CULTURA – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

DELIMITARI CONCEPTUALE (JOHN MACIONIS, 1989) Iniţial, termenul a avut sensul de cultivare a pământului  cultivare a minţii, judecăţii şi însuşirilor. Culturii I-au fost date peste 1500 de definiţii, însă nici una nu e completă şi acceptată de toată lumea. Modele de definire ale culturii:
   

cultura = suma sumarului de cunoştinţe umane cultura = cumul de cunoştinţe cu care se poate opera mecanic, după anumite reguli apare tendinţa de a vorbi despre cultură ca un cumul de cunoştinţe şi informaţii. set de credinţe, valori, comportamente, obiecte materiale, împărtăşite de un anumit

popor.  în Primitive Culture (1871) E. B. Taylor propune o definiţie a culturii care va deveni clasică : «întreg complex care include cunoaşterea, credinţa, arta, morala, legea, cutuma şi toate celelalte aptitudini şi obişnuinţe dobândite de om în calitatea sa de membru al societăţii » - chiar dacă a fost adesea remarcat caracterul enumerativ şi deschis al acestei definiţii în care graniţele culturii sunt cel puţin imprecise, trebuie să reţinem caracteristica culturii de a include toate elementele de organizare sau reglare a vieţii sociale, toate modelele care structurează viaţa colectivă, organizarea unei societăţi. este tot ceea ce este învăţat în mod social şi împărtăşit de membrii societăţii. Individul dobândeşte elemente de cultură ca pe o parte a moştenirii sociale şi în schimb poate să remodeleze cultura şi să introducă schimbări care vor deveni elemente ale moştenirii culturale a generaţiilor viitoare.

Cultura poate fi divizată în: cultură materială constă în obiecte materiale, orice substanţă materială care a fost schimbată şi utilizată de oameni

cultură nonmaterială constă în cuvintele utilizate de oameni, ideile, obiceiurile şi credinţele susţinute şi habitudinile pe care aceştia le urmează.
  

Cultura = sistem de norme şi valori respectate de oameni.

Societatea = grup uman relativ independent care se auto-perpetuează, ocupă un anumit teritoriu, împărtăşeşte o anumită cultură. Chiar şi cu aceste precizări, limitele dintre cele două sunt greu de precizat. De multe ori în istorie două societăţi s-au contopit într-una singură, iar o singură societate poate include grupuri de oameni care aparţin unor culturi diferite. Între cultură şi societate există un raport de interdependenţă : societatea creează cultura, iar cultura oferă moduri de a face, de a acţiona necesare societăţii pentru a supravieţui. Elementele de cultură se transmit prin socializare de la o generaţie la alta.

ELEMENTELE CULTURII

1

Limbajul determină realitatea în care ne mişcăm (Sapir): cunoaştem lumea doar în termenii pe care limbajul ni-I permit. În orice soietate valorile diferitelor categorii (în funcţie de etnie. simbolul cultural . putem spune că cultura este normativă.care ne spun ce trebuie să facem norme proscriptive .   normele = reguli şi aşteptări prin care o societate conduce şi controlează comportamentele individuale şi de grup. iar a le încălca este intolerabil.  Tradiţiile reprezintă modalităţi obişnuite. A le pune la îndoială este indecent. Limbajul reflectă societatea (de ex. simbolul = obiect care semnifică mai mult decât el însuşi şi reflectă un set de valori. habitudinile prin care un grup îşi realizează obiectivele.  Regulile apar din decizia unui grup cu privire la faptul că un act este dăunător şi trebuie împiedicat să se producă sau din contră.) se află în conflict şi suferă variaţioi de la valorile culturale dominante  ca membru al mai multor categorii sociale. tabuurile) Existenţa normelor arată că cultura nu este doar un model de comportament. religie gen etc. Sistemul valoric al unui popor arată imaginea acestuia despre sine şi despre lume. Normele pot fi : norme prescriptive . norme. rasă. Limbajul face posibilă crearea şi transmiterea culturii. Normele stabilesc sisteme de recompense şi sancţiuni. acesta este condamnat prin regulile stabilite. Cultura reprezintă deci. Simbolurile culturale unesc membrii societăţii şi separă diferitele culturi ale lumii. Norma culturală = un set de aşteptări ale comportamentului.   limbajul = sistem de simboluri standardizate care permit comunicarea. 2 . că un act este atât de necesar.ne spun ce nu trebuie să facem (ex. normale. credinţe şi idei. încât el trebuie ajutat să se producă. Regulile se autoconfirmă şi se autoperpetuează. 1970). simbolul totemic) care reflectă valori. Nu înseamnă că întotdeauna un act interzis de regulile stabilite este în mod necesar dăunător. valorile = standarde prin care membrii unei culturi definesc ceea ce este dezirabil sau nu (Williams. Noile generaţii preiau tradiţii printr-o învăţare conştientă. individul poate cunoaşte o inconsistemţă a propriilor valori. reguli. un sistem elaborat de astfel de norme cu care membrii societăţii sunt în general de acord şi pe care le respectă într-o măsură mai mare sau mai mică. O imagine culturală a modului în care oamenii trebuie să se manifeste. care necesită anumite acte şi interzic alte acte. ci şi arbitru între ce este bine şi ce este rău. Orice societate îi pedepseşte pe cei ce violează regulile stabilite.este generat de concentrarea unor semnificaţii în anumite obiecte materiale (ex. există societăţi în care toţi bărbaţii sunt denumiţi de fiecare copil « tată » şi sunt consideraţi aşa). Normele se definesc (iau naştere) în funcţie de valori şi scopuri sociale. CULTURA CA SISTEM DE NORME Întrucât cultura arată modul în care lucrurile trebuie realizate. ele devin sacre. deliberată. Dacă o societate consideră că un act este dăunător. de cele mai multe ori prin observare şi prin participare în mod real la ele Reguli = ideile de bine şi de rău ataşate unei anumite tradiţii. norme denumite de aceste semnificaţii.

în locuinţe în formă dreptunghiulară cunoscută sub denumirea de "casele lungi". Sugarul are multe de învăţat. Fiecare specie de păsări este programată genetic cu un anume mod de construire a cuibului. Instituţia = sistem de relaţii sociale care include unele valori şi procedee comune şi răspunde unor nevoi de bază ale societăţii. un nou-născut este total neajutorat. cărămidă de pământ). guvernarea. triburile Apache din Arizona şi New Mexico trăiau în adăposturi mici realizate din aşchii de copaci şi puieţi. Instituţii de bază: familia. Nu doar prin faptul că este dependent de membrii adulţi ai speciei din punct de vedere fizic. cu efect coercitiv.) Împotriva tuturor intenţiilor noastre de a nega acest fapt. . triburi ca Zuňi şi Hopi au construit primele case . în zona estică împădurită. valori de sprijin . omul depinde pentru supravieţuire de modele comportamentale învăţate.legea ajută la întărirea regulilor SOCIETATE ŞI CULTURĂ Într-o măsură mai mare decât în cazul altor specii. însă el este dependent de modele comportamentale necesare supravieţuirii în cadrul societăţii umane. (În America de Nord a secolului XIX. în termeni sociologici trebuie să-şi însuşească cultura societăţii în care s-a născut.A.) şi de compasiunea celorlalţi care-i pot satisface aceste nevoi. înseamnă că ele se bazează pe un ghidaj învăţat. triburile Iroquoi-ezi trăiau de asemenea. educaţia.un corp de tradiţii. Indivizii umani nu sunt înzestraţi cu instincte care să le pună la dispoziţie modele comportamentale pentru situaţii particulare. organizarea activităţii economice. Ralph Linton defineşte cultura unei societăţi ca „un mod de viaţă pentru membrii acesteia. religia. Pentru a supravieţui trebuie să înveţe deprinderi. În partea opusă a continentului. triburi ca Nootka îşi ridicau case de formă dreptunghiulară consolidate cu trunchiuri lungi de pin sau alte conifere. setea ş. cunoştinţe şi modele de comportament dezirabile din punct de vedere social." În exprimarea elegantă a lui Clyde Kluckhohn cultura este "ideea despre viaţă" a membrilor unei societăţi concrete. împărtăşite şi transmise de la o generaţie la următoarea.un set de reguli. Dacă luăm în considerare tipurile şi varietatea locuinţelor construite de oameni. Trebuie să-şi însuşească un mod de viaţă. simboluri.apartamente din S.un set de modele de comportament care au devenit înalt standardizate. Departe în sud. Chiar şi azi multe dintre aceste triburi locuiesc în case multifuncţionale făcute din cărămizi de lut uscate la soare denumite "Adobe" (span. Instinctul nu presupune doar impulsul de a acţiona.  Legea = formă standardizată a regulilor. Pe coasta de nord-vest a Statelor Unite şi pe coasta vestică a Canadei. un ansamblu de idei şi obiceiuri care sunt învăţate. ceremonii. a. În prerii. Instituţiile cuprind: . Este condiţionat în primul rând de nevoi biologice (foamea. Aceste exemple arată limpede că la om codificarea genetică nu conţine instrucţiuni specifice de comportament pentru situaţii particulare. ci şi un mod specific de acţiune. ritualuri.U. însemne şi alte accesorii. Din moment ce acţiunile oamenilor nu sunt orientate instinctual. atitudini. . În aceiaşi zonă. . Condiţia funcţionării 3 . în Arctica. eschimoșii construiau igluuri din blocuri cubice decupate din zăpadă compactă. însă aceştia înlocuiau trunchiurile de copaci cu plăci pentru susţinere. putem observa cu uşurinţă absenţa condiţionării instinctuale a omului în această privinţă. uşor transportabilele locuinţe conice ridicate din copaci tineri acoperiţi cu piei de bizon reprezentau locuinţe sigure pentru triburi ca Sioux şi Cheyenne. cu pereţi şi acoperişuri realizate din plăci de lemn. Spre exemplu păsările îşi construiesc cuiburile instinctual.

infanticidul femeiesc a fost practicat pentru reducerea populaţiei în perioadele de foamete şi. Societatea umană nu există fără cultură. În situaţii speciale în regiunile aride ale Australiei. (aşa cum Otto Klineberg ne ilustrează în următorul exemplu. Bătrânii şi infirmii care sunt prea slabi pentru acest mod de viaţă nomad vor fi abandonaţi şi lăsaţi să moară. încât de cele mai multe ori aceştia nu conştientizează existenţa ei. Răspunsurile găsite într-o societate pot fi considerate nepotrivite de către membrii altei societăţi. Această conduită ar fi privită ca o dovadă de aroganţă. Ambii încercau să stabilească "distanţa acustică optimă pentru comunicare" definită cultural de societatea din care făceau parte fiecare.eficiente a societăţii este ca aceste ghidaje comportamentale să fie împărtăşite de către toţi membrii ei. Cultura îi defineşte într-atât. celălalt din America de Sud conversează într-o sală de 40 picioare lungime (12. stupiditate sau ostilitate. unul din America de Nord. dar aceste două cuvinte au înţelesuri diferite: CULTURĂ ŞI COMPORTAMENT Într-o mare măsură cultura determină modul de gândire şi simţire al membrilor societăţii: ea le orientează acţiunile şi le defineşte imaginea despre viaţă. indienii sioux nu pot răspunde la o întrebare decât dacă sunt absolut siguri de corectitudinea răspunsului. În primul rând sunt hrăniţi bărbaţii adulţi pentru că aceştia asigură hrana întregii comunităţi. aceştia vor fi incapabili de a comunica şi coopera şi vor genera stări de confuzie şi dezordine. Hall ne va demonstra acest lucru.) Fiecare societate cunoaşte aceleaşi probleme cotidiene comune pe care trebuie să le rezolve. Doi indivizi. În mod obişnuit membrii societăţii privesc cultura ca pe un dat natural. Acest lucru poate conduce la considerabile neînţelegeri între membrii ce aparţin unor societăţi diferite. În faţa unei clase de elevi sioux un profesor american care nu cunoaşte specificul cultural al acestei populaţii poate interpreta foarte uşor acest comportament al elevilor ca reflectând ignoranţă. nord-americanul retrăgându-se în mod constant în timp ce sud-americanul avansa. Din acest motiv cultura are două caracteristici esenţiale: în primul rând ea este învăţată. de către eschimoși sau indieni caribou. Deseori întâlniri de acest tip (între indivizi aparţinând unor culturi diferite) fac cunoscută natura comportamentului determinat cultural. ca problema dependenţei anumitor categorii sociale de indivizi precum tinerii sau vârstnicii. Conceptul de cultură se confundă deseori cu termenul de societate. Definirea acestor modele variază însă de la o societate la alta. Pentru prevenirea inaniţiei întregii comunităţi se stabilesc priorităţi. Fără o cultură internalizată indivizilor.) Cultura stabileşte indivizilor modele comportamentale acceptate într-o societate concretă. Indienii sioux din Dakota de Sud consideră nepotrivit să răspunzi la o întrebare ce-ţi este adresată în prezenţa unor oameni care nu cunosc răspunsul.2 m). cirezile nu ajung în regiunea lor. Pentru nord-american distanţa aleasă de compatriotul său din sud era prea mică pentru a putea întreţine o conversaţie confortabilă. iarna. (Exemplul următor oferit de Edward T. în al doilea rând ea este împărtăşită. Mai mult. Apoi 4 . În anumite contexte. infanticidul (uciderea copiilor) şi geronticidul (uciderea bătrânilor) sunt practicate de grupuri de aborigeni din Australia. Fiecare începe conversaţia de la un capăt al sălii parcurgând întreaga încăpere. Uneori. iar pentru cel din sud cerinţele nord-americanului pentru o comunicare eficientă nu îi erau potrivite. vanitate şi ignoranţă de către indienii sioux şi ar fi interpretată ca un act de încălcare a confidenţialităţii acestora şi de încercare de a-i lua în derâdere. Soluţiile pe care le dau acestor probleme sunt de asemenea determinate cultural: ele pot diferi de la societate la alta. (Aborigenii vânători din Tasmania duc o viaţă nomadă şi îşi completează hrana cu plante sezoniere. Indienii caribou care trăiesc în vestul Hudson Bay în Canada depind pentru supravieţuire de cirezile de caribou (specie de bovine). ocazional nou-născuţii serveau ca hrană adulţilor.

Relaţiile între membri sunt profunde datorită sentimentelor investite în ele. 5 . cu puţine efecte de lungă durată asupra indivizilor care le compun. totuşi particulară.a.A. relaţiile interpersonale stabilite se restructurează.soţiile lor pentru a putea creşte mai mulţi copii. 2-12 membrii) în care membrii au relaţii personale. ele par deplasate şi sunt considerate acte de cruzime de către cei din vest. Membrii grupului primar în mod caracteristic petrec o mare parte din timp împreună. până la un maximum grupal anume care depinde de structura personală a partenerilor de grup.U. Asemenea altor obiceiuri practicate în societăţile ne-vestice ale S. în cazuri de foamete acută se sinucid umblând dezbrăcaţi în zăpadă.. Deşi una şi aceiaşi persoană poate să aparţină concomitent mai multor grupuri. membrii grupurilor secundare au puţine cunoştinţe unul despre altul. irepetabilă pentru că este o unitate în permanentă mişcare şi reformulare. Intrarea de noi membrii în grup este însă limitată (de un maxim. au experienţe comune şi desfăşoară multe activităţi în comun. când sunt patru vorbim de tetradă ş. Chiar dacă grupurile se organizează apropiat (grosso modo) de unul dintre modelele prezentate în literatură. strânse şi durabile. parametrii definitorii se remodelează. Deseori. fiecare grup are o configuraţie. DIVERSITATEA CULTURALĂ ÎN CADRUL SOCIETĂŢII: GRUPUL Grup = doi sau mai mulţi indivizi care au un sentiment comun de identitate (sintalitate) şi se influenţează unul pe altul în modalităţi structurate pe baza unui ansamblu comun de perspective referitoare la comportamentul fiecăruia. Diada sau cuplul reprezintă configuraţia interpersonală de bază. orice creştere ulterioară are darul de a-i perturba structura. Investiţia efectivă în grupurile secundare este. mică. Aceste exemple de modele culturale comportamentale au fost alese pentru că ele sunt în mod clar diferite de cele ale societăţii vestice americane. de un cât specific). Copii de sex masculin sunt consideraţi mai importanţi decât cei de sex feminin pentru că aceştia când vor creşte vor deveni la rândul lor vânători. Când grupul s-a constituit. Când diada acceptă o nouă persoană se transformă în triadă. în general. depinzând atât de interesele şi opţiunile individuale.) Practicile de infanticid şi geronticid sunt comportamente definite cultural şi sunt destinate asigurării supravieţuirii grupului în perioade de criză ca foametea. însă în contexte sociale concrete acestea sunt senzitive. cât şi de climatul sociomoral şi cultural al diferitelor grupuri. dorinţelor şi preocupărilor membrilor individuali. Cu fiecare nouă mărire cantitativă a grupului. raţionale şi acceptate ca parte naturală a vieţii. iar interacţiunea între membrii tinde să se concentreze mai degrabă asupra activităţilor care au dus la formarea grupului decât asupra nevoilor. Cooley a numit aceste grupuri "primare" deoarece ele sunt esenţiale pentru dezvoltarea socială a individului. Bătrânii sunt dispensabili iar. iar orice diminuare va avea repercusiuni dezorganizate. Dacă nu rămân bătrâni deloc sunt sacrificaţi copii de gen feminin. Grupurile primare şi secundare (distincţie realizată de Charles Horton Cooley – 1902) Grupurile primare sunt grupuri mici (aprox. intensitatea participării la viaţa acestora nu este deloc uniformă. constituit pentru un scop sau o sarcină precisă. Familia este cel mai evident exemplu de grup primar. Exemplele care par de neînţeles pentru vestici fac mai uşor de acceptat ideea că comportamentul uman este în mare măsură determinat de cultură. Grupul secundar este de cele mai multe ori un grup cu durată determinată şi mai mare. Grupurile secundare tind să fie asocieri cu obiecte precise. în care relaţiile sunt relativ impersonale. Aceste "relaţii secundare" nu au forţa de coeziune a "relaţiilor primare".

Diferenţa hotărâtoare între grupurile primare şi secundare constă în măsura în care membrii au o investiţie afectivă în grup şi unul în altul. = grupuri la care indivizii se raportează. iar altele nu  apare un conflict interior la individ. caracterul moral al unei persoane). . Grupurile interne şi externe ştiu. iar normele lor pot fi asimilate ca fiind asemănătoare. ci de prezenţa psihologică. cuplul părinţilor îndeplinesc (pentru copii) toate cele trei funcţii: îi alfabetizează pe aceştia cu setul de norme sociale acceptat (norme pro/prescriptive: ce să facă şi ce să nu facă) îndeplinind funcţia normativă. Grupurile pot fi şi culturale (diferenţele dintre subculturi). ele îndeplinesc o funcţie comparativă: prin asigurarea unui model (pentru a fi imitat) sau a unui standard (după care să fie judecată corectitudinea.de cele mai multe ori.deşi indivizii fac parte din diferite grupuri (echipe. La grupurile de apartenenţă nu este vorba de existenţa strict fizică. Grupurile de apartenenţă şi grupurile de referinţă Grupurile de referinţă .compatibilitate integrală: pot fi socotite amândouă grupuri de referinţă. apare conflictul neputinţei de a alege  individul va renunţa la ambele grupuri. iar uneori grupurile de apartenenţă pot deveni grupuri de referinţă. şi când nu e în cadrul lui. Faptul devine vizibil când constatăm că el acţionează după normele acelui grup şi când este în afara lui. pentru a adera la al treilea (poate fi cauza fluctuaţiei de muncă). în general. subiectul X se va simţi legat de grup şi când e.compatibilitate relativă: unele norme ale grupului de referinţă convin. = grupul la ale cărui norme şi valori un individ aderă şi aspiră. compara şi evalua propriul comportament. Grupurile interne şi grupurile externe Un grup intern este un grup în care membrii au un sentiment de identitate şi loialitate. "Noi" suntem membrii ai grupului intern. După aderare. ci şi la alte grupuri şi chiar la întreaga societate. Acest tip de grup se deosebeşte de grupul extern prin aceea că persoana nici nu face parte din el. ateliere. au grijă unul de altul şi menţin între ei relaţii sincere şi de lungă durată. Grupul de aparteneţă = grup în care indivizii există fizic şi din care face parte permanent. . dar ostilitatea lor reciprocă se bazează pe stereotipuri. "ei" sunt membrii ai grupului extern. individul se va comporta nu după normele grupului la care aparţine. nici nu are vreun sentiment de loialitate faţă de acesta. secţii în întreprindere) în comportament nu se raportează doar la grupul din care fac parte nemijlocit. .sunt utilizate de oameni pentru a-şi exprima. puţine lucruri unele despre altele. brigăzi. ci după cele ale grupului de referinţă.grupurile de referinţă au o funcţie normativă: pentru că definesc forme adecvate de comportament. cum sunt cele care delimitează cartierele. Graniţele dintre grupurile interne şi externe pot fi geografice. Deseori oamenii manifestă o oarecare opoziţie şi ostilitate faţă de grupurile externe. Raporturi între valorile şi normele celor două grupuri: . grupurile de referinţă au funcţie de public prin evaluarea acceptabilităţii comportamentului unei persoane (de ex. 6 . . părinţii servesc ca model pentru copii lor (funcţia comparativă) şi părinţii îşi manifestă aprobarea sau dezaprobarea faţă de comportamentul copiilor lor (îndeplinesc funcţia de public). în general se întâmplă când grupurile fac parte din acelaşi sistem.poate apărea următorul fenomen: rolul celor două grupuri se inversează: grupul de referinţă devine grup de apartenenţă. .

precum şi după scopuri şi interese. De asemenea. care duc la formarea grupurilor sociale.. Indivizii pot deveni membri ai diverselor grupuri sociale fie prin naştere (individul aparţine. numite subculturi. nivel de inteligenţă şi alte caracteristici personale. presiunea pentru conformare este puternică. Aceste grupuri. asemănarea De regulă. considerând că din vina lui nu s-a putut integra. etnia şi clasa sau care se aseamănă ca vârstă. de asemenea. Normele rezultă dintrun proces cumulativ al interacţiunii în cadrul grupului. Ei se simt mai confortabil în compania oamenilor cu care au interese. Această alegere. pentru că locuieşte într-un anumit cartier. Pe scurt. Asemănarea este un factor important în alegerea unui partener pentru căsătorie. de a se socializa. la o situaţie care le-a impus să facă cunoscute. pot varia după clasa socială. Sherif (1966). pentru că este introdus în anumite cercuri sociale) sau datorită propriilor alegeri (când individul hotărăşte să intre în anumite grupuri. (Studiul clasic al acestui proces (de formare a normelor) a fost condus de M. iar alţii confirmă caracterul adecvat sau neadecvat al comportamentului ori sugerează (direct sau indirect) schimbările dorite. unei anumite naţiuni. care a folosit un test de percepţie a mişcării unui fascicol luminos. de a-şi vorbi. în mod public. Normele apar printr-un proces gradat al interacţiunii între membrii grupului. Aşa cum culturile diferitelor societăţi variază de la una la alta. ei tind să se asocieze cu alţii care au caracteristici sociale asemănătoare. oamenii preferă să se asocieze cu oameni ca ei înşişi. cum sunt rasa. aceste păreri unui grup de camarazi. pare a fi determinată (pe lângă alţi determinanţi sociali) de doi factori importanţi: apropierea şi asemănarea. fi vădit variate.) Grupurile exercită o influenţă considerabilă asupra comportamentului membrilor lor. iar aceste norme călăuzesc interacţiunea în grup. Cerând subiecţilor să treacă de la o situaţie. în care şi-au exprimat părerile asupra mişcărilor luminii în timp ce erau singuri. fie datorită opţiunilor care se fac pentru el de către alţii sau circumstanţial (pentru că frecventează o anumită şcoală. Cu cât doi oameni sunt mai apropiaţi din punct de vedere geografic. rasă. religia. 1980 7 . normele grupului Fiecare grup are o idee în privinţa comportamentului adecvat pentru membrii săi. Sherif a reuşit să exploreze formarea reală a normei unui grup.incompatibilitate absolută: individul nu poate opta pentru nici unul din grupuri  individul ajunge să se integreze într-un al treilea grup. cu atât mai mult creşte probabilitatea de a se vedea unul cu celălalt. În grupurile mici. prin naştere unui anumit grup familial. apropierea fizică măreşte probabilitatea interacţiunii şi a activităţilor în comun. îndeosebi dacă societatea este numeroasă. grupuri din cadrul aceleiaşi societăţi pot. dar va trăi tot timpul cu un sentiment de culpă. În general. unei anumite comunităţi de oameni). complexă şi modernă. origine etnică. de a face parte dintr-un grup social concret. Un individ acţionează într-un anume fel. subculturile – tiparele subculturale dau unui grup o identitate ce îl deosebesc de societatea întreagă din care face parte: modele culturale care diferă de cultura dominantă. idei şi valori în comun. apropierea Grupurile sunt formate din indivizi care se influenţează reciproc. religie şi stil de viaţă. cu care să formezi grupul social numit familie1. 1 Belkin şi Goodman. grupurile sunt mai puţin tolerante faţă de comportamentul care se abate de la normele lor decât societatea mai mare.

. Oamenii de atunci nu-şi puneau încă problema fluxului/refluxului mării sau a calculării calendarului. Cu cât cunoştinţele sunt mai puţine.. "hippie" au sfidat valorile americane fundamentale de individualism. cu atât scade numărul problemelor... Cultura tradiţională . de obicei. prin tabuuri) pentru ca acţiunile care le îmbracă să fie soldate cu succes. . La început oamenii atribuie lucrurile şi evenimentele pe care nu le cunosc (înţeleg) divinului... .. Cultura arhaică este o cultură mitică. În cultura arhaică instituţia bisericii stă la originea celor mai multe elemente culturale...premerge marilor civilizaţii ale lumii (de la începuturi până la începutul istoriei) . Deseori o subcultură are o limbă distinctă. norme şi stiluri de viaţă ce sunt în opoziţie directă cu cele ale societăţii mai mari. norme şi stiluri de viaţă considerabil diferite de cele ale societăţii mai mari. Este dependent de instituţiile sociale şi de semenii săi... la începutul unor acţiuni: începutul vânătorii. ceramică. basoreliefuri. comandantul militar.Orice grup de mărime medie. Tot în această perioadă apar produse ale culturii materiale legate. neîndoielnic culturale îşi găseau originea în instituţia bisericii a timpurilor trecute. .. pe calea tradiţiei...... « corpul de aleşi » ai divinităţii : sacerdotul. ceea ce s-a păstrat prin obiecte. de diferite practici de cult: picturi rupestre. direcţie pe care este orientat de biserică. tipuri de organizare. şeful sfatului bătrânilor.) Contraculturile sunt subculturi care-şi stabilesc un stil de viaţă alternativ faţă de cel al culturii–mamă (sectele). bogat simbolistică....începuturile istoriei aduc cu sine stratificarea socială şi conturarea instituţiilor. (În anii 1960 şi la începutul anilor 1970...... poate fi considerat o subcultură. Utilizarea termenului de « cultură » pentru denumirea epocilor umanităţii arată că limitele dintre societate şi cultură sunt greu de trasat  cultura începe o dată cu societatea... întruchipează idei... aşa cum este terminologia (argou) negustorilor de droguri... Omul societăţii tradiţionale este prin excelenţă religios.. Credinţele se manifestau prin practici de cult magice şi mitologice realizate în momente importante ale vieţii : naşterea. ... Simbolurile... contraculturile – în unele cazuri tiparele culturale ale unui anumit subgrup nu sunt doar diferite. competiţie şi materialism. moartea... ci contrare tiparelor restului societăţii.. valori... oferă posibilitatea unei comunicări mai precise între membrii subgrupului şi protejează această comunicare de persoanele din afara acestuia.. Limba oamenilor de ştiinţă este în esenţă un jargon subcultural. Contraculturile.. Apar templele şi proprietatea privată. Instituţionalizarea puternică a bisericii face ca aceasta să deţină controlul întregii societăţi  astfel. la fel.... al culesului etc. Termenul de cultură desemnează şi CREATIA CULTURALA A UNEI SOCIETATI INTR-O EPOCA. ei aveau probleme de securitate şi de hrană.. toate elementele de 8 . însă problemele existente sunt cu atât mai esenţiale şi mai greu de descifrat.. În această etapă credinţele religioase depăşesc sfera animismului şi totemismului care erau proprii omului primitiv şi care se propagă până azi.. de pildă. vraciul...... Formele distincte de comunicare în cadrul subculturilor conferă un sentiment de identitate.. Cultura arhaică . aceste prime elemente de conceptualizare.. Epoca tradiţională este dominată (cu excepţia perioadei greceşti) de spiritul religios şi supunerea faţă de biserică (până la începutul perioadei moderne când apare o disoluţie a sacrului în raport cu profanul şi a religiei în raport cu ştiinţa). Aceste practici devin  « coduri de comportament» care se impun membrilor tribului prin reguli (prospective şi prescriptive) cu caracter de obligativitate (traduse. care are idei sociale. Credinţele încep să fie deservite de oameni specializaţi. . cum sunt numite aceste subgrupuri. . valori.

A. diversificarea funcţiilor bisericeşti duce la multiplicarea şi ierarhizarea zeilor. Alexander. moduri de a gândi şi acţiona sunt trecute prin filtrul normelor bisericeşti şi sunt admise sau nu de către valori numite de biserică. 1974 Macionis. 1974 Toffler.. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE.. 1998. Zece mii de culturi. . Gilles (coordonator) DICTIONNAIRE DE SOCIOLOGIE. Studii de tipologie a culturii. 1997 9 . Holborn. J. Cluj. Aurelian. Ed.. Dacia. În planul organizării sociale. Bucureşti. De la templele. Ed. Oradea.. I. Bucureşti. Ed. pg.. Armand Colin Editeur. Raymond. Ed. Ed... . SOCIOLOGIA CULTURII. obiectele de cult până la obiceiuri. faptului că activitatea religioasă produce în mod spontan grupuri. . Steven Seidman. Martin. Alvin.552 Ferreol. Ed. Cultură şi societate. dezbateri contemporane. de o puternică integrare culturală.cultură sunt subordonate bisericii.. Collins Educational. zeii clanului. 1993. Sociology. Studii despre om. Humanitas. pg. 1936 Lotman.care ocupă tot terenul lăsat liber de ştiinţă şi tehnică pe terenul culturii b) Progresul ştiinţei şi tehnicii .. Antet. Consumatorii de cultură. Passeron. John J. pg. Michael. în problema considerată BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ: Biriş. Ed.... Lider. Ed...53 Boudieu.. Bucureşti Moles. 48 .Anthony. TRATAT DE SOCIOLOGIE. Bic All.. 2000 Bondrea. produsele culturale ale epocii tradiţionale sunt produse religioase care reflectă modelul de conduită impus de biserică. Bucureşti. 11 .65 Haralambos.. zeii comunităţii .. Ed.oamenii intră în servitute). 2000 Jeffrey C... Bucureşti..26 . apar astfel zeii casei. Monton. Apare pentru prima dată o formă de asimilare culturală : comunităţile mai puternice îşi impun zeii altor comunităţi. Fundaţiei "România de Mâine". Paris. 520 . Univers... Ştiinţifică. apariţia straturilor sociale şi castelor . Integrarea culturală arată că diferite părţi ale sistemului cultural sunt puternic inter-relaţionate  schimbarea unei părţi a sistemului atrage după sine schimbări ale celorlalte părţi.. 1992... Bucureşti. Paris. care reflectă valorile şi normele bisericeşti. .ierarhie şi specializare care reflectă structura socială nou-apărută (o dată cu perioada tradiţională are loc diviziunea muncii. 1989 Maliţa. C. SOCIOLOGIE.care produce un recul al imaginaţiei şi magiei.. Norman.. Sociologia civilizaţiilor. 1964 Boudon. Sociodinamica culturii. Nemira.. Mircea. Ralph. Institutul European. o singură civilizaţie..33 Goodman... 2001 Linton. 2000. Pierre. omul dispune în general de două strategii ce vizează găsirea de soluţii : a) Imaginaţia şi magia . Pentru fiecare categorie de probleme. Sociology. Integrarea culturală se datorează în special. pg. Les etudians et leurs etudes. Putem vorbi. 1992.. 1991 Giddens. la acea dată....

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful