DIALOGUL „REVELAŢIILOR FĂRĂ CUVINTE”

Prof. univ. dr. V. Fanac ! Univ!r"i#a#!a „$ D!c!%&ri! $'$(”) A*&a Iu*ia „Ascultând revelaţii fără cuvinte subt iarba cerului zborul ţi-l pierzi” Lucian Blaga, Pasărea sfântă Poetul Blaga se afirmă ntr-o perioadă traversată de ndoieli acute, de mari derute !i insondabile ntrebări legate de raportul dintre contingent !i transcendent, dintre lumea noastră !i lumea cerului" #e acreditează ideea unei „transcendenţe goale”, n concepţia lui $ietzsc%e „dumnezeu e mort”&" Presupunerea prezenţei ocrotitoare a demiurgului este simplă iluzie, omului dezvăluindu-se perspectiva unei singurătăţi apocaliptice' „singurătatea ne omoară” ( Noi, cântăreţii leproşi)" Pierderea ideii de sacralitate, admiterea unei transcendenţe vide, fără *umnezeu, generează o stare de lamento, nsoţită de „ ntrebătoare tristeţe” ( Psalm) !i de confuzii răvă!itoare' „e noapte fără ferestre-n afară + *umnezeule, de acum ce mă fac,” ( Psalm)" -ersurile spuse de un eu lăsat la voia ntâmplării oarbe rezonează cu o tragică ironie" Abandonat n infinitul cosmic, fiinţă fără nimeni n univers, omul !i blesteamă na!terea, „ivirea la lumină”, tân.e!te după lumea increatului, vede n moarte salvarea, ca singura „bunătate”" -e!tile sosite din naltul cerului au ele nsele sonorităţi funeste („*in cer a venit un cântec de lebădă”) rugăciunile !i-au pierdut sensul, gesturile de prosternare pioasă, practicate altădată, nu mai au rost' „Am privit, am umblat, !i iată cânt' cui să mă nc%in + la ce să mă nc%in,” ( Din cer)" Poeţii au devenit din mesageri ai cuvântului divin ni!te izolaţi „cântăreţi lepro!i”, atin!i de boala respingătoare !i nevindecabilă ocolită de toţi (Noi, cântăreţii leproşi)" /i constată că porţile cerului sunt „zăvorâte”, nimeni nu te mai apără, debusolarea sufletului este de nestăpânit' „viaţa cu sânge !i cu pove!ti + din mâini mi-a scăpat”, au dispărut zodiile care preziceau soarta, au dispărut drumurile cu ţinte clare, a rămas doar resemnarea de a se „ ngropa” laolaltă cu *umnezeu' „0u câinele !i cu săgeţile ce mi-au rămas + mă-ngrop + la rădăcinile tale mă-ngrop + *umnezeule, pom blestemat” (Cuvântul din urmă)" 1otu!i, poetul nu face parte din rândul celor care contestă ideea de divinitate (pe care o concepe ntr-o formă originală) !i nici nu este susţinătorul unei transcendenţe goale, lipsite de sacralitate" *acă *umnezeu tace, nu nseamnă că el este absent, că omul se adresează neantului" Blaga imaginează un Deus absconditus numit de el 2arele Anonim" 3nabordabil, tăcut, el se izolează de om, pentru a nu-!i diminua puterea, prin cenzura transcedentală, care i conservă taina"
&

0elebra sintagmă „*umnezeu e mort” a fost enunţată de $ietzsc%e iniţial n cartea Ştiinţă voioasă, &445, partea a treia, fragmentul &56" Prin vocea smintitului ni se spune' „*umnezeu, 7ncă nu simţim disoluţia divină, 8eii de asemenea se descompun9 *umnezeu e mort" *umnezeu rămâne mort" :i noi suntem cei care l-au omorât”" 0uvintele de mai sus au o influenţă covâr!itoare n gândirea contemporană" -alorile clasice dau semne de prăbu!ire' sursa divină a e;istenţei, a cuvântului nsu!i, a valorilor n ansamblul lor ncetează să mai fie credibile" 0omentând afirmaţia lui $ietzsc%e, n cartea pe care i-o consacră, <eidegger spune' „*acă *umnezeu e substanţă suprasensibilă !i ca scop a ceea ce fiinţează este mort, deci lumea suprasensibilă a ideilor !i-a pierdut forţa de garant, atunci nu mai rămâne nimic prin care omul sar putea menţine !i după care s-ar putea orienta” (Lucia =orgoi, Friedrich Nietzsche n cultura română interbelică , 5>>>, p" 5??)"

”). a pământenilor" Aelaţia cu transcendentul. despre o posibilă interferenţă ntre sfinţenia divină !i miracolele produse de viaţa cotidiană" Emul spaţiului n care trăim are. din materie !i din poruncile ei. viziunea sau sentimentul că transcendentul coboară. din realităţi sociale. din fapte istorice. nu dă nici un semn !i nu e de găsit" Poetul con!tientizează nspăimântat că se află ntr-o fundătură" 3e!ind din increat lumea e purtată pe un drum ireversibil.ismul acestei pierderi este dublu !i consecinţele alienante ce decurg din el. pe de altă parte. momente ale vieţii definitiv pierdute" Părăsim o lume care la rândul ei ne părăse!te. /lo%im. fecunde" Băpturile !i făptuirile umane se bucură de un fel de binecuvântare din partea transcendentului. nu ntârzie să apară" /a constă n descoperirea unui dialog „fără cuvinte” ntre lumea de sus. n pofida neidentificării lui *umnezeu.istenţă numite poartă n ele stigmatul vremelniciei. p" &CD" "bidem. la un poet cu inventivitatea imaginară a lui Blaga. !rilo#ia culturii. ca pe un proces osmotic”" „anumite categorii vremelnice. ce dă 5 C Lucian Blaga.ă percepe această nălţare !i coborâre ca pe un organism. se face vizibil. sunt asimilate transcendentului" #ubliniem' anume categorii.ustificate pentru asigurarea ec%ilibrului universal" 7n sc%imb. că transcendentul coboară. despre un dialog al „făpturilor”.t”. vom numi sofianică orice creaţie spirituală. vrea să regăsească drumul ntoarcerii n spaţiul tăcut al puterii divine" #entimentul de a fi părăsit tulbură eul' „@nde e!ti /lo%im + drumul ntoarcerii nu-l mai !tim. 3oan (nume simbolic al omului).istenţial. despre raportul dintre transcendent !i lumea concretă.istenţa n cultura cre!tină a unei spiritualităţi bipolare5. victime ale unei tragice singurătăţi" Paro. puţine se ridică la nivelul eternităţii" *ar cele care se nalţă la un asemenea nivel consfinţesc un „absolut mi. ele sunt . lumea e alcătuită din sti%ii văzute !i nevăzute. după opinia lui Blaga. din creaţii culturale !i din simţământul perpetuu al tuturor realizărilor posibile”D" 0ele mai multe din formele de e. relevându-se din propria iniţiativă !i că omul !i spaţiul acestei lumi vremelnice pot deveni vas (receptacul) al acestei transcendenţe" Pornind de aici. după argumentele lui Blaga din !eoria cunoaşterii. p" &CC" . din suferinţe !i bucurii. continuă Blaga. trăie!te drama dezastrului lăuntric. iar celălalt capăt al spiritualităţii spre vremelnicie" 0ultura ortodo. enumerate c%iar de Blaga' „Pentru con!tiinţa umană. devenim ai nimănui.ism" Această bipolaritate constă n faptul că „un capăt al spiritualităţii este ndreptat spre transcendenţă.os. ca pe o unitate a totului. fie artistică fie de natură filosofică. !i lumea de . a cerului.. c%iar dacă. protestantism !i ortodo. /lo%im”" #cena nfăţi!ată n "oan se sfâşie n pustie este concludentă pentru etapa liricii dominată de ideea pierderii protecţiei divine" /. din peisa. după numele catedralei #f" #ofia din 3stambul. din ceea ce nsufleţe!te materia pe dinăuntru. constituit dintr-o realitate inaccesibilă. născut din energie creatoare desfă!urată n timp de fiinţele umane" Astfel se poate vorbi de corespondenţa ntre cer !i pământ. uitarea' „uiţi de tine ca de-un cuvânt” (Cântecul somnului)" #oluţia poetică. revelaţia „pustiei” (a neantului) n care se află. pierderea identităţii proprii. al unui destin fără soluţii" 0elălalt. un du-te vino ntre cer !i pământ atestă un permanent garant ntre cele săvâr!ite de om !i c%ipurile eternităţii" Blaga observă e.*in acest motiv revelaţia dintre 2arele Anonim !i lume se opre!te n zona misterului" Adevărata identitate a 2arelui Anonim se arată inabordabilă. să invoce patetic prezenţa lui („@nde e!ti /lo%im. p" &C6" D "bidem. ea devine pentru divinitate o realitate pe cale de a se pierde. cunoa!te forme de manifestare nonverbale. salvatorul. sub influenţa nefericirii de a fi rămas singur n univers. umplându-l de %ar" Bilozoful nume!te această determinantă stilistică sofianică. pe de o parte !i un absolut concret. ne pierdem pe noi n!ine' „drumul ntoarcerii nu-l mai !tim”" @ltima treaptă coborâtoare a acestei pierderi este renunţarea la sine. cu nuanţe diferite la catolicism. din propriile trăiri ale omului. evidente' l pierdem pe *umnezeu !i. dar fundamental al omului ortodo.e. a cărei ar%itectură comunică o spiritualitate specifică' „sofianicul este n esenţă acest sentiment difuz. pierzându-l. dar totodată lumea nsă!i lasă n urma ei lucruri. nu toate”C" #pre transcendent se nalţă numai acele categorii cuprinse de „febra eternităţii”" 7n noţiunea de „lume vremelnică” cu !anse de a se ridica la gradul nalt al ve!niciei se includ cele mai diverse aspecte. poetul nu contene!te să deplângă separaţia dintre om !i divinitate. din organisme de ordin biologic.

pământ.ubilaţie. tu stea mereu 6 G "bidem.e. marcată de lacrima unei speranţe c%inuitoare' „*in când n când câte-o lacrimă apare + !i fără durere se-ngroa!ă pe geană + %rănind cu ea nu !tiu ce firavă stea” ((a curţile dorului)" Accepţiunile semantice ale universului stelar se structurează n nuanţe nu o dată dramatice" #emnele trimise de stele produc o stare de satisfacţie' „steaua te atinge cu genele + mult tălmăce!te toate semnele” ( )sfinţit marin)" „1ălmăcirea” nu e n toate cazurile pozitivă" Pământul revine ntr-o imagine străbătută de un sentiment al e!ecului' „cu fruntea aplecată !i nvinsă + omul descoperă cuvânt de mângâiere n ţărână' HE. sentimentul plenitudinii creatoare !i află rosturi profunde. cel de-al doilea ntr-un sens coborâtor" Poetic. ntr-o atmosferă mitică (de legendă) transcendentul !i contingentul se ncarcă reciproc de virtuţile sacrului. e căutare !i . putându-se face perceptibil" Bilosoful nume!te această determinantă drept stilistică" *ialogul revelator ntre cer !i pământ are loc n forme nonverbale. ca eveniment petrecut n timp”?" Bipolaritatea spirituală este cea care se configurează n amintita compoziţie mi. pământ. consideră Blaga. venind unul spre celălalt. transcendenţa determină o a!teptare ndurerată a revelaţiei. p" &G4" *umitru #tăniloae. dând na!tere unui „absolut de natură mi. pe de o parte !i absolutul concret. parte din fapte HsensibileIF Atributul absolutului (se conferă) nu numai unei transcendenţe de neatins. fără să elimine disconfortul cu accente tragice al discursului" 2uţenia universului se compensează prin ridicarea la rangul transcendenţei a unor „făptuiri” desprinse din contingent. cu nălţări din zonele contingentului vremelnic spre ve!nicie. poetul se simte de-a binelea pătruns de %arul sacralităţii' „2ă simt un picur de dumnezeire pe pământ” ( Pa% $a#na)" *e cele mei multe ori steaua. pe de altă parte. constituit dintr-o realitate inaccesibilă. + numai rouă dacar bea + cu cenu!ă.presie unui asemenea sentimentF #ofianic este un anume sentiment cu totul specific. are n legătură cu raportul dintre transcendent !i contingent viziunea sau sentimentul că transcendentul coboară. revelaţia transcendentului n lumea noastră ia nfăţi!area unei dureroase !i prelungite obsesii. aureolându-le cu nimbul sacralităţiiJ 5" cele n care se relevă aspiraţia spre absolutJ C" cele n care transcendentul !i contingentul se manifestă mpreună. el e imaginat din structuri piramidale. al tristeţii metafizice' „#tă n codru fără slavă + mare pasăre bolnavă" + $altă stă sub carul mic + !i n-o vindecă nimic. Poziţia lui (ucian *la#a faţă de creştinism şi ortodo%ie. transcendentul !i trimite semnele %arului său spre contingent" 1ranscendentul nu se manifestă cu indiferenţă" #ufletul omului este simultan „stea !i trup”' „2ai mult mă miră stea !i trupF + mânecând spre traiul lui. c%iar dacă ea nu se petrece ntocmai n spiritul filosofiei cre!tine G" E data clarificată premisa demersului poetic. ec%ilibru fragil. ca pământean. scrum de stea” ( 'tă n codru fără slavă)" #ub denumirea de stea. generat de energia creatoare desfă!urată n timp (istoric) de fiinţa umană" Astfel se poate vorbi de miracolele vieţii !i de sfinţenia divină" Emul din această parte de lume. integrate n spaţiile misterioase ale sacrului" 7n replică.tă. e locuitorul unei stele cu care va lumina n eternitate' „ nmormântat n astă stea + n veci voi lumina cu ea” (&las de seară)" 0oloratura semantică n acest set de poeme este de regulă una melancolică. cel dintâi ntr-un sens suitor. invadat de melancolia spiritualizată" @neori. metafora care simbolizează infinitul. dar !i semnul sub care se derulează soarta fiinţei umane. fără a ie!i din orizontul misterului !i al relevării" 7ntr-o apreciere critică relativ sistematică luăm act de trei categorii de poeme' &" cele n care transcendenţa !i modifică sensibilitatea faţă de unele „făptuiri” ale contingentului. &KD5" ? Lucian Blaga.istenţial neprecizat. p" &CD" . + sufletul de la-nceput + !tie să se-mbrace-n stea” ($ai mult mă miră stea şi trup)" 1ranscendenţa mi. ca fapt HistoricI. graţie căruia omul se simte receptacul al unei transcendenţe coborâtoare”6" Aevelaţia redescoperirii transcendentului modifică fundamental climatul interior al creaţiei blagiene. steaua presupune vindecarea de un rău e. alcătuit parte din momente inaccesibile. !rilo#ia culturii. are !i rolul de a sugera poetului că el nsu!i.tă desc%ide o perspectivă ambivalentă. fenomenal.tă a absolutului. dar tot a!a unor a!a-zise revelaţii sensibile !i concrete ale acestei transcendenţe.

+ rote!te sus acela!i cer + se-ntinde . imaginează n Pan o zeitate imanentă sub semnul căreia transcendenţa se une!te cu terestrul' „Pan rupe faguri + n umbra unor nuci + FPe-o cărăruie trece umbra + de culoarea lunii + a lui 0rist” ( 2mbre)" 7n spiritul filosofiei nietzsc%iene poate fi interpretat simbolul ascensionalităţii. mult mai cuprinzătoare.os acela!i pământ” ( !aina iniţiatului)" 1otu!i tendinţa eului se ndreaptă obsedant „spre ţinte luminoase”. Feţele unui veac. ţara ve!niciei. ca !i influenţa lui $ietzsc%e.ertfă" + Biori ce vin din ţara voastră mi sărută + cu buze reci de g%eaţă trupul + !i-nmărmurit văntreb' + spre care lumi vă duceţi !i spre ce abisuri.arathustra sunt incontestabile/ 7n volumul Fenomenul ori#inar (&K56) Balga l nume!te pe $ietzsc%e precursor al e. p" ?D" 3dem. al doilea volum al lui Blaga. + e poate ca ultimul strop + din lumina creată n ziua dintâi” ((umina)" :i c%iar *umnezeu nsu!i' „E.uca un rol asemănător demiurgului' „#ângele meu vrea să curgă pe scocurile lumii + să-nvârtă roţile + n mori cere!ti” ( )m nţeles păcatul ce+apasă peste casa mea)" Agentul metaforic al ascensiunii la cer este. cu inimitatul”4" /logiul adus creaţiei umane. ca ni!te candele de . n ea ntruc%ipându-se nsă!i lumina primordială' „Lumina ce-o simt năvălindu-mi + n piept când te văd. de e. analizată anterior. cu absolutul. ie!irea din vremelnicie !i integrarea n zona eternităţii" #unt poemele care se nscriu n mod evident n parametrii esteticii e. ca ogoarele ardelene + dacă te-ai opri !i ţi-ai ridica sufletul zvelt + ai vedea că cerul deasupra ta e o lacrimă' + o lacrimă ce atârnă de genele lui *umnezeu + !i stă să cadăF + nu e nimeni s-o culeagă + $umai tu” ($unca)" A doua categorie de poeme. p" 5DK" .ocul reprezintă libertăţi ne ngăduite. + !i flăcări de ardoare + mi ard n oc%i.ări şi etape. „pe la porţi nc%ise” ( Noi cântăreţii leproşi)" 3niţiatul. !i ntinde teritoriul sub „glia neagră a tăriilor”. prezent n poemul -reau să 0oc" *ansul !i . minunato. depă!irea limitelor omene!ti !i dobândirea unor atribute supraumane" 1raseul imaginar propulsat de ideea nălţării spre transcendent nu este deloc simplu. 