Formele fără fond Titu Maiorescu a fost un reformator în mai multe domenii precum: ortografia limbii române, pedagogia

sau critica literară. Ceea ce l-a surprins şi l-a îndurerat cel mai mult a fost că majoritatea românilor cu studii în străinătate reveniţi în ţară doreau un progres rapid şi superficial. Aşa a ajuns Maiorescu la teoria formelor fără fond. Ţara dispunea de aceleaşi forme de civilizaţie apuseană, dar nu avea spiritul necesar păstrării şi utilizării lor corecte. „Cufundată până la începutul secolului al XIX-lea în barbaria orientală, societatea română, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucată poate de-abia de atunci de mişcarea contagioasă prin care ideile Revoluţiunii franceză au străbătut până în extremităţile geografice ale Europei. Atrasă de lumină, junimea noastră întreprinse acea mişcare extraordinară spre fântânele ştiinţei din Franţa şi Germania, care până astăzi a mers tot crescând şi care a dat mai ales României libere o parte din lustrul societăţilor străine. Din nenorocire, numai lustrul de afară! Că nepregătiţi precum erau şi sunt tinerii noştri, uimiţi de fenomenele măreţe ale culturii moderne, ei se pătrunseră numai de efecte, dar nu pătrunseră până la cauze, văzură numai formele de deasupra ale civilizaţiei, dar nu întrevăzură fundamentele istorice mai adânci, care au produs cu necesitate acele forme şi fără a căror preexistenţă ele nici nu ar fi putut exista“ (În contra direcţiei de astăzi în cultura română, p. 115). Fenomenul se petrece din nefericire şi astăzi, cu nenumărate persoane care se întorc din străinătate cu o gândire negativă. Toţi încep să se întrebe de ce nu se modifică nimic, dar nu înţeleg că o simplă copiere a unei civilizaţii avansate nu rezolvă problemele actuale. „Şi astfel, mărginiţi într-o superficialitate fatală, cu mintea şi cu inima aprinse de un foc prea uşor, tinerii români se întorceau şi se întorc în patria lor cu hotărârea de a imita şi a reproduce aparenţele culturii apusene, cu încrederea că în modul cel mai grăbit vor şi realiza îndată literatura, ştiinţa, arta frumoasă, şi, mai întâi de toate, libertatea într-un stat modern“ (În contra direcţiei de astăzi în cultura română, p. 115). Simple iluzii...

Sincronismul este o ideologie europenistă care s-a conturat în perioada interbelică în jurul elitelor proeuropene din România care l-au avut ca principal exponent și teoretician pe criticul literar Eugen Lovinescu. Acesta i-a dat numele de „sincronism” cu înțelesul de „sincronizare” între România subdezvoltată și Occident, concept pe care Eugen Lovinescu l-a preluat din sociologia franceză. Izvoarele teoriei sale se găseau în teoria imitației, a lui Gabriel Tarde. Pentru a contrabalansa ideea aceasta de uniformitate, Lovinescu a asociat sincronizarea cu un al doilea concept, mutația valorilor estetice, care ar semnifica tocmai ideea că specificul național poate fi salvat. E una din cele mai importante teorii sociologice din perioada interbelică, poate egal de importantă cu teoria formelor fără fond, expusă de Titu Maiorescu. În termenii contemporani, am putea spune că sincronismul anticipa teoria globalizării.

pretenţii fără fundament. iluzii fără adevăr /…/. literatura romana ar fi devenit stagnanta . . conservatorii.Maiorescu susţine că el ar fi venit din asimilarea superficială şi necontrolată a formelor şi aparenţelor apusene. nu ar mai fi evoluat.un moment in care . este acceptat de e. Dar în realitate toate aceste sunt producţiuni moarte.de care vorbise maiorescu. avem muzee. stafii fără trup. după statistica formelor din afară. Lovinescu . avem jurnale şi academii. dar criticul „Sburatorului” il socoteste inevitabil si creator: „formele pot sa isi creeze uneori fondul”. românii posed astăzi aproape întreaga civilizare occidentală. Avem politică şi ştiinţă. avem şcoli şi literatură.fara a imita. lovinescu isi elaboreaza teoriile intr. similare cu cele din ţările în care s-au dezvoltat acele forme. avem teatru /…/. Timpul scurt nu a îngăduit apariţia unor fundamente istorice adânci. astfel încât cultura şi societatea românească suferă de o sărăcie de fond: >în aparenţă.” Fenomenul formelor fara fond . E.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful