Dezvoltarea aparatului respirator Caile respiratorii inferioare se dezvolta din endoteliul peretelui anterior al proenteronuluiinntestinului anterior.

Regiunea peretelui anterior a intestinului din care se va diferentia aparatul respirator este situata median sub al 4lea arc brahial si poarta numele de camp/arie pulmonara.Atunci cand embrionul are 26 de zile(20 de somite) primul semn al diferentierii aparatului respirator il constituie apartia unui sant care poarta numele de sant laringo-traheal.Acest sant prin envaginare anterioara ia o forma diverticulara.Capatul superior al acestuia corespunde viitoarei guri a esofagului.Pe laturi apare un sant exterior care se adanceste treptat si care determina aparitia in lumenul intestinului a doua plici traheoesofagiene care se aproepie intre ele.Aceste plici incearca sa se apropie,fuzioneaza una cu cealalta si formeaza un sept-septul traheo-esofagian.Deci diverticulul in acest moment este separat de esofag;ramane doar un orificiu de comunicare la extremitatea craniala care este viitorul aditus laringian. Urmeaza separarea diverticulului de intestinul cefalic,separarea se face in sens caudo-cranial,adica se separa mai intai primordiile bronho-pulmonare,apoi trahea si apoi laringele.Cand embrionul are 4 mm capatul liber al diverticulului se bifurca in cele 2 bronhii principale(la 4 sapt).Segmentul cuprins intre locul de bifurcare si cel de origine devine trahee.Bronhiile principale se ramifica in continuare,bronhia dreapta da 2 ramuri laterale care poarta numele de bronhii secundare,una sup catre lobul sup ,cealalta mijlocie pt lobul mij ,iar extremitatea caudala a bronhiei primare ramane sa deserveasca ea insasi la lobul inf.Initial ramificatiile fiecarei bronhii secundare apar pe locurile unde se vor dezvolta lobii pulmonari.In st bronhia principara st da o ramura catre lobul sup si ea insasi ramane sa deserveasca lobului inferior a plamanului stang.Aceste ramuri continua sa se divida in acelasi timp.Pulmonii se dezvolta din mezenchimul splahnic care se gaseste la acest nivel.Mugurii pulmonari apar de timpuriu si la inceput sunt simetrici.Mugurele pulmonar dr insa creste mai pronuntat in directie infero-lat in timp ce mugurele pulmonar st se dezv mai mult orizontal.Din mugurii pulmonari iau nastere mugurii lobari,3 in dr si 2 in st.Ei cresc extensiv in mezechimul din viitorul mediastin.In acelasi timp in interiorul mugurilor lobari ramificatiile epiteliale bronho-pulmonare se continua dihotomic a.i.la nastere se formeaza 18 generatii de ramificatii.Dupa nastere aceasta ramificare se contiuna pana la 25 de ramificatii.In sapt a 7a apar ramurile tertiare-10 pt plamanul dr,8-9 pt plamanul st definind segmentele pulmonare.In timpul dezvoltarii plamanii parcurg 4 etape. Etapa pseudoglandulara : din sapt 5 in sapt 17. In aceasta perioada, prin diviziunea arborelui bronsic sau format elementele de structura, unde s-au diferentiat : bronhiile si brionhiolele. Insa in aceasta perioada nu s-au dezvoltat elementele schimburilor gazoase(bronhiolele terminale). Plamanii au aspect glandular, iar la sf lunii a 4-a arborele respirator are peretii alcatuiti dintr-un singur rand de celule. Etapa canaliculara: din sapt 16 pana in sapt 25. Lumenul arborelui bronsic se mareste,tesutul pulmonar devine bine vascularizat, apar bronhiolele respiratorii iar la capatul acestor bronhiole respiratorii se formeaza sacii terminali. In acest moment respiratia devine posibila.Acum se dezvolta un epiteliu de tip respirator. Etapa sacilor terminali de la sapt 24 pana la nastere. Mezenchimul devine o patura subtire printre alveole. Alveolele au un epiteliul subtire care este format din 2 tipuri de celule. Unele turtite ce vin in contact cu endoteliul vaselor sangvine si formeaza membrana respiratorie,formand cea mai pare parte a suprafetei alveolare si prin a caror caracteristici structurale permit defasurarea optima a transferului gazos. Celelalte sunt cubice si secreta o subst, surfactant, ce reduce tensiunea superficiala a membr

respiratorii si prezinta corpi lamelati bogati in fosfolipide pe care le secreta la suprafata alveolei.Fosfolipidele intra in compozitia surfactantului. Mult mai putin numeroase sunt celelulele de tip 2. Sunt rotunde, nu au prelungiri citoplasmatice si prez corpi lamelari bogati in fosfolipide pe care le secreta la suprafata alveolei unde intra in componenta surfactantului. In mentinerea stabilitatii volumului alveolar intervin fibrele cu prop elastice iar pe de alta parte intervine surfactantul pulmonar care diminueaza tensiunea superf de la nivelul supr alveolare. Surfactantul pulmonar se gaseste la supr epiteliului alveolar ca un strat ultramicroscopic acelular. Este un complex de fosfolipide tensioactive dispuse intr-un film subtire ca o subfaza mucopolizaharide si proteine. Rolul principal il are lecitina datorita celor 2 radicali de ac grasi nesat pe care ii contine. Tensiunea superf a peliculei de lichid de la supr alveolei este de aprox 20-25 de dine/cm . Cand volumul alveolei scade, suprafata este comprimata, moleculele de surfactat devin mai numeroase pe unitatea de suprafata si se dispun in palisandru. Acest aranjament face ca atractia intermoleculara la nivelul acestei pelicule sa fie minima. Cresterea suprafetei peliculei alveolare odata cu marirea volumului pulmonar diminua densitatea moleculelor de surfactant si le altereaza dispozitia => cresterea fotelor intermoleculare=>cresterea tensiunii superficiale. Scaderea tensiunii superf in expiratie evita colabarea alveolelor mici iar un proces identic impiedica in acelasi timp inchiderea cailor aerifere mici care sunt lipsite de cartilaj.Cand vol pulmoar creste test superficiala creste si ea si evita supra distensia alveolelor mari.In acest fel ,variatiile tensiunii superficiale impreuna cu elasticitatea t.pulmonar asigura stabilitatea spatiilor aerifere.Acest lucru depinde si de distributia aerului inspirat din pulmon.Deficitul de surf a fost incriminat in patgenia functiilor pulmonare care se intalnesc in maladiile respiratorii ale nou-nascutului sau chiar pentru indivizii cu varsta adulta care stau in fum de tigara sau la expunerea indelungata la O2 cu presiune mare.Inhalarea de Azot. Sindromul de depresie respiratorie, boala membr hialine datorat imaturitatii biochimice a tesutului pulmonar ce nu poate secreta cantitati suficiente de surfactant care sa realizeze o adaptare respiratorie postnatala optima. Acest surfactant poate fi inactivat de diferiti constituenti serici in diferite sindroame de depresie respiratorie. Etapa alveolara de la nastere pana la 7-8 ani.Inainte de nastere alveolele pulmonare prezinta niste mici proeminente in peretii sacilor terminali si a bronhiolelor respiratorii.Pana la varsta de 3 ani se tot formeaza alveole primare care isi pastreaza poteantialitatile functionale alveolelor noi.Aceste alveole noi se vor maturiza prin crestere dimensionala,la nastere sunt formate formate 1/8-1/10 ,restul se formeaza dupa nastere.Deci practic la nastere exista potentialitati de formare a noii alveole care se dezvolta pana la varsta copilariei. Incepand din luna a 3-a intrauterina, fetusul executa miscari respiratorii slabe ceea ce explica micile cantitati de lichid amniotic care se gasesc in caile respiratorii cu exceptia alveolelor pulmonare ce raman colabate. Eiminarea acestui lichid are loc imediat dupa nastere. O parte prin vasele sangvine si limfatice, alta parte expulzata prin compresia exercitata asupra toracelui la nastere. La nastere jumatatea din capacitatea pulmonilor este plina cu lichid amniotic, ce contine o conc mare de clor, prot putine, mucus, si surfactant. In 4 zile dupa nastere lichidul este eliminat din plamani pe gura , nas si prin presiunea executata pe torace in timpul nasterii. In mod normal un fragment de plaman pluteste la suprafata apei,

proba medicolegala se numeste docemazia negativa. Pus in apa, pulmonul care nu a respirat cade la fund (docimazia pozitiva),este o proba pe care o folosesc medicii legisti pt.a vedea cand gasesc un cadavru de nou nascut(acesta daca s-a nascut viu a respirat,daca s-a nascut mort nu a respirat). Anomalii de dezvoltare Exista anomalii care tin de o separare incompleta a segmentelor respiratorii de esofagul primitiv.Si atunci trahea se poate deschide in seg inf al esofagului in timp ce seg sup esofagian se termina in fund de sac.Se poate intampla ca cele 2 extremitati ale esofagului sa se deschida in trahee.Putem sa avem lipsa mugurelui respirator,deci atrezia traheala(astuparea orificiilor traheale).Dar putem avea si deformari a diverticulelor traheii.Se poate intampla uneori ca acest canal care uneste trahea cu esofagul sa fie transformat intr-un cordon gros,existand doar o comunicare puctiforma. In ceea ce priveste plamanii,putem avea agenezie uni sau bilaterala prin lipsa de dezvoltare a mugurilor pulmonari,hipoplazie pulmonara la copii care prezinta hernie diafragmatica(diafragma nu se dezvolta corect,deci nu se separa complet cav.toracica de cea abd,organele abd intra in torace si atunci plamanul nu mai are loc unde sa se dezvolte.Am vazut ca sunt 3 lobi pulmonari la dr si 2 la st,deci putem avea variatii acestor lobi pulmoni spre ex: aparitia unui lob supranumeral,lobul venei azygos la dr,dar putem avea si lobi pulmonari ectopici care iau nastere in existenta unui mugure respirator suplimentar care se dezvolta independent de pulmonii dezvoltati normal.Putem sa intalnim chisturi congenitale pulmonare care sunt dilatatii ale bronhiilor terminale si in sfarsit putem avea situs inversus, plamanu dr cu 3 lobi in st si plamanul st in dr,si bineinteles si cordul in conditiile acestea avand varful indreptat spre dreapta.