5>>>. dar nu !tiu unde”" 'telelor)" 7n lipsa unei ţinte. omul cade victima ntrebărilor fără răspuns' „0-o mare de ndemnuri !i de oarbe năzuinţe. . după definiţia dată de Blaga nsu!i. niciodată n-am văzut pe *umnezeu + mai mare9” (Nu+mi presimţi.” ( 'telelor)" „Lara voastră”. n universul poeziei blagiene. p" &>D" &> Lucia =orgoi. punerea n valoare a energiei interioare !i a unor precepte pe care nu le prescrie religia (componente ale transcendenţei cre!tine). a elanului vital'.presionismul preia această „voinţă de afirmare a eului”.emplu. un punct de referinţă al tuturor stilurilor de viaţă din secolul trecut poate fi socotit prin ultima fază a ideilor sale un premergător al vremurilor de mai târziu” K" $ietzsc%e promovează cultul vieţii trăite cu intensitate.atinsăI” (Şi totuşi)" Prezenţa cerului n viaţa umană estompează totu!i sentimentul de singurătate' „7n fântâni m-aplec + gând !i cuvânt + ceru-!i desc%ide un oc%i de pământ” ( Cap aplecat)" 7ntruc%iparea transcendentului n lumea fenomenală se petrece. reflectată n manifestări dinamice !i intensificarea potenţialului creator. de a „lupta pentru mai mult”" 1răirea vieţii la dimensiuni „supraumane”. absenţa unui semn divin articulat n cuvinte. „o nouă metafizică a vieţiiF apelează la imagini mistice pentru a prezenta HtrecereaI !i contopirea cu 2arele 1ot ntr-o unio m1stica”&>" Paşii profetului (&K5&). + n mine + mă-nc%in lumii voastre stelelor. consta n puterea imaginară de a transcende obiectul transfigurat punându-l n „relaţie cu cosmicul. atestă nălţarea lumii fermecate n absolut. n spirit dionisiac constituie substanţa unor poeme blagiene ca -reau să 0oc !i -eniţi după mine tovarăşi9 Blaga transpune ntr-o poetică originală forma lui $ietzsc%e . calea de a depă!i angoasa. atmosfera de taină. care. transformă avântul spre lumea cealaltă ntr-un drum labirintic („#trăbătut de avânt alerg. n primul 4 K Lucian Blaga. „păcatul” de a-!i depă!i condiţia precară nu !i-l poate reprima !i nici gândul adânc de a . descătu!area din condiţia de „rob ncătu!at”" 3e!irea din contingent e o desprindere de materie. ca !ansă de sporire a transcendentului. dorită frenetic. ci emană din eul propriu" /. dezlănţuite. pasărea. cel din -oinţa de putere !i )şa #răit+a .presionismului' „$ietzsc%e. Friedrich Nietzsche n cultura română interbelică. nici el nu se poate considera cunoscător al „ţării de sus”' „$imic nu s-a sc%imbat.tazul cosmic.)" *ivinitatea nsă!i pare a fi ndrăgostită de propria creatură' „Becioară neagră.presioniste. sub nfăţi!area femeii" -ederea iubitei culminează cu e.

ea leagă pe om de divinitatea izbăvitoare de păcate (v" Dicţionarul de simboluri. ocole!te „focul solar” !i se ndreaptă spre zonele aflate dincolo de „spaima noastră de enigme moarte”" Periplul ascensional al păsării cumulează „revelaţii fără cuvinte”. totu!i. pe deasupra ntâielor ape.rând ciocârlia.cepţional" #imbolismul „păsării sfinte” (stilizat n ideea metafizică de pasăre) se asimilează cu mitologia destinului uman" Binecuvântată de constelaţia Erionului. pentru a sugera traseul spre nălţimi. a unui contingent care urcă !i a unui transcendent care coboară. noaptea. propice unei nevinovăţii de nceput de lume" 1itlul poemului. n vreme ce pe uliţe „trec sănii grele de tăceri”" 7ntreaga poezie se desfă!oară ntr-o atmosferă de sonorităţi calme. sugerând coabitarea „fără cuvinte” a cerului cu pământul' „Lumini scăpate din cuptor se zbat ntre pereţi" + :i trupul moale ca de in curat + !i părul ţi l-ai uns peste o && 7n )forisme. care coboară peste lumea terestră. nsoţit de speranţa revelaţiei celeste" 7n viziunea poetului. instaurează n lumea satului o atmosferă de „in curat”. sub forma unor „fulgi de-aramă zvârliţi din cer”. ntocmai „du%ului sfânt”. se !tie. ciocârlia ocupă n lumea păsărilor cântătoare locul sacru de <ristos păsăresc' „cel + ce-n fiecare zi + se-nalţă + biruitor fără fier + din %oldă la cer + !i descântă păcatele pentru toate sateleF $umai el poate fi' <ristosul păsăresc” (Ciocârlia)" *rumul spre cer este !i cel efectuat de pasărea „sfântă” modelată de 0onstantin Brâncu!i !i interpretată de Blaga ntr-un poem e. c%ipurile mute ale universului" „=%icirea” misterelor din infinitul cosmic de către măiastra pasăre nu duce.tazului” (p" CG)" . la dezvăluirea nţelesurilor conţinute de ele" 7nălţarea este „spaima noastră de enigme moarte” !i pasărea pentru sine a celor văzute („$u ne descoperi niciodată ce vezi”) confirmă ncă o dată estetica blagiană. emblemă a cutezanţei.ată pe vec%ea relaţie păcat-iertare" #cena erotică se ntâmplă n vatra unui sat. suntem n lume + 0ând dormim. albastru + e marea-n care vom pieri” ( Caravela)" -ersurile de mai sus sugerează implicit sfâr!itul „păsării sfinte”.amina raţional cele contemplate" Aepetarea acestui consemn facilitează păsării sfinte naintarea spre nălţimile transcendentului&&" E realitate mai mult bănuită decât certă ndeamnă fiinţa umană către nălţimile cerului fie !i cu preţul dispersării n cuvinte. dar cu satisfacţia de a-i contempla enigmele' „1răim ca să cuprindem totul + !i să ne pierdem ntr-o zi + @n *umnezeu adânc. de invocare a iertării" Păcatul !i iertarea de păcat determină ca dorita comuniune dintre cei doi să se desfă!oare ntr-o fericită mpăcare" Bemeia se supune unei riguroase ceremonii de sfinţire" /a !i unge părul !i trupul „peste o cădelniţă de tămâie”. pe care sunt brodate mai multe cruci. nimeni nu rătăce!te” (!ablele le#ii)" E altă cale de apropiere a identificării cu *umnezeu e prile. abia perceptibile (trecerea săniilor.uită de starea de somn' „0ând suntem tre. + :i nicăieri. nu ntârzie să coboare. pa!ii ciobanilor)" 7ntr-o odaie abia luminată („Lumini scăpate din cuptor se zbat ntre pereţi”) perec%ea de ndrăgostiţi dă curs păcatului erotic. cu sunet de clopoţei" 1ămâia. e. cuvântul „tămâie”)" 3ertarea. !ămâie şi ful#i.presive prin structura lor bipolară. nu fără a respecta un ritual tradiţional. !i laolaltă cu ea. până n faţa lui *umnezeu duc drumurile toate. adevărată entele%ie a ideii de zbor spre nălţimi" *icţionarul de simboluri literare ale lui 2ic%ael Berber (5>>&) notează despre ciocârlie că este „una din cele mai populare păsări din poezia europeană postclasicistă” (p" G>)" Blaga apelează frecvent la metafora ciocârliei. ne limităm la două poeme' !ămâie şi ful#i !i Cutreier" Prima este o delicată poezie de iubire. „ca să miro!i la fel cu-n patrafir”" Patrafirul.bei !i al spovedaniei" 1ămâia din cădelniţă are rolul de a nălţa rugăciunea de iertare spre ceruri. cu vremea dispărând n infinit" :ansa de a intra n graţiile transcendentului este reiterată n felurite tentative" 0onceput inclusiv ca non-e. dormim n *umnezeu” (. binecuvântarea. Blaga notează' „#culptorul Brâncu!i a ncercat să reducă la forme !i linii ultime o pasăre !i a creat o stranie divinitate a e. este n sine simbolic. semnul care urcă spre transcendent !i „fulgii moi !i gra!i”. clopoţeii cailor. este obiectul preoţesc făcut dintr-o ţesătură specială.isten!ă *umnezeu poate fi contactat o dată cu moartea fiinţei' „din veac n veac. care n esenţă refuză profanarea misterului" A releva nu e tot una cu a e. a. folosit la oficierea slu.i şi noapte)" 2uzica de asemenea creează un sentiment de nălţare spre sacru' „Ai intrat n tinda marii catedrale + s-asculţi orga + cu ţevi de vânt + furtunoasă cântând + ţiauzi pe *umnezeu prin nălţimi + din toate degetele mâinii sale + fluierând fluierând” (3r#a)" Pentru a treia categorie de poeme.i. vec%i !i nouă. pasărea imaginată de Blaga zboară.

purtătoare de sacralitate" #crutându-!i sufletul. n care vede un „prund de păcate”. ec%ivalează cu e. ci mai degrabă nceputul ei”&D" 2itul ascensiunii spre vârful transcendenţei !i află la Blaga e. moartea semnifică &5 &C Lucian Blaga. &KKG. pp" 5G&-5G&" . aparentul antagonism ntre con!tiinţa mitică !i con!tiinţa refle. transcendentul care coboară n lucruri. el „sapă” n străfundurile pământului. + când miez. cum este cel al folclorului. dar care este ncrezător n destinul său de „sămânţă”. Blaga redimensionează e. sapă. + fir de fir. Pietre pentru templul meu. pentru că el instituie un nou transcendent. să reconcilieze modernitatea raţională cu gândirea mitică.tazul revelaţiei. transcendenţa lui interioară include multiple forme legate deopotrivă de viaţă !i moarte" Astfel. mitic.inindu-se pe fundamentul metafizic de nouă substanţă" 0um afirmă =eorges =usdorf n $it şi metafizică. făcând de prisos utilizarea cuvântului' „#ă se curme-n piept cuvântul. Blaga se ntoarce spre contingentJ cu gândul de a se salva de angoasa frustrării e. acela!i lucru.ivine”" *in suferinţa adunată ca e.istenţiale. spri. cerului nstelat aflat deasupra omului i corespunde constelaţia lăuntrică" Blaga traversează n accente dramatice gândirea lui $ietzsc%e provocată de lume fără *umnezeu sau.ări şi etape. nici cu scepticul Hnu credI. prin nălţarea eului la nivelul unei idealităţi absolute" „2oartea lui *umnezeu”. de virtual posesor al unui potenţial creator' „2ă plimb pe pământ. când ve!mânt + mă plimb de pământ + sub ceruri de gând" + Prin dumnezeul -ânt + bate aripa seminţei ce sunt”" 7n afara celor trei categorii de poeme analizate n paginile precedente se poate distinge un set de creaţii care abordează prezenţa n lumea noastră a transcendentului ca stare e. dându-le o valoare %ierofanică. cu prezenţa unor ve!nicii revelatoare. proclamată de $ietzsc%e face necesară na!terea unei mitologii n măsură să refacă o nouă speranţă religioasă' „/ tragică soarta timpului nostru' avem nevoie de o religie. sapă + până dai de stele-n apă” ( 'apă frate.cădelniţă-n tămâie.presionismul. poetul !i recunoa!te bipolaritatea transcendent+contingent' „Aoata stelelor e-n tine + !i o lume de . pe tot parcursul universului său liric. realizează. trimite la un model literar fecund prin descoperirea absolutului n adâncurile sinelui" Acceptând cu tristeţe metafizică inaccesibilitatea transcendentă !i implicit condiţia misterioasă a sacrului. cu obstinaţie repetată. fără *umnezeu ori cu un *umnezeu ascuns. cele două componente ale afirmaţiei umane să se completeze reciprocF 2itul nu este sfâr!itul raţiunii. + fă-le numai să răsară" + #apă numai. $it şi metafizică. sapă. + !i fulgi de-aramă azvârliţi din cer + par clopoţeii atârnaţi + de gâtul pa!ilor de cai pe drum" + 0iobanii ntârziaţi pe uliţi simt + că cei cari s-au culcat + au c%ip de tămâie !i de in + curat" + 0urat”" 7n „lumea ca un scrum”. mereu enigmatică.istenţială. prund de păcate)" Poetul se constată a fi la fel de enigmatic ca lumea nsă!i. nsă nu se limitează la această stare deconcertantă. n fântâna propriului său spaţiu" 3zvorul de lumină descoperit n ambianţa familială. până la luminoasele stele.os sub ţară. n . un salt ontologic desc%is revelării absolutului" #pri. + enigmă-n cuvânt + făptură n %aină + o taină n taină.ponent al vremelniciei se na!te n compensaţie !i „cerul” său' „*rumul tău nu e-n afară + căile-s n tine nsuţi" + 3ară cerul tău se na!te + ca o lacrimă din plânsu-ţi” ('uflete. p" &?" &D =eorge =usdorf. imanente" 7ntoarcerea la izvoarele vitale. prin contraponderea conceptului de „transcendenţă goală”. sapă)" 2etaforic versurile citate vor să confirme prezenţa transcendentului n sinele fiinţei.presia adevărată n creaţia umană" Prin creaţie fiinţa umană are acces la revelaţie metafizică. dar nu găsim nicăieri un *umnezeu pentru ea” &5" :i tot Blaga completează' „crezul zilelor noastre nu mai ncepe cu con!tientul să credeţi. fără transcendenţă protectoare. p" &D" "bidem. ci cu tragicul Hvreau să credI”&C" Blaga ncearcă. + ca să miro!i la fel cu-n patrafir" + Prin sat trec sănii grele de tăceri" + 0u genele g%icesc poteca săruturilor de ieri" + Bulgi mari !i gra!i mi troienesc + n pace lumea ca de scrum.init n bună parte pe mitologia rurală. n propria noastră fiinţă.ivă „se poate rezolva printr-o reconciliere. erosul ocrotit de puterile cerului regenerează viaţa" Poemul Cutreier sintetizează portretul unui eu agitat.+ nu numai deasupra-n zare" ++ Estene!te-te-n amiază + să aduni răsplată dreaptă" + E priveli!te de noapte + negrăită te a!teaptă" ++ 8odii sunt !i . + când s-arată că pământul + stele !i-năuntru are . care nu-!i cunoa!te identitatea reală. mereu tainică. ec%ilibrează eul !i i ntreţine trează forţa spiritului.

tual o notă de dezamăgire. este un damnat" 0el dintâi preia frânele impuse de „cenzura transcedentă”. &KD5. omul preia limitele sale originare.tatică ntre om !i totalitate" Blaga nu neagă posibilitatea unei astfel de comunităţi cu infinitul. impuse de limba. n situaţia de a nu putea decide dacă lumea e cântec sau destrămare. tăcerea. lipsită de transcendenţă" Pentru el transcendenţa nu e nicidecum „goală”. p" GG" Lucian Blaga. misterul. (a litt4rature roumaine et l56urope. un damnat. cel din cartea 'acru şi profan. prund de păcate)" Ericum. Blaga descoperă n lumea profană c%ipuri ale cosmosului. două ntrebări' este omul destinat unei solitudini ontologice. o fiinţă fără nimeni sau. limitele care separă eul de non-eu. de care poetul este deplin con!tient' „1ranscendenţa este ţara promisă omului.ului nsu!i. semnificaţiile lor profunde proiectând eul ntr-o pulsaţie lirică pasionată !i ambiguă. sufletul de natură se estompează !i dispar" 1otul devine mister. nsă substanţa ei sacră se petrece n forme diferite faţă de cele acreditate de tradiţie" *ialogul ntreţinut prin revelaţii cu lumea din afara eului atestă prezenţa unui transcendent care coboară n lucruri. fără să-!i poată reprima năzuinţa spre ve!nicie. totu!i. socotit ca simplă imagine. pe absolut”&6" 7ntr-un fel asemănător cu 2ircea /liade. nu contene!te să fie comunicată' „*in veci mă arde-acela!i gând' + să fii pământ !i totu!i să luce!ti ca stea9” (Pustnicul)" *ialogul revelaţiilor „fără cuvinte” dintre om !i transcendent deţine subte. tulburătoare n profunzimea lor poetică' „Lucian Blaga rezolvă poetic cele mai grave probleme ale omului n univers !i n eternitate" La el. de comunitate e. aceste ţărâne !i lespezi + gândul tău binecuvinte-le" + 0eruri nmormântate + sunt toate mormintele” (Cuvânt peste poarta din urmă)" Blaga interpretează ntr-un fel propriu imaginea unei lumi din care *umnezeu e absent sau. inclusiv n sufletul poetului M „e!ti nimic !i e!ti de toate” M conferindu-le o dimensiune sacră" *in cele imaginate de poet se nasc.o transfigurare la nivelul sacrului. dacă „e nimic sau e de toate” ('uflete. o ec%ivalenţă apro. n ultimă analiză un act demonic (poetul l nume!te luciferic)" Astfel. p" &C6" . „de mână cu 2arele Erb”" Aomantismul postula. dacă se poate ntemeia ntr-un timp rostitor sau e umblet epuizant.imativă. care atunci când este vorba de discursul liric vizează funcţia limba. nsă interpune ntre univers !i eu umbra. la fel. vălul. comuniunea omMtotalitate se profilează ca stare tragică. dimpotrivă. el se află ntr-o comunitate de destin cu divinitatea. aspiraţia ultimă a celui ce !i recunoa!te limitele „pământe!ti”. nici unul din ace!ti termeni nu se identifică din nefericire cu celălalt" *umnezeu nsu!i este un „mare orb”.e nonverbale. omul. petrecută n desăvâr!ită tăcere' „1recătorule. subiectul de obiect. n această privinţă." *ialogul om-cosmos se produce printr-un sc%imb de mesa. dar un mister elocvent !i revelator. o viziune paradisiacă. originară. prin natura lor ontică. )forisme. al unei alte lumi. ale unor lumi de adevăruri mitice !i magice. grefate pe metafizic. acela!i lucru. ţară n care nsă omul nu intră”&G" &6 &G Bazil 2unteano. n fine.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful