You are on page 1of 301

^ f-J5Arvf

'

* y *

FLORIN MANOLESCU

UNIVERS

J

C o p e r t a d e V IC T O R M A Ş E K . C u o i l u s t r a ţ i e p rin c o m p u t e r d e M1HAI JA L O B E A N U

FLORIN MANOLESCU

LITERATURA S.F.

Editura UNIVERS Bucureşti, 1980

Cuvînt înainte

h itr-o povestire din Omul ilustrat, R ay Bradbury ima­ ginează o convorbire neobişnuită intre E. A . Poe şi Charles Dickens. Cei doi scriitori se află exilaţi pe planeta Marte, ca urmare a decretului din anul 2020, cînd toate cărţile cu subiect fantastic au fo st arse. De faţă fiin d şi Ambrose Bierce, Poe îi cere ajutor lui Dickens in lupta îm potriva păm întenilor care au pornit spre Marte, am eninţînd să-i alunge pe autorii de literatură fantastică şi de aici. Dar Dickens refuză :
„Crezi cu ad ev ărat că te~aş ajuta să lupţi îm potriva acestor oameni de treabă, care vin cu racheta spre noi ? Şi aşa, eu nu am ce căuta aici. A rderea cărţilor mele s-a întem eiat pe o neînţelegere. Eu nu sînt un adept al supranaturalului, nu sînt un autor de povestiri terifiante şi oribile, ca tine Poe, sau ca tine Bierce, sau ca ceilalţi. Eu nu am nimic de a face cu voi..."

In loc să se simtă jignit, Poe îi aminteşte tim id scriito­ rului englez că a scris, totuşi, o povestire din categoria celor incriminate (Clopotele). Zadarnic. Charles Dickens refuză să fie considerat un scriitor fantastic, şi are dreptate. Fiind vorba despre literatura ştiinţifico-fantastică ( S.F .), cazul nostru este ceva mai complicat decît „cearta“ dintre Dickens şi Poe. Pentru că, în definitiv, cine acceptă cu plăcere să fie considerat autor de romane ştii?iţifico-fantastice, cine recunoaşte că le citeşte şi, mai ales, ce este literatura S.F. f Naşterea acestei cărţi trebuie pusă pe seama unor astfel de întrebări şi, în egală măsură, pe seama întîm plării. A m citit în adolescenţă, ca optzeci de elevi dintr-o sută, cărţi de literatură S.F., şi îmi amintesc chiar de vrem urile în care aşteptam cu înfrigurare să intru în posesia ultim ului număr din colecţia editată de revista Ştiinţă şi tehnică. C eva mai tîrziu, la o vîrstă la care spiritul practic s-a dovedit a

5

fi mai puternic decît nevoia de literatură, am v în d u t unui anticariat întreaga colecţie a Povestirilor ştiinţifico-fantastice şi am uitat pentru un tim p de existenţa acestei literaturi. A fo st un m om ent de slăbiciune, pe care îl regret. A m redescoperit literatura S.F. pe neaşteptate, în urmă cu cîţiva ani, într-o împrejurare specială în care lectura a devenit, din nou, mai necesară decît orice altă preocupare practică. Din m om entul acela am început să-mi reorganizez am intirile şi, cu toate că aveam sentim entul că se întîm plă un lucru ciudat (pentru că citind cărţi despre „viitor", mă reîntorceam în copilărie), am fo st surprins să constat că, de fa p t, literatura S.F. era cu totul altceva decît ţineam eu minte. Un tim p am renunţat la aproape orice altă preocupare şi nu am mai citit decît literatură S.F. în tr-o bună zi, observînd această schimbare, custodele Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti mi-a m ărturisit că nu s-ar fi aşteptat să mă vadă pierzîndu-m i vremea cu astfel de cărţi. In situaţia aceasta devenise limpede că nu mă puteam reabilita decît într-un singur f e l : scriind această carte. Şi încă ceva. în ciuda aparenţelor, în ultim ii ani au fost publicate mai m ulte lucrări de istorie şi de teorie a literaturii S.F., care p o t fi considerate lucrări de referinţă. A părute în Statele Unite ale Am ericii sau în Europa (inclusiv U .R.S.S.), ele sîn t uneori la fel de greu de procurat ca şi scrierile oculte ale antichităţii. Mulţumesc, de aceea, tuturor celor care m-au încurajat în realizarea acestui proiect, înlesnindu-mi accesul la o carte sau alta şi, în prim ul rînd, profesorului W alter Biemel, de la Universitatea tehnică din Aachen, profesorului Bruno M azzoni, din Italia, prietenului meu de la Heidelberg, H einrich M erkl, scriitorilor Adrian Rogoz, Vladim ir Colin şi Ion H obana, profesorilor D um itru Micu, O v. S. Crohm ălniceanu, Marian Popa şi C ezar Tabarcea, lui Vladim ir Alexe, de la Biblioteca Centrală de Stat, redactorului Lucian Hanu, de la editura Albatros şi, fireşte, custodelui Bibliotecii Cen­ trale Universitare. T oţi m-au ajutat să scriu această carte.

I. S. F. C A D E N U M IR E

Termenul de science-fiction (S.F.), echivalentul noţiunii româneşti de literatură ştiinţifico-fantastică, a fost întrebuin­ ţa t pentru prim a data de englezul W illiam W atson, într-o lucrare ap ăru ta la Londra, în anul 1851, A L ittle Earnest Book npon a Great O ld Subject . 1 O nouă apariţie „prin surprindere" a term enului, într-o variantă mai com plicată, este cea din anul 1888, în Jurnalul fraţilo r G oncourt, pentru a denumi literatura lui J.-H . Rosny Aîne. 2 In com paraţie cu anul 1929, pe care îl citează toţi istoricii literaturii S.F., aceste date noi provoacă ameţeli cronologice, părîn d să răstoarne toate periodizările tradiţionale. In realitate, şi aici, ca în general în mai toate procesele care urmăresc să stabilească priorităţi, între bănuiala unui fap t şi pătrunderea lui într-un cerc de conştiinţă mai larg,
1 Brian W. Aldiss, O n the A ge o f the Term „Science F iction “, în Science-Fiction Studies, voi. 3, partea a J-a, iulie 1976, p. 213. Ia tă pasajul pe care îl citează B.W.A. : „C am pbell afirm ă că «Ficţiunea în poezie nu este reversul adevărului, ci asem ănarea lui blîndă şi ferm ecă­ toare». A ceasta s-a ap licat în special la Science-Fiction, unde p o t să apară adevărurile clare ale ştiinţei, îm pletite cu o povestire agreabilă, care ea însăşi poate fi poetică şi adevărată..." 2 Ion H obana, V iitorul a început ieri, E ditura tineretului, Bucu­ reşti, 1966, p. 76 : „N e vom îngădui să contestăm o p atern itate a tît de notorie [G em sback, 1929], reproducînd o însem nare din Jurnalul fraţilo r G oncourt. «Dum inică 19 februarie, 1888. A stăzi, Rosny m ă îngrozeşte cu ideile lui de cărţi în care vrea să-i facă pe orbi să v adă cu ajutorul unui simţ fro n tal, pe surzi să audă cu ajutorul electricităţii etc., etc. O serie de cărţi fantastico-ştiinţifico-fono-literare (subl. ns. —1 I.H .), un pic aparte de Poe. In fond, e un creier foarte c iu d a t ; şi -dintre toţi creierii tinerilor pe care-i cunosc, cel m ai dispus şi cel m ai capabil să dea lu­ cruri originale şi viguroase.» R eţinem , deci, că ad ev ărata d a tă a naşterii

p entru a se „instituţionaliza", s-a produs un decalaj consi­ derabil. De aceea, este greu de crezut că identificarea apariţiei ter­ menului, în anul 1851 sau 1888/1894, va zdruncina convin­ gerea istoricilor literaturii S.F., pentru care denumirea oficială a genului s-a născut în anul 1929, în editorialul prim ului nu­ m ăr (iunie) al revistei americane Science W onder Stories, din iniţiativa lui H ugo Gernsback. De aici, termenul a fost preluat de m ajoritatea revistelor am ericane de literatură S.F. (prim a revistă, scoasă de un alt editor decît H ugo Gernsback, care l-a adoptat, fiind Astounding Stories) şi a pătruns cu oarecare întîrziere în Europa, unde s-a impus mai ales după anul 1950. înain te de 1929, revistele-pulp din Statele U nite publicau povestiri S.F. subintitulate invention stories, different stories, impossible stories sau, mai aproape de viitoarea denumire, scientific fiction şi scientifiction (Hugo Gernsback, în revis­ tele sale Science and In vention şi, mai ales, A m azing Stories ) 3. P înă la această dată, în Europa, romanele lui Jules Verne erau num ite în F ranţa, voyages extraordinaires, iar în Anglia, scientific romances. T ot în Anglia, H .G . Wells folosea pentru romanele sale, la sfîrşitul secolului X IX , denumirea de scien­ tific fantasies. în anul 1928, Maurice R enard propunea, în F ranţa, între­ buinţarea termenului de roman d ’hypotese 4. în fine, în U niunea Sovietică, I. I. Perelim an introducea în circulaţie, în revista sa Masterskaia prirodi, noţiunea de
term enului care a c ă p ă ta t azi o largă circulaţie este — pîn ă la noi dovezi — 19 februarie 1888“ . De fa p t, volum ul V II din Jurnalul fraţilo r G oncourt, în care este u tilizată denum irea de carte, eventual rom an fantastico-ştiinţifico-fono-lietrar apare în anul 1894, aceasta fiind d a ta de la care noul term en ar fi p u tu t să devină operant, şi nu 1888. 3 Istoricul acestei problem e în Sam M oskow itz, H o w Science Fic­ tion G ot [ts N um e, cap. 19 din E xplorers o f the In fin ite. Shapers of Science Fiction, H yperion Press, Inc., W estport, C onnecticut, 1974. Stu­ diul a a p ă ru t m ai în tîi în num ărul din febr. 1957 al revistei The M a­ gazin o f Fantasy and Science Fiction. 4 Jacques van H erp , Panorama de la science fiction. Les themes, Ies genres, les ecoles, les problemes, E ditions G erard & C o, Verviers, 1973, p. 17.

8

naucinaia fantastika, înlocuită mai tîrziu de naucino fantasticeskaia literatura 5. Făcînd o com paraţie între termenul american, science fiction, şi cel sovietic, pe care îl notează cu F.S. („fantastic ştiinţific"), Hafltm ut Liick constată că : „D in punct de vedere istoric, cele două noţiuni nu au nimic comun ; în tim p ce în cazul S.F.-ului a fost vorba, decenii de-a rîndul, mai ales de «amazing stories», deci de aventuri uluitoare, avînd ca ingredient spaţiul cosmic şi viitorul, F.S.-ul a avut în mod decis un caracter social, a propagat progresul social şi a pre­ zentat form e posibile ale viitoarelor confruntări cu duş­ manul de clasă...“ 6. C ă noţiunea de S.F. acoperă o realitate diversă ca orien­ tare, inegală ca valoare şi de aceea greu de redus la un nu­ m itor comun, acesta este un lucru de la sine înţeles. în spa­ tele acestei denum iri pot fi întîlnite romane, povestiri, nuvele, piese de teatru şi poeme, manifeste reacţionare sau progre­ siste din punct de vedere ideologic, capodopere şi texte me­ diocre, o literatură comercială, îm părţită în fascicule, şi alta cu am biţii literare înalte, romane cu acţiune sau cu filozofie, cărţi pentru oameni m ari şi cărţi pentru copii. întrebarea este dacă term enul de science fiction poate fi prim it ca indicaţie elocventă, ca trim itere principial exactă spre ceea ce i se atribuie. C ondiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o denumire ideală, şi p rin aceasta indiscutabilă, a genului S.F. s î n t : l .S ă sugereze deosebirea faţă de direcţia principală, „em piristă", a literaturii (aşa-num ita literatură main-stream ) ; 2. Să facă posibilă deosebirea faţă de literatura distanţată de experienţă şi de realitate ( fantasticul) ; 3. Să facă posibilă deosebirea faţă de literatura nedistanţată de ştiinţă (lucrările de popu­ larizare) 7.
6 Evgheni Brandis, Die w issenschaftlich-phantastische Literatur und die G estaltung v o n Z ukunftsm odellen, în K unst und L iteratur, nr. 8, 1969, pp. 798— 813. c H a rtm u t Liick, D er „Grosse R in g “ der G a la x is: Tendenzen der w issenschaftlicb-fantastischen Literatur in der Sow jetunion, în Reim er Jehm lich şi H a rtm u t Liick (editori), Die deform ierte Z u k u n f t : U ntersuchungen zu r Science Fiction, G oldm ann, M unchen, 1974, p. 162. 7 v. şi D arko Suvin, Z u r P oetik des literarischen Genres Science Fiction, în Eike Barm eyer (editor), Science Fiction, Theorie und Geschichte, W ilhelm Fink V erlag, M unchen, 1972, p. 100. Aici, D arko Suvin

9

Pe de altă parte, trebuie av u t în vedere şi faptul că, la im punerea unei terminologii, un rol im portant îl joacă tra ­ diţia, uzul, grupările de fani şi, mai larg, cititorii, care pot prefera, dintr-un m otiv sau altul, o expresie anum ită, în defavoarea alteia. Aşa se explică de ce critica germană, de exemplu, foloseşte aproape în unanim itate noţiunea de Science fiction, în tim p ce editurile mai păstrează term enul vechi de utopischer Roman. O ricîte obiecţii s-ar aduce (cea mai obişnuită este aceea că denum irea de Science fiction provoacă confuzie, fiind in­ terpretată ca nume al unui anum it fel de literatură, practicat în S.U.A. în epoca Gernsback-Cam pbell), term enul de lite­ ratură science-fiction satisface condiţiile impuse de ambele grupe de criterii. Totuşi, în locul formei anglo-am ericane de Science fiction vom utiliza noţiunea de literatură ştiinţifico-fantastică (pe scurt S.F.), consacrată în R om ânia prin întrebuinţare şi care, la fel ca fantascienza, termen introdus în Italia de Giorgio Monicelli, în anul 1952 8, sau naucino-fantasticeskaia lite­ ratura, în U.R.S.S., prezintă avantajul de a situa cele două elemente de referinţă ale genului, ştiinţa şi fantasticul, într-o relaţie mai adecvată. A djectivîndu-se reciproc, cei doi ter­ meni produc o noţiune care exprim ă mai exact specificul ge­ nului, cău tat nu la extremele denum irii, printr-o citire sepa­ rată, ci în zona de compromis sau, m etaforic vorbind, pe cusătura celor două cuvinte. C a structură ideală, literatura S.F. este o literatură ştiin­ ţifică în chip fantastic şi fantastică în mod realist. U n alt cuvînt care să exprime această situaţie paradoxală nu există şi, avînd în vedere trad iţia, ar fi şi greu de inventat. C on­ jectura raţională sau Cora (Pierre Versins), Speculativ Fiction (Robert Heinlein) şi mai recent Science Creation (Robert Jungk) sînt termeni care încearcă să rezolve dificultăţile
consideră, a lătu ri de prim ele două criterii enum erate m ai sus, d re p t con­ diţie obligatorie şi necesitatea de a distinge, prin denum irea genului, lite­ ra tu ra fa ţă de non-literatură. D a r a fixa o g raniţă exactă între acesie două dom enii reprezintă o operaţiune subiectivă, cel p u ţin în tr-o bună porţiune a com paraţiei şi, de aceea, nu o denum ire poaie stabili poziţia valorică a unui text, în lim itele genului, ci critica genului. 8 G ianfranco de T urris, Ion H obana, Fantascienza. Povestiri italiene, E ditura A lbatros, Bucureşti, 1972, pp. 10— 11.

10

onomastice ale unui gen relativ nou, d ar care, judecaţi în parte, sînt fie prea cuprinzători şi vagi, fie prea criptici pen­ tru o literatu ră care se străduieşte să inspire încrederea printr-u n nume clar şi, dacă se poate, vechi. în Rom ânia, termenii care să indice naşterea unui gen li­ tera r nou au ap ăru t fie cu ocazia unor traduceri, fie pentru a individualiza literatura originală a lui V ictor Anestin şi H . Stahl. Prim a întrebuinţare clară a unei denum iri specifice, în v arian ta roman ştiinţific şi geografic, apare în anul 1897, la doctorul E. D ăianu, în prefaţa traducerii rom âneşti a Castelului din Carpaţi, de Jules Verne. în acelaşi an, Ilarie Chendi precizează înţelesul noţiunii de roman ştiinţific, în cronica literară consacrată traducerii de la Sibiu :
„Acest fel de rom an (cum e partea a doua din «Castelul din C arpaţi» şi cum sînt aproape toate rom anele lui Jules Verne) se numeşte roman scientific. T ratează ştiinţa în m od poporal, are ten­ d in ţa de a fi instructiv. S-ar putea m ai corect zice rom an di­ dactic." 9

U n an mai tîrziu, aceeaşi denum ire apare discutată pe larg la V ictor Anestin, într-un articol publicat în Foaia popi * -Iară, sub titlul R om anul ştiinţific . 10 P în ă în anul 1949, acesta este term enul pe care îl folosesc aproape toţi autorii sau traducătorii rom âni de literatură S.F. începutul rom anului Primii oameni în Lună, de H . G. Wells, publicat în foileton în revista Progresele ştiinţei, este subintitulat roman ş tiin ţific n , şi to t astfel este anunţat în paginile Ziarului călătoriilor şi al ştiinţelor populare, rom a­ nul lui H . Stahl, Un român în Lună (1 9 1 4 )12.
9 Ilarie C hendi, Jules Verne : „Castelul din C arpaţi". Traducere de V ictor O nişor. Cu o prefaţă de dr. E. Daian. Sibiu, 1897, în Familia, nr. 47, 23 noi./5 dec. 1897, p. 556. 10 V ictor Anestin, R om anul ştiinţific, în Foaia populară, nr. 35, 1 noi. 1898, p. 2. 11 P rim ii oameni în Lună, R om an ştiinţific de H . G. W ells, în Pro­ gresele ştiinţei, an. II, nr. 12, dec. 1905 — an. II I, nr. 3, m art. 1906. 12 U n rom ân în Lună — Fantastica călătorie a unui rom ân pînă la palidul nostru satelit — , „N e gîndeam de m ultă vrem e să începem publicarea unui rom an ştiinţific, d a r rom anele lui Jules Verne au fost m ai toate traduse şi apoi cele m ai m ulte n u m ai sînt în curent cu ştiinţa din

11

Fără a avea întotdeauna sentimentul că se încadrează în limitele unei realităţi literare coerente, sîm totuşi autori care utilizează denum iri cu un coeficient de generalitate mai mic, care au în vedere nu genul, ci specia. Astfel, I. Ionescu denumeşte rom anul lui Edwin A. A bbott, Flatland (1884), roman m a tem a tic 13, H . Stahl preferă pen­ tru rom anul său, Un român în Lună, denumirea de roman astronomic, iar Victor Anestin îşi subintitulează rom anul O tragedie cerească (1914), poveste astronomică. Surprinzătoare este însă apariţia denumirii de povestire fantastico-ştiinţifică, în anul 1898, ca subtitlu la romanul 10.000 de ani într-un sloi de gheaţă, ce Louis Boussenard, publicat în foileton în Ziarul călătoriilor şi al întîm plărilor de pe mare şi u sca t 14. O form ulă asem ănătoare (roman ştiinţific şi fantastic ) este utilizată de traducătorul din 1913 al lui H . G. Wells, în nota introductivă a rom anului Primii oameni in Lună 15. Termenul de literatură ştiinţifico-fantastică s-a impus după anul 1949, prin interm ediul principalei reviste de popularizare a ştiinţei, din această epocă, Ştiinţă şi tehnică pentru tineret, sub influenţa traducerilor din ce în ce mai numeroase din literatu ra sovietică, considerată ca model de referinţă necesar. Rom anul lui V ladim ir N em ţov, O expediţie în fundul mării, publicat în fdileton în Ştiinţă şi tehnică pentru tineret este subintitulat povestire ştiinţific-fantastică şi roman ştiinţific-fantastic ’ 16.
tim pul nostru. N u toţi apoi sînt pregătiţi pentru rom anele prea ştiinţifice ale lui W ells. In sfîrşit, am găsit o scriere care are nenum ărate m erite : 1) E opera unui scriitor rom ân, d. H enri Stahl notă în Ziarul călătoriilor şi al ştiinţelor populare, an. X III. nr. 31, 11 iunie 1913, p. 493. H . Stahl m ai întrebuinţează pentru rom anul său şi denum irea foarte largă de literatură folositoare. 13 I. Ionescu, V iaţa în lumea plana, în N a tu ra , R evistă ştiinţifică de popularizare, an. V III, n r. 7, aprilie 1913, p. 193. 14 10.000 de ani într-un sloi de gheaţă, Povestire fantastico-ştiinţifică de L. Boussenard, în Ziarul călătoriilor şi al întîm plărilor de pe mare şi uscat, an. II, nr. 73, 16 sept. 1898 — nr. 89, 27 ian. 1899. 15 H . G . Wells, Prim ii oameni în Lună, Institutul de arte grafice „F lacăra", Biblioteca „Flacăra" n r. 7— 8—9, Bucureşti, 1913, C u v în t înainte. 16 VI. N em ţov, O expediţie în fu n d u l mării, în Ştiinţă şi tehnică pentru tineret, an. I, nr. 1, iunie 1949 — nr. !4, iulie 1950.

12

Denumirea aceasta se consacră definitiv în anul 1954, în v arian ta literatura ştiinţifico-fantastică, prin concursul iniţiat de revista Ştiinţă şi. tehnică 17. în felul acesta, vechea terminologie, care continua să mai fie întrebuinţată sporadic şi după 1949 ( Virusul S.W . I, nuvelă ştiinţifică de Gh. Ursu, în Ştiinţă şi tehnică pentru tineret, nr. 20, ian. 1951), încetează să mai existe după anul 1954.

17 Concursul de schiţe, nuvele şi povestiri ştiinţifico-fantastice, „Re vista «Ştiinţă şi tehnică» organizează un concurs- de creaţie de schiţe, nuvele şi povestiri ştiinţifico-fantastioe [...]. Scopul concursului este de a stim ula creaţia de m ateriale de acest gen care reprezintă un im p o rtan t sprijin d a t tineretului în scopul obţinerii unor noi cunoştinţe, în dezvol­ tarea im aginaţiei şi a dragostei p entru ştiinţă şi tehnică [ ...] “ , în Ştiinţă şi tehnică, an. V I, nr. 7, dec. 1954, p. 47.

II. S. F. C A ISTO R IE

Istoricii benzilor desenate fixează începuturile acestui gen în epoca picturilor rupestre de la A ltam ira sau a hieroglifelor egiptene, rom anul poliţist îşi caută precursorii în Biblie şi în H om er, iar cinem atografia în basoreliefurile asiro-babiloniene care, privite în anum ite condiţiuni, dădeau impresia de mişcare. D e acest adevărat „complex al originilor", de care sînt cuprinşi de obicei indivizii sau-familiile noi, fără trecut, suferă şi literatu ra ştiinţifico-fantastică sau, mai exact spus, o parte dintre istoricii ei. P entru aceştia, S.F.-ul este o literatură de durată arheti­ pală, care include m iturile şi Biblia, epopeea Ghilgameş (cca. 1800 î.e.n.), Odiseea lui H om er (după anul 800 î.e.n.), dialo­ gurile lui P laton, în care se fac referiri la A tlantida ( Kritias şi Timaios), povestea lui Satni-Kham ois, redactată de un scrib din E giptul p to lem eic1 şi, mai aproape de noi, Ikarom enip şi Istoria adevărată, de Lucian din Samosata (sec. II e.n.). Austriacul W infried Bruckner exprim ă pe scurt această convingere genealogică într-un eseu paleoastronautic, în care urm ăreşte să identifice, în stilul lui Erich von D ăniken, dovada trecerii extratereştrilor pe P ăm înt :
„L iteratura ştiinţifico-fantastică se întinde de la Vechiul Testam ent pînă la descrieri ale m ileniului X , de la călătoria îngrozitoare a lui Ulise p în ă la sfîrşiuul lum ii. D e la lite ratu ra care, neavînd voie 1 „C ea m ai veche povestire de science fiction pe care pare să fie povestirea lui Satni-K ham ois, redactată de un vechiul E gipt, sub Ptolem eu al II-lea (285— 246 î.e.n.) sau al V III-lea ...“. Pierre Brochon, D u surnaturel a la „Fabrique de în E urope , n r. 139— 140, iulie-aug. 1957. o putem data scrib din Ptolem eu l ’A bsolu

14

să spună adevărul, s-a refugiat cu critica ei în spaţiu, pînă la cu­ p rinderea literară .1 unor m ari evenim ente care urm ează să tie tălm ăcite ulterior" 2.

Aceeaşi este şi opinia belgianului Jacques van H erp, pen­ tru care S.F.-ul nu exista ca gen literar nou sau distinct, „el fiind to t a tît de vechi ca şi literatura" 3. în lista întocm ită de van H erp apar, intre alţii, grecii Teopom p ( Meropis ), H ecate din A bdera (Despre hiperboreeni), Iam bul (Insula fericită ) şi Euhemerus (Insula. Panchaia, din Istoria sacră) sau latinii D ion (Discurs boristenic) şi Antonius Diogenes (Minunile de dincolo de Thule). D ar este suficient să observăm, dincolo de orice alte consideraţii, că aproape toate aceste texte nu sînt decît simple fragm ente, titluri sau „fişe" raportate de tra ­ d iţia antică, pentru a răm îne cu imaginea unui arbore genea­ logic hazardat. R eprezentantul cel mai com petent al teoriei vechimii a r­ hetipale este însă prozatorul şi criticul Pierre Versins, autorul unei im presionante Enciclopedii a utopiei, a călătoriilor extra­ ordinare şi a S I .-u lu i 4 şi al unui proiect de Crono-bibliografie tematică a conjecturilor raţionale (2023 î.e.n. — 2023 e .n .)5. O replică pitorească la teoria vechimii arhetipale a dat-o am ericanul C. M. K ornbluth, în tr-o conferinţă ţinută la U niversity College, din Chicago :
„U nii dintre savanţii de ocazie ai S.F.-ului sînt veritabili H itle ri care încearcă să-şi lărgească dom eniul de cercetare. D acă aceştia observă, să spunem, în tr-u n tex t satiric din secolul X V I, vreun vag elem ent speculativ, atunci ei îl privesc ca pe o m inoritate care trem ură şi este persecutată, reclam ă A nschluss-ul şi proce­ dează la a anexa satira S.F.-ului“ 6. 2 W infried Bruckner, Spuren ins AU, Science Fiction — Das seltsame Frem de, Volksbuchverlag, Viena, 1970, p. 94. 3 Jacques van H erp , op. cit., p. 14. 4 Pierre Versins, Encyclopedie de l’U topie, des Voyages extraordinaires e t de la Science-Fiction, l ’Age d ’H om m e, Lausanne, 1972. 6 Pierre Versins, op. cit., p. 933, a rt. V E R S IN S (Pierre). 6 C . M . K ornbluth, The failure o f the science fic tio n novei as social criticism , în Basil D av en p o rt (editor), The Science Fiction N o v e i, Im agination and social criticism, A dvent : Publishers, Chicago, 1969 (ed. a IlI-a ), p. 51.

15

A doua teză obişnuită despre originile literaturii S.F. leagă începuturile genului de activitatea am ericanului de origine luxemburgheză, H ugo Gernsback (1884— 1967). D upă încheierea studiilor de specialitate în Luxemburg („Ecole Industrielle") şi G erm ania (,,Technikum “-Bingen), H ugo Gernsback se stabileşte în februarie 1904 în Statele Unite, unde îşi începe cariera prin cîteva încercări de a co­ m ercializa o baterie electrică şi un ap arat de radio de con­ strucţie proprie. în anul 1908, el întem eiază una dintre p ri­ mele reviste de radiofonie din lume, Modern Electrics, în care îşi publică, din aprilie 1911, pînă în m artie 1912, mult discutatul rom an de anticipaţie R alph 124 C41 + , A R o ­ mânce o f the Year 2660. Cele două elemente pe care se sprijină cei care fac din H ugo Gernsback un întem eietor sînt editarea primei reviste specializate de literatură S.F., A m azing Stories, care apare la 5 aprilie 1926, şi punerea în circulaţie a noţiunii de science fiction, întrebuinţată pentru prim a dată în num ărul din iunie 1929 al revistei Science W onder Stories. Form ula cea mai categorică a acestei atribuiri de prio­ rităţi îi aparţine lui Sam M oskovitz :
„.A devăratul «părinte al S.F.-ului» este H ugo G ernsback şi nim ini nu-i p o ate ră p i acest titlu ." 7

Prim ul num ăr al revistei A m azing Stories cuprindea, pe lîngă editorialul lui Gernsback, începutul rom anului H ector Servadac, de Jules Verne, o povestire de H . G. Wells şi Faptele în cazul dom nului Valdemar, de E. A. P o e 8. în acelaşi tim p, iniţiativa lui H ugo Gernsback de a publica într-o revistă specializată scrisorile cititorilor, stătea la baza form ării fa n d o m - ului şi, implicit, a unei posibilităţi noi de a controla existenţa literaturii S.F. Este p rin urm are adevărat că înainte de A m aginz Stories nu a existat nici o revistă care să-şi consacre în întregime paginile literaturii S.F., şi că, înainte de H ugo Gernsback, S.F.-ul nu putea fi identificat printr-o form ulă onomastică
7 Sam M oskow itz, op. cit., p. 242. 8 C f. Jacques Sadoul, H istoire de la science-fiction moderne (1911 — 1971), A lbin M ichel, Paris, 1973, p. 60.

16

oficială. M ai m ult, în favoarea tezei Gernsback poate fi adus şi argum entul incoerenţei istorice sau al lipsei de tra ­ diţie, înainte de 1926/1929.
„ în ru d irea tem atică a S.F.-ului, respectiv a unor dom enii ale S.F.-ului, cu rom anele despre viito r (Zukunftsrom ane), cu fan te­ ziile şi utopiile m ai vechi, ajungînd pînă la P laton, H om er sau chiar pînă la epopeea Ghilgameş există incontestabil, dar, to t a tît de incontestabil, nu este vorba aici nici de Science Fiction, nici propriu-zis de precursori ai acestuia ; într-o m ăsură m u lt m ai mare, acestea sînt opere izolate, care nu se sprijină u n a pe cealaltă şi care nu dezvoltă o trad iţie proprie. A bia o d a tă cu num ele şi cu mediile proprii, S.F.-ul a început să existe ca gen lite rar de sine stă tă to r" 9.

D acă avem însă în vedere faptul că o conştiinţă a unei literaturi deosebite se form ează încă înainte de H ugo Gerns­ back, la E. A. Poe, la Jules Verne sau la H . G. Wells, care form ulează, prim ii, propoziţiunile de delim itare teoretică a domeniului şi că, pe de altă parte, înainte de sau în acelaşi tim p cu apariţia S.F.-ului american se poate vorbi de exis­ tenţa unui model francez, englez sau sovietic, mai exact ar fi să se afirm e că H ugo Gernsback este părintele S.F.-ului american „m odern". Cum se explică, totuşi, această frap an tă diferenţă de perspectivă între ipoteza vechimii arhetipale şi ipoteza G ernsback ? Există numeroase exemple de înţelegere în sens larg sau în sens restrîns a unor concepte de teorie literară. Clasicis­ mul, rom antism ul, mai recent realismul, barocul şi manie­ rismul au fost interpretate, pe rînd, în sens tipologic, ca stări de spirit şi ca perm anenţe ale sensibilităţii umane, sau în sens istoric (şcoală, curent), ca form aţiuni circum stanţiale, expri­ m ate într-o anum ită epocă şi într-un anum it context ideo­ logic şi social, de către un num ăr de scriitori grupaţi de obicei în jurul unei reviste, p rin tr-u n ansamblu de opere, printr-o estetică sau/şi p rintr-un program . D iferenţele izbitoare de opinie, care aruncă începuturile genului cînd în preistorie, cînd în prim a jum ătate a secolului X X , decurg, între altele, şi din înţelesul diferit care se dă noţiunii de literatură S.F.,
9 H ans Joachim A lpers, Verne und W ells — zw ei Pioniere Science Fiction ?, în Eike Barm eyer (editor), op. cit., p. 245.

der

17

prin tr-u n joc de strîngere sau de dilatare a sensurilor. D acă pentru unii istorici prin literatură S.F. se înţelege doar lite­ ratu ra care a fost denum ită astfel de H ugo G em sback şi care se publică în revistele pulp, începînd cu anul 1926, pentru alţii term enul poate fi aplicat unei literaturi care nu s-a gîndit niciodată că va p u rta vreodată numele acesta şi care se regăseşte pe sine în spaţiu şi în timp. în loc să scadă, dificultăţile sporesc atunci cînd în discu­ ţie intră precizările terminologice noi, care diferă de la cer­ cetător la cercetător şi, fireşte, de la o literatură la alta. D a r în tre cele două tipuri de ipoteze apare nu num ai o diferenţă de interpretare a term enilor, ci şi una de m enta­ litate. Prim a teorie, cosm opolită în sens larg, situează începu­ turile genului într-un vast context mitologic şi creştin, în care un rol decisiv îl joacă circulaţia noilor idei despre spaţiu, despre tim p, despre viitor şi perfectibilitate. P rin ipoteza Gernsback, S.F.-ul este transform at într-o invenţie cu caracter tipic nord-am erican, şi dintr-o problem ă de datare şi de precizare a surselor, chestiunea originilor lite­ raturii S.F. s-a transform at într-o problem ă de localizare. în felul acesta putem identifica un al treilea grup de isto­ rici, uniţi de o idee care îi dezbină : intenţia de a fixa înce­ puturile genului pe terenul naţional al unei anum ite literaturi. P en tru H . Bruce F ranklin, „originator" al genului este E. A. Poe (1809— 1849), încadrat de un întreg secol (al X lX -lea) de science fiction american, în care in tră N athaniel H aw thorne (1804— 1864), H erm an M elville (1819— 1891), Thom as W entw or'th Higginson (1823— 1911), Fitz-Jam es O ’Brien (1828— 1862), Ambrose Bierce (1842— 1914?), E dw ard Bellamy (1850— 1898) şi, bineînţeles, M ark Tw ain (1835— 1910), autorul cunoscutului rom an Un yankeu la curtea regelui A rth u r (1889) 10. D upă Jacques van H erp, care am văzut că acceptă şi ipo­ teza vechimii arhetipale, scritorii de limbă franceză, nu ame­
10 H . Bruce F ranklin (editor), Future Perfect, A m erican Science Fiction o f the N in eteen th C entury, O x fo rd U niversity Press, N ew Y ork, 1966.

18

ricanii, sîrit adevăraţii întem eietori ai S.F.-ului, iar dintre aceştia, fondatorul este J.-H . Rosny Aîne (Joseph-H enri Boex, 1856— 1940, belgian la origine, ca şi van H erp), cu nuvela X ip eh u zii (1887), nu Jules Verne care, publicînd în revista penltru copii a lui H etzel (Magasin d'education et de recreation ), nu putea răm îne decît un scriitor pentru c o p ii11. T o t francezii ar fi editat şi prim a colecţie de literatură S.F., ea nefiind alta decît celebra Voyages imaginaires 12, apărută în 36 de volume, între 1787 şi 1789 13.
„C a în atîtea alte dom enii, am ericanii nu au in v en tat nimic, dar, ucilizînd la m axim um p iaţa internă, ei au perfecţionat şi industria­ lizat p roducţia" u .

P entru Brian W. Aldiss, S.F.-ul, care nu este decît „un sub-gen alert al goticului", s-a născut în Anglia, avînd ca „figură p aternă" pe Erasmus D arw in (1731— 1802) şi ca prim au to r de literatură S.F. pe M ary W ollstonecraft Shelley (1797— 1851), care a oferit prin Frankenstein sau Prometeul modern (1817) un ad evărat model al gen u lu i15. T o t în Anglia se naşte literatura S.F. şi după I. F. C larke, cu singura deosebire că de data aceasta m eritul îrttîietăţii îi revine lui H . G. Wells.
„ N u poate fi nici o îndoială m odem [...]. El este- cel care a au dom inat S.F.-ul m odern. în vazie spaţială ; în H rana zeilor că W ells este creatorul S.F.-ului stabilit m ai m ulte p ro to tip u ri care R ăzboiul lum ilor avem prim a in­ W ells introduce ideea unei catas­

11 Jacques van H erp , op. cit., p . 290. 12 Voyages imaginaires, songes, visions et romans cabalistiques, co­ lecţie com pilată de C harles-G eorges-Thom as G am ier (1746— 1795), care cuprindea, prin tre altele, utopii, călătorii extraordinare, anticipaţii ştiin­ ţifice. 13 Jacques v a a H erp, op. cit., p. 15. 14 Idem , op cit., p. 276. 15 B rian W . Aldiss, Billion Y ear Spree, T he True H isto ry o f Science Fiction, D oubleday & C om pany, Inc., G arden C ity, N ew Y ork, 1973, pp. 8, 10, 14. „A firm aţia centrală a cărţii mele, sprijinită pe evidenţă, este că S.F.-ul s-a născut în inim a şi în retortele m işcării rom antice engleze, exilată în E lveţia, în m om entul în care soţia poetului Percy Bysshe Shelley a scris F ra n ken stein : or, The M odern P r o m e t h e u s (p. 3). Totuşi, în altă parte, B rian Aldiss atenuează această afirm aţie categorică : „...S.F.-ul nu a fost niciodată o prerogativă naţională. Francezii puteau să revendice probabil o figură la fel de im p o rta n tă ca Erasm us D arw in,

19

trofe biologice ; iar în R ăzboiul în v ă zd u h ne oferă ceea ce pentru epoca lui e ra singura relatare a unui ap ro p iat război aerian, foarte asem ănător cu realitatea viitoare" le.

Jean G attegno exclude din istoria literaturii S.F. toate operele anterioare lui Jules Verne, operînd cu un criteriu nou, sigur în aparenţă, d ar discutabil în m ăsura în care ele­ mentul pe care se sprijină (ştiinţa), reprezintă, ca şi noţiunea de S.F., o realitate a cărei vechime ar trebui mai întîi pre­ cizată.
„Pentru a spune adevărul, eroarea tu tu ro r istoricilor literaturii S.F. este de a neglija faptul că nu putem avea science-fiction (fie el botezat şi «anticipation scientifique») c ît tim p nu există ştiinţă, ba chiar ştiinţă aplicată [...]. S.F.-ul se naşte o d ată cu ştiinţa, el aparţine aceluiaşi univers" 17.

C are dintre toate aceste ipoteze (sau grupuri de ipoteze) pare să fie mai convingătoare ? N u este greu sa adm item că gîndirea şi expresia ficţionalspeculativă p o t fi considerate perm anenţe ale spiritualităţii umane. Cu cuvintele, desigur ironice, ale lui H arlan Ellison, „...dacă ţinem cu adevărat să mergem pînă la originea lucru­ rilor, ficţiunea speculativă a fost creată de cumsecadele om de C rom agnon, care a încercat să-şi închipuie ce se putea ascunde în beznă, dincolo de micul său foc. în cazul în care şi-a im aginat o fiară sforăitoare cu nouă capete, cu ochi compuşi, scuipînd foc pe nări şi purtînd pantofi de baschet şi o haină ecosez, atunci el a creat ficţiunea speculativă" 18. în sens istoric însă, literatura S.F. nu poate fi considerata decît ca produs al secolelor X IX şi X X . Se ştie că, înainte de Colum b, în jurul anului 1000, Ame­ rica a fost descoperită de vikingi care, după unele tradiţii,
în persoana scriitorului celui m ai bine cunoscut în ţările de lim bă engleză, R es'if de la Bretonne (1734— 1806), pentru al său M onsieur Nicolas". (p. 92). 16 I. F. C larke, The Tale o f the Future, From the beginning to the present day, T he L ibrary Association, L ondra, 1961, p. 16. 17 Jean G attegno, La Science-Fiction, ed. a Il-a , P.U .F., Paris, 1973, 18 H a rla n Ellison (editor), Introducere la Dangereuses Visions (D angerous Visions, N e w Y ork, 1967), 2 voi., J ’ai Lu, Paris, 1975, voi. 1, p. 27.
P' 9 -

20

au făcut chiar încercări de colonizare ale noului continent. C u toate acestea, pentru europeni, conştiinţa acestei descope­ riri nu se form ează decît după anul 1492, anul expediţiei lui C ristofor Colum b, în epoca m arilor călătorii şi a vastelor imperii coloniale. Abia în aceste îm prejurări, o „idee“ sau o experienţă mai veche (descoperirea Americii) se poate trans­ form a într-un fap t de conştiinţă, altfel spus iese din sfera întîm plătorului şi pătrunde în conştiinţa civilizaţiei, de care fusese reclam ată. N u alta este situaţia literaturii S.F., care nu îşi precizează obiectul, delimitîndu-se prin „reguli" şi p rin tr-o terminologie proprie, decît în îm prejurările speciale din a doua jum ătate a secolului X IX . Toţi cei care examinează, oricît de superficial, contextul acestei epoci sînt uimiţi să constate caracterul ei exploziv şi revoluţionar, în înţeles ştiinţific şi tehnic. în a doua jum ătate a secolului X IX sînt descoperite sau întrebuinţate pe o scară din ce în ce mai largă electrotehnica, fo rţa aburului, m otorul cu explozie, fotografia, posibilitatea de a transm ite sunetele cu ajutorul electricităţii, sau razele Rontgen.
„In tr-u n .singur secol, observă Jam es Blish, viteza a lu at proporţii incredibile, de la «înspăim întătoarele» 25 de mile pe oră, pe care le realiza locom otiva lui Stephenson, «Rocket», pînă la cele 7 mile pe secundă ale rachetelor Apollo. Energia de care dispune omul s-a am plificat de la p ra fu l de puşcă (descoperit în occident la m ijlocul secolului X I II, ou toate că era de m u lt cunoscut de chinezi), la reacţia nucleară, un proces care alim entează cu energie chiar şi Soarele. Sistemul de com unicaţii s-a extins de la puterea de 100 de mile a prim ului telegraf, pînă la transm isiile de tele­ viziune de pe planeta M arte (a cărei distanţă medie faţă de Păm înt este de 48.600.000 mile, în tim pul opoziţiei). în 1870 nu se cunoştea nici un remediu eficient îm p o triv a bolilor infecţioase. im unizarea nu ieşise încă din faza începuturilor şi anestezia exista abia de 13 a n i' 19.

Şi mai sugestivă este constatarea făcută de Jean-Louis C urtis în p refaţa ediţiei franceze a cărţii lui Kingsley Amis* N ew Maps o f H e l l :

19 Jam es Blish, N a c h ru f auf die Prophetie, în Eike Barm eyer (edi­ tor), op. cit., p. 127.

21

„D acă notăm pe o abscisă segmente egale, corespunzătoare m ile­ niilor istoriei cunoscute, şi pe ordonată etapele progresului tehnic (de la inventarea focului p în ă la cucerirea spaţiului), se constată că graficul care rezultă de aici reprezintă o curbă aproape ta n ­ gentă cu orizontala, pe o distanţă fo arte lungă, care face un salt brusc la sfîrşitul secolului al X lX -le a şi tinde să se identifice cu verticala, la m ijlocul secolului X X . O dezvoltare im petuoasă, într-u n interval de tim p aproape nul, aceasta este definiţia m ate­ m atică a exploziei" 20.

Intr-adevăr, cele mai spectaculoase transform ări tehnice pe care le-a cunoscut omenirea, în toată istoria ei, s-au produs în acest interval de tim p şi, dacă ar fi necesar, exmplele ar putea fi sim ţitor sporite. Im p o rtan t este faptul că acelaşi lu­ cru poate fi constatat şi în legătură cu existenţa litera­ turii S.F.
„In Bibliografia literaturii fantastice, întocm ită de Bleiler (Chi­ cago, 1948), se dau p entru perioada 1860— 1888 cinci c ărţi engle­ zeşti al căror titlu a rată că este vorba de călătorii interplanetare. In tre 1889 şi 1915 num ărul lor este de 55 !“ 21.

A fixa m omentul naşterii literaturii S.F. la mijlocul seco­ lului X IX nu însemnează, fireşte, a scoate din discuţie textele mai vechi. Povestea de călătorie de tip Odiseea, călătoria cosmică im aginată de Lucian din Samosata, de Francis Godwin (1572 — 1633), în The Man in the M oon (1683), sau, într-un spirit mai „ştiinţific", de Johannes K epler (1571— 1630) în Somnium (1634) şi de C yrano de Bergerac (1619— 1655) în Histoire comiqne, C ontenant Ies Etats et Empires de la Lune (1657), imaginea statelor ideale din utopia social politică a lui Thom as M orus (1478— 1535) sau din cea tehnico-ştiinţifică a lui Francis Bacon (1561— 1626), utopia satirică a lui Sw ift (1667— 1745), anticipaţia şi transpunerea în viitor a acţiunii, ap ăru tă odată cu L 'an deux m iile quatre cent quarante, reve s’il en fu t jamais (1771), de Sebastien M ercier (1740— 1814) şi, în prelungirea rom anului gotic, Frankenstein,
20 Jean-Louis C urtis, P refaţă Ia Kingsley Amis, L ’U nivers de la science-fiction, P etite Bibliotheque P ay o t, Paris, 1962, pp. 6— 7. 21 M artin Schwonke, V o m Staatsrom an 2 ur Science Fiction, Eine Untersuchung iiber Geschichte u n d F unktion der naturw issenschaftlichtechnischen U topie, F erdinand E nke V erlag, S tu ttg a rt, 1957, p. 158.

22

de M ary Shelley sau C iudatul caz al doctorului Je kyll şi al dom nului H y d e (1886), de R obert Louis Stevenson (1850— 1894), toate acestea pot fi privite global, ca domeniu al proto-S.F .-\A m 22, iar autorii lor po t fi consideraţi pionieri ai literaturii S.F. D ealtfel, prin am ploarea pe care a luat-o în ultim ii ani cercetarea istorică sau teoretică a literaturii S.F., domeniul proto-S.F.- ului se lărgeşte mereu, prin „recuperarea" unor pionieri ignoraţi, ca de exemplu N athaniel H aw thorne ( Fău­ rarul de frum useţi), Fitz-Jam es O ’Brien ( Lentila de diam ant) şi Ambrose Bierce (Stăpînul lui M oxon), în S.U.A. 23, Tadeus Bulgarin (N on-evenim entele ireale, sau Călătorie în centrul Păm întului şi N on-evenim entele reale, sau Călătorie în lumea secolului X X I X ) , V. F. Odoievski (A nul 4338), V. Cikolev (Istorie electrică) şi K. E. Ţiolkovski (In afara Păm întului), în R u s ia 24, A ntonio Ghislanzoni (Abracadabra), Ulisse G ri­ foni (De la P ăm înt la stele) şi Emilio Salgari (Două mii de leghe pe sub America), în Italia 25, Ignacy K rasicki (Istoria în două părţi), K arol Libelt (Jocul de şah), Sygurd Wisniowski (Invizibilul) şi W ladislaw Um inski (Învingătorul oceanului, Cu balonul spre Pol şi Pe altă planetă), în P o­ lonia 26, Jokai M or (R om anul secolului viitor, Pînă la Polul N ord, R om anul melcilor, Oceania, Diamantele negre), Tovolgzi Titusz (Lumea nouă) şi M akay Istvăn (Cu avionul în Lună), în U n g a ria 27, sau Dem etriu G. Ionnescu (Take
22 Term enul de proto-S.F ., care apare la G ianfranco de T urris în v arian ta protofantascienza, este echivalent cu noţiunea de ur-science jiction, în tre b u in ţa tă de B rian W . Aldiss, sau cu aceea de p rim itiv science fiction, folosită de Sam M oskow itz. 23 H . Bruce Franklin, op. cit. 24 A. F. Britikov, R usski sovetski naucino-f antasticeski rom an, Izdatelistvo „ N au ca“, Leningrad, 1970, p. 23 şi D arko Suvin, La sciencefiction russe et sa tradition utopique, în Pour une poetiq u t de la science-fiction, (tiu le s en theorie et en histoire d ’un genre litteraire, Les Presses de l ’U niversite du Quebec, M ontreal, 1977, pp. 155— 183. 25 G ianfranco de T urris, Science fictio n -u l in Italia, în G ianfranco de T urris, Ion H obana, op. cit., p. 8. 26 Zbigniew Przyrow ski, D ouă secole de literatură ştiinţifico-fantastică poloneză, în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice", an. X V III, nr. 420, 15 m ai 1972, pp. 3— 7. 27 K uczka Peter, Literatura ştiinţifico-fantastică în Ungaria, în Co­ lecţia „P ovestiri ştiinţifico-fantastice", an. X IX , nr. 439, 1 m artie 1973, p. 20.

23

Ionescu) ( Spiritele anului 3000, Impresii de călătorie ) şi A lexandru Speranţă (O călătorie in Lună), în R o m ân ia28. A stabili catalogul definitiv al num elor proprii şi al tu tu ro r operelor din proto-S.F. reprezintă, ca în cazul ori­ cărei cercetări istorice, o operaţiune de detaliu şi, în cele din urm ă, de rutină. D ar oricîte exemple noi s-ar mai adăuga, ele nu vor face decît să îngroaşe contrastul decorului din care, în a doua jum ătate a secolului X IX , se detaşează figurile de prim -plan ale întem eietorilor genului, E. A. Poe, Jules Verne şi H . G. Wells, alături de care belgienii îl revendică pe J.-H . Rosny Aîne şi germanii pe com patriotul lor mai puţin cu­ noscut, K urd Lasswitz (1848— 1910). C irculînd pe filiera com plicată a călătoriilor imaginare, a utopiei, a rom anelor planetare şi gotice, m otive ale vechii literaturi se eliberează de utopianism , de superstiţie şi de fantastic, devenind, într-o înscenare nouă, elemente de defi­ niţie ale literaturii S.F. P entru a-şi descoperi personalitatea, o literatură născută în domeniul im aginarului, al fanteziei şi al dorinţei a trebuit să se întîlnească, în secolul X IX şi la începutul secolului X X , cu realismul ştiinţei. N um ai din această întîlnire s-a putut naşte o iluzie nouă, care este literatura S.F. în fine, odată cu apariţia lui H ugo Gernsback, literatura S.F. îşi descoperă nu numai numele şi un mediu de existenţă (revista) care va răm îne m ultă vreme h o tărîto r pentru aspec­ tul şi calitatea literară a textelor, dar şi una dintre figurile esenţiale ale întregului cifru S.F. — animatorul, managerul sau misionarul, cel care reuşeşte să facă prozeliţi şi să lăr­ gească domeniul p rintr-o acţiune inspirată şi tenace, menită să macine cu tim pul orice rezistenţă.

28 Ion H obana, V îrsta de aur a anticipaţiei româneşti, E.T., Bucu­ reşti, 1969, pp. 17, 50.

III. S. F. C A D E F IN IŢ IE

In general pot fi definite fenomenele sau realităţile coe­ rente, lipsite de un grad prea mare de com plexitate şi ferite de prim ejdia ca în urm a unei com paraţii să fie confundate cu altceva. Este literatura S.F. în această situaţie ? C hiar dacă facem abstracţie de îm prejurarea că literatura S.F. se poate la fel de bine m anifesta în proză (povestire, nuvelă, rom an), ca şi în teatru sau în poezie, şi convenim asupra faptului că domeniul aparţine cu precădere prozei na­ rative, ne lovim de o prim ă dificultate m ajoră : com plexi­ tatea m are a realităţii pe care vrem s-o definim. La prim a impresie avem de-a face nu cu un gen literar, ci cu o literatură paralelă, în care există echivalentele tuturor speciilor realiste sau nonrealiste din literatura main-stream. R eportajului, biografiilor şi m ărturisirilor, în care invenţia joacă un rol minim, le corespunde în literatura S.F. proza de anticipaţie şi de prospecţiune pe term en scurt, în care realitatea im ediat ulterioară este descrisă „cu exactitate". Unele povestiri ale lui I. A. Efrem ov (1906— 1972), Păm înt fierbinte de Fiodor K andîba şi în general numeroase romane sovietice S.F. fac p arte din această categorie. Rom anului clasic, de tip Dreiser, îi corespunde S.F.-ul socio-politic an­ gajat. Rom anul istoric poate fi com parat cu fresca S.F. (ci­ clul Foundation, de Isaac Asimov) şi, parţial cu opera spa­ ţială (space opera). Rom anul poliţist îşi găseşte în S.F. un corespondent cu nimic inferior celor mai bune exemple din seria „realistă" (Isaac Asimov, The Caves o f Steel şi Soarele gol). Epopeea şi legenda îşi au pandantul în opera spaţială şi în aşa-num ita fantezie eroică (heroic fantasy). In sfîrşit, avangardei „m ain-stream “ îi poate fi opusă avangarda S.F. (denumită new w ave, new thing sau inner space), iar fantas­

25

ticului însuşi, S.F.-ul fantastic, în varianta swords and sorcery 1. Această dificultate im portantă, care ţine de perspectiva diferita a autorilor şi de evoluţia istorică a genului, obligă la o îm părţire a S.F.-ului în clase şi în tipuri care pot fi apoi cu greu reaşezate sub semnul aceleiaşi definiţii. C lasificaţia cea mai simplă este sugerată de Michel Butor, care îm parte domeniul în două m ari zone, în funcţie de distanţa dintre realitate şi S.F. sau de atitudinea faţă de ştiinţă.
„O pera lui Jules Verne reprezintă cel m ai bun exem plu pentru un S.F. de gradul I, care se justifică prin rezultatele obţinute şi care anticipează num ai în legătură cu aplicaţiile practice. Wells inaugurează un S.F. de gradul II, m ult m ai în drăzneţ, însă m ai p uţin convingător, care anticipează în legătură cu înseşi rezulta­ tele" 2.

D arko Suvin propune o tipologie asemănătoare, în ca­ drul căreia distinge existenţa modelului extrapolativ sau di­ rect şi a celui analogic sau indirect. M odelul extrapolativ este modelul dom inant al secolului X IX . EI porneşte de la anum ite ipoteze şi idei bazate pe cunoaşterea realităţii, care sînt încadrate în ţesătura unei naraţiuni. M odelul acesta se întem eiază pe extrapolarea di­ rectă, tem porală, iar valoarea lui constă în valoarea de cu­ noaştere a premiselor şi în coerenţa cu care astfel de premise sînt conduse în text spre un final logic. Mai com plicat sub rap o rt logic decît modelul extrapolativ, modelul indirect recurge la analogie. în cadrul lui poate fi identificată o v ariantă prim itivă, în care analogia se deose­ beşte foarte puţin de extrapolare (analogia cu un Păm înt vechi din punct de vedere geologic, biologic, etnografic sau istoric) şi în care baza procesului de modelare pare să fie oferită de m anualele de geologie şi de antropologie, de teo­
1 v. Stephen Spriel, Boris V ian, U n nouveau gem e litte ra ire : la „science-fiction", în Les Tem ps M odernes, nr. 72, oct. 1951 şi G erard Cordesse, Fantastique et science-fiction, în D u fantastique a la sciencefiction am iricaine, D idier, Paris, 1973, pp. 50—-51. 2 Michel Butor, La crise de croissance de la science-fiction, în R epertoire I , Les E ditions de M inuit, Paris, 1960, p. 187. Eseul datează din anul 1953.

26

riile lui Spengler şi, nu m ai puţin, de naraţiunile de tip Cei trei muşchetari. Opera spaţială, cu un nivel de cunoaştere minim, ar aparţine acestui nivel. Pe treap ta cea mai înaltă a modelării indirecte s-ar putea recunoaşte analogia cu un model m atem atic ( Flatland, a Românce o f M any Dimensions, de Edw in A. Abboitt) şi analogia ontologică (K afka, Borges, Stanislaw Lem). în felul acesta, genul S.F. poate fi im aginat ca un continuum form at din două extreme, extrapolaţia pură şi analo­ gia, şi două cîm puri care se constituie în jurul acestor poli şi care la centru se intersectează pe un fro n t adesea foarte larg 3. H enri Baudin propune o tipologie nouă, bazată pe cri­ teriul conţinutului, sau al atitudinii faţă de o temă şi pe distincţia dintre ştiinţele naturii şi cele psihologice sau sociale.
„Am aşezat sub epitetul de «ştiinţific» un S.F. în care ştiinţa ser­ veşte de punct de plecare şi, în orice caz, de justificare pentru zborul im aginarului. E pitetul de «filozofic» desemnează acum un S.F. în care suportul şi, în orioe caz, justificarea, sînt oferite de o teză ideologică, utopică, politică sau m o ra listă " 4.

P ornind de la com paraţia dintre două texte, Oameni ca zeii (1921), de H . G. Wells, şi Pellucidar (1923), de E. R. Burroughs, Brian W. Aldiss ajunge la concluzia că în timp ce prim ul scriitor este preocupat de intenţia de a ne face să gîndim, cel de al doilea vrea să ne uimească. De aceea, literatura S.F. poate fi îm părţită în două m ari grupe : la un pol se află cei ce gîndesc („the thinking pole“), la celălalt se află visătorii („the dream ing pole“). Prim ii scriitori oferă analize, ceilalţi aventură şi fantezii. în tre aceste două cate­ gorii există nu num ai o diferenţă de atitudine, dar şi una de stil.
„L a polul gîndirii se află mari scriitori, cu toate că este penibil de uşor să scrii m ai rău decît ei ; la polul visătorilor — deşi este vorba de figuri m onstruoase — nu se află scriitori mari, d a r a scrie m ai bine e un lucru aproape im posibil" 5. 3 D ark o Suvin, 2 u r P o etik des literarischen Genres Science Fiction, în Eike Barmfiyer, op. cit., pp. 95— 97 şi, în tr-o versiune nouă, în Pour une poetique de la science-fiction, pp. 34— 36. 4 H enri B audin, La science-fiction, U n univers en expansion, Bordas, Paris-M ontreal, 1971, p. 50. 5 B rian W . Aldiss, op. cit., p p . 157— 159.

27

Cele două zone tipologice ale lui Brian W. Aldiss s-ar echilibra la ecuatorul acestei m etafore, prin rom anul lui M ary W ollstonecraft Shelly, Frankenstein sau Prometeul modern. în fine, exam inînd structura internă a textelor, Vera G raaf distinge trei tipuri de literatură S.F. în prim a grupă, acţiunea (obişnuită în orice operă S.F.) a devenit un scop în sine, şi caracterul senzaţional al celor povestite este pe cît posibil accentuat. Elementele principale ale textelor din această grupă, care pot prim i denumirea de pulp fiction, sînt num ărul cît se poate de mare al peripeţiilor, caracterul ornam ental al scenei, care a fost m utată artificial în spaţiul cosmic, accentele m elodram atice şi romanţioase, recursul la explicaţiile de n atură pseudo-ştiinţifică. Figurile de reprezentare ale grupei I sînt eroul (în înţelesul de superman), prinţesa cosmică şi m onstrul extraterestru „ B.E.M .“ în cea de a doua grupă de texte predom ină perspectiva tehnică. Acesta este un S.F. gadgetizat, cu numeroase trucuri tehnice, descrieri de rachete şi de instalaţii sofisticate. Deşi sînt adesea mai m ult un joc intelectual şi un exerciţiu al lo­ gicii imaginative, textele din această categorie sînt superioare ca nivel prim elor, dar inferioare faţă de o a treia categorie de S.F., prin faptul că problemele înfăţişate aici sînt privite pe o latură tehnică, şi mai puţin în implicaţiile lor etice şi morale. A devăratul personaj principal al acestor texte este tehnica, nu omul, „idea as hero“ , cum spune Vera G raaf, îm prum utînd form ula lui Kingsley Amis, din N e w Maps of Hell. în ultim a grupă, a treia, cel care se află în centrul tuturor speculaţiilor este homo futurus, scriitorul fiind preocupat de poziţia pe care o poate ocupa „omul viitorului" într-o lume pe care ştiinţa şi tehnica au m etam orfozat-o în chip radical 6. N u este greu de observat că cele trei grupe ale clasificării Verei G raaf presupun şi o ierarhie a valorilor, cu o prefe­ rinţă netă pentru cel de al treilea tip de S.F. D ar atunci, întrebarea nouă pe care este obligat să şi-o pună cel care încearcă să dea o definiţie a literaturii S.F. este la ce nivel trebuiesc căutate elementele de definiţie şi norm a ? La nivelul
6 fiction, Vera G raaf, H om o Futurus , Eine A nalyse der m odernen ScienceClaassen Verlag, H am burg şi Diisscldorf, 1971, pp. 41— 44.

28

S.F.-ului p opular şi „trivial" (pulp fiction) sau, dim potrivă, la nivelul capodoperelor sau, cel puţin, al textelor exigente şi „serioase" ? Cele mai multe dintre definiţiile existente reflectă aceste dificultăţi. 1. P rim a dintre ele poate fi considerată explicaţia dată de E. A. Poe, în subsolul povestirii sale H ans Pfaall (1835), prin care naraţiunile cu un subiect asem ănător sînt conside­ rate „ m istificări“ care „încearcă să pară verosimile prin am ănunte ştiinţifice“ 7. 2. H ugo Gernsback explică şi el, în editorialul prim ului num ăr al revistei A m azing Stories (1926), ce înţelege prin literatură S.F. (termenul folosit de Gernsback, pînă în 1929, pentru a individualiza literatura S.F., este acela de scientifiction) :
„înţeleg prin «scientifiction» tipul de povestire în genul celor scrise de Jules Verne, H . G. Wells şi E dgar A llan Poe — o in­ venţie ferm ecătoare, am estecată cu fapte ştiinţifice şi cu viziuni profetice" 8.

D a r definiţiile se înmulţesc şi iau un aspect din ce în ce mai ram ificat şi mai „ştiinţific" abia în m omentul în care începe să ia am ploare critica, istoria şi mai ales teoria lite­ raturii S.F. Iată, în ordine cronologică, mai m ulte m oduri de a de­ fini literatu ra S.F.
3. L iteratura S.F. este „o literatură care explorează cîm pul posi­ bilului, aşa cum ne perm ite să-l întrezărim ştiinţa. E a este un fantastic în ca d rat în tr-u n realism " (Michel Butor) 9. 4. „ O scurtă definiţie uşor de m înuit p entru aproape întreg do­ m eniul poate suna astfel : speculaţie realistică despre posibile întîm p lări viitoare, solid bazată pe o tem einică cunoaştere a lumii reale, trecută şi prezentă, şi pe o deplină înţelegere a naturii şi sem nificaţiei m etodei ştiinţifice" (R obert A. H einlein) 10. 7 E. A. Poe, Scrieri alese, E .P.L .U ., Bucureşti, 1969, p. 50. 8 C f. Sam M oskow itz, op. cit., p. 226. 9 Michel Butor, op. cit., p. 187. 10 R obert A. Fîeinlein, Science fictio n , h s nature, faults and virtues, în Basil D avenport, op. cit., p. 22.

29

5. „S.F.-ul este o m anieră anum ită a prozei narative, care pre­ z intă o situaţie în tr-u n m od în care aceasta nu s-a r fi pu tu t petrece în realitate. M ai m ult, sînt presupuse ipotetic situaţii care se întem eiază pe o invenţie în ştiinţă sau în tehnică sau în pseudoştiinţă sau pseudotehnică şi care p o t fi de prove­ nienţă um ană sau extraum ană" (Kingsley A m is)u . 6. „S.F.-ul este o ram ificaţie a literatu rii fantastice, care poate fi identificată p rin fa p tu l că uşurează «suspendarea v oită a ne­ încrederii», de p a rte a c itito rilo r săi, utilizînd o atm osferă de cre­ dibilitate ştiinţifică p entru speculaţiile ei im aginative din dome­ niul ştiinţelor naturii, spaţiului, tim pului, al ştiinţelor sociale şi al filozofiei" (Sam M o sk o w itz )12. 7. „S.F.-ul este [...] cazul ideal de literatu ră triv ială, care ţine seama de conştiinţa consum atorilor săi“ (M ichael Pehlke şi N o rb e rt L in g fe ld )13. 8. „L iteratura S.F. este o form ă speculativă a prozei, în care, cu m ijloace ştiinţifice sau pseudoştiinţifice, se conferă ap arenţa posibilului la ceea ce în m om entul de fa ţă pare imposibil, într-o imagine care exprim ă frica (A ngstbild) sau dorinţa (W unschbild)" (V era G r a a f ) 14. 9. „S.F.-ul este lite ratu ra de m asă a unei «biruinţe» m ic-burgheze a societăţii im perialiste" (F rank R ainer S check)15. 10. „S.F.-ul este încercarea unei definiţii a om ului şi a statutului său în univers, care vrea să se bazeze pe nivelul nostru avan­ sat d a r confuz de cunoaştere (ştiinţa), şi care a fost tu rn ată în tip aru l gotic sau post-gotic" (Brian W. A ld iss)16. 11. „S.F.-ul poate fi defin it [...] ca o povestire de ficţiune, de­ term inată de un procedeu literar esenţial : prezen ţa unui tim p, a unui loc şi/sau a unui personaj care sîn t 1) în m od radical sau cel p u ţin în m od surprinzător diferite de tim purile, locu­ rile sau personajele em pirice ale ficţiunii «mimetice» sau rea­ liste ; 2) care totuşi — în m ăsura în care diferă de alte ge­ nuri «fantastice», adică fără v aliditate em pirică — sînt per­ cepute în acelaşi tim p ca non-im posibile în cadrul norm elor cognitive {cosmologice şi antropologice) din epoca autorului. C eea ce vrea să spună că S.F.-ul este — în m od potenţial — locul unei puternice distanţări, care se găseşte v a lid a tă de pres­ tigiul şi patosul particulare sistemelor n orm ative ale m omen­ tului nostru istoric" (D arko S u v in )17. 11 Kingsley Amis, N e w M aps o f H ell, N ew Y ork, 1960, p. 18. 12 Sam M oskow itz, op. cit., p. 11. 13 M ichael Pehlke, N o rb e rt L ingfeld, R oboter und Gartenlaube, Ideo­ logie und U nterhaltung in der Science-Fiction-Literatur, C ari H anser Verlag, M iinchen, 1970, p. 32. 14 V era G raaf, op. cit., p. 173. 15 F rank R ainer Scheck, A ugenschein und Z u k u n ft. D ie antiutopische R eaktion (Sam jatin, H u x le y , O rw ell), în Eike Barm eyer, op. cit., p. 263. 16 B rian W. Aldiss, op. cit., p. 8. 17 D arko Suvin, Pour une poetique de la science-fiction, p. 2.

30

în fine, să încheiem această listă cu două ultim e exemple, dintre care prim ul este o definţie de dicţionar, iar celălalt, o încercare de a form aliza în termeni m atem atici domeniul li­ teraturii S.F., cu ajutorul teoriei m ulţim ilor :
12. „S.F.-ul poate fi defin it ca un dom eniu al prozei scurte, in care ceea ce este a p are n t im posibil este prezentat ca posibil, prin citarea unor ipoteze pretins ştiinţifice şi a descoperirii unor tru cu ri mecanice necunoscute pînă acum . D e cele m ai m ulte ori, S.F.-ul este un vis despre v i it o r ; uneori el se îm p lin e şte "M. 13. „Fie O ansam blul operelor şi H acela al ipotezelor, conţinînd două su b -a n sa m b lu ri: I, acela al ipotezelor iraţionale ; R, acela al ipotezelor raţionale. In acest c a z : H = I U R şi V j.e O , h e H - > ( x , h) e O x H şi (x, h) e ste u n ro m an de ipoteză. D acă (x,h) e O x I avem un rom an fantastic. D acă (x,h) e O x R avem un rom an S.F.“ (Jacques van H e r p ) 19.

Prim ele definiţii (1, 2) pun accentul pe realismul aparent al genului, pe regia ştiinţifică şi pe efortul anticipativ. Pe m ăsură ce genul evoluează sub raport istoric, elementul ştiin­ ţific este in terpretat în sens din ce în ce mai larg (defini­ ţiile 5, 6, 8). D efiniţiile 3, 6, 11, 13 dau o indicaţie este punînd genul S.F. în relaţie cu fantasticul şi cu realismul. D e­ finiţiile 7 şi 9 dau indicaţii sociologice, privind S.F.-ul ca pe un produs literar de consum, cu un anum it grad de conştiinţă, într-o anum ită epocă. în definiţia 8 avem o inform aţie psi­ hanalitică, iar în definiţia 10 o inform aţie de natură istorică sau genetică. D efiniţia de dicţionar (12) operează o restricţie radicală, identificînd genul cu domeniul prozei scurte. Abe­ ran ta sub acest aspect, ea ne. ajută să înţelegem că fără o in­ dicaţie de gen, conceptul poate deveni prea larg, ajungînd să cuprindă a tît literatura filozofică şi eseistică a lui K ant şi Fontenelle, despre pluralitatea lum ilor, cît şi „m em oria­ listica de călătorie" a utopiilor. Teoretic vorbind, pentru a nu fi nici prea cuprinzătoare, nici prea restrictivă, o definiţie „ideală" a literaturii S.F. ar trebui să cuprindă indicaţii de gen, de situare în tim p, de
18 The R eader’s Encyclopedia o f A m erican Literature, N e w 1962, p. 1005, a rt. Science-Fiction. 19 Jacques van H erp , op. cit., p. 406. Y ork,

31

încadrare într-un sistem de referinţă adecvat (ştiinţa, fan­ tasticul, basmul, m itul, utopia) şi, dacă se poate, indicaţii de n atură sociologică şi psihanalitică. în realitate, lucrurile stau altfel. Cele mai convenabile definiţii sînt definiţiile generale şi vagi (1, 2, 7), în -timp ce acele definiţii care încearcă să ofere cît mai m ulte inform aţii se dovedesc a fi inoperante în măsura în care dau S.F.-ului un înţeles discutabil sau prea personal.

IV . S IL O G IS M U L S. F.

Elementele centrale ale oricărei definiţii S.F. sînt ana­ logia şi extrapolarea. în planul naraţiunii, aceste două p ro ­ cedee logico-matematice se ascund în structura unor figuri logice incluse, de form a silogismului. Ia tă cîteva exemple : în rom anul lui Edm ond A bout, O m ul cu urechea ruptă (1862), Pierre-V ictor Fougas, un tîn ăr colonel de 24 de ani din arm ata m arelui N apoleon, este făcut prizonier de către nemţi, condam nat la m oarte şi supus de către profesorul Meiser unor experienţe de deshidratare, în urm a cărora răm îne conservat ca mumie tim p de 46 de ani, din 1813 pînă în 1859, cînd este „reînviat". în prealabil, experienţa este făcută credibilă p rin tr-u n şir de raţionam ente silogistice de tipul ,dacă-atunci“, care includ com paraţia omului cu un ceasornic şi apelul la încercările practicate de Leeuwenkoeck, Baker, N eedham , Fontana şi Spallanzani asupra ani­ m alelor reviviscente.
„ Ia tă aici un cronom etru exact, de la fabrica din L ondra. Merge cincisprezece zile încontinuu fără a fi întors. I-am răsucit cheia alaltăieri, are aşadar treisprezece zile de tră it. D acă îl dau de p ăm int, dacă îi ru p arcul cel mare, totul s-a term inat. A m ucis m ica lighioană. Să presupunem însă că, fără a strica nim ic, găsesc m ijlocul de a sustrage sau de a usca uleiul fin care perm ite orga­ nelor să alunece unele pe altele, m ica lighioană v a fi oare m oartă ? j i u , ea va dorm i. Ia r dovada e că p o t atunci să-mi închid ceasor­ nicul în tr-u n sertar, să-l păstrez acolo douăzeci şi cinci de ani şi, dacă îi pun din nou o picătură de ulei după un sfert de veac, organele se vor pune iar în mişcare. T im pul va fi trecut fă ră a îm bătrîni mica lighioană adorm ită. Ea v a avea încă treisprezece zile de m ers din clipa trezirii sale. T oate fiinţele vii, după părerea profesorului Meiser, sînt nişte ceasornice sau nişte organisme care se mişcă, respiră, se hrănesc şi

33

se reproduc cu condiţia ca organele lor să fie intacte şi unse cutr. se cuvine. U leiul ceasornicului este reprezentat la anim al de o enorm ă can titate de' apă. La om, de pildă, apa furnizează în jur de p a tru cincimi din greutatea totală. D a t fiind un colonel în greutate de o sută cincizeci livre, sînt treizeci livre de colonel şi o sută douăzeci livre sau şaizeci litri de apă. E un fa p t de­ m o n strat prin num eroase experienţe. A m spus un colonel, după cum aş p u tea spune un rege : toţi oam enii sînt egali în fa ţa ana­ lizei. Profesorul Meiser era convins, ca to ţi savanţii, că a sparge capul unui colonel, ori a-i străpunge inim a, ori a-i frînge in doua coloana vertebrală, înseam nă a ucide mica lighioană, în tru c ît cre­ ierul, inim a, m ăduva spinării sînt resorturi indispensabile fără de care m aşina nu poate merge. D a r el credea de asemenea că, sustrăg în d şaizeci de litri de apă din tr-o persoană în viaţă, adorm eai m ica lighioană fă ră a o ucide, că un colonel deshidratat putea să se conserve o sută de ani, apoi să renască la viaţă, atunci cînd i s-ar reda picătura de ulei, ori m ai bine zis cei şaizeci de litri de apă fă ră de care m aşina um ană nu s-ar putea pune în mişcare. O p in ia aceasta, care dum neavoastră vă pare inacceptabilă şi m i; de asemenea, d a r care nu e respinsă în m od absolut de prietenul nostru, doctorul M arto ut, se întem eia pe o serie de observaţii autentice, pe care oricine le poate verifica şi astăzi. E xistă anim ale care reînvie : nimic nu e m ai cert şi nioi m ai bine dem onstrat. D om nul Meiser, după abatele Spallanzani şi m ulţi alţii, strîngea în jgheabul streaşinei mici anghile uscate, sfărîm icioase ca sticla, şi le reda v iaţa cufundindu-le în apă. Facultatea de a renaşte nu e privilegiul unei singure specii : ea a fost consta­ ta tă la num eroase şi diverse anim ale. V o h o c şi, micile anghile sau anghilulele din oţet, din noroi, din papul stricat, din grîul îm bol­ n ă v it de m ălură ; rotiferele , care sîn t nişte mici creveţi arm aţi cu carapace, înzestraţi cu un intestin com plet, cu sexe separate, cu un sistem nervos, cu un creier distinct, cu unul sau doi ochi. după genuri, un cristalin şi un nei v optic ; tardigradele, care sînt nişte mici păianjeni cu şase pînă la o p t picioare, cu sexe sepa­ rate, intestin com plet, o gură, doi ochi, sistem nervos foarte distinct, sistem m uscular foarte dezvoltat ; toate acestea m or şi reînvie de zece şi cincisprezece ori la rînd, după voinţa n aturalis­ tului. Usuci un rotifer, bună seara ! îl înm oi în apa, bună ziua ! T otul e să um bli cu m are grijă cu el cînd e uscat".

în Im periul furnicilor (1905), H . G. Wells dezvolta proiectul unei civilizaţii term itiere agresive, pornind de la analogia cu modelul civilizaţiei umane, luat ca termen iniţial al unui raţionam ent silogistic inclus :
„ în cîteva m ii de ani, ieşind din barbarie, oamenii ajunseseră l i un stadiu de civilizaţie care i-a făcut să se sim tă stăpîni ai viito­ rului şi dom ni pe păm înt ! D a r ce putea să îm piedice furnicile sa

34

evolueze şi ele ? Furnicile cunoscute trăiesc în mici com unităţi de cîteva mii de indivizi şi nu fac nici un e fo rt organizat îm potriva restului lumii. D ar au o lim bă şi au inteligenţă ! D e oe lucrurile s-ar opri aici, dacă oamenii nu s-au o p rit la stadiul de barbarie ? D acă am presupune că în curînd furnicile ar începe să acum uleze cunoştinţe, cum au făcut şi oamenii, cu ajutorul cărţilo r şi în ­ sem nărilor, să folosească arme, să alcătuiască m ari im perii, să susţină un război chibzuit şi organizat ?“

în Insula doctorului Moreau (1896), Wells recurge la un întreg capitol silogistic (Cap. X IV , D octorul Moreau explica), p en tru a conferi credibilitate ciudatelor experienţe ale eroului său :
„Eu p o t schimba nu num ai form a exterioară a unui anim al. Fi­ ziologia, sistemul chimic al creaturii p o t fi de asemenea făcute să sufere o m odificare de d u ra tă , din care vaccinarea şi alte me­ tode de inoculare cu substanţe vii sau m oarte sînt exem ple care, fă ră îndoială, îţi sînt fam iliare. O operaţie sim ilară este transfuzia de sînge, cu care de fa p t am şi început. T oate acestea sînt cazuri cunoscute. M ai p u ţin obişnuite, şi probabil pe o scară m ult mai m are, erau operaţiile acelor practicieni din evul m ediu care făureau pitici, şi schilozi, şi m onştri de bîlci, din a căro r a rtă m ai răm în încă unele vestigii în m anipularea prelim inară a tinerilor saltim banci şi contorsionişti. V ictor H ugo dă o relatare despre ei în „L ’homme qui r i t “ ...D ar poate că acum îţi este m ai lim pede ceea ce vreau să spun. începi să înţelegi că este posibil să transplantezi un ţesut d in tr-o pa rte a unui anim al în tr-a lta , sau de la un anim al la altul, să-i schimbi reacţiile chimice şi m etodele de creştere, să-i m odifici articulaţiile m em brelor, şi să-l schimbi, de fa p t, în structura sa cea m ai intim ă ?“

C hiar ideea omului invizibil se întem eiază la Wells pe un raţionam ent silogistic asem ănător :
»— Există oare vreun anim al invizibil ?... Sigur, în a p a m ării există. M ii şi m ilioane ! L arvele, micii N auplii, Tornarias, toate vietăţile m icroscopice — peştii gelatinoşi !“

„Viciul" de form ă al acestor dem onstraţii silogistice se rezum ă la fap tu l că, de fiecare dată, unul din termeni este num ai aparent valabil sau este luat cu două sensuri di­ ferite, ca în sofisme. Uneori, trecerea de la adevăr la „eroare", de la silogism la sofism este insesisabilă, ca în cazul rom anului Plinea 'veşnica (1928), de Al. Beleaev.

35

Profesorul Breuer, biochim ist, a creat, pe o mică insulă din M area N ord u lu i, un alim ent ideal, pîinea veşnică, în in ten ţia de a izbăvi om enirea de foam ete. Savantul îşi începe experienţele cu un om sărac, H ans, d a r de la acesta, alim entul se răspîndeşte în to t sacul de pescari de pe insulă şi în cele din urm ă in tră pe m îinile unor negustori fă ră scrupule, care îl com ercializează. Invenţia scapă astfel de sub controlul inventatorului ei, care nu prevăzuse toate consecinţele. In tr-ad e v ăr, vara, cînd tem peratura se ridică, pîinea veşnică începe să crească în tr-u n ritm am eninţător, umplîn d casele şi alungîndu-i pe locatari. P entru a se salva, oamenii aruncă aluatul pe m are, d a r în curînd acesta acoperă to ată su p ra­ fa ţa apei şi năvăleşte pe uscat. N a v ig aţia pe riuri şi pe m are est; în tre ru p tă, unele state depun aluatul pe teritoriul vecinilor, p ro ­ vocând conflicte de frontieră. Profesorul Breuer este arestat, dar reuşeşte să producă pînă la urm ă un antidot, o ciupercă cu efect instantaneu, care opreşte creşterea aluatului.

Ia tă cum explică biochimistul Breuer secretul alimen­ tului incredibil pe care l-a conceput :
„C um să-ţi explic ? U ite, dacă tai în două o rîm ă, din cele două p ă rţi se vor form a două specimene noi. E clar ? C am la fel se întîm p lă şi cu coca asta."

In toate aceste cazuri, întregul demers S.F. se sprijină pe existenţa unor term eni legaţi într-o dem onstraţie silo­ gistică im plicativă sau inferenţială, în care premizele sînt (aparent) adevărate şi concluziile (aparent) probabile. în cazul lui Edm ond A bout, dacă orice ceasornic poate fi o p rit/p o rn it şi orice om este un ceasornic, atunci omul poate fi oprit/p o rn it. Progresia analogică, cu un ritm variabil de acumulare a anticipaţiei, reprezintă o variantă mai clară a dem onstra­ ţiei silogistice, care im plică crearea unui termen nou, în succesiunea logică a unei serii de termeni vechi, avînd ca ra tă a creşterii cantitatea de invenţie pe care o presupune analogia sau extrapolarea. L a Jules Verne, în Călătoria spre centrul Păm lntului (1864), existenţa im probabilă a unei lumi subterane se spri­ jină pe existenţa dovedită a cîtorva peşteri gigantice :
„Peştera G uakhara, din C olum bia, cercetată de savantul H um boldc, a fost stră b ă tu tă de el pe o distanţă de două mii cinci sute de picioare, fă ră să^i fi d a t de fund, d a r e puţin probabil că se în ­ tinde m ult peste această lungime. Im ensa Peşteră a M am utului din K entucky are, de asemenea, p ro p o rţii gigantice, căci bolta ei

36

se în alţă la 5CC de picioare, deasupra unui lac fă ră fund. N ici ei nu j s-a d a t de cap ăt, deşi m ai m ulţi călători au parcurs-o pe o distanţă depăşind zece leghe în interiorul ei. D a r ce însem nau am îndouă fa ţă de uriaşa scobitură subterană pe care o adm iram eu, cu cerul său de vapori, cu iradiaţiile sale electrice şi cu o m are întinsă, închisă între ţărm urile ei !“ .

Mai clară este această tehnică în capitolul IV din R obur Cuceritorul (1886),unde concluzia raţionam entului progresiv, pe care se întem eiază invenţia S.F., este fo r­ m ulată explicit, ca o funcţie de cantitate, la capătul unei liste de peste două pagini, în care sînt cuprinse numele tu­ turor pionierilor aviaţiei, îm preună cu perform anţele lor :
„Fie-mi iertat acest pom elnic puţin cam lung. N u eram însă d a­ tor să m enţionez toate treptele urcate de locom oţia aeriană ca să ajung în v îrfu l scării, unde se află R obur C uceritorul ? De n-ar fi fost dibuirile şi experienţele înaintaşilor săi, inginerul nostru ar fi p u tu t oare născoci un a p a ra t a tît de p erfect ? N u , fă ră doar şi poate !“

C a şi la Jules Verne, şi la H ugo Gernsback aproape toate invenţiile din R alph 124 C41 + sînt precedate de un istoric succint al premiselor, pentru că ele sînt posibile numai în m ăsura în care au fost pregătite de un num ăr oarecare de încercări şi de invenţii prealabile. R adarul este posibil pentru că încă de la începutul secolului X IX astro­ nomii au reuşit să măsoare distanţa dintre P ăm înt şi alte corpuri cereşti, şi tot astfel, se po t construi helio-dinam ofore (baterii solare) pentru că în anul 1909, inginerul Cove din M assachusetts a construit prim ul generator solar term o­ electric. Teoria progresiei logice, ca resort ascuns al invenţiei S.F. este form ulată de A. E. van Vogt, prin analogie cu invenţia ştiinţifică, în W orld o f N u ll-A (1945) :

„U n celebru fizician din era victoriană a spus o d ată că «viitoa generaţii de fizicieni nu-i va răm îne altceva de făcut decît să precizeze urm ătoarea zecim ală». In generaţia urm ătoare, Planck a dezvoltat teoria cuantelor, care a dus la lucrările lui Bohr despre structura atom ului... Este evident că urm ătoarele întrebări vor include precizarea altor zecimale. Problem a g ravitaţiei este incă prea puţin cunoscută. Acelaşi lucru este valabil pentru fe­ nomenul cim purilor magnetice... Mai devrem e sau m ai tîrziu, ci­ neva va introduce o nouă zecim ală şi va rezolva problem a".

37

D u p ă cum se vede, identitatea de gen a literaturii S.F. poate fi stabilită şi pe calea analizei sintaxei narative sau, mai exact spus, a logicii ei, şi în felul acesta, problem a ve­ chimii sau a originilor literaturii S.F., m ai greu de lăm urit prin tr-u n examen istoric, poate prim i o rezolvare nouă. Figurile silogismului şi ale progresiei sînt prezente cu precădere în literatu ra „de trecere", în proto-S.F., la Jules Vem e şi la H . G. W e lls1. Acum, genul nou există cu aju­ torul celui vechi, care este c ita t ca element de referinţă. In situaţia aceasta, rom anul S.F. începe adesea ca un rom an realist la tim pul prezent, lu at cu valoare de cauţiune, ca ram ă de credibilitate p en tru întregul text. C înd baza explicită a progresiei sau prim ul term en al silogismului dispare, se poate vorbi de apariţia unui S.F. „pur", em ancipat de literatu ra norm ală, fenomen care, sub rap o rt istoric, se produce abia la m ijlocul secolului X X . La H . G. Wells, în Im periul furnicilor, relaţia silogistică este am plă şi com pletă. La C liffo rd D. Simak, în C ity (1952), term enii premişi au dispărut. Aici, furnicile au dez­ v o ltat o civilizaţie de tip um an, fascinantă în m ăsura în care insectele au descoperit, cu ajutorul unui m utant, focul şi ajung să prelucreze metalele, să construiască mijloace de transport şi să utilizeze roboţi. Putem conchide acum că literatura S.F. este o progresie silogistica minus sau plus, cu baza intr-o secvenţă de tip
1 în D rum deschis (O am eni şi stele, 1963), de Ion H obana, a p ariţia unui calm ar gigantic, care avariază un elicopter subm arin, sm ulgîndu-i elicea la o adîncim e de 3100 m, este pregătită de discuţia dintre cei doi p a rticip a n ţi la experienţă, reporterul T om a G rigoriu, scepticul, şi oceanograful M ărie P arm entier, susţinătoarea existenţei „şarpelui de m are" şi, în general, a anim alelor-fosilă. „—■ D e ce n -a r fi posibilă existenţa unui urm aş al reptilelor m arine din era secundară ? A ţi auzit, desigur, despre calacant... — Desigur, încuviinţă Tom a, aprinzîndu-şi o ţigară. Vocea lui suna însă a tît de p u ţin convingător, încît M ărie socoti necesar să insiste : — Ei bine, peştele acesta straniu, descoperit în 1938 lîngă coastele A fricii, trăia şi acum trei sute de m ilioane de ani, după cum o dovedesc exem plarele fosile găsite de paleontologi. C am aoeeaşi ar trebui să fie vechim ea şarpelui ae m are". Prezenţa procedeului „vechi" al silogismului explicit, în tr-u n S.F. de d a tă recentă, îşi pierde caracterul unui argum ent de datare. In tr-ad ev ăr, după 1954, deşi a făcut num eroase experienţe pregătitoare, S.F.-ul rom ânesc recuperează întreaga istorie anterioară a genului.

38

realist, care a luat form a unei naraţiuni capabile să exprim e o dorinţă sau o temere, cu ajutorul unor elemente îm pru­ m utate din ( pseudo ) ştiinţă sau (pstudo ) tehnică. D upă cum am văzut, baza realistă invocată în definiţie poate fi coerentă şi clară în S.F.-ul vechi, care lucrează cu toate elementele progresiei silogistice, şi eliptică în cazul S.F.-ului m odern, iar semnele minus şi plus po t exprim a a tît o valoare tem porală, în rom anul S.F. arheologic, în time-opera sau în anticipaţie, cît şi una ideologică sau mo­ rală, şi atunci distincţia se face între contra-utopie şi anti­ cipaţia norm ală sau optim istă, între S.F.-ul de dreapta, con­ servativ sau reacţionar şi cel progresist.

V . SISTEM U L DE R ELAŢII

1. Relaţia ştiinţă — S. F.
D acă p în ă la sfîrşitul secolului X IX literatura S.F. p u ­ tea fi considerată ca un sub-gen sau ca o variantă a lite­ ratu rii de aventuri, a utopiei sau a prozei fantastice, după această d ată ea se individualizează, exprim înd o voinţă din ce în ce m ai puternică de a se transform a într-un gen literar de sine stătător. Ceea ce a ajutat-o să realizeze această em ancipare a fost, nu încape nici o îndoială, elementul ştiinţific la care a făcut apel. D a r ca în cazul ingenioaselor m anevre de strategie socială, ca atunci cînd un p artid sau o clasă se aliază cu o a ltă fo rţă pen tru ca, după ce şi-a consolidat poziţia, să-şi schimbe atitudinea fa ţă de ea, literatu ra S.F. şi-a tra ta t partenerul după aceeaşi lege inflexibilă a alian­ ţelor trecătoare. în general sînt posibile p a tru tipuri de atitudine ştiin­ ţifică : vulgarizarea (sau popularizarea), anticipaţia, viitorologia (futurologia sau prospectiva) şi extrapolarea 1. P rin vulgarizare se înţelege răspîndirea în mase a unor cunoştinţe ştiinţifice, într-o form ă accesibilă. V ulgarizarea „povesteşte" lucruri existente, av în d p rin urm are un grad m axim de certitudine şi un nivel de ficţiune zero. A nticipaţia propune „un model de viitor posibil, con­ stru it în m od logic, al cărui grad de certitudine nu a fost încă stabilit (definiţie ad optată după O zbekhan)" 2. C a grad de certitudine, anticipaţia se deosebeşte de prognoză — „o afirm aţie probabilistică asupra viitorului,
1 H en ri Baudin, op. cit., p 20. 2 E rich Jantsch, Prognoz, 'tbnologică, E d itu ra Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 21.

40

cu un grad de certitudine relativ ridicat" — şi de prezi­ cere — „o afirm aţie referitoare la viitor, avînd un caracter apodictic (neprobabilistic) şi un grad de certitudine absolut" 3. C onstituită în ştiinţă, viitorologia (prospectiva) repre­ zin tă un ansam blu de cercetări cu privire la evoluţia viitoare a um anităţii, care perm ite desprinderea unor elemente de previziune. Pionierii acestei discipline sînt Ossip K. Flechthcim, unul dintre editorii scrierilor politice ale Rosei Lu­ xem burg, şi R obert Jungk, cunoscut pentru lucrarea sa din 1952, Die Z u k u n ft hat schon begonnen 4. în cadrul viitorologiei, Ossip Flechtheim distinge o în­ v ăţătu ră a prognozelor şi a proiecţiunilor (care aminteşte m ai m ult de ştiinţa pură şi de metodele ei analitic-em pirice), o teorie a program ării şi a planificării (care, prin momentele ei practice, am inteşte de ştiinţa aplicată şi de tehnică) şi o sinteză a viitorului (synopsis , care joacă rolul speculativ al filozofiei) 5. N u este greu de observat că relaţia cea mai eficientă dintre viitorologie şi literatu ra S.F. se stabileşte în prim ul rînd la nivel speculativ. Şi viitorologia şi literatura S.F. oferă modele prospective, iar pentru viitorologie, literatura S.F. este o „popularizare" cu un grad ridicat de ficţiune. De aceea, nu puţini sînt viitorologii care consideră S.F.-ul un instrum ent de lucru al disciplinei lor, com parabil cu ce­ lelalte metode intuitive utilizate (brainstorm ing , metoda D elphi etc.). în fine, extrapolarea reprezintă, ca şi în m atem atică, de­ term inarea m ărim ii unei valori, dincolo de o lim ită cunos­ cută, p rin deducţie sau prin analogie.
3 Idem , op. cit., p. cit. 4 D upă Ossip Flechtheim , „Futurologia trebuie să dea un răspuns la cele cinci «challenges» care am eninţă om enirea — ea trebuie să-şi aducă contribuţia la elim inarea războiului şi la instituţionalizarea păcii ; la înlăturarea foam etei şi a sărăciei în lum ea a treia şi la stabilizarea cifrei populaţiei ; să pună cap ăt exploatării sălbatice a natu rii şi să apere n a tu ra şi pe om de el însuşi ; să contribuie la elim inarea exploa­ tării şi a asupririi şi la dem ocratizarea statului şi a societăţii, să contribuie la reducerea depersonalizării şi înstrăinării şi la form area unui homo hum anus nou şi creato r". In F uturologie, D er K a m p f u m die Z u k u n ft, Fischer V erlag, F ra n k fu rt am M ain, 1972, p. S. 5 Ossip K . Flechtheim , op. cit., p. 19.

41

C a povestire, spre deosebire de vulgarizare, extrapola­ rea are un nivel de ficţiune maxim şi un grad de certitudine imposibil de determ inat, d ar situat în jurul valorii zero. Aplicate la literatura şi regrupate, aceste p atru atitudini conduc la clasificaţia de tip Michel B utor sau D arko Suvip. V ulgarizarea şi anticipaţia reprezintă o literatură S.F. de gradul I, a posibilului, sau o literatură cu model direct ; prospectiva şi extrapolarea p o t fi întîlnite ca literatură S.F. de gradul II, cu model indirect sau probabil. N ivelul de certitudine decurge în acest caz dintr-o ati­ tudine diferită faţă de ştiinţă. V ulgarizarea şi anticipaţia presupun o legătură strînsă, prospectiva şi extrapolarea utilizează elementul ştiinţific ca premisă îndepărtată şi une­ ori ca alibi. P rin vulgarizare, literatura S.F. tinde să-şi anuleze iden­ titatea, ca literatură, pierzîndu-se în „ştiinţă". P rin extra­ polare ea îşi extinde domeniul pînă la graniţa cu fantasti­ cul, fiind mereu la un pas de a trece peste ea. P entru prim ul tip de atitudine, exemplele cele m ai con­ vingătoare le oferă, desigur, Jules Verne (1828— 1905). înainte de a da sugestii în legătură cu o anum ită ordine a lumii, rom anele sale, considerate şi num ite, cu un termen general, ştiinţifice, sînt îm pănate de elemente de populari­ zare şi de enciclopedie. în Călătoria spre centrul Păniintului (1864) întîlnim o descriere am ănunţită a aparatului R uhm korff, clasificări mineralogice, lecţii de geologie şi de paleontologie. De la P ăm înt la Lună (1865) reprezintă o adevărată sinteză a unor cunoştinţe de balistică, de astronom ie, de selenografie, m atem atică sau chimie, iar capitolul IV din Îm prejurul Lunii (1870) seamănă, spre disperarea lui Michel A rdan şi, poate, a cititorilor, cu o lecţie am ănunţită de algebră, la sfîrşitul căreia se ajunge la viteza ce trebuie im prim ată unui corp pentru ca acesta să p oată învinge fo rţa de atracţie a Păm întului. în 20.0C0 de leghe sub mări (1870) ni se oferă date despre suprafaţa corpului omenesc, despre cantitatea de oxigen pe care o respiră un om într-o oră, despre com ­ poziţia apei de mare, suprafaţa totală a apelor şi a păm întului, despre viteza de propagare a sunetului în apă, despre

42

can titatea de sare cuprinsă în apele m arine ale globului terestru (4.500.000 leghe cubice care, repartizate uniform , ar acoperi păm întul cu un strat de 10 m. înălţim e), despre num ărul de ouă pe care le poate depune o stridie (două m ilioane), la care trebuiesc adăugate prelegerile am ănunţite de ihtiologie şi de prezentare a florei marine. în R obur Cuceritorul (188/6) sîrut introduse pagini de istorie a expe­ rienţelor cu dirijabile şi cu aparate mai grele decît aerul, inform aţii în legătură cu viteza de zbor a rindunicii şi, din nou, date referitoare la suprafaţa totală a apelor şi a uscatu­ lui, iar în Stăpînul lumii (1904), alătu ri de descrierea la­ cului Erie şi a cascadei N iagara, descoperim o inform aţie privitoare la cea m ai lungă şosea în linie dreaptă din lume (şoseaua japoneză dintre N ikko şi N am ode, 82 km). în fine, cine poate uita erudiţia ihtiologică a valetului Conseil, din 20.000 de leghe sub mări, m ulţim ea unităţilor de m ăsură (leghe, picioare, coţi, degete, mile), pateticul elo­ giu făcut de căpitanul N em o electricităţii („Există un ele­ m ent puternic, ascultător, rapid, uşor de rnînuit, bun la toate şi care domneşte pe vas ca un stăpîn. Totul se face cu ajutorul lui. El m ă lum inează, mă încălzeşte şi e sufletul m arinarilor de pe N autilus. Acest element este electricitatea."), mica problem ă de aritm etică a profesorului A ronnax (C on­ seil „Avea treizeci de ani şi vîrsta lui faţă de a mea era ca cincisprezece fa ţă de douăzeci. Cer iertare dacă spun în felul acesta că aveam patruzeci de ani.“), sau precizia relatărilor din prim ele pagini ale rom anului, care dau im­ presia că totul a fost trecut p rin tr-u n imens ochi de inginer :
„La 13 aprilie 1867, pe o m are liniştită, b ă tu tă de un v în t uşor vasul Scoţia se găsea la 1 5°12' longitudine şi 4 5 °3 7 ' latitudine. El mergea cu o viteză de treisprezece noduri şi patruzeci şi trei de sutim i, îm pins de cei o mie de cai putere ai săi. Z baturile loveau m area cu o regularitate perfectă. C orpul vasului era a fun­ d a t cu şase m etri şi şaptezeci de centim etri, deplasînd un volum de şase mii şase sute douăzeci şi p a tru m etri cubi".

C aracteristică pentru literatura S.F. de gradul I este şi prezenţa insistentă a elementului anticipativ, care nu are un caracter exclusiv tehnic sau ştiinţific, aşa cum ne-am

43

aştepta, ci poate cuprinde aproape toate aspectele pe care le presupune existenţa um ană 6. Un inventar al anticipaţiilor tehnice din literatura S.F. ar produce o impresie extraordinară, dînd iluzia m eritului întîietăţii şi al invenţiei. La un prim examen, acest inventar a r putea fi echivalat cu o listă de brevete sau cel puţin cu lucrarea lui Polidor Virgilius, De rerum inventoribus, apă­ rută la Viena, în anul 1499. Ia tă cîteva exemple alese aproape la întîm plare. In Istoria adevărată a lui Lucian din Sam osata este descris un „ap arat" miraculos (fîntîna regelui Endym ion), care aminteşte, p rin perform anţele lui, de televiziunea din zilele noastre. D acă facem abstracţie de numeroasele sale ironii (între care arm a de vînătoare cu ajutorul căreia se po t împuşca porum bei fripţi), vom descoperi şi la C yrano de Bergerac o anticipaţie similară. Ajuns în Lună, povestitorul primeşte din partea unui demon un fel de carte în form ă de casetă, prevăzută în interior cu o maşinărie de ceasornic. C înd limba casetei este deplasată în dreptul capitolului ales, m aşinăria produce o m uzică elocventă, care este limba locuitorilor din Lună. în cărţile scriitorilor m oderni, anticipaţiile S.F. sînt m ult mai am ănunţite, m ergînd de la ideea grandioasă, industrială, la lucrul m ărunt, cotidian. în Steaua roşie (1907), Al. Bogdanov descrie un m otor atom ic de rachetă şi o fabrică de fire sintetice. în Oceania6 Spre deosebire de elem entul anticipativ, anticipaţia, cu care acesta nu trebuie confundat, este o specie a literatu rii S.F., în care acţiunea se situează în tr-u n viito r de care luăm cunoştinţă prin vis, p rin tr-u n a p ara t, p rin tr-o călătorie a povestitorului sau prin relatarea unui călăto r care soseşte din viitor. Exem plele cele m ai cunoscute ale acestei specii sînt : The memoires o f the tw en tieth century... (1733), de S. M adden, The reign o f George V I , 1900— 1925 (1763, anonim ), L ’an d eux m iile quatre cent quarante, reve s’il en f u t jamais (1771), de Louis-Sebastien M ercier sau Le vingtiem e siecle (1882), de A lbert R obida. La noi specia este ilustrată de D em etriu G. Ionnescu prin Spiritele anului 3000 (Im presiuni de călă­ torie) (1875). D a to rită probabil caracterului p re a convenţional al pre­ textului (de cele m ai m ulte ori visul), anticipaţia, foarte la m odă în secolul X IX , dispare ca form ă rom anescă şi se refugiază în viitorologie sau în articolul de ziar.

44

Pacific-D readnought (1913), Al. Macedonski prevede pentru anul 1952 dispariţia autom obilelor, străzile rulante, insta­ laţia de aer condiţionat, televiziunea în culori. în Beyond tbis H orizon (1948), R obert A. Heinlein imaginează un p at lichid şi ţigări care se aprind singure, în m omentul în care aerul este „tras“ p rin ele. Isaac Asimov concepe în Founda­ tion (1951) o hîrtie care arde după ce a fost scoasă dintr-un recipient de protecţie şi care este întrebuinţată pentru redac­ tarea docum entelor secrete. D intre autorii clasici de romane ştiinţifico-fantastice, cei mai inventivi sînt, desigur, K urd Lasswitz şi H ugo Gernsback. Prim ul anticipează în rom anul său din 1897, A u f zw ei Planeten, alimentele artificiale, locuinţele transportabile în tim pul nopţii, pe şosele rulante (C yrano de Bergerac imaginase şi el oraşe m işcătoare), telegrafia cu ajutorul undelor luminoase, sateliţii artificiali staţionari, ajungerea din urm ă a razelor de lum ină şi reconstituirea, în felul acesta, a imaginii trecutului. D ar probabil că recordul tu tu ro r anticipaţiilor îl deţine rom anul lui H ugo Gernsback, Ralph 129 C41 + , adevărat depozit de „invenţii". Ia tă lista cuceririlor ştiinţifice şi teh­ nice de care va beneficia omenirea în anul 2260, d ata la care se desfăşoară acţiunea rom anului : televiziunea, videofonul, translatorul electronic, gazetele m icrofilm ate, menograful (un ap a rat care perm ite dictarea gîndurilor), hipnobioscopul (un ap arat de program are a viselor), prelungirea vieţii ome­ neşti p rin conservarea corpului în permagatol, tunelul electro-m agnetic dintre America şi Europa, controlul climei cu ajutorul unor m eteo-turnuri, scienticafe-ul (un restaurant in care p o fta de m încare este stim ulată artificial, iar alimentele sînt aduse prin conducte elastice spre orificiul bucal al con­ sum atorilor), anularea forţei gravitaţionale, helio-dinamoforul (bateria solară), maşina electro-autom atică de îm pa­ chetat, bacillatorium -ul (un ap arat a cărui întrebuinţare este impusă prin lege şi care distruge microbii cu ajutorul radia­ ţiilor de acturium), fermele de creştere accelerată a plantelor, alim entele sintetice (zahărul, laptele), fabricarea în cantităţi nelim itate a aurului şi argintului, m aterialele sintetice, obţi­ nerea transparenţei totale a corpurilor, m agnetofonul şi ra­ darul, poate cea mai exactă şi mai uluitoare anticipaţie a acestui rom ancier.

45

C are este, totuşi, relaţia dintre ştiinţă (sau tehnică) şi elementul anticipativ din literatura S.F. ? A re acesta din urm ă un caracter şi o valoare profetică ? P entru a ajunge la o concluzie, să examinăm exemplul tradiţional prin care se urm ăreşte de obicei ilustrarea acestei relaţii, submarinul lui Jules Veme, din 20.000 de leghe sub mări. C ăpitanul N em o este constructorul şi proprietarul unui submersibil (N autilus), propulsat cu ajutorul energiei elec­ trice. Ceea ce ştim cu precizie despre acest ap arat se referă la datele lui exterioare şi la am ploarea perform anţelor sale tehnice. N autilus are o lungime de 70 m. şi un diam etru maxim de 8. S u prafaţa lui este de 1.011,45 m 2, volum ul de 1.500,2 m3. Fabricat din plăci de oţel, dispuse în două stra­ turi paralele, el face dovada unei rezistenţe aproape nelimi­ tate. Poate coborî pînă la adîncim ea de 16.000 de m etri şi se poate deplasa cu o viteză de 50 de mile pe oră. A paratul acesta face p arte din categoria m aşinilor totale, care sînt slăbiciunea lui Jules Verne, şi cu ajutorul cărora p o t fi eli­ m inate ultimele pete albe din inventarul de cunoştinţe al um anităţii. C ondus de căpitanul N em o, N autilus ajunge la Polul Sud, navigînd pe sub gheţuri, descoperă un tunel de legătură între M area Roşie şi M editerană şi perm ite locali­ zarea A tlantidei. D ar despre construcţia propriu-zisă a navei, despre mo­ toarele şi despre soluţia tehnică p o triv it căreia acestea pot funcţiona, nu prim im decît o indicaţie vagă şi „Din descrie­ rea construcţiei tehnice a subm arinului cu care căpitanul Nem o a străb ătu t mările lumii, nici un inginer contem poran n -ar fi p u tu t să înveţe ceva" 7. D ar atunci poate că elementul esenţial al unei anticipaţii îl reprezintă noutatea şi prioritatea ideilor. De fap t, ideea submersibilului, în teorie, în literatură, ca şi în practică este foarte veche. Olandezul Cornelis Drebbel (1572— 1634) imaginase un astfel de aparat, îm preună cu procedeul de p reparare a oxigenului necesar echipajului. Des­ pre submarine se vorbeşte şi în N oua A tlantidă (1627) a
7 M artin Schwonke, N a tu ru issen sc h a ft und Tecbnik im utopischen D enkeu der N e u ze it, în Eike Barm eyer (editor), op. cit., p. 61.

46

Iui Francis Bacon. Submarinul T urtle , construit de D avid Bushnell în anul 1776, a fost utilizat de americani în tim pul războiului de independenţă. în epoca lui Jules Verne, ideea plutea, cum se spune, în aer, fiind chiar experim entată cu succes, to t în Statele U nite, în cursul războiului de secesiune (1861— 1865) sau în G erm ania, de W ilhelm Bauer, în 1850. Mai m ult, subm arinul am ericanului R obert Fulton, construit în 1804, p u rta numele de N autilus, ca şi aparatul lui H allet, expus la Paris în 1858 8. Celebru este şi exemplul lui Cleve C artm ill care, într-o nuvelă publicată în m artie 1944 (Deadline ), avînd ca subiect războiul dintre două planete, Sixa şi Seilla (citite invers, Axis şi Allies), descrie o bombă atom ică, cu mai m ult de un an înainte de exploziile de la H iroshim a şi N agasaki, sau cel al lui R obert A. H einlein, care în W aldo imaginează mîinile mecanice („rem ote-control m anipulator"), folosite astăzi în toate laboratoarele atomice din lume. D ar şi într-un caz şi în celălalt, literatura a fost prece­ dată de o idee tehnică, iar Heinlein m ărturiseşte chiar ca

8 în Rom ânia, prim ele ştiri despre subm arine apar încă din anu 1832, în Curierul românesc al lui Ion H eliade Rădulescu. In nr. 64, din 15 sept. 1832, se dau am ănunte în legătură cu experienţele inginerului V illeroi, din N antes, iar în nr. 77, din 30 oct. 1832, a p ara tu l lui V illeroi, num it „vas de subt apă“ (bateau sous-m arin), este descris astfel : „această m aşină este făcută în chipul delfinului, lungă de 9 picioare şi 71/2 degete geometrice şi lăţim ea 2 picioare şi 6degete, şi adîncim ea 3 picioare şi 4 degete, are lum ină p rin ferestre de sticlă cu dăstulă gro­ sime, are a tîta aer c ît pot să răsufle 2 oam eni în voie m ai m u lt de un ceas, iar de va face trebuinţă să îm prospăteze aerul, atuncea trebuie num ai să iasă cu vasul deasupra apei. Această m aşină în lău n tru să ocîrm uieşte cu cîrm a fă cu tă în chip de coadă şi cu două lopeţi, care să asemuiază cu în otătoare aripi de peşte. O am enii care şăd în tr ’acest vas, prin băşici de piele făcute în v îrf ca m înuşile to t de piele, pot să apuce cu dînsile în m are sau în fundul m ării, lucrurile carele întîm pină. Prin doi saci lungi de piele, făcuţi la am îndouă lăturile vasului, cu ajutorul balastului aşăzat subt fundul vasului cu aşa chip în cît poate să fie aruncat afară lesne, şi în sfîrşit prin deosebit m ehanism , care p în ă acum încă este secret, cu lesnire poate să se scufunde în a p ă şi ia r să iasă a fară cu vasu“. U n m odel perfecţionat de „vapor sub-m arin", cu un echipaj de 20 de oameni, este descris în revista iui Iuliu Baraş, N a tu ra , in nr. 31 din 22 aug. 1862. U n proiect românesc, ulterior subm arinului din 20.000 de leghe sub mări, este citat în l’Independance Roum aine din 2 iunie 1881. P roiectantul este un anum e T raian Theodorescu, iar cel care a p rezen tat propunerea în C am era legislativă a fost P antazi G hica.

47

şi-ar fi cules inform aţiile şi inspiraţia dintr-un articol pu­ blicat în revista Popular Mechanics, în anul 1918 9. într-ad ev ăr, se pare că „A utorii de literatură S.F. profită de intervalul de tim p, adesea foarte mare, care se scurge pînă cînd o descoperire ştiinţifică sau o invenţie tehnică ajunge la cunoştinţa publicului larg" 10. O ricîte exemple s-ar da şi oricîte excepţii ar fi invocate, nu noutatea absolută a unei anticipaţii şi nici analiza ei teh­ nică, în detalii, determ ină valoarea unui text S.F. D acă lu­ crurile s-ar petrece aşa, atunci un fa p t extraliterar ar fi de­ cisiv pentru im portanţa unui gen, ca literatură, şi dinţr-o analiză a valorilor, a semnificaţiei şi a tehnicilor literare, critica S.F. s-ar transform a într-un inventar de „descoperiri" şi de „invenţii". De fapt, anticipaţia ştiinţifică sau tehnică reprezintă un element de definiţie form ală a literaturii S.F., care se poate transform a în valoare literară, în funcţie de vocaţia auto­ rului. Ea poate răm îne în text ca element de vulgarizare, se poate transform a în ornam ent, deci într-un element de decor, poate prim i o funcţie dinam ică, punînd în mişcare intriga şi, la nivelul de sus, se poate transform a într-un adevărat personaj. Este cazul m aşinilor lui Jules Verne ( Albatrosul din R obur Cuceritorul, N ăluca din Stăpinul lum ii şi, fireşte, sub­ m arinul N autilus), a căror celebritate se întem eiază nu atît pe am ploarea perform anţelor tehnice de care sînt capabile, cît pe faptul că raza lor de acţiune depăşeşte orice element tradiţional (păm înt, aer, apă) şi pătrunde într-un spaţiu cil
9 R obert A. H einlein, op. cit., loc. cit., p. 26. D u p ă H einlein, v a ­ loarea acestor profeţii literare este echivalentă cu perfo rm an ţa unui in­ divid care, m ergînd cu trenul şi zărind pe fereastră un a lt tren care circulă în sens contrar, pe aceeaşi linie, a r anticipa o catastro fă fero­ viară. D e altfel, aceasta pare să fie convingerea tu tu ro r teoreticienilor literaturii S.F. P e n tru Jam es Blish „o cercetare lucidă a literatu rii S.F. sub aspectul profeţiilor [...] trebuie să constate că au existat puţine pre­ ziceri exacte, şi în cazul în care totuşi au fost, atunci num ai pe baza m etodei «focului îm prăştiat» : dacă tim p de o jum ătate de secol tragi cu furie în toate direcţiile, trebuie să nim ereşti cîndva, ceva.“ (op. cit., p. 119). D upă Jacques van H erp , „A r fi bine, pentru a calm a un anum it entuziasm excesiv, să parcurgem revistele de inform aţii ştiinţifice din secolul X I X şi de la începutul secolului X X . Am vedea dezvoltate num e­ roase idei pe care apoi le-au utilizat autorii." (op. cit., p. 311). 10 Vera G raaf, op. cit., p. 14.

48

o adîncim e m ult mai mare, spaţiul copilăriei şi al am intirii, parcurs fără întrerupere, de aproape o sută de ani. A doua atitudine fundam entală (prospectiva, extrapolaţia) este ilustrată de H . G. W ells (1866— 1946), pe care Brian W. Aldiss îl consideră „un Shakespeare al literaturii S.F.“, iar Pierre Versins, mai simplu, „le M aître“. C are este, în esenţă, diferenţa dintre Wells şi Jules Verne, în rap o rt cu ştiinţa ? P en tru Jules Verne, tipică este fraza lui Barbicane, din îm prejurul L u n ii : „să nu afirm ăm nimic înainte de-a avea dreptul să afirmăm*'. Pe Wells, dim potrivă, îl interesează perspectiva mai înd epărtată, la care se ajunge de cele mai m ulte ori doar prin tr-o ştiinţă înscenată sau, de ce nu, prin tr-o pseudo-ştiinţă. El este de aceea un inventator de teme cu o im aginaţie prodigioasă şi, ceea ce este mai im por­ tant, cu o m entalitate nouă faţă de ştiinţa din literatura S.F. D acă facem o com paraţie între rom anul lui Jules Verne, De la P ăm înt la Lună şi Primii oameni în Lună (1901), de H . G. Wells, putem constata că ambele texte sînt produsul aceleiaşi aspiraţii şi că ambele anticipează încrezătoare în ideea de progres. D ar în vreme ce la Jules Verne progresul este consecinţa unei acumulări de cantităţi, Wells introduce invenţia, care echivalează cu un salt de calitate. în chip p a­ radoxal, în vreme ce francezul Jules Verne este un evolu­ ţionist, H . G. Wells este, în literatură, un revoluţionar. Pen­ tru a-şi trim ite personajele în Lună, Verne nu imaginează o rachetă sau un combustibil deosebit care să justifice propul­ sia. El porneşte de la datele pe care i le oferă experienţa ştiinţifică a epocii, de la un examen al progresului balisticii aşa încît, prin sporirea dimensiunilor şi în general a efortului tehnologic se poate naşte Colum biadul, care este, în rezum at, un tun de dimensiuni colosale. Wells imaginează în schimb cavorita, un m aterial cu aju­ torul căruia poate fi anulată fo rţa de gravitaţie. Jules Verne îşi plasează proiectilul (care iniţial trebuia să ajungă pe Lună) la o distanţă care să nu întreacă cu m ult puterea de apropiere a telescoapelor din vremea sa. Wells, dim potrivă, îşi debarcă personajele, trium fător, pe Lună, trecîndu-le p rintr-un şir de neaşteptate peripeţii. Se poate spune, de aceea, că Jules Verne îşi deduce Luna, în tim p ce Wells şi-o imaginează. 49

Pe acest demers extrapolativ se întem eiază aproape toate cărţile lui Wells. Ce s-ar întîm pla dacă omul s-ar putea de­ plasa în tim p, în toate direcţiile (Maşina tim pului, 1895) ; d a r dacă ar deveni invizibil (O m ul invizibil, 1897) ? Ce s-ar întîm pla dacă ar exista m arţieni şi dacă aceştia ar invada P ăm întul (Războiul lumilor, 1898) ? Ce s-ar întîm pla dacă om ul ar putea sa-şi accelereze existenţa ( N o u l accelerator, 1901), daca ar descoperi un alim ent sau o substanţă, heracleoforbia, care să-i perm ită să crească (H rana zeilor, 1904) sau dacă spaţiul ar avea n dimensiuni (Oameni ca zeii, 1921) ? C avorita, maşina tim pului, form ula chimică prin care omul poate trăi mai repede, heracleoforbia, spaţiul cu n di­ mensiuni sînt extrapolări, elemente de ştiinţă convenţională. L iteratu ra S.F. nu se substituie ştiinţei, ea nu inventează şi nici nu descoperă aparate, planete noi sau legi. în schimb, literatu ra S.F. exprim ă speranţa omului că toate aceste lu­ cruri p o t fi realizate şi, ceea ce este mai im portant, făcînd recurs la ştiinţă, ea descoperă o situaţie existenţială nouă, în care omul este din ce în ce mai implicat.

2. Relaţia fantastic — S. F.
Al doilea term en din grupul „S.F.", care sporeşte dificul­ tatea de înţelegere a conceptului este termenul de fantastic. C onfuzia care trebuie de la început înlăturată este aceea, frecventă, dintre literatura fantastică şi S.F. Ea se întem e­ iază, desigur, pe observaţia că una dintre filierele S.F.-ului provine din literatu ra fantastică, în varianta rom anului gotic, dar şi pe ignorarea celorlalte izvoare ale literaturii S.F. în al doilea rînd, confuzia este provocată de existenţa unor specii care adoptă o atitudine noua faţă de ştiinţă şi de realitate (heroic-fantasy) sau de ap ariţia unor noţiuni care exprim ă realităţi ipotetice, aflate la lim ita raţionalului (hiperspaţiul, facultăţile PSI, percepţia extra-senzorială, P.E.S. etc.). D in categoria noţiunilor sau aparatelor în d ep ărtat ipote­ tice se p o t da ca exemplu anti-materia (contraterrene matter) „inventată" de Joseph A tterley (George Tucker) în A Vo-

50

yage to the M oon (1827), apergia lui Percy Gregg, din Across the Zodiac (2 voi., 1880), care anulează gravitaţia şi perm ite propulsarea unei nave spre planeta M arte, carburatorul lui K arel C apek, din Fabrica de absolut (1922) care, eliberînd absolutul produce efecte secundare stranii (levitaţia, stările de misticism, capacitatea de a prooroci, telepatia), anamezonul lui I. A. Efrem ov, din Nebuloasa din Androm eda (1957) („substanţă cu legăturile mezonice intranucleare distruse, avînd o viteză de eflux apropiată de cea a luminii ; e folosită de astronavă d rept com bustibil"), biotransform atorul utilizat de C liffo rd D . Simak în C ity (1952), pentru a transform a un om în tr-o fiinţă jupiteriană, sau de Philip K. Dick, în The Preserving Machine, pentru a m etam orfoza o p artitu ră m u­ zicală în tr-u n anim al (pasărea-M ozard, cărăbuşul-Beethoven* micul anim al-Schubert, m iriapodul-Bhram s, struţul-Straw inski etc.) sau, în fine, tratam entul sprung-samser, im aginat de Roger Zelazny în This I minor tal (1966), care poate opri dez­ voltarea unui organism, provocînd în felul acesta întine­ rirea artificială. Ceea ce face ca toate aceste exemple să reprezinte totuşi noţiuni de literatură S.F., nu de fantastic, este, pe de o parte„ regia ştiinţifică, iar, pe de alta, faptul că, principial, toate p o t fi considerate elemente de anticipaţie. C hiar atunci cînd regia ştiinţifică lipseşte, (cazul hiperspaţiului sau al biotransform atorului), explicaţia trebuie cău­ tată nu în fantastic, ci într-o atitudine proprie litera­ turii S.F. :
„ C îndva, la începuturile literaturii, cineva a in v en ta t o ipoteză, a; susţinut-o cu o logică ştiinţifică sau, m ai probabil, «pseudo-ştiinţifică» şi i-a convins pe cititori. O d a tă raţionam entul stabilit, ipoteza este acceptată ca de la sine, face p arte din recuzita scriitorului de S.F. şi, pornind de aici, poate fi întreb u in ţată de toţi artizanii, fă ră ca aceştia să fie obligaţi să mai recopieze m odul de întrebuinţare"

C onfuzia literatu ră fantastică-literatură S.F. face ca S.F.ul să fie in terpretat ca un fantastic de astăzi (Roger Caillois)

1 D onald A. W ollheim , Les faiseurs d ’univers, La science-fictio aujourd'hui (The Utuverse M akers , 1971), R obert L affont, Paris, 1974, pp. 31— 32.

sau ca o variantă a fantasticului, ca un fel al acestuia de a se exprim a (A drian M arino) 2. în realitate, asemănările dintre cele două tipuri de lite­ ratu ră sînt m ult mai mici decit diferenţele. Baza oricărei definiţii a fantasticului poate fi găsită la Freud, în studiul din 1919 despre „neliniştitor" :
„...resim ţim un efect neliniştitor atunci cînd gran iţa d intre fantezie şi realitate este ştearsă, cînd ceva considerat pînă atunci ca fa n ­ tastic ne apare ca real" 3.

C ercetătorii de astăzi ai fantasticului reiau ideea lui Freud, sistemul său de opoziţii binare, în care noţiunile de nelinişte, de frontieră sau de ruptură joacă un rol decisiv. P en tru Roger Caillois :
„...fantasticul înseam nă o întrerupere a ordinii recunoscute, o n ă ­ vală a inadm isibilului în sinul inalterabilei legalităţi cotidiene..." 4

Ia r pentru Tzvetan Todorov
„Fantasticul este ezitarea cuiva care nu cunoaşte decît legile n a tu ­ rale pus fa ţă în fa ţă cu un evenim ent în ap aren ţă su p ran atu ral" 5.

în com paraţie cu fantasticul, literatura S.F. nu cunoaşte această ruptură. Şi fantasticul şi S.F.-ul se po t defini prin felul în care se com portă faţă de un al treilea termen de com paraţie, care este realitatea. D a r în tim p ce fantasticul reprezintă o breşă şi, implicit, o agresiune a iraţionalului în real, fantasticul ştiinţific păstrează mereu legătura raţională cu acesta, ceea ce face ca, în cele din urm ă, el să se poată transform a, prin tr-o interpretare adecvată, într-un real. S.F.ul este un real plauzibil, posibil sau virtual, fantasticul este un ne-real. D iferenţa dintre cele două m entalităţi poate fi urm ărită la toate nivelele, începînd cu acela al m otivelor tematice.
2 v. A drian M arino, D icţionar de idei literare I, E d itu ra Eminescu,. Bucureşti 1973, p. 673— 675. 3 Sigm und Freud, Das U nheim liche, în Gesam melte W erke X I I , F ra n k fu rt am M ain, 1966, p. 258. 4 R oger C aillois, In inim a fantasticului (A u coeur du fantastique, 1965), M eridiane, Bucureşti, 1971, pp. 65— 66. 5 T zvetan T odorov, Introducere în literatura fantastică (Introduction a la litterature fantastique, 1970), E ditura U nivers, Bucureşti, 1973, p. 42.

52

N im ic mai greşit decît convingerea că există o corespon­ denţă perfectă între temele fantastice şi cele ale literaturii S.F. în ciuda semnificaţiei lor apropiate sau comune, hom unculii, golemul, androizii sînt elemente de fantastic, a tîta timp cît se nasc pe o cale iraţională, prin conjuraţie sau printr-o m anoperă alchimică. Fiind un produs al raţiunii, robotul ap a r­ ţine literaturii S.F., pe care nu o părăseşte nici în clipa în care se com portă haotic, iraţional, întorcîndu-se îm potriva creatorului. Sînt teoreticieni care se întreabă dezorientaţi cum pot fi deosebite temele fantastice de cele S.F., cum se poate deter­ m ina cei este fantastic şi ce este Science fiction în Frankenstein, de exemplu. C u toată mizanscena gotică, schimbarea de m entalitate face din androidul lui Frankenstein un per­ sonaj plauzibil şi din rom anul lui M ary Shelley o lucrare de pionierat a literaturii S.F. D em onstraţia a fost făcută de Brian W. Aldiss :
„In capitolul trei, V ictor Frankenstein merge la U niversitate şi consultă doi profesori. P rim ului, un b ărb at pe nume K rem pe, care este profesor de filozofie a naturii, el îi destăinuie cum setea de cunoaştere l-a condus la operele lui C ornelius A grippa, Paracelsus şi A lbertus M agnus. K rem pe îl ia peste picior : «T răzniţii aceştia din care te-ai în fru p ta t cu a tîta lăcomie sînt vechi de o mie de ani !» A ceasta este o obiecţie m odernă ; an tichitatea nu m ai re­ prezintă cea m ai în altă curte la care putem face apel. Frankenstein frecventează un al doilea profesor, un oarecare W aldm an, care predă chim ia. W aldm an îi condam nă pe vechii profesori care «au prom is im posibilul şi nu au realizat nimic». El vorbeşte în schimb despre cei m oderni, care folosesc m icroscopul şi re to rta şi îl converteşte pe Frankenstein la m odul lui de a gîndi. In chip simbolic, Frankenstein întoarce spatele alchim iei şi trecutului, îndreptîndu-se spre ştiinţă şi spre v iito r...". în concluzie, „C oncepţia din F rankenstein se sprijină pe ideea cvasi-revoluţionară că D um ­ nezeu este retras sau absent din actul creaţiei. D e aceea, om ul este liber să-şi creeze p ro p ria lui sub-viaţă" 6.

Ia r aceasta nu este o idee fantastică, ci o idee S.F. Aceleaşi diferenţe po t fi stabilite şi în cazul în care exa­ minăm calitatea spaţiului sau a tim pului în cele două genuri de literatură. Spre deosebire de spaţiul S.F., care reprezintă o prelun­ gire v irtuală şi adesea alegorică a spaţiului real (insula uto­
6 B rian W . Aldiss, op. cit., pp. 2 4 —26.

5 :)

pică, planeta, universul paralel), spaţiul fantastic este fun­ dam ental nealegoric, închis (castelul gotic, casa Usher, caste­ lul din C arp aţi), profund (subterana, pivniţa), izolat (tre­ cerea real-fantastic presupune regie, iniţiere, trucaj), instabil. Tim pul fantastic este, în principiu, un trecut de esenţă magică. Tim pul S.F. preferă viitorul şi im plică o atitudine, angajam entul (H uxley, O rw ell, Pohl), p rofeţia (Jules Verne, H ugo Gernsback), evaziunea [opera spaţială, fantezia eroică) 7. La nivelul lecturii, în tim p ce fantasticul refuză citirea cu sens dublu, ceea ce presupune din nou etanşeitatea perfectă şi ru p tu ra faţă de realitate, literatura S.F. adm ite o inter­ pretare alegorică şi, pe acesată cale, o legătură mai profundă cu contextul real. Pe scurt, fantasticul este o atm osferă, un decor cu precă­ dere psihic, o tensiune întreţinută printr-o tehnică şi, poate, o estetizare a fricii. P rin m entalitatea ei, literatura S.F. re­ prezintă o estetizare a curiozităţii. Ambele sînt ficţiune, dar în tim p ce fantasticul este o revelaţie cu accentul pus pe ira­ ţional, S.F.-ul este o deducţie, un produs al raţiunii, care nu renunţă la această esenţă nici în momentele de sofisticare sau de joc.

3. Relaţia basm — S. F. »
O rson Wells aplică literaturii ştiinţifico-fantastice denu­ m irea de „folclor atom ic" şi sînt cazuri în care deosebirea d intre un basm şi o povestire S.F. pare să .se reducă la cîteva am ănunte lipsite de im portanţă. în capitolul cinci din Starswarm (1964), de Brian W. Aldiss, din cauza erorii unui transm iţător de materie perso­ najul principal ajunge pe planeta G lum palt, unde este vînckit ca sclav unui negustor cu cinci ochi, p atru mîini prevăzute cu cleşti şi blană verde pe picioare. Păm înteanul scapă de acest m onstru prin tr-u n truc des întrebuinţat în basmele orientale şi aplicat şi de Boccaccio în Decameronul (V II, 9). El se urcă într-u n copac şi simulează că zăreşte de acolo
7 G erard Cordesse, Fantastique et science-fiction, în D u fantastique a la science-fiction americaine, p. 46.

54

cum stăpînul său fuge şi îl părăseşte. Curios, negustorul re­ petă experienţa fiind convins că fuga (reală) a sclavului său trebuie interpretată ca o iluzie. Puţin mai tîrziu, păm înteanul se întîlneşte cu un fel de crab-păianjen poliglot, descoperă nişte pietre anti-gravitaţionale, este prins de un ungulph care îl aruncă într-o prăpastie, de unde însă poate ieşi num aidecît cu ajutorul pietrelor. U ngulphul îl ia drept vrăjitor, îi d ă­ ruieşte fata în schimbul unui p ra f despre care păm înteanul afirm ă că ar avea calităţi magice şi ar conferi celui care îl foloseşte nem urirea. Apoi ungulphul descoperă şiretlicul, p o r­ neşte în urm ărirea păm înteanului, dar acesta reuşeşte să scape în ultim a clipă, ajungînd la o rachetă care îl va transporta spre planeta natală. P ornind de la astfel de texte s-au făcut numeroase în­ cercări de a reduce literatura S.F. la un num ăr fix de situaţii sau de şabloane, din convingere sau din dorinţa de a-i do­ vedi, şi pe această cale, precaritatea. în prim a categorie poate fi încadrată şi opinia italianu­ lui Franco Ferrini :
„...pornind de la exam inarea tu tu ro r povestirilor S.F., s-ar putea întrevedea fă ră ezitare un tip structural unic, o singură istorisire «reală», spre care converg toate celelalte, şi după m odelul lui P ro p p s-ar putea chiar reconstitui o singură fabulă-arhetip a lite­ ra tu rii S.F." *.

P entru Franz R ottensteiner
„S.F.-ul tipic este un fenomen colectiv, cu un num ăr de trucuri bine stabilite, cu elemente de acţiune, personaje fixe şi tem e care sînt repetate la nesfîrşit şi com binate intre ele, cu mici v ariaţiu n i, de la povestire la povestire şi chiar de la autor la autor" 2. 1 Franco Ferrini, C he cosa e la fantascienza, U baldini E ditore, R om a, 1970, p. 148. U n punct de vedere asem ănător este susţinut în Rom ânia de Voicu Bugariu : „S-a spus destul de des despre literatu ra de sciencefiction că este o prelungire m odernă a basm ului. A firm aţia aceasta a fost făcută însă m ai m ult în treacăt, fă ră argum ente. O exam inare struc­ tu rală c ît de sum ară duce însă spre dovezi foarte serioase. O astfel de exam inare propun însem nările de faţă, a căror m etodă constă în adaptarea unora din tre analizele lui V. I. P ro p p din M orfologia basm ului ...", V. Bugariu, U n gen m onotipic ?, în Incursiuni în literatura de a zi , E di­ tu ra Eminescu, Bucureşti, 1971, p. 168. 2 F ranz R ottensteiner, Erneuerung und Beharrung in der Science Fiction, în Eike Barm eyer (editor), op. cit., p. 340.

55

John Sladek întocmeşte chiar o listă de 14 subiecte stereotipe, care a r rezum a întregul S.F. :
„1. Super-copilul telepat. 2. R obotul (sau e xtraterestrul m ucilaginos) care salvează o viaţă. 3. în războiul de o mie de ani al Im periului pangalactic îm po­ triv a vulvilor, cosm onautul Jake în trep rin d e tocm ai un zbor de rutină, cînd din tr-o dată... 4. M aşina tim pului îl tran sp o rtă pe erou în anul... 5. 1984 3 re-reexam inat. 6. O chii cenuşii ca oţelul ai eroului întrezăresc soluţia unei pro­ bleme tehnice care o v a salva pe fa tă , n a v a cosmică şi chiar P ăm întul. 7. C eilalţi îi asupresc cu cruzim e pe păm întenii transform aţi în sclavi, p în ă cînd eroul le descoperă punctul vulnerabil ţin u t secret. 8. Pe sta ţia spaţială unul dintre noi este în realitate un android care vrea să ne distrugă pe toţi. 9. C om puterul principal face o singură greşeală m ăruntă. 10. U ltim ul om de pe P ăm înt. 11. N eo-feudalism , după M arele R ăzboi A tom ic. 12. E roul, care tocm ai s-a trez it din tr-o hibernare de o sută de ani, este cerut de urgenţă. 13. H ă itu it de poliţia robotică în uniform e negre, găseşte adăpost la m işcarea subversivă, o asociaţie secretă de bătrîn i cumse­ cade şi de fete drăguţe, acea mişcare pe care, c ît tim p a fost Preşedinte a încercat zadarnic să o nimicească. 14. Salt în tr-u n univers paralel" 4.

D e fap t, oricît ne-am strădui să întocm im astfel de liste, oricît le-am aduce com pletări, ele răm în pînă la urm ă inex­ presive 5. în tr-o nuvelă de Isaac Asimov, din The Marţian W ay (1955), doi copii capturează două anim ale mici, rătăcite în grădina casei. Copiii a r vrea să se angajeze la un circ şi speră să fie prim iţi cu aceste anim ale pe care deocam dată le ţin în tr-o colivie şi le hrănesc pe ascuns cu m încare furată de la bucătărie. în tim pul acesta, părinţii copiilor aşteaptă o navă din cosmos şi nişte fiinţe străine, care vor să cumpere cărbuni şi petrol. C înd află că fiii lor sînt în posesia unor
3 1984 este titlu l contrautopiei lui George O rw ell. 4 A pud M anfred N agl, Science Fiction in D eutschland, Tiibinger Vereinigung fu r V olkskunde, Tiibingen Schloss, 1972, p. 10. 5 v. o listă asem ănătoare de 15 subiecte la Lino A ldani, La fa n tascienza, E ditrice La T ribuna, Piacenza, 1962, pp. 11— 12.

56

anim ale ciudate, p ărin ţii iau hotărîrea de a le ucide, dar îşi dau seama, în ultim ul moment, că este vorba, de fapt, de fiinţele raţionale cu care intraseră în contact. „Animalele" sînt puse în libertate şi, odată întoarse pe racheta lor, ele îşi amintesc cu oroare că ar fi p u tu t sfîrşi într-un circ :
„ — Spune şi tu, ce neruşinare ! — C um aşa ? Ce ai fi fă cu t tu, dacă l-ai fi găsit pe el, în lumea noastră f D acă l-ai fi găsit pe P ăm înt, cu antenele lui roşii, cu cele şase picioare, cu crusta lui şi cu toate celelalte ?“

în acest text, după o schimbare spectaculoasă de perspec­ tivă, avem revelaţia unei identificări de sisteme logice, şi la sfîrşitul lecturii constatăm surprinşi că toţi gîndim la fel şi că o poveste cu extratereştri poate deveni o poveste despre orice fel de rasism. în treb area este în care din cele 14 capitole tematice ale lui Jo h n Sladek poate fi încadrată povestirea de mai sus ? Fireşte, nicăieri, dacă ceea ce urm ărim să încadrăm este semnificaţia. Redusă la subiect sau la relaţie, toată literatura devine schematică şi rizibilă, nu num ai literatura S.F. în tr-o istorie a rom anului poliţist, Julian Symons constată (desigur în glumă) că Scufiţa roşie reprezintă „un caz interesant de deghizare, com binat cu o tentativă de om or", iar în Brave new W orld (1932), de Aldous H uxley, un personaj (ingi­ nerul de suflete) rezum ă astfel tragedia lui Shakespeare, Rom eo şi Julieta : „U n tată şi o mamă care — grotescă p o r­ cărie — au constrîns-o pe fiica lor să accepte un bărbat pe care ea nu-1 dorea ! Şi proasta nu spune pe faţă că are, cel puţin în acel moment, pe un altul pe care îl preferă !" N ici un gen literar nu poate fi judecat după num ărul de scheme la care se reduce, cu a tît mai m ult cu cît propoziţiunile tem atice sînt form ulate de obicei de la nivelul operelor de serie. Şi totuşi, există un fond de noţiuni comune, o m entali­ tate a autorului de S.F., diferită de toate celelalte, dar ase­ m ănătoare cu m entalitatea de lucru a creatorului de literatura populară. Situaţiile acestea sînt com parabile cu ceea ce în teoria basmului p o artă numele de stereotipie sau de loc co­ mun.

57

Iată-le pe cele mai uşor de recunoscut : 1. Ticul verbal, care sugerează un sistem nou de reiaţi? mitologice sau sociale. în N orul lui Magelan (1955), de Stanislaw Lem, un astronaut jură „pe nucleele vechilor atom işti“ , în The Stars Like D ust (1951), de Isaac Asimov, personajele jură „pe G alaxie", iar la E. E. Smith, în ciclul Lensman, „pe C lono“. 2. U n sistem m onetar generalizat, avînd ca unitate prin ­ cipală creditul, apare la E. E. Smith, în Im periul Isher, creat de A. E. van Vogt, în romanele galactice ale lui Asimov sau la Roger Zelazny, în Isle of the Dead (1969). 3. R ecurenţa noţiunilor de hiperspaţiu sau hiperimpuls şi utilizarea largă a facultăţilor psi (telepatia, teleportarea, telekineza), pe care nimeni nu se mai gîndeşte să le explice. 4. Preluarea conceptului de cosmic group sau cosmic mină (o unitate telepatică, realizată de un num ăr restrîns de in­ divizi sau de o întreagă specie) de la O laf Stapledon ( The Star M aker, 1937) şi utilizarea lui în C hildhood’s End (1952), de A rth u r C. C larke (overm ind ) sau în The Cosmic Rape (1958), de Theodor Sturgeon. 5. E nunţarea unor „legi S.F.“, pe care le respecta apoi m ajoritatea scriitorilor. D in această categorie fac parte cele trei reguli ale roboticii, inventate de Isaac Asimov, sau legea absenţei vieţii pe planetele cu sori dubli, citată şi de Lem in Solaris (1961) şi form ulată astfel de I. A. Efrem ov în Nebuloasa din Androm eda (1957) : „Planetele stelelor duble sînt de obicei lipsite de viaţă din pricina neregularitaţii or­ bitei lo r“. 6. Exemplul cel mai elocvent prin care poate fi ilustrată o m entalitate de creaţie apropiată de cea folclorică este re­ lativa absenţă a sentim entului de proprietate literară, însoţită de un neobişnuit sentiment de solidaritate şi de o rem arca­ bilă conştiinţă de grup. Jules Verne continuă în Le sphinx des glaces (1897) po­ vestirea lui E. A. Poe, The N arrative o f A rthur Gordon Pym (1837), pe care o consideră incompletă. Jean de La H ire îşi trim ite personajele din Le mystere des X V (1911) pe planeta M arte, unde se află m arţienii lui H . G. Wells, iar în Les grandes aventures d'un boy-scout (1926), acelaşi scriitor descrie o colonie franceză de pe pla­

58

neta M arte, ai cărei membri s-au p u tu t deplasa aici în tim pul lui Ludovic al X lII-lea, datorită aparatelor lui C yrano de Bergerac. In fine, în Reîntîlnirea cu Gri f f i n (1962), M ihu D ragom ir îşi imaginează ce s-ar întîm pla cu omul invizibil din rom anul lui Wells, după 500 de ani, iar în povestirea In tîlniri în tim p (1963), devenită ulterior ...Un fel de spaţiu, Ion H obana utilizează atm osfera şi unele situaţii din Maşina tim pului, de H . G. Wells, care este vizitat la el acasă, în anul 1894. P ornind de la toate aceste observaţii nu s-ar putea oare ajunge la un S.F. colectiv, realizat p rin tr-u n efort de unifi­ care al tu tu ro r autorilor ?
„Să ne im aginăm acum că un anum it num ăr de autori, în loc să descrie la întîm plare şi foarte repede oraşe care să se confunde m ai m ult sau m ai puţin în tre ele, s-ar apuca să fixeze ca decor al povestirilor lor i'a singur oraş, num it, situat cu precizie în spaţiu şi în viito r ; că fiecare va ţine seama de descrierile oferite de ceilalţi, p entru a introduce ideile sale noi. Acest oraş ar deveni un bun comun, avînd acelaşi prestigiu ca oricare oraş antic d is p ă ru t; p u ţin cîte puţin, cititorii vor d a acest num e oraşului pe care îl visează şi îl vor m odela după im aginea lu i“ 6.

Basmul a realizat de m ult aceasta m onotipie ; în S.F. nu vom descoperi decît o stereotipie parţială, pe care operele ambxţioase reuşesc s-o evite, ca în cazul oricărui gen cu ade­ v ărat literar. Asemănarea dinjtre basm şi S.F. se întem eiază pe o năzu­ inţă comună : nevoia omului de a-şi satisface şi de a exprim a dorinţe sau temeri colective, „să se deplaseze într-o clipită, să se facă nevăzut, să acţioneze de la distanţă, să se m eta­ m orfozeze după plac, să-şi vadă treaba îndeplinită de animale-slugi sau de sclavi supranaturali, să poruncească duhu­ rilor şi elementelor naturii, să posede arm e invincibile, alifii eficace, saci fără fund, filtre irezistibile, să scape, în sfîrşit, de bătrîneţe şi de m oarte" 7. D ar relaţia basm-S.F. nu poate fi redusă la atît. în esenţă, toate situaţiile enumerate mai sus exprim ă un decalaj între
6 Michel Butor, op. cit., loc. cit., p. 193. 7 Roger Caillois, D e la basm la povestirea ştiinţifico-fantastică, în A ntologia nuvelei fantastice, E d itu ra U nivers, Bucureşti, 1970, p. 23.

59

o dorinţă şi ceea ce poate fi realizat la un m om ent dat, într-un anum it context de viaţă. Asemănarea dintre basm şi S.F. încetează în momentul în care ele numesc posibili­ tatea de desfiinţare a acestui decalaj. în tim p ce basmul apelează la miraculos şi la feeric, S.F.-ul recurge la raţional şi (la lim ită) la ceea ce este virtual ştiinţific (pseudo-ştiinţific). C onvenţia basmului, magică şi rituală în punctul de plecare, presupune un aranjam ent schematic al situ a ţiilo r; fiind ştiinţifică sau tehnică, convenţia S.F.-ului are în ve­ dere situaţii virtual-realiste, nelim itate ca num ăr şi prin aceasta diverse. Frecvenţa repetiţiei sau stereotipia sînt in­ vers proporţionale cu num ărul situaţiilor care urm ează să fie dram atizate. în com paraţie cu basmele, prin num ărul mare de specii, de teme şi de m otive, literatura S.F. tinde spre o configu­ raţie ireductibilă, de tip romanesc, şi în înţelesul acesta ea nu este cu mu’lt mai stereotipă decît literatura main-stream.

VI. SPECIILE

1. Opera spaţială
Opera sau epopeea spaţială ( space opera) este form a ti­ pică de S.F. practicată în Statele U nite ale Americii spre sfîrşitul anilor ’20 şi în tot cursul epocii num ite „de a u r‘‘ (aproxim ativ 1937— 1945), cînd ap a r în revistele pulp un num ăr de texte considerate azi clasice, T riplanetary , din ci­ clul Lensman, de E. E. Smith (Astounding , 1933), The Legion o f Space , de Jack W illiamson ( A stounding , 1934) sau The Star Kings, de Edm ond H am ilton (A m azing , 1947). Principalul reprezentant al speciei, judecată global, poate fi considerat Edgar Rice Burroughs (1875— 1950), autorul celebrei serii Tarzan şi al unor cicluri S.F. despre M arte, Pellucidar (ciclul subteran), Lună şi Venus, traduse în peste şaizeci de limbi. Inspirîndu-se dintr-o literatură în care accentul cade pe aventura în stare pură, din W alter Scotit (Ivanhoe ), din Odiseea şi din povestirile de tip w estern 1, E.R.B. inaugu­ rează, în com paraţie cu Jules Vem e şi cu H . G. Wells, al treilea drum al literaturii S.F. 2. Ia tă ce cuprind, pe scurt, romanele din seria Venus :
T em erarul C arson N apier, eroul întregului ciclu, născut în I n d ii si crescut de hindusul C hand K abi, care îi dezvoltă capacitatea de a proiecta la distanţă gîndurile şi im aginea obiectelor pe care le priveşte, se stabileşte în Am erica, după îm plinirea vîrstei de 11 ani. Aici, C arson N a p ier în v aţă boxul şi înotul, particip ă la m ai m ulte concursuri pe care le cîştigă, cucereşte titlul de cam pion al C aii-

1 I. şi G. Bogdanoff, La Science-fiction, Seghers, Paris, 1976, p. S3 »N u ne putem opri să nu vedem aici o reluare a tem elor epice legate de cucerirea vestului am erican, exodul spre aur fiind înlocuit de cucerire* stelelor, indienii de ex tratereştri şi «C oltul 45» de faim osul pistol dezinte­ grator". - V. Jacques van H erp , op. cit., pp. 35— 36.

61

fom iei la categoria sem i-uşoară şi se ilustrează ca un excelent lup tăto r. D a to rită a p titu d in ilo r dobîndite în In d ia, el in tră în contact telepatic cu rom ancierul E.R.B., căruia îi v a transm ite aventurile de pe planeta Venus (A m tor). In prim ul volum al ciclului, Pirates o f V enus (1934), C arson N a pier construieşte o rachetă de 16 tone, cu care decolează de pe insula G uadelupa, în intenţia de a ajunge pe planeta M arte. D a to rită unei erori de calcul (ignorarea forţei de atracţie a Lunii !), eroul se v a în d rep ta însă spre Venus. în apropierea acestei planete, el va îm brăca un costum de protecţie îm blănit, se va înarm a cu o pereche de ochelari şi cu un rezervor de oxigen şi v a sări cu p araşuta. D ar, fireşte, atm osfera de pe A m tor este perfect respi­ rabilă, aşa încît personajul nostru se va putea mişca nestingherit. A juns pe o insulă din V epaja, în tr-u n oraş construit în copaci de 2.000 de m etri înălţim e, C arson N a p ie r este găzduit în locuinţa regelui M intep, de a cărui fiică, prinţesa (janjong) D uare, se în d ră ­ gosteşte. In ciuda a pucăturilor şi a tehnologiei de tip feudal, lo­ cuitorii din V epaja sînt nem uritori, d a to rită unui ser care trebuie ad m inistrat o d a tă la fiecare doi ani. D u p ă un tim p, prinţesa D uare este ră p ită de tborişti, un popor b arb ar, care dispreţuieşte activitatea spirituală şi care doreşte să obţină cu fo rţa serul nem uririi. C arson N a p ier cade şi el în m îna thoriştilor, d a r trans­ p o rta t pe o navă reuşeşte să organizeze o revoltă si s-o salveze pe fa tă cu ajutorul oam enilor-pasăre (voo klangan). în ultim a clipă însă, oam enii-pasăre se răzgîndesc şi o predau d in nou pe D uare thoriştilor. In Lost on Venus (1934), C arson N apier, făcut iarăşi prizonier, este chinuit de thorişti în „cam era cu şapte uşi“, păzită de un tharban (anim al de p rad ă, p re v ăz u t cu dinţi, foarfeci şi cu un imens ochi pedunculat). D a r eroul scapă şi de aici, îm preună cu prinţesa D uare. în oraşul M orov, unde regele Skor prep ară oam enim orţi, cu ajutorul sîngelui celor vii, C arson N a p ier salvează o a ltă prinţesă, pe N alte. în H avatoo, C arson, N a lte şi m ai tîrziu D uare sînt exam inaţi de o comisie eugenică, form ată d in tr-u n biolog, un psiholog, un chim ist, un fizician şi un soldat. Găsindu-1 inutil pen­ tru societatea lor, cei cinci hotărăsc uciderea lui C arson. D a to rită însă cunoştinţelor sale de astronom ie şi de astronautică (ştiinţe inexistente pe V enus/A m tor), eroul se salvează construind un avion din lemn şi din oţel sintetic, cu un m o to r p ropulsat de ele m en td v ik -ro , care în com binaţie cu substanţa yorsan produce o canti­ tate imensă de energie. In Carson o f Venus (1939), D uare este cap tu rată de un trib de femei din H outom ai, care trăiesc în peşteri şi-i terorizează pe bărbaţi. D u p ă ce o eliberează pe fată şi de aici, C arson ajunge în Sanara, unde se înrolează in a rm a ta regală, obţinînd gradul de căpitan. O raşul acesta este asediat de trupele zani ale lui M ephis. M em brii „mişcării zan i“ (n a z i!) se disting p rin tr-o p ieptănătură s p e c ia lă ; la trecerea regelui şi a în alţilo r dem nitari, ei salută stînd în cap şi strigînd : „M altu M e p h is!“ („Iubite M e p h is !“ ). Cele două obsesii ale mişcării zani sînt anexiunea teritorială şi p u rita tea rasei. A rm ata zani utilizează în tim pul parăzilo r un pas

62

special de defilare, cu sărituri verticale de 60 de cm. La teatrele d in oraşele zani se joacă o singură piesă, care descrie v iaţa lui M ephis, şi pe care toţi cetăţenii sînt obligaţi să o vadă cel puţin o d a tă la zece zile. închisorile sînt pline de adversari ai mişcării, care sînt to rtu ra ţi periodic, în prezenţa liderilor şi a regelui. Şi în acest volum C arson salvează o prinţesă, pe frum oasa N n a , fiica lui T am an, regele din K orva. In urm a acestei fa p te de eroism, el este p roclam at p rin ţ (tanjong). în Escape on Venus (1946), după ce lu p tă cu oam enii-peşte şi cu brokolienii (oam enii-fruct), C arson N a p ie r reuşeşte să se întoarcă în regatul K orva, a ju ta t de oam enii-din-nori.

Exem plul ciclului Venus, im itat de O tis A delbert Kline sau de R alph M ilne Farley, conţine toate elementele tipice ale operei spaţiale, în varianta consacrată de E.R.B. : eroul infailibil, prinţesa cosmică, m onstrul extraterestru. Tipic este şi amestecul delirant de civilizaţii, concom itenţa tehnologiilor avansate şi a barbariei, luptele cu gladiatori, vestim entaţia incoerentă, toaletele superficiale ale femeilor, zalele, p a n ta ­ lonii scurţi şi sandalele rom ane ale bărbaţilor. în luptă, eroii (călare pe insecte uriaşe şi pe cai hexapozi) m anevrează fie dezintegratoarele atomice, fie suliţa, sabia sau arcul cu să­ geţi — armele cele mai răspîndite ale operei spaţiale. Spre deosebire de tipul E.R.B., a doua variantă de O.S., ilustrată de Edm ond H am ilton sau de E. E. Smith, m uta intriga în cadru galactic, punînd accentul pe confruntarea d in tre om, care ilustrează întotdeauna binele, şi rasele extra­ terestre, rele din principiu. Ponderea m otivaţiei şi a recuzitei ştiinţifice creşte dar, în esenţă, atenţia este îndreptată tot «pre aventura repetată m etronom ic, din galaxie în galaxie, cu acelaşi rezultat.
C om pus din Triplanetary (1948), The First Lensm en (1950), G alactic P atrol (1950), G ray Lensm en (1951), Second Stage Lensm en (1953) şi C bildren o f the Lens (1954), ciclul lui E. E. Sm ith (1890— 1965) este povestea coliziunii a două galaxii reprezentate prin planetele A risia şi E ddore, şi a conflictelor care decurg de aici. A risia este condusă de un M entor şi de „Sfatul înţelepţilor", car»; funcţionează pe principii dem ocratice ; E ddore este subordonată „Cercului interior", organizaţie ierarhică, de tip m ilitar, în care P rim ul S tăpîn are înto td eau n a d rep tate. Cei din A risia gîndesc filozofic, eddorienii dezvoltă o inteligenţă tehnică, obsedată de cîştigul m aterial. V alorile pe care le ap ără A risia sînt dragostea, adevărul, onoarea, credinţa, puritatea, om enia. E ddorienii, dim ­ p o triv ă, sîn t grosolani, b rutali şi vor să distrugă valorile pozitive

63

cu ajutorul crim ei, al drogurilor, şantajului şi instinctelor rele. Arisia, care este localizată în galaxia noastră, lu p tă p entru o civili­ zaţie paşnică şi liberă, E ddore, care este un intrus, iubeşte răz­ boiul şi anexiunile cosmice. C onflictul d in tre aceste două tip u ri de civilizaţie, care se reduce, în fond, la conflictul dintre principiul binelui şi al răului (sau, cu cuvintele lui Brian W . Aldiss, la o joacă „de-a hoţii şi vard iştii"), se desfăşoară pe o scenă de p ro p o rţii uriaşe. Bătăliile se dau la scară galactică, în tre form aţiuni m ilitare care se întind pe spaţiul unui întreg sistem solar. Pe P ăm înt, N ero, H anibal, G ingis-H an, A ttila , K aiserul germ an, M ussolini şi disp ariţia A tlantidei sînt per­ sonaje sau evenim ente program ate de eddorieni. In Triplanetary, după cel de al doilea război m ondial, consum at pe P ăm înt, A risia intervine îm p o triv a E ddorei organizînd în Am e­ rica de N o rd „un puternic guvern dem ocratic". M ai m ult, ea ini­ ţiază pe planetele Sol III , Rigel IV şi P alain V II un „program de dezvoltare arisian“, care debutează cu pregătirea genetică a unor super-eroi, selecţionaţi pe parcursul m ai m ultor m ilenii, şi care are ca finalitate realizarea unei patrule galactice din care vor face p arte „cei m ai im p o rtan ţi bărb aţi ai civilizaţiei", în frunte cu păm înteanul K im ball K innison, eroul întregului ciclu. Principalii adversari ai patrulei galactice sînt boskonienii de pe planeta P loor, reprezentanţi ai unei organizaţii piratereşti care practică traficu l de droguri thionit. în ultim ul volum al ciclului, mem brii patrulei galactice, îm preună cu cei cinci copii ai lui K im ball K innison, reuşesc să distrugă organizaţia boskonienilor şi planeta E ddore — centrul universal al răului.

^ «

O v ariantă îm bunătăţită a tipului al doilea de O.S. poate fi întîlnită la Isaac Asimov, în ciclul Fundaţiei (Foundation, 1951 ; Foundation and Empire, 1952 ; Second Foundation, 1953), a cărei acţiune se desfăşoară începînd cu anul 12.000.
H a ri Seldon, întem eietorul psihoistoriei (ram ură a m atem aticii ge­ nerale, care studiază reacţia conglom eratelor um ane la stim uli eco­ nom ici şi sociali), anticipează în jurul anului 12.CC0 destrăm area Im periului Galactic, în cursul u rm ătorilor 500 de ani, ca urm are a birocraţiei, a lipsei de in iţiativ ă şi a spiritului de castă exa­ gerat. Im periul cuprinde peste 25 de m ilioane de planete, colo­ nizate de aproxim ativ un trilion de locuitori. El este îm p ă rţit în q uadranţi, provincii, prefecturi şi sectoare şi este condus de un îm părat cu reşedinţa pe planeta Trântor. D acă istoria şi-ar con­ tinua în m od firesc cursul, d u p ă dezm em brarea Im periului ar trebui să urm eze o perioadă de nesiguranţă şi de nelinişte care ar dura 13.000 de ani. întem eierea celui de al doilea Im periu a r deveni posibilă abia după scurgerea acestui interval. P e n tru a scurta pe­ rioada de inter-regn la num ai 1.000 de ani, H a ri Seldon elabo­ rează un p lan cu o finalitate dublă. Ţ elul a p aren t constă în redac­ tarea unei lucrări m onum entale, E ncyclopedia Galactica, în care 30.000 de savanţi, selecţionaţi din întregul Im periu, urm ează să

64

consemneze toate cunoştinţele u m anităţii. E nciclopediştii se v o r stabili pe două planete, la cele două extrem ităţi ale galaxiei. Term inus (Foundation I) şi Sta r’s E nd (Foundation II). Ţelul real al lui Seldon urm ăreşte ca, de fa p t, cele două F undaţii să joace rolul principal în alcătuirea noului Im periu. în prim ul volum al trilogiei, în tim p ce pe planetele învecinate civilizaţiile degenerează şi populaţia se întoarce la folosirea surselor prim itive de energie (cărbunele şi petrolul-), Fundaţia I dezvoltă sisteme din ce în ce mai rafinate de întrebuinţare a energiei a to ­ mice. E a devine „centrul religios" al G alaxiei, iar enciclopediştii de aici se transform ă în negustori care îşi vînd produsele aşa cum m isionarii îşi vindeau religia, subordonîndu-i rîn d pe rînd pe ve­ cini. D upă 50 de ani urm ează „prim a criză Seldon" (o ascuţire a conflictelor d intre Term inus şi celelalte planete), după 80 de ani, a doua, după 155 de ani a treia ; d a r fiecare din aceste crize re­ prezintă un pas nou în vederea form ării noului Im periu G alactic. Cel de al doilea volum înregistrează a p a tra şi a cincea criză Seldon : conflictul dintre F undaţia I şi generalul galactic Bel Riose şi confruntarea cu un m u ta n t (The M uie), care reuşeşte în cele din urm ă să învingă şi care porneşte în căutarea Fundaţiei II, pentru a cuceri întregul Im periu G alactic. A p a riţia acestui personaj am e­ n in ţă să răstoarne toate calculele psihoistoricului H a ri Seldon, care studiase num ai statistica maselor, fără să p o ată prevedea inter­ venţia unui m utant în istorie. In cel de-al treilea voiam , m utantul este convertit de către psi­ hologii Fundaţiei II, care este o planetă a ştiinţelor um aniste, pandant al prim ei F undaţii, consacrată ştiinţelor pozitive. Fundaţia I îşi recîştigă poziţiile tem porar am eninţate şi procedează la desăvîrşirea planului Seldon. Tem îndu-se totuşi de existenţa Funda­ ţiei II, o „conspiraţie" condusă de doctorul T oran D arell, spe­ cialist în encefalografie, decide să o descopere. Finalul ciclului re­ prezintă o expunere de concluzii, în stilul rom anelor poliţiste. B ibliotecarul H om ir M ann susţine că Fundaţia I I nu există, d a r se dovedeşte că personajul acesta este „controlat" de psihologi. D u c ă tînărul Pelleas A nthor, Fundaţia I I s-ar găsi pe planeta K algan, d a r Pelleas A n th o r este el însuşi un psiholog. In fine, în versiunea lui T oran D arell, F undaţia I I se află chiar pe Term inus, în inim a Fundaţiei I, d a r de fa p t şi această teorie nu reprezintă decît to t o înscenare a psihologilor. în realitate, ca în rom anele poliţiste, cea m ai bună ascunzătoare este un loc expus vederii tu ­ turor. Fundaţia II există pe Trântor, în centrul fostului Im periu. Susţm înd că a întem eiat F undaţia I I la celălalt capăt al G alaxiei (Star’s E nd), Seldon dăduse acestei afirm aţii un înţeles simbolic. T rân to r fusese centrul vechiului Im periu, prin urm are, după căde­ rea lui, opusul urm a să devină chiar T râ n to r !

U tilizînd ca termen referenţial exemplul Istoriei decli­ nului şi a prăbuşirii Im periului R om an , de E dw ard Gibbon, ciclul Fundaţiei reface, la scară galactică, istoria unui im periu şi a unei civilizaţii care face eforturi să supravieţuiască mo­

65

m entelor de criză şi de falim ent. Acţiunea, care se desfăşoară pe o durată de 400 de ani (în cursul m ileniului X III al Im periului G alactic), pune în mişcare peste 100 de personaje (aproape în exclusivitate masculine), distribuite pe aproxi­ m ativ 40 de planete ! Faţă de modelul E.R.B., mai gratuit şi mai baroc, Isaac Asimov introduce în opera spaţială per­ spectiva istorică, dezvoltată pînă la a căpăta dimensiunile unei adevărate sociogonii S.F. 3. C înd nu este practicată de maeştrii, opera spaţială tinde să se rezume la acelaşi num ăr de figuri şi de locuri epice comune, răm înînd v arianta ideală de recuperare a vechilor epopei, cu accentul pus pe acţiunea sub form ă de poveste. De aceea, numeroşi cercetători sau teoreticieni ai literaturii S.F. înclină să dea asupra operei spaţiale, ca specie, o jude­ cată de valoare n eg a tiv ă4. D ar procedînd astfel se comite nu num ai o eroare de m etodă (căci speciile nu po t fi judecate valoric decît p rin cazurile particulare care le ilustrează), ci şi una de înţelegere a literaturii S.F. care, fără opera spaţială şi-ar descompleta domeniul şi ar fi silită să renunţe la o parte im portantă din istoria ei.

2. Contra-utopia
Spre deosebire de opera spaţială, contra-utopia reprezintă o form ă de S.F. angajat. Opera spaţială este un produs al civilizaţiei americane, cu un gust mai pro n u n ţat pentru aven­
3 Ia tă cum rezum ă D onald A. W ollheim sem nificaţia ciclului galactic al lui Isaac Asimov : „...acest im periu v a d u ra aşa cum a d u ra t şi Rom a şi se va prăbuşi ca şi Rom a, p e n tru m otive asem ănătoare. în tre barbari şi trezirea naţionalism elor locale v a fi o perioadă de haos, o vîrstă a tenebrelor inter-stelare, un inter-regn în tim pul căruia se vor ridica o m ulţim e de naţiuni stelare, echivalentul Franţei, Angliei şi al Spaniei, toate ieşite din R om a, d a r ne m ai a p a rţin în d u -i ; avînd ca ideal reconsti­ tuirea Im periului R om an, d a r nereuşind, căci epoca, ştiinţa şi apariţia unor noi orizonturi spirituale fac im posibilă p entru totd eau n a o a doua Rom ă. Pe scurt, Asim ov a aplicat istoriei viitoare lecţiile istoriei trecute". D onald A. W ollheim , op. cit., p. 68. * „O pera spaţială, care proliferează la aproape to ţi scriitorii ame­ ricani, de la E. R. Burroughs pînă la Samuel D elany, se situează la fro n ­ tiera indecisă d intre S.F.-ul rău şi non-S.F.“, D arko Suvin, Pour une poetique de la science-fiction, pp. 35— 36.

66

tu ră şi p en tru gratuit ; contra-utopia se consolidează în Eu­ ropa, sub impulsul m arilor frăm întări politice şi sociale, al revoluţiilor şi al ideologiei din sistemele de filozofie a isto­ riei. Opera spaţială este o literatură preponderent comercială, răspîndită cu generozitate în publicaţiile şi în fasciculele S.F. ; contra-utopia este o literatură mai rară, de protest şi, de aceea, o literatură căzută în dizgraţie. P rin contra-utopie se înţelege o povestire utopică, în­ d reptată îm potriva iluziilor din utopia socială sau tehnică im plicită epocii în care trăieşte autorul e i 1. Ea mai este cunoscută sub numele general de anti-utopie, sau sub denu­ mirile mai puţin răspîndite de distopie şi utopie in reverse, în critica anglo-am ericană, sau de utopie minus şi utopie m anetekel (după form ula biblică Mane, tekel, fares), în cri­ tica germană. „Regula" generală a speciei pretinde ca într-o contrautopie scriitorul să descrie o lume ostilă omului, p riv it ca individ sau ca um anitate. D em onstraţia sau operaţiunea lo­ gică pe care o sugerează ca literatură contra-utopia, echiva­ lează cu artificiul cunoscut sub numele de „reducere la ab­ surd". în tr-o contra-utopie, valoarea redusă la absurd este omul. C a literatură, contra-utopia se constituie odată cu S.F.-ul, în a doua jum ătate a secolului X IX , şi se impune în epoca dintre cele două războaie mondiale, cînd omul anti-um anizează ştiinţa, cînd se nasc marile dictaturi totalitare şi în­ cep să se înm ulţească actele de represiune şi de cinism politic şi social. C a realitate însă, contra-utopia este un fenomen vechi, şi toată istoria universală e plină de momente în care omul este redus la absurd şi um ilit, şi care, dacă nu s-ar fi petrecut cu adevărat, ar părea de n atură literară. Ia tă un exemplu scos din Prelegerile de filozofie a religiei, ale lui Hegel :
„ în jurul anului 1122 î.e.n., epocă a istoriei chineze destul de determ inată, a ajuns la conducere dinastia Dsheu. Prim ul îm p ărat din această dinastie a fost W uw ang. U ltim ul îm p ă rat al dinastiei precedente, D sheu-sin, domnise, ca şi antecesorii săi, rău, încît

1 v. M artin Schwonke, V o m Staatsrom an zu r Science Fiction, p. 57 şi M arguerite R oehette, La Science-Fiction, Librairie Larousse, Paris, 1975, p. 169.

67

chinezii şi-au închipuit că a dom nit geniul cel rău care se în tru ­ pase în el. O d a tă cu o nouă dinastie trebuie să se înnoiască totul pe păm în t şi în cer, trebuie să existe legi noi, altă muzică, alte dansuri, alţi funcţionari etc. ; şi sînt înlocuiţi nu num ai funcţio­ n arii existenţi în realitate, ci şi cei m orţi" 2.

Cele mai cunoscute contra-utopii sînt Le m onde tel qu’il sera (1845— 1846), de Emile Souvestre, O poveste a zilelor ce vor veni (1897) şi C înd se va trezi cel adorm it (1899), de H . G. Wells, The h o n Heel (1907), de Jack London, povestirea lui E. M. Forster, The Machine Stops (1928), N oi (1920), de Evgheni Zam iatin, M etropolis (1926), de Thea von H arb o u , soţia regizorului F ritz Lang, Brave N e w W orld (1932), de Aldous H uxley, N ineteen Eighty Four (1949), de George O rw ell şi Fahrenheit 451 (1951), de R ay B radbury. D intre acestea, exemplele clasice trebuiesc considerate contra-utopiile lui H uxley, O rw ell şi B radbury. Prim a, Brave N e w W orld, este istoria unui viitor ipo­ tetic, din anul 632 după Ford, în care indivizii sînt produşi pe cale artificială, într-un „centru de fertilizare", după „me­ toda B okanow sky", şi respectînd, ca în cazul oricărei p ro ­ ducţii de m ărfuri, legea cererii şi a ofertei. Em oţia şi senti­ mentele au dispărut, în locul noţiunii de a naşte se întrebu­ inţează form ula de a destupa (a scoate din sticlă), iar cuvîntul mamă, am intire jenantă a unor vrem uri barbare, este scris „m...ă“, ca expresiile incomode din romanele ad usum delphini. Femeile sînt disponibile şi pneum atice (grase) şi în general, relaţiile lor, care nu cunosc decît varianta fizică, sînt poliandrice. în sectoarele de predestinare socială, oamenii sînt norm aţi ca viitori lucrători sau ca directori, pentru a funcţiona în frig sau pe căldură, la tropice, în mine sau în oţelării. N orm area se face fie pe cale chimică, în stare em­ brionară, fie p rin hipnopedie, după principiul „62.000 de repetiţii fac un adevăr". U n rol im portant în această socie­ tate îm p ărţită pe caste îl joacă o substanţă num ită soma , un tranchilizant care este consum at pentru a dim inua stările de iritare sau de insatisfacţie. Efectul obţinut pe această cale p o artă numele de concediu. La ieşirea din fabrici, castele inferioare primesc zilnic o porţie fixă de soma. Cum era de
2 G . W. F. H egel, Prelegeri de filo zo fie a religiei, E ditura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 205.

68

prevăzut, delictul esenţial în această lume de două m iliarde de locuitori, care dispun de numai 10.000 de nume, este delictul de personalitate. Individualiştii sînt exilaţi în locuri izolate, în Islanda, în insula Sf. Elena sau în Falkland. Lite­ ratu ra a dispărut şi ea, G. B. Shaw (considerat autor antic) fiind unul dintre puţinii scriitori a căror operă mai poate circula. Singura form ă de artă este film ul, pitoresc şi vio­ lent erotic. Ia tă cum descrie Consilierul m ondial civilizaţia anului 632 după Ford :
„Lum ea este acum în echilibru. O am enii sînt fericiţi, primesc ceea ce doresc şi nu doresc ceea ce nu p o t prim i. Le m erge bine, sînt în siguranţă, m ereu sănătoşi, nu le este team ă de m oarte. P a ­ siunea şi bătrîneţea le sînt necunoscute acestor fericiţi, ei nu m ai sînt legaţi de m am e şi de taţi, nu au nici soţie, nici copil, nici iubită p entru care ar pu tea n u tri sentim ente puternice, şi întreaga lor norm are este de aşa n atu ră încît aproape că nu se pot com­ p o rta altfel decît trebuie. Şi dacă totuşi se întîm p lă vreo d ată ca ceva să nu m eargă, atunci există som a".

Influenţat de rom anul lui A rth u r Koestler, Darkness at N o o n (1940), N ineteen E ighty Four, de George Orw ell (1903— 1950), înscenează un univers halucinant prin coerenţa cinismului şi p rin insistenţa cu care sînt analizate tehnicile opresiunii. S-a spus de aceea, pe bună dfeptate, că George Orw ell reprezintă veriga de legătură care lipsea între Sw ift şi K afka. La O rw ell, Anglia s-a transform at în anul 1984 în tr-o ţară a dictaturii absolute. Oamenii locuiesc în „complexe de locuinţe", într-o singurătate desăvîrşită. Singura raţiune a căsniciei este aceea de a produce copii. Iubirea este un delict, ca şi „delictul de gîndire", iar pericolul cel mai m are la care se expun indivizii este acela de a vorbi în somn. P entru a comunica în scris între ei, oamenii utilizează cărţi poştale pe care sînt im prim ate un num ăr de propoziţiuni dintre care cele considerate inutile urm ează să fie şterse. P entru a călă­ tori pe o distanţă mai mare de 100 de kilom etri este nevoie de o aprobare specială. Romanele sînt scrise de maşini p ro ­ gramate de un com itet al planificării, iar poeziile sînt com­ puse de un versificator de stat. U n rol esenţial în această lume îl joacă „poliţia gîndirii“. Instrum entele ei principale

69

de control sînt televizorul (care funcţionează neîntrerupt, em iţînd şi înregistrînd în acelaşi tim p), m icrofonul (m ontat nu num ai în case, d ar şi pe străzi, în spatele unui copac, pe o pajişte) şi helicopterele, care patrulează neîntrerupt, perm iţînd supravegherea tu tu ro r încăperilor dintr-o clădire. Evenimentele esenţiale ale cărţii sînt actele de trădare sau de delaţiune, care se produc de fiecare dată într-un m od surprinzător. U na dintre temele esenţiale ale contra-utopiei lui O rw ell este problem a adevărului în istorie. în Ministerul Adevărului, un num ăr de „găuri ale memoriei", de conducte, înghit toate m ărturiile despre trecut. în această instituţie, istoria este necontenit rescrisă, dar pen tru a realiza acest lucru sînt „rescrise" m ai întîi documentele ei — ziarele, cărţile, fil­ mele, desenele şi fotografiile. „O zi după alta şi aproape din m inut în m inut, trecutul era pus de acord cu prezentul". Clasicilor, lui Chaucer, Shakespeare, M ilton sau Byron li se pregătesc ediţii în limba nouă. Rom anul se încheie de altfel cu o „Mică gram atică" în care este descrisă „lim ba nouă" a Oceaniei, aşa cum va arăta ea în anul 2050. C are este sensul existenţei acestei limbi ? „în mom entul în care limba veche a fost înlocuită, a dispărut şi ultim a verigă de legătură cu trecutul". S-a observat în legătură cu Fahrenheit 451 că romanul ar reprezenta o reacţie la cam pania antiintelectuală din anii ’50, a senatorului american Joseph Mc C arthy. D a r obiceiul de a-i persecuta pe intelectuali, de a le cenzura sau arde căr­ ţile este mai vechi, şi poate fi în tîln it în cele m ai diverse epoci istorice. Acţiunea rom anului se petrece într-un oraş din Statele Unite, după ce omenirea a trecut prin două războaie m ondiale şi se pregăteşte să-l dezlănţuie pe al treilea. A t­ m osfera seamăna cu cea din contra-utopiile lui H uxley, O r­ well sau Zam iatin. Oamenii sînt extrem de violenţi, se de­ nunţă unii pe alţii (la O rw ell copiii îşi denunţă mama, la B radbury eroul este denunţat de propria lui soţie) şi este o am intire înd ep ărtată vrem ea în care jucîndu-se, copiii nu se om orau unii pe alţii. în fiecare noapte se produc nouă sau zece încercări de sinucidere, muzeele sînt pline de picturi fără nici un înţeles şi din oră în oră, escadrile de avioane de bom bardam ent planează deasupra oraşului, producînd un zgom ot infernal. Acesta este dealtfel semnalul ritm ic al cărţii,
70

leit-m otivul ei apăsător, ca ploaia din poezia lui Bacovia. Personajul principal al cărţii, tînărul G uy M ontag, face parte dintr-o unitate de pom pieri care are misiunea de a incendia cărţile, „pentru a şterge pe deplin ultimele resturi ale isto­ riei culturii". Pom pierii p o artă pe cap căşti negre cu semnul „451“, care reprezintă tem peratura, în grade Fahrenheit, la care se aprinde hîrtia. „Este o meserie foarte frumoasă, de­ clară G uy M ontag la începutul rom anului. Luni îl arzi pe Milley, miercuri pe M elville, vineri pe Faulkner, îi arzi pînâ la cenuşă, şi pe urm ă arzi şi cenuşa. Aceasta este deviza noastră". Cele cinci reguli de bază ale pom pierilor din Fah­ renheit 451 sînt „1. D ă im ediat ascultare alarm ei, 2. D ă repede foc, 3. Arde totul, 4. Prezintă-te im ediat înapoi şi 5. Fii pregătit pentru alarm a urm ătoare". Arzîndu-se cărţile, trecutul şi trad iţia sînt scoase din domeniul legalităţii şi al istoriei. în felul acesta, „a fost odată" devine o expresie scan­ daloasă, şi cine vrea să spună că este cuprins de disperare sau că a ajuns la capătul răbdărilor, poate exprim a toate aceste stări de spirit prin form ula „îm i vine să citesc o carte !" A proape toate contra-utopiile exprim ă aşadar un num ăr de prim ejdii potenţiale care, instituţionalizate, po t duce la pierderea libertăţii, la desfiinţarea om ului ca individ, la transform area lui într-un num ăr sau într-o m arionetă. Denton şi Elizabeth, eroii lui Wells din O poveste a zilelor ce vor veni sînt două m atricole în C om pania muncii, 0714709 g.f.b. tu 95 şi 000764 b.c.d. gama41. Personajele din N o i sînt numere („m ărim i aritm etice m edii"), m atem aticianul D-503, poetul R-13 şi prietena lor 0-90. La H uxley, „69 de surori pe deplin identice deservesc 69 de maşini pe deplin identice", în rom anul lui Orw ell, W inston Smith, personajul principal, p o artă şi el un num ăr, 6079. în toate contra-utopiile, aparatul birocratic şi represiv a luat p roporţii monstruoase, valorile culturale şi-au pierdut semnificaţia şi omul este m anipulat pe căi rafinate, cu aju­ torul drogurilor sau prin biocontrol. Represiunea are în ve­ dere toate aspectele existenţei, cuprinzînd nu numai m ijloa­ cele de comunicaţie verbală („limba nouă" şi cărţile poştale ale lui O rw ell), dar şi pe celc sexuale („biletele roz" la Zam iatin, femeia pneum atică la Huxley). P rin tehnica surprizei şi prin contrast, autorul de contrautopii scoate o neaşteptată valoare de protest din aducerea
71

unui caz de norm alitate, într-un context anorm al (casa veche a lui Zam iatin, ţigările, vinul, mobila, cărţile, hainele de m odă veche pe care, îm brăcîndu-le, realizezi un gest politic, iubirea devenită Ia O rw ell act de conspiraţie). In fine, com ună tu tu ro r contra-utopiilor este şi prezenţa personajului din clandestinitate, a m işcărilor de restauraţie şi de em ancipare (sălbaticul lui H uxley, care îl citeşte pe Shakespeare, anticarul lui O rw ell, bătrînii profesori univer­ sitari din Fahrenheit 451, care au în v ăţat pe dinafară şi conservă literatu ra din cărţile arse de pom pieri). Se poate spune deci că faţă de opoziţia tipică a S.F.-ului (vechi/nou, prezent/viitor) şi faţă de opoziţia clasică prezentă în orice utopie (rău/bine), contra-utopia introduce o opoziţie nouă (norm al/anorm al). Ia r pentru a deveni literatură, sche­ m a aceasta este pusă în mişcare, prin acţiunea „personajului din clandestinitate" sau, şi mai simplu, prin scoaterea unui fa p t de norm alitate din contextul lui firesc şi aducerea lui în contextul anorm al.

3. Fantezia eroică
Fantezia eroică (heroic fantasy) poate fi considerată o varian tă a operei spaţiale, cunoscută şi sub numele de science fantasy sau, mai recent, swords and sorcery („spadă şi m a­ gie"). A flată la graniţa dintre fantastic şi S.F., ea recupe­ rează m otivaţia magică, elementele de acţiune şi de decor din literatura de tip Apuleius (Măgarul de aur) sau din ci­ clul celor O mie şi una de nopţi, m anifestînd în acelaşi timp o pro n u n ţată afinitate de spirit cu basmele din literatura orală. V arianta „veche" a fanteziei eroice pune accentul pe ceea ce este terifiant şi enigmatic în aparenţă, pe inspiraţia me­ dievală şi esoterică, fiind mai m ult o suită de ritualuri stranii şi de panouri arhitectonice, construite prin contribuţia unei im aginaţii de orientalist şi de arheolog. R eprezentanţii clasici ai acestui tip de literatură, care în com paraţie cu muster-literatura S.F. reprezintă aripa cea mai am biguă a genului, sînt A braham M erritt (1884— 1943) şi H o w ard Phillips Lovecraft (1890— 1937).
72

în The People o f the P it (1918), de A braham M erritt, doi cău­ tăto ri de aur, F ran k şi S tarr A nderson, în drum aţi de v răjitorul indian A thabascan, pornesc în căutarea M untelui M îinii, din A laska. P e drum , ei întîlnesc o fiinţă cu membrele schilodite pînă la a fi lu a t form a u nor picioare de elefant. A cesta este exploratorul Sinclair Stanton, care le relatează celor doi în tîm p larea terifian tă p rin care trecuse. A juns în apropiere de M untele M îinii, Stanton descoperise o prăpastie imensă, în care coborîse îm pins de curio­ zitate. In interiorul prăpastiei se află un oraş straniu, in v ad at de o vegetaţie respingătoare şi alcătuit din clădiri cilindrice şi p ira ­ m idale. O raşul este locuit de nişte fiin ţe sferice, care em ană o lum ină albastră, un fel de limacşi transparenţi, prevăzuţi cu zeci de tentacule şi cu ventuze. Sferele îl capturează pe Stanton şi îl fixează în tr-u n tem plu, cu ajutorul unui lan ţ. D u p ă cinci zile de sforţări disperate, S tanton reuşeşte să se elibereze şi să fugă pînă la zidul prăpastiei, pe care îl escaladează tero riza t de fiinţele sferice care îl urm ăresc. D upă ce îşi încheie povestea, Stanton adoarm e epuizat şi moare.

Greu de fix at între fantastic şi S.F. este şi proza lui H . P. Lovecraft ( The Temple, 1925 ; The C olour O u t o f Space, 1927 ; The Call of C thulhu, 1928 ; A t the M ountains o f Madness, 1931).
în Culoarea căzută din cer, un m eteorit declanşează la o ferm ă din N o u a Anglie, lîngă A rkham , o suită de evenim ente stranii, pe care savanţii nu reuşesc să le explice (vegetaţia ia p ro p o rţii colo­ sale, anim alele se m etam orfozează) şi care culm inează cu dispa­ riţia tu tu ro r m em brilor fam iliei ferm ierului N ahum Gardruer, în­ tr-u n pu ţ. „C uloarea" ascunsă aici se com portă ca un v am p ir cu o irezistibilă fo rţă hipnotică, aspirînd v ia ţa din corpurile vii, care se năruiesc putrezite într-o clipă. In cele din urm ă pu ţu l este golit şi din noroiul efervescent de pe fund o coloană de lum ină ţîşneşte spre cer.

La V ladim ir Colin, în Cetatea m orţilor (1964), un aven­ turier din secolul X V III, Mac Allen, urm ăreşte să-şi procure în P eru aur, cu ajutorul indianului A tahualpa, pentru a în ­ cepe o v iaţă nouă în Europa. Cei doi p ătru n d în craterul unui vulcan din inima junglei, unde se află oraşul părăsit al incaşilor, Cetatea morţilor. Aici, aventurierul îşi pierde viaţa, trecînd p rin tr-u n ritual com plicat, care îl sileşte, cu ajutorul unor b răţări biostim ulatoare, să se identifice cu M ay ta Yupanqui, Fiul Soarelui. în Broasca (1964), povestire asem ănătoare cu nuvela lui H . P. Lovecraft, Culoarea căzută din cer, o fată de şase ani

73

descoperă într-un sat de lîngă D unăre o fiinţă roşie, asemă­ nătoare cu o broască, pe care o aruncă într-o groapă din grădina casei, după ce anim alul îi produsese un fel de înţe­ pătu ră în palm ă. U rm area este că vegetaţia îşi schimbă cu­ loarea şi se com portă nefiresc, iar fetiţa începe să vadă prin obiecte şi să povestească lucruri stranii despre plantele inte­ ligente de pe o altă planetă. Profesorul C ornea, de la Institu­ tul de biologie al Academiei din Bucureşti, deduce să „broasca" fusese mesagerul unei civilizaţii extraterestre, care din păcate n-a reuşit să intre în contact cu păm întenii. In D ivertism ent pentru vrăjitoare (1972), fata unui al­ chimist transilvănean din secolul X V II, Mela, care deţine puterea de a-şi transform a gîndurile în realitate, este trans­ p o rtată în diferite epoci ale istoriei, unde aptitudinile ei sînt puse la contribuţie de o „echipă de intervenţie" în timp. T ot la V ladim ir Colin, în U ltim ul avatar al lui Tristan (1975), un alt alchimist, T ristan B ătrînul, dispare în anul 1588 din laboratorul de la Luvru al lui H enri al III-lea. Reexam inînd cazul, povestitorul ajunge la concluzia că, de fapt, alchimistul reuşise să descopere o cale de acces într-un univers cu p atru dimensiuni. V arianta mai nouă a fanteziei eroice (swords and sorcery), practicată de Philip Jose Farm er, J. G. B allard, Roger Zelazny sau Michael M oorcock, introduce magia în locul ele­ m entelor de justificare ştiinţifică, reactualizînd vechile tipare ale rom anelor sau cîntecelor de gestă. O trata re spectaculoasă a m otivelor din fantezia eroică apare în rom anul lui Poul Anderson, Operation Chaos (1971), în care, pe o planetă dintr-un univers paralel, în locul legilor pe care le cunoaştem, funcţionează legile magiei. Cu excepţia acestei singure deosebiri, planeta Midgard este o copie fidelă a Păm întului, cu aceiaşi oameni, aceleaşi personalităţi, ace­ eaşi istorie.
In m om entul în care Am erica este invadată de sarazini, Steven M atuschek, un personaj care se poate transform a în vîrcolac, şi V irginia G raylock, vrăjito are licenţiată, primesc însărcinarea de a scoate din lu p tă un a frit (un demon) pe care sarazinii îl ţin închis într-o sticlă solomonică. D upă îndeplinirea misiunii, cei doi îşi petrec luna de m iere în Mexic, unde in tră în conflict cu un dem on erotic, un incub, A m aris-C ybelita M aledicto. A poi, fiica lor, V aleria, este ră p ită şi tran sp o rta tă în iad, de unde totuşi p ă­ rin ţii reuşesc s-o salveze.

74

Pe Midgard sînt întrebuinţate glugile fermecate, care te fac invizibil, oamenii se deplasează pe cozi de m ătură şi pe covoare fermecate, iar în război sînt utilizaţi dragonii care scuipă flăcări şi basiliscul care îi îm pietreşte pe duşmani. M etam orfozele magice se realizează în chip tradiţional, la lum ina Lunii pline, pînă în clipa în care N o rb ert W iener descoperă un procedeu nou, brevetat de societatea Polaroid, în care rolul principal îl joacă lum ina polarizată şi efectul acesteia asupra glandei pineale. P entru a fi făcuţi inofensivi, demonii sînt psihanalizaţi după m etoda lui Freud, li se stabi­ lesc complexele şi punctele vulnerabile. O deplasare în iad, care este de fap t un univers neeuclidian, poate fi efectuată numai în com pania lui N icolai Ivanovici Lobacevski şi a lui Janos Bolyai. în fine, la Universitatea Trismegistus se studiază demonologia şi şamanistica, iar Institutul Faustus se ocupă cu cercetarea iadului. Aceleaşi lucruri se petrec şi în Magic Inc. (1940), de R obert A. Fleinlein.
U n dem on din lumea subterană, N ebiros, se instalează pe P ă m în t şi organizează un concern, Magic Inc., care urm ează să contro­ leze întreaga activitate a com ercianţilor, fixîndu-le tarifele şi acordînd licenţe m agicienilor indispensabili în procesul de fabricare a diferitelor m ărfuri. U n m ic v în ză to r de m ateriale de construcţie, A rchibald Fraser, se îm potriveşte însă concernului şi după ce trece prin to t felul de peripeţii provocate de vrăjile adversarilor, se aliază cu cîţiva prieteni şi coboară prin deschizătura sobei în in­ fern, în căutarea dem onului care pînă la urm ă este făcut inofen­ siv. D in grupul lui A rchie fac pa rte b ă trîn a vrăjito are A rm ada T odd Jennings, care în tr-u n m om ent de enervare bate cu pan to fu l un gnom, tîn ăru l m agician licenţiat Jack Bodie şi un negru spe­ cializat în depistarea dem onilor, dr. Royce W orthington, care nu se desparte niciodată de capul m um ificat al bunicului său.

Fenomene magice şi fantastice în aparenţă, sau de-a drep­ tul undine, gnomi, demoni, pisici negre, amulete, formule magice şi cercuri din care cei închişi nu mai po t ieşi, aceasta este figuraţia fanteziei eroice care, cum era de aşteptat, nu exclude ideea de joc şi de glumă, tipică pentru orice combi­ naţie literară în care convenţia şi regia tind să acapareze întregul conţinut al speciei. D e aceea, fantezia eroica repre­ zintă un loc privilegiat de întîlnire al umorului cu S.F.-ul şi, nu m ai puţin, o literatură a stiliştilor şi a celor care scriu frumos.
75

4. Ucronia, ficţiunea politică
în tr-u n a din cugetările sale, Pascal face observaţia că dacă nasul C leopatrei ar fi fost mai scurt, C ezar şi Antonius nu s-ar mai fi îndrăgostit de ea, şi istoria Im periului rom an ar fi decurs altfel („Si le nez de C leopatra eut ete plus court, toute la face de la terre aurait change", Pensees, VI, 18). La această idee seducătoare, care vrea să spună că orice istorie s-ar fi p u tu t desfăşura şi altfel, se reduce întregul mecanism al ucroniei. Termenul a fost în trebuinţat pentru prim a dată de filo­ zoful francez C harles R enouvier (1815— 1903), într-o operă de ficţiune istorică, ap ărută în anul 1857 şi republicată în 1876 sub titlul Uchronie (l’U topie dans l’Histoire), Esquisse apocryphe du developpem ent de la civilisation europeene tel q u il n ’a pas ete, tel q u il aurait pu etre. T entaţia ucroniei fusese sim ţită şi de Jules V em e în ro ­ m anul său din 1886, R obur Cuceritorul. în momentul în care Albatrosul lui R obur trece pe deasupra insulei Sfînta Elena, Jules Verne face această observaţie, care echivalează cu schiţa unei ucronii :
„D acă pe vrem ea cînd N apoleon se a fla în puterea englezilor ar fi existat un a p a ra t asem ănător celui construit de inginerul R obur. fă ră îndoială că H udson Lowe, în p ofida jignitoarelor m ăsuri de precauţie pe care le luase, s-ar fi pom enit cu ilustrul său prizo­ nier scăpîndu-i din m înă pe calea văzduhului !“

Brian W. Aldiss foloseşte pentru tipul acesta de literatură S.F. denum irea de „alternate univers novels". într-adevăr, ucronia descrie o alternativă im aginară a istoriei, introducînd în mecanismele determ inism ului istoric factorul subiectiv al dorinţei sau al angoasei. în N apoleon apocryphe (1841), de Louis G eoffroy, îm păratul Franţei term ină învingător cam­ pania din Rusia şi instaurează m onarhia universală ; mai re­ cent, la W ard Moore, în Bring the Jubilee (1953), războiul de secesiune este cîştigat de sudişti, iar în rom anul lui Philip K. Dick, The Man in the H igh Castle (1962), cel de-al doilea război m ondial este cîştigat de puterile axei. Cunoscută este şi colecţie de eseuri ucronice apărută în anul 1931 în Anglia ( / / it had happened otherwise) şi în America

76

( / / , or history rewritten), cu contribuţia lui G. K. Chesterton ( / / D on John o f Austria had married M ary Queen of Scots ), Andre M aurois ( / / Louis X V I had had an A to m of Firmness) sau W inston S. C hurchill ( / / Lee had missed Lincoln). R enouvier înţelegea prin ucronie utopia sau ficţiunea isto­ rică a unei epoci trecute. în cazul acesta, elementul optativ, d o rin ţa introdusa în schema istoriei schimbă în tr-a tît faţa evenimentelor, încît ceea ce rezultă ţine de specificul univer­ sului paralel. Ficţiunea politică are în vedere o realitate apropiată, faţă de care se com portă ca un scenariu viitorologic im aginar. Ea încearcă să explice (sau să anticipeze) evenimente politice care au m arcat (sau ar putea să marcheze) conştiinţa ome­ nirii, şi care prin caracterul lor spectacular se înconjoară cu un aer de mitologie sau legendă. Astfel, cam pania dezastru­ oasă a lui N apoleon în Rusia este explicată de Rene Jeanne, -în N apoleon bis (1932), prin înlocuirea generalului, căzut prizonier în m îna cazacilor, cu o dublură, iar celebrul atentat de la Berlin, îm potriva lui H itler, este pus de Philip K. Dick, în The Simulacra (1964), pe seama unor călători tem porali ! I. şi G. B ogdanoff (care consideră că această specie trebuie să includă şi contra-utopia) indică pentru ficţiunea politică urm ătoarele trei elemente de definiţie :
1. Ficţiunea politică îşi alege drep t cad ru o situaţie socio-politică reală, din care extrapolează cîteva elem ente, pe term en foarte scurt (doi sau trei ani). 2. Ficţiunea politică integrează temele anticipaţiei sociologice şi ale universului paralel, d a r povestirea răm îne întotdeauna cen­ tra tă d o a r pe evoluţia fluxului politic. 3. In ficţiunea politică identificăm o intenţie m oralizatoare, cri­ tică sau ap o lo g etică.1

5.

Romanul poliţist

în tre literatura poliţistă şi literatura S.F. există o asemă­ nare de principiu, care ţine de procedeul detecţiei şi de meca­ nica regiei a suspense. Foarte multe povestiri ştiinţifico-fan1 I. şi G. Bogdanoff, op. cit., pp. 98— 99.

77

tastice au de explicat o enigmă, o situaţie neaşteptată, un „ m i s t e r C e e a ce diferă în cazul acesta este mobilul enigmei şi tipul anchetei. în locul crimei avem de a face cu o curio­ zitate sau cu o noutate de n atu ră tehnică, în locul anchetei poliţieneşti urm ează să se desfăşoare o anchetă ştiinţifică. Schema este de obicei aceasta : într-un univers particular (un alt corp ceresc, un loc ascuns sau inaccesibil de pe propria noastră planetă), aproape to t ceea ce se întîm plă este altfel. O rganizarea acestui univers este coerentă în fond şi incom­ prehensibilă în aparenţă. Ceea ce îşi propune scriitorul este să descopere principiul, legea, cauza care determ ină acest tip nou de coerenţă. Pe o planetă trăieşte o singură specie de anim ale şi un singur fel de plante. De ce ? (C lifford D. Simak, D rop dead). în tr-o rezervaţie din A frica se nasc anim ale-m utanţi, monştri cu două capete şi şase picioare. C are este originea lor, cine sau ce le produce ? (L. Sprague de C am p, The blue G iraffe). Pe o planetă cu doi sori, unul albastru, altul portocaliu, toate fiinţele vii p ar a fi cuprinse de dorinţa de a se autodistruge. M embrii unei expediţii cosmice sar în prăpăstii cuprinşi de panică sau încearcă să se arunce afară din navă, în vid. C um se explică acest com portam ent neobişnuit, care anulează instinctul de conservare al rasei şi, m ai ales, cine îl provoacă ? (Neil R. Jones, The Planet of the Double Sun). T rena aceasta enigmistică este evidentă mai ales în textele care ţin de faza de început a literaturii S.F. 20.000 de leghe sub mări (1870) începe cu o „enigmă" care declanşează o „anchetă ştiinţifică". Ceea ce pare a fi o stîncă sau un m onstru m arin necunoscut, începe să atragă atenţia opiniei publice şi să provoace dezbateri şi polemici aprinse în ziare şi în sînul societăţilor ştiinţifice din întreaga lume. D upă cum se ştie, pentru ca misterul să fie elucidat, este organizată o expediţie din care va face parte şi profe­ sorul de istorie n aturală de la Muzeul din Paris, Pierre A ronnax. în romanele S.F. de tipul acesta, locul detectivului este luat de savant. D ar se poate întîm plă ca în elucidarea unui „caz" de n atură ştiinţifică sau tehnică să fie im plicată chiar poliţia. Este cazul rom anului Stăpinul lumii (1904), de Jules Verne. Aici, un şir de enigme inexplicabile provoacă curiozi­

78

tatea întregii omeniri. Pe rînd, este vorba de „misterul de pe G reat-E y ry “, un m unte din Statele Unite, din care încep să iasă flăcări, deşi se ştie că nu este vorba de un vulcan ; de misterul autom obilului care parcurge şoselele Americii cu o viteză de 240 km /h, fără ca pilotul sau constructorul lui să p o ată fi identificat, şi care cîştigă în joacă un concurs al Autom obil-Clubului ; de „misterul din G olful Boston", în care îşi face ap ariţia un ap arat de navigaţie extrem de rapid ; în sfîrşit, de misterul din lacul K irdall, în Kansas, unde se pare că se ascunde un submarin. C înd autorităţile îşi dau seama că şi-ar putea însuşi un mijloc revoluţionar de locomoţie, capabil să m anevreze în egală m ăsură în aer, pe uscat şi în mediul lichid, ele îl însăr­ cinează pe inspectorul principal John Strock, de la poliţia din W ashington, cu elucidarea cazului. D upă aproxim ativ acelaşi tipic se desfăşoară şi celebra povestire a lui I. A. Efrem ov, Corăbii astrale (1945).
T înărul paleontolog chinez Tao-Li, m ort în anul 1940, descoperă în provincia Sikan, din Asia C entrală, m ai m ulte cranii de dino­ zaur, vechi de 70 de m ilioane de ani, cu o perforaţie care pare să fi fost produsă de un glonte. C azul acesta „inexplicabil" este studiat de a lţi doi paleontologi, sovieticii Aleksei Petrovici Şatrov şi Ilia Andreevici D avîdov. D in deducţie în deducţie, cei doi ajung la concluzia că dinozaurii nu au p u tu t fi ucişi de fiinţe născute pe P ăm înt, în tru c ît omul nu exista în perioada aceea. A utorul îm puşcăturii, căci de o îm puşcătură este vorba, trebuie să fie un extraterestru. A doua dificultate (distanţa m are dintre diferitele sisteme solare de pe care a r fi p u tu t proveni extratereştrii) este rezolvată cu ajutorul unei teorii originale despre m işcarea în spaţiu a sistemului nostru solar, care în urm ă cu 70 de m ilioane de ani s-ar fi a fla t în tr-o regiune m ai densă a galaxiei noastre. D u p ă rezolvarea pe cale deductivă a enigmei, paleontologii organizează o nouă expediţie în urm a căreia, sub scheletul unui dinozaur, este descoperit craniul unei fiinţe extra­ terestre.

Teoretic, pornind de la enigmă şi de la anchetă, literatura S.F. poate deveni cu relativă uşurinţă rom an poliţist. în fond orice rom an poliţist se reduce la cinci elemente esenţiale : m ediul, victim a, ucigaşul, suspecţii şi detectivul. Este sufi­ cient ca unul dintre aceste elemente să fie înlocuit cu un corespondent din S.F. pentru ca rezultatul să fie un rom an poliţist ştiinţifico-fantastic.

79

C u toate acestea, rom anul poliţist S.F. nu se reduce la atît, am orul lui nu schimbă, p u r şi simplu, decorul realist al rom a­ nelor lui Dashiell H am m ett cu un plan în d ep ărtat de oraşe cosmice şi de rachete, şi nici nu se mulţum eşte să înlocuiască detectivul, crim inalul şi m artorii cu unul sau mai m ulţi r o ­ boţi. Esenţial într-un rom an poliţist ştiinţifico-fantastic este faptul că aceste substituiri po t aşeza un num ăr de elemente tradiţionale, într-un sistem de relaţii noi. C ondiţia aceasta este îndeplinită de romanele poliţiste ale lui Isaac Asimov. în The Caves o f Steel (1954), populaţia planetei noastre a atins cifra de opt m iliarde de locuitori, îm părţiţi în aproxi­ m ativ 800 de m ari oraşe ( city ). U n city este un complex socio-arhitectonic subteran, alcătuit din sute de mii de locu­ inţe. în centrul lui se află birourile şi adm inistraţia, iar la periferie fabricile şi plantaţiile hidroponice care asigură h ra­ na oraşului. C irculaţia se realizează cu ajutorul unei vaste reţele de tro tu are rulante, care se mişcă în mai m ulte regi­ m uri de viteză. U nul dintre cele mai palpitante episoade ale rom anului este o urm ărire de-a lungul acestei reţele de benzi, în afara oraşului se dezlănţuie natura ostilă, aşa încît nici un om nu se mai poate confrunta cu ea. în opoziţie cu aceste gigantice refugii subterane s-au dezvoltat astro-lumile, un num ăr de colonii pam întene ajunse la un înalt grad de civi­ lizaţie. Ce se întîm plă în rom anul lui Asimov ? U n astronid (doctorul Sarton, cetăţean al planetei A urora, sociolog şi specialist în robotică) este ucis cu o arm ă electro­ nică, în îm prejurări neclare. Cazul este fără precedent şi riscă să ducă la deteriorarea relaţiilor, şi aşa încordate, dintre păm înteni şi astronizi. în consecinţă, comisarul Julius Enderby îl însărcinează pe detectivul de rangul V, Elijah (Lije) Baley, din poliţia oraşului N ew Y ork, să rezolve cazul, în colaborare cu un anchetator desemnat de pe A urora, R. Daneel O liw aw , R . însem nînd robot. Daneel este într-adevăr un robot cu cre­ ier pozitronic şi colaborarea dintre om şi un ap arat hum anoid devine la Isaac Asimov un m otiv fascinant de speculaţie. D upă cîteva supoziţii care se dovedesc eronate, Lije Baley îl descoperă pe crim inal. El face parte dintr-o vastă organi­ zaţie clandestină, a m edievaliştilor, îndreptată îm potriva ro­ boţilor, şi a ucis din greşeală, confundînd un om cu un robot. 80

In Soarele gol (1957), personajul principal este acelaşi Elijah Baley, prom ovat în categoria V I. La cîteva luni după ancheta din The Caves of Steel, el este detaşat pe planeta Solaria, unde a fost asasinat fetologul Rikaine D elm arre. Şi de data aceasta Baley colaborează cu robotul hum anoid R. Daneel O liw aw , prad ă aceluiaşi amestec sîcîitor de stări de spirit, între repulsie şi simpatie. Se ştie, Asimov inventează reguli de la care apoi derogă prin cazuri particulare. U n rol im portant în desfăşurarea in­ trigii poliţiste din Soarele gol îl joacă cele trei reguli ale roboticii, form ulate în ciclul Eu, robotul (1950). Deşi prim a lege stabileşte că roboţii nu po t săvîrşi acţiuni care să dăuneze omului, se p o t totuşi comite crime cu ajutorul lor, căci doi roboţi p o t efectua două operaţiuni inofensive, dacă le inter­ pretăm separat, dar care luate îm preună au ca rezultat o crimă. Mai m ult, ca efect al încadrării în S.F. a unei fabule de tip poliţist, to ată m otivaţia anchetei din romanele lui Asimov este nouă. în definitiv, de ce este nevoie ca un păm întean să rezolve cazurile penale ale unei civilizaţii superioare ? P entru că a tît astronizii cît şi solarienii trăiesc într-o izolare abso­ lută, evitînd contactul fizic şi com unicînd numai cu ajutorul videofoanelor. Solarienii suferă de aceea de agorafobie, de frustraţii sexuale sau de tactilofobie, şi nici unul dintre ei nu s-ar putea ocupa de interogarea m artorilor sau de toate cele­ lalte operaţiuni pe care le presupune anchetarea unei crime. în felul acesta, într-un rom an poliţist ştiinţifico-fantastic, toate elementele vechi ale rom anului poliţist, mobilul crimei, tehnica anchetei şi chiar unele scheme tradiţionale (la Asimov, m otivul camerei închise, în The D ust of Death, m otivul cri­ mei perfecte, în O rbituary sau în The Billiard Ball ) po t că­ p ăta o rezolvare nouă 1.
1 In F icţiuni pentru revolver şi orchestră (1970), D orel D orian im a­ ginează şi el O anticrim ă perfectă, în povestirea cu acelaşi titlu . La el, cuplul Teo C elan (cibernetician şi detectiv) şi super-robotul anchetativ S.H . 12 efectuează o succesiune de nouă anchete, cu totul rem arcabile fiind cele din Im posibilul Q uasifer şi Elegie pentru ultim u l Barlington. In Im posibilul Q uasifer, cei doi detectivi exam inează posibilitatea exis­ tenţei unui univers crim inal (Q uasifer), în care personajul principal, pilotul Luan W o, a r fi ajuns cu ajutorul unui extragalactor. în acest sub-univers dom inat de o m entalitate şi de acte crim inale, pilotul este su­ pus unor interogatorii neuro-psihice şi ţin u t în tr-o închisoare m obilă

U n bun rom an poliţist ştiinţifico-fantastic nu urm ă­ reşte să schimbe regulile vechi ale genului, cu a tît mai m ult cu cît este greu de precizat dacă S.F.-ul şi-a anexat rom anul poliţist sau acesta din urm ă utilizează S.F.-ul. în schimb, el determ ină o creştere a num ărului variantelor de joc.

(o încăpere care se deplasează od ată cu prizonierul). In Elegie pentru ultim u l Barlington, în centrul anchetei se află „decesul" inexplicabil al unui robot m uzical, în ca d rat la baza unui ansam blu piram idal, construit de C ib B arlington în oraşul N o u l W eim ar. P iram ida aceasta este orga­ nizată pe cinci nivele şi populată, la fiecare nivel, cu roboţi care îi „garantează" pe cei de la etajul inferior (etajul I, orchestra, etajul II, giranţii soliştilor, etajul II I, experţii, etajul IV , creatorii, etajul V, selec­ torul unic, C ib B arlington). E roarea celor doi detectivi este de natură socio-politică. A ncheta lor se fixează la baza edificiului, acolo unde s-a produs defecţiunea. D a r într-u n sistem piram idal rigid, im pulsurile şi comenzile au un sens unic, aşa în cît orice accident este provocat, de fa p t, de v îrfu l piram idei.

V II. TEMELE

O clasificaţie satisfăcătoare a tem elor din literatura S.F. trebuie să privească obiectele care urm ează să fie clasificate cu o oarecare detaşare, şi să ţină seama de cîteva dificultăţi care decurg din absenţa unor noţiuni clare de teorie şi chiar de istorie a literaturii S.F. D upă n atu ra criteriilor cu care operăm po t fi identifi­ cate temele m anifeste (călătoria interplanetară, universul p a ­ ralel, călătoria în tim p) şi aşa numitele teme latente (natura şi omul, ecologia, com unicaţia etc.). Prim ele sînt teme „vechi", specifice genului S.F., celelalte sînt teme aproape întotdeauna noi, care nu aduc argum ente decisive pentru a distinge între literatura main-stream sau „norm ală" (cum o numeşte Stanislaw Lem) şi S.F. Există, de asemenea, teme care se situează la periferia genului, teme preluate (transm utaţia, convertirea m etalelor) sau teme care se epuizează (călătoria interplanetară), răm înînd să ilustreze conţinutul unui anum it fel de literatură, sub aspectul istoriei lui literare. în fine, există teme obsedante, care pot fi proprii unui num ăr redus de scriitori sau unei anum ite literaturi. Kingsley Amis tem atizează nostalgia vieţii rurale şi anti-urbanism ul din romanele lui C lifford D. Simak sau din povestirile lui R ay B radburv, num indu-le „sindromul Sim ak". D upă Brian W. Aldiss, S.F.-ul am erican revine cu obstinaţie la tema extratereştrilor, în tim p ce tem a naţiunilor submerse ar fi o obse­ sie britanică, de extracţie victoriană (Benjamin Disraeli, Sybil, or The T w o N ations, 1845 ; B ulw er-Lytton, The Corning Race, 1871 ; Lewis C arroll, Alice in W onderland, intitulată iniţial A lice’s A dventures Underground, 1865 ; H . G. Wells, Maşina tim pului, 1895 ; John W yndham , The Secret People, 1935).

I

83

în acelaşi tim p, în ciuda unor diferenţe esenţiale între uni­ tatea de sens a diferitelor categorii de texte, se poate vorbi de echivalenţa în absolut a tem elor S.F. în Călătoria spre centrul Păm întului, de Jules Verne, în m omentul în care descoperă cavitatea subterană şi curioa­ sele fenomene electrice care o luminează, unul dintre perso­ najele rom anului face această observaţie :
„M i se părea că m ă găsesc pe vreo planetă în d ep ărtată, pe U ranus sau N eptun, şi că asistam la nişte fenomene cu to tu l necunoscute unui «păm întean»“ 1.

Aceeaşi reacţie o are reporterul Tom a Grigoriu, din po­ vestirea D rum deschis, de Ion H obana, pe nava Calypso, în fundul m ării :
„Parcă ne aflăm pe o altă planetă... O planetă unde aerul ar avea o stranie culoare verzuie. N u p o t să asemuiesc culoarea aceasta im aginilor păm înteşti : ierburile crude, frunzişul pădurilor tinere, sm araldelor chiar — sim boluri ale verdelui fără pată... N e aflăm pe o altă p lanetă".

Romanele care au ca temă viaţa trecută, speciile dispărute sau ascunse, form ează o categorie num ită şi lost-race sau lost-continent. D ar de fapt, ele pot fi considerate ca variantă la tema rom anelor planetare. în loc să-şi deplaseze perso­ najele în alt sistem solar, autorul inventează pentru ele o lume ascunsă, nedescoperită sau inaccesibilă, în interiorul sau pe suprafaţa Păm întului.
„ în realitate, observă reporterul M alone, din The Professor C hallenger Stories, The lost W orld, de A rth u r C onan D oyle, sîntem la fel de departe de un aju to r omenesc, ca şi cînd ne-am afla pe L ună".

D upă acelaşi tip de raţionam ent, un univers paralel, care presupune o mişcare în spaţiu, poate fi luat drept o
1 A nalizînd rom anele lui Jules Verne, D arko Suvin observă că „Ex­ pediţiile lui N em o — şi ale lui Lidenbrock — se apropie mai m ult d : S.F.-ul interplanetar, decît de cel din dipticul lu n ar". în Potir une poetique de la science-fiction, p. 132.

84

călătorie în tim p. în Oameni ca zeii, de H . G. Wells, un utopian îi declară păm înteanului venit dintr-un alt univers :
„E ca şi cum aţi fi venit la noi din trecut... din istorie".

în ciuda acestor alunecări de teren de la un grup tematic la altul, individualitatea de gen a literaturii S.F. poate fi dovedită şi p rin descrierea cîtorva teme de referinţă. Acestea sînt :
1. 2. 3. 4. 5. 6. C ălăto ria in terplanetară Invazia şi Războiul lum ilor Sfîrşitul lum ii, C atastro fa, Rom anul post-atom ic A tlan tid a, Lumile ascunse U niversul paralel C ălăto ria în tim p.

1.

Călătoria interplanetară

Cea mai simplă tem ă a literaturii S.F. este tema călăto­ riei interplanetare sau cosmice. Ea are un caracter eminamente anticipativ, exprim înd dorinţa arhetipală a omului de a se desprinde de P ăm înt. în acelaşi tim p, fiind pe punctul de a se transform a într-un fap t real, cea mai veche temă a litera­ turii S.F. am eninţă să părăsească domeniul, pentru a se re­ trage în fondul istoric şi pasiv al genului. A proape toate călătoriile din faza naivă a literaturii ştiinţifico-farutastice îşi îndreaptă atenţia asupra Lunii. Ele încep odată cu Istoria adevărată a lui Lucian din Somasata (cca. 125— 185 e.n.), care descrie peripeţiile unei corăbii smulse de o furtună din apele Oceanului de vest (dincolo de C oloa­ nele lui Hercule) şi îm pinsă de vînt pînă în Lună, unde ajunge după şapte zile şi şapte nopţi de zbor. în tr-o altă operă a lui Lucian, Ikarom enip, M enippos îşi fixează de umeri, cu ajutorul unor curele, o aripă de v u ltu r şi una de pajură, şi porneşte sa parcurgă în zbor cele 3000 de stadii (aproxim ativ 540 de km) care crede că-1 despart de Lună. O ascensiune cu ajutorul vulturilor încearcă şi şahul Firdusi, din Cartea regilor, dar atelajul său se prăbuşeşte şi eşecul suferit este in terpretat ca o sancţiune a divinităţii.

La Ariosto, în cîntul 34 din Orlando furioso (1516), Astolfo este tran sp o rtat în Lună de sfîntul apostol Ioan, care utilizează în acest scop carul profetului Elia, tras de p atru telegari :
„69. Sfîntul evanghelist înham ă p a tru telegari m ai roşii decît focul şi apoi luă Ioc a lătu ri de A stolfo, apucă frîu l şi se în d rep tă către cer. C arul se în ălţă în aer şi ajunse în curînd în mijlocul focului etern pe care, prin puterea m iraculoasă a bătrîn u lu i sfînt, îl stră­ b ătu ră fără să-l sim tă. 70. T raversară lunii. “ to ată sfera focului şi apoi in tra ră în im periul

Prim a călătorie interplanetară concepută de un astronom este lucrarea lui Johannes K epler (1571— 1630), Som nium , publicată postum , în anul 1634. Ascensiunea lui D uracoto, fiul unei vrăjitoare din Islanda, se produce în vis, cu aju­ torul unor spirite. Ele se aruncă asupra celui ales şi îl trans­ p ortă în Lună în mai puţin de p atru ore. P entru a suporta şocul vitezei iniţiale, călătorul trebuie anesteziat şi aşezat astfel încît fo rţa de recul să fie uniform repartizată pe toată suprafaţa corpului. K epler anticipează şi unele fenomene de insuficienţă respiratorie, pe care spiritele le com bat aplicînd pe nasul şi pe gura călătorului un burete umed. Domingo Gonsales, eroul lui Francis G odw in (1572— 1633), din The M an in the M oone (1638), utilizează 25 de lebede săl­ batice, cu ajutorul cărora porneşte din insula Sfînta Elena spre Lună, atingînd o viteză de 50 de mile pe oră. La în to ar­ cere, căderea pe P ăm înt este încetinită cu ajutorul pietrei Ebolus care, pusă în contact cu corpul omenesc, îl face im ­ ponderabil. Celebre sînt şi tentativele de zbor ale lui C yrano de Bergerac (1619— 1655), descrise în H istoire comique, par monsieur de Cyrano Bergerac. C ontenant Ies etats et empires de la Lune (1657) şi în Fragment d'H istoire comique par monsieur de Cyrano Bergerac, contenant Ies etats et empires du Soleil (1662) : roua din sticle, care se evaporă şi este atrasă de Soare, rachetele în trepte, m ăduva de bou atrasă de Lună, m agnetul aruncat în sus, care trage după sine un mic vehicul de fier, sau m aşina cu icosaedru, construită de erou în celula unei închisori.
86

D upă cum se vede, cele mai multe din procedeele de zbor ale lui C yrano de Bergerac sînt comice, asem ănătoare cu me­ todele baronului Miinchhausen, eroul lui R udolf Erich Raspe (1737— 1794), care se ridică în Lună cu ajutorul unui vrej de fasole turcească şi se înapoiază pe o funie tăiată mereu deasupra capului şi înnodată dedesubt ! Inventarul posibilităţilor de a zbura, în faza preistorică a literaturii S.F., este realizat de John W ilkins (1614— 1672), în The D iscovery o f a N e w W orld (1638) : aripi fixate de corp, după m etoda lui D aedalus sau pentru a im ita îngerii, cu ajutorul păsării Rock, domesticită, prin aplicarea principiilor mecanice descoperite de A rchytas din T arent şi de Regiomontanus, care au construit două maşini capabile să zboare, un porum bel şi un v u ltu r de lemn 1. Cel care scoate călătoria interplanetară din domeniul spe­ culaţiei fanteziste sau ironice este Edgar Allan Poe, probabil şi sub impresia avalanşei de încercări care se declanşează după 27 august 1783, data la care fraţii M ontgolfier reali­ zează la Paris prim a ascensiune cu balonul aerostatic 2. Deşi
1 Istoricul procedeelor de zbor spre Lună este realizat de M arjorie H ope N icolson, în Voyages to the M oon, N ew Y ork, 1949 şi de H elm ut Sw oboda, în D ichter reisen zu m M ond, Utopische Reiseberichte aus zw ei Jahrtausenden, Fischer Bucherei, F ra n k fu rt am M ain, H am burg, 1969. 2 Se pare că în R om ânia, p rim a experienţă de acest fel are loc 35 de ani m ai tîrziu : „O a ltă noutate p entru bucureşteni a fost ascen­ siunea unui balon — prim ul pe care-1 vedeau locuitorii oraşului ; «eve­ nim entul» a a v u t loc la 26 iunie st. v. 1818, în D ealul Spirii, la C urtea Arsă, şi a fost consem nat de un contem poran, ceauşul Costache de la biserica Amzei ; m ahalagiii şi-au a m in tit m ultă vrem e de «băşica» lui vodă C aragea." (C onstantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor din cele mai vechi tim puri pîria in zilele noastre, E d itu ra p entru literatu ră, Bucu­ reşti, 1966, p. 110). D ar în tr-o notă din revista N atura, in titu la tă Dacii şi balonul, a u to ru l revendică pentru... daci ideea baloanelor cu aer cald ! „Se ştie că pe C olum na lui T raian steagul dacilor e un draco. Acesta era un bu rd u f de piele cu o gură de a rgint ca de balaur şi legat de o pră. jină. C în d bătea v în tu l prin gura căscată, burduful se um fla şi se zbătea în aer m ai m ult sau m ai p u ţin ciudat. Draco s-a p ă stra t m ultă vrem e în a rm ata rom ană şi a fost îm p ru m u tat şi de alte popoare. Ei bine, acest draco ar fi fost transform at în ad ev ărat balon, pe vrem ea E vului Mediu, în chipul urm ăto r : în gura balaurului se punea p uţin foc. Se înţelege lesne că aerul ce um plea burduful se încălzea, se făcea m ai uşor şi ridica pe draco în sus. în C odex germanicus de la 1504 se află chiar un desen cu un balaur de acesta zburînd în aer şi legat cu o frînghie ca să nu fugă, se vede, prea departe." (N a tu ra , an. II, nr. 2, noi. 1906, p. 64.)

87

păstrează o rezervă ironică, în povestirea Huns Pfaall (1835), Poe descrie m etodic ascensiunea unui olandez spre Lună, cu ajutorul unui balon confecţionat din pînză cauciucată, punîndu-şi toate problemele tipice ale zborului interplanetar : distanţa pînă Ia astrul vizat, viteza de deplasare, dificultă­ ţile provocate de altitudine, clişeul contem plării globului te­ restru de la mare înălţim e, problem a aprovizionării cu aer şi cu alimente, prim ejdia ciocnirii cu un meteorit. In esenţă, traseul stereotipic al acestei călătorii este parcurs şi de Jules Verne, în rom anul De la P ăm int la Luna (1865), care trebuie considerat capodopera genului. In ciuda schemei fixe şi a nenum ăratelor anticipaţii care, odată cu trecerea tim pului s-au dovedit a fi simple naivităţi ştiinţifice, vitali­ tatea literară a cărţii lui Jules Verne răm îne nealterată. Ea se întem eiază pe o tehnică perfectă a înscenării, pe ştiinţa de a crea tensiune şi suspans, pe succesiunea rapidă a ele­ m entelor de atm osferă şi de mişcare : clubul pitoresc al tuna­ rilor (Gun Club), cuprinşi de febra selenomaniei, disputele academice în jurul proiectului de zbor, adversitatea dintre căpitanul N icholl şi preşedintele Barbicane, care are mereu ultim ul cuvînt, bursa finanţării experienţei, şantierul gigantic al C olum biadului şi încordarea efortului industrial fără pre­ cedent, în fine, personajele, în frunte cu inimosul J.-T . Maston, secretarul perm anent al Gun-clubului, care face p ropu­ nerea de a se în d rep ta axa Păm întului cu ajutorul unor maşini, sau care, atunci cînd află că proiectilul lunar trebuie lansat dintr-o zonă cuprinsă între paralela 0 şi 28, cere să se declare război Mexicului, neştiind că Statele U nite posedă teritorii situate în această regiune :
„— Ei bine ! Fiindcă frontierele noastre nu sînt destul de întinse, deoarece la m iazăzi oceanul constituie o stavilă de netrecut, şi fiindcă trebuie să căutăm dincolo de Statele L h ite şi într-o ţa ră învecinată această a douăzeci şi opta paralelă, cred că e un casus belii bine m otivat în această situaţie şi cer să se declare război M e x icu lu i!“

în ciuda unor variaţiuni (tulburările psihice, problemele sociale care p o t lua naştere într-o călătorie de m ari proporţii, expediţia desfăşurată p rin participarea mai m ultor generaţii), tot ce se va scrie mai tîrziu pe această temă va respecta p ro ­ tocolul riguros sugerat de K epler şi fixat de E. A. Poe. D ar 88

după Jules Verne, tema s-a epuizat în principiu şi călătoria interplanetară a fost înlocuită aproape peste tot cu figura de stil a hiperspaţiului. P rintr-o simplă apăsare de buton, distanţele imense dintre două planete, două sisteme solare sau chiar două galaxii sînt traversate într-o fracţiune de se­ cundă. în aceste îm prejurări, locul călătoriei am ănunţite este luat de o scurtă prezentare a teoriei cutelor sau buclelor spa­ ţiale şi singura problem ă a cosm onauţilor răm îne o ameţeală uşoară, o greaţă sau un şoc trecător. O d ată cu creşterea vitezei de deplasare, călătoria in­ terplanetară dispare ca literatură.

2. Războiul lumilor, invazia
M otivul invaziei poate fi considerat o obsesie anglo-saxonă şi se poate spune că în tim p ce S.F.-ul călătoriei interplane­ tare este dom inat de modelul Jules Verne, S.F.-ul invaziei stă sub semnul autorităţii lui W e lls1. Totuşi, prim a operă rem arcabilă pe tema invaziei apare în Germ ania, unde K urd Lasswitz publică în anul 1897 ro­ m anul A u f zw ei Planeten.
M arţienii lui Lassw itz (numele) sînt, d a to rită superiorităţii lor tehnice, stăpînii întregului sistem solar. Ei controlează P ăm întul cu ajutorul unor sateliţi staţionari, fix aţi deasupra polilor planetei, pe care au transform at-o în p ro tec to ra t m arţian, în urm a bătăliei de la Portsm outh. In ten ţia in v ad ato rilo r este de a exploata aerul şi energia solară a planetei noastre. î n m om entul în care păm întenii (num iţi de m arţieni bate ) reuşesc să construiască aeronave com parabile cu cele ale m arţienilor, aceştia din urm ă sînt învinşi şi alungaţi de pe P ăm înt.

In v azia lui H . G. Wells, din R ăzboiul lum ilor (1898) se produce în prim ii ani ai secolului X X . D in 24 în 24 de ore, m arţienii lansează cîte o navă spre P ăm înt, în căutarea

1 în tr-o bibliografie a literatu rii despre viito r (The Tale o f the Future, From the beginning to the present day, L ondra, 1961), I. F. C lark înregistrează p entru intervalul 1871— 1898 (d a ta publicării rom anului lui H . G. Wells, R ăzboiul lum ilor) 40 de lucrări (rom ane, povestiri, pam ­ flete) pe tem a invaziei, apărute în A nglia. Cele m ai m ulte din tre ele au ca subiect războiul şi invadarea Angliei de către nem ţi, ruşi, chinezi şi m ai ales francezi, pe calea aerului, pe a p ă sau p rin tr-u n tunel săpat pe sub C analul M înecii.

89

unei planete mai apropiate de Soare, M arte fiind pe punctul de a se-răci. U na din aceste rachete aterizează în apropiere de Londra şi din craterul produs prin cădere îşi fac apariţia nişte fiinţe terifiante, cu ochi enormi, cu cioc şi cu tentacule. N eputîndu-se adapta gravitaţiei terestre, m arţienii se depla­ sează cu ajutorul unor tripozi metalici. La început ei îi ex­ term ină pe oameni utilizînd raze de foc şi nori negri cu efect toxic instantaneu. Mai tîrziu, păm întenii încep să fie urm ăriţi sistematic şi capturaţi, pentru ca m arţienii să se poată hrăni cu sîngele lor. D upă ce distrug oraşele W eybridge şi Shepperton, invadatorii se îndreaptă spre Londra. C apitala este părăsită în panică, trenurile sînt luate cu asalt, m aga­ zinele de biciclete sînt jefuite. In cele din urm ă m arţienii cad victimă m icrobilor de pe P ăm înt şi m or tînguindu-se sinistru, „ul-la, ul-la, ul-la" ! T o t Wells dezvoltă şi a doua ipoteză a invaziei — apa­ riţia unor animale sau plante de pe p ro p ria noastră planetă care, prin num ărul lor im presionant, prin fo rţă sau prin inte­ ligenţa p o t pune în pericol existenţa rasei umane. Ideea plantelor agresive apare la Wells într-o povestire din anul 1894, Înflorirea ciudatei orhidee. U n horticultor am ator cum pără un bulb adus din insulele Andam ane, de lîngă India, şi îl plantează într-o seră. în scurt tim p începe să crească o p lan tă cu flori albe şi dungi portocalii, cu radicele aeriene de 30 de cm lungime, ca nişte tentacule. în tr-o bună zi p lan ta îl atacă pe grădinar, cuprinzîndu-i gîtul cu radicelele şi aplicîndu-i ventuzele pe corp. în R ăzboiul lumilor, ierburile roşii aduse de m arţieni pe P ăm în t ating dimensiuni monstruoase, astupă canalele apelor şi pier apoi ca şi invadatorii, din cauza m icrobilor tereştri. în Im periul furnicilor (1905), un oraş brazilian este luat cu asalt de furnici inteligente, de 5 cm lungime, care se depla­ sează în form aţiuni regulate şi p oartă un echipam ent m ilitar cenuşiu. Ele folosesc unelte, prelucrează metalele cu ajutorul focului şi dezvoltă un sistem de comunicaţie com parabil cu acela al oamenilor.
„Cam pe la 1911, dacă merg în continuare ca acum, vor ajunge pînă la prelungirea de cale ferată de la C apuarana, şi se vor im pune atenţiei capitalism ului european. P rin 1920, vor fi la jum ătatea drum ului pe A m azon în jos. C red că cel m ai tîrziu prin 1950 sau ’60 vor descoperi E uropa."

90

în H rana zeilor, (1904), o substanţă care provoacă creş­ terea exageraită a organism elor (heracleoforbia ) este risipită din neglijenţă în n atură şi dă naştere unor exemplare de plante şi de animale gigantice, care am eninţă populaţia A n­ gliei : viespi m ari cît bufniţa, urechelniţe şi furnici uriaşe, iederă cu un diam etru de peste 60 de cm, urzici cu ace o tră ­ vitoare, şobolani imenşi care atacă de mai m ulte ori Londra, năvălind din canalele de scurgere ale oraşului. R itm ul în care toţi aceşti m onştri îşi fac apariţia este te rifia n t:
„...Hrana se îm prăştiase din nou. în tr-o săptăm înă, islazul din K eston era ceea ce naturaliştii numesc un centru de răspîndire în plină activitate. De astă d a tă nu erau viespi sau şobolani, urechelniţe sau u r z ic i; erau num ai vreo trei păianjeni de apă, cîteva larve de libelulă, care în scurt tim p au devenit libelule, luînd ochii întregului K ent cu trupurile lor de safir care p lanau prin văzduh şi o buruiană dezgustătoare, gelatinoasă ca o spum ă, care se revărsa peste m alul bălţii, trim iţîndu-şi masele verzi şi vîscoase pe cărarea grădinii, pînă spre casa doctorului W inkles. începură să m ai crească şi trestiile, eqtiisetum şi potam ogeton şi expan­ siunea lor nu încetă decît o d ată cu secarea acelei bălţi, în scurtă vrem e deveni lim pede p entru m arele public că de d ata aceasta nu era doar un singur centru de răspîndire, ci m ai m ulte. U nul era la E aling — acum nu m ai încape îndoială şi de la acesta venea plaga m uştelor şi păianjenilor roşii ; altul era la Sunbury, producînd ţip ari m ari şi feroci, care erau în stare să iasă pe m al, unde om orau o i le ; şi se a fla unul în Bloomsbury, ia r aceasta hărăzi lum ii o nouă rasă de gîndaci de bucătărie de un soi te ­ ribil..."

S-ar crede că povestirile şi romanele lui H . G. Wells epui­ zează toate com binaţiile posibile ale temei invaziei, în v a­ rian tă extraterestră sau provocată de agresori păm înteni. în realitate există cel puţin două m otive care explică longevi­ tatea acestei teme. Prim ul m otiv ţine de efectul literar al tipului special de conflict pe care îl presupune agresiunea şi invazia, al doilea trebuie căutat în funcţia variabilă pe care o îndeplineşte agresorul, pentru că, deşi form ula este fixă, un tip special de coerenţă, şi prin aceasta, adevăratul conţi­ n u t al rom anului, vor decurge de aici. Aşa se explică num ărul relativ m are de rom ane notabile pe tem a invaziei, care reuşesc să p ară inedite, în ciuda nu­ m ărului mic de com binaţii epice cu care pot lucra.

91

U nul dintre cele mai convingătoare exemple din această categorie îl oferă rom anul lui K arel C apek (1890— 1938), R ăzboi cu salamandrele.
Descoperite în tr-o colonie olandeză, la vest de Sum atra, salam an­ drele sint întrebuinţate la început pentru pescuitul perlelor sau p entru realizarea construcţiilor portuare. A poi ele colonizează toate ţărm urile lumii, îşi construiesc oraşe subm arine, fabrici, linii de tran sp o rt, organizează un Salam ander Syndicate, se înarm ează şi sfîrşesc prin a face revendicări teritoriale, sub conducerea unui C h ief Salamander. C înd ajung la cifra de aproxim ativ 20 de m i­ liarde de exem plare, salam andrele aruncă în aer coastele Statelor U nite şi ale Chinei, instituie blocadă în jurul Angliei, inundă G erm ania, F ranţa, B razilia, Egiptul, India. In fa ţa acestui val de agresiune, unul dintre personajele rom anului se consolează cu ideea că ţa ra lui, Cehoslovacia, nu are ieşire la m are şi că, de aceea, nu este am eninţată de invazie. In tr-u n a din zile însă, în tim p ce pescuieşte liniştit pe V îltava, o salam andră scoate capul din apă şi îl priveşte fix.

Rom anul lui Capek a apărut în anul 1936. în 1938 Cehos­ lovacia pierdea Sudeţii, iar ceva mai tîrziu, Boemia, M oravia şi Slovacia. în anul 1939 izbucnea cel de al doilea război m ondial. Foarte cunoscute sînt alte trei romane pe tema invaziei, The D ay o f the T riffid s (1951), de John W yndham , The Puppet Masters (1951), de R obert A. Heinlein şi C ity (1952), de C liffo rd D . Simak. Rom anul englezului John W yndham (1903— 1969) por­ neşte de la ideea plantelor agresive, dezvoltată şi de ameri­ canul D avid H . Keller într-o cunoscută nuvelă publicată de A m azing Stories în anul 1930, The iv y w a r 2.
T rifizii lui W yndham sînt plante de laborator, produse în secret de o m are putere, pentru a fruniza un ulei cu calităţi n utritive superioare. O reţea de spioni reuşeşte să sustragă un recipient cu 2 De fa p t, nuvela lui Keller respectă cu fidelitate schema propusă de H . G . W ells în R ăzboiul lum ilor. In tr-u n mic orăşel din Statele U nite, Y eastford, d intr-un puţ izolat izbucneşte o iederă imensă, care se h ră ­ neşte cu sîngele oam enilor. P la n ta îşi agită cîrceii am eninţătoare, este prevăzută cu un sistem sanguin, respirator şi nervos şi este d o tată cu inteligenţă. Respinsă din oraş prin intervenţia gărzii naţionale şi a poli­ ţiei, iedera se îndreaptă prin apă spre Philadelphia, provocînd panică. P înă la urm ă, biologul W hite fabrică o toxină hem olitică pe care o in­ jectează în ram urile plantei, distrugînd-o.

92

seminţe, d a r avionul care le tran sp o rtă este dob o rît deasupra ocea­ nului şi plantele ajung în atm osferă, de unde sînt apoi răspîndite pe to ată su p rafaţa planetei. La m aturitate, un trifid dezvoltă o tulpină lem noasă, pe care cresc trei pedunculi scurţi şi un num ăr de frunze verzi, cu aspect pergam entos. In v îrfu l plantei se află un cornet în care este adăpostit un pistil păros, asem ănător cu un p ă m ă tu f de ferigă. O substanţă cleioasă, a fla tă în interiorul acestei pîlnii, im obilizează insectele cu care p lan ta se hrăneşte în prim a p a rte a existenţei. D u p ă ce au atins un anum it grad de dezvoltare, trifizii îşi scot rădăcinile din p ă m în t şi încep să se deplaseze cu viteza cu care se mişcă un om. Rădăcinile sînt de fa p t trei cioturi de aproxim ativ 30 cm lungime şi cu ajutorul lo r p la n ta execută m işcări asem ănătoare deplasării unui om în cîrje. La fiecare „pas“ , tulpina se balansează puternic înainte şi înapoi, p roducînd o impresie terifian tă. In v îrfu l pîlniei se m ai află un tentacul cu ac, care poate atinge lungim ea de 20 de m etri. C u ajutorul celor trei pedunculi care b at în tulp in a lemnoasă, trifizii comunică între ei, scoţînd un fel de semnale morse. D acă aceşti pedunculi sînt în lă tu raţi, p lan ta m oare. A ju taţi de îm prejurarea că aproape întreaga populaţie a planetei şi-a pierdut vederea într-u n accident de origine cosmică, trifizii încep să-i exterm ine pe oameni, alungîndu-i din oraşe. A u loc adevărate scene de asediu, trifizii pîndesc răb d ăto ri pe după colţurile caselor şi, în general, im aginea Londrei abandonată de oameni şi îm p în zită de autom o­ bile din care începe să crească iarba este de neuitat.

Aceeaşi impresie o lasă şi rom anul lui R obert A. H einlein, The P uppet Masters.
Aici, P ăm întul este in v ad a t în anul 2014 de nişte m oluşte respin­ gătoare, care sosesc de pe T itan, cel de al şaselea satelit al planetei Saturn, şi care se fixează pe spatele oam enilor, anihilîndu-le per­ sonalitatea şi voinţa. P entru a se putea răspîndi, m oluştele sînt expediate în cutii m etalice care trebuiesc încălzite înainte de a fi aplicate pe spinarea noilor victime. Acestea p o t fi recunoscute num ai după m ica u m flătu ră de pe spate. C um era de aşteptat, p o pulaţia intră în panică, cei suspectaţi sînt om orîţi im ediat, într-o atm osferă de teroare absolută („încuiaţi uşile ! închideţi cla­ pele de aerisire ale şemineelor ! N u in tra ţi niciodată în tr-o încă­ pere întunecoasă ! A tenţie la în trunirile publice ! U n b ărb at care p o a rtă un palton este un duşm an — îm puşcaţi-l“ ). D upă ce inva­ zia este respinsă cu ajutorul unui virus, o expediţie porneşte spre T ita n p e n tru a distruge toate moluştele.

Rom anul lui C lifford D. Simak, pe care D onald A. WolIheim îl consideră „un fel de Biblie canină", acoperă o peri­ oadă de 12.000 de ani (începînd cu 1990), după exemplul

panoram elor cosmice realizate de O laf Stapledon, şi presu­ pune înlocuirea rasei umane, care s-a retras de bună voie pe planeta Jupiter, cu o rasă de cîini inteligenţi, produşi printr-u n proces de m utaţie dirijată. în accepţia „editorului", care este... un cîine, rom anul C ity ar fi o culegere de texte, o legendă alcătuită din opt povestiri „transmise de secole, din generaţie în generaţie". Fiecare poveste e precedată de observaţiile filologice sau istorice ale editorului, care face textologie şi declară că are m ari dificultăţi în interpretarea unor noţiuni ininteligibile, cum ar fi oraş, război, a omori. Problem a principală a editorului din C ity este de a şti dacă a existat vreodată cu adevărat o fiinţă num ită „om". La această întrebare, el este înclinat să răspundă negativ. P entru cîini, omul este un produs al credinţelor populare. Să încheiem cu un ultim exemplu dintr-o serie care pare să fie inepuizabilă : rom anul lui W illiam Tenn (Philip Klass), O f Men and Monstres (1968).
L a W illiam Tenn, P ăm întul a fost in v ad a t de nişte fiinţe gigan­ tice, bestiile, care au distrus cu to tu l întreaga civilizaţie um ană, în aceste îm prejurări, supravieţuitorii sîn t constrînşi să ducă o existenţă p a raz ita ră, adăpostindu-se în ceea ce la început p a r a fi nişte peşteri, d a r reprezintă în realitate spaţii goale în m aterialul izo lan t care căptuşeşte pereţii uriaşelor locuinţe ale invadatorilor. Sarcina cea m ai im p o rta n tă a fiecărui b ărb at este aceea de a fu ra h rană din căm ările bestiilor, sarcina fem eilor este de a face c ît m ai m ulţi copii. O am enii se com portă deci ca gîndacii de bucătărie, care fu ră h rană şi neliniştesc pe copiii şi pe femelele bestiilor. De aceea ei urm ează să fie striviţi cu piciorul sau exterm inaţi cu p ra ­ furi şi momeli.

în ciuda acestei viziuni dezolante, rom anul lui Tenn rea­ lizează o răsturnare utilă a perspectivei antropocentriste. Ficţiunea invaziei vrea să spună că o rasă mai inteligentă şi mai puternică decît cea um ană s-ar putea instala pe P ăm înt şi s-ar putea com porta cu omul exact în felul în care acesta se com portă de mii de ani cu celelalte specii. Tema iniţială a invaziei a fost com pletată cu o temă nouă, a cutiei în cutie sau a lum ilor emboîtes, aşa încît unul din personajele cărţii se poate întreba la sfîrşit dacă nu cum va bestiile locuiesc la rîndul lor în pereţii locuinţelor unor bestii mai m ari, care şi ele locuiesc în pereţii caselor unor bestii-bestii-bestii94

3. Sfîrşitul lumii, catastrofa, romanul post-atomic
L iteratura sfîrşitului lumii se întem eiază pe am intirea, mereu stim ulată de realitate, a catastrofelor planetare, pe o veche temere escatologică, exprim ată în Biblie sau în gîndirea mitologică şi legendară (Apocalipsul, potopul, Ragnarok, Voluspa). Sub impresia unor m ari catastrofe cosmice sau geologice (cutrem urul pustiitor de la Lisabona, din 1755, descris şi de Voltaire, ploaia m eteoritică din anul 1833, erupţia vulca­ nului Pele, care distruge oraşul Saint Pierre din M artinica, în 1902, m arele cutrem ur din 1906, de la San Francisco, cu­ trem urul din Sicilia şi C alabria, urm at de o epidemie de holeră, în 1908, cutrem urul din Japonia, din 1923, cînd sînt distruse aproape în întregim e Tokio şi Yokoham a) se dez­ voltă o im presionantă literatură apocaliptică anticipativă, pe care o putem considera S .F .1. C am ille Flam m arion (1842— 1925), autorul rom anului în două p ărţi La fin du monde (1893, 1894), enumeră mai m ulte variante catastrofice, între care potopul, coliziunea cosmică, infectarea atmosferei prin im pact cu o cometă alcă­ tuită din gaze otrăvitoare, explozia de tip vulcanic, cutre­ murul, îngheţul, epidemiile, focul. Toate aceste alternative sînt exemplificate şi de literatura S.F. : potopul (G arrett P. Serviss, The second Deluge, 1912), coliziunea cosmică (E. A. Poe, The C onversation o f Eiros and Charmion, 1839 ; Jules Verne, H ector Servadac, 1877 ;
I. 1 Şi în R om ânia tem a sfîrşitului lum ii reprezintă, m ai ales în a doua jum ătate a secolului X IX , un m otiv perm anent de îngrijorare şi de speculaţii. în 1840, A lbina românească şi Curierul românesc publică Luări am inte astronomice asupra auzirei despre sfîrşitul lumei, pentru a pune cap ăt tem erilor în legătură cu sfîrşitul lum ii prin ciocnirea cu o cometă sau prin căderea Lunii pe P ăm înt. în 1881 apărea la T ipografia m odernă din Bucureşti o broşură in titu lată A dio, C om eta ! sau N u e încă sfîrşitul lumei. Revista Familia publică în 1884 articolul Zilele din urm ă ale P ăm intului, de M arcu E m ilian. I. L. C aragiale, care are şi el obsesia cometei, scrie în 1899, în U niversul, despre teoriile lui R udolf Falb (Co­ meta lui Falb), care prezisese sfîrşitul Păm întului la 1 noiembrie 1899. T o t în anul 1899, V ictor Anestin dezbate aceeaşi tem ă în articolul S fîr ­ şitul lum ei, publicat în revista Foaia populară.

H . G. Wells, Steaua, 1897 şi In zilele cometei, 1906 ; Rosny Aîne, La force mysterieuse, 1913 ; C onan Doyle, The Poison lielt, 1913 ; V ictor Anestin, O tragedie cerească, 1914), epi­ demiile (M ary Shelley, The last M an, 1826) etc. Există chiar autori care m anifestă o preferinţă specială faţă de această stereo-temă, unul dintre ei fiind englezul J. G. Ballard, ale cărui rom ane ilustrează cele mai neaşteptate forme catastro­ fice : furtuni apocaliptice (The W ind from N ow here, 1962), inundaţii (The D row ned W orld, 1963), secetă (The Drought, 1965), procese inexplicabile de cristalizare (The C rystal W orld, 1966). La V ictor Anestin (1875— 1918), în rom anul O tragedie cerească, un corp ceresc, denum it de astronom i Satan, p ă­ trunde în interiorul sistemului nostru solar, cu o viteză de 400 de kilom etri pe secundă, m odifică orbitele planetelor M arte şi Venus şi împinge Păm întul pe o traiectorie cometară. In tim p ce m arţienii primesc cu dem nitate sfîrşitul apro­ piat, pe P ăm înt, unde inundaţiile şi cutrem urele fac ca în­ treaga omenire să dispară în decurs de 24 de ore, păm întenii îşi pierd controlul şi luciditatea. Cei două m ilioane de locui­ tori ai oraşului Bucureşti, capitala Im periului rom ân, sînt cuprinşi de panică, se sinucid, incendiază locuinţe şi cărţi, se pierd, în intervalul scurt care precede catastrofa, în scene de isterie colectivă, interm inabile. La Felix Aderca (1891 — 1962), în Oraşele scufundate (ro­ man ap ăru t în volum în anul 1937, sub titlul Oraşele înecate), operatorul de cinem atograf Ioan D oirin discută, în Bucu­ reştii anului 5000, cu soţia sa Ri, de meserie „floristă", ipo­ teza răcirii Soarelui şi a retragerii oam enilor în m ări, sub cupole de sticlă. Culcîndu-se, Ioan Doicin se visează peste alte cîteva mii de ani, într-un mom ent în care Soarele este pe punctul de a se stinge şi omenirea s-a refugiat în patru m ari oraşe submarine, în aşteptarea sfîrşitului apropiat. C înd tem peratura atinge un nivel critic, inginerul X avier, îm preuna cu O livia, pleacă cu un avion propulsat de „gazul 8 “ spre un alt sistem solar, în tim p ce cuplul W hitt-Lucia se retrage într-un nou oraş subteran, mai aproape de sîmburele cald al Păm întului.
„A dam şi E va în inim a globului, A dam si E va p orniţi spre cuce­ rirea unui nou P ăm înt, în spaţii."

96

în grupul catastrofelor de tip „biblic" trebuiesc introduse şi motivele num ite de D onald A. W ollheim „cele trei baraje ale secolului X X “ : suprapopulaţia, poluarea şi bomba ato­ mică. în prim a categorie, cauzele sînt naturale şi im previ­ zibile (cu excepţia epidem iilor nim icitoare, pe care le poate provoca savantul nebun ) ; responsabilitatea distrugerilor din a doua categorie de catastrofe o p oartă chiar omul. în O rbit unlim ited (1961), de Poul Anderson, populaţia P ăm întului s-a înm ulţit peste măsură şi rezervele de energie şi de m aterii prim e încep să se epuizeze. Producţia articolelor de lux încetează, cultura dispare, fiind înlocuită de o sin­ gură preocupare — economia. în aceste îm prejurări, o „miş­ care constituţionalistă", scoasă în afara legii, organizează exodul spre planeta Rustum , din Epsilon Eridani, care ur­ mează să fie colonizată. Tema poluării a fost anticipata de Wells în O poveste a zilelor ce vo r veni (1897) :
„încălzitul electric a înlocuit focul (în anul 2013 aprinderea unui foc care nu consum a în întregim e propriul său fum a devenit pasibilă cu pedeapsa)..."

şi în Dl. B lettsw orthy pe insula Ratnpole (1928) :
„...aveam să aflu că o specie triu m făto are cum este om ul poate triu m fa num ai p entru a-şi transform a m ediul în tr-u n pustiu. El arde şi doboară copacii care-i adăpostesc viaţa, creşte capre care pasc şi transform ă A rabia într-u n deşert şi acum începe să trans­ form e azotul din aer în îngrăşăm inte şi explozibile, astfel încît atm osfera sa ar p u tea deveni în curînd de nerespirat."

Este ceea ce se întîm plă în „tragedia ecologică" a lui Brian W. Aldiss, Eartbw orks (1965).
Aici, statele europene, Rusia, C hina şi Statele U nite sînt prezentate ca ţări epuizate prin distrugerea echilibrului ecologic şi biologic, în tr-o epocă în care om enirea a atins cifra de 24 de m iliarde de locuitori, deşi n a ta litate a a fost redusă la m inim prin sterilizări şi prin practicarea cultului răspîndit al abstinenţei sexuale. Intervalul dintre secolele X V III şi X X I este denum it „epoca risipei". D upă această perioadă A nglia a fost tran sfo rm ată în tr-u n imens platou agricol, prin reducerea la zero a tu tu ro r form elor de relief. C opacii au fost distruşi, p entru a nu m ai perm ite înm ulţirea păsărilor, pur­ tătoare de viruşi epidem ici. Peisajul acesta dezolant este com pletat de im aginea apocaliptică a avioanelor care lansează ritm ic insec­

97

ticide, aşa în cît păm întul este acoperit în perm anenţă de nori o tră ­ vitori, deasupra cărora se înalţă, pe platform e imense, cele cîteva oraşe. în aceste condiţii, agricultura este practicată num ai de d e ţi­ nu ţi care, pentru a se putea deplasa pe păm înt, trebuie să fie e chipaţi ca şi cum s-ar afla pe planeta M arte. C în d v înturile încep să erodeze solul, sîn t confecţionaţi copaci m etalici, iar terenul arabil este regenerat cu ajutorul nisipului im p o rtat din A frica, în ciuda eforturilor, om enirea este am eninţată cu foam etea şi, d a to rită subnutriţiei şi avitam inozei (cele m ai m ulte alim ente sînt artificiale), suferă de cele m ai sîcîitoare boli (cu precădere psihice) : agorafobia şi claustrofobia, m ania persecuţiei, com plexul vinovăţiei, cancer d . P aradoxul acestei lum i este fa p tu l că, în ciuda suprapopulaţiei, oamenii sînt îngrozitori de singuri ca indivizi („Eşti veşnic singur într-o lume în care singurătatea este bunul cel m ai de p re ţ.“).

The W orld Set Free (1914), de H . G. Wells, este prim ul rom an în care se anticipează explozia unei bombe atomice 2. Ideea aceasta stă la baza unei lungi serii de romane numite post-atomice, care descriu rebarbarizarea omului, întoarcerea la formele prim itive de viaţă şi de civilizaţie, după consu­ m area unui război nuclear nim icitor (Aldous H uxley, Ape and Essence, 1949 ; Daniel F. Galouye, The dark W orld, 1961). în This Im m ortal (1966), de Roger Zelazny, Păm întul se auto-distruge în cursul unui război atom ic de trei zile. C a ­ tastro fa aceasta determ ină, după trecerea mai m ultor ani, apariţia unor m utanţi oribili şi a unor creaturi com parabile cu personajele din m itologia greacă, despre care ni se suge­ rează, de altfel, că ar fi, ele însele, m utanţi. T o t la Roger Zelazny, în D am nation A lley (1969), la 30 de ani de la consumarea „războiului de trei zile“, Păm întul a fost lu at în stăpînire de animale apocaliptice, produse de iradierea atom ică : lilieci uriaşi, animale Gila (şopîrle agre­ sive), fluturi de dimensiunea unor vulturi, care îşi depun ouăle în trupul anim alelor Gila, păienjeni de statura um ană, cu pînzele ţesute între ruinele zgîrie-norilor. V inovaţi de de­ clanşarea războiului atom ic sînt consideraţi a fi profesorii de
2 D u p ă E rich von D ăniken (A m in tiri despre viitor, E d itu ra politică. Bucureşti, 1970, pp. 55— 56, 78), prim ele explozii atom ice sîn t descrise în Biblie (distrugerea Sodomei şi Gom orei) şi în M ahabharata („m odul în care G u rk h a a azv îrlit asupra unui oraş m are, de la bordul unei puternice vim ana, un singur proiectil.").

98

toate specialităţile şi m ilitarii, urm ăriţi şi linşaţi de supra­ vieţuitori. O sinteză ironică a celor mai im portante m otive şi pro cedee din literatura sfîrşitului lumii poate fi întîlnită la fran ­ cezul Rene Barjavel.
In rom anul Le diable l’em porte (1948), al treilea război m ondial izbucneşte în jurul anului 1960, din cauza pretenţiilor de proprie­ tate exclusivă aspra Lunii, emise de m arile puteri. C onflictul este precedat de o m are conferinţă a păcii, la O .N .U ., dar în m om entul în care ecranele televizoarelor transm it im aginea strîngerilor de m înă oficiale, oam enii încep să părăsească în panică oraşele. Pre­ textul declanşării războiului este fu rn iza t de fotografia pe care un avion am erican de recunoaştere o face în V ranghel, şi pe care p o t fi identificate nişte puncte suspecte. R ăzboiul atom ic începe, d a r cînd fotografia este reanalizată, se constată că era vo rb a de un grup de pinguini. Bătălia continuă totuşi deasupra Polului N o rd , calota glaciară se topeşte şi un v al imens de apă oceanică m ătură în tr-o mişcare de dus-întors N orvegia şi Islanda. L ondra dispare şi ea sub apele Tam isei, Sena m ătu ră podurile Parisului, din care tim p de cîteva ceasuri nu se m ai văd decît v îrfu rile de la M ontm artre, M ontparnasse şi H au t-V au g irard . D upă un tim p însă, Polul N o rd reîngheaţă şi în cîteva luni, în locul ruinelor a p a r noi oraşe. In tr-u n elan de generozitate, m arile naţiuni hotărăsc să distrugă bombele atomice şi să instaureze o eră a păcii şi a securităţii m on­ diale. N u trece însă prea m ult tim p şi o ştire senzaţională face ocolul planetei. U n savant sovietic reuşeşte să transform e roca lunară în aur. El efectuează chiar cîteva experienţe în public, şi apoi dispare. Ruşii îi acuză pe am ericani că l-ar fi ră p it, am eri­ canii pe ruşi că v o r să păstreze secretul num ai p entru ei. în felul acesta se declanşează cel de al patrulea război m ondial, prilej de exprim are a celor m ai diabolice procedee de distrugere în m asă. Parizienii m or asfixiaţi cu C147, o pulbere care, răspîndită în aer, neutralizează oxigenul atm osferic. Aceeaşi soartă o au locuitorii tu tu ro r celorlalte oraşe m ari, mijlocii sau mici din F ra n ţa şi din Italia. P o p u laţia N e w Y ork-ului este dezintegrată de undele unor generatoare de ultrasunete, lansate cu paraşuta. în R usia sînt a run­ cate bombe bacteriologice. A nglia este d inam itată. Singura ţa ră care rezistă este Elveţia, ascunsă sub A lpi. Ea deţine, dealtfel, o arm ă secretă, inventată de fizicianul Emboulestein. Este vorba de a p a super-grea, care îngheaţă Ia tem peraturi cuprinse în tre + 4 2 şi — 43°C , provocînd m oartea tu tu ro r organism elor. în ultim ul m o­ m ent, un a lt fizician inventează un antid o t — hidrogenul cu greu­ tate atom ică m odificată. D a to rită lui gheaţa devastatoare este in­ cendiată, păm întul se acoperă cu cenuşă şi tim p de zece ani apa prim ordială cade, fă ră întrerupere, fertilizîn d planeta, în aşteptarea unor germeni de v iaţă nouă, care îşi vor face a p ariţia d a to rită m ă­ surilor de prevedere ale dom nului Ge. Acesta a construit, la o adîncim e de 900 de m etri sub păm înt, o arcă cu pereţi de 15 m etri grosime, în care a instalat 12 femei, 12 bărb aţi şi o colecţie de

99

anim ale (cal, vacă, cocoş, iepure, m ăgar, cline, melc, albină, vierme de mătase, broască, vrabie, rîndunică) şi de plante (principalele soiuri de pomi fructiferi şi de legume din E uropa, ierburi, m iro­ denii, cereale, flori). A doua arcă a dlui Ge este locuită de num ai două fam ilii. Ia r în m om entul în care este distrus şi acest adăpost, dl G e lansează în spaţiu o rachetă în care au lu at loc un bărbat şi o femeie. Acest cuplu se v a roti în jurul Păm întului tim p de zece ani, după care v a ateriza p entru a repopula planeta.

De la frisonul prerom anticilor, stîrnit de ruinele m arilor civilizaţii dispărute, pînă la teroarea în faţa accidentului cos­ mic, tema sfîrşitului lumii cuprinde un num ăr nelim itat de nuanţe. Ea a fost stim ulată, de obicei, de o spaimă, de un com plex colectiv al vinovăţiei sau ck o nem ulţum ire faţă de trecut care, după ce s-a exprim at în forme apocaliptice, sfîrşeşte prin a face propuneri de resurecţie, oferind un model nou de civilizaţie şi referindu-se, aproape întotdeauna, la eter­ nul cuplu adamic. M odelul utopic şi cuplul paradisiac sînt cele două ele­ m ente care compensează aproape toate catastrofele finale. în acelaşi timp există o m otivaţie ideologică a literaturii catastrofice, care se naşte în momentele de epuizare ale ve­ chilor sisteme politice şi sociale, generează pesimism şi cre­ ează confuzie între istoria care se face şi istoria care este făcută. în înţelesul acesta, literatura de tip apocaliptic ilus­ trează ideile de filozofie a istoriei de tip Spengler (Der U ntergang des Abendlandes, 1918^, şi „viziunile despre sfîrşitul lum ii sînt viziunile despre sfîrşit ale unei clase am eninţate cu sfîrşitul" 3.

4. Atlantida, lumile ascunse

,

D espre A tlantida s-au scris aproape 2500 de lucrări. Şi pentru că dezlegarea enigmei este căutată de peste 2300 de ani, subiectul a fost considerat, pe bună dreptate, un adevărat rom an poliţist al isto riei1. El începe odată cu Platon, care ne oferă cele mai am ple inform aţii despre „continentul dis3 H a n s Joachim Alpers, W eltuntergangsvisionen in der Science Fiction, în Reim er Jehm lich şi H a rtm u t Liick (editori), op. cit., p. 146. 1 Jacques van H erp, op. cit., p. 85.

100

.1

p a ru t“ , în celebrele sale dialoguri Kritias şi Timaios, com­ puse între anii 370— 347 î.e.n. In Timaios, A tlantida este descrisă ca o insulă de dim en­ siunea Libiei şi a Asiei Mici, situată în Oceanul A tlantic, dincolo de coloanele lui Hercule (strîm toarea G ibraltar). D upă ce sînt în frîn ţi de atenieni, atlanţii dispar în urm a unui cu­ trem ur, îm preună cu întreaga lor insulă. în Kritias se preci­ zează mom entul catastrofei (9000 de ani înainte de data la care se p o artă dialogul) şi se dau inform aţii în legătură cu zeul tutelar al insulei (Poseidon), cu fauna, flora, prelu­ crarea m etalelor (între care vestitul oricalc), construcţiile arhitectonice, în care predom ină pietrele albe, negre şi roşii, instalaţiile portuare, organizarea m ilitară, ritualul de sacri­ ficare a taurului şi, în general, în legătură cu m area prospe­ ritate a im periului atlanţilor. Versiunea lui Platon, care pare a fi mai degrabă o utopie, a fost interp retată în cele mai diverse feluri şi A tlantida, considerată ca realitate, a fost plasată de-a lungul secolelor în cele mai neaşteptate puncte ale globului : în Am erica (Francisco Lopez de Gom ora, 1553), în Suedia, avînd drept I capitală U psala (O laf Rudbeck, 1675), în nordul G roI enlandei (J.S.Bailly, 1779), în A frica de Sud (Johann Christian Bock, 1685) şi de-a lungul N igerului (Leo Frobenius, 1912), în A frica de nord (A.F.R. Knotel, 1893 ; CI. R oux, 1926^, în insula C reta (E. S. Balch, 1917) sau în Dacia a r­ haica, între Porţile de Fier şi crestele m unţilor Bucegi * (Nicolae Densuşianu, în cunoscuta sa lucrare postum ă Dacia preistorică, 1913) 2. J. J. Scheuchzer, pe care îl ironi­ zează Karel Capek în R ăzboi cu salamandrele, susţinea chiar că ar fi descoperit scheletul unui atlan t înecat în tim pul potopului, pe care însă C uvier îl contestă, atribuindu-1 unei... _________ ■f salam andre. Toate aceste interpretări alcătuiesc îm preună corpul de propoziţiuni teoretice fundam entale ale atlantologiei, ca şti­ inţă. D ar dacă am presupune că una dintre ipoteze s-ar do­ vedi, ca Troia, în urm a cercetărilor lui Schliemann, adevă­ rată, atunci toate celelalte ar deveni S.F.

2 v. Aurel D îm boiu, Pe urmele atlanţilor, E d itu ra ştiinţifică, Bucu­ reşti, 1963 şi A urel Leca, L 'im i dispărute, E ditura tineretului, Bucureşti, 1963.

101

A tlan tid a scriitorilor apare ca m otiv, sau cel puţin ca sugestie, a tît la Jules Veme, în 20.000 de leghe sub mări, cît şi la H . G. Wells, în povestirea în abis (1896). în prim ul text, căpitanul Nem o îi arată profesorului A ronnax, la lu­ m ina vulcanilor care continuă să erupă, ruinele vechii cetăţi, pe fundul Oceanului A tlantic, în cel de-al doilea, englezul Elstead descoperă lîngă tropicul C apricornului, la o adîncime de 5 mile, nişte fiinţe fosforescente, cu ochi pedunculaţi, care îl capturează şi îl transportă în oraşele lo r submarine. La seria lungă a rom anelor despre A tlantida (Andre Laurie, A tlantis, 1895 ; Pierre Benoit, L ’A tlantide, 1919 ; P aul Feval Fils şi H . J. Magog, Le reveil d ’A tlantide, 1923 ; H ans D om inik, A tlantis, 1925 ; A rth u r Conan Doyle, The M aracot Deeps, 1927) trebuie adăugat şi rom anul lui A. N . Tolstoi (1883— 1945), Aelita (1922), în care inginerul Los dezvoltă teoria p o triv it căreia A tlantida s-ar fi scufundat în urm a ciocnirii Păm întului cu un corp ceresc de m ari d i­ mensiuni, iar A elita dă un com pendiu de istorie m arţiană, din care rezultă că de pe steaua T alţetl (Păm întul), Fiii C e­ rului (sau m egaţitlii), supravieţuitorii unei rase pe care a distrus-o potopul, în urm ă cu douăzeci de milenii, ar fi m igrat spre p laneta M arte. Aceştia sînt atlanţii, oameni uriaşi, care construiesc canalele m arţiene şi care, neavînd femei, se căsă­ toresc cu fecioarele aolilor m arţieni şi dau naştere neamului albastru al m untenilor. Foarte cunoscut este şi rom anul lui Al. Beleaev (1884— 1942), U ltim ul om din A tlantida (1926).
Aici, un bancher din N ew Y ork, m ister H enri Solly, citeşte o broşură în lim ba franceză (Roger Vigny, U n continent dispărut. A talantida, a şasea parte a lum ii) şi se decide să organizeze o expe­ diţie p en tru a descoperi insula m itică a lui P lato n . D u p ă cinci ani de cercetări, A tlan tid a este reperată la o adîncim e de peste 3000 de m etri, în apropierea insulelor Azore. „T rep tat, A tlan tid a îşi dezvăluie toate tainele : tem ple, piram ide, statui, case, arm e de bronz, obiecte casnice şi un num ăr nesfîrşit de «cărţi de bronz» ale a tla n ţilo r". C u ajutorul acestor „cărţi", profesorul Larison re ­ face istoria continentului pierdut, descrie capitala im periului, Poseidonis, şi civ ilizaţia de bronz a a tlanţilor, conflictele d intre casta preoţilor şi sclavii care se răscoală în m om entul în care o erupţie vulcanică distruge insula. în ultim ul m oment, o m ică pa rte a clasei conducătoare reuşeşte să se salveze trecînd în A frica centrală cu ajutorul unor corăbii construite din tim p.

102

R aportîndu-se la modelul seminal al lui Platon, romanele pe tema A tlantidei p o t fi reduse la o com ponentă fix ă (des­ crierea geografică, socială, religioasă şi politică a continentului pierdut, apariţia, în acest context, a unei prinţese care stă în centrul unei idile, răscoala sclavilor, catastrofa geologică), în cadrată de o com ponentă variabilă (localizarea continen­ tului, efortul expediţionar, m odalităţile de acces, întoarcerea). în m ăsura în care com ponenta fixă se identifică aproape întotdeauna cu fabula şi cu subiectul, rom anele despre A tlan ­ tid a sînt dintre cele mai canonice şi mai stereotipe produse ale literaturii S.F. La Victor K ernbach, în Luntrea sublimă (1961), o astro­ navă m arţiană („luntrea sublimă") aterizează în A tlantida pen tru a prospecta condiţiile de viaţă de pe P ăm înt, m arţienii fiind pe punctul de a-şi părăsi planeta îm bătrînită ( com po­ nenta variabilă). Ajunşi aici, ei vor juca un rol h o tărîto r în conflictul dintre sclavi şi păturile conducătoare. Sclavii se v o r răscula sub conducerea unui fost soldat, Iahuben, şi a unui rob african, A uta. în mom entul în care conflictul este pe cale de a căpăta am ploare maximă, un preot al Zeului Puterii, T efnaht, fură un ap a rat de zbor al m arţienilor, pro­ pulsat de energia nucleară, pătrunde în craterul unui vulcan (M untele de Foc) şi declanşează o explozie atom ică în urm a căreia A tlan tid a se scufundă. M ai m ulte corăbii reuşesc să transporte în Sumer un num ăr im portant de preoţi, dregători şi negustori bogaţi ( com ponenta fixă), d ar m arţienii pornesc o expediţie de pedepsire şi distrug Sodoma şi G om ora din care se va salva doar Lot îm preună cu cele două fiice ale sale. Apoi m arţienii construiesc o ram pă de lansare pe terasa de la Baalbek şi se întorc pe planeta lor (componenta va ­ riabilă). C om ponenta variabilă este îm bogăţită de V ictor K ernbach p rin tr-o relativă contam inare a tem elor (A tlantida + con­ tactul m arţian) şi prin punerea la contribuţie a unor problem e de paleoastronautică sau de „enigmistică terestră". V îrsta matusalemică a unor personaje mitice este explicată prin p a ­ radoxul lui Langevin, Sodoma şi G om ora au fost distruse de o explozie nucleară, terasa de la Baalbek (Liban) a fost construită de marţieni.

103

P ornind de la exemplul A tlantidei, în literatura S.F. au pătruns toate celelalte am intiri mitice ale unor continente dispărute, Thule, Gondwana, Lemuria, ţările M u şi M ud ale civilizaţiei m aya. D in acelaşi grup tem atic fac p arte şi lumile ascunse, de tip A ggartha sau Sham bala, care se situează într-o zonă inaccesibilă, la poli (Tyssot de Paitot, La vie, Ies aventures ec le voyage de Groenland du reverend Pere Cordelier Pierre de Mesange, 1720 ; R odolphe Toepffer, Voyages et aventures du D octeur Festus, 1840 ; George Sand, Laura, voyages et impressions, 1865), în mijlocul pădurilor virgine din America de Sud (A rthur C onan Doyle, The Proţessor Challenger Stories, The Lost W orld, 1912) sau din A frica (Tiphaigne de la Roche, G iphantie, 1760 ; J.-H . Rosny Aîne, L ’etonant voyage de H areton Ironcastle, 1922), pe o insulă îndepărtată (E. R. Burroughs, The Land that Tim e Forgot, 1924), în cra­ terul unui vulcan (Abraham M erritt, The People o f the Pit, 1918), în spatele unei bariere de m unţi (H . P. Lovecraft, A t the M ountains o f Madness, 1931), în peşteri (Bulwer-Lytton, The Corning Race, 1871), dar mai ales în interioul Păm întului (Ludwig H olberg, N icolai K lim ii lte r Subterraneum, 1741 ; C asanova, L ’Icosameron ou l'histoire d ’Edouard et d ’Elisabeth qui passerent quatre-vingt-un ans chez Ies Megamicres, habitants arborigenes de Protocosme dans l’Interieur de notre globe, 1788 ; Adam Seaborn, Sym zonia, 1820 ; Jules Veme, O călătorie spre centrul P ăm m tului, 1864 ; William R. Bradshaw, The Goddess o f A tvatabar, 1892 ; ciclul Pellucidar, al lui E. R. Burroughs, form at din A t the Earth’s Core, 1922, Pellucidar, 1923, Tanar o f Pellucidar, 1930, Tarzan at the Earth's Core, 1930, Back to the Stone Age, 1936, Land o f Terror, 1944 şi Savage Pellucidar, 1963 ; V. A. O brucev, Plutonia, 1924 ; John W yndham , The Secret People, 1935 ; F. Richard-Bessiere, Les sept anneaux de Rhea, 1962). O influenţă hotărîtoare asupra literaturii despre lumile din centrul Păm întului a avut-o teoria căpitanului John Cleves Symmes, care se pare că l-a inspirat şi pe E. A. Poe, în Ms Found in a Bottle (1833), în H ans Pfaall (1835) şi în The N arrative o f A rthur Gordon P ym (1838). In anul 1818, Symmes adresează întregii omeniri o scrisoare în care declara că P ăm întul, gol pe dinăuntru, este alcătuit din mai multe

104

sfere concentrice. El se oferă să preia conducerea unei echipe de ICO de oameni, care să pornească din Siberia spre una din cele două căi de acces aflate în regiunile polare. Symmes m oare în anul 1829. D ar pe calea ficţiunii, Jules Yerne realizează acest „proiect" cu ajutorul a numai trei ex­ ploratori. In Călătorie spre centrul Păm întului, profesorul de mineralogie O tto Lidenbrock, nepotul său Axei şi călăuza H ans Bjeeke urm ează indicaţia unui alchimist din seco­ lul X V I, Arne Saknussemm, pătru n d în interioul unui vulcan stins din Islanda, descoperă o lume subterană fascinanta şi sînt expulzaţi de o erupţie a vulcanului Stromboli, lîngă Sicilia. M omentele cele mai palpitante ale expediţiei sînt, desigur, descoperirea unei m ări subterane de aproxim ativ 600 de leghe diam etru, în care se păstrează intactă fauna din terţiar, călătoria pe o plută alcătuită din cozi de ciuperci de 30—40 de picioare înălţim e şi, mai ales, întîlnirea cu omul gigantic care păzeşte o turm ă de m astodonţi. Şi mai am ănunţită este expediţia condusă de profesorul Kaştanov, din Plutonia lui V. A. Obrucev. Aceasta descoperă mai întîi un continent polar (Ţara lui Nansen), la 81° lati­ tudine nordică şi, după ce traversează un masiv muntos, p ă ­ trunde în cavitatea interioară a Păm întului (Plutonia), lu­ m inată de un astru central (Pluto). în Plutonia trăiesc m am uţi, rinoceri păroşi, urşi ai cavernelor, cerbi gigantici, cai pitici, grifoni, gliptodoni, m astodonţi, titanoderi, creodoni, triceratopşi, pleziozauri, pterodactili, ihtiozauri, iguanodoni, ceratozauri, stegozauri, furnici gigantice care locuiesc în ce­ tăţi de 12 metri înălţim e şi peste 100 de metri diam etru, brontozauri, diplodoci şi, în cele din urm ă, oameni prim itivi. D upă cum se vede, Plutonia este un adevărat muzeu p a ­ leontologic, conservat în interiorul Păm întului. în penultim ul capitol al cărţii (O discuţie ştiinţifică), O brucev expune pe larg cele m ai im portante teorii ale Păm întului gol (Leslie, la care făcuse aluzie şi Jules Verne în Călătorie spre centrul Păm întului, Corm ulus, Steinhauser, Symmes). D upă teoria unuia din personajele cărţii, scoarţa planetei noastre ar fi fost străpunsă de un m eteorit gigantic, care ar fi rămas apoi im obilizat în centrul ei, transform îndu-se într-un soare in­ candescent. D acă în cazul rom anelor despre A tlantida, sintaxa n ara­ tivă era determ inată de existenţa unui proto-m odel, în cazul

105

lum ilor ascunse ea depinde de un itinerar destul de riguros, care presupune îndreptarea atenţiei spre o anum ită zonă te­ restră inaccesibilă, alcătuirea corpului expediţionar, drum ul propriu-zis, trecerea în universul secret, exam inarea lui, în­ toarcerea în punctul de plecare. Tipic este aici accidentul final, care determ ină pierderea tu tu ro r probelor colectate în tim pul expediţiei. C aracterul excepţional şi închis al lum ilor ascunse este subliniat şi pe această cale, şi aşa cum, în ge­ neral, călătorii tem porali nu po t transporta obiecte decît intr-o singură direcţie (din trecut spre viitor), membrii unei expediţii care a traversat o lume ascunsă nu p o t aduce cu ei nici o dovadă în sprijinul descoperirilor făcute. Excepţiile (cele două flori din Maşina tim pului, nasturele călătorului tem poral din ...Un fel de spaţiu, de Ion H obana, lam pa cu lum ină rece din The Secret People, de John W yndham ) răm în, pentru cei care le pretind, dovezi inconcludente sub rap o rt „ştiinţific", deşi au produs o fisură prin care îndoiala se poate strecura. La întoarcerea prim ei expediţii a paleontologului George E dw ard Challenger din inim a platoului brazilian (A rthur C onan Doyle, The lost W orld) am barcaţiunea cercetătorului se răstoarnă şi lada cu plăcile fotografice se deteriorează. A doua expediţie, decisivă, răm îne şi ea fără probe ştiinţifice. Oam enii-m aim uţă distrug în cursul unui atac ap aratu ra expe­ diţiei şi plăcile fotografice. Profesorul C hallenger reuşeşte totuşi să transporte un mic pterodactil pînă în Queen's H ali, la Londra, unde un com itet de savanţi urm ează să se pro­ nunţe asupra credibilităţii rezultatelor expediţiei. D ar în punctul culm inant al dem onstraţiei, proba definitivă se stre­ coară prin tr-o fereastră deschisă şi dispare fără urm ă. O sentinelă de la Marlborough House, care confundă reptila în arip ată cu diavolul, îşi părăseşte postul. Soldatul e deferit unui tribunal m ilitar şi condam nat. Mărtturia lui nu are cre­ dit, semn că în tr-o lume norm ală, astfel de întîm plări nu sînt de crezut şi prin urm are nici nu se pot produce. în Plutonia lui Obrucev, la ducere, expediţia profesoru­ lui K aştanov are „un noroc nem aiîntîlnit". M area e dezghe­ ţată în regiunile polare şi trecerea în noul univers se face pe nesimţite, fără nici o dificultate. La întoarcere însă, marea se dezgheaţă foarte greu şi cînd, în cele din urm ă, toate ob­
106

stacolele p ar a fi trecute, exploratorii nimeresc în plin război m ondial, vasul expediţionar „Steaua P o la ră“ este cap tu rat în M area Behring de un crucişător austro-ungar, întreaga încăr­ cătură este confiscată şi probele se pierd pentru totdeauna. La Viorica H uber (Georgina Viorica Rogoz), în A ventură în G ondwana (1964), exploratorul D an P rodan, rătăcit pe un p latou din A ntarctica, descoperă într-o cavitate glaciară un poliedru misterios care înregistrase imaginile unor imense păduri tropicale şi ale unor reptile uriaşe, şi care reprezintă dovada existenţei continentului dispărut Gondwana. C înd colegul lui P rodan, N ils Larren, intervine pentru a-1 salva, grota se prăbuşeşte şi poliedrul este acoperit de gheţuri. U n exemplu tipic de pierdere a probelor este oferit de Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări. Aici, profesorul A ronnax descoperă în apele Pacificului scoica senestră, o moluscă rarisim ă, care se opune norm alităţii, avînd cochilia răsucită de la stînga la dreapta. D ar în clipa în care extazul în fa ţa acestei piese de excepţie atinge paroxism ul se p ro ­ duce ireparabilul :
„E ram am îndoi cufundaţi în cercetarea preţioasei scoici şi tocm ai m ă gîndeam că voi îm bogăţi M uzeul cu ra ritate a aceasta, cînd o p ia tră a zv îrlită de un indigen sfărîm ă scoica ra ră , chiar în m îna lui C onseil.“

A face descoperiri senzaţionale şi a pierde în ultim a clipă dovezile de credibilitate, a pătrunde cu relativă uşurinţă în buzunarele secrete ale planetei şi a ieşi cu foarte mare dificul­ tate de aici, acestea sînt trucurile cele mai obişnuite ale ro­ m anelor despre lumile ascunse şi, în acelaşi tim p, un mod special de a dovedi că legătura dintre realitate şi literatura S.F. nu s-a pierdut.

5. Universul paralel, „micro-megas“
în com paraţie cu tema lumilor dispărute sau ascunse, care presupun, în general, o imaginaţie şi o scenografie de tip m uzeal, tema universului paralel este mai literară şi mai so­ fisticată. în v arianta vieţii ca vis, ea poate fi regăsită la taoişti, în paradoxul lui C iuang-ţe :

107

„ în tr-o noapte, povesteşe C iuang-ţe, am visat că eram un fluture, zburînd de colo-colo, m ulţum it cu soarta lui. A poi m -am trezit, fiind C iuang-ţe. Cine sînt în realitate ? U n fluture care visează că este C iuang-ţe, sau C iuang-ţe care îşi im aginează că a fost un flu ­ ture ?“ 1

D in aceeaşi sferă tem atică fac parte toate celelalte ima­ gini literare care presupun ideea de repetiţie sau de reduplicare : reverberaţia în oglinzi, dublul, cutiile în cutie, p ă ­ puşile ruseşti, lumile „citite" â rebours, macro sau microuniversul, ca replică a lumii în care trăim („micro-megas"). Abatele Desfontaines (1685— 1745) publică în anul 1730 Le nouveau G ulliver ou Voyage de ]ean Gulliver, fils du capitaine G ulliver , în care eroul descoperă o insulă pe care viaţa oam enilor se scurge în sens invers, de la m aturitate spre copilărie, şi o alta în care relaţiile tradiţionale dintre sexe au fost răsturnate. Femeile conduc toate treburile p u ­ blice, regina întreţine un harem de bărbaţi, care nu mai îndeplinesc decît o funcţie decorativă, se împodobesc, se pudrează şi produc rom ane uşoare sau mici opere de artizanat. în La decouverte australe par un hom m e volant, ou le Dedale frangais (1781), de Restif (Retif) de la Bretonne (1734— 1806), inventatorul Victorin îi descoperă pe megapatagonezi într-o insulă australă, situată la antipodul Europei. C ap itala M egapatagoniei este Sirap (Paris), lim ba m egapatagonezilor este o franceză răsturnată, iar cel mai înţelept dintre ei se numeşte N o ffu b (Buffon). M ai m ult, pieptănătura megapatagonezilor seamănă cu pantofii europenilor, şi încălţă­ m intea are, la bărbaţi, form a unei pălării, iar la femei, forma unei bonete. Num eroase sînt povestirile sau romanele scrise pe tema echivalenţei dintre universul mare şi universul mic : R ay Cummings, The Girl in the Golden A to m (1919), People of the Golden A to m (1920), The Princess of the A to m (1929) ; Maurice R enard, U n hom m e chez Ies microbes (1928) ; R. F. Sttarzl, O u t o f the Sub-Universe (1928) ; Jacques Spitz, L'hom m e elastique (1938) ; Theodore Sturgeon, Microcosmic
1 V. Les peres du systeme taoîste, I Lao-tzeu, I I Lie-tzeu, II I Tchoang-tzeu, p a r Leon W ieger, Paris, 1950, p. 227 şi The com plete xcorks o f Chuang T zu , T ranslated by B urton W atson, Colum bia U niversity Press, N ew Y ork, I.ondra, 1968, p. 49.

108

G od (1941) ; R ichard M atheson, The Shrinking Man (1956) ; James Blish, The Seedling Stars (1957). în The D iam ond Lens (1858), de Fitz-Jam es O ’Brien (1828— 1862), un tîn ăr construieşte un microscop prevăzut cu o lentilă de diam ant şi descoperă într-o picătură de apă o femeie de care se îndrăgosteşte (Animula).
în O u t o f the Sub-U niverse, profesorul H a lle y stabileşte cu aju­ to rul unei „raze cosmice" cu o lungim e de undă foarte scurtă, că electronii sînt de fa p t p articule de m aterie care se rotesc în jurul atom ilor, ca planetele sistemului nostru solar. U niversul atom ic este deci un sub-univers, analog celui cosmic, o verigă din tr-u n la n ţ infinit. D e asemenea, „raza cosmică" are p roprietatea de a reduce, după dorinţă, m asa şi volum ul oricărui corp. în consecinţă, p ro ­ fesorul H alley trim ite un n um ăr de cobai în sub-universul unui grăunte de cărbune, fă ră a-i m ai putea recupera. P en tru a lăm uri enigm a, asistentul profesorului, tîn ă ru l H ale M ac Laren şi fiica acestuia Shirley, iau h o tărîrea de a în trep rin d e chiar ei călătoria, u rm înd să fie aduşi înapoi din sub-univers după scurgerea unei ju m ă tăţi de oră. L a expirarea term enului, în locul celor doi tineri, sub clopotul de sticlă al a p ara tu lu i apare un grup de bărbaţi şi de femei care pretin d că sînt locuitorii planetei Electron, urm aşii lui H ael şi Sheureley, un fel de A dam şi E v a sosiţi în urm ă cu m ilioane de ani pe p lan e ta lor. M em brii grupului declară că au a ştep tat cu înfrigurare m om entul acestei revelaţii, tran sp o rtu l într-o lum e superioară, prom is prin tradiţie, din generaţie în generaţie. E roarea profesorului H alley fusese aceea de a nu fi anticipat că unei diferenţe de volum şi de masă îi corespunde şi o diferenţă de tim p. Deoarece fiecare ro taţie a electronului echivala cu un an terestru, în tr-o jum ătate de oră păm înteană, pe Electronum se scurseseră m ilioane de ani.

Ca problem ă de situare literară, universul paralel repre­ zintă o înnoire de fond prin care literatu ra S.F. iese dintr-o dependenţă mai veche (faţă de literatura de aventuri, faţa de utopie) şi se fixează în propriul ei perim etru. Această schimbare, care numai în aparenţă se reduce la decor, şi care este, de fap t, o dovadă de m aturitate literară şi de autono­ mie, poate fi com parată cu revoluţia produsă în literatura main-stream prin introducerea distincţiei dintre tim pul m ate­ matic şi durată (H. Bergson) sau prin descoperirea spaţiului interior şi a subconştientului. Invenţia universului paralel se sprijină pe speculaţiile din m atem atica form ală (Einsitein, M inkowski), din care a re­ zu ltat conceptul spaţiului cu n dimensiuni. în felul acesta, în

109

com paraţie cu spaţiul mitologic etajat, bazat pe o ierarhie religioasă, sau cu spaţiul omogen al cosmologiilor ioniene, de­ finit ca relaţie geometrică între un centru (polis) şi o cir­ cum ferinţă, literatu ra S.F. a d at naştere unui model spaţial cu valoare speculativă, universul paralel. M etafora cea mai des întrebuinţată perftru a sugera exis­ tenţa unui univers m odificat este m etafora cărţii (pe care o foloseşte şi Schopenhauer în legătură cu tema vieţii ca vis). In Oameni ca zeii (1923), de H . G. Wells, un savant din U topia dă aceste explicaţii :
„— Se ştie de m ultă vrem e [...] că num ărul de dim ensiuni posibile, ca şi num ărul posibil a orice altceva care poate fi n u m ăra t este n e lim ita t! {...] acest univers în care trăim nu este num ai întins, d a r şi, ca să spunem aşa, uşor îndoit şi torsionat în tr-u n num ăr de alte dim ensiuni spaţiale, m ult tim p nebănuite [...] to t aşa cum a r putea să fie posibil ca orice n um ăr de universuri, în m od practic cu două dimensiuni, să stea unul lîngă altul, precum foile de hîrtie, într-u n spaţiu cu trei dim ensiuni, to t astfel în spaţiul cu mai m ulte dim ensiuni, pe care m intea omenească, insuficient în­ zestrată, nu poate să-l cunoască decît încet şi cu greu, este posibil ca o can titate nenum ărată de universuri, în m od p ractic cu trei dimensiuni, să stea, ca să spunem aşa, unul lîngă altul şi să su­ p o rte o mişcare aproape paralelă p rin tim p. O p e ra speculativă a lui Lonestone şi C ephalus dăduse de m ult baza cea m ai solidă credinţei că există un foarte m are n um ăr de astfel de universuri în spaţiu şi în tim p, paralele unele cu altele şi sem ănînd între ele, cu aproxim aţie d a r nu exact, după cum seam ănă una cu alta foile unei cărţi. T oate au du rată, toate sînt sisteme gravitaţionale [...] şi cele care se află mai aproape unele de altele vor semăna între ele cel m ai m u lt.“

în N o ru l lui Magelan (1955), de Stanislaw Lem, profe­ sorul Trehub dezvoltă o teorie asemănătoare în esenţă, pe care o numeşte teoria universurilor reciproc acoperite :
„Se poate presupune că universul în care trăim nu există în mod continuu, ci periodic, că m ateria din care este alcătuit a r «sclipi» întocm ai ca un izvor de lum ină în tre ru p t, iar noi nu observăm lu­ crul acesta, deoarece frecvenţa «sclipirii» ar fi extrao rd in ar de m are, de ordinul cîto rv a m iliarde pe secundă. In acest caz ar fi posibilă existenţa unui alt univers, a cărui m aterie, în perioadele existenţei sale, ar «acoperi» pauzele existenţei universului nostru. Să numim aceste două universuri, «reciproc acoperite» în acelaşi spaţiu. D a r dacă p o t exista două asemenea universuri, atunci ele p o t fi m ult mai num eroase, p o t fi mii, ba chiar m ilioane. T oate astea, subliniez.

110

p o t exista în acelaşi spaţiu, d a r avînd legi fizice cu totul indepen­ dente, cu excepţia uneia singure şi anum e aceea care reglem entează frecvenţele lor reciproce în aşa fel în cît să nu aibă loc «ciocnirea» m ateriei a două sau a cîto rv a universuri."

D in modul acesta de a concepe spaţiul s-au născut şi no­ ţiunile, des întrebuinţate în literatura S.F., de hiperspaţiu, hipervolum sau teseract. în Seniorii războiului (1970), G erard Klein defineşte ast­ fel h ip erv o lu m u l:
„S uprafaţa unui hipervolum e un volum al cărui n um ăr de di­ mensiuni e inferior cu o unitate celui al dim ensiunilor hipervolum ului"

şi tesera ctu l:
„U n hipercub, sau un teseract, cuprinde o infinitate de cuburi şi, în tr-u n spaţiu cu p a tru dimensiuni, volum ul lui e totuşi finit."

O aplicaţie spectaculoasă a noţiunii de teseract poate fi în tîln ită la R obert A. H einlein, în povestirea A n d he built a croocked house. Aici, arhitectul Q uintus Teal construieşte pentru prietenul său H om er Bailey o locuinţă bazată pe mo­ delul spaţial al unui teseract, explicat în felul urm ător :
„«U n teseract este un hipercub, un corp cuadratic cu p a tru dim en­ siuni, aşa cum un cub are trei şi un p ă tra t două [...]» . Teal confecţionă nişte bile de plastilină de m ărim ea u nor boabe de m a­ zăre şi uni cu ajutorul lor p a tru scobitori, form înd un p ă tra t. «Poftim ! Acesta e un p ă t r a t !» [...] «U n al doilea p ă tra t şi alte p a tru scobitori form ează un cub». Bilele de plastilină legau col­ ţurile. «Acum confecţionăm în acelaşi fel un al doilea cub, şi am îndouă form ează cele două latu ri ale unui teseract». Teal con­ tin u a să lucreze cu repeziciune. «Acum fii atent, H om er ! D eschi­ dem un colţ al prim ului cub, îl unim acolo cu cel de al doilea şi închidem colţul la loc. A poi luăm alte o p t scobitori şi unim cu ele baza celui de al doilea cub. S u p ra faţa superioară a p ri­ m ului cub v a fi u n ită în acelaşi fel cu su p ra faţa superioară a ce­ lui de al doilea». «Şi ce vrea să fie asta ?», încercă să afle Bailey, neîncrezător. «Acesta este un teseract — o p t cuburi form ează la ­ turile unui hipercub în p a tru dim ensiuni»".

D upă ce proiectul este executat, arhitectul şi clienţii săi p ătru n d în locuinţa-teseract, din care riscă să nu mai poată ieşi. Fiecare cameră se varsă, ca fluidele, într-un alt spaţiu,
111

fiecare fereastră a casei prezintă o altă perspectivă, din ce în ce m ai stranie şi mai neliniştitoare. N oţiunile de sus şi de jos îşi pierd orice înţeles, şi interiorul acestui teseract a de­ venit un fagure labirintic, în care se intersectează un num ăr infinit de lumi, şi în care, la un mom ent dat, personajele se po t zări m ultiplicate, printr-o fereastră sau printr-o uşă în­ tredeschisă. A ieşi din acest joc disperat cu dimensiunile, însemnează a descoperi o structură arhitectonică superioara, care dă sens întregului univers 2. U n univers paralel se poate naşte şi ca urm are a feno­ menului de reverberaţie sau de ecou produs de o maşina care transm ută m ateria.
Este cazul rom anului lui T hom as M. Disch, Echo round his bone!. (1966), în care căpitanul N a th a n H ansard, din arm ata Statelor U nite, este teleportat, în anul 1990, pe planeta M arte, cu ajutorul unui tran sm iţăto r de m aterie in v en ta t de profesorul Panofsky, p entru a preda ordinul de distrugere a P ăm întului. D in fericire însă, transm iţătorul de m aterie produce duplicate, după princi­ piul p o triv it căruia „fiecare acţiune dă naştere unei contra-acţiuni de valoare egală", şi N a th a n H an sa rd „sub doi", care răm îne pe P ăm înt, ca ecou sau ca replică a lui N a th a n H an sard „sub unu", va încerca, îm preună cu profesorul P anofsky şi cu soţia acestuia, Bridgetta, să zădărnicească planul de război al m ilitarilor.

De cele mai m ulte ori, tem a universului paralel, inter­ pretat ca v irtu alitate sau ca alternativă satirico-filozofică a unui univers de referinţă, apare tra ta tă în ucronii. Judecate în ansamblu, cele mai bune lumi paralele (M ar­ cel T hiry, Echec au temps, 1945 ; Fr. Brown, W h a t Maci Universe, 1948 ; Philip K. Dick, The Man in the high Castle, 1962 ; Thom as M. Disch, Echo round his bones, 1966 ; C har2 U n p aradox ştiinţific asem ănător, legat de noţiunea de spaţiu, este şi inelul lui M obius, descris astfel de H . Baudin, în op. cit., pp. 37— 38 : „dacă luăm o fîşie lungă de hîrtie subţire, pe care o răsucim cu 180° la una din extrem ităţi şi pe care o lipim cu cealaltă extrem itate, răm asă ca la început, inelul astfel obţinut sfidează distincţia între interior şi exte­ rior, căci dacă urm ărim cu degetul o fa ţă interioară, nu vom în tîrz ia să ne regăsim, după o m işcare perfect continuă, pe partea exterioară a aces­ tei feţe ; inelul nu are decît o singură faţă, elim inînd îm p ărţirea între d re ap ta şi stînga. M ai m ult, dacă se taie inelul în lungime, pe m ijloc, p a ­ ralel cu m arginile, nu vom obţine două inele separate, ci unul singur, de două ori m ai lung şi de două ori m ai îngust decît prim ul".

112

Ies Duits, Ptah H otep, 1971), dau naştere unor rem arcabile efecte literare, prin surpriza pe care o declanşează paradoxele spaţiale, prin regia rupturilor, prin efectul de uluială creat de trecerea dintr-un regim spaţial într-altul.

6. Călătoria în timp, chirurgia temporală
Im aginaţia poate recurge la numeroase artificii prin care trecutul sau viitorul devin realităţi accesibile şi bariera tim ­ pului este în lătu rată : visul (Sebastien Mercier, L'an deux miile quatre cent qm rante..., 1771 ; H . G. Wells, A Dream o f Arm ageddon, 1901), fenomenul cosmic care face ca tim pul să se scurgă în sens invers (A lbert R obida, Uhorologe des siecles, 1902 ; Philip K. Dick, C ounter C lock W orld, 1967), elixirul sau reţeta alchimică (M ary Shelley, The M ortal Im m ortal , 1834 ; Karel Capek, Reţeta M akropolos, 1922), des­ h id ratarea (Edm ond A bout, O m ul cu urechea, ruptă, 1862), hibernaţia artificială (Roger Zelazny, Isle o f the Dead, 1969) şi „starea de anim aţie suspendată" (H . G. Wells, W hen the Sleeper wakes, 1899 ; Philip Francis N ow lan, Arm ageddon 2419, 1928), istorioscopul, televiziunea tem porală şi arheofonul (Eugene M outon, Uhistorioscope, 1883 ; R ay Cummings, The Man w ho mastered Tim e, 1924 ; Ion H obana, Glasul trecutului, 1963), grefa unui creier um an pe u n robot imortal (N eil R. Jones, The Jameson Satellite, 1931), încetinirea metabolismului cu ajutorul unor droguri (C lifford D . Simak, Cosmic Engineers, 1939), electrolepsia sau electroparalizia complexului cerebral înainte de fisura R olando (Stanley G. W einbaum, The Black Flame, 1939). Toate aceste procedee, diferite ca ingeniozitate şi ca grad de justificare ştiinţifică, presupun fie privirea de la distanţă (istorioscopul, arheofonul), fie o mişcare a eroului împreună cu tim pul. Elixirul, anabioza sau starea de anim aţie suspen­ dată, grefa şi încetinirea m etabolismului cu ajutorul drogu­ rilor prelungesc viaţa personajelor, le creează un ascendent în com paraţie cu ceilalţi reprezentanţi ai rasei umane, dar nu reprezintă decît o victorie iluzorie în rap o rt cu tim pul, care râm îne nealterat.

113

C ălătoria în tim p se transform ă într-o temă de referinţă a literaturii S.F. în mom entul în care scriitorul contestă legea ireversibilităţii tim pului, inventează mijlocul de a se sustrage determ inism ului istoric şi încearcă să rezolve dificultăţile logice care decurg de aici. Fireşte, din punct de vedere teoretic, o călătorie fizică în trecut sau în viitor, care să se încheie printr-o reîntoarcere la m om entul iniţial al experienţei, provoacă îm potrivirea ferm ă a spiritului critic, h o tărît să nu accepte astfel de sub­ tilităţi. S-a observat chiar că dacă procedeul ar fi fost desco­ p erit în viitor, efectul aplicării lui s-ar fi făcut sim ţit în zilele noastre. Jacques van H erp merge şi mai departe cu argum entaţia, pentru a dovedi im posibilitatea acestui tip de călătorie :

„ P entru cei m ai m ulţi autori, călăto ria în tim p nu este însoţită de loc de o deplasare în spaţiu. C ălăto ru l îşi face a p ariţia peste un an, peste zece sau peste o m ie, d a r înto td eau n a în acelaşi loc, una din m arile sale tem eri fiind aceea ca relieful să nu fie m odificat, aşa încît el să iasă în tr-u n deal, în tr-u n zid sau în tr-o locuinţă oarecare. D a r ce vrea să însemne «în acelaşi loc» ? Se adm ite că este vorba de acelaşi loc în ra p o rt cu P ăm întul, care reprezintă astfel, nu se ştie de ce, un reper privilegiat, cînd de fa p t ar trebui să fie în ra p o rt cu U niversul şi, în cazul acesta, călătorul ar ieşi, în c m ai m ulte cazuri, în vid ...“ 1

De fapt, argumentele teoretice sînt inutile şi călătoria în tim p trebuie acceptată ca fiind una dintre cele mai fasci­ nante speculaţii logice din întreaga literatură S.F. P rim ul scriitor care acreditează „ştiinţific" ideea călăto­ riei în tim p este H . G. Wells, în Maşina tim pului (1895). D a r consecinţele pe care le anticipează Wells râm în încă în firea lucrurilor : posibilitatea istoricului de a se deplasa în trecut, pentru a controla adevărata versiune a unor eveni­ m ente sau, dim potrivă, posibilitatea de a face cunoştinţă cu tipul de societate în care vom trăi peste un anum it num ăr de ani şi de a verifica o ipoteză de evoluţie biologică. Situaţiile lim ită care decurg din acceptarea convenţiei de călătorie în timp sînt paradoxele temporale. Cel mai simplu tip de paradox tem poral (paradoxul lui Langevin, num it şi paradoxul celor două ceasuri sau para­
1 Jacques van H erp , op. cit., p. 61.

114

doxul gemenilor ) se naşte prin aplicarea în literatură a con­ secinţelor care decurg din teoria relativităţii. El poate fi în tîln it la Stanislaw Lem, în N orul lui Magelan :
„E xpediţia în a fara sistemului nostru solar, pînă la cea m ai ap ro ­ p iată stea, Proxim a C entauri, trebuia să înregistreze două feluri de tim p. U nul care se scurge cu o viteză constantă şi răm îne pe P ăm înt, al doilea, m ăsurat pe Gea [n a v a cosm ică], urm a să se scurgă cu a tît m ai încet, cu cît racheta se m işca m ai repede. D ife­ re n ţa din tre aceste două feluri de tim p, calculată p entru întreaga călătorie, ajungea la a n i.“

în felul acesta, un astronaut de pe o cosmonavă care se deplasează cu o viteză apropiată de viteza lum inii, urm ează să se întoarcă pe P ăm înt mai tîn ăr decît orice persoană de aceeaşi vîrstă, care nu a efectuat zborul. Al doilea tip de paradox tem poral, cu consecinţe lite­ rare m ult mai im portante, poate fi com parat cu antinom iile sau cu aporiile din logica form ală (paradoxul mincinosului, dilema, crocodilului, A hile şi broasca ţestoasă). El decurge din îm prejurarea că un călător care efectuează o mişcare în tim p se poate întîlni cu el însuşi sau se poate plasa în diverse epoci, pe mai m ulte linii de probabilitate, num ite de G erard Klein, în Seniorii războiului, creode. M ai m ult, în m ăsura în care tim pul devine reversibil, inform aţia poate deveni şi ea reversibilă, şi în lanţul tradiţional de determ inare cauzăefect, efectul îşi poate schimba poziţia, substituindu-se cauzei şi dîn d naştere unei capcane logice perfecte. U n exemplu tipic de astfel de paradox tem poral este for­ m ulat de Rene Barjavel în ediţia a doua din Le voyageur im prudent (1944). Aici, Pierre Saint-M enoux intenţionează să-l ucidă pe N apoleon, la asediul Toulonului, pentru a vedea ce curs ar urm a să ia istoria, dar îşi ucide propriul străbunic, dînd naştere unei antinom ii pe care Barjavel a in titulat-o a fi şi a nu fi :
„Şi-a Deci Deci Deci Deci Deci om orît străm oşul ? nu există. nu şi-a om orît străm oşul. există. şi-a om orît strămoşul. nu există..."

115

Cazul cel mai sofisticat de paradox tem poral este con­ struit de R obert A. Heinlein în povestirea A ll you Zombies (1959) :
U n bărbat (agent tem poral) cunoaşte o femeie (Jane), născută în anul 1955, la C leveland, îi face un copil în anul 1973 şi o p ă ră ­ seşte. D upă naştere, în 1974, fem eia trebuie să suporte cîteva ope­ ra ţii chirurgicale în urm a c ăro ra se transform ă în bărb at. D a r agentul tem poral răpeşte copilul de la spital, în anul 1974, şi îl tran sp o rtă în anul 1955, în pun ctu l în care începe biografia fe­ meii Jane. Deci „fem eia" este p ro p ria ei m am ă. D upă operaţie, Jane-bărbat devine agent tem poral şi se întoarce în anul 1973, unde o cunoaşte pe fem eia-Jane, căreia îi face un copil. Deci „fem eia" este p ropriul ei soţ. In concluzie, agentul tem poral, care p o a rtă pe deget un inel cu sim bolul şarpelui O uroboros, înghiţindu-şi coada, reuşeşte perfo rm an ţa de a fi, în acelaşi tim p, p ro ­ p riul său tată , p ro p ria sa m am ă, p ropriul soţ, p ro p ria soţie, p ro ­ p riul copil.

Asem ănătoare ca efect sînt toate romanele sau povestirile din această categorie, Tim e and Again (1951), de C lifford D. Simak, The E nd o f E ternity (1955), de Isaac Asimov, Patrula tim pului (1955), de Poul Anderson, Seniorii războiului (1970), de G erard Klein. D iferenţa care se poate stabili ţine de ati­ tudinea ad o p tată de scriitor faţă de paradoxul tem poral şi fa ţă de posibilitatea de a interveni retroactiv în istorie (chirurgia temporală). In The End o f E ternity, Isaac Asimov analizează vari­ antele care decurg din ipoteza întîlnirii unui individ cu el însuşi, în tr e c u t:
„Să analizăm m ai în tîi diferitele variante pe care le-ar putea con­ ţine această eventualitate. Să notăm cu A prim ul om din fizio-tim p şi cu B pe cel de-al doilea. V arian ta nr. 1 : A şi B nu se văd unul pe celălalt. în cazul acesta, ei nu s-au în tîln it cu a d ev ă rat şi problem a poate fi con­ siderată ca rezolvată. V a rian ta n r. 2 : B îl vede pe A , în tim p ce A, ca persoană ante­ rioară, nu îl vede pe B. N ici în cazul acesta nu trebuie să ne aşteptăm la vreo urm are deosebită. B îl vede pe A într-o situaţie sau într-o activitate care îi este deja cunoscută. P en tru el nu vor rezulta de aici m om ente noi. în variantele 3 şi 4, A îl vede pe B, în tim p ce B nu îl vede pe A şi A şi B se văd unul pe celălalt. în ambele cazuri, punctul sensibil îl constituie fa p tu l că A l-a văzu t pe B ; omul a fla t în-

116

tr-un stadiu m ai vechi al existenţei sale fiziologice se vede pe el însuşi în tr-u n stadiu viitor. Să luăm în consideraţie fa p tu l că el a a fla t că va mai fi în v iaţă atunci cînd va avea v îrsta lui B. El ştie că v a trăi suficient tim p pentru a îndeplini acţiunea la care a fost m artor. D a r atunci, un om care îşi cunoaşte viitorul, fie şi num ai în tr-u n detaliu m ărunt, poate acţiona p o triv it cu această cunoştinţă şi în felul acesta îşi poate m odifica viitorul. D e aici rezultă că realitatea trebuie m odificată astfel în cît A şi B să nu se poată întîlni conştient, sau ca A să fie îm pedicat să-l vadă pe B. în orice paradox al călătoriei în tim p, realitatea se m odifică în sen­ sul că va fi silită să evite paradoxul, aşa încît putem spune în concluzie că nu există şi nu p o t exista paradoxe în cazul călăto­ riei în tim p."

Concluzia la care ajunge Asimov reprezintă un alt tip de înţelegere a paradoxului tem poral decît cel ilustrat de Barjavel. P entru Isaac Asimov trecutul nu poate fi m odificat decît într-o proporţie infim ă, cauza nu poate fi anticipată de efect şi inform aţia nu se poate mişca în cerc. La aceeaşi concluzie ajunge şi G erard Klein, în Seniorii războiului, unde este invocată legea inform aţiei neregresive 2, p o triv it căreia viitorul nu poate interveni în trecut, sau Poul Anderson, pentru care continuum ul tem poral este considerat, în Patrula tim pului, elastic, aşa încît, deform at într-un punct oarecare, el îşi revine sub acţiunea m ulţim ii de elemente compensatoare :
„Să ne imaginăm un caz m ai precis : că aş reveni să-l îm piedic pe Booth să-l ucidă pe Lincoln. D ar, dacă nu iau nişte precauţii extrem e, se va întîm pla, fă ră îndoială, ca altcineva să tragă focul şi ca Booth să fie totuşi acuzat. E xistă m ai degrabă o elasticitate decît o plasticitate a tim pului. T ocm ai această elasticitate îngăduie să te deplasezi prin el fără prejudicii."

2 Deşi nu se poate vorbi de existenţa unor legi tem porale, com pa rabile prin influenţa exercitată asupra literatu rii S.F. cu cele trei legi ale roboticii (I. Asimov), tentativele de a le „descoperi" şi form ula nu lipiesc. în tr-u n articol publicat în revista H orizons du fantastique, n r. 25, M arc Leblanc enunţă urm ătoarele trei legi ale trecutului : „Legea în tîi : nici un act comis în trecut (în cursul unei călătorii retro-tem porale) nu ar putea să provoace m odificări în tram a istorică din care a ieşit călă­ torul. Legea a doua : orice act comis în trecut de către un individ venit din prezent sau din viitor, se v a îm plini înainte ca acest act să fie proiectat. Legea a treia : în v irtu tea prim elor două legi, orice act comis în trecut se poate repeta la nesfîrşit, el p u tîn d fi convocat să-şi devină propria lui cauză şi, cu aceeaşi ocazie, p ro p ria lui consecinţă." C f. I. şi G. Bogdanoff, op. cit., pp. 174— 175.

117

Teza compensaţiei sau a necesităţii cu care se desfăşoară întîm plările şi evenimentele istorice este ilustrată şi de Josef N esvadba în povestirea Trustul pentru distrugerea istoriei.
U n ceh din anul 1950 ar vrea ca am ericanii să fi in tra t, în locul ruşilor, la Praga, în anul 1945. A tunci, un com ando germ an fusese însărcinat cu dinam itarea podului peste care urm au să treacă ruşii, d a r un grup de p a rtiza n i se transportase, cu ajutorul unei cam io­ nete, în punctul strategic v izat de nem ţi, zădărnicindu-le acţiunea. D eplasîndu-se în trecu t cu ajutorul unei m aşini tem porale, eroul povestirii taie pneurile cam ionetei utilizate în 1945, d a r are sur­ p riza să constate că se găseşte altcineva care să le ofere p a rtiza ­ nilor o altă cam ionetă, aşa încît istoria răm îne neschim bată.

Aici, orice tentativă de a m odifica istoria printr-o inter­ venţie în trecut eşuează, datorită capilarităţii legăturilor de determ inare cauzală, prea numeroase şi subtile pentru a fi controlate de un singur individ. Om enirea are o singură is­ torie, determ inată de un şir de necesităţi cauzale imposibil de corectat în ansamblu. D im potrivă, pentru R ay B radbury, în D etunătura, alte­ rarea unui eveniment cît de mic declanşează o avalanşă care poate m ătura în calea ei o întreagă direcţie a dezvoltării istorice. Astfel, un excursionist tem poral care se deplasează 60 de milioane de ani în trecut şi striveşte din greşeală un fluture, provoacă m odificarea rezultatului unor alegeri pre­ zidenţiale din secolul X X I, p o triv it urm ătoarei scheme de determ inare :
„— [...] să zicem că om orîm din întîm plare un şoarece de aici. A r însemna să distrugem întreaga posteritate a acelui şoarece, nu-i aşa ? — Aşa-i. — T oate fam iliile fam iliilor acelui şoarece ! D intr-o călcătură, poţi nim ici un şoarece, apoi o duzină, apoi o mie, un milion, un m i­ liard de şoareci posibili. — Foarte bine, şi ce-i cu asta ? întreabă Eckels. — Ce-i cu asta ? replică T ravis, calm . Păi, ce s-ar în tîm p la cu vulpile care au nevoie de şoarecii ăia ca să supravieţuiască ? D acă-i lipsesc zece şoareci, v ulpea m oare. D acă-i lipsesc zece vulpi, leul m oare de foame. Lipsite de un leu, to t felul de insecte, v u l­ turi, m iliarde de fiinţe sînt azvîrlite în haos şi distrugere. Rezul­ ta tu l la care se ajunge poate fi descris astfel : cu cincizeci şi nouă de m ilioane de ani m ai tîrziu, un om al cavernelor, unul din cei zece-doisprezece existenţi în întreaga lum e, se duce să vîneze un porc m istreţ sau un tigru cu colţi de spadă, ca să aibă ce m înca.

118

D ar dum neata, prietene, ai distrus to ţi tigrii din acea regiune, călcind un singur şoarece. A şa că omul cavernelor m oare de foame. Ia r omul acela nu-i un om oarecare, bagă de seamă ! N u , el este o întreagă naţiune viitoare. D in rărunchii lui a r fi ieşit zece feciori. Ia r din rărunchii acestora, a r fi ieşit o sută de feciori, şi aşa m ai departe, pînă la a p ariţia unei civilizaţii. Dacă-1 distrugi pe omul acela, distrugi o seminţie, un popor, o întreagă istorie a vieţii. E ca şi cum ai ucide nişte strănepoţi ai lui Adam . C ălcînd în picioare un şoarece poţi stîrni un cutrem ur, ale cărui u rm ări ar putea zgudui din temelii păm întul şi destinele unui şir Întreg de generaţii. P rin m oartea acelui om al cavernelor, un m iliard de alţi oameni, încă nenăscuţi, sînt înăbuşiţi în pîntecele m umelor lor. R om a nu se m ai poate în ă lţa p e cele şapte coline. E uropa răm îne, poate pe veci, o pădure întunecată, şi d o a r Asia prosperă, plină de vigoare. C alcă în picioare u n şoarece, şi z d ro ­ beşti piram idele. C alcă în picioare un şoarece, şi-ţi laşi asupra Veşniciei urm a adîncă, aidom a unui G ran d C anyon. R egina Elisabeta nu s-ar m ai naşte niciodată, W ashington n -a r mai traversa rîul D elaw are, Statele U nite n -a r m ai exista."

Ceea ce im presionează în toate aceste cazuri este am ­ ploarea speculaţiei, acurateţea cel puţin aparentă a exerci­ ţiului logic, tem eritatea reducerii la absurd. Fireşte, integrînd evenimentele m odificate în serii topo­ logice noi, simultane, conexe sau intercalate cu seria de re­ ferinţă în care ne situăm şi care răm îne intactă, rom anele universului paralel sînt mai „convingătoare" şi mai credibile decît cele care au ca temă călătoria în tim p. D ar a contesta cu argumente filozofice sau logice paradoxele şi chirurgia tem porală însemnează a confunda viaţa cu literatura, care răm îne singura m odalitate de a aduce am endam ente istoriei, în afara ei, sugerînd, şi pe această cale, o judecată de valoare necesară. Pe de altă parte, în m ăsura în care se poate interesa nu numai de evenimentele istorice, dar şi de cele sentimentale, nu numai de um anitate, d ar şi de indivizi, călătoria în tim p răm îne una dintre puţinele teme capabile să realizeze o inte­ grare firească în S.F. a povestirii de dragoste, considerată în general ca fiind incom patibilă cu genul acesta de literatură. P entru a judeca eficienţa estetică a operelor tem porale (time-opera) de acest fel trebuie să facem apel la categoria destinului, şi atunci specia se dovedeşte a fi „cea mai greacă" dintre formele m odem e ale literaturii S.F. La Poul Anderson, în Patrula tim pului, tentativa de a schimba, prin chirurgie tem porală, datele unei drame senti­

119

m entale este încununată de succes. A vînd asentimentul daneelienilor (oamenii viitorului, „imposibil de descris"), un crononaut îşi salvează iubita, m oartă în tim pul unui bom bar­ dam ent din 1945, deplasîndu-se îm preună cu ea în anul 185C. La V ladim ir Colin, într-o povestire din Capcanele tim ­ pului (1972), in titulată In cerc, tot mai aproape, călătorul tem poral răm îne prizonierul unui exerciţiu sisific de recu­ perare a femeii iubite, împins tot mai departe, în trecut, repetat la infinit, şi eşuat, în acelaşi fel, de fiecare dată. Indivizii, ca şi omenirea, au o singură istorie, politică sau sentimentală, pe care nimic nu o poate schimba. In cazul acesta literatura seamănă cu viaţa, putînd lua înfăţişări la fel de tragice ca şi ea.

V III. „PLANETELE** CLASICE

A discuta despre Lună, despre M arte şi Venus, ca despre nişte „planete" clasice ale literaturii S.F. însemnează, la prim a vedere, a dezbate o problem ă de situare în spaţiu şi de decor. Num eroase romane ale Lunii, ca şi unele dintre romanele planetare, au p u tu t fi scrise dintr-un impuls de esenţă uto­ pică sau dintr-o convingere inspirată de aşa num ita teorie a pluralităţii lumilor. Pe de altă parte, „...la mijlocul secolului X V II, sentimen­ tul de a fi explorat în mare m ăsură P ăm întul, com binat cu răspîndirea imaginii copernicane a lumii, au dus la primele încercări de a «anexa» literar mai întîi Luna, iar apoi, în perioada iluminismului, şi celelalte planete ale sistemului solar1 ' 1. Cu toate acestea, spaţiul S.F. nu trebuie p riv it ca reali­ tate geografică. în ciuda configuraţiei ca şi realiste pe care o poate lua, el este o convenţie şi, ca cele mai multe dintre categoriile literaturii S.F., un loc geometric de un tip aparte, care exprim ă relaţia specifică dintre fantezie şi ştiinţă. Faptul că în istoria literaturii S.F. spaţiul S.F. se m ută dintr-o insulă necunoscută, în centrul Păm întului, pe una din planetele sistemului nostru solar sau pe altă galaxie, poate fi pus în legătură cu ştiinţa şi cu ideea de progres al cerce­ tărilo r geografice, ceea ce nu explică decît în chip superficial această perm anentă adîncire a decorului. R educînd problem a la acest unic punct de vedere, nu s-ar mai putea scrie ro­ mane despre Lună, cînd s-ar stabili că Luna este un corp

1 K laus-Peter Klein, Z u k u n ft zu isc h e n Traum a und M ythos : Science fiction, Z u r W irkungsastbetik, Sozialpsychologie und D id a k tik eines literariscben Massenphanomens , E rnst K lett V erlag, S tu ttg art, 1976, p. 24.

121

ceresc m ort, şi a r trebui să tragem concluzia că, în raport cu ştiinţa, fanteziei se află în aceeaşi poziţie ca şi superstiţia, că am îndouă sînt alungate de ştiinţă şi împinse într-un colţ din ce în ce mai în d ep ărtat al spaţiului şi, prin aceasta, al conştiinţei. D a r de fap t, între fantezie şi superstiţie deosebirea este fundam entală, pentru că în tim p ce superstiţia este supri­ m ată de ştiinţă, fantezia funcţionează „ca m om eală", trăgînd cunoaşterea după ea. In felul acesta, legătura dintre fantezie şi realitate funcţionează după principiul vaselor com unicante, şi în istoria gîndirii omeneşti, în tim p ce superstiţia este con­ dam nată să dispară, spaţiul de fantezie rezervat dorinţelor sau spaimelor răm îne o constantă, indiferent de locul în care este plasat.

1. Luna
Pe satelitul natural al Păm întului se poartă, fără s-o ştim, războaie interplanetare, se construiesc baze m ilitare sau lagăre pentru cei deveniţi indezirabili pe P ăm înt, şi astfel, un astru ca şi m ort în realitate, devine în literatură scena vie a unor întîm plări extraordinare. începutul l-a făcut, şi de d ata aceasta, antichitatea. D upă A naxagora din Clazom ene (500— 428 î.e.n.), în Lună se afla locuinţe, dealuri şi văi, iar P lutarch trim ite aici sufleitele m orţilor să se odihnească. în Istoria adevărată, Lucian din Samosata descrie războiul d intre seleniţi şi helioţi, izbucnit din pricina intenţiei p ri­ m ilor de a coloniza Luceafărul. La Kepler, în Som nium (1634), Luna se numeşte Levania (în ebraică Liana sau Levană) şi se află suspendată în eter, la o distanţă de 15.000 de mile germane de planeta noastră. Levania este compusă din două emisfere, dintre care cea îndrep tată perm anent spre P ăm înt ( V o lva ) se numeşte subvolvană, iar cea opusă Păm întului, privolvană. P entru a se feri de căldura puternică a Soarelui, privolvanii se ascund în tim pul zilei în cavităţile scoarţei lunare. D in acelaşi motiv, cea mai mare parte a masei corporale a copacilor sau a ani­ 122

m alelor o form ează coaja, iar plantele care cresc aici au ciclul de viaţă lim itat la o zi. D upă Francis G odw in ( The Man in the Moon, 1638), lon­ gevitatea seleniţilor ar fi direct proporţională cu gradul lor de inteligenţă, roiurile de lăcuste de pe P ăm înt ar proveni din Lună, iar păsările m igratoare ar ierna acolo. în general Luna lui Godw in reprezintă un stat ideal, iar această stare de lucruri se datorează între altele şi faptului că atunci cînd se constată că s-au născut copii înapoiaţi, aceştia sînt trans­ p o rtaţi pe P ăm în t şi schimbaţi în America. C yrano de Bergerac (H istoire comique, par Monsieur de C yrano Bergerac. C ontenant Ies Etats et Empires de la Lune, 1657) descrie seleniţi patrupezi, care se hrănesc cu vapori, aburi şi mirosuri şi care fac plata consumaţiei în versuri („dacă cineva moare de foame, atunci acesta nu poate fi decît un nătărău, şi oamenii de spirit pot trăi cu toţii bine"). Epoca „m odernă" a explorărilor selenare este inaugurată de E. A. Poe (Hans Pfaall, 1835) şi de suita de articole publicate de R ichard Adams Locke în The N e w Y o rk Sun, în cursul anului 1835, sub titlul Great Astronom ical Discoveries Lately M ade by Sir John Herschel, L.L., D.F.R.S. &cc, at the Cape o f Good H ope. C unoscut sub numele de The Moon H oax, textul acesta atribuie astronom ului Flerschel identi­ ficarea florei şi faunei selenare (flori asem ănătoare m acilor păm înteni, păduri de brazi, turm e de animale patrupede ase­ m ănătoare cu bizonii, creaturi hum anoide înzestrate cu aripi), cu ajutorul unui telescop de construcţie nouă, instalat la C apul Bunei Speranţe. La Jules Verne, în dipticul lunar (De la Păm înt la Lună, 1865 şi în jurul Lunii, 1870), un obuz lansat cu ajutorul unui tun imens (C olum biadul ), din Florida, ajunge la o distanţă de 50 de kilom etri de suprafaţa Lunii şi se înapoiază amerizînd în Oceanul Pacific. Luna lui Jules Verne este un ou uriaş, cu v îrful întors spre P ăm înt şi cu aer şi apă pe faţa opusă. în apropierea Lunii, la lum ina provocată de explozia unui m eteorit, cei trei călători zăresc nori, oceane, mase în­ tunecate cu ap arenţa unor păduri, iar Michel A rdan are chiar impresia de a fi identificat ruinele unui oraş selenar. D ar totul este pus sub semnul prudenţei („Era oare o iluzie, o înşelăciune optică, o eroare a ochilor ? P uteau ei da un temei ştiinţific acestei observaţii a tît de superficial captate ?“).

123

Luna lui Wells (Primii oameni în Lună, 1901) este per­ forata de un labirint de cavităţi şi de peşteri legate cu supra­ fa ţa prin cilindri metalici. în tim pul zilelor, păstorii lunari ies cu viţeii (un fel de larve imense) la păscut. în restul tim pului, o intensă activitate îm părţită pe specialităţi şi pe nivele de adîncime frăm întă satelitul nostru, care este locuit de oameni-insectă, în încăperi hexagonale, organizate după principiul furnicarului. întreaga activitate este condusă de Marele Lunar, un creier gigantic p u rta t în lectică şi stropit în perm anenţă cu un lichid răcoritor. Ceilalţi seleniţi sea­ m ănă cu m onştrii din gravurile lui Dtirer, fiind îm părţiţi în sute de tipuri, în rap o rt cu funcţia socială pe care o înde­ plinesc, şi adaptaţi unui singur tip de activitate. în răstim ­ purile de inactivitate, m uncitorii sînt păstraţi cu faţa în jos, sub efectul unui narcotic. M etalul cel mai răspîndit pe Lună este aurul, iar lum ina necesară este produsă de o reţea de pîrîiaşe albastre, care se varsă într-o uriaşă M are C entrală. Cele mai curioase anim ale selenare sînt rapha („un ghem inextricabil de tentacule vînjoase, care, tăiat în bucăţi, se transform ă în to t atîtea vietăţi") şi tzee („o lighioană care se repede ca o săgeată şi ucide a tît de brusc şi de subtil, încît nu poate fi văzută niciodată"). C a şi E. A. Poe, A lexandru Speranţă (O călătorie în Lună, fantezie, 1907), îşi trim ite eroii în Lună cu ajutorul unui balon „cu cîrm ă“, de o construcţie specială, care poate dez­ volta o viteză de 6— 700 km /h. Seleniţii, care nu depăşesc cifra de o mie, sînt acoperiţi cu o pojghiţă de argint, m aterie din care este alcătuit, în întregime, satelitul Păm întului, şi pe care o consumă ca alim ent, sub form ă de făină. Sistemul de organizare socială exclude şcoala, biserica, tribunalul, ar­ m ata şi proprietatea. Singura îndeletnicire a seleniţilor este astronom ia, în care aceştia au atins un înalt grad de per­ fecţiune. Aerosfredelul lui H . Stahl (Un român în Lună, 1914) ajunge pe satelitul natural al Păm întului datorită unui in­ v entato r rom ân care a fabricat „azbestoidul refractar atracţiunii". Aici există vulcani activi, vegetaţie şi coloane de apă care ţîşnesc cu interm itenţă din interiorul craterelor. C a şi la Wells, în tim pul nopţii ninge, Luna este găurită ca un burete şi în interiorul galeriilor aerul poate fi respirat.

124

De cele mai multe ori, m ulţim ea rom anelor selenare ilus­ trează spiritul com petitiv şi acaparator al burgheziei, în se­ colele X IX şi X X . In acest interval toate naţiunile îşi trim it reprezentanţii pe Lună, francezii în 1865 (Jules Verne, De la P ăm înt la Lună), ruşii în 1893 (K. E. Ţiolkovski, Pe Lună), englezii în 1901 (H . G. Wells, Primii oameni în Lună), ger­ manii în 1902 (O skar H offm ann, Von der Terra zur Luna oder U nter den Seleniten), rom ânii în 1907 (A lexandru Spe­ ranţă, O călătorie în Lună) şi 1914 (H . Stahl, Un român în Lună), bulgarii în 1934 (Emil K oralov, Ian Bibian în Lună). Eroul lui H . Stahl transportă pe Lună tricolorul rom â­ nesc, pe care îl sărută exclam înd „Trăiască patria !“ , înainte de a-1 înfige pe locul de „aterizare", sub ochii m iraţi ai unui m arţian. Dl. Bedford, din rom anul lui H . G. Wells, şi p o ­ vestitorul din nuvela lui A lexandru Speranţă reuşesc să transpdrte, prim ul, o încărcătură de 50 de kilogram e de aur, cel de al doilea o im portantă cantitate de argint, vîndută ime­ d iat lui Theodor R adivon... furnizorul curţii regale ! Şi la Al. Beleaev, în Steaua K E Ţ , biologul Artem iev descoperă pe Lună diam ante în stare pură şi aur în Oceanul Furtunilor. în palatele din basme există adesea o încăpere în care eroul nu este lăsat să pătrundă. V ecinătatea apropiată sti­ m ulează în tr-a tît fantezia, încît, în ciuda riscurilor, inter­ dicţia este pînă la urm ă încălcată. Faţă de P ăm înt, Luna reprezintă o astfel de încăpere greu accesibilă, în care im aginaţia îngrăm ădeşte bogăţii imense, pe care, apoi, ar vrea să le poată poseda. în acelaşi tim p, Luna este un topos al ideii de p erfo r­ m anţă şi de prioritate, pentru că a ajunge aici, în im aginaţie ca şi în realitate, însemnează a face dovada unei aptitudini şi a da expresie unei vanităţi.

2. Marte
Toţi istoricii S.F.-ului explică neobişnuitul interes literar pentru cea de-a p atra planetă a sistemului nostru solar prin caracterul spectaculos al concluziilor astronom ice inspirate de suita de opoziţii M arte-P ăm înt, din anii 1877, 1879, şi 1881 : descoperirea celor doi sateliţi, Deimos şi Phobos, în

125

august 1877, de către Asaph H a l i 1, „canalele" lui Schiaparelli sau cărţile lui Percival Lowell despre M arte (Mars, 1895 şi Mars and Its Canals, 1906). D upă Flam m arion (La pla­ nete Mars , 1892), asemănările dintre P ăm înt şi M arte sînt a tît de puternice, încît a-1 m uta pe om aici nu ar însemna pentru el decît a-i schimba coordonatele geografice. înainte de a se transform a într-o decepţie sau, după cum vom vedea, într-o fixaţie tipologică, speranţa că pe M arte există sau a existat viaţă ilustrează una dintre cele mai sim­ patice cute sufleteşti ale omului de la sfîrşitul secolului X IX . D acă în 1784 W illiam H ershel comunica descoperirea at­ mosferei m arţiene, form ulînd presupunerea că m arţienii tră ­ iesc în circum stanţe de viaţă asem ănătoare cu cele de pe Păm înt, la sfîrşitul secolului X IX astronom ul Percival Lowell îşi exprim a convingerea ferm ă în existenţa m arţienilor, de­ dusă din existenţa canalelor artificiale, iar austriacul O tto Dross publica în anul 1901 o lucrare de ştiinţă popularizată (Mars, eine W e lt im K a m p f ums Dasein ), în care descria eforturile dram atice ale inginerilor m arţieni, nevoiţi să lupte îm potriva deşerturilor şi să cucerească, cu ajutorul canalelor, noi suprafeţe agricole. în Dialectica naturii, redactată între anii 1873 şi 1886, şi publicată postum , în 1925, Engels afirm ă şi el că lumea organică de pe M arte a p u tu t ajunge de m ult „la o specie de fiinţe care gîndesc". D a r dincolo de refuzul îndărătnic de a accepta absenţa vieţii „în apropierea noastră", dincolo de nevoia de aventură, de gustul p en tru senzaţional şi polim orf, M arte este, ca pla­ netă literară, un produs al narcisismului antropocentrist, care doreşte să se verifice nu numai în imaginile simultane, d ar şi în acelea ale anticipaţiei. N um ită de caldeeni Nergal (zeul
1 Identificaţi în anul 1877, cei doi sateliţi ai planetei M arte sînt anticipaţi de speculaţiile astronom ice sau de lite ratu ră, oferind unul din­ tre cele m ai incredibile exemple p entru ceea ce s-ar putea num i teoria coincidenţelor ulterior confirm ate. în N arratio de Jovis satellitibus (1610), Johannes K epler exprim ă prim ul b ănuiala că M arte ar avea doi sateliţi pe care, în 1643, călugărul capucin A nton M aria Schyrl susţine că i-ar fi văzut, deşi cu instrum entele existente atunci, lucrul acesta a r fi fost im posibil. C ea m ai surprinzătoare atestare a sateliţilor lui M a rte apare la Jo n a th an Sw ift, în Călătoriile lui G ulliver (1726), unde datele oferite nu sînt foarte în d ep ă rta te de cele reale (v. cap. I I I din Călătoria în Laputa). In fine, cei doi sateliţi ai planetei M arte sînt m enţionaţi şi de V oltaire, în povestea filozofică M icromegas (1752).

126

m orţii, al ciumei şi al războaielor), de persani Pahlavani Sip h ir (războinicul celest), de greci Ares, iar de scriitori Barsoom (E dgar Rice Burroughs), Malacandra (C. S. Lewis) sau Şîrî (H . Stahl), M arte a devenit un topos, o imagine de repetiţie a planetei bătrîne, lipsită de resurse şi cu sîmburele germi­ nativ m ort. în com paraţie cu planeta noastră, M arte reprezintă în literatura S.F. o vîrstă şi o imagine ulterioară a Păm întului. Istoria literară a acestui clişeu este inaugurată de H . G. Wells în Războiul lum ilor (1898) :
„...foarte p uţini oam eni ştiu că, de vrem e ce M arte e m ai b ătrîn decît P ăm întul nostru, de vrem e ce are o su p rafaţă abia c ît un sfert din acea a Păm întului şi se află la o distanţă m ai m are de Soare, rezultă de aci în m od firesc că această planetă e nu n u ­ m ai m ai d e p ărtată de începutul vieţii, d a r şi m ai a propiată de sfîrşitul ei. R ăcirea ce se urm ează de veacuri şi care în tr-o zi va atinge şi P ăm întul, e deja foarte în ain tată la vecina noastră. [...] A tm o­ sfera lui M arte e m ai ra ră ca a noastră, oceanele lui s-au restrîns p în ă la o treim e din su p ra faţa planetei, şi din cauza anotim purilor ce se perindă cu încetineală, troiene enorm e de gheaţă şi zăpadă se îngrăm ădesc şi se topesc la cei doi poli, inundînd în răstim puri ţin u tu rile m ai tem perate."

D in această stare de lucruri, literatura S.F. deduce nece­ sitatea migraţiei interplanetare, căutarea unei lumi mai tinere, exodul m arţian — com ponentă esenţială a toposului, alături de cea de a doua alternativă curentă, a stingerii lente fără opoziţie. M odelul „lumii bătrîne", îm preună cu ideea de tristeţe a speciilor vechi, apare şi la J.-H . Rosny Aîne, în N avigatorii infinitului (1925) sau în Astronauţii (rom an ap ăru t postum, în 1960).
Aici, echipajul rachetei Stellarium descoperă pe M arte trei forme superioare de existenţă, zoom orfii, un fel de m inerale tu rtite, în ­ zestrate cu viaţă, eteralii, fiinţe aeriene luminoase şi tripezii, care reprezintă corespondentul oam enilor de pe P ăm în t. A proxim ativ o zecime din su p ra faţa planetei este locuită de şapte-opt m ilioane de tripezi, restul aflîndu-se sub controlul zoom orfilor, „cărora le aparţine viito ru l". Resem naţi, tripezii trăiesc în locuinţe subterane sau în case de p iatră, a căror arhitectură am inteşte de stilul ro ­ m an. C ivilizaţia tripezilor este com parabilă cu cea terestră din secolul X IX . „Se pu tea ghici că industria tripezilor era în plină

127

decădere. Ei fabricau unelte, m aşini destinate culturii plantelor sau transportului ; acestea din urm ă, destul de rare, nu circulau pe roţi. ci păreau că se tîrăsc destul de repede pe sol ; m ai înainte, fără îndoială, tripezii avuseseră ap arate de zbor...“

Cu ajutorul păm întenilor, tripezii reuşesc să oprească un tim p expansiunea zoom orfilor. D a r din cauza condiţiilor de viaţă şi a tem peram entului („D atorită resemnării care stă la baza simţirii lor, tripezii n-au sentimente înflăcărate. C arac­ terul lor e blînd, sînt răbdători, inofensivi, pasiunea nu-i mai înfierbîntă de mii de secole."), pieirea lor este inevitabilă şi, după cum se exprim ă unul dintre ei, mediul de pe M arte este „mediul care urm ează să vină pe P ăm în t“. La John W yndham , în Stow aw ay to Mars (1935), 3.000 de m arţieni (femei şi bărbaţi) trăiesc în şapte oraşe, dintre care unul se numeşte H anno. D a r deşi au cărţi, teatre şi cinem atografe, m arţienii lui W yndham sînt nişte „piese de m uzeu", vestigii ale unei civilizaţii care se stinge nu din m otive fireşti, ci pentru că, lăsîndu-se înlocuite de maşini, fiinţele vii au pierdut gustul vieţii şi au devenit inutile. Vechimea im em orială, care face ca specia sa-şi piardă trep ta t vitalitatea şi să adopte u n com portam ent hieratic, nu lipsit de patetism , face din m arţienii lui R obert A. Heinlein, prezenţi în rom anul Double Star (1956), una dintre cele mai conservatoare şi mai form aliste specii ale sistemului nostru solar.
Legenda lui K kkahgral cel tînăr, fundam entală p entru înţelegerea m entalităţii m arţiene, exprim ă tocm ai aceste p articu larităţi. In urm ă cu m ai m ulte mii de ani, tîn ăru l K kkahgral a treb u it să se prezinte într-u n anum it loc, p entru a i se conferi o în altă dis­ tincţie. In tru cît nu reuşeşte să ajungă la tim p (din m otive care nu-1 im plică), tîn ă ru l urm ează să fie ucis, conform norm elor din codul de etică m arţiană. D a r av în d în vedere tinereţea şi calită­ ţile sale excepţionale, cei care p a rticip ă la solem nitate propun ca tîn ăru l să refacă drum ul p entru a se reabilita. K kkahgral refuză însă, se sinucide şi devine în m itologia m arţian ă patro n u l sfînt al noţiunilor de p u n ctualitate şi de protocol.

D ouă dintre cele mai cunoscute rom ane despre M arte, Steaua roşie (1908), de A lexandr A. Bogdanov şi Âelita (1922), de A. N . Tolstoi, p ar să ignore stereotipia consacrată de celelalte cărţi. Prim ul, Steaua roşie, im plică totuşi o nu­

128

anţă p articulară a propoziţiei axiomatice „M arte este Păm întul care va fi“.
T înărul bolşevic Leonid-Lenni întreprinde o călătorie spre M arte, p e n tru a se fam iliariza cu structura societăţii socialiste. In esenţă, m arţienii au trecut la socialism pe o cale paşnică, pensionîndu-i pe capitalişti, după ce construcţia uriaşelor canale de irigaţie a im pus concentrarea capitalului şi a forţei de m uncă. Socialismul m arţian a în lă tu ra t în m are m ăsură deosebirile fizice dintre femei şi bărbaţi, accentuate în capitalism (conform aţia um erilor, mus­ culatura). P rin transfuzii de sînge, d u ra ta vieţii a fost prelungită, d a r ceea ce este m ai im portant, m etoda aceasta dovedeşte exis­ ten ţa unei conştiinţe socialiste, opusă individualism ului îngust al păm întenilor. Spitalele de pe M arte sîn t prevăzute cu cîte un salon som ptuos, în care b ă trîn ii îşi pot lua singuri viaţa. E ducaţia copiilor se face cu ajutorul conferinţelor, d a r şi pe cale intuitivă. D acă un copil a lovit o broască, este lovit la rîndul său cu un b ă ţ peste m înă, pentru a realiza durerea pe care i-a produs-o anim alului. In fine, m arţienii lui Bogdanov nu p o artă barbă sau m ustăţi, seamănă între ei pentru că nu au riduri şi vorbesc o singură lim bă, care nu cunoaşte excepţiile, care nu are genuri şi în cadrul căreia o anum ită term inaţie indică fa p tu l că un obiect (o fiinţă) există, a existat sau va exista.

Rom anul lui A. N . Tolstoi, în care sînt topite mai multe teme (a iubirii, a revoluţiei, a continentului pierdut A tlan ­ tida), constituie un tulburător exemplu de S.F. complex.
Inginerul Los şi ajutorul său Alexei Ivanovici Gusev, soldat în A rm ata Roşie, pornesc spre M arte într-o rachetă construită de prim ul, într-u n şopron, „cu mijloacele puse la dispoziţie de Re­ voluţie", ajung la destinaţie după un zbor d e 19 ore, şi se întorc pe P ăm în t după trei ani şi jum ătate, aterizînd pe m alul lacului M ichigan, în Statele U nite. Pe M arte, Los se îndrăgosteşte de Aelita, fa ta tiranului T uskub, iar Gusev se aşază în fruntea unei revo­ luţii proletare, care nefiind bine organizată eşuează, deşi există o stare revoluţionară şi proletarii m arţieni, conduşi de inginerul G or, trăiesc în m izerie şi sînt nem ulţum iţi.

U nul dintre cele mai pitoreşti personaje ale întregului S.F. este bravul soldat Gusev, care ajuns pe M arte transm ite un salut în flăcărat populaţiei autohtone („Bună ziua, to­ varăşi m arţieni, vă aducem salutări din partea R epublicilor Sovietice...“), trece repede la acţiune, înarm at cu un pistol M auser şi cu şase grenade de m înă şi vrea să-l numească pe Los comisar al întregii planete.

129

R om anul Iul A. N . Tolstoi reprezintă o tentativă ironică de recuperare literară a fanteziei şi a visului, într-o epocă în care acestea riscă să-şi p iardă înţelesul, un com entariu de­ gajat pe m arginea activism ului revoluţionar, o poveste de dragoste ştiinţifico-fantastică, totul în tr-u n cadru coerent şi complex, pentru că planeta rom ancierului este, în acelaşi tim p, floră şi faună, geografie, climă, legendă, istorie sau filozofie. în ciuda excepţiilor şi a diferitelor semnificaţii pe care le poate sugera, ca literatură M arte răm îne semnul minus al resemnării, pentru că autorii de rom ane S.F. expediază pe suprafaţa acestei planete nu num ai astronave şi cosmonauţi, d a r şi partea din noi care îm bătrîneşte şi renunţă 2.

3. Venus
Spre deosebire de M arte, planeta Venus este centrul li­ terar al exuberanţei germ inative şi al tinereţii, iar în rap o rt cu planeta noastră, un P ăm înt prim itiv. Totuşi, cantitatea de ficţiune localizată aici nu depăşeşte pe cea din romanele despre M arte sau despre Lună, cu toate că explorările literare încep odată cu Athanasius K ircher, în Iter E xtaticum (1656), iar în jurul anului 1830, astronom ul F ranz von P aula G ruithuisen pune luxurienţa vegetaţiei de pe Venus mai presus de aceea a codrilor brazilieni. Există chiar exegeţi care consi­ deră că nici din punct de vedere al calităţii ficţiunii, astrul
2 F ără să ofere exem ple de referinţă, ca în cazul rom anelor despre L ună sau despre Venus, form ula rom ânească a „m odelului m arţian " adoptă v a ria n ta stingere (bătrîneţe) — exod. M arţienii din Luntrea sublimă. (1961), de V ictor K ernbach, prospectează întregul sistem solar în căutarea unei noi reşedinţe planetare, iar la O vidiu Şurianu, în povestirea Galbar, din volum ul Intîlnire cu H ebe (1972), m arţienii au plecat de pe planeta lor cu peste 215 m ilioane de ani (m arţieni) în urm ă şi s-au stabilit pe planeta D erin din sistemul A lgara (Proxim a C entauri). La A drian Rogoz, în Planeta M rina în alarmă (1959), m arţienii supravieţuiesc făcînd apel la o form ulă de organizare socială de tip com unist. în tre altele, ei canali­ zează în treaga planetă şi construiesc doi sateliţi artificiali, P rix to şi A skruk (în 1959, astronom ul sovietic I. S. Şklovski emisese ipoteza că Deimos şi Phobos a r fi sateliţi artificiali).

130

iubirii nu e fast şi că astronom ii au sporit inhibiţia scriito­ rilor p rin concluziile la care au ajuns :
„...Venus nu a fost niciodată cea m ai bună planetă p entru im a­ ginaţie. S u p ra faţa ei ascunsă de văluri a descurajat im pulsul crea­ tor. P ornind de la un raţionam ent foarte fragil, astronom ul suedez A rrhenius a p roclam at în 1917, «totul pe Venus este ud leoarcă» — şi m entalitatea deprim antă s-a consolidat. Im aginaţia scriito­ ricească a fost acoperită de n o ri.“ 1

Saitni, eroul lui V ictor Anestin, din rom anul In anul 4000 sau O călătorie la Venus (1899), îşi ia cu el o um brelă imensă, pentru a se apăra de ploile de pe Venus. U m brela se pierde la un m om ent d at şi Saitni se îndrăgosteşte de o femeie-pasăre care o găseşte şi i-o readuce. în tr-u n astfel de clim at, vegetaţia (descrisă pe scurt în capitolul IX al rom a­ nului) este abundentă şi de dimensiuni uriaşe :
„A rborii şi plantele ce cresc pe această planetă au dim ensiuni co­ losale şi sînt de o n a tu ră foarte elastică ; în tim pul fu rtu n ilo r, ce se dezlănţuiesc cu a tîta furie pe Venus, ei se îndoiesc pînă la p ăm înt, d a r nici unul nu se rupe."

Im aginea planetei pe care ploaia nu se m ai opreşte apare şi la R ay B radbury, în două povestiri din The lllustrated M an (1951) şi A Medicine fo r M elancholy (1959). U na dintre ele, The long Rain, este halucinantă.
P a tru astro n au ţi naufragiaţi pe Venus (care nu are decît un singur continent, în m ijlocul unui imens ocean locuit de fiinţe acvatice) rătăcesc tim p de treizeci de zile, striv iţi de ploile torenţiale ale planetei, în căutarea unui adăpost am enajat p en tru astfel de cazuri şi denum it „cupola solară". S tim ulată de precipitaţiile infinite, ve­ getaţia m ăruntă, decolorată de apă şi de absenţa soarelui, se com­ p o rtă agresiv, pătru n d e în hainele oam enilor, cu o tenacitate în spăim întătoare. T runchiurile copacilor seam ănă cu nişte picioare de ciuperci uriaşe, iar frunzele, care mustesc de apă, au aspectul unor felii de brînză dospită. în intervalul celor treizeci de zile, unul d intre astronauţi este om orît de un trăsnet şi alţi doi se si­ nucid, p e n tru că ceea ce îi descurajează nu este can titatea ploii, ci răb d area ei, cadenţa m etronom ică, acuitatea insuportabilă sub ra ­ p o rt psihic. 1 Brian W. Aldiss, op. cit., p. 165.

131

M onotonia aceasta, care nu exclude totuşi forţa genetică şi ritm ul biologic debordant, este înlocuită de E. R. Burroughs, în ciclul A m tor, p rintr-o mare varietate de decor şi de ac­ ţiune. P entru E.R.B., Venus (Am tor) este o planetă înconju­ ra tă de două straturi de nori im penetrabili, care fac im posi­ bilă observarea stelelor şi a Soarelui. De aceea, venusienii sînt convinşi că planeta lor este un disc uriaş, care pluteşte pe o m are de m etal to p it şi de magmă, lucru dovedit şi de faptul că această masă incandescentă erupe din cînd în cînd prin vîrfurile unor m unţi. Regiunea rece din centrul discului (în realitate, polul planetei) se numeşte Karbol, zona caldă, de la m arginea discului (ecuatorul) este Strabol, iar porţiunea tem perată dintre ele p o artă numele de Trabol. Pe A m tor cresc copaci de 2000 de m etri înălţim e şi 300 de m etri diam etru. Ei p ătru n d cu vîrful în stratul de nori din care trag ume­ zeala. Fascinantă este m ulţim ea variantelor hominide, pentru că, alături de venusienii propriu-zişi, care nu se deosebesc de păm înteni nici ca înfăţişare, nici ca apucături, pe Venus trăiesc oam enii-pasăre (voo klangan), oamenii-animale, care merg în p atru labe şi se hrănesc num ai cu carne, oamenii-peşte din M ypos, prevăzuţi cu bronhii şi cu membrane înotătoare între degetele m îinilor şi picioarelor, oamenii sălbatici timal, cu coarne pe cap, brokolienii sau oam enii-fruct, în fine, oa­ menii din nori, care trăiesc pe m unţii înalţi ai planetei, în­ făşuraţi în blănuri prevăzute cu mici orificii în dreptul ochi­ lor, nasului şi al gurii. C a şi dendriţii lui Lucian din Samosata, brokolienii lui E.R.B. cresc din p ă m în t:
„...brokolienii fac ouă mici, asem ănătoare nucilor, care sînt plan ­ tate în păm înt. D in ele iau naştere copaci, pe care după cîţiva ani cresc fructele [...]. C în d micii brokolieni sînt copţi, cad, şi trebuie să fie prinşi şi dom esticiţi. Fiecare fam ilie are pro p ria ei grădină, care trebuie bine păzită de păsările guypal şi de alte anim ale de pradă, p e n tru ca m ortali­ tatea să nu crească şi m ai m ult.“ (Escape on Venus)

Deoarece se dezvoltă în felul acesta, brokolienii, care au sînge alb şi m anifestă înclinaţii vam pirice, răm în cu un fel de nod de carne pe cap, ca al fructelor. Şi mai numeroase sînt animalele sălbatice, tharbanul cu blana dungată şi ochi pedunculat, păianjenul targo, care

132

scoate ţipete înfiorătoare, hipnotizîndu-şi prada, kazarul, un fel de cîine cu pene şi cu trei coarne, zoratul, care este călărit de venusieni, gantorul masiv ca elefantul şi utilizat ca anim al de tracţiune, rotikul, un m onstru acvatic de 300 de m etri lungime, păsările răpitoare guypal. Şi pentru A drian Rogoz, Venus din O m ul şi năluca (1965) este o planetă activă, înţesată de vulcani şi frăm întată de cutrem ure şi de erupţii. Vegetaţia luxuriantă are un ciclu exploziv, arborii au un diam etru de 150 de metri şi sînt specii de plante care ajung la m aturitate şi produc fructe în decurs de cîteva zile. în m ările planetei trăiesc m onştri cu tentacule de peste 20 de m etri şi animale electrice, com para­ bile cu ihtiozaurii păm înteni. Venusienii lui A drian Rogoz sînt, ca şi brokolienii lui E.R.B., oam eni-arbori. Ceea ce îi deosebeşte de păm înteni este num ărul degetelor (patru), culoarea pielii (portocalie), a. părului (verde-aurie) şi, fireşte, procesele de reproducţie şi de asimilare a hranei :
„Cu oarecari eforturi am conchis că din pîntecele venusienelor creşte un sac, ca un m arsupiu. In acest sac se form ează fătul, ale cărui rădăcinioare sînt prinse de m am ă, după cum pruncii noştri sînt legaţi de cordonul om bilical.“

D upă un tim p, noii născuţi sînt răsădiţi într-o seră în care îşi petrec „perioada rădăcinoasă“ sau copilăria. A poi, adulţii îşi scot rădăcinile din păm înt, se deplasează fără nici o dificultate, d ar continuă să extragă prin picioare apa şi sărurile necesare procesului de fotosinteză („C u ochii mănîncă soarele, prin p ăr se hrănesc cu aer, cu picioarele sug apă şi săruri..."). N ervozitatea clim aterică, insistenţa vegetaţiei de a creşte şi a faunei de a se diversifica rapid po t fi întîlnite oriunde în literatu ra S.F. Aduse în mod sistematic pe Venus, ele trans­ form ă planeta intr-un simbol al energiei începuturilor şi al febrilităţii vitale.

133

IX .

PERSONAJELE TE M A TIC E

U na din rezervele teoreticienilor fa ţa de S.F. decurge din observaţia că această literatu ră nu a r conţine personaje adevărate şi complexe :
„U nde este rom anul S.F. care să aibă ca erou om ul obişnuit de familie... sau profesorul... sau artistu l creator... sau filozoful ?“ 1

Foarte sever, Jacques van H erp nu-1 acceptă ca personaj decît pe căpitanul Nem o.
In afară de el „nu există personaje caracteristice, nici tip u ri în rom anul S.F. N im ic com parabil cu pere G randet, cu d ’A rtagnan, cu G avroche, cu M aigret, cu T arzan , nici cu Arsene L upin." 2

Reim er Jehm lich extinde rezerva şi asupra a ceea ce ar trebui să reprezinte o realizare indiscutabilă a literaturii S.F., om ul nou al viitorului, homo futurus :
„E vident «omul nou» există în S. F. d oar ca schiţă p a rţială , şi chiar şi în această form ă el răm îne o apariţie în tîm p lă to a re ." 3

Uneori, explicaţiile care se dau 4 au în vedere o diferenţă de optică literară între genuri, d ar ele nu corectează reproşul
1 R obert Bloch, Im agination and m odern social criticism, în Basil D av en p o rt (editor), op. cit., p. 116. 2 Jacques van H e rp , op. cit., p. 385. 3 Reim er Jehm lich, Es w ar einm al im Jahre 17.000, Eine Einfiihrung in die Science Fiction, în Reim er Jehm lich, H a rtm u t Liick, op. cit., p. 25. 4 P en tru E dm und C rispin, „personajele unei povestiri S.F. sînt tr a ­ ta te în general ca reprezentanţi ai speciei lor şi nu ca indivizi. Ele sînt m arionete p entru m otivul sim plu că, dacă lucrurile ar fi altfel, rutina noastră antropocentristă ne-ar incita, în cursul lecturii, să le acordăm o atenţie prea m are, fă ră să ne preocupăm suficient de forţele non-

134

iniţial şi nuanţa de decepţie estetică din care acesta s-a născut. Curios, unii critici văd personajul din literatura S.F. ca pe celebrul slan al lui A. E. van Vogt, din portretul robot al poliţiei : „S tatură tip 7, cap 4, bărbie 4, gură 3, ochi căprui tip 13, sprîncene 13, nas 1, obraji 6... sfîrşit." Aceasta este o exagerare, căreia i se poate răspunde cu o listă de nume suficient de cunoscute pentru a fi considerate personaje : căpitanul Nem o şi R obur (Jules Verne), G riffin (H . G. Wells), profesorul C hallenger (Conan Doyle), Alexei Ivanovici Gusev (A. N . Tolstoi), Jom m y Cross (slanul lui van Vogt), sau Lorenzo cel M are (R obert A. H einlein). Să luăm exemplul lui G riffin, unul dintre cele mai obse­ dante personaje ale literaturii S.F. A pariţia lui, în prim ul capitol al cărţii, în toiul iernii, la hanul din Iping, Sussex, este tulburătoare. O pălărie de fetru cu m arginea pleoştită îi acoperă cea mai mare parte a feţei, p oartă ochelari m ari, albaştri, gulerul paltonului e ridicat („Parcă-i o căpăţînă de scafandru, nu o m utră de om “). M anifestă un p ro n u n ţat gust pentru întuneric şi pentru camerele cu uşi încuiate. D upă prim ele 40 de pagini, în care hotărîtoare sînt elementele de tensiune, personajul prim eşte un nume, surprinzător pentru to ată lumea : O m ul Invizibil. Insă lucrul cel mai neliniştitor este fap tu l că personajul lui Wells scapă oricărei determ inări exacte, neputînd fi considerat nici bun nici rău. G riffin este invizibil, şi o situaţie nouă creează legi noi, adesea o m orală nouă. Fascinat de putere, convins că invizibilitatea îl va face stăpîn pe întreaga omenire, Om ul Invizibil se rupe trep ta t de um anitate, dar nu în felul savanţilor demenţi, din lite­ ratu ra de consum, ci pe calea com plicată a rom anticilor neînţeleşi sau a m onstrului din Frankenstein, încolţit de oa­ menii care refuză să-l accepte. în finalul rom anului, G riffin este om orît în chip bestial, cu o sapă, nu numai pentru că
um ane..." din lite ratu ra S.F. (cf. Kingsley Amis, op. cit., pp. 150— 151). Jacques van H e rp (op. cit., p. 386) observă şi el aproape acelaşi lucru. In literatu ra S.F., „dram a nu este individuală, ci colectivă ; ceea ce con­ tează este soarta unei astronave, a unei colectivităţi, a unei planete sau a Păm întului." V era G ra a f (op. cit., p. 44) consideră că „A utorul de lite ratu ră S.F. îşi priveşte în general eroii din tr-o altă perspectivă decît alţi autori : punctul său de vedere trebuie considerat m ai degrabă ştiin­ ţific şi social-critic decît artistic..."

135

încercase să terorizeze un oraş, d ar şi pentru că concetăţenii lui nu sportă să fie confruntaţi cu excepţia :
„C ineva a făcut rost de un cearşaf de la «Jucătorii de cricket». L -au acoperit pe cel ucis şi l-au dus în cîroium ă. Şi acolo, pe un p a t m u rd ar d in tr-o odaie ponosită şi prost lum inată — înconjurat de o droaie de creaturi ignorante, înnebunite de curiozitate — stîlcit, cu trupul num ai răni, tră d a t de semenii lui şi de nim eni plîns, acest G riffin, prim ul om care a devenit invizibil, G riffin , cel m ai ta le n ta t fizician din cîţi au tră it vreodată, şi-a încheiat într-o cum plită prăbuşire ciudata şi e x tra o rd in a ra lui carieră."

C u totul rem arcabil este şi Lorenzo cel M are, personajul lui R obert A. H einlein, din D ouble Star (1956), actorul ra ­ tat, care este angajat să joace rolul unui mare politician, scos p rin tr-u n atenltat al opoziţiei, din cursa prezidenţială, şi care se substituie trep tat originalului, pînă ce devine el însuşi „Lorenzo the G re at“. Exemplele p o t fi înm ulţite, întrebarea este însă alta. Care sînt elementele în funcţie de care decidem dacă un individ din tr-o carte poate fi considerat sau nu personaj ? Esteticile vechi recom andă personajelor (caracterele din tragedii, la Aristotel) să fie superioare nivelului comun (alese), să fie potrivite (coerente), asem ănătoare (adică să respecte datele tradiţiei) şi statornice. D upă E. M. Forster, personajele pot fi rotunde sau plate, după Tomaşevski, fixe sau mobile. La noi, M ihai Ralea reclamă pentru rom an indi­ vidualităţile şi eroii m orali („Rom anul e povestea urior oa­ meni caracteristici, originali, a căror viaţă se degajă clar de mediul cu care in tră în conflict. V iaţa lor sufletească trebuie să fie complexă tocmai ca să fie posibil acest conflict..." 5). Rezum înd, personajul literar ajuns la vîrsta rom anului realist de la sfîrşitul secolului X IX , trebuie să aibă perso­ nalitate, să fie complex, dar credibil, indiferent dacă se m odi­ fică sau răm îne neschimbat, să îndeplinească o funcţie expo­ nenţială, care să îl transform e în tip sau în erou. în fine, reputaţia unui personaj se mai poate întem eia pe repetiţie, şi acesta este, de cele mai multe ori, cazul eroilor din ro ­ manele seriale, de tip poliţist sau de aventuri. A vînd cel
5 M ihai Ralea, De ce nu avem rom an f, în voi. Intre două lum i, C a rte a Rom ânească, Bucureşti, 1943, p. 1S3.

136

puţin una din aceste calităţi, oamenii din cărţi devin figuri literare memorabile sau relevante. Făcînd însă din com plexitatea eroilor din romanele seco­ lului X IX singurul criteriu de identificare a personajului literar, vom fi constrînşi să ajungem la concluzia că literatura S.F. este o literatură cu personaje puţine. A devărul este altul. Dacă rămînem numai la exemplele lui van H erp , observăm că, de fapt, Gavroche, d ’A rtagnan, M aigret, T arzan sau pere G randet nu sînt personaje în ace­ laşi fel. Ele există după criterii diferite, în funcţie şi de tipul sau speţa de literatură din care provin. Leul din fabula lui La Fontaine nu poate fi „com plex'1 şi nici zgîrcitul H arpagon, din comedia lui Moliere. U n rom an poliţist cu personaje complexe şi sofisticate, cu oameni care îşi pun probleme de m etafizică şi se introspectează la nesfîrşit nu mai este un rom an poliţist, indiferent de prejudecata literară a celor care, crezînd că genul trebuie „salvat", fac din Shakespeare sau din Dostoievski precursorii lui. C a şi literatu ra de detecţie, literatura S.F. este literatură pe o cale proprie, şi în loc să susţinem că ea nu conţine personaje adevărate şi complexe, este mai firesc să observăm ca în cadrele ei îşi face apariţia o serie particulară de personaje-tem atice care, alături de celelalte elemente formale sau de gen, o individualizează ca literatură.

1. Savantul
Savantul inventator, inginerul care reuneşte într-o singură persoană teoreticianul şi practicianul, este cel mai proem i­ nent personaj din perioada clasică şi „de au r“ a litera­ turii S.F. în viaţă, modelul în d ep ărtat al inginerului genial trebuie cău tat la începutul secolului X V I, în exemplul personalităţii lui Leonardo da Vinci, după cum savantul este un produs al secolului X V III, mecanicist. D ar imaginea omului de labo­ rator, care poate, printr-o descoperire sau printr-o invenţie, să determ ine o schimbare profundă în existenţa unui im pre­ sionant num ăr de indivizi, aparţine secolului X IX . De aceea, savantul apare cu o statură eroică în romanele lui Jules

137

Verne, unde lasă impresia că doreşte să se confrunte cu creaţia inaugurală, de tip demiurgic. P rin această aptitudine exem plară, savantul este m arcat cu o valoare tem atică specială, care îi conferă un statut nou de existenţă literară, în cadrul unui gen literar nou. M ai puţin plauzibili şi complecşi ca indivizi, savanţii din literatura S.F. sînt reprezentativi p en tru tipologia secolului X IX optim ist, care îşi pune speranţele de hegemonie şi de prosperitate într-o fo rţă investită în prim ul m om ent cu trăsături de esenţă m a­ gică — tehnica şi ştiinţa. Ei au, de aceea, valoare tem atică. P rim a trăsătură de caracter a savantului se referă tocmai la nevoia de a schimba, cu ajutorul ştiinţei, fa ţa lumii, de a determ ina n atu ra să-şi restrîngă zona în care omul este silit să cedeze sau să accepte că se află în inferioritate, pe un teren alunecos. A proape toţi savanţii lui Jules Verne, N em o, O tto Lidenbrock, R obur, sînt oameni care caută confrun­ tarea cu natura, o provoacă şi, de cele mai m ulte ori, o re­ zolvă în favoarea lor. în Călătoria spre centrul Păm intului, profesorul de mine­ ralogie O tto Lidenbrock, autorul unui T ratat de cristalo­ grafie transcendentă, ap ăru t la Leipzig, în 1853, refuză să accepte că se află în impas, chiar atunci cînd totul pare p ie r d u t:
„— A h, ce renghi îmi joacă s o a r t a ! strigă ei. T oate elementele natu rii com plotează îm p o triv a m ea ! A erul, focul şi apa îşi unesc sforţările p e n tru a nu m ă lăsa să trec m ai departe ! Ei bine, Ie voi a ră ta eu ce poate săvîrşi v o in ţa m ea ! N u m ă las bătut. N u dau înapoi nici un pas, şi o să vedem cine o să învingă : omul sau n a tu ra !...“

Prin interm ediul savantului şi al operelor sale identifi­ căm m area tem ă a literaturii lui Jules Verne, relaţia dintre om şi n atură, în faza în care progresul ştiinţei prom itea re­ zolvarea unei vechi inechităţi. în rom anul De la P ăm înt la Lună, în mom entul în care G un-C lub- ul începe să toarne celebrul C olumbiad, rom ancierul exclamă :
„D acă nişte sălbatici ar fi rătăcit în clipa aceea dincolo de linia orizontului, ar fi p u tu t crede că s-a născut un nou c rater în sînul Floridei. T otuşi, nu era nici o erupţie, nici o trom bă, nici un uragan, nici o lu p tă a elem entelor, adică nimic din acele fenomene groaznice pe care n atu ra poate să le dezlănţuie. N u ! O m ul singur

138

crease aceşti aburi roşietici, aceste flăcări uriaşe, vrednice de un vulcan, aceste duduitoare zvîrcoliri, aidom a frăm în tărilo r unui cu­ trem ur de păm înt, aceste mugete care se puteau lua la întrecere cu vijeliile şi f u r tu n ile ; toate acestea, doar m în a lui le făurise, şi le arunca într-o prăpastie săpată de el însuşi, în tr-o adevărată N iag ară de m etal lichid..."

Convingerea lui Jules Verne este că, prin ştiinţă, omul face concurenţă naturii, bărbăteşte şi demn. V orbind despre savanţi, literaturii S.F. îi este dat să înregistreze primele semne ale sfîrşitului uneia dintre cele mai lungi şi mai înjo­ sitoare forme de „exploatare" din întreaga istorie a speciei umane, exploatarea omului de către natură. S-ar părea totuşi că figura literară a savantului se reduce la cîteva linii um an-sim plificatoare : voinţa, optimismul exa­ gerat, nevoia de a acţiona. D ar problem a profesorului Pierre A ronnax, din 20.000 de leghe sub mări, este mai puţin o problem ă de voinţă cît una de conştiinţă. A utor al unei lucrări ştiinţifice în doua volume, despre Misterele din adîncul mărilor, Pierre A ronnax este făcut prizonier de căpitanul Nemo, care îi oferă în schim­ bul captivităţii, posibilitatea de a-şi verifica teoriile la faţa locului. D a r îşi poate oare sacrifica omul de ştiinţă libertatea, în schimbul cunoaşterii ? P oate savantul să-şi vîndă sufletul, ca Faust ? O problem ă m orală este şi cea a întrebuinţării pe care o dă savantul ideilor sale, şi aceasta este, la Jules Verne, tema din romanele despre R obur sau din Cele cinci sute de m ili­ oane ale Begumei (1879). U n cuplu ferm ecător de savanţi apare şi la C onan Doyle, în The Lost W orld (1912) : profesorul de anatom ie com pa­ ra tă Summerlee şi zoologul, antropologul şi paleontologul George E dw ard Challenger. Prim ul este slab, deşirat, sar­ castic şi puţin credul. Se îm bracă neglijent, nu este prea curat şi fum ează fără întrerupere dintr-o pipă Bruyere. în tinereţe a p articip at la celebra expediţie a lui Robertson în P apua. Al doilea, „un H ercule pocit", este un om cu un cap imens, barbă de tau r asirian, sprîncene zbîrlite, mîini păroase, voce tunătoare. C hallenger e capricios, violent, lipsit de m o­ destie. Pe un ziarist îl numeşte „porcus ex grege diaboli", dar ceea ce îl irită peste m ăsură este scepticismul adversarului sau, Summerlee, care refuză să-i accepte teoria platoului b ra­

139

zilian, populat de pterodactili şi dinozauri. în ciuda tu tu ro r anim ozităţilor, am îndoi sînt însă oameni de onoare şi în faţa evidenţei, profesorul Summerlee se înclină solemn, fără ezitare sau invidie :
„...trebuie să v ă rog să m ă scuzaţi, sir. Am fost foarte nedrept şi vă rog să u itaţi totul."

în literatura lui C onan Doyle, savantul pierde din p ro ­ porţia eroică stabilită de Jules Verne, dar cîştigă o dim en­ siune sufletească nouă, umoristică, preluată repede de în­ treaga literatură S.F. Profesorul d istrat („der zerstreute Professor“), incapabil să se desprindă de obiectul m editaţiei ştiinţifice, apare în ro­ m anul parodic al lui W illiam C. Anderson, A D A M M -l (1964), în persoana unui celebru medic german, Ludwig Ehrick, stabilit în Florida, lîngă fostul C ap Kennedy. Doc­ torul Ehrick, specialist în transplanturi, locuieşte într-o ca­ meră m obilată în stil Fleidelberg, fum ează pipă, p oartă un pince-ne z (Z w icker) dem odat, şi num ără, la sfîrşitul fiecărei operaţii, instrum entele chirurgicale, pentru a nu le uita în corpul pacienţilor. în S.F.-ul epocii aşa-num ite „de au r“ , savantul im punător din literatura lui Jules Verne devine omul de ştiinţă genial, d ar fără audienţă şi autoritate, pentru că se ascunde în spatele modestiei şi pentru că oamenii au devenit mai circumspecţi. Biologul W hite, din nuvela lui D avid H . Keller, The I v y W ar, rău îm brăcat, insignifiant, atrage zadarnic atenţia asupra iminenţei izbucnirii unui război între oameni şi plante. „Şters“ este şi inginerul Prokop, savantul lui K arel C apek din K ra ka tit (1924), în ciuda însuşirilor sale excepţionale (cea mai curioasă este chemotaxa, capacitatea de a stabili prin p ip ăit proprietăţile explozive şi chimismul oricărei sub­ stanţe) şi a posibilităţii de a distruge întreaga omenire cu ajutorul unui explozibil care p oartă numele de krakatit. Personaj „vechi" în literatura S.F. savantul suferă un proces de degradare lentă, fie prin idealizare excesivă şi a tri­ buirea tu tu ro r calităţilor la superlativ, fie prin apropierea de clişeul superman-u\ui din benzile desenate. R alph 124 C 41 + din rom anul cu acelaşi titlu, al lui H ugo Gernsback, este „un far al ştiinţei", unul dintre cei

140

zece bărbaţi ai planetei, cărora le este permis să adaoge la numele propriu-zis semnul + . R alph este un mare inventator şi, în acelaşi timp, un excelent jucător de tenis, cuceritor de inimi şi om de acţiune. Savantul începe să se confunde cu sportivul, ceea ce corespunde altui tip de ideal uman. în felul acesta, o figură de reprezentare a secolului X IX şi a literaturii S.F. îşi pierde trep tat sem nificaţia tem atică şi se dizolvă în clişeu şi în subliteratură.

2. Geniul rău
Savantul consacrat de literatură ca erou civilizator şi exemplar, cunoaşte o variantă populară, în stil jos, a ge­ niului rău sau nebun, cu înclinaţii sadice, m izantrop şi gran­ dom an. Spre deosebire de tiranii periculoşi din istorie, Heliogabal, Caligula, N ero, savanţii nebuni sînt indivizi m inim alizaţi de colectivitatea în care trăiesc, ignoraţi şi de aceea hotărîţi să-şi ia revanşa cu 'mijloacele pe care le au la dispoziţie. Ei fo­ losesc ca instrum ent al răzbunării ştiinţa, aşa cum R ichard al III-lea din teatrul lui Shakespeare utilizează în acelaşi scop tronul şi puterea care emană de aici. La Jules Verne, inginerul R obur construieşte un aparat de zbor care îi perm ite să se proclam e „stăpînul celei de-a .şaptea p ărţi a lumii, mai întinsă decît A tlantida, Oceania, Asia, America şi Europa, un adevărat continent aerian, Icaria...“. în R obur Cuceritorul (1886) el îşi instalează drapelul negru, cu stele şi cu un soare de aur în centru, pe cele mai înalte clădiri ale principalelor oraşe de pe P ăm înt. Totuşi, ca semnificaţie generală, inginerul R obur râmîne deocam dată un simbol rom antic al ştiinţei care depăşeşte puterea de înţelegere a um anităţii, iar ca om, un personaj contradictoriu, răzbunător şi coleric în anum ite momente, brutal şi arogant cînd nu i se dă dreptate, d ar incapabil să îm pingă răzbunarea pînă la distrugerea adversarului şi dis­ pus, ca şi Nem o, să-i ajute pe cei slabi. Procentul de anorm alitate a personajului creşte în Stăpînul lum ii (1904), cel de al doilea rom an despre Robur. D ar şi

141

aici, anorm alitatea este mai puţin o nebunie îndreptată îm ­ p otriv a um anităţii şi m ai m ult un gest blasfem atoriu la adresa puterilor din natură, subestimate. în Stăpînul lum ii, R obur se aruncă în mijlocul unui uragan pe care crede că-1 poate stăpîni cu ajutorul aparatului său de zbor, d ar este lovit de o descărcare electrică şi se prăbuşeşte de la o înăl­ ţime de peste 1000 de picioare în apele golfului Mexic. O figură stranie de savant nebun apare la H . G. Wells, în Insula doctorului Moreau (1896). Izgonit din Anglia în urm a unei cam panii de presă, celebrul fiziolog M oreau se retrage pe o insulă pustie, unde efectuează o suită de operaţii spectaculoase, în urm a cărora animalele se transform ă în oameni (oameni-m aimuţă, oam eni-porc, oam eni-leopard, hienă, taur, capră, rinocer, lup, urs, cîine). D a r efectul operaţiilor este reversibil şi după o perioadă de tim p, pacienţii docto­ rului M oreau redevin animale, iar acesta sfîrşeşte prin a ajunge, ca şi Frankenstein, victim a propriei sale creaţii. S-ar părea că intenţia lui M oreau este aceea de a înlocui creaţia naturii prin tr-o creaţie personală, care să facă inutilă evoluţia. De aceea, pentru Brian W. Aldiss, M oreau este un Dum nezeu al secolului X IX , iar, cu cuvintele lui Flaubert, parafrazate, „The Leopard M an, c'est m oi“. 1 „U n inventator de talent şi un mare crim inal" este şi fizicianul lui A. N . Tolsitoi, din H iperboloidul inginerului Garin (1925). Ambiţios, cinic, crud, inginerul P io tr Petrovici G arin concepe un plan com plicat, în două etape, care urm ează să-l transform e în stăpînul absolut al lumii. în prim a fază, G arin construieşte un hiperboloid capabil să focalizeze razele calorice şi străpunge scoarţa Păm întului, pînă la o adîncime de opt mii de m etri, în Zona Olivinei, de unde extrage cantităţi nelim itate de aur pur, cu ajutorul căruia reuşeşte să dezechilibreze economia m ondială. în a doua fază, omenirea urm ează să fie transform ată într-o structură de tip fascist, avînd în vîrful piram idei o p ătu ră de două-trei m ilioane de patricieni şi la bază masa mare a truditorilor, care nu se mai pot revolta pentru că li s-a aplicat „legea castrării cerebrale".
1 Brian W . Aldiss, op. cit., p. 124.

142

U n specialist al rom anelor cu savanţi nebuni, sau cel puţin răzbunători, şi prin aceasta periculoşi, este A lexandr Rom anovici Beleaev. Ludwig Stirner, din Stăpinul lum ii (1929), construieşte un ap a rat cu ajutorul căruia poate transm ite ideoraze, pentru a pune stăpînire pe voinţa oamenilor. Profesorul Charles H eight, biofizicianul renegat din Ariei (1941), realizează „m etalul zb u răto r", d ar pentru că invenţia sa este respinsă se retrage în In d ia unde creează un om -zburător. în O m ulam fibie (1928), profesorul argentinian S alvador practică v i­ visecţia şi transplantul, ca şi doctorul M oreau, şi îl realizează pe Ichtyandros, omul-peşte. în Capul profesorului Dow ell (1926), chirurgul K em , „un crim inal, un om fără suflet, ambiţios ca mii de H erostraţi", grăbeşte m oartea savantului Dowell, îi reanim ă capul şi îl constrînge să-i furnizeze idei. în Traficantul de aer (1929), simbolul savantului nebun este în trebuinţat de Beleaev cu o valoare mai largă decît aceea curentă, a ştiinţei care se poate întoarce îm potriva omului.
U n oarecare m ister Bailey construieşte în apropiere de V erhoiansk un oraş subteran care aspiră aerul planetei şi îl tezaurizează sub form ă solidă sau lichidă, p e n tru a-1 com ercializa. T rep tat, vînturile îşi schimbă direcţia, presiunea aerului scade, clim a se m odifică. A erul lichid înlocuieşte toate valorile de pe p iaţă , aurul şi banii îşi pierd orice sem nificaţie, m uncitorii reclam ă „ p la ta în aer" şi organizează „răscoale ale aerului". C înd A rm ata Roşie declanşează războiul îm p o triv a lui m ister Bailey, acesta form ulează un u lti­ m atum în trei puncte : „1. Instaurarea în lum ea întreagă a d icta­ tu rii m arii finanţe. 2. E xterm inarea fizică a com uniştilor. 3. M ister Bailey să aibă m onopolul asupra v în zării aerului, m ăsură care va asigura im uabilitatea sistemului politic pe care îl va instaura."

Savantul nebun este aici expresia unui cerc de nebunie mai larg, de esenţă politică şi socială, şi rom anul lui Beleaev de­ vine, în felul său, o parabolă a contra-revoluţiei, a inter­ venţiei şi a blocadei post-revoluţionare.
„« T rafican tu l de aer» nu era decît un p a rav a n pentru ca m înia m uncitorilor şi în general a populaţiei să nu fie în d rep tată îm po­ triv a tu tu ro r capitaliştilor. T otul fusese regizat în aşa fel încît făcea im presia că un nebun sau un scelerat a a ca p ara t to t aerul, iar capitaliştii sînt nevoiţi să-i accepte condiţiile !“

143

Cu mici excepţii, literatura cu savanţi nebuni reprezintă, ca valoare, lim ita de jos a S.F.-ului. A proape toate ticurile literaturii de aventuri şi de senzaţie pot fi întîlnite aici, crima, loviturile de teatru, travestiul, locuinţele înconjurate de zi­ duri im penetrabile, evadările victimei, din ghiarele călăului, în ultim ul moment. Adeseori, nivelul literaturii atîrnă de nivelul m odelului de cititor şi de gust pe care îl au în vedere autorii. Savantul nebun este un personaj de catharsis, program at pentru cititor şi pentru gustul mijlociu al acestuia. Algoritm ul lui este fix, ca şi cel al crim inalului din rom anul poliţist, nu num ai pentru că savantul nebun este antipatic şi rău, dar şi pentru că bunul simţ şi orgoliul cititorului nu ar accepta ca planurile lui să devină realitate.

3. Polemica personajului: super-eroul/sub-eroul
Super-eroul din literatura S.F. descinde dintr-o schemă veche a gîndirii mitice sau legendare. El reeditează, într-un context literar nou, faptele unor eroi de mitologie (Hercule, Thor), de epopee sau de legendă (Achile, Sigfried, mai re­ cent Robin H ood). Tipologic, super-eroul este o fiinţă hipertrofică, un per­ sonaj cu o rezistenţă biologică neobişnuită, care îndeplineşte funcţia de adversar al unui rău mai m ult principial şi mai puţin social sau istoric. C onceptul devine clar nu prin ra ­ portare la noţiunea de Obermensch, din Also sprach Zarathustra, a lui Nietzsche, cu care super-eroul nu are nimic comun, ci la aceea de superman din benzile desenate (Superman, de Jerry Siegel şi Joe Shuster, în A ction Comics, 1938, Batman, Flash Gordon, Captain America etc.). în com paraţie cu eroul civilizator (savantul, inginerul), super-eroul este un personaj profilactic, m obilizat în perm a­ nenţă pentru a salva omenirea sau întreaga planetă de la o distrugere sigură. Această misiune exercitată fără întrerupere, pe m ăsură ce răul recidivează într-o tentativa nouă, îl deose­ beşte de m utant, care are şi el una sau mai m ulte funcţii

144

vitale hipertrofiate, dar care duce aproape întotdeauna o existenţă ilegală, contestată de omul norm al. Un exemplu tipic de super-erou poate fi scos din rom a­ nele ciclului Lensmen, de E. E. Smith. Denum irea de lensmen a m em brilor Patrulei galactice vine de la lentila pe care aceştia o poartă la m înă şi care repre­ zintă o emblemă de recunoaştere şi un instrum ent de comu­ nicare şi de luptă îm potriva planetei Eddore, pus la dispozi­ ţie de M entorul din Arisia. D in P atrula galactică fac parte, alături de păm înteni, cîţiva extratereştri, dar personalitatea centrală a grupului trebuie identificată în persoana pilotului Kim ball Kinnison, eroul absolut al întregului ciclu. Invin­ cibil, Kim ball Kinnison îşi dom ină adversarii prin telepatie sau p rin control al voinţei. El este înzestrat cu o putere de concentrare şi o viteză de reacţie com parabilă cu aceea a m aşinilor electronice de calcul, poate stabili legături m entale cu membrii patrulei, de la distanţe cosmice şi poate vedea prin obiecte (celebra privire-R ontgen a superm an-ului din benzile desenate). în Galactic Patrol, K im ball Kinnison de­ blochează ecranul de protecţie cerebrală al unui p ira t boskonian cu ajutorul unui cîine pe care îl m anevrează telepatic, iar în G ray Lensmen, cu ajutorul unui păianjen şi al unui vierme ! Prins de boskonieni în Gray Lensm en, Kinnison este to rtu rat, i se taie m îna cu lentilă, şi i se injectează un virus care determ ină creşterea m onstruoasă a extrem ităţilor. D upă un tim p însă, organele eroului regenerează şi acesta îşi ia re­ vanşa preluînd conducerea a 15.000 de nave cosmice, cu care îl zdrobeşte pe inamic. La antipodul super-eroului se află grupul personajelor elementare, sub-eroul, anti-eroul sau, pur şi simplu, omul obişnuit. în definitiv, din această categorie face parte şi m un­ citorul lui Wells, din O poveste a zilelor ce vo r veni, omulcifră al lui Zam iatin, proletarul lui O rw ell, într-un cuvînt, omul fără individualitate, strivit în contra-utopii. D ar adevăratul anti-erou, care poate să apară spontan la toţi scriitorii S.F. „realişti", este un produs de reacţie, o îm potrivire şi o polemică la adresa super-eroului convenţio­ nal din literatura S.F. „de acţiune". El îşi precizează identi­ tatea în aşa-num ita literatură new wave.

145

„Spre deosebire de S.F.-ul convenţional, care se orientează în mare m ăsură către reprezentările fizice, astronom ice, biologice, ciber­ netice şi m atem atice, şi le antrenează în explicarea fenom enelor descrise, în cazul direcţiei noi a S.F.-ului, pe prim ul plan se află psihologia şi psihanaliza. D e aceea, se vorbeşte uneori şi de «psihoficţiu n e» * .1

Principalii protagonişti ai mişcării denumite new w ave, new thing, new science fiction sau chiar inner space sînt, în Anglia, M ichael M oorcock, J. G. B allard şi Brian W. Aldiss, grupaţi în jurul revistei N e w W orlds, din 1964 (nr. 142, mai-iunie), cind Michael M oorcock preia conducerea publi­ caţiei şi semnează un editorial cu valoare program atică, in ti­ tu la t A N e w Literature fo r the Space Age, pînă în anul 1971 (nr. 200), cînd revista îşi încetează existenţa şi se trans­ form ă într-un volum cu apariţie trim estrială şi num ărătoare nouă. M ai p uţin coerentă, mişcarea similară din S.U.A., denu­ m ită speculativ fiction şi legată, parţial, de revista Im agination, îi cuprinde pe Roger Zelazny şi H a rlan Ellison, la câre p o t fi adăugaţi scriitori em igraţi în Anglia sau publicaţi de N e w W orlds, John T. Sladek, Thom as M. Disch, Samuel R. D elany sau N orm an Spinrad. Figura cea mai controversată a „noului val" S.F. din S.U.A. răm îne H arlan Ellison (n. 1934), editorul antologiei Dangerous Visions (1967), la care, alături de americanii P h i­ lip Jose Farm er, R obert Silverberg, Samuel D elany, L arry N iven, N orm an Spinrad, colaborează şi scriitorii englezi de la N e w W orlds, J. G. B allard, Brian W. Aldiss, John B runner 2.
1 V era G raaf, op. cit., p. 165. 2 A ceastă antologie a fost urm ată, în 1972, de A gain, Dangerous V i­ sions şi în 1976 de The Last Dangerous Visions. în p re fa ţa prim ului volum din V iziuni periculoase , Isaac Asim ov integrează literatu ra anto­ logiei (num ită de H a rla n Ellison, cu term enul lui R obert A. H einlein, speculative fictio n ) în cea de a doua revoluţie S.F., inaugurată în 1960 de revista lui Frederik Pohl, G alaxy (prim a revoluţie S.F. fusese declan­ şată de John W . C am pbell Jr. în revista A stounding, 1938). P entru H a r­ lan Ellison (op. cit., p. 25), antologia, care cuprinde povestiri cu „idei im populare", refuzate de reviste, urm ează să joace un rol m ult m ai im ­ p o rta n t : „Ceea ce ţineţi în m înă, afirm ă el, este m ai m ult decît o carte. D acă avem noroc, aceasta este o revoluţie".

146

A titudinea criticilor faţă de H arlan Ellison (ca de altfel în general faţă de new w ave) este atitudinea tipică faţă de orice avangardă. P entru D onald A. W ollheim, H arlan Ellison este „o specie unică de geniu", un m utant al literaturii S.F. 3 F ranz Rottensteiner, dim potrivă, îi contestă orice m e r it:
„La un iarm aroc, Ellison a r p u tea să devină o celebritate ; în lite­ ra tu ră , fireşte, el face doar o impresie penibilă." 4

A cceptată sau nu, mişcarea new w ave reprezintă o ten­ tativ ă de apropiere a S.F.-ului, cu mijloacele polemice ale avangardei şi ale experim entului, de „literatura obişnuită". Form a tradiţională a povestirii, înţeleasă ca naraţiune liniară şi p racticată în m od sim plificator în literatura de consum, este recuzată. Interesul scriitorilor (influenţaţi de suprarealism, de experienţele psihedelice şi de artele pop) se îndreaptă spre stil şi spre tehnicile narative noi pentru S.F. (dicteul autom at, aşa num itul „stream of consciousness"), îm prum u­ tate din literatu ra main-stream. Scriitorii „noului val" S.F. urmăresc să realizeze o lărgire a domeniului p rin tr-o tem atică nouă, prin ignorarea tabuurilor, prin exam inarea spaţiului interior (inner space) şi a inconştientului, îndreptîndu-şi aten­ ţia spre experienţele sufleteşti extrem e şi, im plicit, spre cate­ goria anti-eroilor (oamenii handicapaţi, personajele com ple­ xate, cu infirm ităţii psihice sau fizice). în Earthw orks (1965), de Brian W . Aldiss, Know le N oland, com andantul vasului Triste Star, care transportă nisip de pe coastele Africii, pentru o fabrică de păm înt arabil din Liverpool, suferă de m ania persecuţiei şi de claustrofobie, într-o lume suprapopulată în care, datorită avitam inozei şi a subnutriţiei nu mai există oameni sănătoşi. D a r boala cea mai degradantă a acestui sub-erou (care, între altele, îl de­ nunţă pe liderul unei mişcări clandestine de opoziţie) este complexul vinovăţiei, agravat de o defecţiune psihică p ro ­ vocată de o veche intoxicaţie alim entară, în urm a căreia o anum ită p arte a creierului a fost afectată. Periodic, Knowle N o land are halucinaţii (descrise am ănunţit de rom ancier), care îl fac să nu mai poată discerne între realitate şi vis.
3 D onald A. W ollheim , op. cit., p. 177. 4 F ranz R ottensteiner, op. cit., loc. cit., p. 347.

147

La Roger Zelazny, în H e w ho shapes (1965), psihiatrul C harles R ender practică neuroparticiparea, m etoda terapeu­ tică prin care două sisteme nervoase (prim ul al terapeutului, celălalt al pacientului) sînt determ inate, cu ajutorul unui ap arat, să trăiască aceleaşi im pulsuri şi reprezentări mentale. U nul dintre pacienţii lui R ender este Eileen Shallot, o femeie care nu vede şi care doreşte să se vindece de com­ plexele provocate de această infirm itate.
„D r. Shallot era o femeie de aproxim ativ treizeci de ani. Părul blond, tuns p aj şi p iep tă n at în jos, pe frunte, nu reuşea să ascundă în întregim e plăcuţa argintie pe care o p u rta deasupra rădăcinii nasului, ca pe un semn distinctiv de castă. R ender trase din ţigară şi capul ei se retrase p u ţin cînd v îrfu l aprins îşi spori incandes­ cenţa. P ărea că priveşte direct în ochii lui. E ra o senzaţie neli­ niştitoare, cu toate că ştia că to t ceea ce ea poate înregistra jdin prezenţa lui erau num ai nişte im pulsuri slabe, transm ise de către m inuscula celulă fotoelectrică de pe frunte, prin interm ediul unor conductori im p lan taţi, subţiri ca firu l de p ăr, care duceau de la convertizorul de oscilaţii la centrul ei optic."

Eileen Shallot, de care C harles R ender se va îndrăgosti, este însoţită în perm anenţă de un cîine-lup m utant, Sigm und, care vorbeşte p unînd la contribuţie un vocabular de aproxim ativ 400 de cuvinte, şi îm preună cu care formează un cuplu de neuitat :
„Sigm und nu avea fru n tea joasă a cîinilor, care se în alţă num ai puţin, ca un arc tu rtit, deasupra botului, ci o frunte înaltă şi încre­ ţită, sub care ochii păreau şi m ai adînci decît în realitate. Render se sperie p u ţin de m ărim ea şi de form a capului. M utanţii pe care îi văzuse pînă atunci erau nişte căţelandri. Sigm und însă era un cîine adult şi blana lui gri-închisă tindea să se zbîrlească, ceea ce îl făcea să pară şi m ai m are decît erau în m od norm al cîinii din rasa lui. II p rivi pe R ender într-u n fel cît se poate de necîinesc şi scoase un m orm ăit care sem ăna prea m ult cu «Alo, doctore !», p entru a fi doar o întîm plare. R ender dădu din cap şi răm ase încrem enit. «Alo, Sigm und !», răspunse el. «D ar de ce nu in tri ?» Cîinele îşi răsuci capul, trase pe nas aerul încăperii şi adulm ecă ca şi cum ar fi v ru t m ai în tîi să decidă dacă îşi poate lăsa prote­ jatul să intre sau nu. A poi se întoarse iarăşi spre Render, dădu din cap şi împinse uşa cu um ărul."

U n alt personaj al lui Roger Zelazny, din categoria antieroilor, este tînarul H ell Tanner, din D amnation A lley (1969),

148

T raficant de droguri, fost conducător al grupului de m otociclişti „H ell’s Angels“ , din Pasadena, Tanner este prezentat în primele pagini ale rom anului ca om „doar în sensul bio­ logic al cuvîntului“. A restat de poliţie, el este condam nat la m oarte şi graţiat, cu condiţia de a efectua transportul unor m edicamente de la Los Angeles la Boston, unde a izbucnit o epidemie. D ificultatea drum ului decurge din im practicabilitatea lui. D upă un război atomic de trei zile, radioactivi­ tatea, m onştrii m utanţi şi furtunile pustiitoare fac aproape imposibilă orice încercare de comunicaţie terestră. în aceste condiţii, călătoria lui Tanner se transform ă într-un prilej pedagogic de edificare sufletească, pentru că, în cele din urm ă, personajul ajunge să descopere sensul misiunii care i s-a dat şi, im plicit, sensul existenţei sale. în general, anti-eroul este un personaj mobil, şi prin aceasta uman şi complex, spre deosebire de super-erou, care îndeplineşte o funcţie stereotipică. Singurul risc pe care îl im plică este acela de a se opune cu un semn negativ exagerat unei exagerări de trăsături pozitive, ceea ce poate avea ca rezultat înlocuirea unei scheme vechi nu cu un om adevărat, ci cu o nouă schemă, ceva mai complexă.

4. Homo futurus
Cele două elemente esenţiale pe care literatura S.F. le introduce în structura omului de mîine sînt perfectibilitatea şi capacitatea de adaptare fizică sau psihică. La baza acestei interpretări curajoase stau sugestiile oferite de evoluţionism ul darw inist, p o triv it căruia omul face parte dintr-o specie ca­ pabilă să se modifice. în rom anul lui A drian Rogoz, O m ul şi năluca, un per­ sonaj face urm ătoarea afirm aţie :
„In ifa ra organelor cu ad ev ărat inovatoare în evoluţia anim ală, omul posedă vreo treizeci de organe în decadenţă şi peste o sută de organe rudim entare ce nu-i m ai sînt de nici un folos fiziologic."

La K urd Lasswitz, în cea de a doua povestire din Bilder aus der Z u k u n ft (1878), apar oameni diferenţiaţi în funcţie de activitatea pe care o desfăşoară (oameni de muncă, oameni

149

de gîndire, oameni cu mai multe sexe etc.), iar O laf Stapledon (1886— 1950) descrie în Last and First Men : A Story o f the N ear and Far Future (1930), 18 specii umane diferite, care se succed în cicluri spengleriene, în decursul a doua m iliarde de ani. Sub ra p o rt psihic, omul viitorului este de cele mai multe ori un homo superior, înzestrat cu un num ăr oarecare de facultăţi P.E.S. (percepţii extra-senzoriale), dintre care cea mai banală este telepatia. De obicei, dialectica m odificărilor la care literatura S.F. îl supune pe homo futurus se reduce la doi term eni : deca­ denţa fizică şi perfecţiunea intelectuală sau psihică. D ezvoltată literar, diviziunea din ce în ce mai radicală a muncii, ca idee practică a scolului X IX , face imposibilă aplicarea vechiului adagiu latin al m inţii sănătoase într-un corp sănătos. La H . G. Wells, în Maşina tim pului, în locul unei specii armonioase şi unitare avem două tipuri umane distincte : eloii şi morlocii. Eloii, care trăiesc la suprafaţa Păm întului, sînt fiinţe firave, de 1,20 m înălţim e, care îşi petrec tim pul bătîndu-se cu flori şi m încînd fructe. Foarte slab diferenţiaţi sexual, indolenţi, cu o dezvoltare psihică ce nu depăşeşte nivelul copilăriei, eloii vorbesc o lim bă melodioasă şi simplă, alcătuită aproape în exclusivitate din substantive concrete şi din verbe. Spre deosebire de eloi, morlocii sînt fiinţe subterane, care întreţin o laborioasă activi/tate industrială. Sub rap o rt fizic, morlocii sînt un fel de mici maim uţe albicioase, respingă­ toare, cu craniul lipsit de bărbie, cu ochi enormi, cenuşiiroşcaţi, fără pleoape. Fiind carnivori, în tim pul nopţii m or­ locii urcă, prin galerii, la suprafaţa păm întului şi capturează eloii cu care se h răn esc.1. Aceeaşi diferenţiere simbolică apare şi la Felix Aderca. In Oraşele scufundate există o specie de oameni privilegiaţi, care au pierdut obişnuinţa somnului şi se alim entează cu parfum uri şi cu fluide. Ei nu depăşesc vîrsta de 40 de ani, sînt lipsiţi de păr, au ochii m ari, fără pleoape, cap imens, trup
1 Problem a diferenţierilor biologice în cadrul aceleiaşi specii este dezvoltată de H . G. W ells şi în articolul The Mari o f the Year M illion, a p ăru t în Pali M all G azette, 2 noi. 1894 sau în rom anul P rim ii oameni în Lună.

150

puhav, piele albă, miini minuscule, hipotrofiate, „încorporate trupului ca două aripioare". Femeile sînt lipsite de sîni şi p o artă sarcina tim p de num ai şase luni. R asa oam enilor din oraşul industrial M ariana este for­ m ată din indivizi viguroşi, acoperiţi cu p ă r şi obişnuiţi cu somnul. De aceea ei sînt priv iţi de oamenii din oraşele p ri­ vilegiate ca fiind prim itivi şi anacronici, iar preferinţa pe care o m anifestă p entru hrana solidă este considerată un instinct reacţionar. Esenţială în aceste ultim e exemple de asimetrie biologică nu mai este ideea de perfectibilitate, ci aceea de diviziune p rin adaptarea la mediu şi la necesităţile sociale. P entru Wells sau pentru Felix Aderca, homo futurus este o fiinţă scindată şi la baza acestor diferenţieri stă o inegalitate funciară, care a îm p ărţit um anitatea în fiinţe active şi în paraziţi. A plicat şi de d ata aceasta, procedeul reducerii omului la absurd atrage atenţia asupra degradării umane, care poate decurge din degradarea mediului natural sau social al planetei. D upă cum se vede, ca în cazul celor mai m ulte dintre fi­ gurile literare umane ale S.F.-ului, nu personajul ca atare este pro fu n d şi complex, ci problem a pe care o ilustrează şi care îi conferă semnificaţie tematică.

5. Roboţi
R obotul din literatura S.F. este un servo-mecanism aproape întotdeauna m etalic, cu aspect hum anoid, realizat de om. Termenul, derivat din substantivul robota, care în limba cehă înseamnă „muncă grea“, a fost întrebuinţat pentru prim a dată de scriitorul K arel C apek, în „dram a colectivă" R .U .R . (1920). Uneori, în locul denumirii clasice, anum iţi scriitori aplică un nom enclator diferit (simulacre, plastoizi, ciborgi), care dovedeşte că, în fond, conceptul global include un nu­ m ăr m ult mai m are de variante şi de cazuri particulare. Ideea de a realiza un om artificial este însă m ult mai veche decît numele, aşa încît noţiunea de robot trebuie pusă în legătură cu trad iţia m itologică, cu folclorul, cu antropogonia talm udică şi cu autom atele de curte sau cu cele din proza rom anticilor, de la începutul secolului X IX .

151

In tr-o povestire chinezească din Tripitaka, Uit om de lem n, unul dintre fiii îm păratului Ta-ciuan construieşte pentru un alt îm părat, d intr-o ţa ră străină, un om de lemn care nu poate fi deosebit cu nimic de oam enii obişnuiţi. H ainele lui sînt elegante, este neobiş­ nu it de inteligent, poate să cînte şi să danseze, aşa încît construc­ torul îl prezintă ca fiind fiul său. La o reprezentaţie în fa ţa perechii im periale, omul de lemn se produce cu un num ăr im presionant de figuri de dans, apoi îngenunchează, salută şi, brusc, începe sa facă îm părătesei cu ochiul. Irita t, îm păratul ordonă ca dansatorul să fie num aidecît decapitat. V ăzînd că nu poate obţine suspendarea pedepsei, constructorul cere favoarea de a-şi om orî singur fiul şi, scoţînd un bolţ d intr-unul din umerii autom atului, face ca cele 360 de piese din care acesta era alcătuit, să se năruie una peste alta, în fa ţa asistenţei în m ă rm u rite .1

Foarte cunoscut este şi tratatu l lui H eron din Alexandria, D e A utom atis sau exemplul lui H om er care, în Iliada (X V III, 373— 377, 417—421, 469—473), descrie atelierul autom at al Jui H ephaistos, în care două fete tinere, de aur, îl ajută pe .fierar să se deplaseze. în Evul Mediu, un android vorbitor (după alţii, doar ■capul) ar fi fost construit de Albertus Magnus, spre dispe­ rarea lui Tom a de Aquino, care l-ar fi distrus, considerîndu-1 •o operă inspirată de diavol. M ai im portante ca m otiv literar sînt legendele pragheze despre golem, din jurul lui R abbi Low (1512— 1609), con­ semnate de L. Weisel în culegerea sa de povestiri populare iudaice, Sippurim , ap ărută la începutul secolului X IX şi, ■ceva mai tîrziu, de povestirile lui Josef Micha Bin Gorion, de rom anul lui G ustav M eyrink, Der Golem (1915), sau de reportajul lui Egon Erw in Kisch, Dem Golem auf der Spur, din volumul Der rasende Reporter (1925). O descriere exactă a acestui „autom at", care poate fi considerat, în egală măsură, un strămoş al roboţilor şi al androizilor din S.F.-ul de astăzi a dat-o Clemens Brentano în Erklarung der sogenannten Golem in der Rabbiniscben Kabbala.
1 T ripitaka, C inq C ents Contes et Apologues. E x traits du T rip itak a C hinois et traduits en fra n ţa is p a r E douard C havannes, Paris, 1962 ; cf. K laus V olker, Kiinstliche Menschen, D icbtungen itnd D okum ente iiber Goleins, H om unculi, A ndroiden und liebende Statuen, C a ri H anser Verlag, M unchen, 1971.

152

în ciuda procedeului magic de creaţie, care face din el un personaj incredibil şi neliniştitor, golemul are toate carac­ teristicile robotului din literatura S.F. El este realizat de om în ideea de a concura creaţia, pentru a i se subordona şi pentru a-1 ajuta la îndeplinirea diferitelor munci. C a şi robotul, golemul poate fi „program at", în m ăsura în care i se aplică pe frunte, în dreptul creierului mic sau sub limbă o form ulă magică ( em eth, aemaeth, anm anth). C a şi robotul din seria neagră, golemul se revoltă îm potriva omului, dintr-un m otiv care pentru Clemens Brentano ţine de caracterul blasfem atoriu al creaţiei artificiale :
„O rice a rtă ap arentă şi falsă îşi ucide pînă la urm ă creatorul. Avem , în toate tim purile, cele m ai îngrozitoare exemple de acest fel. N u m ai arta adevărată, care este creaţia însăşi, e veşnică.'”

O d ată distrus „program ul" (inscripţia de pe frunte, per­ gam entul, tăbliţa de sub limbă), golemul redevine ceea ce a fost, o masă inertă de păm înt, căci ştergînd un aleph din aemaeth răm îne maeth, adică „m ort“. Şi mai apropiate de roboţii m oderni sînt păpuşile meca­ nice, care ocupă un loc im portant în proza lui Jean Paul, a lui H o ffm ann sau Ludwig Tieck. La rîndul lor, aceste auto­ m ate literare sînt precedate de numeroasele autom ate reale ale secolului X V III, supranum it secolul mecanicii de curte. Baza filozofică a acestei em ulaţii constructoare trebuie căutată în teoria carteziană a anim alului-m aşină. P entru Descartes, despre care se spune că ar fi construit el însuşi o păpuşă autom ată, ca erzaţ al fiicei sale Francine, animalele sînt, în com paraţie cu omul, nişte maşini fără suflet (M editationes de prima philosophia, 1641). Discipolul lui Descartes, Julien O ffray de La M ettrie, a mers şi mai departe considerînd, în L ’hom m e machine (1747), că nu num ai anim alul, d ar şi omul poate fi com parat cu o maşină sau cu un ceasornic. D upă La M ettrie, a realiza un om mecanic, pornind de la această analogie, este o chestiune de tehnică şi de îndem înare :

„D acă pentru a indica m işcarea planetelor au fost necesare mai m ulte unelte, mai m ulte rotiţe, m ai m ulte arcuri decît pentru a indica şi a bate orele, dacă lui V aucanson i-a trebuit maim iscusinţă pentru a făuri flautistul decît raţa, el ar fi avut nevoie

153

de şi m ai m ultă pentru a face un cuvîntător, m aşină ce nu m ai pare cu nep u tin ţă de realizat, m ai cu seamă de m îinile unui nou P rom eteu.“

Voga autom atelor în literatu ra secolului X IX a fost enormă. La începutul acestui interval, H offm ann, un p a­ sionat colecţionar de m arionete şi de androizi mecanici, vor­ beşte insistent, în nuvelele sale, despre autom ate (în 1814 apare Die A utom aten, iar în 1817, Der Sandm ann), iar E. A. Poe alcătuieşte chiar un mic muzeu im aginar de cele­ b rităţi mecanice, la începutul Jucătorului de şah al lui Mălzel (1836), p rin tre care include şi operele lui Vaucanson, flautistul şi raţa care mînca, digera şi expulza excrementele printr-o conductă anală. C are este deosebirea dintre vechile autom ate, num ite de Stanislaw Lem, cu un termen generic, ur-roboţi, şi roboţii m oderni din literatu ra S.F. ? Form al, ea poate fi redusă la două aspecte : perfecţiunea îm pinsă pînă la confuzia om-maşină şi credibilitatea tehnică. U n exemplu de frontieră este andreida lui Villiers de l ’Isle-Adam , din Viitoarea Evă (1886), construită cu mijloace preponderent inginereşti şi avînd, de aceea, aparenţa unui robot perfect, opus tu tu ro r autom atelor anterioare :
„A lbert cel M are, V aucanson, M aelzel, H o rn er etc., etc., abia dacă au fost nişte fabricanţi de sperietori pentru păsări. A utom a­ tele lor sînt demne să figureze în cele m ai hidoase muzee de ceară, în chip de obiecte dezgustătoare din care nu em ană decît un puternic m iros de lemn, de ulei rînced şi de gutapercă. Acele lucrări, sicofanţi inform i, în loc să dea O m ului sentim entul puterii sale, nu p o t decît să te facă să-ţi înclini fru n tea în fa ţa zeului C haos. A m intiţi-vă de acel ansam blu de m işcări sacadate şi baroce, asem ănătoare cu cele ale păpuşilor de N iirem berg ! Acea absurdi­ tate a trăsătu rilo r şi a te n u lu i! Acea impresie de v itrin ă de peruchier ! Acel zgom ot produs de cheia m ecanism ului ! Acea senzaţie de vid ! T otul, în sfirşit, în acele îngrozitoare m ăşti, oripilează şi stîrneşte ruşinea. Sînt rîsul şi oroarea am algam ate în tr-o solemni­ tate grotescă. S -ar zice nişte d iv in ităţi din arhipelagurile austra­ liene, nişte fetişuri de-ale trib u rilo r din A frica ecuatorială : iar acele manechine nu sînt decît o caricatură insultătoare a speciei noastre. D a, acestea au fost prim ele eboşe ale A ndreidelor."

C onstruită de inginerul american Thomas A lva Edison, andreida lui Villiers de l’Isle-Adam este o femeie ideală, „o fiinţă electro-um ană", care bea apă filtrată prin cărbune, are

154

articulaţii magnetice, lubrefiate cu ulei de tran d afir şi se hrăneşte cu pastile de zinc, bicrom at de potasiu şi peroxid de plum b. Ea poate fi descrisă ca un ansamblu de pile faradice, de fonografe şi condensatori perfecţionaţi, îm părţiţi în patru subsisteme :
„1. Sistemul însufleţit, interior, care cuprinde Echilibrul, Mersul, G lasul, G estul, Sim ţurile, Expresiile viitoare ale chipului, M işcarea de reglare intim ă, sau, m ai bine spus, «Sufletul». 2. M ediatorul plastic, adică învelişul m etalic, izo lat de epiderm ă şi de carnaţie, un fel de arm ură cu a rticulaţii flexibile în care se află solid fix at sistemul interior. 3. C arnaţia (sau carnea artificială propriu-zisă) suprapusă M ediato­ rului şi aderentă la el, care — penetrantă şi pătrunsă de fluidul însufleţitor — cuprinde T răsăturile şi Liniile trupului im itat, odată cu em anaţia particu lară şi personală a trupului reprodus, form ele O saturii, reliefurile Venoase, M usculatura, Sexualitatea m odelului, toate proporţiile corpului etc. 4. E piderm a sau pielea um ană, care cuprinde şi com portă Tenul, P orozitatea, C ontururile, strălucirea Surîsului, în creţitu rile im per­ ceptibile ale Expresiei, precisa mişcare labială a cuvintelor, P ărul şi întregul Sistem capilar, Ansam blul ocular, cu in d ividualitatea P rivirii, Sistemele dental şi unghinal."

Ceea ce face ca andreida lui Villiers de lTsle-Adam să mai păstreze totuşi legătura cu vechile autom ate este ideea sufletului, scoasă de rom ancier din lucrările de spiritism ale lui W illiam Crookes. R obotul m odern presupune realizarea unor perform anţe fizice şi logice asem ănătoare cu cele ale unui organism uman, fără ajutorul cabalisticii sau al magiei. D acă form al este posibil să stabilim o linie de dem ar­ caţie netă între vechile autom ate şi roboţii din literatura S.F., există o valoare a semnificaţiei, mai im portantă, o funcţie care se păstrează aproape neschimbată şi care decurge din faptul că robotul apare pe un teren pregătit de mitologie şi de contextul creştinismului medieval. Astfel, cea mai insistentă sugestie pe care o inspiră acest personaj-tem atic este team a de artificial, rezerva faţă de creaţia care concurează firea. P entru EI. Bruce Franklin, m otivele pe care se întem eiază ideea creării unor roboţi p o t fi trei : aspiraţia de a fi „ca D um nezeu", necesitatea de a întrebuinţa maşini sau dorinţa de a ocoli reproducţia sexuală 2.
2 H . Bruce F ranklin, op. cit., p. 143.

155

Indiferent de m otiv, după ce au fost creaţi, între oameni şi roboţi se stabilesc un num ăr de legături care po t fi reduse la două relaţii-tip : 1. R elaţia stăpîn-sclav 2. R elaţia în care robotul şi omul figurează ca parteneri cu drepturi egale 3. Ambele situaţii sînt apte să ofere pretextul unei dezvol­ tări epice conflictuale, chiar şi în cazul în care robotul pare a face figuraţie, lipsit de personalitate şi obedient. îm pingînd şi mai departe procedura de schematizare, ob­ servăm că în tim p ce, în rap o rt cu maşinile, oamenii sînt întotdeauna buni, roboţii din literatura S.F. p o t fi buni sau răi. Legile de com portam ent ale roboţilor „buni" au fost for­ m ulate de Isaac Asimov, creatorul roboticii, în I, R obot (1950) :
„1. U n robot nu are voie să provoace rău unui om sau să per­ m ită, prin inactivitate, să i se aducă daune vreunei fiinţe ome­ neşti. 2. U n robot trebuie să asculte ordinul pe care i-1 dă un om, în afară de cazul în care un astfel de ordin a r contrazice regula 1. 3. U n robot trebuie să-şi apere p ro p ria existenţă, a tîta tim p cît această apărare nu intră în contradicţie cu regula 1 sau 2.“

înzestraţi cu „creiere pozitronice", toţi roboţii lui Asimov respectă cu stricteţe aceste legi, şi situaţiile în care sînt aduşi pe această cale conduc în cele din urm ă spre una dintre cele mai tulburătoare întrebări ale literaturii S.F. : este omul o fiinţă perfectă ?
3 în H om o Futurus, Vera G ra af enum eră p a tru posibilităţi de inter­ pretare a relaţiei om -m aşină : 1. Robotul ca servitor şi a jutor al omului (Etienne C abet, V oyage en Icarie, 1842) ; 2. R obotul ca partener egal în drep tu ri cu omul (Jack W illiam son, The H um anoids, 1948 ; simbioza ci­ bernetică -|- organism = ciborg, la H e rb ert W. Franke) ; 3. D om nia m a­ şinii (M achina Sapiens) asupra om ului (Rom ain R olland, La revolte des machines, 1921) ; 4. E xterm inarea oam enilor de către autom ate. D upă Stanislaw Lem (R oboter in der Science F iction, în Eike Barm eyer, op. cit., p. 170), stereotipiile relaţiei om -robot sînt urm ătoarele : a. R elaţia omm aşină ; b. R elaţia stăpîn-sclav ; c. R elaţia om -incub sau succub ; d. Re­ laţia om -transcendenţă (Dum nezeu, Sfîntul D uh etc.).

156

In nuvela a opta din I, R obot, în cursul unei cam panii elec­ torale din anul 2032, la sfîrşim l căreia urm ează să fie desemnat prim aru l oraşului N e w Y ork, candidatul Francis Q uinn afirm ă despre rivalul său, Stephen Byerley, că ar fi un robot cu creier p ozitronic. A rgum entul pe care îl invocă : nu a fost văzu t nicio­ d ată m încînd, bînd sau dorm ind. Psihologul robotician, d r. Susan C alvin, iniţiază discret o anchetă, pornind de la prem iza că se poate stabili dacă Stephen Byerley nu este robot, în m ăsura în care se constată că acesta nu respectă una din cele trei legi ale roboticii. P aradoxul povestirii lui Asim ov constă în fa p tu l că omul se defi­ neşte ca a ta re num ai în m ăsura în care este inferior unui robot, în caz contrar, d iferenţa dintre cele două „regnuri" nu poate fi stabilită sau, cu cuvintele specialistei în psihologia roboţilor, „dacă Byerley respectă toate legile roboticii, atunci poate că este un robot. D a r poate că este şi num ai un foarte bun om."

Ideea egalităţii dintre oameni şi roboţi este dezvoltată to t de Asimov, în rom anul The Caves of Steel. Tipul ideal de civilizaţie al astronizilor (locuitorii celor 50 de colonii ale Păm întului, ajunşi la un în alt grad de dezvoltare econo­ mică şi socială) este civilizaţia C/Fe, C sim bolizînd carbonul, elementul de referinţă al organismului um an, şi Fe, fierul, elementul esenţial din care sînt construiţi roboţii. Egalitatea poate fi realizată şi pe calea simbiozei (ciborg ), ca în cazul profesorului Jameson, din The Jameson Satellite (1931), de N eil R. Jones, al cărui creier este transplantat de zorom i (oamenii-maşină de pe planeta Zor), după m oarte, în interiorul unui corp metalic im ortal. W illiam C. Anderson realizează şi el un ciborg în rom anul parodic A D A M M -l (1964), com binînd creierul unui simpa­ tic pilot de încercare, cu un robot metalic ultraperfecţionat. M ai m ult, infirm iera Susan Riley, îndrăgostită pînă peste urechi de Adam , va cere să fie transform ată şi ea într-un ciborg (EVA M-2), soartă pe care o va îm părtăşi ceva mai tîrziu şi bătrînul cîine al pilotului, „generalul** Beauregard. A doua situaţie tipică, cea în care roboţii „răi“ se re­ voltă îm potriva oamenilor, îi dom ină sau încearcă să-i exter­ m ine ca specie, se întem eiază pe o temere veche, denum ită de Isaac Asimov (în Soarele gol sau în The Caves of Steel), com plexul Frankenstein. La Ambrose Bierce, în Stăpînul lui M oxon (1893), un constructor de aparate hum anoide realizează într-un atelier mecanic un jucător de şah autom at. Maşina, care şi-a compus cu tim pul o fizionomie dem enţială, îşi terorizează creatorul şi

157

sfîrşeşte p rin a-1 omorî, strîngîndu-1 de gît la sfîrşitul unei partide.
In povestirea lui R ay B radbury, M arionettes, Inc., din volum ul The Illustrated M an (1951), un oarecare Braling îşi confecţionează cu ajutorul unei firm e clandestine un duplicat pe care îl ţine as­ cuns în p ivniţă, în tr-o ladă, şi pe care îl lasă cu soţia, fă ră ca aceasta să bănuiască ceva, ori de cîte ori simte nevoia unei eva­ ziuni din v iaţa conjugală. D a r B raling II se îndrăgosteşte de soţia Iui B raling, pe care îl v a introduce în locul său în lad a din pivniţă. Pe de a ltă p arte, excedat de insistenţele erotice ale soţiei sale, Sm ith, prietenul lui Braling, se hotărăşte să-şi procure şi el un duplicat, în m om entul în care află de existenţa firm ei M arionettes, Inc. A juns acasă, Sm ith constată că banii de care a r fi avut ne­ voie lipsesc, şi cînd vrea să afle m otivul de la soţie, o găseşte dorm ind în cam era ei : „C eva i se p ă ru ciudat la ea. Inim a începu să-i bată sălbatic. G ura i se uscă. Fiori de groază îl cuprinseră. G enunchii i se înm uiară brusc. Se prăbuşi. N ettie, N ettie, ţip ă el. C e-ai fă cu t cu ■banii mei ? Si fă ră să vrea se aplecă to t m ai m ult, pînă cînd urechea sa înroşită de febră se odihni pe sînul ei rotund. — N ettie ! strigă el. T ic-tic-tic-tic-tic-tictic-tic-tic."

Deosebită de robot şi, după opinia lui Stanislaw Lem, m ai conform ă cu direcţia principală a „revoluţiei intelectronice" este m aşina a gouverner, com puterul cu funcţii de con­ ducere şi de control 4.
4 Stanislaw Lem, op. cit., p. 179. D e altfel, în acest studiu, Lem su­ pune unei critici nim icitoare robotica lui Asim ov şi, în general, roboţii din lite ratu ra S.F. : „ toţi roboţii din S.F. sînt fiinţe cit se poate de ne­ interesante" (p. 170) ; „U neori ne putem am inti de unele obiecte tehnice fictive, care au fost destul de interesant descrise — N autilus, subm arinul lui Verne, de exem plu — aşa încît să nu le confundăm niciodată cu alte obiecte de acelaşi fel. N u cunosc însă nici m ăcar o singură figură de ro b o t care să fi produs asupra mea, ca cititor, o impresie asem ănătoare" (p. 172). în concluzie, robotul este p entru Lem p la t ca volum psihologic şi im probabil (fals) ca anticipaţie tehnică (om enirea nu v a realiza nicio­ d a tă roboţi hum anoizi, a tîta tim p cît funcţia de program are şi de con­ tro l poate fi ataşată unei m aşini). C ritica lui Lem, nedreaptă ca fond (robotul din lite ratu ra S.F. nu este un personaj în felul personajelor din rom anele realiste şi un text S J . nu-şi pierde valoarea şi sem nificaţia lite­ ra ră atunci cînd anticipaţiile lui s-au dovedit a fi aproxim ative), este utilă ca form ă, în m ăsura în care echivalează cu o dovadă de m atu ritate a literatu rii S.F., ajunsă în situaţia de a se lua ea singură în discuţie.

158

D ar deşi a ap ăru t pe un loc mitic gol, com puterul poate stabili cu omul aceleaşi relaţii ca şi robotul, inclusiv cele trecute prin filtru l deform ator al com plexului Frankenstein. Un com puter „simpatic" şi „complex" sub ra p o rt psiho­ logic apare în rom anul lui R obert A. H einlein, The M oon is a H arsh Mistress (1966).
Sarcina obişnuită a acestui agregat din anul 2075, care se află in stala t p e satelitul n a tu ra l al P ăm întului, devenit colonie peni­ tenciară, este de a calcula traiectoriile rachetelor de tran sp o rt lansate spre P ăm înt. în m om entul în care însă pe Lună izbucneşte o revoluţie, maşina este însărcinată cu program area şi conducerea ei. C a autom at, com puterul calculează în term eni probabilistici şansele de reuşită ale revoluţiei, d a r ca personaj, el îşi poate scinda personalitatea, poate fi b ărb at (Mike) p entru o femeie şi femeie (Mychelle) p en tru un bărbat, are sim ţul um orului, se în ­ furie, suferă de singurătate şi îşi face un prieten a p ro p ia t din teh­ nicianul M anuel G arcia O ’K elly (M annie), însărcinat cu revizia şi supravegherea lui. C om puterul citeşte cu pasiune rom ane, spune bancuri, scrie poezii şi ţine cu orice p reţ să le publice, p entru a-şi vedea num ele tip ă rit. P en tru ca să-şi satisfacă în tr-u n fel orgoliul de a utor, com pune catrene revoluţionare, care a p ar pe pereţii ca­ selor şi în W .C.-uri.

Desigur, se poate face observaţia că rom ancierul a recurs la un truc, gîndind mai întîi un personaj um an obişnuit, şi acordîndu-i apoi numele de robot sau de com puter. D ar p ro ­ blema adevărată a rom ancierului, ca şi a ciberneticianului, sub rap o rt tehnic, este relaţia om-maşină, foarte expresiva din punct de vedere logic şi literar :
„ N u ştiu dacă o m aşină poate trăi «cu adevărat», dacă poate «cu adevărat» avea conştiinţă de sine. Este un virus conştient de exis­ ten ţa sa ? N u . O stridie ? P robabil că nu. D a r o pisică ? C u sigu­ ra n ţă . U n om ? A bsolut sigur. în tr-u n anum it m om ent, în cursul evoluţiei de la m acrom oleculă la creierul um an, s-a fo rm at con­ ştiinţa propriei existenţe, care trebuie să depindă de num ărul cir­ cuitelor asociative. D u p ă părerea mea, observă tehnicianul M annie, este lipsit de im p o rtan ţă dacă circuitele constau din proteină sau din p latină."

U n exemplu opus, de S.F. „absurd", poate fi întîlnit în povestirea lui G ordon R. Dickson, Com puters d on't argue (1965), în care computerele devin ostile omului, pentru că,

159

deşi funcţionează după un algoritm perfect, se dovedesc a fi incapabile să citească scenariul mai subtil al vieţii.
In povestirea lui G ordon R. Dickson, o eroare iniţială a maşinii şi o lectură (decodare) greşită, în context literal, au ca rezu ltat uciderea unui om. C om puterul unei librării expediază cetăţeanului W alter A. C hild volum ul K idnapped, de R obert Louis Stevenson, în locul unui rom an de R udyard K ipling. C itito ru l returnează coletul şi refuză să achite contravaloarea lui. C om puterul librăriei^ con­ tinuă să reclam e suma de bani, Ia care între tim p se adaogă dobînzile şi im pozitele, apoi transferă cazul unui com puter federal, tribunalului civil şi, în cele din urm ă, poliţiei, care em ite, prin com­ puterul ei, un m an d at de arestare : „Inculpatul A. (numele întreg necunoscut) W alter este cău tat în baza în ştiinţării dvs. în legătură cu răpirea [k id n ap p in g ] unui copil [C h ild , citit «copil», este de fa p t numele inculpatului] cu numele de R obert Louis Stevenson, la d a ta de 16 noiem brie 1965.“ C om puterul com isariatului de po­ liţie cere de la biroul federal de inform aţii date în legătură cu „răpitul" R. L. Stevenson, şi în m om entul în care află că acesta a m urit, obţine condam narea la m oarte a inculpatului, sentinţa urm înd să fie executată pe d a ta de 1 iulie 1966. A vocatul lui W alter A . C hild, care se lăm ureşte în cîteva m inute de grotescul întregii afaceri, adresează o cerere de graţiere guvernatorului sta­ tului Illinois, personal. Acesta din urm ă expediază ordinul de gra­ ţiere pe adresa închisorii, d a r com puterul de aici îi trim ite ur­ m ătorul răspuns : „Stim ate dom nule coleg, A ţi u ita t num ărul de înregistrare ! Vă rog : în ain taţi docum entul încă o d ată, anexînd u rm ătoarea cartelă p e rfo ra tă şi form ularul 876, prin care in stitu ţia dvs. va solicita un T R A N S P O R T F U L G E R p entru num itul docum ent. Form ularul 876 trebuie să poarte iscălitura superiorului dvs. R E P R O G R A M A R E A C E R E R II : la cel m ai a p ro p ia t term en la care biroul serviciului de înregistrare este deschis. In cazul acesta : m arţi, 5 iulie 1966. A V E R T IS M E N T : om iterea anexării form ularului 876, cu ISCĂ ­ L IT U R Ă S U P E R IO R U L U I Dvs. poate atrage după sine o ac­ ţiune penală p entru interpretarea abuzivă a unei dispoziţii de stat. îm p o triv a dvs. poate fi emis un m an d a t de arestare ! N u există N IC I O E X C E P Ţ IE ! A ţi fost A V E R T IZ A T !“ 5 0 O tem ă asem ănătoare (relaţia d intre logica um ană şi logica unei maşini) este d ezvoltată de George A nania şi Rom ulus Bărbulescu în ro ­ m anul Paralela-enigmă (1973). Cel m ai m are dezastru din istoria astronauticii este p rovocat aici de com puterul C iberdav, care interpretează după un algoritm personal ordinul unui cosm onaut şi distruge m ai m ulte astronave.

6. Androizi
Deosebirea cea mai im portantă dintre androizi şi roboţi este o deosebire fizică. A ndroidul este un organism biologic, produs de om pe altă cale decît prin procreaţie, robotul este o maşină electronică, preponderent metalică, aparţinînd altui „regn“. De aceea, cu toate că iniţial personajele lui Karel Capek din R .U .R . fuseseră denum ite roboţi, ele trebuiesc con­ siderate, p rin definiţie, androizi. Invers, andreida lui Villiers de l’Isle-Adam, frum oasa Evă viitoare, este în realitate un robot com plicat, cu propulsie electrică. Obsesia creaţiei artificiale, prin transm utaţia elementelor organice, în afara corpului uman, au avut-o alchimiştii. în De generatione rerum naturalium , Paracelsus indică două po­ sibilităţi de producere a tu tu ro r lucrurilor din natură : pe cale firească şi p rin artă, adică prin alchimie. D upă Paracelsus, începutul oricărui proces de geneză il reprezintă putrefacţia, în urm a căreia elementele organice sînt transmutate, putîndu-şi schimba form a, culoarea, mirosul şi chiar calitatea. Astfel, dacă se introduce într-un dovleac sperma unui bărbat şi se lasă să putrezească tim p de 40 de zile, la sfîrşitul intervalului va lua naştere un corp transpa­ rent care, p en tru a se transform a într-un homuncul, trebuie h răn it cu sînge um an tim p de 40 de săptăm îni. în Introducerea la ediţia din 1831 a rom anului Frankenstein, M ary W ollstonecraft Shelley citează o experienţă ase­ m ănătoare, efectuată de profesorul Erasmus D arw in, în seco­ lul X V III :
„Erasm us D arw in a r fi ţin u t într-u n borcan de sticlă o bucăţică de fidea pînă cînd, în urm a cine ştie cărui proces extraordinar, ea ar fi început să se m işte singură. N u astfel, desigur, se va ajunge la producerea vieţii. Şi totuşi, poate că n -ar fi imposibilă reanim area unui cadavru ; galvanism ul a adus dovezi în acest sens ; poate că părţile alcătuitoare ale unei fiinţe ar putea fi confecţionate, puse laolaltă şi înzestrate cu căldură vitală."

O specie şi mai ciudată de om artificial este alraunul (în sens restrîns, rădăcina de m ătrăgună), născut aut sperma in terrarn effu n d it, adică din sperma (sau urina) pe care un condam nat la m oarte o lasă sub spînzurătoare.

161

U n hom uncul aparent este Die Papstin Johanna, a lui Achim von A m im , un altul apare la Goethe, în Faust, în fine, despre un alraun ( Galgenmannlein ) vorbeşte H anns H einz Ewers în rom anul său Alraune (1911). Este evident că alraunul şi hom unculii reprezintă, dacă nu izvorul literar direct, atunci sugestia biologică a oamenilor exogeni din literatu ra S.F. în rom anul lui Aldous H uxley, O m îndră lum e nonă (1932), este descris un întreg centru de fertilizare, adică de p reparare în regim industrial a copiilor exogeni, după me­ to d a Bokanowsky. U n exogen este şi D anny, din rom anul lui Poul Anderson, O rb it U nlim ited (1963), care relatează povestea unui copil produs prin com binarea seminţelor + şi — , în afara orga­ nismului m atern, pe p laneta R ustum , pentru a contribui la ■dezvoltarea accelerată a rasei umane. Deosebirea originară dintre oameni şi androizi creează un context literar de am eninţare difuza, o tensiune echiva­ lentă cu prem iza unui conflict. Suspectă este şi obedienţa ini­ ţia lă a androizilor, um ilitatea lor cvasigenerală, de la care ne temem că se va produce, la un m om ent dat, o derogare. A ndroizii lui C liffo rd D. Simak au ta tu a t pe frunte un num ăr şi în relaţiile cu oamenii vorbesc cu „sir“. La fel, an­ droizii lui V ladim ir Colin, din Babei (1978) sînt obligaţi să utilizeze formele de politeţă şi pluralul, în tim p ce oamenii li se adresează la singular. A ndroizii lui G erard Klein, din Seniorii războiului, p o t fi identificaţi după un mic detaliu anatom ic, absenţa ombilicului. De fapt, intriga din literatura cu androizi se întem eiază, de cele m ai m ulte ori, pe ideea inegalităţii şi a discrim inării biologice. în Isprava androidului m u t (1965), de Gh. Săsărman, androidul-chirurg T.C.M .-7 se simte discrim inat, în mom entul in care i se extrage, pentru a fi revizuit, centrul de redare sonora, şi încearcă să se elibereze de complexul de care suferă ca organism artificial, procurîndu-şi un creier uman.
L a C liffo rd D . Sim ak, A sher Sutton, din Tim e and A gain (1951), prim eşte în anul 7970 misiunea de a stabili dacă o anum ită p la ­ netă din sistemul stelar C ygni poate fi colonizată de păm înteni. D u p ă o absenţă de 20 de ani, Sutton se întoarce acasă şi declară c ă a r f i descoperit .ab stracţiu n ile sim biotice", care nu sînt altceva

162

decît soarta om ului. In sp ira t de această descoperire, el in ten ţio ­ nează să scrie o carte care ar urm a să schimbe destinele om enirii, în m ăsura în care va susţine, între altele, ideea egalităţii d in tre oameni, androizi şi roboţi. D a r A sher S utton află de existenţa acestei cărţi înainte de a o scrie, p entru că trei partide din viito r îşi trim it reprezentanţii în trecut, p entru a determ ina în folosul lor o m odificare a ideilor din viitoarea carte. P rim ul p a rtid u r­ m ăreşte ca autorul să fie om orît, înainte de a-şi concepe opera, al doilea p a rtid , al revizioniştilor, doreşte să obţină de la autor d re p ­ tu l de a publica o ediţie am endată, în fine, adroizii îl pro te­ jează pe Sutton, lu p tîn d îm potriva prim elor două partide.

Asem ănătoare cu androizii sînt proiecţiile psihice sau dublurile, care reinterpretează cu argumente S.F. ideea mai veche de Doppelgănger, din literatura rom anticilor. în Solaris (1961), Stanislaw Lem denumeşte aceste pro­ iecţii „corpuri F “ (F de la „fantom ă"), p en tru V ladim ir C olin, în Babei, ele sînt simulacre. D upă Stanislaw Lem, corpurile F „nu sînt nici persoane şi nici copii ale anum itor persoane, ci doar proiecţii m ate­ rializate a ceea ce conţine creierul nostru p riv ito r la persoana respectivă." Ele sînt extrase de planeta Solaris din sub­ conştientul unor păm înteni, şi stabilizate în cîm pul ei de forţă, sub form a unor structuri neutrinice. C a şi obsesiile sau complexele psihice ale personajelor din rom an, corpurile F sînt indestructibile. D acă cineva încearcă totuşi să le distrugă, atunci ele regenerează într-un ritm extraordinar. C a simu­ lacre umane, corpurile F nu exhală mirosuri, rezistă la tem ­ peraturi foarte scăzute, sînt imune la orice substanţă chimică îi se adm inistrează, nu m ănîncă, nu dorm , şi ceea ce face din existenţa lor o prezenţă terifiantă, nu pot fi despărţite de persoana din care provin. Mai m ult, avînd o structură neutrinică, ele sînt înzestrate cu o forţă uriaşă, care face inutilă orice îm potrivire. în clipa în care unul dintre păm înteni încearcă să se îndepărteze fizic de obsesia sa, o fată de 19 ani, m oartă în îm prejurări dram atice, aceasta smulge o uşă metalică din ţîţîn i şi se reîntoarce tandră la cel care o alun­ gase. Şi mai straniu este faptul că aceste corpuri nu au con­ ştiinţa existenţei lor reluate. Scoase din subconştientul cer­ cetătorilor de pe Solaris, ele sînt nişte personaje autentice, contrariate de situaţia în care se regăsesc. D acă p rin polem ica teoretică şi prin refuzul principal al literaturii cu roboţi Stanislaw Lem săvîrşea, ca orice polem ist.
163

o exagetare, prin Solaris el ne oferă o rezolvare exem plara a problemei stereotipiei de m otive, de teme sau de personaje din literatura S.F. în rom anul său, planeta Solaris a devenit un loc simbolic al judecăţii într-o instanţă supremă, iar androizii, o alegorie terifiantă a im aginilor apăsătoare şi a complexelor care ne urmăresc toată viaţa şi de care încercăm zadarnic să scăpăm.

7. Mutanţi
Ideea m utaţiei biologice, înţeleasă ca transm itere greşită a eredităţii sau ca m odificare a m aterialului din genofond, a fost îm prum utată de literatura S.F. de la întem eietorul gene­ ticii, Johann G regor Mendel (1822— 1884), autorul unor Versuche iiber Pflanzenhybriden (1865) şi de la botanistul olandez Flugo de Vries (1848— 1935), care a expus-o pe larg în Die M utationstheorie (2 voi. 1901— 1903). M utantul din literatura S.F. este o fiinţă um ană care prezintă elemente morfologice, fiziologice sau psihice noi, dobîndite în urm a unei m odificări dirijate sau întîm plătoare a m aterialului ereditar. P rin extensie, conceptul poate fi întrebuinţat şi în legă­ tură cu plantele sau animalele, dacă în producerea lor a fost respectată condiţia din definiţie ( trifizii lui John W yndham , muştele lui Jacques Spitz, clinii lui C liffo rd D . Simak). D efiniţia de mai sus, restrictivă num ai în aparenţa, face posibilă identificarea personajului înţeles astfel, într-un grup eterogen, greu de analizat la prim a vedere. Prim a categorie faţă de care trebuie operată o delim i­ tare este aceea a indivizilor înzestraţi cu aptitudini excepţio­ nale, dobîndite altfel decît prin reform ularea program ului genetic : om ul invizibil al lui Wells, Ichtyandro, din O m ul am fibie (1928), de A. Beleaev, căruia profesorul Salvador îi transplanteaza branhii de rechin, pornind de la prem isa că „omul nu este perfect", omul trucat (prevăzut cu ochi electroscopici) sau omul cu trup inconsistent, din nuvelele lui M aurice Renard. G reşită este şi încercarea de a face din m utant, printr-o extindere care generează confuzie, un precursor al um anităţii
164

de mîine. Fiind abatere de la regulă sau excepţiey .m utantul se deosebeşte de homo juturus, care nu este un personaj de contrast, ci cazul norm al al viitorului. în tim p ce m utantul trăieşte ca individ sau ca grup m inimal, cu funcţie de outsider, homo juturus sugerează specia. Prim ul este rezultatul unei evoluţii care şochează şi stîrneşte împotrivirea,., celă­ lalt se naşte prin acumulare de am ănunte, adică printr-o evoluţie lentă, în firea lucrurilor. Mai greu de determ inat pare a fi diferenţa dintre superman şi m utant. Ambele personaje po t fi înzestrate cu una sau mai m ulte calităţi psi, pot mişca obiectele de la distanţă, pot trăi foarte m ult, frizînd chiar im ortalitatea. D ar în timp ce supraomul joacă aproape întotdeauna rolul salvatorului omenirii, m utantul este un individ aflat în m inoritate şi dis­ crim inat, ca geniile solitare din poezia rom anticilor. . •>.: Mai m ult, m utanţii sînt personaje „cu semne“, la ie i ca eroii rom antici, şi mulţim ea trăsăturilor care semnalizau acolo excepţia (sensibilitatea excesivă, paloarea şi în cele din urm ă boala) se exprim ă în cazul lor printr-un şir de accente fizio­ logice particulare. La Isaac Asimov, în Foundation a n d .E m pire (1952), m utantul, The Muie, are părul roşu ca focul, m utanţii lui Lewis Padgett, din M utant (1953), se numesc, d atorită calviţiei, baldies („bald heads“), în fine, Glane, sin­ gurul om de ştiinţă al Im periului Linn, din rom anul lui A. E. van Vogt, The W izard of Linn (1962), este un rtiutant care îşi ascunde diform ităţile sub o robă de preot.. D ar mai m ult decît semnele exterioare, esenţiale în struc­ tura m utanţilor sînt aptitudinile paranorm ale sau psi, percep­ ţia extrasenzorială (P.E.S.), telekineza, capacitatea de a trece cu dezinvoltură dintr-un mediu de viaţă în tr-altu l, longevi­ tatea etc. M utanţii din The Silkie (1969), de A. E. van Vogt, tră ­ iesc aproxim ativ 1000 de ani, pot parcurge un ciclu metamorfic form at din trei faze (faza terestră, faza acvatică şi faza cosmică), dispun de rezerve de energie cerebrală pe care Ie pot utiliza ca arm ă de atac sau ca ecran im penetrabil de protecţie. în locul celor cinci simţuri obişnuite, ei pot recep­ ţiona 184 de impresii senzitive diferite, între care tem peratura exactă a unui corp străin, mirosul sau secreţiile pielii. Pianistul R ichard Kongrosian, din The Simula.cra {1964), de Philip K. Dick, este un artist psi, capabil să interpreteze
165

lâ pian orice p artitu ră, fără să atingă claviatura instru­ m entului. La baza tu tu ro r acestor artificii, care fac din m utant una d in tre cele mai extravagante figuri de reprezentare ale lite­ ra tu rii S.F., se află cel puţin două m otivaţii : preem inenţa, în anum ite circum stanţe, a cunoaşterii intuitive asupra celei raţionale (încrederea în parapsihologic)1 şi presiunea exer­ citată asupra genului de m entalitatea unei anum ite categorii de cititori, care se regăsesc în proiecţiile infantile ale literaturii de consum. De cele mai multe ori, aptitudinile para-norm ale, care lasă im presia de imagine a omului nou, sînt în realitate elem ente de compensaţie din grupul dorinţelor num ite de F reud „infantile A llm achtsphantasien" 2. De aceea, m utantul este sem nificativ ca personaj numai în m ăsura în care este capabil să sugereze, dincolo de m ulţim ea trăsăturilor pitoreşti, o valoare de reprezentare umană. D in seria autorilor care au scris despre m utanţi (J. D. Beresford, The H am pdenshire W onder, 1911 ; H o w ard Phillips L ovecraft, The O utsider, 1926 ; O laf Stapledon, O dd John, A Sto ry Between Jest and Earnest, 1935 ; Jacques Spitz, La guerre des mouches , 1938 ; Theodore Sturgeon, The Dream ing Jewels, 1950), A. E. van Vogt oferă, prin Slan (1946), un exemplu de referinţă.
T erm enul de slan, care a devenit în cadrul fandom ului şi a l lite­ ra tu rii de specialitate, echivalentul noţiunii de Einzelganger excep­ ţional d o tat, este derivat, în rom anul lui van Vogt, de la numele biologului Samuel L ann (S. Lann), despre care se crede că şi-ar fi expus soţia unei anum ite doze de radiaţii, înainte de naştere. In realitate, slanii descoperiţi de biolog la 1 iunie 2071 sînt rezultatul unei m utaţii spontane. Ei au înfăţişare um ană, d a r sînt înzestraţi cu două inim i şi cu două antene aurii, care joacă rolul unor organe d e em isie/recepţie telepatică. La v îrsta de 9 ani, un slan este to t a tî t de inteligent ca şi un copil de 15 ani, iar la m atu ritate, ra ­ p o rtu l este de 200 : 1 în favoarea m utanţilor. R ezistenţa şi fo rţa lo r fizică este ieşită din comun, se p o t c ă ţă ra pe o su p ra faţă ver­ ticală, p o t sări de la m ari înălţim i, aleargă cu viteze m ult mai «nari decît cele norm ale, trăiesc m ai m u lt decît un om obişnuit şi sînt autorii unor rem arcabile invenţii pe care le ţin ascunse în peşteri secrete. 1 v. Jacques van H erp , op. cit., p. 323. 2 v. şi Jiirgen vom Scheidt, Descensus ad inferos. T icfenpsycholo%ische A spekte dur Science Fiction, în Eike Barm eyer (editor), op. cit., p . 159.

166

De team a tu tu ro r acestor a p titudini neobişnuite, oamenii îi u r­ măresc şi îi exterm ină, ia r pentru a-şi uşura sarcina, răspîndesc pe seama lo r zvonul că a r fu ra copii, p entru a-i transform a în m on­ ştri. In realitate, slanii sînt fiinţe paşnice, care detestă violenţa şi care atunci cind sînt capturate preferă să fie ucise, decît să ri­ posteze p rin tr-u n com portam ent similar.

Rom an al represiunii sistematice şi al persecuţiei exerci­ tate de o um anitate care şi-a pierdut discernăm întul, Slan ilustrează condiţia generală a m utantului, ca personaj. în com paraţie cu supra-omul, care este o figură de repetiţie, cu destin eroic, şi care poate face obiectul unor rom ane ciclice sau seriale, m utantul are, dim potrivă, un destin dram atic şi singular. El este de cele mai m ulte ori exterm inat ca individ sau constrîns să se refugieze la marginea societăţii, în locuri ascunse, pe o insulă sau p u r şi simplu în ghetou, pentru ca în cele din urm a să capituleze. Prin rom anul lui A. E. van Vogt, care aminteşte pe calea ficţiunii de epocile pogrom urilor şi de practica exterm inării populaţiilor aflate în inferioritate numerică, personajul m u­ tantului capătă adîncime tem atică, sugerînd ideea d$ protest îm potriva persecuţiei oricăror m inorităţi, ca şi îm potriva unei forme mai rafinate de discriminare, cu consecinţe îndepărtate şi adesea im previzibile, discriminarea elitelor de către o m a­ joritate.

8. Extraterestri
înainte de a deveni o preocupare a literaturii S.F. chesti­ unea pluralităţii lum ilor a fost o problem ă de logica şi de teologie, com parabilă cu marile dispute ale scolasticii sau cu angelologia Evului mediu. în cartea a Il-a (cap. 12) din De docta ignorantia (1440), de N ikolaus von Kues (Cusanus), existenţa fiinţelor în Soare şi pe celelalte stele este m otivată cu argumente teologice. (Dumnezeu le-a creat pentru ca universul să nu fie gol şi Păm întul sa nu fie singur), iar însuşirile acestor fiinţe sînt deduse din caracterul specific al diferitelor corpuri cereşti.

167

Astfel, pe Soare trăiesc fiinţe mai clare şi mai lum inate, pe Lună ele sînt mai lunare, iar pe P ăm înt, mai grosolane şi materiale. G iordano Bruno reia problem a în De l’infinito, universo e m ondi (1584), iar nepotul lui Corneille, B ernard Le Bovier de Fontenelle, o rezolvă în Entretiens sur la pluralite des mondes (1686), prin tr-o spirituală naraţiune silogistică :
„Sa presupunem că n-au existat niciodată nici un fel de schim­ buri între Paris şi Saint-D enis şi că un burghez din Paris, care nu şi-a p ărăsit niciodată oraşul, se află în turnurile de la N otre-D am e şi vede Saint-D enisul de departe. în tre b a t fiind dacă crede că S iint-D enisul e locuit, ca şi Parisul, el va răspunde p ro m p t că nu căci, va zice el, îi văd pe locuitorii Parisului, dar pe cei din Saint-D enis nu-i văd deloc, şi nici nu s-a auzit vreodată vorbindu-se de ei. Se v a găsi cineva care îi v a dem onstra că, în reali­ tate, cînd eşti în turnurile de la N otre-D am e, nu-i vezi pe locui­ torii din Saint-D enis, d a r că d epărtarea este una din cauze ; că to t ceea ce se poate vedea din Saint-D enis seam ănă m u lt cu Parisul ; că Saint-D enis are clopotniţe, case, ziduri şi că, sem ănînd cu Parisul, ar putea să fie şi locuit. T oate acestea nu vor avea nioi un efect asupra burghezului n o s tr u ; el se v a încăpăţîna să susţină în continuare că Saint-D enisul nu este locuit, p entru că el nu vede pe nimeni. Saint-D enisul nostru este Luna, şi fiecare dintre noi este acel burghez din Paris, care nu şi-a părăsit niciodată oraşul."

Şi C hristian Huygens vorbeşte în Cosmotheores sive de ten is coelestibus earumque or na tu conjecturae (1698) despre form a, mărim ea şi înfăţişarea diferiţilor locuitori ai sistemului nositru planetar. D upă Huygens, pentru a fi considerate fiinţe superioare, com parabile cu omul, făpturile extraterestre tre­ buie să îndeplinească urm ătoarele cinci condiţiuni :
1. 2. î. 4. 5. Să stăpînească geom etria, aritm etica şi scrisul Să aibă m îini, pentru a prelucra obiecte Să aibă picioare, p entru a se deplasa Să aibă locuinţe care să le apere de intem perii Să se deplaseze vertical, aşa încît să poată întrebuinţa liber mîinile.

în partea a IlI- a din Allgemeine Naturgeschichte und Theorie des H im m els (1755), „care cuprinde încercarea unei com paraţii între locuitorii diferitelor planete, întem eiată pe analogiile naturii"* Im m anuel K an t susţine că „m ajoritatea

168

planetelor sînt cu siguranţă locuite, iar cele care nu sînt, vor fi cîn d v a.“ Şi K ant ia ca termen de referinţă omul şi se întem eiază în speculaţiile sale pe distanţa corpurilor cereşti faţă de Soare. P o triv it acestui ultim criteriu, pe „scara fiin­ ţelor", păm întenii şi m arţienii reprezintă, în com paraţie cu extremele sistemului nostru planetar, un stadiu mijlociu, atît în ce priveşte constituţia m orală cît şi cea fizică. C reatu ­ rile de pe Ju p iter şi de pe Saturn sînt desăvîrşite, cele de pe Venus şi M ercur sînt cu m ult sub nivelul păm întenilor. Pe planetele din apropierea Soarelui, un groenlandez sau un hoten to t ar valora cît N ew ton, d ar (cu un exemplu scos din Pope), dacă N ew ton ar trăi pe Jupiter sau pe Saturn, locui­ torii acelor planete l-ar privi ca pe o m aim uţă. A ptitudinile locuitorilor sistemului nostru solar mai depind la K ant şi de viteza de rotaţie a unei planete în jurul axei sale. Astfel, întru cît pe Jupiter se trece de la noapte la zi în decurs de 10 ore, rezultă de aici că în 5 ore, pe tim pul zilei, desăvîrşitele creaturi jupiteriene realizează ceea ce un păm întean este capabil să producă în 12 ore. Deoarece perioada de ro ­ taţie a planetei Saturn pare a fi şi mai scurtă, saturnienii trebuie să posede calităţi şi mai neobişnuite. în concluzie, legea determ inării aspectului şi caracteristi­ cilor fiinţelor extraterestre, pe baza analogiilor naturii, este form ulată de K ant astfel :
„...desăvîrşirea lumii netele de la M ercur (în m ăsura în care în relaţie directă cu spirituale, ca şi a celei m ateriale, pe p la ­ pînă la Saturn, sau poate şi dincolo de el există şi alte planete), creşte şi progresează p ro p o rţia distanţelor fa ţă de Soare.“

A vînd un obiect prezum at, exprim înd o temere sau o spe­ ran ţă pe term en lung şi sprijinindu-se aproape în exclusivitate pe jocul speculativ al inteligenţei şi pe analogie, discuţia despre pluralitatea lum ilor şi înfăţişarea locuitorilor de pe celelalte corpuri cereşti reprezintă o teorie cu aspect narativ, care se m enţine pe graniţa dintre literatură şi ştiinţă. N u este de aceea nici o surpriză să constatăm că aproape toate arg mentele ei au pătruns în literatura S.F. O dem onstraţie am plă în legătură cu n atura şi formele de viaţă extraterestre poate fi întîlnită în Corăbii astrale

169

(1947), de I. A. Efrem ov, care deduce unitatea universului de v iaţă din unitatea universului maiterial :
.S tru c tu ra fiinţelor vii nu este întîm plătoare. !n prim ul rîm], uni­ tatea m ateriei din U nivers este dovedită ; există p retutindeni nouă­ zeci şi două de elem ente, cum de altfel exista şi pe P ăm întul nos­ tru. S-a dovedit, de asemenea, caracterul comun al legilor chimice ‘i fizice în toate adîncim ile spaţiului cosmic. Şi dacă este aşa. atunci [...] m ateria vie, care e constituită din cele m ai com plicate m olecule, trebuie să aibă la bază carbonul, elem entul capabil de a form a com binaţiile cele m ai complexe."

D upă teoreticienii din Corăbii astrale, pentru apariţia vieţii în forme superior organizate trebuiesc îndeplinite cinci condiţiuni :
1. „Schema generală a vieţii anim ale, bazata pe m olecula de nlbum ină şi energia oxigenului, trebuie să fie unică în univers." 2. Limitele de tem peratură la care se poate dezvolta v iaţa sînt .acelea între care se m enţine starea lichidă." 3. .P e n tru a p ariţia şi p entru com plicarea tre p ta t crescîndă a vieţii se cere o îndelungată dezvoltare evolutivă, istorică. P rin u r­ m are, condiţiile necesare vieţii trebuie să fie constante, să d u ­ reze în tim p, în lim ite m inim e de tem peratură, presiune, rad iaţii şi to t ce înţelegem p rin condiţii fizice pe suprafaţa P ăm întului." 4. G îndirea „se poate naşte num ai într-u n organism foarte com­ plex, cu o în altă energetică, un organism care este, în tr-o m ă­ sură anum ită, independent de m ediul înconjurător." 5. „Planeta cea m ai fav o rab ilă vieţii, în orice sistem plan etar, trebuie să fie asem ănătoare Păm întului nostru."

în m omentul în care toate aceste legi şi premize sînt în­ deplinite, procesul evolutiv, care va conduce, în cele din urm a, la apariţia unor fiinţe cugetătoare, urm ează să se des­ făşoare p o triv it unei strategii unice :
„Mai în tîi este nevoie ca organele sim ţurilor să fie bine dezvoltate si. m ai ales, văzul biocular stereoscopic, capabil să cuprindă spaţiul, să reţin ă exact obiectele ce se a flă într-însuj, fă form eze o repre­ zentare exactă a form elor şi a felului în care sînt ele dispuse. [...} în ceea ce priveşte capul, această pa rte a corpului, p u rtăto are a or­ ganelor sim ţurilor, el trebuie să se afle în partea din fa ţă , venind în prim ul rîn d în contact cu lum ea înconjurătoare ; la rîndul lor, organele sim ţurilor trebuie să se afle Ia o cît mai m are apropiere

170

de creier, p entru o m ai grabnică transm itere a excitaţiilor. In plus, fiin ţa cugetătoare trebuie să se p o ată deplasa cu uşurinţă, să aibă m em brele complexe, capabile să m uncească, p entru că num ai p rin activitate, p rin obişnuinţa m uncii se dezvoltă puterea de înţelegere a lumii înconjurătoare şi anim alul se transform ă în om. Pe lîngă aceasta, dim ensiunile unei fiinţe cugetătoare nu p o t fi reduse, pen­ tru că în tr-u n organism mic nu există condiţiile necesare pentru dezvoltarea unui creier puternic şi nici rezervele necesare de ener­ gie. A fa ră de asta, existenţa unui anim al mic este foarte m u lt in­ fluenţată de cele m ai neînsem nate accidente de pe su p ra faţa p la ­ netelor ; v în tu l, ploaia şi alte intem perii sînt, p entru o astfel de fiinţă, calam ităţi catastrofale. Ia r p e n tru a înţelege lum ea, este nevoie să fii, în tr-o oarecare m ăsură, independent de forţele n a ­ turii. D e aceea, anim alul cugetător trebuie să aibă m obilitate, d i­ m ensiuni şi puteri suficient de m ari, adică să aibă un schelet ase­ m ănător anim alelor noastre vertebrate. D a r acest anim al nu poate să fie nici prea m are, căci atunci s-ar stingheri condiţiile optim e ale stabilităţii şi ale pro p o rţiilo r organism ului necesare p entru a p u rta acea uriaşă încărcătură suplim entară, care este creierul. [...] Pe scurt, anim alul cugetător trebuie să fie v ertebrat, să aibă o cutie craniană şi să aibă cam aceeaşi sta tu ră ca noi. T oate aceste trăsătu ri ale om ului nu sîn t întîm plătoare. C reierul poate să se dezvolte num ai atunci cînd craniul nu constituie o arm ă de ap ă ­ rare, cînd el nu este îngreunat de coarne, de colţi, de m axilare m ari ; cînd nu scurm ă păm întul şi nu apucă p ra d a. T oate aces­ tea sînt posibilie num ai dacă n a tu ra oferă suficientă hrană vege­ tală consistentă ; aşa, de pildă, p entru om ul nostru, un m are rol l-a jucat a p ariţia fructelor. A ceasta i-a scutit organism ul de a con­ tinua să se hrănească cu ierburile la care erau condam nate ani­ m alele ierbivore şi l-a ferit şi de soarta anim alelor răpitoare, aflate veşnic în goană după h ra n ă vie. A nim alul de p rad ă, deşi se hrăneşte cu carne, cunoaşte totuşi un m are neajuns : el trebuie să posede arm e de atac şi de ucidere, ceea ce îm piedică dezvoltarea creierului său. C înd anim alul are fru cte la îndem înă, m axilarele lui p o t fi m ai p u ţin puternice, iar acest lucru îi dă posibilitatea să-şi dezvolte o enorm ă cutie craniană, în detrim entul botului. Aici ar m ai fi m ulte de adăugat despre felul cum trebuie să fie mem­ brele, d a r cred că e lim pede : libertatea m işcărilor şi posibilitatea de a m înui unelte, de a le fabrica, de a le u tiliza, sînt elemente esenţiale. O m ul n u există şi nu poate exista fă ră unealtă. D e aici reiese ultim ul c o n sid ere n t; m enirea m em brelor trebuie să fie dife­ rită : unele trebuie să îndeplinească funcţia de deplasare, şi aces­ tea sînt picioarele ; altele, m îinile, trebuie să servească la apucat, avînd m işcări v ariate şi com plexe. T oate acestea sînt legate de o condiţie im p o rtan tă şi anum e : craniul trebuie să se afle la o anu­ m ită înălţim e de p ăm înt, căci altfel facultatea de percepere a lum ii înconjurătoare se v a dim inua.

171

C oncluzia : înfăţişarea om ului, chipul său de anim al cugetător nu sînt întîm plătoare, ci corespund în cel m ai în alt grad unui orga­ nism care posedă un uriaş creier cugetător. [...] D e aceea, orice a ltă fiinţă cugetătoare trebuie să posede m ulte din caracteristicile structurii omeneşti, m ai cu seamă ale craniului său.“

D upă cum se vede, modelul xenobiologic propus de Efremov este geo- şi antropocentrist. Com od sub raportul demer­ sului logic, uşor de corectat p rin tr-o contra-argum entaţie de n atu ră ştiinţifică 1, el beneficiază de avantajul unei anum ite disponibilităţi literare, favorizînd pătrunderea în S.F. a unor com binaţii din epica „norm ală". Teoretic, s-ar pu>tea susţine că aproape toate relaţiile inter-um ane din literatura obişnuita devin accesibile unui astfel de S.F., şi atunci Saltner, din ro­ m anul lui K urd Lasswitz, A u} zw ei Planeten, se poate în­ drăgosti de m arţiana La, Joan Shirning, din Stow aw ay to Mars (John W yndham ), de m arţianul Vavgan, şi inginerul M stislav Sergheevici Los, din rom anul m arţian al lui A. N . Tolstoi, de Aelita. C ariera literară a extratereştrilor antropom orfi, în v a­ rian ta seleniţilor şi a marţienilor, este veche şi prodigioasă, atingînd un m om ent de paroxism la sfîrşitul secolului X IX şi începutul secolului X X . H um anoizii din afara sistemului nostru solar pătrund în literatură cu ajutorul lui Voltaire, care descrie în Micromegas (1732) un locuitor din Sirius, venit în vizită pe Păm înt.
1 Ia tă concluziile la care ajunge un biolog, în legătură cu m orfologia fiinţelor extraterestre : „Aş dori să se înţeleagă că procesul de adaptare stă la baza evoluţiei, care nu este o linie dreaptă de la pro to zo ar la om, ci reprezintă aşa de m ulte schim bări adaptative, pe care în bună p arte paleontologia ni le poate arăta, încît fiecare schimbare a fost provocată de anum ite cauze complexe, fizico-chimice şi biologice. P înă să se ajungă la om, au fost aşa de m ulte astfel de schim bări încît nici m atem atic nu le putem determ ina. D in acest m otiv procesul de evoluţie care a dus la om nu se m ai po ate repeta niciunde în cosmos. Sigur că p o t exista forme de mişcare a m ateriei pe o tre a p tă de viaţă, dar aceasta este de a lt tip decît om ul. T oţi cei care visează să întîlnească «oameni» aidom a nouă se înşeală, din cauza im posibilităţii absolute de a se repeta toate schimbările adaptative în cursul celor 3 m iliarde de ani, care au dus de la prim a celulă la omul de azi.“ (Eugen A. Pora, A m în tîln it animale cu obiceiuri curioase, E d itu ra D acia. C luj-N apoca, 197S, p. 276}.

172

Cel de-al doilea model, heterom orf, ilustrat de H . G. Wells (R ăzboiul lumilor) şi J.-H . Rosny Aîne (X ipehuzii, N avigatorii infinitului), se exprim a printr-o varietate de exemple care se înmulţesc pe m ăsura ce scade im portanţa a r­ gum entaţiei „ştiinţifice". Logica form ală şi speculaţia exobiologică fac loc componentei ludice a oricărei ficţiuni şi, din acest moment, registrul personajului capătă o lărgime care face aproape imposibil orice rezum at. De cele mai m ulte ori, scriitorii recurg la m ontajul de elemente anatom ice cunoscute (ochi compuşi, tentacule, aripi, solzi, pene, ventuze etc.), într-un ansamblu inedit şi şocant, în cazul acesta, accentul cade la început pe descrierea m orfo­ logică, venind în întîm pinarea curiozităţii, care reprezintă un element de cunoaştere prim ar. P rin heteromorfism p ă ­ trund în literatu ra S.F. m otivul m onstrului, ca extraterestru B.E.M. (bug eyed monster ) şi, îm preună cu el, povestea de groază, frisonul fantastic, sadismul. C a fiinţă heterom orfa, extraterestrul poate fi moluscă, ansamblu de particule energetice, nor inteligent sau chiar planetă înzestrată cu raţiune. în Children o f tbe Lens (1954), E. E. Smith sugerează un sistem de clasificare a extrate­ restrilor, din care citează cîteva exemple. Astfel, RTSL sem­ nifică „fără ap a rat digestiv, se hrăneşte probabil din atm o­ sferă, transform ă energie pentru necesităţile proprii". Alte com binaţii de litere indică tipul de epiderm ă, num ărul m em­ brelor, respiraţia etc. Indiferent de aspectul lor, decisivă în toate aceste cazuri ram îne relaţia de confruntare, contactul dintre extratereştri şi păm înteni, şi atunci interesul se deplasează de la m orfo­ logic la psihologie. La Stanley G. W einbaum, în Odiseea marţiană (1934), un păm întean face cunoştinţă cu m arţianul Tuil (care are un cioc flexibil de aproxim ativ 45 de centim etri, picioare prevă­ zute cu cîte p atru degete, gît lung, cap minuscul şi un corp voluminos, în care se află adăpostit creierul), d ar nu reuşeşte să stabilească un ad evărat contact intelectiv cu el, deşi m ar­ ţianul dă toate semnele unei înzestrări m entale superioare.
173

La rîndul ei, relaţia de contact, esenţială din punct de vedere epic, pentru literatura cu extraterestri, poate fi de două feluri : între indivizi şi între specii. în prim ul caz avem de a face cu o naraţiune de tipul enigmei, cînd, în ra p o rt cu oamenii, extratereştrii sînt incom ­ prehensibili pentru că nu ştim ce gîndesc, pentru că sînt prea mici, prea m ari, pentru că au alt ritm de viaţă şi se exprim ă ca organisme prea repede sau prea încet. în povestirea O întîlnire prin tim p, de Igor Rosohovatski, o expediţie descoperă într-un deşert două „statui" care, reexam inate după 5 ani se dovedesc a fi înzestrate cu viaţă. U n arheolog extrăsese din corpul unei statui un mic fragm ent p en tru analize, şi în acest lung interval de tim p bărbatul făcuse un pas şi femeia, de la care se luase proba, un gest de apărare. C onfuzia sporeşte cînd oamenii constată că au de a face cu făp tu ri al căror metabolism funcţionează pe bază de fluor (I. A. Efrem ov, C or Serpentis, 1959), siliciu (Isaac Asimov, The Talking Stone, 1968) sau siliciu-fluor (A. E. van Vogt, The W ar Against the R ull, 1959). în tîln irea d intre specii, im previzibilă ca evenimeni real, preia toate alternativele de contact exprim ate în istoria um a­ nităţii, războiul, exterm inarea civilizaţiilor, colonialismul sau, dim potrivă, schimbul de valori şi coexistenţa. Indiferent de categoria din care fac parte, extraterestrii, denum iţi generic şi aliens, sau mai sugestiv ceilalţi şi ei, sînt fiinţe de pe alte corpuri cereşti decît P ăm întul, înzestrate cu raţiune. în introducerea antologiei sale din 1951, The Science Fiction Bestiary, R obert Silverberg explică apariţia extraterestri­ lor în literatură p rin nevoia de a acoperi o lacună provocată de im posibilitatea de a mai crede astăzi în existenţa fiinţelor fantastice şi fabuloase de tipul celor descrise de bestiariile Evului mediu. D ar mai im portantă decît nevoia de a potoli curiozitatea şi gustul p entru fantastic şi inedit este necesi­ tatea de a da un răspuns speranţei sau spaimei omenirii de a (nu) fi singură în univers. Fireşte, nefiind o problem ă de viaţă im ediată, ca nevoia de hrană sau de adăpost, chestiunea aceasta poate fi ignorată
174

de spiritele practice. D ar în ciuda caracterului probabilistic incert, gravitatea întrebării atîrnă de îm prejurarea că, la fel ca în cazul tu tu ro r evenimentelor esenţiale din istoria um anităţii — descoperirea focului, invenţia roţii, a prafului de puşcă sau a acului magnetic — rezolvarea ei nu ne-ar afecta ca indivizi, ci ca specie 2.

2 In Spuren in; AU (p. 53), W infried B rukner (pentru care făpturil înspăim ântătoare cu care a u lu p ta t H ercule şi Odiseu, zeii, sfinxul, cen­ taurii, diavolul, vrăjitoarele, piticii şi uriaşii, a r pu tea fi am intirea con­ tactului cu fiinţe extraterestre) acordă acestui evenim ent potenţial o sem­ nificaţie apocaliptică, dem nă de înregistrat ca problem ă de g în d ir e : „O întîlnire în cosmos va distruge cu totul concepţia despre lume a omului. E a îi v a obliga pe teologi să se întrebe dacă p ăcatul originar este valabil num ai p entru P ăm în t sau p e n tru întregul U nivers. E a va m ătu ra într-un colţişor neînsem nat to t ce ştim astăzi. O ştiinţă veche de m ilioane de ani se v a ivi brusc în fa ţa noastră. U n soare străin, cu fă p tu ri străine ne va face prizonieri. C u imaginile şi cu fiinţele sale, cu dragostea şi cu ura, cu înţelepciunea şi cu trecutul acestora. V a trebui să ne chinuim cu sen­ tim ente absolut străine nouă, plini de team a de a nu le interp reta greşit. V a trebui să-i facem să înţeleagă pe străini propriul nostru m od prim itiv de a gîndi. Şi va trebui să începem cu m ultă prudenţă să căutăm şi să găsim trăsătu ri com une.” U n raţionam ent asem ănător fusese fo rm u la t de Lenin, în tr-o discuţie cu H . G . W e lls: „D acă um anitatea ajunge pe alte planete, v a trebui să ne revedem toate supoziţiile filozofice, m orale şi sociale." (cf. D arko Suvin, Pour une poetique de la science-fiction, p. 174).

175

X . OBIECTELE S.F.

In general, obiectele din literatura S.F. pot fi îm părţite in trei clase : 1. obiecte de transport 2. obiecte de distrugere 3. obiecte ajutătoare. Indiferent de categoria din care fac parte, toate aceste entităţi au preluat, pînă la un punct, funcţia obiectelor năz­ drăvane din basm.
„Eroul fabulos se află, ca şi eroul unui rom an de aventuri in faţa unei problem e : de a învinge un duşm an colosal, de a scăpa de o urm ărire, de a se urca în aer sau a scoborî în m are. Atunci el recurge la mijloacele tehnice pe care i le oferă ingeniul popular şi care, dacă sînt de ordin fantastic, sim bolizează totuşi un dezi­ d erat al um anităţii, rezolvat astăzi în m ulte cazuri pe cale ştiin­ ţifică." 1

în prim a categorie in tră maşinile „miraculoase" care fac legătura cu un mediu sau cu un univers nou, rachetele, ap a­ ratele de zbor în atm ofseră, submarinele, maşinile-amfibie, aparatele de transport instantaneu într-un punct îndepărtat al spaţiului, în alt tim p sau într-un univers paralel (cronomobilele, transm iţătoarele de m aterie) şi chiar autom obilul. N autilus, Albatrosul, Năluca, Maşina tim pului, aerosjredelul lui H . Stahl, autom obilul lui Jom m y Cross, din Slan, sînt astfel de obiecte de transport, înzestrate nu a tit cu personalitate, cît cu o forţă de atracţie fascinantă, care tră ­ dează o funcţie simbolică şi o legătură sufletească cu perso­ najele, de un tip special.
1 G . Călinescu, Estetica basm ului, E ditura p entru literatură, Bucureşti, 1965, p. 166.

176

Ceea ce izbeşte în prim ul rîn d la aceste aparate este etan­ şeitatea, „com portam entul" m atern, faptul că pe oricare din ele se află, pentru un anum it interval, o cantitate im portantă de alimente, de aer şi de muniţii.
In chip ironic, R ene Barjavel dem istifică o astfel de m aşină în rom anul Le diable l’em porte, descriind o lim uzină de lux a indus­ triei am ericane, prev ăzu tă cu cauciucuri rezistente la infinit, m o­ to r auxiliar, com bustibil com prim at, telefon, televizor, instalaţii pentru dorm it, toaletă cu apă rece şi caldă, frigider, bucătărie, bi­ bliotecă, dictafon, cartotecă, coş de gunoi, a p a ra t p entru p ră jit pîinea, preş de şters picioarele, presă de fructe, c u ţit de desfăcut conservele, brichetă, cleşte pentru spart nucile, m aşină de tăiat scobitori, pieptănaş p entru m ustăţi, ra d ar, scaun balansoar, izola­ ţie fonică şi trei locuri.

O ricît de perfecţionate a r fi aceste maşini, puterea lor de a rezista intr-un alt mediu este lim itată în tim p şi, mai de­ vreme sau mai tîrziu, omul trebuie să se întoarcă de unde aplecat, să revină, adică, la realitate. Subm arinul din 20.000 de leghe sub mări este totuşi un microcosmos perfect, o lume care se poate închide în lumea mai m are a planetei, încercînd să facă abstracţie de ea. Pe N autilus se află o colecţie de artă com pactă, o bibliotecă universală a capodoperelor, o uzină capabilă să furnizeze cantităţi nelim itate de energie şi, în rezum at, un microsistem al ştiinţelor şi al artelor, în centrul căruia se află căpitanul Nemo. D upă cum se vede, obiectele din această categorie sînt capabile, toate, să asigure un grad în alt de protecţie, comportîndu-se ca o peliculă im penetrabilă, aşezată în jurul ero­ ilor, cînd aceştia se află în alte medii naturale sau sociale decît cele pe care le considerăm fireşti. în momentele de spaimă sau de nelinişte, cînd caută instinctiv protecţia, copiii se retrag sub mese, în dulapuri şi, în general, în spaţiile închise şi mici. în rom anul Slan, de A. E. van Vogt, Jom m y Cross şi-a construit un autom obil im penetrabil (înzestrat cu dezin­ tegratoare atomice şi capabil să zboare sau să înainteze pe sub păm înt), în care se retrage ori de cîte ori se simte ame­ ninţat. A tracţia cititorilor de o anum ită vîrstă sau dintr-o anu­ m ită categorie, spre obiectele de transport de acest tip, se poate deci explica printr-un demers sufletesc com plicat, care devine prim ejdios pentru literatură în clipa în care traduce

177

prea apăsat instinctul firesc al retragerii în copilărie şi, în general, al regresiunii psihice. Armele din clasa a doua a obiectelor ştiinţifico-fantastice abundă în S.F.-ul m arţial, ilustrînd o deform aţie a fanteziei, de tip paranoic, şi ap ar cu o funcţie de avertizare în sce­ nariile anticipative ale S.F.-ului grav (Jules Verne, Cele cinci sute de milioane ale Begumei, 1879 ; A. R obida, La guerre au vingtiem e siecle, 1883 şi L ’ingenieur Von Satanas, 1919 ; H . G. Wells, The W ar in the Air, 1908). în ambele cazuri, arsenalul obiectelor de distrugere atinge prop o rţii groteşti, atrăgînd atenţia asupra unei vocaţii din ce în ce m ai rafinate a distrugerii, capabile să facă apel la cele mai neaşteptate variante, de la tunul gigantic din Stahlstadt (Cele cinci sute de milioane ale Begumei), cu o rază de acţiune de 40 de kilometri, la armele din clasa A.B.C. (atomice, bacteriologice, chimice) şi la hipnosondele, paralizatoarele, cravaşele neuralgice şi pistoalele dezintegratoare din S.F.-ul de consum. în ciclul Lensmen, alături de sferele dezintegratoare (nega-sferele) şi proiectoarele energetice, com batanţii supralici­ tează utilizînd cîteva topoare de 15 kilogram e greutate. în The W eapon Shops of Isher (1951), A. E. van Vogt descrie un revolver controlat de gîndirea celui care îl posedă, şi care apare brusc în m înă, prin teletransport, atunci cînd este nevoie de el, iar în The W izard o f Linn (1962) o armă fotografică, în stare să identifice victim a pentru care a fost program ată, dintr-o m ulţim e de un milion de obiecte sau de indivizi. D in cea de a treia categorie fac parte obiectele ajutătoare, indispensabile eroilor în contextele noi în care sînt im plicaţi, m ulţim ea ap aratelo r minuscule, casnice şi de tehnică meşte­ şugărească, a m aşinilor de comunicare şi de înregistrat sau, mai simplu, a gadgeturilor. în The End o f E ternity (1955), Isaac Asimov descrie un m agnetofon molecular de 12 centim etri lungime, cu o capa­ citate de înregistrare de aproxim ativ 20 de m iliarde de cu­ vinte, la fiecare suprafaţă energetică a trei molecule. T o t un m agnetofon este şi Am pek-Fa 2, din The Simulacra (1964), de P hilip K . Dick, care a integrat o form ă de viaţă ganym ediană, insensibilă la durere şi cu excepţionale calităţi de receptor auditiv, în tr-un sistem electronic.
178

La Poul A nderson, în The Corridors o f Tim e (1965), că­ lătorii tem porali utilizează diaglossa, o sferă transparentă care se introduce în ureche, se alim entează cu energie p ro ­ venită din căldura corpului um an şi perm ite înţelegerea tu tu ­ ro r lim bilor, din toate epocile istorice ale Păm întului. M ult mai complexe şi mai personale din punct de vedere literar sînt obiectele aparent ajutătoare, de tipul ziarului , al televideofonului sau al televizorului total din Fahrenheit 451, care reifică omul, silindu-1 să trăiască într-o dependenţă din ce în ce mai accentuată faţă de lucruri. Aici obiectele ascund relaţii sociale, clase, partide politice sau indivizi hotărîţi să m anipuleze conştiinţele pe o cale mai rafin ată şi de aceea mai prim ejdioasă. Charles D . Forrester, pom pierul volu n tar din The Age o f the Pussyfoot (1970), de Frederik Pohl, m oare într-un ac­ cident în anul 1962 şi este reanim at după 596 de ani, într-o lume a obiectelor acaparatoare :
„— Bună dim ineaţa, hom o-Forrester, zise p a tu l. E o p t şi cincizeci şi aveţi o întîlnire la o ra nouă şi şaptezeci şi cinci."

Semnul integrării lui Forrester în civilizaţia m ileniului II I este un obiect, un joker de form a unui mic baston, descris astfel într-un ghid al anului 2527 :
„D acă îţi p o ţi im agina ceas deşteptător, b a r de ticular, atunci vei avea va îndeplini jokerul. In principiu este vorba legătura cu centrala de o com binaţie de telefon, carnet de cecuri, buzunar, bibliotecă uzuală şi secretar p a r­ im aginea unora dintre funcţiile pe care le de un a p a ra t de transm isie, care îţi face com putere a cartierului în care locuieşti..."

C înd omul îşi pierde răbdarea dintr-un m otiv oarecare, jokerul reacţionează prom pt, obligîndu-1 să inhaleze un cal­ m ant. M ai grav este faptul că orice decizie trebuie com unicată aparatului care, la rîndul său, prin insistenţa cu care repetă şi transm ite mesaje, poate determ ina m odificarea unei hotărîri. în mom entul în care se ruinează, Forrester este deposedat de acest joker, declasat şi silit să se retragă în subteranele interlope ale oraşului Shoggo. C hiar şi atunci cînd nu m ediază interese politice şi so­ ciale, maşinile, aparatele, lucrurile fără viaţă, se po t substitui

179

trep tat conştiinţei, încercînd să facă din om obiectul unui obiect. în romanele tradiţionale, oamenii se po t falsifica sufle­ teşte dato rită unei pasiuni care trece peste marginile firii, d a ­ torită dorinţei de putere sau de bogăţii. V orbind despre obiec­ tele din jurul nostru, din ce în ce mai „vii“ şi mai numeroase, literatura S.F. atrage atenţia asupra unei probabilităţi de dezum anizare noi.

X I. S.F. ÎN R O M Â N IA

1. începuturile
T radiţia firească a oricărui S.F. trebuie căutată mai întîi în suma de elemente ştiinţifice şi tehnice capabile să îm pingă fan­ tezia spre ipoteză şi, dacă se poate, spre ficţiune. A pariţia li­ teraturii ştiinţifico-fantastice româneşti a fost precedată, ca peste tot, în Europa sau în Statele Unite, de pătrunderea aces­ tor elemente în viaţa şi în preocupările unui public din ce în ce mai instruit şi mai curios, într-un mom ent de expansiune a ştiinţelor pozitive şi a şcolii. Trecînd în ziare şi în revistele de popularizare, inform aţia de specialitate s-a laicizat, şi-a pierdut caracterul inaccesibil sau secret şi s-a transform at în­ tr-un element de viaţă, capabil să stimuleze fantezia şi să atragă atenţia literaturii. Toate ştirile tehnice, colportate de prim ele gazete româneşti, inform aţiile despre baloane şi despre aparatele de zbor mai grele decît aerul, despre elec­ tricitate, submarine, autom ate şi mai ales cele cu caracter astronomic, despre p luralitatea lum ilor şi sfîrşitul Păm întului p ar a fi, prin caracterul lor insolit şi speculativ, mai degrabă produsul ficţiunii, decît al unei realităţi obişnuite. Primele gazete româneşti în care apar astfel de ştiri sînt chiar Curierul românesc şi Albina românească de la Bucureşti şi Iaşi. în Curierul, Ion H eliade Rădulescu redactează mai m ulte note despre submarinul lui Villeroi sau despre auto­ matele lui Maelzel, care l-au preocupat şi pe E. A. Poe, introducînd pentru prim a dată la noi noţiuni care vor deveni mai tîrziu elemente de referinţă ale literaturii S .F .1 :

1 In nr. 54, 11 oct. 1829, p. 230, o n o tă despre un piroscaf din Liverpool ; în nr. 98, 23 febr. 1830, p. 414. despre cîinele autom at al lui sior M atz (sir Maelzel) ; V arietăţi (subm arinul Iui Villeroi, din N antes),

181

„Londra 25 septem brie. F ratele m ecanistului C u rţii Vienii d. M oelţel a făcut la Boston o orhestră (adecă cum am zice un tacîm de m uzicanţi) alcătuită din 24 de autom aturi * care din preună împlinesc şi desăvîrşesc to ată orhestra. C u m irare vede cineva cum violonii (adecă cei care cîntă cu viori) îşi mişcă degitele asu­ p ra coardelor şi plim bă arcuşurile : negri autom aţi cîntînd cu ţim bale, octavine şi triunghiuri (astea sînt organe) şcl. Aceste au to ­ m aturi cîntă (mi-e frică să spui ce cîntă că iar să vor lega de mine că nu vorbesc rum âneşte, d a r fie că m ă va desvinovăţi ci­ neva) cîntă uverturile de la D on Juan, de la Ifigenia şi de la V estala. O soţietate de bogaţi am ericani i-a d a t dlui M oelţel 300.000 de dolarsi p en tru acest cap d-operă de m ehanică. El însă cere 500.000 şi este de crezut că v a lua această sumă. * A utom at să num eşte un om sau a lt ceva de lem n care este al­ cătuit mehaniceşte încît să mişcă sau joacă sau face a lt ceva sin­ gur num ai p rin puterea m aşinii." 2

O impresie extraordinară trebuie să fi produs înălţarea la Iaşi cu ocazia înscăunării dom nitorului M ihail Sturza, a unui „glob aerostaticesc“, din care s-au îm prăştiat apoi foi volante cu versurile lui Gheorghe Asachi, Ziua de 26 A vg u st 1834 3. Ştiri despre „baloane de aer", „maşini cufundătoare" şi „maşini de zburat" ap ar şi în revista ieşeană Icoana lumei sau în Foaie pentru m inte inima şi literatură 4. O maşină de zbu­ ra t este descrisă pe larg şi prezentată printr-o ilustraţie în A lbina românească din 1843 :
„P a rte a cea de căpitenie a maşinei se com pune din o întindere, care se poate num i aripi, cu deosebire că ele sînt fă ră încheieturi, ţapine şi de sine nem işcătoare. M aşina are o lungim e de 168 şi 33 palm e lăţim e ; ea este în v ălită cu pînză seau cu m atasă. De-a curmezişul ei se află trăsura p entru m aşina de vapor, p entru povoară şi pasajeri, care trăsu ră c ătră aripi are analogia trupului pasărei. L a sb u ra t rădică oarece aripele în sus din p a rte a cea în nr. 64, 15 sept. 1832, pp. 243— 244 ; Înotător (idem), în n r. 77, 30 oct. 1832, pp. 299— 300. D ouă dintre aceste articole indică şi sursa de inform aţie : „G azeta ţărilo r de jos“ şi „G azeta rusească a Petersburului". 2 [ I. H eliade R ădulescu], [N o tă ], în Curierul românesc, nr. 55, 15 oct. 1829, p. 237. 3 v. A lbina românească, nr. 76, 2 sept. 1834. 4 In Icoana lu m e i: C .N ., Baloane aerostatice, n r. 22, 1 iunie 1841 — nr. 23, 8 iunie 1841 ; Fabricarea baloanelor de piele şi um plerea lor cu „idrogen fab ricat din acrime de pucioasă şi ap ă", n r. 23, 8 iunie 1841 ; S.S.B., Maşina cufundătoare, nr. 26, 29 iunie 1841. In Foaie pentru m inte inim ă şi lite ra tu ră : Balonul de aer, n r. 17, 27 april. 1841.

182

mai lungă ; la m ijloc se află o coadă de 56 palm e lungă, care spre cârm uirea sborului se p o ate sui şi coborî, sub aceasta se află o cîrm ă verticală, carea povăţuieşte m işcarea orizontală. D easupra trăsurei, curm eziş peste aripi, este o ţesătură verticală ce regulează osţilaţiile (lovirile) d in coaste. M aşina de vapor mişcă două şiruri propelere (bastoane) în cîte şesă de fiecare latu ri a cozei, care aceste regulează iuţim ea sborului. T răsura se aşază peste un plan înclinat (pieziş) ce se înaintează cu aşa repegiune, încît pînă a nu luneca în gios, de aripi se po artă, şi om ul cîrm uitoriu are în puterea sa de a o în ălţa, de a o mişca de-a dreptul seau a o luneca înainte. Im protivirea aerului ce p o a rtă m aşina, îm puţinează repegiunea ei, încît ea s-ar atinge de păm în t dacă m aşina de vapor prin propelerile ei nu a r putea păstra iuţala sa ; iar de v a sbura de pe o înălţim e, atunci s-ar cru ţa acea întîi osteneală. P rin acest prin ţip iu se lăm ureşte cînd vedem paseri sburînd o m are întindere fă ră a mişca aripile lor, căci ele au cîştigat iu ţa la prin puterea îm pingătoare a aerului. Se întreabă num ai de poate m aşina de v ap o r să producă puterea trebuitoare p entru a birui toate îm pie­ decările sburatului. D . H enson m ult s-au ostenit de a afla o aşa m aşină cu putere de 20 cai, în care m ai ales figurează oarecare ţevi ce se expun cătră cursul aerului. Ea întrebuinţează num ai 20 de galoane (160 ocă) apă. G reutatea trăsurei cu po v o ara şi pasajerii se suie la 1200 ocă, iar întinderea planului ce o p o a rtă este la 5200 palm e cvadrace, adică pe o palm ă c v a d ra tă 2/9 de ocă, care se apropie de analoghia m ultor paseri. D . H enson, în ap licaţia sa au ţin tit luare-am inte asupra sborului paserilor. M aşina a căreia figură aici se alăturează, în făţoşază vederea unei paseri urieşă seau a unui balauri de hîrtie. N u se poate şti încă de va avea chiar nem erirea d orită, însă de agiuns este că aflătoriul au deschis un început interesant." 5

L iteratura începe să recurgă şi ea la datele ştiinţifice şi Ia invenţiile colportate de revistele vremii, maşinile tehnice şi industriale devin obiect al m editaţiei filozofice sau, mai sim­ plu, al adm iraţiei, ca şi tem eritatea celor care le construiesc şi le m anevrează. în Portretul (1847), I. H eliade Rădulescu face un foarte strîns şi com petent elogiu al invenţiei lui D aguerre, despre care va vorbi m ai tîrziu şi M acedonski:

5 Maşină de sburat, în A lbina românească, nr. 37, 13 m ai 1843 pp. 147— 148. In Vîrsta de aur a anticipaţiei rom âneşti (1969), p. 10, Ion H obana sem nalează articolul Cercări făcute de om spre a zbura în aer cu aripi, din A lm anahul de învăţătură şi petrecere editat de M . K ogălniceanu în 1842. D espre o experienţă rom ânească cu un a p a ra t de zbor m ai greu decît aerul v. şi R u d o lf Suţu. „ In v en ţia “ Principelui Grigore Sturdza (1875), în Iaşii de odinioară, ed. V iaţa rom ânească, Iaşi, 1928, voi. II, pp. 466— 468.

183

„A i cugetat vro d ată, ai adm irat în sine M etalica oglindă a artei lui D aguerre ? Pe ea ştii cum m odelul s-assoarbe şi se ţine Şi cum se-ntipăreşte p rin tr-u n arcan m ister.” 6

în Culegere de poezii (1854), Asachi celebrează zborul aerostatic al „madam ei B lanchard" şi Vaporul pe Dunărea :
„O fiară m anină, C u aripi rotunde, D espică spumele, L uptînd cu unde.

[........................1
De cîndu-i D unărea, In Dacei ţa ră N u fu asemine M ăreaţă fiară. însă nu temere, N ice peire Fiara adusu-ni-au, Ce m întuire." 7

Dinicu Golescu îşi mărturisise şi el uimirea în faţa vapo­ rului „cu un meşteşug de foc“ (însemnare a călătoriei mele făcută în- anul 1824), Ion C odru D răguşanu vorbeşte, în Pe­ regrinul transilvan (1865), despre m inunile seclului nostru", locom oţiunea p rin vapor şi telegrafia electrică, despre locom oţiunea pneum atică, „adecă pulsiunea prin atm osferă în cilindre deşertate de aer“ şi mai ales despre faimosul „batel cu abur" u tilizat pe D unăre, în 1839, iar V. Alecsandri şi N . Rucăreanu introduc în literatura rom ână trenul, în Bără­ ganul (1870) şi V înătorul Carpaţilor (1873). în a doua jum ătate a secolului X IX , ştirile de gazetă, cu o valoare literară potenţială, interesante la început prin ca­ racterul lor aproape n arativ şi insolit, încep să sugereze o legătură mai explicită cu v iaţa şi, ceea ce este mai im portant pentru posibilităţile literare ce decurg de aici, sînt încadrate
6 P ortretul, în I. H eliade Rădulescu, O pere I, ediţie critică de Vladim ir D rim ba, cu un studiu introductiv de Al. Piru, E d itu ra p entru lite ­ ra tu ră , Bucureşti, 1967, p. 262. 7 V aporul pe Dunărea, în G heorghe Asachi, O pere I, ediţie critică şi p re fa ţă de N . A. U rsu, editura M inerva, Bucureşti, 1973, pp. 135— 136.

184

într-o anticipaţie. Im presionat de am ploarea invenţiilor pe care le popularizase el însuşi în Curierul românesc şi influ­ en ţat de ideile scoase din lucrarea lui Eugene H uzar, L'arbre de la science (1857) 8, H eliade Rădulescu dezvoltă în cîntul IV din A natolida (Arborul ştiinţei, publicat în Curs întreg de poezie generală, II, 1870), ipoteza neliniştitoare a civiliza­ ţiilor care se succed în cicluri întrerupte de excesele ştiinţei :
„Să punem ipoteza de ce-ar putea s-advie D -acum în c îţiv a secuii de-nvenţiuni, progrese. Se-ntrarm ă astăzi omul cu electricitatea, D ispune după voia-i d-a aburilor forţă, Şi to ţi le recunoaştem foloasele immane. Ci to t mai e progresul pe cît există încă Şi m ai există tim pul. Străbată-se uscatul de forţele de aburi, M ulţească-se ca peştii pe m are piroscafe ; D in popol la alt popol, de la un sta t la altul, D in urbă 1-altă urbă şi din com ună 1-alta încingă-se păm întul de căile ferate ; Locom tive, fabrici m ulţească-se-n to t locul ; Consume-se cărbunii şi îm ple atm osfera De gazuri, cînd n atu ra ni-i dă-n stare com pactă. Să-şi imagine omul la ce grad a r ajunge Progresul în doi secuii şi cei ce au să vie ; Ci fă ră preştiinţă sau fă ră prevedere C e-ar fi cînd atm osfera deodată s-ar aprinde în general incendiu şi cataclism de flăcări A r arde ş-ar reduce progresul în cenuşă ?“ 9

Spre deosebire de H eliade, a cărui îngrijorare finală este de n atură filozofică, satiricul N . T. O răşanu ia lucrurile mai simplu, făcînd din ultimele noutăţi tehnice ale secolului un decor de operetă, care nu m erită altceva decît ironia, ca toate exagerările demagogice sau program ele parlam entare ale epocii :
„Mesajul m ai spune Ş-alte lucruri bune, C -o s-avem curînd D rum uri supt păm înt, 8 v. I. H eliade Rădulescu, O pere, T om ul I, Ediţie critică, cu intro­ ducere, note şi variante de D. Popovici, F un d aţia p en tru lite ratu ră şi artă, Bucureşti, 1939, p. 591. 9 A natolida sau O m u l şi forţele, în I. H eliade Rădulescu, O p e rţ I, ed. V ladim ir D rim ba, loc. cit., pp. 296— 297.

185

Ş-un alt drum de fer, D -aici p în ’ la cer, Şi că-n d ată vin, C h iar de la Berlin, Baloane um flate, Pline de v în t toate, Şi eftene tare, D e e lucru m are. C u aste baloane, P lă tite-n cupoane, Vom putea a face S p aţir c ît ne-ar place, La soare la lună, C înd e vrem e bună, Şi chiar p în ’ la stele, Şi la Dum nezele." 10

O anticipaţie optim istă, sub form a unui articol tradus probabil dintr-o gazetă străină, apare la sfîrşitul secolului, în revista Familia :
„C ă o d ată vom pute sbura, e neîndoios. G reutatea e pînă acum a că nu putem ave m aşini destul de uşoare şi to to d a tă fracţia ne­ însem nată de putere în adevăr întreb u in ţată de la cărbune etc. P roducînd electricitatea pe cale chim ică din cărbune, vom pute realiza m aşini de sburat m ulţum itoare. A gricultură prin ajutorul electricităţii se face cu folos în partea sudică a Statelor U nite şi nu e departe vrem ea cînd agricultorii îşi vor tăia lemnele, a ra ogoarele, secera holdele, treiera recolta şi aJege untul p rin aceiaşi m aşină ieftină electrică. In casă vom face bucatele, vom lum ina şi încălzi, vom p u rta căru­ ţele şi velocipedele prin electricitate. Vom pute chiar să ne slugim la m asă pentru aducerea bucatelor etc. to t de electricitate. Prin electricitate nu num ai vom auzi de la orice depărtare, d a r vom şi vede. Vom pute deci din N ew Y ork, stînd în fotoliu, să ascul­ tăm şi să vedem o reprezentaţie teatrală, o dezbatere la C am era din L ondra, Paris sau aiurea. Ba chiar, de ce n-am pute face pe surzi să auză şi pe orbi să vază lucrînd de-a drep tu l asupra centrelor din coaja creierilor ?“ 11

Pe acest teren de inform aţii din ce în ce mai nante şi mai acaparatoare se naşte, la mijlocul de-a doua jum ătate a secolului X IX , o literatură taţii ştiinţifice şi filozofice, de pam flete pe tem a

impresio­ şi în cea de medi­ sfîrşitului

10 Mesajul, în N . T. O răşanu, O pere satirice, f. ed.. Bucureşti, 1875, p. 157. 11 E dison fi societatea viitoare, în Familia, nr. 13, 30 m artie 1897.

186

lumii şi chiar de anticipaţii în spiritul lui Louis-Sebastien Mercier. D in p u n c t de vedere valoric, acestte texte reprezintă o preliteratura de dimensiuni modeste, plină de naivităţi şi de ştîngăcii. D in punct de vedere istoric însă, ele sînt prim a form ă de S.F. ( proto-S.F .) din ţa ra noastră. In această categorie in tră Scrisoarea unui abonat cătră o damă (1839), de P. A., Cerul stelit, M editaţie (1845), de Gheorghe Asachi, Fiitoare jurnale în fiitorul secol (1846) şi Locuitorii păm întului şi ai soarelui (1847), de N icolae Velia Tincu, Testam entul Pâm întului în ajjunul de 13 Iuniu (1857), de G. C hiţu, O escursiune în in fin it (1878), nuvelă de Iosif Popescu, Aripile prietenului meu (1885), de C. Drăgulinescu, O escursiune [în univers] (1887), de Ion C ornea şi m ai ales m ulţim ea m editaţiilor sau a pam fletelor pe tema sfîrşitului Păm întului, A dio, Cometa sau N u e încă sfîrşitul lumei (Ti­ pografia m odernă, Bucureşti, 1881), A stronom ul Cauc pre­ dicatorul cornetului de la 12 N oem bre 1881 (E ditura „Amicul Li'tteraturei", Bucureşti, 1881), Zilele din urmă ale păm întului (1884), de M arcu Em ilian sau Despre perirea lu­ mei — O perspectivă în viitor — (1888), de Isidor Ieşian 12. Scrisoarea unui abonat cătră o damă, posibilă adaptare după un model francez, este o convorbire în stilul spiritual al lui Fontenelle, despre planetele sistemului nostru solar şi despre p luralitatea lum ilor :
„In tablo S să vede că anu lui M ercuriu este num ai de 87 zile şi 23 ceasuri, încît repede ajunge acolo cineva la v îrsta de 50 ani, care lucru foarte ar displăcea dam elor noastre. C ălătoria lui M ars în jurul Soarelui ar plăcea lor m ai bine căci ea ţine 2 ani, aşa d a r o dam ă din Eşi de 60 ani ar avea pe M ars num ai 30 ani." 13

în Viitoare jurnale în viitorul secol, profesorul de teologie N ic. V elia-Tincu anticipează titlurile şi conţinutul a nouă
12 In legătură cu Cerul stelit vezi şi M ihai Z am fir, Proza poetică românească în secolul X I X , E d itu ra M inerva, Bucureşti, 1971, p. 102 : „Putem afirm a că rareori in spiraţia cosmică a dovedit în literatu ra noas­ tră din secolul trecu t profunzim i m editative de am ploarea şi v ib raţia celor cuprinse în pagina in titu la tă Cerul s t e li t ; înaintea poeţilor postpaşoptişti şi înaintea lui Eminescu, neliniştea tăcerilor stelare şi angoasa inextinctibilă se găsesc prefigurate în aceste rîn d u ri cu ad evărat prem onitorii..." 13 P.A ., Scrisoarea unui abonat cătră o dam ă, în A lbina românească, nr. 10, 2 febr. 1839 şi în Curierul românesc, nr. 22, 11 febr. 1839.

187

gazete care ar urm a să apară în anul 1946 (M agazinul de nimica, Secretul „dat afară de dam e", Cursul lum ii, Proţesele etc.) u , iar în Testam entul Păm întului în ajjunul de 13 luniu, G. C hiţu, redactorul responsabil al ziarului O ltul, transcrie dispoziţiunile testam entare ale Păm întului, înainte de ciocnirea cu o cometă, în anul 1857 :
.S oarelui — acestui etern cuptor care m-a încălzit neîncetat pe mine şi pe cei cari n-aveau m ijloace a cum păra stînjini de lemne, care m -a orn at cu vestm inte de verdeaţă şi de flori ; care a copt a i razele lui cele binefăcătoare fructe şi legumi pentru nenum ă­ rate m ilioane de oameni şi de anim ale ; care a fost singurul lumi­ năto r în tim pul negrei barbarii m ai nainte de G utenberg ş.c.l. — ...li las deocam dată toate acţiile de bancă din E uropa, toate deljele judecătoriilor din lume, toate jurnalele franceze cîte s-au oprit după vrem i în M onarhia A ustriacă, şi în fine toate scrierile logo­ fătului Istratie, îm preună cu toate jelbile ce se vor fi subscris, pe fa ţă sau în taină, cu voia sau cu sila, în contra U niunii princi­ patelor rom âne, ca să le arză în cuptorul lui şi să încălzească cu dînsele capetele polilor degeraţi." 15

O escursiune în in finit, de Iosif Popescu, este o nu­ vela rom anţioasă, cu urm ăriri nocturne, lovituri de teatru, atentate şi leşinuri scoase din recuzita rom anului de senza­ ţie, dar şi cu ipoteze ştiinţifico-fantastice şi noţiuni de popu­ larizare a astronomiei sau cu discuţii despre sfîrşitul P ă­ mântului :
„V a veni un tim p, se-.iţelege foarte tîrziu, cînd soarele nu ne va m ai da căldură şi lum ină, izvorul vieţii va seca, atunci păm intul nostru va pluti într-u n întuneric şi o iarnă eternă. Sau poate îna­ intea acestei catastrofe păm întul va avea soarta lunei şi v a nimici orice vietate. D a r nu te îngriji, iubita mea, acel tim p e a tît de 14 N .V .-ia, T incu, Fiitoare jurnale în fiito ru l secol, în Foaie pentru m inte, inim ă şi literatură, nr. 48, 25 noi. 1846. ’5 G .K .(iţu)., Testam entul P ăm întului în ajjunul de 13 luniu, în O ltul, 25 iunie, 1857, p. 62. Interesant este faptul că şi Biciuirea Corne­ tu lu i de la 1 Iunie 1857 (Bucureşti, 1857), de Costache C aragiali, se în­ cheie în acelaşi spirit p atriotic unionist : „Puţin ne pasă nouă / De vom m uri pîrliţi ! / Destul ne este num ai / Să fim cu toţi U N IŢ I !!“ . Despre acelaşi evenim ent, care a provocat m ari emoţii în epocă, a scris şi G r. Alexandrescu în C om etei anonsate pentru 13 iunie şi Răspunsul Co­ metei. A lte inform aţii la G. Călinescu, Gr. M. Alecsandrescu, E ditura pen­ tru literatură, Bucureşti, 1962, pp. 65— 67.

188

departe, încît poate pînă atunci omul se va transform a în fiinţă m ai perfectă şi va şei călători prin m ijloace supraom eneţei în alte lum i m ai fericite." 16

şi despre corespondenţa dintre universul mare şi cel mic :
»— A h ! D oam nă, nici nu se poate găsi şciinţă mai sublimă şi care să absoarbă spiritul în tr-u n grad m ai în alt. Telescopul ne dă o slabă idee despre in fin itu l de m are , precum microscopul ne p e r­ m ite să aruncăm o privire fugitivă în in fin itu l de mic. Lumea telescopică şi lum ea m icroscopică ne descopere un fel de gradaţiune de m ărim e în urm area fiinţelor una după alta, ceea ce ne face să înţelegem giganţii şi piticii. N u se poate ca în tr-o lume mai considerabilă decît m icul nostru grăunte de nisip să locuiască fiinţe, pentru care noi am fi o lume m icroscopică, precum pentru noi infusoriil* trăiesc nenum ărate în tr-o picătură de apă ? O p i­ cătură de apă conţine o lum e întreagă, cu organism ul perfect, o lume care se nutresce, se mişcă, trăesce şi m oare în tr-u n tim p fo a rte scurt, asemenea în v iaţa lor m icroscopică cu seculii noştri. Ce trebuie să fie părăsitele acestor fiinţe, precum şi fiinţele cu care se nutresc ele ? N u sîntem oare conduşi a crede că această gradaţiune se urm ăresce to t m ai departe în jos, pînă unde ochiul om ului nu poate străbate ? Şi ce ne opresce a presupune că aceeaşi gradaţiune se urm ăresce de-asupra noastră ? P ăm întul abia este a o m ilioana pa rte din soare. D acă a r p u tea fi locuitori în acest corp imens, ce p roporţiuni gigantice a r trebui să aibă ei ca să fie în ra p o rt cu m area lor patrie ? Ce să zicem cînd vom considera alţi sori m ai m ari decît soarele nostru, şi care p entru noi se p a r nisce stele abia vizibile ? V edeţi, D oam nă, ce filozofie adîncă în acest infinit de m are şi in fin it de m ic." 17

N otabilă este şi schiţa lui C. Drăgulinescu, Aripile prie­ tenului meu, în care doi copii încearcă să evadeze dintr-un internat şcolar cu ajutorul unor aripi confecţionate din hîrtie şi mai tîrziu din penele unor păsări :
„— Scii că paserile zboară prin aer cu aripi [...] — D a, ai dreptate, şi ele sînt m ai m ulţăm ite ca noi. — V a să zică, dacă am putea să ajungem să ne facem aripi, o să zburăm ca ele. — Aşa este, d a r cum ? — U ită-te bine.

şi

noi

*® Iosif Popescu, O escursiune în in fin it, N o velă , în A lbina Carpaţilor, nr. 3, 15 noi. 1878, pp. 35— 36. 17 Iosif Popescu, op. cit., în A lbina Carpaţilor, nr. 1, 15 oct. 1878

p. 6.

189

U rm ărin d cu creionul conturul desemnului, îmi esplică în puţine cuvinte cum s-ar putea construi aripi de o m ărim e proporţională cu greutatea noastră. Ş iţa şi h îrtia jucau un rol însem nat în această m aşină plăn u ită cu dibăcie şi m enită să ne scape din pensionat." 18

Cele mai im portante texte din proto-S.F.- ul românesc p o t fi considerate însă nuvela lui Al. N . D ariu, Finis R umaniae şi anticipaţia lui D em etriu G. Ionnescu, Spiritele anului 3000 (Impresiuni de călătoria). N uvela lui A l. N . D ariu a ap ă ru t în foileton, în ziarul bucureştean Viitorul, de sub direcţia lui N . Fabiu Bădescu, între 22 m artie 1873 şi 29 iulie 1873, la rubrica Foliola „Viitorului".
D upă m oartea subită a lui C arol I, la începutul anului 1878, o locotenenţă dom nească, „acea essecrabile trin itate de ucigaşi”, în frunte cu L ascăr C atargiu, pune C o nstituţia „la răcoare" şi aduce pe tronul ţării pe Leopold de H ohenzollern, fratele fostului prin ­ cipe. F runtaşul opoziţiei, C onstante, îm preună cu „fiul m arelui p a trio t rom ân" C îm pineanu, cu Blarem berg, Isvoranu şi N egură cer „gubern păm întean, m onarhie ori republică, d a ră să fie rom â­ nească". N oul principe, m ai rău decît cel vechi, se sprijină pe un num ăr de „ilustraţiuni erostratice", „svăpăiatul grecotei C ostaforu, fiinţa cea m ai neruşinată şi m ai abjectă din cîte a v ă zu t soarele pe păm întul rom ânesc", „nesim ţitorul Lascăr C atargiu, a cărui greu­ tate politică sta în volum ul său bestiale", „generalul Florescu, faim osul erou de strade", „M avroghenis, această vulpe şireată din F an ar", „M anolachi Costachi, înim a cea m ai tăb ăcită din lum e", în A dunarea legislativă, singurii care au răm as să se opună tiraniei sînt d eputatul Bacăului, N . Ionnescu, „figură im posante a p arla­ m entarism ului naţionale" şi C onstante, trim isul Ploieştilor. U ltim ul m ai ales „prepară coliva regim ului" şi sprijinit din afară de C o­ m itetul generale al Internaţionalei din L ondra, ia r în interior de Al. C andiano-Popescu, M ălinescu şi P apiu Ilarian, declanşează re­ volu ţia la 1 m ai 1879, arestîndu-1 pe Leopold în Cişmegiu, unde m ulţim ea a p are n t liniştită sărbătoreşte „sărutul lui F lorar". C u ajutorul tăbăcarilor şi al m ăcelarilor, P refectura capitalei este ocupată, arm ata fraternizează cu „internaţionalii" şi C om itetul revoluţiunii, in stala t pe „m onticula C atedralei" (D ealul M itropo­ liei), proclam ă R epublica R om ână şi reduce cu 20°/o contribuţiunile cetăţenilor către stat, ca în visele republicane ale C onului Leonida. Lascăr C atarg iu îşi rade m ustăţile, se îm bracă în haine de bucătă­ reasă şi încearcă să fugă din ţa ră , d a r este recunoscut la Giurgiu de P ap iu Ilarian , prefectul Vlascei, „cu to t incognitul în care se 18 C. D răgulinescu, A ripile prietenului m eu , în nr. 52, 16/28 m ai 1885, p. 206. Telegraful rom ân,

190

înfăşurase". T ran sp o rta t la 9ediul poliţiei el se sinucide „aruncindu-se în dependinţele im unde ale arestului". G hica şi K ogăiniceanu sprijină şi ei revoluţia, care dă la 1 auguic o nouă C onstituţie („un c ap de operă de bun sim ţ") şi se pregă­ teşte să-l aleagă pe Preşedintele R epublicii la 15 august 1SS0. In tim pul acesta, guvernul provizoriu din Bucureşti prim eşte o notă sem nată de G erm ania, A ustro-U ngaria şi A nglia, prin care se contestă poporului rom ân dreptul de a se em ancipa de sub tutela P o rţii. T urcia form ulează la rîndul ei un ultim atum şi cu toate că F ran ţa, Italia şi Rusia susţin cauza R epublicii Rom âne, T evlikpaşa trece D unărea lîngă V idin, la 25 august, u rm at la 4 sep­ tem brie de lussuf-Belim buk, care deplasează pe la Rusciuc o a r­ m ată de 120.000 de turci. A fla ţi în dificultate, rom ânii sînt aju­ ta ţi de principele M ilan al Serbiei, care le trim ite 40.000 de sol­ daţi. T o to d ată Bulgaria, M untenegru şi H erţegovina se revoltă, aşa în cît C onstante poate contraataca, „şi la 8 septem brie, faim oasa a r­ m ată de la Şumla, care promisese sultanului M ehem ed-M urad că în zece zile v a face R om ânia paşalîc, se întorcea la Rusciuc jum ătă ţită în oameni şi m aterial ; şi ruşinată." L a 1 octom brie, după înfrîngerea turcilor, guvernul de la Viena notifică Bucureştiului că va interveni în Ţ a ra Rom ânească „spre a pune cap ăt tu rb u rărilo r din O rien te“. C onstante organizează p e n tru ultim a d a tă rezistenţa, 3.000 de duşm ani sîn t aruncaţi în aer la bariera Iancului de minele lui C andiano, d a r rom ânii sînt în cele din urm ă învinşi şi cap itala este ocupată de trupele feld-m areşalului Schweinitz, care se instalează la putere în noaptea de 10 octom brie. A doua zi, C onstante este îm puşcat în tim pul ultim elor ciocniri cu nem ţii şi m oare în braţele lui C îm pineanu, pe m onticula C atedralei.

A părută în tim pul guvernării conservatoare a lui Lascăr C atargiu, într-u n mom ent de antidinasticism aproape gene­ ralizat, la scurt tim p după mişcarea republicană de la Ploieşti, condusă de Al. C andiano-Popescu, şi după violenta m anifestare antigerm ană de la sala Slătineanu din Bucureşti, nuvela Finis Rumaniae este o tipică ficţiune politică, reali­ zată cu ajutorul unor elemente scoase din contextul istoric real şi integrate într-un scenariu socio-politic pe termen foarte scurt. în ciuda naivităţilor politice şi, sub raport form al, în ciuda izbucnirilor de retorică exasperată, în stilul opoziţiei liberale post-unioniste, de care a făcut haz C aragiale, nuvela are ceva din vehemenţa polem ică foarte vie a publicisticii de tip N . T. O răşanu şi, în plus, intuiţia exactă a unei apropiate mişcări de em ancipare a naţionalităţilor din Balcani. Deşi nu avem nici o dovadă că Dem etriu G. Ionnescu (T ake Ionescu, 1858— 1922) a r fi cunoscut nuvela lui 191

Al. N . D ariu, Spiritele anului 3000 (Impresiuni de călă­ toria), publicată în R evista Junimei [num erele 7, 8] din 1875 face p an d an t cu Finis R um aniae . 19
E roul din Spiritele anului 3000, povestitorul, visează că a m urit în anul 1875 şi că se trezeşte după unsprezece secole în C im itirul Onestiei din Bucureşti, unde un strănepot în d ep ă rta t, A ru, venise să depună flori. C eea ce îl izbeşte de la început este înfăţişarea oam enilor din anul 3000, mici de statură, „cel m ult de un m etru şi cincizeci de centim etri", m aturi la 15 ani şi cu v iaţa încheiată la 40. Lim ba în care se înţeleg cei doi este o rom ână cîntată, for­ m ată după auz, „nici caricatura Academiei, nici grosolana transil­ vănenilor, nici răguşită şi greoaia «noei direcţiuni»". A bia trezit din buim ăceală, povestitorul află că ţa ra este străb ătu tă de canale, clim a îndulcită prin îm păduriri şi că „Rom ânia şi-a recuperat to t teritoriul ei n a tu ra l" , făcînd apel la „Suprem ul T ribunal al dife­ rendelor internaţionale", în v irtu te a d reptului n aţionalităţii. A rm a­ tele şi religia au fost desfiinţate, m onarhiile au dispărut, pentru că om enirea întreagă „form ează o vastă confederaţie, Confederaţia genului um an, care se consiliă, sau după cum s-ar fi zis odată, se adm inistră de un Congres General, ales de diferitele Republici şi care rezidă în urbea Libertatea, situată într-o insulă artificială, în m ijlocul M editeranei". E xprim îndu-şi do rin ţa de a vizita oraşul, străm oşul lui A ru este tran sp o rta t deasupra capitalei, în balonul cu cîrm ă Prevederea : „era o întindere, cît îmi lua ochii, de edificie albe toate, fără ex­ cepţie, un fel de m are n eîntreruptă de nici un v îrf de biserică. Lunge şi drepte strate o străbăteau în toate direcţiunile, şi prin mijlocul lor, canale pre cari gondolele le tăiau în toate sensurile. Casele n-aveau decît un etagiu şi erau acoperite de flori, ceea ce da Bucurescilor aspectul unei grădini superbe, în tre tăiată de părăe." Pe fostele străzi ale Academ iei şi D oam nei se circulă în gondole prevăzute cu steagul rom ânesc. D upă ce vizitează Bi­ blioteca U niversităţii şi asistă la o căsătorie, povestitorul se în­ toarce pe „drum ul de fier interior" la cim itir, şi se trezeşte din nou în anul 1875, cu convingerea că totul este supus schim bării, cu excepţia dragostei.

Cele două elemente m etriu G. Ionnescu sînt anul 3000 (cu numeroase dreptului naţionalităţilor)

esenţiale ale anticipaţiei lui Detabloul geo-politic al Europei în m odificări justificate de principiul si posteritatea literaturii române

19 T extul acesta a fost sem nalat pentru prim a d a tă şi an alizat în C . Xeni, T ake lonescu, 1858 — 1922, E d itu ra „U niversul", Bucureşti, 1932, pp. 22— 25. In 1968, el este repus în circulaţie, fragm entar, de către Ion H obana, în R om ânia literară, num erele 8, 9, la rubrica D in istoria an­ ticipaţiei româneşti şi, în 1969, în V îrsta de aur a anticipaţiei româneşti.

192

din secolul X IX , ridiculizată din perspectiva „şcolii de la Bucureşti" a lui H asdeu şi a scriitorilor de la Revista C on­ timporană. Judecăţile pitoreşti despre Eminescu şi Maiorescu, scriitori mediocri în anul 3000, sînt form ulate în sftilvil po­ lemicilor bucureştene cu junimiştii, după Direcţia nouă şi Beţia de cuvinte. Prim ul element conferă textului o nuanţă patetică, şi viziunea care rezultă de aici este în m ulte privinţe surprin­ zăto r de exactă, cel de al doilea aparţine registrului comic, din ce în ce mai strident, pe m ăsura trecerii tim pului. Com pusă de un tîn ăr de 17 ani, care l-a citit pe E. A. Poe şi, poate, pe Sebastien M ercier, anticipaţia lui D em etriu G. Ionnescu, rem arcabilă prin am biţia de a cu­ prinde un tablou socio-politic şi cultural de dimensiuni ne­ obişnuite, sugerează, îm preună cu Finis Rumaniae, filiera de coloratură patriotică a S.F.-ului românesc, la care vor p ar­ ticipa mai tîrziu şi V ictor Anestin sau H . Stahl. Desigur, în com paraţie cu aproape orice S.F. din occi­ dentul Europei, începuturile literaturii ştiinţifico-fantastice rom âneşti sînt relativ modeste, a tîta tim p cît, pînă la sfîrşitul secolului X IX , lipseşte opera de referinţă, ca produs al unei adevărate vocaţii scriitoriceşti. în ciuda acestei absenţe, concluzia cu totul neaşteptată la care ajunge cel care face istoricul proto-S.F.- ului românesc este aceea că prim ii scriitori care au a ră ta t în chip explicit că au înţeles spiritul nou al epocii au fost Ion H eliade R ăaulescu, în Ţ ara Românească şi Gheorghe Asachi, în Mol­ dova, două dintre cele mai im portante personalităţi ale epocii paşoptiste, întem eietori ai presei, ai şcolii sau ai teatru­ lui românesc, despre care putem afirm a acum că au pregătit naşterea literaturii ştiinţifico-fantastice în Rom ânia.

2 . Primele traduceri
Prim a traducere în lim ba rom ână a unui text din protoS.F ., Istoria adevărată, de Lucian din Samosata, a fost rea­ lizată de Samuil Micu, între anii 1800— 1803, în faza de interes crescînd pentru literatura cărţilor populare de tip Alexandria. C itată de Şincai în 1803, această traducere îm­ 193

părtăşeşte totuşi soarta Istoriei ieroglifice a lui D im itrie C antem ir sau a Ţiganiadei lui Ion Budai-Deleanu, răm înînd în manuscris pînă în anul 1942, cînd este publicată de N icolae L ascu 1. D upă 1846, H elîade ar fi v ru t să traducă şi el, în cadrul Bibliotecii Universale, Utopia lui Thomas Morus şi N oua A tla n tid a a lui Bacon. D intre proiectele realizate, ceva mai cunoscute sînt Călă­ toriile lui G ulliver în ţere depărtate, de Sw ift, traduse şi ilustrate în 1848 de pictorul I. D. Negulici, în cadrul Biblio­ tecii enciclopedice 2 şi, într-o oarecare măsură, poemul apo­ caliptic Visul (Darkness ), de Byron, tradus de George Sion în Foiletonul Zim brului, în anul 1855. Despre o adevărată pătrundere a literaturii S.F. în R om â­ nia se poate vorbi însă abia în a doua jum ătate a seco­ lului X IX , cînd genul începe să se delimiteze de restul lite­ raturii prin activitatea lui Jules Verne, scriitorul cel mai repede asim ilat în ţările române. în anul 1873, cea mai im portantă revistă literară a epocii, C onvorbiri literare, atrage atenţia asupra rom anelor lui Jules Verne, pe care le semnalează cititorilor într-o notă biblio­ grafică :
„C inq semaines en ballon. A ventures du C apitaine H atteras. Voyage au centre de la terre. De la terre â la lune, et autour de la lune. U ne viile flo tta n te e t Ies forceurs de blocus. A ventures de trois Russes e t de trois Anglais. V ingt-m ille lieues sous Ies mers. T oate aceste volum e form ează o serie întreagă de scrieri, publi­ cate de d. Jules Verne (ediţiuni ilustrate, grand in 8° chez J. H etzel, editor, 18. Rue Jacob, Paris) sub titlul a trăg ăto r de Voyages extraordinaires. 1 Lucian din Sam osata, Istoria adevărată, traducere de Sam uil Micu. T ext publicat după m anuscriptul de la O radea şi precedat de o notiţă introductivă de N icolae Lascu, T ipografia sem inarului, Blaj, 1942. 2 Caletoriile lui G ulliver in (ere depărtate , dela Sw ift, traduse de I. D . Negulice şi confruntate cu originalul englez prin ajutorul D. Em. Angelescu. Ediţie ilustrată cu 80 figure to t de traducătorul, 2 voi., T ipog ra lia Iosef K opainig, Bucureşti, 1848. In 1879, G r. H . G randea dă o nouă traducere (Caletoriele lui G uliver), în ziarul Resboiul, num erele 615, 1 aprilie — 742, 8 august.

194

In adevăr autorul descriind în m od m odernă cunoaşte scrieri vor găsi şi

îm brăţoşază în cercetările sale universul întreg, interesant şi instructiv to to d a tă cele ce ştiinţa despre cer, p ă m în t şi m are. Sperăm că aceste în tre rom âni cetitori num eroşi." 3

La Bucureşti, gazeta Viitorul, în care apăruse şi nuvela lui Al. N . D ariu, Finis Rumaniae, publică între 12 august 1873 şi 14 m artie 1874 Bătălia de la D orking sau Viitoarea invasiune a Angliterei de armatele germane, Suvenirele unui voluntar narate în anul graţiei 1921, o traducere anonim ă a celebrului pam flet The Battle o f D orking (1871), de George T. Chesney. De la Iaşi şi Bucureşti, interesul pentru ceea ce se va numi mai tîrziu S.F. se m ută în Transilvania, pe un teren p reg ătit de acţiunea pedagogică şi vulgarizatoare (în înţe­ lesul de A u fklă ru n g ) a iluminismului. Aici, cîteva din rom a­ nele lui Jules Verne p ătru n d pe calea foiletonisticii (insistent utilizată mai tîrziu de rom anul de senzaţie, în ziare ca U ni­ versul, din 1884, şi A devărul, din 1888). Astfel, revista lui Iosif Vulcan, Familia, publică în cursul anului 1876, în foi­ letoane săptăm înale, Caletoria de pe pam entu in lu n a 4 şi In giurulu lunei 5, traduse de Iosif H olodan (Iosif Vulcan). A pariţia prim ului rom an este însoţită de o noltă a redacţiei, care atrage atenţia asupra unei form ule literare noi, reduse, în spiritul epocii, la o tratare a ştiinţei cu mijloacele lite­ raturii :
„Facem atenţi pe cetitorii noştri la acesta scriere. A utorul ei trateza sciinţia in form a de rom anu, de aceea operile sale sînt forte cetite si traduse in tote lim bile culte. D intre t<Ste insa «De la terre f â ] .la lune» a facutu efectu m ai m are. Publicatiunea ce incepemu noi acum a e unu estractu copiosu din acestu rom anu." 3 R evistă bibliografică esternă, Jules Verne, în C onvorbiri literare, nr. 10, 1 ian. 1873, p. 387. T ot aici apare în 1884 (nr. 3, 1 iunie) Lumele celelalte, traducere din Flam m arion, de colonelul Iancu A lecsandri. O dovadă că Jules V erne era citit în R om ânia im ediat d u p ă apariţie este şi scrisoarea lui Costache N egri către fiica sa Iosefina (T îrgu-O cna, 1875), în care este citat celebrul Phileas Fogg, din O colul P ăm intului in 80 de zile (v. C. N egri, Scrieri II, T ext ales, stabilit, note şi studiu introduc­ tiv de Em il Boldan, E d itu ra p entru literatu ră, Bucureşti, 1966, p. 323). 4 Caletoria de pe pam entu in luna, după Jules Verne, în Familia, num erele 4, 25 ian./6 febr. — 16, 18 aprilie/30 aprilie 1876. 5 In giurulu lunei , R om anu de Jules Verne, în Familia, num erele 48, 28 noi./lO dec. — 52, 26 dec./7 ian. 1876.

195

Curios, ambele romane reapar aproape im ediat la Bucu­ reşti, în foaia ilustrată G lo b u l 6, precedate de o notă mai am plă, care poate fi in terpretată ca un veritabil document al sentimentului (dacă nu şi al conştiinţei) noutăţii de gen sau de specie literară pe care îl producea în epocă literatura lui Jules Verne :
„începem ciclul rom anelor noastre mai m ari cu traducerea autori­ zată a uneia din operile oele m ai escelente ale celebrului scriitor frances Jules Verne. P rin «călătoriele sale extra-ordinară» în v ăţa tu l şi spiritualul autor a inaugurat un nou gen de scrieri, care a produs în tim p de cîţiva ani o adevărată revoluţiune, nu num ai în literatu ra beletristică, dar m ai cu osebire în gustul lumei cetitoare de pe păm întul întreg. C u un stil elegant şi în cîn tăto r Jules Verne tractează într-u n mod speculativ diferite discipline ale sciinţelor positive şi se încearcă, pe basa teoriei şi a observaţiunilor, a d a soluţiuni ipoteselor cari preocupă lum ea sciinţifică. Jules Verne nu face sciinţă, ba de m ulte ori îşi perm ite licenţe şi com ite chiar eresii sciinţifice. Scopul său însă şi l-a ajuns ; căci a pro cu rat savantului o lectură din cele mai plăcute în ore de repaos şi a tras şi pe cetitorul diletant, pe care-1 instruesce într-u n mod nesim ţit, p entru ca să-l poată în ­ ţelege m ai bine. Şi astfel scriitorul frances a reuşit să răspîndiască gustul sciinţelor positive în cercurile cele m ai întinse ale lumei cetitoare.“

T o t în Transilvania, la Sibiu, apare în octom brie 1897 rom anul Castelul din Carpaţi, traducere autorizată, de Victor Onişor, însoţită de „o scurtă schiţă asupra vieţii şi scrierilor lu i“ Jules Verne, de E. D ăianu, directorul Tribunei şi viito­ rul memorialist al lui E m inescu.7 Traducătorul, care avea gata manuscrisul versiunii rom âneşti încă de la începutul anului 1894, cînd se plîngea de absenţa unui editor interesat de publicarea cărţii, este prim ul care îşi pune, în aproape toate am ănuntele ei, problem a relaţiei dintre Jules Verne şi
6 D in p a m in t in luna , Caletorie directa în 97 ore şi 20 m inute de Jules Verne, O peră laureată de Institutul Franciei şi In giurul lunei, în G lobul , num erele 1, 6 august 1877— 17, 26 noi. 1877 şi 18, 3 dec. 1877— 34, 28 aprilie 1878. ' Jules Verne, C astelul din C arpaţi , R om an din vieaţa poporului rom ânesc din A rdeal, T raducere autorisată de V ictor O nişor, Cu o pre­ fa ţă despre Jules Verne — scriitor şi scrieri — de D r. E. D ăianu, „T ipo­ g rafia", societate pe acţiuni, Sibiu, 1897.

196

ţa ra noastră, încercînd să identifice locul acţiunii rom anului, în Transilvania, să precizeze sursele de inform aţie ale rom an­ cierului şi, legat de aceasta, să dea un răspuns la întrebarea dacă scriitorul francez a fost sau nu în R om ânia :
„Puţini vor fi aceia cari nu vor fi auzit despre rom anţierul francez Jules Verne, acest scriitor a tît de abundent, cu o fantasie a tît de bogată, un născocitor a tît de însem nat. Rom anele lui în cea m ai m are p arte sunt de interes universal, predom inează în ele elem entul naturalist-ştiinţific. N e povestesc fel de fel de aventuri, purtîn d u -n e cu fantasia prin aer în călătorie cu balonul prin re­ giuni neîm biate, ne afu n d ă la centrul păm întului, ne duce în p ăm înt, în lună, în jurul lunei, ne coboară în fundul m ării la d istanţă de douăzeci m ii mile, călătoreşte în jurul păm întului în 80 de zile, şi m ulte alte aventuri a tît de atrăgătoare, a tît de p lă­ cute, distractive şi instructive to to d a tă, că apucîndu-te de v r ’una s-o citeşti, nu poţi lăsa cartea din m înă pînă ce n-ai sfîrşit-o. Scrierile lui Verne în tr-u n num ăr considerabil au fost traduse în toate lim bile culte ; m ulte şi în rom âneşte, publicate prin diverse ziare şi reviste. E roii sunt luaţi din fel de fel de naţiuni : francezi, angleşi, spa­ nioli, ruşi, chinezi etc., etc. în tr-u n u l din ultim ele rom ane ale sale, a p ăru t num ai în prim ăv ara trecută a ajuns şi la rom âni şi i - 3 a fla t a tît de interesanţi ca să scrie un rom an din v iaţa lor. Acest rom an e in titu la t «Le château des Carpathes» (Castelul din C a rp aţi), Bibliotheque d ’education et de recreation — J. H etzel et Cie, 18 Rue Jacob Paris, în seria voiajelor extraordinare, prem iate de A cadem ia franceză. A cţiunea se petrece în p artea sudică a T ransilvaniei în ţin u tu l pasului V ulcan (com itatul H unedoarei), cu escepţia unei digresiuni, ce povesteşte fapte petrecute în Ita lia la N eapole. Eroii, bineînţeles, sunt rom âni, luaţi a tît din poporul ţeran, cît şi din clasa cultă. în ain te de a se apuca Jules V erne de scrierea acestui rom an, în care şi-a propus să-şi iee eroii dintre rom âni şi al cărui tea tru va fi un ţin u t rom ânesc, trebuie să presupunem că s-a apucat să stu­ dieze m ai de aproape a tît ţinutul, cît şi poporul rom ânesc din. acel ţin u t, căci num ai aşa din senin nu poate scrie nime despre un popor, cu p retenţia de a trece înaintea lum ii ca un cunoscător. Jules Verne a şi făcut aceasta. în persoană nu a venit în T ransil­ vania, ca să studieze, ci a studiat după geografi dintre cei m ai de renume ca D e Gerando şi Elisee Reclus (actualm ente renum it ca socialist anarhist). Pe aceştia îi am inteşte la începutul rom anului. Elisee Reclus a şi visitat T ransilvania, şi de la acesta sigur a p u tu t să afle detailii m ai de aproape despre rum âni şi ţinutul Vulcanului, unde se petrece rom anul." 8

8 V ictor O nişor, Jules Verne fi R om ânii, în D reptatea (Tim işoara) nr. 21, 27 ian./8 febr. 1894, pp. 2 — 4.

197

P regătită cu grijă de Tribuna, care publică mai întîi în foileton (între 11/28 iunie şi 31 august/12 septembrie 1897) traducerea lui V ictor Onişor şi reproduce apoi p refaţa lui E. D ăianu (în nr. 223 din 8/20 octom brie 1897), apariţia Castelului din Carpaţi este înregistrată de aproape toate ga­ zetele mai im portante ale epocii (L ’Independance roumaine, Familia, Foaia literară din O radea, Gazeta Transilvaniei, Patria din C ernăuţi, Telegraful român de la Sibiu, Unirea din Blaj, Liga română din Bucureşti), care se grăbesc la rîndul lor să recomande rom anul cititorilor. în felul acesta, traducerea rom anului Castelul din Carpaţi reprezintă cel mai importantt mom ent de receptare a unui text S.F. în Rom ânia, în faza rom anului considerat deocam dată ştiinţific şi de popularizare, 9 A proape în acelaşi tim p cu primele traduceri ale rom a­ nelor lui Jules Verne încep să apară şi traducerile din E. A. Poe. Astfel, ziarul Resboiul, din Bucureşti, editat de poetul şi prozatorul Gr. H . G randea, publică în foileton, la mijlocul anului 1878, sub titlul Călătorie în Lună, nuvela H ans Pfaall, considerată de numeroşi exegeţi de asităzi ai genului ca fiind textul care m archează data de naştere a literaturii S .F .10 Pînă la sfîrşitul secolului, Călătoria în Lună a m ai ap ăru t cel p uţin o dată, în Foaia populară a lui Ilie Ighel Deleanu, la începutul anului 1899 :
9 E vident, interesul m are a l cititorilor p e n tru Castelul din C arpaţi nu trebuie in te rp reta t în prim ul rînd ca interes fa ţă de S.F., ci fa ţă de îm prejurarea că un scriitor fo arte p o p u lar în E uropa vorbea cu sim patie, în tr-unul din rom anele sale, despre rom ânii din T ransilvania. A lte tr a ­ duceri m ai im portante din Jules Verne, pînă la sfîrşitul secolului X IX , au a p ăru t după cum urm ează : O colul lum ii în opt-zeci de zile, traducţiune de D.B.M ., în Jurnalu pentru to ţi Bucureşti num erele 1, 1 iunie — 25, 23 aug. 1879 ; A venturele a 3 R uşi şi 3 Englesi în A frica aus­ trală, traducţiune de D.B.M ., în Jurnalu pentru toţi, num erele 26, 26 aug. — 47, 8 noi. 1879 ; C inci săptăm ini în balon, traducere de Gil (V irgil O niţiu), în Tribuna, num erele 9, 14/26 ian. — 64, 19/31 m artie 1888 ; U n oraş plutitor, în Ilustraţiunea română (Bucureşti), num erele 1, 16 iunie — 26, 8 dec. 1891 ; G azeta viitorului (o versiune prescurtată a controversatei an ticipaţii In secolul X X I X . Ziua unui ziarist american în 2889), în G azeta Bucovinei (C ernăuţi), n r. 70, 3/15 sept. 1892 ; Cezar Cascabel, traducere de Vasile Alecsandrescu, în Biblioteca fam iliei (Bucu­ reşti), num erele 1, 6 ian. — 12, 5 dec. 1893 etc. 10 E dgar Poe, Călătorie in Luna, în Resboiul, num erele 337, 26 iu­ nie — 347, 6 iulie 1878.

(

),

198

„începem cu num ărul de azi publicarea unei foarte interesante nu­ vele : «C ălătorie în lună», d a to rită penei em inentului scriitor ame­ rican E dgar Poe. D ăm , conform trad iţiu n ilo r noastre, p o rtretu l şi note biografice asupra acestui nuvelist." 11

De altfel, din E. A. Poe, Bonifaciu Florescu, fiul natural al lui N . Bălcescu, tradusese încă din 1876, în Povestitorul din Bucureşti (nr. 2, 11 iulie^, A devărul asupra caşului d-lui Valdemar, povestire reluata sub titlul Un m ort viu, nuvelă extra-ordinară, în Revista ilustrată din C raiova (nr. 1, 1891) sau în Liga literară (nr. 11/12, 1894), îm preună cu M orella . 12 O altă traducere im portantă poate fi înregistrată la Bucu­ reşti, în Biblioteca ziarului Rom ânul, care editează în anul 1891 cunoscuta utopie a scriitorului american E dw ard Bellamy (1850— 1898), Looking backward, 2000— 1887 (1888).'13 P entru dreptul de existenţă în R om ânia al noului gen, înţeles to t ca popularizare, pledează şi C onstantin Al. Ionescu (Caion), cu ocazia traducerii unor Povestiri ştiinţifice din Les voyages fantastiques, de H enry de G raffigny (1863— 1942), „un astru în literatura vulgarizatoare", alături de Jules Verne şi de Flam m arion :
„ în ţările civilizate unde frum osul şi utilul sînt strîns legate, scri­ itorii de talent îşi pun penele lor la dispoziţia celei m ai nobile şi frum oase cauze, vulgarizărei ştiinţei. L a noi în R om ânia acest soi de lite ratu ră este foarte m ult dis­ preţuit. Simbolismul şi decadenţa literară au fost repede im itate, d a r lite­ ra tu ra ştiinţifică a fost lăsată pe seama străinătăţei." 14

11 Scriitori mari streini, Edgar Poe, Călătorie în lună, în Foaia populară, num erele 3, 17 ian. — 6. 7 febr. 1899. 12 D in E. A. Poe au m ai tradus şi I. L. C aragiale (Sistem ul docto­ rului C atran şi a profesorului Pană, în T im p u l, 1878, Masca şi O ba­ terea de A m ontillado, în Calendarul Dacia, 1898), A l. M acedonski (M etzengerstein, în R evista independentă, 1887) sau Eminescu (M orella, ră ­ masă în ms. pînă în 19C5). 13 Ed. Bellam y, In anul 2.000, Ua privire retrospectiva d in anul 2.000 asupra secolului nostru, T ipografia „R om anulu", V. C. A. Rosetti, Bucureşti, 1891. 14 H en ry de G raffigny, P ovestiri ştiinţifice, T raducere şi o n o tiţă introductivă de C aion, E ditura T ipografiei „A devărul", Bucureşti, 1898. D in sum arul volum ului : In lumea planetelor, Povestire astronom ică ; Spre planeta Saturn, Povestire astronom ică.

199

Cum era de aşteptat, la începutul secolului X X , înm ulţi­ rea revistelor de popularizare ştiinţifică determ ină o inten­ sificare a activităţii de traducere a literaturii S.F. Munca literară şi ştiinţifică publică şi ea, în 1904 (nr. 1, 10 oct.) U n m ort viu, N u velă extraordinară de E. A. Poe, iar revista Progresele ştiinţei editează de la num ărul 1 (ianuarie 1904), ca supliment gratuit, în broşuri de cîte 16 pagini, Insula misterioasă, de Jules Verne. C înd scriitorul francez, stabilit la Amiens, m oare la 24 m artie 1905, mai m ulte publicaţii rom âneşti fac elogiul celui dispărut, în articole care dacă nu dovedesc întotdeauna o bună cunoaştere a vieţii autorului, indică pătrunderea masivă a operelor sale în conştiinţa citi­ torilor din ţa ra n o a s tră .15 în ciuda unei rezistenţe mai m ari faţă de un autor a cărui producţie nu se încadra în limitele conceptului de literatură ştiinţifică, luată ca vulgarizare, cel de al treilea scriitor-întemeietor al S.F.-ului, H . G. Wells, începe să fie şi el tradus în această epocă. Prim ele două capitole din rom anul Primii oameni în Lună apar în Progresele ştiinţei, de la num ărul 12 (decembrie 1905), pînă la penultim ul num ăr al revistei (nr. 3, m artie 1906). Rom anul este publicat integral în anul 1913, în Biblioteca „Flacăra“ 16, după Răsbohil Aerian, edi­ ta t cu doi ani înainte 17, şi după Maşina de explorat tim pul, care apare în foileton în Ziarul călătoriilor, la sfîrşitul anu­ lui 1906 şi începutul anului 1907. P rim a colecţie cunoscută, în care literatura S.F. începe să fie publicată cu oarecare insistenţă, alături de „romanele crim inale" şi de senzaţie este Biblioteca aventurilor celebre, care apare săptăm înal, în 32 de pagini, de la 20 noiembrie 1907. în num ărul 37 (29 iulie 1908) este tradus O m ul ne­ v ă z u t [Monsieur... Rien, aventures extraordinaires d ’un homme invisitue, 1907, de Louis Boussenard], iar de la num ărul 45
15 N ecrologul din Luceafărul (nr. 7, 1 aprilie 1905, p. 159), bine in fo rm a t sub ra p o rt bibliografic, reia legenda falsă a sedentarism ului lui Jules Verne. în Familia (nr. 13, 27 m artie/9 aprilie 1905, p. 154), ne­ crologul este sem nat de Emil Isac. în Săptăm îna (nr. 100, 18/30 m ar­ tie 1905, pp. 672— 673), George P a n u îşi întrerupe A m intirile de la. „Junim ea “ din Iaşi, p entru a-1 elogia pe Jules Verne. 16 H . G. Wells, P rim ii oameni în lună, In stitu tu l de arte grafice „F lacăra", Bucureşti, 1913. 17 H . G . Wells, R ăsboiul Aerian, D in englezeşte de O . F., L ibrăria N ouă, Bucureşti, 1911.

200

(23 sept. 1908), colecţia publică opt din cele treizeci de foi­ letoane ale Răsboiului infernal (La guerre infernale, 1908), de Pierre G iffard (1853— 1922), cu ilustraţii de R o b id a .1S O bservaţiile generale care se po t face în legătură cu tra ­ ducerile rom âneşti de la sfîrşitul secolului X IX şi începutul secolului X X evidenţiază preferinţa pentru romanul ştiinţific anticipativ şi de popularizare, relativul sincronism faţă de textele originale, în fine, faptul că, în ciuda mijloacelor de desfacere, proprii literaturii de consum (numite de nemţi Schund-, Schm utz- sau H intertreppenliteratur), în ciuda edi­ tării în foiletoane, în suplimente literare sau în broşuri din categoria publicaţiilor pulp, ele pun în circulaţie o literatură de calitate, reprezentativă pentru nivelul genului, în m o­ mentul naşterii sale şi clasicizată în perioada im ediat urm ă­ toare. 19

3. Teoreticienii
în chip paradoxal, înainte de a avea o producţie origi­ nală, noi am dezvoltat, prin junim istul George Panu, o teo­ rie şi chiar un început de estetică a literaturii S.F. Estetica p o zitivă a lui Panu, care a luat naştere la Junimea, în 1874, cu ocazia discutării unei poezii de Samson Bodnărescu, a fost pregătită de lectura rom anelor lui Jules Verne şi a Cursului de filo zo fie p o zitivă al lui Auguste C om te :
„...autorul care m l-a lum inat m ai m u lt sistemul de estetică pozi­ tivă, a fost Jules Verne. N ici atunci, cu a tît m ai p u ţin acuma, nu p o t lua pe Jules Verne, care în d efinitiv nu-i decît un vulga­ riz a to r al ştiinţei, d re p t un a u to r literar, nici scrierile lui nu le 18 T itlurile celor o p t fascicule sînt urm ătoarele : nr. 45 (23 sept. 1908), R ăsboiul infernal, Planeta în foc ; n r. 46 (30 sept. 1908), A rm atele aerului ■ nr. 47 (7 oct. 1908), Sem ănătorii de g ro a z ă ; nr. 48 (14 oct. 1908), Prizonierii din nori ; n r. 49 (21 oct. 1908), Parisul în flă c ă r i; nr. 50 (28 oct. 1908), Cavalerii a b isului; nr. 51 (4 noi. 1908), O tra­ gedie sub v a lu r i; nr. 52 (11 noi. 1908), Asediarea Londrei. 19 U n exem plu tipic p entru această situaţie paradoxală a literaturii S.F. îl reprezintă şi O m u l invizib il, de H . G. Wells, a p ăru t în anul 1935 la editura Ig. H e rtz (C olecţia celor 15 lei), în traducerea lui C onstantin N oica.

201

p o t considera ca ad ev ărată literatu ră. Aceasta nu îm piedică însă ca Jules Verne să nu fie unul din cei în tîi care a tras efect; lite­ rare dram atice din principii de ştiinţă absolut seci. [...] Eşit proaspăt din liceu, niciodată nu-m i trecuse prin cap că prin ­ cipii aride ca acela al căderei corpului, al gravitaţiei, al atracţiei şi toate celelalte cu p rivire la electricitate, lum ină, căldură etc. puteau să fie exploatate p entru a pune în mişcare personajele unui rom an, fie chiar cu o intrigă cam copilărească. D a r rom anul care confirm a cred in ţa m ea şi anum e că cunoştinţele pozitive m odernă prezintă o p latfo rm ă m ult m ai largă p en tru a rtă şi literatu ră şi că im aginaţia om ului m odern întrece m ult pe a om ului antic, a fost : D e la terre a la lune. [...] C etind D e la terre â la lune a lui Jules V erne m i-am adus am inte că un poet, cu cîteva sute de ani înaintea lui, A riosto, a tr a ta t acelaşi subiect ca şi Jules V erne. în epopeea sa : O rlando furioso, A riosto are un cîntec Suirea lui A sto lfo în lună. Şi atunci m -am gîndit să recitesc din nou ascensiunea lui A stolfo în lună. A m recitit din nou pe A riosto şi am răm as izbit de superioritatea lui Jules Verne fa ţă cu acel faim os poet. N o ta ţi că Jules Verne nu e poet, el este, o m ai repet, un răsp în d ito r al cunoştinţelor pozitive, pe cînd A riosto este unul din cei m ai m ari poeţi ai Italiei, cu o im aginaţie desigur m u lt m ai fecundă şi m ai strălucită decît la m ulţi poeţi ch ia r m oderni. Şi cu toate acestea, cînd com parezi m odul cum am bii prezintă suirea în lună, eşti izbit de superioritatea unuia fa ţă cu celalt, superioritate d a to rită num ai cunoştinţelor celor două epoce. f...] Să dau cîteva exem ple apropos de Ariosto şi Jules Verne, exemple pe care le-am p rezen tat la Junim ea cu ocazia altor discuţii to t pe acea temă. A stolfo din O rlando furioso se suie la lună în un c a r cu patru cai roşii ca focul... Este concepţia veche a lui A pollon care stră­ bate cerul cu cursierii săi de foc. D u p ă credinţele de la începutul veacului al X V I-lea — cel p u ţin A riosto se face ecoul lor sau poate chiar este invenţia lui (nu am tim p să controlez) — în spaţiul in te rp lan e ta r dom neşte un foc etern. C um face A riosto ca A stolfo cu caii săi să treacă p rin focul etern ? N a tu ra l că re­ curge la m iracol, acest expedient antic şi m odem încă in cre­ dinţele religioase şi populare, prin care se în lă tu ră toate im po­ sibilităţile şi se aplanează toate greutăţile p entru eroi. A stolfo avea cu dînsul un b ă trîn evanghelist care perm ite ca carul să treacă fă ră să fie atins de flăcări. Acest lucru A riosto îl spune în două versuri num ai, el aşa de prolix. P entru ce ? P entru că neştiind nimic asupra acelor regiuni şi neavînd m ăcar ipoteze, cum avem astăzi asupra spaţiilor interplaneare, nu putea nici să zică, nici să inventeze altceva decît focul etern, adm is p entru infern. C etiţi to ată p artea din Jules Verne, în care este descris voiajul înainte de a sosi în lună, şi veţi vedea cîte detalii, cîte observaţii, cîtă im aginaţie ştiinţifică. îmi aduc am inte — căci n-am cetit de m ult pe Jules Verne — cum

262

el exploatează legile fizice aplicate în tr-u n m ediu în d ep ă rta t de p ă m în t ; cum de exem plu paharele cînd stau la m asă răm în sus­ pendate în aer nem aiavînd greutate ; cum aruncînd pe fereastră un cîine m ort, acesta înoepe a se în v îrti îm prejurul bombei ca un satelit etc. A riosto nu ştie nimic de interiorul lunei, decît că şi ea are fluvii, lacuri, cîm puri, m unţi, văi şi s-ar părea că crede că este locuită. A tît. C e sărăcie, fa ţă cu cunoştinţele precise pe care Jules V erne le intercalează asupra lunei, cu ocazia voiajului in ventat de dînsul ! Ia tă cum ajunsesem ca să-mi stabilesc teoria estetică, pe care de m ulte ori, a tît înaintea plecărei mele la Paris c ît m ai cu seamă după întoarcerea mea de la Paris, a d a t loc la interesante discuţii la Junim ea." 1

Redusă ca eficienţă din pricina formei orale în care s-a p ăstra t pînă în anul 1903, cînd a fost expusă în paginile revistei Săptăm îna, teoria lui P anu e „precedată" de prefaţa doctorului E. D ăianu la Castelul din Carpaţi, de Jules Verne, traducere publicată la Sibiu, în anul 1897. P ornind de la înţelegerea apariţiei unui gen literar nou, E. Dăianu în tre­ buinţează pentru prim a dată la noi noţiunea de roman ştiin­ ţific şi geografic, pe care se străduieşte s-o explice cu m ij­ loacele puse la dispoziţie de literatura lui Jules Verne :
„Jules V erne a introdus în acest gen nou de rom an calităţi ra ri şi frum oase, cari i-au stabilit pentru totdeauna reputaţia. Aceste calităţi, cum se poate observa şi în «Castelul din Carpaţi» sînt : invenţiunea p entru a va ria şi dram atiza subiectele, observaţiunea m orală, fondul instructiv ştienţific, care ştie în tru n i plăcutul cu folositorul, şi spiritul logic, care potriveşte personagiile la situaţiunile lo r şi le m anţine caracterul lo r p ro p riu în to t decursul povestirei. Firul acestor povestiri ţese ciudăţenii de cele m ai m i­ nunate, creaţiuni ale celei m ai vii fantazii, pe care le urm ăreşti cu încordare deosebită şi cu o curiozitate de neînvins. Ele însă nu părăsesc fondul realităţii sau cel p u ţin al p robabilităţii, şi la sfîrşit ori m ai curînd găseşti m inunilor o dezlegare firească prin vreo regulă [d e ] fizică, chemie ori m atem atică. Aci cea m ai exactă ştiinţă îşi dă m îna cu cea m ai liberă fantazie ; ele îm ­ preună te dezm iardă şi te distrează instruindu-te to to d a tă ." 2

1 George Panu, A m in tiri din „Junim ea“ de la Iaşi , în Săptăm îna, nr. 34, 6 aprilie 1903, pp. 391-—392. Interesante din acest punct de ve­ dere sînt şi conferinţele ţinute de G . Panu la Iaşi, în 1882 (Poezie şi ştiinţă), 1883 (Baza p o zitiv ă a artei) şi 1884 (Fantezie şi realitate), recen­ zate de Ion N ădejde în C ontem poranul. 2 E. D ăianu, Jules Verne — Scriitor şi scrieri — , p refaţă la Jules Verne, op. cit., pp. V I—V II.

203

Prim ul critic rom ân care ia cunoştinţă de existenţa roma­ nului ştiinţific este transilvăneanul Ilarie Chendi. Irita t de felul în care Jules Verne îi prezintă pe rom ânii din Transil­ vania, în Castelul din Carpaţi, Ilarie Chendi identifică mai întîi genul cu literatura didactică, pentru a-1 respinge apoi, în întregime, cu argumente istorice şi estetice :
„C hestiunea dacă rom anul şi poezia în genere poate avea che­ m are didactică, s-a rezolvit deja în secolul trecut. L u p ta contra poeziei didactice, reprezentată în Francia prin Boileau, în Englitera prin Pope, iar în G erm ania prin G ottsched, s-a sfîrşit cu trium ful ideilor reform atorice ale lui H e rd er şi Lessing, cari respingeau tendinţele didactice şi m oralizătoare din chem area poeziei. Ade­ renţii lui L ucretiu, a poetului care în poezia sa «de n a tu ra rerum » cuprinsese în treaga filozofie a lui E picur, au făcut loc aderenţilor lui Virgil. Poezia adevărată, prezentarea în m od artistic a vieţii omeneşci şi a stărilor sufleteşci, a prins rădăcini. R eprezentanţii poeziei didactice sînt astăzi îngropaţi şi dacă ne întîlnim undeva cu încercări de a reîm prospăta acel curent, n-avem m otiv de a crede că v o r izbuti. P e n tru că n u ne convine ca astăzi, cînd to ţi ram ii şciinţei sînt pe o tre a p tă a tît de în ain tată, cînd educaţiunea popoarelor este pusă pe baze scientifice, cînd fiecare ram a l şciinţei îşi are cercul său de lucrare, — nu ne convine că se fac încercări de a inocula poeziei tendinţe pro p rii şciinţei. Vedem cum chiar în tim pul m ai nou se scriu rom ane al căror m aterial este scos din dom eniul m etafizicei. Som nam bulism ul, spi­ ritism ul şi diferite fenomene psihopatice sîn t obiecte predilecte, cari se tractează în rom ane cu m ult a p a ra t şciinţific. U n lucru însă s-a adeverit despre acest fel de producte ale artei (în tru cît se p o t num i astfel), că ele n -au trăinicie, ci în tim p scurt ajung puse la dosar. Precum rom anele lui W alter Scott au fost date uitării din pricina tendinţei prea sforţate de a în v ăţa şi m oraliza, astfel se u ită şi rom anele m ai noue num ite «şcientifice» sau di­ dactice. R om anele lui Jules V erne a p a rţin acestei categorii. îri toate găsim înjghebată o m are c an tita te de şciinţă. Deosebirea în tre el — care e fă ră îndoială un scriitor de m are tale n t — şi între a lţi rom an­ cieri este că form ele în cari îşi îm breacă m aterialul sînt interesante. M aterialului sec îi dă v iaţă organică, şciinţei îi dă rolul de a dis­ trage. Succesele ce V e rn e . a secerat prin rom anele sale sînt d a to ­ rite exclusiv form ei. T răinicie însă nu ş-a asigurat rom anelor sale. D eja astăzi ele au roluri secundare, care în literatu ră stau m ult îndărătul acelor rom ane care desfăşură înalte problem e sociale şi cari stau la nivoul artei. Peste rom anul «Castelul din C arp aţi» s-a trecu t deja la ordinea zilei. Francezii cari vor să-şi facă o idee despre rom ânii din T ran ­

204

silvania sau despre invenţiile lui Edison, n-au trebuinţă să o cetească în acest rom an. C u invenţiile s-au învechit şi prescris şi rom anul. Ia r abstrăgînd de la aceste doue p ă rţi ale rom anului, răm îne superstiţia exagerată şi p u ţin a acţiune în giurul celor doue relaţii de dragoste, cari singure însă nu captivează. D acă n -a r fi m odul interesant de povestire, rom anul acesta astăzi n-ar m ai avea nimic ce l-a r ridica peste rom anele de a n tic u ar.“ 3

Cel mai im p o rtant şi mai com plet m anifest teoretic al li­ teraturii S.F., înainte de cel de al doilea război m ondial, este articolul lui V ictor Anestin, R om anul ştiinţific, publicat în Foaia populară, la sfîrşitul anului 1898. în afara unei com­ p araţii între Jules Verne şi Flam m arion, V ictor Anestin, care identifică şi el romanul ştiinţific cu popularizarea şi propune un sistem de clasificare a rom anelor ştiinţifice în rap o rt cu atitudinea scriitorului faţă de ştiinţă, dezbate chestiunea ori­ ginilor, a specificului de gen şi a funcţiei literaturii S.F.
„In secolul nostru [...], rom anul ştiinţific a ajuns la cea m ai de­ plină dezvoltare a sa. G enul acesta de rom an place tu tu ro r, a tît celor cari au puţină cultură, cît şi celor culţi. Celebri sînt însă num ai doi scriitori în acest gen şi anume : Jules V erne şi Flam m arion. Jules Verne se bucură de cea mai m are popularitate : nu e om care să nu fi citit unul din rom anele sale. Flam m arion e însă citit m ai cu seamă de cei culţi. In fond, am îndoi urm ăresc acelaşi scop : vulgarizarea ştiinţelor. D e aceea vom d a m ai jos o încercare de clasificare, în care nu se va cuprinde num ai cei cari au încercat să vulgarizeze ştiinţa p rin rom ane, ci şi acei, p rin descrieri populare, cu un stil plăcut şi inteligibil. V ulgarizatorii ştiinţelor se îm p art, după noi, în trei clase : 1) a acelor cari voiesc să vulgarizeze o ştiinţă sau m ai m ulte ştiinţe pe care ei le cunosc perfect — d a r nu au darul de a te face să simţi cu ei, nu ştiu să arate rezultatele ştiinţei, curate de orice detalii tehnice. A şa de exem plu, un A rago, Com te, Guillem in, Figuier şi poate chiar şi H um boldt. 2) acea a p rofanilor cari în tr-u n tim p oarecare p o t să-şi înm agazi­ neze în creierul lo r rezultatele unei ştiinţe, cu cari ornează cana­ v aua unui rom an.

3 lla rie C hendi, Jules V e r n e : „Castelul din C arpaţi'1. Traducere d V ictor O m şor. C u o prefaţă de dr. E. D aian. Sibiiu, 1897 — Recensiune — , în Familia, nr. 47, 23 noi./5 dec. 1897, p. 556.

Fiindcă în acest caz ştiinţa nu joacă decît un rol secundar, im aginaţiunea avînd loc în prim ul plan, scriitorii de acest fel vor îi acei cari vor avea m ai m ult succes. A şa Jules Verne, Boussenard, Jules Gros etc. 3) aceea a v ulgarizatorilor cari posedă în întregim e şi perfect ştiinţa ce vor să vulgarizeze, şi sînt dublaţi şi de un bun literat care ştie să-şi noteze impresiunele. Flam m arion e unul d intre cei ditîi. Jules V erne ar .avea loc într-această clasă, num ai în tru cît priveşte geografia. [...] A r fi de d o rit însă ca acei ed ito ri cari scot «Biblioteci de popu­ larizare» să nu uite şi această ram u ră a literaturei, care are to t­ deauna ca auxiliari : ştiinţa şi filozofia. C er iertare celor prea practici, însă om enirea nu a ajuns încă la izgonirea oricărui ideal, şi rom anele ştiinţifice au de scop, pe lîngă de a face cunoscute ram urile ştiinţei, şi pe acela de a duce gîndurile noastre către ipo­ teze ce poate odată se vor realiza şi care, deocam dată, ne fac v iaţa m ai p lăcută." 4

S urprinzător p rin prom ptitudinea cu care sesizează di­ recţia nouă a literaturii S.F., după Jules Verne, este articolul 0 nouă orientare a literaturii ştiinţifice, publicat în revista Progresele ştiinţei, în anul 1905, şi semnat Solo :
„...în aceşti din urm ă ani, au a p ăru t nişte lucrări de ale scriito­ rilor englezi, destinate a procura senzaţiuni de a rtă bazate pe ipoteze ştiinţifice. [...] în to ate tim purile scriitorii au cău tat de a face ca operile lor să dee pe de o p a rte de gîndit şipe de alta, să fie puşi cititorii fa ţă în fa ţă cu ipotezele ştiinţei. D a r această tendinţă a lu at în u ltim a vrem e o extensiune consi­ derabilă, m ai ales în ţările anglo-saxone, d a to rită influenţei scri­ itorului am erican E dgar Poe şi scriitorului francez Jules Verne. A ici v o m expune o schiţă a celor mai tipice opere, a celor mai stranii idei şi a celor m ai verosim ile profeţii ştiinţifice, pe care le d ezvoltă noua orientare a literaturii ştiinţifice apusene. Aceste opere pe cari le v o m publica în enciclopedica noastră revistă precum şi în suplim ente, fascicule separate, sînt urm ătoarele : «Războiul Planetelor», — «Prim ii oameni în lună», — «Insula D octorului M oreau», — «Faceţi loc giganţilor», — «M aşina de explorat vrem ea», — «Om ul invizibil» etc."

Accentul nu mai este pus acum pe valoarea de populari­ zare, ci pe verosim ilitatea ipotezei ştiinţifice şi pe funcţia ei anticipatoare :
4 V ictor Anestin, 1 noi. 1898, p. 2. R om anul ştiinţific, în Foaia populară, nr. 35,

206

Ipotezele scriitorilor, „deşi bazate pe ştiinţa de pînă acum a, sînt ţotuşi nişte proorociri cu m ulte caractere de verosim ilitate. P re ­ zintă, adică posibilitatea ca în tr-u n viito r în d ep ă rta t, cînd gîndirea omenească v a căpăta noi avînturi, să se traducă în fapte po­ zitive."

Deşi nerealizat, datorită întreruperii apariţiei revistei, dar şi din pricina supraestim ării propriei competenţe editoriale, articolul din Progresele ştiinţei propune cel mai am plu şi mai inform at program de traduceri, în perioada romanului ştiin­ ţific, un fel de Bibliotecă Universală a literaturii S.F., în genul lui Ion H eliade Rădulescu :
„ în num ărul viitor vom începe dar publicarea în corpul revistei a instructivului şi ştiinţificului rom an «R ăzboiul Planetelor», ia r în suplim ente fascicule speciale vom publica celelalte opere ale lui W ells descrise m ai sus. De asemenea to t în suplim ente-fascicule speciale vom publica şi m aestralele opere ale lui Jules Verne şi anume : «Douăzeci de mii de leghe subt m ările lumei». — «De la păm în t la lună». — «A venturile căpitanului H a tte ras la Polul N o rd». —■ «Balonul cu cîrm ă». — «Cele cinci sute de m ilioane ale Begumilor».. — «A rhipelagul în foc». — «Voiajul prin lumea planetelor» etc., etc. în num ărul prezent dăm cîteva ilustraţii din sutele de ilustraţii pe care le vom da la publicarea lui W ells şi a nem uritorului Jules Verne." 5

La o cercetare mai atentă a eventualelor modele ale re­ vistelor rom âneşti de popularizare a ştiinţelor, articolul din Progresele ştiinţei se dovedeşte a fi o prelucrare şi, parţial, o traducere a studiului La Litterature fantastique & terrible, de G aston Deschamps, publicat în revista Je sais tout (nu­ m ărul V III, 15 septembrie 1905), cu ilustraţii ale cunoscu­ tului desenator H . Lanos, preluate şi ele în paginile publi­ caţiei noastre. M eritul autorului rom ân este totuşi acela de a fi delim itat romanul ştiinţific (termen pe care Gaston Deschamps nu-1 întrebuinţează), de literatu ra fantastică şi „teribilă" şi de a fi form ulat un program coerent care, chiar nerealizat, era capabil să sugereze am ploarea europeană a fenomenului, să trezească interesul cititorilor (în 1905 Pro­ gresele ştiinţei se tipărea într-un tiraj de 60.000 de exemplare) şi să încurajeze p arţial celelalte publicaţii de popularizare sau edituri româneşti.

5 Solo, O nouă orientare a literaturei ştiinţifice, suplim ent la revist Progresele ştiinţei, nr. 11, noi. 1905, pp. 5— 8.

207

4. Revistele de popularizare
înainte de apariţia unor publicaţii sau edituri specializate, revista de popularizare a ştiinţelor reprezintă, îm preună cu foiletonul din jurnalele de mare tiraj, locul principal de exprim are al literaturii ştiinţifico-fantastice, mediul ei esen­ ţial de existenţă, form at dintr-un num ăr im portant de citi­ tori. Prim ii autori rom âni de rom ane S.F., Victor Anestin şi H . Stahl, au ieşit din laboratoarele revistelor de popularizare, încurajaţi de ele şi hrăniţi cu ideile curente aici. O călătorie la Venus, de V ictor Anestin, a ap ăru t ca supliment gratuit pe lîngă revista Foaia populară, Un român în Lună, de H . Stahl, apare aproape integral ca foileton în Ziarul şti­ inţelor şi al călătoriilor, iar o altă revistă de popularizare, N atura, recom andă cititorilor rom anul, im ediat după ap ari­ ţie, şi reproduce un capitol în num ărul 4, din 1915. Prim a publicaţie de acest fel din R om ânia a fost Isis sau N atura, Jurnal pentru respîndirea ştiinţelor naturale şi esacte în toate clasele (1856— 1859, 1862, 1865), redactat de galiţianul Iuliu Baraş (1815— 1863), înlocuit apoi de D. Ananescu şi C. Essarcu.
A bsolvent al F acultăţii de m edicină din Berlin, unde obţine şi doctoratul, Iuliu Baraş se stabileşte în Ţ a ra Rom ânească (după ce autorităţile de la Iaşi îi refuzaseră dreptul de a profesa în M ol­ dova) şi este, pe rînd, m edic de carantină la C ălăraşi (din 1843), m edic al judeţului D olj, la C raiova (din 1845), unde publică pri­ mul volum din M inunile naturii (1850) şi, în cele din urm ă, medic şi profesor de ştiinţele n aturii în Bucureşti (din 1851), la Colegiul N a ţio n a l (Sf. Sava) şi la Facultatea de m edicină a generalului C arol D a v ila .1

în prim ii p atru ani de apariţie, revista Isis, din care Aron Pum nul a reprodus fragm ente în Lepturariul său, a fost scrisă aproape în întregim e de Iuliu Baraş. N ivelul cu totul rem arcabil al publicaţiei, onestitatea şi, ceea ce este mai cu­
1 A lte am ănunte biobibliografice în M. Schw arzfeld, Dr. Iuliu Barasch, O m ul. Opera. Bucăţi alese, E d itu ra Cercului „L ibertatea", Bucu­ reşti, 1919 şi E m il I. C ritzm an, D octorul Iuliu Barasch, 1815 — 1863, V iaţa }i activitatea lui, T ipografia C oncurenţa Qsias M . K lein, Bucu­ reşti, f.a.

208

rios, coerenţa limbii, în varianta ştiinţifica, practicată p en tru prim a dată în chip sistematic aici, atrag atenţia tînărului Maiorescu, care debutează în Isis cu un studiu despre Măsu­ rarea înălţim ei prin barometru (nr. 31, 22 august 1858). Pe lîngă numeroasele articole de popularizare a ştiinţelor naturii, în Isis au ap ăru t studii astronomice, articole de ipo­ teză despre p luralitatea lum ilor sau despre cele mai populare invenţii ale epocii, aerostatul şi „vaporul subm arin" 2. Adesea, textele acestea sînt la un pas de ficţiune sau, ceea ce este mai im portant, indică legătura posibilă dintre ipoteza ştiin­ ţifică şi literatură :
„D acă o convicţie p rofundă a r putea fi un argum ent în m aterie şciinţifică un savant nu s-ar îndoi de a pretinde că un c ălăto r tran sp o rta t deodată din globul nostru în Venus n-ar fi m ai m u lt dezorientat decît un bucureştean ce din Bucureşti l-ai fi tran s­ p o rta t deodată legat la ochi în L ondra sau Paris. [...] N ăscu t şi trăin d în acelaşi tim p, Venus v a m uri în acelaşi tim p cu păm întul. U n poet, om de sciinţă v a putea găsi aci un adm irabil subiect de o adm irabilă poem ă." 3

Astfel de articole au apărut şi în R evista ştiinţifică, Diaru pentru vulgarisarea sciinteloru naturale şi fisice scos de P. S. Aurelian, C. F. Robescu şi G r. Stefănescu, între 1870 şi 1882. 4 O bună publicaţie de popularizare poate fi considerată şi revista Cercului socialist de la Iaşi, C ontem poranul (1881 —
2 O lume e num ai, sau m ai m u lte ? , nr. 21, 1 iunie 1856 ; [Iu liu B araş], Clădirile arhitectonice în lună, n r. 14, 8 april. 1857 ; S tu d ii astronomice, Despre Lună, sau satelitul păm în tu lu i , num erele 39— 40, 22 oct. — 30 oct. 1858 ; E fssarcu]., O preum blare prin ceruri, nr. 32, 29 aug. 1865 ;T y p u l um an în lum ile ceresci (după revista C osm os), nu­ merele 26— 27, 15iulie — 22 iulie 1865 ; Um blare cu aerostate sau baloane, nr. 30, 15 aug. 1858 ; C eva despre istoriea călătoriilor în ba­ loane, num erele 34 —35, 15 sept. — 22 sept. 1859 ; A [nanescu]., V apo­ rul subm arin (după Cosmos), nr. 31, 22 aug. 1862 etc. 3 E fssarcu]., O preum blare prin ceruri, în N atura, nr. 32, 29 aug. 1865, p. 256. 4 P . S. A urelian, Despre aerostate sau baloane, nr. 22, 1 ian. 1871 ; G h. Stefănescu, Se p otu nasce fiin ţe vii fără părinţi f, nr. 4, 1 april. 1872 ; R elaţie asupra ascensiunei făcută la 20 Iunie 1874 (de m aiorii Poenaru, L ahovari şi D um itrescu, cu balonul „M ihai B ravul", d u p ă M o­ nitorul oficial), nr. 11, 15 iulie 1874.

209

1891), scoasă de Ion N ădejde (director), Sofia N ădejde, V. G. M orţun, Gh. N ădejde, C. Miile şi C. D obrogeanuGherea. în tr-u n articol din Lumea nouă literară şi ştiinţifică, Ion N ădejde atrage atenţia asupra unei descendenţe ignorate de cercetătorii de astăzi ai publicaţiei, preocupaţi doar de m o­ delele ideologice şi eventual literare ale Contem poranului :
„«C ontem poranul», pe care m ai pe urm ă I-am scos tim p de opt ani la Iaşi, a fost, pînă la un punct, urm area revistei lui Baraş." 5

^într-adevăr, alături de studiile de ideologie sau de cri­ tic ă literară, în C ontem poranul au apărut, ca şi în revista lui Iuliu Baraş, numeroase articole de popularizare a ştiinţei, ■datorate îndeosebi soţilor N ădejde. D ar spre deosebire de Baraş, care era preocupat mai ales de natură, Ion N ădejde pune accentul pe ştiinţă, form ulînd chiar, în replică, titlul uneia dintre rubricile sale, M inunile ştiinţei. Spre sfîrşitul secolului X IX şi mai ales la începutul seco­ lului X X , num ărul revistelor de popularizare creşte. Acum •apar, la Bucureşti, Revista ştiinţifică literară Progresul (1897), Foaia populară (1898— 1903), Progresele ştiinţei, Publica■ţiune ştiinţifică, educativă instructivă şi de reclamă (1904— 1906), cu un tiraj care urcă de la 40.000 de exemplare, în 1904, la 70.000, în 1906, N atura, R evistă ştiinţifică de popularizare, „publicată sub îngrijirea d-lor G. Ţiţeica şi G . G. Longinescu“ (1905— 1916, 1922— 1948), Ştiinţa tu tu ­ ror, Revistă săptămînală pentru popularizarea ştiinţelor (1918— 1920) şi, la Iaşi, Revista ştiinţifică „V. A dam achi“ (1910— 1949). în Foaia populară, V ictor Anestin semnează o Cronică ş tiin ţific ă 6, în Progresele ştiinţei apar articole despre hom unculi şi despre A tla n tid a 7, la N atura G. Ţiţeica scrie
5 în Lum ea nouă literară şi ştiinţifică, nr. 22, 7 april. 1896, p. 1. 6 La această rubrică au a p ăru t Sfîrşitu l lumei, Cerul şi contem platorii săi, Planeta M arte, L una , Saturn, Spre alte lum i..., U n nou vehicul, Ce se poate vedea cu o lunetă?, Soarele, toate în 1898, Geneza norilor , Stele căzătoare , Balul stelelor, Sfîrşitul păm întului, în 1899, Luceafărul , în 1900, U nde ne duce Soarele ?, A strele sînt fiinţe, C om eta lui H alley în 1910, în 1903. 7 H om unculus (om ul artificial), nr. 9, sept. 1904 ; A tlantida, nr. 10, oct. 1905.

:210

despre mişcarea perpetuă şi suprafaţa lunii 8, iar la Revista ştiinţifică „V. A dam achi“, la care colaborează Gr. A ntipa, Traian Lalescu, A. D . X enopol, C. Bacaloglu, Petre Poni* Grigore M arinescu, Spiru H aret, N . Teclu şi V ictor Babeş apar articole despre spaţiile cu mai m ulte dimensiuni şi teoria m utaţiilor. 9 Unele dintre aceste articole reprezintă o pregătire a vi­ itoarelor rom ane sau povestiri ştiinţifice şi astronomice (cazul lui V ictor Anestin), altele sugerează această legătură prin accentul pus pe latu ra speculativă şi ipotetică a problem elor ştiin ţifice.10 Ideea mai veche a „lum inării" Ştiinţifice prin literatu ră şi im plicit a stim ulării unei forme literare noi este susţinută şi cu argumente teoretice de către cele mai m ulte dintre revistele de popularizare care apar în această perioadă :
8 G . Ţ iţeica, Mişcarea perpetuă, nr. 4, ian. 1906 ; G . Ţ iţeica, O' excursie pe suprafaţa Lunei (după J. Franz, D er M ond), nr. 4, ian. 1908. A lte articole din N atura : M . R. T udoran, D upă moartea P ăm întului (după Flam m arion), nr. 2, noi. 1906 ; I. C orbu, Telegrama fără sîrm ă de pe planeta M arte, nr. 4, ian. 1907 ; G. Ţiţeica, A stronom ia şi pictura, nr. 10, iulie 1907 ; D . D rîm bă, Pădurile planetei M arte (după R evue des E aux et Forets), nr. 4, ian. 1910 ; G. G. Longinescu, D in profeţiile lu i Edison (după La N ature), nr. 8, m ai 1911 ; Spiru C. H aret, Astronomiepopulară, nr. 9, iunie 1911 ; V ictor A nastasiu, S fîrşitul lum ii, nr. 10, iulie 1912 ; I. Ionescu, V iaţa în lumea plană, n r. 7, april. 1913 etc. 9 G . Ţiţeica, Spaţii cu m ai m ulte dim ensiuni, n r. 1, febr. 1913 ; I. Borcea, Ideile noi cu privire la fixitatea şi variabilitatea speciilor; teoria m utaţiilor, nr. 2, m ai 1911. A u m ai a p ă ru t a ic i: G . B ratu : Cuce­ rirea aerului, n r. 3, aug. 1910 ; Subm arine şi submersibile, nr. 3, aug. 1910 ; Progresul aviaţiunei, nr. 4, noi. 1910 ; M ercur şi Venus, nr. 1, febr. 1 9 1 1 ; Planeta M arte, nr. 2, m ai 1 9 1 1 ; V. Anestin, U n p ă m în t m o r t: Luna, n r. 3, aug. 1913 ; I. Simionescu, A tla n tid a , nr. 3, aug. 1913 ; Sava A thanasiu, Problem a existenţei continentului A tla n tid a , nr. 1, m artie 1931 etc. 10 In articolul U n astru m ort — o lum e nouă (N atu ra, n r. 9, iu­ nie 1909), I. C orbu (autorul unei lucrări de popularizare a astronomiei,. A d a stra l A stronom ie poporală în icoane, B istriţa, 1910), dezvoltă ipo­ teza vechim ii civilizaţiei de pe M arte şi a profitului care a r decurge d intr-un eventual contact cu reprezentanţii acestei p la n e te : „Poate că h a rta păm întului nostru pînă în cele m ai mici am ănunte şi pînă în cele m ai d ep ărtate epoce se păstrează în arhivele astronom ice ale M arţienilor."’ Ideea este reluată de C onstantin Belcot, în C onvorbiri interplanetare, articol publicat în Ştiinţa tuturor, n r. 49, 24 noi. 1919 : „Poate că lo­ cuitorii de pe M arte să aibă o ştiinţă m ai veche, poate că m ulte mistere' să fie dezlegate de ei, poate că problem ele vieţii au fost sim plificate acolo. Am putea pe această cale să facem progrese nem aivăzute..."

211

„Ideile ştiinţifice gustate în lucrări literare de valoare se prind uşor, fără sforţare, aşa că din acest punct de vedere, literatura poate servi fo arte m ult în problem a popularizărei ştiinţei, care preocupă astăzi pe m ulţi oam eni iubitori de ştiinţă. C u A stro­ nom ia în special s-au făcut progrese însem nate ca popularizare. Desigur, cunoaşteţi rom anele idealiste ale astronom ului popular Cam ille Flam m arion. S-a în tîm p la t şi invers, ca oam eni de ştiinţă, entuziasm aţi în tr-a tîta de rezultatele splendide la care au ajuns p rin studiul naturei, să treacă pe p a n ta im aginaţiunei, a literaturei propriu-zise. E destul să am intim pe K epler, descoperitorul legilor de mişcare ale planetelor, care se entuziasm ează în aşa grad de sim plitatea acestor legi, în c ît ajunge să i se p a ră că aude în ceruri o arm onie divină pe care o redă apoi în lucrări de o adevărată valoare literară. în lite ratu ra noastră, genialul poetfilozof M ihail Eminescu ne dă în lucrarea sa «Sărm anul Dionis» pe lîngă uim itoare concepţii m etafizice asupra tim pului şi spa­ ţiului şi cîteva idei asupra felului cum era p riv it universul în concepţiile astronom ilor vechi.“ 11

F ondat de Luigi C azzavillan, directorul ziarului Universul, Z iarul călătoriilor şi al întîm plărilor de pe mare şi uscat, cu­ noscut în epocă sub numele de Călătorul, a fost cea mai im ­ p o rtan tă revistă de popularizare a ştiinţelor din Rom ânia, în prim a jum ătate a secolului X X şi, ceea ce ne interesează m ai m ult, singurul periodic de la noi despre care se poate afirm a că, pînă la apariţia unei publicaţii de specialitate, a inclus în paginile ei şi o revistă de literatură S.F. Prin această trăsătură, Călătorul se deosebeşte de celelalte reviste de popularizare, mai tehnice, cu o viaţă mai scurtă sau cu un program mai puţin diversificat. Ziarul călătoriilor, revistă bisăptăm înală (8 pagini) pînă la num ărul 58, 3 iunie 1898, şi săptăm înală (16, mai ra r 2C d e pagini) de la această dată, a apărut la Bucureşti, între 5 noiembrie 1897 şi 5 aprilie 1949, cînd a fost înlocuită de revista Ştiinţă şi tehnică pentru tineret, cu o perioadă de între­ rupere între 15 noiembrie 1916 şi 6 ianuarie 1 9 2 0 .12
11 G. A. N ichifor, A stronom ia în literatură, în N atura, nr. 5, febr. 19C9, pp. 165— 166. 12 U n articol jubiliar din 1936 fixează la 1885 d a ta de apariţie a revistei : „Prim ul num ăr al revistei noastre a a p ăru t în anul 1885, din
iniţiativa şi prin strădania lui Luigi C azzavillan. Pe atunci p u rta n u ­ m ele de «Ziarul ilustrat al călătoriilor şi al întîm plărilor pe uscat şi pe mare», apărea în o p t pagini şi se vindea cu «10 bani în to ată ţara » [...] D in cauza g reutăţilor de to t felul, revista n-a avut în prim ii ani o apariţie regulată.” Cinci-zeci de ani de existenţă, în Ziarul ştiinţelor şi

212

Condus la început de N eculaî Procopiu şi apoi de C. Cose» şi avînd în prim ii ani de apariţie un tiraj de peste 1000 de exemplare, Ziarul călătoriilor îşi schimbă de m ai m ulte ori titlul şi redactorii responsabili, devenind, sub conducerea lui V ictor Anestin, Ziarul călătoriilor şi al ştiinţelor populare (de la 14 noiembrie 1912) şi Ziarul ştiinţelor, populare şi al călătoriilor (de la 12 noiembrie 1913). D upă prim ul război m ondial, revista reapare cu acest ultim titlu, pînă la 30 oc­ tom brie 1923, cînd devine Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor, denum ire pe care o păstrează pînă la ultim ul num ăr. R edac­ torii responsabili de după 1920 sînt, pe rînd, D im itrie Dim iu (pînă în 1922), Al. Topliceanu (în 1923), Enric O teteleşianu şi D avid Rom an (din 1924, pînă în 1927), Const. A. Dissescu şi A. Negulescu, care a semnat numeroase articole cu pseudo­ nimul Moş Delam are. Din 1938, A. Negulescu este singurul redactor responsabil al revistei, pînă la 30 noiembrie 1948, cînd numele redactorilor dispar, fiind înlocuite de form ula tipică a tu tu ro r publicaţiilor din această epocă, „apare sub conducerea unui com itet de redacţie". P în ă la seria redactată de V ictor Anestin, cînd revista atinge nivelul maxim de calitate şi un tiraj rem arcabil de aproxim ativ 15.000 de exemplare, modelul nem arturisit al Călătorului este Journal des Voyages et des aventures de terre et de mer, care apare în F ranţa, din 1877, pînă în 1949, şi din care sînt preluate mai m ulte foiletoane literare ale ro­ mancierului p opular Louis Boussenard, numeroase articole de popularizare şi chiar ilustraţia unor co p e rţi.13 Fără să enunţe un program explicit, prim a serie a revistei (nr. 1, 5 noi. 1897 — nr. 809, 7 noi. 1912) comunică citi­

al călătoriilor, n r. 52, 22 dec. 1936, p. 820). Biblioteca A cadem iei R .S.R . n u posedă num ere înainte de 1897 dar, p ornind de la cîteva referinţe din Telegraphul, Necesarul şi Frăţia R om âno-Italiană, Publicaţium le pe­ riodice rom âneşti, de N e rv a H odoş şi A l. Sadi Ionescu, confirm ă această inform aţie, înregistrînd la p. 202 D iarul ilustrat al Căletoriilor şi al 1ntîm plărilor pe Uscat şi pe M are, Bucureşti, Iun.-Sept. 1884, 2 pe lună, E ditura ziarului „F răţia R om âno-Italiană", cu precizarea că anul prim ei apariţii este 1884, nu 1885. 13 Les habitants de Mars com m uniquant avec la Terre, coperta num ărului 220, din 17 februarie 1901 al revistei franceze, care ilustrează articolul lui W ilfried de Fonvielle, A la surface de M ars, devine în num ărul 200, 14 m artie 1901 al Ziarului călătoriilor, Locuitorii din M arte fă cîn d studii asupra păm întului şi com unicînd cu P ăm întul, iar

213

torilor, p rin interm ediul unor note redacţionale, cele „două scopuri" avute în vedere, „dezvoltarea gustului de călătorii, mai cu seamă p rin ţările rom âne, şi vulgarizarea ştiinţelor naturale." 14 Seria a doua (14 noiembrie 1912— 15 noiembrie 1916), redactată de V ictor Anestin, deplasează centrul de greutate al preocupărilor revistei spre popularizarea ştiinţelor, între care, practic, astronom ia va ocupa locul cel mai im portant. Program ul acesta, care, din m otive greu de precizat pierde din vedere literatura, este com pletat de V ictor Anestin printr-un răspuns la Poşta redacţiei, în num ărul 2 din 21 noiem ­ brie 1912 :
„...vom continua să publicăm şi călătorii fie chiar închipuite, dacă ele p o t folosi cunoştinţelor geografice.*'

Interesul m anifestat de Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor pentru literatură este m ult mai m are decît Iasă să se bănuiască aceste rînduri. în general, revista publică povestiri exotice şi m arinăreşti, jurnale de călătorie, legende, varietăţi, Lăcustele de Alphonse D audet, Briganzii din Capitanata de E. de Amicis, Insula Dracului, „roman de aventuri cu p iraţi", de Thom as M ayne Reid, Episoade din călătoria mea la Polul N o rd de F ridtjof N ansen, Prinţul de Tours, rom an de aventuri de Paul d ’Ivoi, Misterele M exicului sau Logodnica mexicană de Louis Boussenard, Pierduţi printre fiare, M onstrul apelor şi In inima pădurilor vergine de M ihai Tican R um ano sau Moartea e aici, în preajmă şi Arestarea lui Arsene Lupin, de M aurice Leblanc. C u mici m odificări de intensitate şi m ari fluctuaţii de gust, acest interes a rămas constant pe toată durata de apa­ riţie a revistei. M ai m ult, o bună parte a literaturii tipărite aici face p arte din categoria care va prim i mai tîrziu numele de S.F. şi prim ul num ăr al Călătorului inaugurează publica­ rea în foileton a rom anului Castelul Carpaţilor (5 noi. 1897—
coperta num ărului 268, din 19 ian. 1902, cu legenda A u prem ier choc de l'avalanche, l’orgueilleuse Tour [ Eiffel] de trois cents m etres s’ecroulers com m e un chateau de canes, concepută p entru articolul lui V ictor Forbin, La fin du m onde, Le deluge de glace, este reprodusă de Ziarul călătoriilor, în nr. 249, 19 febr. 1902. 14 Vezi nota din nr. 96, 16 m artie 1899, p. 754.

214

25 dec. 1897), de Jules Verne, autor din care vor mai apărea, de-a lungul anilor, Stăpînul Lum ei (6 aprilie 1905— 20 iulie 1905), Michel S tro g o ff (2 noi. 1905— 19 aprilie 1906), Invaziunea mărei (17 mai 1906— 6 sept. 1906), Insula părăsită (23 sept. 1909— 13 ian. 1910), M ăreţul Orenoc (12 sept. 1922— 20 noi. 1923), Cinci săptăm îni în balon (29 ian. 1924— 29 iulie 1924) şi Bolidul de aur (16 noi. 1943— 19 sept. 1944). Al doilea au to r publicat insistent de Ziarul ştiinţelor şi al călătoriilor este Louis Boussenard, din opera căruia au fost preferate mai ales lucrările care ţin de S.F., 10.000 de am intr-un sloi de ghiaţă (23 sept. 1898— 27 ian. 1899), A rhipelagul monştrilor, R om an de aventuri (7 febr. 1907— 5 sept. 1907), şi Exploratorii cerului (Les aventuriers de l’air, în Journal des Voyages, Les gratteurs de ciel, 1907— 1908), (16 ian. 1908— 3 sept. 1908). A lături de textele lui Jules Verne şi Boussenard, Călă­ torul a mai tradus un num ăr apreciabil de rom ane sau de nuvele clasice ale literaturii S.F., Maşina de explorat tim pul (27 sept. 1906— 31 ian. 1907) de H . G. Wells (fără să indice autorul), Peirea P ăm întului — Povestiri din lumea tim pu­ rilor viitoare (6 oct. 1910— 24 noi. 1910) de J.-H . Rosny Aîne (reprodus probabil din Les Annales politiques et litteraires, 29 mai 1910— 17 iulie 1910), H orla (17 febr. 1910— 3 m artie 1910) de G uy de M aupassant, Marele m otor „Brown Pericord“ (4 mai 1911), Lumea dispărută (17 m artie 1942— 9 febr. 1943) şi Cerul otrăvit (16 febr. 1943— 28 sept. 1943) de A rth u r C onan Doyle, A l doilea potop (21 sept. 1926—30 noi. 1926) de G arret P. Serviss, Experienţa d-rului Pontius (13 dec. 1932— 31 ian. 1933) de Ed. Earl Repp, Maşina vie (12 noi. 1935— 3 dec. 1935) de D avid H . K eller şi O m ul invizibil (13 febr. 1908— 17 april. 1908), nesemnat, probabil Monsieur... Rien, aventures extraordinaires d ’un hom m e invisible (1907), de Louis Boussenard. D in categoria traducerilor pot fi considerate şi unele ilustraţii de coperţi, reproduse sau refăcute de redactorul artistic al Călătorului, desenatorul Gilly, după Journal des Voyages, Scientific American, Sciences et Vie, Popular M echanics, Wirelless W orld etc. D ar contextul necesar apariţiei unei literaturi S.F. ori­ ginale şi în general a unui mediu S.F. este asigurat nu num ai 215

■de traduceri, ci şi de num ărul im presionant de articole de popularizare, prin care p ătru n d în conştiinţa citiitorilor voca­ bularul şi temele virtuale ale fantasticului ştiin ţific.15 In te­ resant este de observat şi faptul că prin interm ediul acestor articole şi, uneori, al notelor biobibliografice, devin cunoscute şi se impun, uneori p en tru prim a dată, prin simplă citare sau prin rezum at, numele şi operele unor autori de referinţă ai literatu rii S.F., Fontenelle (D. Isac, Populaţia planetelor, n r. 690, 28 iulie 1910), A rnould G alopin, D octorul Omega (notă bibliografică în nr. 700, 6 oct. 1910), K urd Lasswitz şi H . G. Wells, Primii oameni în lună şi Războiul lumilor { A lte păm înturi locuite, nr. 4, 5 dec. 1912), Jules Verne (notă bio-bibliografică în nr. 37, 11 oct. 1916), H . G. Wells (notă bibliografică în nr. 4, 26 ian. 1916), Flatland de Edw in A. A bbott (Gr. C. Moisil, O călătorie în Flatland — Fantezie matem atică — , nr. 27, 3 iulie 1923), R .U .R . de K arel C apek şi Viitoarea E vă de Villiers de l’Isle-Adam (B. B. Delam are, Femeia ideală, nr. 31, 2 aug. 1921, A u to p ­ sia fem eii ideale, nr. 1, 3 ian. 1922 ; Moş D elam are, U lti­ m ul dar al ştiinţei..., nr. 1, 29 dec./l ian. 1929), Secolul douăzeci de A lbert Robida (C oralia Diaconescu, Romancieri vizionari ştiinţifici, nr. 44, 29 oct. 1935), Lucian din Sa15 Ia tă cîteva d intre aceste articole : A dalbert, U ltim ul A ndroid, n r. 474, 7 iunie 1906 ; I. D incă Nicolescu, Tainele vieţii. H om unculii şi om ul artificial, n r. 5, 10 dec. 1913 ; O descoperire senzaţională (anabioza), n r. 52, 5 noi. 1913 ; I. N istor, S firşitul lumei. P otopul de ghiaţă, n r. 249, 19 febr. 1902 ; V ictor A nestin, A ccidentele planetei noastre, n r. 30, 4 iunie 1913 ; N o i dovezi despre continentul misterios A tla n tid a , nr. 96, 16m artie 1899 ; I. Simionescu, A tla n tid a , nr. 7, 16 febr. 1916 ; Bogdan S., N o u i observaţii asupra planetei M arte. U n om cu trom pă d in M arte, n r. 96, 16 m artie 1899 ; Locuitorii din planeta M arte, nr. 267, 26 iunie 1902 ; V ictor A nestin, Om enirea de pe planeta Marte, n r. 20, 26 m artie 1913 şi nr. 23, 17 april. 1913 ; V iaţa in Lună, n r. 265, 12 iunie 1902 ; V ictor A nestin, Ce e pe L u n ă ? , nr. 22, 8 april. 1 9 1 4 ; V ictor Anestin, S in t alte lum i locuite ?, nr. 5, 12 dec. 1912 ; W . W oly eff, M ijloc pur ştiin ţific pentru a merge de pe P ă m in t pe o altă planetă, n r. 25, 29 april. 1914 ; L. D . A verbuch, Sborul interplanetar, n r. 40, 20 oct. 1928 şi nr. 26, 25 iunie 1929 ; Teoria m utaţiunei, nr. 41, 8 noi. 1 9 1 6 ; T raian Lalescu, Teoria lui Einstein, nr. 4, 24 ian. 1 9 2 2 ; Mih. C. Sotiriu, Spaţii cu m ai m ulte dim ensiuni, nr. 42, 17 oct. 1922 ; G r. C. Moisil, Ce e cu a patra dim ensiune ?, nr. 20, 15 m ai 1923 ; D . Rom an, Ş tiin ţa m etapsihică, nr. 24, 8 iunie 1926 ; A rhitectura de azi, arhitectura de miine, n r. 35, 30 aug. 1932 ; M ihail Cernescu, O m u l viitorului, nr. 10, 1 m artie 1938 etc.

216

mosata, O m ul în Lună de Francis G odwin, C yrano de Ber gerac, H . G. Wells, Jules Verne (M. Lipeţ, Sborul interpla­ netar, nr. 49, 1 dec. 1936), H ans D om inik (Ioan Vasiliad, Omenirea în căutare de colonii planetare. Spicuiri din ra­ poarte fanteziste, nr. 7, 9 febr. 1937), O m ul cu urechea spartă, de Edm ond A bout (Leonid Gh. Petrescu, Frigorificarea umană, nr. 11, 9 m artie 1937) etc. Fără să impresioneze prin cantitate, literatura ştiinţificofantastică originală, publicată de Ziarul călătoriilor, din care se detaşează cîteva exemple de referinţă (H. Stahl, Un român în L u n ă ; nuvela lui V ictor Eftim iu, P ăm întul a vorbit, nr. 19, 18 m artie 1914 ; rom anul lui Al. H ertzug, In alte lumi, nr. 7, 11 febr. 1936—nr. 44, 27 oct. 1936), este astfel distribuită în revistă (ca dealtfel şi traducerile, artico­ lele de popularizare sau notele bio-bibliografice) încît p er­ m ite extragerea unei concluzii im portante în legătură cu o eventuală periodizare a S.F.-ului românesc. Astfel, înainte de 1950, cele două epoci de v îrf ale lite­ ratu rii noastre ştiinţifico-fantastice sînt m arcate de mom entul Anestin, în jurul anului 1914, şi de perioada im ediat ante­ rioară celui de-al doilea război m ondial, în jurul anului 1936. Şi ceea ce este m ai curios, ambele epoci reprezintă m o­ mente de maxim economic, d ar şi de am eninţare a unor crize prem ergătoare m arilor schimbări.

5. Pionierii
L iteratura ştiinţifico-fantistică românească se naşte la sfîrşitul secolului X IX şi în prim ele două decenii ale secolului X X , în jurul cîtorva personalităţi ale genului, V ictor Anestin, H . Stahl, şi al seriei a doua a Ziarului ştiinţelor populare şi al călătoriilor. Acum ap a r romanele lui Anestin, schiţa lui B. Brănişteanu (1874— 1947), Cîrm a balonului (1902), Un reporter în noua planetă Aurora (1907), de Am argo, O călătorie în Lună (1907), de tipograful Al. Speranţă, Oceania-PacificDreadnought (1913), de Al. M acedonski, Păm întul a vorbit (1913), Un asasinat patriotic (1927) şi piesa de teatru Sfîr217

şitul P ăm întului (1922), de V ictor Eftim iu, în fine, rom anul Un român în Lună (1914), de H . S ta h l.1 Prim ul autor specializat de literatură ştiinţifico-fantistică din R om ânia a fost astronom ul şi popularizatorul Victor Anestin (1875— 1918), com parat de biografii săi cu Flam marion, pe care l-a adm irat şi cu care s-a afla t în corespon­ denţă, şi num it de C. I. P arhon, în 1921, „un apostol al ştiinţei".
N ăscut la 17 septem brie 1875, la Bacău, V ictor Anestin, fiul actorului Ion Anestin, s-a consum at, după absolvirea liceului din C raiova, în redacţiile a peste 30 de ziare din Bucureşti, între care Patriotul, Ţara, Vrem ea, A devărul, D im ineaţa, V iitorul, M inerva şi U niversul. „A ni la rînd, situaţia sa m aterială precară l-a obligat să-şi cîştige existenţa la Bucureşti, în subsolurile igrasioase ale tipografiilor, fiind corector, p lă tit cu o leafă de m izerie." 2 C a astronom , a efectuat observaţii originale asupra planetei Venus, în 1911, şi a publicat m ai m ulte articole în publicaţiile de spe­ cialitate din Anglia, A m erica şi F ra n ţa ( The N ature, M o n th ly Register, V A stronom ie). In tre 1907 şi 1912 a e d ita t prim a revistă 1 Schiţa lui B. Brănişteanu, C îrm a balonului, a a p ăru t în A devărul, nr. 4736, 5 oct. 1902, şi a fost reprodusă de A drian Rogoz în Colecţia ..Povestiri ştiinţifico-fantastice", nr. 353, 1 aug. 1969. O ceania-PacificD readnought, de Al. M acedonski, a a p ăru t în Flacăra, nr. 8, 7 dec. 1913 şi, în tr-o versiune franceză, în V In d u strie v'elocipedique et autom obile, 4 noi. 1911 (v. A l. M acedonski, O pere III, N u vele, schiţe şi povestiri, E diţie critică cu studii introductive, note şi variante de T udor V ianu, F undaţia regală p entru literatu ră şi artă, Bucureşti, 1944, p. 213). P ăm întul a v o r b it! — Schiţă din M arte — , de V ictor E ftim iu, d a ta tă în voi. U n asasinat patriotic, Paris, 1909, a a p ă ru t în Spovedania unui clow n şi alte nuvele (T ipografia C ooperativa „P oporul", Bucureşti, 1913), de unde a fost reprodusă în Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor, nr. 19, 18 m artie 1914, iar povestirea Un asasinat patriotic, d a ta tă Paris, 1917, a a p ăru t în volum ul cu acelaşi titlu (ILditura .„Cugetarea", Bucureşti, 1927) şi a fost republicată cu un început nou şi cu titlu l O m ul zburător, în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice, nr. 236, 15 sept. 1964. 2 I. M . Ştefan şi V. Ionescu Vlăsceanu, M om ente şi figuri din istoria astronomiei rom âneşti , E ditura ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 70. A lte inform aţii în L. Florin, Un apostol al ştiinţei, V ictor A nestin (1875 — 1918) — Biografia unui caracter — , E xtras din „Revista ştiin­ ţifică V. A dam achi", voi. V III, Iaşi, 1921 ; Alex. Robescu-Pollux, V ictor A nestin, în Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor, nr. 45, 7 noi. 1922 ; G . Ţ iţeica, V ictor A nestin şi Societatea „Prietenii ştiin ţei", C. Cosco, V ictor A nestin umorist, ambele în Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor, nr. 48, 25 noi. 1924.

218

de astronom ie din R om ânia, O rio n , iar în 1908 a în fiin ţat So­ cietatea astronom ică română „Camille F lam m arion". în 1912 a preluat conducerea Ziarului călătoriilor, pe care l-a tran sfo rm at în Ziarul ştiinţelor populare, cu un tiraj de 15.000 de exem plare. îm preună cu chim istul C. I. Istrati, a înfiinţat, to t în 1912, U niversitatea populară din Bucureşti, iar la sfîrşitul anu­ lui 1913 a inaugurat, în calitate de secretar general, societatea Prietenii ştiinţei, îm preună cu G h. Ţ iţeica şi St. H epites, pre­ şedintele de onoare. în 1915 a scos la C îm pina Biblioteca Ştiinţa pentru toţi, din care au a p ăru t 12 num ere. C u două săptăm îni înaintea m orţii, la 7 noiem brie 1918, este prim -redactor la o nouă revistă de popularizare, Ştiinţa tuturor. C a popularizator, V ictor A nestin a scris un num ăr im presionant de articole în revistele vrem ii şi peste o sută de broşuri, dintre care cele m ai cunoscute sînt Cucerirea aerului (1909), Planeta M arte (1910), Eclipsele (1912), R om anul cerului (1912), V iaţa şi invenţiile lui Edison (1915), C utrem urele de p ă m în t (1916), Se va stinge Soarele f (1916), In lumea fantom elor (1916).

C a autor de literatură S.F., V ictor Anestin a publicat în anul 4000 sau O călătorie la Venus, rom an original (1899), O tragedie cerească, Poveste astronom ică (1914) şi Puterea ştiinţei sau C um a fo st „omorît“ Răsboiul European, Poveste fantastică (1916). îm preună cu Un român în Lună, de H . Stahl, acestea sînt prim ele noastre rom ane ştiinţificofantastice, şi singurele cunoscute pînă în deceniul patru , cînd num ărul lor se înm ulţeşte brusc.
în rom anul In anul 4000 sau O călătorie la Venus, doi savanţi de pe P ăm înt, Saitni şi Asales, construiesc un a p a ra t „m înat de puterea electricităţii", în tru c ît balonul este im propriu unei astfel de călătorii, şi pornesc spre planeta Venus, cu o viteză de 300 de kilom etri pe secundă. M aşina, lungă de 7 m etri şi lată de 3, „Este de o form ă eliptică, m ai subţiată către p artea dinainte ; în partea de Ia urm ă sînt grăm ădite puternicele acum ulatoare electrice. în mijlocul proiectilului se află o cam eră îngustă şi tap e tată cu un strat dens de bum bac." 3 D upă un zbor de 37 de ore şi 13 secunde, navigatorii se apropie de su p rafaţa planetei Venus, unde m icşorează viteza „slăbind intensitatea curenţilor care se duceau şi veneau de la un cap ăt la celălalt al proiectilului" şi am erizează în tr-u n a din m editeranele astrului veoin. Pe Venus, cei doi păm înteni fac cunoştinţă cu oam enii-pasăre şi cu venuzienii propriu-zişi, le în v aţă repede lim ba,

3 In anul 4000 sau O călătorie la Venus, R om an original de V icto I. Anestin, E d itu ra revistei „Foaia P o p u lară", Bucureşti, 1899, p. 11. C urios p entru un rom an S.F. este fa p tu l că num ele personajului Saitni reprezintă o anagram ă a num elui autorului.

219

se fam iliarizează cu m odul lor foarte sim plu de viaţă, coboară în vulcanul K lani, şi ţin două conferinţe despre P ă m în t (num it în venusiană Lan) şi despre cercetarea cosmosului. Saitni ar vrea să răm înă pe Venus, îndrăgostit fiind de o femeie-pasăre, d a r în cele din urm ă Asales îl convinge să renunţe la acest proiect. Cei doi reîncarcă „acum ulatorii m aşinei" şi îşi iau răm as bun de la venusieni, nu înainte de a se înţelege asupra unui sistem de com unicaţie optică între cele două planete, „de exem plu for­ m area unei imense linii geometrice pe o scară întinsă" sau „cercuri, p a tra te , paralelogram e etc.". In drum spre P ăm înt, ap aratu l se întîlneşte cu o com etă gigantică, îşi m odifică traiectoria, aşa încît cei doi navigatori sînt siliţi să debarce pe M arte. Peripeţiile lui Saitni şi Asales pe planeta M arte ar fi trebuit să facă obiectul altui rom an inter-planetar, pe care însă V ictor A nestin nu l-a mai scris.

O călătorie la Venus, prim ul nostru rom an ştiinţificofantastic cunoscut, este lipsit de intrigă sau de suspans, tema fiind aceea filozofică a p luralităţii lum ilor. Interesul cărţii nu decurge nici din calitatea ei literară, ci din pitorescul con­ fruntării cu o civilizaţie necunoscută, din încercarea de a anticipa structura societăţii noastre viitoare (o lume condusă de savanţi, care exclude sentimentele şi emoţia) şi, poate, din elementele de popularizare strecurate cu abilitate printre rînduri. Ceea ce surprinde în cel de-al doilea rom an al lui Victor Anestin, O tragedie cerească, ap ăru t la mijlocul lunii februa­ rie 1914, nu este tem a (sfîrşitul Păm întului), ci am ploarea scenariului S.F.
A cţiunea se petrece sim ultan pe trei d intre planetele sistemului nostru solar (Venus, M arte, P ăm înt), în care a pătru n s un corp cosmic străin, denum it Satan. în urm ă cu „vreo 1000 de ani păm înteşti", astronom ul E bert, de la ipoteza căruia porneşte V ictor Anestin, „făcuse calculul tocm ai p entru un evenim ent ca cel de azi". C a ta stro fa im inentă a ruperii echilibrului inter-planetar este p riv ită cu ochi diferiţi de reprezentanţii oelor trei civilizaţii. Pe Venus, în urm a unei greve de şase ani a oam enilor de ştiinţă, graniţele au fost desfiinţate şi politicienii siliţi să se refugieze în trei oraşe anacronice, M arid (oraşul regaliştilor), Sarda (oraşul repu­ blicanilor) şi C oram (oraşul im perialiştilor). M ai p u ţin evoluaţi decît păm întenii şi m arţienii, oamenii de pe Venus cunosc totuşi aeroplanul şi autom obilul electric şi îşi pun problem a pluralităţii lum ilor, a sfîrşitului cosmic şi a com unicaţiei interplanetare prin interm ediul telegrafiei fă ră fir. Superiori din punct de vedere tehnic venusienilor, păm întenii au descoperit m odul de a folosi energia

220

solară, „vederea la distanţe m ari cu ajutorul telegrafiei fără fir", a rta de a prelungi viaţa, de a întrebuinţa electricitatea din a t­ m osferă şi „puterea intraatom ică", pe care au aplicat-o şi în războaie. „Păm întenii, pentru m ijloacele lor de locom oţie nu în ­ trebuinţează decît această putere, căci sînt stăpîni să dezintegreze atom ii m ai iute sau mai încet, după cum au nevoie. D e aceea, aerul lor e popu lat de imense vapoare, cari p o t să transporte greutăţi neînchipuite. U n fizician rom ân a făcu t această desco­ perire, care a fost una din cauzele victoriilor acelui p o por neîn­ sem nat pe vrem uri.* 4. M arţienii, care „sînt fiinţele omeneşti cele m ai culte din întreg sistemul solar", comunică „de la creier la creier", fiind „de o sensibilitate extrem ă" şi se ridică de la sol „fără nici o silinţă, fără nici un a p ara t, prin p ro p ria lor v o in ţă". P riv it de sus, peisajul m arţian corespunde teoriilor lui Schiaparelli, W . Pickering şi P. Lowell : „C e-ar fi fost planeta, dacă om enirea m ar­ ţiană nu ar fi făcut sforţări de sute şi sute de veacuri, pentru a utiliza p u ţin a apă ce le m ai rămăsese ! La început construiseră douătrei canaluri imense, de la polul nord pînă la ecuator, apoi spre polul sud. In fiecare an se lucrase la alte canaluri, m ari şi mici, cari form au o adevărată reţea pe întreaga suprafaţă a planetei.^ P rin canaluri venea apa binefăcătoare de la cei doi poli, rezu ltată din topirea zăpezilor polare, apa ce se revărsa apoi pe m aluri, pentru a putea să transform e cu năm olul ei, solul cel sterp al planetei. In unele p ă rţi, sute de canaluri se încrucişau. Acolo erau centrele m arţiene şi cu m ult m ai înainte de anul 2000, un astronom păm întean descoperise aceste centre ale civilizaţiei m a rţie n e ." 5 A m eninţaţi de catastrofa cosmică, m arţienii şi păm întenii lasă m oştenire venusienilor toate cunoştinţele şi descoperirile lor ştiin­ ţifice. M arţienii îşi contem plă cu seninătate sfîrşitul, în tim p ce vecinii lor, păm întenii, se lam entează şi îşi pierd controlul. Deşi nu este am eninţată direct, nici Venus nu este scutită de spectacolul um ilitor al dezorganizării sociale şi al pierderii echi­ librului m oral. Superstiţiile vechi reînvie, politicienii devin din nou activi şi Sandy, şeful im perialiştilor, se proclam ă îm p ărat şi se instalează în fruntea unei arm ate de 10.000 de, venusieni, care vor fi însă îm prăştiaţi de savanţi cu ajutorul unor raze m arţiene dezintegratoare.

în Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor, V ictor Anestin a explicat pe larg sensul acestui rom an şi, într-o oare­ care m ăsură, mecanismul silogistic la care trebuie să recurgă orice autor de S.F.
4 V ictor Anestin, O tragedie cerească, Poveste astronom ică, E ditura T ipografiei Z iarului „U niversul", Bucureşti, 1914, p. 41. C operta volu­ mului este realizată de K untze. 5 Ibidem , p. 107.

221

„Cunoaştem de m ult ipoteza lui E bert cu privire la pătrunderea în sistemul solar a unei stele întunecate, a unui Soare stins, care a r avea m asa Soarelui nostru şi o iuţeală de 400 km . pe fiecare secundă. D îndu-se anum ite îm prejurări, închipuindu-şi poziţiunile planetelor la un m om ent d a t, E bert a găsit că planeta M arte ar putea fi scoasă din sistemul solar, p lan e ta P ăm întul ar lua un drum nou, drum com etar, iar planeta Venus ar suferi d oar o mică sporire a zilelor anului său. D e ce tocm ai aoum am a lcătu it o poveste astronom ică pe tem a aceasta, n-aş pu tea să spun. A m sim ţit nevoia însă să o scriu. Mi se v a im puta poate că în adevăr, tragedia aceasta cerească e prea în fiorătoare şi că om enirea planetei P ăm întul m oare fără dem nitate, îngrozită de ce are să se întîm ple. C u toate acestea, nu cred că e o exagerare. D o v ad a o avem de cîte ori cîte un nebun anunţă sfîrşitul Păm întului. S înt m ilioane de oameni cu­ m inţi, cari îi dau crezare, cari se îngrozesc. S-au sinucis m ulţi păm înteni în p rim ăv ara anului 1910, cînd ziarele p u ţin scrupu­ loase au a n u n ţa t un dezastru ce nu exista decît în m intea lor. Ce s-ar în tîm p la deci, cînd o ipoteză ca aceea a lui E b ert s-ar realiza ? S-ar putea spune apoi că am p opulat cu de la m ine putere două planete. D a r cine ar putea să aducă dovada contrară, că M arte şi Venus nu p o t să fie locuite ? A r fi cam greu. D acă sînt unii cari nu v o r să crează că p o t să existe locuitori pe alte planete, fac aceasta din diferite m otive care num ai ştiinţifice nu sînt. V iaţa e universală şi dacă unele planete nu sînt azi locuite, vor fi în viitor, în altele au fost locuite poate în trecut. Vorbesc de nu­ m ărul colosal de planete ce populează vecinătăţile a lto r sori. O d a tă ce adm iţi ca re zu lta t precis al astronom iei m oderne, că toate stelele sînt sori, e peste p u tin ţă să nu ad m iţi că cel puţin o pa rte din aceşti sori au planetele lor, locuite sau nu., In sistemul nostru solar, pro b ab ilităţi nu sînt decît pentru Venus şi M arte şi pentru unii dintre sateliţii planetelor Jupiter şi Saturn. Am p o p u lat planeta Venus nu cu m onştri, ci cu fiinţe omeneşti la fel cu acelea ale noastre, deşi poate «omul păm întesc» nu poate să fie p ro to tip u l «om ului» în general. V or fi a lţi oameni, pe alte planete m ai buni şi m ai culţi decît noi, cu organizaţii sociale m ai potrivite, unde e răsp lătită fa p ta cea bună şi pe­ depsită cea rea, unde fiecare munceşte, unde nu se ajunge prin linguşire. în acest num ăr colosal de planete din sistemul sideral, se v a găsi desigur şi ceea ce noi credem o utopie şi să sperăm că fericirea şi d rep tatea nu plictisesc pe acei fraţi în d e p ă r ta ţi." 6 6 V ictor A nestin, O poveste astronomică, în Ziarul ştiinţelor popu­ lare şi al călătoriilor, nr. 13, 4 febr. 1914, p. 204. în tr-o recenzie din V iaţa românească (nr. 3, m artie 1914, pp. 431— 432), T.A.B. form ulează o judecată de valoare p ozitivă asupra rom anului, pe care îl sem nalează cititorilor : „ în broderia aceasta de rom an autorul presară m ulţim e de cunoştinţi astronom ice şi de fizică astrală, ridicînd un imn ştiinţei, prin

222

C îteva luni mai tîrziu, revenind asupra m otivelor care l-au determina/t să scrie O tragedie cerească, V ictor Anestin oferă o explicaţie nouă, tipică pentru starea de spirit din care se poate naşte un rom an pe tema sfirşitului lu m ii :
„In m om entul de fa ţă , peste douăzeci de m ilioane de oameni se războiesc în E uropa, cad sute de mii de răniţi, şi m orţi. N ici o putere nu poate să oprească această nepom enită vărsare de sînge. D acă însă azi s-ar spune oam enilor : « O priţi-vă, păm întul, planeta voastră, se află în pericol de m oarte. D in infinit vine d re p t spre păm în t un soare imens, d a r stins. Se va ciocni cu Păm întul peste cîteva luni de zile, totul va fi tran sfo rm at în văpaie ce­ rească, om enirea îşi v a fi isp răv it visul traiului ei...» A tunci, înspăim întaţi, toţi războinicii s-ar opri, o panică ne­ bună i-ar cuprinde, războiul ar înceta." 7

Obsesia războiului m ondial este prezentă şi în cel de-al treilea rom an al lui V. Anestin, Puterea ştiinţei sau C um a fost „o m orît“ Răsboiul European (1916), apărut în num ă­ rul 3 al Bibliotecii Ştiinţa pentru toţi, de la C îm pina.
U n faimos m iliardar am erican de origine rom ână, A rth u r Shaw se decide să pună cap ăt prim ului război m ondial, cu ajutorul mecanicului Ionică M oldoveanu, inventatorul unui „dirijabil enorm, care se asemăna oarecum cu form a dirijabilelor obişnuite, dar m ult m ai com plicat, avînd un fel de catarte, sem ănînd şi cu un tran satlan tic" şi al unor savanţi din E uropa (fiziaianul John P roctor, din L ondra, fiziologul H enri L oyal, din Paris, şi chi­ m istul H ans M eyer, din D resda), care fabrică bombe cu ceaţă şi gaz ilariant. C u o arm ată de „soldaţi ai păcii", form ată din 1000 de rom âni transilvăneni, echipaţi cu costume naţionale şi re p artiz a ţi la bordul celor 100 de dirijabile ale m ecanicului M ol­ doveanu, m iliardarul traversează O ceanul A tlan tic în trei zile şi dezorganizează fro n tu l franco-germ an cu ajutorul arm elor reali­ zate de savanţi. R îzînd şi cîntînd, soldaţii părăsesc tranşeele şi fraternizează, escadra de dirijabile aterizează la Bucureşti, pe hipodrom ul de la Băneasa şi Rom ânia, p reia iniţiativa păcii. care starea socială de azi, ce nu e un ideal, poate deveni cu m ult mai bună. m ai p o triv ită nobilelor aspiraţiuni a în v ă ţa ţilo r dezinteresaţi. Form a aceasta de vulgarizare poate să nu placă unora, găsind-o prea înecată de povestirea rom antică ; ea este în treb u in ţată însă în A nglia şi poate că ei se datoreşte răspîndirea aşa de m are a cunoştinţelor pozitive în mase. [...] «O tragedie cerească» e o scriere de m erit, care-şi va cuceri cetitorii ce vor în v ă ţa pe nesim ţite [ ...] “ . 7 [ V ictor A nestinl, R ăzboi sau sfîrşitul lum ei ?, în Ziarul ştiinţelo populare şi al călătoriilor, nr. 50, 21 oct. 1914, p. 790.

223

D u p ă o săptăm înă de negocieri, ţările europene, cu excepţia uneia, convin asupra unor noi îm p ă rţiri teritoriale şi m iliardarul Shaw este supranum it „N apoleon al păcii". Spre deosebire de am biţiosul R obur, eroul c ărţii lui jules V erne, la care rom anul lui V ictor A nestin poate fi ra p o rta t prin cîteva elemente de intrigă, Shaw înţelege să pună ştiinţa în serviciul p ro g re su lu i: „rolul ştiinţei era însă să ajute num ai la progresul om enirei, nu şi la regresul ei.“ 8

S tructura de rom ancier sau de povestitor a lui V ictor Anestin este aceea a unui popularizator care păstrează mereu legătura cu ideile ştiinţifice ale epocii, avînd o încredere mai m are în ele, decît în fantezie. Fără să fie un scriitor în ade­ văratu l înţeles al cuvîntului, V ictor Anestin suplineşte absenţa acestei vocaţii prin entuziasm şi printr-un aer de optimism şi de naivitate al textelor sale, care fac din el aproape un poet.
„Fizica şi astronom ia au făcut imense progrese în dom eniile cu­ noştinţelor noastre. Lumea fantastică a electronului ar putea fi descrisă ca cea m ai atrăgătoare poveste şi to t aşa, bogata lume a astrelor, to t povestită v a fi. S înt a tîtea descoperiri de seamă în lum ea cerească, îneît nu mai ai nevoie de nici o invenţiune rom antică, ajunge să deseti în grai p opular to t ce se ştie pînă acum. N u e oare cel m ai frum os basm să vorbeşti despre un a lt păm înt, pe care a r putea să trăiască alţi oameni, asem ănători sau nu, cu cei care populează planeta noastră ? N u e oare o poveste fantastică aceea în c a r e . a ră ţi cum sînt sisteme solare de cîte trei-p atru sori, d iferit coloraţi, în jurul cărora se învîrtesc nenum ărate păm în tu ri ?" 9

C u totul necunoscut pînă astăzi a rămas am plul reportaj ştiinţifico-fantastic, Un reporter în noua planetă Aurora sau D in virtuţile gimnaştilor, de Am argo, ap ăru t în Bucu­ reşti, la tipografia ziarului l’Independance Roum aine, în anul 1907.
La 1 aprilie 1907 balonul-aeroplan N itn e lva , condus de aeron au tu l M erzuc, aterizează în Bucureşti pentru a-1 lua pe repor­ terul Ragom i şi a-1 tran sp o rta în planeta A urora. Cei doi prieteni 8 V. Anestin, Puterea ştiinţei sau C um a fo st „om orit “ R ^sboiul European, Poveste fantastică, E d itu ra tipografiei G utenberg, C im pina, 1916, p 70. 9 V ictor Anestin, P oveşti astronom ice, In stitu tu l de A rte G rafice ş; E ditură „M inerva", Bucureşti, 1916, p. 6.

224

din copilărie pornesc cu o viteză de 200.000 de km pe m inut si ajung la destinaţie după un zbor de două zile şi două nopţi, în ain te de a coborî pe A urora, balonul-aeroplan N itn elv a este a ta ca t de m ai m ulte aeroplane-pirat, îm p o triv a c ăro ra se apără utilizînd bombe cu gaze asfixiante şi puşti cu ace. A urora este „o planetă em inam ente dem ocrată", „organizată gimraasticeste" : „T oţi cetăţenii sănătoşi, începînd de la vîrsta de 7 ani, sînt obligaţi să ia pa rte la exerciţiile fizice de to t soiul. Fiecare suburbie are cîte un cîm p de exerciţii, în care încap 20.000 de cetăţeni, bărb aţi şi femei. Flăcăi, însuraţi, tineri şi bătrîni, toţi sîn t d atori să-şi întreţin ă puterile. Ei în d u ră orice oboseală fizică şi înving pe cea m orală." „A urorianul trăieşte pînă la 200 de arai, în term en m ijlociu", hrănindu-se num ai cu lactate şi vegetale. C a rn ea şi alcoolul sînt prohibite, iar ceaiul şi cafeaua se obţin cu reţetă, de la fa r­ macie. D ansul este considerat im oral şi neigienic, ia r sărutul pe gură este oprit. O rice căsătorie e precedată de trei form alităţi : exam inarea cazierului civil, inspecţia corporală şi contem plaţia m utuală. „T o ţi fă ră deosebire p o artă costum e de gim nastici, căci gim nastica, educaţia fizică sub m ultiplele ei form e constituie la A urorieni un fel de cult şi o instituţie socială." „Romanele, piesele de tea tru c ari au o influenţă rea asupra edu­ caţiei [...] sînt oprite ca şi orice m arfă p rohibită ; sînt permise rom anele ştiinţifice, poezia socială şi to t ceea ce priveşte educaţia fizică şi m orală." Fiecare oraş de pe A urora are la in tra re cîte un fa r „a cărui lum ină puternică se deosibeşte ca culoare." In tre oraşe circulă trenuri electro-m agnetice care se deplasează cu o viteză de cel puţin 500 de km pe oră. O raşul Niitnelva, în care este condus reporterul Ragomi, are străzi largi de cîte 100 de m etri, lum inate cu fd in a re de radium . Subsolul e îm pînzit de tuburi pneum atice, prin care circulă m ărfuri şi bani (m oneda auroriană fiind mo­ larul). C urăţenia este exem plară, ia r caii care circulă pe străzi au copitele încălţate cu galoşi de cauciuc, p entru a nu face zgom ot. „Pe deasupra oraşului pluteau fel de fel de baloane, de diferite form e ; om nibusuri aeriene, tren u ri etc. se încrucişau fă ră a se ciocni, a tît de bine erau cîrm uite." Casele, prevăzute cu grădini, sînt de o construcţie uniform ă, iar odăile sînt lipsite, din m otive igienice, de covoare, perdele sau draperii. Fiecare prăvălie vinde la preţu ri fixe un singur fel de m arfă. „A urorienii sîn t em inam ente cu m pătaţi şi m odeşti, duşm ani ne­ îm păcaţi ai civilizaţiei terienilor, care p entru ei este sinonim ă cu risipa, cu luxul şi cu urm ările lo r : depravarea şi degenerarea." P entru ca acest contrast să reiasă şi m ai clar, la periferia oraşului N itnelva, în m ahalaua Tego, locuiesc m ai m ulţi păm înteni, care se hrănesc cu carne şi consumă alcool, ca nişte conspiratori, prin podurile şi p rin pivniţele caselor. Aceşti delincvenţi sînt urm ăriţi de ^poliţie şi, surprinşi asupra faptului, sînt obligaţi să bea o lună de zile lapte, sub supravegherea unor paznici.

225

D u p ă ce vizitează o şcoală, redacţia unui ziar, parlam entul (Yorbania), circul T um ba, spitalul A rtritco (pentru păm inteni) şi A m tnelva (pentru aurorieni), „reporterul aerian" Ragom i se în­ toarce cu balonul-aeroplan pe P ăm înt şi în clipa aterizării se trezeşte din somn, căci to tu l a fost un vis.

D acă utilizăm term inologia consacrată astăzi, Aurora este un univers paralel, o replică a Păm întului adus mereu în com paraţie, ca element de contrast. Deşi este concepută ca o planetă ideală, dato rită nenum ăratelor interdicţii, păm întenilor le-ar fi imposibil să trăiască aici, cu o singură ex­ cepţie, a am atorilor de literatură S.F. căci, am văzut, una dintre puţinele lecturi admise pe planeta A urora este lectura rom anelor ştiinţifice. Spre deosebire de V ictor Anestin, care este un autor spe­ cializat, poeţii A l. M acedonski şi V ictor E ftim iu sînt prim ii tovarăşi de drum ai literaturii S.F. din Rom ânia.
„ In rîu rit to t m ai m ult de atm osfera pozitivist-scientistă a epocii şi sub em ulaţia preocupărilor C ontem poranului, de care tinde să se apropie [...], M acedonski relevă unele cu riozităţi ştiinţifice, oare­ cum finalizate în direcţie biologică şi, în genere, «m aterialistă»." 19

La sfîrşitul secolului X IX şi în prim ul deceniu al seco­ lului urm ător, M acedonski este acaparat de obsesia inven­ ţiei, prin care ar vrea să forţeze m îna destinului. In această dispoziţie, care răm îne una din constantele tem peram entului său, el concepe un pistol de buzunar cu aer lichid, un dispo­ zitiv cu ajutorul căruia o barcă ar putea să înainteze îm po­ triv a curentului, un proiect de perpetuum mobile, pe care ar vrea să-l experimenteze la Paris, prin 1906, un proiect de perfecţionare a sleeping-car- ului şi, în colaborare cu Christea A. Simionescu, directorul ziarului Biruinţa, un ap arat de stins coşurile, brevetat în anul 1909. O idee ciudată, cu un posibil efect psihologic compen­ sator este şi nostalgia „anabiozei“, a somnului de o sută de ani, din Accente intim e (1880) :
tru 10 A drian M arino, O pera lui A lexandru M acedonski, E d itu ra pen­ lite ratu ră, Bucureşti, 1967, cap. Ş tiinţă popularizată, p p . 21— 22.

226

„De ce nu e p u tin ţă s-adorm i pe neaşteptate Şi tocm ai peste-un secol, n em b ătrîn it d-etate, Să te deştepţi p rin farm ec la v iaţă şi lum ină, C ălcînd în tr-u n nou secol pe-a vechiului ruină !“ 11

Alte invenţii şi teorii sînt prezentate în manuscrisul Paradoxe şi utopii ştiinţifice (energia com pactă, captarea lu­ minii în vase închise, fabricarea pietrelor preţioase), d ar un complex al nerealizării şi exemplul poetului Charles Cros, inventatorul fonografului, „uzurpat" de americanul Edison, îl determ ină să păstreze numai pentru el toate aceste desco­ periri :

„Este destul că am ericanul Edison se bucură şi astăzi de gloria şi de foloasele m ateriale ce a r fi trebuit să fie num ai ale poetului C harles Cros. De a ltă p arte, m i s-ar răp i a tît din glorie, precum şi din bucuria tainică în care trăiesc în visările mele cînd, în tim pul nopţilor, după lungi zile de am ărăciune, captez fie lum ina născocită, şi unde ştiu să o fixez p en tru o vrem e oareca cînd-o apoi în globuri, ce lum inez feeric, pe din ău n tru şi pe d in afară, casa în care locuiesc..." 12

Invenţia m entală, contrazisă în cele din urm ă de reali­ tate, schimbarea reputaţiei şi a condiţiei m ateriale, printr-o „lovitură" ştiinţifica, iată pe scurt tem a „nuvelelor n atu ra­ liste" din Cartea de aur (1902). în Palatul fermecat, povestitorul construieşte din imagi­ naţie, în tr-u n mom ent de paupertate absolută, un castel gi­ gantic de m arm ură, cu faţada de 1 km lăţime. Legătura între aripile clădirii s-ar face cu „un mic tren subteran", ferestrele a r fi înlocuite de „pînze cinem atografice", iar în versiunea din Literatorul, una din încăperi ar adăposti „un fel de cla­ vir de cristal", lucrat de Edison „faimosul inventator al tele­ fonului şi fonografului" :
„Clapele lui, form ate din plăci de sticlă mobile, variau în tre ele prin grosime şi sonoritate şi erau întocm ite astfel, în cît neau o întreagă gam ă. O serie de picături de apă, scăpînd din

11 Accente intim e, în Al. M acedonski, O pere 1, Poezii, Studiu in­ troductiv, ediţie îngrijită, note şi variante, cronologie şi bibliografie de A drian M arino, E ditura p entru lite ratu ra, Bucureşti, 1966, p. 317. 12 în legătură cu ms. Paradoxe şi utopii ştiinţifice, de unde este extras acest citat, şi invenţiile lui A l. M acedonski, v. A drian M arino, V iaţa lui A lexandru M acedonski, E ditura p entru lite ratu ră, Bucureşti, 1966, pp. 407— 414.

227

p a rte a superioară a clavirului prin ajutorul unor deschizătură să răstrîngea şi să lărgea m ulţum ită special, cădeau pe acele clape, cînd m ai mici, cîn d m olatici şi cînd precipitate, şi executau operele producînd o arm onie cerească." 13

rigole a căror unui mecanism m ai m ari, cînd cele mai grele

înainte de a m uri de frig şi de inaniţie, N icu Dereanu, din nuvela cu acelaşi titlu, copist la un m inister din Bucu­ reşti, rezolvă în im aginaţie problem a „mişcărei prin mişcare" şi visează o locom otivă enorm ă, capabilă „să-i poarte în veci de veci numele în slăvi. “ Pândele Vergea, eroul din nuvela între coteţe, exami­ nează încă din copilărie problem a înm ulţirii furnicilor, a gîndacilor de mătase, a broaştelor, şopîrlelor şi peştilor şi sfîrşeşte p rin a se ruina consacrîndu-se creşterii păsărilor de curte, pe care visează să le încrucişeze după reţetele cele mai neaşteptate, şi chiar să le fecundeze, m etam orfozat în cocoş. T udor V ianu a com parat acest text cu M etam orfoza lui K afka, d ar Pândele Vergea ilustrează un caz de monomanie împins pînă la demenţă. în Cometa lui Odorescu, un elev din clasa a IV -a gimna­ zială, care citeşte „pe capete“ rom ane şi ştiinţă vulgarizată, „bunăoară pe Jules Verne şi pe Flam m arion“, ar vrea să ajungă un reprezentant extraordinar al astronom iei în R om â­ nia. T erorizat de visul acesta şi de autoritatea unei mătuşe („odioasa burgheză !“), băiatul rătăceşte noaptea pe străzi pînă ce crede că a descoperit în fine o cometă grandioasă, cu coada tricoloră. D upă un m om ent de euforie şi de confuzie totală a realităţii cu visul com pensator, com eta se dovedeşte a fi, la un examen mai atent, un „colosal zmeu de hîrtie vînătă al unor copii de peste drum ...“ 14
13 Al. M acedonski, O pere, V I, N u vele, schiţe şi povestiri, Ediţie îngrijită, note şi v arian te de Elisabeta Brâncuş şi A drian M arino, E ditura M inerva, Bucureşti, 1973, pp. 552— 553. 14 în ain te de a fi publicate în Cartea de aur, Stabilim entul grafic A lbert Baer, Bucureşti, 1902, textele de mai sus au a p ă ru t după cum urm ează : o versiune am plificată din P alatul ferm ecat, în Literatorul, numereile 2, 3, 4 din 15 febr., 15 m artie şi 15 aprilie 1881 ; N icu De­ reanu, în R evista literară, n r. 1, 10 ian. 1886 ; Intre coteţe, în Stindar­ dul ţărei, num erele 2, 3, 4 şi 6 din 10, 13, 17 şi 24 m artie 1888 ; C om eta lui Odorescu, în A devărul ilustrat, nr. 30, 23 sept. 1896.

228

în „nuvelele naturaliste" din Cartea de aur, Al. Macedonski practică un S.F. im plicit, m ergînd pe o cale proprie ţi dezvoltînd o tipologie foarte expresivă din punct de vedere literar, a veleitarilor care îşi pun toate speranţele într-o him eră, a celor care fraternizează cu Fulton, Daguerre sau C harles Cros, ironizaţi la vremea lor ca autori ai unor proiecte irealizabile. Ş tiinţa sub form a unei invenţii utopice sau a unei descoperiri imaginare reprezintă aici punctul de sprijin fragil al unui vis reparator, contrazis brutal de reali­ tate prin tr-o „dezm eticire" finală sau printr-un eşec. Prin Oceania-Pacific-Dreadnought, poetul devine un autor de literatură S.F. explicită, în genul anticipaţiilor lui Jules Verne.
„ N atu ră hedonistă, înclinată să se bucure de to t ceea ce v iaţa poate dărui ca desfătare prin sim ţuri, poetul a închipuit odată un paradis al păcii, un vas uriaş plutind pe oceane şi ducînd cil el o omenire beată de avuţii şi de plăcere. In descrierea, după modelul utopiilor ştiinţifice, a acestei nave a păcii şi plăcerii, poetul are la un m om ent d at, în rîndul invenţiilor tehnice menite să sporească v oluptatea pe al său O ceania-P acific-D readnought , ideea anticipatoare a televiziunii : «O dăile m ari aveau de altă p arte în cîte un perete al lor nişte m ari şi lim pezi oglinzi în care, după o descoperire ştiinţifică in dustrializată şi com ercializată de p u ţin ă vrem e, se răsfrîngeau în urm a unei uşoare apăsări pe un nasture, num eroase serii de privelişti de pe diferite p ă rţi ale păm întului, a căror înfăţişare fu rată de electricitate era dusă în acele oglinzi, fă ră ca form ele şi colorile lor adevărate să fi suferit o cît de mică schimbare». C apitalurile se concentrează pentru realizarea şi întreţinerea m arei năvi a păcii, oraşele se pustiesc, îndeletnicirile lucrative de odinioară dispar trep tat, b arbaria ame­ n inţă să cucerească păm întul, cînd • — în viziunea lim pede a de­ zastrelor im inente — O ceania-P acific-D readnought este azvîrlit în aer de însuşi sindicatul bancherilor care îl clădise. V iaţa îşi reluă atunci cursul şi «lumea reîncepu să fie cea de m ai înainte, adică bogată şi săracă, fericită şi nefericită». U topia alegorică a lui M acedonski se încheie astfel asupra afirm ării ordinei naturale şi fantezia sa sarcastică ajunge să se corecteze pe sine." 15

:

Un p :onier al fantasticului ştiinţific românesc este şi Victor E ftim iu, redescoperit în anul 1964 de Colecţia „Po­ vestiri ştiinţifico-fantastice".

15 T udor V ianu, Introducere, A l. M acedonski prozator, în A lexandru Macedonski, O pere III, N u vele, schiţe şi povestiri, E diţie critică cu sjudii introductive, note şi variante de T u d o r V ianu, F undaţia regală pentru literatură şi a rtă , Bucureşti, 1944, pp. X X IV — X X V .

229

în schiţa Păm întul a v o r b it!, înţeleptul m arţian A l-M arun şi discipolul său M ar-T om ar recepţionează semnale optice de pe P ăm înt, despre care cred că ar fi o planetă a fericirii. M ult mai complexă, nuvela Un asasinat patriotic îm bină realismul literaturii „obişnuite", cu fantezia literaturii S.F. şi cu procedeele specifice rom anului de detecţie.
în tim pul prim ului război m ondial, justiţia uneia din „m arile capitale europene" este co n fru n tată cu un caz fă ră prece­ dent. Scriitorul George H enriquez, zis Silvan-Eol, îl ucide pe inginerul T heobald A rm ory, despre care afirm ă că ar fi in ventat „o m aterie suplă şi fosforescentă, un fel de sto fă-za“ , cu „darul m inunat, de necrezut, de-a neu traliza fo rţa de atracţie a păm întukii". In ten ţia inventatorului a r fi fost aceea de a pune „contram agnetul universal" la dispoziţia ţării sale, oferindu-i posibilitatea de a tranşa soarta războiului în favoarea ei. C în d industriaşii, fabricanţii de arm e şi bancherii resping oferta, p en tru că i-ar ruina, T heobald A rm ory se decide să vîndă in venţia adversarilor. în aceste îm prejurări, George H enriquez comite crim a, în noaptea de 23 spre 24 m ai 1917, din m otive patriotice. în tru c ît nu există nici o d ovadă care să certifice existenţa „contra-m agnetului uni­ versal", ju stiţia presupune că m obilul crim ei a fost în realitate altul, şi că explicaţia fu rn iza tă de scriitorul H enriquez este sim plă literatu ră. A chitat d a to rită apărării care speculează cu ab ilitate m eritele literare ale inculpatului şi susceptibilitatea p a ­ triotică a con fraţilo r, George H enriquez se sinucide pe m orm întul fostului său prieten, lăsînd în suspensie rezolvarea finală a ca­ zului său.

în ciuda finalului en queue de poisson, care lasă enigma nerezolvată, nuvela lui V ictor Eftim iu reprezintă prim ul text poliţist S.F. din literatu ra rom ână. în acelaşi tim p, „indecizia" scriitoricească în tre S.F. şi realism este soluţia pe care o adop tă poetul în tr-u n m om ent în care autoritatea şi prestanţa noului gen erau încă departe de a se fi consolidat. Procedeul acesta este vizibil şi în comedia Sfîrşitul păm întului, în care o idee S.F. este utilizată pentru a pune în mişcare o intrigă pe tem a clasică a avariţiei. Cel mai im p o rtan t rom an S.F. din faza de pionierat este U n român în Lună (1914), de H . Stahl (1877— 1942). El reprezintă o dată de referinţă în evoluţia fantasticului ştiin­ ţific românesc şi în procesul lent de instituire a unei tradiţii autohtone a g en u lu i.16
18 în ain te de editarea în volum , fragm ente sau p ă rţi m ai întinse ale rom anului au a p ă ru t în urm ătoarele reviste rom âneşti : De ce latră cîinii la lună, în Ziarul călătoriilor şi al ştiinţelor populare, n r. 16, 26

230

în 1913, cînd se pregătea să înceapă, în Ziarul călătoriilor, publicarea în foileton a Rom ânului în Lună, Victor Anestin atrăgea atenţia asupra semnificaţiei acestui rom an :
„N e gîndeam de m ultă vrem e să începem publicarea unui rom an ştiinţific, d a r rom anele lui Jules V erne au fost m ai toate traduse şi apoi cele m ai m ulte nu m ai sînt în curent cu ştiinţa din tim pul nostru. N u to ţi apoi sînt p regătiţi pentru rom anele prea ştiinţifice ale lui Wells. în sfîrşit, am găsit o scriere care are nenum ărate m erite : 1) E opera unui scriitor rom ân, d. H enri Stahl, ba a unui scriitor contim poran care ştie să. scrie, ceea ce trebuie să m ărturisim că e rar. 2) E o descriere am uzantă şi în acelaşi tim p cu totul instructivă. 3) Ilustraţiile sînt : pa rte reproduceri fotografice, pa rte adm ira­ bile desenuri datorite distinşilor artişti M urau şi Stoica. [...] în num ărul viitor (32) vom d a un rezum at al acţiunei acestei călătorii extraordinare, care sperăm că v a interesa pe toate cate­ goriile de cititori, iar în N o . 33 vom începe publicarea lui pe capitole." 17

îm preună cu rezum atul prom is, Ziarul călătoriilor publică o scrisoare a autorului către V ictor Anestin, în care romanul ştiinţific este opus rom anului de iubire, gen Paul Bourget sau Pierre Loti, şi susţinut cu argumente teoretice din cate­ goria celor tipice pentru orice m a n ife s t:
„Iubite dom nule Anestin, îm i ceri un rezum at al rom anului. Iată-1 : U n ziarist, sosind spre ziuă de la redacţie acasă asistă la căderea unui corp ceresc la cîţiva m etri de dînsul. E ra nu un bolid, ci un a p ara t perfecţionat de zburat. P rivind prin geam urile aparafebr. 1913 ; In d ru m spre Lună, în C onvorbiri literare, n r. 3, m artie, 1913 ; Cucoana din Lună (D in rom anul „Călătoria în lună a unui R o m â n "), în Ziarul călătoriilor..., nr. 28, 21 m ai 1913 ; U n rom ân în Lună, în Ziarul călătoriilor..., nr. 33, 25 iunie 1913 — nr. 12, 28 ian. 1914 (pînă la „Sfîrşitul părţei a I I - a “) ; Pe Lună, fragm ent din volum ul ce va apare în c u r în d : „ U N R O M Â N I N L U N A “ de H . Stahl, în R am uri, nr. 5 —6, 1— 15 m artie 1914 ; U n rom ân în Lună (partea a IlI-a ), în Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor, nr. 48, 7 oct. 1914 — nr. 54, 18 nai. 1914. Rom anul fiind în librării la m ijlocul lunii noiem brie, ultim ul capitol (F atalitate), n-a m ai a p ăru t în foileton. Ilu stra­ ţiile sînt sem nate de M urnu şi de Stoica, cel care a ilu stra t şi însem nările lui Neculai Manea sau N ea m u l Şoimăreştilor, de M ihail Sadoveanu. 17 [V ictor A nestin], U n rom ân în Lună — Fantastica călătorie unui rom ân pînă la palidul nostru satelit —, în Ziarul călătoriilor şi al ştiinţelor populare, nr. 31, 11 iunie 1913, p. 493.

a

231

tului, constată că e gol. Deschizîndu-1, află un caiet plin de ieroglife stranii. Ajunge să le descifreze. E ra descrierea în stenografie a călătoriei unui rom ân în Lună. Sleindu-se energia acum ulatoarelor electrice cari puneau în mişcare «aerosfredelul» şi a p ara tu l nem aiputînd tîr î în spaţiu şi greutatea unui om, rom ânul a răm as în L ună şi a d a t drum ul în spaţiu aerosfredelului gol, în nădejdea că el v a cădea din nou pe P ăm îni şi o să vină poate cineva să-l scape. A face literatură folositoare. A ceasta e ţin ta ce o urm ăresc, pre­ cum spun în p re fa ţa volum ului «Bucureştii ce 9e duc». D s astă d a tă am v ru t să dau sub form a unui rom an, a trăg ăto r de se poate, un a d ev ă rat tra ta t de astronom ie populară, fără socoteli, fă ră cifre, fă ră statistică, şi in tr-o fo rm ă literară c it m ai îngrijită, cu fraz a ritm ată. Deşi nu e nici un caz de căsătorie, sinucidere sau d iv o rţ in to t coprinsul cărţei, am botezat-o roman. Prea s-a abuzat de tem a iubirei în sutele de m ii de rom ane în circulaţie, pe cari le '.iteşti d o a r ca să afli dacă X a lu at de nevastă pe d -ra Y sau ba. Un rom an avînd dragostea ca m obil e sau un falş, sau o lipsă d ; delicateţă, după cum dragostea ce o descri e închipuită, ori după cum dai în vileag o iubire adevărată. D e aceea am v ru t să ren u n ţ la idila am oroasă de rigoare din orice rom an care se respectă. N u ştiu dacă am a v u t puterea de im aginaţie, um orul şi nota de înduioşare ce am cău tat a presăra în rom an spre a-1 face citibil.“ 18

în com paraţie cu dipticul lunar al lui Jules Verne şi cu rom anul lui H . G. Wells, Primii oameni în Lună, la care H . Stahl se raportează explicit, Un român în Lună este in­ ferior ca literatură, ca mişcare epică, d ar nu şi ca sentiment. N aiv ităţile ştiinţifice sînt şi ele mai m ari decît cele comise de Jules Verne (în 1865/1870) sau de H . G. Wells (în 1901), de la care H . Stahl preia ideea deschiderii ferestrelor navei în vid şi procedeul desprinderii de T erra cu ajutorul unei
18 U n rom ân în lună, în H a ru l călătoriilor şi al ştiinţelor populare, nr. 32, 18 iunie 1913, p. 500. Scrisoarea aceasta a fost reluată şi am pli­ fic a tă într-o Lăm urire ia ediţia din 1914. T o t de aici aflăm am ănuntul pitoresc al opoziţiei lui N . Iorga, care a î n tî m a t a p ariţia rom anului, reacţie tipică p e n tru orice critică, rezistentă din principiu la procesele d e înnoire lite r a r ă : „Lucrarea de azi a r fi trebuit să fie debutul meu în literatu ră ; s-a în tîm p la t însă că, d înd spre cetire prim ele capitole ale *R om ânului în L ună» profesorului meu respectat d-1 N . Iorga, de a cărui în ălţăto are prietenie s-a folosit a tît sufletul meu, să fi prim it sfatul a m ai lăsa luna şi stelele deoparte şi să încerc a scrie şi alte capitole ca «Bucureşti spre ziuă» cu care-m i începe rom anul. Aşa am fă cu t şi atunci am publicat, în 1910, ca prim volum de literatură folositoare, « Bucureştii ce se duc»...*

232

substanţe ipotetice, „azbestoidul refractar atracţiunii“. Fer­ mecătoare sînt însă înflăcărarea patriotică a navigatorului, zborul deasupra C arpaţilor, tricolorul lansat spre Polul N ord, de la o înălţim e de peste 468.000 de m etri, prin deschiderea unei ferestre, lecţiile de astronomie populară, cu elemente scoase din lucrările lui I. Otescu ( Credinţele ţăranului român despre cer şi stele, 1907) şi V ictor Anestin (C um să Înveţi stelele, 1913), în fine, întîlnirea cu m arţianul de pe Lună, care învaţă în cîteva zile româneşte, în ciuda unei pronunţii defectuoase („1 nî L in i! î b îf jîs L in i " ) 19. R eeditat de mai m ulte ori pînă astăzi (în 1925, 1958 şi 1966), Un român în Lună, de H . Stahl este prim ul nostru rom an clasic S.F. 20
19 Im ediat după a p a riţia rom anului, I. Sfim ionescu] samnează In R evista ştiinţifică „V. A dam acbi", nr. 4, noi. 1914, pp. 249— 250, o re­ cenzie elogioasă : „R om anul «Un rom ân în lună» e plin de im aginaţiune uneori m ai ap ro p iată de «ipoteze», alteori conform ă cu călăto ria ce o descrie. P rin aceasta însă paginele se cetesc pe neştiute. D acă nu se rezolvă problem e, se pun întrebări şi m intea caută să aleagă ce e real si ce e vis. D eîn d ată ce părăseşti păm întul se înţelege că zbori şi în lum ea m ultor închipuiri. A utorul pluteşte în ele. D a r acele închipuiri le-a gru p at în tr-o încaoenare logică, din loc în loc sprijinindu-se pe ceea ce ştiin ţa poate da asupra lumei extratelurice. în preum blarea p rin spaţiurile cereşti, e ocazie de a vedea m ai de aproape ceea ce telescopul a rată. A ceasta e partea atractivă. N o ţiu n i de astronom ie le capătă pe nesim ţite, ia r închizînd rom anul, îţi vine p o fta să iai o carte de astro­ nom ie p entru ca să controlezi ce e adevăr şi ce e închipuire. C u aceasta autorul şi-a ajuns scopul, făcînd ca o p arte m acar dintre cetitorii săi, să privească spre cerul înstelat, să se gîndească la m inunăţia lum inilor nenum ărate ce sclipesc pe bolta cerească, şi să caute a satisface cît de puţin, noianul de întreb ări ce nu lipsesc a li se pune înainte." în schimb, Rd.S., de la V iaţa românească , nr. 1, 2, 3, ian., febr., m artie 1915, p p. 302— 303, irita t de adm iraţia autorului p entru N . Iorga, execută rom anul în cîteva paragrafe : „D . Stahl a v ru t să devină un Flam m arion al R o m â n ilo r; a îm pletit o poveste fantastică cu cunoştinţi de astronom ie. D a r ...«rom ânul din lună» a tră it prea pe m alul D îm boviţei ; şi apoi vrea cu orice p reţ să facă «spirite». [...] D a r d. Stahl e şi critic social ; [...] Ia r simbolul doctrinei d-sale politice îl găsim chiar în L u n ă ; «C arpaţii lunari figurau la perfecţie două iniţiale ce vor fi o dată scumpe întreg neam ului românesc : N . / .» “ [N . Iorga], 20 în 1914, H . Stahl şi-a e d ita t singur volum ul, după cum afirm ă V. Anestin în articolul R om anele ştiinţifice, din Ziarul ştiinţelor populare Şt al călătoriilor, nr. 55, 25 noi. 1914, p. 871. E d iţia din 1925 a a p ăru t în Colecţia E diturii „Cugetarea ", Călătorii extraordinare, dedicată lui Jules Verne. în 1958 şi 1966, rom anul a fost reeditat de I. M. Ştefan, la E ditura tineretului.

233

6. Basmul S. F.
C om parabil cu Macedonski prin încăpăţînarea de inven­ tato r himeric şi chiar p rintr-un sentiment al nerealizării, care îl determ ină să-şi arunce prin 1951, într-un mom ent de ener­ vare, manuscrisele pe foc, I. C. Vissarion (1879— 1951) este creatorul basmului S.F. românesc. Cazul lui este al unui inventator autodidact, nerealizat din pricina mijloacelor m o­ deste, care încearcă să-şi recupereze vocaţia cu ajutorul lite­ raturii. P rim ul „eşec" ştiinţific datează din 1907. A cuzat că fa­ bricase explozibil pentru răsculaţi, a fost arestat, condam nat la m oarte şi eliberat în cele din urm ă din închisoarea de la Tîrgovişte, dato rită intervenţiei lui I. G. Duca, pe care îl cunoscuse la o întrunire. Prin 1908— 1909 efectua experienţe de captare a energiei din natură, cu ajutorul unor zmeie uriaşe. Spectaculos e proiectul unui aeroplan Vissarion nr. 1 (1912), care este în esenţă un helicopter. C operta din 1928 a volum ului Ber-Căciulă-Impărat, care înfăţişează maşina zburătoare a eroului, dă o sugestie despre ceea ce ar fi trebuit să fie acest ap arat. în 1922, prozatorul breveta mai m ulte invenţii m ărunte, V ăruitorul Vissarion, Bastonul-scaun Vissarion şi Încălţămintea cu ventilaţie Vissarion, care au rămas pe hîrtie. A fost în corespondenţă cu Thom as Alva Edison şi în 1943 (pe copertă 1944) a publicat la editura „M uscelul", din Bucureşti, Energia mecanică din mediul in care ne găsim.
„M anuscrisele şi planşele p rozatorului ne a rată o sumedenie de alte invenţii în m atem atică, fizică sau c h im ie : ap arate noi de transform at mişcările alternative în m işcări circulare de acelaşi sens. pistonul ro tativ , m etode noi de obţinere a acidului sulfuric, de fabricare a săpunului, a alim entelor sintetice, un m o to r rece, în circuit închis, cu substanţe care se regenerează, m ijloace de neutralizare a gazelor toxice, un m otor de avion pe care îl descrie şi îl denumeşte Steluţa (ca reuşită proprie), un post de emisie radiofonică, o sanie cu tălpici care se schimbă autom at, pentru zăpadă şi pentru gheaţă etc., etc.“ 1 1 V ictor C răciun, I. C. Vissarion-necunoscut, pre fa ţă la I. C. Vissa­ rion, Vameşul, Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi tabel cronologic de V ictor Crăciun. C u o tab le tă -p refa ţă de T udor A rghezi, E d itu ra

234

Înlocuind elementul miraculos, covorul zburător, calul care se hrăneşte cu jeratic, fluierul ferm ecat, iarba fiarelor, oglinzile magice, năfram a ca instrum ent de comunicare la distanţă şi, în general, obiectele năzdrăvane, cu aceste invenţii personale, I. C. Vissarion transform ă povestea populară într-o form ă specială a literaturii S.F. în definitiv, oricît ar părea de curios, operaţiunea aceasta este chiar în spiritul folclorului. în sens larg, basmul Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte, din colecţia Ispirescu, este o tulbură­ toare poveste S.F. pe tema paradoxelor temporale.
U n fiu de îm p ă rat căruia i s-au prom is la naştere nem urirea şi tinereţea fă ră b ătrîneţe porneşte în căutarea lor şi ajunge la p alatul unor zîne care îi îndeplinesc d o rin ţa cu condiţia de a răm îne pentru totdeauna cu ele. C ălcînd în tr-o bună zi o inter­ dicţie şi pătru n zîn d în V alea Plîngerii, fiul de îm p ărat îşi aduce am inte de părin ţi şi hotărăşte să se întoarcă acasă, în ciuda aver­ tism entelor care i se dau. Pe drum , tîn ăru l îm bătrîneşte subit, locurile prin care trecuse la venire s-au schimbat, unde erau păduri dese au a p ăru t oraşe şi cîm pii, casele părinteşti sînt în ruină şi nimeni nu-şi m ai am inteşte de vechea înfăţişare a lumii.

în chip şi mai explicit, elementele tehnice pot pătrunde într-un basm atunci cînd povestitorul deţine inform aţii ştiin­ ţifice sau a înţeles, fie şi instinctiv, că dorinţele p o t fi rea­ lizate prin intervenţia ştiinţei, care s-ar putea substitui m ira­ culosului. T o t la Ispirescu, în basmul H o ţu îm părat, un tîn ăr crai care a în v ăţat toate meseriile din lume, constru­ ieşte un fel de foişor cu care se ridică în cer, spre uimirea părin ţilo r săi :
„Şi sculîndu-se de la m asă, se duse unde se duse el, şi se în­ toarse num aidecît, peste aşteptarea tu tu ro r, cu o slugă a lui cre­ dincioasă, aducînd nişte scînduri, stinghii, drugi, odgoane şi pînze. C u aceste se apucă, a ju ta t de sluga lui, de clădi un fel de foişor. G ătindu-se foişorul, se urcă într-însul şi, în v îrtin d nişte şuruburi şi nişte v îrtejuri la nişte meşteşuguri ce avea acest foişor, începu a pluti în vîn t şi, pe cînd to t urca, el îşi luă ziua bună de la toţi cei de faţă, cari rămăseseră cu gurile căscate şi cu ochii bleojdiţi la dînsul". C a rte a rom ânească, Bucureşti, 1974, p 8. P rin tre celelalte mss. inedite răm ase de la I. C. Vissarion se m ai păstrează „rom anul senzaţional” Îm păratul v ulturilor sau A via to rii şi basm ul ştiinţific Ion N ăsdrăvanul.

235

N u altceva se întîm plă la prozatorul I. C. Vissarion, pen­ tru care basmele sînt, în fond, o form ă veche a litera­ turii S.F. :
„Iubite cetitor, în basme s-au pus cele m ai înalte idealuri ome­ neşti !... R om ânul a pus în doine dorul şi jalea lui, şi în basme a pus idealul lui înalt. G îndeşte im pic... F ă t frum os ce mergea cu calul pe d-asupra florilor, pe p o triv a norilor ; calul lui m înca foc, cal-ul lui îl ducea, nu ca gîndul, că l-ar fi p ră p ăd it, ci ca v întul... C alul lui ce-nseamnă astăzi ?... F ă t frum os se lu p tă apoi cu zmeii, care sugeau sînge de oameni, şi a ju ta t de păsări, de v în t, de apă, de nori, de cîte un şoarece chiar, înfrîngea pe zmei, p entru că erau cu el condiţiele de viaţa bună pentru toţi, iar cu zmeii erau îm potrivirile vieţei, condiţiele ce produc moartea. Ia tă idealul vechi, şi acum gîndiţi la aeroplane, la telefonia fără fir, la atîtea şi a tîtea m inuni de azi, to t închipuiri zugrăvite în povestirile din trecut. G în d iţi la Jules Verne, la cîte a scris, la basmele lui ştiinţifice, ce azi sînt realităţi mecanice." 2

îm p ăraţii din basmele lui I. C. Vissarion sînt de fap t nişte inventatori preocupaţi de soarta supuşilor, pe care ar vrea s-o îm bunătăţească. C a în Cele cinci sute de milioane ale Begumei, de Jules Verne, Zapis îm p ărat, din ţara sorenilor, se angajează ca m uncitor la o fabrică de arm am ent din îm părăţia lui Paloş îm p ărat, care urm ăreşte să cucerească întreaga lume. „Fa­ brica arm elor îngrozitoare", din care lucrătorii angajaţi nu mai p o t ieşi decît m orţi, este un fel de Stahlstadt ermetic, cu camere de aram ă sterilizate şi înconjurat de sîrme prin care circulă „fulgerul". Aici se fabrică ghiulele otrăvite, m a­ şini în form ă de şerpi m onstruoşi m înate de foc şi „şoimi" care zboară consumînd „apa care arde". C u ajutorul unui astfel de aparat, Zapis reuşeşte să se întoarcă acasă, pentru a-1 respinge pe războinicul Paloş îm părat, atunci cînd acesta năvăleşte cu oştile. 3 U n alt îm părat, Ber-Căciulă, urm ăreşte să edifice „o rame nouă plină de dragoste şi de ştiinţă adevărată şi fru2 E xplicaţii pentru cititori, în I. C. Vissarion, Agerul păm îtitului, rom an fantastic, E ditura „M uscelul", Bucureşti, 1939, pp. 4— 5. 3 Zapis Îm părat, în voi. Ber-Căciulă, Povestiri pentru copii, E ditura „C artea rom ânească", Bucureşti, 1920.

236

m o a ş ă P e n t r u a-şi realiza planul el se închide „într-o ca­ m eră cu cărţi" şi concepe un „palat p lu tito r", o maşină „de prins şi tălm ăcit gîndurile", un ap arat de comunicare la distanţă (num it guron sau fonoguron), m otoare acţionate de forţa vîntului, a apelor curgătoare sau a valurilor, plu­ guri acţionate de energia captată din atm osferă şi chiar un m otor perpetuum mobile, descris astfel :
„O pîrghie ce joacă în tr-u n cui. î n lungul ei se mişcă o greutate şi un arc. Pîrghia poate apăsa pe altă pîrghie, cu greutate mai m are ca cea de pe în tîia şi cu arc ceva m ai puternic. Pîrghia a doua m ai are un piston ce joacă în tr-u n cilindru, ce se desparte în două tuburi de secţiuni egale. U n tub ajunge d-asup ra unei a treia pîrghii care are greutatea şi areul şi m ai mare. T ubul se term ină în form ă de cilindru cu piston, care piston trebuie să lovească în pîrghia a IlI- a . Al doilea tub este aşa de hm g, c ît trebuie ca pistonul din capul cellalt al lui să izbească m ai tîrziu în prim a pîrghie. Se naşte fenomenul de rezonanţă... Se pun masele în joc... N u se pot opri din mişcare, pentru că mişcările n-ajung în acelaşi tim p, şi ele răm în a se influenţa reciproc şi veşnic ! Acesta e principiul de mişcare al veşniciei şi deci şi al maşinei mele..." 4

C în d toate aceste invenţii sînt puse în practică, deosebirile dintre oameni dispar şi, îm preună cu ele, proprietatea p ri­ vată, banii, poliţia. Cei care beau sînt spînzuraţi, în loc de tutun, „toţi miros flori, verdeaţă, aer de pădure..." în Agerul P am întului, un fecior de îm părat, Floreal, îm ­ preună cu Agerul P ăm întului, un uriaş de peste 200 de stînjeni înălţim e (care este de fap t „un fel de igonodan, de plesiosan în tîrziat" !) se prind fraţi de cruce şi se hotărăsc să scape lumea de zmei. S ituat pe o insulă, palatul acestora este o cetate inexpugnabilă de beton şi de sticlă, cu subterane frigorifice, ascensoare, sisteme de televiziune şi cu o centrală alim entată de energia term ică a unui vulcan. Zmeii îl ţin prizonier într-un laborator pe savantul Ţopler şi, îm preună cu el, o m ulţim e de fiinţe omeneşti îm pietrite, avînd „car­ nea moale, d ar rece ca pielea şarpelui" (anabioza) şi readuse la viaţă numai în caz de necesitate.

4 Ber-C ăciula-lm părat, în voi. cu acelaşi titlu, C ultura Rom âneasc Bucureşti, 1928, p. 33.

237

. A rm ate întregi le ţine îm oietrite astfel, ca să nu m ănînce^ şi să nu bea ; ca să nu trăiască şi să-şi prăpădească corpul ; să tră ­ iască aşa : ca nişte vii-m orţi ; şi ca nişte m orţi-vii. Pe aceste arm ate le despietrează cînd vrea să le trim eată la lu p tă." 5

C a în contra-utopiile clasice, prizonierii zmeilor p oarta numere în loc de nume şi au fost im personalizaţi prin hipnoză :
„— Cum te chiam ă pe dum neata ? întrebă Floreal- pe fată. — Eu sînt num ărul 3002... — D ar altfel cum te chiam ă ? — 3002. — N u-nţeleg... — C în d ne deşteptăm aici, nişte ochi fioroşi ne privesc şi ne spune la fiecare cîte un num ăr. N o i nu ne m ai aducem am inte de părin ţii noştri, de num ele noastre, de locurile de unde am venit... Sînt d a r num ărul 3002.“ 6

D upă ce îi înving pe zmei cu ajutorul acidului cianhidric şi al fosgenului şi îl eliberează pe savantul Ţopler, Floreal şi Agerul Păm întului elaborează un plan de transform are a insulei prin „captarea forţelor naturale şi preschimbarea lor în forţe conduse sau mecanice", prin modificarea climei, iri­ gaţie, ilum inarea artificială a culturilor în tim pul nopţii şi prin stimularea energiilor umane cu ajutorul unor „îndem ­ nuri" scrise pe pereţii locuinţelor :
„C îţi pom i ai alto it frate luna asta ? C îţi ai îngrijit ? N u te în v ăţa să-ţi răspunzi nici unul, că răspunsuri d-astea n u -ţi fac nici cinste şi n u -ţi aduc nici folos." 7

Ceea ce im presionează în basmele S.F. ale lui I. C. Vissarion este atm osfera de utopie vag religioasă, ingenuitatea amestecului de termeni tehnici şi de obscurităţi folclorice, nai­ vitatea demersului epic care se îndreaptă, ca în orice basm, spre un final în care răul este întotdeauna învins. Esenţiala răm îne însă încrederea nelim itată în ştiinţă, exprim ată aproape
5 I. C. Vissarion, Agerul P ăm întului, „M uscelul", Bucureşti, 1939, p. 31. 6 Ibidem , p. 68. 7 Ibidem , p. 121. R om an fantastic, E d itu ra

238

aforistic în Ber-Căciulă-lm părat sau în Agerul Păm întului : „totul se poate, dar în anum ite condiţii".
Şi totuşi, „erau lucruri, care to t nu puteau fi făcute de maşini. D e pildă, dacă o pisică se urca pe m asă, trebuia ca însăşi îm p ă ­ răteasa să-i zică «zît !»..." 8

7. Deceniul patru
Al doilea mom ent im portant în evoluţia literaturii noas­ tre ştiinţifico-fantastice din prim a jum ătate a secolului X X îl reprezintă deceniul patru şi, în prelungirea lui, anii celui de al doilea război m ondial. în faza aceasta tipică este în ­ m ulţirea rom anelor şi a nuvelelor S.F. (D orina V. Ienciu, Cataclismul anului 2000, 1933 ; Al. Dem .-Colţeşti, E X C E L S I O R ! Păm intul în flăcări!, 1936; Felix Aderca, Oraşele Înecate, 1937 ; Ilie lenea, A rd lum inile-n V itol, 1937 ; Vic­ tor Papilian, Vecinul, 1938 şi Manechinul lui Igor, 1943 ; Mircea Eliade, Secretul doctorului Honigberger şi N o p ţi la Serampore, 1940 ; T iron Albani, A tlantida, 1945 ; Oscar Lemnaru, O m ul şi umbra, 1946) şi pătrunderea insistentă a procedeelor sau a unor elemente (personaje, teme, obiecte) S.F. în literatu ra „obişnuită" (Ion Minulescu, De vorbă cu necuratul, 1930 ; Gib Mihăescu, Braţul Androm edei, 1930 ; C ezar Petrescu, Baletul mecanic, 1931 ; Felix Aderca, A v e n ­ turile d-lui Ionel Lăscută-Term idor, 1932 ; T udor Arghezi, Tablete din Ţara de K u ty, 1933). T o t în această perioadă apar, ca semn al unei diversificări de gen, prim ul scenariu cinem atografic S.F., aparţinînd lui Ion Biberi (S fîrşit, în vo­ lumul Oameni în ceaţă, 1937) şi poemul epic în cinci părţi A tlantis sau Epoca de aur — Poem din tim purile preistorice (1929), de C leant Spirescu. Resuscitarea interesului pentru literatura S.F. poate fi pusă şi pe seama pătrunderii film ului ştiinţifico-fantastic în R om ânia (cu o putere de a im presiona şi de a face prozeliţi incom parabil mai mare decît aceea a revistelor de populari­ zare sau chiar a literaturii S.F. de pînă acum) şi, într-o mai
8 I. C. Vissarion, B er-C ăciulă-lm părat, p. 81.

239

mică măsură, pe seama teatrului. La începutul anului 1930 rulează în Bucureşti filmul lui F ritz Lang, Femeia în Lunăy în care este utilizată m acheta unei rachete construite de H erm ann O berth, în 1936, filmul Ce va fi mîine ?, realizat de Al. K orda, după rom anul lui H . G. Wells, O poveste a zile­ lor ce vor veni, iar în stagiunea 1930/1931 se joacă pe scena Teatrului N aţional piesa lui K arel ta p e k , R .U .R ., în regia lui Soare Z. Soare. In acelaşi tim p, literatura S.F. şi proiectele viitorologice pătru n d în revistele şi în publicaţiile de mare tiraj, Maga­ zinul, unde apare, între altele, O mie de m etri sub Polul N ord, de H . G. Wells (octom brie 1932) şi Realitatea ilus­ trată care publică numeroase articole de popularizare sem­ nate de Renee Thevenin şi mai m ulte nuvele şi rom ane „sen­ zaţionale" sau „fantastice", C iudatele fenomene ale anului 1954, însemnări de pe o altă planetă, de A ndre M aurois (28 ian. 1932), R ătăcit prin univers, „roman fantastic" de R udyard M ullton (28 aprilie — 7 iulie 1932), Un fu rt de viapă (Povestea răposatului dom n Elvesham), „nuvelă fan­ tastică" de H . G. Wells (18 aug. 1932), Steaua groazei, Sfîrşitul unei lumi, „nuvelă fantastică" de H . G. Wells (8 sept. 1932), Sfîrşitul lum ii, de Aurel Grancea (14 iulie 1932), Satanic-trust, „rom an de senzaţie" de Al. Sidney (sfîrşitul anului 1932 — începutul anului 1933). Ceea ce surprinde la toate textele publicate în această perioadă este în prim ul rîn d faptul că noţiunea veche de roman ştiinţific nu mai apare ca denum ire a genului. S.F.-ul recurge acum, din instinct, la o strategie literară nouă, renunţînd la popularizare şi apropiindu-se de rom anul senza­ ţional, fantastic şi de consum, din ce în ce mai solicitat de cititori. Rămase în subconştientul epocii în fazele de început, com­ plexele literaturii S.F. încep şi ele să se manifeste pentru prim a dată în această perioadă. Literatură de aventuri pen­ tru copii şi tineret, în faza Jules Verne, şi popularizare în prim ele două decenii ale secolului X X , S.F.-ul este p riv it acum ca o com ponentă a unei literaturi minore, ca un p ro ­ dus frivol, lipsit de orice fundam ent românesc. Tipică pentru ceea ce s-ar putea numi o psihologie a genului, în deceniul patru, este şi istoria rom anului Oraşele înecate, de Felix Aderca, publicat mai întîi în Realitatea ilustrată sub o sem240

n atu ră exotică şi plasat în decor new -yorkez. Mai m ult, îrr cronica literară consacrată rom anului, la data apariţiei în volum , G. Călinescu utilizează o term inologie personală (basm futu rist ) şi chiar un sistem de referinţă ineficient, care indică ignorarea oricărei tradiţii ro m ân eşti1. Indiferenţa absolută sau relativă a istoriei literare şi a criticii, faptul că am intirea prim ei faze şi, cu a tît mai mult,, a p ro to -S .F - ului românesc s-a pierdut, arată că, în ciuda sincronismului şi a unei emulaţii periodice, prim ele etape din evoluţia fantasticului ştiinţific românesc reprezintă, din pers­ pectiva unei istorii a genului, etape ratate de S.F. Spre această concluzie conduc încă două serii de fapte : existenţa unor texte necunoscute, care arată că procesul de delim itare a domeniului literaturii S.F. şi a tradiţiei este încă departe de a se fi încheiat, şi existenţa unei categorii de texte pe care şi le dispută, în egală măsură, literatura fantastică şi literatura S.F., într-un mom ent în care statutul de gen al acestora răm îne încă incert. Din prim a categorie fac parte A tlantis sau Epoca de aur,. de C leant Spirescu, Stafiile dragostei (1929), rom an scris în colaborare de Alexis N our (1877— 1939), D octorul Ygrec (I. Glicsman, 1871— 1938), Sărm anul K lopştok (P. Mihăescu,. 1879— 1954) şi A lexandru Bilciurescu, O m ul de cristal (1930),. de N . R ădulescu-Niger (1861 — 1944) şi Dincolo de stele (1943), de A lexandru H ertzug (n. 1899). A tlantida lui C leant Spirescu are ca „sursă de inspiraţie'1 un manuscris dintr-o casetă scoasă din fundul Oceanului A tlantic de către o expediţie ştiinţifică şi descifrat de un savant de origine germano-polonă.
D in textul acesta rezultă că atlantizii au fost un popor de negri, conduşi de îm păratul N eg şi de buna R am a, instalaţi în oraşulm etropolă L am pada. Aici oamenii se deplasează cu ajutorul unor aripi inventate de savantul Ascol, cunosc cinem atograful în culori, gram ofonul, telefonul, radio-televizorul, ventilatoarele şi lăm pilecu radiu. P alatul îm păratului N eg este o aglom erare de astfel de invenţii, şi, la fel, palatul M arelui P reot M agor : „Ei in tra ră-n sala m are, foarte bine lum inată C h iar şi seara, d intr-o sursă to t de Ascol inventată.

1 G . Călinescu, F. Aderca : „Oraşele înecate", în A devărul liter fi artistic, nr. 849, 14 m artie 1937, p. 16.

24 r

în această încăpere cu coloane nobile, D înd lum ină sau căldură «în perpetuum mobile» — Cum voeşti, — iradiază, din lăm pile de cleştar, D e m ulţi ani, un fel de radiu. M inunează-acest focar C e-i nestins, ca-n prim ul stadiu. U n ceasornic pe rotile — U n fel de cîntar-basculă — num ără ani, luni şi zile, M işcînd greu a lui pendulă. D in m isteriosu-i pîntec O rele i le vesteşte — schim bînd cîntec după cîntec. Ce îl cîntă to t a lt crainic — nişte păsări. U n m aestru Le-a făcut s-apară tainic. Ici, enorm , un glob-terestru, Susţinut pe trei suporturi îm brăcate în sidef, în onix, m ărgean şi fildeş, e lucrat în relief... O m aşină cu resorturi îl în v îrte-n atitudini Spre-a-i expune-adînc de ape, şi de m unte altitudini... H a rta cerului m ai este : cu mii stele, sori, planete, Zodiac, lactee cale, nebuloase şi comete. M ari biblioteci se află, în acest castel m ăreţ. Cinem a-n culori m ai are, gram ofon perfect, de preţ, T elefon cu fir şi fără, ap aratu l cel nou sismic, R adio-televizorul şi luneta cu tub prism ic.“ 2 C u toate acestea, A tlan tid a este încă departe de a fi atins per­ fecţiunea, d a to rită ră u tă ţii îm păratului N eg şi a partidului ce­ nuşiu, a fla t la putere. în aceste îm prejurări, tîn a ru l V olunt, din insula Form uza, inventatorul unui elixir capabil să îm blînzeascî orice caracter, se prezintă la savantul Ascol, căruia îi face o dem onstraţie pe un tigru : „V olunt scoate din valiză, pe cînd tigrul grila muşcă, O fiolă cu tulum bă şi s-apropie de cuşcă. C înd îm prăştie o bură foarte fină, din licoarea Invizibilă aproape, tigru-adulm ecă-ntîi boarea, A poi tace şi s-aşează cum inţit în p a tru labe. V olunt, ca să fie sigur că efectele nu-s slabe, îi arunc-un suc, în p asta ce tărcatu l o înghite. Scuturîndu-şi tare blana, ochii m ari face-n orbite ; D a r m ixtura îl dispune : vesel jos se tăvăleşte, A poi se ridică-n labe şi perfect se linişteşte." 3 C înd îm păratul N eg se îm bolnăveşte, V olunt elixirul m iraculos, şi după el întregul popor. îl injectează cu

„S-a d a t ordin strict, pe urm ă, către oamenii politici : T oţi să vie la injecţii, fără obiecţii, critici..." 4 2 C leant Spirescu, A tlantis sau Epoca de aur — Poem din tim purile preistorice — , F undaţia culturală „Regele M ihai I" , Bucureşti, 1929, pp. 28— 29. 3 Ibidem , p. 26. 4 Ibidem , p. 48.

242

La putere este chem at p artidul albastru şi astfel este in a u g u ra ţi epoca de aur, care durează tim p de m ai m ulte generaţii şi se încheie prin pierderea eficienţei elixirului şi prin scufundarea îrt valuri a întregului continent : „Creierul, de pocăire nici un gînd nu le secretă. «H alo»-ntr-una avea luna, se ivise şi-o cometă, C a o altă prevestire, colo sus, pe ceru-albastru. Presim ţind răii că vine în zbor groaznicul dezastru, S-au ded at acum pe fa ţă la orgii nepomenite, P în ă-n ziua cea fa ta lă , cînd cutrem uru-i înghite, în potopul cel de ape, prăbuşindu-i form idabil : Fu pedeapsă c ru n tă p entru om ul ră u şi m izerabil. Astfel, scufundatu-A tlantis, — continentul de-altă d a tă — în O ceanu-A tlantic urm a-i, insulele azi ne -ara tă ...“5

In ciuda tu tu ro r naivităţilor de gîndire şi de stil, acu­ rateţea descripţiei, voluptatea parnasiană a enum erărilor şir. în general, insistenţa cu care sînt construite peisajul, fauna şi flora unui continent ipotetic, transform ă poemul lui C leant Spirescu într-o interesantă experienţă S.F., care ne dă posi­ bilitatea să verificăm pînă unde poate înainta, în poezie,, fantasticul ştiinţific. în Staţiile dragostei, rom an aflat la lim ita dintre lite­ ratu ra de consum şi parodia acesteia, doctorul O vidiu H eraclide, discrim inat de lumea ştiinţifică şi universitară, pe care a ajuns să o dispreţuiască, realizează într-un laborator de electro- şi magnetofiziologie experienţa fundam entală a resuscitării cadavrelor, mai întîi un cîine, apoi un cobai şi în cele din urm ă un om, care este chiar iubitul fiicei sale. în al doilea rînd, cercetările doctorului H eraclide urm ăresc anu­ larea libido -ului freudian, cu ajutorul unor seruri anti-fem el şi anti-m ascul. D upă m oartea savantului, manuscrisul cu descrierea „procedeului învierii m orţilor" intră în posesia unui sociolog, care îl distruge speriat de prim ejdia creşterii, nelim itate a num ărului locuitorilor Păm întului. Mersul prim elor experienţe generează melodrama pentru că, după reţeta rom anelor de senzaţie, personajele sînt plim ­ bate prin cimitire, p rintre cadavre şi stafii sau în lumea prom iscuă a escrocilor, ghicitoarelor şi codoaşelor de la pe­ riferia capitalei. Din acelaşi arsenal estetic fac parte bătăile
5 Ibidem , p. 63.

243

p e viaţă şi pe m oarte, mesajele ascunse în cavouri, travestiul, ■coincidenţele copilăreşti, bestia care atentează la virginitatea unei fecioare şi, la locul potrivit, cîteva cuvinte picante scoase din argoul şmecherilor şi al pungaşilor, băşcălie, janghinos, mahăr, şpagă, fleancă, şleahtă etc. A doua serie de experienţe perm ite adîncirea ipotezei ca >ne aflăm în fa ţa unei parodii, căci efectul tratam entului de asexuare aplicat în tr-u n pensionat de dom nişoare din capi­ tală şi asupra m inistrului instrucţiunii publice se situeaza în­ tre comic şi grotesc. De fap t, chiar titlul şi ideea neobişnuită a realizării unui rom an prin colaborarea a p atru autori, dintre ca?a m edi­ cului i-a revenit sarcina de a scrie partea de specialitate, pot fi considerate ele însele o exagerare, atitudine care se află la începutul oricărei parodii. în cazul în care această ipoteză nu este rezultatul incapa­ cităţii noastre de a mai judeca la adevărata lui valoare gus­ tul estetic al unei epoci mai îndepărtate, în care ceea ce as­ tăzi ni se pare comic putea fi luat în serios, atunci Stafiile dm gostei reprezintă prim ul nostru rom an parodic S.F. P rin O m ul de cristal, de N . R adulescu-Niger, avem p ri­ m ul rom an al unui robot, în literatu ra rom ână. D octorul Eudoxiu Z arian construieşte la moşia sa din judeţul R îm nicul-Sărat un „om artificial", Amedeu, care are trupul de cristal, iar obrajii şi mîinile „ca la toţi oam enii“ . P artea cea .mai stranie a acestui autom at, care nu m ănîncă şi nu bea, este un mecanism al iradierii cugetului, care face ca gîndurile să devină vizibile. în esenţă, omul artificial al doctorului Z arian este realizat „pe temeiul unei rotării de ceasornic", atn rol im p o rtan t jucîndu-1 însă şi magnetismul şi electrici­ tatea, citate fără alte explicaţii. P artea stridentă a cărţii decurge din p artitu ra ei senti­ m entală, căci o femeie cu m oravuri uşoare, dar cu suflet bun, se îndrăgosteşte de Amedu şi se căsătoreşte apoi cu •doctorul Z arian, cînd află că iubitul este în realitate un au­ tom at, cu care nu se poate realiza legătura fizică. De altfel, Amedeu este „ucis" de un epileptic al satului, fără nici o explicaţie serioasă, şi în faţa disperării de m om ent a femeii, 'doctorul îi comunică rezultatul experienţelor s a le :
:244

„Scum pă copilă, ca vieaţa să-şi poată urm a, în lume, un scop definit, după unii, o întîm plătoare dibuire în necunoscut din cauza unor molecule prim itive ce s-au desvoltat inconştient, după alţii, — v iaţa, zic, trebuie să aibă în indivizii săi un adînc tăinuit în care să nu se p ă tru n d ă : vederea ghidului ar face-o cu n e p u tin ţă !" *

în felul acesta, doctorul Zarian, care afirm ă că a desco­ p erit un principiu al existenţei umane, poate să-şi abandoneze satisfăcut experienţele, dar rom anul a trecut pe lîngă mai m ulte idei, fără să adîncească nici una, pentru că nu ştim pînă la urm ă dacă tem a centrală este posibilitatea creaţiei artificiale, dragostea dintre un om şi un autom at sau această, experienţă enunţată mai m ult teoretic. Deşi sub raportul verosim ilităţii psihologice rom anul lui Rădulescu-N iger este aproape comic, pe lîngă m eritul de a fi creat prim ul om artificial din literatura rom ână, rom an­ cierul îl mai are şi pe acela al ciudăţeniei de a-1 fi înzestrat cu o personalitate săm ănătoristă, surprinzătoare într-un ro­ man S.F. Amedeu se fereşte de „oamenii inutili" ai m ediu­ lui orăşenesc, d ar se simte bine la ţară, în codri şi printre plugari, acolo unde, între altele, doctorul Z arian este poreclit de sătenii cu frica lui Dumnezeu, „doftorul Satanei". A st­ fel, mica originalitate a rom anului, luat ca S.F., decurge toc­ mai din amestecul acesta ciudat de m entalităţi şi de scene, pe de o p arte conacul, satul, cîrciuma, lanurile de porum b şi pădurea, pe de alta laboratoarele savantului, biblioteca şi fantezia inginerească a acestuia. Foarte curioasă p entru un rom an S.F. care lucrează cu elemente de anticipaţie este şi datarea, îm pinsă undeva în trecut, nu în viitor, căci acţiunea cărţii, ap ăru tă în anul 1930, se petrece prin 1910— 1911. Prin toate aceste elemente, care po t fi prem editate sau nu, O m ul de cristal a devenit un rom an S.F. naiv şi pînă la un punct straniu, căci ce poate fi mai ciudat decît un om artificial care este adus, la începutul secolului X X , într-un salon literar bucureştean, unde se recită Vara la ţară, de Al. D epărăţeanu ?! Mai puţin coerent sub ra p o rt ideologic şi literar, rom anul lui Al. H ertzug, Dincolo de stele, porneşte de la pretextul

6 N . R ădulescu-N iger, O m ul de cristal, Rom an, E ditura „C urierul Judiciar" S.A., Bucureşti, (193C), p. 227.

•unei catastrofe cosmice de tipul celei descrise de Jules Verne in H ector Servadac (1877).
în urm a ciocnirii cu o com etă imensă, „o m are p arte din aerul atm osferic şi din scoarţa plan etară" este smulsă şi tran sp o rtată, îm preună cu L una, în afara sistemului nostru solar. în aceste condiţii, c îţiv a reprezentanţi ai supravieţuitorilor cataclism ului, care dispun de rachete vidice sau vidonavc, pornesc să prospecteze mai întîi planetele învecinate cu P ăm întul şi, în cele din urm ă, steaua Sirius, p en tru a pregăti „em igrarea extrapăm întească“ .

Fantezia rom ancierului, ineficientă cînd trebuie să coordo­ neze epic acţiunea personajelor sale, funcţionează în largul ei în direcţia anticipaţiei sau a invenţiilor tehnice (mobi­ lier de cristal, conserve solare, costume de scafandru vidic, aeronave care se p o t cupla şi po t comunica între ele în vid, prelungirea vieţii, hrana obţinută din lum ină, transm utaţia m ateriei, vehiculele magnetice ale seleniţilor sau casele ru ­ lante din Sirius) şi, mai ales în direcţia exobiologiei. în oceanele de pe M ercur trăiesc anim ale sociabila, ase­ m ănătoare din punct de vedere anatom ic cu porcii tereştri. Fauna de pe Venus, extrem de diversificată, are ca trăsătură com ună fosforescenţa şi potenţialul electric r id ic a t:
„N u-i p lan tă sau anim al care în eterna um ezeală a planetei să nu em ită fosforescenţe prin anum ite puncte ale epiderm ei. Pe deasupra, asemeni focului Sf. Elmes, care uneori apare pe vreme um edă şi pe p ăm înt, aici, din Venus, în perm anenţă ies efluvii albe, gălbui, albastre şi uneori chiar roşii-portocalii, făcînd din noapte o feerie de n uanţe şi de poezie. [...] U nde m ai pui apoi, făcliile fantastice ce se aprind cu întreruperi după bătăile aripilor, pe cari unele insecte, dar m ai ales păsărelele, le p o a rtă în zbor, ca în tr-o ceremonie veselă a sosirii nopţii ?!* 7

D acă Venus este „un păm înt fără oam eni", pe M arte trăiesc fiinţe pitice deosebit de inteligente, care cultivă cu insistenţă cîntecele şi florile şi s-au organizat într-un stat unic, pentru a face faţă condiţiilor vitrege ale vieţii :
„N e simţim um iliţi fa ţă de aceste fiinţe pitice, cu cap enorm , cu trăsătu ri fine, cu ochi bulbucaţi, cu irisul deschizibil orizontal ca la capre, fo a rte im presionanţi, fo arte p ătru n z ăto ri, fo arte blînzi ! 7 A lexandra H ertzug, Dincolo de stele, rom an, E d itu ra O F A R, Bucu­ reşti, 1943, pp. 78— 79.

246

A u culoarea fosforului şi lum inează puternic în întuneric ! Totuşi sînt plini de tristeţe. A dînc gînditori, consecinţa tragediei lo r în m ediul rău în care se află." 8

Pe Ju p iter trăiesc fiinţe enorme, în form ă de bilă „cu cîte un ochi în ax a“, şi chiar Luna este locuită în subsoluri de fiinţe transparente, inspirate desigur de rom anul lui W ells, Primii oameni in Lună. C ategoria textelor care glisează între fantastic şi S.F. făcînd apel, uneori sim ultan, la procedee tipice pentru fie­ care din cele două domenii, trebuie p riv ită ca un aliat poten­ ţial al fantasticului ştiinţific, nu ca S.F. propriu-zis. De obicei, procedeele, personajele sau obiectele S.F. prin care se poate verifica identitatea de gen a unei opere literare, reprezintă aici elemente laterale, aflate dincolo de centrul de greutate, care este tem a unui text. Astfel, pornind de la una din „nuvelele ştiinţifice" ale lui G. Apollinaire, Ion Minulescu explică ubicuitatea diavo­ lului din povestirea De vorbă cu necuratul, în care esenţială este tema pactului faustic, prin punerea la contribuţie a unor aparate tehnice, al căror efect pare să ţină de dom e­ niul fabulosului :
„ —- D ragii mei, trebuie să ştiţi că eu sînt un om foarte o c u p au A facerile mele nu-m i dau răgaz să m ă pot odihni un singur m om ent. Ba ceva m ai m ult chiar, sînt cazuri cînd în acelaşi m om ent trebuie să m ă găsesc în m ai m ulte locuri. C um aş puteai dar face fa ţă tu tu ro r nevoilor, dacă nu m i-aş transm ite im aginea în diferitele locuri unde prezenţa mea ar fi necesară în acelaşi tim p ? Procedeul este foarte simplu — un fel de ou al lui C olum b, m ai ales astăzi cînd telegrafia fără fir, nu m ai constituie un m ister p entru nimeni. A p aratu l este invenţia mea. Şi D om nul D am ian îşi băgă m îna în buzunar şi scoase un obiect de m etal ro tu n d şi m are cît un ceasornic obişnuit de bărbat, li deschise capacul şi ni-1 a rată invitîndu-ne să ne apropiem m a i m ult de dînsul. In locul cadranului obişnuit, era o oglindă con­ vexă iar axa m inotarelor era înlocuită p rin tr-u n buton identic cu al soneriilor electrice. — Acesta este adevăratul rad iato r, ne explică dînsul. O g lin d i reflectează im aginea, butonul stabileşte contactul cu curentul elec­ tric pe care îl am înm agazinat în concavitatea oglinzei şi undele herziene m ă duc m ai repede decît trenul pînă la aparatele înre­ gistratoare care sînt acestea. 8 Ibidem , pp. 89— 90.

247

Şi D om nul D am ian băgă m ina din nou în buzunar şi scoase un fel de ţinte de planşetă pe care le înfipse una în tr-u n stîlp de telegraf, a lta într-un copac şi alta m ai departe într-u n gard ce îm prejm uia un loc viran. — A paratele cari sînt plasate m ai din vreme în locurile unde ştiu că este nevoie de prezenţa mea, înregistrează im aginea şi o proiectează pe p ă m în t dîndu-i expresia realităţii şi toate gestu­ rile reflectate în oglinda a p aratu lu i rad iato r. D upă cum vedeţi, nimic m ai sim plu şi m ai natu ral." 9

în Braţul Androm edei (1930), de Gib. I. Mihăescu, p a ­ siunea exagerata a profesorului de m atem atica Andrei Lazăr p en tru „maşinile etern în v îrtito are“ este numai o com po­ nentă dintr-un rom an m ult mai vast, care îşi ia ca obiect existenţa şi esenţa socială a unor indivizi, pornind de la exam inarea com portam entului lor erotic. T im iditatea ero­ tică a lui Andrei L azăr corespunde unei accentuate tim idi­ tăţi sociale, iar versatilitatea sexuală şi corupţia fiziologică a lui N ae Inelescu, N edan, Vucol C ornoiu şi, în general, a tu tu ro r femeilor din rom an, devin expresia unei adînci co­ ru p ţii sociale. Mai m ult, în im aginaţia profesorului Andrei Lazăr, m a­ şina ia, p rintr-un com plicat proces de transfer psihologic, în­ făţişarea unei fiinţe acaparatoare, cu un com portam ent aproape sexual şi agresiv :
„Şi-n m inte prinse să se îngroaşe o dihanie absurdă de fabulă. O are unde m ai văzuse, cîndva, una la fel ? A h, în vis ; acum cîteva nopţi : lighioana aceea de fier, cu oase ferecate, cu dinţi m etalici, ou m embre m ultiple şi inform e, cu articulaţii fă ră sens. în odaia ascunsă, cu m otorul neştiut de nim eni. M otorul înviase, îl trîntise pe podele şi-l devora cu tih n it nesaţ." 10

Fără să realizeze o operă integrală de S.F., Cezar Petrescu se află mai aproape de literatura ştiinţifico-fantastică în volum ul al doilea din Baletul mecanic (1931).
9 Ion Minulescu, De vorbă cu necuratul, în voi. C eti(i-le noaptea, E ditura „C ultura N a ţio n a lă", Bucureşti, 1930, p. 60. Povestirea a apă­ ru t iniţial în C etiţi-m ă, n r. 3, febr. 1922. 10 Gib. I. M ihăescu, Braţul A ndrom edei, R om an, E ditura „N aţionala* S. C iornei, Bucureşti, 1930, p. 76.

248

Inginerul Coppelius, un inv en tato r com parabil cu L eonardo da Vinci, angajează o p t persoane căzute pe ultim a trea p tă a degra­ d ării sociale, p entru a realiza îm preună cu ele un balet de autom ate : „E xperienţa lui Coppelius, dezbrăcată de literatu ră fumegoasă şi fantastică, transpusă pe terenul realităţii, aşa cum se cuvine într-o epocă în care calul şoselelor a fost u zu rp at de autom obil, peştele oceanului de subm arin, pasărea cerului de avion. N u păpuşi de ceară im itîn d cu o jalnică stîngăcie chipul şi gestul um aa, ci autom ate care să depăşească im perfecţia omenească şi să însemne o glorificare a veacului, p rin tr-o artă a veacului, cu m ijloacele veacului." 11 în discuţiile de atelier dintre m aestru şi discipolii săi sînt evocate m ai m ulte autom ate celebre, Jucătorul de şah al baronului Kem pelen, „im ortalizat în una din povestirile ex traordinare ale lui E dgar A llan Poe“, raţa lui V aucanson şi Miss H adaly, E va vii­ toare a lui Villiers de l ’Isle-A dam . „Povestirile anticipative de acest fel, atracţioase şi p u tîn d p u rta aluzii directe la problem atica socială, nu puteau să nu atragă pe C ezar Petrescu, care, în stru ctu ra Baletului mecanic, a am estecat idei din Villiers de l ’Isle-A dam şi din C apek, îm prum utînd direct din povestirea fan­ tastică a lui H offm ann, O m ul de nisip..." 12 P e n tru a d a glas autom atelor sale, C oppelius concepe un „ochi tran sfo rm ato r", capabil să citească şi să reproducă sonor orice text, şi un a p ara t de „orchestraţie a undelor eterice". Accentul este pus, de fiecare d a tă , pe soluţia tehnică, pe invenţie, nu pe fan tastic : „M iracolul n u s-a în fă p tu it sub semnul unor puteri demonice. E u n m iracol tehnic. P atro n u l ne-a explicat to t. Am înţeles tot. R otiţe, biele, angrenagii, m osoare, m agnet, curenţi electrici, volţi..." 13 T otuşi d u p ă ce tru p a de balet este ansam blată, autom atul care sim bolizează ura se em ancipează fără nici o explicaţie, le distruge pe toate celelalte şi provoacă întoarcerea celor opt ucenici ai lui C oppelius în tripourile, cîrcium ile şi bordelurile de unde au ieşit.

Ideea revoltei m aşinilor îm potriva omului fusese expri­ m ată de C ezar Petrescu încă din 1923, în tr-u n articol din Gîndirea :
.M irac o lu l ştiinţific, plin de născociri uim itoare şi de îndrăsneli nebănuite, va aduce cîndva poate şi acest misticism al forţelor industriale. încep să ap ară ici-colo, rom ancieri şi poeţi, care fără să ajungă la antropom orfism , atribuie m onştrilor mecanici şi in­ dustriei m oderne, însuşiri grandioase şi m eniri supranaturale. Ce 11 C ezar Petrescu, Baletul mecanic, R om an, E d itu ra „C artea R om â­ nească", Bucureşti, 1931, voi. II, pp. 45— 46. 12 M ihai G afiţa, C ezar Petrescu, E ditura p entru literatură, Bucu­ reşti, 1963, p. 259. 13 C ezar Petrescu, op. cit., p. 100.

249

frum os şi patetic rom an a r scrie îndrăzneţul care ar ridica la simbol revanşa fierului, lucrat de m îna omenească p entru a făuri arme, tunuri şi tăişuri de baionete — şi răzbunîndu-se apoi pe însuşi omul creator, pe care supraînarm ările l-au osîndit la ră z ­ boiul ucigaş !“ 14

P ornind de la acest conspect „teoretic", C ezar Petrescu sugerează prin cele două volume ale Baletului mecanic, care fac p andant, existenţa unui ciclu etern, în care răul iese în­ totdeauna învingător, şi peste care ar fi exagerat să sus­ ţinem că se suprapune o semnificaţie socială mai exactă. Foarte curioasă poate să p ară apropierea lui Tudor A r­ ghezi de S.F. Ea a fost făcută pentru prim a dată de Ion H obana, care îl antologhează în Vîrsta de aur a anticipa­ ţiei româneşti (1969). In realitate, Arghezi este un autor de viziuni utopic-satirice, în genul lui Swift, un parodiat al literaturii S.F., în absenţa unui obiect clar de parodie. La Academia din Ţ uţy, un savant face o com unicare despre filin ţi şi boşogi, studiaţi cu ajutorul unui instrum ent pentru „zgîndărit preistoria prin păm înt", denum it Spinozalul :
„V îrful, în care se găseşte prim a lentilă şi un cristal prism atic, se leagă cu inteligenţa prin tr-o bretea cu doi poli, pozitiv şi negativ." 15

U n docum ent rarisim este descifrat cu ajutorul Pantaglotului, care traduce din 72 de limbi. Sub impresia em ulaţiei ştiinţifice din K uty, povestitorul face şi el cîteva invenţii („încălecătorul şi descălecătorul uni­ versal", „pana cu rezervorul pe faţă") şi se consacră cerce­ tărilo r pentru a realiza „oţelul transparent" şi „lemnul de •« tuci . Grotescul, răsturnarea absurdă, ritualul tehnologic p aro ­ d iat îmtr-o m anieră care am inteşte de U rm uz, sînt prezente şi în Radio-teorie, A m atorii sau Un aparat de emisie . 16
14 [C ezar Petrescu], U n nou m isticism : al fierului, în G îndirca, nr. 15, 20 m artie 1923, p. 216. 15 T udor Arghezi, Tablete din Ţara de K u ty , E d itu ra N a ţio n a laCiornei S.A., Bucureşti, 1933, p. 117. 16 în Scrieri 16, Proze, Subiecte II, E ditura pentru literatu ră, Bucu­ reşti, 1967.

250

A proape S.F. este schiţa-poem Zburătorul, din volumul Ce-ai cu mine, vîntule ? (1937), în care nişte pescari scot din mare cadavrul unei fiinţe stranii, de pe un tărîm imposibil de p re c iz a t:
„C rezîndu-se că este vorba de un aviator, care ar fi incercat echilibrul unui a p a ra t nou, m o n tat pe um eri şi fixat cu corzi, pescarii i-au desfăcut aripile, ca două evantalii, şi s-au încredinţat că greşesc. A ripile erau ca la păsări, crescute din um eri, lungi pînă dincolo de călcîie şi urzite din pene am estecate, de şase, şapte culori." 17

Prim ul examen indică originea celestă a tînărului, dînd, prin aceasta, o sugestie de interpretare religioasă a întregu­ lui Text. A doua privire, accidentală, descoperă am ănunte anatom ice noi, care sporesc confuzia :
„U n copil găsindu-i un melc, roşu ca macii, între degetul m are şi degetul urm ător, şi întinzîndu-şi m îna să-l ia, văzurăm că degetele de la picioare ale zburătorului, căzut din săgetările, poate, ale lum inii, p u rta u adaose trad a firii în tre ele, ca la înotătoare, şi ni se spori uim irea şi m ai m ult. S-ar fi p u tu t ca tîn ăru l să nu fi căzut din T ărie, şi să se fi ivit de prin m ările din fund." 18

D acă acceptăm o definiţie p o triv it căreia ipoteza dintr-u n text S.F. poate fi ştiinţifică în sens larg, deci nu nu­ mai „pozitivă", ci şi „um anistă" sau chiar pseudoştiinţifică, atunci N o p ţi la Serampore (1940), de M ircea Eliade este o nuvelă S.F.
T rei prieteni a fla ţi în In d ia trec p rin tr-o întîm plare stranie la Seram pore, lîngă C alcutta, unde profesorul Suren Bose şi-ar fi efectuat exerciţiile tantrice. In tr-o noapte, cei trei se rătăcesc cu m aşina în mijlocul unei p ăduri seculare, inexistente în tim pul zi­ lei, aud ţip ă tu l în fio ră to r al unei femei şi, luîndu-se după lum ina unui felinar, ajung la casa lui N îlăm v a ra D ăsa, în m om entul în care acesta îşi plînge soţia, ucisă de u n tîlh a r. înspăim întaţi, cei trei europeni părăsesc în grabă casa, încearcă să regăsească drum ul pierdut şi se trezesc în zori, în apropierea unei poieni. N im eni nu dă crezare întîm plării, şoferul indian susţine că nu s-a deplasat

17 Z burătorul , în voi. Ce-ai cu m ine, v în tu le ?, Povestirile boabe f i ale fărîm ei, F undaţia p entru literatu ră şi a rtă „Regele C arol I I" , Bucu­ reşti, 1937, p. 34. 38 Ibidem , p. 35.

251

cu m aşina în tim pul nopţii, iar profesorul Suren Bose refuză să adm ită că s-ar fi a fla t la Seram pore. C în d un b ă trîn negustor de iută le povesteşte o veche legendă despre o fa tă ucisă de un şef de bandă, în pădurea de la Seram pore, cei trei înţeleg că au fost m artorii unei scene petrecute în urm ă cu 150 de ani. Inlătu rîn d ipoteza beţiei sau a halucinaţiei colective, povestitorul ră m îne cu convingerea că a pătru n s în zona sacră în care Suren Bose efectua un ritu al secret, iar acesta, pentru a nu fi d eran jat, i-a a zv îrlit „prin puterile Iui oculte, într-u n alt spaţiu şi în a lt tim p ." N edum erirea povestitorului nu este p rovocată de deplasa­ rea în tim p, ci de faptul că în tr-o scenă veche au fost introduse elemente noi, prin prezenţa unor personaje noi : „A şadar, noi n-am retrăit exact o întîm plare de acum o sulă cincizeci de ani — ci am fost proiectaţi m artori unui evenim ent de acum o sută cincizeci de ani, evenim ent pe care, însă, l-am m odificat. D a r asta e în tr-a d ev ă r dincolo de orice m argine a înţelegerii omeneşti ; căci, dacă m intea mea poate accepta ipoteza; că, d a to rită unor anum ite forţe necunoscute, sînt în stare să anu­ lez tim pul şi să asist la un evenim ent trecut — aceeaşi m inte refuză să accepte că e posibil să m odific structura şi în făţişarea unui asemenea evenim ent trecut. A ccept ipoteza că aş putea asista la b ătălia de la W aterloo, însă nu p o t accepta că aş putea asista la b ătălia de la W aterloo v ăzînd în acelaşi tim p cum N apoleon iese biruitor..." 19 C eva m ai tîrziu, m edicul ascet Sw am i Shivananda îi explică povestitorului că lucrul este posibil prin tantra, echivalentul a ceea ce pentru europeni este fizica : „nici o întîm plare din lum ea noastră nu e reală, dragul meu. T ot ce se petrece în cosmosul acesta e iluzoriu. Şi m oartea Lilei, şi jalea soţului ei, şi ,în tîln irea dintre voi, oameni vii, şi um brele lor, toate acestea sînt iluzoriiIa r într-o lume de aparenţe, în care nici un lucru şi nici ura evenim ent nu e consistent, nu îşi are realitatea lui proprie — ori­ cine e stăpîn pe anum ite forţe, pe care voi le num iţi oculte, p o ate face orice vrea. E vident, nici el nu creează nimic real, ci num ai un joc de aparenţe." 20

E xplicaţia dată de Swami Shivananda poate fi regăsită în S.F. ca teorie a universului paralel, şi atunci nuvela lui Mircea Eliade poate fi integrată, fără nici o dificultate, do­ meniului literaturii ştiinţifico-fantastice. D in aceeaşi categorie fac parte cîteva texte din volum ul N uvele (1963). în G hicitor în pietre, aptitudinea de a anticipa destinul unui individ, în funcţie de obiectele în apropierea cărora
19 M ircea E liade, N o p ţi la Serampore, în Secretul doctorului H onig berger, E ditura Socec & Co., Bucureşti, 1940, p. 187. 20 Ibidem , p. 388.

252

acesta se plasează, este explicată prin cryptesthezia pragm a­ tică a lui Charles Richet sau prin psihometrie, iar în nuvela U n om mare , Eugen Cucoaneş este victim a unui fenomen de macrantropie, pe care un profesor îl explică prin existenţa unei glande arhaice :
„Profesorul pretinde că posed o glanda dispărută în pleistocen, o glandă pe care m am iferele doar ar fi încercat-o şi apoi, zice el, ar fi abandonat-o p entru că m ai m ult le încurca." 21

Mecanismul exam inat de Mircea Eliade în nuvela Un om mare este, de fapt, mecanismul sau logica instituirii unui m it. D a r sensul acesta la care aspiră nuvela nu afectează cu nimic statutul ei S.F. T ot S.F. avem şi în cîteva din nuvelele lui Victor Papilian sau Oscar Lemnaru, apropiate, p rin preferinţa pentru experienţele anatom ice „ilegale" de unele povestiri din V A m o u r supreme (1886) sau Tribulat Bonhom et (1887), de Villiers de l ’Isle-Adam. La prim ul, în nuvela Groază, din volumul Vecinul (1938), o echipă de trei medici experim entează pe anim ale şi, în cele din urm ă pe unul dintre ei, „elixirul de viaţă", capabil să resuscite m orţii. In Manechinul lui îgor (1943), anato­ m istul Igor Iarotzki Voroniuc reproduce fotografic im agi­ nile păstrate de ochii omeneşti, im ediat după deces, în m ă­ sura în care „memoria nu e o funcţie a creierului, ci a or­ ganelor de simţ". O operaţie anatom ică experim entală este realizaită şi în O chiul cu două pupile, rezultatul fiind unul simbolic, mai greu de admis într-o nuvelă fantastică. La O scar Lemnaru, în Ceasornicul din turn, din volumul O m u l şi umbra (1946), viaţa unui bătrîn se identifică cu existenţa unui mecanism, printr-o aplicare originală a temei vam pirism ului, şi cînd ceasornicul se opreşte, moare şi bătrînul lui îngrijitor. în T rium ful lui Crooks, un cercetător descoperă un p rep arat care provoacă întunericul şi îşi pierde viaţa intr-o experienţă stranie, în urm a căreia lum ina dintr-un lab o rato r este absorbită ca un lichid. în fine, în Ochiul ele m ort, un oculist celebru studiază fenomenul persistenţei
21 M ircea Eliade, N u vele, Colecţia D estin, M adrid, 1963, p. 96.

253

im aginilor pe retină, după deces, ca şi personajul lui V ictor P apilian, din Manechinul lui Igor. în com paraţie cu aceste texte care, după cum am văzuî, nu sînt întotdeauna produsul unei adevărate vocaţii S.F., aproape toate celelalte rom ane ştiinţifico-fanltastice pe care le cunoaştem, Cataclismul anului 2000, de D orina V. Ienciu, A rd luminile-n V itol, de Ilie lenea, Păm întul în flă c ă ri! de Al. Dem. Colţeşti sau A tlantida, de T iron Albani, fac o figură m odestă, în m ăsura în care se reduc, de cele mai m ulte ori, la logica n arativă a rom anelor senzaţionale de la sfîrşitul secolului X IX , sau încearcă să sugereze preem i­ nenţa unor modele socio-politice naive ( A tlantida ) sau aumane ( Cataclismul anului 2000). M ai interesant prin surpriza finală şi prin întorsătura paleoaStronautică a intrigii este rom anul lui Ilie lenea, în care doi tineri de pe planeta Vitol se transportă cu un avionrachetă în sistemul nostru solar, form ează un cuplu adamic şi civilizează P ăm întul, instalîndu-se în A tlantida. Cel mai im p o rtan t rom an S.F. din prim a jum ătate a se­ colului nostru este, nu încape nici o îndoială, Oraşele scu­ fundate, de Felix Aderca (1891— 1962), publicat iniţial sub titlul X -O , R om anul viitorului, în Realitatea ilustrată (29 septembrie-15 decembrie 1932) şi semnat, „pentru încurajarea cititorilor", cu pseudonim ul Leone Palm antini. 22 D upă H . Stahl, Felix Aderca este cel de-al doilea autor rom ân care semnează un „m anifest S.F.“, punînd romanul normal sub semnul incapacităţii şi al lipsei de originalitate :
„Ar putea oare vreodată prinde un rom ancier farm ecul unor pleoape ostenite, care se lasă-n am urg, od ată cu pleoapa viorie a cerului, peste o luncă de p rim ăv ară ?... V iaţa ne dăruieşte această voluptate în răstim pul unei clipe îm preună cu am intirea ei fă ră 22 în versiunea din R ealitatea ilustrată, acţiunea debutează la K ew Y ork, personajele fiind operatorul de cinem a John Balm ont şi soţia sa, C arel. în 1937, cînd rom anul apare în volum , la E d itu ra Vrem ea, sub titlu l Oraşele înecate, scena se m ută la Bucureşti, în a partam entul opera­ torului Ioan D oicin şi al soţiei sale, R i. La reeditarea din 1966 (E d itu ia T ineretului, cu o p re fa ţă de O v. S. C rohm ălniceanu), titlu l este Oraşele scufundate. Rom anul a fost tradus în lim ba germ ană de Erich Mesch (Die U nterwasserstădte, K riterior, Bucureşti, 1970). A ceastă versiune a a p ăru t şi în colecţia specializată a editurii W ilhelm H eyne, M iinchen, 1977.

254

pereche p entru ani de-a rîndul, ceea ce un scriitor sensibil nu izbu­ teşte uneori nici în 3000 de pagini de iubire literară integrală. T oate rom anele pe care le provoci trebuie să se petreacă-n viitor, pentru ca cititorul sa găsească în tr-a d ev ă r ceva substanţial, ne­ copiat şi nefalsificat, o profeţie (oricît de vagă) dar care să se ivească d in tr-u n germen original." 23

Sem nificativ pentru prudenţa cu care scriitorii se apropie de o literatu ră care ar putea fi considerată m inoră este şi faptul că acest „m anifest" apare după capitolul Pastorala, din A venturile d-lui Ionel Lăcustă-Term idor (1932), o p aro ­ die în stilul ironic şi sacadat al prozelor lui T udor Arghezi, pe tema scufundării A tlantidei, ca rezultat al conflictului d in tre populaţiile active (europenii şi americanii) şi artişti :
„Locuitorii de pe A tlantic, atlantizii, sînt intelectuali şi deservesc cu producţiile lor artistice, cele două continente unde au răm as în casele de lem n şi păm în t num ai pădurarii şi plugarii. T otul se mişcă electric ; electricitatea e acum ulată din soare şi din nori de bobin: ca nişte papagali de p latin ă situaţi de-asupra coliviilor [în care locuiesc atlan tizii] şi transm isă celor două continente care nu prea au nevoie de ea. D e la o vreme plugarii şi păd u rarii celor două continente au com unicat între ei fără ştirea republicelor de bam bu şi au constatat uşor că atlantizii nici nu ară, nici nu taie lemne. R evoltaţi au suprim at atlantizilor expediţia franzelelor m atinale şi carto filo r de vecernie, ia r atlantizii, la rîndul lor, d re p t represalii au tă ia t curentul electric şi au o prit transporturile de idei şi muzică, instalînd la m argini p entru control oglinzile re­ velatoare. [...] C ontinentalii s-au în d îrjit însă şi tem îndu-se pen­ tru viitor, au h o tă rît să suprim e cu desăvîrşire acel neam ciunt de oameni, care cereau grăsime şi vin, ca să dea în schimb num ai sunete şi luciri. Şi pescarii din N orvegia în înţelegere cu v înătorii de foce din G roenlanda, s-au ridicat în tr-o noapte şi au desfăcut lanţurile care ţineau pînă se topeau, m unţii de gheaţă ai Polului N o rd . P ră v ă liţi de furtuni, gheţarii au răzb it şi au răsturnat, îrvecîndu-le, coliviile subtile ale atlantizilor. A pierit în valuri, în cîteva ore, o civilizaţie suprem ă şi un tip de om su p e rio r..."24

;

Oraşele scufundate, a doua operă clasică a anticipaţiei rom âneşti, este un rom an pe tema sfîrşitului Păm întului,
23 A fd e rca ]., Provocarea, în R ealitatea ilustrată, nr. 296, 29 sept. 1932, p. 28. 24 Felix A derca, A venturile d-lui Ionel Lăcustă-Term idor, E ditura „ N aţio n ala" S. C iornei, Bucureşti, 1932, pp. 174— 176. C apitolul Pas­ torală, din acest volum , este a tît de arghezian, încît a fost inclus în T’ i d o r Arghezi, Scrieri 15, Proze, E ditura pentru literatură, Bucureşti, 1967 !

255

într-o epocă înd ep ărtată din viitor, datorită răcirii Soarelui şi a scoarţei terestre.
„...oam enii s-au retras de pe păm întul îngheţat în oraşe de sticlă, construite pe fundul oceanelor. Această direcţie de dezvoltare a civilizaţiei pare să fi fost nefericită, pentru că şi tem peratura apelor scade trep tat, iar um anitatea, în condiţiile unei asemenea existenţe acvatice, începe să-şi p iard ă însuşirile proprii şi să ia înfăţişarea m oluştelor. Inginerul W h itt preconizează continuarea retragerii spre pirosferă. prin săparea de galerii. A lt tehnician, X avier, pledează teza părăsirii păm întului şi m utării pe o planetă m ai tin ă ră. P înă la urm ă, ultim ul, găsind form ula lăm pii care eli­ berează energia atom ică, îşi pune planul în aplicare, însoţit însă num ai de iubita sa, pentru că W h itt cu secretara lui răm în să continue înaintarea spre centrul fierbinte al globului. R om anul fo ­ loseşte to t arsenalul anticipaţiei ştiinţifice : oraşe de sticlă, ra ­ chete, laboratoare unde se fabrică alim ente sintetice volatile etc. M eritul autorului este că nu se m ărgineşte Ia aceasta, ci, luînd datele fanteziei ca o ipoteză, construieşte prin deducţie realistă, după exem plul lui W ells, o întreagă realitate nouă, socială şi psi­ hologică. Felix A derca îşi im aginează cu o ra ră capacitate specu­ lativă to t felul de problem e cărora om enirea v a trebui să le facă fa ţă în viitor. Exam inează, astfel, conflictele sociale generate de o lume supratehnicizată, schiţează m oravurile ei curioase, în tre­ vede prim ejdia degenerescenţei biologice şi ne invită să Urmărim form ele ultim e ale conservatorism ului (iubirea, gustul p entru hrana solidă ş.a.m .d.).“ 25

8. După 1950
întrebarea pe care trebuie să şi-o pună cel care eKaminează domeniul literaturii ştiinţifico-fantastice din R om ânia este aceea dacă are dreptul să facă o istorie, din fapte dis­ parate şi elemente întîm plătoare de S.F. A stăzi, lucrul acesta este posibil. Prim ul rom an S.F. care a ap ăru t după cel de al doilea război m ondial a fost D rum printre aştri (1954), de R adu N o r şi I. M. Ştefan. în cei 25 de ani care au trecut de atunci, num ărul rom anelor, al povestirilor şi, bineînţeles, al
25 O v. S. C rohm ălniceanu, Literatura rom ână între cele două războaie (ediţie revăzută), voi. I, E d itu ra M inerva, Bucureşti, 1972, pp. 428— 429.

256

autorilor de literatură S.F. a crescut vertiginos. în paralel cu apariţia scriitorilor, a revistelor sau a colecţiilor de edi­ tură specializate, fenomenul cel mai proem inent care s-a produs în această perioadă a fost asumarea tradiţiei. P rivit de aproape, procesul acesta este spectaculos, desfăşurîndu-se cu o repeziciune care nu are termen de com paraţie decît în ritm ul de asimilare a principalelor curente literare europene, în literatura rom ână din secolul X IX . Cu toate că în 1958 fusese reeditat rom anul lui H . Stahl, Un român în Lună, problem a vechimii S.F.-ului românesc se pune pentru prim a dată în anul 1963 :
„Deşi nu avem o bogată trad iţie în acest dom eniu, ea există to ­ tuşi şi cred că ar fi m ai m ult decît un gest de recunoştinţă dacă ar apare o antologie a celor m ai sem nificative lucrări — unele chiar în fragm ente — scrise de M acedonski, C ezar Petrescu, I. C. Vissarion, Stahl, A derca şi alţii." 1

Chestiunea este aproape im ediat reluată de Ion H obana, care exprim ă şi el convingerea că literatura ştiinţifico-fantastică românească este un S.F. de dată recentă, lipsit de o adevărată tradiţie :
„L iteratura ştiinţifico-fantastică nu are o trad iţie în adevăratul înţeles al cuvîntului ; în a fara rom anelor «Un rom ân în Lună» de H . Stahl şi «Oraşele înecate» de F. A derca, se pare că înainte de 23 A ugust 1944 au a p ăru t d oar povestiri risipite prin diverse publicaţii şi a d ap tări, m ai m ult sau m ai puţin inspirate, ale unor lucrări străine («C etatea R adiului», «Raza m isterioasă» etc.). O cercetare atentă a acestui dom eniu ne-ar oferi poate sum arul unei culegeri antologice. O ricum , despre o literatu ră rom ânească de anticipaţie se poate vorbi num ai astăzi, în urm a efo rtu rilo r coniugate ale scriitorilor, E diturii tineretului şi Colecţiei «Povestiri ştiinţifico-fantastice»." 2

C ontribuţia publicaţiei editate de revista Ştiinţă şi teh­ nică, sub conducerea scriitorului A drian Rogoz, la explorarea părţii ascunse a S.F.-ului românesc, a fost republicarea unor texte „vechi“, O m ul zburător, de V ictor Eftim iu (în 1964),
1 M ihu D ragom ir, A ctualitatea literaturii despre viitor, în Luceafărul, nr. 5, 1 m artie 1963, p. 11. 2 Ion H obana, Literatura ştiinţifico-fantastică, în Lu p ta de clasă, nr. 12, dec. 1963, p. 51.

257

un fragm ent din Oraşele scufundate, de Felix Aderca (în 1965), Ceasornicul din turn, O chiul de m ort şi Amăgirea, •de Oscar Lem naru (înitre 1965 şi 1968) şi Agerul păm întului, d e I. C. Vissarion (în 1965). în tr-u n studiu din anul 1966, Silvian Iosifescu semna­ lează şi el un rom an necunoscut, din 1937, Se aprind luminile-n V itol, de Ilie lenea. 3 In fine, la sfîrşitul anului 1967, Ion H obana schiţează o prim ă „istorie" a S.F.-ului românesc, introducînd în discuţie o listă de nume noi, fără să pretindă însă că aceste elemente p o t schimba concluzia la care ajunsese în 1963 :
„Putem cita cîteva rom ane cu caracter m ai degrabă utopic : «A dantida» de A lbani-T iron, «E x celsio r! P ăm întul în flăc ări!» de Al. D um itrescu-C olţeşti, «Anul 2000» de D orina Ienciu, «Se-aprind lum inile-n Vitol» de Iile lenea. [...] O ricum , despre un gen constituit ca atare se poate vorbi abia după cel de-al doilea război m ondial [ ...].“ 4

„Scepticismul" acesta, am endat tre p ta t pe parcursul ani­ lor, a fost înlocuit în 1969 de o convingere nouă, credinţa în existenţa unei vîrste de aur a literaturii noastre S.F. N u încape nici o îndoială că term enul acesta, utilizat de Ion H obana în Vîrsta de aur a anticipaţiei româneşti, pentru a denumi to talitatea încercărilor făcute de noi, pînă la sfîr­ şitul celui de al doilea război m ondial, este im p ro p riu .5
* Silvian Iosifescu, Posibilitate, utopie, m it, în V iaţa românească, nr. 7, iulie 1966, p . 100. T itlu l exact al rom anului este A rd lum inile-n V itol. 4 Ion H obana, D in nou despre tribulaţiile anticipaţiei, în V iaţa ro­ mânească, nr. 12, dec. 1967, p. 110. 5 A ntologia lui Ion H obana, V îrsta de aur a anticipaţiei româneşti, E d itu ra T ineretului, Bucureşti, 1969, care reprezintă cel m ai im portant m om ent din acţiunea de recuperare şi, im plicit, de definire a S.F.-ului românesc, cuprinde urm ătoarele texte : D em etriu G. Ionnescu, Spiritele anului 3000, fragm ente ; A lexandru Speranţă, O călătorie în lună : A l. M acedonski, O ceania-P acific-D readnought ; V ictor Anestin, O tragedie cerească, fr. ; V ictor E fitim iu, U n asasinat p a trio tic ; Gib. Mihăescu, B raţul A ndrom edei, fr. ; Ion Minulescu, De vorbă ou necuratul, fr. ; C ezar Petrescu, O chiul lui Eliazar, fr. din rom anul Baletul m e ca n ic ; T udor A rghezi, In preistorie, fr. din Tablete din Ţara de K u t y ; Felix A derca, Pastorală, fr. din A venturile d-lui Ionel L ă cu stă -T erm id o r; Ion Biberi, Sfîrşit ; Al. Dem. Colţeşti, P ăm întul în flăcări, fr. ; Ilie lenea. A rd lum inile-n V itol, fr. ; V. P apilian, G r o a ză ; I. C. Vissarion, Agerul P ăm întului, fr. ; M ircea Eliade, N o p ţi la Seram pore, fr.

258

în sens tradiţional, prin vîrstă de aur se înţelege o epocă (o perioadă) de înflorire din v iaţa culturală sau m aterială a unui p opor (în cazul nostru, a unui gen literar). în înţelesul acesta, p en tru francezi poate fi considerată vîrstă de aur epoca lui Jules Verne, pentru americani, cea E. A. Poe, p en tru englezi, epoca H . G. Wells. în sens restrîns, isto­ ria şi teoria literaturii S.F. consideră vîrstă de aur perioada cuprinsă între 1937 şi sfîrşitul anilor patruzeci, cînd se p ro ­ duce, cu o expresie a lui Isaac Asimov, „prim a revoluţie S.F." în jurul revistei lui John W. Cam pbell Jr., Astounding Science Fiction, unde publică Poul Anderson, Isaac Asimov, R ay Bradbury, R obert A. H einlein, C lifford D. Simak, Theodore Sturgeon, A. E. van Vogt etc. N ici în tr-u n sens, nici în celălalt, term enul acesta nu poate fi aplicaft unor experienţe uitate de S.F., atîta tim p cît certitudinea existenţei unei vîrste de aur nu poate fi dată decît de am intirea şi de perm anenta raportare m entală la ceea ce, din pricina decadenţei sau a lipsei de prevedere is­ torică, s-a pierdut. Esenţial este însă faptul că într-un interval de num ai cinci ani, din 1963 pînă în 1969, S.F.-ul românesc îşi iden­ tifică izvoarele ascunse şi se delim itează istoric, p rin tr-o acţiune din ce în ce mai insistentă de recuperare a tradiţiei, ceea ce echivalează cu revendicarea unei legitim ităţi. în chip paradoxal însă, fiecare text nou descoperit, fie­ care scriitor anexat S.F.-ului infirm ă, în loc să confirme teza vîrstei de aur şi a vechimii literaturii noastre S.F. Absente din conştiinţa literaturii, ignorate de critică şi de istoria li­ teraturii, toate aceste fapte nu participă la o istorie, fiind, pînă astăzi, m omente ignorate de S.F. Istoria S.F.-ului rom â­ nesc, de care sînltem conştienţi abia astăzi, este o istorie înscenată tardiv, o istorie reparcursă şi asum ată în decurs de numai cîţiva ani. Spectacolul acesta de recapitulare accelerată a filogeneticului în ontogeneză este vizibil şi la nivelul m entalităţii teoretice faţă de S.F. „Modelul ideal" al unui rom an ştiinţifico-fantastic este construit de A drian Rogoz încă din anul 1957 :
259

„...«idealul» unui rom an ştiinţifico-fantastic ar trebui să aibă ri­ goarea ştiinţifică a lui Jules Verne. D a r nu e m ai puţin limpede că un asemenea «ideal» a r trebui să aibă fantezia lui Wells, vi­ goarea acţiunii scrierilor lui Alexei Tolstoi, um orul lui Capek şi stilul lui E dgar Poe." 6

Cu toate acestea, în deceniul cinci, rom anul S.F. este din nou popularizare, în conform itate strictă cu datele oferite de ştiinţă şi de modelul Jules Verne :
„ N u ne este îngăduit să contrazicem adevărurile stabilite ale ştiin­ ţei, de p ildă să presupunem posibilitatea depăşirii vitezei lu­ m inii..." 7 „C îtă vrem e cercetările au stabilit cu certitudine că pe Lună nu există condiţii favorabile vieţii, literaturii ştiinţifico-fantastice îi este interzis să imagineze descoperirea pe acest corp ceresc a unor fiinţe superioare, asem ănătoare oam enilor de pe P ăm înt." 8

Pe această cale sînt deocamdaită respinse din S.F. ideile literare noi, călătoria tem porală, hiperspaţiul, teleportaţia, fantezia eroică şi, în general, anticipaţia cu un termen prea lung. Ceea ce i se cere acum literaturii S.F. este să populari­ zeze, să instruiască şi să educe, prin prospecţiuni pe termen scurt, de tipul scenariilor viitorologice :
„...decît anticiparea secolului al patruzecilea, m ai educativă şi instructivă e o povestire an ticipativă despre un viito r ceva m ai ap ro p iat." 9

în deceniul şase asistăm la apariţia unei m entalităţi teore­ tice noi, care scoate înţelegerea literaturii S.F. din domeniul vulgarizării şi al didacticii şi o situează în contextul mai adecvai al problem aticii umane şi al verosim ilităţii morale, caracteristice oricărei literaturi :
6 A drian Rogoz, C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică — Îm p o triva „m îinii-deget “ — , în Scînteia tineretului, n r. 2522, 16 iunie 1957 , p. 1. 7 I. M . Ştefan, Cu privire la literatura ştiinţifico-fantastică, Intre fantezie, ştiinţă, convenţie şi aventuri, în Scînteia tineretului, nr. 2534, 30 iunie 1957, p. 2. 8 Ion R om an, Ştiinţa şi fantezia, în C ontem poranul, nr. 10, 4 m ar­ tie, 1960, p. 3. 9 Ibidem , p. 3.

260

„...în lite ratu ra ştiinţifico-fantastică — şi lucrul trebuie bine pre­ cizat — ipoteza ştiinţifică deţine un rol im p o rtan t num ai în mă­ sura în care perm ite abordarea şi rezolvarea unor problem atici um ane posibile în ansam blul de relaţii economice, etice etc., create. Scriitorul nu este obligat să se conform eze adevărului tehnic, ci doar verosim ilităţii m orale. Precizarea mi se pare utilă, avînd în vedere faptul că lucrările beletristice incluse în această m odali­ ta te lite rară nu au rolul de a fix a eventuale evoluţii în dom eniul ştiinţelor tehnice sau sociale (ar fi absurd să crezi aşa ceva), deşi în m area lor m ajoritate anticipează o lume din tr-u n anum it punct de vedere superioară nouă." 10

P erform anţa de a parcurge în cîţiva ani istoria de cel puţin un secol a genului S.F. poate fi urm ărită şi în paginile Colecţiei „Povestiri ştiinţifico-fantastice". De aceea, nu este o exagerare să constatăm că a face istoricul acestei reviste însemnează, în bună măsură, a descrie sau a face istoricul literaturii ştiinţifico-fantastice din Rom ânia. Singura noastră publicaţie de specialitate, Colecţia „Po­ vestiri ştiinţifico-fantastice", editată de revista Ştiinţă şi tehnică, a ap ăru t între 1 octombrie 1955 şi 15 aprilie 1974 (466 de numere), avîndu-1 ca redactor literar pe prozatorul şi poetul A drian Rogoz. C u excepţia intervalului 1 martie 1957-30 octom brie 1958, cînd revista se publică de trei ori pe lună, celelalte numere au apărut din două în două săptăm îni, sub form a unor broşuri de 32 de pagini, într-un tiraj de circa 35.000 de exemplare. în prim a fază de existenţă a revistei, literatura S.F. este priv ită ca p arte a literaturii de aventuri şi, îm preună cu rom anul poliţist şi proza exotică de călătorie, ea este consi­ derată ca fiind, înainte de toate, o literatură pentru copii şi tineret. Tipul de ciltitor avut, de la început, în vedere, este cel tînăr, şi după cum rezultă din scrisorile publicate între 1960 şi 1967, dacă facem abstracţie de corespondenţii care nu dau nici o indicaţie clară în legătură cu vîrsta sau cu ocupaţia (11% ), peste 5 4 % dintre cei care cum pără revista sînt elevi, şi num ai 10% studenţi (de la m atem atică, fizică, politehnică
10 C onstantin Gubleşan, Ipoteza ştiinţifică paţie, în Tribuna, n r. 11, 12 m artie 1964, p. 10. în literatura

de antici

261

sau filologie), 11% m uncitori (cei mai m ulţi foarte tineri), 5 ,5 % tehnicieni şi 8,5% profesori, medici e tc .11 P în ă în 1957, „amestecul de genuri“ pe gustul cititorilor este p rin urm are deliberat şi acum apar, alături de textele de S.F. propriu-zis, mai m ulte nuvele exotice şi povestiri istorice sau poliţiste, Indienii, de Vitalii Trenev (1955), C uibul invaziilor, de M ihail Sadoveanu (1956), Boşimanul M auki, de R udolf D aum an (1957), Pe urmele zim brului, de V ictor Eftim iu (1957), A ventura bărbatului cu gura strîmbă şi A ventura graţiatului albastru, de A. C onan D oyle (1957) — două povestiri cu Sherlock Holmes. începînd cu anul 1958, interpretarea conceptului de S.F. se m odifică, p rin tr-o delim itare mai tranşanta de celelalte literaturi, j>entru ca în ultim ii ani de apariţie ai colecţiei să se producă un „amestec" nou, prin care contextul larg este căutat în altă parte, la lim ita cu fantasticul. Acum se p u ­ blică Maşina de oprit tim pul, de D ino Buzzati (1965), Funes sau omul cu memoria perfectă, de Jorge Luis Borges (1969), Ce-a fo st asta?, de F itz James O ’Brien (1971) şi Fiara ne­ vă zu tă sau O m ul şi şarpele, de Ambrose Bierce (1972). Cele două orientări p o t fi considerate expresia unui S.F. calitativ diferit, căci în vreme ce prim a urm ăreşte să asigure genului o bază de lectură (sau de consum) cît mai largă, cea de-a doua îi consolidează platform a estetică. Prim a orientare se adresează cititorilor larg disponibili, a doua îi are în vedere m ai ales pe cei care concep lectura ca pe un act se­ lectiv, supravegheat în tr-o mai m are m ăsură de spiritul critic. A doua trăsătu ră a revistei, caracteristică p en tru orice S.F. începător este „amestecul de auitori", insistenţa în a
11 V aloarea statistică a acestei schiţe procentuale (în care criteriul vîrstei n u poate fi întotdeauna delim itat de acela al profesiunii) este relativă, în m ăsura în care nu avem de a face cu o anchetă. M ai m ult, se poate presupune că publicînd anum ite scrisori din tr-u n pachet m ult m ai volum inos, revista a corectat cu bună ştiinţă configuraţia reală a grupelor de cititori, a rătîn d şi pe această cale că are un program şi că m anifestă anum ite preferinţe. Totuşi, rezu ltatu l este com parabil cu con­ cluziile care se p o t extrage din toate statisticile efectuate de m arile edi­ tu ri de lite ratu ră S.F. din E uropa sau din S.U.A. : 1. C ititorii sînt în m ajo ritate tineri (elevi şi studenţi) ; 2. R ap o rtu l num eric dintre bărbaţi şi femei este n et defavorabil acestora din urm ă ; 3. C în d se p o t stabili, profesiunile cititorilor sînt cu precădere tehnice sau ştiinţifice (tehni­ cieni, ingineri, cercetători etc.).

262

face prozeliţi sau în a „îm prum uta" scriitori din literatu ra „obişnuită", care să contribuie la consolidarea noului gen prin ceea ce s-ar putea numi un „transfer de autoritate". Astfel, în ciuda unor legături în general foarte slabe cu S.F.-ul, Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice publică po­ vestiri, nuvele şi chiar poezii de Al. A ndriţoiu, T udor A rghezi, Ion Barbu, M ihai Beniuc, Geo Bogza, N in a Cassian, O v. S. C rohm ălniceanu, Virgil Gheorghiu, H o ria Lovinescu sau Ion M arin Sadoveanu. D acă facem o com paraţie de cantitate, ignorînd eventua­ lele etape distincte sau preferinţa pentru anum ite literaturi, într-o anum ită perioadă, atunci raportul dintre scriitorii rom âni şi cei străini, publicaţi de colecţie este de aproxi­ m ativ 2 : 1 . T oţi autorii rom âni de S.F. au fost publicaţi în paginile revistei, generoasă cu începătorii şi ceremonioasă cu cei v e c h i: Felix Aderca, H o ria A ram ă, George A nania şi Romulus Bărbulescu, Camil Baciu, V ictor Bîrlădeanu, Voicu Bugariu, Vladim ir Colin, O v. S. C rohm ălniceanu, C onstantin Cubleşan, Grigore Davidescu, D orel D orian, M ihu D ragom ir, Victor Eftim iu, Sergiu Fărcăşan, Ion H obana, Viorica H uber/G eorgina— Viorica Rogoz, E duard Jurist, V ictor K ernbach, O scar Lem naru, Al. M ironov, Ion M înzatu, M ihnea Moisescu, D inu M oroianu (autorul prim ei biografii rom âneşti a lui Jules Verne), R adu N or, C orneliu Omescu, Mircea O p riţă, Leonid Petrescu, O vidiu R îureanu, A drian Rogoz, Gh. Săsărman, M iron Scorobete, I. M. Ştefan, O vidiu Şurianu. D intre străini, scriitorii preferaţi la început sînt cei ruşi sau sovietici, în ordine, I. K alniţki (Sfîrşitul oraşului subte­ ran), I. A. Efrem ov (A to lu l Fakaofo, Nebuloasa din A ndromeaa, C or Serpentis), A. şi B. Strugaţki, A. Beleaev (H o itiToiti), A natol D neprov (Crabii mişună pe insulă, Ecuaţiile lui M axwell, Mela, M umia purpurie etc.), K. E. Ţiolkovski (In afara Păm întului), cărora li se vor adăuga mai tîrziu V. S. Saparin, V ladim ir N em ţov, M ihail Nemcenko, Boris Fradkin, Igor Rosohovatski, A leksandr K azanţev, Aleksandr K uprin, reproduşi, aproape toţi, din revistele V okrug sveta , T ehnika molodioji, Znanie sila, Iunosti sau N auka i jizn. F ără să fie prea sistematică, revista a publicat cîteva texte clasice, traduse, cele mai m ulte dintre ele, de Ion Vinea, Ion H obana (care semnează şi H o ria Banu), A drian Rogoz 263

(Dorin A. G roza) sau Frida Papadache, O pogorîre în Maelstrom (1957), N em aipom enita întîm plare a unui anume Hans Pfaall (1960) şi Mellonta Tauta (1965), de E. A. Poe, Făura­ rul de frum useţi (1958), de N athaniel H aw thorne, Insula cu elice (1959) şi Cele 500 de milioane ale Begumei (1963), de Jules Verne, X ipehuzii (1965) şi Uimitoarea călătorie a lui H areton Ironcastle (1969), de J.-H . Rosny Aîne, Solaris (1967— 1968), de Stanislaw Lem, Poarta care duce dincolo (1968), de C liffo rd D. Simak, O m ul trucat (1968) şi O m ul cu trup inconsistent (1971), de M aurice R enard, Patrula tim pului (1969), de Poul Anderson, Straniul caz al docto­ rului Jekyll şi al lui mister H yd e (1970), de R. L. Stevenson, A patra stare de agregare (1970), Moartea hipnotică (1970) şi Legenda despre omul cu o mie de chipuri (1973), de Karinth y Frigyes, Ce-a fo st asta ? (1971), de Fitz James O ’Brien, Stăpînul lui M oxon (1973), de Ambrose Bierce. Im portante pentru cunoaşterea S.F.-ului internaţional sînt şi cele cîteva articole de sinteză publicate mai ales în ultim ii ani de apariţie ai colecţiei, un capitol din La fantascienza , de Lino A ldani (Science-fiction-ul în Italia , 1971), Ita lia : o viaţă dificilă, de G ianfranco de Turris (1971), Sciencefiction-ul brazilian şi coloratura lui aparte (1971), Două secole de literatură ştiinţifico-fantastică poloneză, de Zbigniew Przyrow ski (1972), Literatura ştiinţifico-fantastică în Ungaria, de K uczka P eter (1973), Olanda, Belgia şi feno­ menul s.f-, de Al. M ironov (1973). în aceeaşi categorie intră şi articolul lui Franz R ottensteiner, editorul revistei Quarber M erkur, Un pionier al literaturii ştiinţifico-fantastice moder­ ne : K urd Lassw itz (1970). în afara literaturii S.F., a recenziilor sau a studiilor de sinteză, în colecţie s-au mai publicat, la m ari intervale de tim p, articole de popularizare astronom ică, o cronologie şi un istoric al tehnicii rachetelor şi al astronauticii, cîteva articole despre fenomenul O .Z .N ., despre autom ate şi roboţi, un conspect viitorologic pe tem a autom obilului, a telecomu­ nicaţiilor, urbanisticii, educaţiei, demografiei etc., în fine, mai m ulte articole „curioase" din categoria „ipotezelor ex­ traordinare", cum a r fi civilizaţiile dispărute şi întîlnirile cosmice. Fiind singurul nostru magazin S.F., Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice“ a jucat, în acelaşi tim p, rolul unei pu­ 264

blicaţii de propagandă, al unei reviste de cultură şi de edu­ caţie S.F., d ar şi al unui buletin al mişcării de suporteri sau de fani din toată ţara. Cele mai im portante personalităţi din epoca de consoli­ dare a literaturii ştiinţifico-fantastice din R om ânia sînt Ion H obana, V ladim ir C olin şi A drian Rogoz. C a şi H ugo Gernsback, în perioada naşterii S.F.-ului m odern, înainte de a fi scriitori, ei sînt mai degrabă nişte figuri istorice ale genului, nişte deschizători de drum uri şi anim atori. C hiar dacă în proporţii diferite, toţi trei sînt în acelaşi tim p autori, tra ­ ducători, critici, teoreticieni, conducători de cenacluri şi editori de antologii S.F., înzestraţi cu o răbdare exemplară şi pregătiţi să facă faţă oricăror dificultăţi. Im presionantă din acest punct de vedere este activitatea lui Ion Hobana, licenţiat în filologie cu o teză despre lite­ ra tu ra S.F. C a p rozator, Ion H obana a debutat cu povestirea S.F. Glasul mării, în revista Ştiinţă şi tehnică (nr. 7, iulie 1955). N uvela U ltim ul văl, apărută la E ditura tineretului, în 1957, este o naraţiune poliţistă şi de spionaj, cu ingrediente S.F., după tipicul epocii.
U n tîn ă r operator de cinem atograf, R adu G heorghiu, ang ajat în tu rn area unui film despre M area N eagră, ajunge p rin tr-u n accident pe o n avă de cercetări care face experienţe secrete cu u n generator de ultrasunete şi este im plicat în tr-o aventură p a lp itan tă, la ca­ p ă tu l căreia este dem ascat un spion prim ejdios, fugit din R om ânia în 1944 şi racolat de o putere străină.

în volum ul Oameni şi stele (1963), temele preferate sînt explorarea m ărilor planetei, efectele psiho-sociale ale călăto­ riilor interplanetare şi călătoria în tim p. Tipică este aici m aniera Jules Verne, prudenţa în form ularea ipotezelor ştiinţifico-fantastice, relaţia strînsă cu datele ştiinţei, anticipaţia pe termen scurt. Prozatorul îşi asumă foarte ra r riscul de a se hazarda pe terenul exobiologiei, ca în Marele business, în care ap ar cîţiva m arţieni cu mîinile flexibile şi păroase, p o ­ sesori ai unor vehicule denum ite krub. A nticipaţia este sugerată printr-un vocabular ştiinţificofantastic abundent (elicopter submarin, em iţător cuantic, re­ ceptoare infrason, duş ulitrasonic, velom otoare subacvatice, hublouri de borazon, saltea de bral, cască transparentă de 265

gres, cibernostic = diagnostic cibernetic etc.) sau p rin tr-o re­ ferinţă în stilul Gernsback, la experienţele tehnice anterioare, invocate ca termen iniţial într-o progresie S.F. :
„C ineciberul nu este decît o m aşină u ltraperfecţionată, al cărei pu n ct de plecare poate fi găsit în m îna m ecanică prezentată în anul 1959 la E xpoziţia U niversală de la Bruxelles şi în ap aratu l cu aju to ru l căruia, zece ani m ai tîrz iu , doctorul M oraru a izb u tit să proiecteze pe un ecran visele şi gîndurile pacienţilor săi. C a­ racterul absolut inedit a l cineciberului constă în fa p tu l că specta­ torii sîn t în acelaşi tim p scenarişti, regizori, pictori-decoratori şi actori ai spectacolului." 12

Vocaţia principală a scriitorului, aceea de pionier şi de anim ator s-a m anifestat cu precădere în domeniul traduce­ rilor, al sintezelor teoretice şi al antologiilor. Ion Flobana a tradus din Jules Verne, M aurice R enard şi J.-H . Rosny Aîne şi a publicat, în 1968, un eseu despre film ul ştiinţificofantastic, Im aginile posibilului. F oarte im portante p entru consolidarea şi m aturizarea ge­ nului în R om ânia sînt antologiile sale, Viitorul a început ieri, Retrospectiva anticipaţiei franceze cu texte în traduce­ rea autorului (1966), V iito r u l? A te n ţie !, Studii şi articole despre literatura ştiinţifico-fantastică (1968), semnaite de Kingsley Amis, Isaac Asimov, Roger Caillois, Silvian Iosifescu, V ictor K ernbach, V. Smilga, Stanislaw Lem, A. U rban, Iordan Vasiliev, Pierre Versins şi Ion H obana, Vîrsta de aur a anticipaţiei româneşti (1969), Odiseea marţiană, Maeştrii anticipaţiei clasice (1975), Povestiri ştiinţifico-fantastice (1976), O falie în tim p, Pagini de anticipaţie românească (1976) şi, în colaborare cu G ianfranco de T urris, Fantascienza, povestiri italiene (1972). Ceea ce Ion H obana a reuşit să facă pentru literatu ra ştiinţifico-fantastică românească, în Rom ânia, a reuşit Vladim ir Colin în străinătate. A ntologia sa Les meilleures histoires de science-fiction roumaine, apărută la M arabout, în anul 1975, reprezintă prim a afirm are reală, pe plan euro­ pean, a S.F.-ului românesc, ca gen cu o individualitate distinctă.
12 Ion H obana, O am eni }i stele, E d itu ra tineretului, Bucureşti, 1963, pp. 110— 111.

266

T rad u căto r din Jules Verne, ca şi Ion H obana şi, în ultim ii ani, din G erard Klein, V ladim ir Colin a mai p u ­ blicat în 1970 o antologie a anticipaţiei franceze contem ­ porane, Un pic de neant. P rin rom anul A zecea lume (1964), d ar mai ales prin volumele V iitorul al doilea (1966), Capcanele tim pului (1972), D in ţii lui Cronos (1975) şi Babei (1978), V ladim ir Colin este cel mai im portant reprezentant al fantasticului ştiinţific din Rom ânia. In flu en ţat de A braham M erritt şi de H . P. Lovecraft în povestiri ca Cetatea m orţilor, Lnaga şi Broasca sau de Karel C apek, în povestirea „Oneiros ", V ladim ir C olin este un adept al fanteziei eroice şi un vir­ tuos al povesitirilor pe tem a călătoriei în tim p. O fantezie de poet fascinat de creaţia inaugurală îl determ ină să in­ venteze cuvinte, obiecte, obiceiuri şi contexte paralele cu ceea ce reprezintă term enul de referinţă al realităţii dintr-un rom an obişnuit, pentru ca, pornind de la aceste premize noi, să-şi îm pingă personajele în situaţii neobişnuite :
„Fluierând plictisit, se apropie de fereastră şi, cu capul înainte, se aruncă pe geam ul închis. Cîrad biosticla se recom puse în urm a lui, plutea lin peste apele canalului cu lebede a rtific ia le ..." 13

Foarte ambiţios este rom anul Babei, cu un punct de ple­ care în ideea „corpurilor F “, din Solaris, de Stanislaw Lem. Personajele lui V ladim ir C olin (un poet de pe T erra, inca­ pabil sa se consoleze cu ideea m orţii soţiei sale, un tueur ă gage de pe planeta M arte şi o vestală de pe Venus, care a păcătuit p rin dragoste) sînt silite de către un m aniac al ştiinţei, Seat M or, să trăiască în imaginaţie, ca dubluri, pe o planetă fictivă, Babei, pen tru a fi supuse unui şir inter­ m inabil de to rtu ri psihice. La capătul acestor experienţe, dublurile înţeleg că sînt rezultatul unei m anipulări, îm potriva căreia protestează p rin tr-o opţiune conştientă. în felul acesta, rom anul lui V ladim ir C olin urm ăreşte să se transform e într-o alegorie avînd ca subiect nu a tît dram a personală a unor indivizi m arcaţi de viaţă, cît revolta îm ­ p o triv a alienării şi, în general, reum anizarea printr-un şir de opţiuni curajoase.
13 V ladim ir C olin, Funcţionara tim pului, E ditura A lbatros, Bucureşti, 1972, p. 181. în Capcanele tim pulu

267

Mai p uţin productiv, înzestrat cu darul seducţiei, care este p ropriu oam enilor cu suflet bun, altruist pînă la igno­ rarea operei personale, Adrian Rogoz, anim atorul şi condu­ cătorul Colecţiei „Povestiri ştiinţifico-fantastice" este un H ugo Gem sback al S.F.-ului românesc. Posedînd vocaţia rară a prieteniei, el a ştiut, în această calitate, să-şi facă răb d ăto r adm iratori şi aliaţi pe care să-i introducă într-un clim at unic de emulaţie şi de încredere în S.F. M arcat de convenţiile curente în epocă, rom anul O m ul şi năluca (1965) e rem arcabil totuşi prin fantezia luxuriantă cu care este im aginată planeta Venus şi prin tentativa pole­ mică de a realiza un personaj complex de S.F.
Regele vitezelor, Jerom e R. Somestone, construieşte o rachetă in­ terplanetară, Spright (N ăluca), pe care doreşte s-o lanseze spre Venus. Cel cane va întreprinde călătoria va fi tîn ăru l aviator D utch L earm onth, licenţiat în filologie şi au to r al unei plachete de versuri, Phaeton. B lazat, respins de a c triţa M orella Snow land, de la H ollyw ood, D utch L earm onth se îm barcă pe N ăluca de dragul thrill-ulm . în tim p u l zborului, el face cunoştinţă, din în ­ tâm plare, cu radioastronom ul indian K rişnadat, care îi redă gustul pierdut al vieţii şi al prieteniei. M ai m ult, K rişnadat v a face parte din tr-o expediţie in ternaţională care se va în d rep ta şi ea spre Venus, pe racheta V ulcan. In apropiere de Venus, racheta am eri­ canului, a v ariată de nişte m eteoriţi, nu m ai ascultă de comenzi şi pilotul se catapultează nu departe de tab ă ra prietenilor săi. A ceştia încearcă de m ai m ulte ori să-l salveze, acţiunile sînt îngreunate de o erupţie subm arină, şi num ai cu preţul vieţii lui K rişnadat, D utch L earm onth poate fi recuperat. P în ă la sosirea salvatorilor, pilotul am erican descoperă o fa tă -p la n tă de care se îndrăgosteşte. Scoasă din m ediul ei n atural, fa ta de pe Venus m oare şi D utch L earm onth se întoarce pe P ă m în t cu un grav traum atism psihic. In Am erica i se acordă un însem nat prem iu şi o decoraţie, M orella a r vrea să se căsătorească cu el, d a r noul ei soţ, Allen Ravis, regele ferm oarelor, îl îm puşcă cu ajutorul unor gangsteri.

Deşi compusă pe o tem ă cu numeroase variante, de la celebra nuvelă a lui E. A. Poe, la Jucătorul de şah a lui Ştefan Zweig, Preţul secant al genunii (1974) este una din­ tre cele mai izbutite nuvele rom âneşti de literatură S.F.
O bsedat de ideea că undeva în univers a r pu tea să existe un şahist m ai puternic decît el, copilul-m inune D av Bogar ajunge pe pla­ neta Tehom , program ată de legendarul K im K erim să joace şah. M aşina-planetă susţine serii de cîte 20 de partide, fără să poată

268

fi învinsă. Cei care pierd sînt ucişi şi asim ilaţi de planetă, cei care fac rem iză sînt eliberaţi. D av Bogar este şi el eliberat de m ai m ulte ori dar, d orind cu orice p re ţ să cîştige, revine de fiecare d a tă şi se angajează în tr-o serie interm inabilă de partide, de-a lungul întregii sale vieţi. C în d în cele din urm ă obţine victoria, în tr-u n final cu trei dam e, este b ă trîn şi pe planetă îl aşteaptă U m na, iubita din tinereţe, închisă în tr-u n m odul de anabioză, ca în tr-u n sarcofag acoperit de praf.

Foarte poetică în substanţa ei, nuvela lui A drian Rogoz este de fap t o reinterpretare a Luceafărului eminescian. J u ­ cătorul de şah subordonează totul unei pasiuni superioare, ignorînd viaţa şi dragostea Umnei. Toate avertism entele care i ,’ se dau sînt ineficiente, aşa încît ceea ce era la început o vocaţie adevărată se degradează cu tim pul, transform îndu-se în tr-o obsesie. D intre cei tineri, foarte prom iţătoare este activitatea lui Gheorghe Săsărman, M ircea O p riţă şi Al. M ironov. C aracteristica literaturii pe care o practică prim ii doi este ingeniozitatea ideilor S.F., gravitatea m editaţiilor incluse în literatură, dispreţul faţă de falsele tabuuri care, alungate din proza obişnuită, au rezistat mai m ult tim p în litera­ tu ra S.F. în schiţa Autopsia, din Oracolul (1969), de Gh. Săsăr­ man, o crimă perfectă este „comisă" cu ajutorul miliţiei. Cuadratura cercului (1975) dezvoltă o suită de modele u r­ banistice care sugerează de fa p t m entalitatea diverselor tipuri de civilizaţie. La M ircea O priţă, în povestirea Turnul din N o p ţile m e­ moriei (1973), un copil construieşte în joacă un vehicul tem poral cu care încearcă de m ai m ulte ori să călătorească în viitor. D a r accesul în această direcţie a tim pului este in­ terzis şi aceia dau foc aparatului. )
„A vea libertatea să coboare unde dorea, în trecut. R am ura as­ cendentă a tim pului i se interzisese. N ouă, tu tu ro r, ni se interzicea deocam dată direcţie aceea." 14

Tema fusese rezolvată în chip asem ănător de Gh. Săsăr­ man în Oracolul :
14 M ircea O p riţă, Bucureşti, 1973, p. 254. T u rn u l , în N o p ţile memoriei, E ditura A lbatros,

269

„O omenire în care totul ar fi predestinat şi dinainte şi-ar pierde, p u r şisim plu, existenţa, ea ar înceta să n -a r face decît să repete m ecanic, m onstruos, o v iaţă ce fi a ei, nu i-ar aparţine, o copie lipsită de vigoare a unui stupid." 15

cunoscut trăiască, n-ar mai program

în fine, Al. M ironov, autorul unui tulburător memorial de călătorie pe tem a contactului între civilizaţii şi al paleoastronauticii (Enigm atic , Păm întul, 1977), are o struc­ tu ră specifică de conducător de cenaclu şi de creator de medii S.F. Lui i se datorează, în mare măsură, apariţia fanzinului O m icron şi editarea celor două antologii ale am a­ torilor de la cenaclul „Henri Coandă" din C raiova, In tîm plări din veacul X X I (1974) şi A lte întîm plări din veacul X X I (1 9 7 7 ).16 Tipică din acest punct de vedere este poza de m isionar entuziast, capabil să facă prozeliţi în orice îm ­ prejurare, pînă şi la M achu Picchu, în Peru :
„M ă în tin d pe iarb ă, sînt lîngă m ine brazilienii şi fetele din P eru, în tre străm oşii lor au existat poate şi incaşi, gîndesc, privindu-le pom eţii ieşiţi şi buzele cărnoase, stau nemişcate, în transă parcă, sub noi se în tin d filigranele de p iatră, în fa ţă H u ay an a Picchu, m asiv, şi ursuz, stă acoperit de terase lipite p în ă-n creş­ te t şi-i stră b ătu t de poteci încîlcite. încep să le vorbesc fetelor despre străm oşii lor, despre fo rţa sol­ daţilo r lui Inca şi a arhitecţilor geniali care au ridicat Vilcabam ba, despre legende şi eroi, despre sfîrşitul tragic al lui A tah u alp a şi al im periului, despre tristeţea infinită din p rivirile lui T itu Cusi, despre catacom bele ce străb at H u a y an a Picchu şi-l leagă de tărîm u l celălalt, despre m ăreţie şi prăbuşire, despre glorie şi despre m oarte — fetele m ă ascultă, se strîng şi alţii, o vreme nu vorbesc decît eu şi-apoi nici eu, ne odihnim cu toţii privirile pe lum ea asta m oartă de sub noi, de m ult şi irem ediabil m oartă, dar reuşind să ne vorbească în p iatră, trim iţîndu-ne un mesaj trist de înţelegere şi bunătate. N en u m ăraţi singuratici se învîrt, transfiguraţi, prin pieţe şi. tem ple, punctînd amestecul de alb şi 15 G h. Săsărm an, O racolul, E ditura tineretului, Bucureşti, 1969, p. 135. 16 Prim ul fanzin rom ânesc, Solaris, a a p ă ru t în iunie 1972, într-un tira j de 99 de exem plare, fiind e d ita t de C enaclul de lite ratu ră S.F. din Bucureşti. A l doilea fanzin, Paradox, a a p ăru t la m ijlocul lunii mai, 1973, şi aparţine cenaclului „H. G . W ells ", din Tim işoara. Fanzinul O m icron, de la C raiova, a a p ă ru t în anul 1976. în 1977, cu prilejul celei de a V il-a C onsfătuiri N aţio n ale a C enaclurilor de lite ratu ră S.F. din Rom ânia, M ihail Ionescu editează fanzinul L um i stranii, a p ăru t la Bucureşti.

270

verde cu culori roşii, albastre, negre, care mi se p a r la locul lor, în lum ea a sta de pe piscuri [...]. O fa tă rîde, m ă sim t in v ad a t de o fericire neînţeleasă, m ă întorc pe spate, clăbucii norilor go­ nesc grăbiţi către neştiutele locuri unde pleacă norii, H u ay an a Picchu se burzuluieşte şi ne trim ite o bură de ploaie, d a r înţe­ legem cu to ţii că nu-i nim ic serios, H u a y an a glumeşte, zîmbesc florilor şi pietrelor şi-aş izbucni în hohote de ris fiindcă m i se pare că aici, aproape de buricul Pâm întului, pe undeva pe lîngă acoperişul lumii, eu am atins p entru o clipă inefabila e n titate a absolutului." 17

17 A lexandru M ironov, E nigm atic, P ăm intul, E d itu ra Scrisul rom â nesc, C raiova, 1977, pp. 96— 97.

X II. C O N D IŢ IA L IT E R A T U R II S. F.

Spre deosebire de literatura „norm ală" sau „obişnuită", literatura S.F. reprezintă un mediu protejat de un baraj apreciabil de reguli şi de norme, cu care trebuie mai întîi să ite fam iliarizezi. Ceea ce se vede de la distanţă este un num ăr relativ mic de scriitori, înconjuraţi de o lume etero­ genă de adm iratori care se numesc fani, care editează fanzine, acordă premii şi organizează, îm preună cu scriitorii, consfătuiri anuale, denum ite convenţii. în general, toţi mem­ brii fandom ului se cunosc, întreţin prin interm ediul revistelor o corespondenţă care, nu de puţine ori, reprezintă singura form ă de critică literară a genului şi, ceea ce este mai im­ p ortan t, exercită o presiune constantă, cu efecte nu în to t­ deauna benefice, asupra S.F.-ului ca întreg. Im presia de lume închisă, pe care o poate provoca p ri­ mul contact cu literatura ştiinţifico-fantastică, decurge şi de aici. Boicotului din ce în ce mai puţin justificat al istoriei literare, S.F.-ul i-a răspuns printr-o „economie închisă", care a reuşit să adîncească şi mai m ult falia dintre cele două literaturi. D a r înţelegerea genului este com plicată şi de faptul că însăşi literatu ra S.F., obiectul de cult al fanilor, este lite­ ratură pe o cale proprie. U rm ărind să concilieze două atitu ­ dini specifice unor sisteme diferite de valori ('atitudinea ştiinţifică şi atitudinea estetică), literatura S.F. a fost nevoită, în chip firesc, să-şi com pună o personalitate lexicală nouă şi un num ăr de teme, specii, personaje, obiecte şi procedee literare proprii, încadrate înttr-un context narativ diferit de acela al literaturii main-stream. De aceea, demersul unui critic care încearcă să formuleze o judecată de valoare asu­ p ra unui rom an S.F., pornind num ai de la normele estetice pe care i le oferă literatura obişnuită, este lipsit de eficienţă. 272

Situaţia se complică şi mai m ult atunci cînd constatăm că rezistenţa pe care o m anifestă critica faţă de literatura S.F. nu provine num ai de aici. în tr-o proporţie de aproxim ativ 90% , literatura S.F. este o literatură populară (num ită şi literatură de consum , paraliteratură sau Trivialliteratur), cu o valoare estetică şi de cunoaştere foarte redusă. Adeseori se întîm plă ca normele care se instituie la acest nivel, şi care sînt în esenţă norme de consum, să exercilte o presiune asupra întregului domeniu. De aceea, chiar şi la nivelul S.F.-ului exigent, putem constata situaţia paradoxală a unui conţinut grav, ascuns în decorul frivol impus de modul de producţie al literaturii populare. O bservaţia cea mai generală care se poate face în acest sens este că două din elementele esenţiale ale cărţii de con­ sum, coperta şi titlul (la care se adaogă aproape întotdeauna şi un rezum at), m archează aproape orice carte S.F., indife­ rent de valoarea ei literară. Prem iza publicitară care impune unui rom an po p u lar să aducă pe copertă mai m ulte elemente de şoc, sistemul de reclamă prin titlu şi prin ilustraţie, de­ term ină o libertate a editorului faţă de cartea S.F., inexis­ tentă în literatu ra obişnuită. în Anglia, de exemplu, R obur Cuceritorul, de Jules Verne, a devenit C lipper of the Clouds. N uvela AII you Zombies, de R obert H einlein, a fost tradusă în limba fran ­ ceză cu titlul La Mere celibataire, iar în germană E ntfuhrung in die Z u k u n ft. în fine, o altă capodoperă a literaturii S.F., C ity, de C lifford D. Simak, p o artă în franceză titlul Dem ain , Ies chiens, iar în germană, A ls es noch Menschen gab. Ilu straţia coperţilor face şi ea apel la elementele facilemblematice ale genului, o maşină cosmică, un m onstru extraterestru, un conflict în care este pus la contribuţie a r­ m am entul cel mai neobişnuit. Se înţelege de la sine că un critic sau un cititor preten­ ţios, care ia contact cu domeniul S.F. prin interm ediul acestor produse şi fixează norm a întregului gen la acest nivel ele­ m entar, nu poate fi decît un critic sau un cititor decepţionat. D ar în fond pe ce se întem eiază această decepţie, care la prim a vedere pare să fie determ inată numai de un nivel estetic precar ? P artizanii genului invocă în sprijinul lor argumentul că orice literatură conţine nu num ai capodopere, ci şi exem­ 273

plare modeste, dar că nici un critic nu respinge, în întregime, literatu ra obişnuită, pornind de la num ărul m are al insucce­ selor ei. în realitate, S.F.-ul nu este trivial aşa cum nouă rom ane din zece sînt mediocre şi nici în felul în care poezia este versificaţie, de la un anum it nivel în jos. D iferenţa din­ tre literatu ra [trivială sau populară şi literatura norm ală nu este, cum s-a spus, num ai o diferenţă estetică, ci şi una de m entalitate şi de ideologie. U n rom an excepţional, o capodoperă se deosebeşte de o carte mediocră p rin tr-o diferenţă de vocaţie literară sau de talent. în cazul literaturii S.F., deosebirea aceaslta antrenează de cele mai m ulte ori pericolul unei deviaţii psihosociale. C ultul forţei şi al eroului, care simplifică în chip grotesc imaginea realităţii, perm anenta regresiune spre copilărie, com­ plexele erotice, evidente în S.F. prin absenţa personajului feminin sau prin transform area lui într-un obiect, provoacă cititorului norm al un sentiment de panică psihică şi de cul­ pabilitate. D istanţarea fa ţă de această literatură se produce şi în cazul în care ea se substituie articolului de propagandă p o ­ litică şi ideologică, transform îndu-se într-un obiect caricatu­ ral al războiului rece. Spre deosebire de literatura aceasta, S.F.-ul exigent şi grav reprezintă o literatură a celor mai im portante probleme ale omului, ca specie, o literatură vie, aflată din punct de vedere al semnificaţiei umane, cu un pas înaintea literaturii de azi. Cele p atru serii de schimbări radicale din cea de-a doua jum ătate a secolului X X , explozia dem ografică, explo­ zia de autom atizare, explozia de inform aţii şi explozia de libertate, cum le numeşte Asimov, sînt, toate, teme alfe li­ teratu rii S.F. Sînt scriitori care consideră S.F.-ul ca fiind literatura centrală a epocii noastre. O ricîtă exagerare ar conţine aceasta afirm aţie, p rin vîrfurile ei, literatu ra S.F. este o literatură profu n d um ană, o artă mai degrabă a celor de jos, care speră, decît a celor de sus, pentru care lumea ar trebui sa răm înă neschim bată, un senzor al epocii în care trăim , ca şi poezia sau rom anul din literatura obişnuită. R eprezentînd mai întîi o m inoritate contestată, cu o psihologie de sectă discrim inată şi de ghetou, silită sa se afirm e îm potriva criticii, ca orice inovaţie sau mişcare lite­ 274

rara noua, literatura S.F. şi-a descoperit în ultim ii ani per­ sonalitatea istorică şi a început să atragă atenţia specialişti­ lor, pătru n zîn d , ca obiect de studiu, în universităţi şi în şcoli. Se poate spune de aceea că, indiferent de num ărul auto­ rilor, al revistelor de specialitate şi al editurilor, pentru a deveni o literatu ră m atură, orice S.F. trebuie să îndepli­ nească două condiţiuni : 1. Să devină conştient de propria lui tradiţie 2. Să p ătru n d ă în conştiinţa criticii şi a isitoriei generale a unei literaturi. în Rom ânia, ca de altfel peste to t în Europa, prim a con­ diţie a fost îndeplinită după cel de-al doilea război m ondial, prin ap ariţia unui num ăr im portant de antologii şi de încer­ cări de sinteză. De fiecare d ată însă, această operaţiune s-a efectuat din interiorul domeniului, de către reprezentanţii săi mai lucizi. D acă înţelegem că ambele condiţii reprezintă nu atît momente, cît procese mai m ult sau mai puţin îndelungate, atunci se poate afirm a că cel de-al doilea deziderat a fost îndeplinit odată cu apariţia acestei cărţi.

X III. Bibliografie specială*

în volume
Bugariu, Voicu, U n gen m onotipic ?, în Incursiuni in literatura de azi, E ditura Eminescu, Bucureşti, 1971. Cosm a, A nton, U topia necesară, în R om anul românesc şi problematica om ului contem poran, E d itu ra D acia, C luj-N apoca, 1977. Culcer, D an, Idei fix e sau despre literatura ştiinţifico-fantastică, în Un loc geometric, E ditura C artea rom ânească, Bucureşti, 1973. D an, Sergiu Pavel, Literatura ştiinţifico-fantastică, în Proza fantastică românească, E d itu ra M inerva, Bucureşti, 1975. H obana, Ion, D irecţii şi tendinţe în literatura ştiinţifico fantastică ro­ mânească, în V iitorul ? A ten ţie S tudii şi articole despre literatura şi com entate de în Literatura Ion de H obana, frontieră, ştiinţifico-fantastică, alese, adn o tate E d itu ra tineretului, Bucureşti, 1968. Iosifescu, Silvian, Posibilitate, utopie, m it, ed. a I l-a revăzută, E ditura enciclopedică rom ână, Bucureşti, 1971. K ernbach, V ictor, U n moralist m o d e rn : fantasticul, în V iito r u lf A te n ­ ţie !, ed. cit., loc. cit. M arino, A drian, Fantasticul, în D icţionar de idei literare, I, E ditura Eminescu, Bucureşti, 1973. Miou, D um itru şi N icolae Manolescu, A lte categorii de rom an : satiric, memorialistic, de aventuri, poliţist, de anticipaţie etc., în Literatura română de azi, 1944 — 1964, E ditura tineretului, Bucureşti, 1965.

* Această bibliografie conţine m ajoritatea articolelor şi studiilor de teorie şi de istorie a literaturii S.F. publicate în Rom ânia, după cel de-al doilea război m ondial şi avînd ca obiect fantasticul ştiinţific românesc.

276

în periodice
P rim ul rom an ştiinţifico-fantastic românesc, Recenzie redactată pe baza m aterialelor scrise de ing. Igor Sevianu, ing. Paul Ioanid, prof. F. Blassian şi dr. Leonid Petrescu, în Ştiinţă fi tehnică, n r. 7, iulie, 1955. A ncheta „Gazetei literare“, R ealitate şi anticipaţie, cu M ihai Beniuc, Sergiu Fărcăşan, V ladim ir Streinu, E dm ond N icolau, Ştefan Aug. Doinaş, N in a Cassian, E dgar P apu, în G azeta literară, nr. 27, 7 iulie, 1966. Bărbulescu, Rom ulus şi George A nania, Eroi şi conflicte în literatura românească de anticipaţie, în V iaţa românească, nr. 1, ianuarie, 1974. Bârlădeanu, V ictor, Prospectare sau extrapolare (Ilu zii, dilem e, opţiuni), în V iaţa românească, n r. 1, ianuarie, 1974. Biberi, Ion, C onvorbiri siderale, în Luceafărul, nr. 19, 13 mai, 1967. Bugariu, Voicu, Tendinţe actuale in proza în A teneu, nr. 2, februarie, 1966. noastră ştiinţifico-fantastică,

Bugariu, Voicu, O riginalitate şi şablon în literatura ştiinţifico-fantastică, în Ateneu, nr. 8, august, 1966. Bugariu, Voicu, O m orfologie a science-fiction-ului f, în Tribuna, nr. 3 septem brie, 1970. Bugariu, Voicu, M ic organon al science-fiction-ului (după Solaris), V iaţa românească, nr. 1, ianuarie, 1974. Chiriacescu, A lexandru, Intre basm şi previziune, în Luceafărul, nr. 13 m ai, 1967. Cocoru, D aniel, B ilanţ rodnic al mişcării S.F. de am atori, nr. 51, 20 decembrie, 1973. C olin, V ladim ir, Iconografia anticipaţiei, în Colecţia „Povestiri ştiinţificofantastice*, num erele 294 şi 313, din 15 februarie şi 1 decembrie, 1967. C olin, V ladim ir, A nticipaţia Creţulescu, Ioana, A m prenta între nu şi da, în Solaris, nr. V iaţa 1, 1972. 1, ia­ visului, în românească, nr. 36, în 19,

în Tribuna,

nuarie, 1974. C rohm ălniceanu, O v. S., U n gen paradoxal, în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice", nr. 255/256, iulie, 1965. Crohm ălniceanu, O v. S., U n tip nou de fantastic, în V iaţa românească, nr. 7, iulie, 1966. C rohm ălniceanu, O v. S., Ştiinţifico-fantasticologie, în V iaţa românească, nr. 1, ianuarie, 1974. Crohm ălniceanu, O v. S., Ştiinţifico-fantasticul românesc în atenţia străină­ tăţii, în Secolul 20, nr. 10/11, octom brie/noiem brie, 1975.

277

Cubleşan, C onstantin, Însem nări despre literatura ştiinţifico-fantastică. A nticipaţie şi aventură, în Tribuna, nr. 12, 21 m artie, 1963. Cubleşan, C onstantin, Ip o teza ştiinţifică în literatura de anticipaţie, în Tribuna, n r. 11, 12 m artie, 1964. Cubleşan, C onstantin, D in problem ele literaturii de anticipaţie, în Tribuna, nr. 27, 2 iulie, 1964. Culcer, D an, Literatura cora şi utopia, în V iaţa românească, n r. 1, ia­ nuarie, 1974. D an, Sergiu Pavel, Ficţiunea ştiinţifică şi proza fantastică, în Tribuna, nr. 37, 10 septem brie, 1970. D ragom ir, M ihu, A ctualitatea literaturii despre viitor, în Luceafărul,

nr. 5, 1 m artie, 1963. Feneşan, Lucia, „ Solaris“ şi „Paradox", prim ele fan zin e rom âneşti, în V iaţa românească, n r. 1, ianuarie, 1974. Florea, R ădica, Povestirea ştiinţifico-fantastică in literatura noastră ac­ tuală, în Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, n r. 3— 4, martie-aprilie, 1963. G hinea, A drian, C îteva problem e ale genului ştiinţifico-fantastic, în Steaua, nr. 5, m ai, 1962. G raur, D oina, N o te la literatura ştiinţifico-fantastică, în C ontem poranul, n r. 2, 14 ianuarie, 1966. H eriv an , M ircea, Disocieri, în Luceafărul, nr. 31, 4 august, 1973. Fîobana, Ion, C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică. Despre con­ venţie, în Scînteia tineretului, n r. 2528, 23 iunie, 1957. H obana, Ion, Pe marginea colecţiei de literatură ştiinţifico-fantastică, în V iaţa românească, n r. 4, aprilie, 1959. H obana, Ion, In era sputnicilor... „Literatura de anticipaţie“ în O ccident, în C ontem poranul, nr. 22, 27 m ai, 1960. H o b an a, Ion, D incolo de „Zidul lu m in ii “..., în Secolul 20, n r. 9, septem ­ brie, 1961. H o b an a, Ion, Literatura ştiinţifico-fantastică, în L upta de clasă, n r. 12, decembrie, 1963. H obana, Ion, Pe marginea unui articol, în G azeta literară, n r. 6, 10 fe­ bruarie, 1966. H obana, Ion, M odalităţile anticipaţiei, în A stra, n r. 5, octom brie, 1966. H obana, Ion, D in nou despre tribulaţiile anticipaţiei, în V iaţa românească, nr. 12, decembrie, 1967. H obana, Ion, O „ disociere“ necesară, în Luceafărul, nr. 32, 11 augyst, 1973. H o b an a, Ion, O literatură care ne pregăteşte pentru „şocul viito ru lu i", im erviu în Tribuna, nr. 51, 20 decembrie, 1973.

278

H obana, Ion, La centenarul naşterii lui V ictor Anestin. Călătorie inter­ planetară în anul 4000, în Tribuna , nr. 37, 11 septem brie, 1975. H obana, Ion, A teliere ale fan teziei, în V iaţa românească, nr. 11, noiem ­ brie, 1976. Igiroşianu, I., U niversul ştiinţifico-fantastic, în Secolul 20, nr. 1, ia­ nuarie, 1961. Ionescu, C ornel M ihai, H om unculus şi Proteu, Eseu despre „autom atul spi­ ritual" şi „geometria hazardului", în Secolul 20, n r. 1 ianuarie, 1969. Iosifescu, Silvian, Posibilitate, utopie, m it, în V iaţa românească, n r. 7, iulie, 1966. K em bach, V ictor, De la brontozaur la astronaut, în A teneu, nr. 2, fe­ bruarie, 1965. K ernbach, V ictor, D ivertism ent sau profeţie f, în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice", nr. 357, 1 octom brie, 1969. K ernbach, V ictor, Literatura ştiinţifico-fantastică şi educarea imaginaţiei prospective, în Scînteia, 26 decembrie, 1973. Luca, M arcel, Educaţia tineretului prin literatura ştiinţifico-fantastică, în Paradox, (1975). M arineasa, Viorel, m artie, 1974. O pinii despre literatura S.F., în Paradox, (nr. 2),

M ironov, A lexandru, R înduri despre fantasticul ştiinţific, în O m icron, 1976. M oldovan, C onstantin D oru, Science-fiction-ul reprezintă un fenom en li­ terar am ovibil f, în Paradox, (1975). N eacşu, Iulian, Însem nări despre literatura ştiinţifico-fantastică, în G azeta literară, nr. 50, 9 decembrie, 1965. N icolau, E dm ond, R obotul în literatura ştiinţifico-fantastică, în Lucea­ fărul, nr. 10, 15 mai, 1960. O lteanu, Ştefan, „Science fic tio n “ la răscruce de drum uri !, în A teneu, nr. 7, iulie, 1969. O p riţă, M ircea, M ic eseu pentru 1966, în Colecţia „Povestiri ştiinţificofantastice “ , n r. 278, 15 iunie, 1966. O p riţă, M ircea, U n m om ent al ştiinţifico-fantasticului românesc, în T ri­ buna, nr. 36, 3 septembrie, 1970. Petrescu, Leonid, L -am regăsit pe Jules Verne, în Ş tiinţă nr. 3, m artie, 1955. şi tehnică,

R adian, Sanda, D em onul, dram a şi fericirea cunoaşterii, în V iaţa rom â­ nească, nr. 7, iulie, 1966. Rebegea, A na B arbara, Pulsul nostru actual. R eflecţii pe marginea ac­ tualei anticipaţii rom âneşti, în Colecţia „P ovestiri ştiinţifico-fantastice", nr. 436, 15 ianuarie, 1973.

279

Rebegea, A na B arbara, P ulsul nostru actual. Science-fiction-ul — com ­ prom is între fantastic şi ştiinţă ?, în Colecţia „Povestiri ştiinţificofantastice ", nr. 464, 15 m artie, 1974. R îureanu, O vidiu, Literatura ştiinţifico-fantastică, în G azeta literară, n r. 15, 12 aprilie, 1956. R îureanu, O vidiu, C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică, în Scînteia tineretului, n r. 2544, 12 iulie, 1957. R îureanu, O vidiu, Fantasticul ştiinţific, în Argeş, n r. 7, iulie, 1967. R îureanu, O vidiu, Despre extraordinar, insolit, bizar, enigm atic, fa n ­ tastic şi absurd, în Colecţia „Povestiri ştiin ţific o -fa n ta stk e " , n r. 463, 1 m artie, 1974. Robu, C ornel, „Lumea pe dos“ şi „războiul lum ilor “ : interferenţa m oti­ velor de Science fiction, în Tribuna, nr. 33, 17 august, 1972. Robu, Cornel, P ortret robot al robotului, în Tribuna, n r. 51, 20 de­ cembrie, 1973. Rogoz, A drian, C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică, — îm p o ­ triva „m îinii-deget" — , în Scînteia tineretului , nr. 2522, 16 iu­ nie, 1957. Rogoz, A drian, De la stăpînii visului la sclavii coşmarului, în Secolul 20, nr. 9, septem brie, 1961. Rogoz, A drian, Laboratorul m itului, în Colecţia fantastice" , n r. 259/260, septem brie, 1965. „Povestiri ştiinţifico-

Rogoz, A drian, Filoane ale anticipaţiei, în A stra, n r. 4, septem brie, 1966. Rogoz, A drian, D em onstraţia prin absurd în Science-fic tio n , în Colecţia Povestiri ştiinţifico-fantastice", nr. 291, 1 ianuarie, 1967. Rogoz, A drian, Introducere în studiul regnurilor fantastice, în Colecţia „ Povestiri ştiinţifico-fantastice" , n r. 352, 15 iulie, 1969. Rogoz, A drian, A nticipaţia şi genul gnomic, în Colecţia „Povestiri ştiin­ ţifico-fantastice" , n r. 442, 15 aprilie, 1973. Rogoz, A drian, D e ce n-a scris Eminescu literatură ştiinţifico-fantastică ?, în Tribuna, nr. 37, 11 septembrie, 1975. Rogoz, A drian, O p in ii: M H S şi flu x u l său anticipativ, în V iaţa rom â­ nească, nr. 5, m ai 1976. R om an, Ion, Cartea ştiinţifico-fantastică, în C ontem poranul, nr. 9, 26 fe­ bruarie, 1960. R om an, Ion, Ş tiinţa şi fantezia, în C ontem poranul, n r. 10, 4 m artie, 1960. R om an, Ion, C o n flictu l în literatura de anticipaţie, în C ontem poranul, nr. 16, 17 aprilie, 1964. R otaru, Gheorghe, O tem brie, 1975. mitologie m odernă, în Tribuna, nr. 37, 11 sep­

280

Sălăjan, Vasile, Colecţia „Povestiri Ştiinţifico-fantastice*, în Tribuna, nr. 51, 20 decembrie, 1973. Schileru, Eugen, M oralitate fi senzaţional. Despre rom anul poliţist, ro­ m anul negru, rom anul de ,.suspense “, hum orul negru şi literatura de „science fic tio n “, în Secolul 20, nr. 11, noiem brie, 1964. Simionescu, M ircea H oria, C a ta g ra fii: Turnul de oţel, în V iaţa româ­ nească, nr. 2, februarie, 1976. Solomon, M ax, C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică, în Scînteia, tineretului, nr. 2514, 7 iunie, 1957. Steinhardt, N ., F antezie ori profeţie ?, în V iaţa românească, nr. 1, ia­ nuarie, 1974. Stugren, Bogdan, D im ensiunile cosmice ale literaturii de ştiinţă-ficţiune, în Tribuna, n r. 51, 20 decembrie, 1973. Ştefan, I. M ., C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică, Intre fantezie, ştiinţă, convenţie şi aventuri, în Scînteia tineretului, nr. 2534, 30 iunie, 1957. Şurianu, O vidiu, Caracterul dublu al anticipaţiei în literatura S.F., în O rizo n t, nr. 10, 7 m artie, 1974. Tănăsescu, A urel, Tipologia eroilor în literatura de anticipaţie, în Astra, nr. 3, august, 1966. Veress, Z o h ân , R evista G A L A K T I K A şi SF-ul românesc, în Tribuna, nr. 37, 11 septem brie, 1975. V întu, V ictor, Secrete ale literaturii de aventuri, în Contem poranul, nr. 27, 5 iulie, 1957. Z acordoneţ, A., Literatura ştiinţifico-fantastică şi educarea tineretului, în laşul literar, n r. 10, octom brie, 1960. Zărnescu, N arcis, Literatura ştiinţifico-fantastică sau succesul între feno­ menologie şi sociologie, în V iaţa românească, n r. 1, ianuarie, 1974.

X IV . Bibliografie generală

D icţionare, enciclopedii
Ash, Brian, W h o ’s W ho in Science Fiction, N ew Y ork, 1976. T uck, D onald H ., T he Encyclopedia o f Science Fiction and Fantasy, I, Chicago, 1974, II, Chicago, 1978. Versins, Pierre, Encyclopedie de l’utopie, des voyages extraordinaires et de la science fiction, Lausanne, 1972.

Antologii de texte critice
D u fantastique â la science-fiction americaine, C u o introducere de Roger Asselineau, Paris, 1973. The Science Fiction N o v e i, Im agination and Social C riticism , Ou o in­ troducere de Basil D avenport, ed. a IlI -a , Chicago, 1969. Barmeyer, Eike, (editor), Science F iction, Theorie und Geschichte, M iinchen, 1972. B retnor, R eginald, (editor), M odern Science Fiction, Its M eaning and

Its Future, N ew Y ork, 1953. H obana, Ion, (editor), V iitorul ? A te n ţie !, Bucureşti, 1968. Jehm lich, Reim er şi H a rtm u t Liick, (editori), Die deform ierte Z u k u n ft, U ntersuchungen z a r Science Fiction, M unchen, 1974.

M onografii, eseuri, istorii ale genului
A ldani, Lino, La fantascienza, Piacenza, 1962. Aldiss, B rian W ., Billion Y ear Spree, The Fiction, G arden C ity, N ew Y ork, 1973. True H isto ry of Science

282

Amis, Kingsley, N e w M aps o f H ell, A survey o f Science Fiction, New Y ork, 1960. A ppel, Benjam in, The Fantastic Mirror, Science F iction Across the Ages, N ew Y ork, 1969. Atheling, W illiam , (Jam es Blish), The Issue a t H and, Studies in contem porary magazine science fic tio n , Chicago, 1964. A theling, W illiam (Jam es Blish), M ore Issues at H a n d , Criticai studies in contem porary science fiction, Chicago, 1970. Bailey, J. O ., Pilgrim s Through Space and Tim e, Trends and Patterns in Scientific and U topian F iction, W estport, C onnecticut, 1972. Baudin, H enri, La Science-fiction, U n univers en expansion, Paris, M ontreal, 197.1. Bogdanoff, Igor şi G rişka, La science-fiction, Paris, 1976. Bridenne, Jean-Jacques, La litterature franţaise d ’im agination scientifique , Paris, Lille, 1950. Britikov, A. F., R usskii sovetskii naucino-fantasticeskii Science F iction — rom an, Lenin­ grad, 1970. Bruckner, W infried, Spuren F remde, Viena, 1970. 1967. C arter, P aul A., The Creation o f T om orrow , F ifty Years o f Magazine Science Fiction, N ew Y ork, 1977. C larke, I. F., The Tale o f the Future, From the Beginning to the Present D ay, L ondra, 1961. de Caimp, L. Sprague, Science Fiction H andbock, N ew Y ork, 1953. D ifflo th , G erard, La science-fiction, Paris, 1964. Eizykm an, Boris, Science-fiction et capitalisme, C ritique de la position de deşir de la science, Paris, 1973. Ferrini, Franco, C he cosa e la fantascienza, Rom a, 1970. G attegno, Jean, La science-fiction, Paris, 1973. G raaf, Vera, H om o Futurus, Eine A nalyse der m odernen Science-fiction, H am burg şi Diisseldorf, 1971. Gurevici, G heorghi, K arta strani fa n ta zi, M oscova, 1967. H andke, R yszard, Polska proza fantastyczno-naukow a, P roblem y p o e ty ki, W roclaw , C racovia, 1969. H ienger, J., Literarische Z u ku n ftsp h a n ta stik, Eine Studie Fiction, GSttingen, 1972. K agarliţki, Juli, C ito takoe fantastika ?, Moscova, 1974. liber Scienceins A ll, Das seltsame

C arneiro, A ndre, Introducăo ao E studo da „Science-Fiction“, Sao Paulo,

283

K lein, K laus-Peter, Zu.ku.nft Ziviscben Traum a u n j M ythos, Science-fic­ tion, Z u r W irkungsăsthetik , Sozialpsychologie und D id a k tik cincs literarischen Massenph'ânomens, S tu ttg art, 1976. K night, D am on, In Search o f W onder, Essays on M odern Science Fiction, Chicago, 1967. K onstantinova, E lka, Fantastika i beletristika, Sofia, 1973. Lam pa, A nton, Das naturwissenschaftliche Marcheri, Eine Betrachtung, Reichenberg, 1919. Lem, Stanislaw , F antastyka i futurologia, 2 voi., C racovia, 1973. L undw all, Sam, Science Fiction, W h a t I t ’s AII A b o u t, N e w Y ork, 1971. Moore, P atrick , Science and Fiction, L ondra, 1957. M oskow itz, Sam, U nder The Moons o f Mars, A history and anthology o f „The scientific rom ânce“ in the M unsey M agazines, 1912 — 1920, N e w Y ork, C hicago, San Francisco, 1970. E xplores o f the In fin ite, Shapers o f Sciences Fiction, V/etsport, Connecticut, 1974. M oskow itz, Sam, Seekers o f T om orrow , Masters o f M odern Science Fic­ tion, W estport, C onnecticut, 1974. N agl, M anfred, Science F iction in D eutschland, Untersuchungen zu r Ge­ ne se, Soziographie und Ideologie der phantastischen M assenliteratur, Tubingen, 1972. Pagetti, C arlo, II senso del fu tu ro , Rom a, 1970. Parnov, E., Sovrem ennaia naucinaia fantastika, M oscova, 1968. Pehlke, M ichael şi N o rb e rt Lingfeld, R oboter und Gartenlaube, Ideolo­ gie und 1970. U nterhaltung in der Science-Fiction-Literatur, M iinchen,

Philm us, R obert, In to the U nknow n, T he E volution o f Science Fiction fro m Francis G odw in to H . G. W ells, Berkeley şi Los Angeles, 1970. R ochette, M arguerite, La Science-Fiction, Paris, 1975. Rose, Lois şi Stephen, Sadoul, Jacques, The de Shattered la R ing, Science F iction and the Q uest fo r M eaning, R ichm ond, V irginia, 1970. H istoire science-fiction m oderne (1911— 1971), Paris, 1973. Schwonke, M artin, V o m Staatsrom an zu r Science Fiction, Eine Untersuchung uber Geschichte u n d F unktion der naturw issenschaftlich-technischen U topie, S tu ttg art, 1957. Solmi, Sergio, Saggi sul Funtastico, DalV antichitâ alle prospettive del fu tu ro , T orino, 1978. Sternberg, Jacques, Une succursale du fantastique nom m ee science-fiction ?, Paris, 1958.

284

Stover, Leon E., La science-fiction americaine, Essai d ’anthropologie culturelle, Paris, 1972. Suvin, D arko, Pour une poetique de la science-fiction, Etudes en theorie et en histoire d 'u n gem e litteraire, M ontreal, 1977. U rban, A dolf, Fantastika i naş m ir, L eningrad, 1972. van H erp , Jacques, Panorama de la Science fiction, genres, les ecoles, les probl'emes, Verviers, 1973. W ollheim , D onald A., The Universe Makers, N ew Y ork, E vanston şi L ondra, 1971. Science Les th'emes, Ies Fiction T oday,

X V . Indice de autori

A A bbott, E dw in A., 12, 27, A bout, E dm ond, 33, 36, 217. A dalbert, 216. A derca, Felix, 96, 150, 151, 240, 241, 254, 255, 257, 216. 113,

239, 258,

263. A lbani, T iron, 239, 254, 258. A ldani, Lino, 56, 264, 282. Aldiss, B rian W ., 7, 19, 23, 27, 28, 30, 49, 53, 54, 64, 76, 83, 97, 131, 142, 146, 147, 282. Alecsandrescu, Vasile, 19S. A lecsandri, Iancu, 195. A lecsandri, Vasile, 184. A lexandrescu, G r., 188. A lpers, H an s Joachim , A m argo, 217, 224. Amis, Kingsley, 21, 22, 28, 30, 83, 135, 266, 283. Ananescu, D ., 208, 209. A nania, George, 160, 263, 277. A naxagora din Clazom eaa, 122. Anderson, Poul, 74, 97, 116, 117, 119, 162, 179, 259, 264. A nderson, Wiilliam C., 140, 157. A ndriţoiu, Al., 263. Anestin, V ictor, 11, 12, 95, 96, 17, 100.

131, 193, 205, 208, 210, 211, 213, 214, 216, 217, 218, 219, 220, 221, 222, 223, 234, 226, 231, 233, 258, 279. Angelescu, Em ., 194. A ntipa, G r., 211. A ntonius Diogenes, 15. A pollinaire, G uillaum e, 247. A ppel, Benjam in, 283. Apuleius, Lucius, 72. A rago, F ranţois, 205. A ram ă, H o ria, 263. A rghezi, T udor, 234, 239, 250, 255, 258, 263. A riosto, Lodovico, 86, 202. A ristotel, 136. A rnim , Ludwig Achim von, 162. Asachi, G heorghe, 182, 184, 187, 193. Ash, Brian, 282. Asimov, Isaac, 25, 45, 56, 58, 64, 66, 80, 81, 116, 117, 146, 156, 157, 158, 165, 174, 178, 259, 266, 274. Asselineau, Roger, 282. A thanasiu, Sa va, 211. A theling, W illiam (v. Jam ei Blish) A tterley, Tucker) A urelian, P. S., 209. Averbuch, L. D., 216. Joseph (v. George

287

B
Babeş, V ictor, 211. Bacaloglu, C., 211. Baciu, C am il, 263. Bacon, Francis, 22, 47, 194. Bacovia, George, 71. Bailey, J. O ., 283. Bailly, J. S„ 101. Balch, E. S., 101. B allard, J. G „ 74, 96, 146. Banu, H o ria (v. Ion H obana) Baraş, Iuliu, 47, 20S, 209, 210. Barbu, Ion, 263. Barjavel, Rene, 99, 115, 177. Barmeyer, Eike, 9, 17, 21, 27, 30, 46, 55, 156, 166, 282. Baudin, H enri, 27, 40, 112, 283. Bălcescu, N icolae, 199. Bărbulescu, Rom ulus, 160, 263, 277. Belcot, C onstantin, 211. Beleaev, A lexandr R om anovici, 35, 102, 125, 143, 164, 263. Bellamy, E dw ard, 18, 199. Beniuc, M ihai, 263, 277. Benoit, Pierre, 102. Beresford, J. D., 166. Bergson, H enri, 109. Biberi, Ion, 239, 258, 277. Biemel, W alter, 6. Bierce, Am brose, 5, 18, 23, 157, 262, 264. Bilciurescu, A lexandru, 241. Bin G orion, Josef M icha, Blassian, F., 277. Bleiler, E. F., 22. Blish, Jam es, 21, 48, 109, 283. Bloch, R obert, 134. 152. B îrlădeanu, V ictor, 263, 277.

Boccaccio, G iovanni, 54. Bock, Johann C hristian, 101. Bodnărescu, Samson, 201. Bogdan, S., 216. B ogdanoff, G., 61, 77, 117, 283. Bogdanofi", I., 61, 77, 117, 283. Bogdanov, A lexandr A., 44, 128. Bogza, Geo, 263. Boileau-D espreaux, N icolas, 204. Boldan, Emil, 195. Borcea, I., 211. Borges, Jorge Luis, 27, 262. Bourget, P aul, 231. Boussenard, Louis, 12, 200, 206, 213, 214, 215. Bradbury, R ay, 5, 68, 70, 83, 118, 131, 158, 259. Bradshaw , W illiam R., 104. Brandis, Evgheni, 9. B ratu, G ., 211. B rănişteanu, B., 217, 218. Brâncuş, Elisabeta, 228. Brentano, Clemens, 152, 153. Bretnor, R eginald, 282. Bridenne, Jean-Jacques, 283. Britikov, A. F., 23, 283. Brochon, Pierre, 14. Brown, 283. Brunner, John, 146. 194. 263, 276, Bruno, G iordano, 168. Budai-D eleanu, Ion, Bugariu, 277. Bulgarin, Tadeus, 23. B ulw er-Lytton, E dw ard George Earle, 83, 104. Burroughs, E dgar Rice, 27, 61, 63, 66, 104, 127, 132, 133. Voicu, 55, Fr., 112. Bruckner, W infried, 14, 15, 175,

288

B utor, M idiei, 26, 29, 42, 59. Buzzati, D ino, 262. Byron, George G ordon, 70, 194.

C
C abet, Etienne, 156. Caillois, Roger, 51, 52, 59, 266. C aion (C onst. A . Ionescu), 199. C am pbell, Thom as, 7. Cam pbell, John W ., 10, 146, 259. C antem ir, D im itrie, 194. Capek, K arel, 51, 92, 101, 113, 140, 151, 161, 216, 240, 249, 260, 267. Caragiale, Costache, 188. Caragiale, I. L., 95, 191, 199. C arneiro, A ndre, 283. C arrol, Lewis, 83. C arter, Paul A ., 283. C artm ill, Cleve, 47. C asanova de Seingalt, G icvanni Giacom o, 104. Cassian, N in a , 263, 277. C azzavillan, Luigi, 212. Călinescu, G ., 176, 188, 241. Cernescu, M ihail, 216. Chaucer, G eoffrey, 70. C havannes, E douard, 152. C hendi, Ilarie, 11, 204. Chesney, George T ., 195. C hesterton, G . K., 77. Chiriacescu, A lexandru, 277. C hiţu, G „ 187, 188. C hurchill, W inston S., 77. Cikolev, V., 23. Ciuang-ţe (T hoang-tzeu), 107. C larke, A rth u r C ., 58. C larke, 1. F., 19, 20, 89, 283.

Cocoru, D aniel, 277. Colin, V ladim ir, 6, 73, 74, 120, 162, 163, 263, 265, 266, 267, 277. Colţeşti, AI. Dem -, 239, 254, 258. Com te, Auguste, 201, 205. C orbu, I., 211. Cordesse, G erard, 26, 54. C ornea, Ion, 187. ' C om eille, Pierre, 168. Cosco, C. (C. Constantiriescu), 213, 218. ■ Cosma, A nton, 276. C răciun, V ictor, 234. Creţulescu, Ioana, 277. C rispin, E dm und, 134. C ritzm an, Emil I., 208. Crohm ălniceanu, O v. S., 6, 254, 256, 263, 277. Crookes, W illiam , 155. Cros, C harles, 227, 229. Cubleşan, C onstantin, 261, 263, 278. Culcer, D an, 276, 278. Cum mings, R ay, C urtis, C vrano Jean-Louis, de 108, 113. 21, 22. Savinien,

Bergerac,

22, 44, 45, 59, 86, 87, 123, 217.

D
D an, Sergiu Pavel, 276, 278. D aniken, Erich von, 14, 98. D ariu, Al. N ., 190, 192, 195. 19; 161. D arw in, Erasmus,

D audet, Alphortse, 214. D aum an, R udolf, 262.

289

D avenport, Basil, 15, 29, 134, 282. Davidescu, G rigore, 263. D ăianu, Elie, 11, 196, 198, 203, 205. D e Amicis, E dm ondo, 214. De C am p, L. Sprague, 78, 283. D dam ane, B. B. (v. A. N egulescu) D elany, Samual R., 66, 146. D eleanu, Ilie Ig h d , 198. Densnişianu, N icolae, 101. D epărăpem u, Al., 245. Descarties, Rene, 153. DesoKamps, G aston, 207. Desfonoaines, d’Abbe, 108. Diacomesou, C orali a, 216. D ick, P hilip K., 51, 76, 77, 112, 113, 165, 178. Dickens, C harles, 5. Dickson, G ordon R., 159, 160. D ifflo th , G er.ird, 283. D im iu, D im itrie, 213. D ion C nsostom os, 15. Disch, T ham as M., 112, D israeli, Benjam in, 83. Dissesou, Const. A., 213. Dîm boiu, Aurel, 101. D neprov, Anacol, 263. D obrogeanu-G heren, C., 210. D octorul Ygnec (v. I. Glicsm an) D oinaţ, Ştefan Aug., 277. D om inik, H ans, 102, 217. D orian, D orel, 81, 263. Dostoievski, F. M., 137. D oyle, « r A rth u r C onan, 96, 10-2, 104, 106, 140, 215, 262. D ragom ir, 278. Miliu, 59, 135, 257, 84, 139, 263,

D răgulinescu, C ., 187, 189, 190. D răguşanu, Ion C odru, 184. Dreiser, T heodor, 25. D rim ba. V ladim ir, 184, 185. D rîm bă, D., 211. D ross, O tto , 126. D uits, C harles, 113.

E Efrem ov, I. A., 25, 51, 58, 79, 170, 172, 174, 263. Eftim iu, 229, Eliade, Ellison, V ictor, 217, 218, 226, 230, 257, 258, 262, 263. Miroea, 239, 251, 146, 252, 147.

E izykm an, Boris, 283. 253, 258. H a rlan , 20, Em ilian, Marou, 95, 187. Eminiescu, M ihai, 187, 193, 196, 199, 212, 280. Engels, Friedrich, 126.

146.

Epicur, 204. Essarcu, C., 208, 209, Euhem erus din M esina, 15. Ewers, H anns H einz, 162.

F
Farley, R alph M ilne, 63. Farm er, Philip Jose, 74, Faulkner, W illiam , 71. 146.

Fărcăşan, Sergiu, 263, 277. Feneşan, L u d a, 278. Ferrini, Franco, 55, 283. Feval Fils, Paul, 102. Fiiguier, Louis, 205.

290

Flam m anon, C am ille, 95, 126, 195, 199, 205, 206, 211, 212, 218, 219, 228, 233. F laubert, G ustave, 142. Flechtheim , Ossip K., 41. Florea, R odica, 278. Florescu, Bonifaciu, 199. Florin, L., 218. FonteneLle, B ernard Le Bovier de, 31, 168, 187, 216. Fonville, W ilfried de, 213. Forbin, V ictor, 214. Forster, E. M., 68, 136. F radkin, Boris, 263. Franke, H e rb ert W ., 156. F ranklin, H . Bruce, 18, 23, 155. Franz, J., 211. Freud, Sigm und, 52, 75, 166. Frobenius, Leo, 101.

G G a fiţa , M ihai, 249. G alopin, A rnould, 216. G alouye, D aniel F., 98. G arnier, Charles-Georges-T'homas, 19. G attegno, Jean, 20, 283. G eoffroy, Louis, 76. G ernsback, H ugo, 7, 8, 10, 16, 17, 18, 24, 29, 37, 45, 54, 140, 265, 266, 268. G heorghiu, Virgil, 263. G hica, Ion, 191. G hica, P antazi, 47. Ghinea, A drian, 278. G hislanzoni, A ntonio, 23. G ibbon, E dw ard, 65. G iffard , Pierre, 201. G iurescu, C onstantin C ., 87.

Glicsm an, I., 241. G odw in, Francis, 22, 86, 123, 217, 284. Goethe, Johann W oifgang, 162. Golescu, D inicu, 184. G om ora, Francisco-Lopez de, 101. G oncourt, E dm ond de, 7, 8. G oncourt, Jules de, 7, 8. G ottsohed, Johann C hristoph, 204. G raaf, Vera, 28, 30, 48, 135, 146, 156, 283. G raffigny, H en ry de, 199. G rancea, A urel, 240. G randea, G r. H ., 194, 198. G raur, D oina, 278. Gregg, Percy, 51. G rifoni, Ulisse, 23. Gros, Jules, 206. G roza, D orin A. (v. A drian Rogoz) Guillem in, Amedee, 205. G urevici, Gheorghi, 283.

H
H ali, Asaph, 126. H âm ilton, E dm ond, 61, 63. H am m ett, Dashiell, 80. H andke, R yszard, 283. H arbou, Thea von, 68. H aret, Spiru, 211. H asdeu, B. P., 193. H aw thorne, 264. H ecate din A bdera, 15. Hegel, G . W. F„ 67, 68. H einlein, R obert A., 10, 29, 45, 47, 48, 75, 92, 93, 111, 116, N athaniel, 18, 23,

291

128, 135, 136, 146, 159, 259, 273. H epites, Ştefan, 219. H erder, Johann G o ttfried , 204. H erivan, M ircea, 278. H eron din A lexandria, 152. H erschel, John, 123. H ershel, W illiam , 126. H ertzug, A lexandru, 217, 241, 245, 246. H etzel, J., 19, 194, 197. H ienger, J., 283. Higginson, T hom as W entw orth,

18.
H obana, Ion, 6, 7, 10, 23, 24, 38, 59, 84, 106, 113, 183, 192, 250, 257, 258, 263, 265, 266, 267, 276, 278, 279, 282. H odoş, N e rv a, 213. H offm ajin, E. T . A ., 153, 154, 249. H offm an n , O skar, 125. H olberg, L udw ig, 104. H olodan, Iosif (v. Iosif Vulcan) H om er, 14, 17, 152. H uber, V iorica (v . Georgina Vio­ rica Rogoz) H ugo, V ictor, 35. H um boldt, K arl W ilhelm vcn, 205. H uxley, Aldous, 30, 54, 57, 68, 70, 71, 72, 98, 162. H uygens. C hristian, 168. H u zar, Eugene, 185.

leşian, Isidor, 187. Igiroşianu, I., 279. Ioanid, Paul, 277. Ionescu, Al. Sadi, 213. 3onescu, C ornel M ihai, 279. lonesou, I., 12, 211. îonescu, M ihail, 270. lonnescu, D em etriu G . (Take Ionescu), 23, 44, 191, 192, 193, 258. lorga, N ., 232, 233. losifescu, Silvian, 258, 266, 276, 279. Isac, D., 216. Isac, Em il, 200. Ifpirescu, Petre, 235. Ivoi, Paul d", 214.

J
Jar.tsch, E rich, 40. Jeanne, Rene, 77. Jehm lich, Reimer, 9, 100, 134, 282. J6 k a i M or, 23. Jones, N eil R., 78, 113, 157. ju n g k , R obert, 10, 41. Jurist, E<3uard, 263.

K
K afka. Franz, 27, 69, 228. K agarliţki, Iuli, 283. K alniţki, I., 263. K andîba, Fiodor, 25. K ant, Im m anuel, 31, 168, 169. K arin th y Frigyes, 264. X a 2 a n tev , A leksandr, 263. Keller, D avid. H „ 92, 140, 215.

I
Iam bul, 15. lenciu, D orina V., 239, 254, 258. lenea, Hei, 239, 254, 258.

292

K epler, Johannes, 22, 86, 88, 122, 126, 212. K ernbach, V ictor, 103, 130, 263, 266, 276, 279. K ipling, R udyard, 160. K ircher, A thanasius, 130. Kisch, Egon E rw in, 152. K lein, G erard, 111, 115, 116, 117, 162, 267. Klein, K laus-Pecer, 121, 284. Kline, O tis A delbert, 63. K night, D am on, 284. K oestler, A rth u r, 69. Kogălniceanu, M ., 183, 191. K onstantinova, E lka, 284. K oralov, Em il, 125. K ornbluth, C. M ., 15. K rasicki, Ignacy, 23. K uczka Peter, 23, 264. Kues, N ikolaus von (Cusanus), 167. K uprin, A leksandr, 263.

L La Fontaine, Jean de, 137. La H ire, Jean de, 58. Lalescu, T raian, 211, 216. La M ettrie, Julien O ffro y 153. Lam pa, A nton, 284. Lanos, H ., 207. L ao-tzeu, 108. Lasou, N icolae, 194. Lasswitz, K urd, 24, 45, 89, 149, 172, 216, 264. Laiurie, A ndre, 102. Leblanc, M aurice, 214. Leca, A urel, 101.

Lem, Stanislaw , 27, 58, 83, 110, 115, 154, 156, 158, 163, 264, 266, 267, 284. Lem naru, O scar, 239, 253, 258, 263. Lenin, V. I., 175. Liessing, G o tthold E phraim , 204. Lewis, C . S., 127. Libelt, K arol, 23. Lie-tzeu, 108. L ingfeld, N o rb e rt, 30, 284. Lipet, M „ 217. Locke, R iehard Adam s, 123. London, Jack, 68. Longinescu, G . G., 210, 211. Lori, Pierre, 231. L ovecraft, H o w ard Phillips, 72, 73, 104, 166, 267. Lovinescu, H o ria , 263. Lowell, Percival, 126, 221. Luca, M arcel, 279. Lucian din Sam osata, 14, 22, 44, 85, 122, 132, 193, 194, 216. Lucretius, T itus C arus, 204. L undw all, Sam, 284. L uxem burg, Rosa, 41. Liick, H a rtm u t, 9, 100, 134, 282.

de, M M acedonski, A l., 45, 183, 199, 217, 218, 226, 227, 228, 229, 234, 257, 258. Ma.dden, S., 44. M agog, H . J., 102. M aiorescu, T itu, 193, 209. M akay Istvân, 23. M anolescu, N icolae, 276. M arineasa, Viorel, 279.

293

M arinescu, G rigore, 211. M arino, A drian, 52, 226, 227, 228, 276. M atheson, R ichard, 109. M aupa9sant, G u y de, 215. M aurois, A ndre, 77, 240. M azzoni, Bruno, 6. M elville, H erm an, 18, 71. M endel, Johann G regor, 164. M ercier, Louis-Sebastien, 22, 44, 113, 187, 193. M erritt, A braham , 72, 73, 104, 267. Mesch, Erich, 254. M eyrink, G ustav, 152. Miou, D um itru, 6, 276. Micu, Sam uil, 193. M ihăescu, G ib I., 239, 248, 258. Miile, C ., 210. Mi'lton, John, 70. M inulescu, Ion, 239, 247, 248, 258. M ironov, Al., 263, 264, 269, 270, 271, 279. M înzatu, Ion, 263. Moisescu, M ihnea, 263. Moisil, G r. C., 216. M oldovan, C onstantin D oru, 279. M oliere, Jean-B aptiste, 137. M onicelli, Giorgio, 10. M borcock, MichaeJ, 74, 146. M oore, P atrick , 284. Moore, W ard, 76. M oroianu, Diniu, 263. M orţun, V. G., 210. Morus, Thomais, 22, 194. M oskow itz, Sam, 8, 16, 23, 29, 30, 284. M outon, Eugene, 113. M ullton, R udyard, 240.

N N agl, M anfred, 56, 284. N ansen, F ridtjof, 214. N ădejde, Gh., 210. N ădejde, Ion, 203, 210. N ădejde, Sofia, 210. N eacşu, Iulian, 279. N egri, Costache, 195. Negulescu, A., 213, 216. Negulici, I. D., 194. Nem cenko, M ihail, 263. N em ţov, V ladim ir, 12, 263. N esvadba, Josef, 118. N ichifor, G . A., 212. N icolau, E dm ond, 277, 279. Nicolescu, I. D incă, 216. N icolson, M arjorie H ope, 87. N ietzsche, Friedrich, 144. N isto r, I., 216. N iv en , L arry, 146. N oica, C onstantin, 201. N o r, R adu, 256, 263. N o u r, Alexis, 241. N ow lan, P hilip Francis, 113.

O
O berth, H erm ann, 240. O ’Brien, Fitz-Jam es, 18, 23, 109, 262, 264. O brucev, V. A., 104, 105, 106. Odoiew ski, V. F., 23. O lteanu, Ştefan, 279. Omiescu, C ornel iu, 263. O nişor, V ictor, 11, 196, 197, 198, 205. O niţiu, Virgil, 198. O p riţă, M ircea, 263, 269, 279. O răşanu, N . T., 185, 186, 191.

294

O rw ell, George, 30, 54, 56, 68, 69, 70, 71, 72, 145. Otescu, I., 233. O teteleşianu, Enric, 213. O zbekhan, H ., 40.

P P adgett, Lewis, 165. Pagetti, C arlo, 284. P anu, George, 200, 201, 203. Papadache, Frida, 264. P apilian, V ictor, 239, 253, 254, 258. P apu, E dgar, 277. Paracelsus (T heophrastus Bombastus von H ohenheim ), 53, 161. Parhon, C. I., 218. P arnov, E., 284. Pascal, Blaise, 76. Paul, Jean, 153. Pehlke, M ichael, 30, 284. Perelim an, I. I., 8. Petrescu, C ezar, 239, 248, 249, 250, 257, 258. Petrescu, Leonid Gh., 217, 263, 277, 279. Philm us, R obert, 284. Pickering, W ., 221. Piru, Al., 184. P laton, 14, 17, 100, 101, 103. Plutarch, 122. Poe, E. A., 5, 7, 16, 17, 18, 24. 29, 58, 87, 88, 95, 104, 123, 124, 154, 181, 193, 198, 199. 200, 206, 249, 259, 260, 264. 268. ^ o h l, Frederik, 54, 179. Pom , Petre, 211.

Popa, M arian, 6. Pope, A lexander, 169j 204. Popescu, Iosif, 187, 188, 189. Popovici, D., 185. Pora, Eugen A., 172. Procopiu, N ., 213. P ropp, V. I., 55. P rzyrow ski, Zbigniew, 23, 264. Pumniul, A ron, 208.

R R adian, Sanda, 279. Ralea, M ihai, 136. Raspe, R u d o lf Erich, 87. Rădulescu, Ion H eliade, 47, 181, 182, 183, 184, 185, 193, 194, 207. R ădulescu-N iger, N ., 245. Rebegea, A n a B arbara, 279, 280. Reid, T hom as M ayne, 214. R enard, M aurice, 8, 1C8, 164, 264, 266. Renouvier, C harles, 76, 77. R epp, Ed. E arl, 215. R estif de la Bretonne, N icolas, 241, 244,

20,

108.

Richard-Bessier, F., 104. R îureanu, O vidiu, 263, 280. Robescu, C. F., 209. R obescu-Pollux, A lex., 218. Robida, A lbert, 201, 216. Robu, C ornel, 280. R ochette, MargMerite, 67, 284. Rogoz A drian, 6, 130, 133, 149, 218, 257, 259, 260, 261, 263, 44, 113, 178,

295

265, 268, 269, 280. Rogoz, G eorgina V iorica, 107, 263. R olland, Rom ain, 156. R om an, D avid, 213, 216. R om an, Ion, 260, 280. Rose, Louis, 284. Rose, Stephen, 284. Rosny Aîne, J.-H ., 7, 19, 24, 96, 104, 127, 173, 215, 264, 266. R osohovatski, Igor, 174, 263. R otaru, G heorghe, 280. R ottensteiner, Franz, 55, 147, 264. Roux, CI., 101. R ucăreanu, N ., 184. R udbeck, O laf, 101. Rum ano, M ihai T ican, 214.

Schopenhauer, Archur, 110. Schw arzfeld, M., 208. Schwonke, M artin, 22, 46, 67, 284. Schyrl, A nton M aria, 126. Scorobete, M iron, 263. Scoct, W alter, 61, 204. Seaborn, A dam , 104. Serviss, G a rrett P., 95, 215. Sevianu, Igor, 277. Shakespeare, W illiam , 49, 57, 70, 72, 137, 141. Shaw, G. B., 69. Shelley, M ary W ollstonecraft, 19, 23, 28, 53, 96, 113, 161. Shelley, Percy Bysshe, 19. Shuster, Joe, 144. Sidney, Al., 240. Siegel, Jerry, 144. Silverberg, R obert, 146, 174.

S Sadoul, Jacques, 16, 284. Sadoveanu, Ion M arin, 263. Sadoveanu, Mi.haii, 231, 262. Salgari, Emilio, 23. Sand, George, 104. S aparin, V. S., 263. Sălăjan, Vasile, 281. Sărm anul Săsărm an, 270. Scheck, F rank R ainer, 30. Scheidt, Jungen vom , 166. Scheuchzer, J. J., 101. Schiaparelli, G . V., 126, 221. Schileru, Eugen, 281. Schliem ann, H einrich, 101. K lopştok G h., 162, (P. M ihă263, 269, escu), 241.

Sim ak, C liffo rd D „ 38, 51, 78, 83, 92, 93, 113, 116, 162, 164, 259, 264, 273. Simionescu, C hristea A,, 226. Simionesou, I., 211, 216, 233. Simionescu, M ircea H o ria, 281. Sion, George, 194. Sladek, John T., 56, 57, 146. Smilga, V., 266. Sm ith, E. E., 58, 61, 63, 173. Solmi, Sergio, 284. Solo, 206. Solom on, M ax, 281. Sotiriu, M ih. C., 216. Souvestre, Emil, 68. Spengler, O sw ald, 27, 100. S peranţă, A lexandru, 125, 217, 258. 24, 124, 145,

296

Spinrad, N orm an, 146. Spirescu, C leant, 239, 241, 242, 243. Spitz, Jacques, 108, 164, 166. Spriel, Stephen, 26. Stahl, H ., 11, 12, 124, 125, 127, 176, 193, 208, 217, 218, 219, 230, 231, 232, 233, 254, 257. Stapledon, O laf, 5S, 94, 150, 166. Scarzl, R. F., 108. Steinhardt, N ., 281. Sternberg, Jacques, 2S4. Stevenson, R obert Louis, 23, 160, 264. Stover, Leon E., 285. Streinu, V ladim ir, 277. Strugaţki, A., 263. Strugaţki, B., 263. Stugren, Bogdan, 281. Sturgeon, Theodor, 58, 108, 166, 259. Suţu, R udolf, 183. Suvin, D ark o , 9, 23, 26, 27, 30, 42, 66, 84, 175, 285. Sw ift, Jo n ath an , 22, 69, 126, 194, 250. Sw oboda, H elm ut, 87. Symmes, John Cleves, 104, 105. Symons, Julian, 57.

T T abarcea, C ezar, 6. Tănăsescu, A urel, 281. Teclu, N ., 211. Tenn, W illiam (Philip Klass), 94. T eopom p, 15. T hevenin, Renee, 240. T hiry, M arcel, 112. Tieck, L udw ig, 153. Tincu-V elea, N icolae, 187, 18S. T iphaigne de la Roche, C harles F ranţois, 104. T oaorov, T zvetan, 52. T oepffer, R odolphe, 104. Tolstoi, A. N „ 102, 128, 129, 130, 135, 142, 172, 260. T om a de A quino, 152. Tomaşevski, Boris, 136. T opliceanu, Al., 213. T ovolgzi T itusz, 23. T renev, V italii, 262. Tuck, D onald H ., 282. Tucker, George, 50. T udoran, M. R., 211. T urris, G ianfranco de, 10, 23, 264, 266. T w ain, M ark, 18. T yssot de P a to t, Simon, 104.

T

ş
Şincai, G h., 193. Şklovski, I. S., 130. Şcefan, I. M., 218, 233, 256, 260, 263, 281. Ştefănescu, Gh., 209. Şurianu, O vidiu, 130, 263, 281.

Ţ iolkovski, K . E., 23, 125, 263. Ţ iţeica, G „ 210, 211, 218, 219.

U Um inski, W ladislaw , 23. U rban, A dolf, 266, 285.

297

U rm uz, 250. U rsu, G h., 13. U rsu, N . A., 184.

V van H erp , Jacques, 8, 15, 18, 19, 30, 48, 61, 100, 114, 134, 135, 137, 166, 285. van V ogt, A . E., 37, 58, 135, 165, 166, 167, 174, 177, 178, 259. Vasiliad, Ioan, 217. Vasiliev, Iordan, 266. Veress Z o d ân , 281. Vergilius, Polydorus, 44. Verne, Jules, 8, 11, 16, 17, 19, 20, 42, 61, 102, 135, 178, 199, 205, 224, 236, 264, 282. Vian, Boris, 26. Vianu, T udor. 218, 228, 229. Villiers de l ’Isle-A dam , 154, 155, August, 161, 216, conte de, 249, 253. Vinea, Ion, 263. Virgil 204. (Publius Vergilius M aro), 24, 26, 29, 46, 47, 76, 78, 84, 36, 37, 88, 89, 38, 58, 95, 48, 49, 54,

Vissarion, I. C., 234, 235, 236, 238, 239, 257, 258. V întu, V ictor, 281. V lăsceanu, V. Ionescu, 218. V oltaire, Franţois-M arie A rouet, 95, 126, 172. V olker, K laus, 152. Vries, H ugo de, 164. V ulcan, Iosif, 195.

W W atson, B urton, 108. W atson, W illiam , 7. W einbaum , Stanley G ., 113, 173. Weisel, L., 152. Wells, H . G „ 8, 11, 12, 16, 17, 19, 24, 26, 27, 29, 34, 35, 38, 49, 50, 58, 59, 61, 68, 71, 83, 85, 89, 90, 91, 96, 97, 98, 102, 110, 113, 114, 124, 125, 127, 135, 142, 145, 150, 151, 164, 173, 175, 178, 200, 201, 207, 215, 216, 217, 231, 232, 240, 247, 256, 259, 260, 270, 284. W ieger, Leon, 108. W ilkins, John, 87. W illiam son, Jack, 61, 156. W isniowski, Sygurd, 23. W ollheim, D onald A., 51, 66, 93, 97, 147, 285. W olyeff, W „ 216. W yndham , John, 83, 92, 104, 106, 128, 164, 172.

104, 105, 107, 137, 138, 140, 194, 195, 196,

123, 125, 141, 158, 197, 198,

200, 201, 202, 203, 204, 206, 207, 215, 216, 217, 228, 229, 231, 232, 233, 240, 246, 259, 260, 263, 265, 266, 267, 273, 279. 10, 15, 49, 266,

Versins, Pierre,

X Xeni, C., 192. X enopol, A. D., 211.

298

z
Z acordoneţ, A., 281. Z am fir, M ihai, 187. Z am iatin, Evgheni, 30, 71, 72, 145.

Zărnescu, N arcis, 281. Zelazny, Roger, 51, 58, 74, 98, 113, 146, 148. Zweig, Ştefan, 268. 68, 70,

Cuprins

C u v în t înainte

................................................................................. .................................................................

5 7

I. S.F. C A D E N U M IR E II. S.F. CA

I S T O R I E ......................................................................... 14

II I. S.F. C A D E F I N I Ţ I E ......................................................................... 25 IV . SIL O G ISM U L S.F.....................................................................................33

V. SISTE M U L D E R E L A Ţ I I.................................................................40 1. R elaţia ştiinţă — S.F..................................................................40 2. 3. R elaţia fantastic — S.F......................................................... 50 R elaţia basm — S.F................................................................. 54

V I. SP E C IIL E ......................................................................................... 61 1. O pera s p a ţ i a l ă .........................................................................61 2. C o n t r a - u t o p i a .........................................................................66 3. Fantezia e r o i c ă ......................................................................... 72 4. U cronia, ficţiunea p o l i t i c ă .................................................76 5. Rom anul p oliţist ................................................................. 77 V II. TEM ELE ......................................................................................... 83 1. C ălătoria i n t e r p l a n e t a r ă .........................................................85 2.Războiul lum ilor, i n v a z i a ..................................................89 3. Sfîrşitul lumii, catastrofa, rom anul post-atom ic . . 95 4. A tlan tid a, lumile a s c u n s e .................................................ICO 5. Universul paralel, „micro-megas” .........................................107 6. C ălăto ria în tim p, chirurgia tem porală . . . . 113 V III. „P L A N E T E L E " 1. Luna 2. M a r t e 3. V e n u s C L A S I C E ................................................................. 121 ......................................................................................... 122 ......................................................................................... 125 ......................................................................................... 130

301

IX . P E R S O N A JE L E T E M A T IC E ........................................................ 134 1. S a v a n t e i .........................................................................................137 2. G eniul r ă u .................................................................................141 3. Polem ica personajului : super-eroul/sub-eroul . . . 144 4. 5. 6. 7. 8. H om o f u t u r u s .........................................................................149 R o b o ţ i ......................................................................................... 151 A n d r o i z i ......................................................................................... 161 M u t a n ţ i ......................................................................................... 164 E x t r a t e r e ş t r i .................................................................................167

X . O B IE C T E L E S. F ......................................................................................176 X I. S. F. IN R O M Â N I A ......................................................................... 181 1. î n c e p u t u r i l e ................................................................................. 181 2. Prim ele t r a d u c e r i ......................................................................... 193 3. T e o r e t i c i e n i i ................................................................................. 201 4. Revistele de p o p u l a r i z a r e .........................................................208 5. P i o n i e r i i ......................................................................................... 217 6. Basmul S.F. ......................................................................... 234 7. Deceniul p a t r u ......................................................................... 239 8. D u p ă 1950 ................................................................................. 256 X II. X I II. X IV . C O N D IŢ IA L IT E R A T U R II S.F................................ ........ B IB L IO G R A FIE S P E C I A L A ....................................................... 276 B IB L IO G R A FIE G E N E R A L A ...................................................... 282 272

X V . IN D IC E D E A U T O R I ................................................................. 287

Lector: SANDA ANGHELESCU Tehnoredactor: NICOLAE ŞERBĂNESCU B un de tip a r: 5.I I I . 1980. Coli tipar: 79.

T iparul executat sub com anda nr. 723 la în tre p rin d ere a poligrafică „13 D ecem brie 1918“, str. G rigore A lexandrescu nr. 89—97 B ucureşti, Republica Socialistă Rom ânia

„Reprezentînd mai întîi o mi­ noritate contestată, cu o psiho-‘ logie de sectă discriminată şi de ghetou, silită să se afirme împotriva criticii, ca orice ino­ vaţie sau mişcare literară nouă, * * J literatura S.F. şi-a descoperit în ultimii ani personalitatea istorică şi a început să atragă atenţia specialiştilor, transformîndu-se în obiect de studiu. Se poate spune, de aceea, că indiferent de numărul autori­ lor, al revistelor de speciali­ tate şi al editurilor, indiferent de eforturile pe care le face prin ea însăşi, pentru a deveni o literatură matură, orice S.F. trebuie să îndeplinească două conditiuni: * 1. Să devină conştient de pro­ pria lui tradiţie. 2. Să pătrundă în conştiinţa criticii şi a istoriei generale a unei literaturi.“
FLORIN MANOLESCU