temelii g#Zne. /! Pro domo. @/! /5! (e aici trăinicia căminului pe care cei vec#i l-aiî socotit întotdeauna inviolabil (emostene. c! / Ainucius 1Zli&. 52 in 'vergum.

că această instituţie. n-ar mai fi pentru el decât umbra sau imaginea foarte alterată a unei alte nobilimi. această instituţie a fost universală la popoarele vec#i! 1iecare gens avea un cult special. căci el nu dispune de alte informaţii asupra ei. o simplă împărţire administrativă . $laudius $ent#o! 7oţi trei aparţin aceleiaşi gens. decât de cele ce datea%ă dintr-o vreme în care ea nu mai era decât umbra a ceea ce fusese cândva! .om e&plica aceste fapte atunci când vom vorbi despre revoluţii! 2ici ne vom mulţumi să remarcăm că această sc#imbare profundă pe care democraţia a introdus-o în regimul ginţii. cei câţiva termeni 8uridici. întâlnim trei persona8e. totuşi. aproape toate informaţiile ce ne-au parvenit asupra ei datea%ă din epoca în care fusese transformată! 'le nu ne-o înfăţişea%ă decât în forma în care revoluţiile o lăsaseră să continue să e&iste! 9ă presupunem că. $laudius *ero. o idee care n-ar fi prea îndepărtată de adevăr! *eîndoielnic că dificultăţile ar fi mari ele nu sunt mai mici nici pentru istoricul de astă%i care vrea să cunoască antica gens.contopească şi să le înlocuiască prin aşa numitele demes. pe care le-au instituit după asemănarea lor! /@.nota /0! :ată deci un prim fapt dovedit4 la Roma şi la 2tena e&istau gentes! 9-ar putea cita astfel de e&emple referitoare la multe oraşe din Grecia şi din :talia se trage de aici conclu%ia că. în Grecia membrii unei aceleiaşi gens se recunoşteau după faptul 5că săvîrşeau sacrificiile în comun. gens $laudia! (emostene într-una din pledoariile sale pre%intă şapte martori care dovedesc că ei fac parte din aceeaşi g#Znos.om începe prin a anali%a tot ceea ce scriitorii antici ne spun despre gens. pe care te&tele sale i-o arată. dacă ar cerceta cu atenţie slabele urme ale străvec#ilor vestigii.nota 20! Plutar# menţionea%ă locul sacrificiilor celor din ginta J3come%ilor. că n-ar mai rămâne nici un document despre epoca ce a precedat revoluţia din /?HD şi că. cele câteva vagi amintiri sau %adarnice regrete. încă dintr-o epocă foarte îndepărtată . incomparabil mai puternice! 2poi. între timp. adică despre ceea ce mai rămăsese din ea. peste două%eci de secole. după toate aparenţele. să g#icească câte ceva din regimul feudal şi ar i%buti să-şi facă. ar reuşi. pe bună dreptate. vom încerca să întrevedem adevăratul regim al anticei gens! <titlu> /. adică ceva foarte diferit de feudalitate! 2cel istoric s-ar gândi însă că. pe numele lor $laudius Pulc#er. gens. CEEA CE 1CRIITORII ANTICI NE 1PUN DE1PRE 7EN1 (acă desc#idem istoria romană din timpul ră%boaielor punice. a suferit transformări nobilimea. ca şi toate celelalte. un istoric din acea vreme ar vrea să-şi facă o idee despre instituţiile anterioare! 9ingurele documente de care ar dispune i-ar înfăţişa nobilimea din secolul al nouăspre%ecelea. poate. aceea a Ir3ti%ilor! :nteresant în acest e&emplu este faptul că cele şapte persoane citate ca fiind membre ale aceleiaşi g#Znos se aflau înscrise în şase demes diferite acest lucru arată că g#Znos nu corespundea e&act cu dema şi că nu era ca aceasta. despre instituţiile evului mediu. iar 'sc#ine vorbeşte . în epoca în care era /@? foarte modificată! 2poi. cu a8utorul acestor urme. orice cunoaştere a evului mediu ar pieri. câteva e&presii rămase :n limbă. s-a săvârşit o mare revoluţie şi ar trage conclu%ia. este de natură să-i derute%e pe cei ce vor să-i cunoască alcătuirea ei primară! =ntr-adevăr.

în mormântul comun al tuturor celor din ginta sa6! =n cele ce urmea%ă. (ii gentilis. gentilis /@D este moştenitorul natural! =n această legislaţie. şi-a părăsit ginta sa ca să intre într-o familie plebeiană $icero i-a spus4 5(e ce e&pui religia ginţii. $laudius. persona8 important. ci din datorie .nota //0!6 . /@H un alt 1abius. în lipsa fiilor şi a rudelor în linie paternă. ea plăteşte amenda condamnatului! (acă unul dintre ai săi a8unge magistrat.nota @0! $apitoliul este blocat de către gali un 1abius iese de aici şi străbate liniile duşmane. după obiceiul celor din vec#ime .nota -06! Seii ginţii. riturile. fiecare gens avea de îndeplinit acte religioase %iua. care se află pe Wuirinal! =n timpul celui de-al doilea ră%boi punic. adică mai apropiat decât o rudă pe linie femeiască . %eii acelei gens erau ofensaţi şi că toţi membrii ginţii erau vinovaţi de o gravă impietate! (upă cum fiecare gens îşi avea cultul său şi sărbătorile sale religioase. pier%ându-şi copiii. ei se a8ută reciproc în toate nevoile vieţii. ea strânge bani pentru a plăti c#eltuielile pe care le aduce cu sine orice magistratură . decemvirul când acesta a fost c#emat în 8udecată şi ameninţat cu moartea. nu o ocroteau decât pe ea şi nu vroiau să fie invocaţi decât de ea! *ici un străin nu putea fi admis la ceremoniile religioase! 9e credea că dacă un străin avea o parte din victimă sau c#iar dacă asista numai la sacrificiu.nota ?06! Ja fel era şi la romani! . de asemenea. locul.nota D0! Aembrii unei gens erau legaţi între ei ca nimeni alţii! "niţi prin celebrarea aceloraşi ceremonii sacre. cel supranumit scutul Romei.nota /E0! 2cu%atul este însoţit la tribunal de toţi membrii ginţii sale4 acest lucru arată solidaritatea pe care legea o stabileşte între om şi corpul din care face el parte! 2 pleda împotriva unui om din ginta ta sau c#iar a depune mărturie împotriva lui este un act potrivnic religiei! "n $laudius. îmbrăcat în costumul religios şi ducând în mână obiectele sacre el va oferi 8ertfa pe altarul ginţii sale.nota <0! Ja Roma.despre altarul ginţii Iuta%ilor .nota H0! . erau fi&ate de religia sa particulară . întreaga gens răspunde de datoriile unuia dintre membrii ei ea îl răscumpără pe pri%onier. tot aşa îşi avea şi mormântul său! =ntr-o pledoarie a lui (emostene citim4 52cest bărbat.nota 50! $ultul trebuie să fie perpetuat din generaţie în generaţie a lăsa după tine fii care să-l continue era o datorie! "n duşman personal de-al lui $icero. $laudius s-a pre%entat să-l apere şi a implorat poporul în favoarea lui.elleius vorbeşte despre mormântul ginţii Wuintilia şi 9uetoniu ne spune că gens $lauda şi-l avea pe al său pe povârnişul colinei $apitoliului . era duşmanul personal al lui 2ppius $laudius. pericolului de a se stinge prin greşeala ta ) . gentilis-ul este mai apropiat decât cognat-ul.ec#iul drept din Roma îi consideră pe membrii unei gens ca apţi să moştenească unii de la alţii! $ele (ouăspre%ece 7able declară că. în fiecare an. acelaşi orator vorbeşte despre mormântul unde ginta Iuseli%ilor îşi îngroapă membrii şi unde. i-a îngropat în mormântul străbunilor săi.. în aceeaşi pledoarie se arată că nici un străin nu putea fi îngropat în acest mormânt! =ntr-un alt discurs. fără să uite însă să spună că făcea aceste demersuri 5nu din dragoste. încon8urat de %iduri. ea săvârşeşte un sacrificiu funebru 5acest loc de îngropăciune este un câmp destul de întins. ţine piept lui Fannibal republica are mare nevoie ca el să nu-şi părăsească armata el o lasă totuşi pe mâinile imprudentului Ainucius4 face aceasta pentru că %iua sărbătorească r sacrificiului ginţii sale a sosit şi pentru că trebuie să alerge la Roma să aducă la îndeplinire actul sacru . gens $laudia.

gens nu este decât e&presia unui raport dintre o familie ce e&ercită patrona8ul şi alte familii ce sunt cliente! 1iecare dintre aceste două opinii conţine o parte de adevăr.nota /20! 9e ştie că. care era în acelaşi timp şi 8udecătorul ei. la Roma ca şi în Grecia. atunci când familia sabină a celor din ginta $laudia a venit să se stabilească la Roma."n membru al ginţii avea dreptul să-l c#eme pe un altul în faţa 8ustiţiei cetăţii. Iuseli%ii pe Iuselos. preotul şi comandantul ei militar . în general. s-au propus mai multe sisteme! "nii spun4 gens nu este decât o similitudine de nume! (upă alţii.PLICA 7INTA RO'AN4 2supra acestui subiect. cei din neamul $laudius descind dintr-un $lausus $ei din ginta Gaecilius îl onorea%ă ca şef al neamului lor pe eroul $aeculus. care a fost de mult obiect de dispută pentru erudiţi. dacă cercetăm care este %eul pe care fiecare îl adoră. CERCETAREA C<TOR#A OPINII CE&AU !O1T E'I1E PENTRU A E. 2m3nandri%ii pe $ecrops /?! Ja Roma. şi pe care însăşi cetatea le respecta . fiecare gens.nota /@0! =n sfârşit.nota /<0! =n Grecia. pe care le-am enumerat! (upă o altă teorie. pentru că însăşi ginta îşi avea 8ustiţia ei! într-adevăr. cuvântul gens desemnea%ă un fel de înrudire artificială gens este o asociaţie politică de mai multe familii ce erau la origine străine unele de altele în lipsa legăturii de sânge. dacă aceştia ar fi fost străini unii de alţii) $aracterul cel mai evident şi cel mai bine constatat al ginţii este acela că are. /5/ un cult. cei din ginta :ulius un :ulius. cum se poate e&plica faptul că membrii ei au dreptul să moştenească unii de la alţii ) (e ce un gentilis este preferat unui cognat ) 2m! vă%ut mai înainte care erau regulile eredităţii şi am arătat ce legătură strânsă şi necesară stabilea religia între dreptul de a moşteni şi înrudirea masculină! Putem oare presupune că legea vec#e se îndepărtase de acest principiu în aşa măsură încât să acorde dreptul de succesiune gentililor. de legi. gens îşi avea adunările şale ea dădea decrete. cele trei mii de persoane ce o alcătuiau ascultau de un singur şef! Aai târ%iu. remarcăm că acesta este întotdeauna un străbun divini%at. după cum familia îl are pe al ei! +r. /5E de care membrii săi trebuiau să asculte. în ea însăşi. de asemenea fiecare gens îşi avea şeful său o dovedesc inscripţiile ce ne arată că acest şef purta. şi că altarul unde ea aduce sacrificii este un mormânt! Ja 2tena. când cei din ginta 1abius se încumetă singuri să lupte împotriva veienilor. 'umolpi%ii îl venerea%ă pe 'umolpos.nota /H0! 'ste adevărat că am putea crede că multe dintre aceste genealogii au fost imaginate după aceea dar trebuie să mărturisim că această înşelătorie n-ar fi fost motivată în nici un fel dacă la adevăratele gentes n-ar fi e&istat obiceiul de a recunoaşte un strămoş comun şi de a-i atribui . vedem că această gens are un şef care vorbeşte în numele ei în faţa senatului şi care o conduce împotriva inamicului . %ămislitorul neamului lor P#3tali%ii îl adoră pe eroul P#3talos. de obiceiuri. Iuta%ii pe Iutes. cei din ginta $al-purnius pe Galpus. dar nici una dintre ele nu răspunde la întreaga serie de fapte.nota /-0! <titlu> 2. îşi avea un şef.nota /50! 2cesta este ansamblul de obiceiuri şi de legi pe care le găsim încă în vigoare în epocile în care ginta era de8a slăbită şi aproape denaturată! :ată tot ce-a mai rămas din această antică instituţie . titlul de ar#onte . JaRia%ii pe JaRios. cetatea a stabilit între ele o uniune fictivă şi o înrudire convenţională! (ar se iveşte o primă obiecţie! (acă gens nu este decât o asociaţie artificială. cei din ginta $loelius un $loelus .

este clar că el nu repre%intă în minţile oamenilor nici o altă idee decât cea de proprietate sau de domiciliu! 2cesteasunt totuşi cuvintele pe care noi le traducem de obicei prin familie! +r. este bine să cerem de la termenii din limbă toate informaţiile pe care ei ni le pot da! + instituţie este uneori e&plicată prin cuvântul ce o desemnea%ă! +r. casa. şi-ar fi spus4 *e vom preface că avem un acelaşi străbun îi vom înălţa un mormânt. ceea ce ştiinţa istorică nu poate admite că ar fi adevărat! . o făcea pentru că ea credea sincer că descinde din el! 2 simula un mormânt. e&act aşa cum g#Znos corespunde cuvintelor g#enndn şi goneas! 7oate aceste cuvinte poartă în ele ideea de filiaţie! Grecii desemnau de asemenea membrii unei g#Znos prin cuvântul #omogâlaRtes.nota /D0 amândouă cuvintele corespund verbului gignere şi substantivului genitor. grecescul oiRos! *ici unul şi nici celălalt nu conţine în el sensul de generaţie sau de înrudire! 9emnificaţia adevărată a cuvântului familia este proprietate el desemnea%ă câmpul. pe cel ce urmea%ă la succesiune. îi vom oferi ospeţe funebre. dacă venea. la fel de bine. cuvântul gens este e&act acelaşi cu cuvântul genus.Vnota0 2ceastă idee a putut sa se şteargă atunci când ginta s-a denaturat. aşa că unul ar putea fi folosit în locul celuilalt şi am putea spune. sclavii pentru acest motiv cele (ouăspre%ece 7able îl denumesc pe moştenitor.un cult! Ainciuna caută întotdeauna să imite adevărul! (e altfel această înşelătorie nu era atât de uşor de comis pe cât ne pare! 2cest cult nu era o formalitate vană şi de paradă! "na dintre regulile cele mai riguroase ale religiei era aceea că nu trebuiau onoraţi drept străbuni decât cei din care descindeai cu adevărat a oferi acest cult unui străin era o gravă impietate! (eci. familiam năucilor! :n ceea ce priveşte cuvântul oiRos. ar fi însemnat a pângări cu o minciună tot ce aveai mai sfânt şi a-ţi bate 8oc de religie! + astfel de ficţiune a fost posibilă pe vremea lui $e%ar.nota0 U Ginta 1abia familia 1abia Blat!N! . dar cuvântul a rămas pentru a aduce mărturie! 9istemul care pre%intă ginta drept o asociaţie artificială are deci împotriva sa4 /! vec#ea legislaţie care dă gentililor dreptul la moştenire 2! credinţele religioase care nu admit comunitatea cultului decât acolo unde e&istă o comunitate de naştere <! termenii din limbă care atestă în cuvântul gens o origine comună! "n alt cusur al acestui sistem este că el presupune că societăţile omeneşti au putut începe printr-o convenţie şi printr-un artificiu. dacă o gens adora în comun un strămoş. naştere. a contraface aniversările şi ospeţele funebre. să nu fi desemnat. era îndepărtat ca un gând vinovat! /52 =n problemele grele pe care istoria ni le oferă adeseori. când vec#ea religie a familiilor nu mai impresiona pe nimeni! (ar dacă ne raportăm la vremea când aceste credinţe erau puternice. decât o asociaţie artificială ) $u siguranţă că aceasta n-ar fi fost în conformitate cu puritatea şi preci%ia limbilor vec#i! 'ste de netăgăduit că grecii şi romanii legau de cuvintele gens şi g#Znos ideea unei origini comune! . nu ne putem imagina că mai multe familii. care înseamnă #răniţi cu acelaşi lapte . înrudire. banii. niciodată. gens 1obia şi genus 1abiumU . şi urmaşii noştri îl vor adora în toate timpurile! "n asemenea gând nu putea veni în mintea nimănui sau. latinescul familia.nota 2E0! 9ă comparăm toate aceste cuvinte cu cele pe care avem obiceiul să le traducem prin familie. este admisibil ca nişte termeni al căror sens intrinsec este cel de domiciliu sau de proprietate să fi putut fi folosiţi adeseori pentru a desemna o familieU şi ca alte cuvinte al căror sens lăuntric este de filiaţie. asociindu-se într-o aceeaşi înşelătorie.

şi nu. ne-ar fi de a8uns pentru a putea afirma că au e&istat cei cu numele $ornZlius înainte de a e&ista 9cipioni. cei numiţi $laudius $entlio. nomen. era $ornZlius or. aşa cum se spune adeseori. foarte greu să spunem care sunt familiile ce au alcătuit gens 1abia. o altă ramură ia porecla de Rufus.om recunoaşte c#iar că antica gens s-a născut. agnomen! 2devăratul nume. pe care o înlocuiesc mai târ%iu cu cea de Aa&imus sau de (orso! /5@ 9e ştie că la Roma era obiceiul ca fiecare patrician să poarte trei nume! $ineva se putea numi. semn al originii lor! îi urmărim timp de şapte generaţii fără să deosebim ramuri în această familie de altfel foarte numeroasă! (e-abia la a opta generaţie. din religia casnică şi din . acest nume era. că familia 9cipionilor s-a asociat cu altele pentru a forma gens $ornelia! .ibulanus o sc#imbă apoi toţi cu cea de 2mbustus. că gens $ornelia a fost mult timp nedivi%ată şi că toţi membrii ei purtau cognomen-ul de Aaluginensis şi pe cel de $ossus! (oar pe vremea dictatorului $amillus. cu cea de 93lla! $ei cu porecla Jentulus nu apar decât în epoca ră%boaielor cu samniţii! $ei cu porecla $et#egus doar în timpul celui de-al doilea ră%boi punic! 2celaşi lucru se întâmplă şi cu gens $laudia! $ei cu numele $laudius rămân mult timp uniţi într-o singură familie şi poartă toţi porecla de 9abinus sau de Regillensis. Publius $ornZlius 9cipio! *u este lipsit de interes să căutăm care dintre aceste trei cuvinte era considerat ca fiind adevăratul nume! Publius nu era decât un nume pus înainte. cunoscuţi în istorie. întotdeauna. se separă trei ramuri ce adoptă trei porecle ce devin ereditare4sunt cei numiţi $laudius Pulc#er ce se continuă timp de două secole. ce se sting curînd şi cei numiţi $laudius *ero. pronomen 9cipio era un nume adăugat. timp îndelungat! 2r fi. ci că ea era însăşi familia! 'a putea să nu cuprindă decât o singură /55 descendenţă sau să se despartă în numeroase ramuri nu alcătuia însă. precum şi în gens Wuintilia. care îi cuprindea într-adevăr pe 9cipioni şi pe cei din familiile Jentulus. decât o singură familie! (e altfel este uşor să ne dăm seama de alcătuirea ginţii antice şi de natura sa. apoi. ce se perpetuea%ă până în timpul :mperiului! Re%ultă din toate acestea că gens nu era o asociaţie de familii. de e&emplu. 93lla! (ar lucrurile n-au stat nici pe departe totdeauna astfel! Gens Aarcia se pare că n-a avut niciodată decât o singură descendenţă de asemenea nu se constată decât o singură descendenţă şi în gens Jucreţia. pe care o înlocuieşte. adică în timpul primului ră%boi punic. $ossus. din istorie. dacă ne raportăm la vec#ile credinţe şi la vec#ile instituţii pe care le-am cercetat mai înainte! . aparţin clar aceleiaşi viţe toţi poartă la început aceeaşi poreclă de .edem. în c#ip foarte firesc. desigur. în acelaşi timp şi cel al ginţii întregi! (acă n-am şti decât acest singur lucru despre antica gens. 7INTA E1TE !A'ILIA CE&0l ARE =NC4 OR7ANI9AREA 1A PRI'ITI#4 0I UNITATEA 1A 7otul ne pre%intă ginta ca fiind unită printr-o legătură de naştere! 9ă mai consultăm încă o dată limba4 numele acestor gentes în Grecia ca şi la Roma au toate forma ce era folosită în cele două limbi pentru substantivele patronimice! Glaudius însemnea%ă fiul lui $lausus şi Iutades fiul lui Iutes! $ei ce văd în gens o asociaţie artificială pleacă de la o dată ce este falsă! 'i presupun că o gens număra întotdeauna mai multe familii ce aveau nume diferite şi citea%ă e&emplul ginţii $ornelia. cei cu acest nume. una dintre ramurile sale adoptă porecla de 9cipio puţin mai tîr%iu. căci toţi. într-adevăr.<titlu> 3.

legea celor (ouăspre%ece 7able îi declară apţi să moştenească unii de la alţii! $um ei aveau toţi. mormântul. ele n-au putut să dispară complet! (in unitatea antică şi sfântă a acestei familii au rămas urme persistente în sacrificiul anual care îi aduna pe toţi membrii împrăştiaţi în diferite locuri. perpetuând din secol în secol cultul şi numele său. fiul lui . acest mormânt mereu onorat de un cult.nota 2/0! +dată admis acest adevăr. repre%enta cu adevărat antica gens! Ginta era familia. tot ceea ce scriitorii din vec#ime ne spun despre gens devine clar! 9trânsa solidaritate pe care o remarcam adineauri între membrii săi nu mai are nimic surprin%ător ei sunt rude prin naştere! $ultul pe care ei îl practică în comun nu este o ficţiune4 le vine de la străbunii lor! $um alcătuiesc toţi o aceeaşi fami-l5s lie. patrimoniul. am constatat că. să fie onorat pe vecie. urcând până la primul străbun cunoscut. fraţii mai mici nu se despărţeau de fratele mai mare! . oricât de numeroase ar fi. în legislaţia care le recunoştea drepturile ereditare.atra sacră. ce impune această religie primitivă) $a străbunul. s-a născut obiceiul şi c#iar necesitatea ca întreaga gens să răspundă de datoria unuia dintre membrii săi şi ca ea să plătească răscumpărarea pri%onierului sau amenda condamnatului! 7oate aceste reguli se stabiliseră de la sine pe vremea când gens îşi avea încă unitatea ei când ea s-a de%membrat. ca Wuintus sau $aius! (ar adevăratul nume era cel al ginţii. am vă%ut că fiii nu se despărţeau de tată cercetând regulile transmiterii patrimoniului. rămân grupate într-un singur mănunc#i! $e mai spune dreptul privat al acestor vec#i timpuri ) 9tudiind ce repre%enta autoritatea în familia antică. la origine. fiecare şi-a avut agnomenul său. şi cum aceste două nume alternau de obicei între ele. toate acestea la origine erau indivi%ibile! Prin urmare famila era la fel! 7impul nu o de%membra! 2ceastă familie indivi%ibilă. reuniţi în fiecare an lingă locul sacru unde el se odi#neşte. ei au un mormânt comun! /5Pentru acelaşi motiv. iată centrul în 8urul căruia trăiesc toate generaţiile şi prin care toate ramurile familiei.dreptul privat din timpurile vec#i. cum fiecare persoană trebuia să fie deosebită printr-o denumire particulară. ce se de%volta în timp. devenind independentă în unele privinţe. ceea ce s-a şi întâmplat! 1olosirea numelor patronimice datea%ă din această foarte îndepărtată antic#itate şi se leagă evident de această vec#e religie! "nitatea de naştere şi de cult s-a marcat prin unitatea de nume! 1iecare gintă şi-a transmis din generaţie în generaţie numele străbunului şi l-a perpetuat cu aceeaşi gri8ă cu care şi-a perpetuat cultul! Romanii numeau nomen numele străbunului pe care toţi descendenţii şi toţi membrii ginţii trebuiau să-l poarte! 2 venit şi %iua când fiecare ramură. ansamblul amîndurora ec#ivala cognomen-ului ereditar care desemna la Roma o ramură din gintă :n sfîrşit. se spunea4 Ailtiade. al treilea nume era cel al ginţii întregi! 2stfel. ca un %eu. un acelaşi patrimoniu indivi%ibil. trebuia să dure%e tot atâta timp cât şi familia şi %eii săi! Ja fel era şi în Grecia Romanii şi #elenii se asemănau şi în această privinţă! 1iecare grec. graţie principiului comunităţii domeniului. într-adevăr. dar familia ce şi-a păstrat unitatea pe care i-o impunea religia şi care a atins întreaga de%voltare pe care vec#iul drept privat îi permitea s-o atingă . şi ca descendenţii săi. veşnic aprinsă. adică bărbatul care a fost îngropat primul în mormânt. avea trei nume precum patricianul la Roma! "nul dintre aceste nume era numai al /5? său un altul era cel al tatălui sau. şi-a marcat individualitatea adoptând o poreclă Bcog-nomenN! (e altfel. în obiceiurile care le ordonă să se a8ute între ei! 'ra firesc ca membrii unei aceleiaşi gens să poarte un acelaşi nume. cel puţin cei care aparţineau unei familii vec#i şi constituite după toate regulile. acesta era cel purtat oficial acesta era numele sacru acesta era numele care. să îi ofere masa funebră! 2ceastă vatră sacră.

până în secolul al doispre%ecelea. iar numele patronimice n-au apărut decât destul de târ%iu ca nume legate de posesiuni sau ca porecle! Ja antici s-a întâmplat e&act contrariul! +r. aşa cum numele ce desemna ginta la romani era invariabil terminat în ius şi totuşi era adevăratul ei nume în limba8ul %ilnic se putea desemna omul prin porecla sa individuală. şi. de%voltarea ei de la o generaţie la alta până la formarea ginţii. la greci. trebuia să se dea omului numele său complet şi mai ales nu trebuia să se uite numele ginţii g#Znos . această morală antică ce impunea i%olarea familiilor.Vnota0 <titlu> 5. familia era adevăratul corp.remea când omul nu credea decât în %eii casnici este şi vremea când nu e&istau decât familii! 'ste adevărat că aceste credinţe au sub%istat şi mai târ%iu. fiul lui Ailtiade. timp îndelungat. conducerea sa interioară. DE9#OLTAREA 0l CLIENTELA !A'ILIEI* 1CLA#IA $eea ce ani spus despre familie. cu toate că a8unseseră atunci. era de obicei terminat în ides sau adesa şi avea astfel o formă de ad8ectiv. adevăratul nume era numele de bote% sau numele individual. şi în vremea când cetăţile şi naţiunile se formaseră! +mul nu se eliberea%ă uşor de opiniile ce-au pus odată stăpânire pe el! 2şa se face că aceste credinţe au putut dura. şi când cetatea nu e&ista încă! 2ceastă religie casnică. în generaţia următoare. o independenţă personală şi nu se dădea înapoi să-l i%ole%e de familie4 de aceea numele de bote% a fost primul şi. dimpotrivă. 8ustiţia sa. sacerdoţiul ei. JaRiade Ximon Ailtiâdou JaRiădes! JaRia-%ii formau o g#Znos precum cei cu numele $ornZlius o gens! Ja fel şi cu Iuta%ii. unitatea sa. $imon. pentru că societatea umană cuprindea ea însăşi un număr mic de indivi%i! . totul arată că asemenea credinţe n-au putut lua naştere în mintea oamenilor decât într-o epocă în care marile societăţi nu se formaseră încă! 9entimentul religios s-a mulţumit cu o concepţie atât de îngustă a divinităţii. ele corespundeau întru totul stării sociale a oamenilor! +r. aceşti %ei care nu aparţineau decât unei singure familii şi nu îşi e&ercitau providenţa decât în incinta unei case. singurul nume! . ce poate fi mai contradictoriu decât ca oamenii să trăiască într-o societate civilă şi. această diferenţă este legată de diferenţa dintre cele două religii! Pentru vec#ea religie casnică. Ir3ti%ii. JaRiade. dar în limba8ul oficial al politicii sau al religiei. 2m3nandri%ii etc! 7rebuie să remarcăm că Pindar nu face niciodată elogiul eroilor săi fără să amintească numele ginţii lor! 2cest nume.$imon. legile pe care şi lea alcătuit. în contradicţie cu starea societăţii! $ăci. iar individul nu era decât un membru inseparabil al ei4 de aceea numele patronimic a apărut primul şi a fost primul ca importanţă! *oua religie. toate acestea fac să ne ducem cu gândul spre o epocă primitivă în care familia nu era dependentă de nici o putere superioară. %eii pe care şi i-a făcut.nota 220! G 'ste interesant de remarcat că istoria numelor a urmat un cu totul alt drum la antici decât în societăţile creştine! :n evul mediu. religia sa casnică. dreptul primului născut pe care s-a întemeiat. singura stare socială care poate /5D fi de acord cu ele este cea în care familia trăieşte independentă şi i%olată! 9e pare că aceasta este starea în care rasa ariană a trăit timp îndelungat! :mnurile vedice stau mărturie pentru ramura care a dat naştere #induşilor vec#ile credinţe şi vec#iul drept privat o . şi c#iar foarte mult timp. o libertate deplină. acest cult ce era secret. P#3tali%ii. această religie ce nu vroia să fie propagată. într-adevăr. fiul lui Ailtiade. îi recunoştea individului o viaţă proprie. JaRiadis Bgr!N! . în acelaşi timp fiecare familie să-şi aibă %eii săi proprii ) (ar este clar că această contradicţie nu a e&istat dintotdeauna şi că în vremea când sau născut aceste credinţe şi au devenit apoi destul de puternice pentru a forma o religie.nota0 U Ximon. adevărata fiinţă vie.

de altfel. în mormântul ei. aşa cum am constatat mai înainte. dar pe care credinţa religioasă le întipăreşte în inima fiecărui om! îşi are 8ustiţia ei interioară deasupra căreia nu e&istă alta la care să se poată apela! 1amilia posedă toate cele de care omul are nevoie pentru viaţa sa materială sau pentru viaţa sa morală! 'l n-are nevoie de nimic din afară familia este un stat organi%at. încât e greu de presupus că asemănarea s-ar datora #a%ardului în sfârşit. adică partea sa de pământ de care e legată pentru totdeauna prin religie4 %eii ei termi îi pă%esc #otarele. într-adevăr. %eii săi. dar în perfectă armonie cu starea societăţii în care s-a născut! /-E 9ă ne ducem deci cu gândul în mie%ul acestor vec#i generaţii. c#iar şi cuvintele care le desemnea%ă sunt adeseori aceleaşi în diferitele limbi pe care această rasă le-a vorbit de la Gange şi până la 7ibru! Putem trage de aici o dublă conclu%ie4 una este că naşterea instituţiilor casnice la această rasă este anterioară epocii în care s-au separat diferitele ei ramuri cealaltă este că. între ele trebuind să e&iste o fâşie de pământ neutră care să rămână inviolabilă. care fără îndoială că nu sunt scrise. religie care nu s-ar fi putut naşte într-o societate altfel constituită şi care probabil că a fost timp îndelungat o piedică în de%voltarea socială! 7ot atunci s-a instituit vec#iul drept privat. nu găsim aproape nici un fel de analogie! (acă. naşterea instituţiilor politice s-a produs după această separare! Primele au fost fi&ate încă din vremea :n care rasa mai trăia încă în vec#iul său leagăn din 2sia $entrală celelalte s-au format treptat în diferitele ţinuturi unde migraţiile au condus-o! Putem deci întrevedea o lungă perioadă în timpul căreia oamenii n-au cunoscut nici o altă formă de societate în afară de familie! 2tunci s-a născut religia casnică. se de%voltă. se ramifică fără să se împartă! Ramurile mai tinere rămân grupate în 8urul unei ramuri mai vârstnice. /-/ nu se potriveşte deloc cu o stare socială în care familia trăieşte i%olată! (e altfel religia . iar manii veg#ea%ă asupra sa! :%olarea proprietăţii este într-atât de obligatorie încât două domenii nu se pot învecina direct unul cu celălalt. o societate care îşi a8unge sieşi! (ar această familie din timpurile vec#i nu este redusă la proporţiile familiei moderne. de o natură atât de singulară. dimpotrivă. dar în lipsa oricărei societăţi ea se e&tinde. dimpotrivă. aşa cum o naţiune şi-ar avea regele său! 1amilia îşi are legile ei. ce mai târ%iu a a8uns în de%acord cu interesele unei societăţi mai largi. în societăţile mari familia se de%membrea%ă şi se micşorea%ă. servitori sau sclavi înseamnă acelaşi lucru! *e putem imagina. sau în e&istenţa ce-i urmea%ă. fiecare familie îşi are şeful ei. în sfârşit.atestă pentru cei ce vor deveni mai târ%iu grecii şi romanii! $ând comparăm instituţiile politice ale arienilor orientali cu cele ale arienilor din +ccident. unde nu-şi găseşte loc nici un străin! 1iecare familie are proprietatea sa. că principiul unui serviciu liber. lângă vatra sacră unică şi lângă mormântul comun! =n compo%iţia acestei familii antice a mai intrat şi un alt element! *evoia reciprocă a săracului de bogat şi a bogatului de sărac a făcut să apară servitorii! (ar în acest gen de regim patriar#al. mai mult încă. vedem că familia era constituită după aceleaşi principii atât în Grecia cât şi în :ndia aceste principii erau. nu numai că aceste instituţii pre%intă o evidentă analogie dar. putând înceta după placul servitorului. familiile nu se amestecă între ele4 fiecare continuă să trăiască i%olat. voluntar. a căror amintire n-a putut pieri cu totul şi care şi-au lăsat credinţele şi legile drept moştenire generaţiilor următoare! 1iecare familie îşi are religia sa. sacerdoţiul ei! :%olarea religioasă este legea sa cultul ei este secret! în moarte c#iar. comparăm instituţiile casnice ale acestor popoare diferite.

care a sub%istat mult timp în casele ateniene. legat de familie doar pe linie femeiască. şi copiii ce se năşteau din el continuau să se afle sub ascultarea stăpânului . ca şi cum o instituţie de-o asemenea natură ar putea fi opera unui singur om! $lientela datea%ă din timpuri mai vec#i decât Romulus! (e altfel ea a e&istat pretutindeni. el continua să recunoască autoritatea şefului sau a patronului şi nu înceta să aibă obligaţii faţă de el! *u se căsătorea decât cu învoirea stăpânului. servitorul să devină un membru şi o parte integrantă din familie! Ja această situaţie se a8unge printr-un fel de iniţiere a noului venit în tainele cultului casnic! "n obicei ciudat. el lua numele familiei! 'ra considerat ca un membru al ei.nota </0! (e ce) Pentru că un cognat. după cum vom vedea.nota 2H0! Patronul trebuie să-şi ocrotească clientul prin toate mi8loacele şi toate puterile de care dispune.casnică nu permite să se primească în familie un străin! 'ste nevoie deci ca.nota 250! (in acest motiv. şi îndatoririle faţă de clienţi vor continua vreme îndelungată să fie considerate mult deasupra celor faţă de cognaţi .nota 2<0! 2ceastă ceremonie semăna cu cea a căsătoriei şi cu cea a adopţiunii! 'a semnifica.nota0 U9ă fie blestemat Blat!N! . printr-un mi8loc oarecare. dimpotrivă. să fie blestemat. neîndoielnic. ne arată care era ritualul prin care sclavul intra în familie! : se spunea să se apropie de vatra sacră era pus în pre%enţa divinităţii casnice i se turna pe cap apă lustrală în sfârşit sclavul împărţea cu familia câteva turte şi fructe .nota 2?0! (ar nu cetăţile au fost cele care au instituit-o şi organi%at-o dimpotrivă.nota 2@0! . aceleaşi sacra ca şi patronul lui! Ja Roma ca semn al acestei comuniuni religioase. un străin oarecare în a8un.nota <E0. după clienţii pe care-i vedem în vremea lui Foraţiu! 'ste clar că clientul a fost timp îndelungat un servitor legat de patronul său! (ar e&ista ceva ce-i conferea demnitate4 lua parte la cult şi era asociat la religia familiei! 2vea aceeaşi vatră sacră.nota 2-0! 9e formau astfel. patronul îl va apăra el va trebui c#iar să-i arate care sunt formulele misterioase ale legii ce-l vor face să aibă câştig de cau%ă . împărtăşeşte . el îşi pierdea libertatea! Religia era un lanţ care îl ţinea legat! 'l era legat de familie pentru toată viaţa lui şi c#iar şi pentru timpul ce urma după moarte! 9tăpânul putea să-l facă să iasă din 8osnica servitute şi să-l trate%e ca pe un om liber! (ar asta nu-l făcea pe servitor să-şi părăsească familia! $um era legat de familie prin cult. când clientul va fi c#emat în faţa 8ustiţiei cetăţii. prin adopţiune! Re%ultă de aici o legătură strânsă şi o reciprocitate de îndatoriri între patron şi client! 2scultaţi cum suna vec#ea lege romană4 5(acă patronul şi-a nedreptăţit clientul. aceleaşi sărbători. că noul sosit. un anumit număr de familii cliente sau subordonate! /-2 Romanii atribuiau instituirea clientelei lui Romulus. sclavul trebuia să fie înmormântat în locul de îngropăciune al familiei! (ar prin însuşi faptul că servitorul dobândea cultul şi dreptul de a se ruga. şi să moară6 . el nu se putea despărţi de ea fără să comită o impietate! 9ub numele de libert sau sub cel de client. nu este o rudă şi nu ia parte la religia familiei! $lientul. în Grecia ca şi în întreaga :talie . prin lege ca 8udecător! Aai târ%iu. sacer estoU. în sânul marii familii. prin lance ca ră%boinic.atra sacră îl ocrotea şi pe el religia %eilor lari îi aparţinea în aceeaşi măsură ca şi stăpânului . prin rugăciune ca preot.nota 2D0! :n 8ustiţie se putea depune mărturie împotriva unui cognat dar nu împotriva unui client . ele au slăbit-o treptat şi au distrus-o! $lientela este o instituţie a dreptului casnic şi ea a e&istat în familii înainte de a fi e&istat cetăţile! *u trebuie să tragem conclu%ii asupra clientelei din timpurile vec#i. va fi de acum înainte un membru al familiei şi că va avea aceeaşi religie! 2şa se e&plică faptul că sclavul asista la rugăciuni şi participa la sărbători .

/H! . neavând nici un fel de nevoie unele de altele. (emi O 2@! /5! 7itus Jivius. 5! -! $icero. /?! (igesla. (e falsa legat!. graţie dreptului său privat care o făcea indivi%ibilă. graţie legilor clientelei ce-i reţineau pe servitorii săi. de adevărata înrudire. nr! <H5! Ross. v! g#ennZtai 4 cei care fac parte din acest neam şi au de la început temple comune! <! Plutar#. passim! 2! Farpoeration. conducerea sa interioară şi %eii săi! <titlu> NOTE /! (emostene.MM::. graţie religiei sale. /<! ?! (emostene. ?! /<! :dem. /5! (ion3sios din Falicar-nas. :::. /! Ross. ::. :. ::. dintr-un număr foarte mare de asemenea societăţi! 2ceste mii de mici grupuri trăiau i%olate. /@! /2! (ion3sios din Falicarnas. 2nnib!. M:.e%i Plutar#. :..alerius Aa&imus. nefiind unite prin nici un fel de legătură.erres. eşti client prin datorie. /! /E! 7itus Jivius. nr! <D?. 7usculane. a8ungea să alcătuiască. :::. având fiecare domeniul lui. 2H! //! 7itus Jivius. :::. (emi 2ttici. nu te mai poţi despărţi de ea! $lientela din aceste timpuri vec#i nu este o legătură voluntară şi trecătoare între doi oameni ea este ereditară. @. care îi menţinea unitatea. /@?! @! $icero. care aparţinea plebeilor. :::.erres Bîmpotriva lui . aşa inferior cum este. $orp! inscr!. /! Isc#ine. . :. cei care slnt născuţi din oameni liberi. <DD! Ross. nimeni din strămoşii lor nefiind în sclavie B$icero.. //! Polibiu. . $[V0! inscr!. în venerarea aceloraşi %ei casnici! $lientela este o legătură sacră pe care religia a format-o şi pe care nimic n-o poate rupe! +dată a8uns client al unei familii. 2@! /-! $icero încearcă o definiţie a ginţii4 $ei care aparţin unei ginţi sunt cei care sunt legaţi între ei prin acelaşi nume. ce constă. 2H! H! 9uetoniu. cu timpul. 2@! Ja greci ginta apare adesea numită patra4 Pindar. /-N şi că un oarecare . 5! 2ppian.Vnota0 /-< acelaşi cult el se bucură. .. MMM:. /@! 1estus. având puţine relaţii între ele. ?D in 'ubulidem. ?/! . l.nota <20! 9e vede din cele spuse mai înainte că familia din timpurile cele mai vec#i. . Pro domo. M:::. 5H! (ion3sios.. p! 2<H! 5! 7itus Jivius.errucinus era aproape din aceeaşi gintă cu . cu servitorii şi clienţii săi. 7iberiu. :! 'sc#ine. putea alcătui un grup de oameni foarte numeros! + familie. din tată în fiu . vreme îndelungată. 2E! 9uetoniu. /@?! IoecR#. in Aacartatum. D@! Pliniu. v! Pro pudi. 7emistocle.elleius. 7emistocle. in *eaeram. v! g#ennZtai4 fiecare fratrie era împărţită în <E de ginţi iar preoţiile fiecăreia erau obţinute prin tragere la sorţi! Fes3c#ius. /<! Aacrobiu. ??N! . după e&presia lui Platon. ed! Auller. <2! (ion3sios din Falicarnas. nici religioasă şi nici politică. (e arusp! resp!. ::. 7iberiu. o societate foarte e&tinsă care îşi avea şeful ei ereditar! Rasa arică se pare că a fost alcătuită. <. (emi 2ttici. :M. 1ragm!. :::. -N! (efiniţia este incompletă4 ea arată câteva semne e&terioare mai degrabă decât trăsăturile esenţiale! $icero. M:. (e falsa legat!. 5! /@! IoecR#. 7opicele.:. //D! D! Gaius. cu ramura ei vârstnică şi cu ramurile ei tinere. pare să fi avut idei foarte vagi despre ginta timpurilor străvec#i el spune că regele 9ervius 7ullius era din aceeaşi gintă cu el B$icero.

aşa cum era rudă din aceeaşi gintă. 5N la greci. p! 2@! /H! 1estus. clientela4 de aici s-a format o legătură de drept între gintă şi client or. DN! 2H! Jegea celor M:: 7able. citată de Ross. p! <DD4 cei care fac parte din una dintre cele <E de ginţi. neamul #elenic şi vec#i B(ion3sios. 54 59clavii.om vedea mai departe că a intrat în gintă un element de ordin inferior. (e re rustica. împreună cu ceilalţi sclavi ai mei. /@. /2N! 25! $icero. H<! 2-! (espre obligaţiile celor eliberaţi în dreptul roman. gentilis al ginţii! 9e stabileşte acum aceeaşi distincţie între termenii gentilis şi agnatus ca şi între cuvintele gens şi familia! *umim familie toate rudele după tată. /. ::. prin descendenţă bărbătească şi prin legătură religioasă. Jegile. tit! /-. adică celor care erau din ginta sa fără ca să facă parte din ramura sau din familia sa! G . ?D! Pausanias. //4 cei care făceau parte din neam sunt numiţi şi cei #răniţi cu acelaşi lapte! 2/! *u vom reveni asupra a ceea ce am spus mai sus Bc! ::. 'conomicele :. . (espre legi. în lipsa agnaţilor. voi! :. +ratorul. (espre legi.:. înrudireN! (e e&emplu. in Aacartaium. :M. în %ilele de sărbătoare era inter%is să pui sclavul să muncească B$icero. în Farpocration. în 1ragm! #ist! graec!. dar nu o descriu! 9#oliastul lui 2ristofan adaugă câteva amănunte! . $loelia! /D! 7itus Jivius. MMM. ve%i (igesta. . -ED! $f! . celor care nu erau decât gentiles faţă de mort. dar puteai fi gentilis fără să fii agnatus! Jegea celor M:: 7able dădea moştenirea. 2gamemnon. :. :. mai mult c#iar decât oamenii liberi. /5! (e obseTuiis parentibus el palronis praestandis M:::.N despre agnation! 9-a putut vedea cum înrudirea după tată şi apartenenţa la aceeaşi gintă decurgeau din aceleaşi principii şi erau o înrudire de aceeaşi natură! Pasa8ul din Jegea celor M:: 7able care atribuie moştenirea celor din aceeaşi gintă în lipsa rudelor după tată i-a pus în încurcătură pe 8urisconsulţi şi i-a făcut să se gândească la faptul că s-ar fi putut să e&iste o diferenţă esenţială între cele două feluri de înrudire! (ar această diferenţă esenţială nu apare în nici un te&t! 'ra rudă după tată. ::. ::. (e operis libertorum! G (reptul grec. <?! :nscripţia 2m3nandri%ilor. care este transmisă din strămoşi. trebuie să îndeplinească sacrificiile şi ceremoniile6! $icero. (e iure patronatus M::. ?@! 2ristofan. (espre coroană. :. pe lângă căminul meu din casă6 B'sc#il. ::. ?-H! $ei doi scriitori arată clar o ceremonie. la cuvântul aposlasiou Frisip la 2t#enaios.:::.:. cum $litemnestra primeşte o sclavă nouă4 5:ntră în această casă. //4 *ici religia larilor. ::. /E<5-lE<HN! 2@! 2ristotel. citată de 9er3ius. care e marcată mai ales începând din vremea în care ramurile aceleiaşi ginţi se despart! 2gnatus este membru al ramurii. cap! . p! D/5! Reiese că cel eliberat avea în continuare obligaţii faţă de fostul său stăpân! 2?! $lientela la sabini B7itus Jivius. s-a transformat mult mai devreme decât dreptul roman deşi ne-au rămas foarte puţine informaţii despre vec#ea condiţie a acestor categorii ve%i totuşi Jisias. . H4 9ă aibă sărbători religioase pentru sclavi. în 'sc#il. în $icero. în ceea ce priveşte eliberarea şi clientela. erai cu atât mai mult gentilis faţă de el. ::. b /D5! când erai agnatus faţă de un om. c!J!. $alpurnii. @-4 neamul 1obiilor! 2E! 1iloc#oros.. nu trebuie respinsă! 9clavul putea c#iar îndeplini actul religios în numele stăpânului său! $ato. :. pe care mai înainte se spune că 1iloc#oros le numea #rănite din acelaşi lapteG Pollu&./?! (emostene.ergiliu4 sau paguba . la stăpâni ca şi la sclavi. Plulos.e%i. <D e&presia dreptul înrudirii desemnea%ă raportul dintre gensVgintă şi clienţi! 2stfel se face că acelaşi cuvânt a desemnat două lucruri pe care nu trebuie să le confundăm! 22! ' adevărat că mai târ%iu democraţia înlocuieşte numele demosului cu cel al gintei. deoarece Seus vrea ca tu să împărţi abluţiunile apei lustrale.::. ad! 2en!. . spune "lpian în (igesta. ceea ce era un fel de a imita şi adapta regula antică! 2<! (emostene. M:. D< şi un pasa8 ciudat din Platon. această legătură de drept s-a numit tot gentilitas Brude.(ion3sios. (espre legi. între cei doi nu e&ista decât o diferenţă de grad. v! $oeculus. @EN4 la etrusci B(ion3sios din Falicarnas.

. este considerat client. adaugă că într-adevăr 5Aarius şi familia sa erau de mult timp clienţii familiei Ferennius6! Qudecătorii admit scu%a. iniţial clientela! /-? <titlu> Cartea a III&a <titlu> CETATEA <titlu> CAPITOLUL I <titlu> !ratria şi "uria* tri+ul *-am pre%entat până aici şi nu putem pre%enta încă nici o dată! :n istoria acestor societăţi antice. şi pentru nevoile morale ale naturii noastre. l. /4 clientul trebuie apărat împotriva rudelor! <2! 2cest adevăr. invocă faptul că era împotriva regulilor antice ca un stăpân să depună mărturie împotriva clientului său şi. sporindu-şi din generaţie în generaţie /-H . în 2ulus Gellius. căci era greu ca această familie să-şi a8ungă sieşi în faţa tuturor împre8urărilor vieţii prea restrânsă. cealaltă de $icero! $! Ferennius. /E! 2D! 2 face să iasă la lumină drepturile clientului. de asemenea. MM. în virtutea dreptului antic. cum se mirau că Aarius. mai multe mii de fiinţe omeneşti! (ar în aceste limite asociaţia umană era încă prea restrânsă4 prea restrânsă pentru nevoile materiale. c#emat ca martor împotriva lui Aarius. ve%i (ion3sios.iaţa lui Aarius. l4 împotriva rudelor se depune mărturie pentru client. epocile sunt marcate mai curând de succesiunea ideilor şi a instituţiilor decât de cea a anilor! 9tudiul vec#ilor reguli ale dreptului privat ne-a făcut să întrevedem dincolo de timpurile pe care le numim istorice. care nu se preocupă că a fost redus la această situaţie. el a fost eliberat de clientelă! 5$eea ce nu era cu totul adevărat. înţelegerea divinului era insuficientă şi morala incompletă! $aracterul restrâns al acestei societăţi primitive corespundea bine cu îngustimea ideii pe care ea şi-o făcuse despre divinitate! 1iecare familie îşi avea %eii săi şi omul nu concepea şi nu adora decât divinităţile casnice! (ar omul nu se putea mulţumi mult timp cu aceşti %ei ce erau mult sub ceea ce inteligenţa sa putea atinge! :-au trebuit multe secole pentru a a8unge să şi-l repre%inte pe (umne%eu ca pe o fiinţă unică. :::. infinită4 de acest ideal trebuia să se apropie pe nesimţite. +ratorul. < MM:. Foraţiu. . după părerea noastră. în cadrul ei larg. incomparabilă. aduce drept replică faptul că de când a fost ales într-o magistratură.. care fusese de8a tribun. cu titlul de şefi ai ginţii $laudia.născocită pentru client! G (espre îndatoririle patronilor. 'pistole. rudele lui Ferennius şi-l aminteau! G $icero menţionea%ă un proces care s-a desfăşurat în vremea sa între $laudii şi Aarcelii cei dintîi. adaugă istoricul. ::. 5N! $lientela era aşadar în afara acestei unice e&cepţii. obligatorie şi ereditară! Aarius uitase acest lucru. deoarece magistratura nu eliberea%ă de condiţia de client doar magistraturile curule aveau acest privilegiu6 BPlutar#. <<! <E! $ato. căci am vă%ut că. împotriva clientului nimeni nu depune mărturie! </! 2ulus Gellius. în această mică lume. pretindeau. o perioadă de secole când familia a fost singura formă de societate! 2ceastă familie putea atunci conţine. că Aarcellii erau clienţii lor în %adar se aflau aceştia de două secole în primele rânduri ale statului! $laudii continuau să susţină că legătura de clientelă n-a fost ruptă! G 2ceste două fapte salvate de uitare ne permit să 8udecăm ce însemna. /E@! $icero. ::. dar Aarius. reiese din plin din două trăsături care ne sunt relatate una de Plutar#.

să se unească pentru celebrarea unui alt cult care le devenea comun! 'ste ceea ce s-a şi întâmplat! "n anumit număr de familii au format un grup. împărţeau carnea victimei cu noul venit. care 8ura că este fiul său! Primirea avea loc sub o formă religioasă! 1ratria 8ertfea un animal şi îi frigea carnea pe altar toţi membrii erau de faţă! (acă refu%au să-l primească pe noul venit.nota @0! =n timpul lui 2ugustus ele îşi păstrea%ă toate formele lor antice! 52m vă%ut în aceste lăcaşuri sacre. ei trebuiau să ridice carnea de pe altar! (acă nu o făceau.înţelegerea şi îndepărtând treptat ori%ontul a cărui linie desparte pentru el 1iinţa divină de lucrurile terestre! :deea religioasă şi societatea umană se vor de%volta deci în acelaşi timp! Religia casnică nu dădea voie ca două familii să se amestece ţi să se contopească! (ar era posibil ca mai multe familii. o 8ustiţie. a cărui principală atribuţie era aceea de a pre%ida sacrificiile! Poate că. e&ista un %eu. erau împărţite între toţi membrii fratriei aveau mare gri8ă ca nici un străin să nu se înfrupte . ca să faci parte dintr-o fratrie trebuia să te fi născut dintr-o căsătorie legitimă într-una din familiile ce-o alcătuiau! $ăci religia fratriei. într-o masă luată în comun #rana fusese pregătită c#iar pe altar şi era. şi anume în acelaşi mod! Aai multe curii sau fratrii s-au grupat şi au alcătuit un trib! .nota <0! 2ceste mese religioase ale curiei au dăinuit mult timp la Roma $icero le menţionea%ă. în esenţă. după obiceiul străbunilor. şi vasele erau din pământ! 2limentele erau pâini. fripte la focul sacru. iar limba latină o curie . un sacerdoţiu. fiecare fratrie se reunea în 8urul altarului său era 8ertfită o victimă cărnurile. i-au aprins un foc sacru şi i-au instituit un cult . dacă se îndoiau de legitimitatea naşterii sale.nota 50! Ja 2tena. divinitate ce le era comună tuturor şi care veg#ea asupra întregului grup! 'le i-au înălţat un altar. atribuţiile sale au fost mai e&tinse! 1ratria îşi avea adunările şi deliberările sale. o conducere! 'ra o mică societate constituită e&act după modelul familiei! 2ceastă asociaţie a continuat în c#ip firesc să se de%volte. dacă după ce o frigeau. ci din vase de argilă şi i-am admirat pe oamenii din %ilele noastre care rămân atât de /-D credincioşi riturilor şi obiceiurilor străbunilor . ospăţul aşe%at înaintea %eului mesele erau din lemn.nota ?0! 2ceste practici se e&plică prin aceea că anticii credeau că orice #rană pregătită pe altar şi împărţită între mai multe persoane stabilea între ele o legătură indisolubilă şi o uniune sfântă ce nu înceta decât odată cu viaţa .nota 20! *u e&ista curie sau fratrie care să nu-şi aibă altarul şi %eul ei protector! 2ctul religios era de aceeaşi natură cu cel din familie! $onsta. +vidiu le descrie . după cum aveau dreptul. sacră o mâncau în timp ce spuneau câteva rugăciuni divinitatea era de faţă şi îşi primea partea de alimente şi de băutură . în %ilele de sărbătoare ale 2paturiilor şi 7#argeliilor. ca şi în cadrul familiei. turte din făina cea mai bună şi câteva fructe! :-am vă%ut făcând libaţii nu vărsau din cupe de aur sau de argint. prin urmare.nota -0! '&istă obiceiuri ce au durat până în ultimele timpuri ale istoriei grecilor şi care aruncă o oarecare lumină asupra naturii fratriei antice! 2stfel vedem că în timpul lui (emostene. aceste familii concepeau e&istenţa unei divinităţi superioare divinităţilor domestice. un cult. tânărul era admis şi devenea irevocabil membru al asociaţiei . ca şi cea a familiei nu se transmitea decât prin sânge! 7ânărul atenian era pre%entat fratriei de către tatăl său. curion sau fratriarc.nota D0! =n cadrul ei. fără să sacrifice nimic din religia lor proprie. şi putea da decrete . la origine. pe care limba greacă l-a numit o fratrie. spune un istoric din acea epocă.nota H0! 1iecare fratrie sau curie avea un şef.nota /0! =ntre familiile aceluiaşi grup e&ista oare o legătură de naştere ) 'ste cu neputinţă s-o afirmăm! 9igur e faptul că această nouă asociaţie nu s-a format fără o anumită lărgire a ideii religioase! în momentul în care se uneau.

H5N şi (io $assius Bfragm! //N le traduc unul prin celălalt! 2! (emostene. in Aacartatum. -5! 5! (ion3sios.nota //0! 7ribul. descrie una din aceste mese în altă parte Bde 2st3p#! #ered!. ::. se vede că el fusese constituit. p! @-EN vorbeşte de %eul care patronea%ă fratria. neamul neamurilor! G Pollu&. aşa cum fratria este folositoare fratriilor. p! 255N4 5(acă un om născut din părinţi străini se leagă de o tradiţie. ieşind din fratria sa în urma unei adopţii. p! 2<HN după ce a vorbit de cultul familiei. /2? -în 7esalia Bibid!. pentru a f i o societate independentă. la $orint Bibidem. banc#et! +vidiu. îşi avea adunările sale şi dădea decrete. p! 2@-N în $reta BIoecR#. voi! ::. +limpicele. :::. $orp! inscr!. ed! (idot.nota /E0! Seul tribului era. de P#iloct! #ered!. 1ragm!. orice atenian ar puteaO să-l urmărească pe cale 8udiciară6! ?! (emostene. el adaugă4 celelalte le-au pus ca adunare comună a templelor pe care o numesc fratrie! 1ratriile sunt menţionate la Fomer ca o instituţie comună Greciei :liada. :stmicele. 524 Seii protectori ai confreriilor! 9acrificiul pe care îl fac membrii aceleiaşi fratrii se numeşte sacrificiu oferit de fratrie! $apra sacrificată de membrii fratriei! <! +speţele membrilor aceleiaşi fratrii B2t#enaios. de 2polllod! #ered!.nota /<0! <titlu> NOTE /! 2cest mod de formare a fratriei este clar indicat într-un ciudat fragment al lui (icear#os B1ragm! #ist! gr!. care nu se comunica nici c#iar prin căsătorie. nr! 2555N! "nii istorici se gândesc că abai Bparte a unui tribN la 9parta corespund fratriilor la 2tena! G $uvintele fratrie şi curie erau privite ca sinonime (ion3sios din Falicarnas B::. /@ :saios.:. /5G/?. 1astele. Seăs p#ratârios! Pollu&. "lcica. 524 fratriile erau /2 şi în fiecare erau <E de ginţi! (emostene. 2gamemnon.. tribunus. /@ şi :saios. <. <E5! (ion3sios. 2<! +rice s-ar spune. ::. M:::. au fost introduse totuşi cîteva sc#imbări! Aesele curiei nu rai erau deci pură formalitate. cărora trebuiau să li se supună toţi membrii săi! 2vea un tribunal şi dreptul de a-şi 8udeca membrii! 2vea un şef. -D şi /<?! -! :saios.. <-24 8udecă bărbatul după neam. ca şi fratria.:. . +ratorul. ?4 sărbătoare. :. .nota /20! (in ceea ce ne-a rămas din instituţiile tribului. 5<N vorbeşte de un om care. ::. in Aacartatum. 2N4 mesele celor din aceeaşi curie B1estus. p! -@N! @! $icero. un erou! 7ribul îşi lua numele de la el4 de aceea grecii îl numeau eroul eponim! 'l avea sărbătoarea sa anuală! Partea principală a ceremoniei religioase era un ospăţ la care lua parte întregul trib . p#3lobasileus . după fratrie. H5 8 la *ea-pole B9trabon. de 2pollod! #ered! menţionea%ă altarul fratriei şi sacrificiul ce se făcea la el! $ratinos Bîn 2t#enaios M:. . era considerat în ea ca străin în %adar se pre%enta el la fiecare masă sacră. /E Bed! (idot./?E . /< G /5 :saios. /H! 9ă ne amintim că o adopţie conform legii stârnea întotdeauna aceleaşi efecte ca şi filiaţia legitimă şi că îi ţinea locul! H! 2ceeaşi opinie este principiul ospitalităţii antice! *u intră în subiectul nostru să descriem .i această noua asociaţie şi-a avut religia sa în fiecare trib a e&istat un altar şi o divini tate protectoare . /E! G '&istau fratrii la 7eba B9#oliastul lui Pin-dar. . la origine. bună pentru preoţi! Aembrii curiei se lipseau cu plăcere de ele şi apăruse obiceiul de a înlocui masa comună cu o împărţire de alimente şi bani 1laut. de P#iloct! #ered!. :::. :stmicele. 2/ G 22 (espre moştenirea lui Xiron. . de obicei. de aceeaşi natură ca şi cel al fratriei sau cel al familiei! 'ra un om divini%at. M. /HN. in Aacartalum. ca şi cum n-ar e&ista nici o putere socială mai presus de el .. nu i se dădea nici o parte din carnea victimei! Gf! Jisias. voi! ::.

dar astfel c#iar străinul care e primit odată în ea este cu atât mai sacru. fragment citat de 1otios. în toate ramurile sale. ::. v! tritti8s Bo treime dintr-un tribN. -? iQemostene. -5@ 'sc#il.5DH. Zd! Xe#ler. 'umenidele. :. 7ities. 2?5N! G 2ici se vede un e&emplu a ceea ce a e&istat întotdeauna absolut ilogic în sufletul omenesc4 religia domestică nu este făcută pentru străin prin esenţă ea îl respinge. ///4 cei care pre%idea%ă sacrificiile tribului fiind aleşi dintre eupatri%i.:::. trebuie să încete%e cu price preţ să fie străin! 2celaşi principiu care-l îndepărta ieri îi cere să fie a%i şi pentru totdeauna un membru al familiei! D! (espre curion Bpreot al unei curiiN sau magisler curiae Bcen%or al moravurilorN. /?? Ferodot. M:M.:::. 'neida.această ciudată instituţie! 9ă spunem doar că religia are aici un rol important! +mul care reuşise să atingă căminul nu mai putea fi privit ca un străin el devenise ep#Zstios B9ofocle. îndată ce a atins căminul. <-2 şi --H +diseea. Qunona. după 2ristotel! '&istenţa vec#ilor triburi. cea a +limpului #elenic şi a $apitoliului roman! (intre aceste două religii. ve%i $orpus inscr! attic!. 3ol! ::. (espre limba latină. 2-2 'uripide.ergiliu. v! nauRraria Ba /2-a parte dintr-un tribN! /<! +rgani%area politică şi religioasă a celor trei triburi iniţiale ale Romei a lăsat urme în documente! 7ot ce se ştie. 5DD. -H şi -DO ve%i +tf! Auller. /ED-l//. ::. 9EII DIN NATURA !I9IC4 =nainte de a trece de la formarea triburilor la naşterea cetăţilor. nr. . este că ele erau compuse din curii şi ginţi şi că fiecare îşi avea tribunul ei! *umele lor. p! /2-! Aembrul fratriei este menţionat în (omostene. prima îşi lua %eii din sufletul omenesc cea de-a doua şi i-a luat pe ai săi din natura fi%ică! (acă sentimentul forţei vii şi a conştiinţei pe care o poartă în el îi . H2! Aai multe inscripţii cuprind decrete date de fratrii. /-/ . de nom!.:::. p! ?5! 7rebuie să se facă o distincţie între triburile religioase din timpurile vec#i şi triburile pur şi simplu locale ale vremurilor ulterioare vom reveni la asta mai departe! (oar primele sunt în raport cu fratriile şi g#ene! /2! Pollu&. . 7ra#inienele. -EE! /E! 2ltarele %eilor tribului BPollu&. :on. :::. şi Farpocration.. în număr de < sau @. . -@ . . se îngri8esc de temple! $f! 2ristotel.arro. //EN! //! +speteţe tribului B2t#enaios. ve%i Pollu&. ca şi câteva ceremonii ale cultului lor! 2ceste triburi erau de altfel destul de considerabile încât cetatea să nu încerce să le slăbească şi să le retragă independenţa! Plebeii au încercat de asemenea să le facă să dispară! /?< <titlu> CAPITOLUL lI <titlu> N i "redinţe reli$i ase <titlu> /. vol! :l. 2t#ena. . şi o altă religie. cea ale cărei principale figuri au fost Seus. in Aacartatum. s-au păstrat. 5?? 7ucidide. ve%i (ion3sios. 2N Pollu&.:::. :. (orier. H< 1estus.. in 'ubulidem. ?! (espre cele patru vec#i triburi ale 2tenei şi despre raporturile ei cu fratriile şi g#ene. Juceres. /<?N! $el ce împărţise masa sacră era pentru totdeauna în comunitate religioasă cu ga%da sa da aceea 'vandru spune troienilor4 c#emaţi %eul comun B. Ramnes. 2<! (eliberarea şi votul sunt descrise în (emostene. am găsit o religie ce avea drept obiect străbunii şi drept simbol principal vatra sacră ea este aceea care a constituit familia şi i-a stabilit primele legi! (ar această rasă a avut de asemenea.. este un fapt comun tuturor cetăţilor greceşti. trebuie să menţionăm un element important al vieţii intelectuale a acestor vec#i populaţii! $ând am studiat cele mai vec#i credinţe ale acestor popoare.. in Ioeot!. dorice sau ionice :liada.. Fera.

sunt părţi ale unui aceluiaşi tot nu-i trecea prin gând că ele ar putea fi guvernate de o aceeaşi 1iinţă! Ja prima privire pe care a aruncat-o asupra lumii e&terioare. la această rasă. încerca.nota . în nor. fiind fi&ată într-o epocă foarte îndepărtată. ceremonii şi practici absolut diferite! $ultul %eilor +limpului şi cel al eroilor şi manilor n-au avut niciodată nimic comun între ele! /?5 *u putem spune care dintre cele două religii a apărut mai întâi nu putem nici măcar afirma că una ar fi fost anterioară celeilalte lucru sigur este că una. s-a recunoscut dependent de ele le-a implorat şi le-a adorat şi-a făcut din ele %ei! 2stfel. întotdeauna. dogme complet distincte. el a vă%ut de asemenea în fiecare parte a creaţiunii. RELAŢIA DINTRE ACEA1T4 RELI7IE 0I DE9#OLTAREA 1OCIET4ŢII O'ENE0TI 9e poate crede că primele rudimente ale acestei religii a naturii sunt foarte vec#i poate că sunt tot atât de vec#i ca şi cultul străbunilor dar cum ea răspundea unor concepţii mai generale şi mai înalte. amestecată cu dragoste şi teamă! 2cest sentiment nu l-a condus de-a dreptul la concepţia unui (umne%eu unic. în mod continuu. el a aplicat ideea de divin obiectelor e&terioare pe care le contempla. a fost mai progresivă şi s-a de%voltat liber în decursul generaţiilor. se înspăimânta de noapte şi când vedea ivindu-se iar 5sfînta lumină a cerurilor . modificându-şi treptat legendele şi doctrinele şi mărindu-şi fără încetare autoritatea sa asupra omului! <titlu> 2. soarele. în timp ce dogmele ei se ştergeau treptat cealaltă. în pre%enţa naturii obiceiurile vieţii civili%ate nu aşterneau încă un văl între el şi ea! Privirea îi era fermecată de aceste frumuseţi sau orbită de aceste măreţii! 9e bucura de lumină. voinţă. tot atâtea fiinţe asemănătoare cu sine însuşi le-a atribuit gândire. în soare. de ceea ce simţea sacru în fiinţa sa! Pe de altă parte. putere de a decide asupra actelor sale cum le simţea puternice şi cum simţea că îl stăpânesc. în arbore. vederea imensităţii ce-l încon8oară şi care îl %drobeşte a dat sentimentului său religios un alt curs! +mul din primele timpuri se afla fără încetare. aştrii. ce conduce universul! $ăci el nu avea încă noţiunea de univers! 'l nu ştia că pământul. de ceea ce întrevedea el din suflet. în apa fluviului. cea a naturii fi%ice. i-a trebuit mai mult timp ca să se fi&e%e într-o doctrină precisă .inspiraseră omului prima idee a divinului. adeseori contradictorii. aceea a morţilor. în pământ. pentru natura cea puternică. a rămas mereu nesc#imbată în practicile sale. de inteligenţă. ideea religioasă s-a pre%entat sub două forme foarte diferite! Pe de o parte. un sentiment de veneraţie. pe care le iubea sau de care se temea şi agenţilor fi%ici ce erau stăpânii fericirii şi vieţii sale! 2ceste două categorii de credinţe au dat loc la două religii pe care le vedem durând tot atât cât şi societatea greacă şi romană! *u s-au ră%boit între ele au trăit c#iar într-o destul de bună înţelegere şi şi-au împărţit între ele stăpânirea asupra omului dar nu s-au contopit niciodată! 2u avut fiecare.nota /06. omul şi-a imaginat-o ca pe un fel de republică confu%ă în care se ră%boiesc între ele nişte puteri rivale! $um 8udeca lucrurile e&terioare după sine însuşi şi cum simţea în el o fiinţă liberă. încerca un sentiment de recunoştinţă! . omul a legat atributul divin de principiul invi%ibil.iaţa sa se afla în mâinile naturii aştepta norii binefăcători de care depindea recolta /?@ se temea de furtuna ce putea nimici munca şi speranţa sa de un an întreg! 9imţea în fiecare clipă slăbiciunea lui şi incomparabila forţă a ceea ce îl încon8ura.

în altă parte 2pollo Bcel ce vânea%ă noaptea sau răulN unul l-a numit 1iinţa elevată BF3perionN. au e&istat asemănări. în numele lui Qupiter ce sălăşluieşte lângă vatra ta sacră6! Aedeea. ce repre%intă lupte dintre familii. el îl înfăţişea%ă pe Fercule asociat la vatra sacră a lui 'vandru şi adorat de acesta ca o divinitate casnică! (e aici au decurs acele mii de culte locale între care nu s-a putut niciodată stabili o unitate! (e aici acele lupte dintre %ei de care e plin politeis-mul. a primit diferite nume! 9oarele. să se asemene mulţi oameni putuseră da %eului lor numele de 2pollo sau pe cel de Fercule. diferitele grupuri de oameni nu puteau crede că se află decât un singur %eu! (iferiţii Qupiteri se numărau cu miile e&istau o mulţime de Ainerve. %eiţa mea stăpână. pentru că ideile se năşteau în mintea oamenilor cam în acelaşi mod dar a e&istat de asemenea şi o foarte mare varietate. pentru că fiecare minte era autoarea %eilor săi! 2 re%ultat de aici că această religie a fost mult timp confu%ă şi că %eii săi au fost nenumăraţi! 7otuşi elementele pe care oamenii le puteau divini%a nu erau foarte numeroase! 9oarele care fecundea%ă.nota <0! $um prima apariţie a acestor credinţe datea%ă dintr-o epocă în care oamenii mai trăiau încă în starea de familie. gata făcută. de (iane. proprietatea sa. şi că ea nu s-a născut. acestea erau principalele puteri din care puteau să-şi facă %ei! /?(ar din fiecare din aceste elemente s-au născut mii de %ei! 2sta pentru că acelaşi agent fi%ic. vă%ut sub diferite aspecte. caracterul de divinităţi casnice! 1iecare familie şi-a creat %eii ei. celălalt milosul B2le&icacosN şi. Qupiter-ul vetrei mele sacre. ca pe nişte protectori a căror protecţie nu vroia să o împartă cu străinii! 'ste o idee ce apare frecvent în imnurile vedice şi nu avem nici un fel de îndoială că ea a e&istat şi la arienii din +ccident. %ămisliţi de diferitele minţi. şi fiecare i-a păstrat pentru sine. ce se asemănau foarte puţin între ele! 1iecare dintre aceste concepţii fiind formată prin libera lucrare a fiecărei minţi omeneşti şi fiind. personificând un agent fi%ic. a fost numit aici FZracl^s BgloriosulN. spune 7ecmessa lui 28a&. dincolo.20! ' bine dovedit că acest lucru nu s-a produs în lume într-o singură %i. căci a lăsat urme vi%ibile în religia lor! Pe măsură ce o familie. pământul care #răneşte.nota @0! 57e con8ur. întrun anume fel. aceşti %ei noi au avut la început. alteori funest. din creierul unui singur om! Ja originea acestei religii nu se află nici vreun profet şi nici vreun grup de preoţi! 9-a născut în diferitele inteligenţe ale oamenilor ca efect al puterii lor naturale de imaginaţie! 1iecare şi-a plăsmuit-o în felul său! între toţi aceşti %ei. /?? ea îl asocia la focul său sacru. căci aceste cuvinte făceau parte din limba vorbită şi nu erau decât nişte ad8ective care desemnau 1iinţaO divină printr-unul sau altul din atributele sale cele mai i%bitoare! (ar sub acest nume comun. 2pollo al străbunilor mei . P#oebus BstrălucitorulN. grupurile de oameni ce dăduseră aceste nume diferite strălucitorului astru n-au mai recunoscut că au acelaşi %eu! (e fapt. ca şi demonii. îşi crea un %eu. cătune . fiecare om nu adora decât un număr foarte redus de divinităţi dar %eii unuia nu păreau a fi şi ai celuilalt! *umele puteau.ergiliu descrie cele mai vec#i lucruri din religia Romei. s-a a8uns la situaţia că aceşti %ei au fost mult timp independenţi unii de ceilalţi. de Qunone. într-adevăr. îl număra printre penaţii săi şi adăuga la formula sa de rugăciune câteva cuvinte pentru el! 2şa se e&plică faptul că la antici întâlnim adeseori e&presii ca acestea4 %eii ce sălăşluiesc lângă vatra mea sacră. şi că fiecare dintre ei îşi crea legenda sa proprie şi cultul său . magiciana spune în 'uripide4 5Qur pe FZcate. de e&emplu. eroii şi larii. pe care o venere% şi care sălăşluieşte în sanctuarul vetrei mele sacre6! când . norul uneori binefăcător. cu timpul.

de altfel. sub ocrotirea vetrei sacro casnice! 2ici noul %eu obţinuse un locşor. renunţă la această tutelă părăseşte vatra sacră casnică are un sălaş al său unde i se aduc 8ertfe! 2cest sălaş Bnaos de la naio. această mulţime uriaşă de %ei şi de %eiţe. multă vreme. desigur. pe drept cuvânt. de fapt. fără a lăsa măcar amintirea numelui lor. erau %ei care. este limpede că această religie. cu Fercule al familiei Potitius! (ar. . nişte #otare. din care noi nu cunoaştem. 5venerabilii sărmani6. decât o foarte mică parte 4 căci mulţi au pierit. despre doi străbuni. prin însăşi esenţa lor. eroii. în apropierea altarului venerat. cei care implorau. la început.sau oraşe! (e aici. aceeaşi fiinţă sau de aceeaşi esenţă ca şi Qupiter-ul alteia ceea ce nu puteau crede niciodată despre doi lari. nu puteau fi adoraţi decât de către un foarte mic număr de oameni şi care stabileau. societatea s-a mărit şi ea! +r. căpătând mai multă autoritate asupra sufletului. pentru totdeauna. o mică cella. ea îşi păstra cel puţin sacerdoţiul! 9e poate remarca faptul că demnitatea preotului pentru fiecare %eu. în sfârşit. cultul %eiţei . manii. nu o ocrotea decât pe ea şi nu vroia să fie slu8it decât de ea! Putem deci spune. pentru că familiile care îi adorau s-au stins sau pentru că oraşele care le consacraseră un cult au fost distruse! 2 trebuit să treacă mult timp înainte ca aceşti %ei să iasă din sânul familiilor care îi concepuseră şi care îi priveau ca fiind patrimoniul lor! 9e ştie c#iar că mulţi dintre ei nu s-au eliberat niciodată de această legătură casnică! Seiţa (emeter la 'leusis a rămas divinitatea particulară a familiei 'umolpi%ilor 2t#ena din acropola 2tenei aparţinea familiei Iuta%ilor! 1amilia Potitius din Roma avea un Fercule şi familia *autius o Ainervă . că această a doua religie a fost. divinitatea unei familii dobândind un mare prestigiu asupra imaginaţiei oamenilor şi apărând cu atât mai puternică cu cât prosperitatea familiei era mai mare. strămoşii.nota 50! 9e pare că. în aşa fel încât puţin din respectul pe care oamenii îl aveau pentru vatra sacră să se îndrepte şi spre %eu! 7reptat %eul. slabă la început. a locuiN a fost. cu 2t#ena a Iuta%ilor.enus a aparţinut doar familiei :ulia şi că această %eiţă n-a avut un cult public la Roma! $u timpul. între familii! Religia %eilor din natură era un cadru mai larg! *ici o lege riguroasă nu se împotrivea ca fiecare dintre aceste culte să se propage ideea de a nu fi adoraţi decât de o familie şi de a-i respinge pe străini nu ţinea de natura intimă a acestor %ei! în sfârşit oamenii trebuiau să a8ungă pe nesimţite să-şi dea seama că Qupiter-ul unei familii era. a luat apoi o foarte mare e&tindere! Ja origine ea se adăpostise în familii. o întreagă cetate a vrut s-o adopte şi să-i înc#ine un cult public /?H pentru a-i obţine favorurile! 2cest lucru s-a întâmplat cu %eiţa (emeter a 'umolpi%ilor. de netrecut. când o familie consimţea să-şi împartă astfel %eul. cei pe care trebuia să-i trate%i 5ca pe nişte fraţi6! 7oţi aceşti %ei luau adeseori înfăţişare omenească şi li se arătau muritorilor! + făceau uneori pentru a asista la luptele lor şi pentru a lua parte la batălii /?D adeseori o făceau pentru a-i îndemna la armonie şi a-i învăţa să se a8ute unii pe alţii! Pe măsură ce această a doua religie s-a de%voltat. sau despre două vetre sacre! 9ă adăugăm că această nouă religie mai avea şi o altă morală! 'a nu se mărginea să-l înveţe pe om care îi sunt îndatoririle de familie! Qupiter era %eul ospitalităţii din partea lui veneau străinii. a fost mult timp ereditară şi n-a putut să iasă dintr-o anume familieH! 'ste vestigiu> unei vremi când însuşi %eul era proprietarul acestei familii. în concordanţă cu starea socială a oamenilor! 'a a avut drept sălaş familia şi a rămas mult timp înc#isă în acest îngust ori%ont! (ar ea se potrivea mai bine decât cultul morţilor cu progresele viitoare ale societăţii umane! :ntr-adevăr.

. /5< :M. 2ia&. :. Jegile. M. a căror gintă avea preoţia comună a lui Fercule! (ion3sios. /! 2pollodor.:::. p! @//! (iodor. i se aduceau ofrandele. p! ?5D Ianc#etul. aşa cum mai multe fratrii se uniseră într-un trib. p! @E! Plutar#. -5 . @/! 9trabon. :. 2ntigona. :. 2< . H! 9e pare cj la #induşi Pitris au fost anteriori -(evas-ilor! <! (acă se întâmpla adesea că mai multe nume să repre%intă aceeaşi divinitate sau o aceeaşi concepţie de spirit. p! @2/ M:.. Jicurg. era constituit pentru a fi un corp independent. 7e%eu. :. . de vreme ce el avea un cult special din care străinul era e&clus! +dată format. @D2! .:. :M. <? :. 2D! Poliţii. <@5 Aedeea. Fellenicele. fragm! /5H. .:::. (e divinatione. ::. 2HD . p! 2<N! -! Ferodot. ca mai înainte. -D! Ja fel familia 2ureliilor avea cultul domestic al 9oarelui B1estus. . v! H?D! .atra sacră a rămas la intrarea casei %eului. 5@! /H/ <titlu> CAPITOLUL III <titlu> 1e f rmea. 2?! Pindar. /? M. PosZidon 'geeanul. <D5! 9ofocle.% "etatea 7ribul. dar apărut foarte mică alături de ea! 'a. . dimpreună cu rugăciunea omului. în faţa unei vetre sacre dar cella s-a mărit.ergiliu. H! Platon. /<! :ustin. a devenit curând un accesoriu! 2 încetat să mai fie un %eu şi a coborât la rangul de altar al %eului. Fecuba. PosZidon P#3talmios. putem fi siguri că inteligenţa omului şi societatea sunt de multă vreme în plină de%voltare! <titlu> NOTE /! 9ofocle.:. 5@<! Ferodot. v! eteoboutddai. ca şi familia şi fratria.. @@! 5! 7itus Jivius. ed! Auller.:. s-a înfrumuseţat.edele e&primă adesea aceeaşi idee! 2! 7rebuie să amintim toate tradiţiile greceşti şi italiene care făceau din religia lui Seus o religie tânără şi relativ recentă) Grecia şi :talia păstraseră amintirea unui timp în care societăţile omeneşti e&istau de8a şi unde această religie nu era încă formată! +vidiu.::. 2nale. ::.ergiliu. în %iua când s-a făcut această alianţă. 5! Farpocration. . care fusese la început elementul principal. divinităţii ma8estuoase a cărei statuie se afla în templu! $ând vedem aceste temple înălţându-se şi desc#i%ându-şi porţile în fata mulţimii adoratorilor. /H! Menofon. nici o familie nouă nu mai putea fi admisă în el! (e asemenea două triburi nu puteau să se contopească într-unul singur religia lor nu îngăduia acest lucru! (ar. de instrument pentru sacrificii! 2ici se frigea carnea victimei. p! -<@! 7acit.::.'sc#il. /5 . tot aşa mai multe triburi au putut să se asocie%e între ele. 1astele. PosZidon Feliconianul. se întâmpla de asemenea ca acelaşi nume să ascundă adesea divinităţi foarte diferite4 PosZidon Fippios. :M. 'uripide.iaţa a %ece oratori. PosZidon 'rec#teios. %ei penaţi! Seus al meu.construit după modelul vec#iului sanctuar a fost. o cella. alteori ea a fost impusă de puterea superioară a unui trib sau de voinţa puternică a unui om! 9igur este că legătura noii asociaţii a fost şi ea un cult! 7riburile ce s-au grupat pentru a forma o cetate şi-au aprins totdeauna un foc sacru şi şi-au atribuit o religie comună! . /2.. euneldai! G $icero. domestici. :::. s-a născut cetatea! *u are importanţă care a fost cau%a ce a determinat mai multe triburi vecine să se unească! "neori unirea a fost voluntară. 'umenidele Pausanias. a devenit un templu! . erau %ei diferiţi care nu aveau aceleaşi atribute şi nici aceiaşi credincioşi! @! Sei ai căminului. -@. cu o condiţie4 să fie respectat cultul fiecăruia. :stmicele. ::. 5H! Pausanias. Georgicele.. . v! 2urelian.:::. c! //! 1iloc#oros.

din patru societăţi distincte el este membrul unei familii. în luptă. unei comune. nici independenţa! $u toate că mai multe familii s-au unit într-o fratrie. mai multe triburi cetatea! 1amilia. la această rasă. în acelaşi timp. întrunirile. fiul. nu s-a de%voltat ca un cerc ce se lărgeşte treptat mărindu-se din aproape în aproape! 9unt. să respecte independenţa religioasă şi civilă a triburilor. la vârsta de şaispre%ece sau optspre%ece ani. într-un fel. două pentru fiecare trib la 2tena ar#ontele săvârseşte cea mai mare parte din sacrificii în numele cetăţii întregi. la început. fiecare dintre ele a rămas constituită ca şi în epoca i%olării sale nimic nu s-a sc#imbat în organi%area ei. tribul. cel puţin timp de mai multe secole.nota @0! 2stfel că cetatea nu este o simplă adunare de indivi%i4 este o confederaţie a mai multor grupări care se constituiseră înaintea ei şi pe care ea le lasă să trăiască în continuare! . constituite cu mult timp înainte. el se pre%intă pentru a fi primit în cetate. drept vecin. încât ră%boinicul are. şi că nu a avut la început dreptul de a interveni în afacerile particulare ale fiecăruia dintre aceste mici alcătuiri sociale! 'a nu avea nici un amestec în treburile lăuntrice ale unei familii nu era 8udecătorul a ceea ce se petrecea aici ea lăsa tatălui dreptul şi datoria de a-şi 8udeca soţia. unui departament şi unei patrii! 1ratria şi tribul nu sunt împărţiri administrative! +mul intră în aceste patru societăţi în epoci diferite şi urcă. vedem că el votea%ă pe curii şi pe gZnies . nici sacerdoţiul. să . dimpotrivă. din momentul naşterii sale. vedem că la Roma e&istă sase vestale. fratria. al unei fratrii. al unui trib şi al unei cetăţi! 'l nu intră în acelaşi timp şi în aceeaşi %i în toate patru. nici dreptul său de proprietate. săvârşeşte libaţia şi sacrificiul la acelaşi altar . el rosteşte un 8urământ prin care se anga8ea%ă.nota 206! (acă ne îndreptăm /H2 plivirile spre poporul adunat. clientul! :ată motivul pentru care dreptul privat. aparţine în acelaşi timp unei familii. în faţa altarului şi a cărnuri-lor fumegânde ale unei victime. precum france%ul care.2stfel societatea omenească. în acea %i. societăţi foarte asemănătoare unele cu altele şi s-au născut una din cealaltă printr-o serie de federaţii! /H2 7rebuie c#iar să remarcăm că. a putut să dăinuiască în cetăţi şi n-a fost modificat decât foarte târ%iu! 2cest mod de naştere al cetăţilor antice este atestat de rânduieli ce au durat un timp foarte îndelungat! (acă privim armata cetăţii din primele timpuri. de la una la alta! $opilul este primit. dar fiecare îşi păstra cultul. care fusese fi&at în epoca i%olării familiilor. s-au reunit unele cu altele! Aai multe familii au format o fratrie. nici 8ustiţia sa interioară! Aai târ%iu curiile s-au unit între ele.nota <0! (acă cercetăm cultul. în timp de pace. nici individualitatea. mai multe fratrii un trib. sărbătorile şi căpetenia sa! (e la trib s-a trecut la cetate. dar mai rămân şi câteva ceremonii religioase ce trebuie să fie aduse la îndeplinire în comun de către şefii de triburi . în primele secole ale Romei. pe cel cu care. în familie printr-o ceremonie religioasă care are loc după %ece %ile de la naştere! (upă câţiva ani el intră în fratrie printr-o nouă ceremonie pe care am descris-o mai înainte! =n sfârşit. curiilor şi familiilor. pe măsură ce aceste diferite grupuri se asociau astfel între ele. mici grupuri care. cetatea sunt. 5în aşa fel. nici cultul. de altfel. aproape ca şi când cetatea n-ar fi e&istat! :n religie au continuat să e&iste o mulţime de culte mărunte deasupra cărora s-a stabilit un cult comun în politică au continuat să funcţione%e o mulţime de mici guvernăminte. nici unul nu-şi pierdea totuşi. deasupra cărora s-a ridicat o guvernare comună! $etatea era o confederaţie! 2şa se e&plică faptul că a fost obligată.edem în oratorii attici că fiecare atenian face parte. spune un antic. printre altele. constatăm că ea este împărţită pe triburi. dar asta n-a însemnat că triburile au fost di%olvate fiecare dintre ele a continuat să forme%e un corp. curii şi familii /.

avându-şi fiecare teritoriul său. cu condiţia de a-şi păstra sacerdoţiul ereditar al divinităţii . şi astfel în toate celelalte cătune . pe nesimţite. fiind. P#3tali%ilor. %eul protector era 2res la Aaraton era un Fercule. cum s-a format cetatea ateniană! /H@ Ja origine. era atribuită prin legendă. îşi aveau fiecare şeful ei ereditar.edem.reo sută de mici societăţi trăiau deci i%olate prin ţinut. 2ttica era împărţită pe familii . spune Plutar#. de patru. pe mica înălţime a 2reopagului. un alt 2pollo la P#l3es. asemănătoare cu clanurile celtice.nota D0! *u era oare aceasta amintirea unei epoci îndepărtate în care marile familii patriar#ale. a găsit în micile orăşele antice tradiţii care se perpetuaseră odată cu cultul ori aceste tradiţii i-au arătat că fiecare orăşel îşi avusese regele său înainte de vremea când $ecrops domnea la 2tena .nota /20! 9-au succedat mai multe generaţii în timpul cărora grupul $ecropi%ilor a dobândit. că acest $ecrops nu domnea decât peste una din cele douăspre%ece asociaţii. o adorau pe (emeter $ecropi%ii. aveau drept divinităţi protectoare pe PosZidon şi pe 2t#ena! 2lături. adică prin secolul al şaispre%ecelea înaintea erei noastre! . o importanţă mai mare decât celelalte! (in această perioadă s-a păstrat amintirea unei lupte sângeroase pe care ei au dus-o împotriva 'umolpi%ilor din 'leusis şi al cărei re%ultat a fost că aceştia din urmă s-au supus. societatea! 2cest adevăr va deveni mai limpede printr-un e&emplu! (espre vec#ea 2tena ne-au rămas destule obiceiuri şi mărturii şi amintiri pentru a. în sfârşit. la Prasies un 2pollo.respecte întotdeauna religia cetăţii . atât de despărţite unele de altele încât căsătoria dintre membrii lor nu era întotdeauna îngăduită . el este iniţiat în cultul public şi devine cetăţean . fără să e&iste între ele nici un fel de legătură religioasă şi politică. tot aşa îşi avea şi şeful ei! când Pausanias a vi%itat 2ttica.nota H0! 1iecare familie. prin care populaţia din 2ttica trecu de la starea de familie patriar#ală la o societate puţin mai e&tinsă. strădaniei lui $ecrops din asta trebuie să înţelegem doar că acest proces nu s-a terminat decât în epoca în care se plasa domnia acestui persona8. vom avea imaginea etapelor prin care a trecut odinioară societatea omenească! (rumul pe care acest tânăr este obligat să-l urme%e este cel pe care l-a urmat. ocupa un cătun şi trăia aici într-o independenţă absolută! 1iecare îşi avea religia proprie4 'umolpi%ii. JaR3a%ilor.nota ?0! $âteva dintre aceste familii din epoca primitivă. cam o sută la număr. ce locuiau pe stânca unde a fost mai târ%iu 2tena. altarul. s-au redus la douăspre%ece confederaţii! 2ceastă sc#imbare. precum cea a 'umolpi%ilor. ce era totodată preot şi 8udecător) . încon8urată de ramurile sale tinere şi de clienţii săi. Gecropi%ilor. de altfel. de şase! 2stfel găsim în vec#i tradiţii că cele patru orăşele din câmpia Aaratonului s-au asociat pentru a-l adora împreună pe 2pollo (elp#icul oamenii din Pireu. şi anume peste cea care a devenit mai târ%iu 2tena celelalte unspre%ece erau cu adevărat independente fiecare îşi avea %eul ei protector. Gep#3reenilor. din cult în cult.nota -0! +bservîndu-l pe tânărul atenian ce se ridică din treaptă în treaptă. putea vedea cu o oarecare claritate.nota 50! =ncepând din acea %i. fi&aţi la 'leusis. s-au unit la rândul lor şi au clădit împreună un templu lui Fercule . s-au perpetuat până în vremurile ce-au urmat! Pe atunci cetatea ateniană nu e&ista dar fiecare familie. ră%boindu-se6 adeseori.nota //0! /H5 $u timpul măruntele state.nota /E0! (ar nevoile sau sentimentele le apropiau unele de altele! Pe nesimţite ele s-au unit în grupuri mici. la început. (ioscurii la $ep#ale. aşa cum îşi avea %eul şi altarul său propriu. din P#aleros şi din cele două cătune învecinate. focul său sacru şi şeful ei .

să facă să se adopte. că cetatea a fost o confederaţie de grupuri constituite înaintea ei. şi %eul tribului t#eos p#3lios! 9-a a8uns. dar toate adoptară şi un cult comun /Hdin punct de vedere politic. mai respectabil decât interesul. t#eoi patrooi. în sfârşit. într-adevăr. este nevoie. cultul 2t#enei Polias. pentru a face ca pasiunea să cede%e în faţa raţiunii. în întreaga 2ttica. prima idee despre datorie şi prima morală de aici. până la sfârsit. de libere şi de inconstante nu e uşor de stabilit o legătură socială! Pentru a le da reguli comune. de ceva care să e&iste în străfundul tuturor inimilor şi care să stăpânească aici cu putere! 2cest lucru este o credinţă! *u e&istă nimic care să aibă o mai mare putere asupra sufletului! + credinţă este opera spiritului nostru. dar deasupra acestor guvernăminte locale a e&istat conducerea centrală a cetăţii . de asemenea. dar noi nu ştim asta! 'ste omenească. odată cu ea. ordinea succesiunii fi&ată de aici. şi raţiunea individuală să se supună raţiunii publice. între nişte fiinţe omeneşti atât de diferite.nota /50! (in aceste amintiri şi tradiţii atât de precise. o vec#e credinţă îi poruncea omului să-şi onore%e străbunii cultul străbunilor a grupat familia în 8urul unui altar! (e aici. noi ascultăm dacă ne porunceşte anumite îndatoriri. întregul ţinut a celebrat în comun sacrificiul Panat#enee-lor! înaintea sa fiecare târguşor îşi avea focul său sacru şi pritaneul lui4 el a #otărât ca pritaneul 2tenei să fie centrul religios al 2tticei întregi . dii gentiles! (easupra familiei se formea%ă fratria cu %eul său. a căror amintire nu s-a păstrat însă! 9tânca $ecropi%ilor unde se de%voltase treptat cultul %eiţei 2t#ena şi care sfârşise prin a adopta numele divinităţii sale principale.lor . Quno curialis! . de ceva mai puternic decât forţa materială. familia trăieşte i%olată şi omul nu cunoaşte decât %ei casnici. neîndoielnic. ni se pare că reies două adevăruri la fel de evidente 4 primul. fiecare şi-a păstrat şefii şi 8udecătorii săi precum şi dreptul de a se aduna. mai trainic decât o convenţie. dar el este supus propriei sale gândiri! /H? +r. tribului. noi ne supunem! +mul poate să sub8uge natura. aşa că. pe care 2tena le păstra cu sfinţenie. ei se unesc în grupuri mai largi! 2celeaşi reguli găsite şi stabilite în familie. cetăţii! 9ă cuprindem cu privirea drumul pe care oamenii l-au străbătut! Ja origine. dar nu suntem liberi să o modificăm după bunul nostru plac! 'ste creaţia noastră. precum şi alte cuceriri. al doilea. şi societatea! Pe măsură ce oamenii simt că au divinităţi comune.ine apoi tribul. de aici încolo. t#eos p#ratrios. întregul drept privat şi toate regulile organi%ării casnice! 2poi credinţa a luat proporţii şi. succesiv. şi noi o credem divină! 'a este efectul puterii noastre şi e mai puternică decât noi! 'ste în noi nu ne părăseşte şi ne vorbeşte în orice moment! (acă ea ne spune să ascultăm. moştenitorul $ecropi%ilor! 7oate tradiţiile spun că el a reunit cele douăspre%ece grupuri într-o cetate! 'l a reuşit.nota /<0! ' probabil să fi e&istat şi alte lupte. dobândi supremaţia asupra celorlalte unspre%ece state! 2tunci a apărut 7e%eu. se aplică. mai sigur decât o teorie filosofică. că societatea nu s-a de%voltat decât în măsura în care s-a de%voltat şi religia! *u putem spune dacă progresul religios a fost cel ce a dus la progresul social este sigur însă că amândouă s-au produs în acelaşi timp şi în deplin acord! 7rebuie să ne gândim la foarte marea dificultate pe care o întâmpinau populaţiile primitive în fondarea unor societăţi organi%ate. pentru a institui o conducere şi a-i face pe oameni să accepte ascultarea. la cetate şi s-a conceput un %eu a cărui providenţă .nota /@0! (in acest moment unitatea ateniană a fost întemeiată din punct de vedere religios fiecare cătum şi-a păstrat vec#iul său cult. primele rugăciuni. prima religie. proprietatea instituită. fratriei.

/E5 G /E-N! -! :saios. la antici. (espre moştenirea lui Xiron. /// :saios. . ::. el începea întotdeauna prin a-i împărţi în triburi şi în fratrii. reiese dintr-o lege citata de (inarc#os B+ratori attici. 7e%eu.nota /-0! 2şa face însuşi Platon când îşi imaginea%ă o cetate model! <titlu> NOTE /! Fomer.. . vol! ::. în fiecare dintre aceste grupări el instituia un erou eponim. 2?! 6 @! Pollu&. v! e#elidai! . grecilor. etruscilor povesteau că %eii au revelat oamenilor legile sociale! 9ub această formă legendară se ascundea un adevăr! Jegile sociale au fost opera %eilor dar aceşti %ei atât de puternici şi de binefăcători nu erau altceva decât credinţele oamenilor! 2cesta a fost modul în care s-a născut statul la antici acest studiu era necesar ca să ne dăm seama de natura şi de instituţiile cetăţii! (ar trebuie să facem aici o re%ervă! (acă primele cetăţi s-au format prin confederarea micilor societăţi constituite anterior. cel puţin în vremurile străvec#i. decât un mic număr dintre concetăţenii săi îşi alătura însă mulţi alţi oameni. <! (emostene. </4 :n deme se pare că erau! mulţi care domneau ca şi :n vremea de început al lui $ecrops! /E! Plutar#. @-! *ecesitatea de fi înscrişi într-o fratrie. /H! D! Pausanias. înainte de a face parte din cetate. .:. /5 :. sacrificii. fie că ea fusese coruptă şi di%olvată prin sc#imbări prea bruşte. /E5! 9tep#anos din Ii%anţ. (espre limba latină. se ducea să întemeie%e un altul. din care cu timpul a8ungea să se creadă i%vorâtă! 2deseori se mai întâmpla ca oamenii dintr-un anume ţinut să trăiască fără legi şi fără vreo ordine. /5! 2! (ion3sios din Falicarnas. .îmbrăţişea%ă toată cetatea t#ees poliegs.:::. fr! H2N! ?! (upă neamuri.:. ca şi cum n-ar fi e&istat un alt tip de societate în afară de acesta. ierar#ie de asocieri! :deea religioasă a fost. /<! //! Plutar#. stabilea sacrificiile. el nu lua cu el. asta nu înseamnă că toate cetăţile pe care le cunoaştem s-au format în acelaşi fel! +dată descoperită organi%area municipală. /@! Pollu&. Plutar#. <? ::. ce veneau din diferite locuri şi care puteau c#iar să aparţină unor neamuri deosebite! (ar această căpetenie îşi întemeia întotdeauna noul stat după c#ipul şi asemănarea celui pe care îl părăsise! =n consecinţă. . HD! +biceiul de a aran8a soldaţii după triburi şi deme persistă la 2tena4 Ferodot. ieşind dintr-un oraş de8a constituit. ca în 2rcadia. nu era necesar ca fiecare oraş nou să o ia de la început pe acelaşi drum lung şi greu! (estul de des s-a întâmplat c#iar să fie urmată ordinea inversă! /HH $ând o căpetenie. /D pro 'up#ileto. /<! H! Pausanias. pro Aantit#eo. </ :. pZnates publici! :erar#ie de credinţe.:::. M. 7e%eu. p! @-2. col! (idot. suflul inspirator şi organi%atorul societăţii! 7radiţiile #induşilor. ///! 5! Promit să respect templele şi ceremoniile religioase ţi să cinstesc templele strămoşeşti BPollu&.. ca la G3rene şi la 7#urii! (acă un legiuitorO îşi propunea să-i organi%e%e pe aceşti oameni. in 'ubulidem. fie că organi%area socială nu reuşise să se instaure%e. @2 Jisias. <E2! . sărbători fiecare şi-a imaginat c#iar şi un vec#i erou pe care l-a onorat în cadrul unui cult. 2@ ibid!. de Aeneclis #ered!. :.arro. ::. îşi împărţea poporul în triburi şi în fratrii! 1iecare dintre aceste mici asociaţii avea un altar. de obicei. 2<! <! 2ulus Gellius. :liada. 7e%eu. :. inaugura tradiţii! 2şa se începea ori de câte ori se fonda o societate organi%ată .

i se pre%intă această categorie de oameni ca o populaţie cuceritoare care a asuprit cu forţa o populaţie învinsă! /HD Părerea aceasta nu se spri8ină pe nici o mărturie antică! /-! Ferodot. $orp! inscr!. p! -ED4 Pe vremea lui $ecrops mulţimea locuia împreuna în /2 oraşe! 7ucidide. . :M. /-/! $f! Platon. căreia mai mulţi istorici moderni ne par a fi dat prea multă importanţă pre%entând-o ca simptomul unei inva%ii străine în 2ttica! :nva%ia nu e indicată de nici un document! (acă 2ttica a fost cucerită de aceşti ionieni din Pelopones. eroul legendar al lui 'uripide. dacă este ca%ul.! într-o singură %i! (ar trebuia mai întâi să fi fost constituită cetatea acesta era lucrul cel mai dificil şi. Jicurg. fratriile şi triburile conveneau să se unească şi să aibă acelaşi cult. /54 de la $ecrops la 7e%eu 2ttica a fost întotdeauna locuită în /2 oraşe.:::. /! /5! Plutar# şi 7ucidide spun că 7e%eu desfiinţea%ă. de obicei. ce avea să fie sanctuarul acestui cult comun. :. prin a-l încon8ura cu un şanţ şi cu un %id! "n oraş. domiciliul şi mai ales sanctuarul acestei asociaţii! *u trebuie să 8udecăm oraşele vec#i după acelea pe care le vedem ridicându-se în %ilele noastre! 9e clădesc câteva case şi iată satul pe nesimţite numărul caselor creşte şi se naşte un oraş sfârşim. nu e probabil ca atenienii să fi păstrat atât de pios numele de $ecropi%i. /54 7e%eu di%olvând 9faturile celorlalte oraşe şi magistraturile!!! inaugurând o sală de sfat şi un prilaneu!!! Plutar#. Jegile.om lua ca prim e&emplu însăşi Roma. oraşul. 2D4 făcând un pritaneu comun. în cea mai mare parte) 'i aparţin cu siguranţă acestei ramuri a neamului elenic 9trabon ne spune că în timpurile cele mai îndepărtate 2ttica se numea :onia şi :as! (ar se greşeşte atunci când se susţine că fiul lui Mut#os. pentru toate. dimpotrivă. prin creşterea treptată a numărului oamenilor şi-al construcţiilor! "n oraş se întemeia dintr-o dată. :.:. . ::. regii triburilor! IoecR#. ///! /<! Pausanias. şi numele lor e mult mai vec#i decât cel al #elenilor! 9e greşeşte când se consideră coborând din :on toţi eupatri%ii . şi la Panatenee a făcut sacrificiu comun a sacrificat şi la sărbătoarea AetoiRia pentru care aduc şi acum sacrificii!!! $f! Pausanias. în ciuda suspiciunilor ce se leagă de această vec#e . era strămoşul ionienilor ei sunt cu mult anteriori lui :on. adunările... ??/! 2stfel. când Jicurg reformea%ă şi reînnoieşte cetatea 9parta. având pritani şi ar#onli!!! fiecare dintre aceştia erau cetăţeni şi domneau şi luptau uneori unii împotriva altora! G $f! Pollu&. -N! /D/ <titlu> CAPITOLUL I# <titlu> Oraşul Ja antici cuvintele cetate şi oraş nu erau sinonime! $etatea era asociaţia religioasă şi politică a familiilor şi triburilor oraşul era locul de reuniune. . căci mult timp după moartea lui găsim încă cultele locale. <H! /@! 7ucidide. :. 7e%eu. 2.:::. li se poate răspunde că ma8oritatea marilor familii din 2tena provin dintr-o epocă mult anterioară celei în care este plasată sosirea lui :on în 2ttica! 7rebuie spus că atenienii nu sunt ionieni. pritanii locali şi aboleşte magistraturile tîrgurilor! (eşi încearcă s-o facă./2! 1iloc#oros. /@<N! $elor care cred în inva%ia ionienilor şi care adaugă că nobleţea eupatri%ilor vine de aici. ::. se funda de îndată! (e aceea întemeierea unui oraş era întotdeauna un act religios! . ///! G Jăsăm deoparte legenda lui :on. cel ce dura cel mai mult timp! (upă ce familiile. ar fi considerat ca o insultă numele de ionieni BFerodot. citat de 9trabon. in 7#eocrinem! Pollu&. e sigur însă că nu reuşeşte. al doilea să împartă cetăţenii în p#3lai şi în obai legile sale politice nu vin decât după aceea BPlutar#. H2.:::. primul lucru pe care îl face este să construiască un templu. în întregime. . 're#tei%i şi. la antici nu se forma în timp. ?<H . H5! (emostene.

ar fi urmat animalul sacru.nota <0! 'ste important să deosebim această dublă provenienţă a populaţiei romane.istorie! 9-a spus adeseori că Romulus era conducătorul unor aventurieri şi că şi-a alcătuit un întreg popor c#emând la el vagabon%i şi #oţi. am vă%ut apoi că această religie îi organi%ase într-o societate4 după toate acestea de ce ne-am mira că fundarea unui oraş a fost şi ea un act sacru şi că Romulus însuşi a săvârşit ritualurile ce erau respectate pretutindeni ) Prima gri8ă a întemeietorului este de a alege locul de aşe%are al noului oraş! (ar această alegere. Romulus sapa o mică groapă de formă circulară! 2runcă în ea un bulgăre de pământ . au construit la întâmplare câteva căsuţe ca să-şi %ăvorască aici prada! /D/ (ar scriitorii din vec#ime ne înfăţişea%ă faptele în cu totul alt mod şi mi se pare că. lupul sau g#ionoaia verde! Jatin. într-adevăr. care se îndepărtea%ă mult de ideile modeme. adică despre un loc înc#is şi sacru unde Romulus i-a primit pe toţi cei ce-au venit prin aceasta el urma e&emplul pe care i-l dăduseră mulţi întemeietori de oraşe .nota /0! (ar acest a%il nu era c#iar oraşul el n-a fost desc#is decât după ce oraşul fusese întemeiat şi complet construit în întregime . în $ato cel Iătrân. prima regulă trebuie să fie aceea de a ne spri8ini pe mărturiile ce ne vin direct de la ea! 2ceşti scriitori vorbesc. trebuie ca poporul să fie pur4 or. el aduce mai întâi un sacrificiu! 7ovarăşii săi se află lângă el ei aprind un foc de mărăcini şi fiecare sare peste flacăra firavă .nota 50! '&plicaţia acestui ritual este aceea că. lucru grav şi de care se crede că depinde destinul poporului. savantul . el cere %eilor să-i revele voinţa lor prin %borul păsărilor! Seii îi indică Palatinul! =n %iua întemeierii. este lăsată întotdeauna la deci%ia %eilor! (acă Romulus ar fi fost grec.arron şi savantul . în 7acit. era un adaos. împărţiţi în gentes şi în curii având culte casnice şi legi! Jocul de adăpost nu este decât un fel de cătun sau suburbie în care căsuţele se construiesc la întâmplare şi fără nici o regulă pe Palatin se ridică un oraş religios şi sfânt! 2ntic#itatea abundă în informaţii. şi n-avem dreptul să nu ţinem seama de un număr atât de mare de mărturii! 2deseori întâlnim la antici fapte ce ne uimesc4 este acesta un motiv ca să spunem că sunt poveşti. adunaţi fără nici o alegere.nota @0. în imediata vecinătate a etruscilor. amîndoi foarte instruiţi în privinţa antic#ităţii romane. în a%il se află aventurieri fără nici un căpătâi pe Palatin sunt oamenii veniţi din 2lba Jonga. . pentru actul ce se va săvârşi. despre felul cum s-a întemeiat acest oraş găsim multe în (ion3sios din Falicarnas care le-a scos din autori mai vec#i decât el le găsim de asemenea în Plutar#. opera lui +vidiu. adică oamenii de8a organi%aţi. deloc creduli şi cunoscând destul de bine regulile criticii istorice! 7oţi aceşti scriitori ne-au transmis amintirea ceremoniei religioase ce marcase întemeierea Romei.i că toţi aceşti oameni. căci era situat pe coasta colinei $apitoliului. care cercetase vec#ile anale şi în alţi doi scriitori ce trebuie să ne inspire o deosebit de mare încredere. el ar fi consultat oracolul de la (elfi samnit. se potrivesc perfect cu gândirea anticilor) /D< 2m vă%ut că în viaţa lor privată e&ista o religie care le reglementa toate faptele. şi nu însăşi Roma! *u făcea parte din oraşul lui Romulus. dacă vrem să cunoaştem antic#itatea. in 1aste.errius 1laccus pe care 1estus ni l-a păstrat în parte. în timp ce oraşul ocupa platoul Palatinului . mai ales dacă aceste fapte.nota 20. prieteni ai adevărului. iniţiat în ştiinţa augurală . anticii credeau că se purifică de orice păcat fi%ic sau moral sărind peste flacăra sacră! (upă ce această ceremonie preliminară a pregătit poporul pentru marele act al întemeierii oraşului. despre un a%il.

întemeietorul trebuie să se folosească de un bră%dar de aramă plugul său este tras de un taur alb şi de o vacă albă! Romulus. o clipă. se înalţă apoi %idurile şi ele sunt sacre . înainte de a veni pe Palatin ei locuiau în 2lba Jonga sau într-unul din oraşele învecinate! 2colo se afla vatra lor sacră4 acolo trăiseră şi fuseseră înmormântaţi străbunii lor! /D@ +r. căci aici se află manii familiei mele! Groapa unde fiecare aruncase. aruncă în ea. pentru ca nici o bucată din acest pământ sacru să nu rămână do pârlea străinului .nota D0! =n 8urul acestei vetre sacre trebuia să se înalţe oraşul. terra patrum. simbol al pământului sacru în care îi erau îngropaţi străbunii şi de care erau legaţi manii lor! +mul nu putea să-şi sc#imbe locul de viaţă decât luându-şi cu el pământul şi străbunii! 2cest ritual trebuia îndeplinit pentru ca el să poată spune arătând noul loc pe care îl adoptase4 . cu capul acoperit de-un văl şi în costum sacerdotal. adunate acum. patria Blat!N! UU. religia inter%icea oamenilor să-şi părăsească pământul unde fusese fi&ată vatra sacră şi unde se odi#neau pe veci străbunii săi divini! 7rebuia deci. ei credeau că înc#id aici şi sufletele străbunilor lor! 2ceste suflete. o mână de pământ adus din ţinutul de unde vine! 2cest ritual este demn de remarcat şi el ne de%văluie la aceşti oameni un gând pe care merită să-l semnalăm. un spaţiu de câţiva paşi este destinat religiei se numeşte pomoerium prin acest loc nu este îngăduit nici să treacă plugul şi nici să se înalţe vreo . ca şi el. apropiinduse pe rând de groapă. un bulgăre de pământ.i acesta este pământul străbunilor mei. patriaU aici este patria mea.nota /E0! 2ceastă incintă trasată de religie este inviolabilă! *ici un străin şi nici un cetăţean nu are dreptul s-o treacă! 9ă sari peste această mică bra%dă este un act de impietate tradiţia romană spunea că fratele întemeietorului săvârşise acest sacrilegiu şi plătise cu viaţa sa .Vnote0 /D5 de pământ.anţ Blat!N! . o mână de pământ se numea mundusUU or. sufletele morţilor ieşeau de trei ori pe an. acest cuvânt desemna în vec#ea limbă religioasă locul manilor .nota -0! 2poi fiecare dintre tovarăşii săi. lumina . fără încuviinţarea preoţilor! (e o parte şi de cealaltă a %idului.nota /20! Pe bra%da sacră sau puţin mai în spate. aşa cum casa se ridică în 8urul vetrei sacre domestice! Romulus trage o bra%dă care marc#ea%ă incinta! .pe care l-a adus din oraşul 2lba Jonga .nota ?0! (in acest loc. ei sunt aruncaţi cu gri8ă în interiorul incintei. ca fiecare dintre aceşti oameni să u%e%e de o ficţiune şi să aducă cu el. dornice să vadă din nou. nici măcar pentru a le repara. ţine el însuşi de coarnele plugului şi îl conduce cântând rugăciuni! 7ovarăşii săi merg în urma lui păstrând o linişte religioasă! Pe măsură ce bră%darul ridică bulgării .nota /<0! *imeni nu va putea să le atingă.nota H0! *u vedem oare şi în această tradiţie adevăratul fel de a gândi al anticilor ) Punând în groapă un bulgăre de pământ din vec#ea lor patrie.nota //0! (ar pentru ca să poţi intra şi ieşi din oraş. astfel.i aici până şi cele mai mici amănunte sunt fi&ate printr-un ritual. aveau să primească un cult veşnic şi aveau să veg#e%e asupra urmaşilor! =n acest loc Romulus a aşe%at un altar şi a aprins focul! 2ici a fost focul sacru al cetăţii . pentru a nu comite nici o impietate. după tradiţie.note0 UPământul părinţilor. bra%da este întreruptă în câteva locuri aici Romulus a ridicat bră%darul aceste intervale se numesc portae sunt porţile oraşului .

în fiecare an. ne spune că /D5 rituri asemănătoare erau practicate de toţi întemeietorii de oraşe! 'truscii aveau cărţi liturgice în care era consemnat ritualul complet al acestor ceremonii . printr-o serbare anuală. şi poporul roman o mai celebrea%ă încă şi astă%i. mai rămânea să se cunoască riturile necesare pentru întemeiere dar messenienii le uitaseră de altfel. pentru a aşe%a un duşman în coastele 9partei. el se gândea desigur la obiceiurile ce erau respectate la întemeierea oraşelor oamenilor4 de aceea aducea pe scenă un preot ce aprindea un foc sacru invocând %eii. de aniversare. pentru prima oară. şi ne-a transmis cele spuse de ei . un poet ce cânta imnuri şi un g#icitor ce recita oracole! Pausanias străbătea Grecia cam pe timpul lui Fadrian! 28uns în Aessenia. dar păstrându-si cu gri8ă sfântă obiceiurile şi religia lor naţională! 7ebanii voiau să-i ducă în Pelopone%. %eii aveau şi alte mi8loace pentru a-şi revela voinţa un preot messenian a avut un vis în care unul dintre %eii naţiunii sale i-a apărut şi i-a %is că avea să se stabilească pe muntele :t#ome şi că cerea poporului să-l urme%e acolo! 2şe%area noului oraş fiind indicată astfel. care îi trădaseră în epoca cuceririi. ei nu puteau să le adopte pe cele ale tebanilor sau ale vreunui alt popor şi nu ştiau cum să construiască oraşul! 7ocmai la timp un alt messenian a avut următorul vis4 . după o mulţime de mărturii antice. i-a pus pe preoţi săi povestească întemeierea oraşului Aessena. pentru a scrie cartea sa +rigines.nota /H0! 7ucidide. căci nu putea fi vorba de a se ocupa din nou vec#ile oraşe ale ţării4 ele fuseseră pângărite prin cucerire! Pentru a alege locul unde urmau să se stabilească. au fost întemeiate în acelaşi fel! . ei întrebau oracolul din (elfi . le deveniseră din nou favorabili! 2cest popor timid se #otărî atunci să reintre în Pelopone% în urma unei armate tebane! (ar trebuia să se ştie unde va fi ridicat oraşul. de către Romulus! (impotrivă.nota /50! 2ceastă serbare a fost celebrată în întreaga antic#itate.construcţie . a #otărât să pună în circulaţie un oracol ce pre%icea /D? acestui popor reîntoarcerea în vec#ea sa patrie! *işte apariţii miraculoase au atestat că %eii naţionali ai messenienilor. nu puteau consulta ca de obicei oracolul din (elfi. la 2/ aprilie4 într-atât oamenii în ciuda neîncetatelor lor transformări rămân credincioşi vec#ilor lor datini! *u este firesc să presupunem că asemenea rituri au fost imaginate. menţionea%ă cântecele pioase şi sacrificiile din acea %i .nota /-0! Grecii credeau.nota /?0! Ferodot semnalea%ă ca un act de impietate sau de nebunie că spartanul (orieus ar fi îndră%nit să construiască un oraş 5fără să consulte oracolul şi fără să practice vreuna din ceremoniile prescrise6. căci P3t#ia era atunci de partea 9partei! (in fericire. ca şi odinioară.nota /D0! 2celaşi istoric ne spune că atenienii aveau un ritual deosebit. messenienii fuseseră i%goniţi din ţinutul lor. că aşe%area unui oraş trebuie să fie aleasă şi revelată de divinitate! (e aceea. fără patrie.nota 2E0! =ntr-o comedie a lui 2ristofan putem vedea un tablou destul de e&act al ceremoniei ce avea loc într-un asemenea ca%! 2tunci când poetul repre%enta comica întemeiere a oraşului păsărilor. dar cel mai greu lucru era să-i #otărască pe messenierii! 'paminonda ce ştia că are de-a face cu oameni superstiţioşi. amintind de %iua în care a fost întemeiată 9parta. cu siguranţă că multe alte oraşe înaintea Romei. ceremonia întemeierii Romei! 2mintirea ei s-a putut păstra până la scriitorii care ne-au transmis-o.nota 2/0! 'venimentul nu era foarte îndepărtat avusese loc pe timpul lui 'paminonda! $u trei secole mai devreme. consultase analele tuturor popoarelor italice. ce purta numele %iua de naştere a Romei . pentru că această ceremonie era adusă din nou în memoria poporului. n-a durat decât trei ani . şi piosul istoric nu e surprins de faptul că un oraş astfel construit.nota /@0! 2ceasta a fost. şi de atunci trăiseră răspândiţi printre ceilalţi greci. ca şi italicii.arron spune că aceste rituri erau comune în Jatium şi în 'truria! $ato cel Iătrân care. şi că ei nu întemeiau niciodată o colonie fără să se conforme%e regulilor . când voiau să întemeie%e unul. fără să se ţină seama de reguli. la aceeaşi dată.

căci nimic nu-i împiedica să le ocupe pe cele ale învinşilor! (ar era necesar să săvârşească ceremonia fundării. în %iua în care duşmanul devenise stăpân pe aceste meleaguri îi rugară să se întoarcă! 9-au rostit formule ce trebuiau să-i determine să locuiască în noul oraş laolaltă cu cetăţenii săi! /DH 2cesta era lucrul cel mai important a-i fi&a pe %ei alături de ei era lucrul la care aceşti oameni ţineau cel mai mult şi probabil că ceremonia religioasă nu avea un alt scop! (upă cum tovarăşii lui Romulus săpau o groapă în pământ şi credeau că aşa%ă aici manii străbunilor.eii! (ar religiosul $amilius le răspunse4 . îşi sărbătorea %iua sa de naştere . vec#ii eroi. străbunii divini. (ioscurii. că la cinci leg#e de ea e&ista un oraş gata construit. îi leagă de pământul pe care urmau să-i ocupe ei înşişi şi îi înc#id în locul îngrădit pe care aveau să-l însemne! (e aceea le %iceau4 5. ca şi Roma.nota 220! 2deseori colonii sau cuceritorii se stabileau într-un oraş dinainte construit! 'i nu mai trebuiau să-şi clădească noi case. nişte foi de cositor pe care se afla gravat ritualul complet al ceremoniei sacre! Preoţii au făcut pe dată o copie şi au înscris ritualul în cărţile lor! +amenii au cre%ut că urna fusese pusă aici de un vec#i rege al messenienilor. poporul nu trebuia nici el să părăsească locul unde se statorniciseră %eii săi! '&ista în această privinţă un anga8ament reciproc.nota 2<0! $um %eii erau legaţi de oraş pentru totdeauna. adică să-şi aşe%e propriul lor foc sacru şi să-şi statornicească în noua lor locuinţă %eii neamului! 2cesta este motivul pentru care 7ucidide şi Ferodot spun că dorienii au întemeiat 9parta şi ionienii Ailetul.eniţi cu noi. că nu e&istă oraş. înainte de cucerirea ţării! (e îndată ce se aflară în posesia ritualului. Qupiter din :t#ome. care să nu pretindă că ştie numele întemeietorului şi data fundării sale! 'ra astfel. oraşul îi primise în incinta sa pe %eii protectori care se statorniciseră aici. să caute acolo un arbore de tisă ce se afla lângă un mirt şi să sape pământul în acel loc! +mul a ascultat. 1iinţe divine şi locuiţi împreună cu noi în acest oraş6! Prima %i a fost înc#inată în întregime 8ertfelor şi rugăciunilor! 2 doua %i s-a trasat incinta oraşului în timp ce poporul cânta imnuri religioase! 9untem surprinşi la început când vedem. prin formule şi rituri. ca implantaţi în solul său. străbunii cunoscuţi şi veneraţi! 7oţi aceşti protectori ai ţării o părăsiseră după credinţele anticilor. deşi cele două popoare au găsit aceste oraşe :n întregime clădite şi având în spate o istorie a lor! 2ceste ritualuri ne arată clar ce însemna un oraş în concepţia anticilor. întemeierea începu! Preoţii au adus mai întâi o 8ertfă au fost invocaţi vec#ii %ei ai Aesseniei. devastată de gali. a descoperit o urnă şi în această urnă. pentru că un oraş nu putea să-şi piardă amintirea ceremoniei sfinte care îi marcase naşterea căci în fiecare an el îşi celebra aniversarea printr-un sacrificiu! 2tena. tot astfel contemporanii lui 'paminonda îşi c#emau eroii. mare şi frumos. oricât de vec#i ar fi fost el.%eii îi porunceau să se ducă pe muntele :t#ome. nu mai era decât un morman de ruine. un fel de contract între %ei şi oameni! 7ribunii plebei spuneau într-o %i că Roma. %eii ţinutului! $redeau că. şi care nu aveau să-l mai părăsească! +rice oraş era un sanctuar4 orice oraş putea să fie numit sfînt . în autorii antici. el era sălaşul religios ce-i primea pe %eii şi pe oamenii din cetate! 7itus Jivius spunea despre Roma4 5în acest oraş nu e&istă nici un loc care să nu fie pătruns de religie şi care să nu fie ocupat de vreo divinitate!!! /DD 'ste locuit de %ei6! $eea ce 7itus Jivius spunea despre Roma putea spune orice om despre propriul său oraş căci. dacă fusese fundat conform riturilor. bine aşe%at şi lipsit de locuitori de când romanii îl cuceriseră că trebuiau deci să părăsească Roma distrusă şi să se mute în cetatea . o. încon8urat de o împre8muire sacră şi întin%ându-se în 8urul unui altar.

ocupa Palatinul acesta este formal afirmat de (îon3sios. . ? şi << .arro.:::. Romidus. . .. v! Wuadrata. :. în Aacrobiu. p! /5-4 credeau că lumea se desc#ide de trei ori pe an!!! că este înc#isă tot timpul :n afară de aceste trei %ile pe care le-au socotit religioase fiindcă. H2<! . (espre limba latină. citat de 9ervius4 7rasea%ă oraşul cu plugul lucru cu care $ato spune că s-a obişnuit încă de la. /<@4 numesc altarele lumile celor de 8os! H! '&presia lumea se desc#ide desemna cele trei %ile când manii ieşeau din locuinţele lor! .. as3lkn Blocul de refugiuN era situat pe panta $apitoliului 7itus Jivius. HH! -! Plutar#. p! <?54 trage şanţul %idului!!! adică şanţul caro se face în oraşul ce urmea%ă să fie întemeiat cu urma plugului! 2ceste reguli erau astfel cunoscute şi folosite încât . 2?4 %idul sacru căci se pare că şi Romidus l-a omorât pe fratele său care a trecut acest loc sacru pe cel care îl prindeau. p! /5-4 lumea!!! partea ei de 8os este consacrată %eilor mani! 9ervius. H2/! 1estus. . 1astele. H4 oraşele întemeiate după vec#iul sfat! 2! 7itus Jivius. (espre limba latină. :::.. /?! Plutar#. Zd! Aillier. ed! Aillier. ţineau coarnele plugului înconvoiate încât toţi bulgării să cadă în interiori astfel trăgând bra%da.. :. D 7itus Jivius. urbs. 1astele..lumea se desc#ide ca o poartă când apare tatăl %eilor trişti dar şi al celor din infern! 1estus. Romulus. taurul şi facă mai apropiaţi. :. /. /@! 7acit. de divinations. 2 M. începuturi căci întemeietorii cetăţii în#ămau taurul în dreapta. :. /@<4 întemeiau cetăţi în Jatium. Wuest! rom!. ::. M:.. /5 era dealtfel o simplă pădure sau loc do a%il sacru cum e&istau pretutindeni în :talia şi Grecia! @! $icero. ad! 2en!. :. v! Wuadrata! ?! Plutar#. :.:. 2@ dă traseul acestei incinte primitive. Romulus. 1rogm!. 2 7acit.arro.anţul este umplut cu pământ şi altarul este aşe%at şi un foc nou se iscă din flacăra aprinsă! $ăminul este mutat mai târ%iu! când cele trei oraşe. . <2 Plinius.5+raşul nostru a fost întemeiat religios4 %eii înşişi i-au fi&at locul şi s-au statornicit aici dimpreună cu străbunii noştri! 2şa ruinat cum e el este încă sălaşul %eilor neamului nostru!6 Romanii au rămas în Roma! $eva sacru şi divin se lega în c#ip firesc de aceste oraşe pe care %eii le ridicaseră . :. l. după ce a vorbit de primele lui instituţii şi primele e&tinderi. //! (ion3sios din Falicarnas. :. H25 şi urm! G . trasau locurile %idurilor ridicând plugul în locurilor pentru . /2! 5! (ion3sios.. ad 2en!. descriind întemeierea unui oraş. <@! 1estus. /2! +vidiu. $amillus. HH! +vidiu.estei este plasat pe un teren neutru între cele trei coline! /E! Plutar#. 2nale.ergiliu. adică învăluindu-şi capul cu o parte a togii. 9aturnalia.porţi B9ervius. boii fiind în#ămaţi. ::. M::. 1astele. Romulus. //! (io $assius. după obiceiul etrusc. în %iua consacrată! *umeau şanţ pământul săpat şi aruncat în interiorul %idului! 1estus. H4 după ce a povestit întemeierea oraşului pe Palalin. îl făceau să piară şi-l numeau profan! /2! $ato. H 9trabon. ?/ (ion3sios. :. p! 25H 2ulus Gellius..arro. :storii.. ed! Aiiiler. în care $apitoliul nu era inclus! G (impotrivă.nota 2@0 şi pe care continuau să le umple cu pre%enţa lor! 9e ştie că tradiţiile romane promiteau Romei eternitatea! 1iecare cetate avea tradiţii asemănătoare! 7oate oraşele erau clădite pentru a fi eterne! <titlu> NOTE /! 7itus Jivius. ?55N! //! Plutar#. Palatin! $apitoliu şi Wuirinal se unesc într-unul singur. M:::. :. încinşi cu cealaltă parte. :::. în aceste %ile cele care sunt ascunse din religia %eilor mani sunt scoase la lumină! D! +vidiu. încon8urau şanţul cu plugul aceasta o făceau din pricina religiei. -D Plutar#. căminul comun sau templul . începe prin a descrie această practică4 între timp 'neas trasea%ă oraşul cu plugul B. <. 7itus Jivius adaugă4 apoi O6 desc#ide un templu! <! +raşul. //4 ci numesc această groapă mundus! 1estus. vaca în interior şi încununaţi după obiceiul sabin.

$avalerii. p! <@E G <@/4 aniversarea oraşului Roma! /-! $ato în 9ervius. Romulus. /@<! 1estus. /5G (iodor. pontifii.l@E4 %idurile oraşului de care voi. . M. p! 2H54 ritualuri se numesc cărţile etruscilor în care este scris cum se întemeia%ă după obicei oraşele. . sfinte. :::. --. iar oraşul îl adora ca pe o Providenţă! Pe mormântul lui aveau loc în fiecare an sacrificii şi serbări . spune 7#eognis vorbind de Aegara! Pausanias. cum ar fi %idurile şi porţile. -< notea%ă că a debarcat la Irundisium în %iua când oraşul îşi serba aniversarea4 la fel %iua de naştere a coloniei Irundisium! 2<! :lionul sfânt B:liadaN. locul pe care etruscii îl consacrau atunci când trebuiau să întemeie%e oraşe. .. M:::. . un Jar familiar! 2mintirea lui se perpetua ca şi focul pe care el îl aprinsese în vatra cetăţii! "n cult îi era consacrat. H. 2?! 22! Plutar#. era considerat %eu. M::. voi! :.. devenea un strămoş comun pentru toate generaţiile ce veneau după el era pentru cetate ceea ce primul strămoş era pentru familie.::. 2@ 4 a sacrificai la metoiRii. prin rugăciuni şi rituri. /</DN. /-! 2E! :dem.nota 20! 7ot . în #otarele stabilite. @@4 pomeriumul.. @2! /D! 7ucidide.arro. dar nu l-au putut lipsi de cultul la care era îndreptăţit ca întemeietor . :storia naturală. (ivina Jacedemonă B7#eognis. 2@?4 Xalenda M: din luna mai este %iua de naştere a oraşului Roma! $f! $orpus inscript! lat!. să fie pedepsit cu capul! /@! .:::. oamenii vedeau în el autorul cultului şi părintele cetăţii după moarte.. cum este sfinţit %idul! /?! Ferodot.nota /0! 7oată lumea ştie că Romulus era adorat ca un %eu. stabilit în anumite religii. /2 Pausanias. v! H<?N oraşul sfânt. aparţin într-un anumit fel dreptului divin ! G (igesta. după ce au fost consultaţi augurii. . :.. 2tena construită de %ei! . ?55! . unde se stabilesc auspiciile oraşului! $itii pomeriumului stau în 8urul Romei! 7itus Jivius. v! ?55 B[elcRerN! 2E2 <titlu> CAPITOLUL # <titlu> Cultul -ntemeiet rului* le$enda lui Eneas =ntemeietorul era omul care îndeplinea actul religios fără da care un oraş nu putea e&ista! 'l aşe%a vatra în care urma să ardă întru veşnicie focul sacru el era cel care.. în timp ce trăia.. /@ dă definiţia pe care a găsit-o în cărţile augurilor4 Pomeriumul este locul sfinţit în interiorul ogorului încon8urat de %idurile întregului oraş.sfânt este oraşul 2tena! 2@! 7roia lui *eptun. :::. //4 (acă cineva va vătăma %idurile. :. -2! /H! :dem. /@<4 (upă aceea cel care făcea.?55N! /<! $icero. /24 şi în %oua aceasta romanii serbea%ă aniversarea pe care o numesc a patriei! Pliniu. că avea un templu şi preoţii săi! 9enatorii lau ucis. :0 2. 2 2t#enaios. .i nu este îngăduit să fie locuit nici arat! 2ulus Gellius. îi c#ema pe %ei şi îi statornicea pentru totdeauna în noul oraş! ' uşor de imaginat cu cât respect era privit acest om sacru. 7e%eu. :. la care sacrifică încă şi acum! G $icero. v! Rituales. şi încon8uraţi oraşul cu mai multă gri8ă pentru religie decât pentru fortăreţe! G Gaius. cum sînt sfinţite templele. spuneţi că sunt.:::. 2tena sfântă B2ristofan.arro. pro 9e&lio. ::. H4 $#iar şi lucrurile sfinte. 2@! 2/! Pausanias. care se face în scopul auspiciului urban! /5! Plutar#. întemeierea cercului oraşului!!! numit pomerium. (espre limba latină.H4 că %idurile sunt sfinte ibid!. (espre natura %eilor.e%i 7#eognis. incit răci să nu fie construite în interior clădiri cu %iduri şi in afară nimic neîntinat decât cultul uman să nu se desc#idă sub soare!!! . . :.

ce revine întruna. îl învinuim şi pentru purtarea sa nepăsătoare faţă de (idona.ergiliu s-a inspirat din acest subiect. pentru toate popoarele şi pentru toate secolele! 9e ştie că 'neas întemeiase oraşul Javinium. şi erau amintite în fiecare an în cursul ceremoniilor sacre! 9-a păstrat amintirea unui mare număr de poeme greceşti care aveau drept subiect întemeierea unui oraş! P#iloc#or curtase întemeierea 9alaminei.nota <0! 2E< Pe vremea lui Pisistrate. mai curând. Ailtiade întemeiase o colonie în peninsula $#ersones. Ailetos. pe cea a Ailetului 2pollonius. 5după cum era obiceiul6! Fieron din 9iracu%a. 7#era. elanul. consideraţi a fi fost pe rând întemeietorii 2tenei. şi aceasta pentru că. :on. $riton pe cea a 9iracu%ei. prin frumuseţea sa. în cinstea lui 7#eras. dimpreună cu genealogia acestuia şi cu principalele fapte din viaţa lui! 2cest nume şi aceste fapte nu puteau îi uitate. în cinstea lui 7enaios. de preţ fiind prin subiectul său pentru o singură cetate. aveau aici templele lor! 2bdera făcea sacrificii în cinstea întemeietorului său 7imesios. din 7raci a această colonie. precum şi în istorisirile lui $ato cel Iătrân! . sau cel puţin imnul său. fiind aproape ispitiţi să credem că are o inimă de piatră! . sau. s-a bucurat aici de 5toată cinstirea datorată întemeietorilor . el s-a dovedit a fi de preţ. dum conderet urbem :nferret (eos JatioU! *u trebuie să 8udecăm 'ncida după criteriile noastre moderne! *e plângem uneori că 'neas nu are îndră%neala. fiecare oraş i-a putut spune numele întemeietorului său. şi că era deci privit ca primul întemeietor al Romei! în legătură cu el s-au statornicit o seamă de tradiţii şi de amintiri pe care le aflăm consemnate încă în versurile bătrânului *aevius. (elos. pe cea a oraşului $#ios. şi a scris poemul naţional al cetăţii romane! 9ubiectul 'neidei constă tocmai în sosirea lui 'neas. cutreierând atâtea mări numai pentru că aşa i-au poruncit oracolele. vărsând lacrimi în faţa prime8diei. Sop3r. (iocles compuseseră poeme sau povestiri cu acelaşi subiect! Poate că nu e&istă nici măcar un singur oraş care să nu aibă poemul. în cinstea lui *eleus. 2mp#ipolis în cinstea lui Fagnon . de unde-şi trăgeau obârşia albanii şi romanii. în strămutarea %eilor din 7roia în :talia! 2E@ Poetul îl cântă pe acel om care a străbătut mările pentru a întemeia un oraş şi a-şi duce %eii în Jatium. 7enedos. după moartea lui.astfel. Fermogenes. înălţându-şi braţele către cer în prea8ma luptei. Fellanicus. pornirile pătimaşe la care ne-am fi aşteptat! 'pitetul 5pios6. înc#inate actului sacru ce-i dăduse naştere! Printre toate aceste străvec#i poeme. în cinstea lui 2nios. e&istă unul care nu a pierit. a instituit un cult ce-i era consacrat. ne oboseşte! 9untem uimiţi când îl vedem pe acest ră%boinic întrebându-şi cu atâta gri8ă Penaţii în legătură cu #otărârile pe care trebuie să le ia. fiecare oraş îl adora pe cel care îl întemeiase $e-rops şi 7e%eu. ce istoriseau întemeierea sfântă a unui oraş. invocând fără încetare când un %eu. când altul. în secolul al doilea al erei noastre. căci făceau parte din religie. în cinstea lui Iatlos. după ce a întemeiat oraşul 'tna. $3rene.nota @06! Pentru un oraş nimic nu era mai important decât amintirea întemeierii sale! $ând Pausanias a vi%itat Grecia.

divinul întemeietor. ci o unealtă a %eilor! (e ce să încercăm a găsi la el porniri pătimaşe) . care să facă din el nu un om.Vnote0 2E5 'l nu are dreptul la ele. de care destinul cetăţii va fi legat pentru totdeauna.*ullis ille movetur 1letibus. Qussa tamen (ivum inseTuiturU! =ncă în poemul lui Fomer 'neas era un persona8 sacru. 'neas devine păstrătorul %eilor cetăţii.irtutea sa trebuie să fie o rece şi nobilă impersonalitate. un mare preot. îţi încredinţea%ă %eii ei caută un nou oraş!6 . omul sacru. nu depinde de oameni. temelia pe care se spri8ină întregul poem căci datorită lui. ascultă unele glasuri! UUU 9unt 2encas cel pios care port cu mine pe mare penaţii furaţi! . îi spune el. şi trebuie să le ţină ascunse cât mai ad`nc în inima lui4 Aulta gemens multoTue animum labefactus amore. pentru %eii săi părinteşti4 (is sedem e&igitam patriisUUU! (ar alegerea acestui lăcaş.note0 U Plângându-se de multe şi cu sufletul %druncinat de atâta dragoste. iar epitetul pe care poetul i-l aplică cel mai adeseori este şi cel ce i se potriveşte cel mai bine! . ci de %ei! 'neas îi consultă pe cei ce g#icesc viitorul şi întreabă oracolele! 'l nu .ergiliu el este cel ce pă%eşte şi salvea%ă %eii troieni! :n noaptea când 7roia este nimicită. statuetele protectoare şi focul din vatră. dar nu şi cetatea troiană datorită lui 'neas. îi dă în gri8ă obiectele sfinte. şi pe care Qupiter îl prefera lui Fector. a cărei misiune este aceea de a salva Penaţii cetăţii4 9um pius 'neas raptos Tui e& #oste Penates $lasse ve#o mecumUUU! $alitatea lui dominantă trebuie să fie pietatea.note0 U $a să întemeie%e oraşul şi să-i aducă pe %ei în Jatium BJit!N! UU Pe el nu-l mişcă nici o lacrimă sau. şi tot prin el i se revelea%ă misiunea sa sacră! +raşul 7roia a pierit. Fector îi apare în vis! 57roia. dimpotrivă. focul din vatră nu s-a stins. urmea%ă cele poruncite de . fie el oricât de mic. în acelaşi timp. aut voces ullas tractabilis auditUU! (ar uităm că nu avem aici de-a face cu un ră%boinic sau cu un erou de roman! Poetul vrea să ne înfăţişe%e un preot! 'neas este căpetenia cultului. în . pe care poporul 5îl venera ca pe un %eu6. binevoitor. ce nu trebuie să se stingă niciodată! 2cest vis nu este un simplu ornament creat de fante%ia poetului! 'l este.i. şi cultul %eilor continuă! $etatea şi %eii fug împreună cu 'neas ei străbat mările şi caută un ţinut unde să le fie dat a se opri4 $onsidere 7eucror 'rrantesTue (eos agitataTuen umina 7ro8ae!!!UU 'neas caută un lăcaş statornic.

/E :. fata! 9ă nu ne înşelăm4 adevăratul erou al poemului nu-i 'neas. ::. în $reta.Vnote0 <titlu> NOTE /! Pindar. @?5 G 5/E! $icero.%ei! UU 9ă-i aşe%e pe troieni şi pe %eii ce rătăcesc şi divinităţile însufleţite ale 7roiei Blat!N! UUU "n lăcaş mic pentru %eii strămoşeşti Blat!N! . lângă (i dona4 fata obstaniUU! =ntre el şi dorinţa lui de odi#nă. imperiul lor4 căci fără %ei cetatea romană nu ar e&ista . credinţele.note0 U *u merg spre :talia din voia mea Blat!N! UU +racolele au stat împotrivă Blat!N! UUU atât de greu era să întemeie%e neamul roman> Blat!N! UUUU +racolele descoperă drumul Blat!N! 2E. spre a-i opri4 7antae molis erat romanam condere gentem >UUU *u lipseşte mult ca să fie îng#iţiţi de furtună sau ţintuiţi locului de iubirea pentru o femeie! (ar ei înving până la urmă toate obstacolele şi a8ung la ţinta ce le era menită4 1ata dam inveniuniUUUU! :ată faptele ce stârneau.Vnote0 2E#otărăşte nici drumul pe care îi va urma şi nici ţinta acestui drum. 2ratos. Romule. fără îndoială.:. ci se iasă călău%it de %ei 4 :taliam non sponte seTuorU! 2r vrea să se oprească în 7racia. . ci %eii 7roiei. . în 9icilia. ::. <H4 când a murit Ailtiade locuitorii $#ersonesului au făcut sacrificii. f r! :N! +biceiul de a institui un cult pentru întemeietor e atestat de Ferodot.note 50! . 5<. %eu. .. şi adaugă aşa cum l-au înmormântat pe întemeietor! 2! Plutar#. Romule. /@< G /@5! Pindar numeşte întemeietorul 5tatăl ceremoniilor sacre6 BF3porc#emes. instituţiile. aceiaşi %ei care urmea%ă a fi într-o %i cei ai Romei! 9ubiectul 'neidei este lupta %eilor romani împotriva unei %eiţe ostile! 7ot felul de piedici le ies în cale. Pitianice. G<4 a dispus ca Romulus să fie onorat cu monument sacru fi cu sacrificii la doi ani! +vidiu. aşa cum se fac întemeietorului oraşului! Plutar#. //?G/<2 +limpice. . Romulus. 2D! (ion3sios. la $artagina. interesul romanilor pentru acest poem! 'i se vedeau aici pe ei înşişi. cuvântul revelat. descrie cinstirile religioase şi sacrificiile care se instituie la moartea lui 2ral os. @/! 'ste neîndoielnic să nu fi fost compuse din acest moment imnuri în cinstea întemeietorului am fi înclinaţi să vedem un ecou al acestor vec#i cânturi în câteva versuri ale lui 'nnius pe care le citea%ă $icero4 7otodată între ei astfel spun 4 +.::. între el şi iubirea lui se interpune întruna #otărârea %eilor. îl vedeau pe întemeietorul lor. ?H4 Fieron a murit şi i-au adus cinstirile cuvenite eroilor. aşa cum o cerea legea fondatorului! (iodor din 9icilia. M:. vedeau oraşul. (espre stat. 1astele ::.

senatul îi porunci consulului să afle cine era vinovatul. unitatea oricărei societăţi se reali%a printr-un anume cult! 7ot astfel cum un altar domestic grupa în 8urul lui pe membrii unei familii.nota /0 şi pe care romanii îl numeau templul . credea că duşmanii Romei nu puteau găsi mi8loc mai sigur de a o învinge decât nimicirea vetrei sale sacre! . templul . :::. devenind capitala :taliei! (eci numai aceşti oameni vroiau să distrugă templul . dar a făcut următorul raţionament4 5"n incendiu ne-a pus în prime8die vatra sacră acest incendiu.. M:.estei . oraş ce este acum aliat cu Fannibal şi care vrea să ne ia locul. =ntemeietorule. în 9icilia. Pitianice. în timpurile străvec#i. %eu născut din sânge divin. <H! (iodor. /DN! 5! *-avem de cercetat aici dacă legenda lui 'nea răspunde unui fapt real ne e de-a8uns să vedem în ea o credinţă! 'a ne arată ceea ce anticii îşi înc#ipuiau despre un întemeietor al oraşului. /D! Plutar#. pe care era veşnic întreţinut focul sacru! 'ste adevărat că această înaltă veneraţie nu se va menţine multă vreme în Grecia.estei. nu putea fi pricinuit decât de duşmanii noştri cei mai crânceni! +r. //! 9trabon. ce idee îşi făceau ei despre penatiger Bcel care duce cu sine penaţii familieiN şi pentru noi asta e important! 9ă adăugăm că mai multe oraşe.pe tine pe care %eii le-aii făcut ocrotitorul patriei > +.estalele dovedeşte câtă importanţă era acordată sacerdoţiului lor . care se credea atunci ameninţat cu pierderea %eilor săi. imaginaţia greacă lăsându-se cucerită de cele mai frumoase temple. în $reta. M. de cele mai somptuoase legende şi de cele mai frumoase statui! (ar la Roma ea va rămâne totdeauna aceeaşi! Romanii vor fi totdeauna convinşi că destinul cetăţii era legat de acel foc sacru ce-i înfăţişa pe %eii lor .nota <0! Respectul de care se bucurau .:. (espre natura %eilor. :. simţindu-si viitorul prime8duit! (upă ce focul a fost stins. în 'pir. oraşul. <@ :::. în 7racia. . ?H! $ultul întemeietorului pare să fi e&istat totodată şi la sabini4 sabinii c#iar au consacrat %eilor pe primul lor rege 9angus B9fântul 2ugustin. tu ne-ai adus la ţărmurile luminii! <! Ferodot.edem aici limpede care erau credinţele celor vec#i vatra publică era sanctuarul cetăţii ea îi dăduse naştere şi ea o apăra! . aflaţi atunci la Roma! *u avea nici o dovadă împotriva lor.estală îngropând-o de vie . la $3t#era.nota 50! 2ED =ntr-o %i. 2H! Pausanias.estei era cât pe ce să ardă din pricina unui foc ce cuprinsese casele învecinate4 Roma întreagă s-a înspăimântat. cetatea era adunarea celor ce aveau aceiaşi %ei protectori şi care săvârşeau actul religios în faţa aceluiaşi altar! 2cest altar al cetăţii era înc#is în incinta unei clădiri pe care grecii îl numeau pritaneu . cei mai înverşunaţi duşmani ai noştri sunt locuitorii din $apua.nota -0! 2şadar un consul. acest c#e%aş şi pa%nic al măreţiei noastre viitoare . /! @! Ferodot.nota @0! (acă un consul întâlnea o . vatra cu focul nostru cel veşnic. /! $icero.nota 20! *imic nu era mai sacru în oraş decât acest altar. o. în :talia credeau că au fost întemeiate de 'nea şi îi aduceau un cult! 2EH <titlu> CAPITOLUL #I <titlu> 9eii "et%ţii *u trebuie să uităm că. poruncea să se încline fasciile în faţa ei! (ar dacă vreuna dintre ele lăsa focul să se stingă sau pângărea cultul prin nesocotirea îndatoririi ei de a rămâne castă.:::. :.! 7ucidide. $etatea lui (umne%eu. în SaR3nt#os. tată. :. iar consulul i-a acu%at pe dată pe câţiva locuitori din $apua. /-H! Pindar. Wuest! grec!..estală în cale. se ră%buna pe . o. care ar fi dus la pierderea măreţiei noastre şi ar fi fost potrivnic destinului nostru. M:. călău%it de ideile sale religioase. .

nota D0! 2/E 7rupurile erau înmormântate fie c#iar în oraş. spune el. fiind oarecum căpeteniile şi stăpânii lui! 2ceastă e&presie4 5căpetenii ale ţinutului6. conform credinţelor pe care le-am arătat mai sus.nota H0 sub toate aceste nume se ascundeau suflete omeneşti divini%ate după moarte! $ăci am vă%ut că la oamenii din rasa indo-europeană întâlnim mai întâi cultul forţei invi%ibile şi nemuritoare pe care o simţeau în ei! 2ceste Genii şi aceşti 'roi erau de obicei strămoşii poporului .nota /@0! Pirus. 'roi . conform legendei. fiul lui 2#ile. îşi va potoli setea cu sângele ră%boinicilor tebani .nota ?0! 1iecare cetate îşi avea %eii ei şi numai ai ei! 2ceştia erau de obicei de aceeaşi natură cu cei din religia originară a familiilor! $a şi aceştia. dacă nu era cetăţean al acelei cetăţi. nu putea asista la sacrificii! 2ctul religios era pângărit fie şi numai de privirea unui străin . se pronunţă în favoarea 2tenei. a morţilor ce sălăşluiesc sub pămînt6. (emoni. doar familia având dreptul să ia parte la ei. aflat în prea8ma morţii. Genii.nota 2E0!6 Aorţii. adică 7eba şi 2tena. începând cu cel ce a întemeiat-o şi terminând cu cel ce a câştigat un ră%boi sau i-a îmbunătăţit legile. care sunt. erau pă%itorii ţinutului.nota /50! $rotona înc#ina un cult unui erou numai pentru că acesta. îşi dispută trupul urnii om ce va muri şi care va deveni un %eu +edip. nu voi fi. însemnând el însuşi locul unde vrea să fie înmormântat 4 5Aort. într-adevăr. adică un mort atotputernic a cărui protecţie era de dorit şi de a cărui mânie trebuia să te temi! 7ebanii au continuat timp de %ece secole să facă sacrificii în cinstea lui 'teocle şi Pol3nice . aceşti morţi divini erau pe veşnicie legaţi de pământul în care le erau îngropate osemintele! (in adâncul mormintelor lor ei veg#eau asupra cetăţii prote8au ţinutul.nota /-0! 2tena îl adora pe 'uristeu ca pe unul dintre protectorii ei. şi cum. un locuitor ce nu va aduce foloase acestui ţinut . erau numiţi Jari. fie pe teritoriul ce-l încon8ura. sufletul nu părăsea trupul.2şa cum cultul vetrei casnice era secret.nota /<0! Fipolit era venerat la 7re%ene ca %eu . aplicată morţilor.nota /?0 6!=ntreaga tragedie +edip la $olona se spri8ină pe aceste 2// credinţe4 Greoii şi 7e%eu. oricine ar fi fost ei. în sânul pământului. când îl aduce pe scenă pe 'uristeu. fusese bărbatul cel mai frumos din oraş .nota /E0! 2ceste idei îşi aveau obârşia în uriaşa putere pe care străvec#ile generaţii o atribuiau sufletului omenesc după moarte! +rice om care a adus un mare serviciu cetăţii. se afla într-un oracol adresat de P3t#ia lui 9olon4 59tatorniceşte un cult în cinstea căpeteniilor ţinutului. punîndu-l să se adrese%e astfel atenienilor4 5înmormântaţi-mă în 2ttica voi fi binefăcătorul vostru şi. devenea un %eu pentru acea cetate . pentru a deveni un erou. deşi acesta era totuşi din 2rgos 'uripide ne e&plică felul cum s-a născut acest cult. pe când trăia. .nota /20! Jocuitorii din 2cant#a înc#inau un cult amintirii unui persan care murise în oraşul lor în vremea e&pediţiei lui Mer&es .nota /H0 vă voi apăra împotriva duşmanilor voştri voi fi un scut mai puternic decât o armată uriaşă . adormit sub pământ. Penaţi. voi fi pentru ţinutul vostru un oaspete protector .nota //0! *u era nici măcar nevoie să fi fost un om de seamă sau un binefăcător al cetăţii era de a8uns să fi impresionat puternic imaginaţia contemporanilor şi să fi intrat în tradiţia populară. dacă li se înc#ina un cult! 5Aegarienii au întrebat într-o bună %i oracolul din (elfi ce să facă pentru ca oraşul lor să fie fericit %eul le răspunse că oraşul va fi fericit dacă vor avea gri8ă să ia #otărârile sfătuindu-se totdeauna cu cei mulţi ei au înţeles că prin aceste cuvinte %eul îi numea pe morţi.nota /D0 trupul meu. tot astfel cultul vetrei publice era ţinut ascuns de străini! *imeni. era venerat la (elfi ca %eu numai pentru că aici murise şi fusese îngropat .

Ainerva.nota 250 dimpotrivă. căci anticii nu le atribuiau %eilor lor darul ubicuităţii . erau două %eiţe distincte! Aulte cetăţi aveau un Qupiter drept divinitate poliadă e&istau tot atâţia Qupiteri câte cetăţi. 2t#ena. spre a spori astfel numărul %oilor ei protectori! Pe lângă aceşti eroi şi aceste genii. a %eiţei F3blaea. ce tutela oraşul 'lis. fiecare cetate avea. de obicei.nota 2<0! 'ste adevărat că aceste oseminte. a lui Iritomar-tis. sau vreun alt %eu. *eptun. nimănui altuia în afară de cetăţenii oraşului! =n templul Ferei din 2rgos nu puteau intra decât cetăţenii din . încât dictatorul 1urius $amillus. are două Qunone protectoare! 2celaşi lucru se întâmplă. pe care un alt dictator îl aduce din praeneste. oamenii mai aveau şi altfel de %ei. i se adresea%ă Qunonei ce-i tutelea%ă pe duşmanii săi. despre cele ale lui Ger3on. decât cu foarte rare e&cepţii. oraşul . Aessena. de care era nedespărţit sufletul eroului.nota 220! +raşele recurgeau uneori la tot felul de viclenii.mai numeroşi decât cei vii4 drept care îşi construia sala de consiliu c#iar în locul unde se aflau mormintele eroilor lor . pe care îi considera nedespărţiţi de primii săi penaţi şi de vatra sacră! =n Grecia şi în :talia e&istau o mulţime de divinităţi poliade! în fiecare oraş sălăşluiau anumiţi %ei . ia statuia acesteia. înălţând apoi în cinstea lor un templu în oraş. un Qupiter. o Ainervă. Ainervă. Qunona. sau o cetate! (e aceea. ca Qupiter.eii avea o altă Qunonă semăna atât de puţin cu cealaltă. din acel moment. Fera. Qupiter.nota 2?0! +raşele 2rgos şi 9amos aveau fiecare câte o Fera poliadă nu era vorba de aceeaşi %eiţă. şi ştim că adeseori se refereau tocmai la aceste divinităţi poliade! (ar faptul că aceste două oraşe îşi numeau în acelaşi fel %eul nu trebuie să ne facă să credem că ele adorau acelaşi %eu 2t#ena din oraşul 2tena nu era una şi aceeaşi %eiţă cu 2t#ena din oraşul 9parta .nota 2H0! +raşul care poseda o divinitate nu voia ca ea să-i prote8e%e pe străini. în legenda consacrată ră%boiului troian e&istă o Pallas care luptă pentru greci. din !ăîgium. odată cu statuia o ia şi pe %eiţă. câţiva ani mai târ%iu. şi o duce cu mare cinste la Roma. care fusese îngropat în insula 9c3ros. 7eba. din $reta. în timp ce ia cu asalt oraşul . 2tena a pus stăpânire pe osemintele lui 7e%eu. pe lîngă eroii săi. amintirea %eiţei 9oteria. oraş care. să părăsească oraşul etrusc şi să treacă de partea lui! 2/< $ând a8unge stăpân al oraşului.eii. i-au dus pe dată pe cei din 9parta către victorie! (in c#iar momentul în care a dobândit puterea. cea a %eiţei (ind3mene. din F3bla! *umele unor %ei ca Seus.nota 2/0!6 'ra o mare fericire pentru cetate să aibă morţi de seamă! Aantineea vorbea cu mândrie despre osemintele lui 2rcaş. deşi în Roma mai e&istau încă trei sau c#iar patru Qupiteri . şi o alta căreia troienii îi înc#ină un cult şi care îi apără pe aceştia . spre a obţine asemenea relicve de preţ! Ferodot povesteşte de ce şiretenie s-au folosit locuitorii din 9parta ca să fure osemintele lui +reste .nota 2@0! *umele multora dintre aceste divinităţi sunt astă%i uitate numai din pură întâmplare s-a păstrat amintirea %eului 9atrapes. pe care şi-i înc#ipuiseră pe măsură ce priveau mai îndeaproape natura! (ar am vă%ut că aceste creaţii ale inteligenţei umane au avut multă vreme statutul de divinităţi domestice sau locale! 2/2 Aai întâi aceşti %ei nu erau socotiţi a veg#ea peste întreg neamul omenesc fiecare tutela doar o familie. despre cele ale lui 2ristomene . din 7eba. în legătură cu un Qupiter. convins că. şi nici nu îngăduia ca aceştia să i se înc#ine! 7emplul nu era accesibil.nota 2-0! Putem spune oare că una şi aceeaşi divinitate luptă alături de cele două armateO) (esigur că nu. căci fiecare dintre cele două oraşe şi-e repre%enta ca având atribute cu totul diferite! Ja Roma e&ista o Qunonă numai la cinci leg#e depărtare. ne sunt mai cunoscute.

ele repre%entau regula! 1iecare cetate avea grupul ei de preoţi.nota <206! 1iecare oraş îşi aştepta salvarea de la %eii săi! 'rau invocaţi în timp de prime8die. la antici. parfumuri. nu şi l-au repre%entat niciodată pe (umne%eu ca pe o fiinţă unică ce-şi e&ercită acţiunea asupra universului! 1iecare dintre nenumăraţii lor %ei avea sub stăpânirea lui doar un domeniu foarte limitat4 o familie. în :liada. nu îngăduiţi a fi nimicit. nu-i cinstea şi nu-i respecta decât pe ei! 1iecare putea spune ceea ce. ţărani primitivi ce se roagă plini de fervoare la tot felul de sfinţi. în a-i dărui tot ceea ce i-ar fi putut mulţumi simţurile. şi o bat8ocoreşte pe cea din strada < alăturată nu o dată ve%i doi facc#ini încăierându-se cu cuţitele pentru că fiecare susţine că madona lui face mai multe minuni decât madona celuilalt! 2/@ 2stă%i asemenea ca%uri repre%intă e&cepţii. pe care o păstra într-un loc foarte tainic şi-ar fi compromis religia şi destinul dacă i-ar fi lăsat pe străini să ia cunoştinţă de ea! Religia era aşadar cu totul locală. găseai aici alţi %ei. cu câteva e&cepţii. nici un fel de sc#imb de învăţături şi rituri! $ând treceai de la un oraş la altul. tu. cultul consta în a-l #răni pe %eu. ce se înc#inau în oraşul lor la două Qunone. un trib. într-o tragedie de 'sc#il. fiecare cetate îşi avea culegerea de rugăciuni şi de practici proprie. te vei îndura oare să-l trăde%i ) +.2rgos! 7rebuia să fii atenian ca să ai dreptul să pătrun%i în templul 2t#enei din 2tena . alte dogme. alte ceremonii! 2nticii aveau cărţi liturgice. nici un fel de comunicare. misterele din 'leusis l-au de%văluit câtorva dintre cei mai inteligenţi iniţiaţi ai lor. nu puteau intra în templul unei a treia. dar de care ne putem îndoi că ar crede în (umne%eu fiecare dintre ei vrea să aibă printre aceşti sfinţi un protector care să-i poarte în mod anume de gri8ă! Ja *eapole. vinuri. cu totul civilă.reme îndelungată omul nu a înţeles fiinţa divină decât ca pe o forţă ce-i prote8a propria persoană. dansuri şi mu%ică! 2/5 =n sc#imb i se cereau tot felul de binefaceri şi servicii! 2stfel. dar cele dintr-un oraş nu semănau cu cele dintr-un alt oraş. troienii o invocă pe %eiţa lor. 5dacă scapă de la pieire :lionul . când li se spunea4 5Sei ai acestui oraş. fiecare cartier îşi are madona sa. şi nici nu le datore% nimic .nota <<0!6 +amenii le înc#inau %eilor un cult pentru a-şi asigura protecţia lor! Seii erau lacomi de 8ertfe4 li se aduceau din belşug.nota <@0! =ntre %ei şi oameni e&istă totdeauna un contract pietatea oamenilor nu e . dar numai cu condiţia ca ei să veg#e%e la salvarea oraşului! 9ă nu uităm că ideea unui cult pur moral. voi toţi. pă%itori ai turnurilor noastre. $#r3ses îi spune %eului său4 5' multă vreme de când ard în cinstea ta tauri graşi astă%i. spune un străin femeilor din 2rgos4 5*u mă tem de %eii voştri. veşminte şi bi8uterii. înţelegând aceste cuvinte în sensul lor antic. pră8ituri. de elită. printre descendenţii vec#ilor greci. nu le lăsaţi pradă duşmanului . din micul orăşel Januvium . fiecare la%%arone îngenunc#ea%ă în faţa celei din strada lui. nu are o vec#ime foarte mare! =n epocile străvec#i. dar. dar mulţimea n-a cre%ut niciodată în el! .nota 2D0! Romanii. şi fiecare om sau grup de oameni a vrut să-şi aibă %eii săi! $#iar şi astă%i ve%i. care nu depindea de nici o autoritate străină lui! :ntre preoţii din două cetăţi diferite nu e&ista nici o legătură. o cetate4 era întreaga lume asupra căreia domneau! Seul stăpânitor peste întreg genul uman a fost întrevă%ut de câţiva filosofi. a unei adoraţii spirituale. adică particulară fiecărei cetăţi .nota <E0! 7rebuie să recunoaştem că anticii. şi nu le întâlnim decât la anumite popoare şi clase sociale. omul nu-i cunoştea decât pe %eii oraşului său. ascultă-mi dorinţa şi aruncă-ţi săgeţile asupra duşmanilor mei!6 =n altă parte. îi oferă în dar un veşmânt frumos şi îi făgăduiesc douăspre%ece 8uninci. care sălăşluieşti de atâta amar de vreme pe pământul nostru. odată cu casele şi vetrele noastre sacre!!! +.nota </0! =n general. cărnuri.

ergiliu arată cum 5se străduie şi trudeşte6 Qunona pentru ca oraşul ei. la mine şi la ai mei! +raşul nostru. opiniile erau nesigure şi diferite! Aulţi erau convinşi că un oraş nu putea fi niciodată capturat atâta vreme cât %eii săi continuau să sălăşluiască în el oraşul era cucerit numai după ce %eii săi îl părăsiseră! $ând 'neas îi vede pe greci devenind stăpânii 7roiei. încă de pe vremea lui 7ucidide. dacă erau rostite cu vânt cu cuvânt. %eii şi cetăţenii se spri8ineau unii pe alţii. dacă voiau ca 8ertfele şi #ecatombele G de care erau atât de dornici G să continue. spunându-le4 51iţi pavă%a noastră avem aceleaşi interese dacă oraşul este prosper.nota @20! =n 'sc#il.niciodată gratuită.nota <-0! :ată de ce nici un oraş nu îngăduia străinilor să înc#ine ofrande divinităţilor sale poliade. să a8ungă a fi stăpîna lumii! 1iecare dintre %ei. îndepărtându-te de ele.nota <506! :deea aceasta este e&primată în nenumărate rânduri de către antici 7#eognis spune că 2pollo a scăpat de la pieire Aegara atacată de perşi. 5pentru ca oraşul său să-i poată înc#ina în fiecare an mari şi strălucite #ecatombe . corul femeilor din 7eba e&primă aceeaşi credinţă când. iar oraşul era cucerit .nota @E0! (acă un oraş era învins. care .nota @<0! :n virtutea acestei păreri. templele noastre.nota <H06! 2/$ei din 'gina nu porneau niciodată la ră%boi fără să ia cu ei statuile eroilor lor naţionali. voi întemeia un templu în cinstea ta . erau înfrânţi în luptă.nota @/0! (acă un oraş era capturat. grecii îi răpeau prin vicleşug statuia! 7oată lumea cunoaşte legenda lui "lise. dimpotrivă. te ador. îi con8ură pe %ei să nu părăsească oraşul . se socotea că %eii au fost învinşi odată cu el . ei dau ca să li se dea ceva în sc#imb! =n 'sc#il. trebuia ca numai acel oraş să le înc#ine un cult! *efiind cinstiţi decât aici. o. cei ce asediau un oraş îi invocau întotdeauna pe %eii acestuia. înşişi %eii lui cădeau pri%onieri! 'ste adevărat că. astfel c#emat. să vii la Roma. %eii erau cei vinovaţi erau învinuiţi că nu şi-au îndeplinit cum se cuvine îndatorirea de a apăra oraşul uneori c#iar cetăţenii le răsturnau altarele şi aruncau cu pietre în templele lor . locurile noastre sacre să-ţi fie mai plăcute şi mai dragi ia-ne sub pa%a ta! (acă vei face astfel. 'aci%ii! $ei din 9parta îi luau cu ei în toate e&pediţiile pe 7indari%i .nota @-0! 2deseori. trecea deci de partea duşmanului.ergiliu. mergeau la luptă alături de ei! "n persona8 dintr-o piesă de 'uripide spune. el spune că %eii oraşului au plecat. dorea din răsputeri puterea şi măreţia cetăţii sale! 2ceşti %ei aveau aceleaşi interese ca şi oamenii. anticii erau convinşi că e&istă formule atât de eficace şi de puternice.nota @50! =n Grecia întâlnim aceleaşi păreri şi obiceiuri asemănătoare.nota <D0! =n mi8locul bătăliei. el îşi poate cinsti %eii! 2rătati-vă iubirea faţă de oraşul nostru gândiţi-vă la cultul pe care vi-l înc#ină acest popor şi amintiţi-vă de 8ertfele somptuoase ce vă sunt oferite . părăsindu-şi templele şi altarele . tebanii se adresea%ă %eităţilor lor poliade. în prea8ma unei bătălii4 5Seii ce luptă alături de noi nu sunt mai puţin puternici decât cei ce luptă alături de duşmanii noştri . ce ai sub protecţia ta această cetate. te rog. rugându-i să le îngăduie să-l cucerească . să fie bogat şi puternic! (e obicei. asemenea Qunonei înfăţişate de . pentru a putea cuceri un oraş trebuia mai întîi să-i i%goneşti %eii! Romanii foloseau în acest scop o formulă din ritualurile lor. aceste locuri sacre. la apropierea duşmanului. $artagina. şi nici c#iar să intre în templul lor . %eii îşi dădeau multă osteneală pentru oraşul lor . preamărite. erau siliţi să apere acel oraş. în această ultimă privinţă. încât.nota @@0! +r. în loc să folosească o formulă prin care să-l atragă de partea lor pe %eu. ce s-a păstrat datorită lui Aacrobiu4 5Pe tine. şi. fără nici o sc#imbare. îţi cer favoarea să părăseşti acest oraş şi acest popor. şi victoria era a tuturor! (acă. să părăseşti aceste temple. concetăţenii lor! în vreme de ră%boi. să-l a8ute să dăinuie întru veşnicie. %eul nu putea re%ista cererii oamenilor! Seul.nota <?0! Pentru ca %eii lui să nu veg#e%e decât asupra sa.

credeau ei. dacă duşmanii nu vor putea niciodată să-i spună acestui %eu pe nume. răpiră mai întâi cele două statui protectoare ale acestui oraş şi le duseră în oraşul lor . :::. MM:M. 5N la Aantineea BPausanias.nota @H0! =n Plutar# întâlnim o altă poveste asemănătoare! 9olon voia ca 2tena să devină stăpână peste mica insulă 9alamina. :. <5N la 'lis BPausanias. era bine ascuns de orice privire. trebuie mai întâi să dobândeşti favoarea eroilor care o prote8ea%ă şi sălăşluiesc pe ea6! 9olon s-a supus în numele 2tenei. :. /5 Pausanias. religia ei naţională! "n oraş era ca o mică biserică ce-şi a8ungea sieşi. a fost cucerită . lipsită de protectori. formulei prin care duşmanul încerca să-l seducă pe %eu i se opunea o altă formulă. pe de altă parte. le înc#ină 8erfte celor doi eroi mai de seamă din 9alamina! 2ceştia nu au re%istat darurilor ce le erau oferite4 trec de partea 2tenei.. au înălţat în ţinutul lor o capelă în cinstea lui 'acus. şi au e&ercitat asupra acestui popor şi asupra poporului roman o influenţă atât de puternică. .. ci atenienilor! Ji se părea. într-adevăr. iar oraşul nu va fi niciodată cucerit . DN la 7asos B2t#enaios. <2N . aşa cum în pritaneele greceşti se află căminul comun al fratriilor! $f! 9#oliastul lui Pindar. 5HN la Aililene B2l#enaios. .nota @D0! 2/H =n timp de ră%boi. .ili. ::.nota 5E0! . locuitorii din 'gina. . /5! G '&ista un pritaneu în fiecare oraş grec la 2tena B7ucidide. 2EN.nota @?0! Ferodot povesteşte că atenienii voiau să se lupte cu cei din 'gina dar victoria era nesigură. -?N la Aegara BPausanias. precum şi cea mai mare parte din istoria lor îşi au obârşia în această influenţă! <titlu> NOTE /! Pritaneul era. în care arde focul nestins! Pausanias.. clădirea care adăpostea căminul! Pollu&. M. vrând să se ră%boiască cu cei din 'pidaur. ?4 căminul se numeşte astfel dacă se află in pritaneu. să le împiedice cu orice c#ip să plece! "neori %eul era legat cu lanţuri! 2lteori.54 =n acest pritaneu îşi are locaşul căminul! (ion3sios din Falicarnas. 5?N la a#eenii din 1tius BFerodot. /D?N la R#odos O BPolibiu. 2< spune că în pritaneele grecilor se afla căminul sacru al fratriilor. ce avea virtutea de a-l reţine în oraş! Romanii înc#ipuiseră un alt mi8loc. dogmele sale şi cultul său! 2ceste credinţe ne par astă%i foarte primitive. M: 9#oliastul lui 7ucidide. căci 'gina avea un erou protector foarte puternic şi care-i era foarte fidel4 pe 'acus! 2tenienii. el nu va trece niciodată de partea lor.. că un %eu nu poate să accepte timp de atâţia ani atâtea 8ertfe grase. *emeene. după ce au cugetat îndelung. care aparţinea în acea vreme megarienilor! 2 întrebat oracolul! +racolul îi răspunse4 5(acă vrei să cucereşti insula. 2@N $i%ic B7itus Jivius. încât cele mai multe dintre legile şi instituţiile lor.::. :. şi-au amânat planul cu trei%eci de ani totodată. /HN la 9iR3on BFerodot. /5. :. locuitorii oraşului asediat se străduiau.o fură pe %eiţa Pallas din 7roia! =n altă epocă. pentru ca duşmanul să nu-l poată găsi! 2lteori. fără să se îndatore%e faţă de cei ce i le ofereau! 'acus va fi aşadar. pe când cei ce luau cu asalt oraşul încercau să pună stăpânire pe %eităţile lui. silit în cele din urmă să nu-i mai prote8e%e pe cei din 'gina şi să-i a8ute pe atenieni să iasă victorioşi în lupta împotriva acestora . înc#inându-i un cult! 'rau convinşi că dacă acest cult continua fără întrerupere timp de trei%eci de ani. ::. . MJ:.. @<N la Fermiona BPausanias. cu %eii săi. ::. ::. %eul nu va mai aparţine celor din 'gina. iar insula. dar ele sunt cele ale poporului celui mai spirituali%at din acea vreme. înainte de toate.edem din toate acestea ce ciudată idee îşi făceau anticii despre %ei! 1oarte multă vreme ei nu au conceput divinitatea ca pe o putere supremă! 1iecare familie şi-a avut religia ei casnică. /5N la 9ifnos BFerodot.la *aucratis B2l#enaios. fiecare cetate. :. ce şi se părea încă mai sigur4 ei tăinuiau numele %eului pe care-l socoteau cel mai important şi mai puternic dintre toţi cei ce le prote8au oraşul socoteau că.

la 9iracu%a B$icero, împotriva lui ,erres, (e signis, 5<N şi până în insulele Jipari pe care le locuia un neam grecesc B(iodor, MM! /E/N! G (ion3sios din Falicarnas spune că era imposibil să întemeie%> un oraş fără a stabili mai întîi căminul comun B::, -5N! Ja 9parta e&ista o preoteasă care purta titlul de vatra oraşului BIoecR#, $orp! inscr! gr!, voi! :, p! -/EN! 2! Ja Roma, templul ,estei nu era altceva decât căminul sacru al oraşului! $icero, (espre legi, ::, H4 1ecioarele ,estale să veg#e%e flacăra veşnică a focului public! :bid!, ::, /24 ,esta adică focul oraşului! +vidiu, 1astele, ,:, 2D/ 4 (ar să nu înţelegi ,esta decât ca o flacără vie! <! 7itus Jivius, MM,:, 2?4 c#e%ăşia sorţii imperiului roman aflată in sanctuar! $icero, 1ilipice, M:, /E4 pentru că vom fi sănătoşi! @! 1ecioarele sfinte BForaţiu, +de, :, 2, 2?N, preoţia cea mai sfântă B$icero, Pro domo, 5<N! $f! $icero, Pro ! 1onteio, 2E! 5! 7itus Jivius, MM,:::, //! 1estus, p! /E-4 (acă s-ar fi stins vreodată focul ,eslei, fecioarele ar fi fost pedepsite cu vergi de către preot! 1ocul nu putea fi reaprins decât printr-un procedeu străvec#i şi religios 4 'ra obiceiul ca o scândură din lemn preţios să fie sfredelită piuă când fecioara aducea în templu focul cu sita de aramă B1estus, ibidemN! -! 7itus Jivius, MM,:, 2?! ?! 7emplele secrete, nevă%ute, ascunse, Plutar#, *uma, D $amiilus, 2E (ion3sios din Falicarnas, ::, --! ,ergiliu, 'neida, :::, @EH! Pausanias, ,, /5! 2ppian, Ră%boaiele civile, l, 5@! H! Penaţii publici B7itus Jivius, :::, /?N Jarii publici BPliniu, :storia naturală, MM:, <, HN! ;i Jarii ocrotesc mereu oraşul nostru B+vidiu, 1astele, ::, -/-N! $icero, Pro 9e&tio, 2E4 Pe tine, patrie, te iau martor şi pe voi, penali şi %ei părinteşti! Aacrobiu, 9aturnalia, :::, @4 (espre %eii romanilor, adică despre penaţi! 9ervius, ad 2en!, ::, <5/4 %eului protector al oraşului Roma! D! Plutar#, 2ristide, //4 căci eroii, cărora s-a stabilit să # se aducă sacrificii erau conducătorii plateenilor! G bolocle, 2ntigona, /DD4 pământul strămoşesc şi %eii locului! 2ceşti %ei sunt adesea numiţi demoni locali! 2 se compara la latini, cu %eii divinităţi naţionale B9ervius, ad 2en!, M::, ?D@ 2u lus Gellius! ::, /-N! /E! Plutar#, 9olon, D4 ca să facă favorabili prin sacrificii pe eroii conducători ai ţării, cei morţisunt îngropaţi cu faţa spre soarele care apune! 2ceste ultime cuvinte fac alu%ie la obiceiul atenienilor de a îngropa morţii cu faţa spre apus BPlutar#, 9olon, /EN! //! Jicurg avea la 9parta un templu, preoţi, sărbători sacre şi imnuri BFerodot! :, -5 Plutar#, Jicurg, </ 'foros, în 9trabon, ,:::, 5, 5N! 7e%eu era un %eu căruia :a 2tena i se ridică un templu osemintelor sale! 2ristomenos era cinstit cu un cult la mesenieni BPausanias, :,, <2N eaci%ii la 'gina BFerodot, ,, HEN! 9e poate vedea în Pausanias numărul mare al eroilor locali pe care îi venera fiecare cetate! /2! Pausanias, :M, /H! /<! Ferodot, ,::, //?! /@! (iodor, :,, -2! /5! Pausanias, M, 2< Pindar, *emeene, ,:::, -5 şi urm! /-! Ferodot, ,, @?! /?! 'uripide, Feracli%ii, /E<2! /H! 9ofocle, +edip la $olonos, -2?! /D! :dem, ibidem, /52@, /525! 2E! :dem, ibidem, -2/ G -22! Ja 2tena e&ista mormântul în care odi#neau osemintele lui +edip şi templul unde primea cinstirile funebre BPausanias, :, 2H :, <EN! 9e înţelege că tebanii aveau o altă logendă despre +edip! 2/! Pausanias, :, @<! + legendă asemănătoare şi aceeaşi practică se regăsesc în oraşul grec 7arent BPolibiu, ,:::, <EN! 22! Pausanias, :,, <2 ,:::, D ,:::, <-! 2<! Ferodot, :, -?G-H! Pausanias, :::, <!

2@! 2ceşti %ei se numeau polia%i BPolîu&, :M, @EN, protectorii oraşului B'sc#il, $ei şapte contra 7ebei, /EDN, %eii patriei B'sc#il, ibid!, 25<N, cei care conduc oraşele B'sc#il, 2gamemnon, HHN! G 'i e&ercitau o protecţie specială asupra oraşului ,itruviu, :, ?4 9e pare că cetatea se află sub ocrotirea unui %eu! Aacrobiu, ///,D4 'ste sigur că toate oraşele se află sub ocrotirea unui %eu! Fes3c#ius4 protectorii oraşului, salvatorii cetăţii şi conducătorii ei! ,ergiliu e&primă aceeaşi idee4 %eii strămoşeşti, sub a căror putere se află întotdeauna 7roia B:M, 2@-N! *ecesitatea pentru fiecare oraş nou de a-şi lua în primul rînd o divinitate poliadă este marcată în 2ristofan, Păsările, v! H2-4 aşadar %eul protector ol oraşului! G 2ceste divinităţi locuiau regiunea, o stăpâneau (emostene, (espre coroană, /@/ %eii citi stăpânesc regiunea 2tticii! Plutar#, 2ristide, /H4 %eii care stăpânesc regiunea Jicurg, in Jeocratem, 2-4 Seiţa care siăptneste c#ora 2tenei! 25! 7ucidide, :, /<@ Pausanias, :::, /?! 2-! :liada, ,:, HH! 2?! '&ista o 2tena Polias la 2tena şi e&ista de asemenea o 2lena Polias la 7egeea4 aceasta făgăduise locuitorilor 7egeei că oraşul lor nu va fi niciodată cucerit BPausanias, ,:::, @?N! 2H! 7itus Jivius, ,, 2/, 22 ,:, 2D! G (e vă%ut în (io $assius, J:,, @, o poveste care arată că lupiter $apitolinus şi :upiter 7unătorul erau %ei diferiţi! 22E 2D! Ferodot, ,, ?2 ,:, H/! 9parta avea o 2tena şi o Fera BPlutar#, Jicurg, - Pausanias, :::N dar un spartan nu avea dreptul să pătrundă în templul 2tenei Poias din 2tena sau al Ferei Polias din 2rgos! <E! 'i nu obţin acest drept decât după cucerirea oraşului, 7itus Jivius, ,:::, /@! <î! *u e&istau culte comune mai multor cetăţi decât în ca%ul confederaţiilor vom vorbi despre acest lucru în altă parte! <2! 'sc#il, Rugătoarele, H5H! <<! 'sc#il, $ei şapte contra 7cbei, v! -D G ?<, /E5, /ED, /<D /-H-l?E! <@! :liada, :, <? şi urm! ,:, D<-D-! <5! 'sc#il, $ei şapte contra 7cbei, ?GG??, /?- G /H! <-! 7eognis, ed! [eloRer, v! ?5D ed! "oissonade, v! ???! <?! *u mai este necesar să atragem atenţia că aceste reguli antice s-au atenuat foarte mult cu timpul e&istă inscripţii care arată că străinii aduc ofrande divinităţilor ateniene, dar aceste inscripţiisunt de dată relativ recentă! <H! 'uripide, Feracli%ii! <@?! <D! Ferodot, ,, -5 ,, HE! @E! 9uetoniu, $aligula, 5 9eneca, (espre viaţa fericită, <-! @/! ,ergiliu, 'neida, :, -H4 şi penaţii învinşi! @2! ,ergiliu, 'neida, //,<5/4 au plecat toţi şi sanctuarele şi templele au rămas părăsite! Seii în puterea cărora se află acesta! @<! 'sc#il, $ei fapte contra 7ebei, 2/? G 22E! 5'teocle4 9e spune că atunci când un oraş e cucerit, %eii =9 părăsesc! $orul4 Seii care sînt, aici să veg#e%e, să nu ne părăsească niciodată şi să nu văd 7eba cucerită prin atac şi pradă flăcărilor6! @@! Aacrobiu, 9aturnalia, :::, D! Pliniu, :storia naturală, MM,:::, @, /H4 în atacuri se obişnuia ca înainte de toate să fie invocat de către preoţii romani %eul în a, cărui ocrotire se afla cetatea respectivă şi să i se făgăduiască acestuia un, cult la fel sau mai marc din! partea romanilor! @5! (espre puterea formulelor evocări ale %eilor sau RatadZseis, ve%i Platon, Jegile, M:, p! D<< 'uripide, Rugătoarele, <D! 2ceste formule erau atât de vec#i încât multe cuvinte nu mai erau înţelese şi nici nu mai aparţineau limbii greceşti ve%i Fes3c#ius, la cu3întul epliesia! $ei vec#i credeau că ei îi pot obliga pe %ei şi c#iar sili este ideea pe care o e&primă ,ergiliu în aceste versuri4 invocă mai întâi prin rugăciune voinţa, marii lunona cântă aducând ofrande :unonei şi o înving pe puternica stăpână prin daruri B'neida, :::, @2? G @@EN! 'nunţarea fugaciumi, preces, promisiunile, vota, ofrandele, dona G iată cele trei arme prin care poate fi

învinsă, superare, reaua voinţă a unei %eiţe! @-! 7ucidide, ::, ?@! @?! :lerodot, ,, H<! @H! :dem, ,, HD! @D! Plutar#, 9olon, D! 5E! Pliniu, :storia naturală, MM,:::, @, /H4 e limpede de ce este ascuns %eul în puterea căruia se află Roma, ca să nu fie invocat de duşmani! G Aacrobiu, 9aturnalia, :::, D4 $#iar şi numele oraşului era necunoscut celor mai învăţaţi, deoarece romanii se fereau, ştiind ce au ei de făcut împotriva oraşelor duşmanilor, nu cumva să fie ei 6înşişi prime8duiţi de invocarea duşmană, dacă ar fi de%văluit numele ocrotitorului lor! G 9ervius, ad 2en!, ::, <5/4 Romanii voiau să rămână ascuns %eul în puterea căruia se află Iorna, ca %eii romani să nu poată fi c#emaţi cu numele lor şi astfel să fie profanaţi! 22< <titlu> CAPITOLUL #II <titlu> Reli$ia "et%ţii <titlu> /. O1PEŢELE PU>LICE 2m vă%ut mai sus că principala ceremonie a cultului casnic consta dintr-un ospăţ numit sacrificiu! Prima formă pe care omul a conferit-o, după cit se pare, actului religios, a fost aceea de a mânca o #rană pregătită pe un altar! *evoia de a intra în comunicare cu divinitatea a fost satisfăcută de acest ospăţ, la care divinitatea era poftită, şi din care îşi lua partea ei! Principala ceremonie a cultului cetăţii era, de asemenea, un ospăţ de aceeaşi natură el trebuia săvârşit în comun, de către toţi cetăţenii, în cinstea divinităţilor protectoare! +biceiul acestor ospeţe publice era răspândit în toată Grecia se credea că salvarea cetăţii depinde de ele .nota /0! 2flăm în +diseea descrierea unuia dintre aceste ospeţe sacre4 nouă mese lungi au fost aşternute pentru poporul din P3los la fiecare dintre ele sunt aşe%aţi câte cinci sute de cetăţeni, şi fiecare grup a 8ertfit în cinstea %eilor câte nouă tauri! 2cest ospăţ, numit ospăţul %eilor, începe şi sfârşeşte prin libaţii şi rugăciuni .nota 20! 2nticul obicei al meselor luate în comun este semnalat şi de cele mai vec#i tradiţii ateniene se povestea că +reste, după ce îşi ucisese mama, sosise la 2tena c#iar în momentul când cetatea, adunată în 8urul regelui ei, era pe cale să săvârşească actul sacru .nota <0! 22@ Regăsim 2ceste mese publice şi pe vremea lui Menofon în anumite %ile ale anului, oraşul 8ertfeşte numeroase victime, iar poporul îşi împarte carnea lor .nota @0! Pretutindeni e&istau aceleaşi practici .nota 50! Pe lângă aceste uriaşe banc#ete, la care participau toţi cetăţenii şi care nu puteau avea loc decât cu prile8ul sărbătorilor celor mai de seamă, religia poruncea ca în fiecare %i să aibă loc o masa sacră! $âţiva bărbaţi aleşi de cetate trebuiau deci să mănânce împreună, în numele ei, în incinta pritaneului, în pre%enţa vetrei sacre şi a %eilor protectori! Grecii erau convinşi că dacă acest ospăţ nu ar fi avut loc fie şi numai o singură %i, statul era ameninţat a-şi pierde favoarea %eilor săi .nota -0! Ja 2tena, bărbaţii ce trebuiau să ia parte la masa comună erau desemnaţi prin tragere la sorţi, iar legea îi pedepsea cu severitate pe cei ce refu%au să se ac#ite de această îndatorire .nota ?0! $etăţenii care se aşe%au în 8urul mesei sacre erau înveşmântaţi, în vederea acelui eveniment,

pâinea trebuia aşe%ată în coşuri de aramă în cutare altul.nota /@0! 2ceste reguli impuse de vec#ea religie au fost întotdeauna respectate. îşi întorc faţa de la tine . cântă un imn întru lauda %eului cetăţii . ei puteau de îndată să înceapă un nou ospăţ. osci. şi întreg poporul se ospăta împreună! Ja început.nota //0! $omesenii.cu veşminte sacerdotale erau numiţi para%iţi acest cuvânt. mai savuros şi care le era mai pe plac! 2cest obicei era în mare cinste la 9parta . când 'neas a8unge la 'vandru. a fost la început un titlu sacru . aceste mese erau pre%idate de pontifi mai tîr%iu. aşe%aţi la aceeaşi masă. înfăţişându-te cu un nou fel de mâncare sau modificând ritmul imnurilor sacre! Religia stabilea până şi ce fel de vase trebuiau folosite.nota H0! Pe vremea lui (emostene.nota /?0! 2cest obicei s-a perpetuat la Roma! întotdeauna a e&istat aici o încăpere unde repre%entanţii curiilor au mâncat împreună! 22=n anumite %ile. e limpede că e vorba de o ceremonie religioasă! 1iecare comesean purta pe cap o cunună într-adevăr. ausoni . se spunea. se aşterneau mese pe stradă. erau îmbrăcaţi în largi veşminte albe4 albul era culoarea sacră a anticilor.ergiliu vorbeşte de două ori despre el în 'neida bătrânul Jatinus îi primeşte pe trimişii lui 'neas dar nu în locuinţa sa. totul s-a sc#imbat în cele din urmă dar aceste ospeţe au rămas nesc#imbate! $ăci grecii şi-au respectat întotdeauna cu stricteţe religia lor naţională! 7rebuie să adăugăm că după ce comesenii îşi îndepliniseră îndatoririle religioase mâncând alimentele prescrise. de care întreaga cetate ar fi răspuns în faţa %eilor săi.nota D0! (upă felul cum se petreceau lucrurile în timpul acestor mese. iar mesele sacre şi-au păstrat în continuare simplitatea lor iniţială! $redinţe. 9enatul lua parte la un ospăţ sacrii ce avea loc la $apitoliu . prin capii de familie. cu atât eşti mai sigur că vei fi mai pe placul %eilor dar dacă le aduci sacrificii fără să fii încununat.nota /<0! 225 1elurile de mâncare şi de vin erau cele #otărâte de ritualul fiecărei cetăţi! 2i fi săvârşit o gravă impietate. ci într-un templu 5sfinţit de religia străbunilor acolo au loc festinurile sacre după 8ertfirea victimelor acolo toţi capii de familie se aşaVă împreună la nişte mese lungi6! Aai departe. la popoarele numite oenotrieni. fie pentru fierberea şi coacerea alimentelor.nota /20! Aasa începea întotdeauna cu o rugăciune şi libaţii se cântau imnuri . stare socială. la una şi aceeaşi masă. dacă te-ai fi îndepărtat oricât de puţin de obiceiurile strămoşilor. de anumiţi preoţi numiţi epulones . un obicei străvec#i cerea ca aceia ce săvârşeau un act religios solemn să poarte pe cap cununi de frun%e sau de flori! 5$u cât eşti mai bogat împodobit cu flori.nota /D0! 2ceste vec#i obiceiuri ne fac oarecum să înţelegem cât de strâns erau legaţi între ei membrii unei cetăţi! 2socierea umană era o religie simbolul ei era o masă luată în comun! 9ă ne înc#ipuim una din aceste mici societăţi primitive adunată. se mai spunea. para%iţii dispăruseră. pentru acelaşi motiv. fiecare comesean fiind înveşmântat în alb şi purtând pe frunte o cunună toţi fac .nota /50! +biceiul ospeţelor sacre era în vigoare în :talia nu mai puţin decât în Grecia! 2ristotel spune că acest obicei e&ista încă în timpuri străvec#i. dar pritanii erau încă obligaţi să mănânce împreună în Pritaneu! =n toate oraşele e&istau încăperi destinate acestor mese în comun . care a devenit mai târ%iu un termen de dispreţ.nota /E06! 5+ cunună. este mesagera de bun augur pe care rugăciunea o trimite înaintea ei către %ei6 . fie pentru servirea lor la masă! =n cutare oraş.nota /H0! Ja marile sărbători sacre. moravuri.nota /-0! . îl găseşte pe acesta celebrând un sacrificiu regele se află în mi8locul poporului său toţi poartă cununi de flori toţi. nu erau îngăduite decât vasele de lut! însăşi forma plinilor era pentru totdeauna stabilită . cea care plăcea %eilor .

fără a fi tulburat de trudă şi de gândurile pământeşti! Je-a dăruit astfel %eilor o parte din %ilele vieţii sale! 1iecare oraş fusese întemeiat prin mi8locirea unor rituri care. îmbrăcaţi în veşminte albe şi încununaţi cu frun%e dădeau încon8urul oraşului sau al întregului teritoriu pe care-l stăpîneau. cea a culesului. %iua când trebuia să înceapă culesul strugurilor. în fiecare an.nota 220! =ntreaga cetate avea o sărbătoare pentru fiecare dintre divinităţile pe care le adoptase drept protectoarele ei. mânând victimele ce urmau a fi 8ertfite la sfârşitul ceremoniei . preoţii fi&au. pe măsură ce se introducea în cetate cultul unei noi divinităţi. precum şi %iua când putea fi băut vinul cel nou! 7otul era reglat de religie! Religia poruncea tăierea viţei de vie. cea a semănatului. 5că nu trebuie să-l părăseşti pe cel împreună cu care ai adus aceleaşi sacrificii şi ai făcut aceleaşi libaţii. în gândirea anticilor. şi încă mulţi alţii. cîntînd rugăciuni în frunte mergeau preoţii. ambarvaliaUU! în aceste %ile. 'rec#teu. cetăţenii alcătuiau o mare procesiune. pregătită pe acelaşi altar în mi8locul lor sunt pre%enţi şi strămoşii. 7e%eu şi ea îi celebra pe fiecare dintre eroii ţinutului. după e&presia unui autor antic. şi pe încă mulţi alţii! Aai erau şi sărbătorile muncilor agricole. recită una şi aceeaşi rugăciune. cea a aratului.împreună libaţii. obişnuinţa4 prin comuniunea sacră pios săvârşită în pre%enţa %eilor cetăţii! <titlu> 2.nota 2E06! 2ceşti oameni sunt legaţi între ei prin ceva mult mai puternic decât interesul.note0 U 9acrificiu în care victima era purtată în 8urul oraşului Blat!N! UU 2mbarvalii Bsărbătoare în cinstea %eiţei $eresN BlatN! .nota 2/0! 2poi venea sărbătoarea întemeietorului! (ar fiecare dintre eroii cetăţii. cea a limitelor teritoriului. fiecare din acele suflete pe care oamenii le invocau spre a-i prote8a avea cultul său4 Romulus. 14R>4TORILE 0l CALENDARUL (intotdeauna şi in toate societăţile. omul a vrut să-şi cinstească %eii prin sărbători a stabilit că vor fi anumite %ile când sentimentul religios va domni în inima sa. convenţia. printre care şi doica lui Romulus şi mama lui 'vandru! 2tena le consacrase cîte o sărbătoare lui Gecrops. iar muncile câmpului erau săvârşite în timp ce se recitau imnuri sacre! Ja Roma. fiecare act din viaţa agricultorului era întovărăşit de sacrificii. amburbaliaU. în Grecia. oamenii îşi vor aminti. pe 2ndrogeu. cea a podgoriilor. cântă aceleaşi imnuri.Vnote0 22H erau nespus de numeroase.irtutea acestor rituri trebuia reîntinerită în fiecare an printr-o nouă ceremonie religioasă această sărbătoare era numită %iua natală toţi cetăţenii erau obligaţi să o celebre%e! 22? 7ot ce era sacru era prile8 pentru o sărbătoare! '&ista sărbătoarea incintei oraşului. aveau drept efect statornicirea %eilor naţionali în incinta oraşului! . trebuia găsită o nouă %i din an ce urma a-i fi consacrată! =n timpul acestor sărbători religioase . şi 9ervius 7ullius. ca şi în :talia. căci ea spunea4 %eii nu primesc o libaţie făcută cu vinul -unei viţe ce nu a fost tăiată . iar %eii protectori împart cu ei masa! :ată de unde vine legătura intimă dintre membrii cetăţii! :ar dacă asupra acesteia se abate vreun ră%boi. pe tutorele lui 7e%eu. pe cel cu care ai împărţit ospeţele sacre . pe 'uristeu. mănâncă aceeaşi #rană. şi adeseori aceste divinităţi .

de vreo omisiune sau de vreo eroare. un porc.nota 2<0. sărbătoarea +l3mpiei a devenit cu timpul o dată comună. şi nici ca să numere seria anilor cu începere de la o anumită dată! în Grecia. că sunt vinovaţi de vreo negli8enţa. iar alteori. această religie atât de complicată era o veşnică pricină de spaimă pentru antici deoarece credinţa şi puritatea intenţiilor nu însemnau mare lucru. pontiful. căci întreaga religie consta în practicarea minuţioasă a nenumărate prescripţii. atât la greci cât şi la romani. un sacrificiu purificator! Preoţi şi sacrificatori urmau procesiunea după ce făcuse şi al treilea încon8ur. erau altele! 2nul nu avea aceeaşi durată în toate oraşele! Junile nu purtau acelaşi nume 2tena le numea cu totul altfel decât 7eba. oamenii se temeau neîncetat. ca şi %eii. de unde şi numele de calende. iertată. şi niciodată nu erau cu totul siguri că împotriva lor nu este îndreptată mânia sau ura vreunui %eu! Pentru ca sufletul omului să fie liniştit.nota 2@0! $alendarul era constituit din succesiunea sărbătorilor religioase! (e aceea era stabilit de preoţi! Ja Roma multă vreme nici nu a fost consemnat în scris4 în prima %i a lunii. fiecare oraş număra anii cu începere din %iua întemeierii sale! 22D <titlu> 3. în sc#imb. pentru că religia nu era aceeaşi. să participi la cântecele şi la 8ocurile publice! Religia adăuga4 în aceste %ile nu vă faceţi rău unii altora . după ce înc#inase o 8ertfă. doar din patru în patru ani! Riturile respectate în cadrul ei şi c#iar numele ce i se dădea arată că această ceremonie avea puterea de a şterge greşelile săvârşite de cetăţeni împotriva cultului! =ntr-adevăr. orice negli8enţă în e&ercitarea cultului. ce se slu8ea de o formulă sacramentală . în timp ce luna martie avea trei%eci şi şase . regeleN se asigura mai întâi. mânând trei victime. un taur BsuovetaurileN reunirea acestor trei animale constituia.i aceasta pentru că numele fiecărei luni era de obicei dat după principala sărbătoare din acea lună4 or. CEN1UL 0l CERE'ONIA PURI!IC4RII Printre ceremoniile cele mai importante prescrise de religia cetăţii e&ista una numită ceremonia purificării . fără îndoială.nota 2H0 la Roma.nota 2?0! 'a avea loc în fiecare an la 2tena . mai lung! *e putem face o idee despre calendarele primitive dacă ne gândim că la albani luna mai avea două%eci şi două de %ile. ce era dat acelei %ile 25! $alendarul nu era reglat nici după cursul lunii. păstrând cu toţii o tăcere deplină. şi sacrifica victimele . sărbătorile nu erau aceleaşi! $etăţile nu se puneau de acord ca să înceapă anul în aceeaşi perioadă. magistratul rostea o formulă de rugăciune. că %eilor le era ceremonia pe plac! 2poi el c#ema poporul printr-un vestitor.nota 2D0! 7oţi cetăţenii se adunau în %iua fi&ată în afara %idurilor! 2colo. consultând auspiciile.nota <E0! (in acea clipă orice pângărire era ştearsă. şi deci sărbătorile. iar Roma cu totul altfel decât Javinium! . legi misterioase pe care numai preoţii le cunoşteau! "neori religia recomanda ca anul să fie mai scurt.nota 2-0! $alendarul unui oraş nu semăna câtuşi de puţin cu calendarul altui oraş. nici după cursul aparent al soarelui el nu era reglat decât de legile religiei. trebuia să fii vesel. ceea ce na împiedicat însă ca fiecare cetate să-şi aibă calendarul ei! în :talia. participau la următoarea ceremonie4 magistratul încon8ura de trei ori adunarea. o oaie. era nevoie ca din când în când să aibă loc un sacrificiu purificator! Aagistratul însărcinat cu aducerea acestuia la îndeplinire Bla Roma era cen%orul înainte de cen%or fusese consulul înainte de consul. iar cetatea era împăcată cu %eii ei! 2<E (ouă lucruri erau necesare în vederea unui act de o asemenea natură şi importanţă4 nici un .era inter%is să lucre%i . c#ema poporul şi-i spunea ce sărbători vor fi în luna ce urma! 2ceastă c#emare se numea calatio.

altminteri purificarea nu era desăvârşită! 2ceastă ceremonie religioasă era deci precedată de o numărătoare a cetăţenilor! Ja Roma şi la 2tena aceasta era făcută cu mare gri8ă este foarte probabil ca numărul lor să fi fost rostit de magistrat în cadrul formulei sacramentale apoi era înscris în procesul verbal al ceremoniei. fi&a locul fiecărui om în diferitele categorii! 2poi. deci. fiecare trebuia să comunice cen%orului ce persoane şi ce lucruri se aflau în dependenţa lui . fie absenţi drept care se socotea că tot astfel sunt în fiecare an în acea %i anumită. înaintea sacrificiului. după ce toată lumea se afla la locul pe care-i stabilise el.nota </0! *e putem da seama cât de importantă era acea ceremonie dacă luăm în considerare puterea nemărginită de care dispunea magistratul ce o conducea. sclavii. senatorii. şi care. când cei mai înverşunaţi duşmani. dacă figurase printre cavaleri! Ga simplu cetăţean. el nu mai era cetăţean . locul pe care fiecare îl ocupase în timpul actului religios şi unde fusese vă%ut de %ei. începând din acea %i şi până la lustraţia următoare. cel pentru care mi fusese spusă rugăciunea şi nu fuseseră 8ertfite victimele. căci pre%enţa sa ar fi tulburat şi ar fi profanat ceremonia toţi cetăţenii trebuiau să fie de faţă. augurii trebuiau să dea asigurări că %eii sunt favorabili! 2dunarea se desc#idea printr-o rugăciune pe care o rostea augurul şi pe care consulul o repeta după el . dacă fusese socotit în acea %i printre senatori era cavaler. în faţa %eilor. făcea parte din tribul în ale cărui rânduri fusese rânduit în acea %i iar dacă magistratul nu-i dăduse voie să ia parte la ceremonie. înainte de a începe sacrificarea animalelor. bunurile lor. triburile! 9tăpân absolut peste acea %i. cen%orul orânduia poporul într-un anume fel4 aici.nota <20! $eremonia purificării avea loc în timpul lui 2ugustus cu aceeaşi e&actitate şi în respectul aceloraşi rituri ca şi în vremurile cele mai îndepărtate! Pontifii vedeau în ea un act religios oamenii de stat o socoteau oricum o e&celentă măsură administrativă! <titlu> 5.nota <50! . cetăţenii erau convinşi că. nici un fel de 8udecată.străin nu avea voie să se strecoare printre cetăţeni. în acea %i. viaţa publică era suspendată .nota <<0! 2cea %i era deci socotită pentru totdeauna ca fiind nefastă4 nu avea loc atunci nici un fel de adunare. fiecare bărbat îşi păstra în cetate rangul pe care i-l atribuise cen%orul în timpul ceremoniei! 'ra senator. erau purificate prin mi8locirea şefului de familie! :ată de ce. RELI7IA =N ADUNAREA CET4ŢENILOR? IN 1ENAT? LA TRI>UNAL? IN AR'AT4* TRIU'!UL *u e&ista nici măcar un singur act din viaţa publică la care să nu fie făcuţi părtaşi şi %eii! 1iindcă era stăpânit de ideea că ei erau când cei mai buni protectori. ce fuseseră pre%enţi la ceremonie. ceva mai la o parte. %eii fuseseră fie mânioşi. nu mai putea fi un membru al cetăţii. mobile 2</ şi imobile.nota <@0! Ja Roma. omul nu îndră%nea niciodată să întreprindă ceva fără să fie sigur că %eii îi sunt favorabili! Poporul nu se reunea decât în %ilele îngăduite de religie! (acă cetatea suferise o nenorocire într-o anume %i. el nu mai era nici măcar cetăţean! 2şadar. redactat de cen%or! +mul care nu se înscrisese era pedepsit prin pierderea cetăţeniei! 2ceastă severitate îşi are e&plicaţia ei! +mul care nu luase parte la actul religios. nu fusese purificat. înainte de a se intra într-o şedinţă publică. săvârşea actul sacru! +r. era şi cel pe care-l avea în cetate timp de patru ani! (e aici s-a tras imensa putere a cen%orilor! Ja această ceremonie asistau numai cetăţenii dar nevestele. din pricini ce nu le sunt cunoscute celor muritori . dincolo. cavalerii. copiii.

şi luându-i pe %ei drept martori. care pre%idau.nota @<0! Pe vremea lui Fomer. se apropiau de altar şi rosteau o rugăciune . care o asculta în tăcere . după cum o cereau riturile. împre8urările cele mai favorabile nu slu8esc la nimic dacă %eii nu îngăduie lupta! 'senţa artei militare la romani consta în a nu fi silit niciodată de către inamic să lupţi atunci când %eii nu-ţi erau prielnici! (e aceea făceau %ilnic din tabăra lor fel de citadelă! . declara ră%boi rostind o formulă sacramentală .nota <?0! 'rau consultate şi auspiciile. răspândea o libaţie.nota @/0! 9enatul din 2tena semăna în această privinţă cu cel din Roma! 9ala cuprindea.7ot astfel se petreceau lucrurile şi la atenieni4 adunarea se desc#idea totdeauna printr-un act religios! Preoţii aduceau 8ertfe apoi era desenat un mare cerc cu apa lustrală ce era vărsată pe pământ.nota @-0! 2rmata aflată în campanie militară era însăşi imaginea cetăţii religia o urma pretutindeni! Grecii duceau cu ei statuile %eilor lor! întreaga armată greacă sau romană purta cu ea o vatră sacră în care era întreţinut %i şi noapte focul sacru .nota <-0! 2<2 =nainte ca vreun orator să fi luat cuvântul.nota @E0! =nainte ca deliberările să înceapă.nota <D0. când intra. aducea 8ertfe şi. în costum sacerdotal. şi multă vreme a domnit obiceiul ca să-şi înceapă discursul printr-o invocare a %eilor! Jocul de întâlnire al senatului din Roma era totdeauna un templu! (acă o şedinţă ar fi fost ţinută altundeva decât într-un loc sacru. şedinţa tribunalului avea loc lângă un altar şi începea printr-un sacrificiu . adunarea se risipea pe dată .nota @?0! 2rmata romană era întovărăşită de auguri şi de pullarii armata greacă de un g#icitor! 9ă privim o armată romană în momentul când se pregăteşte de luptă! $onsulul cere să i se aducă un animal şi îl loveşte cu securea victima cade4 măruntaiele ei vor arăta care este voinţa %eilor! "n #aruspiciu le cercetea%ă şi. toate ceremoniile sacre prile8uite de întâlnirile între diferite neamuri! 2<< "n fecial. invocându-i pe %ei . pentru că toate aveau o legătură cu religia! =n timp de ră%boi. iar cetăţenii se adunau în acest cerc . pe măsură ce intrau. religia era cel puţin la fel de puternică pe cât era în timp de pace! '&istau în oraşele italiene colegii de preoţi numiţi feciali. deci%iile luate în timpul ei nu ar fi avut nici o putere căci ar fi fost luate fără ca %eii să fie de faţă . cum trebuie sfinţit un templu. desc#idea solemn templul divinităţii celei mai vec#i şi celei mai venerate din :talia. în sală se afla un altar peste care fiecare senator. şi dacă pe cer apărea vreun semn funest. armata fiind adunată. templul lui :anus . consulul face semn că bătălia poate să înceapă! Planurile cele mai iscusite. o vatră sacră! Ja începutul fiecărei şedinţe se săvârşea un act religios! 9enatorii. cum trebuie distribuite curiile şi triburile în cadrul unei adunări. un altar. generalul rostea rugăciuni şi oferea 8ertfe! 7ot astfel se petreceau lucrurile la 2tena şi la 9parta .nota <H0! 7ribuna era un loc sacru oratorul nu urca aici decât după ce îşi pusese o cunună pe cap . consulul. la greci. 8udecătorii se adunau 5într-un cerc sacru6! 1estus spune că în ritualurile etruscilor se arăta felul cura! trebuie întemeiat un oraş.nota @@0! =n acelaşi timp. cum trebuie orânduită o armată în 2rederea unei bătălii! 7oate acestea erau preci%ate în ritualuri. dacă semnele sunt favorabile. cel ce le pre%ida oferea o 8ertfă şi rostea o rugăciune. ca şi vestitorii. de asemenea. cu capul acoperit cu un văl de lână. era rostită o rugăciune în faţa poporului.nota @20! =n cetate dreptatea nu era împărţită G atât la Roma cit şi la 2tena G decât în %ilele indicate de religie ca fiind favorabile! Ja 2tena.nota @50! =nainte de a pleca într-o e&pediţie.

atât de cunoscută la romani şi care nu era mai puţin răspândită la greci! 2cest obicei re%ultă din părerea ce punea victoria pe seama %eilor cetăţii. şi trebuie aduse noi 8ertfe sunt 8ertfite atunci alte animale. înaintea bătăliei. sărbătorile. în măruntaiele victimelor se ivesc semnele favorabile4 atunci spartanii îşi ridică scuturile de 8os. statul era aservit religiei! *u pentru că ar fi e&istat vreodată vreun grup de preoţi care . ca în Grecia! ' adevărat că va veni o vreme când soldaţii nu vor şovăi să înlocuiască imnul prin cântece ostăşeşti sau prin vorbe bat8ocoritoare la adresa generalului lor! (ar vor păstra totuşi obiceiul de a repeta din când în când străvec#iul refren. viaţa particulară. aşa cum se cuvenea. atât de obişnuite în alte societăţi! (ar acestea se e&plică doar prin faptul că la Roma ca şi la 9parta şi 2tena. :o triump#e . ea îl învăluia pe om din toate părţile! 2<5 9ufletul.nota @D0! =n virtutea acestei făgăduieli. şi orice religie care a a8uns să se spri8ine doar pe acest motiv de utilitate publică nu a avut viaţă lungă! AontesTuieu mai spune că romanii îşi puneau religia în slu8ba statului mai adevărată este însă afirmaţia contrarie când citeşti câteva pagini din 7itus Jivius e cu neputinţă să nu fii i%bit de absoluta dependentă în care se aflau acei oameni faţă de %ei! *ici romanii şi nici grecii nu au cunoscut acele 8alnice conflicte dintre biserică şi stat. aşe%at pe pământ4 2<@ aşteaptă ca %eii să le dea încuviinţarea să pornească la luptă! =n cele din urmă. sacrifică animalele! (ar în măruntaie nu se citesc semne prielnice. mânând animalele pentru sacrificiu! +dată a8uns la templu. vă făgăduiesc vouă. ră%boaiele. religia intervenea în toate actele umane! 'a era pretutindeni pre%entă.9ă privim acum o armată grecească şi să luăm drept e&emplu bătălia de la Plateea! 9partanii sunt aşe%aţi în şir drept. şi cântau un imn.nota 5/0! (e la acest refren sacru se trăgea şi numele ceremoniei! 2stfel. se luptă şi înving . fiecare soldat avându-şi scutul la picioare. dispunea de toate clipele vieţii sale. t#riambos . aflat cu câţiva paşi îndărătul rândurilor de soldaţi. fiecare la postul lui de luptă fiecare poartă pe cap o cunună. ca şi în timp de ră%boi. rând pe rând! =n tot acest răstimp. soldaţii purtau o cunună. apucă săbiile. generalul 8ertfea victimele în cinstea %eilor! Pe drum. fiind vorba de o ceremonie sacră. aruncă un nor de săgeţi.nota @H0! (upă fiecare victorie era înc#inată o 8ertfă aici trebuie căutată originea ceremoniei triumfului. cavaleria persană se apropie. trupul. viaţa publică. să vă 8ertfesc tauri şi să aşe% în templele voastre sfinte trofeele cucerite prin puterea lăncii6 . adunările. să stropesc altarele voastre cu sângele oilor. tribunalele. mesele. totul se afla sub stăpânirea religiei cetăţii! 'a reglementa toate acţiunile omului. în timp de pace. mulţi spartani sunt ucişi! (ar armata spartană nu se clinteşte din loc. stabilea toate obiceiurile sale! 'a îl guverna pe om cu o autoritate atât de absolută.nota 5E0! Ja Roma ceremonia era aproape aceeaşi! 2rmata se ducea în procesiune la principalul centru din oraş preoţii mergeau în fruntea cortegiului. armata le adresa o rugăciune. alcătuind o lungă procesiune şi cântând un imn sacru. iar cântăreţii din flaut intonea%ă imnuri religioase! Regele. fără a se apăra măcar de săgeţile duşmanului. asemănătoare cu cea pe care o citim în 'sc#il4 5(acă învingem şi dacă oraşul nostru e salvat. încât nimic din ce-l privea pe acesta nu mai rămânea în afara ei! 2r însemna să avem o idee foarte falsă despre natura omenească dacă am crede că această religie a anticilor era o impostură sau o comedie! AontesTuieu pretinde că romanii nu-şi atribuiseră un cult decât pentru a ţine în frâu poporul! *ici o religie n-a avut vreodată o astfel de origine. %ei ce locuiţi şi stăpâniţi pământurile noastre. învingătorul era dator să înc#ine 8ertfe! 2rmata se întorcea în acest scop în oraş ea se ducea la templu.

::.. imnurile B:. pe care acesta a numit-o a lua masa în comun! 2t#enaios. fac împreună libaţii! /@! .. :. 5-D @<-5E <<D-<@/! <! 2t#enaios. M::. menţionând şi riturile care le însoţeau. Politica. pro Aurena. l. 5D! /D! $icero. 2@4 acelaşi lucru şi la 9olon. <@ menţionea%ă ospeţele publice sau ospeţele solemne în rândul sărbătorilor religioase! 2! +diseea. <H MMM:::. H! 7itus au fost întinse paturi pentru a sta la masă! $icero. în ceremoniile religioase. fr! //! Pollu&. *orii. încât era cu neputinţă nu numai un conflict între ele. .:::. . </ şi <2 M:. . M.e%i un decret citat de 2t#eniaos. Penele.. ?2! -! 2t#enaios. 2H<--<E5! C /H! (ion3sios. :. p! -//! /?! . 5<! 2ristotel. la 9parta. 9talul atenian.. M.ergiliu... fragm! /5. /<5 . să fie dus la tribunal! H! Plutar#.. ..:. 24 legiuitorii au rânduit pra%nicele in cadrul p#3liilor şi al triburilor precum şi cele din cadrul fratriilor! 2celaşi scriitor menţionea%ă la 2rgos mesele publice şi. au vrut să fie preoţi care îngri8eau de ospeţe trei bărbaţi!!! ca să facă acele sacrificii la 8ocuri! cuvântul epulum era folosit pentru mesele în cinstea %eilor! 1estus.::. D5-! $icero. :::. despre masa luată în public.MM:M.::. descrie mesele sacre de la 7enedos! $f! (iodor. . // şi :socrate. 2-4 cel care nu vrea să mănânce la masa comună. în 2t#enaios. MM. :::. ci însuşi faptul de a le deosebi era o imposibilitate! <titlu> NOTE /! 9alvarea oraşelor sini mesele in comun! 2t#enaios.. <H-! Plutar#. mesele luate la sărbătoare care sunt diferite de mesele comune %ilnice B2t#enaios. 2?@! Ja fel la #induşi. ci însăşi religiei sale! 2cest stat şi această religie erau atât de contopite. . libaţiile. /55! Pausanias.numele de comesean era in vec#ime vestit şi sacru!!! (upă legile vec#i cele mai multe dintre oraşe până şi a%i ii numără pe para%iţi printre cei mai onoraţi! G 1iloc#oros. --! /5! 2t#enaios. --N! 'l dă o lungă descriere a meselor sacre din oraşele 1igalia şi *aucratis. M:. --. . 2 MM. +ratorul. . în *emeene. /D! Pollu&. 2 4 iau masa împreună in fiecare %i in 8urul pritanului înţelept şi mesele comunesunt salvarea oraşelor! ?! . 2reopagiticul. după 1anodemos! @! Menofon. /?@ şi urm! . ??@ . iar poporului i se dăruieşte un ospăţ şi carnea viciimelor este împărţită! $f! 9#oliastul :ui 2ristofan.în întregul for ::. 2! Pollu&. M:. p! ?H4 comeseni!!! li s-a dat acestora numele fiindcă aveau puterea de a impune ospeţe lui :upiter şi celorlalţi %ei! . <5! D! (emostene. <.Glitodemos. 2D menţionea%ă obiceiul ospeţelor la 2lena! 5! 2t#enaios. ?E. . Zd! Aillier. Jivius.e%i autorii citaţi de 2t#enaios. (espre coroană. /D4 preoţii vec#i. 2<! 2uius Gellius. @. 2E! /-! 2ristotel. din pricina mulţimii sacrificiilor. <-4 când se dă ospăţ poporului roman! . :. M:. 5H :. 9olon.. /-! //! 1ragment din $#airemon. <4 oraşul sacrifică public tnulte victime. în 2t#enaios. @2 MMM:M. M::. Jegile.::.. -/N! Aai face alu%ie la acest obicei. 2.. /H! . /D :. /D! /2! Platon. @D.:. . <2N! .e%i 7itus Jivius.orbeşte şi de cele din 7arent4 oraşul sacrifică în fiecare lună boi şi face mese comune B:.. /5! /E! 1ragment din 9afo.ergiliu. <24 Rostind rugăciunile strămoşeşti pe care crainicul sacru le înşiră.:::.:::. Politica. .::.. . MJ.::. /E2-l//. ed! (idot.:. 2-<. ?2! /<! Fermias. (espre legi.să-şi fi impus dominaţia! 9tatul antic nu se supunea unui sacerdoţiu. în 2t#enaios. D.. M. M. trebuia să porţi o coroană şi să fii îmbrăcat în alb! Jegile lui Aânu! :. 25! Pindar.

@@ pare să creadă că ceremonia purificării a fost instituită de 9ervius! 'a este la fel de vec#e ca şi Roma! $eea ce o dovedeşte este că lustratio a Palatinului. p! 5H@! (emostene. (espre limba. 7itus Jivius :.. *uma. elegia /! 22! Plutar#. /5 . <? 2ulus Gellius. /24 încetarea certurilor! 25! . adică a oraşului iniţial al lui Romulus.alerius Aa&imus redă rugăciunea rostită de censor4 $ensorul a stabilit purificarea şi în care sacrificiu să se facă scribul să dicte%e din registrele publice un cântec solemn de rugăciune prin care %eii nemuritori sunt rugaţi să facă mai bune şi mai mari triburile poporului roman B.ergiliu. ?. Zd! Aillier. fiecare cetate era purificată! 2H! (iogene Jaerţiu. aşa cum se întâmplă şi acum la Roma căci preotul lui :upiter ia auspiciile pentru a începe culesul viei şi. H?! <E! 7itus Jivius. (espre legi. :. :. 2D să nu se discute despre afaceri când este sărbătoare! G $icero.:::. /D! . 9acrale. %eii sunt împăcaţi! $f! ibidem . latină. l. <@! $etăţenii plecaţi din Roma trebuiau să se întoarcă în oraş în %iua purificării nici un motiv nu putea să-i scutească de această îndatorire! 2ceasta era regula la început ea nu este îndulcită decât în cele două secole ale republicii . :. c! ::. ::. ? 7itus Jivius. /@ /. (espre limba latină./5! 2-! $ensorinus.arro. -5@! Aacrobiu.:::. ::. ad 2en!. /E! (emostene. $ontra lui Aidias. v! p#ărmaRos 4 la 2tena doi bărbaţi scoteau afară din oraş victimele e&piatorii în luna t#argelion! Ja fel se purifica în fiecare au căminul casei! 'sc#il. . @@4 a purificat prin sacrificii de ispăşire Bla care se 8ertfeau o scroafă. :.:. 9aturnalia. . Jegile. $ontra lui 7imocrates. . :::. /@4 să nu li se facă %eilor libaţii cu vin dintr-o viţă netăiată! . o oaie şi un laurN! (ion3sios din Falicarnas. 2E4 oraşul este purificat. 2urelian. :. (espre limba latină. /54 la sărbători este ispăşitor să îmblân%eşti forţa cuiva. se intonea%ă ctntece.:. (e divinatione. fragmentul -E! G în latină se spunea lustrare! $icero.i nu gustau din vinul cel nou înainte ca preoţii să verse libaţii din primele roade! G Pentru sărbătorile care precedau recolta. 2D! 2ceeaşi prescripţie la Roma Aacrobiu. l. @54 censorul să purifice prin sacrificii poporul! G 9ervais. continuă să se facă în fiecare an4 . .arro. iar sclavii să fie scutiţi de trudă şi munci! Aacrobiu. pro $oecina. 2H<4 după sacrificiile de e&piere aduse din cinci in cinci ani.s3nZspeise Rai s3nZt#3se Rai Roinen #ieren metZs#e! :storicul aplică aceasta meselor comune ale spartanilor pe care le compară dealtfel cu mesele comune ale romanilor! 2/! 1estus. (espre legi. 24 . 9aturnalia. $f! $icero. MM:M. . --4 a stabilit Purificarea şi a adus 8ertfă un taur! G 9ervius. . D--! 2D! .:. Georgice. . M.arro. când a poruncit să strângă via. ::. un berbec şi un ţap! $icero! +ratorul.alerius Aa&imus. p! 5! Aacrobiu. 224 a c#emat pe toţi cetăţenii să vină!!! să facă purificarea sacrificând un taur. <@E G <5E! 2<! Platon. ::. se fac 8ocuri în cinstea lui :upiter! G Pliniu. 2<4 me Ratalipein ton parastâten. ::. :.opiscus. ::. dar nu se confunda cu ea! </! Putea fi bătut cu vergile sau vîndut ca sclav (ion3sios. :::. /-4 câţiva făceau cunoscute locurile unde începea culesul viilor stabilite de către preoţi. <@4 poporul este purificat. edit! IergR. /24 în %ilele de sărbătoare cei liberi trebuie să aibă odi#na proceselor.2E! (ion3sios. v! . /H<! .arro.. :. ad 2en!. /-4 Preoţii socoteau că sărbătorile sunt profanate dacă se făcea vreo muncă! 2@! (emostene. H-..elleius. $ontra lui 7imocrates. (espre %iua de naştere. Foeforele.. 5! (escrierea sărbătorii se află la 7ibul. 22! 2?! 2ceastă operaţiune se numea a curaţi sau a purifica oraşul! Fippona&. 9aturnalia. ad 2en!.:. 2?D4 poporul fiind purificat. adică se purifică cetatea vec#e Palatin încon8urată de mulţime de oameni! 9ervius 7ullius a aplicat probabil cel dintâi lustratio în oraşul mărit de el el a instituit mai ales censul care însoţea lustraţia. c! 2< după luna t#argelion atenienii purifică cetatea! Farpocration..:::. 2?! 9ervieius. ?5 $icero. :. v! 2mburbiales. /EN! 2ceste obiceiuri se menţin până în vremea imperiului . (espre limba latină.

Fellenicele. . /@! <?! (emostene aminteşte această rugăciune fără a cita formula. ad 2en!. ::. -. in 2ris-tog!. 1emeile la sărbătoarea %eiţei (emetra.arro. <2 şi 7itus Jivius. Publicola. <2. /D! Menofon. H! Pollu&. M. <E! @2! 2ndocide. M:. :. J:. Pro P#ania.ergiliu. :M.<2! $icero. v! 2D5 G <5E! <H! 2ristofan. 5E@! @@! 9e pot consulta în 7itus Jivius. fragm!.Pollu&. -< aminteşte încă lunga rugăciune a comiţiilor! <-! 'sc#ine. /@! (ion3sios :. ca şi romanii... in . /?N 7itus Jivius. :::. /5! (ion3sios. /-! <@! (espre %ilele nefaste la greci. p! 2?HN! $f! Ferodot.atinium. 9uper c#oreuta. (espre limba latină. /22! (emostene. 9tatul spartan. atestă că această instituţie era comună mai multor oraşe italice! G în Grecia la fel. 5! 2 se vedea în Menofon. /5 (espre mistere. <5! (io $assius. care să fie numit templu şi să se facă prin senatus consullum! $f! 9ervius. şi citea%ă ca dovadă discursurile pe care le avem de la Gato şi fraţii Gracc#i! @E! . //-N! @H! Ferodot.::. :M. /< Ferodot.. :. ră%boiul era declarat de un crainic. în 2ulus Gellius. @@ 2ntifon. H-E-<-5! $f! :liada.. in $tesip#!. Jicurg. 2. ?5! .:.. 5?4 consulii porneau la ră%boi numai după ce făceau rugăciuni %eilor şi purificau armata! Menofon. ?E! 9e poate face o idee după parodia lui 2ristofan din piesa 1emeile la sărbătoarea %eiţei (emetra. ad 2en!. 2<4 după ce se aduce victima. /E-! Plutar#. ve%i Fesiod. @! Menofon. . < :. M:. înainte de a trece #otarul şi pe care o reînnoia apoi în fiecare dimineaţă înainte de a da ordinul de pornire! G Ja plecarea unei flote. . în acel templu construit după ce au fost consultaţi augurii! G 9ervius. <5 Fes3c#ius. <H/ şi 9#oliastul4 se obişnuia să-ţi pui mai tntîi coroana! 'ra un obicei vec#i! G $icero.. ed! (idot. < Pro 1lacco. voi! ::. . 2c#arnienii. :. :. ibid! 4 trebuie să fie sacrificată victima şi să se ia auspiciile mai înainte de a acea loc şedinţa senatului! G 9uetoniu. (espre legi.?2 PliniuVMM::. /<B/@N. 22! în fruntea oricărei armate greceşti mergea un p3rp#oros ducînd focul sacru BMenofon. :M. oferă un sacrificiu de comparat cu 7ucidide. 2 . <2! 7itus Jivius. @5 Jicurg. atenienii. :. /2 semnalea%ă un foculeţ aprins la sacrificiu.:::. 2D Pausanias. /?/4 este semn ceresc! <D! :dem. -l--2! ...:::. /<! Plutar#. v! pirp#orosN! Ja fel. seria de sacrificii pe care comandantul unei armate spartane le făcea înainte de a ieşi din oraş. . @@. ::. pro Aurena. (e suo reditu. ad 2en!. @@4 entos tou Rat#drmalos pentru a desemna locul adunării! $f! (inarc#os.iespile. 5 9ervius. -E/ G -/?! @-! (ion3sios. într-o tabără romană e&ista întotdeauna o vatră cu foc aprins B(ion3sios. :. /-! <<! (espre această concepţie a anticilor. /E4 :n rostre. /D descrierea e&actă şi amănunţită a ceremoniei se află la . <2. ?4 că atesta nu este bun decât în locul #otărât prin consultarea augurilor. . $ontra lui Aidias. ve%i $assais Femina în Aacrobiu. @/ M. 5. /5 .. 2ugustus. D<! Plutar#. /E@4 cei care purificau biserica mergeau în 8urul ei tăind purceii! (e aici e&presia lui 2ristofan. 52 M. in 7imarc#um. . <. . <E/.:::. :. Fellenicele. ?. .. :. @<! (ion3sios. i! 7itus Jivius. :::. /@ . 5riturile6 declaraţiei de ră%boi! 2 se compara cu (ion3sios.arro. :M. @. 7ucidide. //@! (iodor. M:. M. $ătre prieteni. 2?! @?! Ferodot. :. 2 G -! Pollu&.:. /5< şedinţa senatului nu putea să se ţină decât în loc sfânt! Gf! $icero. (e defeclu aracul. 2E! <5! $icero. /@ (e şi apud (elp#os. /2! @/! . <2! Pliniu. în Panegiricul lui 7raian. în 2ulus Gellius. :. :M. 2c#arnienii.:. 2/ şi 7itus Jivius. 9tatul spartan. însuşi 9ulla avea un cămin în faţa cortului Blulius +bseTuens..::. //. MM:M. -N! Itruscii aveau de asemenea un cămin în armatele lor BPlutar#. .::. iar crainicul rosteşte rugăciunile strămoşeşti! :d!. (espre prevaricaţiunile ambasadei.:.arro. D/! @5! 7itus Jivius. spune că la antici orice discurs începea printr-o rugăciune. :. $ato ma8or. v! ?/E şi urm! Silele nefaste se numeau emmrai apep#rades BJisias. Aunci şi %ile. @/ MMM:M. 52! @<! 2ristofan. in Jeocratem. 9talul spartan. 5D :M.

. spre a-şi face din ei prieteni. de vreme ce acesta nu-i putuse re%ista! 7ermenii misterioşi şi sacri ai acestor rugăciuni au fost aşadar păstraţi cu gri8ă! (upă tată i-a repetat şi fiul! (e îndată ce s-a inventat scrierea. că avusese o anumită influenţă asupra lui. iar %eii nu mai puteau fi influenţaţi . fiindu-i întruna frică să nu fie trădat de ei! Principala sa gri8ă era să nu stârnească ura acestor făpturi invi%ibile.@D! 'sc#il. şi. ceremonii. la capătul căruia să i se pară că întrevede divinitatea! 2ceastă religie era un conglomerat de credinţe mărunte. 5?<! 5E! (iodor.MMM:::. întreaga-i viaţă se străduia să le domolească mânia. aduce onorurile triumfului în $apitoliu aceloraşi %ei cărora le-a rostii rugăciunile. 2< M. arătând în public darurile vrednice de poporul roman! G 7itus Jivius.::. :. dar uneori ar fi vrut ca ei să nu e&iste! 'l se temea c#iar de %eii săi casnici şi ai neamului. mai puternică decât %eul. trebuia respectat cu străşnicie ritmul în care era cântată! 2ltminteri rugăciunea îşi pierdea orice putere. după terminarea ră%boiului. făcând din el un sclav! 2ceastă legătură era făurită de omul însuşi şi totodată el îi era supus! 9e temea de ea şi nu îndră%nea nici să 8udece cu propria-i minte. ?. mai mult c#iar. MJ. mai ales. (espre limba latină. . în a desc#ide spiritului însetat de cunoaştere un drum strălucitor. epidei&is niRes. $ei şapte contra 7ebei. 252 G 2-E! 'uripide 1enicienele. spre a nu-şi face din ei duşmani! 2@2 +mul se bi%uia prea puţin pe prietenia lor! 'rau %ei invidioşi. nefiind necesar nici să reflecte%i asupra lor şi nici să-ti dai prea bine seama de sensul lor! cuvântul religie nu însemna ceea ce înseamnă pentru noi astă%i prin acest cuvânt înţelegem un cuprins de dogme.nota 20! (ar 6formula nu era de a8uns4 pe lângă ea mai e&istau şi o seamă de acte e&terioare ce . cel puţin fiecare familie religioasă.. nu numai oamenii au nevoie de triumf!!! $onsulul ce porneşte la ră%boi rosteşte rugăciuni în $apitoliu învingător. 5.arro. . în stare să se ră%boiască oricând şi din orice cu omul . ce-l înlănţuia pe om. eroi şi morţi cereau din parte-i un cult material. nici omul nu-şi iubea %eii! 'l credea în e&istenţa lor. incapabili de ataşament şi de bunăvoinţă. să fie sigur că le este pe plac şi că-i are de partea sa ) +mul a cre%ut că găseşte soluţia în folosirea anumitor formule! $utare rugăciune alcătuită din cutare cuvinte. iuţi la mânie.. pompZ! 5/! 7itus Jivius. în care nu trebuia să cauţi nici un înţeles. iar el le plătea ceea ce le datora. avusese drept urmare succesul dorit neîndoielnic deci că fusese au%ită do %eu. un simbol de credinţă despre misterele ce sunt în noi şi în 8urul nostru acelaşi cuvânt însemna pentru antici un ansamblu de rituri. de practici mărunte. paces deorum TuaerereU. a posedat o carte unde erau înscrise formulele de care s-au slu8it strămoşii ei şi care i-au înduplecat pe %ei! 'ra o armă pe care omul o folosea împotriva nestatorniciei %eilor! (ar nu era voie să sc#imbi nici un cuvânt. omul i-a consemnat în scris! 1iecare familie. nici să privească lucrurile în faţă! Sei. :storia naturală. de rituri minuţios respectate. acte ţinând de un cult e&terior! (octrina avea prea mică importanţă importante erau doar practicile doar ele erau strict obligatorii! Religia era o legătură materială. o doctrină asupra lui (umne%eu. ?! . <-! 2@/ <titlu> CAPITOLUL #III <titlu> Ritualurile şi analele $aracterul şi virtutea religiei anticilor nu constau în a înălţa înţelegerea omenească până la conceperea absolutului.: -H PliniC. ba nici măcar o singură silabă din această formulă. mai cu seamă. . <D4 $#iar şi %eii. 5! 1otios4 t#riambos. nici să discute. şi.nota /0! *ici %eii nu-l iubeau pe om. că fusese puternică. %ice poetul! (ar cum să le fie pe plac ) $um.

cărţi ale augurilor. cartea de ceremonii. numai preoţii având dreptul de a le cunoaşte! 2ceste popoare socoteau că tot ce este străvec#i este vrednic de respect şi sacru! gând un roman voia să spună că ţine foarte mult la un anume lucru se e&prima astfel4 2cest lucru este pentru mine asemenea unui lucru străvec#i! Grecii foloseau o e&presie asemănătoare . dar cuvintele şi ritmul acestor imnuri rămâneau întru totul aceleaşi în timpul sărbătorilor erau cântate în continuare.nota 50! Roma poseda cărţi ale pontifilor. care le puseseră la încercare şi în faţa cărora îşi dovediseră eficacitatea! 7rebuia să te bi%ui pe ceea ce făcuseră strămoşii. la etrusci . presc#imbându-i pe %eii protectori în duşmani înverşunaţi! :ată de ce preotul ce aducea la 2tena fie şi cea mai neînsemnată modificare riturilor străvec#i era pedepsit cu cea mai mare severitate . pentru că în trecut ele aflau atât originea cât şi toate regulile religiilor! 'le simţeau nevoia să-şi amintească. la romani. c#iar dacă nu mai erau înţelese! 2ceste cărţi şi aceste cânturi scrise de preoţi. pentru fiecare %eu în parte.nota <0 iată de ce senatul Romei îi dădea 8os din rangul lor pe consulii şi dictatorii ce săvârşiseră până şi cea mai mică greşeală în cursul unui sacrificiu! 7oate aceste formule şi practici fuseseră lăsate drept moştenire de către strămoşi. forma cuţitului. căpătând cele mai diferite forme. totul era stabilit cu de-amănuntul. în funcţie de cugetarea înţelepţilor sau de imaginaţia populară! (ar lucrul cel mai important era ca formulele să nu fie uitate şi ca riturile să nu fie modificate! (e aceea fiecare cetate avea o carte unde totul era consemnat şi păstrat! +biceiul cărţilor sacre era universal la greci.nota0 U $ăuta să obţină bunăvoinţa %eilor Blat!N! .Vnota0 2@< altuia dimpotrivă.trebuiau e&ecutate întocmai. cu capul descoperit altuia cu umărul acoperit de togă! =n cursul unor anumite ritualuri trebuia să fii desculţ! "nele rugăciuni nu aveau putere decât dacă cel ce le rostise se rotea apoi de la stânga spre dreapta! 9pecia de animal ce trebuia sacrificat. felul cum urma a fi spintecat. sacrificiul nu mai avea nici o valoare! $ea mai mica încălcare a regulii făcea dintr-un act sacru un act nelegiuit! $ea mai neînsemnată modificare tulbura pe de-a-ntregul religia patriei. culoarea blănii acestuia.nota @0! "neori ritualul era scris pe tăbliţe de lemn uneori pe pân%ă 2@@ 2tena îşi grava riturile pe foi de aramă sau pe stele de piatră. erau păstrate de ei cu foarte mare gri8ă! 9trăinilor nu le erau arătate niciodată! 2 de%vălui un rit sau o formulă era totuna cu a trăda religia cetăţii şi a-ţi lăsa %eii pradă duşmanului! (in dorinţa de a le pă%i şi mai bine erau ascunse c#iar şi de locuitorii cetăţii. precum şi o culegere de :ndigitamentaU! 1iecare oraş îşi avea de asemenea colecţia proprie de imnuri străvec#i înc#inate %eilor săi . ca să dăinuie veşnic . şi suprema pietate consta în a face ca şi ei! 1aptul că o credinţă se sc#imba era aproape lipsit de importanţă4 credinţa se putea modifica în c#ip liber de-a lungul secolelor. pentru că întregul lor cult se întemeia pe amintiri şi pe tradiţii! (e aceea istoria avea pentru antici mult mai multă .nota -0 limba suferea sc#imbări odată cu moravurile şi credinţele. în toate amănuntele lor! $ele mai mici gesturi ale sacrificatorului şi cele mai neînsemnate părţi din îmbrăcămintea sa trebuiau să se conforme%e unor reguli stricte! "nui %eu trebuia să i te adrese%i cu capul acoperit .nota ?0! +raşele ţineau foarte mult la trecutul lor. lemnul la a cărui flacără avea să fie friptă carnea. de către religia fiecărei familii şi a fiecărei cetăţi! Sadarnic oferea %eilor din toată inima şi cu fervoare animalele cele mai grase dacă unul dintre nenumăratele rituri ale sacrificiului era negli8at.

şi nu . ceremoniile. aceste frumoase şi strălucite scrieri ne fac însă să regretăm vec#ile ar#ive ale oraşelor şi tot ceea ce ele ne-ar fi putut spune despre credinţele şi viaţa intimă a anticilor! 2ceste nepreţuite documente. 7arent . originea. în ea erau consemnate minunile făcute de %eii ţinutului şi prin care îşi manifestaseră puterea. preoţii din fiecare oraş i-au istorisit vec#ile întâmplări din acele locuri ei nu le inventau le aflaseră din analele lor! 2cest fel de istorie avea un caracter cu totul local! 'a începea cu întemeierea. care . gânditori ca 7ucidide! :storia a scăpat atunci din mâinile preoţilor şi s-a transformat! (in nefericire. simplă tradiţie orală sau carte. care nu erau niciodată copiate şi pe care le citeau numai preoţii au pierit toate.nota H0! (e la greci ne-a rămas amintirea unor cărţi sau anale sacre e&istente la 2tena. bunătatea sau mânia! 'rau descrise. pe vremea împăratului Fadrian.nota D0! când Pausanias a străbătut Grecia. ce par a fi fost ţinute secrete.i asta nu din vanitate. în ce %i a fost sfinţit un templu şi pentru care pricină un sacrificiu sau o sărbătoare au fost instituite! 'rau înscrise aici toate evenimentele ce aveau un raport oarecare cu religia. *a&os. preoţii etrusci aveau. de asemenea.Vnota0 2@5 :storia începea prin actul întemeierii.importanţă decât pentru noi! 'a a e&istat înainte de Ferodot sau de 7ucidide scrisă sau nescrisă.să nu acorde cea mai mare atenţie păstrării amintirii a ceea ce se petrecuse în sânul lui! . toate celelalte fiind cu totul lăsate la o parte! 1iecare cetate îşi avea istoria ei specială. înfrângerile ce le vădeau mânia şi în urma cărora a fost instituit un sacrificiu de ispăşire! 7oate acestea erau înscrise în carte spre învăţătura şi întru pietatea urmaşilor! 2ceastă istorie era dovada materială a e&istenţei %eilor naţionali căci întâmplările pe care le cuprindea erau forma vi%ibilă sub care aceşti %ei se arătaseră din veac în veac! Printre aceste fapte c#iar. adică sacrificii. 9parta. ce nu ieşeau niciodată din sanctuare. precum şi formulele sacre prin care au fost vindecate.N! . povestitori ca Ferodot. spunând numele sacru al întemeietorului! 'a continua prin legenda %eilor cetăţii şi cea a eroilor protectori! li învăţa pe oameni data. multe prile8uiau ele însele aniversări. prin care preoţii au îndepărtat cu iscusinţă o prevestire rea sau au potolit mânia %eilor! 'rau notate şi epidemiile ce au i%bucnit în cetate. raţiunea fiecărui cult. e&plicându-i riturile obscure. ea a fost contemporană cu naşterea cetăţilor! *u e&ista nici un oraş. preoţii samniţi. pentru că tot ce era anterior acestei date nu interesa câtuşi de puţin $etatea 2@şi de aceea anticii au ignorat cu desăvârşire originile neamului lor! 2ceastă istorie nu consemna decât evenimentele ce au avut legătură directă cu cetatea. ră%boaiele victorioase ce dovedeau că %eii au sărit in a8utorul cetăţii şi în care au luptat adeseori înşişi aceşti %ei. aşa cum îşi avea religia şi calendarul propriu! Probabil că aceste anale ale oraşelor erau foarte aride. foarte bi%are în ceea ce priveşte fondul şi forma! *u erau operă de artă ci operă religioasă! Aai târ%iu s-au ivit scriitorii. ci pentru că aşa cerea religia! 1iecare oraş socotea că nu are dreptul să uite nici cel mai mic amănunt din trecutul lui căci tot ce i se întâmpla avea o legătură oarecare cu cultul său! . oricât de mic şi de necunoscut. (elfi. sărbători.nota0 U 1ormulare rituale Blat. 8ocuri sacre! :storia cetăţii îi spunea cetăţeanului tot ce trebuia să creadă şi tot ce trebuia să adore! (e aceea această istorie era scrisă de preoţi! Roma avea analele pontifilor preoţii sabini.. de asemenea propriile lor anale .

de documentele scrise şi autentice mai e&istă şi o tradiţie orală. în cele mai mici amănunte ale lor. cel puţin credinţele sincere ale oamenilor! 2lături de anale. perpetuată de locuitorii cetăţii4 nu tradiţia vagă şi indiferentă pe care o cunosc timpurile moderne. pe măsură ce se produceau! 1iecare pagină din aceste cărţi sacre era contemporană cu evenimentul pe care-l povestea! Aaterialmente era cu neputinţă ca aceste documente să fie alterate căci erau pă%ite de preoţi. că 2@? de%văluia voinţa lor. conţinutul analelor.nota /E0! 2ceste monumente autentice au fost studiate şi cercetate! 9-a alcătuit astfel o şcoală de erudiţii începînd cu . pentru istoricul ce caută să străpungă întunericul ce învăluie acele timpuri străvec#i. probabil.ne-a mai rămas despre ele decât o slabă amintire! 'ste adevărat că această amintire are o mare valoare pentru noi! 1ără ea am fi poate îndreptăţiţi să refu%ăm tot ceea ce Grecia şi Roma ne povestesc despre istoria lor străvec#e toate aceste povestiri ce ne par astă%i atât de puţin verosimile. pe măsură ce scria rândurile. fără îndoială. faptul că ştie că are de a face eventual cu erori. pri#ănind sacralitatea analelor şi alterând religia! Putem deci crede că. că această tradiţie era tot atât de e&actă ca şi analele! (orinţa de a-i lăuda pe %ei putea fi mai puternică decât dragostea de adevăr! 7otuşi.tiu că în aceste ar#ive faptele erau înscrise cu religio%itate. pot să-i de%văluie. c#iar dacă o bună parte din ceea ce era scris în aceste cărţi nu era adevărat. aflându-se de obicei.arro şi cu . constituie un puternic motiv de încredere! 2ceste erori fiind contemporane cu străvec#ile timpuri pe care le studia%ă.errius 1laccus. cu prile8ul sărbătorilor religioase! 2ceste imnuri sacre şi imuabile fi&au amintirile trecutului şi reînviau întruna tradiţia! *u putem crede. pentru că sunt atât de deosebite de obiceiurile noastre şi de felul nostru de a gândi şi de a acţiona. întru folosul generaţiilor viitoare. re%ultând din credulitatea oamenilor şi din predilecţia lor pentru caracterul miraculos al credinţei în %eii neamului dar niciodată nu poate fi vorba de o minciună voită căci aceasta ar fi constituit o nelegiuire faţă de %ei. şi pe care istoricii epocii precedente le repetaseră s-a aflat. că era un prile8 de a %ămisli. şi terminînd cu 2ulus Gellius şi Aacrobius! întreaga istorie antică a fost astfel de%văluită! 2u fost corectate cele câteva erori ce se strecuraseră în cadrul tradiţiei. de . şi pe care nu aveai dreptul să o modifici căci ea făcea parte din cult şi era alcătuită din povestiri şi cîntece ce se repetau de la an la an. amintiri pioase şi acte sacre! +rice întâmplare ce avea loc în cetate făcea pe dată parte din religia viitorului. ci tradiţia scumpă oraşelor. să insere%e cu bună ştiinţă faptele potrivnice adevărului! $ăci e&ista credinţa că orice întâmplare venea de la %ei. dacă nu c#iar întâmplările însele. dar nu cu falsuri. ce nu varia în funcţie de imaginaţia fiecărui individ. preotul socotea că tot ce se află aici este cel mai curat adevăr! +r. ea reflecta. în deplin acord cu ele! $ăci acestea erau scrise de aceiaşi preoţi ce veg#eau la buna desfăşurare a sărbătorilor în timpul cărora erau cântate povestirile străvec#i! 2@H 2 venit de altminteri o vreme când aceste anale au fost divulgate Roma le-a publicat în cele din urmă pe ale sale au fost cunoscute şi analele celorlalte oraşe italiene preoţii din oraşele greceşti au început să povestească întâmplările cuprinse în analele acestor oraşe . înţelegem deci lesne cum asemenea mentalitate putea isca multe erori involuntare. ar putea trece drept rodul imaginaţiei oamenilor! (ar această amintire ce ne-a rămas cu privire la e&istenţa vec#ilor anale ne arată cel puţin respectul pios al anticilor faţă de istoria lor! . iar religia era cum nu se poate mai interesată ca ele să rămână nesc#imbate! *u-i era uşor nici măcar pontifului.

<E! $icero. in *icomac#um.. </. ve%i cîteva e&emple ciudate în Plutar#. (espre limba latină şi $ato. p! UDD GHEE. împotriva actelor de ră%bunare ale %eilor. /@4 aducând sacrificii oamenii acţionea%ă. 5H! Gtndirea vec#e este bine oglindită de :socrate. /?! 9uetoniu. c! 5. /?! Pliniu. ::. //-. ce urca până la i%voare şi studia analele. care consultau şi copiau analele sacre ale oraşelor ve%i (ion3sios. până la inva%ia dorică B7acit.. <D. /D! 9olin! ::. 2nale. 2-. 2<! $ensorinus. << ::. să păstre%e melodia vec#e a vocilor! Platon. /?4 trebuie să aducă 8ertfele înscrise pe tăbliţe de legi şi pe stele! -! 2t#enaios. /-! $ensorifius/. /24 Preotul consemna în scris toate lucrurile din fiecare an şi le e&punea :ncit puterea să fie cunoscută poporului! $f! 9ervius. in *eoeram. :. /5 notea%ă că oraşele greceşti aveau gri8ă să păstre%e ritmurile vec#i. $laudiu.:. @/ :. palaiotatoi anagrap#ai sunt menţionate de Plutar#. /EN! /E! $icero.celU ale beoţienilor 7acit. 7e%eu. (espre legi. @<.:. (espre limba latină.arro citea%ă câteva cuvinte din libri sacrorum a căror limbă era ar#aică B(espre limba latină. ad 2en!. ed! ReisRe. p! H/D4 câte monumente au fost salvate pe "ngă locurile natale. ibidemN! (ion3sios din Falicarnas. ed! ReisRe. :. că Porsenna cucerise Roma şi că galii fuseseră plătiţi cu aur! 2 început astfel perioada criticii istorice! +r. M:. . pe cele ale cretanilor Pindar. 2/ :M. ::. n-a întîlnit aici nimic care să-i dea dreptul să nege edificiul istoric construit de istorici ca Ferodot şi ca 7itus Jivius! <titlu> NOTE /! Plutar#. //4 religia se opune să fie sc#imbate cântecele saliene.arro.::. :. ::. Pitianice. -?H . /<@. //?! . 2?. @! D! . care coborau. 2D. <5.. ve%i Pausanias.::. abia înţelese de preoţi şi trebuie folosite doar de cei iniţiaţi! <! (emostene. D! 9ervius.arro. /5. @D de 7acit. -H citea%ă imnurile antice din 2tena 'lian. +ratorul. . 2H4 tăbliţe de bron% pe care din vec#ime erau! întipărite legile despre altare şi %eii strămoşeşti! 9e ştie că unul din sensurile cele mai vec#i ale cuvântului nemos este cel de rit sau regulă religioasă! G Jisias. p! H/D! . :. merită să observăm că o asemenea critică. Jegile. de 7#uc3d! #istor!. @<! Plutar#.. M. începînd dintr-o epocă destul de timpurie. spuneau ei. . v! Rituales! 5! Pollu&. 2reopagiticul.ec#ile anale de la 9parta eroi. . . ::. @D! 7itus Ji3ius. ale demonilor îmblân%iţi prin sacrificii e&piatorii şi liniştiţi pe care îi numesc distrugători şi ră%bunători! 2! (espre vec#ile imnuri pe care grecii continuau să le intone%e în ceremonii.. passim! Wuintilian. voi! . D?8! G (espre respectul grecilor pentru obiceiurile vec#i. 2/! . pe cele din $irene Plutar#. împotriva lui $olotes.::. fie profane! G Polibiu semnalea%ă de asemenea şi inscripţiile publice ale oraşelor BM::. <-.. /. :. 2nale. au e&istat logograp#oi. 2D G <E şi în întregul diseurs împotriva lui *eaeros! @! Pausanias. (e divinatione. împotriva lui $olotes. -2N! G în Grecia. // vorbeşte de cele de la (elfi! Aesenienii înşişi aveau 2nale şi monumente sculptate din bron% foarte vec#i. ::. /? de 2t#enaios. <?<! (ion3sios declară că el cunoaşte cărţile sacre şi analele secrete ale Romei BM:. in fine . 9olon.:::. Wuest! grec!. . :. /2 ..::. @2! Aacrobiu. inscripţii păstrate fie :n locuri sacre. /H . <DH! 9crisorile lui Aarcus 2urelius. <! . /?! 1estus. cântecele profeţilor pe care le păstrau spartanii şi mesenienii! ?! 'ste un obicei din tală-n fiu la noi! 2ceste cuvinte revin des la 7ucidide şi la oratorii atici! H! (ion3sios. 2?! Plutar#. formulele de rugăciuni erau fi&ate de un ritual ve%i . /. M:. se conformea%ă regulilor vec#i când prescrie ca imnurile şi melodiile să rămână nesc#imbate! G Ja romani. M:::. :. :. recunoscute după neamuri şi după oraşe..alerius Aa&imils.e&emplu. :storia naturală. <<! $icero. :. /2. (e defeclu oracular.:::. de 7Ruc3d! #ist!.

fie de ar#onţi6 .atra casnică avea un mare preot. ar#onteN au fost multă vreme sinonime dovadă că un străvec#i istoric.nota <06! în 'uripide.2@D <titlu> CAPITOLUL I. trebuie să desluşim un persona8 care este mai ales căpetenia cultului el întreţine focul din vatra sacră. pritan. deliberea%ă asupra ocârmuirii pe care urmea%ă să o aibă. în c#iar %iua naşterii ei fiecare membru al cetăţii le purta în ei însuşi căci ele se aflau în germene în credinţele şi religia fiecărui om! Religia prescria ca vatra sacră să aibă totdeauna un preot suprem! 'a nu admitea ca autoritatea sacerdotală să fie împărţită! .nota 20! 'l mai arată aici şi că persona8ul ce era desemnat printr-unul din aceste trei nume. în momentul când ia naştere. ci acei oameni ce-şi capătă demnitatea de la vatra sacră şi pe care-i cunoaştem sub numele fie de regi. un ucigaş să atingi vasele cu apă lustrală pregătite în vederea 8ertfelor ) 9e cuvine oare ca tu să spinteci animalele ) . îi spune lui Aenelaos4 5'ste drept ca eu fiul lui 2gamemnon. AUTORITATEA RELI7IOA14 A RE7ELUI *u trebuie să ne înc#ipuim că o cetate. fie de pritani.nota /0! 2stfel se e&primă 2ristotel. în 'sc#il.nota 50! *emaiputând fi preot. nu preoţi anume învestiţi în acest scop. ocupă locul cel mai de cinste în timpul ospeţelor religioase! 25/ 'ste mai mult decât evident că vec#ii regi ai Greciei şi ai :taliei erau în egală măsură preoţi şi regi! $itim în 2ristotel4 5$ei ce se îndeletniceau cu sacrificiile publice aduse de cetate sunt. a intitulat-o4 2r#onţi şi pritani ai lacedemonienilor . ar#onte. $#aron din JampsaR. <titlu> 7u(ernarea "et%ţii. aduce 8ertfe şi rosteşte rugăciunile. ba poate c#iar prin toate trei în acelaşi timp. după ce şi-a ucis mama. grecii îl numeau pritan uneori îi mai spuneau şi ar#onte! 9ub aceste nume diferite. era preotul cetăţii. rege. căreia atenienii îi spuneau regele tribului! Religia cetăţii trebuia să aibă un pontif! Preotul vetrei publice purta numele de rege! "neori i se acordau şi alte titluri4 fiindcă înainte de orice era preotul pritaneului. pătându-şi mânile cu sângele unei crime.nota @06! Principala funcţie a regelui consta deci în săvârşirea ceremoniilor religioase! "n străvec#i rege din 9ic3one a fost dat 8os de pe tron pentru că. nu mai putea fi nici rege! 252 . pritan. îşi alcătuieşte instituţiile! *u astfel s-au %ămislit legile şi s-au întemeiat ocârmuirile! :nstituţiile politice ale cetăţii s-au născut odată cu cetatea însăşi. Re$ele <titlu> /. şi că demnitatea şi puterea sa îşi aflau i%vorul în cultul vetrei sacre! 2cest caracter sacerdotal al regalităţii aflată la începuturile ei este arătat în c#ipul cel mai limpede de către scriitorii antici. după obiceiul religios. +reste. îşi caută şi îşi discută legile. să domnesc peste 2rgos6! iar Aenelaos îi răspunde4 59e cuvine oare ca tu. scriind o carte despre regii Jacedemoniei. fiicele lui (anaos i se adresea%ă regelui 2rgosului în următorii termeni4 57u eşti pritanul suprem şi tu veg#e%i peste vatra sacră a acestui ţinut . nu mai avea dreptul să înc#ine 8ertfe %eilor . care era tatăl familiei vatra curiei îşi avea curionul sau fratriarcul său fiecare trib avea o căpetenie religioasă. adică omul care a cunoscut cel mai bine felul cum erau constituite cetăţile greceşti! 2cest pasa8 în care lucrurile sunt spuse cu atâta preci%ie dovedeşte mai întîi că cele trei cuvinte Brege.

aşadar. că vec#ii negi ai 2tticei aduceau ei înşişi toate 8ertfele prescrise de religia cetăţii. după regi. aproape toate funcţiile sacerdotale dar tot el a prevă%ut că urmaşii săi. de îndată ce un fulger sau un stol de păsări arătau că %eii îşi dăduseră asentimentul. tot astfel marele preot al cetăţii era totodată şi căpetenia ei politică! (upă cum spune 2ristotel .tim. datorită unor străvec#i obiceiuri ce au dăinuit până la sfârşitul istoriei 9partei. luptând adeseori în diferite ră%boaie.ergiliu ni-i arată pe regi luând neîncetat parte la ceremoniile sacre! . cu capul acoperit cu bentiţele sacre. dar fără lună.Vnote0 25< practicată c#iar şi în vremea sa /E! "n asemenea obicei îşi avea temeiul lui4 cum regele urma să fie şeful suprem al religiei şi cum de rugăciunile şi de 8ertfele înc#inate %eilor de către el depindea salvarea cetăţii.nota /<0. cerându-le 5un semn semeion6! (upă Plutar#. că această cetate voia să fie pe deplin sigură că regii săi erau pe placul %eilor! (e aceea îi întreba în această privinţă pe %eii înşişi. iată în ce consta acel semn4 5Ja fiecare nouă ani.nota H0 şi care a întemeiat oraşul respectând anumite rituri religioase! $el de-al doilea a fost *uma 5el îndeplinea. rostea o rugăciune şi. era în acelaşi timp 8udecător şi stăpân. nu se vor putea dedica totdeauna îndeletnicirilor sacre drept care a #otărât ca flaminii UU să-i înlocuiască pe regi când aceştia vor lipsi de la Roma6! 9acerdoţiul roman nu era.note0 U Jucumon Bsau lucmonN G cuvânt de origine etruscă desemnând un nobil investit cu atribute preoţeşti! UU 1laminGpreot ataşat unei divinităţi speciale Blat! flamenN! . iar tatăl. pentru toţi consulii şi mai adaugă că era . fie că biata noastră fire simte .nota D0! 2ceşti regi-preoţi erau înscăunaţi cu un ceremonial religios! *oul rege. decât un fel de prelungire a regalităţii din primele timpuri . cu faţa întoarsă către mia%ă%i! Ja stânga lui stătea un augur. cetăţenii aveau tot dreptul să se asigure mai întâi dacă acest rege era acceptat de %ei! 2nticii nu ne spun cum erau înscăunaţi regii 9partei ei ne spun totuşi că avea loc cu acel prile8 o ceremonie religioasă . şefi militari. condus pe vârful colinei $apitoliului se aşe%a pe un 8ilţ de piatră. pe când popoarele se aflau în perioada copilăriei lor. ca mai marele cultului domestic. AUTORITATEA POLITIC4 A RE7ELUI 7ot astfel cum în familie autoritatea era nedespărţită de sacerdoţiu. spune 7itus Jivius. şi se aşa%ă să aştepte în tăcere. pontifi . că regii 9partei erau căpeteniile religiei lacedemoniene . înseamnă că regii lor sunt vinovaţi prin cine ştie ce faptă faţă de %ei! 2tunci îi suspendă din funcţia lor regală.Fomer şi . demnitatea aceasta îi era conferită de altar! 2semenea suprapunere ce are loc între sacerdoţiu şi putere nu trebuie să ne surprindă! + aflăm la originea ma8orităţii societăţilor. cu oc#ii ţintiţi către cer! (acă văd o stea străbătând cerul de la un capăt la altul. punându-şi mâna pe creştetul regelui îi ruga pe %ei să dea de veste printr-un semn vi%ibil că acea căpetenie le era pe plac! 2poi. fie că. noul rege îşi lua în stăpînire tronul! 7itus Jivius ]descrie ceremonia înscăunării lui *uma (ion3sios din Falicarnas ne asigură că ea a avut loc întocmai pentru toţi regii şi.nota ?0! *u altfel s-au petrecut lucrurile cu regii Romei! 7radiţia îi repre%intă totdeauna ca preoţi! Primul dintre ei a fost Romulus. ele nu puteau fi supuse decât prin religie. datorită lui (emostene. eforii aleg o noapte foarte luminoasă.nota /206! <titlu> 2. până când oracolul din (elfi spune că o pot e&ercita din nou . iar datorită lui Menofon.nota //0! *e dăm c#iar seama. ce 5cunoştea ştiinţa augurală . şi ţinând în mână bastonul augural! 'l desena în vă%du# anumite linii.nota -0! Jucumonii U etrusci erau în acelaşi timp magistraţi.

indiscutabila şi imperioasa credinţă.nevoia să nu asculte de nici o altă stăpânire în afară de cea e&ercitată de o idee morală! 25@ 2m arătat că religia cetăţii era pre%entă în fie-l care amănunt al vieţii! +mul simţea clipă de clipă că depinde de %ei. deci. spune 2ristotel . pelasgii un pelasg.nota /-0! + trăsătură binecunoscută a vec#ii istorii a Greciei dovedeşte în c#ip i%bitor că regalitatea a aparţinut. tot ei trebuiau să întreţină focul sacru din ele! Je-a fost deci conferită regalitatea. i-au avut ca regi în cele douăspre%ece oraşe ale lor pe codri%i . fără re%istenţă din partea supuşilor! *u vedem la originea popoarelor antice fluctuaţiile şi luptele ce marc#ea%ă naşterea dificilă a societăţilor moderne! . în 8ustiţie. împart dreptatea6! (ion3sios din Falicarnas se e&primă în aceeaşi termeni cu privire la regii Romei! Regulile foarte simple pe care se întemeia această monar#ie au fost repede instituite ele au decurs din însăşi regulile cultului. în ră%boaie. omului care întemeia vatra sacră a cetăţii! 9e ştie că populaţia coloniilor ioniene nu era alcătuită din atenieni.nota /H0. eolieni. vetrele sacre ale noilor cetăţi au fost întemeiate de membrii familiei religioase $odrus! (rept urmare. 8udecător şi căpetenie militară! 5Regii 9partei. religia prescria ca obligaţia de a-l întreţine să treacă totdeauna din tată în fiu! 9acerdoţiul a fost aşadar ereditar şi. cărora %eii nu li se puteau împotrivi în prea8ma luptei.nota /@0! 'l cunoştea formulele de rugăciune. odată cu el a fost ereditară şi puterea . care a rămas ereditară în cadrul familiei lor! Iattos întemeiase cetatea $3rene din 2frica4 bati%ii au fost vreme îndelungată regi! Protis întemeiase Aarsilia4 protia%ii au e&ercitat aici sacerdoţiul din tată-n fiu. disputându-şi cârmuirea . abanţii un abant. bucurându-se de mari privilegii! :n aceste vec#i cetăţi nimeni nu a a8uns căpetenie şi rege prin forţă! *u putem deci spune că primul rege de aici a fost şi un mare soldat! 2utoritatea a decurs aşa cum spune limpede 2ristotel. %ice Pindar! $eilalţi vedeau în el dacă nu c#iar un %eu. spunea că preotul ereditar al vetrei sacre era depo%itarul lucrurilor sfinte şi pa%nicul %eilor! $um să nu te fi supus unui asemenea om ) "n rege era o fiinţă sacră4 basileis #ieroi. pe omul fără de care nici o rugăciune nu era eficace. de preotul ce se afla între aceştia şi el însuşi! 2cest preot veg#ea asupra focului sacru şi. şi. fiind un amestec de pelasgi. fără eforturi din partea regilor. după cum spune Pindar. cultul lui de fiecare %i salva %ilnic cetatea de la pieire . cel puţin pe 5omul cel mai puternic. la origine. căci erau aproape singurii atenieni din această mare aglomeraţie umană! 255 (ar cum ei au întemeiat vetrele. abanţi. nici un sacrificiu nu era acceptat! 2ceastă regalitate pe 8umătate religioasă şi pe 8umătate politică se instaurea%ă în toate oraşele. în loc să aibă căpetenii din neamul lor. conduc ră%boaiele. el spinteca victima şi aducea asupra armatei protecţia %eilor! 'ra deci firesc ca un om înarmat cu o asemenea putere să fie acceptat şi recunoscut drept căpetenie! Religia fiind pre%entă în cârmuirea politică. singurul capabil să con8ure mânia %eilor6 .nota /?0! 'ste sigur că aceste persona8e nu-şi dobândiseră autoritatea prin forţă. mai mulţi principi ce se opuneau unul altuia. aceşti coloni. până când societatea devenită #aotică a intrat pe făgaşul unor noi reguli! 'uropa a vă%ut timp de mai multe secole.nota /50. încă de la întemeierea lor. preotul a fost în mod necesar magistrat.tim cât de mult timp a trebuit să treacă după căderea imperiului roman. cadmeeni! 7otuşi. din cultul vetrei sacre! Religia l-a impus pe rege în cetate aşa cum îl impusese pe şeful familiei în casă! $redinţa. au trei atribuţii4 aduc 8ertfe. eolienii un eolian. întemeietorul ce pusese temelia vetrei sacre a devenit în c#ip firesc primul său preot! Ja origine regula constantă de transmitere a acestui cult era ereditatea indiferent dacă focul sacru aparţinea unei familii sau unei cetăţi.

:. onorată. <-DB<5?N! 9e ştie raportul strâns care e&ista la cei vec#i între teatru şi religie! + repre%entaţie teatrală era o ceremonie de cult şi poetul tragic trebuia să celebre%e în general una din legendele sacre ale cetăţii! 2şa se face că în tragici găsim atâtea tradiţii vec#i şi c#iar forme ar#aice de limbă! @! 'uripide. Rugătoarele. treptat.nota 2/0! (iferenţa dintre cele două nume nu consta în mai multele sau mai puţinele calităţi 25? morale ale suveranului un principe bun nu era neapărat numit rege. era încon8urată cu respect de către popor. ::. mai întâi în familie. după cum nici un principe rău nu era neapărat numit tiran deosebirea dintre cei doi se raporta la religie! Primii regi îndepliniseră funcţia de preoţi şi îşi deţineau autoritatea de la vatra sacră tiranii din epoca următoare nu erau decât căpetenii politice şi nu îşi dobândiseră puterea decât prin forţă sau prin faptul de a fi fost aleşi! <titlu> NOTE /! 2ristotel. o revoluţie. monar#ia a fost de mai multe ori restabilită în oraşe dar noii monar#i nu şi-au arogat niciodată dreptul de a fi numiţi regi şi sau mulţumit cu numele de tirani . D. 5. în rugăciunile lor. îi numeau pe %ei. :::. Politica. -54 cele numite pritanee sunt sfinte şi cinstite de cei care au puterea cea mai mare în oraşe! 2! 9uidas. Fâron! <! 'sc#il. 9tatul spartan. /5D@-l5D?! 5! *icolae din (amasc. dimpotrivă. dar fără %guduiri şi fără lupte! Regalitatea s-a întemeiat în c#ip firesc. in *eoeram. la Aarsilia. voi! :::.:. a răsturnat regalitatea din toate oraşele! (ar. că%ând. regi! "%urpatorii n-au îndră%nit niciodată să ia acest titlu nu pentru că era socotit odios. oricărei măreţii doborâte! Respectul şi afecţiunea oamenilor au rămas legate de amintirea ei! =n Grecia s-a putut vedea c#iar un lucru rar întîlnit în istorie în oraşele unde familia regală nu se stinsese. dar aceiaşi oameni care o lipsiseră de putere au continuat să o cinstească! Ja 'fes. bucurându-se de deplină ascultare! Regii nu aveau nevoie de o forţă materială ei nu aveau nici armată nici mi8loace băneşti dar spri8inindu-se pe credinţe. Politica. ea nu lăsă nici o ură în sufletele oamenilor! 'a nu a cunoscut niciodată acel dispreţ amestecat cu mânie ce se abate totdeauna asupra. . autoritatea lor era sfântă şi inviolabilă! Aai târ%iu. +reste. /< G /@! Ferodot. // B(idot. acum fără nici o putere.popoarelor. ce aveau putere asupra sufletului. v. în decursul multor ani. în timp ce popoarele refu%au uneori orice organi%are socială! "n asemenea spectacol nu poate fi vă%ut nici în vec#ea Grecie şi nici în vec#ea :talie istoria lor nu începe prin conflicte revoluţiile nu se ivesc decât la sfârşitul ei! 25Ja aceste populaţii societatea s-a format lent. ?@GH/! Menofon.nota /D0! Popoarele au instaurat regimul republican dar numele de rege nu numai că nu a devenit un cuvânt de in8urie. 24 domnesc cei care se dedică %eilor! . a rămas un titlu venerat! 9e spune de obicei că acest cuvânt era socotit odios şi vrednic de dispreţ4 ce greşeală > Romanii. nu numai că ea nu a fost e&pul%ată. despre care vom vorbi în cele ce urmea%ă. . apoi în cetate! 'a nu a fost rodul înc#ipuirii câtorva ambiţioşi s-a născut dintr-o necesitate ce le era evidentă tuturor! 7imp de multe secole a fost paşnică. la $3rene. în 1ragm! #ist! graec!. ci mai curând pentru că era sacru . trecând de la familie la trib şi de la trib la cetate. păstrând c#iar titlul şi însemnele regalităţii . familia regală. p! -EEN! G (ion3sios din Falicarnas. p! <D@! -! (emostene. 5?! 2ristoţel. ci.nota 2E0! =n Grecia.

?! ,ergiliu, M, /?5! 7itus Jivius, ,, /! $ensorinus, @! H! $icero, (espre natura %eilor, :::, 2 (espre stat, ::, /E (e divinations, :, /? ::, <H! ,e%i versurile lui 'nnius, în $icero, (e divinatione, :, @H! G $ei vec#i nu-l repre%entau pe Romulus în veşmînt de ră%boi, ci în costum de preot, cu bastonul augurai şi #aină albă cu ben%i de purpură, Wuirinus frumos şi cu baston de augur şi cu #aină albă cu ben%i de purpură! B+vidiu, 1astele, ,i, <?5 $f! Pliniu, :storia naturală, :M, <D, /<-N! D! 7itus Jivius, :, 2E! 9ervius, ad 2en!, :::, 2-H4 aşa era obiceiul strămoşilor încât c#iar regele să fie sacerdot şi preot! /E! 7itus Jivius, :, H/! (ion3sios, ::, - :,, HE! G (e aici Plutar#, redând un discurs al lui 7ib! Gracc#us, îl face să spună4 domnia, :n cele mai mari funcţii sacre, este consacrată celui divin BPlutar#, 7iberiu, /5N! //! 7ucidide, ,, /-, in fine! /2! Plutar#, 2gis, //! /<! 2ristotel, Politica, ,:, 5, //4 primesc cinstirea de 25? la căminul comun! /@! Pindar, *emeene, M7, / G 5! /5! 2ristotel, Politica, :::, D! /-! *u ne referim aici decât la prima epocă a cetăţilor! 9e va vedea mai departe că vine o vreme când ereditatea încetea%ă de a fi o regulă4 la Roma regalitatea nu este niciodată ereditară aceasta din cau%ă că Roma este întemeiată relativ recent şi datea%ă dintr-o epocă în care regalitatea era atacată şi micşorată peste tot! /?! Ferodot, :, /@2-l@<! Pausanias, ,::, l-5! /H! 9ofocle, +edip rege, <@! /D! 9trabon, M:,, /,<4 şi până şi acum cei din neamul lui 2ndroRlos se numesc regi având unele onoruri, dreptul de a ocupa primul loc la 8ocuri şi purpura distinctă a neamului regesc, bastonul în loc de sceptru şi templele (eme-trei! G 2t#enaios, M:::, <-, p! 5?-! 2E! 7itus Jivius, :::, <D4 şi oamenii nu sunt de%gustaţi de numele de rege, ci într-adevăr este îngăduit ca :upiter să fie numit cu acest nume, deoarece c#iar şi în temple este socotit solemn! G 9acralitatea regilor B9uetoniu, lulius -N 2/! $icero, (espre stat, :, <<4 căci de ce să-l numesc rege cu numele lui :upiter +ptimus pe omul dornic de a domina sau pe cel care domină, poporul fiind apăsat şi nu mai degrabă pe tiran ) 25D <titlu> CAPITOLUL ; <titlu> 'a$istratul =mbinarea autorităţii politice şi sacerdotale în unul şi acelaşi persona8 nu a încetat odată cu dispariţia regalităţii! Revoluţia, care a instaurat regimul republican, nu a separat aceste funcţii, a căror îmbinare părea cu totul firească şi era pe atunci legea fundamentală a societăţii omeneşti! Aagistratul care l-a înlocuit pe rege a fost, ca şi el, un preot, şi totodată o căpetenie politică! "neori acest magistrat anual a păstrat titlul sacru de rege .nota /0! 2lteori a păstrat numele de pritan, care arată în ce constă principala, lui funcţie .nota 20! =n alte oraşe a prevalat titlul de ar#onte! Ja 7eba, de e&emplu, primul magistrat a căpătat acest nume dar tot ceea ce ne spune Plutar# despre această magistratură ne arată că ea se deosebea prea puţin faţă de demnitatea de preot! 2r#ontele, în tot timpul magistraturii sale trebuia să poarte o cunună .nota <0, asemenea unui preot religia îi inter%icea să-şi lase părul să crească lung şi să poarte asupră-i vreun obiect de fier, prescripţii ce ne amintesc de obligaţiile flaminilor romani! +raşul Plateea avea, de asemenea, un ar#onte, iar religia acestei cetăţi poruncea ca în tot

timpul magistraturii sale să fie îmbrăcat în alb .nota @0, adică în culoare sacră! 2r#onţii atenieni în %iua când îşi începeau magistratura, se urcau pe acropole, având capul încoronat cu mirt, şi înc#inau 8ertfe divinităţii poliade .nota 50! 2-E '&istă de asemenea obiceiul ca, în timp ce-şi e&ercitau funcţiile să poarte pe cap o cunună de frun%e a! +r, neîndoielnic, cununa care a devenit cu timpul şi a rămas emblema puterii, nu era pe atunci decât o emblemă religioasă, un semn e&terior ce însoţea rugăciunea şi sacrificiul .nota ?0! Printre cei nouă ar#onţi, cel ce era numit rege era mai ales mai marele religiei dar, totodată, fiecare dintre ceilalţi ar#onţi avea de îndeplinit câte o funcţie sacerdotală sau avea de înc#inat vreo 8ertfă %eilor .nota H0! Grecii îi desemnau pe magistraţi printr-o e&presie cu caracter general ei spuneau oi en telei, ceea ce înseamnă, cuvânt cu cuvânt4 cei ce aduc 8ertfe .nota D0, e&presie străvec#e care arată ce însemna la început această magistratură! Pindar spune despre aceste persona8e că, prin ofrandele pe care le înc#ină vetrei sacre, ei asigură salvarea cetăţii! Ja Roma, primul act al consulului corista în a aduce o 8ertfă în forum! ,ictimele erau aduse în piaţa publică de îndată ce pontiful declara că sunt vrednice de a fi oferite, consulul le 8ertfea cu propria lui mână, în timp ce un crainic poruncea mulţimii să păstre%e o tăcere pioasă, iar un cântăreţ din fluier intona melodia sacră .nota /E0! Ja câteva %ile după aceea consulul se ducea la Javinium, de unde veniseră penaţii romani, şi mai oferea %eilor încă o 8ertfă! (acă privim mai de aproape ce-l caracteri%ea%ă pe magistratul antic, ,edem cât de mult se deosebeşte el de şefii de state din societăţile moderne, în persoana sa se confundă sacerdoţiul, 8ustiţia şi conducerea militară! 'l repre%intă cetatea, care este o asociaţie religioasă cel puţin în aceeaşi măsură în care este o asociaţie politică! 'l are în mâinile sale auspiciile, riturile, rugăciunea, protecţia %eilor! "n consul este uneori mai mult decât un om el este mi8locitorul dintre om şi divinitate! (e soarta sa este legată soarta publică el este un fel de geniu tutelar al cetăţii! Aoartea unui consul funeste republicii .nota //0! .nota0 U aduce neca%, în lb! lat! în te&t! .Vnota0 2-/ $ând consulul $laudius *ero îşi părăseşte armata pentru a sări în a8utorul colegului său, 7itus Jivius ne povesteşte cât de îngri8orată era Roma cu privire la soarta acesteia căci, lipsită de căpetenie, armata este totodată lipsită de protecţia divină odată cu consulul au plecat şi auspiciile, adică religia şi %eii! .nota /20! $elelalte magistraturi romane, care au fost oarecum succesiv desprinse din cea a consulatului, au reunit, ca şi el, atribuţii sacerdotale şi atribuţii politice, în anumite %ile, cen%orul, purtând o cunună pe creştet, putea fi vă%ut cum înc#ină o 8ertfă în numele cetăţii, în8ung#iind cu propria-i mină animalul sortit sacrificiului! Pretorii, edilii curuli pre%idau sărbătorile religioase .nota /<0! 1iecare magistrat trebuia să îndeplinească un act sacru căci în mentalitatea anticilor, orice autoritate trebuia să aibă şi o latură religioasă! *umai tribunii plebei nu aduceau 8ertfe de aceea nici nu erau socotiţi adevăraţi magistraţi! ,om vedea ceva mai 8os că autoritatea lor era! de o natură cu totul e&cepţională! $aracterul sacerdotal al magistratului se vede mai cu seamă în felul în care este ales! Pentru antici, sufragiile oamenilor nu erau de a8uns pentru a-l alege pe mai marele cetăţii! 2tâta vreme cât a dăinuit regalitatea primitivă, a părut firesc ca această căpetenie să fie desemnată prin naştere, în virtutea legii religioase care prescria ca fiul să-i urme%e tatălui în orice

sacerdoţiu naşterea părea a arăta îndea8uns voinţa %eilor! când revoluţiile au suprimat pretutindeni această regalitate, oamenii par a îi căutat, pentru a înlocui criteriul naşterii, un mod de a-şi alege căpetenia care să fie şi pe placul %eilor! 2tenienii, ca şi multe alte popoare greceşti au socotit că tragerea la sorţi este procedeul cel mai potrivit! *u trebuie însă să ne facem o idee greşită despre acest procedeu, condamnând, în virtutea lui, democraţia ateniană! (ar pentru a înţelege bine lucrurile, trebuie să pătrundem adânc în gândirea anticilor! Pentru ei soarta nu este totuna cu #a%ardul prin soartă se de%văluie voinţa divină! 2-2 (upă cum, în temple preoţii aflau de voinţa tainică a %eilor prin tragere la sorţi tot aşa proceda şi cetatea în vederea alegerii căpeteniei sale! 2nticii erau convinşi că %eii îl desemnau pe cel mai vrednic dintre ei, făcând astfel încât numele lui, şi nu altul, să fie tras din urnă! Platon e&primă tocmai această gândire când spune4 5(espre omul pe care l-a desemnat soarta spunem că este iubit de divinitate şi socotim că este drept să ne conducă! *oi recurgem la sorţi lăsându-i pe %ei să-i aleagă pe cei ce le sunt pe plac, în ca%ul tuturor magistraturilor ce au o relaţie oarecare cu lucrurile sacre6! $etatea credea aşadar că magistraţii săi îi sunt dăruiţi de %ei .nota /@0! (eşi sub aparenţe diferite, alegerea avea loc în acelaşi fel şi la Roma! $onsulul nu trebuia să fie desemnat de oameni! "n magistrat nu putea fi creat în mod legitim prin voinţa şi capriciul poporului! :ată deci cum era ales consulul! "n magistrat în e&erciţiul funcţiunii, aflat, aşadar, în posesia sacralităţii şi a auspiciilor, arăta în care dintre %ilele socotite faste trebuia numit noul consul! :n timpul nopţii din a8unul acelei %ile, acel magistrat stătea de veg#e, în aer liber, cu oc#ii ţintiţi către bolta cerească, observând semnele trimise de %ei şi rostind totodată în minte numele celor câtorva candidaţi la magistratură! (acă semnele erau favorabile, %eilor le erau pe plac acei candidaţi! 2 doua %i poporul se aduna în câmpul lui Aarte acelaşi persona8 care îi consultase pe %ei pre%ida adunarea! 'l spunea cu voce tare numele candidaţilor pe care îi supusese la acea probă dacă printre cei ce aspirau la consulat e&ista vreunul faţă de care auspiciile nu se arătaseră favorabile, îi omitea numele! Poporul nu-şi e&ercita votul decât asupra numelor ce erau rostite de cel ce pre%ida adunarea .nota /50! (acă acesta nu numea decât doi candidaţi, poporul vota în mod necesar pentru ei dacă numea trei, poporul alegea între aceştia! *iciodată adunarea nu avea dreptul să vote%e alţi oameni decât cei desemnaţi de către cel ce pre%ida adunarea căci numai pentru aceştia fuseseră favorabile auspiciile şi numai aceştia aveau asentimentul %eilor .nota /-0! 2-< 2cest med de a alege, care a fost practicat cu stricteţe în primele secole ale republicii, ne e&plică unele trăsături ale istoriei romane ce ne pot surprinde în prima clipă! ,edem, de e&emplu, deseori că poporul vrea aproape în unanimitate să aleagă doi bărbaţi consuli, şi că totuşi nu poate faptul se e&plică prin aceea că magistratul care pre%idea%ă adunarea nu a cercetat auspiciile în legătură cu aceşti doi oameni, sau prin aceea că auspiciile nu s-au arătat favorabile în privinţa lor! (impotrivă, vedem de mai multe ori cum poporul îi numeşte consuli pe doi oameni pe care-i urăşte de moarte .nota /?0 şi asta pentru că magistratul ce pre%idea%ă adunarea n-a rostit decât două nume, care, astfel stând lucrurile, trebuiau votate! $ăci votul nu se e&primă prin da sau prin nu fiecare sufragiu trebuie să cuprindă două nume proprii, nefiind cu putinţă să scrii altele decât cele ce au fost desemnate! Poporul căruia îi sunt înfăţişaţi candidaţii pe care îi urăşte, îşi poate arăta mânia, retrăgându-se, fără să vote%e dar întotdeauna, rămân în incintă destui cetăţeni pentru ca acei candidaţi să fie votaţi .nota /H0! ,edem astfel cât de mare este puterea celui ce pre%ida comiţiile, şi nu ne mai mirăm de

dimpotrivă. senatul era încunoştiinţat că un anume rit fusese uitat sau săvârşit doar pe 8umătate. senatul atenian îl întreba pe noul ales dacă posedă un %eu casnic . este aceea că toată lumea credea în c#ipul cel mai sincer că magistratul trebuie ales nu de popor. el era inutil în primele timpuri. este vădit că el ordonă abdicarea pentru că riturile nu fuseseră întru totul respectate! 'ste adevărat că după ce tragerea la sorţi. sau auspiciile. în câte va ca%uri. trebuia să fie desemnat de voinţa divină! $ea dinţii regulă privitoare la alegerea unui magistrat era cea pe care ne-o comunică $icero4 59ă fie numit după cum o cer riturile . şi ei se supuneau! 2semenea e&emple sunt foarte numeroase şi dacă.nota 2<0! $ăci. iar urmaşii acelei familii erau urâţi de %ei! :ată deci care erau principalele întrebări ce i se adresau celui ce urma a fi magistrat! 'le nu aveau în vedere nici caracterul şi nici inteligenţa sa! $ei ce i le puneau voiau mai ales să se asigure că era apt să îndeplinească funcţiunile sacerdotale şi că religia cetăţii nu va fi pri#ănită prin el! +biceiul unei asemenea cercetări pare a fi e&istat şi la Roma! 'ste adevărat că nu ştim la ce întrebări trebuia să răspundă consulul dar ştim totuşi că întrebările erau puse de pontifi. cel mult. putem crede că senatul era fericit să scape de un consul nepriceput sau nu îndea8uns de pios. la Roma. după 2-cum spune Platon.nota /D0! (acă la mai multe luni după alegere. ce i se aplica acestuia şi nu poporului! $ăci despre el. în cele mai multe. dacă are un mormânt de familie şi dacă îşi îndeplinea toate îndatoririle faţă de morţii . mai bine %is. dintr-o familie curată . noul ales este supus unei probe menite să-i cercete%e meritele . mai curând decât despre popor. ci de omul cel mai iubit de %ei! :ntr-adevăr. de vreme ce patricienii dispuneau 2-@ atunci de o ma8oritate :n alegeri! 2r fi putut c#iar să se întoarcă împotriva lor. îl desemnea%ă pe ar#onte sau pe consul. dacă auspiciile se arătaseră la fel de favorabile faţă de trei sau patru candidaţi! 'ste neîndoielnic că acest med de a proceda a fost cât se poate de avanta8os pentru aristocraţia romană dar ne-am înşela dacă am vedea aici doar un vicleşug pus la cale de ea! "n asemenea vicleşug nu poate fi conceput în secolele când se credea în acea religie! Politic. de a alege dintre trei sau patru nume. acesta le poruncea consulilor să abdice. ci de %ei! +mul ce urma a dispune de religia şi de soarta cetăţii.nota 2/0. şi avem toate motivele să credem că se refereau la aptitudinea religioasă a magistratului2@! <titlu> NOTE . acestor rituri electorale. creat consules. vatra sacră a familiei era pentru totdeauna pri#ănită. dacă vreunul dintre strămoşii săi săvârşise vreo faptă pe care religia o socotea nelegiuită.nota 2E0! (ar c#iar şi această probă ne arată ce aşteaptă cetatea de la căpetenia ei ea nu-şi dorea să fie condusă de omul cel mai cura8os în ră%boi.e&presia consacrată. investind uri singur om cu o putere nemărginită! 9ingura e&plicaţie ce poate fi dată acestor obiceiuri sau.nota 220! (e ce i se puneau toate aceste întrebări ) Pentru că acel om ce nu poseda un cult familial nu trebuia să participe la cultul naţional şi nu era apt să aducă 8ertfe în numele cetăţii! Gel ce negli8a cultul morţilor săi era e&pus mâniei lor înfricoşătoare şi era urmărit de duşmani nevă%uţi! $etatea ar fi fost nesăbuită dacă şi-ar fi încredinţat soarta în mâinile unui asemenea om! 'a voia ca noul magistrat să se tragă. la 2tena. cel mai iscusit şi mai drept în timp de pace. se putea spune4 creea%ă consuli căci el era cel ce afla voinţa %eilor! Seii îi creau pe consuli dar prin mi8locirea lui! Poporul nu deţinea decât puterea de a ratifica alegerea şi. dacă face parte dintr-o fratrie.

*. MM. @E! @! Plutar#. Pericle. -< :M. <. /ED. -5 . .:. fără auspicii! /<! . cap! :M. pre%intă tragerea la sorţi.. 5H ::. voi! ::. /EO :::. :::. ?! /-! 2ceste reguli ale vec#iului drept public la Roma. in 7imarc#!. DN! (emetrios din 1aleron. de 'v! prob!. MM:. /<< :::. p! ?5D! :storicii moderni presupun că tragerea la sorţi a fost o descoperire a democraţiei ateniene şi că a trebuit să treacă o vreme până când ar#onţii să fie aleşi prin #eiroionia! 'ste o pură ipote%ă care nu se ba%ea%ă pe nici un te&t! 7e&tele. 2gesilaos. $ontra lui Aidias.:. /D! ?! $oroana era adusă la coruri şi la procesiuni! Plutar#. 2<HO! /E! $icero. /E Aacrobiu! //! 7itus Jivius. @E! /2! 7itus Jivius. in *eaeram. arată clar că în cursul bătăliei de la Aaraton.. /2E2 'uripide. cei nouă ar#onţi şi printre ei polemar#ul au fost numiţi prin tragere la sorţi! (emostene.:::. /.. /< in 2ndocidem. <! 1ocion.alerius Aa&imus. col! (idot. p! @<2N! -! (emostene. 2E@ 2gamemnon. în timp ce democraţia câştigă teren. Pausanias. H MJ:. dar Plutar#. ?D! /@! Platon.Aeros to R3amo la#ein.arro. (iscursul asupra sc#imbului. /! (e comparat4 Ferodot.::. eRion g#Znon târî ta mZg#ista timZmata Z#ânton! =naintea lui 9olon. <. $orp! inscr! gr!. :. nr! HD şi D. . M:. ?E! 2pollodor. 2ristide. spune că Pericle n-a fost niciodată ar#onte. (espre limba latină. 5E! H! Pollu&. adică în -H<! ' adevărat că 9olon este ales pentru a fi ar#onte. 5 lasă să se înţeleagă ca ar#ontatul anual prin tragere la sorii succede imediat ar#ontatului de %ece ani. care a scris lucrări despre legislaţia 2tenei şi îndeosebi despre ar#ontat spunea că lui 2ristide i se acordase această funcţie prin alegerea concetăţenilor săi. MJ. 1ragm! 2/ Bcol! (idot./! Ja Aegara. <! Plutar#. 2ristide poate a fost la fel dar nici un te&t nu spune că ar ii e&istat vreodată regula alegerii! 7ragerea la sorţi pare să fi fost la fel de vec#e ca şi ar#ontatul însuşi cel puţin aşa trebuie să credem în lipsa te&telor contrarii! *u era dealtfel un procedeu democratic! (emetrios din 1aleron spune că în vremea lui 2ristide tragerea la sorţi nu se făcea decât din rândul familiilor cele mai bogate. *icias. @.erres. voi! :. care că%useră în desuetudine în ultimele . @! D! '&presia cei care îndeplinesc sacrificiul sau la tZlZ este folosită pentru a desemna atât pe magistraţii 9partei cât şi pe cei ai 2tenei! 7ucidide. *emeene. <@! 7itus Jivius. nu erau puse în urnă numele tuturor BJisias. <<! 'sc#ine. 5! 7itus Jivius. /. erZt#e ar#ân. Perşii.:.::. ?@ G?D Jicurg. nu se trăgea la sorţi decât dintre eupatri%i! $#iar în vremea lui Jisias şi a lui (emostene. Jegile. l.:. :. 5! IoecR#. <?! $icero. (e invalida. trebuie înţeles că atenienii au făcut o e&cepţie pentru meritele vestite ale lui 2ristide! Ferodot. . . . @@4 taberele lăsate fără comandant. dimpotrivă.:. HH Menofon. ca foarte vec#e! Plutar#. MM. @ :socrate.. 2/! 5! 7ucidide. nr! /E52! 2! Pindar. p! -DE . in 2ndoc!. împotriva lui . deoarece această demnitate era acordată prin tragere la sorţi din vec#ime G eR palalou BPlutar#. care relatea%ă această afirmaţie BibidemN adaugă că. DE citea%ă o lege din care reiese că încă din vremea lui 9olori tragerea la sorţi desemna ar#onţii! în sfîrşit. ea nu se gândeşte să folosească tragerea la sorţi şi preferă să-i aleagă prin vot! 2stfel încât e&istă tragerea la sorţi pentru magistraturile care datau din epoca aristocratică şi alegerea pentru cele care datau din epoca democratică! /5! . :. 7ra#inienele.. dacă este e&actă. Aarcetlus. :.. (e lege agr!. in Jeptinem. la 9amotrace! 7itus Jivius. p! <-2! Jisias. 5@! 2t#enaio9.:. care scrie viaţa lui Pericle după istorici contemporani precum 9tesimbrotos. Wuest! rom!. /5EN! *u se cunosc bine regulile tragerii la sorţi. M:! <! Plutar#. ea creea%ă strategii şi le dă întreaga autoritate pentru aceşti şefi. . care dealtfel era încredinţată tesmoteţilor în funcţie tot ce se poate afirma este că în nici o epocă te&tele nu indică practicarea votului pentru cei nouă ar#onţi! G (emn de remarcat e că. /H 'sc#il.:::. :.Jisias.Fellenicele.G H (emostene.

el nu va recunoaşte alegerea! +r. refu%ă să accepte şi să ţină cont de voturi! (ealtfel consulul Porcius declară că nu va accepta un asemenea candidat. @2 //. încearcă să-l invoce! 2ulus Gellius. se aplică mi o . comiţiile refu%ă să-l accepte aici. prin urmare. legea a făcut mai întâi parte din religie! . preşedintele putea să nu ţină cont de aceste voturi 7itus Jivius. în continuare. :::. împotriva lui 2ristogeiton. sunt atestate de numeroase te&te! (ion3sios. preşedintele care este un simplu edil. non renuntiabo şi adunarea îşi dă apoi voturile unui alt candidat. nu este totuşi abolit legal şi mai mulţi consuli. <4 să fie luate auspiciile strămoşilor. împotriva lui 2ristogeilon. . /?G/H şi în Pol#i&. acest e&amen.:. D4 au anunţat că 1ulvius va fi edil curul pentru trib dar edilul care conducea. declarându-i că. tăcea un om nedemn să îndeplinească vreo preoţie şi.:::. profiteri vmtait. ::. era absolut necesară şi fără ea nu avea loc alegerea! /?! 7itus Jivius. ca şi la #induşi. numite legi regale. < relatea%ă că la desc#iderea comiţiilor preşedintele. şi poporul c#emat pe curii încredinţea%ă puterea bărbaţilor! (acă unele centurii votau pentru alte nume. cum acesta insistă.::. de prescripţii liturgice. p! ?5D4 care să fie dm familiile pure . H. de rugăciuni şi de dispo%iţii legislative! Regulile privind dreptul de proprietate şi dreptul de succesiune alternau cu regulile ce se raportau la 8ertfe. $! Piso. <DN! . la FarpocrationN! G (acă 2polo este %eul lor protector şi Seus Fercianul BPollu&. 2/4 consulii stabilesc ca nimeni să nu-l facă consul pe J! Wuinctius dacă cineva l-ar fi ales. v! #ZrReios! 2/! (acă are confraţi şi care sunt altarele lui Seus Fercianul şi ale lui 2polo Patroos B(inar#os. .@<! (ion3sios. el îl va proclama ales Piso răspunde că nu-l va proclama. 224 consulii spuneau !!! că ei nu vor respecta această regulă! 2cest ultim fapt este de8a din anul <52 î!e!n! şi relatarea lui 7itus Jivius arată dreptul preşedintelui serios tăgăduit de data aceasta de popor! 2cest drept.:::. care devine de acum înainte literă moartă. ::. . este întrebat dacă. în ca%ul când voturile poporului se vor opri asupra lui Jollius Palicanus. D2 un preşedinte al comiţiilor inter%icâdu-i unui candidat să se pre%inte. (e invalida. H5GH-! $f! Jicurg. /?-lHN! 2r#onteie era întrebat de asemenea dacă a f ara t toate campaniile la care a fost c#emat şi dacă si-a ac#itat toate impo%itele! 2<! Platon.secole ale republicii.. MMM:M. ei nu vor respecta acest vot! G 7itus Jivius. H5N! 22 (acă are morminte strămoşeşti B(inar#os.ec#ile coduri ale cetăţii erau un ansamblu de rituri. întâlnim în . semn al relei voinţe a %eilor.:. (espre legi.I <titlu> Le$ea Ja greci şi la romani. dacă presupunem că avea încă loc.elleius. proclamarea preşedintelui. şi. H2 şi 7itus Jivius. renuntiatio. -@! /D! $icero.:::.:N! "n defect trupesc. ?<4 pontifii !!! cercetea%ă toate începuturile! *u mai e ca%ul să atragem atenţia ca în secolele următoare ale republicii. şi în ca%ul când va obţine voturile întregului popor. . . H?! /H! '&istă două e&emple de acest fel în (ion3sios. să e&ercite vreo magistratură! 2@ (ion3sios. H@ arată că poporul nu votea%ă decât numele propuse de preşedintele comiţiilor4 Jucrelios este ales de doi4 Irouton şi Xollatines. fragm! 2@ şi Farpocration. .(in motive similare era respins de la ar#ontat orice om infirm sau diform BJisias. şi să fie înfăţişaţi cei care să poală fi făcuţi consuli după obiceiul comiţiilor! 9e ştie că în (espre legi $icero nu face decât să reproducă şi să e&plice legile Romei! 2E! (oRimasla sau andRrisis arQijnton! (iferitele întrebări puse la acest e&amen sunt enumerate de (inar#os. ::.alerius Aa&imus. la ceremonia înmormântării şi la cultul morţilor! $eea ce ne-a mai rămas din legile cele mai vec#i ale Romei. că nu acceptă numele acestuia B7itus Jivius. :::. nu mai era decât o pură formalitate! <titlu> CAPITOLUL . :. :::. Jegile.:::. /. . ::.

nota <0 ! Ja 2tena primul ar#onte şi regele aveau aproape aceleaşi atribuţii 8udiciare ca şi pontiful roman! 2r#ontele avea misiunea să supraveg#e%e perpetuarea cultelor casnice . la divorţ. erau 8udecate de ei! 'i 8udecau ca%urile de incest. o constituţie şi totodată un ritual erau arătate aici ordinea in care trebuiau să aibă loc 8ertfele şi preţul animalelor sacrificate. ca şi ca%urile de celibat! 2dopţiunea având un raport cu religia. iar cel de-al doilea toate delictele ce aduseseră pre8udicii religiei . în tratatul său despre legi. dar el propune un cod asemănător cu cele străvec#i. că nu puteai şti bine dreptul dacă nu cunoşteai bine religia! .dată atât cultului religios cât şi raporturilor din viaţa civilă! + lege îi inter%ice femeii vinovate să se apropie de altare o alta inter%icea a se servi anumite Auri de bucate în timpul ospeţelor sacre.nota 20! :ată de ce aceeaşi oameni erau atât pontifi cit şi 8urisconsulţi. ei trebuiau să-şi plede%e cau%a în faţa pontifului sau în faţa preoţilor numiţi fraţii arvali . la drepturile civile şi religioase ale copiilor. acest legislator nu a e&istat niciodată la antici! Jegea antică nu a luat naştere nici din voturile poporului! Gândul că numărul sufragiilor ar putea duce la naşterea unei legi nu s-a ivit decât foarte târ%iu în viaţa cetăţenilor. el îi imită pe vec#ii legislatori! +r.reme îndelungată singurii 8urisconsulţi au fost pontifii! $um aproape fiecare aspect al vieţii avea un raport oarecare cu religia. riturile nupţiale şi cultul morţilor! $icero.nota /0 şi. iar regele. testamentul trebuia să fie automat de către pontif! 1iindcă limitele oricărei proprietăţi erau marcate de religie.ec#i ca şi cetatea. impunîndu-l celorlalţi oameni. totul era supus #otărârilor acestor preoţi. cre%ându-se obligat să înscrie în el şi regulile cultului religios! Ja Roma era un adevăr unanim recunoscut că nu puteai fi un bun pontif dacă nu ştiai bine dreptul . iată primele legi pe care le notea%ă4 2?E 5nu vă apropiaţi de %ei decât cu mâinile curate îngri8iţi-vă de templele părinţilor şi de lăcaşul Jarilor casnici preoţii să nu se atingă în timpul ospeţelor sacre decât de bucatele îngăduite G %eilor mani să li se înc#ine cultul ce le este datorat6! 1ilosoful roman se preocupa prea puţin de vec#ea religie ce-i cinstea pe Jari şi Aani. dreptul şi religia erau inseparabile .nota 50! 2?/ *e apare astfel limpede felul cum s-au născut legile anticilor! 'le n-au fost inventate de un om! 9olon. ei fiind singurii 8udecători competenţi într-un foarte mare număr de procese! 7oate contestaţiile privitoare la căsătorie. la origine. dar nu le-au creat! (acă înţelegem prin legislator un om care creea%ă un cod prin puterea geniului său. cât şi în ceea ce priveşte forma codului său. invers. deşi mai recent. moresTue viris et moenia ponitU! =ntemeietorul cetăţii le-a instituit aşadar odată cu religia! (ar tot nu putem spune că le-a imaginat el însuşi! 2tunci cine este adevăratul lor autor când am vorbit mai sus despre organi%area familiei şi despre legile greceşti sau romane . ea nu se putea face decât cu asentimentul pontifului! 2 face un testament însemna a rupe ordinea pe care religia o stabilise în privinţa succesiunii bunurilor şi a transmiterii cultului de aceea. Jicurg. Ainos. ele au fost instituite de întemeietorul ei odată cu instituirea vetrei sacre. de îndată ce doi vecini se aflau în litigiu. o a treia arăta cum trebuie să decurgă ceremonia intrării în oraş a unui general victorios! $odul celor (ouăspre%ece 7able. deţinea conducerea supremă a religiei cetăţii! (e aceea primul 8udeca toate procesele privitoare la dreptul de familie. propune planul unei legislaturi cerându-i cu totul imaginară! 2tât în ceea ce priveşte fondul. *uma au pus în scris legile cetăţii lor. cuprindea încă tot felul de prescripţii amănunţite cu privire la riturile religioase legate de înmormântare! +pera lui 9olon era un cod. şi numai după ce se transformaseră în urma a două revoluţii! Până atunci legile se înfăţişea%ă ca având un caracter străvec#i.nota @0. ale cărui atribuţii semănau cu cele ale pontifului de la Roma. imuabil şi venerabil! .

. fiica nu moşteneşte nepotul de frate moşteneşte. ce aveţi în comun cu religia şi cu toate lucrurile sacre. cerându-le urmaşilor săi un cult veşnic drept care pământul. în $ri-ton. n-a fost omul. nepotul de soră nu moşteneşte! 2şa s-a născut legea ea li s-a înfăţişat oamenilor ca de la sine.nota ?06 2?< Putem astfel lesne înţelege respectul şi dragostea pe care anticii le-au avut vreme îndelungată pentru legile lor! 'i nu vedeau in ele o operă omenească! Jegile aveau o origine sacră! când Platon afirmă că a te supune legilor înseamnă a te supune %eilor. religia trebuia totuşi consultată. el nu spune o vorbă goală! $ând. le aflăm adeseori în contradicţie cu aceasta. la antici.Vnota0 2?2 un bun ereditar! +mul care-şi îngropase tatăl în pământul său credea că spiritul mortului lua pentru totdeauna în posesie acel pământ. nu fiica iar legea a spus dimpreună cu religia4 fiul moşteneşte. înainte de 9ocrate. testamentul. vom recunoaşte că legile şi religia sunt într-o deplină armonie! +mul nu a trebuit să-şi cercete%e conştiinţa şi să spună4 asta e drept asta nu e drept! *u astfel s-a născut dreptul antic! (ar omul credea că vatra sacră în virtutea legii religioase. consimţământul ei fiind necesar! Ja Roma se socotea că unanimitatea sufragiilor nu era de a8uns pentru a impune o lege4 era nevoie ca #otărârea poporului să fie aprobată de pontifi şi ca augurii să ateste că %eii erau favorabili legii propuse . am observat că aceste legi corespundeau întru totul credinţelor vec#ilor generaţii! (acă punem aceste legi faţă-n faţă cu ec#itatea naturală. şi pare destul de evident că nu au fost inspirate de noţiune de drept absolut şi de sentimentul dreptăţii! (ar dacă punem aceleaşi legi faţă în faţă cu cultul morţilor şi al vetrei sacre.care reglementau proprietatea. şi nu Jicurg! Romanii spuneau că *uma scrisese legile sub dictarea uneia dintre divinităţile cele mai puternice din vec#ea :talie. pe stânca de la 7ermopile stătea scris4 . lacedemonienii credeau că legislatorul lor este 2pollo. la antici a fost întotdeauna sacră pe vremea regalităţii era regina regilor pe vremea republicilor. adopţiunea. printre care trebuie socotită şi legea) . mergi şi spune 9partei că noi am murit aici pentru a ne supune legilor ei 6! Jegea. domeniul mortului şi locul 8ertfelor a devenit proprietatea inalienabilă a unei familii! Religia spunea4 fiul continuă cultul. succesiunea. %eiţa 'geria! 'truscii îşi primiseră legile de la %eul 7ages! 7oate aceste tradiţii cuprind o parte de adevăr! 2devăratul legislator. ci credinţa religioasă pe care omul o purta în suflet! Jegile au rămas multă vreme un lucru sacru! $#iar în perioada când s-a admis că voinţa unui om sau sufragiile poporului puteau crea o lege. care în adunări nu săvârşiţi acte religioase. se transmitea din tată-n fiu drept care aceasta a devenit . un patrician le-a spus4 5$ine vă dă dreptul să faceţi o lege nouă sau să vă atingeţi de legile e&istente ) .i aşea%ă şi obiceiurile şi %idurile Blat!N . fără ca aceştia să caute anume a o face! Jegea era consecinţa directă şi necesară a credinţei ea era religia însăşi. care nu deţineţi auspiciile.7recătorule. dacă le comparăm cu diferitele prescripţii ale acestei religii primitive.oi. ci lui Qupiter.nota -0! =ntr-o %i când tribunii plebei voiau să impună adoptarea unei legi de către o adunare a triburilor. regina popoarelor! $el ce nu i se supunea săvârşea un sacrilegiu! . voi. aplicată relaţiilor dintre oameni! 2nticii spuneau că legile le veniseră de la %ei! $retanii le atribuiau pe ale lor nu lui Ainos. el e&primă cât se poate de e&act gândirea greacă. îl arată pe 9ocrate dăruindu-şi viaţa numai pentru că legile i-o cer.nota0 U.

înainte de epoca (ecemvirilor. iar grecii nâmoi. care nu era bine primită de divinitate decât dacă era recitată întocmai. aceste legi erau totdeauna e&primate prin formule foarte concise. din epocile cele mai diferite. cu versetele din $artea lui Aoise sau cu paragrafele din cartea Jegilor lui Aanu! (upă toate aparenţele cuvintele legii erau ritmate . ci prin cuvintele înc#ise în formula ei! Puterea ei stă în cuvintele sacre ce alcătuiesc. cântece . şi nici Jegile Regale prin cele (ouăspre%ece 7able! Piatra pe care era gravată legea era inviolabilă cei mai puţin scrupuloşi credeau cel mult că le este îngăduit să o răstoarne cu faţa-n 8os! 2cest principiu a constituit principala cau%ă a marii confu%ii ce domneşte în dreptul antic.nota /<0. conform dreptului antic. ci de formula sacră! 2ceastă formulă rostită . sub pa%a preoţilor! 9crise sau nu. mai nouă. se impune ea este o opera de autoritate oamenii i se supun pentru că ei cred în ea! 7imp de mai multe generaţii. dacă ai fi modificat oricât de puţin ritmul.nota D0! (ion3sios din Falicarnas care consultase documente originale. şi mai ales la Roma. 2?5 la antici.nota //0! 2ristotel spune că înainte de vremurile când au fost scrise.nota /E0! Aai tîr%iu. debitorul nu-i datora nimic! $ăci. litera înseamnă totul omul nu trebuie să caute sensul sau spiritul legii! Jegea nu are valoare prin principiul moral pe care îl e&primă. şi care devenea cuvânt nelegiuit dacă suferea fie şi cea mai mică sc#imbare. care prescrie împărţirea moştenirii între fraţi în părţi egale! Jegea antică nu îşi arată niciodată temeiurile! (e ce ar face-o ) 'a nu e obligată să se motive%e pe sine ea este aşa cum este pentru că aşa au făcut-o %eii! 2?@ 'a nu se discută. totodată.arron citea%ă o lege străvec#e din oraşul 7usculum şi adaugă că a citit-o în cărţile sacro ale acestui oraş . spune că la Roma. distrugând forma sacră sub care ea li se de%văluise oamenilor! Jegea era ca şi rugăciunea.=n principiu. ideea de drept era inseparabilă de folosirea anumitor cuvinte sacramentale! (acă.nota /@0! 7e&tul acestor versuri străvec#i era invariabil! (acă ai fi sc#imbat o singură literă din el. în dreptul primitiv.nota /20! Jimba a conservat unele urme în acest sens romanii numeau legile carmina . c#iar dacă intrau în contradicţie unele cu celelalte! $odul lui (racon nu a fost abolit prin cel al lui 9olon . ele au fost consemnate în cărţile sacre.nota H0. la fel de sacre! 7ot astfel $odul lui Aanu păstrea%ă vec#ea lege prin care este stabilit dreptul primului născut. forma. dacă ai fi deplasat un singur cuvânt. omul nu se simţea constrâns de propria-i conştiinţă sau de simţământul dreptăţii. legile nu erau scrise ele se transmiteau din tată-n fiu. de vreme ce era de origine divină! Jegile nu erau niciodată abrogate! Puteau fi făcute altele noi. în ritualuri. ce pot fi comparate în ceea ce priveşte forma lor. alături de o alta. toate trebuind respectate în egală măsură într-o pledoarie a lui :saios vedem doi bărbaţi certându-se pentru o moştenire fiecare invocă o lege în favoarea lui cele două legi sunt absolut opuse şi. cineva contracta o obligaţie faţă de altcineva. unul trebuia să spună4 (ari spondesU) iar celălalt trebuia să răspundă4 9pondeoUU! (acă aceste cuvinte nu erau rostite obligaţia nu era contractată! Sadarnic mai venea creditorul după banii daţi. odată cu credinţa şi cu formula de rugăciune! 'le erau o tradiţie sacră ce se perpetua în prea8ma vetrei familiei sau a vetrei cetăţii! $ând au început să fie scrise. legea a părăsit cărţile de ritualuri. fiind scrisă separat dar a e&istat în continuare obiceiul de a o depune în templu. printre rugăciuni şi ceremonii! . versuri. dar legile mai vec#i dăinuiau alături de acestea. legea era imuabilă. distrugeai însăşi legea. în el se află reunite legi opuse. de e&emplu. legile erau cântate . puţinele legi scrise se aflau în cărţile sacre .

şi întreaga pantomimă a procedurii! $um legea făcea parte din religie.nota /50! 'nunţul legii nu era însă de a8uns! Aai era nevoie şi ca el să fie însoţit de unele semne e&teri oare. stabilea între ei o legătură de drept! 2colo unde nu e&ista formulă. adică proprie fiecărei cetăţi de aici nu putea să decurgă decât un drept civil! (ar este important să desluşim sensul pe care acest cuvânt îl avea la antici! $ând ei spuneau că dreptul este civil. nemoi politiRoi. prin originea şi natura ei. nu e&ista nici drept! 1ormele bi%are ale vec#ii proceduri. agit lege! 'l îşi constrânge adversarul prin enunţul legii! (ar trebuie să ia bine seama4 pentru a avea legea de partea sa. 8us civile. mancipatio când doi oameni îşi disputau o proprietate. drept care a pierdut procesul . adică să celebre%e aceeaşi vatră sacră şi să înc#ine aceleaşi 8ertfe! gând între doi oameni nu e&ista această comunitate religioasă. romane nu ne vor surprinde dacă ne vom gândi că dreptul antic era o religie. ba c#iar şi faţă de plebei! . în %ilele noastre. trebuia să-l atingi cu mâna. ei nu înţelegeau prin aceasta numai faptul că fiecare cetate îşi avea codul ei de legi.Vnota0 acţionării în 8udecată. iar el a spus 5vie6. îndea8uns să locuieşti într-un oraş pentru a fi spus legilor lui şi a fi prote8at de ele trebuia să fii cetăţean al acelui oraş! Jegea nu e&ista pentru sclav ea nu e&ista nici pentru străin! .i nu pentru că patricienii şi-ar fi dat seama că vor deţine o şi mai mare putere stăpânind în e&clusivitate legile ci pentru că legea. 8ustiţia un ansamblu de rituri! Reclamantul urmăreşte cu legea. avea loc o luptă fictivă. legea nerecunoscând valabilitatea contractului în ceea ce-l privea! 2ceste dispo%iţii ale dreptului antic erau de o logică desăvârşită! (reptul nu se născuse din ideea de 8ustiţie. nici o relaţie de drept nu putea . legea nu mai e&istă şi nu-l mai poate apăra! $aius istoriseşte povestea unui om a cărui vie fusese tăiată de un vecin al său fapta era sigură el a rostit legea! dar legea spunea 5copaci6. ale . manuum consertioUUU! (e aici şi formele eliberării. le-a părut multă vreme oamenilor un mister în care nu puteai fi iniţiat decât după ce fuseseşi iniţiat în cultul naţional şi în cultul casnic! +riginea religioasă a dreptului antic ne mai e&plică şi una din principalele trăsături ale acestui drept! Religia era pur civilă. legea un te&t sacru. trebuie să o cunoască cuvânt cu cuvânt şi să o rostească întocmai! (acă sc#imbă un singur cuvânt.om vedea mai 8os că străinul care locuia într-un oraş nu putea fi aici nici proprietar. nici moştenitor. aşa cum. nici martor.nota0 U Promiţi să dai ) Blat!N UU Promit Blat!N! UUU Reunirea trupelor Blat!N! . trebuia să fi e&istat mai întâi 2?? între ei un raport religios.între doi oameni. ea participa la caracterul misterios al religiei cetăţii! 1ormulele legii erau tăinuite asemenea formulelor cultului! Jegea era ţinută ascunsă faţă de străini. fiecare stat îl are pe al său! 'i voiau să spună că legile lor nu aveau valoare şi putere de acţiune decât printre membrii uneia şi aceleiaşi cetăţi! *u era. ale emancipării. ci din religie şi nu era conceput în afara ei! Pentru ca să e&iste un raport de drept între doi oameni. care erau asemenea riturilor acestei ceremonii religioase numită contract sau procedură de drept! lată de ce când vindeai ceva trebuia să te foloseşti de o bucată de aramă şi de o balanţă când cumpărai un obiect. nu putea face nici un fel de contract şi nici să apară în faţa tribunalelor obişnuite ale cetăţenilor! Ja 2tena dacă era creditorul unui cetăţean nu putea să-l urmărească în 8ustiţie pentru plata datoriei.

p! //<< Pindar. ci prin acordul tacit şi nescris al atenienilor! D! . in 'vergum. l G! /E! (ion3sios.arro. (espre mu%ică. 2H! /<! 7itus Jivius. . -n en ti #ai nomos en! $f! 7itus Jivius. M:M. Probi!. in Jeptinem. a împărţi nomos. 2?! Pomponius în (igesta. F! . fără ca să poată fi măcar concepută posibilitatea de a stabili o legătură de drept între ei! (reptul nu era decât unul dintre c#ipurile religiei! când nu e&ista religie comună. 2/4 (e arusp! resp!. divi%iune. @/ fragm! /DE Bediţ! Fe3neN! 9#oliastul lui 2ristofan. a spus 7isamenos. M. :nstituţiile :. nu e&ista nici lege comună! <titlu> NOTE /! $icero. ::.:::. @4 tinos 3min metZsti ton #ier-an. foarte riguros respectată în primul secol al republicii. ::. /2.. /5H! Pollu&. ///! -! (ion3sios. //! .. ?<! 7acit. ::. ::. :M.:. /5! (io $assius.. . nimic nestând împotrivă.e&ista între ei! +r. cântec ve%i Plutar#. D.:::. DE! 2ndocide. D4 legile sunt numite imnuri către %ei! /5! $aius. M. 2E. (espre legi. l. ? Pro domo.:::. fiindcă păreau mai aspre. (espre legi. <D! /2! 2ristotel. M:. :M. atât sclavul cât şi străinul erau în afara religiei cetăţii! "n străin şi un cetăţean puteau să trăiască alături ani îndelungaţi. :storia naturală. de 2pollod! #ered!. 2nale. /4 cele ce se află în cărţile sfinte! //! nlian. M::. -/! G 2ulus Gellius. <E! 5! Pollu&. $avalerii. atunci se făcea alegerea! 2ceastă regulă. că are nevoie de legile lui 9olon. /D. ritm. dar şi de cele ale lui (racon de care a avut nevoie şi înainte! $f! (emostene. @@! Pliniu. au fost date uitării nu printr-o #otărâre. @/4 nici plebea nici tribunii nu pot propune legea! H! 2ndocide. (e origine iuris! <! (e aici vine vec#ea definiţie pe care au păstrat-o 8urisconsulţii până la :ustinian4 8urisprudenţa este cunoaşterea lucrurilor divine dar şi umane! @! :saios. MJ. /E :storii. după ce erau aduse şi voturile mulţimii din fratrii şi împreună cu acestea două dintre semnele din partea %eului şi ale augurilor. ::. :. /D M. 2-4 'ra legea cântecului care trebuie să înfioare! /@! *Zmo. /D4 că nu este bun de preot decât cel care cunoaşte dreptul civil! 2! $icero. Pilianice. @/ 4 trebuia ca şefii curiilor ce conduceau. . ca atenienii să fie conduşi după fratrii. dispare mai târ%iu sau este eludată! ?! (ion3sios. H24 poporul a #otăVit. /@! (ion3sios. (espre mistere. ?/. voturile stabilite dinainte de sfat.. (espre limba latină. măsură. 2! 2ulus Gellius.!. (espre mistere. M. l. /H4 legile lui (racon.