Cap.

6 Metoda Deplasărilor

Statica nedeterminată

6. Metoda Deplasărilor

6.1 Generalităţi Metoda Deplasărilor a fost dezvoltată prin analogie cu Metoda Generală a Eforturilor. Spre deosebire de cazul Metodei Eforturilor (în care necunoscutele sunt eforturi ce se determină cu ajutorul ecuaţiilor de compatibilitate a deformaţiilor), necunoscutele în Metoda Deplasărilor se consideră deplasările nodurilor structurii (rotiri şi translaţii), iar acestea se determină cu ajutorul ecuaţiilor de echilibru static al nodurilor. Din acest motiv, Metoda Deplasărilor este denumită şi “Metoda Echilibrului”.

6.2 Necunoscutele geometrice Metoda Deplasărilor are la bază constatarea că starea de eforturi dintr-o bară poate fi determinată dacă se cunosc deplasările (rotiri şi translaţii) secţiunilor de capăt ale barei respective. La aplicarea acestui principiu se neglijează deformabilitatea axială a barei (alungirea sau scurtarea). Tipul şi distribuţia legăturilor unei structuri determină posibilitatea de deplasare a nodurilor. În funcţie de posibilitatea reală de deplasare a nodurilor, structurile de rezistenţă se împart în două categorii (fig.6.1): - structuri la care pe parcursul procesului de deformare nodurile suferă numai rotiri ⇒ structuri cu noduri fixe; - structuri la care pe parcursul deformării nodurile suferă atât rotiri cât şi translaţii ⇒ structuri cu noduri deplasabile.

Figura 6.1 Tipuri de structuri în funcţie de posibilitatea de deplasare a nodurilor 1

cadre cu noduri fixe b. se introduc articulaţii. Numărul necunoscutelor (deplasări rotiri şi deplasări translaţii) este egal cu numărul rotirilor de noduri rigide la care se adaugă (dacă este cazul) numărul translaţiilor distincte. Dacă d’ < 0 înseamnă că structura este un mecanism şi deci cadrul este cu noduri deplasabile având un număr de translaţii distincte egal cu gradul de libertate cinematică al mecanismului.2. se observă că structurile au asigurat numărul minim de legături necesar pentru menţinerea stabilităţii statice (fig.3 Structura de calcul Întrucât necunoscutele deplasări definesc deformata structurii din punct de vedere geometric. structura se transformă în mecanism (nu mai are asigurată stabilitatea statică) ce are numărul gradelor de libertate cinematică egal cu numărul deplasărilor translaţie de nod posibile (fig.3·c asupra schemei astfel obţinute. cadru cu noduri deplasabile Figura 6.2 Stabilirea tipului de cadru În consecinţă pentru a stabili tipul unui cadru (cu noduri fixe sau cu noduri deplasabile) se procedează la introducerea fictivă a unor articulaţii în toate nodurile rigide şi în încastrări (schemă cinematică) şi se aplică relaţia generală a legării invariabile d’ = l + r . Având în vedere că în acest fel deplasările nodurilor 2 .6. acestea se mai numesc necunoscute geometrice. În Metoda Deplasărilor calculul se conduce pe o schemă de bază (structură de calcul) ce se obţine prin introducerea pe structura reală a unor legături suplimentare fictive ce împiedică deplasările rotiri şi translaţii ale nodurilor. O structură (reală) pentru care nu se cunosc deplasările constituie o structură geometric nedeterminată.Cap. Dacă d’ ≥ 0 înseamnă că structura articulată este indeformabilă geometric şi deci cadrul este cu noduri fixe.b).a).6. 6.2. a. Dacă în nodurile rigide şi în rezemările încastrate ale unui cadru cu noduri deplasabile.6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată În cazul cadrelor cu noduri fixe. dacă în nodurile rigide şi în rezemările încastrate se introduc articulaţii.

3 Scheme de calcul în funcţie de tipul de cadru Pentru restabilirea stării de deformare reală a structurii.Cap. Aceste reacţiuni vor fi produse atât de încărcările exterioare cât şi de deplasările pe direcţiile necunoscutelor. condiţia de compatibilitate – a echilibrului static – impune ca reacţiunile totale din blocaje şi penduli să fie nule. Deplasările rotiri ale nodurilor rigide se împiedică prin introducerea unor blocaje.. din Metoda Deplasărilor. În fiecare blocaj (încastrare fictivă) se dezvoltă câte o reacţiune moment.6.4 Ecuaţii de condiţie Schema de bază..1) 3 . Figura 6. Gradul de nedeterminare geometrică n al unei structuri este egal cu numărul total al blocajelor şi pendulilor necesar pentru a deveni geometric determinată. + rii ⋅ z i + rij ⋅ z j + . conduce la apariţia de reacţiuni în legăturile suplimentare fictive. iar deplasările translaţii (dacă este cazul) se împiedică prin introducerea unor penduli (fig. Valorile necunoscutelor deplasări se determină din condiţia ca eforturile ce se dezvoltă în schema de bază (din încărcările exterioare şi din deplasări) să respecte condiţia de echilibru static a structurii reale. 6. geometric determinată. iar în fiecare pendul se dezvoltă o reacţiune forţă.. reacţiunea totală este: Ri = ri1 ⋅ z1 + ri 2 ⋅ z 2 + . se poate spune că schema de bază este o structură geometric determinată. Întrucât legăturile fictive introduse nu există pe structura reală.. Astfel.6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată sunt nule. notate în general zi (i = [1.n]). + rin ⋅ z n + Rip = 0 (6. în dreptul blocajelor şi pendulilor de pe schema de calcul trebuie reprezentate necunoscutele deplasări rotiri şi translaţii de noduri (se exteriorizează toate deplasările posibile ale nodurilor). pentru o legătură fictivă oarecare i (blocaj sau pendul).3).

6.6. se observă că barele care alcătuiesc schema de bază pot fi de două tipuri: dublu încastrate sau încastrat – articulate. respectiv cu încărcările exterioare.4). respectiv cu o translaţie Δ a unui capăt (fig.translaţia de nod poate fi privită ca o rotire de bară şi deci este pozitivă când bara se roteşte în sens orar.6. Scriind condiţia de echilibru static (6. cu o rotire θ a unui capăt.6 Relaţii între eforturi şi deplasări Coeficienţii şi termenii liberi din ecuaţiile de condiţie (reacţiuni moment în blocaje şi reacţiuni forţă în penduli) se determină în urma încărcării distincte. iar Rip reprezintă reacţiunea din legătura fictivă i produsă prin încărcarea schemei de calcul numai cu încărcările exterioare. acestea sunt încărcate cu sarcinile exterioare. 4 .1) pentru toate legăturile fictive de pe schema de bază se obţine un sistem de n ecuaţii cu n necunoscute. Mărimea eforturilor moment încovoietor de capăt mjk şi mkj.eforturile moment încovoietor sunt pozitive dacă rotesc capătul de bară (respectiv de nod) în sens orar (fig. . Se consideră o bară dublu încastrată încărcată în mod distinct cu sarcini exterioare oarecare.rotirile de nod se consideră pozitive dacă se produc în sens orar. se impune următoarea convenţie de semne pentru deplasările nodurilor şi pentru efortul moment încovoietor pe capetele de bară: . Din punctul de vedere al încărcării barelor pe schema de calcul. a schemei de bază cu fiecare din necunoscutele deplasări considerate unitare. produsă prin încărcarea schemei de calcul numai cu necunoscuta deplasare zj = 1.5 Convenţia de semne în Metoda Deplasărilor Ţinând cont de specificul metodei deplasărilor. cu rotire de nod şi cu translaţie de nod (rotire de bară). Din punctul de vedere al condiţiilor de rezemare la capete. în mod succesiv.Cap.4 Convenţia de semne a efortului moment încovoietor 6. Figura 6.5). .6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată în care rij reprezintă reacţiunea din legătura fictivă i.

6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată denumite momente de încastrare perfectă. Efortul moment de încastrare perfectă din dreptul capătului rotit j este proporţional cu rotirea θj: M jk = k jk ⋅ θ j (6. .Încărcarea cu sarcini exterioare. eforturile moment se pot obţine cu ajutorul expresiilor menţionate.Încărcarea cu rotire de nod. În situaţia unor încărcări complexe pe bară. Figura 6. dat pentru o bară cu rigiditate la încovoiere constantă ( E ⋅ I = const ).5 (6. Se defineşte rigiditatea practică a barei dublu încastrate la încărcarea cu rotire de nod: ρ jk = k jk 4⋅E = I jk l jk (6.2) iar efortul moment de încastrare perfectă din dreptul capătului opus de bară (în dreptul nodului k rămas fix) este: M kj = k kj ⋅ θ j = t jk ⋅ k jk ⋅ θ j = M jk ⋅ t jk (6. t jk = k kj k jk = 0.5 Momente de încastrare perfectă la bara dublu încastrată . În mod practic momente de încastrare perfectă determinate pe capetele de bară se calculează cu ajutorul expresiilor gata stabilite ce se găsesc în literatura de specialitate pentru diverse încărcări uzuale. se determină cu ajutorul Metodei Generale a Eforturilor.5) este coeficientul de transmitere pentru bara dublu încastrată.3) în care: k jk = 4⋅ E ⋅ I l (6.Cap.6) 5 .4) este rigiditatea barei dublu încastrate la rotirea de nod. apelându-se la principiul suprapunerii efectelor.

Eforturile moment de încastrare perfectă pe capetele de bară sunt proporţionale cu deplasarea relativă Δjk: M jk = k jk ⋅ Δ jk − şi M kj = k jk ⋅ Δ kj − (6.9) Se consideră o bară încastrat .10) Momentul Mjk nu se transmite pe capătul articulat k (Mkj = 0). momentul de încastrare perfectă mjk determinat pe capătul de bară de către sarcinile exterioare se calculează în mod practic cu ajutorul expresiilor date în literatura de specialitate. respectiv cu o translaţie Δ a unui capăt (fig.Încărcarea cu rotire de nod. Aşa cum s-a prezentat şi pentru cazul barei dublu încastrate. Efortul moment de încastrare perfectă din dreptul capătului rotit j (capăt încastrat).6). Astfel pentru bara dublu încastrată.7) în care: k jk = k kj = − − 6⋅ E ⋅ I l2 (6.8) este rigiditatea barei dublu încastrate la translaţia de nod.articulate la rotire de nod este : k jk = 3⋅ E ⋅ I l (6. Figura 6.Încărcarea cu sarcini exterioare.Încărcarea cu translaţie de nod (rotire de bară). deci coeficientul de transmitere al barei încastrat – articulate este nul tjk = 0.6.6 Momente de încastrare perfectă la bara încastrat .2) dar rigiditatea barei încastrat . vor fi: M jk = m jk − 4⋅ E ⋅ I 6⋅E ⋅I ⋅θ j + ⋅ Δ jk l l2 2⋅E ⋅I 6⋅ E ⋅ I ⋅θ j + ⋅ Δ jk l l2 M kj = − m kj − (6. momentele totale pe capetele de nod ţinând cont de convenţia de semne orară.Cap.articulată încărcată de asemenea în mod distinct cu sarcini exterioare oarecare. este de asemenea proporţional cu rotirea θj (relaţia 6. 6 . cu o rotire θ a unui capăt.6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată .articulată . .

7). acesta trebuie să fie în echilibru sub acţiunea momentelor exteriorizate pe capetele de nod şi a reacţiunii moment (∑ M )1 = 0 . se defineşte: ρ jk = k jk 4⋅ E = 3 I jk ⋅ 4 l jk (6. axa barelor se deformează prin încovoiere în funcţie de natura legăturilor (fig.Cap. dacă din schema de calcul a unei structuri cu noduri deplasabile se izolează o porţiune conţinând o legătură fictivă de tip pendul (fig.Încărcarea cu translaţie de nod (rotire de bară). penduli). ţinând cont de convenţia de semne orară.6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată Rigiditatea practică a barei încastrat – articulate la încărcarea cu rotire de nod. din sistemul ecuaţiilor de condiţie reprezintă reacţiuni în legăturile fictiv considerate (blocaje. Dacă din schema de calcul se izolează un blocaj (fig.articulate la translaţie de nod este: k jk = − 3⋅ E ⋅ I l2 (6. Ca urmare a încărcării schemei de calcul.6. vor fi: M jk = m jk − M kj = 0 3⋅ E ⋅ I 3⋅ E ⋅ I ⋅θ j + ⋅ Δ jk l l2 (6.7).6. De asemenea. La scrierea ecuaţiilor de condiţie se ţine cont de convenţia de semne orară.7 Calculul coeficienţilor şi a termenilor liberi din ecuaţiile de condiţie Întrucât coeficienţii. Efortul moment de încastrare perfectă pe capătul de bară încastrat j este dat de prima din relaţiile (6.6.b).9.13) 6. 7 .8). fie cu sarcini exterioare.6. respectiv termenii liberi.9. fie cu o deplasare impusă în dreptul unei legături fictiv considerate (blocaj sau pendul). În consecinţă în axa barelor se produce efort moment încovoietor ale cărui ordonate în dreptul capetelor de bară reprezintă momentele de încastrare perfectă (fig.12) Astfel momentele totale pe capetele de nod în cazul barei încastrat articulate. această porţiune trebuie să fie în echilibru sub acţiunea eforturilor exteriorizate în dreptul secţionărilor şi a reacţiunii forţă din pendul (∑ F ) 2 = 0 . caracteristică Metodei Deplasărilor.11) .a). Din ecuaţiile de echilibru astfel scrise se obţin reacţiunile moment şi forţă determinate în legăturile impuse pe schema de calcul. mărimea acestora se poate calcula pe baza ecuaţiilor de echilibru static aplicate unor porţiuni izolate de structură. în care rigiditatea barei încastrat .

pentru a calcula coeficienţii rij respectiv termenii liberi Rip din sistemul ecuaţiilor de condiţie se procedează la încărcarea distinctă. şi se trasează în consecinţă diagramele de momente de încastrare perfectă (mi cu i = [1. pentru structura considerată în figura 6.9 Izolarea blocajelor şi pendulilor schemei de calcul Astfel. Pentru calculul coeficienţilor sau termenilor liberi ce reprezintă reacţiuni moment în legăturile de tip blocaj.6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată Figura 6. reacţiunile în blocajul 1 se obţin: r11 − 3EI CB 4 EI AC − =0 lCB l AC 6 EI AC l AC 2 ⇒ ⇒ ⇒ r11 = 3EI CB 4 EI AC + l CB l AC 6 EI AC l AC − 2 (pentru z1 = 1) (pentru z2 = 1) r12 + =0 r12 = − R1 p + − =0 R1 p = 8 .7 Deformarea barelor schemei de calcul Figura 6.n]. succesivă. fiecare din aceste blocaje se izolează şi se încarcă pe capetele de nod în mod succesiv cu eforturile moment pe capete.7.8 Diagrame de momente de încastrare perfectă Figura 6. a schemei de calcul cu toate necunoscutele zi considerate unitare. Valorile reacţiunilor moment se obţin din ecuaţiile de echilibru de tipul (∑ M ) i = 0 . respectiv mp). respectiv cu sarcinile exterioare.Cap. Spre exemplu.

se rezolvă sistemul de ecuaţii liniare obţinându-se valorile reale ale necunoscutelor zi.6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată Pentru calculul coeficienţilor sau termenilor liberi ce reprezintă reacţiuni forţă în legăturile de tip pendul. adică mărimea reală a deplasărilor rotiri şi translaţii ale nodurilor structurii. se obţine că deplasările zi ale nodurilor sunt invers proporţionale cu rigidităţile barelor. Odată calculaţi toţi coeficienţii şi termenii liberi. În secţiunea oarecare k: M k = ∑ m ki ⋅ z i + mkp i =1 n (6. Valorile reacţiunilor forţă se obţin din ecuaţiile de echilibru de tipul (∑ F ) j = 0 . se poate în general aplica aşa numitul procedeu al forţelor tăietoare de deviaţie (în cazul în care forţele tăietoare puse în evidenţă prin secţionări au direcţia paralelă cu cea a pendulului).7. În expresiile coeficienţilor apar rigidităţile la încovoiere ale barelor (EI). reacţiunile în pendulul 2 se obţin: r21 + ( 4 EI AC 2 EI AC 1 + )⋅ =0 l AC l AC l AC 6 EI AC l AC 2 ⇒ ⇒ ⇒ r21 = − 6 EI AC l AC 2 (pentru z1 = 1) (pentru z2 = 1) − )⋅ 1 l AC =0 r22 − ( + 6 EI AC l AC 2 )⋅ 1 1 l AC =0 r22 = 12 EI AC l AC 3 R2 p + ( P ⋅ a + − )⋅ l AC =0 R2 p = −( P ⋅ a + În cazurile în care nu se poate aplica procedeul prezentat anterior (de exemplu la cadre cu stâlpi înclinaţi). după care se completează eforturile moment 9 .14) În continuare eforturile forţă tăietoare în axa barelor se obţin prin procedeul izolării fiecărei bare în parte. la care stâlpul este perpendicular pe direcţia de translaţie posibilă a nodului C. după cum era şi normal. se apelează la principiul deplasărilor virtuale ce se aplică schemei cinematice (cu articulaţii în nodurile rigide şi în încastrări) a structurii cu noduri deplasabile. în primul rând se calculează eforturile moment pe capetele de bară apelându-se la principiul suprapunerii efectelor. 6.Cap. Spre exemplu. În mod curent în definirea structurilor realizate dintr-un singur material (E este acelaşi pentru toate barele) se obişnuieşte ca momentele de inerţie în raport cu axa de încovoiere a barelor să fie raportate la o valoare etalon Io. Astfel. pe când în expresiile termenilor liberi nu. pentru structura considerată în figura 6.8 Determinarea eforturilor reale în axa barelor Eforturile reale în axa barelor se determină prin procedeul practic deja cunoscut din desfăşurarea Metodei Generale a Eforturilor. Observaţie. Deci.

6.10). Mărimea cu care se modifică lungimea barelor ce alcătuiesc o structură încărcată cu variaţia temperaturii medii se calculează cu relaţia Δlij . Variaţia de temperatură. În cazul cadrelor cu noduri deplasabile schema articulată este un sistem cu grade de libertate cinematică şi deci.Cap.t = Δ ij . intervine ca încărcare în două moduri: . ceea ce 2 (6. în funcţie de ordonatele din diagramele de eforturi se stabilesc valorile legăturilor din aparatele de reazem (reacţiunile) şi se verifică echilibrul general al structurii ( ∑V ≡ 0 şi ∑ H ≡ 0 ). pentru a obţine poziţii definite ale nodurilor. 6. În final. În cazul cadrelor cu noduri fixe. ceea ce produce încovoierea lor spre partea cu temperatura mai ridicată. intervin în ecuaţiile de condiţie scrise în Metoda Deplasărilor prin intermediul termenilor liberi.variaţia temperaturii medii în axa barelor t m = produce modificarea lungimii acestora. Apoi. iar α este coeficientul de dilatare termică al materialului. prin procedeul izolării nodurilor se obţin eforturile forţă axială. întrucât schema articulată este un sistem static determinat. Odată stabilite poziţiile deplasate ale nodurilor. Poziţia deplasată a nodurilor structurii se determină pe schema cinematică (articulată) a acesteia (fig. respectiv de cedările de reazem.t lij t int + t ext − t montaj . prin Metoda Deplasărilor Încărcările determinate de variaţiile de temperatură. . în care lij este lungimea iniţială a barei i-j. poziţia deplasată a nodurilor este bine definită. respectiv cu cedarea de reazem.t = α ⋅ t m ⋅ lij .15) 10 . Rit sau Ric .diferenţa de temperatură între cele două faţete ale barelor Δt = t int − t ext .6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată încovoietor cu valorile în câmp. Întrucât coeficienţii necunoscutelor ( rij ) depind numai de alcătuirea structurii. rotirile barelor se calculează pe baza translaţiilor relative ale capetelor de bară: θ ij . aceştia rămân aceiaşi indiferent de natura încărcării. pe schemă trebuie să fie menţinute blocările gradelor de libertate necesare în reprezentarea structurii de bază (pe schema cinematică se menţin pendulii).9 Rezolvarea structurilor static nedeterminate încărcate cu variaţie de temperatură. faţă de temperatura de montaj a structurii.

11. se determină în funcţie de tipul barei (relaţiile 6.12): t (= M tji ) = .t .16) iar pentru bara încastrată articulată: Δt M ij = 3 Δt ⋅α ⋅ ⋅ E ⋅ I 2 hij (6.t = 3 ⋅ E ⋅ I ij lij ⋅ θ ij .10 Stabilirea poziţiei deplasate a nodurilor datorită variaţiei temperaturii medii În continuare.6. În ceea ce priveşte efectul diferenţei de temperatură Δ t . În cazul unei ecuaţii de condiţie scrise pentru o legătură suplimentară de tip pendul. eforturile moment încovoietor produse pe capetele de bară (fig. termenul liber se poate obţine prin procedeul forţelor tăietoare de deviaţie (dacă stâlpii cadrului sunt verticali) sau cu ajutorul procedeului deplasărilor virtuale.bara dublu încastrată M ij m m 6 ⋅ E ⋅ I ij l 2 ij ⋅ Δ ij .t = 6 ⋅ E ⋅ I ij lij ⋅ θ ij t = . În cazul unei ecuaţii de condiţie scrise pentru un blocaj termenul liber se obţine prin izolarea blocajului şi încărcarea capetelor acestuia cu momentele corespunzătoare.6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată Figura 6. 11 . 6.6.17) în care hij reprezintă înălţimea secţiunii transversale a barei i-j.8 şi 6.11. Ecuaţia de echilibru static va avea forma generală: t Δt Rit + (∑ ( M ij + M ij ) )i = 0 . iar α coeficientul de dilatare termică al materialului.b) se determină cu ajutorul Metodei Generale a Eforturilor.7. Valorile termenilor liberi datoraţi încărcării cu variaţia de temperatură se obţin în urma suprapunerii efectelor celor două moduri de solicitare. momentele de încastrare perfectă ce se nasc pe capetele de bară datorită variaţiei temperaturii medii (fig.a). Astfel pentru bara dublu încastrată Δt t M ij =MΔ ji = α ⋅ Δt ⋅E⋅I hij (6.bara încastrat – articulată M ij m 3 ⋅ E ⋅ I ij l 2 ij ⋅ Δ ij .Cap.

acestea determină de asemenea deplasările nodurilor structurii. În situaţia cadrelor cu noduri deplasabile. pe schema articulată (cinematică) se vor menţine blocările gradelor de libertate cinematică (pendulii). necesare în reprezentarea structurii de bază (fig. După stabilirea poziţiei deplasate a nodurilor.6.6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată Figura 6.Cap.c l ij (6. rotirile de bară se calculează pe baza translaţiilor relative ale capetelor de bară determinate de data aceasta de cedările (cunoscute) ale reazemelor. noile poziţii fiind stabilite tot pe baza schemei articulate a structurii. θ ij .15’) 12 .12).11 Trasarea deformatei structurii respectiv a digramelor de momente de încastrare perfectă în cazul cadrelor încărcate cu variaţia de temperatură În ceea ce priveşte cedările de reazem.c = Δ ij .

13).6 Metoda Deplasărilor Statica nedeterminată Figura 6. iar apoi reacţiunile din blocaje şi penduli (termenii liberi Ric) se calculează corespunzător tipului fiecărei ecuaţii de condiţie (prin izolarea blocajului.Cap. iar eforturile reale în axele barelor se stabilesc prin procedeele deja prezentate.6. respectiv prin procedeul forţelor de deviaţie sau prin deplasări virtuale). Momentele pe capetele de bară (de încastrare perfectă) se determină în funcţie de tipul barelor.12 Stabilirea poziţiei deplasate a nodurilor datorită cedării de reazem În continuare se trasează deformata schemei de calcul considerând că deformarea se produce cu nodurile blocate (fig. Corespunzător naturii încărcării.13 Trasarea deformatei structurii respectiv a digramei de momente de încastrare perfectă în cazul cadrelor încărcate cu cedarea de reazem Odată cunoscuţi termenii liberi.14’) 13 . necunoscutele problemei se calculează prin rezolvarea sistemului de ecuaţii de condiţie. expresiile de suprapunere a efectelor într-o secţiune oarecare k vor fi de forma: M k = ∑ mki ⋅ z i + M ktm + M kΔt i =1 n n respectiv M k = ∑ m ki ⋅ z i + M kc i =1 (6. Figura 6.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful