Episcop Nicolae Velimirovici

R spunsuri la întreb ri ale lumii de ast zi
- scrisori misionare Traducere din limba sârb de Adrian T n sescu-Vlas Tip rit cu binecuvântarea Prea Sfin#itului Pârinte Galaction, Episcopul Alexandriei $i Teleormanului Bucure$ti, 2002, la editura Sofia

Edi#ie electronic

APOLOGETICUM 2005

Episcop Nicolae Velimirovici Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Aceast lucrare este destinat tuturor iubitorilor de spiritualitate cre$tin ortodox . Ea poate fi utilizat , copiat $i distribuit LIBER cu men#ionarea sursei. Scanare : Corina Corectur $i tehnoredactare : Apologeticum Digitalizare pdf : Apologeticum
Ruga i-v! pentru cei ce s-au ostenit s! v! ofere aceste scrieri, ca Dumnezeul milei s!-i miluiasc! pe ei $i pe voi.

Traducerea a fost f cut dup originalul din limba sârb : Sveti Vladika Nikolai Velimirovici, Misionarska Pisma, Beograd, 1998. Descrierea CIP a Bibliotecii Na#ionale a României NICOLAE VELIMIROVICI, episcop R spunsuri la întreb ri ale lumii de ast zi: scrisori misionare/ episcop Nicolae Velimirovici; trad.: Adrian T n sescu-Vlas. - Bucure$ti; Editura SophiaPress, 2002 ISBN 973-85654-2-1 I. T n sescu-Vlas, Adrian (trad.)

Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I am the author of this document Location: Romania Date: 2005.12.29 20:35:55 +02'00'

© 2005 APOLOGETICUM. http://apologeticum.net http://www.angelfire.com/space2/carti/ apologeticum2003@yahoo.com 2

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea 1

UNUI MUNCITOR CARE ÎNTREAB': „CE ESTE VIA)A DUHOVNICEASC'?”
Via#a duhovniceasc este via#a adev rat . Tot restul e materie. Materie este $i trupul nostru; p mânt luat din p mânt. P mânt, ap , foc $i aer - din aceste patru materii este construit trupul omenesc. El este construit în chip atât de iscusit $i de minunat, c nu se poate ar ta nici descrie - $i totu$i, trupul este în sine un lucru, nu este via# ; este vehicul, nu este c l tor; este colivie, nu este pas re. Ce este, atunci, via#a? Sfânta Scriptur a lui Dumnezeu explic limpede acest lucru pe cea dintâi fil a sa: i a zidit Domnul Dumnezeu pe om luând #$rân$ din p$mânt, 'i a suflat în fa#a lui suflare de via#$, 'i s-a f$cut omul suflet viu. Oare $tii bine ce înseamn cuvintele „mijlocit” $i „nemijlocit”? Ei bine, din p mânt a zidit Dumnezeu, în chip mijlocit, trupul, iar nemijlocit, de la Sine, a suflat în el duh de via# . Astfel, omul a devenit suflet viu. *i astfel, omul este în aparen# materie - îns materie cu duh de via# în sine, duh care este nemijlocit de la F c torul. Prin acest duh de via# , omul #ine leg tura cu însu$i F c torul s u $i cu toat lumina duhovniceasc cereasc ce e în jurul F c torului. O fl c ruie, ce seam n cu ve$nica flac r a Dumnezeirii. De$i cu trupul ne târâm pe p mânt printre insecte, prin aceast fl c ruie suntem lega#i cu cele mai înalte ceruri $i cu ve$nicia. Sufletul tr ie$te în trup, primind necontenit sprijin $i via# de la acest duh de via# dumnezeiesc, care $i este via#a omului. Vorbind la modul practic: via#a duhovniceasc este necontenita noastr osteneal de a ne învrednici acestui duh dumnezeiesc din noi. De ce s ne ostenim a ne învrednici? Fiindc F c torul ni l-a d ruit de la Sine. Nimeni dintre noi nu l-a cump rat, nici nu l-a pl tit, ci Dragostea ve$nic ni l-a d ruit, într-adev r, darul nu se pl te$te cu nimic. De asta-i darul dar. Îns cel ce prime$te darul, $i înc unul a$a de pre#ios cum este via#a, poate m car s se arate vrednic de acest dar. Cum s -I r spundem lui Dumnezeu cu dragoste pentru dragoste, $i cum s ne ar t m vrednici de acest dar dumnezeiesc? Pentru aceasta exist o mare $tiin# , care se cheam $tiin#a duhovniceasc . Aceasta este $tiin#a mai presus de toate celelalte $tiin#e, a$a cum duhul de via# al lui Dumnezeu este mai presus de toate f pturile. Aceast $tiin# nu este de la om trupesc, ci de la însu$i Sfântul Duh al lui Dumnezeu, însu$i D ruitorul celui mai de pre# dar ia înv #at pe oameni cum s se învredniceasc de acest dar. Dac dore$ti s p trunzi aceast luminoas $i dulce $tiin# , binecuvântat fie dorin#a ta. Pace #ie $i bucurie de la Domnul!

Scrisoarea a 2-a

UNUI OM CARE SPUNE C' ARE CREDIN)' ÎN DUMNEZEU, ÎNS' NU I SE ROAG'
Ostene$te-te s înt re$ti credin#a din tine. Cu vremea vei sim#i nevoia s te rogi. Credin#a ta nu-i tare, de aceea înc nu te mân la rug ciune. Am v zut odat cum pe o roat de moar c dea pu#in ap . *i roata r mânea nemi$cat . Apoi a venit ap mult , $i roata s-a pus în mi$care. 3

Episcop Nicolae Velimirovici Credin#a e putere duhovniceasc . Pu#ina credin# nu mi$c nici mintea spre cugetarea la Dumnezeu, nici inima spre rug ciune c tre Dumnezeu. Credin#a mare mi$c $i mintea, $i inima, $i tot sufletul omului. Cât d inuie$te în om o credin# mare, ea îi mi$c sufletul, prin puterea ei, c tre Dumnezeu. Ai citit, spui tu, cuvintele Mântuitorului: 'tie Tat$l vostru de ce ave#i trebuin#$ mai înainte de rug$ciunea voastr$, $i din ele ai tras încheierea c rug ciunea nu folose$te, îndeob$te, la nimic. Într-adev r, $tie Dumnezeu dinainte tot ce ne trebuie, $i totu$i El vrea s ne rug m Lui. Lucrul acesta e mai u$or de explicat unor p rin#i decât #ie, om nec s torit. Uite, $i p rin#ii $tiu dinainte ce le trebuie copiilor, $i totu$i a$teapt ca ace$tia s -i roage - fiindc p rin#ii $tiu c ruga înmoaie $i înnobileaz inima copiilor, c îi face mai supu$i, smeri#i, blânzi, ascult tori, milostivi $i nobili. Vezi câte scântei cere$ti isc rug ciunea în inima omeneasc ? Am citit c un oarecare c l tor s-a oprit lâng o cas de lâng drum. În acea cas muncitorii #ineau o întrunire. Pe dat se f cu lini$te în cas . Muncitorii îngenunchear la rug ciune - iar unul dintre ei ie$i $i începu s umble prin fa#a casei. C l torul îl întreb ce se face în untru. P i, se roag lui Dumnezeu. Iar mie mi-e ru$ine, a$a c am ie$it. C l torul t cu $i a$tept . Pe cine a$tep#i? - îl întreb muncitorul. A$tept s ias cineva ca s -l întreb de drum. Dar de ce nu m întrebi pe mine? *i eu pot s -#i ar t. C l torul d du din cap $i îi r spunse: Cum ar putea s arate calea dreapt cel ce se ru$ineaz de Dumnezeu $i de fra#ii s i? Eu cred c la tine nu este ru$ine de rug ciune, ci pur $i simplu credin# slab , îngrije$te, a$adar, îngrije$te pruncul din tine. Când va cre$te $i va ajunge viteaz, î#i va r spl ti însutit osteneala. Credin#a vitejeasc va pune în mi$care roata l untric a fiin#ei tale, $i vei dobândi o via# nou . Pace #ie de la Dumnezeu $i binecuvântare!

Scrisoarea a 3-a

UNEI FEMEI CULTIVATE PE CARE LUMEA O BATJOCORE*TE FIINDC' MERGE LA BISERIC'
La batjocur s r spunzi prin zâmbet. Batjocura lor vine din r utatea inimii; zâmbetul t u s fie lipsit de r utate. Ne$tiin#ei i se potrive$te batjocura, iar cunoa$terii, zâmbetul. Prin zeflemeaua lor, ei fac s creasc pre#ul rug ciunii tale înaintea Ve$nicului Judec tor: fiindc lui Dumnezeu cea mai drag îi este rug ciunea sufletului curajos care-i înconjurat de s ge#ile r ut #ii, urii, tic lo$iei $i batjocurii. Toate s ge#ile acestea sunt boante la vârf $i ascu#ite la coad , a$a încât s rind înapoi din tine pricinuiesc r ni în$i$i s get torilor. So#ia împ ratului David, Mihala, $i-a b tut joc de o rug ciune însufle#it a b rbatului ei. De aceast batjocur Dumnezeu S-a aflat mai jignit decât împ ratul David. Drept aceea, Cel Preaînalt a pedepsit-o pe Mihala, 'i Mihala, fiica lui Saul, nu a avut copii pân$ la moartea sa. Cine urm re$te cu luare-aminte destinele $i întâmpl rile omene$ti, acela se poate încredin#a c $i în zilele noastre Dumnezeu pedepse$te cu asprime pe cei ce î$i bat joc de lucrurile sfinte. Iar tu s spui batjocoritorilor t i - asta dac soco#i c vreun cuvânt este pentru ei leac mai tare decât t cerea -, s le spui: „M mint cumva ochii mei, sau v d eu bine c voi în 4

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi fiecare zi v ruga#i de negustori $i de judec tori $i de poli#i$ti ba pentru una, ba pentru alta? *i atunci, de ce v bate#i joc de mine când m rog Ve$nicului nostru Ziditor? Oare nu e mai caraghios s te rogi unui neputincios decât Celui Atotputernic? Oare nu e mai nebunesc lucru s te închini prafului decât F c torului de via# $i Domnului? Este la un prooroc o spus : blestemat omul care n$d$jduie'te în om. Cine î$i pune n dejdea într-un om muritor, într-o b $ic vremelnic de spum , $i nu $i-o pune în Dumnezeu Atot#iitorul, este - e limpede - blestemat. *i acest blestem asupra lui $i asupra casei lui poate fi confirmat de experien#a vie#ii de zi cu zi. Este limpede c la fel de blestemat este $i omul care se roag numai omului, $i nu se roag Celui ce #ine toate $i poate toate. Îns - ia seama! uneori t cerea e mai folositoare $i decât vorbele acestea. Prima batjocur tulbur sufletul rug tor. Tu, îns , i-ai supravie#uit deja, $i de la rug ciune nu ai încetat - iar batjocura repetat e un imbold. *i tu, îmi spui, ai f cut experien#a acestui lucru. Acum, într-un anume fel Dumnezeu #i-e mai apropiat, $i biserica mai drag , $i rug ciunea mai dulce. S $tii c va veni vremea când batjocura aceasta va înceta, iar în locul ei vor veni încuviin#area $i admira#ia $i lauda - $i atunci, sufletul t u va fi într-o primejdie mai mare decât acum. Acum te înve#i cu smerenia, iar atunci vei fi luptat de trufie. Aceasta îns este alt problem , alt ispit . S $tii c cei ce ne chinuie prin batjocur , tocmai ace$tia sunt vr jma$ii no$tri. *i la ei s-a gândit Domnul când a poruncit: iubi#i pe vr$jma'ii vo'tri. Ei ne fac binele ne$tiind ce fac. Am rându-ne $i strâmtorându-ne, ei aprind în noi tor#a înfl c r rii dumnezeie$ti. Bârfindu-ne pe la spate atunci când mergem la biseric , ei ne mân mai aproape de Dumnezeu. F cândune p mântul sup r tor, ei ne fac cerul drag. Gerul $i vântul nu vor binele cop celului, îns $i f r s vrea îi aduc binele. A$a $i vr jma$ii t i, #ie. Drept aceea, iart -le lor, $i binecuvânteaz -i, $i roag -te lui Dumnezeu pentru ei, $i ceea ce e culmea a toate - iube$te-i ca pe cei mai mari binef c tori ai t i dup Dumnezeu. Dar dac sufletul t u nu va r bda acest nimicnic $uierat de $arpe al prafului p mântesc $i se va ru$ina de Hristos, atunci vor râde de tine nu numai oamenii, ci $i dracii. Mergi cât mai des în casele plângerii1. Mergi cât mai des $i în cimitir. Gânde$te-te la crucea lui Hristos $i s rut-o cât mai des. *i la sfâr$itul vie#ii s te gânde$ti. Toate acestea te vor ajuta s te înt re$ti în a$ezarea rug toare a fiin#ei tale $i s ajungi la biruin# des vâr$it . Pace $i mil de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 4-a

UNUI TEOLOG CARE SE PLÂNGE DE NECREDIN)A UNOR OAMENI
Sunt multe adev ruri amare în scrisoarea ta. Departe de noi, îns , dezn dejdea. Dezn dejdea e zestrea mor#ii, pe care necredincio$ii o primesc cununându-se cu moartea. Au fost $i vremuri grele pentru Biserica lui Hristos, îns nici lupt torii nu s-au plecat, nici lupta nu a fost pierdut . Numai s cite$ti la Sfântul Vasile cel Mare imaginea st rii de atunci din Biseric $i din lume, imagine neagr ca o noapte neagr pe o mare înviforat . P rea c e aproape sfâr$itul lumii $i c Judecata de Apoi este pe cale s vin ; dar iat c de atunci au trecut în zbor vreo $aisprezece veacuri. Credin#a lui Hristos nu doar c nu s-a stins, ci a cuprins tot globul p mântesc $i a luminat toate marginile lumii. *i cu toate c nu le-a luminat pe toate deopotriv , razele ei au ajuns totu$i pretutindeni fie de-a dreptul, fie piezi$. Acum câteva zile a fost la mine profesorul Manning din New York. Suflet bogat, plin de cunoa$tere p mânteasc $i totodat plin de credin# . L-am întrebat despre credin#a la
1

Vezi cartea Eclesiastului, 7, 5 (n. tr.).

5

Episcop Nicolae Velimirovici studen#ii americani. Eu - zice - $tiu c credin#a lui Hristos e o putere nebiruit . Precum mercurul în barometru, aceast putere se ridic $i se coboar , îns nu se împu#ineaz . Oamenii superficiali $i ne$tiutori se în$eal crunt atunci când proorocesc pieirea cre$tinismului. Cu o sut de ani în urm , când $tiin#ele naturii începuser s ia mare avânt, în universitatea P. s-au înscris numai cinci studen#i la facultatea de teologie. Numai cinci, auzi#i? *i când s-au înscris ace$tia cinci, ceilal#i studen#i râdeau de ei, zicând: „Voi nu vede#i c s-a terminat cu credin#a?” Iar acum, dup o sut de ani, în aceea$i universitate la $tiin#e teologice sunt înscri$i câteva sute de studen#i. Uite ce zice un american despre americani. Iar tu, sârbule, uit -te câte sute de teologi sunt doar în facultatea voastr de teologie! Peste dou sute. Oare necredin#a, sau credin#a celor dou sute de ta#i $i dou sute de mame ale voastre v-au adus în $coala duhovniceasc ? Credin#a, f r îndoial . Iar faptul c unii dintre cre$tini au c zut din credin# , pentru cine e o nefericire afar numai pentru ei în$i$i? Oare necredin#a lor va face netrebnic$ credin#a lui Dumnezeu? A$a întreba eroicul apostol al lui Hristos în cele dintâi zile ale istoriei noastre, care acum a împlinit nou sprezece veacuri. Aceste numeroase veacuri au dat dreptate perspectivei lui luminoase asupra viitorului, însu$e$te-#i $i tu aceast luminoas perspectiv apostolic asupra viitorului cre$tinismului, încearc s scrii despre Biseric o lucrare cu titlul: „Carul triumfal al lui Hristos”. Durerea ta pentru necredin#a unora arat dragostea ta fa# de Hristos. *tii $i tu c durerea este una din expresiile cele mai des întâlnite ale dragostei. S te p ze$ti bine, îns , ca nu cumva s îi ur $ti pe cei care nu cred. Acest lucru ar fi pentru tine v t m tor, iar pentru ei, nefolositor. Tu s te ui#i la ei cu comp timire, ca la ni$te c l tori care au fost ataca#i la drumul mare de tâlhari ascun$i $i au fost jefui#i. S îi comp time$ti precum comp time$ti s racii de pe strad . *i s te rogi lui Dumnezeu pentru ei. Vei fi misionar. Prima regul a misionarismului s î#i fie: trebuie s te rogi lui Dumnezeu pentru cei c zu#i din credin# . Harul lui Dumnezeu s fie cu tine!

Scrisoarea a 5-a

UNEI MAME CARE NU A PUTUT S' AFLE MORMÂNTUL FIULUI C'ZUT ÎN LUPT'
L-ai c utat, zici, prin toate cimitirele militare. Ai mers de la Zlatibor pân la Corfu, pân la Salonic. Te-ai suit la Kaimakcealan, la Macikov Kamen. Te-ai coborât în valea mor#ilor. De fiecare dat când ai aflat de un cimitir militar, te-ai gr bit s te duci acolo. Te-ai rugat s #i se citeasc listele celor înmormânta#i colo $i colo. Ai silabisit $i numele de pe cruci. Nimic $i nimic. Nu te întrista, mam drag , întristarea mare e p c toas . Al lui Dumnezeu este p$mântul 'i toate câte sunt într-însul. Oriunde ar fi mormântul fiului t u, e pe p mântul lui Dumnezeu. Când atingi p mântul negru dinaintea pragului casei, ai atins o margine a mormântului fiului t u. Iar ochiul atotv z tor al lui Dumnezeu umbl pe p mânt $i vede pe cei mor#i la fel ca pe cei vii. Dac fiul t u s-a ascuns de tine, de Dumnezeu nu s-a ascuns, însu$i Dumnezeu l-a ascuns de tine ca s cure#e prin întristare inima ta $i s î#i preg teasc o surpriz plin de bucurie: întâlnirea plin de bucurie cu fiul t u în ve$nicele Lui cur#i. Nu se cunosc mormintele multor oameni mari $i sfin#i. Necunoscut a r mas mormântul proorocului Moise, $i mormintele multor apostoli $i mucenici ai lui Hristos, $i mormintele 6

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi multor pustnici $i nevoitori. Numele lor sunt cu litere ro$ii în calendar. Sl vim pomenirea lor, le zidim biserici, le în l# m rug ciuni; dar de mormintele lor nu $tim. Deci, nu se cade s te întristezi c $i mormântul fiului t u va r mâne $tiut numai de Ochiul atot-v z tor, la fel ca mormintele atâtor sfin#i $i sfinte. Unei mame din Debar i-a fost îngropat fiul osta$ în p mânt dep rtat. Din pricina b trâne#ii, ea nu putea s mearg la mormânt - $i a g sit b trâna un mijloc ca s fac parastas, dar nu la mormântul fiului ei. În fiecare sâmb t , ea mergea la cimitirul militar din Debar. Acolo zac osta$i mor#i, ale c ror nec jite mame vin la mormintele lor. *i la aceste morminte ea aprinde lumân ri $i spune în $oapt rug ciuni. *i îi roag pe preo#i s fac parastas $i s pomeneasc numele scris pe cruce, $i totodat numele lui Atanas al ei. *i tu po#i face a$a. *i durerea ta se va alina. *i mai însemnat este îns faptul c trebuie s te gânde$ti la sufletul copilului t u mai degrab decât la mormântul lui. Iat , sufletul lui nu este în nici un mormânt de pe p mânt. El este mai aproape de tine ca de mormânt. A fost o alt mam care în vremea r zboiului a mers pe câmpul de lupt la mormântul fiului. Mormântul era pe linia frontului, $i n-au l sat-o. S-a întors nemângâiat la casa ei. Deodat , din purtarea de grij a lui Dumnezeu, i s-a ar tat fiul ei în odaie. Mama a s rit $i a strigat: Unde e$ti, fiul meu? Am mers împreun cu tine, mam - $i s-a întors. *i i-a mai spus c îi e bine $i c ea trebuie s înceteze cu plânsul. Înceteaz $i tu cu plânsul $i începe s faci milostenie pentru odihna sufletului fiului t u. Ai înmuiat destul cu lacrimi p mântul inimii, acum e vremea s -l la$i s rodeasc - iar rodul cel mai scump care odr sle$te din lacrimi este rug ciunea, milostenia $i încredin#area în voia lui Dumnezeu. Rug ciunea s -#i fie una din scândurile crucii, iar milostenia, cealalt . Din ele s faci cruce fiului t u. Rug ciunea se ridic la în l#ime, iar milostenia se întinde în l rgime. *i blânda încredin#are în voia lui Dumnezeu s -#i fie precum cuiele în care se prind scândurile crucii. S nu despar#i rug ciunea de milostenie - $i mângâierea cea bun se va l sa pe inima ta lin, ca rou pe iarba însetat . Pace #ie de la Dumnezeu $i binecuvântare!

Scrisoarea a 6-a

UNUI COMERCIANT AFLAT ÎN SUFERIN)', PE CARE TO)I L-AU P'R'SIT
Îmi scrii c e$ti pierdut. Prietenii te-au p r sit. Unii î$i întorc capul când te v d, al#ii râd de tine. Numai credin#a în Dumnezeu te #ine s nu înnebune$ti ori s î#i faci ceva r u. A$a îmi scrii. E pierdut averea, nu e$ti pierdut tu. E pierdut comerciantul: asta nu înseamn deocamdat c e pierdut omul. Bog #ia nu s-a n scut cu tine; s-a lipit de tine pe calea vie#ii; la sfâr$itul vie#ii ea trebuie s se dezlipeasc de oricine. Ea s-a dezlipit de tine, îns , mai înainte de sfâr$itul vie#ii tale, $i acest lucru te am r $te - dar el tocmai c multora le-a slujit spre cea mai mare fericire: fiindc dezlipindu-se de bog #ia putred a p mântului, au avut mai mult vreme s î$i îmbog #easc sufletul cu Dumnezeu. Iar pentru cei ce leap d povara bog #iei tocmai în ceasul când leap d $i povara trupului, poate s fie prea târziu pentru tot $i s fie totul pierdut. Ai muncit cinstit, îmi scrii. P i, cinstei i s-a f g duit r splat ve$nic , nu vremelnic . Din munca cinstit omul se poate îmbog #i, poate $i s r ci; dar precum bog #ia nu-l face pe cel cinstit mai om, nici s r cia nu-l face mai pu#in om. Cine gânde$te altfel nu tr ie$te în era 7

Episcop Nicolae Velimirovici cre$tin , ci în cea veche, p gân , în care valoarea omului se m sura pe cântar cu greut #i de aur. De asta S-a $i dat Hristos s fie r stignit pe Golgota: ca s desfiin#eze dintre oameni acest etalon barbar $i s -l înlocuiasc prin altul, duhovnicesc $i moral. Dup etalonul lui Hristos, ceea ce face valoarea trainic în om nu aflueaz din bog #ie, nici nu reflueaz din s r cie, ci din dragostea mai puternic sau mai slab fa# de legea lui Dumnezeu depind fluxul $i refluxul acestei valori trainice, care nu se pogoar în mormânt împreun cu trupul. Iar cât prive$te faptul c prietenii te-au p r sit în restri$te, iar acum fie c î$i întorc capul când te v d, fie c te batjocoresc pe fa# , el este într-adev r dureros, dar e o nou m rturie a unei experien#e omene$ti str vechi. Când L-au r stignit pe Domnul Hristos pe cruce, unde erau cei ce voiau mai înainte s -L fac împ rat? *i cei care strigau: „Osana!”? Nici unul, nic ieri. Sub cruce st teau numai nep s torii $i batjocoritorii. Caporalii romani c scau a plictiseal , iar câinii evreie$ti l trau cu bucurie r ut cioas . *i sub crucea ta st fie c scatul nep s tor, fie l tratul r ut cios. Fii bucuros c pic tura am r ciunii tale seam n cu marea am r ciunii Domnului r stignit. E bine c #ii credin#a în Dumnezeu. *i ea te va #ine în aceste zile grele, care vor trece precum pâcla. Iat , un om #ine în mân un baston, iar bastonul îl #ine pe el când are de urcat coasta. Unii oameni poart bastonul de podoab , al#ii, ca s le fie de ajutor în drumuri grele. Credin#a în Dumnezeu îl $i împodobe$te pe om, îl $i ajut . Cât vreme ai fost avut, o #ineai mai mult ca pe o podoab ; acum #i-a devenit o cârj de care nu te po#i lipsi. Ea are fa# mai luminoas când sluje$te $i ajut decât când numai împodobe$te. S nu înnebune$ti, zici. Nu te teme: pu#ini au înnebunit de s r cie, iar mul#i, foarte mul#i, de bog #ie. S nu î#i faci ceva r u, scrii. La sinucidere te gânde$ti? Dar ea este banchetul diavolului. Sinuciderea înseamn s nu mergi dup voia lui Dumnezeu, nici dup voia ta, ci dup voia Satanei. O funie de gât - $i via#a ve$nic e pierdut . *i într-adev r, în nea$teptata $i neprielnica întors tur din via#a ta nimic nu-l poate #ine pe om afar de credin#a vie în Viul Dumnezeu, Care d $i ia, $i ia $i d , punând la încercare prin aceasta credin#a noastr $i dragostea noastr . Necredincio$ii se coboar împreun cu Iuda la pârâu2 ca s se spânzure, iar sufletele cu credin# vitejeasc se urc pe Golgota s bea paharul p timirii - $i învie. Dumnezeu s -#i fie într-ajutor!

Scrisoarea a 7-a

UNEI FETE CARE NU POATE S' SE HOT'RASC' ÎNTRE C'S'TORIE *I M'N'STIRE
Dac $ov i, fiic , s $tii c e$ti mai degrab pentru c s torie decât pentru mân stire. Pentru via#a monahal sunt cei la care nu e $ov ial . Sfântul Sava nu avea mintea îndoit . Nici sfânta Teodora, nici Xenia, nici Efimia, nici atâtea altele, care au fost adev rate artiste ale vie#ii monahale: fiindc aceasta nu to#i o pot primi, ci numai cei c$rora le este dat. Tu spui c deseori $ezi seara cu mama ta lâng vatr $i cânt ri#i motivele pro $i contra. Iar eu î#i spun: oricâte motive ar fi, nu motivele vor hot rî partea în care o vei apuca, ci înclinarea. Dragostea este mai presus de toate motivele. *i dac dragostea de Hristos nu te va duce în lini$tea însingurat a mân stirii, dragostea fa# de lume te va #ine în lume $i te va îndrepta spre c s torie. Dar $i în acest al doilea caz po#i s fii binecuvântat cu binecuvântarea Sarei $i a Rahilei, $i dealtfel a mamei tale.
2

Este probabil vorba de pârâul Kedron, aflat între Ierusalim si Muntele M slinilor (vezi Ioan 18, 1).

8

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi Dragostea mare de Dumnezeu nu sufer lumea, nu iube$te tov r $ia, caut însingurarea. Aceast dragoste a mânat mii de suflete s se dep rteze de la calea cea larg a lumii în adâncul pustiei. Ca s se vad singuri cu Domnul lor iubit. Ca s aib întâlnire de tain cu F c torul lor, Care este întreg dragoste, $i dup nume $i dup fiin# . Dar, mai înainte de toate, ca s se învredniceasc de aceast vedere $i de aceast întâlnire. Monahii $i monahiile iau asupr -le $i postirea $i osteneala $i înjosirea $i privegherea $i s r cia $i ascultarea $i toate celelalte f g duin#e numai $i numai pentru a se învrednici de aceast întâlnire cu Domnul lor. Iar pe aceast cale strâmt sufletul se învrednice$te de aceast întâlnire atunci când se sloboze$te, se cur #e$te $i se împodobe$te. De ce are a se slobozi sufletul însingurat? De toate leg turile $i împ timirile p mânte$ti. De ce are a se cura#i? De toate a$a-numitele dragoste trupe$ti $i p mânte$ti, de dragostea fa# de trup, fa# de rude $i prieteni, fa# de satul sau ora$ul s u, fa# de avere, îmbr c minte, hran , podoab $.a.m.d. Prin ce are a se împodobi sufletul? Numai $i numai prin dragostea de Hristos, ce cuprinde în sine toate celelalte podoabe, tot m rg ritarul credin#ei, tot argintul n dejdii $i toate pietrele scumpe ale tuturor celorlalte virtu#i. Trupul uscat de postiri al monahului sluje$te drept acoper mânt tocit $i u$or al acestei nem surate bun t #i cere$ti. Î#i scriu a$a nu ca s te atrag la via#a monahal , ci ca s te abat de la ea: c ci dac te vei dep rta de lume cu duh $ov itor, n zuin#a dup lume se va înt ri în tine $i va pune, m tem, st pânire pe tine. *i vei fi cu trupul în m n stire, dar cu duhul în lume. Iar lumea chinuie mai mult în oglinda sufletului decât în realitatea ei nemijlocit . Mul#ume$te lui Dumnezeu c pe lâng calea strâmt a c lug riei a mai ar tat $i o alt cale, ceva mai larg , spre mântuire $i via#a ve$nic . *i mergi, fiic , pe aceast cale mai larg , care r spunde mai bine înclin rii tale. Mergi pe aceast cale, îns cu fric de Dumnezeu $i cu încredere deplin în Dumnezeu; fiindc , s $tii, $i aceast cale mai u$oar e de neîndurat f r Dumnezeu. Binecuvântarea lui Dumnezeu s fie cu tine!

Scrisoarea a 8-a

PREOTULUI KARAN, DESPRE CRIZA MONDIAL'
M întrebi, omule al lui Dumnezeu, de unde vine criza actual $i ce înseamn ea. Cine sunt eu ca s m întrebi despre o tain atât de însemnat ? „Vorbe$te când ai ceva mai bun decât t cerea”, spune sfântul Grigorie Teologul. *i de$i socot c t cerea este acum mai bun decât orice vorbire, totu$i, din dragoste fa# de tine, î#i voi înf #i$a ceea ce cred eu despre problema pe care mi-ai pus-o. „Criz ” e un cuvânt grecesc, $i înseamn „judecat ”. În Sfânta Scriptur acest cuvânt este întrebuin#at des. Astfel, Psalmistul spune: pentru aceasta, nu vor învia necredincio'ii la judecat$ (Psalmul l, 5), $i în alt loc: mil$ 'i judecat$ voi cânta (Psalmul 100, 1). În#eleptul Solomon scrie c de la Domnul se face judecat$ omului (Pilde 29, 27). Însu$i Mântuitorul a zis c Tat$l toat$ judecata a dat-o Fiului, iar ceva mai încolo c acum este judecata lumii acesteia (Ioan 5, 22; 12, 31). *i Apostolul Petru scrie: c$ vremea este s$ înceap$ judecata de la casa lui Dumnezeu (I Petru 4, 17). Înlocuie$te cuvântul judecat$ cu cel de criz$, $i cite$te: pentru aceasta, nu vor învia necredincio'ii la criz$; mil$ 'i criz$ voi cânta; Tat$l toat$ criza a dat-o Fiului; acum este criza lumii acesteia; c$ vremea este s$ înceap$ criza de la casa lui Dumnezeu. Pân s vin vremurile de acum, popoarele europene întrebuin#au cuvântul „judecat ” în loc de criz de câte ori se ab tea asupra lor vreo nenorocire. Acum a fost doar înlocuit cuvântul vechi cu unul nou $i cel pe în#eles cu unul de neîn#eles. Când era secet , se spunea: 9

Episcop Nicolae Velimirovici „Judecata lui Dumnezeu!” Când era inunda#ie: „Judecata lui Dumnezeu!” Când era r zboi sau molim : „Judecata lui Dumnezeu!” Când era grindin , cutremure, omizi, $oareci, iar $i $i totdeauna: „Judecata lui Dumnezeu!” Iar asta înseamn : criz prin secet , criz prin inunda#ii, criz prin r zboaie, molimi $i a$a mai departe. *i actuala restri$te financiar-economic este privit de popor ca o judecat a lui Dumnezeu, dar nu este numit , judecat ”, ci „criz ”. Ca restri$tea s fie sporit prin neîn#elegere! Fiindc atunci când se roste$te un cuvânt pe în#eles, cum este Judecat ”, se $tie $i pricina pentru care a venit restri$tea, se $tie $i Judec torul care a îng duit-o, se $tie, în fine, $i scopul pentru care a fost îng duit ea. Iar când e folosit cuvântul „criz ”, cuvânt neîn#eles de to#i $i de oricine, nimeni nu $tie s l mureasc nici de ce, nici de la cine, nici pentru ce. Aceasta este singura deosebire dintre criza actual $i criza care este de la secet sau inunda#ie sau r zboi sau molim sau omizi sau vreo alt n past . M întrebi de cauza crizei actuale, sau de cauza actualei judec #i a lui Dumnezeu? Cauza este întotdeauna aceea$i. Cauza secetelor, inunda#iilor, foametelor $i a celorlalte flageluri ale neamului omenesc este $i cauza crizei actuale. Apostazia oamenilor. Prin p catul apostaziei au provocat oamenii aceast criz , $i Dumnezeu a îng duit-o ca s -i trezeasc , s le de$tepte con$tiin#a, s -i înduhovniceasc $i s -i întoarc la Sine. La p cate moderne, criz modern . *i, cu adev rat, Dumnezeu S-a slujit de mijloace moderne pentru a-i cumin#i pe oamenii moderni: i-a lovit prin b nci, prin burse, prin finan#e, prin valut . A r sturnat casele de schimb valutar din întreaga lume, ca oarecând mesele schimb torilor de bani în templul din Ierusalim. A pricinuit o panic nemaipomenit între comercian#i $i schimb torii de bani. Înal# , coboar , schimb , tulbur , însp imânt : face totul ca trufa$ele c p$oare ale în#elep#ilor europeni $i americani s se trezeasc , s li se de$tepte con$tiin#a $i s se înduhovniceasc . Ca cei ancora#i în limanul siguran#ei materiale s î$i aduc aminte de sufletul lor, s î$i recunoasc f r delegile $i s se închine Dumnezeului Preaînalt, Dumnezeului Celui viu. Cât va #ine criza? Atâta timp cât duhul oamenilor va r mâne neschimbat. Atâta timp cât trufa$ii pricinuitori ai acestei crize nu vor capitula în fa#a Celui Atotputernic. Atâta timp cât oamenii $i popoarele nu se vor gândi s traduc neîn#elesul cuvânt „criz ” pe limba lor $i s strige cu suspinare $i poc in# :, Judecata lui Dumnezeu!” Spune $i tu, cinstite p rinte, „judecata lui Dumnezeu” în loc de „criz ”, $i totul o s -#i fie limpede. S n tate #ie $i pace!

Scrisoarea a 9-a

FIERARULUI KOSTA, DESPRE ÎN)ELESUL CUVINTELOR LUI HRISTOS NU AM VENIT S) ADUC PACE, CI SABIE
Oare un om atât de drept $i milostiv s nu $tie adâncul în#eles al acestor cuvinte? Eu cred c $tii, $i cau#i doar o înt rire. Celor drep#i $i milostivi Dumnezeu însu$i le descoper tainele prin Duhul S u. Dac ai fi fost singurul fierar din Ierusalim atunci când evreii L-au r stignit pe Domnul, nu ar fi avut cine s fac piroanele. Nu socoti#i c$ pace am venit s$ aduc pe p$mânt; nu am venit s$ aduc pace, ci sabie. A$a a gr it Domnul. A se citi: „Nu am venit s împac adev rul $i minciuna, în#elepciunea $i prostia, binele $i r ul, dreptatea $i silnicia, dobitocia $i omenia, nevinov #ia $i desfrânarea, pe Dumnezeu $i pe mamona: ci am adus sabie ca s tai $i s le despart, încât s nu se amestece”. Cu ce s le tai $i s le despar#i, Doamne? Cu sabia adev rului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna: fiindc adev rul este cuvântul lui Dumnezeu, $i cuvântul lui Dumnezeu este adev rul. Apostolul Pavel sf tuie$te: Lua#i sabia duhovniceasc$, care este cuvântul lui Dumnezeu. Iar sfântul Ioan a v zut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a 10

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi 'apte sfe'nice, 'i din gura Lui ie'ea o sabie ascu#it$ de amândou$ p$r#ile. Sabia care iese din gur ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adev rului? Aceast sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu r ul. *i atunci, $i acum, $i din veac $i pân în veac. C aceast în#elegere este dreapt se vede $i din ce spune Hristos în continuare: c$ am venit s$ despart pe om de tat$l s$u, 'i pe fiic$ de mama sa, 'i pe nor$ de soacra sa. C ci dac fiul merge dup Hristos, iar tat l r mâne în întunericul minciunii, sabia adev rului lui Hristos îi va desp r#i. Adev rul este mai vrednic de iubit decât tat l. *i dac fiica merge dup Hristos, iar mama r mâne înd r tnic în t g duirea lui Hristos, ce unire poate fi acolo? Oare nu este Hristos mai dulce decât mama? La fel $i cu nora $i soacra ei. Dar s nu în#elegi strâmb - c cel ce îl cunoa$te $i-L îndr ge$te pe Hristos trebuie deodat s se despart trupe$te de rudele sale. A$a ceva nu scrie. Este destul a fi desp r#it cu sufletul $i a nu primi în el nimic din gândurile $i faptele necredin#ei; c ci dac credincio$ii sar desp r#i $i trupe$te de necredincio$i, s-ar face în lume dou tabere potrivnice. Cine i-ar înv #a $i îndrepta atunci pe necredincio$i? *i Domnul însu$i l-a r bdat lâng Sine pe necredinciosul Iuda trei ani în cap. În#eleptul Pavel scrie: c$ se sfin#e'te b$rbatul necredincios prin femeia credincioas$, 'i se sfin#e'te femeia necredincioas$ prin b$rbatul credincios. În fine, pot s -#i aduc la cuno$tin# felul în care tâlcuie$te duhovnice$te aceste cuvinte ale lui Hristos sl vitul Teofilact al Ohridei: „Prin tat $i mam $i soacr în#elege tot ce este vechi, iar prin fiu $i fiic tot ce este nou. A$adar, Dumnezeu voie$te ca noile $i dumnezeie$tile Lui porunci $i înv # turi s biruiasc toate vechile noastre obiceiuri $i deprinderi p c toase”. A$adar, cuvintele despre aducerea s biei pe p mânt sunt pe deplin potrivite cu Hristos - F c torul de pace $i D t torul de pace. El d cereasca Sa pace, ca pe un balsam ceresc, celor ce cred în El f r f # rnicie, îns nu a venit ca s fac pace între fiii luminii $i fiii întunericului. S n tate #ie $i copiilor. Pacea $i binecuvântarea lui Dumnezeu s fie asupra voastr !

Scrisoarea a 10-a

UNUI TÂN'R ÎNV')'TOR CARE ÎNTREAB': „OARE MAI EXIST' AST'ZI ADEV'RA)I CRE*TINI?"
Sunt, sunt destui. Dac n-ar fi, s-ar stinge mândrul soare: fiindc la ce s lumineze o candel a$a de scump unei simple menajerii? Mi-ar trebui mult hârtie ca s a$tern în scris pildele minunate de adev ra#i cre$tini pe care i-am întâlnit eu însumi în via#a mea - iar #ie, mult vreme ca s le cite$ti $i s -#i îndulce$ti sufletul. Deocamdat , cerceteaz -te pe tine însu#i în oglinda acestei singure pilde: Eram anul trecut în Maciva. A$teptam trenul într-o sta#ie mic , când am v zut o # ranc b trân lâng $ine. Fa# b trâneasc ofilit , dar luminat cu acea minunat str lucire de tain ce se vede adeseori pe fe#ele oamenilor duhovnice$ti. Am întrebat: - Pe cine a$tep#i, soro? - P i, pe cine mi-a trimite Domnul, zise ea. Continuând discu#ia, am aflat urm torul lucru: ea vine zilnic în sta#ie s vad de nu se afl vreun c l tor s rac, care s aib trebuin# de hran $i de gazd - $i când se afl vreunul de acest fel, îl prime$te cu bucurie ca pe un trimis al Domnului $i îl duce la casa ei, ce se afl un kilometru mai încolo. Am mai în#eles din discu#ie c cite$te Sfânta Scriptur , $i merge la biseric la slujbe, $i poste$te, $i #ine toat legea lui Dumnezeu. Mai apoi, vecinii ei ne-au spus c femeia e o adev rat sfânt . 11

Episcop Nicolae Velimirovici În cele din urm , am încercat s laud evanghelica ei dragoste de str ini - îns mai înainte de a-mi termina cuvântul, a suspinat zicând: - Oare nu suntem noi oaspe#ii Lui în fiecare zi, întreaga via# ? - *i lacrimi prinser a-i str luci în ochi. O, milostiv $i dulce suflet al poporului! Tân rul meu prieten, dac te nume$ti înv # tor al poporului, po#i r mâne deseori de ru$ine; dar de te vei numi ucenic al poporului, nu vei r mâne de ru$ine niciodat . Sfânta mil Dumnezeiasc s te lumineze!

Scrisoarea a 11-a

)'RANULUI ZDRAVKO T., CARE ÎNTREAB' CE ÎNSEAMN' CUVINTELE LUI HRISTOS FOC AM VENIT S) ARUNC PE P)MÂNT
Adeseori vorbim de focul invidiei, focul mâniei, focul urii, $i focul poftei, $i focul oric rei patimi rele. Fire$te, acest foc nu a fost adus pe p mânt de c tre împ ratul adev rului $i al dragostei, Hristos. Departe de asta! Acest foc necurat vine din viforul focului iadului, care love$te $i p mântul. Hristos a adus acel foc sfânt cu care El din ve$nicie $i în ve$nicie a fost înfl c rat $i a luminat: focul adev rului $i al dragostei, foc curat, dumnezeiesc, din vatra ve$nic ce se nume$te Sfânta Treime. Flac ra adev rului din care se revars c ldura dragostei. Acesta este focul cu care cre$tinul arde f r se se mistuie, a$a cum rugul din pustie ardea $i nu se mistuia. Acesta este focul pe care l-a sim#it proorocul Ieremia în oasele sale $i care îl mâna în chip nebiruit s arate adev rul lui Dumnezeu (Ieremia 23, 29). Acesta este focul care s-a pogorât asupra apostolilor în chipul limbilor de foc, care i-a în#elep#ii $i i-a luminat pe pescarii simpli $i i-a f cut cei mai mari dintre în#elep#i. Acesta este focul care lumina fa#a arhidiaconului *tefan $i îl f cea asemenea îngerilor lui Dumnezeu. Acesta este focul duhovnicesc al adev rului $i al dragostei, prin care apostolii $i misionarii cre$tini au ren scut lumea, au înviat hoitul omenirii p gâne, l-au cur #it, l-au luminat $i l-au în#elep#it. Tot ce e bun în lume este din acest foc ceresc, pe care Domnul l-a aruncat pe p mânt. Acesta este focul ceresc, prin care sufletul e cur #it a$a cum e cur #it aurul prin focul p mântesc. La lumina acestui foc recunoa$tem calea, ne d m seama de unde venim $i încotro mergem, cunoa$tem pe Tat l nostru Cel Ceresc $i patria cea ve$nic . De la acest foc inima noastr se înc lze$te cu negr it dragoste fa# de Hristos, a$a cum au sim#it $i cei doi apostoli la Emaus $i au descris: au nu ardea în noi inima noastr$ când ne vorbea? Acest foc L-a mânat pe Hristos s Se pogoare din ceruri pe p mânt $i ne mân pe noi s ne în l# m la ceruri. To#i am fost boteza#i cu acest foc sfânt, dup cuvântul lui Ioan: eu v$ botez cu ap$, iar El (Hristos) v$ va boteza cu Duhul Sfânt 'i cu foc. Acest foc lucreaz în inima omeneasc o râvn nedescris pentru tot binele. El bucur pe drept $i chinuie pe p c tos. *i pe noi ne chinuie deseori, pân ce ne vom cur #i deplin de toat nedreptatea $i necur #ia, fiindc scris este: Dumnezeu este foc care arde pe p$c$to'i. Pace #ie $i bucurie de la Domnul!

12

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 12-a

UNEI DOAMNE, DESPRE R'ZBUNAREA MOR)ILOR
Îmi scrii c ceva te nelini$te$te în vis. Trei copii #i se arat , cum închizi ochii, $i te batjocoresc, te oc r sc, te amenin# $i te îngrozesc. Ai mers, zici, la oameni inteligen#i $i ai c utat leac. Ei #i-au spus: „Nu e nimic!” Tu le-ai spus: „Dac nu e nimic, alunga#i de la mine acest nimic! Cum poate fi nimic ceva ce nu-mi d pace de $ase luni?” Iar ei o #ineau pe-a lor: „Schimb aerul, mergi în societ #i vesele, hr ne$te-te mai bine; e o banal ipohondrie”. Îi $tiu eu, soro, pe ace$ti de$tep#i. Ei $i-au pus o plac ce cuprinde câteva cuvinte: „ipohondrie”, „telepatie”, „autosugestie”, prin care trec pe lâng o realitate duhovniceasc de net g duit la rutina zilnic , adic la aer, distrac#ie, carne, ap mineral $i vin. Iar eu î#i spun: cei trei copii care #i se arat sunt chiar cei trei copii pe care tu, precum singur recuno$ti, i-ai omorât mai înainte s -i s rute mândrul soare. *i ei se r zbun acum pe tine. Iar r zbunarea mor#ilor este cumplit $i preacumplit . De vreme ce te nume$ti femeie cu carte, din c r#i am s -#i $i vorbesc. Î#i aduci aminte din c r#i de Macbeth, cum pe un rege englez l-a ucis duhul unui om ucis. Ai citit, negre$it, cum craiul Vladislav, uciga$ul craiului Vladimir, a fost ucis de duhul lui Vladimir. Dar poate n-ai citit de urm toarea întâmplare, împ ratul bizantin Constans avea un frate, Teodosie, pe care nu-l iubea fiindc se temea c acesta îl va da jos de pe tron. Din pricina aceasta, Constans l-a silit pe Teodosie s primeasc cinul diaconesc. Teama, îns , nu la p r sit pe împ rat nici în continuare, în cele din urm , împ ratul s-a hot rât la o f r delege. A f cut ca Teodosie s fie ucis în chinuri, dup care a r suflat u$urat, crezând c a sc pat pe veci de rivalul s u. Ne$tiutorul, îns , nu b nuia c mor#ii sunt mai puternici decât cei vii $i c cel ce ucide un om nevinovat de fapt nu îl ucide, ci depune armele înaintea celui ucis. Dup aceea, într-o noapte diaconul ucis, Teodosie, s-a ar tat fratelui s u, împ ratul, cu un pahar de sânge fumegând $i a strigat cu glas înfrico$ tor: „Bea, frate!” Împ ratul a s rit, a sculat toat curtea, dar nimeni nu $tia nimic s -i spun , într-o alt noapte s-a repetat aceea$i scen : diaconul cu paharul de sânge $i strig tul cumplit: „Bea, frate!” Împ ratul a sculat tot Constantinopolul, îns to#i s-au uitat la el cu gura c scat , cum se uit la tine acei de$tep#i care te trimit la aer $i la mâncare mai bun . Lucrul s-a repetat în alt noapte, în cele din urm , împ ratul Constans, care mai înainte era deplin s n tos, a fost g sit într-o diminea# mort în patul s u. Cite$ti Sfânta Scriptur ? Acolo este spus totul, explicat totul: cum $i de ce se r zbun mor#ii pe cei vii. Cite$te înc o dat despre Cain, care pentru uciderea fratelui s u nu a avut pace niciunde $i niciodat . *i cum duhul jignitului Samuel s-a r zbunat pe Saul. *i cum s rmanul David a p timit groaznic, ani $i ani, pentru uciderea lui Urie, c petenia sa de oaste. *i mai cite$te, dac po#i, mii $i mii de întâmpl ri asem n toare cunoscute ce au avut loc de la Cain pân la tine. *i vei în#elege ce te chinuie $i pentru ce. Vei în#elege c lumea celor uci$i este mai puternic decât lumea uciga$ilor lor, $i c ei se r zbun crunt. Mai întâi în#elege $i bag la cap lucrul acesta. Dup aceea, f tot ce po#i pentru copiii t i omorâ#i. *i Milostivul Dumnezeu, la Care nu sunt mor#i, te va ierta $i î#i va d rui pace. Iar cu privire la ce trebuie s faci, întreab Biserica. Preo#ii $tiu. Dumnezeu s te miluiasc !

13

Episcop Nicolae Velimirovici Scrisoarea a 13-a

UNUI FUNC)IONAR CARE CREDE C' POPORUL )INE PREA MULTE S'RB'TORI
Poporul crede c praznicele îl ajut , iar dvs. crede#i c praznicele îl încurc . Cine poate împ ca în#elegerea dvs. cu în#elegerea poporului, afar de dvs. în$iv ? Da#i-v osteneala s cerceta#i aceast problem mai adânc $i pe toate fe#ele, $i atunci v ve#i închina în#elegerii poporului. S vedem, în primul rând, cum stau lucrurile din punctul de vedere al muncii. dvs. crede#i c poporul nostru munce$te prea pu#in, $i a#i vrea ca el s munceasc mai mult. Dar de ce s lucreze mai mult? Vre#i cumva, s crea#i o p tur de un milion de $omeri? Sunte#i un mult prea bun iubitor de neam ca s dori#i lucrul acesta. *i atunci, nu este mai bine ca poporul s lucreze cu m sur , cum a lucrat $i pân acum, ca s se evite r ul $omajului, care este primul flagel pentru marile imperii apusene? Ori de câte ori da#i într-o extrem dorit , scoate coamele alt extrem , nedorit . Poate c are poporul sârb alte neajunsuri, îns lenevia nu este viciu al sârbilor. Prin goana exagerat dup munc este pricinuit lenevia. Din punctul de vedere al bucuriei în munc . Poporul nostru simte bucurie în munc . De asta cânt el din gur , ba chiar $i din instrumente, în timpul lucrului. Unde se mai pomene$te a$a ceva? A#i auzit, oare, cântec $i muzic în timpul lucrului pe undeva în # rile care au adoptat extrema în privin#a muncii? În # rile industrializate, munca este privit ca o povar , ca un blestem $i o nefericire. De aici, ura fa# de munc $i dragostea de lenevie. De aici, n zuin#a de a lucra mai pu#in. Mai înainte se f cea agita#ie pentru ziua de lucru de zece ore, apoi pentru cea de opt ore, iar acum se face agita#ie pentru cea de cinci ore. Ei, $i atunci, câte zile nelucr toare nu s-ar aduna în an! În pofida acestui curent modern, dvs. vre#i s constrânge#i poporul nostru ca s lucreze $i mai mult decât a lucrat vreodat în trecut! *i cu toate astea, vre#i s v da#i nume de om modern! *i de când s-a întins aceast neagr agita#ie a dvs., ca poporul s #in mai pu#ine s rb tori $i s munceasc mai mult, cântecul s-a împu#inat în satele $i pe #arinile sârbe$ti. Din punctul de vedere al odihnei. Gândi#i în mod gre$it c poporul #ine multe s rb tori ca s se odihneasc mai mult. Chiar dac poporul ar gândi a$a, nu ar gândi gre$it. Voi, func#ionarii, v odihni#i cu mult mai mult decât # ranii. Socoti#i, dragul meu socotitor, câte zile s rb tore$te poporul $i câte zile nu lucra#i dvs. pe an ca func#ionar. Aduna#i concediul dvs. de var , care #ine 30 de zile, $i jum tatea pe care o ave#i liber din toate sâmbetele de peste an, $i orele nelucr toare din fiecare zi, în care poporul lucreaz . Ziua dvs. de lucru deabia ar întrece o jum tate din ziua de lucru a poporului. A$adar, dac ve#i aduna toate s rb torile dvs. domne$ti $i le ve#i compara cu s rb torile poporului, v ve#i ru$ina $i ve#i t cea din gur - fiindc ve#i vedea c s rb tori#i mult mai multe zile pe an decât poporul. *i apoi, mai este un lucru foarte important. dvs. #ine#i zilele nelucr toare ca s v odihni#i, dar poporul nu #ine s rb torile pentru odihn . Odihna e un lucru de însemn tatea a doua. Prin #inerea s rb torii, poporul cheam pe sfin#i în ajutor, întov r $e$te cerul cu p mântul, roag pe Dumnezeu s binecuvânteze ceea ce a lucrat: fiindc poporul $tie, $tie din mii de dovezi date de experien# , c munca lui este în zadar - oricât de mult ar fi - dac Milostivul Dumnezeu nu d rou p mântului, nu lumineaz cu soarele, nu p ze$te de de grindin , de d un tori $i de alte nenorociri. Ca atare, V rog s înceta#i a mai strica sufletul poporului. T ce#i $i lua#i înv # tur de la popor, a$a cum poporul înva# de la Dumnezeu $i din experien#a de veacuri. Pace dvs. $i s n tate!

14

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 14-a

PELERINULUI IOVAN, CARE ÎNTREAB' CE LUCRU ESTE MAI IMPORTANT PENTRU MÂNTUIREA SUFLETULUI
Iar eu o s te întreb ceva, dragul meu tovar $ de drum, $i r spunsul pe care mi-1 dai mie #i l-ai dat în acela$i timp $i #ie. Ce este, a$adar, mai important pentru nou-n scut? Hrana, sau înc lzirea, sau baia, sau ocrotirea? Po#i spune c una dintre ele este mai important decât alta, dar trebuie s recuno$ti c toate patru sunt foarte importante pentru dezvoltarea corect a copilului. Sufletul unui om care s-a de$teptat $i s-a poc it e ca un nou-n scut. Adu-#i aminte cum i-a vorbit Hristos lui Nicodim despre na$terea din nou a omului. Sufletul nou-n scut are nevoie $i s fie hr nit cu înv # tura lui Hristos, $i s se cur #easc prin post $i rug ciune, $i s se înc lzeasc prin dragostea fa# de Ziditorul s u, $i s se p zeasc cu luare-aminte prin controlul gândurilor $i al dorin#elor de toate s ge#ile $i pieirile. Nu ne-a vestit, oare, Mântuitorul prin apostolii S i: dac$ M$ iubi#i, p$zi#i poruncile Mele? Nu a zis: p zi#i o porunc , ci: p$zi#i poruncile, adic pe toate. Iar poruncile lui Hristos privesc ostenelile noastre pentru propriul suflet. Nu o singur osteneal , ci multe osteneli. Tu e$ti pomicultor cunoscut. Câte osteneli nu î#i dai pentru un singur pom? *i pe nici unul nu îl l s m. *i atunci, cum s l s m noi fie $i o singur osteneal pentru sufletul nostru, singura noastr avere pe care mormântul nes tul nu o înghite? Iat , tu ai g sit de cuviin# c pentru sufletul t u era de trebuin# $i un pelerinaj la Ierusalim. Aceasta nu este o porunc r spicat a lui Dumnezeu, $i totu$i tu, din dragoste fa# de Domnul t u $i pentru sufletul t u, ai luat asupr -#i $i osteneala aceasta. *i atunci, cum s trecem peste o porunc r spicat a Mântuitorului nostru ca peste un lucru de mic însemn tate? Pace #ie $i bucurie de la Domnul!

Scrisoarea a 15-a

UNUI PATRIOT CARE SPUNE C' ESTE SUFICIENT S' FII BUN SÂRB, IAR CREDIN)A ESTE UN LUCRU SECUNDAR
Iar eu zic: e de ajuns s fii bun sârb, îns dup modelul celor mai buni $i mai sl vi#i sârbi care s-au ar tat la expozi#ia oamenilor în miile de ani trecute; îns nu îndr znesc s spun ca tine: credin#a e un lucru secundar - fiindc to#i sârbii m-ar v di de mincinos! E$ti bun sârb dac ai ging $ia sufleteasc a craiului Vladislav, dârzenia lui Nemania, iubirea de Hristos a lui Sava, râvna lui Milutin, blânde#ea lui Decianski, smerenia lui Uro$3, jertfelnicia lui Laz r4, vitejia lui Strahinia, iubirea de dreptate a lui Marcu, inima mamei Iugovicilor5, n dejdea Mili#ei6, bun tatea Ievrosimiei, milostivirea fetei din Kosovo, r bdarea
Vladislav, Milutin, Decianski, Uro$ - crai ai Serbiei, cunoscu#i atât pentru talentul de conduc tori, cât $i pentru sfin#enia vie#ii lor. 4 Laz r - cneazul mucenic de la Kosovo. *** Stahinia, Marcu, mama Iugovicilor, fata din Kosovo - personaje ale eposului sârbesc. 5 Stahinia, Marcu, mama Iugovicilor, fata din Kosovo - personaje ale eposului sârbesc.
3

15

Episcop Nicolae Velimirovici poporului în robie, clarviziunea guslarilor orbi, în#elepciunea preo#ilor $i c lug rilor sârbi, sfiala fetelor din popor, insuflarea cânt re#ilor din popor, talentul me$te$ugarilor din popor, rafinamentul #es toarelor $i cus toarelor din popor, limpezimea zicalelor poporului, cump tarea $i chibzuin#a # ranilor sârbi, str lucirea slavei tuturor sârbilor boteza#i. Acestea toate, îns , nu din credin# vin? Cu adev rat, temeiul tuturor celor în$irate este credin#a lui Hristos. Dac nu ai în tine nici una din virtu#ile sus-în$irate ale sl vi#ilor t i str mo$i, $i totu$i te nume$ti sârb, s $tii c nu e$ti altceva decât o firm glorioas pe o dughean goal . Iar asta, cred eu, nu o dorim nici eu pentru tine, nici tu pentru sine. A-i spune cuiva: „Fii bun sârb, iar credin#a este un lucru secundar” e ca $i cum i-ai spune unei oi: „Tu doar fii gras , iar p scutul este un lucru secundar”! Nimeni nu poate fi bun sârb dac nu este mai înainte de toate un bun om. În lume nu a fost $i nici nu este vreo putere care s -l poat face pe om bun cu des vâr$ire, afar de puterea credin#ei lui Hristos. Nu-#i dori, a$adar, un sârbism f r con#inut. S nu-#i fie omul lipsit de minte c l uz , nici sârbul f r credin# tovar $. Aceasta î#i doresc $i î#i urez s n tate.

Scrisoarea a 16-a

UNUI TÂN'R CARE SUFER' *I ÎNTR-UN FEL, *I ÎN ALTUL
Scrisoarea ta m-a mi$cat mult. N-am s -#i ascund: am plâns asupra ei, citind-o $i recitind-o de mai multe ori. În ea este înscris întreaga dram a vie#ii omene$ti. Îmi scrii c ai crescut cu totul în tic lo$ie. Mai ales furtul î#i st tea în obicei - dar te p zeai cu îndemânare, $i to#i te l udau ca pe un tân r de treab . Odat , îns , ai fost prins furând $i fug rit. Ai fugit $i #i-ai rupt piciorul. Nimeni nu a aflat taina ta. Au chemat doctorul. Doctorul #i-a zis c s-a terminat cu piciorul. Au chemat preotul s citeasc rug ciune. Rug ciunea, spui tu, nu a ajutat piciorului t u rupt, dar #i-a cutremurat sufletul. )i-ai amintit de Dumnezeu, $i #i s-a f cut sil de via#a ta tic loas . Te-ai poc it cu sufletul $i ai f g duit c vei tr i dup legea lui Dumnezeu. *i atunci, cum spui c rug ciunea nu #i-a ajutat? Te-a de$teptat; a înviat sufletul t u. *i asta este principalul. Ai pl tit sufletul cu un picior. Ieftin l-ai pl tit. Fii lini$tit. Dar asta nu e totul. Dup ce te-ai înzdr venit, ai început s te rogi lui Dumnezeu cu osârdie. Atunci, unii te-au reclamat ca vr jitor $i descânt tor. *i ai fost pedepsit de autorit #i. Acest lucru te-a tulburat mult, $i de aceea scrii întrebând ce înseamn asta. Înseamn c este strâmt drumul ce duce în împ r #ia lui Dumnezeu. Mântuitorul i-a preîntâmpinat cu privire la acest lucru pe cei ce merg în urma Lui. *i aici nu trebuie s încap mirarea. Faci r ul, te va pedepsi Dumnezeu; faci binele, te pot pedepsi oamenii. Dac faci r ul, oamenii pot s te $i laude, îns Dumnezeu te va pedepsi. Dac faci binele, oamenii pot s te $i pedepseasc , îns Dumnezeu te va r spl ti. Hristos a f cut doar binele, $i totu$i oamenii L-au r stignit. Nu te uita la oameni. Trebuie s tinzi c tre Dumnezeu. Ai dat un picior pentru suflet. Dac trebuie, d -#i pentru suflet trupul tot. *i totu$i, ai pl tit ieftin pentru sufletul t u. Fiindc ai dat putreziciune pentru un m rg ritar de mult pre#. Nu te teme. Tu doar s prop $e$ti pe calea pe care ai apucat-o. Dumnezeu s î#i fie într-ajutor!

6

Milita - So#ia cneazului Laz r.

16

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 17-a

UNEI FEMEI PE CARE O CHINUIE O TRISTE)E AP'S'TOARE
Scrii c te chinuie o triste#e de neînvins $i inexplicabil . Trupe$te e$ti s n toas , casa #i-e plin , dar inima î#i e pustie. De fapt, inima #i-este plin de întristare întunecat . Te duci, din obliga#ie, la distrac#ii $i spectacole, dar asta î#i m re$te $i mai mult întristarea. P ze$te-te bine, aceasta este o boal primejdioas a sufletului. Ea poate s omoare sufletul cu totul. Biserica prive$te o asemenea întristare ca pe un p cat de moarte - fiindc , potrivit spuselor apostolului, sunt dou feluri de întristare: o întristare dup Dumnezeu, care aduce poc in# spre mântuire, $i întristarea acestei lumi, care aduce moarte. La tine este - e limpede - al doilea fel de întristare. Întristarea dup Dumnezeu vine asupra omului când acesta î$i aduce aminte de p catele sale, $i se c ie$te, $i strig c tre Dumnezeu. Sau când cineva se întristeaz pentru p catele altor oameni. Sau când cineva are râvn pentru credin#a lui Dumnezeu, $i vede cu întristare cum oamenii cad de la credin# . Dumnezeu întoarce aceast întristare în bucurie. A$a cum îi descrie Pavel pe apostoli $i pe toate adev ratele slugi ale lui Hristos, spunând c sunt ca ni$te întrista#i, dar care deopotriv se veselesc. Se veselesc, fiindc simt puterea $i apropierea lui Dumnezeu. *i primesc mângâiere de la Dumnezeu. A$a gr ie$te $i Psalmistul: adusu-mi-am aminte de Dumnezeu 'i m-am veselit. Întristarea sfin#ilor seam n cu ni$te nori prin care str luce$te soarele mângâierii - iar întristarea ta seam n cu o eclips de soare. Trebuie s fi avut multe tic lo$ii $i p cate mai m runte, pe care le-ai privit ca fiind lipsite de însemn tate, $i nu le-ai m rturisit $i poc it. Ca un p ienjeni$ vechi, ele s-au îndesit în jurul sufletului t u, $i s-au f cut ca un cuib pentru marea întristare pe care puterea cea rea dr ceasc o între#ine cu r ut cioas bucurie în tine. Drept aceea, cerceteaz -#i întreaga via# , f -#i un examen necru# tor, $i m rturise$te totul la spovedanie. Prin spovedanie vei cur #a $i aerisi casa sufletului t u. *i va intra în tine aerul proasp t $i s n tos de la Duhul lui Dumnezeu. Dup aceea, începe s faci cu vitejie tot ce este bine. Începe, s zicem, cu milostenia în numele lui Hristos. Adu-#i aminte: în numele lui Hristos. Hristos va vedea $i va sim#i asta, $i degrab î#i va d rui bucurie, î#i va d rui bucurie negr it , bucurie pe care numai El o d $i pe care nici o mâhnire ori chin ori putere dr ceasc nu o poate întuneca. Cite$te Psaltirea. Aceasta este cartea pentru sufletele întristate, cartea mângâierii. Domnul s te bucure în curând!

Scrisoarea a 18-a

DOMNULUI P.J., CARE ÎNTREAB' DE CE SE APRINDE CANDEL' ÎNAINTEA ICOANELOR
În primul rând, deoarece credin#a noastr e lumin . Hristos a zis: Eu sunt lumina lumii. Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos lumineaz sufletele noastre. În al doilea rând, ca s ne aduc aminte de caracterul luminos al sfântului în fa#a c ruia aprindem candela - fiindc sfin#ii sunt numi#i fii ai luminii. În al treilea rând, ca s ne slujeasc drept mustrare pentru faptele noastre întunecate $i pentru gândurile $i dorin#ele noastre rele, $i s ne cheme la calea sfin#eniei evanghelice, ca astfel s ne ostenim cu râvn pentru a împlini porunca Mântuitorului: a'a s$ lumineze lumina voastr$ înaintea oamenilor, ca s$ vad$ lucrurile voastre cele bune. În al patrulea rând, ca s aducem o mic jertf lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru 17

Episcop Nicolae Velimirovici noi. Un mic semn al marii noastre recuno$tin#e $i luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rug ciune $i via# $i s n tate $i mântuire $i tot ce ne poate da numai nem rginita dragoste cereasc . În al cincilea rând, ca s fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care n v lesc uneori asupra noastr $i la rug ciune $i ne abat gândurile de la F c torul nostru - fiindc puterile cele rele iubesc întunericul $i fug de orice lumin , mai ales de cea care este închinat lui Dumnezeu $i sfin#ilor Lui. În al $aselea rând, ca s ne dea imbold la ardere de sine. Precum untdelemnul $i fitilul ard în candel , supuse voii noastre, a$a s ard $i sufletele noastre cu flac ra dragostei în toate p timirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu. În al $aptelea rând, ca s ne înve#e c dup cum candela nu poate s se aprind f r mâna noastr , nici inima noastr , aceast candel l untric a noastr , nu poate s se aprind f r sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dac ar fi plin cu toate virtu#ile - fiindc toate virtu#ile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde.

Scrisoarea a 19-a

UNUI FIU CARE A C'ZUT SUB BLESTEMUL P'RINTESC
Îmi scrii c te-ai certat cu tat l t u $i c te-ai desp r#it de el, iar el la desp r#ire te-a blestemat. *i acum întrebi dac acest blestem are vreo însemn tate. Neîndoit c are. Cum s nu aib însemn tate blestemul p rintesc? *i de lucruri mai mici, chiar $i de gânduri obi$nuite, se zguduie lumea duhovniceasc ; cu atât mai mult de blestemul p rintesc rostit pe dreptate. Dreptul Noe a blestemat pe urma$ii lui Ham din pricin c Ham î$i b tuse joc de tat l s u, Noe; *i acest blestem se întinde în chip v dit pân în ziua de ast zi asupra neamurilor negre, a hami#ilor. În #ara noastr s-a împlinit nu de mult un cumplit blestem de mam . O mam î$i certa fiul dezm #at. Mâniindu-se, fiul a înjurat-o. Mama l-a mustrat $i pentru acest lucru. Atunci el a lovit-o pe mama sa cu b #ul. Mama a început s plâng $i s se tânguiasc , $i în durerea sa a rostit acest blestem asupra fiului s u: „Fiu ne-fiu ce-mi e$ti, cum am plâns eu azi s plângi $i tu în ziua ta cea mai de bucurie!” Dup o vreme, mama a murit, iar fiul a r mas neîndreptat $i neiertat; îns blestemul mamei s-a împlinit, în ziua nun#ii fiului - în ziua lui cea mai de bucurie -, nunta$ii tr geau cu pu$ca. Un glonte „r t cit” a nimerit-o pe tân ra mireas , $i el a început s plâng , îns moartea a pus sfâr$it plângerii lui - $i vie#ii lui. Hristos a înt rit str vechea porunc privitoare la cinstirea p rin#ilor zicând cu preacurata Sa gur : s$ cinste'ti pe tat$l 'i pe mama ta. Deci, nici s nu se gândeasc cineva c aceasta e porunc a lui Moise. Nu. Ea este a lui Hristos. Dar dac vreun p rinte p gân sau necredincios ar rosti blestem asupra fiului s u fiindc acesta e cre$tin, un astfel de blestem ar c dea pe capul p rintelui, nu pe al fiului, în cazul t u îns , tu e$ti cel vinovat, $i blestemul r mâne asupr -#i. Ca atare, gr be$te-te $i roag 1 pe tat l t u, cât este viu, s ridice blestemul de peste tine $i s te binecuvânteze, ca s fii viu $i s ai via# lung pe p mânt. Domnul s -#i fie într-ajutor!

18

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi Scrisoarea a 20-a

UNUI STUDENT CARE ÎNTREAB' CINE SUNT CEI S'RACI CU DUHUL
Ferici#i cei s$raci cu duhul, fiindc$ a lor este împ$r$#ia Cerurilor, a zis Domnul Hristos. Pe tine te descump ne$te acest lucru. Descump nirea ta vine din faptul c încurci debilitatea mintal a oamenilor slab dezvolta#i cu s r cia pe care o laud Hristos. S r cia duhovniceasc , altfel spus frângerea inimii, este o însu$ire a celor mai bune min#i pe care le-a avut lumea. Este con$tiin#a nimicniciei proprii înaintea m ririi lui Dumnezeu, con$tiin#a murd riei proprii înaintea cur #iei lui Dumnezeu, con$tiin#a deplinei atârn ri proprii de nem rginita putere a Domnului. Împ ratul David a gr it despre sine: eu vierme sunt, 'i nu om - iar împ ratul David nu era debil mintal, ci a fost o minte bogat $i genial . Fiul lui, preaîn#eleptul Solomon, a scris: n$d$jduie'te c$tre Domnul cu toat$ inima ta, 'i pe în#elegerea ta s$ nu te bizui. Asta înseamn a fi s rac cu duhul, $i anume a te încredin#a întreg lui Dumnezeu, iar în sine a nu crede. Fericit este cel care e în stare a m rturisi f r f # rnicie: „Puterea mea este neputincioas , în#elegerea mea nevolnic , voin#a mea $ov ielnic - Doamne, ajut -mi!” S rac cu duhul este sfântul care, precum apostolul Pavel, poate s spun : eu de nimic nu 'tiu, f$r$ numai de Hristos! S rac cu duhul e savantul care, precum Newton, recunoa$te c ne$tiin#a sa este nem rginit mai mare decât $tiin#a sa. S r cia cu duhul este antipodul des vâr$it al trufiei $i laudei de sine. De prosteasca, foarte prosteasca trufie $i de pierz toarea laud de sine a vrut Hristos s ne p zeasc atunci când i-a l udat pe cei s raci cu duhul. Pace #ie $i bucurie de la Domnul!

Scrisoarea a 21-a

UNEI V'DUVE CARE SE MÂHNE*TE *I Î*I FACE GRIJI
Te mâhne$ti pentru so#ul mort. Î#i faci griji pentru copii. Plângi zi $i noapte, în sufletul t u e tulburare $i întuneric, înaintea ochilor - cea# $i necunoscut. Îmb rb teaz -te. Nu te teme. Spune-#i: B rbatul meu era în primul rând al lui Dumnezeu, $i apoi al meu; $i copiii mei sunt în primul rând ai lui Dumnezeu, $i apoi ai mei. Dac gr dinarul iscusit smulge o floare, s $tii c a$a trebuia s fac . El $tie pricinile pentru care a f cut asta. Iar una dintre pricini este $i aceea ca florile din jur s prop $easc mai bine. Gândurile tale se vor în l#a de la p mântesc la ceresc. Sufletul #i se va lipi mai tare de Dumnezeu. Duhul î#i va triumfa asupra trupului. Moartea nu-#i va mai fi înfrico$ toare. De$ert ciunea dinainte #i se va p rea vrednic de râs. Felul în care vedeai aceast lume - ca pe patria adev ratei $i trainicei fericiri - se va schimba. A$adar, câ$tig duhovnicesc din mai multe p r#i. S $tii c Dumnezeu zide$te $i când d râm . Pentru copii s nu-#i faci griji. F doar ce st în puterea ta. În ce întrece puterea ta, încredin#eaz -i F c torului lor $i al t u. Scris este: arunc$ spre Domnul grijile tale, $i vei sim#i c este u$oar crucea ta. Au fost $i sunt multe cruci grele asupra mamelor r mase v duve, î#i voi descrie una deosebit de grea. La începutul R zboiului mondial, nem#ii l-au omorât pe un cunoscut al meu înaintea casei sale de lâng Drina, la cas au pus foc, iar pe nevast au alungat-o de acolo, împreun cu cei $ase copii mici. Au trecut de atunci 19

Episcop Nicolae Velimirovici doisprezece ani. Într-o zi, pe nea$teptate, mi se arat în Skoplje un tân r func#ionar de la c ile ferate $i mi se prezint drept fiul acelui prieten al meu care pierise. M-am bucurat mult $i l-am întrebat cu fric dac a mai r mas cineva în via# dintre ei $apte - la care el mi-a r spuns vesel: suntem vii $i s n to$i, slav lui Dumnezeu! Doi suntem slujba$i de stat, doi în comer#, sora mai mare m ritat , iar cea mai mic împreun cu mama în B. Atunci a început s îmi fac o descriere vie a chinurilor $i groz viilor îndurate. Mersul pe jos, de-a dreptul pribegie prin toat #ara, de la Drina la Bitolia. *i foamete, boal , frig, închisoare, nop#i petrecute în g ri, prin birturi, pe lâng drumuri. Pe lâng asta, frica, necunoscutul, str in tatea, în cele din urm îns , biruin#a $i slava. A fost p strat chipul, $i în#elegerea, $i via#a, $i credin#a. Ce s #i-o mai lungesc? Eu cred c luptele $i biruin#ele acelei mame cu $ase orfani sunt mai sl vite $i mai frumoase ca ale lui Napoleon. *i #ie î#i va ajuta Dumnezeu. Nu Îl uita, $i nu te va l sa. *i vei birui, $i vei avea parte de biruin# dulce în veacul veacului. Pace #ie $i binecuvântare Dumnezeiasc ! Scrisoarea a 22-a

PENSIONARULUI S. P., CARE INTERPRETEAZ' DUP' O METOD' PROPRIE R'ZBOIUL CHINO-JAPONEZ
Trebuie s recunosc: m-a uimit interpretarea dvs. la actualul r zboi dintre chinezi $i japonezi. Spune#i: „A fost ab tut pericolul r zboiului de la Europa. R zboiul a fost mutat de cealalt parte a p mântului, acolo unde este noapte când la noi e ziu ”. *i dvs., jubilând, prezice#i pace Europei. Oare pute#i gusta dulcea#a p cii atunci când auzi#i c e r zboi între oameni într-un col# al lumii, oricare ar fi acesta? Oare v priesc mâncarea $i b utura, $i distrac#iile $i cinematograful, atunci când zbura#i cu gândul pe câmpiile Manciuriei $i privi#i oamenii degera#i, însângera#i, fl mânzi, deveni#i fiare, ce sunt urma$ii aceluia$i str mo$ din care se trage poporul dvs. $i dvs. în$iv ? Asculta#i în fiecare sear ce v tr nc ne radioul în urechi, $i crede#i c a$a ve#i deveni mai în#elept! Cel mai important lucru pe care ar putea s vi-1 comunice în zilele noastre radioul ar fi gemetele miilor de r ni#i $i horc ielile miilor de muribunzi, precum $i tânguirea mamelor, v duvelor $i orfanilor din cele dou mari împ r #ii omene$ti. To#i ace$ti oameni sunt, ca $i dvs., suflete vii, însetate de via# $i fericire. *i deasupra lor atârn acela$i soare ca $i deasupra dvs. *i pe ei îi prive$te înl crimat ochiul lui Dumezeu, la fel ca $i pe noi. Nu este, deci, vreme de jubilare, ci de jale $i jale nu pentru un om sau doi, ci pentru popoare $i neamuri $i state. Când conduc torii europeni declar doliu na#ional pentru moartea nu $tiu c rui prin# de Bourbon sau de Savoia, cum pot uita s declare doliu pentru moartea silnic a mii de fiin#e omene$ti, care în ochii F c torului sunt prin#i? Dac popoarele Europei ar fi mai luminate, ele ar introduce doliu de stat $i na#ional pentru orice r zboi de pe orice parte a globului. Ar închide cafenelele $i tripourile $i cinematografele, $i ar interzice toate distrac#iile neroade între fra#i $i vecini; totul din jale $i din comp timire. Cum s-ar bucura cerurile dac slavii ar face primii lucrul acesta! Poate c ve#i râde cu poft de ceea ce v scriu. *i Pilat ar fi râs. *tiu îns c Hristos nu ar fi râs. Iar în ce prive$te proorocia dvs. c Europei îi e asigurat pacea prin faptul c focul r zboiului s-a ar tat departe de ea, s fi#i foarte prudent. Nu v încrede#i în dvs., nici în proorocia dvs. Când p durea arde la un cap t, oare vântul nu poate s aduc o scânteie $i la cap tul cel lalt? Pace dvs. $i mil de la Dumnezeu! 20

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 23-a MILITARUL IOVI)A N. CARE POVESTE*TE DESPRE FELUL ÎN CARE A AJUNS LA CREDIN)A LUI DUMNEZEU
Îmi scrii despre minunatul lucru care #i s-a întâmplat în r zboi. Cineva împ r#ea osta$ilor pe câmpul de lupt Noul Testament. C r#i mici, bine legate. Ai luat $i tu. *i ai remarcat cu ironie: „Aici au c utare o#elul $i plumbul, nu c r#ile; $i dac o#elul nu ne mântuie$te, cartea chiar c nu ne va mântui!” Asemenea remarc ai f cut - c ci pân în acea zi nu pusesei nici un temei pe credin#a lui Dumnezeu. O priveai ca pe o manta veche, pe care caravana omeneasc o târâie dup sine de când lumea f r nici un folos. Ai primit, totu$i, c rticica $i ai b gat-o în buzunar, în stânga. Ce s-a întâmplat? Tu spui: „O minune a lui Dumnezeu”, $i eu subscriu. Chiar în acea zi s-a pornit o încle$tare crâncen , în jurul t u c deau r ni#ii. Dintr-o dat , $i tu cazi. Te-a lovit un glonte. Te-ai apucat cu mâna de partea stâng . Te a$teptai s curg sângele. Când te-ai dezbr cat, ai aflat glontele în c rticica aceea, chiar în dreptul inimii. Te-ai cutremurat tot, ca de friguri. Degetul lui Dumnezeu! Cartea sfânt #i-a sc pat via#a de o#el $i plumb. Tu soco#i acea zi drept na$terea ta duhovniceasc . Din acea zi, ai început s te temi de Dumnezeu $i s înve#i cu luare-aminte credin#a. *i totu$i, nu este o manta veche! *i nu o poart în zadar caravana omeneasc . Dumnezeu #i-a deschis ochii cu mila Sa. St scris: Dumnezeu pe drep#i iube'te 'i pe p$c$to'i miluie'te. Unii oameni $i-au pierdut în r zboi trupul, iar al#ii, sufletul. Primii au pierdut mai pu#in. Iar unii $i-au dobândit sufletul. Ace$tia sunt adev ra#ii înving tori. Au fost unii care au plecat la r zboi ca ni$te lupi $i s-au întors din r zboi ca ni$te miei. Cunosc destui dintr-ace$tia. Sunt cei care, ca $i tine, au sim#it printr-o întâmplare minunat c Nev zutul Dumnezeu p $e$te lâng ei. Precum a zis Psalmistul: mai-nainte am v$zut pe Domnul înaintea mea pururea, c$ de-a dreapta mea este, ca s$ nu m$ clatin. Cite$ti Psaltirea? *i dac tu, fiind pe atunci necredincios, ai sim#it cum p trunde Cel Preaînalt în via#a omeneasc , cu cât mai mult acum, când e$ti credincios $i evlavios? Pace #ie $i bucurie de la Domnul!

Scrisoarea a 24-a

UNEI FAMILII EVLAVIOASE, CARE ÎNTREAB' CUM A ÎNVIAT HRISTOS
Oare nu este îndeajuns a $ti c Hristos a înviat? La ce bun s se chinuie cineva cu întrebarea: „Cum a înviat?” Întrebarea voastr vine, îns , din dragoste $i entuziasm, iar nu, nicidecum, din îndoial ; ca atare, îmi este drag $i aceast întrebare a voastr , dragii mei. A$a cum soarele r sare în Asia dintr-o dat , $i ziua ia locul nop#ii. A$a cum ap sa#i întrerup torul electric într-o camer cufundat în întuneric, $i dintr-o dat s-a f cut lumin , într-un chip asem n tor a fost $i învierea Domnului din moarte la via# . Pe t cute $i într-o clip . Sau tot mai întreba#i plini de curiozitate: „Cum?” Cred c a$a cum la începutul facerii lumii s-a ar tat lumina în întunericul de ob$te. Oamenii gro$i la minte gândesc: „Cum o fi fost fabrica aceea grozav care a f cut lumin în lume? *i ce ma$ini or fi fost în fabrica aia? *i câte milioane de cai-putere $i elefan#i-putere au trebuit pentru a pune în mi$care ma$inile 21

Episcop Nicolae Velimirovici acelea?” Nici o fabric , nici o ma$in , nici un fel de puteri, nici milioane de ani; în general, nici o sfor#are, ci numai un cuvânt puternic, $i lumina s-a ar tat $i a umplut întreaga lume. i a zis Dumnezeu: „S$ fie lumin$”; 'i a fost lumin$. Nici nu a fost spus un cuvânt care s se aud , ci a fost doar gândit: fiindc gândul lui Dumnezeu $i cuvântul Lui sunt totuna. *i a gândit Dumnezeu: „S$ fie lumin$”; $i a fost lumina. Deci, pe t cute $i într-o clip . A$a a fost $i învierea lui Hristos. A$a s-a ar tat aceast nou lumin , care a f cut s str luceasc oamenilor cu judecat lumina duhovniceasc . A$a cum acea lumin cosmic universal a descoperit tuturor ochilor lumea aceasta, fizic , $i lumina învierii Domnului a descoperit oamenilor cu judecat lumea cealalt , duhovniceasc , s la$ul duhurilor nemuritoare. Ca atare, aceast lumin nu este câtu$i de pu#in mai mic decât cea dintâi. Atât una, cât $i cealalt s-au ar tat pe t cute $i într-o clip , dup atotputernica voie a F c torului, dup atot-în#eleptul Lui plan, dup negr ita Lui mil $i dragoste. A#i auzit c oamenii d rui#i fac lucruri mari $i geniale cu o u$urin# $i repeziciune minunat . Cu atât mai mult D t torul tuturor darurilor, F c torul tuturor geniilor! Oare nu a#i citit cu ce u$urin# $i repeziciune a înviat Domnul pe fiica lui Iair $i pe fiul v duvei din Nain? *i pe Laz r în Betania? A zis un cuvânt - $i s-a f cut! Fiindc la Dumnezeu are putere tot ce spune, chiar $i ce gânde$te. A$a S-a înviat Hristos $i pe Sine. Ba înc mai u$or $i mai repede. *i f r cuvinte. Iar acum v rog, dragi copii, de vreme ce $ti#i c Domnul a înviat, îndeletnici#i-v mai mult cu întrebarea cum ve#i face $i voi s merita#i învierea. Ca El s v învie $i pe voi. Fiindc El S-a înviat pe Sine pentru voi, ca s dea încredin#are c $i voi o s învia#i prin El $i s fi#i asemenea Lui în slav $i frumuse#e ve$nic . Închina#i-v , a$adar, Domnului înviat, $i cânta#i-I cântarea de diminea# :
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, Îngerii o laud în ceruri, *i pe noi pe p mânt ne învrednice$te Cu inim curat s Te sl vim!

Scrisoarea a 25-a

UNUI VETERAN RUS CARE Î*I PLÂNGE PATRIA R'STIGNIT'
Alin -te, fr #ioare drag . Hristos a înviat! *i noi plângem împreun cu tine; alin -te. Pentru sfânta lui Hristos Rusie plângem $i noi, to#i ortodoc$ii, în primul rând slavii ortodoc$i, îns nu numai slavii. *i to#i ceilal#i ortodoc$i. Acum doi ani, se aflau închin tori sârbi la liturghia pascal din Nazaret. Preotul, un arab, a slujit, dup care a $i vorbit. A vorbit despre învierea Domnului $i despre p timirea poporului rus. Au plâns arabii, au plâns $i sârbii. V rsând lacrimi, în cele din urm preotul a tras aer în piept $i a strigat: „Dar noi, arabii, credem cu t rie c vom fi martorii unei noi învieri a lui Hristos prin Rusia!” S-a înf #i$at privirilor o priveli$te minunat , întreg poporul striga plângând: „Amin! Amin! Amin!”, b tând din mâini $i din picioare. Alin -te, fr #ioare drag . Hristos a înviat! Nu întreba de ce Dumnezeu chinuie Rusia. St scris: pe cine iube'te Dumnezeu, îl 'i pedepse'te, 'i-l bate. Chiar a$a scrie, c Milostivul Dumnezeu pe cine iube$te bate. Îl bate în împ r #ia p mânteasc pentru a-l prosl vi mai tare în cea cereasc , îl bate ca s nu se lipeasc de putregaiul p mântesc, de idolii lume$ti, de idolii am gitori ai puterii $i iscusin#ei $i bog #iei omene$ti, de umbre trec toare $i ispite morbide. F r b t i mari, Ortodoxia nu ar fi reu$it s duc adev rul lui Dumnezeu prin atâtea gropi $i bezne de veacuri $i veacuri, $i nu ar fi reu$it s str bat o curs cu obstacole atât de 22

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi lung , p strând adev rul $i sfin#enia $i cur #ia. F r p timiri, Ortodoxia nu ar fi d inuit nici o sut de ani în cur #ia sa. În 19 veacuri, ea n-a avut nici un veac întreg de pace $i libertate, f r prigoan , f r b taie, f r robie, foc, spaim $i groaz . Acest lucru nu îl în#eleg celelalte credin#e. Acest lucru nu îl pricep ereticii. Nici unul dintre popoarele ce au ales împ r #ia p mânteasc drept ideal de fericire nu în#elege $i nu pricepe ce se face ast zi cu Rusia ortodox . Acest lucru îl în#eleg numai clarv z torii, care v d împ r #ia cea ve$nic $i f r moarte a lui Hristos ca pe o realitate, îns $i clarviziunea e fiic a suferin#ei. Alin -te, fr #ioare drag , alin -te cu învierea lui Hristos. Nu cârti împotriva ateilor ce prigonesc poporul rus. Ei sau mongolii, totuna sunt. Închin tori la idoli $i unii, $i ceilal#i. Mongolii se închin idolilor din materie, împil torii de ast zi ai Rusiei se închin idolului materiei. Ei se închin materiei ca unui dumnezeu, industriei ca unui dumnezeu, statului ca unui dumnezeu. Ei se numesc pe sine atei (= oameni f r Dumnezeu), $i adev r gr iesc. *i dac s-ar numi pe sine închin tori la idoli, tot adev r ar gr i. Tu îns , când vorbe$ti despre nefericirea ru$ilor, nu uita c împil torii, nu împila#ii sunt ast zi cele mai nefericite fiin#e de pe p mântul rusesc. S -#i par r u de ei; s nu îi osânde$ti. C precum iarba se vor usca. Unul dup altul î$i vor ie$i din min#i $i de la putere. Slugi ale lui Dumnezeu sunt, chiar dac nu v d asta. Toat apa o dau tot la moara lui Hristos. Prin urletele lor împotriva lui Hristos, ei lucreaz pentru Hristos. Nu le e dat acum s vad asta. Dar când vor trece ca ni$te umbre, atunci vor vedea. *i se vor tângui amar, fiindc nu vor avea s primeasc nimic mai mult decât blestem - fiindc plata lor le-a fost pl tit pe de-a-ntregul aici, pe p mânt, în chipul acestei puteri $i st pâniri trec toare. Iar tu nu plânge, ci s te bucuri. S-a pârguit recolt mare de suflete în Rusia. În aceste zile, poporul rus patimitor umple Raiul mai mult decât oricare alt popor cre$tin din lume. Bucur -te: Hristos a înviat!

Scrisoarea a 26-a

MODESTUL FUNC)IONAR T., CARE SE PLÂNGE DE PRIETENUL ÎNGÂMFAT
Îmi scrii ce plin de amar #i-a fost învierea din acest an. Ce s-a întâmplat? Prietenul t u cel mai apropiat a dobândit o pozi#ie înalt . De acest lucru te-ai bucurat la început. N-au trecut îns nici câteva s pt mâni, c prietenul a început s se înstr ineze de tine. Nu î#i r spunde la scrisori, e rece $i scurt în discu#ii, te las mult vreme s a$tep#i în fa#a cancelariei, iar în spatele t u vorbe$te despre tine cu dispre#. Nu po#i s -l recuno$ti. Ce s-a întâmplat cu acest om drag? Arabii ar spune: „L-a înghi#it scaunul!” Dac vrei, cite$te-i ceea ce î#i voi scrie acum. Erau în Arabia doi prieteni, în fiecare sear ei $edeau lâng vatr pe ni$te sc unele mici cu trei picioare $i st teau de vorb . S-a întâmplat îns ca unul dintre ei s ajung $eic. S-a mutat, a$adar, într-un palat de piatr $i a $ezut pe un scaun înalt din sidef. A venit $i vechiul lui prieten, plin de bucurie, bucuros nevoie mare, s îl felicite - îns $eicul îngâmfat nu l-a primit îndat , ci l-a l sat s a$tepte la poart mai multe zile. În cele din urm , porunci s fie adus. Prietenul cel umil intr , iar $eicul se întinse cu $i mai mult trufie în scaunul din sidef. Prietenul pricepu dintr-o dat totul, $i începu dinadins s dea roat cu privirea ca $i cum nu l-ar fi v zut pe $eic. *eicul îi t ie vorba mânios $i-l întreb ce caut cu privirea. „Pe tine te caut, omule, unde e$ti?” - a r spuns prietenul. *i ad ug cu necaz: „Cât vreme ai stat pe scaun mic, nu se vedea scaunul de om, iar acum uite c nu se vede omul de scaun!” Cu adev rat, acela$i lucru s-a întâmplat $i cu prietenul t u. S-a pierdut omul în scaunul mare! Îns acesta e un fenomen a$a de obi$nuit în lume, încât sup rarea ta pare caraghioas . Oamenii se #in mai greu sus decât jos. 23

Episcop Nicolae Velimirovici O, omule! O, pulbere! Pentru ce te îngâmfi? Pentru care din dou nimicnicii: pentru cea din via# sau pentru cea din moarte? Despre un om de stat elin se poveste$te c avea obiceiul ca în fiecare diminea# s fac plec ciune în dou p r#i opuse, întrebat cui se închin în dou p r#i, el a r spuns: „Dumnezeirii $i poporului - fiindc tot ce am este fie de la Dumnezeire, fie de la popor”. O, omule! O, secund în timp $i milimetru în spa#iu! Pentru ce te îngâmfi? Spus este despre tine în Sfânta Scriptur : tot cel trufa' cu inima urâciune este înaintea Domnului. *i înc : Dumnezeu st$ împotriva celor mândri. *i, dac mai vrei, înc : trufia merge înaintea pierz$rii. Prin trufia ta, ai declarat r zboi Celui Atotputernic $i Ve$nic. Atomul s-a r sculat împotriva Celui Nem rginit. Secunda s-a r zvr tit împotriva Celui F r de moarte, înfrângerea ta nu este, oare, limpede chiar $i pentru furnici? F r de veste va veni asupra ta pierzarea $i ru$inea. Drept aceea, întoarce-te, poc ie$te-te, vino-#i în fire, dezmetice$te-te, înomene$te-te. Fii om! Aceasta e mai mult decât a fi împ rat. Fii om! Acesta e un lucru mai str lucit decât toate coroanele $i mai însemnat decât toate scaunele. Aceasta e înv # tura pentru prietenul t u. Iar #ie s n tate $i pace de la Dumnezeu, $i înviere cu fericire.

Scrisoarea a 27-a

PRIETENILOR DINTR-UN SPITAL, CARE ÎNTREAB': „CINE ÎMI D' M'RTURIE C' A ÎNVIAT HRISTOS?”
Mai întâi de toate, îmi d m rturie con$tiin#a mea. Apoi, ra#iunea $i voin#a. Con$tiin#a îmi spune: „P timirile cele atât de mari ale lui Hristos pentru binele $i mântuirea oamenilor nu puteau fi r spl tite prin nimic altceva decât prin înviere $i slav nep mânteasc . P timirile negr ite ale Dreptului au fost încununate cu negr it slav . Acest fapt îmi d mul#umire $i pace”. - Ra#iunea îmi spune: „F r str lucita biruin# a învierii, întreaga lucrare a Fiului lui Dumnezeu ar fi r mas în mormânt, întreaga Lui misiune ar fi fost o nereu$it ”. Voin#a îmi spune: „Învierea lui Hristos m mântuie$te de $ov itoarea împleticire între bine $i r u, $i m îndreapt în chip hot râtor pe calea binelui. *i, pe deasupra, îmi lumineaz în aceast cale, $i îmi d avânt $i putere”. În afara acestor trei glasuri care îmi m rturisesc din mine unul $i acela$i lucru, mai sunt aici $i martori de încredere din afara mea: sunt aici sl vitele femei mironosi#e, sunt aici cei doisprezece mari apostoli, sunt aici $i ceilal#i cinci sute de martori - to#i care L-au v zut $i L-au auzit dup înviere, nu în vis, ci aievea, $i nu vreme de un minut, ci patruzeci de zile în cap. Îmi d m rturie $i acel înfl c rat Saul, cel mai mare prigonitor evreu al cre$tinilor; îmi d m rturie c a v zut lumina Domnului înviat ziua în amiaza mare, $i c a auzit glasul Lui, $i c a ascultat porunca Lui. De aceast m rturie Pavel nu a vrut s se lepede nici dup 30 de ani, $i nici în ceasul mor#ii, când sabia lui Nero s-a coborât peste capul lui la Roma. Îmi d m rturie $i sfântul Procopie, comandant de o$ti roman, care plecase s -i nimiceasc pe cre$tinii din #inuturile r s ritene $i c ruia în cale i S-a ar tat pe nea$teptate Hristos viu $i l-a întors la Sine. *i în loc ca Procopie s -i taie pe cre$tini, s-a dat pe sine de bun voie s fie t iat pentru Hristos. Îmi mai dau m rturie mii de mucenici ai lui Hristos în temni#e, pe e$afoduri, de-a lungul a veacuri $i veacuri, de la mucenicii Ierusalimului pân la mucenicii Balcanilor $i pân în zilele noastre, la cei mai noi mucenici, ai Moscovei. Îmi dau m rturie $i toate sufletele drepte $i bune, pe care le întâlnesc ades în via# $i care se bucur când aud de învierea lui Hristos din mor#i. Acest lucru r spunde con$tiin#ei lor, le cutremur sufletul, le bucur inima. Primesc m rturie $i de la p c to$i $i de la urâtorii lui Hristos. Prin însu$i faptul c ei, 24

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi p c to$i $i plini de r utate fiind, t g duiesc învierea lui Hristos, eu dobândesc încredin#are c lucrurile stau tocmai dimpotriv . La orice judecat se cerceteaz purt rile martorului, $i dup aceasta se m soar cât pre#uie$te m rturia lui. Atunci când martorii trezvitori, cinsti#i $i sfin#i afirm : „Noi $tim c Hristos a înviat”, eu primesc bucuros m rturia lor ca adev rat ; iar când cei necura#i, nedrep#i $i ne-sfin#i t g duiesc învierea lui Hristos, prin aceasta ei dau putere m rturiei celor dintâi $i mai mult m încredin#eaz de adev rul învierii Domnului meu: fiindc ceea ce t g duiesc, din r utate t g duiesc, nu din cuno$tin# . Îmi mai dau m rturie numeroasele popoare $i semin#ii care prin credin#a în Hristos Cel înviat au înviat ele însele din s lb ticie întru cultur , din robie întru libertate, din mocirla imoralit #ii $i întunec rii min#ii întru lumina fiilor lui Dumnezeu. *i învierea poporului sârb îmi d m rturie despre învierea lui Hristos. Pân $i cuvântul însu$i de „înviere” îmi d m rturie despre acela$i lucru: c ci f r învierea lui Hristos nu ar fi existat nici cuvântul de „înviere” pe limba omeneasc . Când Pavel a rostit pentru prima dat acest cuvânt în Atena cea cultivat , atenienii au fost uimi#i $i tulbura#i. *i a$a, fiilor ai lui Dumnezeu, v heretisesc: cu adev rat, Hristos a înviat!

Scrisoarea a 28-a

UNEI ASOCIA)II DE FEMEI ORTODOXE, DESPRE CELE *APTE SPUSE ALE LUI HRISTOS DE PE CRUCE
A#i vrut s $ti#i în#elesul celor $apte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi? Prima: P$rinte, iart$-le lor, c$ nu 'tiu ce fac. Prin aceste cuvinte, Domnul a ar tat în primul rând mila Sa fa# de uciga$i, a c ror r utate nu L-a l sat nici în chinurile de pe cruce; iar în al doilea rând a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adev r dovedit, dar niciodat b gat la cap - $i anume: c f c torii de rele nu $tiu niciodat ce fac. Omorându-1 pe cel drept, ei se omoar în fapt pe sine, în vreme ce pe drept îl prosl vesc. C lcând legea lui Dumnezeu, ei nu v d piatra de moar ce se pogoar nev zut asupra lor ca s îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu v d cum î$i preschimb propria fa# în bot de animal, îmb ta#i de r u, ei niciodat nu $tiu ce fac. A doua: Adev$rat zic #ie: ast$zi vei fi cu Mine în Rai. Aceast spus a fost îndreptat c tre tâlharul care s-a poc it pe cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru p c to$ii care se poc iesc fie $i în ultima clip . Milostivirea lui Dumnezeu e negr it de mare. Domnul î$i s vâr$e$te misiunea $i pe cruce. Pân la ultima suflare, El mântuie$te pe cei care arat fie $i cea mai mic voin# de a se mântui. A treia: Femeie, iat$ fiul t$u. A$a i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care st tea sub crucea iubitului ei Fiu r stignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: iat$ mama ta. Cuvintele acestea arat grija de fiu, pe care oricine o datoreaz p rin#ilor. Iat , Cel ce a dat porunca: s$ cinste'ti pe tat$l t$u si pe mama ta împline$te El însu$i porunca Sa pân în ultima clip . A patra: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai p$r$sit? Cuvintele acestea arat pe cât neputin# a firii omene$ti, pe atâta clarviziune - fiindc omul este cel care p time$te. Aici, îns , sub suferin#a omeneasc se ascunde o tain . Iat , fie $i doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea s cutremure mai târziu Biserica $i care înv #a gre$it c Dumnezeirea a p timit pe cruce. Îns Ve$nicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul $i cu sufletul, în clipa rânduit s p timeasc pentru om $i s moar pentru om; c ci dac în Hristos a p timit Dumnezeirea, înseamn c Dumnezeirea a murit în El - iar acest lucru e de neconceput. Adânci#i-v cât mai mult în aceste mari $i înfrico$ toare cuvinte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai p$r$sit? A cincea: Mi-e sete. I se scursese sângele. De aici setea. Soarele care apunea îi b tea în 25

Episcop Nicolae Velimirovici fa# , $i una peste alta cu celelalte chinuri îl ardea cumplit. Fire$te c Îi era sete. Dar - o, Doamne! - oare chiar )i-e sete de ap sau e$ti, cumva, însetat de dragoste? E$ti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau $i una $i alta? Iat , legionarul roman î#i d buretele înmuiat în o#et. O singur pic tur de mil pe care ai sim#it-o de la oameni în trei ceasuri, cât ai fost atârnat pe cruce! Soldatul roman mic$oreaz p catul lui Pilat - p catul împ r #iei romane - fa# de Tine, fie $i cu o#et. De aceea, Tu vei strica împ r #ia Romei, îns în locul ei vei zidi o împ r #ie nou . A $asea: P$rinte, în mâinile Tale îmi dau duhul. Fiul î$i d duhul în mâinile Tat lui S u. Ca s se $tie c de la Tat l a venit, nu cu de la Sine putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, îns , $i ca s aud $i s priceap budi$tii, pitagoreii, oculti$tii $i to#i acei filosofi care b smuiesc despre s l $luirea sufletelor celor mor#i în al#i oameni, sau în animale, sau în plante, sau în stele $i minerale. Lep da#i toate aceste fantezii $i privi#i încotro se îndreapt duhul Dreptului mort: P$rinte, în mâinile Tale îmi dau duhul. A $aptea: Sâvâr'itu-s-a. Aceasta nu înseamn : „S-a s vâr$it via#a”. Nu; ci înseamn : „S-a s vâr$it misiunea r scump r rii $i mântuirii neamului omenesc”. S vâr$itu-s-a, $i s-a pecetluit cu sânge $i moarte pe p mânt, lucrarea cea dumnezeiasc a singurului Mesia adev rat al oamenilor. S vâr$itu-s-a chinul, dar via#a de-abia apare. S vâr$itu-s-a tragedia, îns nu drama. Urmeaz ultimul, m re#ul act: biruin#a asupra mor#ii, învierea, slava!

Scrisoarea a 29-a

UNEI FETE *COLITE, DESPRE CELE CINCI R'NI ALE LUI IISUS
Îmi scrii c ai auzit de la femeile b trâne un „basm” despre cele cinci r ni ale lui Iisus, $i întrebi cum a luat na$tere acest basm. Vai, fiic , cite$te Noul Testament! Vai, sârbilor, nu v face#i de ru$ine înaintea cerului $i p mântului prin necunoa$terea credin#ei voastre! L sa#i deoparte toate celelalte înv # turi $i lecturi pân ce ve#i înv #a mai întâi ceea ce e mai important $i mai mântuitor. Mai întâi vine cunoa$terea credin#ei, $i dup aceea toate celelalte înv # turi. În Anglia toat lumea cite$te Sfânta Scriptur a lui Dumnezeu. *i oamenii de stat $i politicienii $i c rturarii $i muncitorii obi$nui#i î$i dau osteneala ca întotdeauna s î$i s reze cuvintele, discursurile, articolele, c r#ile prin cuvinte din Sfânta Scriptur , s dea t rie $i podoab cuvintelor omene$ti prin cuvintele dumnezeie$ti, cum s-ar împodobi ni$te coliere de sticl cu diamante. Iar cele cinci r ni ale lui Iisus nu sunt vorbe, ci o realitate înfrico$ toare. Ca atare, ele trebuie cunoscute chiar mai bine decât cuvintele. Dou r ni în mâini, dou r ni în picioare, una în coast . Toate cinci r nile de la cuie negre, ca $i de la mai negrul înc p cat omenesc. Str punse mâinile, cu care binecuvânta. Str punse picioarele, cu care umbla $i c l uzea pe singura cale dreapt . Str puns pieptul, ce rev rsa din sine focul iubirii cere$ti în piepturile omene$ti r cite. Fiul lui Dumnezeu a îng duit s I se str pung cu fier mâinile pentru p catul multelor mâini - al unei p duri de mâini - care au ucis, au furat, au dat foc, au jefuit, au întins curse, au f cut silnicii; $i s I se str pung picioarele pentru p catul multor picioare - al unei p duri de picioare - care au umblat spre r u, au r t cit nevinov #ia, au prigonit dreptatea, au pâng rit sfin#enia, au c lcat bun tatea; $i s I se str pung pieptul pentru multele inimi împietrite - un munte de inimi - în care s-a n scut toat r utatea $i toat lipsa de Dumnezeu, $i gândurile hulitoare, $i poftele dobitoce$ti, $i în care de-a lungul tuturor veacurilor au fost f urite planurile de iad ale fratelui împotriva fratelui, ale vecinului împotriva vecinului, ale oamenilor împotriva lui Dumnezeu. Str punse au fost mâinile lui Iisus - ca mâinile fiec ruia s se cur #easc de faptele p c toase. Str punse au fost picioarele lui Iisus - ca picioarele fiec ruia s se abat de la c ile 26

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi p c toase. Str puns a fost pieptul lui Iisus - ca inima fiec ruia s se cure#e de poftele $i de gândurile p c toase. Când cumplitul Cromwell, dictatorul Angliei, a început s ia m n stirilor averea $i s le închid , pe p mântul Angliei a luat na$tere o procesiune zgomotoas , alc tuit din câteva sute de mii de fiin#e omene$ti, ca semn al nemul#umirii poporului, înainte erau purtate steaguri cu înscrisul: Cele cinci r!ni ale lui Iisus, $i se cântau cântece duhovnice$ti $i se slujeau slujbe Dumnezeie$ti pe câmpuri. Cumplitul dictator s-a însp imântat foarte, $i s-a temut mai mult de acele steaguri decât de orice altceva, $i a murit în silnicia sa. Cele cinci r ni ale lui Iisus s te înve#e, fato, s -#i pirone$ti cele cinci sim#uri de Dumnezeul Cel Viu. Cele cinci r ni ale lui Iisus sunt cele cinci izvoare ale sângelui preacurat prin care a fost sp lat neamul omenesc, prin care a fost sfin#it p mântul. Prin aceste cinci izvoare a curs tot sângele Dreptului, pân la ultima pic tur . Domnul Cel f c tor de minuni, Care a $tiut a înmul#i pâinea $i a hr ni cu cinci pâini 5000 de fl mânzi, înmul#e$te neîncetat acest preacurat sânge al S u, $i prin el hr ne$te $i adap din mii de altare multe milioane de credincio$i. Aceasta este Sfânta împ rt $anie, fiic a lui Iisus. În Vinerea Mare lipe$te-te cu sufletul de Preasfânta N sc toare de Dumnezeu sub cruce, ca $i pe tine s te spele sângele de via# f c tor din cele cinci r ni ale lui Iisus. Ca sufletele cur #ite $i înviate s poat duminica, dimpreun cu Mironosi#ele, striga cu veselie: Hristos a înviat!

Scrisoarea a 30-a

DIN IERUSALIM, ÎN VINEREA MARE
S-au ivit zorii zilei de pomenire a celei mai mari f r delegi pe care a v zut-o soarele pe p mânt. Zi de groaz $i de ru$ine pentru con$tiin#a omeneasc pân la sfâr$itul vremurilor. Este obiceiul ca închin torii s str bat în aceast zi cu picioarele $i cu gândurile Calea Durerii. Aceasta este calea pe care Domnul a mers sub cruce spre Golgota. Am plecat din Ghetsimani în sus. Am trecut pe la casa lui Ioachim $i a Anei, n sc torii N sc toarei. Ne-am gândit la Ea, Maica marii dureri. Ea a fost, oare, în acel cumplit alai? Nu. Vom vedea mai târziu. Palatul lui Pilat. Ca $i cum am privi la cenu$a unui vulcan stins - dar focul patimii $i putoarea nedrept #ii înc se simt. Aici a fost judecat $i osândit înv # torul Drept #ii. Aici a fost biciuit de cei f r de lege Omul Nevinov #iei. Nu a r mas pe El nici o fâ$ie de piele întreag . Evreii s-au ostenit noaptea trecut ca s nu fie. *i solda#ii romani cu bicele lor nu au f cut decât s adânceasc acelea$i r ni în acela$i trup. Cei care studiaz dreptul roman $i legile romane ar trebui s vin în acest loc ca s se îngre#o$eze pentru totdeauna de aceast putreziciune lipsit de omenie. Locul în care Domnul a c zut sub cruce. Cum s nu cad ? Greu i-a fost s poarte $i t cerea de-a lungul întregii nop#i pline de învinuiri mincinoase, de clevetiri $i de martori mincino$i - cu atât mai mult întreaga putoare a scuip turilor în fa# $i a tot atâtor r ni pe câte lucruri bune le f cuse El oamenilor. O, Doamne, de ce nu am fost noi atunci aici ca s lu m crucea Ta, $i pe Tine s Te ridic m pe mâini $i s Te purt m? A$a am gândit to#i, v rsând lacrimi pe aceast Cale a Durerii, ce s-ar fi pref cut în Râu al Durerii dac toate lacrimile v rsate de cre$tini ar fi #â$nit din el. Ferice de Simon Cirineanul, pe care judecata cea bun a lui Dumnezeu l-a adus aici în acea zi ca s ia crucea Domnului asupra sa $i s u$ureze chinurile Celui care S-a chinuit pentru to#i oamenii. În fa#a casei sfintei Veronica. De la fereastra casei sale, Veronica a v zut cumplitul alai. Fa#a desfigurat a lui Hristos a stârnit comp timire în inima ei de fat - ea nu mai sem na 27

Episcop Nicolae Velimirovici a fa# omeneasc , ci mai degrab cu o bucat de pânz murd rit de amestecul sângelui cu scuipatul, sudoarea $i praful. I s-a f cut mil de El fetei; a alergat înaintea Osânditului $i cu o maram curat i-a $ters fa#a. Mucenicul t cut nu a putut s -i spun „mul#umesc”, îns i-a r spl tit slujirea într-un alt chip: pe acea maram a r mas zugr vit chipul lui Hristos. Iat -ne acum în locul unde s-a întâlnit N sc toarea de Dumnezeu cu Fiul. C utându-L încolo $i încoace, ea a ap rut dintr-o ulicioar $i deodat s-a aflat fa# în fa# cu El. De-abia La mai recunoscut. Oare ea a n scut ASTA? Aceast mare ran , de m rimea omului? Din aceast Ran s-a vindecat, îns , otr vitul neam omenesc. El nu i-a zis nimic. Ea nu I-a zis nimic. Dar sufletele lor s-au în#eles $i s-au salutat. „Fiul meu”, s-a tânguit sufletul mamei, „prim vara mea dulce, cum a pierit frumuse#ea Ta!” În fine, suntem aici. Înaintea stâncii însângerate, înaintea Golgotei. Este vremea amiezei, întocmai vremea când a fost în l#at pe cruce. B taia ciocanului stârne$te ecouri în sufletele noastre. Aici am stat pân la ceasul al treilea al dup -amiezei, sufletele noastre la picioarele crucii Lui; ah, fie ca s le spele sângele Lui! La ceasul al treilea, El *i-a dat duhul. În ceasul acela, natura s-a r zvr tit împotriva f r delegii omene$ti: p mântul s-a cutremurat, pietrele au cr pat, soarele $i-a acoperit cu maram cernit fa#a sa. Doar învierea putea s r spl teasc atâta p timire. Numai prin învierea lui Hristos pot natura $i con$tiin#a noastr s se împace.

Scrisoarea a 31-a

DIN IERUSALIM, ÎN SÂMB'TA MARE
Iat -ne acum în Ierusalim, cel mai mare câmp de b t lie din istoria neamului omenesc. Acesta este Kosovopolje al omenirii. Multe b t lii s-au dat aici între o$tirile împ r #iei cerurilor $i o$tirile împ r #iei p mânte$ti. O$tirile împ r #iei cerurilor întotdeauna au p rut mai slabe, $i întotdeauna au p rut înfrânte înainte de biruin# . C petenia o$tirii împ r #iei cerurilor, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a dat b t lia cheie în acest loc, $i a câ$tigat biruin#a cheie. Toate b t liile pe care le-au dat înainte de El luminoasele Lui o$tiri seam n cu b t lia Lui atât prin chinuri, cât $i prin biruin#e. Sunt de-acum $ase zile de când tr im p timirile Domnului nostru. Am str b tut toate locurile chinurilor Lui, $i pe toate le-am udat cu lacrimile noastre. Sufletele noastre se simt chinuite pân la istovire. Trupe$te, îns , ne sim#im minunat de bine. Dormim pu#in, postim mult, st m cu ceasurile la slujbe, întreaga zi, de pe colin pe colin , prin Sfânta Cetate. *i nimeni nu e obosit, nimeni nu e bolnav, nimeni nu se plânge! Sufletul îns e ap sat ca de o piatr de mormânt. Nimic în lume afar de învierea Domnului nostru chinuit nu poate s ridice aceast piatr de mormânt $i s aduc înviere sufletelor noastre. De-abia a$tept m ca sâmb ta aceasta s plece de la noi $i s ne întâlnim cu duminica preasl vit . Unde sunt adventi$tii din Bacika s vin la Ierusalim $i s tr iasc aceste p timiri suflete$ti câte am tr it noi în aceste $ase zile? Atunci nu le-ar mai da prin minte s pr znuiasc sâmb ta în locul duminicii. Iat , sâmb ta nou nu ne-a adus nici o u$urare, în aceast zi doar însum m toate p timirile Domnului nostru, adun m toate chinurile Lui. *i a$tept m duminica: u$urare, odihn $i izb vire. „Ce s-a întâmplat azi cu Domnul?” - întreab func#ionarul Ilia. „S-a pogorât la iad ca s se arate pe Sine $i Evanghelia Sa $i celor ce au r posat mai înainte de venirea Lui, a$a încât s ia sub st pânirea Sa toate genera#iile omene$ti trecute, prezente $i viitoare, s le arate tuturor adev rul $i s -i îmbie pe to#i cu mântuirea”. „Dar ce, adventi$tii pr znuiesc pogorârea lui Hristos la iad, nu învierea Domnului?” Ast zi am mers de câteva ori în biserica Mormântului Domnului. Am fi vrut s fim acolo necontenit - ca $i cum nev zutul nostru St pân ne cheam la Sine pe Golgota, ca prin 28

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi r nile Sale trupe$ti s vindece r nile noastre suflete$ti. Biserica aceasta se mai nume$te $i Biserica Învierii. S-ar putea numi f r împiedicare $i Biserica Înviat - fiindc într-adev r a înviat de câteva ori. Împ ratul p gân Adrian a d râmat-o din temelie $i în locul acela a pus idoli de nebuni: pe Jupiter $i Venera, urâciunile romane. Iulian Apostatul, $i Omar Arabul, $i Hosroe Persanul au pr dat-o $i au stricat-o pe rând. Aceast biseric , îns , a înviat neîncetat dup moartea ruin torilor ei, în nou $i mai mare slav $i frumuse#e. Oare aceasta nu e înviere? Oare n-a fost $i crucea lui Hristos îngropat sub p mânt $i a înviat? O, Mare Doamne Iisuse, Unule Nebiruite, Atotputernice! *i lucrurile legate de numele T u învie, cu atât mai mult oamenii $i popoarele. *i cu atât mai mult Tu, Adev rule Ve$nic $i Via# Ve$nic !

Scrisoarea a 32-a

DESPRE SLUJBA DE ÎNVIERE LA IERUSALIM
Am ajuns la cap tul a$tept rilor! Când b trânul patriarh a început s cânte: „Hristos a înviat!”, s-a luat piatra cea grea de pe sufletele noastre. Ne-am sim#it ca ni$te duhuri nep mânte$ti. Ca ni$te învia#i! Dintr-o dat a r sunat strigarea zgomotoas a popoarelor $i neamurilor, asemenea unui sunet de ape multe, jos în jurul Mormântului, sus pe Golgota, prin galerii, între coloane, pe grinzile iconostasului, la ferestre. Oriunde era loc pentru un cap de om, se înghesuia un om. Prin aceast strigare, fra#ii no$tri din Asia $i Africa î$i arat bucuria. Ceva neobi$nuit pentru europeni, îns a$a sunt oamenii din R s rit. Suferin# pân la extaz, $i bucurie pân la extaz, în S pt mâna patimilor, ei plângeau în hohote la Mormântul Domnului, s rutau Mormântul, îl mângâiau cu fe#ele $i mâinile, se b teau în piept, boceau. Iar diminea#a, iat - zarv $i strig te de bucurie. Ca ni$te copii: sinceri $i neînfrâna#i. Nu copiilor le-a f g duit Domnul împ r #ia cerurilor? Am auzit de la un copt despre europeni urm toarea vorb : „*tiu s râd , dar nu $tiu s se bucure!” Bucuria r s riteanului este f r râs, o bucurie duhovniceasc deosebit de înalt . S$ învie Dumnezeu 'i s$ se risipeasc$ vr$jma'ii Lui, gr ie$te patriarhul. „Hristos anesti”, cânt grecii. Mormântul s-a pref cut în Rai, locul de chinuire, în palat al veseliei. )inem lumân ri în mâini, dar sufletele ne sunt mai luminoase decât lumân rile. „Hristos voskrese”, cânt ru$ii. Minunat $i umilicios $i moale ca m tasea, cum numai ru$ii $tiu. Îns în acest ceas $i în acest loc, $i cântarea cea mai urât sun frumos. Da, $i cea mai urât fa# este frumoas . Lumina $i bucuria învierii prefac totul, schimb la fa# totul: $i glasurile, $i fe#ele, $i lucrurile. Totul este frumos în jurul nostru, totul este curat, totul este sfânt, totul este paradisiac. „Hristos a înviat”, cânt arabii, b tând din picioare $i din palme. Lacrimile le curg pe obraz $i lumineaz de la miile de raze de la candelele $i lumân rile care sunt peste tot. Expresia întrist rii este pus în slujba bucuriei. Ce mare este sufletul omenesc în sinceritatea sa! Nimic nu este mai mare, afar de Dumnezeu $i de îngerii lui Dumnezeu! „Hristos a înviat”, cânt sârbii, cop#ii, armenii, bulgarii, abisinienii, negrii, pe rând, fiecare în limba $i dup melodia sa. To#i, îns , cânt frumos. V spun: to#i oamenii din jurul nostru arat frumo$i $i buni. *i fiii negri, $i fiicele negre ale Africii - to#i arat frumo$i $i buni ca ni$te îngeri. Aceasta este o minune pe care numai Hristos Cel înviat poate s o fac . Acesta $i este singurul temei adev rat al fr #iet #ii între oameni: a-i vedea frumo$i $i buni pe to#i oamenii. Dup ce s-a cântat troparul învierii pe toate limbile, s-a pus în mi$care procesiunea în jurul mormântului Domnului. Asiaticii sub fesuri $i africanii sub cealmale cântau un cântec de-al lor, b tând tactul cu palmele: 29

Episcop Nicolae Velimirovici Singura credin# dreapt E credin#a ortodox ! Dup aceea, canonul $i liturghia - îns toate citirile $i cânt rile sunt acoperite de o singur cântare biruitoare: „Hristos a înviat din mor#i!” În zorii zilei de înviere, slujba s-a terminat în biseric , îns a continuat în sufletele noastre. Am început s vedem totul în lumina slavei învierii lui Hristos, $i totul ne-a p rut altfel decât diminea#a - totul mai frumos, mai ra#ional, mai sl vit. Numai în aceast lumin a învierii cap t sens via#a. La amiaz s-a slujit Antipasha: o m rea# procesiune prin Sfânta Cetate, $i citirea Evangheliei în multe limbi. Dup aceea, am privit cum danseaz arabii cu s biile $i cum îl poart pe patriarh pe bra#e. Unii dintre noi au vrut s se pogoare la biserica rus a sfintei Magdalena din Ghetsimani. De altfel am $i fost pofti#i de prietenoasele surori rusoaice. Am mers, a$adar, din nou pe Calea Durerii. Dar iat , totul este acum altfel - mai frumos, mai luminos! Este mai u$or pentru suflet. Biruin#a a înghi#it moartea $i, împreun cu ea, $i chinurile $i p timirile. Nimic nu se vede de lumina str lucitoare a învierii. Adev rat, adev rat a înviat Hristos!

Scrisoarea a 33-a

PROFESORULUI M.M., CARE NU Î*I S'RB'TORE*TE SLAVA7 DIN PRICINA DOLIULUI
Am primit scrisoarea ta. Îmi confirmi prin ea anun#ul trimis la ziare c nu î#i vei s rb tori slava din pricina doliului din cas . Î#i împ rt $esc doliul din toat inima, $i iar $i zic: Dumnezeu s -l ierte pe bunul t u fiu. Tu r mâi $i în continuare cu aceast jale, în vreme ce pe mine m-ai împov rat cu dou noi: una, c nu s rb tore$ti slava; doi, c anun#i în ziare lucrul acesta. Cincizeci de mii de oameni vor citi: cutare $i cutare profesor sârb nu î$i va pr znui slava. Oare nu va fi pentru mul#i spre sminteal lucrul acesta? M car s -l fi trecut sub t cere, ori s -l fi anun#at numai prietenilor ce te-ar fi vizitat cu prilejul slavei. De ce întreaga lume ortodox trebuie s se poticneasc de piatra nes vâr$irii de c tre tine a unei datorii religiosmorale? Oare nu vezi c sfântul Gheorghe al t u te-a pedepsit? El te-a îndemnat s veste$ti întregii lumi p catul fa# de el - fiindc orice p cat vrea s se arate. Dar, mai întâi de toate, pentru ce nu s rb tore$ti? Din pricina doliului! Str mo$ii no$tri ne d deau altfel de exemplu. )arul Laz r $i-a pr znuit ziua de nume în ajunul înfrângerii de la Kosovo. Voievodul8 Todor $i-a pr znuit al s u sfânt Gheorghe în temni# , între închi$i. So#ia lui era în jale crunt , $i totu$i a s rb torit $i a primit oaspe#i. Un astfel de exemplu ne d $i în vremea de acum poporul nostru, în timpul r zboiului mondial, osta$ii sârbi î$i s rb toreau slava prin tran$ee pline cu ap $i cadavre. Ceea ce î#i voi istorisi seam n a poveste, dar este adev rul curat: în ziua numelui s u de botez, un osta$ a aprins în tran$ee o lumânare $i a lipit-o de fruntea unui prieten mort de lâng el. Pe pieptul acestuia a pus pâine $i vin iar el, cu capul gol, a continuat s trag , dup ordin. „Ce înseamn toate astea?” - îl întreab comandantul. „Este slava mea, domnule!... $i am zis s fie totodat $i poman pentru cons teanul meu; iat , el îmi #ine loc de mas în mocirla asta”. Lumânare, pâine, vin $i capul gol! în#elegi? Patru simboluri: lumina credin#ei,
Slava este o minunat tradi#ie cre$tin sârbeasc de s rb torire a sfântului ocrotitor al familiei. Pe lâng aceast slava de familie, mai exist krsna slava, care este s rb torirea zilei de nume, precum $i slava bisericii, echivalent cu praznicul nostru de hram. 8 La popoarele slave, titlu de conduc tor militar.
7

30

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi atârnarea de Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu $i rug ciunea c tre Dumnezeu. Tocmai acesta este esen#ialul în prosl virea slavelor, a sfin#ilor lui Dumnezeu, a fiilor lui Dumnezeu. Oare tu nu e$ti în stare s ar #i aceste patru lucruri în ziua slavei tale? Sau crezi c locuin#a ta, din care cu câteva s pt mâni în urm a fost scos un mort, este loca$ de întristare în mai mare m sur decât o tran$ee plin de mul#i mor#i cu sângele înc neînchegat? Este cu totul ilogic s nu s rb tore$ti slava luându-#i drept scuz doliul. Tocmai când e jale $i chin trebuie s pr znuie$ti slava $i s cazi la sfin#ii lui Dumnezeu cu mai mare osârdie. Atunci $i sfin#ii, adic Dumnezeu prin sfin#i, ajut mai mult $i mai degrab . Iar atunci când toate ne sunt la locul lor $i dup voia noastr , se simte mai pu#in ajutor de la slav$ - fiindc avem deja ceea ce vrem. Eu cred f r umbr de îndoial c sfântul Gheorghe s-a ar tat voievodului Todor în închisoare $i l-a scos de acolo. Sunt multe, multe pilde care arat c mai repede s-au mântuit din necaz cei care în necaz au sl vit pe Dumnezeu $i pe sfin#ii Lui. *i Sfânta Scriptur afirm lucrul acesta. S cite$ti cum au sl vit pe Dumnezeu apostolii Pavel $i Sila când erau înl n#ui#i în temni# , $i cum în ceasul acela p mântul s-a cutremurat, temni#a sa deschis $i lan#urile au c zut de la picioarele celor întemni#a#i (Fapte 16, 25). Cred c refuzul de a s rb tori slava vine dintr-o confuzie. Nu î$i s rb toresc slava numai cei care v d în ea, la fel ca $i în nunt , doar un prilej de veselie. Tu, îns , ca om înv #at, trebuie s $tii $i s îi înve#i $i pe al#ii: dac în doliu nu se fac nun#i, slava se s rb tore$te $i în doliu. Cu atât mai mult în doliu. Pace #ie $i mângâiere de la Domnul!

Scrisoarea a 34-a

C'PITANULUI PETAR I., CARE ÎNTREAB' CE DATOREAZ' SÂRBII LUI HRISTOS
Buna e întrebarea ta. Englezii se ocup deseori cu problema: „Ce-I datoreaz englezii lui Hristos?” *i r spund printr-o lung list de lucruri bune primite de la Hristos. Acum tu întrebi cu privire la poporul t u: „Ce-I datoreaz sârbii lui Hristos?” Adev r zic #ie: mai mult decât englezii. Fiindc englezii datoreaz câte ceva $i vechii Rome, pe când sârbii pentru tot $i toate sunt datori numai $i numai lui Hristos. Întâi de toate, sârbii îi datoreaz lui Hristos pe cei mai mari oameni ai lor. Numai b rba#ii sfin#i $i femeile sfinte s-au ridicat la sârbi la o m rime care se vede din vremuri $i genera#ii îndep rtate. Iar sfin#enia este de la Hristos Domnul, de la sfânta Lui credin# . Dac s-ar spune c sârbii îi datoreaz lui Hristos numai pe sfântul Sava, cneazul $i cârmuitorul duhovnicesc al vie#ii poporului sârb pân în ziua de ast zi, $i aceast datorie ar fi de nepl tit. Iar Sfântul Sava nu e o stea însingurat , luminat de Soarele Hristos - în jurul lui Sava st un întreg roi de stele str lucitoare, sfin#ii str lucitori ai sârbilor. Mai datoreaz sârbii lui Hristos principiile de temelie ale vie#ii $i purt rii lor. Îi datoreaz credin#a într-Unul Dumnezeu Cel Viu, în judecata lui Dumnezeu, în Pronie, în dreptatea $i milostivirea Dumnezeiasc , în via#a cea f r de moarte din ceruri, îi datoreaz lui Hristos $i în#elegerea naturii nu prin natur , ci prin Dumnezeu; $i în#elegerea destinului oamenilor $i popoarelor nu prin cauzele materiale, ci prin cele morale $i duhovnice$ti, într-un cuvânt: tot adev rul despre aceast lume $i cealalt îl datoreaz sârbii lui Hristos. Iar în privin#a purt rii, datoreaz totul înv # turii lui Hristos. Cinstea, cump tarea, cur #ia, iubirea de fra#i, smerenia, milostivirea, iubirea de pace, iubirea de munc , limpezimea duhului, vitejia în ap rarea drept #ii, jertfelnicia $i toate celelalte virtu#i înalte ale sufletului - totul le-a venit sârbilor de la credin#a lui Hristos. Mai datoreaz sârbii lui Hristos bunele $i frumoasele lor obiceiuri. Toate aceste obiceiuri sunt în esen# $i prin simbolistica lor evanghelice - fiindc aceste obiceiuri nu sunt 31

Episcop Nicolae Velimirovici doar o podoab a vie#ii, ci prima $i cea mai însemnat rânduial moral , care p ze$te via#a poporului sârb de descompunere, haos $i putrezire. Mai datoreaz sârbii lui Hristos insuflarea expresiilor artistice ale sufletului lor $i idealurilor lor în cântece, proverbe, pove$ti, în crea#iile min#ii lor $i mâinilor lor. Mai datoreaz sârbii lui Hristos epopeea primei lor împ r #ii, $i epopeea robiei, $i epopeea eliber rii – adic datoreaz statele lor dintâi $i de mai apoi, în#elepciunea în f urirea statului, r bdarea eroic $i n dejdea vizionar în vremea robiei, precum $i dârzenia $i jertfelnicia eroic în vremea eliber rii. Le-am în$irat pe toate? Nici pe departe - ci doar am început lista datoriilor sârbe$ti fa# de Hristos. Eu cred îns c #i-am dat un indiciu dup care vei putea $i singur s socote$ti toate datoriile poporului t u fa# de Mântuitorul Hristos. *i când vei reu$i s socote$ti toate datoriile sârbe$ti fa# de Hristos, întoarce pe cealalt fa# lista $i socote$te toate cerin#ele lui Hristos fa# de sârbi. Cuget $i întreab -te: „Ce cere Hristos de la sârbi?” Pace $i bucurie #ie de la Domnul!

Scrisoarea a 35-a

)'RANULUI STANOI I., CARE SE PLÂNGE C' N'V'LE*TE ASUPRA LUI DUHUL FRICII
Duh r u e cel ce n v le$te asupra ta. Unul dintre numeroasele duhuri rele care lucreaz spre pierzania oamenilor. Îmi scrii c atunci când n v le$te asupra ta duhul fricii #i se pare c toat lumea te urm re$te, c to#i oamenii #i-s du$mani, c $i Dumnezeu te ur $te. I-ai întrebat pe cunoscu#i, $i ei #i-au zis: „Este un fel de nebunie”. Nebunie $i este; bine #i-au zis. *i Biserica î#i va spune acela$i lucru - numai c Biserica î#i va spune mai mult, potrivit experien#ei $i cunoa$terii sale. Ea î#i va spune $i de la cine, $i pentru ce #i-a venit aceast nebunie. De la duhul r u, $i pentru oarecare p cat al t u. Biserica î#i va prescrie $i medicamentul: m rturise$te-#i $i poc ie$te-#i p catul, $i duhul r u se va dep rta de la tine. Niciodat nu s-ar dep rta de voia sa, dar Dumnezeu îl va înl tura, de la tine. *tii cum a izgonit Atotputernicul Hristos duhurile din oameni. Cum a avut deplin st pânire asupra lor. Cum duhurile rele I se supuneau necondi#ionat. St pânirea lui Dumnezeu asupra duhurilor rele nu prive$te, îns , doar izgonirea duhurilor rele din oameni, ci $i îng duirea acestor câini nev zu#i asupra sufletului. De aceea duhul r u $i este numit al lui Dumnezeu în Sfânta Scriptur . Nu citim, oare, în Vechiul Testament: i a c$zut duh r$u de la Dumnezeu asupra lui Saul (l Regi 18, 10)? El nu este numit a lui Dumnezeu fiindc e înrudit cu Dumnezeu ori fiindc iese de la Dumnezeu departe de asta -, ci fiindc e legat sub st pânirea lui Dumnezeu. Cite$te primul capitol al c r#ii despre Iov, $i te vei încredin#a c duhul r u nu poate n v li asupra omului dac nu-i îng duie Dumnezeu. De vreme ce $tii asta, dezn dejdea s se dep rteze de la tine. Dumnezeu e $i Atotputernic, $i Atotmilostiv. El poate $i vrea s izgoneasc de la tine duhul cel r u al fricii care te chinuie groaznic câteodat . Numai s recuno$ti puterea $i milostivirea lui Dumnezeu. *i atunci, m rturise$te-#i p catul, poc ie$te-te $i roag -te cu osârdie Preaînaltului Dumnezeu. Spune în rug ciune: „Dumnezeul duhurilor $i a tot trupul, Atotputernice $i Atot-milostive, iart -m pe mine, p c tosul, miluie$te-m $i m mântuie$te pentru chinurile de pe cruce ale Fiului T u $i Mântuitorului nostru Iisus Hristos!” *i nu te îndoi câtu$i de pu#in. Dumnezeu Se va milostivi $i va alunga de la tine sperietoarea neputincioas . Dumnezeu s -#i fie într-ajutor!

32

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi Scrisoarea a 36-a

TEOLOGULUI B.R. CARE ÎNTREAB' CUM TREBUIE ÎN)ELESE CUVINTELE: EU SUNT ÎN TAT)L I TAT)L ÎN MINE
De ce ispite$ti înaltele taine cere$ti, pe care nici heruvimii nu le pricep deplin? Trebuie doar s crezi c a$a este - Domnul a zis a$a -, $i credin#a î#i va aduce r splat : fiindc binele ve$nic, via#a $i împ r #irea f r de moarte, nu sunt f g duite cunoa$terii, ci credin#ei. Dumnezeu a dat omului putin# în destul pentru a crede, îns neîndestul toare spre a putea cunoa$te. Nu a recunoscut lucrul acesta $i filosoful Kant, criticul ra#iunii omene$ti? Rostindu-*i ultimele cuvinte, Hristos le-a adresat credin#ei, nu cunoa$terii. I-a spus apostolului Filip: au nu crezi c$ Eu sunt în Tat$l si Tat$l este în Mine? Vezi cum descoper taina credin#ei, nu a cunoa$terii? Nu spune: au nu $tii c$ Eu sunt în Tat$l 'i Tat$l este în Mine? La urma urmei, ajut -te pu#in $i de compara#ii. Nu este orice fiu în tat l s u înainte de a se na$te, $i orice tat în fiu dup ce s-a n scut acesta? Nu este focul în flac r $i flac ra în foc? Nu este dorin#a nobil în gândul înalt, $i gândul înalt în dorin#a nobil ? Noi ne împiedic m mereu de trup când ne gândim la lucrurile duhovnice$ti. Cine biruie aceast piedic se apropie de în#elegerea realit #ilor duhovnice$ti. Oare poate iubi cineva pe p mânt mai mult decât mama pe fiul ei unul n scut $i fiul unul n scut pe mama sa? Gânde$te-te la sufletele lor - numai la suflete. Sufletul mamei e plin în întregime de fiu, $i sufletul fiului de mam . Mai ales atunci când sunt departe unul de cel lalt. Mama este în chip real cu sufletul în fiu $i fiul este în chip real cu sufletul s u în mam , $i asta precum în minte, a$a $i în inim . *i fiecare om care ne iube$te ne poart în minte $i în inim , $i cel pe care îl iubim tr ie$te în noi. Arzând de dragoste dumnezeiasc fa# de Hristos, Pavel a zis: nu mai tr$iesc eu, ci Hristos tr$ie'te în mine. În Cre$tinism, dragostea este metoda de cunoa$tere. A$adar, dac vrei s cuno$ti tainele cere$ti, s îl iube$ti pe Dumnezeu din toat inima ta $i din tot sufletul t u $i din tot cugetul t u. *i Dumnezeu Se va s l $lui în tine, $i astfel vei fi în Dumnezeu $i Dumnezeu în tine. *i vei sim#i ca adev rate unele lucruri care stau mai presus de toate orizonturile cunoa$terii $i ra#iunii omene$ti. Dragostea cereasc s te lumineze!

Scrisoarea a 37-a

UNEI SURORI PE CARE O MÂHNE*TE DEZM')UL FRATELUI
Pricep mâhnirea ta. Ca sor mai mare, i-ai fost, dup moartea mamei, ca o alt mam . Te-ai chinuit s -l #ii în $coal . Din pricina lui ai întârziat cu m riti$ul, $i în cele din urm te-ai hot rât s nu te m ri#i. )i-ai s r cit via#a ca s-o îmbog #e$ti pe-a lui. Mai înainte te asculta $i te iubea, în ultimii doi ani îns , el s-a schimbat cu totul. Mai întâi s-a declarat necredincios, $i a început s -$i bat joc de evlavia ta, de rug ciunea ta, de Biseric , de icoane. Dup aceea $tiu $i f r s -mi spui - s-a dedat vie#ii dezm #ate. Urmarea inevitabil a necredin#ei! E mânios, mohorât, dezordonat, lene$, obraznic. Cere ceea ce nu po#i s îi dai. Face datorii în stânga $i în dreapta. Turbeaz când îl pov #uie$ti. Te-ar omorî! Nici o asem nare cu omul de mai înainte. Parc ar fi intrat un duh r u în el. Sor nec jit ! P i chiar $i este un duh r u în el. Un fel de nebunie ce îl apuc negre$it pe apostat - fiindc nu poate omul s îi întoarc spatele lui Dumnezeu f r s se pr v leasc în 33

Episcop Nicolae Velimirovici bezn deas . Nu poate s se lepede de Dumnezeu $i s nu înnebuneasc . Exemplele din trecut $i din prezent sunt cât frunz $i iarb . Hai s -#i povestesc cele întâmplate unei mame care $i-a mântuit fiul asem n tor cu fratele t u. Dup ce toate sfaturile mamei se duseser ca apa trecut prin sit , mama dintr-o dat a t cut. Nu i-a mai zis fiului nimic. *i a început s se roage lui Dumnezeu ca Dumnezeu s -i trimit fiului o boal . Vei spune: „Aspr mam !” Ascult îns pân la sfâr$it. Chiar mama aceea mi-a povestit. „Am v zut singur ”, zice, „c nimeni de sub cer nu-l poate mântui, afar numai de Dumnezeu, $i asta prin ceva suferin#e. De asta m-am $i rugat ca Dumnezeu s -i trimit vreo suferin# grea. *i mult vreme m-am rugat a$a. *i, într-adev r, fiul s-a îmboln vit. A z cut la pat trei luni. Eu i-am slujit. *i m rugam lui Dumnezeu în fa#a lui. El credea c m rog pentru înzdr venirea lui trupeasc . De fapt, eu m rugam s i se îns n to$easc sufletul. Mai bine chiar mort cu trupul decât mort cu sufletul. El a b gat de seam slujirea, dragostea $i rug ciunea mea. *i, pu#in câte pu#in, s-a înmuiat la inim . Când doctorii ridicau deja din umeri $i el ajunsese ca o umbr , într-o zi a început s plâng $i a rostit în $oapt : „M mic dulce, roag -te lui Dumnezeu ca s nu mor!” La care eu: „S promi#i, fiule, c î#i vei aduce aminte totdeauna de Dumnezeu $i Îi vei fi recunosc tor, $i c î#i vei îndrepta purtarea”. „Promit, m mic , promit. Promit!” - a $optit el în agonie. Eu am sim#it cumva c n-o s moar . *i, slav Domnului, s-a f cut s n tos. Acum e s n tos cu trupul $i cu sufletul. Moale ca ceara, evlavios ca un înger, cu rânduial $i ascult tor ca soarele”. *i tu, soro, trebuie s încetezi a-i mai da sfaturi fratelui. Taci $i nu-l mai înt râta. El e ca în delir. Mai bine s începi a te ruga lui Dumnezeu pentru el, zicând: „Doamne, Bunule, Tu e$ti bogat în mijloace $i c i. Pe ce cale $i prin ce mijloc $tii, vindec sufletul fratelui meu, fie $i boal , $i suferin# grea. Te rog”. Pe deasupra, s -#i mai alegi înc o zi din s pt mân în care s poste$ti pentru el. *i f milostenie în numele lui. Iar Dumnezeu, la vremea Sa $i prin mijlocul S u, îi va d rui duh bun. *i #i-1 va da în mâini s n tos $i în toate min#ile, turnând în inima ta acele spuse evanghelice: acest frate al t$u mort era, 'i a înviat. Cu adev rat, soro, jertfa $i dragostea ta uria$ nu vor r mâne ner spl tite. Pace #ie $i ajutor de la Domnul!

Scrisoarea a 38-a

C'TRE DOI PRIETENI CARE SE CONTRAZIC CU PRIVIRE LA NECESITATEA ÎMP'RT'*IRII BOLNAVILOR
Unul din voi spune: „Nu trebuie împ rt $i#i”. „Nu trebuie împ rt $i#i”, zice el, „fiindc exist credin#a c bolnavul va muri dac se împ rt $e$te”. Cel lalt spune: „Ba trebuie, fiindc este p cat s plece cre$tinul neîmp rt $it din aceast lume”. Eu #in partea celui de-al doilea, fiindc Biserica porunce$te lucrul acesta. Mul#i pustnici, care au tr it departe de biserici $i preo#i, se temeau s nu moar neîmp rt $i#i, $i se rugau fierbinte lui Dumnezeu s le trimit înainte de moarte un preot cu Sfânta împ rt $anie. Pronia bun a lui Dumnezeu împlinea cererea acestor bine-pl cu#i ai S i $i le trimitea un slujitor al altarului pentru a-i împ rt $i cu Sfintele Taine. Odat împ rt $i#i, ei se luminau de bucurie $i se desp r#eau de aceast lume mul#umi#i $i lini$ti#i. Erau cazuri când bolnavul însu$i a dorit s se împ rt $easc , dar a murit mai înainte de a ajunge preotul, iar apoi s-a întors, a primit împ rt $ania $i a murit din nou. Un asemenea caz s-a întâmplat nu demult în apropiere de Kralievo. Asemenea cazuri arat limpede care este voia lui Dumnezeu. Este o prostie credin#a c bolnavul trebuie s moar dac se împ rt $e$te. Multe exemple vii arat c se întâmpl tocmai pe dos. Eu însumi am fost de fa# la împ rt $irea câtorva oameni grav bolnavi, despre care se credea c vor muri sigur. Ei bine, sunt vii $i azi. 34

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi Dac bolnavii mor de la împ rt $ire, ar fi logic s credem c $i s n to$ii se îmboln vesc de la ea - iar asta este o prostie $i o hul . Dac s-a întâmplat ca vreun bolnav s moar dup împ rt $ire, n-a murit de la împ rt $ire, ci de la boal . A$a i-a fost soarta de la Dumnezeu dar a murit cu sufletul cur #it $i iertat, împ cat cu Dumnezeu $i oamenii. Omul întreg la minte se gânde$te la moarte $i când e s n tos, darmite când este bolnav. În aceast împ r #ie a muririi, nimic nu este mai credibil decât moartea. Dumnezeu i-a zis bog ta$ului s n tos, care î$i f cea planuri cu b taie lung în privin#a averii sale: nebunule, în noaptea asta vor lua de la tine sufletul t$u - iar cele pe care le-ai strâns, ale cui vor fi? Când bolnavul moare, cel ce l-a lipsit de împ rt $ire se c ie$te amar. Într-un ora$ s-a îmboln vit un om. Faptul a ajuns la urechile preotului, care a venit $i i-a propus s se spovedeasc $i împ rt $easc . So#ia i-a t iat vorba, zicând: „Nu e pe moarte, p rinte, nu e pe moarte!” Preotul a plecat. În noaptea aceea, bolnavul a murit. Atunci, femeia a început s se tânguiasc : „Vai de mine, de ce nu l-am l sat s se împ rt $easc !” Or, nu $ti#i, fra#ilor, c împ rt $ania pre#uie$te pentru om cât toate pomenile? Pace vou de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 39-a

UNUI JUDEC'TOR CARE ÎNTREAB' CUM S' Î*I R'SPL'TEASC' BINEF'C'TORUL
Am primit lunga dvs. scrisoare, în care îmi descrie#i via#a dvs. A#i r mas orfan, f r un cap t de a# . Un vecin m rinimos v-a luat la el. *i a#i crescut împreun cu copiii lui. V-a dat la $coal $i v-a însurat. Dintr-o dat , treaba a început s -i mearg din ce în ce mai prost. A c zut sub sechestru. De ru$ine $i de am r ciune, s-a stins fulger tor. L-a#i înmormântat pe cheltuiala dvs. $i i-a#i ridicat monument funerar. Nu dup mult vreme a murit $i so#ia lui, mama dvs. de suflet. A#i înmormântat-o $i pe ea, $i i-a#i ridicat monument funerar. Când casa lor a fost vândut la licita#ie, dvs. A#i r scump rat-o $i a#i dat-o în st pânire copiilor lor. Unuia dintre fii i-a#i ajutat s -$i deschid o pr v lie ca s -i hr neasc pe ceilal#i. Pe cel lalt fiu îl #ine#i în $coal pe banii dvs. Pe una dintre fiice a#i m ritat-o, dându-i toat zestrea cuvenit . Celei mai tinere i-a#i g sit o slujb potrivit . S rb tori#i ziua de nume a p rin#ilor de suflet deopotriv cu a dvs. în fiecare an merge#i în ora$ul lor, v duce#i la mormântul lor $i face#i pomenire. Toate acestea le-am aflat din ultima dvs. scrisoare. La sfâr$it m întreba#i ce s mai face#i ca s v r spl ti#i binef c torul? S zidi#i biseric spre pomenirea lui? Târgu$orul lui nu are biseric . Om nobil! V-a#i r spl tit cu vârf $i îndesat binef c torul. *i a#i zidit biseric înaintea Domnului cerului $i p mântului, nu din pietre $i lemne, ci din fapte bune. Dar dac vre#i, zidi#i $i biserica din pietre $i lemne. *i eu v-a$ sf tui s o zidi#i. Fie ca lucrarea recuno$tin#ei dvs. s fie încununat $i cu un asemenea semn v zut. Fie ca oamenii s vad $i s se minuneze. Fie ca numero$ii fii nerecunosc tori s vad $i s se ru$ineze. Dac fiul de suflet î$i arat astfel recuno$tin#a, cum ar trebui s $i-o arate fiul de sânge? Zidi#i, a$adar, biseric . *i numi#i-o biserica Recuno$tin#ei. Acest lucru este de trebuin# vremii noastre $i genera#iei noastre bolnave de lepra nerecuno$tin#ei. *i tuturor vremurilor $i genera#iilor, pân la Judecata lui Dumnezeu. Pace dvs. $i binecuvântare de la Dumnezeu!

35

Episcop Nicolae Velimirovici Scrisoarea a 40-a

MONAHULUI AVACUM DESPRE P'CATUL CU GÂNDUL
M întrebi dac sunt primejdioase p catele cu gândul. Ca monah, tu o $tii cel mai bine. *tii c oarecare dintre b rba#ii sfin#i a zis c esen#a monahismului st în cur #irea min#ii de gândurile rele. *tii $i c Biserica num r trei feluri de p cate: cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul. De aceea ne $i rug m P rintelui luminilor pentru cei r posa#i, ca s le ierte toate p catele, fie cu lucrul, fie cu cuvântul, fie cu gândul. Iar c Dumnezeu d în vileag $i gândurile p c toase, cite$ti în Evanghelie: i v$zând Iisus gândurile lor, a zis: Pentru ce cugeta#i cele rele în inimile voastre? Satana nici nu a p c tuit altfel decât cu gândurile trufa$e. De aceea a $i fost lep dat dinaintea fe#ei lui Dumnezeu $i pr v lit în iad. Gândurile rele sunt s mân#a a tot r ul. Din aceast s mân# cresc cuvintele p c toase, dorin#ele p c toase $i faptele p c toase. Adu#i aminte de alt pild a lui Hristos, despre sem n tor: Un om a ie'it s$ semene în #arina sa. Iar când oamenii dormeau, a venit vr$jma'ul lor 'i a sem$nat neghin$ printre grâu. Dumnezeu seam n gânduri bune în sufletul fiec rui om. Dac cineva se leneve$te $i nu str juie$te asupra sufletului s u ca asupra unei #arine sem nate, este ca adormit. *i în timp ce el doarme astfel, vine duhul r u, vr jma$ul lui Dumnezeu $i al omului, $i seam n în suflet neghin , adic gânduri rele. Iar de la gândurile rele pân la cuvintele rele $i faptele rele nu e mai mare dep rtare ca de la s mân# pân la r d cin . Adic nu e nici o dep rtare între ele, ci toate stau într-o leg tur organic unele cu celelalte. Ca atare, s str juie$ti asupra ta. Închide-#i mai des ochii $i, precum spune sfântul Nichita Stithatul, „cearc gândurile care plutesc pe marea min#ii”. În regulile monahismului, nevoin#a cea mai însemnat este dezr d cinarea gândurilor rele pân ce nu cresc, $i se fac mari, $i pun st pânire pe suflet, $i trec pân la urm $i în fapt . Strive$te-le de piatr . Precum spune Psalmistul: Fiica Babilonului, tic$loasa, fericit cel ce va apuca 'i va zdrobi pe pruncii t$i de piatr$! Pricepi în#elesul duhovnicesc al acestor spuse? Babilonul este împ r #ia diavolului, iar copiii lui sunt gândurile rele. Piatra este Hristos. Fericit, a$adar, cel ce va zdrobi de la început r ul în sine $i îl va sf râma de piatra ve$nic , Hristos. De vreme ce cunoa$tem lucrul acesta $i tu $i eu, nu ne r mâne decât s facem întocmai. Bucur -te în Domnul!

Scrisoarea a 41-a

GREFIERULUI VESELIN G., CARE SE MIR' DE CE NU A SCRIS SFÂNTUL SAVA C'R)I
Nu cumva”, spui, „fiindc nu era hârtie?” Era hârtie $i atunci, chiar mai bun decât acum - hârtie din piele. *i cerneal era, care se decoloreaz mai greu decât cea de ast zi. Dac te vei duce la Hilandar, vei vedea manuscrise din acel timp, ale împ ra#ilor $i sfin#ilor, care sunt mai pu#in decolorate ca testamentul bunicului t u. Sfântul Sava a scris, dar a scris pu#in. Într-adev r, pu#in a scris cu cerneal pe hârtie, îns mult, foarte mult printr-un alt mijloc: prin mijlocul folosit de apostolii lui Hristos. Cite$te ce le scrie Pavel corintenilor: cartea noastr$ voi sunte#i... slujit$ de noi, scris$ nu cu cerneal$, ci cu Duhul Dumnezeului Celui Viu (2 Corinteni 3, 2-3). Prin acest mijloc a scris Sava foarte multe c r#i, cu milioanele. Câ#i sârbi de Doamne-ajut , atâtea c r#i are Sava. El scrie $i în ziua 36

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi de ast zi. To#i acei copii care cânt în fiecare dalb ianuarie: „S strig m cu dragoste sfântului Sava...” sunt cele mai noi c r#i ale lui Sava. El nu le scrie cu cerneal , ci cu Duhul Dumnezeului Celui Viu. *i nu scrie pe hârtie, ci pe inimi. Nu scrie cuvinte trec toare, ci ve$nice; nu cuvinte ale mor#ii, ci cuvinte ale vie#ii; nu cuvinte ale acestei lumi, ci cuvinte ale lumii celeilalte. Cel mai mare $i mai minunat c rturar sârb, neasemuit, neîntrecut! Biblioteca lui vie este mutat în parte la ceruri; operele lui complete nu se pot ar ta acum, ci se vor ar ta la sfâr$itul lumii $i al vremurilor, la Judecata de apoi a lui Dumnezeu. Atunci se vor putea vedea toate operele lui Sava Nemanidul, scrise cu Duhul lui Hristos, slove vii, suflete omene$ti vii, cet #eni ai împ r #iei cerurilor. Cu adev rat, sfântul sârb este doar un condei ales, iar scriitorul este însu$i Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, dup cuvântul împ ratului David: eu sunt condei de scriitor iscusit (Ps. 44, 1). Acest scriitor iscusit nu este nimeni altul decât Duhul Sfânt, care a scris prin prooroci, apostoli $i sfin#i. Sfântul Sava a scris $i prin mortar $i c r mid , $i prin legi de stat, $i prin biserici $i $coli. Hilandarul $i Iicea sunt scrieri ale lui. *i prima împ r #ie sârbeasc , în m sura în care este f r de prihan $i sfânt , e scriere a lui. Toate acestea îns nu sunt decât mijloace ajut toare ale nemuritoarelor lui opere, ale sufletelor omene$ti, între care el dore$te s numere $i sufletul t u. Dac vreunul dintre sârbi e carte mâzg lit (pokrmacena), vinovat nu este sfântul Sava, ci el însu$i. Fiecare se mâzg le$te (krmaci) singur, dar nimeni nu se poate cura#i $i îndrepta f r Duhul Sfânt. Dar $tii tu ce este porcul (krmacea)? Este animalul înaintea c ruia nu trebuie, potrivit poruncii Celui Preaînalt, s arunci m rg ritarul. Pace $i bucurie de la Duhul Sfânt!

Scrisoarea a 42-a

UNUI CITITOR PLIN DE RÂVN' AL SFINTEI SCRIPTURI, CARE ÎNTREAB' DE CE S-A AR'TAT DUHUL SFÂNT ÎN CHIP DE FOC
Când Domnul S-a botezat la Iordan, Duhul Sfânt S-a ar tat în chip de porumbel. S-a ar tat nu ca s -I dea ceva, ci ca s arate în chip simbolic ceea ce este în Hristos, adic ner utatea, cur #ia $i blânde#ea. Asta $i înseamn porumbelul. Iar atunci când apostolii erau aduna#i într-a cincizecea zi dup înviere, Duhul S-a ar tat în chipul limbilor de foc. S-a ar tat în chip de foc ca s le ia $i s le dea ceva - $i anume s ia de la ei tot p catul, toat neputin#a $i teama $i necur #ia sufleteasc , $i s le d ruiasc putere, lumin $i c ldur . Focul simbolizeaz aceste trei lucruri: puterea, lumina $i c ldura. *tii cât este focul de puternic, $tii cât este de luminos $i cum înc lze$te. Când vorbe$ti despre Duhul Sfânt îns , ia seama s nu cuge#i trupe$te, ci duhovnice$te. E vorba, a$adar, despre puterea duhovniceasc , despre lumina duhovniceasc $i despre c ldura duhovniceasc - iar acestea sunt t ria voin#ei, luminarea în#elegerii $i c ldura dragostei. Cu aceste trei arme duhovnice$ti i-a înarmat Duhul Sfânt împotriva lumii pe osta$ii lui Hristos, pe care înv # torul îi oprise de la a purta, dintre toate armele fizice, chiar $i toiag. De ce s-a ar tat focul în chip de limbi asupra capetelor apostolilor? Fiindc trebuia ca apostolii prin limb s vesteasc popoarele Vestea de Bucurie, Evanghelia adev rului $i vie#ii, înv # tura poc in#ei $i a iert rii. Prin cuvânt trebuiau s înve#e, prin cuvânt s t m duiasc , prin cuvânt s mângâie, prin cuvânt s sf tuiasc $i s c l uzeasc , prin cuvânt s rânduiasc Biserica. În cele din urm , prin cuvânt s se $i apere - fiindc Dumnezeu le zisese $i prezisese s nu se team de prigonitori $i s nu se îngrijeasc în ce chip le vor r spunde când vor fi tra$i la judecat - ei, oameni simpli. Nu voi ve#i vorbi, spune, ci Duhul Tat$lui vostru va vorbi din 37

Episcop Nicolae Velimirovici voi. Oare se putea vorbi cu obi$nuita limb omeneasc despre cea mai mare $i mai veselitoare noutate ce a ajuns vreodat la urechile omene$ti: c Dumnezeu S-a ar tat pe p mânt $i le-a deschis oamenilor poarta vie#ii celei f r de moarte? Oare se putea v rsa de la om $i de la obi$nuita fire muritoare acest balsam de via# f c tor pe hoitul imperiului roman $i pân la marginile lumii? Nicicum $i niciodat - ci numai de la Duhul Cel de foc al lui Dumnezeu, Care prin gurile sfin#ilor apostoli a împr $tiat scântei cere$ti în întunericul p mântului. Dar, fiu al omului, oare nu ai sim#it nici m car o dat Duhul lui Dumnezeu în tine? Iat , $i tu ai fost botezat cu Duhul, cu ap $i cu Duhul. Oare nici m car o dat n-a str lucit f r de veste în tine un gând mare $i luminos, cuvânt t cut al Duhului Celui Sfânt? Oare nici m car o dat nu s-a stârnit, precum un vânt iscat pe nea$teptate, dragostea c tre F c torul, $i din aceasta, lacrimi în ochii t i? Încredin#eaz -te voii lui Dumnezeu $i str juie$te asupra a ceea ce se întâmpl în sufletul t u, $i vei cunoa$te minunea Cincizecimii care s-a s vâr$it asupra apostolilor. Pace #ie $i mângâiere de la Duhul Sfânt!

Scrisoarea a 43-a

PARACLISIERULUI DRAGHICI M., CARE SE SIMTE UNEORI CU TOTUL ALT OM
Îmi scrii c uneori te sim#i cu totul alt om, ren scut $i transfigurat - asta #i se întâmpl de obicei la vremea rug ciunii în lini$tea nop#ii: cum piere atunci pentru tine aceast lume; cum înceteaz toate gândurile la lume, la oameni, la lucruri, la trupuri; cum se revars în sufletul t u o neobi$nuit pace; cum vezi o oarecare lumin în tine însu#i $i sim#i o negr it bucurie. Pe lâng asta, mai vine $i o oarecare mireasm minunat , care nu se poate asemui cu nici o mireasm de pe p mânt. O mireasm dulce $i de via# f c toare. Sim#i c e$ti în afar de tine. Iar când toate se curm $i pier, încet $i treptat, a$a cum piere o n luc dinaintea ochilor, asupra ta vine mâhnirea c nu a mai #inut înc $i înc , îndelung $i îndelung, f r curmare $i încetare, ani $i veacuri $i toat ve$nicia. *i întrebi: „Ce poate fi aceasta?” Eu cred c Duhul lui Dumnezeu S-a atins de sufletul t u, fratele meu. Tocmai aceasta este ceea ce a zis Domnul: împ$r$#ia lui Dumnezeu în$untrul vostru este - fiindc atunci când Duhul lui Dumnezeu v-a împ r #ii în sufletele noastre, înceteaz tot ce este al nostru în noi $i vine tot ce este al lui Dumnezeu. Pân ce împ r tesc în noi gândurile noastre robite sim#urilor, dorin#ele p mânte$ti $i voin#a egoist , în untrul nostru nu este împ r #ia lui Dumnezeu, ci împ r #ia întunericului $i fricii $i durerii $i ne$tiin#ei. Iar îndat ce Duhul Sfânt vine $i Se înst pâne$te, totul e altfel, tocmai dimpotriv . Eu te sf tuiesc: umile$te-te pân în # rân înaintea m ririi lui Dumnezeu Celui Prea-înalt, Care #i-a ar tat taina aceasta dup prea mare mila Sa. *i nu împ rt $i lucrurile acestea multora, celor nesfin#i#i mai ales restul, pe care nu-i mai pomenesc nici eu aici. S nu fie supus pâng ririi cel mai sfânt lucru (cite$te Matei 7, 6) $i inima ta s nu se suie pe în l#imile trufiei, din care se cade în pr pastia iadului. Ascult cum î#i aminte$te apostolul: cine crede c$ st$, s$ ia seama s$ nu cad$! Nu #i se întâmpl nimic nemaipomenit $i Bisericii necunoscut. Mul#i drep#i $i binepl cu#i ai lui Dumnezeu au sim#it aceast dulce tain $i au împ rt $it-o întrucâtva sufletelor credincioase. Au împ rt $it-o nu ca s se laude, ci ca s împart bucurie $i încurajare prietenilor lor, spre mai tare credin# în f g duin#ele Mântuitorului $i înveselitoarea prosl vire a Domnului. Într-o noapte de iarn , eram în gazd la un oarecare. Dup ce ai casei s-au dus la culcare, el mi-a împ rt $it „cea mai mare tain a vie#ii sale”. - „Am cerut”, zice, „vreme de ani de zile s v d o minune de la Dumnezeu. *i nu mi s-a dat. Într-o diminea# , m scol $i încep s m rog lui Dumnezeu. Dintr-o dat , se arat o oarecare lumin în untrul meu, $i am 38

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi sim#it pace, bucurie $i mireasm ” (întocmai cum s-a întâmplat cu tine). „De atunci”, zice, „am încetat s cer minune de la Dumnezeu, fiindc am v zut cea mai mare minune, pe care nu o auzisem, nici nu o b nuisem”. Oare nu e aceasta o înt rire din zilele noastre a spusei apostolului: ceea ce ochiul n-a v$zut, 'i urechea nu a auzit, 'i la inima omului nu s-a suit! Pace #ie $i s n tate de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 44-a

MISIONARULUI PETAR S., CARE ÎNTREAB' CE ESTE HULA ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT
Ai citit în Evanghelie aceste spuse ale lui Hristos: tot p$catul 'i toat$ hula se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta oamenilor nici în lumea aceasta, nici în cealalt$. *i întrebi: ce este hula împotriva Duhului Sfânt? Este hula împotriva adev rului $i vie#ii care este de la Dumnezeu Duhul Sfânt. Necredinciosul, care ur $te $i prigone$te adev rul lui Dumnezeu, hule$te împotriva Duhului. Sinuciga$ul, care ur $te $i ucide via#a din sine, hule$te împotriva Duhului. Fiindc Duhul este numit Duhul adev rului $i D t torul de via# , în Evanghelia dup Ioan scrie c Domnul Hristos l-a numit de trei ori pe Duhul Sfânt Duhul Adev$rului (14, 26; 15, 26; 16, 13). Deci, cine t g duie$te $i batjocore$te adev rul t g duie$te $i batjocore$te pe Duhul Sfânt, t g duie$te $i batjocore$te pe Dumnezeu, Care e duh 'i adev$r. „De ce nu poate fi iertat acest p cat”, întrebi, „în vreme ce orice alt p cat poate fi iertat? Iat , lui Zaheu i s-a iertat iubirea de averi, femeii p c toase i s-au iertat p catele trupe$ti, tâlharului de pe cruce i s-au iertat tâlh riile $i multor altora li s-au iertat multe alte p cate. *i atunci, de ce s nu fie iertat $i t g duirea adev rului, necredin#a, batjocorirea lui Dumnezeu Duhul?” Fiindc la cei ca primii pomeni#i este ru$ine $i poc in# , pe când la ceilal#i, nu. Cei dintâi, chiar dac p c tuiesc, reînnoad leg tura cu Dumnezeu prin ru$ine $i poc in# - dar la cei din urm toate leg turile cu Dumnezeu sunt rupte, $i omul necredincios s-a dep rtat nem rginit $i deplin de Dumnezeu. La cei dintâi este sl biciune, la cei din urm , înd r tnicie. La cei dintâi, sufletul c l tore$te prin întuneric, îns m car dore$te lumina. La cei din urm , sufletul c l tore$te prin întuneric $i nume$te întunericul lumin . Când omul nu are nici cea mai mic voin# s se mântuie, Dumnezeu nu vrea s -l mântuie cu de-a sila. Ca o alt hul împotriva Duhului Sfânt este urârea vie#ii proprii $i r pirea vie#ii proprii. Duhul Sfânt Se nume$te D$t$torul de via#$, D ruitorul vie#ii. Când omul prime$te via#a de la D t torul de via# , îns din ne$tiin#a obâr$iei acestui dar nu este recunosc tor fa# de Dumnezeu, i se poate ierta. Chiar $i când cineva prime$te via#a de la Duhul vie#ii, $i $tie de unde a primit acest lucru de mare pre#, $i totu$i nu e recunosc tor, i se poate ierta. Dar când cineva prime$te via#a de la Duhul vie#ii $i o leap d cu dispre#, aceluia nu i se poate ierta nici în lumea aceasta, nici în cealalt$. Pentru a în#elege acest lucru trebuie s în#elegem mai întâi ce înseamn a ierta. A ierta pe p c tos înseamn a-i reda via#a deplin , a-i d rui din nou via#a: îns când cineva nu dore$te via#a, ba o mai $i ur $te $i o dispre#uie$te, Dumnezeu nu are altceva s -i dea. De asta este $ters din Cartea celor vii. Roag -te lui Dumnezeu s te p zeasc pe tine $i pe ai t i de aceste p cate de neiertat, care înseamn o nebuneasc r zvr tire a f pturii împotriva F c torului. De la Dumnezeu, s n tate #ie $i mil ! Nicolai#ii înv #au c trebuie s p c tuim din ce în ce mai mult, pân ce p catul ajunge în om la satura#ie $i se atrofiaz .

39

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 45-a

MECANICULUI DE LOCOMOTIV' STAMEN L., CARE SE PLÂNGE C' OCUPA)IA LUI ESTE PLICTICOAS'
Te plângi c te-ai plictisit de ocupa#ia ta. Toate celelalte ocupa#ii #i se par mai bune. *i e$ti tulburat $i mâhnit c nu po#i s -#i g se$ti o ocupa#ie mai bun . Mult vreme am stat pe gânduri pân ce am luat condeiul ca s -#i r spund. M-am pus cu gândurile în situa#ia ta $i în ocupa#ia ta. M-am a$ezat cu închipuirea pe locul t u, în locomotiv , în duduit $i zarv . Murdar $i transpirat tot, priveam cu însufle#ire înainte, în spatele meu, un întreg popor în miniatur : b trâni, p rin#i, copii, prin#i, diploma#i, func#ionari, # rani, muncitori, zilieri. To#i sunt apropia#i în virtutea împrejur rilor, $i to#i depind de mine. Stau de vorb între ei sau cu gândurile lor. Fiecare î$i îndreapt gândurile $i n zuin#ele c tre sta#ia ultim , spre care a pornit. Dar dac va ajunge sau nu la sta#ia sa, asta depinde de mine, iar eu depind numai de Dumnezeu. Ei nici nu î$i dau seama ce mult depind de mine. La mine nici nu se gândesc; $i nu m cunosc. *i tocmai asta m bucur . Când am plecat din prima sta#ie, nimeni nu a venit s m vad $i s m cunoasc . Nimeni nu s-a întrebat: „Omul sta nu e cumva nebun, sau orb, sau beat? Iat , to#i ne-am încredin#at lui vie#ile! El este omul cel mai important în acest ora$ agitat, ai c rui locuitori devenim pentru o vreme”. Nimeni nu a ajuns la un asemenea gând; $i pe mine tocmai aceasta m bucur nespus. M bucur c atâta popor $i-a încredin#at via#a mie f r vreo cercetare - mie, celui ascuns în locomotiv , nev zut, necunoscut. *i, cutremurat de bucurie, încep s îi dau slav lui Dumnezeu: O, Doamne, Mare $i Minunate! Slav )ie $i mul#umit c mi-ai dat via# $i minte $i o meserie atât de important ! Mi-ai dat o meserie care seam n foarte mult cu meseria Ta, Dumnezeule: fiindc $i Tu, Doamne al meu, ascuns, nev zut $i necunoscut, conduci un tren prin Duhul T u Cel Sfânt. Trenul T u este uria$; nenum ra#i sunt c l torii T i. Tu e$ti Mecanicul de locomotiv al întregii lumi. Mul#i, mul#i c l tori nu se gândesc la Tine, nu cerceteaz taina fiin#ei Tale, ci cu încredere se urc în trenul T u $i tot c l toresc. *i asta trebuie s Te bucure, s Te bucure negr it. Tu $tii unde vei da odihn c l torilor T i, unde îi vei hr ni $i unde îi vei coborî din tren. Într-adev r, ei nu $tiu mai nimic despre prima $i ultima sta#ie a minunatului T u tren, dar se urc plini de încredere $i cu încredere coboar - cu încredere în Tine, Cel ascuns, nev zut, necunoscut. De mii $i mii de ori Te sl vesc $i î#i mul#umesc, $i m închin )ie, Atoate-v z torule $i Atotputernice F c tor al meu $i Mecanic de locomotiv al meu. Numai în Tine m bizui în toate primejdiile prin fa#a c rora plute$te acest tren al meu. Tu m vei ajuta s -l duc pân la ultima sta#ie f r se se piard nici un c l tor. Tân rul meu prieten, ce ocupa#ie mai bun vrei? Oare este vreo ocupa#ie mai bun decât a ta? Apostolul Petru prindea pe$te, iar Pavel împletea corturi. Gânde$te-te cât de mare $i important este ocupa#ia ta fa# de a lor, $i închin -te Proniei, care #i-a încredin#at tocmai aceast ocupa#ie. S n tate #ie $i binecuvântare de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 46-a

DOMNULUI SCOTT, UNITARIAN AMERICAN CARE SE R'ZVR'TE*TE ÎMPOTRIVA SFINTEI TREIMI
Pe calea ambigu a politicii, pe care v afla#i, nu este de mirare c sunte#i nemul#umit de înv # tura cre$tin despre Sfânta Treime. Secta dvs. unitarian nu e întemeiat pe n zuin#a 40

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi spre adev rul curat, ci pe n zuin#a spre împ carea tuturor credin#elor din lume. Dar întrucât e greu s pui muntele pe plan de egalitate cu valea, dvs. v sup ra#i pe munte: fiindc vi se pare - în chip cu totul gre$it - c este mai mântuitor lucru a coborî muntele decât a în l#a valea. *i cu toate acestea, afirma#i c secta dvs. crede în Iisus Hristos. Dac crede#i în Iisus Hristos, cum pute#i n zui s împ ca#i $i s pune#i pe plan de egalitate adev rul cu neadev rul? Oare aceast cale v-a ar tat-o Hristos? Oare El a împ cat înv # tura Sa cu idolatria roman , cu feti$ismul negru, nihilismul indian $i fariseismul mort iudaic? Evident, nu. *i apostolul lui Hristos se ridic hot rât împotriva dvs., gr ind: Ce unire are lumina cu întunericul? Ce învoire este între Hristos 'i Veliar (diavolul)? S $ti#i c lumea nu îl r stigne$te pe cel care împac adev rul cu neadev rul, $i lumina cu întunericul, $i binele cu r ul. Iar pe Hristos lumea L-a r stignit pe cruce fiindc n-a f cut nivelare, nici amestecare, nici politic cu adev rul. Este limpede, a$adar, c dvs. nu crede#i în Iisus Hristos. Încerca#i numai ca în oricare domeniu al $tiin#ei, la alegere, s împ ca#i $i s pune#i pe plan de egalitate adev rul cu semiadev rurile sau neadev rurile, $i ve#i vedea ce rezisten# ve#i întâlni. S zicem c pune#i lumina electric pe picior de egalitate cu lumina lumân rii de seu, ori sfericitatea planetei P mânt cu teoria dup care aceasta este întins ca o farfurie. Sau lua#i o întâmplare obi$nuit din experien#a de zi cu zi. S zicem c doi oameni se contrazic: un om cu ochii s n to$i spune c vede trei vulturi sub nori, iar cel lalt, mai slab de ochi, spune c el nu a v zut nici un vultur. Dac sunte#i în#elept, ve#i controla vederea fiec ruia dintre ei $i îl ve#i crede pe cel cu ochi mai buni. Dar întrucât sectei dvs. nu-i este de adev r, ci de împ care $i nivelare, ve#i spune celor doi: „Dat fiind c eu, în general, nu vreau s îmi ridic privirea spre în l#ime $i s cercetez, cel mai bine este ca voi doi s v împ ca#i, s face#i concesii reciproce $i s spune#i de comun acord c a#i v zut numai un singur vultur sub nori!" Aceasta este calea dvs., înv # tura dvs., politica dvs. Lumea nu a urmat sectei dvs., a$a cum au crezut fondatorii ei. A#i r mas pân în ziua de ast zi o sect pu#in numeroas $i necunoscut în lumea cre$tin , ca o stânc în mare. De ce? Fiindc de$i oamenii vor mult pacea, totu$i vor $i mai mult adev rul. Iar adev rul despre Dumnezeu Unul în Trei Fe#e a venit în lume prin descoperire de la Vizionarul vizionarilor, de la Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Trei Fe#e f r dos. Trei Persoane, o singur personalitate. Aceast subtil $i elevat Realitate nu se las nicidecum împ cat $i pus pe picior de egalitate cu n lucile grosolane $i josnice. Duhul adev rului s v lumineze!

Scrisoarea a 47-a

UNUI FRATE DIN SARAEVO CARE ÎNTREAB' DESPRE PA*TILE BLAJINILOR9
Întrebi de ce femeile merg la cimitir în prima luni de dup S pt mâna Luminat ? Pentru a împlini un obicei plin de tâlc $i de frumuse#e. Dup prosl virea de opt zile a învierii lui Hristos din mor#i, cre$tinele merg a noua zi la mormintele rudeniilor lor: ca s le pomeneasc în rug ciuni, ca s le vesteasc învierea Învietorului $i ca s le reînnoiasc verdea#a de pe morminte. Mai întâi se s vâr$esc rug ciuni pentru r posa#i. Prin aceasta ne ar t m iubirea fa# de cei dragi $i scumpi care s-au desp r#it de noi cu trupul $i în chip vremelnic. S $tii: te iube$te cu adev rat cel ce se roag pentru tine în tain lui Dumnezeu. Dup s vâr$irea rug ciunii, se ciocne$te oul ro$u de cruce $i se strig : „Hristos a înviat!” Prin aceasta îi salut m pe r posa#i cu salutul cel mai îmbucur tor, $i dispre#uind moartea îi
Pobusani Ponedeonik (în traducere literar Lunea cur #irii mormintelor) nu are un echivalent exact în tradi#ia româneasc . Am adoptat echivalarea cea mai apropiat .
9

41

Episcop Nicolae Velimirovici încredin# m c $i pentru ei va r s ri ziua învierii din mormânt. În cele din urm , cur # m mormântul de buruieni $i s dim verdea# nou . Prin aceasta ne ar t m n dejdea c în ziua învierii celei de ob$te trupurile putrezite ale celor r posa#i se vor preschimba în trupuri noi, trupuri cere$ti: fiindc , potrivit m rturiei nemincinoase a martorului învierii lui Hristos, sunt trupuri cere'ti 'i trupuri p$mânte'ti. *i înc : trebuie ca stric$ciosul acesta s$ se îmbrace întru nestric$ciune, 'i muritorul acesta s$ se îmbrace întru nemurire. Dup ce s vâr$esc toate acestea, cre$tinele se mai roag o dat lui Dumnezeu, se închin spre r s rit $i pleac . *i astfel, prin rug ciune ele arat dragostea, prin oul ro$u $i salutul pascal arat credin#a, iar prin înnoirea verde#ii de pe mormânt arat n dejdea. Dragostea, credin#a, n dejdea - $i iar $i dragostea. Acesta este în#elesul $i tâlcul Pa$tilor Blajinilor. Ai întrebat, în continuare, de ce în aceast zi merg doar femeile la cimitir, nu $i b rba#ii, ca la celelalte pomeniri. Aceast luni este începutul s pt mânii femeilor Mironosi#e iar Mironosi#ele au mers primele la mormântul Domnului în apropiere de Golgota $i au vestit primele oamenilor c Domnul a înviat. Bine este de mamele, surorile $i v duvele ce seam n cu femeile Mironosi#e în dragostea fa# de r posa#i! R posa#ii simt prezen#a noastr la mormintele lor, simt - $i înc cum! - rug ciunile $i jertfele noastre pentru ei, dragostea noastr fa# de ei. *i noi - $i eu, $i tu - le vom sim#i curând de dincolo de mormânt, $i vom fi recunosc tori celor ce î$i vor aminti de noi $i se vor ruga lui Dumnezeu pentru noi. Fratele meu, ce slabe sunt cuvintele omene$ti pentru a gr i taina vie#ii $i mor#ii, tain minunat $i înfrico$ toare, despre care îngerii vorbesc în $oapt cu r posa#ii! Bine c ne-au venit obiceiurile cre$tine$ti în ajutorul cuvintelor. Obiceiuri pline de tâlc $i frumuse#e - ca s ajute cuvintelor noastre slabe! De la Dumnezeu, binecuvântare $i pace #ie!

Scrisoarea a 48-a

UNUI SAVANT ORTODOX CARE ÎNTREAB' DE CE ORTODOXIA NU ARE *I EA UN PAP'
P i, are. Ortodoxia are $i ea un pap , mai vechi decât to#i papii $i patriarhii din lume. L-a avut dintru început, $i-l va avea pân la sfâr$itul vremurilor. Este acela$i pap pe care l-au chemat $i to#i apostolii lui Hristos. Duhul Sfânt, Duhul în#elepciunii $i în#elegerii, Duhul mângâierii $i puterii lui Dumnezeu - El e adev ratul pap al Bisericii lui Hristos din veac $i pân în veac, neînlocuit $i neschimbat, nevotat $i necontestat, f r înainta$ $i f r urma$. Iar în ce prive$te faptul c apostolii L-au recunoscut pe Duhul Sfânt ca verhovnic $i pap al lor, exist din fericire un document scris - scris chiar de mâna lor. La primul lor sinod, din Ierusalim, apostolii au scris vestitele cuvinte: P$rutu-s-a Duhului Sfânt 'i nou$ s fie a$a $i pe dincolo (Fapte 15, 28). Evident, apostolii L-au pus pe Duhul Sfânt înainte $i mai presus de sine. Înainte de acea întrunire $i de oricare alta, Lui I se rugau, pe El îl chemau, Lui I se supuneau necondi#ionat. Oare nu fac astfel pân în ziua de ast zi mai-marii Bisericii Ortodoxe? De câte ori se adun în sinod, ei î$i aduc aminte în primul rând s -L cheme pe infailibilul lor pap , pe Duhul Sfânt; pe Acesta îl cheam cu fric$ 'i cutremur înainte de începerea a tot lucrul, $i Lui I se supun necondi#ionat. Dar nu numai mai-marii biserice$ti, ci $i mai-marii lume$ti din # rile ortodoxe, mini$trii $i ale$ii poporului, dintotdeauna au purces mai întâi la chemarea Sfântului Duh, $i cu asta au început lucrarea lor sinodal sau parlamentar . Acela$i lucru l-au f cut $i-l fac mai-marii din înv # mânt. *ti#i c la începutul anului $colar ei merg cu elevii lor s îl cheme pe Duhul Sfânt. *i Atotbunul, Atotputernicul $i Atotîn#eleptul Duh Sfânt toate le îndrum , toate le înt re$te, toate le insufl : $i Biserica, $i statul, $i educa#ia. *i st pâne$te tot $i toate, nu prin for# , ca un dictator p mântesc, ci ca un tat - prin în#elepciune $i dragoste. El ne $i este tat prin botezul cu care suntem boteza#i. Iar 42

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi dvs. $ti#i c în grece$te cuvântul „papa” înseamn p rinte, tat . A$adar, în în#elesul corect din punct de vedere istoric $i moral Duhul Sfânt este tat l nostru, este pap al nostru. *i la ce i-ar mai trebui Bisericii Ortodoxe înc un tat , altfel spus pap ? Oare nu ne-a preîntâmpinat $i însu$i Domnul Hristos s ne ferim de papii - ta#ii - p mânte$ti? El ne-a poruncit acum 19 veacuri: i tat$ (a se citi: pap ) s$ nu chema#i vou$ pe p$mânt, c$ Unul este Tat$l vostru Cel din ceruri (Matei 23, 9). Pace dvs. $i s n tate de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 49-a

ZIARISTULUI I. L., CARE ÎNTREAB' CU PRIVIRE LA INCINERAREA MOR)ILOR
M întreba#i de ce Biserica cre$tin nu permite incinerarea mor#ilor. În primul rând, fiindc ea consider acest lucru drept o silnicie. Sârbii se îngrozesc $i ast zi înaintea nelegiuirii lui Sinan pa$a, care a ars la Vracear trupul mort al sfântului Sava. Dar ce, oamenii incinereaz caii $i câinii $i pisicile $i maimu#ele moarte? Nu am auzit de a$a ceva. Am auzit $i am v zut c le îngroap . *i atunci, de ce s se fac silnicie asupra trupurilor moarte ale oamenilor, care sunt st pânii tuturor animalelor de pe p mânt? Oare un crematoriu pentru animalele moarte nu ar fi, mai ales în ora$ele mari, mult mai justificat decât crematoriul pentru oameni? Pe urm , $i fiindc acesta este un obicei p gân $i barbar, izgonit din Europa de cultura cre$tin cu aproape dou mii de ani în urm . Cine dore$te s -l înnoiasc nu dore$te vreun lucru cult, sau modern, sau nou, ci o vechitur de mult vreme r suflat . În Anglia, care cu greu poate fi numit necultivat , aceast form de neop gânism este foarte nepopular . S v povestesc o întâmplare, în vremea R zboiului $i-a ie$it din min#i un iugoslav cunoscut, întrebat înainte s moar , el a declarat c singura sa dorin# este s fie incinerat, în ziua stabilit , mica noastr colonie iugoslav s-a aflat reunit la crematoriul de pe Golders Green. Când trupul mort a fost împins în cuptorul aprins, ne-am cutremurat de groaz . Dup aceea, am fost chema#i de cealalt parte a cuptorului s a$tept m „un sfert de ceas” $i s -l vedem pe compatriotul nostru sub form de cenu$ . Am a$teptat mai mult de un ceas. Ne-am mirat de ce se chinuie focul atât cu trupul r posatului nostru. *i l-am luat la întreb ri pe fochist. Acesta se dezvinov #ea prin aceea c cuptorul era r cit de tot. „Nu este aprins în fiecare zi”, spunea el, „fiindc rar se las cineva ars de bun voie”. Auzind aceasta, ne-am împr $tiat, nemaiputând a$tepta s se sfâr$easc de tot cu compatriotul nostru. *i trebuie s $ti#i c la Londra mor zilnic mai mult de o mie de fiin#e omene$ti. - În America am v zut mormintele marilor pre$edin#i - Wilson, Roosevelt, Lincoln - $i ale multor altor personalit #i. Nici unul dintre ei nu a fost ars. Cu atât mai mult m-ar mira ca între urma$ii sfântului Sava s fie vreunii de un cuget cu Sinan pa$a! Mi-a povestit un avocat persan modul cum procedeaz ei cu mor#ii, „cel mai ra#ional din lume”, $i anume: ei, închin torii la foc persani10, m car c se închin focului ca unui dumnezeu, nu î$i ard mor#ii, ci îi pun pe p mânt ca pe o mas p s rilor. Cimitirul este îngr dit la ei cu ziduri înalte, pe care a$teapt picotind stoluri de vulturi. Groparii duc mor#ii goi în cimitir, acoperi#i doar cu o bucat de pânz , las trupul pe p mânt $i pleac repede. Atunci, vulturii se apuc de treab cu agerime: $i în câteva ceasuri, din trupul mort omenesc r mân numai oasele goale, pe care nu le ia, nici nu le îngroap nimeni. Logica persan e, dup avocatul cu pricina, urm toarea: „Cât suntem vii, ne hr nim cu animale: a$adar, este drept ca odat mor#i s fim hran animalelor”. - Ne-am mirat, dar nu am putut spune c logica aceasta
10

Probabil este vorba de par $ii zoroastrieni din India.

43

Episcop Nicolae Velimirovici este mai slab decât logica celor care vor s nimiceasc prin foc trupurile omene$ti. Dar pentru ce s facem iar probleme din probleme deja rezolvate? Dac ne vom face griji de prisos, într-o bun zi vom putea începe s ne chinuim $i cu problema: „S omorâm sau nu b rba#ii $i femeile care au ajuns la adânci b trâne#i, a$a cum fac unele neamuri primitive? S facem o societate $i s propag m aceast «idee»?” *i, în fine, care este ra#iunea pentru care s lupt m împotriva înmormânt rii tocmai în aceast #ar în care mormintele slujesc drept mândrie a poporului, drept izvor de insuflare $i, dac vre#i, drept propriet #i de stat? Pace dvs. $i s n tate de la Dumnezeu! Scrisoarea a 50-a

CAFEGIULUI S. B., CARE A AVUT DE ALES ÎNTRE SINUCIDERE *I CER*IT
Îmi scrii c toat averea #i-a fost vândut pentru datorii. Când te-ai v zut în strad f r un cap t de a# , te-ai îndreptat spre cimitir ca s -#i pui cap t zilelor. Ai început s $ov i, s te r zgânde$ti. Zdrobit de chinul l untric, te-ai întins pe mormântul p rin#ilor t i $i ai adormit, în vis #i s-a ar tat mama ta, care te-a preîntâmpinat zicând c în împ r #ia lui Dumnezeu e plin de oameni care au fost cer$etori pe p mânt, dar c acolo nu se afl nimeni care $i-a luat via#a cu bun $tiin# . Acest vis te-a sc pat de la sinucidere. Cu adev rat, iubita ta mam te-a sc pat, prin purtarea de grij a lui Dumnezeu. Ai început s ceri, $i tr ie$ti din cer$it. *i întrebi dac prin aceasta calci legea lui Dumnezeu. Îmb rb teaz -te, fiu al omului! Dumnezeu a poruncit: s$ nu furi, dar nu a poruncit: s$ nu ceri! Cer$itul f r mare nevoie este furt, dar în situa#ia ta nu este furt. C petenia de o$ti a împ ratului Iustinian, sl vitul Belizarie, a r mas la b trâne#e f r avere, f r prieteni $i f r ochi. S-a a$ezat, orb cum era, la poarta cet #ii de scaun $i a cerut pâine. Ca cre$tin, nu a cutezat nici s se gândeasc la sinucidere: - fiindc pe cât este via#a mai bun decât moartea, pe atât este $i cer$etorul mai bun decât sinuciga$ul. Spui c ru$inea te-a ros $i mâhnirea #i-a uscat oasele. Stai noaptea în fa#a cafenelei care era cândva a ta $i ceri milostenie de la cei care ies $i intr . Î#i aminte$ti c nu demult erai st pânul acelei cafenele, iar acum nu cutezi s calci în ea nici m car drept client. *i ochii #i sau înro$it de tânguire $i de plâns. Om bun, alin -te! Îngerii lui Dumnezeu nu sunt departe de tine. De ce plângi pentru cafenea? N-ai auzit de o cafenea de la marginea Belgradului ce se numea «A cui n-am fost, a cui n-oi fi?»? Cu adev rat, mare filosof a fost cel ce a scris cuvintele acestea - fiindc ele sunt valabile pentru toate cafenelele, $i casele, $i vilele, $i palatele din lume. Ale cui n-au fost, ale cui n-or fi? Ce ai pierdut? Ceea ce nu era al t u când te-ai n scut nu este nici acum al t u. Ai fost avut, acum e$ti nevoia$. Asta nu e o pierdere. Pierdere este când cineva a fost om $i a devenit fiar . Iar tu ai fost om $i ai r mas om. Ai girat poli#e unor clien#i „de vaz ”, $i drept urmare cafeneaua ta a ajuns în mâini str ine. Acum prive$ti pe fereastr cum cei care te-au s r cit râd în cafenea ca $i mai înainte, în timp ce tu pe strad ver$i lacrimi $i e$ti acoperit de ru$ine. Nu te teme, exist o dreptate a lui Dumnezeu. Ei vor r spunde pentru tic lo$ia lor. Când se vor duce s se sinucid , cine $tie dac Dreptul Dumnezeu va îng dui mamelor lor s li se arate de pe lumea cealalt $i s -i opreasc de la f r delege! Nu pizmui fericirea nim nui, fiindc nu le cuno$ti sfâr$itul. Un în#elept grec din vechime a zis: „Nu numi fericit pe nici un om mai înainte de a-i vedea sfâr$itul”. )i-e greu s fii cer$etor? Dar nu suntem cer$etori cu to#ii? Nu depindem cu to#ii în fiecare zi $i în fiecare clip de mila Celui care ne d via# pentru via# ? Tu ai $i acum o misiune important în lume: aduci aminte oamenilor de Dumnezeu $i de suflet, $i le aduci aminte s fie milostivi. Silit s tr ie$ti în t cere, adânce$te-te în sufletul t u $i stai de vorb 44

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi prin rug ciune cu Dumnezeu. Via#a de cer$etor cere mai mult vitejie decât via#a de om avut: Aurul 'i argintul se cearc$ în foc, iar omul, în cuptorul smereniei (Sirah 2, 5). Tu, îns , te-ai ar tat deja viteaz prin faptul c ai biruit gândul cel negru al sinuciderii. Aceasta este biruin#a asupra duhului dezn dejdii. Dup aceast biruin# , oricare alta î#i va fi mai u$oar . Domnul este aproape de tine. Pace #ie $i mângâiere de la Domnul! Scrisoarea a 51-a

MESERIA*ULUI SIMA M., PE CARE ÎL ROADE B'NUIALA C' JUDECATA LUI DUMNEZEU ESTE ACEAST' VIA)'
Ai auzit de la cineva c via#a aceasta este deja judecata lui Dumnezeu, $i c alt judecat nu va mai fi. Gândul acesta te-a ap sat ca o povar pe care nu po#i nici s o duci, nici s o lepezi. Gânde$te-te la un om r u, ale c rui r ut #i sunt cunoscute întregului ora$. Vecinii îl ocolesc, $i între ei înfiereaz tic lo$iile lui. Nimeni nu-l viziteaz , nici nu-l prime$te în cas . Astfel oamenii îl judec , $i prin aceasta îl pedepsesc. În cele din urm îns , omul cu pricina ajunge s fie judecat, iar judecata îl condamn $i îl pedepse$te cu închisoarea. A$adar, vezi dou judec #i: una relativ $i de fiecare zi, cealalt dup lege $i definitiv . Sau, $i mai limpede, ia exemplul unui elev dezordonat pe care dasc lul îl pedepse$te de mai multe ori în cursul anului ca s îl îndrepte, iar la sfâr$itul anului îl exmatriculeaz ca pe un neîndreptat. A$a e $i cu cele dou judec #i ale lui Dumnezeu. Una este relativ $i vremelnic . O numim judecat pedagogic a lui Dumnezeu asupra oamenilor în $coala acestei vie#i. Iar cealalt judecat va fi dreapt $i definitiv . Lucrul acesta reiese limpede din multe pilde ale Sfintei Scripturi. Pe dreptul Moise Dumnezeu l-a pedepsit pentru un singur p cat prin aceea c nu i-a îng duit s intre în p mântul f g duin#ei, spre care el î$i c l uzise poporul vreme de patruzeci de ani în cap. Aceasta este judecata vremelnic $i pedagogic a lui Dumnezeu - ca p c to$ii s vad $i s spun înfrico$a#i: „Dac Dumnezeu nu-i iart un singur p cat unui asemenea drept, cum va face cu noi, care suntem înc rca#i cu multe $i grele p cate?” Pedepsirea lui Moise nu înseamn îns judecata ultim $i definitiv asupra lui. Nici nu înseamn c Moise nu a intrat în împ r #ia cerurilor. *tii c acest mare slujitor al lui Dumnezeu s-a ar tat împreun cu sfântul Ilie cu prilejul schimb rii la fa# a Domnului. Acest fapt d m rturie c , de$i el a fost pedepsit pentru un p cat, nu a fost lep dat de Dumnezeu, nici nu a fost lipsit de via#a ve$nic . Pedepsele pedagogice, altfel spus judec #ile pedagogice ale lui Dumnezeu, slujesc tocmai spre a-i îndrepta pe oameni $i a-i face în stare de intrarea în împ r #ia cerurilor. Sau uit -te la bolnavul de la Vitezda, care a z cut 38 de ani. C boala lui era din pricina p catului, a zis-o limpede Domnul când l-a t m duit: Iat$, te-ai f$cut s$n$tos; de acum s$ nu mai p$c$tuie'ti, ca s$ nu-#i fie #ie ceva mai r$u. *i ce lucru mai r u putea s i se întâmple decât ca din pricina p catelor s fie la înfrico$ toarea Judecat a lui Dumnezeu lep dat $i lipsit de împ r #ia vie#ii? Iar cu privire la judecata de pe urm , la înfrico$ toarea Judecat a lui Dumnezeu, la ziua care va arde precum cuptorul, Mântuitorul nostru a vorbit limpede. Când soarele $i luna se vor întuneca, $i stelele se vor cl tina $i vor începe s cad , $i în întunericul de ob$te se va ar ta str lucitorul semn al Fiului Omului, atunci Se va ar ta Domnul Iisus întru putere $i slav s judece dup dreptate to#ii viii $i mor#ii. )ine-te de aceast înv # tur s n toas , care nu este de la om, $i leap d de pe tine povara pe care #i-a aruncat-o pe suflet acel om eretic. Dumnezeu s te binecuvânteze cu pace $i s n tate! 45

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 52-a

IAR'*I MILITARULUI IOVI)': ÎNT'RIREA CARACTERULUI LUI
Când tu, ca fost necredincios, ai sim#it cum intr Cel Preaînalt în via#a omeneasc , cu cât mai mult o sim#i acum, când e$ti credincios $i evlavios? Îmi povestea un belgr dean cunoscut cum l-a mântuit Dumnezeu de la internarea în lag r. „Ne-au mânat la poli#ie $i ne-au aliniat în curte. Solda#ii împ ratului se r stesc, înjur , p lmuiesc. Pe cine? Pe fiii Kosovei! Pe copiii lui Laz r11! Pe cei pe care vor s îi interneze îi împing într-o parte $i strig : „În untru!” Iar celorlal#i, c rora le dau drumul, le strig : „În strad !” Ace$tia din urm îns erau rari. Eu stau $i tremur. *i m tot rog în sinea mea: „Doamne, mântuie$te-m !” Mi-a venit rândul. - „Ce ocupa#ie ai?” - m întreab r uvoitor soldatul. „Doamne, mântuie$te-m !” - am $optit pentru o ultim oar $i, f r s m gândesc, am deschis gura $i am zis: „Domnule, eu #in un magazin ca s -mi hr nesc copiii”. El m smuce$te în stânga $i în dreapta, parc nehot rându-se ce s fac cu mine, $i în cele din urm strig : „În strad !”„ Multe mijloace are Atotîn#eleptul Dumnezeu. El ap r $i mântuie$te prin mii $i mii de mijloace pe cei ce I se roag . Oricum am lua-o, $i în zilele noastre se adeveresc cuvintele împ ratului Solomon: Turn tare este numele Domnului; la el va alerga dreptul, 'i va fi în ad$post înalt (Pilde 18, 10). Oare numai o singur dat s-a întâmplat ca vr jma$ului s -i orbeasc ochii încât s nu-l poat vedea pe omul pe care îl prigone$te $i îl caut ? Omul este acolo, înaintea lui, $i el nu-l vede. Ori s treac pe lâng casa pe care cu cea mai mare pl cere ar fi pr dat-o $i pustiit-o? So#ia unui ofi#er sârb din Belgrad a tr it tocmai aceast din urm situa#ie. Vedea solda#ii du$mani cum merg din cas în cas , fac perchezi#ie, prad $i duc poporul în robie. Iat -i deja în curtea vecin . Ce s fac ? Î$i cheam soacra $i copiii $i d în genunchi la icoana Sfântului Arhanghel. S-au rugat cu plâns $i cu suspine. Iar solda#ii î$i b teau joc de vecin $i înjurau. Au ie$it. Acum, în casa ei... Iat ... iat ! Dar nu. Nu las Dumnezeu! Rug ciunea nu a fost în zadar. Ie$ind din casa vecin , solda#ii au trecut pe lâng casa ofi#erului sârb $i au intrat în alta. Pur $i simplu nu le-a fost dat s vad nici poarta, nici casa legat de cer prin rug ciune. Pe tine a trebuit s te loveasc un glonte ca, r mânând în via# , s sim#i prezen#a lui Dumnezeu. Iar marii sfin#i $i drep#i sim#eau prezen#a lui Dumnezeu pân $i în mi$c rile gândurilor lor $i ale inimii lor. D -#i $i tu osteneala s te înal#i la aceast în l#ime duhovniceasc . La acest subtil discern mânt al c ilor lui Dumnezeu. La aceast fin sim#ire a lui Dumnezeu. Pace #ie $i s n tate!

Scrisoarea a 53-a

FECIOAREI MARIA J., CARE CAUT' ÎN)ELESUL PILDEI EVANGHELICE DESPRE CELE ZECE FECIOARE
Cinci fecioare în#elepte $i cinci nebune. A se citi: cinci suflete omene$ti în#elepte $i cinci nebune. Cele în#elepte aveau candele curate $i ulei, iar cele nebune, doar candele curate. Candelele înseamn în primul rând trupurile, iar uleiul - mila. „Mil ” se spune pe grece$te „eleu" (eleos). De aici $i cuvântul „polieleu”, adic „mult mil ”. Polieleul se aprinde la
11

Este vorba de cneazul Laz r, mucenicul de la Kosovo.

46

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi utrenie, atunci când se cânt psalmii despre multa milostivire a lui Dumnezeu fa# de poporul ales, cu refrenul: c$ în veac este mila Lui, aliluia!12 Fecioarele cele în#elepte aveau, a$adar, trup feciorelnic cu suflet feciorelnic, dar aveau totodat $i mil mare: mil fa# de cele mai slabe ca ele, care nu s-au slobozit înc de p cat. Cele nebune #ineau cu asprime fecioria trupeasc , îns priveau f r mil $i cu dispre# la cele mai slabe ca ele, le judecau cu trufie $i se fereau de ele cu dispre#. „Pe bun dreptate sunt numite p c toase”, spune sfântul Nil Sinaitul, „fiindc sporind într-un lucru foarte anevoios $i aproape cu neputin# - în feciorie -, au trecut cu vederea ceea ce era lucru mic $i lesnicios”. Au trecut cu vederea mila, împreun -p timirea, iertarea! Candele curate, dar goale $i întunecate! Când vine moartea $i trupurile se îngroap sub p mânt, iar sufletul ia calea ve$nicei sale patrii, eleul milostivirii trebuie s lumineze $i s c l uzeasc . Cine va fi f r acest eleu, îl va cuprinde întunericul. Trec toare din întuneric curat! Cum se va putea trece prin aceast trec toare anevoioas ? Sufletul este cuprins de fric $i de cutremur: în jurul lui, groaz de la n luci $i umbre. Ca ni$te vise urâte care chinuie pe cel cufundat în somn. Cine va milui? Cine va întinde m car un cap t de raz luminoas ? Milui-va Dumnezeu, dar pe cei milostivi. Fiindc spus este: ferici#i cei milostivi, c$ aceia vor fi milui#i. Cei care au avut mil fa# de f pturi fi-vor milui#i de c tre F c tor. Nu este acest lucru adev rat $i mângâietor? Da - $i înfrico$ tor pentru nemilostivi? În vecin tatea noastr vie#uia o fecioar b trân . Se $tia de ea c toat via#a fusese $i r m sese fecioar cinstit . *i pân aici, toate bune $i toate vrednice de laud , îns din zi în zi arunca cu limba s ge#i otr vite împotriva celor ce tr iesc în c s torie $i p c tuiesc. De diminea#a pân seara se l uda cu fecioria ei $i prih nea pe cei ce i se p reau mai prih ni#i ca ea. Ne-a zis, vorbind despre ea, un preot: „Dac nu $tia#i cine este fecioara nebun din pilda evanghelic , iat-o!” *i, cu adev rat, nebunia pare cumva mai grea atunci când omul are numai o singur virtute, iar pe toate celelalte nu. A$a cum c l torului pe timp de noapte întunericul i se pare mai gros când vede o lumin $i apoi prive$te la stânga $i la dreapta ei. În#elepciunea nu este într-o singur virtute, ci în adunarea tuturor virtu#ilor. Precum a zis în#eleptul: în#elepciunea 'i-a zidit sie'i cas$ pe 'apte stâlpi (Pilde 9, 1). În#elept este sufletul ce are m car cele $apte virtu#i de c petenie. Aceast pild a lui Hristos mai are $i un în#eles duhovnicesc adânc. Prin cele cinci fecioare nebune se în#eleg cele cinci sim#uri ira#ionale. Cine tr ie$te numai prin ceea ce se vede $i se aude, f r nici un control l untric al ra#iunii, are suflet nebun. Când moartea trage cortina peste aceast lume sim#it , un asemenea suflet r mâne în întuneric deplin. Iar prin cele cinci fecioare în#elepte se în#eleg cele cinci sim#uri l untrice, ce controleaz ra#ional sim#urile dinafar $i st pânesc asupra lor. Aceste sim#uri l untrice strâng în aceast via# lumin , ce r mâne în suflet $i lumineaz $i dup ce moartea trage cortina peste sim#urile dinafar . Îns vei putea în#elege tu asta la vârsta ta? Cu timpul, f r doar $i poate. Pace #ie $i s n tate de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 54-a

FRA)ILOR RADOSAV *I MIROSAV, CARE ÎNTREAB' DESPRE PIETRELE CARE STRIG'
Când Domnul a intrat pentru ultima oar în Ierusalim, poporul I-a ie$it în întâmpinare. Ochi f r num r priveau la El cu minunare, $i guri f r num r strigau cu bucurie: Osana! Osana, Fiul lui David! Bine este cuvântat împ$ratul lui Israel! Auzit-au lucrul acesta fariseii $i, verzi de pizm , I-au spus s opreasc poporul ca s nu mai strige. Le-a r spuns Blândul Domn: De vor t$cea ace'tia, pietrele vor striga. Acum, dup 19 veacuri de la acest
12

„Polieleu” se cheam $i candelabrul respectiv, $i psalmii care se cânt .

47

Episcop Nicolae Velimirovici eveniment, voi întreba#i care sunt aceste pietre $i cum pot pietrele s strige. Nu a#i citit cum evreii, dup cinci zile, au t cut, într-adev r, $i cum pietrele au strigat c Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Când El a strigat pe cruce în Vinerea Mare, p$mântul s-a cutremurat 'i pietrele s-au despicat. Pietrele au pocnit $i s-au despicat cu trosnet. Aceasta este limba pietrelor, acesta e strig tul pietrelor. Poate fi vreo limb mai gr itoare $i strig t mai cumplit $i m rturie mai limpede cu privire la împ ratul Cel Binecuvântat, Care S-a pogorât între oameni $i pe Care cei lipsi#i de minte L-au lep dat $i L-au omorât? Al doilea fel de pietre. Când evreii au t cut, p gânii au strigat: osana! Evreii îi priveau pe p gâni ca pe ni$te pietre moarte. În în#eles duhovnicesc, chiar $i erau pietre, f r cunoa$terea Singurului Dumnezeu Viu, acei închin tori ai idolilor din piatr . Deci, când evreii au t cut cu privire la Fiul lui Dumnezeu, apostolii au mers în lume s boteze popoarele p gâne. *i aceste popoare au devenit ca ni$te pietre însufle#ite, dup cuvântul apostolului Petru: 'i voi, ca ni'te pietre vii, zidi#i-v$ întru cas$ duhovniceasc$ (l Petru 2, 5). Ca ni$te pietre vii, p gânii au început a-L sl vi pe Domnul, în vreme ce evreii s-au împietrit $i au t cut. Al treilea fel de pietre. Când gurile evreilor au t cut, au strigat pietrele din templu. *i ast zi strig . Fiindc s-a împlinit prorocia privitoare la acel templu (hram): nu va r$mânea piatr$ peste piatr$. Mândria $i slava lui Israel, templul, ast zi nu mai exist . Exist un zid din acel templu, îndeajuns pentru ca fiii $i fiicele poporului israelitean s se poat da în fiecare sâmb t cu capul de ele, de acel „Zid al plângerii”, cu plângere $i cu tânguire. Aceste pietre r mase strig prin t cerea lor a$a cum veste$te trimisul de pe câmpul de lupt o b t lie pierdut . Al patrulea fel de pietre. Evreii au t cut demult cu privire la Hristos. Nici nu se mai bucur de El, nici nu îl mai sl vesc, nici nu-i mai cânt : osana! Fiindc Dumnezeu, jignit, a dispre#uit singurul lor templu $i jertfele din el. L-a dat pustiirii. Dar sutele de mii de biserici (hram - în limba sârb „templu” $i „biseric ” sunt echivalate printr-un singur cuvânt) din piatr au fost în l#ate în toat lumea în slava lui Hristos. *i aceste pietre m rturisesc $i strig ceea ce evreii trec sub t cere. Al cincilea fel de pietre. Este cel care de acum nu mai strig , dar va striga înainte de sfâr$itul lumii, înainte de a doua venire a Domnului. Despre sfâr$itul lumii, Prorocul prorocilor a prezis: 'i p$mântul se va cutremura, 'i soarele se va întuneca, 'i luna va pierde lumina sa, 'i stelele vor c$dea din cer. Ce altceva sunt p mântul $i soarele $i luna $i stelele, decât pietre? A$adar, cu limba lor $i în felul lor aceste pietre aprinse vor striga la vremea rânduit . *i anume, în vremea când vor ie$i mul#i proroci mincino$i, $i f r delegea se va înmul#i, $i dragostea de Dumnezeu a multora se va r ci. Într-un cuvânt: atunci când al turi de evrei vor t cea $i mul#i dintre cre$tini. Atunci corpurile cere$ti, aceste pietre aprinse ale lui Dumnezeu, vor striga cu limba lor $i în felul lor. *i vor vesti venirea Judec torului, a$a cum steaua de la r s rit a vestit oarecând na$terea Mântuitorului. Pace dvs. $i s n tate de la Dumnezeu.

Scrisoarea a 55-a

UNUI OM CU STUDII CARE A AJUNS LA CONVINGEREA C' „EXIST' CEVA”
Îmi scrii c trebuie s existe ceva la urma urmelor. Ai citit despre stele, spui, la un mare astronom, $i #i-a c zut sub ochi afirma#ia acestui vestit savant: „F r Dumnezeu, nimic nu se poate în#elege, nici explica în lume”. De aici ai ajuns la concluzia c exist ceva. Spune, fiule al lui Laz r: „Exist Dumnezeu!” *i bucur -te! „Exist ceva” - a$a spun numero$i oameni cu studii. Dar dac vei r mâne pân la sfâr$itul vie#ii doar la aceast spus : „exist ceva (ne$to)”, întreaga ta via# va fi nimic (ni$ta). 48

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi O senza#ie trec toare c exist o uria$ putere tainic a lumii v zute nu este nici pe departe acea credin# , de via# f c toare $i roditoare, ce lumineaz via#a noastr $i ne arat calea. A te m rgini s spui c „exist ceva” nu înseamn a ie$i la lumina zilei. Asta înseamn de-abia c drume#ul a str b tut întunericul nop#ii $i a întrez rit, cu pupilele dilatate, zorii spre r s rit. Dar de acolo pân la soarele mare deasupra cre$tetului mai este cale lung . Dac ai $ti s spui m car: „Exist Cineva”, zorii ar r s ri mai repede peste via#a ta. Cunoa$te-L pe F c torul t u, frate drag . Lucrul acesta e mai important decât cunoa$terea f pturilor Lui. Nu fi în tov r $ia celor asupra c rora se tânguie apostolul zicând: au cinstit 'i au slujit f$pturii în locul F$c$torului (Romani l, 25). Iat , Artistul Preaînalt st al turi de lucrurile Sale. Tu ai a#intit prea mult cu privirea crea#iile Lui artistice, care pân la un punct î#i deschid ochii, iar dup aceea te orbesc. De ce nu vii la Artist, $i nu faci cuno$tin# cu El, $i nu te prezin#i Lui? Hristos de aceea a $i venit pe p mânt: ca s -#i întind mâna $i s te aduc la Sine. Cine nu se apropie de Artist în aceast lume, în minunatul Lui atelier, nu L-a cunoscut, nu I s-a prezentat, $i nu I s-a închinat, acela nu va fi primit nici în curtea Lui cea din ceruri. Asta #i-o scriu dup ce m-am întors de la o înmormântare. A murit un tân r de treab din Ohrida. Pe patul de moarte, fa#a îi era luminoas - mai luminoas ca în timpul vie#ii. A tr it dup îndreptarul credin#ei $i a r posat în credin# deplin . Foarte tân r, dar în#elept. Iar tu e$ti deja un domn mai în vârst . Pace #ie $i mil de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 56-a

VÂNZ'TORULUI DE C'R)I SVETOLIK M., DESPRE CEI MAI NOI ERETICI
Ai auzit, zici, ni$te oameni, acolo lâng Dun re, c spun poporului o înv # tur nou $i neobi$nuit . Con#inutul acestei înv # turi gl suie$te: „Cu cât mai r u, cu atât mai bine”. Acei oameni sus#in c suntem în pragul sfâr$itului lumii. Ei spun c semnele prevestitoare ale celei de-a doua veniri a lui Hristos s-au ar tat deja în lume: cutremure, r zboaie, ateism, neorânduial în fire, neorânduial între oameni $i multe altele. *i pe temeiul acestora, îi înva# pe oameni s nu se lupte sub nici un motiv împotriva vreunui r u din lume, ca r ul s se acumuleze cât mai mult $i s gr beasc astfel venirea lui Hristos. A$adar, spun ei, trebuie s ne bucur m de r zmeri#e, r zboaie, crize, inunda#ii, secete, foamete, certuri între vecini, ateism, f r delegi, neorânduieli, descompunerea familial , cl tinarea Bisericii, dec derea statului. Nu trebuie s îndrept m aceast via# , nu trebuie s o dregem, ci s îng duim s se descompun , s se strice, s se învenineze pe de-a-ntregul, $i astfel s se fac neputincioas . *i toate astea, ca Hristos s se vad îndemnat a veni mai repede $i a pune cap t la toate, întrun cuvânt: trebuie s ne bucur m din plin de dec derea lumii; prin aceasta îl silim negre$it pe Hristos s vin iar $i. *i repet neîncetat: „Cu cât mai r u, cu atât mai bine!” Aceasta este o înv # tur nou , ai c rei dasc li se numesc pe sine „noii adventi$ti”. Pe mine nu m mir nicidecum c unii oameni au ajuns la astfel de p reri, ci m mir cu ce drept se leag ei pe sine cu Hristos $i cu Evanghelia. Fiindc atunci când cineva se rupe de Biseric $i începe s dea de capul s u frâu liber imagina#iei, ajunge la gânduri dintre cele mai caraghioase $i mai nebune$ti, ce seam n cu visele unui be#iv. Atunci când cineva iese din corabia al c rei cârmaci este Hristos, se afl în barca pe care o conduce Satana. Aceast „înv # tur nou ” seam n destul de mult cu eresul nicolai#ilor, ap rut în vremea apostolilor (vezi Apocalipsa 2, 6). Nicolai#ii înv #au c trebuie s p c tuim din ce în ce mai mult, ca p catul s ajung în om la satura#ie $i s se atrofieze. Când omul ajunge s se 49

Episcop Nicolae Velimirovici cufunde în p cate pân peste cap, devine sfânt! *i la fel cum acei nebuni credeau c se sfin#esc cu ajutorul p catului, $i ace$ti „noi adventi$ti” cred c prin înmul#irea r ului în lume îl silesc pe Dumnezeu s pun cap t lumii. Ca $i cum Cel Preaînalt ar putea fi silit la ceva! Sau ca $i cum El din neputin# $i ne$tiin# întârzie amânând sfâr$itul lumii! Ascult ce scrie apostolul Petru despre asta: nu va z$bovi Domnul f$g$duin#a, precum oarecare z$bav$ o socotesc, ci îndelung rabd$ pentru noi, ne-vrând s$ piar$ cineva, ci to#i s$ vin$ întru poc$in#$. Dar va veni ziua Domnului ca un fur noaptea (2 Petru 3, 9-10). Adic sfâr$itul lumii va veni la vremea rânduit , pe care Dumnezeu o are întru a Sa st pânire. *i dac cineva dore$te s vin sfâr$itul lumii cât mai repede, tot nu are dreptul s fac r ul, s înmul#easc r ul, ca s vin binele. Apostolul Pavel îi porunce$te lui Timotei: s$ p$ze'ti porunca nespurcat$ 'i nevinovat$, pân$ la ar$tarea Domnului nostru Iisus Hristos (l Timotei 6, 14). Noi suntem, a$adar, datori s p zim pân la cap t poruncile lui Hristos, orice vremuri ar fi. Iar una din poruncile de c petenie ale Lui este dragostea. Ce dragoste plin de mil fa# de oameni au cei ce doresc ca oamenii s p c tuiasc mai mult, s se pâng reasc mai mult $i s apostazieze mai mult? *i s se înmul#easc ateii, nelegiui#ii, r zvr ti#ii, pustiitorii, f c torii de rele, fiarele? Nu vezi îndat c ace$ti de sine proclama#i dasc li au intrat în barca Satanei? Vedem $i noi multe semne care au fost prezise de c tre Domnul Iisus; nu suntem orbi. Asta îns nu ne d dreptul s hot râm ziua sfâr$itului lumii, $i cu atât mai pu#in s dorim înmul#irea r ului din lume. C ci o dat cu înmul#irea r ului se înmul#e$te $i num rul nedrep#ilor ce î$i pierd sufletul. Iar noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie s dorim ceea ce dore$te $i Tat l nostru Ceresc, $i anume ca to#i oamenii s$ se mântuiasc$. Marea n-are decât s se clatine, $i p mântul s se cutremure, $i stelele s cad ; noi trebuie s st m netulbura#i, încredin#ându-ne voii celei bune a F c torului $i dorind binele tuturor f pturilor omene$ti. Pace $i bucurie de la Domnul!

Scrisoarea a 57-a

NOTARULUI BRANISLAV N., CARE ÎNTREAB' DAC' ESTE BUN' MOARTEA N'PRASNIC'
Ai auzit, îmi scrii, cum vorbesc unii c î$i doresc moarte n prasnic : „Când trebuie s vin moartea, s vin pe nea$teptate $i s pun cap t acestei vie#i. Mai bine a$a decât s ne chinuim prin boal $i s îi chinuim $i pe al#ii. Moartea a$teptat e temut , moartea nea$teptat nu”. În satul vostru, un vehicul a c lcat o femeie $i a omorât-o. Acest fapt a dat na$tere la felurite discu#ii. Unii sus#ineau c aceast moarte e cea mai bun . Unul s-a exprimat cu privire la moarte astfel: ,,N-are decât s vin , dac -i f r chin!” Ca atare, îmi scrii cerând l murire. Nu trebuie s dore$ti moarte n prasnic , ci s fii preg tit pentru moarte în orice vreme. A$a ne înva# Biserica. Exist rug ciuni anume c tre Dumnezeu ca s ne fereasc de feluritele necazuri, între care este num rat $i „moartea n prasnic ”. Îns Cel în a C rui st pânire sunt via#a $i moartea lucreaz toate, prin sfânta Sa purtare de grij , spre folosul sufletelor omene$ti, atât al celor pe care le ia, cât $i al celor pe care înc le mai las în lume. El îi love$te cu moarte nea$teptat câteodat pe p c to$i, câteodat - de$i arareori - pe drep#i. Nu citim, oare, în Vechiul Testament cum i-a pedepsit Dumnezeu cu moarte n prasnic pe fiii lui Aaron pentru c t mâiaser cu de la sine putere, ca $i pe cei r zvr ti#i împotriva lui Moise (Ie$ire 10, Levitic 16)? Anania $i Safira au c zut dintr-o dat mor#i atunci când au min#it apostolilor. Mul#i chinuitori ai cre$tinilor au fost omorâ#i cu moarte n prasnic , precum citim în Vie#ile mucenicilor lui Hristos. - S-a întâmplat îns uneori $i ca dreptul s moar de moarte nea$teptat - de$i asta foarte arareori. A$a s-a întâmplat sfântului Atanasie Atonitul: în vreme ce cl dea ceva, zidul a c zut peste el $i l-a omorât dimpreun cu câ#iva monahi care erau cu el. 50

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi Trimi#ând moarte n prasnic asupra p c to$ilor, Dumnezeu atinge dou scopuri: prin aceasta îi pedepse$te pe p c to$ii omorâ#i, iar pe ceilal#i îi sperie ca s nu mai p c tuiasc . A$a s-a întâmplat $i cu moartea n prasnic a lui Anania $i a Safirei: a intrat fric$ mare în Biseric$ 'i în to#i câ#i auziser$ cele întâmplate. Iar când oamenii se bizuie prea mult pe un drept $i încep, pu#in câte pu#in, s -l divinizeze, a$a cum au stat lucrurile $i cu sfântul Atanasie, Dumnezeu ia sufletul dreptului în chip n prasnic, ca s arate oamenilor c numai El este Dumnezeu, $i c nu este Dumnezeu afar de Dânsul. Oricum, în toate cazurile de mor#i n prasnice, înv # tura pentru cei r ma$i în trup este limpede, $i anume: to#i trebuie s cugete la moartea lor $i s î$i preg teasc sufletul f r încetare prin poc in# , rug ciune $i milostenie, pentru ie$irea grabnic din aceast lume. Se poveste$te despre vestitul stare# Nichita de la Valaam († 1907) c se temea mult de moartea n prasnic $i se ruga mereu lui Dumnezeu ca înainte de moarte s îi trimit boal cât mai grea $i îndelungat , a$a încât, dup spusele lui, „prin r bdarea bolii s îl plec m car pu#in spre milostivire pe Dreptul Judec tor, Care dac vrea îmi poate socoti aceasta în locul faptelor bune, pe care nu le am”. Un altul, z când pe patul de moarte, î$i mângâia prietenii zicând: „Nou luni de zile m-am chinuit ca s vin în aceast lume: oare sunt mult nou luni de chin ca s ies din ea?” *i, cu adev rat, boala dinainte de moarte are o mare însemn tate. Ea le-a adus multor p c to$i ve$nica mântuire. Mii de p c to$i au luat cuno$tin# de Dumnezeu $i de sufletul lor de-abia în vremea bolii dinainte de moarte. *i luând cuno$tin# de aceste dou mari realit #i, pe care le uitaser toat via#a, s-au poc it cu amar, $i-au plâns via#a cheltuit nebune$te, s-au împ rt $it; $i astfel, cur #i#i prin lacrimile lor $i prin sângele lui Hristos, s-au învrednicit s intre în luminatele cur#i cere$ti. Este limpede, a$adar, c boala dinainte de moarte vine din milostivirea lui Dumnezeu. Nu face nimic dac rudele $i prietenii no$tri se chinuie în jurul nostru în vremea bolii noastre dinainte de moarte. Lucrul acesta e tot spre binele lor. Prin aceast slujb , ei îl îndatoreaz pe F c torul oamenilor, Care le va pl ti însutit. Pace #ie de la Dumnezeu $i binecuvântare!

Scrisoarea a 58-a

MONAHIEI VARVARA DE LA IERUSALIM, DESPRE CELE TREI HAINE ALE LUI IISUS
M-ai întrebat, cinstit sor , despre cele trei haine, în care Domnul a fost îmbr cat $i r sîmbr cat în Vinerea Mare în r stimpul a câteva ceasuri. De ce L-a îmbr cat Pilat în hain de purpur ? De ce L-a îmbr cat Irod în hain alb ? *i de ce, în fine, împlinitorii osândei la moarte L-au îmbr cat în haina Lui? Tot ce s-a întâmplat în via#a p mânteasc a lui Hristos - totul e plin de tâlc, totul ne descoper un adev r, $i totul sluje$te spre înv # tur oamenilor. Unele înv # turi sunt nemijlocite $i apar limpezi f r întârziere, iar altele sunt mijlocite $i prin simboluri, având nevoie de tâlcuire. Schimbarea Domnului în cele trei felurite haine intr în acest al doilea fel de înv # turi. Haina purpurie e haina împ ra#ilor romani. Când Domnul a vorbit înaintea lui Pilat despre împ r #ia Sa care nu este din aceast$ lume, lucrul acesta a p rut duhului materialist al func#ionarului roman ca o nebunie $i ca o batjocorire a vredniciei imperial împ r te$ti. Ca atare, osta$ii lui Pilat L-au îmbr cat pe Hristos în purpur - se în#elege, cea mai ieftin ce se putea g si - ca, dându-I numele de împ rat, s -L expun batjocurii. Dar îns $i aceast împ r teasc culoare purpurie de pe Domnul m rturisea c Hristos este într-adev r împ rat. Osta$ii lui Pilat L-au proclamat, a$adar, în râs pe Domnul ceea ce El era de fapt. Nici nu putea s -i treac prin cap vreunuia dintre ei c împ r #ia lui Hristos avea s mo$teneasc împ r #ia 51

Episcop Nicolae Velimirovici roman $i toate celelalte împ r #ii de pe p mânt. Mizerabilul împ rat Irod a$tepta ca Hristos s fac vreo minune înaintea lui. Nu dorea o minune folositoare $i de oameni iubitoare, ci o minune de bâlci, din cele care sunt doar pentru curiozitatea ochilor. *i totu$i, înaintea lui st tea cea mai mare minune din lume: un Om curat $i f r de p cat. Drept în fa#a lui, a pâng ritorului de rudenie $i uciga$ului sfântului Ioan. Eu cred c acest necurat urma$ al lui Esau13 putea crede în toate minunile de pe lume, numai nu - nicicum $i niciodat - în minunea cur #iei $i nep c to$eniei unui om. *i tocmai aceast Minune, cea mai mare $i mai de necrezut, st tea înaintea lui. Dar mizerabilul lipsit de suflet nu avea cum s vad acest lucru. Precum Pilat, împotmolit în minciuna idolatriei, privind în fa#a Adev rului nu putea vedea Adev rul, nici Irod, orbit de bubele negre ale p catului, privind în fa#a Nevinov #iei nu putea vedea Nevinov #ia. Dezam git în a$teptarea sa, Irod L-a îmbr cat pe Hristos în hain alb . Iar culoarea alb închipuie cur #ia $i nevinov #ia. Ai citit cum îngerii lui Dumnezeu, cei cura#i $i neprih ni#i, se ar tau în haine albe (Ioan 20, 12)? *i astfel deci, necuratul Irod, care credea c Hristos este necurat ca $i el, ca $i to#i ceilal#i, L-a îmbr cat în hain alb , simbol al cur #iei $i nevinov #iei. *i precum osta$ii lui Pilat, de$i în râs, L-au recunoscut pe Domnul drept împ rat, $i Irod L-a recunoscut drept om al nevinov #iei. Adic în amândou cazurile Hristos a fost recunoscut $i vestit de c tre neprietenii S i - chiar dac f r voia $i $tiin#a lor - ceea ce El era de fapt. În fine, chiar înainte de r stignire Domnul a fost îmbr cat din nou în haina Sa. Era haina pe care I-o #esuse Sfânta Lui Mam , N sc toarea de Dumnezeu. Aceea$i hain în care umblase pe p mânt $i pentru care osta$ii au aruncat zarul pe Golgota. Dar nu vezi în toate acestea o mare înv # tur pentru noi? Oamenii b nuiesc despre noi de bine sau de r u, $i dup b nuielile lor ne $i pre#uiesc - ne laud sau ne osândesc. Feluritele judec #i cu privire la noi ale oamenilor nu sem na, oare, cu ni$te haine de culoare felurit ? Ba ne îmbrac în haina în#eleptului, ba în c ma$a de for# a nebunului. Ba ne împodobesc cu mantia eroului, ba ne acoper cu zdren#ele tic losului. Dar toate aceste haine sunt grabnic date jos $i schimbate, potrivit $ov ielii $i nestatorniciei judec #ilor omene$ti. *i în cele din urm , în ceasul mor#ii, fiecare dintre noi se arat în culoarea sa adev rat , în propria sa hain . Pace #ie, cinstit sor , $i binecuvântare de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 59-a

UNUI AMERICAN, JOHN DAVIS, PE CARE ÎL SPERIE ÎNMUL)IREA NEAMULUI OMENESC
Sunte#i îngrijorat cu ce se vor hr ni oamenii când se vor înmul#i din cale-afar pe p mânt. Ce grij ciudat $i nefolositoare! Oare aceast grij ne-a înv #at s-o avem Hristos? Dimpotriv , El ne-a slobozit de aceast grij . El ne-a poruncit s nu ne îngrijim nici de ziua de mâine, cu atât mai pu#in de secolul viitor. Nu v$ îngriji#i, spune, pentru ziua de mâine, c$ ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei necazul ei. F r îndoial , cine uit de Dumnezeu ia asupra sa grijile lui Dumnezeu. Iar grijile lui Dumnezeu nu-s pentru slabii umeri omene$ti. A#i citit legenda greceasc despre Atlas, care sa r zvr tit împotriva zeilor $i a vrut s poarte p mântul pe umerii s i, $i cum, dup ce greutatea p mântului a început s îl zdrobeasc , s-a poc it $i a înapoiat p mântul zeilor? Dori#i s fi#i un nou Atlas $i s repeta#i gre$eala celui vechi? Cine v sperie c neamul omenesc se va înmul#i cândva atât de mult încât p mântul nu îl va mai putea hr ni? Asta se putea întâmpla $i pân acum. De la facerea lumii $i pân ast zi,
13

Irod era de fapt edomit de neam, urma$ al lui Esau.

52

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi se putea întâmpla de mai multe ori, dac F c torul nu ar fi avut grij de asta $i nu ar fi privegheat asupra lumii. De vreme ce ave#i atâta încredere în condeiul dvs $i în socoteala dvs., scrie#i $i socoti#i, $i v ve#i încredin#a repede c de la Adam $i pân la primii faraoni ai Egiptului puteau fi pe p mânt tot atâ#ia oameni câ#i greieri sunt pe câmp. Înc de atunci ar fi putut oamenii s acopere toate continentele $i toate insulele de pe planeta noastr . Dar asta nu s-a întâmplat. *i acest fapt d m rturie c lumea merge dup o logic ce nu se conduce dup condeiul nostru $i dup socoteala noastr . Spune#i singur c Brazilia, dac ar fi cultivat , ar putea hr ni întreaga Europ $i Americ . Ad uga#i îns : „Dar ce va fi când $i brazilienii se vor înmul#i peste m sur , $i nu vor mai avea grâu pentru export?” O, ciudatule purt tor de grij , cine va pl ti grijile dvs. de acum dac Brazilia nu se va înmul#i niciodat peste m sur , $i nici Europa, $i nici America? Pe mine m îngrijoreaz acum urm torul lucru: cine va pl ti grijile dvs. de acum pentru ceva care se poate întâmpla abia peste o sut de ani $i nu se va întâmpla, probabil, niciodat ? Lini$ti#iv , v rog, $i nu v face#i griji cu ce se vor hr ni str nepo#ii no$tri. Nici str bunicul dvs. nu $ia f cut griji cu ce v ve#i hr ni dvs., nici tat l dvs. nu v-a l sat vreo avu#ie, $i totu$i face#i cumva rost de pâine pentru dvs. $i copiii dvs. Ajunge fiec rei zile $i fiec rei genera#ii necazul ei. Scrie#i c grija dvs. pentru viitorul îndep rtat a fost stârnit de foametea care deja exist în unele # ri, $i v întreba#i: „Dar ce va fi dup o sut de ani? Foametea nu a venit, oare, de la înmul#irea peste m sur a oamenilor?” Oare nu a#i citit în Biblie cum a fost, de-a lungul celor $apte ani de nerodire, foamete în Egipt pe timpul dreptului Iosif? Foametea era de la nerodire, nu de la înmul#irea peste m sur a oamenilor. Iar nerodirea a îng duit-o asupra roditorului Egipt Cel în a C rui st pânire este a da sau a nu da, potrivit drept #ii sau nedrept #ii oamenilor. *i a fost foamete în Palestina în vremea str mo$ului evreilor, Iacov: nici acolo de la suprapopulare, fiindc Iacov st pânea singur câmpia Palestinei, împreun cu fiii s i. Ca atare, fi#i lini$tit $i nu v chinui#i cu grija pentru pâinea celor care nu s-au n scut înc . *i dac vre#i, totu$i, s v îngriji#i de grijile îndep rtate ale omenirii, nu v îngrijora#i de ce vor avea oamenii, ci de ce vor fi ei în viitor. V jur pe sfânta înv # tur a lui Hristos c dac urma$ii no$tri vor c uta mai întâi împ r #ia lui Dumnezeu $i dreptatea Lui, nu vor fi nici o zi lipsi#i de pâine, de-ar fi ei pe p mânt ca nisipul m rii. Pace dvs. $i s n tate!

Scrisoarea a 60-a

PREOTULUI PETAR DJ., CARE SE SUP'R' FIINDC' NU *TIE DE CE POPORUL PR'ZNUIE*TE VINEREA
V sup ra#i, cinstite p rinte, fiindc nu v „intr în cap de ce poporul ortodox pr znuie$te vinerea, când vinerea este s rb toare turceasc ”. În zadar v-a#i ostenit s dezr d cina#i acest obicei. A#i spus poporului c este o r m $i# din vremea robiei sub turci. Îns poporul v-a ascultat în t cere $i a continuat s pr znuiasc vinerea. Fericit acest minunat popor, ce are un instinct inexprimabil, dar ra#ional, mai puternic decât ori$ice dialectic ! El nu se pricepe s v r spund , de$i simte c nu ave#i dreptate. Aici, în Macedonia, înc mai este genera#ia de cre$tini ortodoc$i ce a tr it sub turci, $i de la ei putem s ne d m seama limpede ce este primit de la turci $i ce nu. Cre$tinii au primit de la turci ceva din limb , ceva din port, ceva din etichet , ceva din drept, ceva din cântece. Îns nimic din credin#a turc . În aceast privin# , ei au fost din cale-afar de precau#i $i de sensibili. Credin#a $i-au p zit-o ca pe lumina ochilor. *i cu cât a fost mai mare presiunea, cu 53

Episcop Nicolae Velimirovici atât $i-au p strat mai curat credin#a. Pr znuirea vinerii fiindc vinerea este s rb toare turceasc e de neconceput. „Pr znuirea vinerii fiindc poruncesc turcii - asta nu o vom face pentru nimic în lume: poftim capul nostru, a lor e sabia!” A$a se gândea $i se vorbea. *i totu$i, vinerea se pr znuia între cre$tinii de atunci: se pr znuia sub turci, se pr znuie$te $i ast zi. De ce? Oare din pricina fugii lui Mohamed de la Mecca la Medina din fa#a o$tirii vr jma$e pricina pentru care pr znuiesc sâmb ta musulmanii? Doamne fere$te! A spune cre$tinilor acest lucru înseamn s îi jigne$ti amarnic. Trebuie, a$adar, s fie la mijloc alt pricin . Trebuie ca în istoria cre$tin se se fi întâmplat vinerea un lucru însemnat, cu mult mai însemnat decât fuga lui Mohamed. Poporul îl cunoa$te - $i-l va cunoa$te, chiar dac dvs. a#i uitat-o. Poporul $tie c într-o înfrico$ toare zi de vineri Mântuitorul lumii a primit p timire pentru neamul omenesc. Ar fi putut $i El s fug ; ar fi putut s Se apere cu ajutorul legiunilor de îngeri. *i dac El ar fi fugit atunci - crede#i-m , cinstite p rinte! -, nicicând suflet viu cre$tinesc n-ar mai fi pr znuit vreo vinere. Îns Mântuitorul lumii nu a fugit, nici nu S-a ap rat. De bun voie a primit p timirea, a purtat crucea pe umerii S i sup#i de postire $i r ni#i, a dus-o pe Golgota $i a fost r stignit pe acea cruce. Se $tie exact când s-a întâmplat asta, în ce loc, sub a cui st pânire, în care veac, în care lun , în care s pt mân , în care zi $i în care ceas. Aceast zi se nume$te în Serbia Vinerea Mare, iar în Macedonia, Vinerea înfrico$ toare. *i aceast Vinere Mare sau înfrico$at este pricina pentru care poporul cre$tinesc poste$te $i pr znuie$te vinerea. Aceea$i pentru care prima duminic , a învierii, în care Mântuitorul a înviat din mor#i, este pricina pr znuirii celor cincizeci $i dou de duminici de peste an. Iar dac $tim pricina pr znuirii, tot restul e u$or. Ne e u$or, mai întâi de toate, s l murim de ce poporul poste$te în fiecare sâmb t , iar dup aceea de ce pr znuie$te vinerile dinaintea marilor s rb tori. De ce, s zicem, pr znuie$te poporul vinerea dinainte de Na$terea Domnului? Ca s nu uite c în aceast zi S-a n scut Cel ce avea s primeasc înfrico$ata cruce pentru mântuirea oamenilor. De ce pr znuie$te vinerea dinainte de veselitoarea în l#are? Ca s nu uite c Cel ce S-a în l#at în slav la ceruri a meritat aceast slav prin p timirile din Vinerea înfrico$ toare. De ce pr znuie$te vinerea dinainte de sfântul Gheorghe? Ca s nu uite c primul mucenic este însu$i Domnul Mântuitorul, f r de Care nici sfântul Gheorghe nu s-ar fi hot rât s p timeasc pentru adev r. Dar vinerea dinainte de Adormirea Maicii Domnului? Ca s nu uite lacrimile, durerile $i sângele Celui pe Care L-a n scut Sfânta N sc toare de Dumnezeu, într-un cuvânt: fiecare praznic cre$tin reprezint o des vâr$ire, iar vinerea - ca zi a p timirii -, calea spre acea des vâr$ire. Poporul nu are când s pr znuiasc toate vinerile, afar de cele dinaintea marilor s rb tori. Prin asta, poporul vrea s arate c nici aceste praznice n-ar fi fost dac nu era acea unic zi de Vineri care e temelia $i explica#ia tuturor praznicelor de peste an. F r Vinerea Mare nu ar fi fost nici învierea, nici în l#area, nici Cincizecimea, nici Biserica, nici sfin#ii - nimic $i nimeni. Toate acestea sunt adânc întip rite în sufletul $i con$tiin#a poporului ortodox din Balcani. De aici, $i postirea în zi de vineri $i pr znuirea vinerii. A$adar, tot ce face poporul ortodox este lucru cu în#eles $i îndrept #it. Neîndrept #it este numai legarea vinerii cre$tine$ti de fuga „prorocului” arab de la Mecca la Medina. *i înc mai neîndrept #it este, cinstite p rinte, sup rarea dvs. pe poporul ortodox. Dumnezeu s v fie într-ajutor!

54

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 61-a

PRECUPE)ULUI MELENTIE DJ., CARE ÎNTREAB' CE ÎNSEAMN' „VE*NICA POMENIRE”
Te roade faptul c nu $tii care este în#elesul acestor cuvinte, pe care de-atâtea ori le-ai auzit $i le-ai rostit asupra celor r posa#i. *i bine faci c întrebi. Cu cât cunoa$te omul mai bine vechea $i buna noastr credin# ortodox , cu atât o îndr ge$te mai mult. Am auzit odat cum cineva, într-o cuvântare funebr , a strigat: „Ve$nic s -#i fie pomenirea pe p mânt!” Am fost mirat de aceast gre$it interpretare a credin#ei noastre. Oare poate fi ceva ve$nic pe p mânt, unde totul trece grabnic ca o nunt ? Cu adev rat, de tot nimicnic bine dorim noi r posatului când îi dorim s -i fie pomenirea ve$nic în aceast lume, care va lua sfâr$it ea îns $i. S zicem îns c numele cuiva se pomene$te pe p mânt pân la sfâr$itul vremurilor: ce folos are din asta omul, dac pomenirea lui este uitat în ceruri? Drept este s credem c îi dorim r posatului s i se pomeneasc numele ve$nic în ve$nicie, $i via#a ve$nic $i în împ r #ia lui Dumnezeu. Acesta este tâlcul cuvintelor: „Ve$nic pomenire”. Ucenicii lui Hristos s-au l udat odat înv # torului lor zicând: Doamne, 'i dracii se supun nou$ în numele T$u! Iar Domnul le-a r spuns s nu se bucure de asta, ci le-a zis: bucura#i-v$ c$ numele voastre sunt scrise în ceruri, adic deoarece sunt $tiute $i amintite $i pomenite în cereasca împ r #ie a luminii $i a vie#ii. În Sfânta Scriptur se spune adeseori cum vor fi scrise numele drep#ilor în Cartea celor vii, în timp ce numele p c to$ilor vor fi $terse $i date uit rii. Din pilda cu bogatul $i Laz r vedem c Domnul roste$te numele lui Laz r cu preacurata Sa gur , în timp ce trece sub t cere numele bogatului nedrept. Asta înseamn c Laz r a intrat în împ r #ia cerurilor $i a dobândit via# ve$nic $i ve$nic pomenire, iar bog ta$ul p c tos a pierdut $i împ r #ia, $i via#a - $i numele. În dumnezeiasca înv # tur , numele este uneori identificat cu omul. Într-un loc din Apocalips se spune: 'i au murit în acel cutremur nume de oameni 'apte mii (11, 13). Prin cutremur trebuie s în#elegem marile ispite la care fiind supu$i oamenii, $apte mii dintre ei au c zut de la Hristos $i $i-au pierdut sufletele. Asta înseamn c nu au pierit doar trupurile lor asta are pu#in însemn tate -, ci sufletele $i numele. Numele lor au fost nimicite în ve$nicie $i $terse din Cartea celor vii. Cine dore$te pomenire f r de moarte în ve$nicie, evanghelic lucru dore$te. Dar cine dore$te nume f r de moarte pe p mânt, de$ert lucru dore$te. S $tii c mul#i sunt care petrecându-$i aceast via# f r s se aud de ei $i f r s fie b ga#i în seam au dobândit nume f r de moarte în lumea cealalt , mai presus de moarte $i de schimbare. Cuget la aceasta, frate Melentie, $i Dumnezeu î#i va descoperi $i mai multe. Iar când vei auzi de moartea mea, spune la rug ciune: „Ve$nica lui pomenire!” Pace #ie $i s n tate de la Domnul!

55

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 62-a

UNUI MONAH AGHIORIT, DESPRE AP'R'TOAREA SFÂNTULUI MUNTE
De ce v plânge#i voi, atoni#ii? *i de ce sunt mâhnite sufletele voastre? V strâmtoreaz oamenii? Privi#i la pinii de pe Athos, cum sunt înal#i $i drep#i $i netezi tocmai acolo unde sunt strâmtora#i mai mult! Voi cunoa$te#i adev rul, $i din adev r ave#i libertate l untric . Iar din adev r $i libertate vine senin tatea sufletului. Din senin tate izvor $te bucuria. Voi a#i fost purt tori de bucurie $i sem n tori de mângâiere în Balcani vreme de multe veacuri. *i acum voi s c uta#i, oare, mângâiere de la noi, care tr im în mrejele lumii? Întreaga lume nu v poate da nici o f râm din mângâierea pe care o d Nemuritoarea voastr împ r teas , cea dintâi fiic a împ ratului. Toate numirile numeroaselor Ei icoane înseamn bucurie $i mângâiere. *ti#i cum le-a prezis Domnul apostolilor: în lume necazuri ve#i avea. Ce altceva au fost apostolii decât asce#i c l tori? Întreaga lume a fost m n stirea lor; dar în aceast mare m n stire, fiecare dintre ei avea câte o chilie, în care lumea cu smintelile $i viforele ei nu avea intrare, în untrul inimilor lor, ca în ni$te chilii z vorâte, ei p strau adev rul $i libertatea, senin tatea $i bucuria, în aceste chilii ascunse, sufletele lor se întâlneau cu Duhul lui Dumnezeu Cel de via# F c tor. De aceea $i puteau s #in piept f r s se team pe întunecatul câmp de lupt al lumii, $i ca ni$te raze luminoase s str luceasc prin adev r $i prin bucurie. Iar voi sunte#i în Sfântul Munte ca într-un liman lin fa# de lume. De$i nu v mi$ca#i din acel loc, lumina adev rului vostru $i mireasma rug ciunilor voastre se simte în lume. Sunte#i #intui#i de stânca ce se nume$te Sfântul Munte ca stâlpnicii de stâlp; cu adev rat, to#i sunte#i ni$te stâlpnici. Dac furtunile lume$ti lovesc câteodat Stâlpul vostru, oare trebuie s v teme#i? Privi#i cum se lovesc cu urlet de Athos talazurile albe, $i iar $i fug risipite înapoi. A$ijderea $i neputincioasele talazuri ale r ut #ii lume$ti stropesc sfintele voastre m n stiri, dar se întorc ru$inate în albia lor. Cu toiagul ei puternic, le pune pe fug Odighitria. Când oamenii v strâmtoreaz $i nu v dau pace, nu v uita#i la oameni, ci la ea - la Preacurata voastr Doamn Ap r toare. Ea $tie s se r fuiasc cu to#i vr jma$ii st pânirii sale, ai mo$tenirii sale. A#i citit cum ea din vremuri str vechi i-a pedepsit cumplit pe to#i cei ce au n v lit asupra Sfântului Munte. V aminti#i cum v-a acoperit cu acoper mântul s u în vremea R zboiului mondial. Cu mai mult grij decât rândunica pe rânduneii s i. *i oamenii sunt, oare, ni$te vr jma$i înfrico$ tori ca s v teme#i de ei? Iarb $i cenu$ sunt fa# de duhurile r ut #ii cele de sub ceruri, cu care voi, bine înarma#i, ave#i a v lupta. *i de vreme ce St pâna voastr v mântuie$te de dracii cei cumpli#i, care nu dorm nicicând, cum s nu v mântuiasc de nimicnica r utate omeneasc ? *i la voi s-a gândit prorocul când a prezis: aduce-se-vor împ$ratului fecioare în urma ei. Ea este prima fiic a împ ratului, iar sufletele voastre sunt fecioare care urmeaz ei pân înaintea tronului împ ratului împ ra#ilor. Mâna ei v c l uze$te, ve$mântul ei v acoper , ochii ei v privesc, dragostea ei v înc lze$te, pilda ei v îmb rb teaz . Ferice de voi, neobosi#i sl vitori ai lui Dumnezeu! Ferice de voi, cet #eni ale$i ai statului N sc toarei de Dumnezeu! Ea nu cere de la voi nici un fel de impozit, ci cere în dar trei bani din aur cur #it în foc. Primul e cur #ia feciorelnic . Al doilea e smerenia feciorelnic . Al treilea e ascultarea feciorelnic . Pentru aceste trei daruri feciorelnice, ea v f g duie$te s v înal#e de pe acest Sfânt Munte p mântesc în Sfântul Munte ceresc. De ce v plânge#i, a$adar, voi, atoni#ii? *i de ce sunt mâhnite sufletele voastre? De la Dumnezeu, pace vou $i binecuvântare!

56

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 63-a

UNEI SÂRBOAICE CARE ÎNTREAB' DE CE O SL'VESC RU*II ATÂT PE MAICA DOMNULUI
Dar ce, sârbii nu o sl vesc? *i grecii, $i bulgarii, $i românii? Cele mai multe dintre ctitoriile noastre împ r te$ti sunt închinate numelui Preasfintei N sc toare de Dumnezeu. Hilandarul, model al multor ctitorii $i m rg ritar de mare pre# între acestea, sl ve$te Aducerea în biseric . A$adar, sfântul Sava a închinat Hilandarul numelui Maicii Domnului. A#i fost la Savina în Primorie s vede#i acolo icoana Preasfintei Fecioare acoperit toat de salbe $i aur $i bijuterii $i medalii? Tot pieptul e acoperit cu decora#ii, ca la un comandant de oaste! Aceasta e recunoa$terea de c tre popor a faptului c ea poart r zboi împotriva r ului $i biruie r ul din lume. Ai fost, fiic a Serbiei, în Ceainice, care nu este cunoscut prin altceva decât prin Maica lui Dumnezeu? Icoana ei f c toare de minuni din Ceainice e cunoscut de toat Bosnia $i Her#egovina $i #inuturile îndep rtate. S vezi $i cinstirea $i minunarea $i suspinarea de poc in# $i recunosc toarea m rire de c tre miile de închin tori înaintea Maicii Domnului din Ceainice! *i s auzi minunatele povestiri despre milele $i darurile ei, pe care le-a rev rsat $i le revars peste oameni! Îns asemenea povestiri po#i s auzi $i la Peci, $i la Ohrida, $i la Prilep, $i pe toat întinderea Balcanilor, de la Marea Albastr (Adriatica -n.tr.) pân la Marea Neagr . Dintre toate rug ciunile din gura sârbilor, nu este cea mai întâlnit aceasta: „S ajute Dumnezeu $i Maica Domnului!”? Cinstirea N sc toarei de Dumnezeu e înr d cinat $i în sufletul celei mai bune intelectualit #i a poporului. Când cel mai mare cânt re# al nostru de muzic popular , Vladika Rade, era pe moarte, a cerut icoana Preasfintei N sc toare de Dumnezeu din m n stirea )etinie. A început s plâng deasupra ei, a s rutat-o $i a strigat: „Preasfânt N sc toare de Dumnezeu, mântuie$te-m !” Iar cât prive$te faptul c fra#ii no$tri ru$i o cinstesc în chip a$a deosebit pe N sc toarea de Dumnezeu, cred eu c este $i o pricin aparte pe lâng toate cele pe care le avem noi. *i anume: ru$ii au sim#it de multe ori ajutorul ei în evenimentele hot râtoare din istoria statului $i Bisericii lor. Astfel, când cnejii p gâni Askold $i Dir au mers s jefuiasc la Constantinopol, de jefuit n-au jefuit, îns botezul l-au primit. Când au ajuns pe nea$teptate cu cor biile lor lâng Constantinopol, cre$tinii s-au speriat foarte tare $i au fugit la biseric pentru a chema ajutorul lui Dumnezeu. Atunci, patriarhul Fotie a scos icoana N sc toarei de Dumnezeu, a purtat-o în procesiune pân la mare $i a b gat-o în mare. Dintr-o dat , marea s-a înviforat de s-au scufundat cor biile ruse$ti. Askold $i Dir de-abia au ajuns la # rm. *i dându$i seama de la cine le venise furtuna nea$teptat de pe mare $i izb virea cet #ii împ r te$ti, sau botezat amândoi $i s-au întors în Rusia boteza#i. - Când a fost cl dit Lavra Pe$terilor din Kiev, vatra cre$tinismului rusesc, N sc toarea de Dumnezeu a ar tat limpede ajutorul s u minunat atât la cl dire cât $i la zugr virea icoanelor pentru m n stire. - Icoana Vladimirskaia a Maicii Domnului este sl vit în Rusia de trei ori pe an. Trei slave, pentru trei mari izbânzi pe care ru$ii le-au câ$tigat asupra t tarilor având icoana aceasta ca stindard. Când a fost vremea eliber rii definitive a ru$ilor de t tari, #arul Ioan al III-lea a mers cu aceast icoan asupra împil torilor poporului rus. Pe râul Ugra, cele dou o$tiri au stat fa# în fa# pe cele dou maluri mai bine de o lun . St teau doar, f r s se lupte, în cele din urm , când ru$ii au în l#at icoana $i au început s cânte un imn c tre N sc toarea de Dumnezeu, t tarii au dat repede dosul $i au fugit. *i astfel, libertatea a fost dobândit de c tre ru$i f r o pic tur de sânge, totul cu ajutorul Preasfintei N sc toare de Dumnezeu. - Aceste faimoase evenimente, precum $i altele, în care Maica Domnului a luat parte în chip hot râtor, sunt înscrise adânc în sufletul poporului rus. *i sim# mântul de recuno$tin# s-a transmis din genera#ie în genera#ie. Pace #ie $i mil de la Domnul! 57

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 64-a

PICTORULUI PAVLE I., CARE ÎNTREAB' DUP' CE SE CUNOA*TE O ICOAN' ORTODOX' A MAICII DOMNULUI
Mi-ai pus lâng scrisoare o imagine de femeie care e r spândit în popor sub numele Sfintei N sc toare de Dumnezeu. Imaginea înf #i$eaz o femeie tân r , vesel , cu p rul rev rsat pe umeri, cu fa#a durdulie, cu buzele rumenite, cu hainele pestri#e. F r prunc în bra#e. Ai v zut $i singur c este o imagine ne-ortodox a Maicii Domnului, $i întrebi: „Dup ce poate omul s recunoasc o icoan ortodox a ei?” Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrab dup cele trei stele - una pe frunte, a doua pe um rul drept, a treia pe um rul stâng. Aceste trei stele simbolizeaz fecioria Fecioarei Maria înainte de na$tere, în na$tere $i dup na$tere. Dup aceea, culorile ve$mintelor. Ca regul , ve$mântul Maicii Domnului se zugr ve$te în trei culori principale: în auriu, ro$u $i albastru. Haina de dedesubt este albastr , cea de deasupra ro$ie, amândou între#esute, #esute $i împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizeaz nemurirea, cea ro$ie - slava $i domnia, iar cea albastr - cerurile. Ceea ce înseamn : înve$mântat în slav nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând p timitoare $i roab a Domnului pe p mânt. Fa#a Sfintei N sc toare de Dumnezeu nu este niciodat în icoanele ortodoxe plin $i rotund , ci prelung $i destul de tras . Ochii, mari $i gânditori. Triste#e lin , gata de un surâs mângâietor: triste#e pentru nefericirea lumii, surâs pentru n dejdea în Dumnezeu Mângâietorul, îns atât triste#ea, cât $i surâsul sunt re#inute, $i totul este re#inut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a tr it toate am r ciunile durerii $i restri$tii $i poate s ajute celor care se lupt cu durerea $i cu restri$tea. P rul ei este întotdeauna acoperit cu totul. Chipul N sc toarei de Dumnezeu nu pare nicicând de o frumuse#e fireasc . El e în a$a fel, c alung orice gând de trupesc. El este de o frumuse#e mai presus de fire, care nu se arat altminteri decât prin sfin#enie. El întoarce gândul privitorului c tre înalta realitate duhovniceasc $i frumuse#e a sufletului. Capul Maicii Domnului este aplecat lin c tre pruncul Hristos, pe care îl #ine la piept. Aceast lin aplecare arat supunerea în toate fa# de voia lui Dumnezeu, pe care ea a ar tat-o cândva $i în cuvinte binevestitorului Gavriil, zicând: iat$ roaba Domnului, fie mie dup$ cuvântul t$u. *i mai înseamn recunoa$terea faptului c Cel pe Care îl #ine în bra#e este mai mare decât ea. În icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugr vit foarte rar f r pruncul Iisus. Iar atunci când e zugr vit singur , este conceput de c tre iconar ca Maic a durerii sub cruce, cu mâinile încruci$ate $i capul plecat, câteodat cu s biile simbolice îndreptate spre inima ei. Dar inima nu este zugr vit niciodat , nici nu se vede. Cel mai des întâlnit este icoana ei cu Fiul în bra#e. Ea s-a $i ar tat în lume pentru Fiul. Misiunea ei în lume a fost în Fiul ei. Ca nimeni s nu vad în ea femeia, ci, totdeauna $i pentru totdeauna, mama. Ea reprezint cea mai înalt , mai curat $i mai sfânt maternitate, de la un cap t la cel lalt al timpului. Ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar e $i mama noastr , mângâietoarea noastr $i grabnica noastr ajut toare. Ea s -#i fie $i #ie întotdeauna mângâiere $i ajutor!

58

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 65-a

UNEI ÎNV')'TOARE, DESPRE O AR'TARE A MAICII DOMNULUI
Îmi scrie#i cu entuziasm cum vi s-a ar tat Maica Domnului $i cum v-a#i îndreptat acum pe calea de n dejde a credin#ei. Feti#a dvs. z cea cu febr puternic . A#i convocat un consiliu de doctori. Ace$tia au examinat-o pe fat $i s-au retras ca s se sf tuiasc . dvs. tr gea#i cu urechea, înfiorat , la convorbirea lor. Unul dintre ei a spus c ar fi salvator dac bolnava ar transpira. Ceilal#i considerau c este prea târziu. De dezn dejde, dvs. v frângea#i mâinile $i plângea#i. Deasupra patului copilei atârna icoana Sfintei N sc toare de Dumnezeu. Pân atunci privea#i acea icoan mai mult ca pe o podoab decât ca pe ceva de trebuin# casei, îns în acel ceas al dezn dejdii a#i îngenuncheat dintr-o dat înaintea icoanei $i cu glasul sugrumat de plâns, a#i strigat c tre N sc toarea de Dumnezeu: „O, Sfânt Maic a lui Dumnezeu, tu vezi durerea mea. Tu $tii, Mam a mamelor, cum e s ai un singur copil $i s îl pierzi. *i tu Lai v zut pe singurul t u copil pe cruce. M rog #ie, milostive$te-te de mine, p c toasa, $i ajut mi. Numai la tine n d jduiesc acum. S-a terminat cu n dejdea mea în oameni. Lumea întreag nu poate s -mi ajute. Numai tu, tu, scump N sc toare de Dumnezeu, po#i dac vrei. Oare o singur mam am rât ai mângâiat tu? Mângâie-m $i pe mine, o, Sfânt Precist !” - Dup îndelung rug $i suspinare, a#i privit la icoan - $i a#i v zut lacrimi în ochii N sc toarei de Dumnezeu. La scurt vreme dup aceea v-a#i dus la fiica dvs. $i, iat , era tot o ap de transpira#ie! În diminea#a urm toare s-a ridicat $i a mâncat, $i în scurt timp s-a îns n to$it deplin. Mul#umiri Sfintei N sc toare de Dumnezeu! Mul#umiri $i dvs. pentru aceast în$tiin#are. Credin#a noastr este întemeiat pe experien# , nu pe cuget rile $i teoriile din capul propriu. *i pentru mine aceast tr ire a dvs. este deosebit de pre#ioas . La noi s-a întâmplat iarna trecut urm torul lucru. Feti#a unei v duve s race s-a îmboln vit grav. O lun de zile nu a $tiut de ea, nici n-a scos vreun cuvânt. Toat n dejdea era deja pierdut . *i mama întristat începuse s împrumute bani s cumpere lucruri de înmormântare. Într-o sear , $edea mama lâng patul fiicei sale $i plângea înceti$or. Dintr-o dat , feti#a, f r s deschid ochii, a deschis gura $i a vorbit: „Nu plânge, m mico, mai bine du-m mâine la Kali$te, $i o s m fac bine. Asta mi-a spus Mama mea din ceruri, care e aici, lâng mine!”. - Mama, uimit , s-a cutremurat toat . A doua zi de diminea# a dus-o pe feti# la m n stirea Sfintei N sc toare de Dumnezeu din Kali$te, $i a adus-o acas s n toas . Dar numai dou , sau trei, sau zece, sunt întâmpl rile de acest fel? Nu este num r, nici sfâr$it ar t rilor $i facerilor de bine ale Sfintei N sc toare de Dumnezeu. Sfântul Serafim de Sarov, r posat acum aproape o sut de ani, m rturisea c N sc toarea de Dumnezeu i s-a ar tat în persoan de $ase ori în via#a lui. *i dac tot acest popor t cut, care prive$te toate aceste ar t ri cere$ti ca pe o tain scump $i dulce a sa, ar deschide gura sa $i ar spune ceea ce $tie, p mântul s-ar umple de mirare. Crede#i-m : când omul ajunge s cunoasc lucr rile $i ar t rile lumii cere$ti în via#a noastr p mânteasc , simte c a intrat în împ r #ia necuprins $i necercetat a realit #ii celei mai minunate. În acest întuneric (pentru ochii no$tri trupe$ti) poate intra sufletul nostru doar cu f cliile aprinse ale credin#ei $i dragostei, dup minunatul cuvânt al apostolului Pavel: ca s$ locuiasc$ Hristos prin credin#$ în inimile voastre, ca întru dragoste fiind înr$d$cina#i 'i întemeia#i, s$ pute#i cunoa'te împreun$ cu to#i sfin#ii ce este l$#imea 'i lungimea 'i adâncul si în$l#imea (Efeseni 3). Iar dvs. da#i mul#umit lui Dumnezeu $i Maicii Domnului c v-a deschis vederea pentru împ r #ia duhovniceasc , $i n-o orbi#i prin p cat $i prin nep sare. Dumnezeu s v fie totdeauna într-ajutor! 59

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 66-a

FUNC)IONARULUI IOVAN I., DESPRE CELE MAI MARI TREI LUCRURI DIN VIA)'
Mi-a#i pus trei întreb ri, $i anume: Care este cel mai mare gând vrednic de om? Care este cea mai mare grij vrednic de om? *i care este cea mai mare a$teptare vrednic de om? A se gândi la purtarea de grij a lui Dumnezeu în via#a omeneasc e cel mai mare gând vrednic de om. A se îngriji de mântuirea sufletului e cea mai mare grij vrednic de om. A a$tepta moartea e cea mai mare a$teptare vrednic de om. Cum trebuie s v gândi#i la purtarea de grij a lui Dumnezeu în via#a omeneasc ? Trebuie s lua#i ca m sur legea moral a lui Dumnezeu. Urmând acestei m suri, s privi#i ce se întâmpl în via#a oamenilor pe care îi cunoa$te#i, $i cu care sunte#i în leg tur . Acesta nu este totdeauna lucru u$or, fiindc pricinile sunt uneori îndep rtate $i ascunse în trecutul îndep rtat al unui om, iar alteori se pot afla numai în via#a p rin#ilor lui. M rturisirea cre$tin se întemeiaz pe descoperirea acestor pricini. Psalmistul gr ie$te c tre Dumnezeu: La poruncile Tale voi cugeta, si voi cunoa'te c$ile Tale... Cât am iubit legea Ta, Doamne! Pururea cugetarea mea este. Fiindc poruncile Domnului sunt la temelia a tot ce se întâmpl fiilor lui Adam. *i legea Domnului este lumin ce lumineaz ceea ce se întâmpl cuiva. Cum trebuie s v îngriji#i de mântuirea sufletului? Ca s nu v mai în$ir, citi#i Evanghelia $i întreba#i Biserica. Omul n-are mai mare bun ca sufletul pe aceast lume. *i tocmai acest cel mai mare bun este singurul pe care îl poate sc pa de pieire $i moarte. Tot restul, ce nu e om ci al omului, dintre cele pe care le pre#uie$te $i le p streaz omul, f r putin# de sc pare piere $i moare. Sufletul omului este în ochii lui Dumnezeu un lucru mai de pre# decât întreaga lume material , dup cuvântul lui Hristos: ce-i va folosi omului dac$ va dobândi întreaga lume, iar sufletul s$u 'i-l va pierde? A$adar, nu poate fi mai mare grij vrednic de om ca grija mântuirii sufletului s u. Cum trebuie a$teptat moartea? Ca osta$ul în r zboi. Sau ca elevul care se preg te$te cu grij , a$teptând în orice clip ca profesorul s îl cheme la ascultat. De neîncetata pomenire a clipei mor#ii ne-a amintit $i Mântuitorul în pilda despre bogatul u$uratic care f cea hambare noi $i se preg tea s-o duc bine mult vreme pe p mânt, dar i s-a zis pe nea$teptate: „Nebunule, în aceast noapte vor smulge de la tine sufletul t u, iar cele ce le-ai preg tit ale cui vor fi?” De ce e gândul la purtarea de grij a lui Dumnezeu în via#a oamenilor cel mai mare gând vrednic de om? Fiindc el aduce omului în#elepciunea $i fericirea. De ce e grija pentru mântuirea sufletului cea mai mare grij vrednic de om? Fiindc sufletul e cel mai mare bun de pe p mânt, $i e firesc ca celui mai mare bun s -i trebuiasc închinat cea mai mare grij . De ce e a$teptarea mor#ii cea mai mare a$teptare vrednic de om? Fiindc a$teptarea mor#ii cur # con$tiin#a $i îi d omului imbold la toat fapta bun . Când un oarecare om vrednic $i bun a fost întrebat ce l-a împins mai mult în via# la osteneal $i bun rânduial , a r spuns: „Moartea”. Aceste trei lucruri nu se pot b ga de seam la animale. Ele sunt proprii numai omului, $i înc celui mai înalt tip de om. Tot restul e comun omului $i dobitocului. De la Dumnezeu, pace dvs. $i binecuvântare!

60

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 67-a

UNEI PENSIONARE CARE SE PLÂNGE DE MODA ÎN ÎMBR'C'MINTE
Scrie#i c a#i fi putut tr i, dvs. $i cele trei fiice ale dvs., din pensia modest pe care o primi#i ca v duv de ofi#er superior. Îns „totul se duce pe mod ”. Fiicele s-au rupt de sub st pânirea dvs. cea bun $i au trecut sub st pânirea aspr a modei, în zadar le sf tui#i, le explica#i, le ruga#i - ele o #in una $i bun : „Ce $tii tu, mam ; e vorba de cultur , de educa#ie, de gust. Ce, s facem noi not aparte între fete?”. *i vorbind astfel, cer în fiecare prim var $i în fiecare toamn haine noi, dup mod . Iar în cas , mizerie $i s r cie. Casa n-a mai fost zugr vit de mult vreme. Mobila e uzat . Vasele sunt ciobite. Lenjeria de pat - numai zdren#e. Masa s r c cioas : când prânzi#i, nu cina#i. Pentru toate acestea nu sunt bani, dar pentru îmbr c minte la mod , pentru strad , trebuie s fie. Vai: moda $i strada v-au r pit întâietatea în cas ! M întreba#i ce s face#i. În Macedonia v-ar fi spus to#i: „Ruga#i-v lui Dumnezeu s le dea fiicelor duh bun”. Pe lâng rug ciune, continua#i s le sf tui#i. N-au decât s î$i bat joc; dvs. vorbi#i-le. Cuvintele adev rului trebuie odat $i odat s z misleasc $i s aduc rod. Dumnezeu aude; $i la vremea Sa, El va repeta înv # turile dvs. fiicelor, numai c într-un fel mai aspru. Fiindc atât Biblia, cât $i experien#a noastr ne dau m rturie c Dumnezeu rareori pedepse$te ceva atât de aspru cum pedepse$te necinstirea p rin#ilor. Spune#i-le fiicelor dvs. c îmbr c mintea la mod din vremea noastr nu este nicidecum vreo cerin# a culturii, sau a educa#iei, sau a gustului, ci numai o cerin# a comer#ului. Cei care inventeaz moda $i o impun lumii credule se gândesc exclusiv la bani. În aceast munculi# negustoreasc a lor nu se gândesc la cultur $i la educa#ie nici cât broasca la stele. Sunt obi$nui#ii barbari ai marilor ora$e, care prin viclenie ajung la bani. Ei au agen#ii lor: desenatori, fotografi $i subtili cunosc tori ai patimilor $i sl biciunilor omene$ti. Pentru bani, ace$tia le confec#ioneaz noi $i noi croieli de îmbr c minte feminin . Cu duhul epuizat pân la atrofie în inventarea noii mode, ei au început în zilele noastre s impun lumii feminine o croial a hainelor care sfideaz cele mai obi$nuite concep#ii de cuviin# $i ru$ine, precum $i simplele reguli de igien $i de menaj. Dar ce, îi doare pe ei de morala lumii, $i de caracterul oamenilor, $i de sfiala fecioarelor, $i de s n tatea na#iei, $i de pensia mic a mamei? Banii $i numai banii: acesta e imboldul $i scopul crea#iilor de mod ale acestor negustori $i al armatei de agen#i ai lor. Mai spune#i-le fiicelor dvs. c ace$ti arhinegustori ai modei î$i anun# noile inven#ii sub deviza culturii, a educa#iei, a frumuse#ii $i a gustului, râzând în sinea lor $i gândindu-se doar la bani. Aceste mari cuvinte, ce se rosteau cândva în Europa cu respect, le slujesc ca banal marc comercial pe marfa de vânzare, de pild ca $arpele de pe sticlele cu otrav , sau ca buldogul de pe gramofoane, sau precum c mila de pe pachetele de ceai. Cândva, cur#ile europene d deau exemplu $i model în privin#a îmbr c min#ii, neavându-se în vedere pe atunci banii, ci tocmai ceea ce acum sun atât de fals în gura fiicelor dvs. - dar ast zi, din p cate, $i cur#ile s-au supus tiraniei modei, pe care o impun dughenele unde se fac bani. Adev rata îmbr c minte de curte, îmbr c minte domneasc , se mai vede $i ast zi la vrednicul nostru popor, mai ales în Macedonia $i Muntenegru. O american , profesoar , a fost nu demult în )etinie, $i mi-a povestit cum a organizat un ceai în cinstea ei o societate de femei. Muntenegrencele s-au ar tat la ceai în portul lor popular, iar americana, în hainele ei la mod . „Mi-a fost o ru$ine grozav ”, zice, „ar tam ca #iganca între împ r tese!” Le mai pute#i citi fiicelor dvs. amenin#area prorocului Isaia c tre evreicele iubitoare de mod , amenin#are care în timp s-a adeverit (Isaia 3, 16-24). De la Dumnezeu, pace $i s n tate dvs! 61

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 68-a

FR')IEI „SFÂNTULUI ILIE”, DESPRE UN SEM'N'TOR DE NEGHIN'
Îmi aduce#i la cuno$tin# c a venit între voi un tân r cu o nou credin# . V spune totul împotriv împotriva Bisericii, împotriva sfin#ilor, a icoanelor, a crucilor, a slavelor, $i mai ales s-a înver$unat asupra Sfintei N sc toare de Dumnezeu. Merge din cas în cas , din pr v lie în pr v lie, $i împarte gratis c r#i $i reviste în care este scris tot ce el spune prin viu grai - acelea$i hule împotriva dreptei credin#e. A venit, zice, din America $i vrea s v lumineze. Mai zice c toat America crede la fel ca el. Nu vrea s spun de care sect #ine, dar c este sectant $i eretic v-a#i încredin#at singuri. S nu v vorbesc eu, fra#ilor; s v vorbeasc apostolul lui Dumnezeu. Iat ce porunce$te apostolul Pavel: de omul eretic s$ te dep$rtezi, fiindc , spune el, unul ca acesta sa stricat 'i p$c$tuie'te, fiind singur de sine osândit (Tit 3, 10-11). Iar sfântul Petru îi nume$te pe unii ca ace$tia „înv # tori mincino$i”, prezicând ar tarea lor în lume: 'i între voi vor fi înv$#$tori mincino'i, care vor b$ga eresuri de pierzare... gr$ind cuvinte trufa'e 'i am$gitoare (2 Petru 2). Clarv z torul Evanghelist Ioan aminte$te: iubi#ilor, nu crede#i orice duh, ci încerca#i duhurile de sunt de la Dumnezeu; c$ mul#i proroci mincino'i au ie'it în lume (l Ioan, 4). Iar din partea mea v spun, fra#ilor: cuvinte mincinoase roste$te acest tân r când spune c toat America #ine credin#a lui. Minciuna este ca $i neghina; $i el este sem n tor de neghin . În America este $i Biseric Ortodox , cu multe biserici, cu preo#i $i episcopi. Este poporul nostru ortodox, fra#ii no$tri dup credin# : ru$i, sârbi, bulgari, greci, români, albanezi $i sirieni. Pretutindeni sub povara chinuitoare a muncii grele, iar acum sub una $i mai chinuitoare, a lipsei oric rui loc de munc , ei î$i #in minunat credin#a $i î$i p streaz cu luareaminte sufletul de sem n torii de neghin . *i de vreme ce ace$ti sectan#i nu au izbutit s îi întoarc de la Ortodoxie pe fra#ii no$tri din America, $i-au trimis agen#ii în Balcani, ca prin banii lor nebinecuvânta#i $i c r#ile lor gratuite s cumpere sufletele noastre. Noi nu ne-am vândut turcilor pentru ranguri $i mo$ii, $i o s ne vindem negustorilor americani pe dolari? Nu este obiceiul nostru s d m credin#a pe un blid de linte. Noi cu credin#a noastr c l torim prin aceast via# de o mie de ani. Noi am dat pentru ea sânge; ea ne-a dat nou duh. Noi am încercat-o $i am aflat c este adev rat , dulce $i aduc toare de mântuire. Sfin#ii no$tri sunt vii, $i pân în ziua de ast zi se arat vii prin numeroase semne $i minuni. Puterea electricit #ii se pogoar prin conductori; puterea lui Dumnezeu se pogoar prin sfin#i. P rintelui îi place s prosl veasc pe fiii S i iubi#i ar tându$i prin ei puterea. Puterea $i ajutorul binepl cu#ilor lui Dumnezeu nu am sim#it-o numai noi, cre$tinii, ci $i musulmanii no$tri. Ortodoxia se afl ast zi între dou unilateralit #i: de o parte sunt musulmanii, ce recunosc puterea credin#ei noastre, dar nu recunosc Cartea credin#ei noastre; iar de cealalt parte sunt scornitorii apuseni de credin#e noi, ce recunosc Cartea, îns nu recunosc puterea credin#ei noastre. Despre ace$tia din urm scrie dumnezeiescul Pavel c au chipul bunei credin#e, îns$ t$g$duiesc puterea ei. *i îl sf tuie$te pe Timotei: 'i de ace'tia s$ te fere'ti. Noi am #inut $i #inem $i Cartea, adic Sfânta Scriptur , $i Puterea, adic semnele $i minunile lui Dumnezeu prin sfin#i, cruce, icoane, prin rug ciuni $i toate sfintele taine. „Oare $i pe Sfânta N sc toare de Dumnezeu s-o ap r m de hulitor?” Ea se ap r destul singur . Pe patul de moarte, hulitorii ei url de durere. Între noi era un om, botezat, care a c lcat în picioare cu r utate icoana N sc toarei de Dumnezeu, înainte de moarte a bolit vreme îndelungat . Tot se ap ra de cineva lovind v zduhul cu mâinile. Striga ziua $i noaptea: „Harapi! Harapi negri! Pleca#i de la mine!” Când i s-a f cut molitf c tre Maica Domnului, s62

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi a lini$tit. Dup aceea a început s plâng , zicând: „Iat , a venit Maica Domnului $i cu toiagul ei i-a alungat pe harapi de la mine”. Câteva zile a v rsat lacrimi, tot s rutând $i mângâind icoana Maicii Domnului, „Î#i mul#umesc, Maica lui Dumnezeu! Tu m-ai iertat”, $optea neîncetat. *i cântând lin un cântec, s-a desp r#it de noi cu vrednicie $i senin tate. Binecuvântarea lui Dumnezeu s v înt reasc , fra#ilor!

Scrisoarea a 69-a

LINGURARULUI MARINKO CARE ÎNTREAB', DAC' DOMNUL A MUSTRAT-O PE MAICA SA
La nunta din Cana nu era vin de ajuns. N sc toarea de Dumnezeu a v zut oaspe#ii mira#i, iar pe st pânul casei ru$inat, împins de mil $i împreun -p timire, ea a cerut sfat sau ajutor de la Fiul s u, zicând: nu mai e vin. La care Iisus i-a r spuns: ce este Mie 'i #ie, femeie? Aceste cuvinte ale lui Iisus #i se par #ie ca o mustrare, $i de aceea scrii $i m întrebi. Nu e mustrare, nu. C ci dac ar fi fost mustrare, N sc toarea de Dumnezeu ar fi sim#it-o în acel ceas mai tare decât noi ast zi. *i dac ar fi sim#it-o ca pe o mustrare, ar fi t cut $i n-ar mai fi rostit nici un cuvânt. Ea, îns , le-a spus îndat dup aceea celor care slujeau: orice v$ va zice, s$ face#i. „Ce este Mie 'i #ie, femeie?” Acestea sunt cuvinte de luminare, nu de mustrare. Domnul vrea s-o lumineze pe Maica Sa, nu s o mustre. Din împreun -p timire, ea se gândea la trebuin#a mai joas , trupeasc , a celor de fa# , nu la cea mai înalt , duhovniceasc . Ea dorea ca toate s fie în rânduial $i dup obicei, $i f r ca nimeni s nu fie întristat sau ru$inat, iar El dorea s de$tepte sufletele omene$ti adormite $i s le vindece, fiind ele bolnave. El S-a pogorât printre oameni ca s prefac fiin#a noastr apoas în vin, cenu$a, în foc. N sc toarea de Dumnezeu, ce-i drept, voia ca Fiul ei s fac un lucru bun oamenilor; dar lucrul bun la care se gânde$te ea este cu totul neîndestul tor. El vrea s fac un lucru bun oamenilor - în aceast privin# , inima Lui încuviin#eaz inima Maicii Sale -, îns un lucru foarte mare, potrivit m ririi Lui $i de folos tuturor genera#iilor pân la sfâr$itul lumii. Pentru trebuin#a de o clip a nun#ii se putea împrumuta vin $i din vecini, în acea #ar nu e lips de vin. Dar însemn tate are nu vinul, ci minunea. Vinul îl beau oamenii $i uit , pe când minunea nu se uit . Vinul, ca trebuin# trupeasc , #ine de împ r #ia p mânteasc , în vreme ce minunea, ca trebuin# duhovniceasc , #ine de împ r #ia cerurilor. N sc toarea de Dumnezeu s-a gândit în acea clip la primul lucru; Domnul S-a gândit la cel de-al doilea. V zând Clarv z torul limpede c gândurile Maicii Sale se dep rtaser de gândurile Lui, vrea s le smulg din împ r #ia de jos $i s le înal#e în cea de sus. Ca atare, îi spune cu bun tate: ce este (de ob$te) Mie 'i #ie, femeie? Ioan Gur de Aur scrie despre aceasta urm toarele: „Acestea n-au fost cuvinte de certare a mamei, ci de iconomie”, adic de zidire a împ r #iei cerurilor atât în sufletul Maicii Domnului, cât $i în sufletele tuturor care vor fi auzit $i citit cuvintele acestea. Adu-#i aminte cum i-a vorbit Iisus surorii lui Laz r: Marto, Marto, te sile'ti 'i de multe te grije'ti, dar un lucru este de trebuin#$. Nici aceste cuvinte nu sunt cuvinte de mustrare, ci de luminare, împ r #ia cerurilor e mai presus de lume, $i toate grijile $i ostenelile omene$ti trebuie îndreptate c tre aceast împ r #ie. Dar de ce a zis Domnul femeie, nu mam$? Ca în acea clip s arate mai deslu$it deosebirea dintre gândurile Lui $i gândurile ei. C ci dac zicea mam$, nu am fi luat aminte atât de mult la cuvintele de mai sus, nici nu am fi sim#it atât deosebirea dintre gândurile lor din acea clip . Lui Petru a trebuit s -i dea o lec#ie mult mai tare, zicându-i: mergi de la Mine, satano! C$ nu ale lui Dumnezeu, ci ale oamenilor cuge#i. Iar dac i-ar fi zis: „Mergi de la Mine, Petre (sau: omule)!”, nici Petru nici noi n-am fi b gat de seam pr pastia care îl desp r#ea de Domnul. 63

Episcop Nicolae Velimirovici Oare N sc toarea de Dumnezeu L-a în#eles atunci pe Fiul s u, $i oare a primit înv # tura? Pe deplin, îndat a încetat s îl mai sf tuiasc pe Cel ce sf tuie$te $i s -L c l uzeasc pe C l uzitor, ci s-a întors cu supunere $i smerenie la rolul ei: ca la oameni s -I preg teasc Lui cale. Drept aceea, ea se întoarce c tre cei ce slujeau $i le gr ie$te: orice v$ va spune, s$ face#i. *i când cei ce slujeau au f cut tot ce le-a spus El, ea împreun cu to#i a$tepta cu sufletul cutremurat nea$teptatul. S o ascult m $i noi pe Sfânta N sc toare de Dumnezeu, frate. S facem tot ce ne-a poruncit Fiul ei. St în puterea noastr . Iar când vom face ceea ce ni s-a spus, s a$tept m cu cutremur nea$teptatul. *i anume, s a$tept m minune de la El: minunea prefacerii omului trupesc în duhovnicesc, a celui p mântesc în ceresc - a apei în vin. Pace #ie $i bucurie de la Domnul!

Scrisoarea a 70-a

UNUI PREOT NEORTODOX, CARE ÎNTREAB' DE CE DUMNEZEU PEDEPSE*TE RUSIA ORTODOX'
Sunte#i chiar sigur c p timirea de acum a poporului rus ortodox este pedeaps a lui Dumnezeu? Eu nu sunt sigur, m rturisesc. Iat , putem gre$i dac socotim orice p timire a unui individ sau a unui popor ca o pedeaps a lui Dumnezeu. Cele trei cruci de pe Golgota ne fac prev z tori în pre#uirea p timirii cuiva. Oare Hristos a fost r stignit ca urmare a unei pedepse Dumnezeie$ti? În lungul $ir al p timitorilor vedem $i proroci, $i apostoli, $i mul#i drep#i str lucitori $i drepte str lucitoare. P timirea lor, f r îndoial , nu a fost pedeaps a lui Dumnezeu. *i dac au p timit pentru p cate, nu pentru ale lor au p timit. *i Cel f r de p cat, Care a primit cele mai mari chinuri, a fost chinuit - este adev rat - pentru p cate, îns nu pentru ale Sale, ci pentru cele ale neamului omenesc. P timirea Sfintei Rusii este, oricum, pentru p cate - dar pentru ale cui p cate? Asta trebuie s v întreba#i. V aminti#i, alesule cunosc tor al Sfintei Scripturi, cum le-a tâlcuit Domnul evreilor pieirea celor 18 oameni peste care s-a pr bu$it turnul din Siloam. A zis c n-au pierit pentru c erau cei mai p c to$i $i cei mai vinova#i dintre to#i ierusalimitenii, ci pentru ca pieirea lor s -i preîntâmpine pe p c to$ii mai mari ca ei. Nici pe departe nu erau ei cei mai p c to$i: nu, ci zic vou$: de nu v$ ve#i poc$i, to#i ve#i pieri a'a (Luca 13). Oare Rusia e cea mai p c toas #ar ca s fie supus , dintre toate # rile, celei mai grele p timiri? Pentru întreaga lume sunt limpezi dou lucruri: primul, c poporul rus arde în focul chinului ca oarecând cei trei tineri în cuptorul din Babilon; $i al doilea, c teoriile materialiste $i atee, care au $i aprins focul acesta în Rusia, nu au luat na$tere în poporul rus ortodox, ci în popoarele neortodoxe. Tot restul este o tain a Proniei lui Dumnezeu.În taina aceasta înfrico$ toare nu putem p trunde adânc. Putem c uta o compara#ie pentru chinul Rusiei în dreptul $i mult-p timitorului Iov, a c rui p timire a folosit atunci $i folose$te acum foarte multora. Putem vedea în chinuirea Rusiei un semnal al lui Dumnezeu pentru toate celelalte popoare ca s se p zeasc de materialism în teorie $i în practic , în gândire $i în fapt . Toate spiritele nobile ale lumii au ar tat de-a lungul întregului veac trecut caracterul nebunesc $i pierz tor al acestor teorii. Îns cuvintele nu au putut convinge. Ca atare, a fost îng duit groz via acestor teorii în practic . Dup cum turnul Siloamului s-a pr bu$it cândva peste cei optsprezece, a$a $i turnul modern al tuturor ideilor $i teoriilor mincinoase s-a pr bu$it peste marele popor rus. Ca neamul omenesc s vad $i s se dezmeticeasc din aceste teorii nimicitoare $i de suflet pierz toare. Dar cine s-ar încumeta s spun c acest turn modern al minciunii s-a pr bu$it peste Rusia fiindc Rusia este mai p c toas decât to#i? Eu parc aud preîntâmpinarea lui Hristos $i în zilele noastre: nu, ci zic vou$: de nu v$ ve#i poc$i, to#i ve#i pieri a'a, o, popoare $i 64

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi neamuri! Pe lâng aceast preîntâmpinare a Domnului, mai putem lua înv # tur $i din experien#ele trecutului lumii. Nici o revolu#ie nu se termin cu ce începe. Asta ne înva# istoria. Adeseori, ceea ce este nimicit $i prigonit la început de c tre revolu#ie ajunge în cele din urm s precump neasc $i s triumfe. Lucrul acesta este valabil necondi#ionat $i pentru credin#a lui Hristos, prigonit dar neizgonit , scuipat dar nemurd rit , b tut dar nu omorât . *i este limpede c nici misiunea slav , nici cea mondial a Rusiei nu st în ceea ce se face acum în Rusia, ci în ceea ce va veni la sfâr$itul revolu#iei. În orice caz, lumea poate trage un folos nem surat de pe urma chinuirii de acum a poporului rus în foc. Iar poporul rus va ie$i, f r îndoial , din acest foc mai sfânt, mai puternic $i mai sl vit decât a fost vreodat . Nici fierarul nu bag fierul în foc pentru a-l pedepsi, ci pentru a face din el ceva mai bun. Socotim $i credem c nici F c torul poporului rus nu a l sat acest mare popor în focul p timirii ca s îl pedepseasc $i s -l omoare, ci ca prin pilda lui înfrico$ toare s preîntâmpine $i s cumin#easc celelalte popoare, iar pe el - pe poporul rus s -l prosl veasc foarte înaintea cerului $i p mântului. Pace dvs. $i s n tate de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 71-a

UNUI OM MODEST CE SE C'IE*TE PENTRU UNELE CUVINTE ALE SALE
Bine ai f cut c te-ai poc it îndat . Dumnezeu a l sat poc$in#a spre mântuire. Iar dac n-ar fi fost a$a, nici apostolii nu s-ar fi mântuit, ce s mai vorbim de ceilal#i oameni. Cu limba ai p c tuit, cu inima te-ai poc it. Ai spus o vorb r ut cioas împotriva vecinului t u. Parc ai fi aruncat o scânteie în paie. Tot satul a auzit $i a râs. Vecinul s-a nec jit $i te-a dat în judecat . Ai pl tit mult, te-ai sup rat înc $i mai mult. Pe tine însu#i te-ai sup rat. Nu-#i cade greu c te-a dat în judecat , ci-#i cade greu c vecinul t u jignit te pedepse$te mereu. Nu vrea s mai stea de vorb cu tine. Tace $i î#i întoarce spatele. Ce s faci? Las lucrul în seama lui Dumnezeu $i a timpului. Roag -te Atoatev z torului F c tor ca s îi dea bun voire vecinului t u. *i oricând se ive$te prilejul, spune vorbe bune despre el, vecinul t u - $i a$teapt . Dumnezeu, vorba bun $i timpul î$i vor face lucrarea lor. *i într-o bun zi vei merge iar $i la biseric împreun cu vecinul împ cat. Iar ca înv # tur pentru viitor s î#i slujeasc spusa Mântuitorului: Eu zic vou$ c$ pentru tot cuvântul de'ert pe care îl vor spune, oamenii vor da r$spuns în ziua înfrico'atei judec$#i. Oare î#i dai seama din ea cum love$te orice cuvânt r ut cios $i mincinos împotriva ordinii din univers $i îl jigne$te pe F c tor? Cuvântul bun sau r u pe care îl gr im cuiva fie $i în cea mai mare tain este sim#it de tot universul $i este sim#it de F c torul sim#irii. Sau, dac o lu m altfel, cum s-ar putea ascunde cuvintele de Cel de Care nici gândurile nu se pot ascunde? Vechii greci spuneau despre lancea eroului lor Ahile c putea cu un vârf s fac ran , iar cu cel lalt s vindece rana. Nu $tim cum era cu lancea lui Ahile, dar $tim neîndoielnic c acesta este un adev r în ce prive$te limba omeneasc . Cu limba se fac r ni $i cu limba se vindec r ni. Cu ea binecuvânt$m pe Dumnezeu, 'i cu ea blestem$m pe oameni (Iacov 3, 9). Într-un sat de la noi s-a întâmplat urm torul lucru cumplit. O mam avea un singur fiu, elev la $coal . Mama s-a sup rat pe fiu, $i la sup rare i-a zis aceast vorb nebuneasc : „Dac nu te-a$ mai vedea niciodat , a$ fi fericit !” Copilul s-a tulburat atât de vorbele mamei, încât a luat îndat pu$ca $i s-a omorât. Lâng sine a l sat t bli#a de elev, pe care erau scrise cuvintele acestea: „Uite, mam , plec pentru totdeauna dinaintea ochilor t i, numai s fii fericit !” Jalnic fericire pentru mam ! Dup aceea, mama r mas singur $edea în fiecare noapte lâng vatr $i stingea focul cu lacrimi, pân ce într-o diminea# zorile au aflat-o moart lâng vatra stins . 65

Episcop Nicolae Velimirovici Vezi ce face un cuvânt necugetat? Dar nu te voi l sa f r o pild a ceea ce poate face o vorb în#eleapt . În vremea r zboiului a fost trimis în recunoa$tere un soldat fricos. To#i îl $tiau de fricos. *i to#i, auzind unde îl trimite comandantul, au început s râd de el. Doar un singur soldat nu râdea. El a venit la tovar $ul s u s -l îmb rb teze. Dar soldatul fricos i-a zis: „O s pier sigur, vr jma$ul e aproape de tot!” - „Nu te teme, frate, Dumnezeu e $i mai aproape!” - i-a r spuns acel bun tovar $. Cuvintele acestea au r sunat ca un mare clopot în sufletul fricosului aceluia. *i au r sunat pân la sfâr$itul r zboiului. *i cel ce era cândva fricos s-a întors din r zboi împodobit cu decora#ii pentru vitejie. În acest fel l-a „schimbat la fa#” $i i-a dat putere acel cuvânt bun: „Nu te teme, Dumnezeu e $i mai aproape!” Pace #ie $i s n tate de la Domnul!

Scrisoarea a 72-a

UNEI FEMEI EDUCATE, CARE SE PLÂNGE C' NU A FOST DECORAT' PENTRU FILANTROPIE
V plângeþi c nu a#i primit laud , nici decora#ia meritat pentru marea osteneal a strângerii de dona#ii pentru o oarecare cas de orfani. Al#ii, care nu au nici jum tate din meritele dvs., au primit $i laude, $i decora#ie, iar dvs. - nimic. Dumnezeul meu, pentru ce v plânge#i dvs! Potrivit Evangheliei, trebuie s v bucura#i. Mai $i spune#i c a#i f cut totul ca o cre$tin , în numele lui Hristos. Dar nu $ti#i, oare, c în al cui nume s vâr$e$te omul un lucru, de la acela $i a$teapt r splat ? A$a e dup Evanghelie. *i anume: r splata se a$teapt nu de la cel c ruia i se face ceva, ci de la cel în al c rui nume se face. Sluga p ze$te oile în numele st pânului s u, $i a$teapt r splat de la st pân, nu de la oi. Osta$ul lupt în numele împ ratului s u, $i de la el a$teapt laud $i decora#ie, nu de la cei împotriva c rora lupt . A$a $i dvs.: dac a#i f cut oarecare fapte bune ca cre$tin , în numele lui Hristos, de la Hristos trebuie s a$tepta#i r splat , nu de la vreun altul. Oare nu Domnul a f g duit r splat ve$nic tuturor celor care fac binele în numele Lui ori sufer nedreptate în numele Lui? Nu a zis El: Bucura#i-v$ 'i v$ veseli#i, c$ plata voastr$ mult$ este în ceruri! *i înc : Când ve#i s$vâr'i tot ce vi s-a poruncit, s$ zice#i: slugi netrebnice suntem, ceea ce eram datori s$ facem am f$cut? Cineva Nev zut ne-a trimis în aceast lume. Cineva Nev zut ne-a rânduit spre slujire în aceast lume. Cineva Nev zut ne scoate din aceast lume. Acestui Nev zut avem a ne ruga, spre El avem a c uta, de la El avem a a$tepta. Ce ne pot da slugile cele deopotriv cu noi $i cei s raci ca $i noi? *i ce avem a c uta de la cei ce în fiecare clip se pogoar în h ul mor#ii, asemenea l custelor ce sar de pe mal în râp ? De altfel, sunte#i chiar sigur c pute#i purta slava $i lauda de la oameni? Sfântul Ioan Sc rarul trebuie s fi cunoscut firea omeneasc mai bine $i decât dvs. $i decât mine când a zis c „nimeni afar de sfin#i nu poate auzi despre sine laud de la oameni f r de v t mare”. C ci doar oamenii sfin#i v d prin om de unde izvor sc cuvintele de laud . Câteodat $i apa cea mai st tut str luce$te în soare întocmai ca cea curg toare. Câteodat , dedesubtul unei pânze sub#iri de ap se ascunde n mol adânc. Foarte adesea sunt astfel sufletele celor care ne laud . Drept aceea, b rba#ii sfin#i $i femeile sfinte, auzind laude despre sine, le pre#uiesc fie ca pe ni$te roade ale ne$tiin#ei, fie ca pe o minciun spus într-adins. Mai mul#i oameni $i-au pierdut sufletul în urma slavei $i laudei lume$ti decât în urma dispre#ului $i batjocurii. *ti#i cum îi socote$te Hristos pe cei ce caut slav $i laud de la oameni? Între necredincio$i. Citi#i disputa Lui cu jidovii, $i dup aceea gândi#i-v de care parte #ine#i. El a zis: Eu nu primesc slav$ de la oameni. Asta spune despre Sine. Iar despre ei spune aceasta: Cum pute#i voi s$ crede#i când primi#i slav$ unul de la altul, iar slava cea de la 66

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi Singur Dumnezeu nu o c$uta#i? (Ioan 5, 44). Cu cine sunte#i dvs., cu Hristos sau cu jidovii? Dac sunte#i de partea lui Hristos - ceea ce v doresc din inim -, atunci nu cuteza#i a c uta slav de la oameni, ci numai slava care este de la Singur Dumnezeu. Nu-i pizmui#i câtu$i de pu#in pe cei ce se înghesuie la slava $i lauda omeneasc . Dimpotriv , s îi jeli#i. Precum ei în$i$i se vor jeli pe sine când vor r mâne dezam gi#i. *i iar v zic: s îi jeli#i, c ci în orbirea lor au dat ve$nicul pe vremelnic, dumnezeiescul pe p mântesc, adev rul pe minciun . Domnul s v lumineze $i s v binecuvânteze!

Scrisoarea a 73-a

UNEI FEMEI SINGURE *I BOLNAVE, DESPRE SINUCIDERE
Eu $tiu c #i-e greu. Acum câ#iva ani #i-a murit so#ul. L-ai jelit $i l-ai r sjelit. )i-ai însurat singurul fiu - bucuria s-a întors. Dup aceea, te-a bucurat $i mai mult nepo#elul. Dar ceea ce ai iubit tu a iubit $i Dumnezeu, $i #i-a luat. Îndat ce nepo#elul s-a în l#at în zbor la lumea nev zut , #i s-a îmboln vit $i nora. Au uscat-o mâhnirea $i jalea, $i s-a dus în urma fiului. În urma lor a plecat $i cel unul-n scut al t u. *i ai r mas singur pe lume. Ai încercat o dat s te otr ve$ti. Ai r mas în via# . Dup aceea, ai preg tit un la# ca s te spânzuri. A dat îns peste tine o fat din vecini. V zându-te sub $treangul preg tit, #i-a spus cum a auzit ea din b trâni c sinuciderea este p cat f r iertare în amândou lumile. Bine #i-a zis. Aceast fat #ia mântuit sufletul. Cu adev rat, ea #i-este cel mai mare binef c tor din lume. Doar mul#umit ei po#i n d jdui c te vei vedea pe lumea cealalt cu fiul, nora, nepotul $i so#ul. Biserica lui Hristos dintru început s-a împotrivit cu hot râre sinuciderii, ca unui foarte greu p cat. Dasc lul apusean al Bisericii, Augustin, a zis: „Cine se omoar pe sine, a omorât un om”. A$adar, sinuciga$ul este pus de c tre el al turi de uciga$. În Biserica noastr de R s rit, sinuciderea este îns judecat mai aspru. Potrivit canonului 14 al patriarhului Timotei al Alexandriei, sinuciga$ul este lipsit de prohod $i de înmormântare bisericeasc . Biserica Ortodox a hot rât pedeaps aspr chiar $i pentru încercarea de sinucidere. Asupra celui ce încearc s se sinucid , ea pune o epitimie de 12 ani. *tiu ce vei gândi: c aceast pedeaps este din cale-afar de aspr . Aceast asprime vine îns din mil . Adev r î#i spun: Biserica este atât de aspr în privin#a sinuciderii din curat mil fa# de oameni. Fiindc Biserica are în vistieria sa duhovniceasc experien#a vizionar potrivit c reia sinuciga$ii nu intr în împ r #ia vie#ii f r de moarte $i a milei ve$nice. *i prin asprimea sa, Biserica vrea s -i fereasc pe oameni de pieirea ve$nic . În Sfânta Scriptur sunt aminti#i numai doi oameni ce $i-au luat via#a. Unul este Ahitofel, tr d torul împ ratului David, iar cel lalt Iuda, tr d torul Domnului Iisus Hristos. Departe s fie de tine $i gândul de a te afla în aceast tov r $ie dincolo de mormânt. Cine va r$bda pân$ în sfâr'it, se va mântui, a gr it Domnul. Numeroase $i felurite sunt cele de r bdat pe care Domnul le îng duie asupra oamenilor, dar scopul lor este unul $i acela$i: prin am r ciune s vindece sufletele omene$ti de p cat $i astfel s le preg teasc pentru ve$nica mântuire. Oricât #i-ar fi de greu uneori, aminte$te-#i de dou lucruri: primul, c însu$i Tat l t u Ceresc hot r $te m sura p timirii; $i al doilea, c El $tie puterea ta. Dac î#i vine câteodat gândul la sinucidere, leap d -l ca pe o $oapt a Satanei. Mila lui Dumnezeu s te înt reasc !

67

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 74-a

POLITICIANULUI N. N., CARE ÎNTREAB' CU PRIVIRE LA MORALA POLITIC'
Din scrisoarea dvs. am în#eles c sunte#i înclinat s admite#i o moral aparte pentru politic , deosebit de morala din celelalte treburi $i leg turi omene$ti. Asta nu poate însemna nimic altceva - oricât de precaut $i subtil v-a#i exprimat dvs. cu privire la aceasta - decât c ceea ce în treburile omene$ti de zi cu zi este privit ca lucru necinstit este socotit cinstit în politic , $i ceea ce în celelalte leg turi omene$ti nu e îng duit este îng duit în politic . Tendin#a aceasta primejdioas , care a început nu cu dvs. $i nu de ieri, a f cut, din p cate, ca poporul s înceap , într-adev r, a privi politica drept o moral aparte, adic imoralitate. Oare n-am auzit deseori din gura poporului, atât dvs. cât $i eu, o judecat ca aceasta cu privire la cineva: „Da” ce, crezi c spune adev rul? Nu; asta e doar politic la el”. Vede#i ce pr pastie este între tendin#a dvs. $i judecata poporului? Morala politic aparte a dvs. este numit simplu de popor: minciun $i am gire. Iar dvs. trebuie s #ine#i seama de judecata poporului, fiindc politica este, în sensul s u cel mai bun, o treab a poporului, $i înc una dintre cele mai mari treburi ale poporului. Eu $tiu ce vre#i dvs. Dvs. a#i vrea s descoperi#i o îndemânare aparte, prin care poporul s prop $easc $i statul s d inuiasc . *i aceast anumit îndemânare aparte, în mod inevitabil asem n toare cu îndemânarea tri$orilor de la jocurile de noroc, a#i vrea dvs. s o numi#i „moral politic ”. Eu nu m îndoiesc c imboldurile dvs. sunt nobile, dar toate celelalte, câte le spune#i, cad în afara sferei moralei, în afara sferei cre$tinismului $i în afara sferei culturii. Este preistoricul joc $i preistorica întrecere dintre cel mai tare $i cel mai slab, în care atunci când nu ajut surâsul fals ajut din#ii $i ghearele, $i viceversa. La toate acestea, poporul spune: „Dreptatea #ine #ara $i cet #ile”. Dac dvs. dispre#ui#i aceast axiom de fier a poporului nostru din pricin c îl socoti#i „simplu”, asculta#i ce afirm englezii cei cultiva#i: „Cinstea este cea mai bun politic ”. A fost o vreme în îndelunga ucenicie politic a englezilor când se gândea $i altfel. Experien#a îns i-a înv #at c într-adev r cinstea este cea mai bun politic . Un mare om de stat american spunea: „Dac americanii ar merge în parlament cu acelea$i gânduri $i sim# minte cu care merg la biseric , statul nostru ar fi înt rit, iar poporul mul#umit”. - Chiar $i la vechii p gâni din dragii no$tri Balcani cei mai prosl vi#i erau acei oameni de stat care în treburile publice ale poporului respectau acelea$i reguli morale ca în treburile lor private. V aminti#i cum s-a purtat dreptul Aristide când a fost pus la vot exilarea sa din patrie? Un oarecare f r $tiin# de carte l-a rugat pe Aristide s -i scrie pe un ciob: „Aristide s fie exilat!” Iar Aristide, f r s $ov ie, a scris ceea ce era spre paguba sa. Indivizibilitatea moralei a fost proclamat $i înt rit de credin#a cre$tin mai mult decât de orice altceva vreodat . Una dintre cauzele principale ale actualei dezordini $i restri$ti de pe acest mic continent european este duplicitatea moralei. O moral este postulat pentru via#a privat , alta pentru cea public . C aceast duplicitate nu duce popoarele la bine, ne d m rturie felul cum s-au purtat mai-marii ierusalimiteni cu Hristos $i soarta de mai apoi a poporului lui Israel. Judecând înl untru poporul, ei pedepseau martorii mincino$i cu moartea, în vreme ce la judecata lui Hristos au c utat martori mincino$i ei în$i$i. Apoi, între ei spuneau c Iisus lucreaz în folosul romanilor (Ioan 11, 48), iar înaintea romanului Pilat, c Iisus este împotriva romanilor $i împotriva cezarului, fiindc singur pe Sine S-a f$cut împ$rat (Ioan 19, 12), ad ugând cu f # rnicie: noi nu avem împ$rat afar$ de cezarul. Aceasta este duplicitate a moralei. Aceasta este morala politic , prin care politicienii iudei au vrut s î$i salveze poporul, $i l-au pierdut. V zând toat aceast intrig , toat aceast imoral uneltire a fariseilor împotriva Sa, Domnul le-a prevestit: 'i se va l$sa casa voastr$ pustie. iat -v roadele moralei politice. Iat ce lec#ie cumplit pentru to#i conduc torii de popoare ce rup în dou morala, 68

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi dep rtându-se de aceast axiom de fier a poporului: „Dreptatea #ine #ara $i cet #ile”. Pace dvs. $i s n tate de la Domnul!

Scrisoarea a 75-a

UNUI RUG'TOR DE CARE Î*I BAT JOC TO)I CASNICII S'I
Pân ce nu începusei s te rogi lui Dumnezeu, erai tuturor drag. Iar acum, dintr-o dat , e$ti în casa ta ca în mijlocul unei tabere du$mane. Mai înainte vreme te îmb tai, $i fumai, $i mai furai câte pu#in, $i înjurai, $i trând veai în zilele lucr toare, $i f ceai toate celelalte câte sunt urâte înaintea lui Dumnezeu $i a lumii cinstite. *i totu$i, atunci erai drag tuturor din cas . Iar acum, când ai apucat-o pe calea drept #ii, cinstei $i rug ciunii, acum to#i au t b rât asupra ta ca un roi de viespi. Bucur -te, frate, de o sut de ori bucur -te! Oare nu vezi c în casa voastr se joac drama Evangheliei? „n aceea$i cas unde pân acum se flec rea despre impozit $i s r cie $i ho#i $i t inuitori $i judec tori, în aceea$i cas au început s se împlineasc prorociile evanghelice. Casa voastr s-a în l#at pân la ceruri, s-a f cut scen a dramei evanghelice, a f cut leg tura cu timpurile apostolilor $i mucenicilor. Istoria Bisericii cre$tine se desf $oar , la scar mic , în casa voastr . Iat prorociile lui Hristos, care s-au împlinit de nenum rate ori pe aceast planet p mânteasc $i care încep acum a se împlini $i în casa voastr : Ve#i fi urâ#i de to#i pentru numele Meu, iar cel ce va r$bda pân$ în sfâr'it, acela se va mântui (Matei 10, 22). i vr$jma'ii omului vor fi casnicii lui (10, 36). Ferici#i sunte#i care plânge#i acum, c$ ve#i râde. Ferici#i ve#i fi când v$ vor urî pe voi oamenii, 'i când v$ vor desp$r#i pe voi 'i v$ vor oc$ri, 'i vor scoate numele vostru ca un r$u pentru Fiul Omului (Luca 6, 21). Amin, amin gr$iesc vou$ c$ voi ve#i plânge 'i v$ ve#i tângui, iar lumea se va bucura; 'i voi v$ ve#i întrista, dar întristarea voastr$ întru bucurie se va întoarce (Ioan 16, 20). Ce poate fi mai deslu$it decât aceste prorocii? Iat , ele se împlinesc $i ast zi, lâng c minul t u, asupra ta. Ca atare, prime$te toate oc rile ca pe ni$te decora#ii. S $tii c prigonitorii t i se vor c i; batjocoritorii t i vor t cea, $i tu te vei bucura. Ast zi e$ti cel din urm în casa tat lui t u, îns degrab vei fi cel dintâi. Iar cei care te prigonesc î#i vor sluji. Lucrul acesta e prezis, $i s-a adeverit de mii de ori $i în mii de locuri. Pace #ie $i binecuvântare de la Domnul!

Scrisoarea a 76-a

UNUI OM CARE SE PLÂNGE C' NU CREDE ÎN DUMNEZEU
Ce p cat ai f cut de a dat peste tine aceast nefericire a tuturor nefericirilor: de ai rupt leg tura cu Izvorul vie#ii $i D t torul în#elegerii; de te-ai lep dat de Cel a C rui fiin# ve$nic e mai învederat decât fiin#a noastr de o clip $i prin a C rui fiin#are numai se poate afirma $i fiin#area noastr ? Dumnezeu nu Se ascunde de om. Omul p c tos se ascunde de Dumnezeu; se tot ascunde pân ce îl pierde cu totul din vedere. Precum st scris despre str mo$ii oamenilor când au p c tuit: 'i s-a ascuns Adam 'i femeia lui de c$tre fa#a Domnului Dumnezeu între pomii Raiului. Precum atunci, a$a $i acum. De fiecare dat când omul face un p cat greu, el se ascunde de Dumnezeu în spatele naturii. *i se pierde între f pturi, se pierde între pomi $i pietre $i animale ca între o treime idoleasc înrudit cu el, se scufund în umbra naturii. *i 69

Episcop Nicolae Velimirovici dup cum se vorbe$te de eclips de soare atunci când luna îl acoper pe acest luminos împ rat al naturii, a$a s-ar putea vorbi $i despre o „eclips de Dumnezeu”, Soarele drept #ii, în privin#a celor ce L-au acoperit de ochii lor cu natura pe F c torul naturii. Acesta, îns , este doar felul nostru, omenesc, de a vorbi: c ci eclipsa de soare nu înseamn c soarele $i-a pierdut lumina, ci numai c lumina lui este acoperit prin ceva de ochii no$tri, întocmai la fel, $i eclipsa de Dumnezeu nu înseamn c Dumnezeu S-a pierdut $i c El nu mai este, ci c ceva s-a pus între Dumnezeu $i om $i L-a ascuns pe Dumnezeu de în#elegerea omeneasc . Acest ceva este p catul omenesc. Nu-i natura de vin c ateul o divinizeaz . Ea se împotrive$te toat lep d rii de Dumnezeu, $i ur $te de moarte $i alung pe aposta#i $i pe cei care o divinizeaz . Toat natura, de la marele soare pân la m runtul atom, d m rturie într-un glas $i în armonie despre fiin#a $i lucrarea F c torului s u. Vechii egipteni divinizau toate f pturile, $i mai presus de toate un bou negru, numit Apis. Spune o legend c a venit un oarecare faraon ca s -i aduc jertf lui Apis; dar când s-a închinat înaintea acelui a$a-zis dumnezeu, boul l-a luat în coarne $i l-a alungat departe de sine. „Acuma v d c e$ti bou, $i nu dumnezeu!” - a strigat faraonul sup rat. La care Apis i-a r spuns: „Asta am vrut $i eu s vezi; $i de acum s te închini Celui ce ne-a f cut $i pe mine, $i pe tine”. Tu spui: „îmi este greu s cred pân nu v d!” Dar cu ce dore$ti tu s vezi, cu ochiul sau cu duhul? Dac vrei s vezi cu ochiul trupesc, Cel ce este mai mare ca universul ar trebui s se mic$oreze $i s încap în câmpul t u vizual m rginit. Ce, tu î#i vezi ra#iunea cu ochii? *i totu$i, te-ai sup ra dac cineva #i-ar spune c el nu crede c ai ra#iune pân n-o vede cu ochii lui. Iar dac vrei s -L vezi pe Dumnezeu cu duhul, atunci po#i s îl vezi, fiindc duhul omenesc e mai întins decât universul, $i fiindc $i Dumnezeu duh este. Numai c duhul t u trebuie s fie curat, fiindc doar celor cura#i li s-a f g duit c -L vor vedea pe Dumnezeu. Fugi cât mai repede din întunericul acesta ce #i-a p truns în suflet ca un p ianjen. Când Adam a p c tuit, el a fugit de la fa#a lui Dumnezeu - dar Milostivul F c tor nu a fugit de la f ptura Sa, ci S-a apropiat $i l-a strigat pe Adam: Adame, unde e'ti? *i pe tine te strig , de la foarte mare apropiere - oare nu auzi: „Blagoie, unde e$ti?” Întoarce fa#a ta c tre lumin , fiule al luminii. P rintele luminilor te cheam cu dragoste aprins . Ascult $i s $tii: nimeni din neamul t u $i poporul t u nu s-a prosl vit, afar numai de prosl vitorii lui Dumnezeu. De la Domnul, mil #ie $i s n tate!

Scrisoarea a 77-a

UNUI OM CARE A AJUNS LA O POZI)IE ÎNALT', ÎNS' NU *I LA FERICIRE
Din scrisoarea dvs. parc ar curge lacrimi. V-a#i ostenit s ajunge#i la o pozi#ie înalt . A#i crezut c prin aceasta ve#i ajunge îndat la fericire. *i mul#i al#ii din jurul dvs. au f cut acela$i lucru. Pentru asta a trebuit s v lupta#i, s da#i din coate, s trece#i prin spaime. A#i socotit c fericirea - ba nu numai, chiar $i via#a - va începe pentru dvs. îndat dup dobândirea acelei pozi#ii înalte. Iar pân atunci v privea#i ca pe un om nefericit, aproape inexistent. În cele din urm , a#i dobândit ceea ce dorea#i. Timp de câteva zile v-a#i sim#it ca n scut din nou. Dup aceea a venit dezam girea. Fire$te, de fericire era#i la fel de departe ca $i mai înainte. Numai c înainte credea#i c fericirea exist - undeva, acolo, în pozi#iile înalte -, iar acum a#i pierdut $i aceast credin# . V-a#i în l#at pân la nori, dar nu $i pân la stele. Acum v c i#i amarnic c a#i alergat c tre fericire pe o cale mincinoas , urmând în aceast privin# multor altora. Ca atare, dori#i s v întoarce#i la pozi#ia modest dinainte, unde povara r spunderii era mai mic , iar ghimpii invidiei mai pu#in ascu#i#i. Poate c v va folosi urm toarea pild : 70

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi Poveste despre banii calpi polei i cu aur Într-un mare parc a fost organizat o serbare popular . Dar f r tax de intrare nu era nimeni l sat la serbare. Mul#i voiau s intre, îns nu puteau pl ti taxa. Atunci un oarecare bogat vru s încerce patimile omene$ti $i arunc spre gr mada de copii aduna#i un pumn de bani. Erau monede de aur false, bani calpi, iar între ele, un singur dinar din argint curat. Copiii au dat n val la banii calpi, s-au certat, s-au b tut, s-au zgâriat, pân ce i-au strâns pe to#i. La dinarul din argint nu s-a uitat nimeni, c ci fiecare gândea: „Mai de pre# este aurul ca argintul”. Cei care înh #aser banii calpi $i îi #ineau în mâini se sim#eau în acea clip ferici#i cu des vâr$ire. Degrab îns s-a întâmplat un lucru nea$teptat $i nenorocit pentru ei. Când au ajuns la poarta parcului $i li s-a cerut taxa de intrare, s-a ar tat c au bani fal$i $i poli#i$tii i-au dus la închisoare, în#elept a fost numai unul dintre ei, care a v zut ce se întâmpl cu tovar $ii lui, a aruncat repede banii calpi din mân $i a alergat de a luat dinarul din argint. Cu acel dinar a pl tit taxa $i a intrat în parc la serbare. Tâlcuire Serbarea este împ r #ia cerurilor, altfel spus, împ r #ia fericirii nemuritoare. Banii calpi sunt dorin#ele trupe$ti $i de$ert ciunile $i am girile de sine p mânte$ti, care îi dep rteaz pe oameni de împ r #ia adev ratei fericiri $i îi duc în împ r #ia chinului $i întunericului. Argintul curat este bun tatea l untric $i adev rul l untric al dreptului. Copiii ce se l comesc la str lucirea am gitoare a lumii acesteia sunt p c to$ii. Copilul din urm , care a aruncat aurul mincinos $i a pus mâna pe argintul adev rat e p c tosul poc it.

Scrisoarea a 78-a

ECONOMISTULUI SPASA S., CARE ÎNTREAB' DE CE NEDREP)II PROP'*ESC
Pân când prop $esc? *i ce li se întâmpl în cele din urm , lor $i urma$ilor lor? )i-ai pus aceast întrebare? S nu se poticneasc gândurile tale când vezi c cineva se laud cu puterea sa $i uit de D t torul puterii. Adu-#i aminte cum trufa$ul $i l ud rosul Goliat a pierit de pra$tia unui fl c iandu cum era David. S nu se tulbure inima ta când vezi c cineva se îmbog #e$te pe c i nedrepte. Mânca-va, $i nu se va s tura; r pi-va, $i nu se va îndestula. Adu#i aminte de boga#ii Sodomei, cum într-o clip au fost potopi#i de foc $i cenu$ cu toat bog #ia lor. Tu e$ti cre$tin, iar cre$tinul prive$te lucrurile cu b taie lung , în întregime, nu în parte. Cre$tinul nu pre#uie$te prop $irea nedreptului ca pe un lucru împlinit, ci a$teapt s vad ce se întâmpl mai departe. El $tie c nedreptul nu prop $e$te nici prin puterea sa, nici prin mintea sa, ci prin faptul c Dumnezeu îi îng duie s prop $easc , doar-doar î$i va aminti vreodat de El: fiindc negr it de Milostiv este Dumnezeul nostru, $i îng duie nedrep#ilor ceea ce nu dore$te, doar-doar î$i vor da seama c de la Dumnezeu este, $i se vor ru$ina de nedreptatea lor, $i se vor îndrepta. Lui Dumnezeu îi sunt dragi cei ce se poc iesc: foarte dragi îi sunt cei ce se poc iesc cu inim înfrânt pentru faptele lor nedrepte. Nu este F c torul precum f ptura, ca s pedepseasc îndat ce cineva apuc pe o cale strâmb . El a$teapt ca r t citul s se întoarc singur la calea dreapt . El prive$te $i tace. A$teapt $i nu întârzie. Minunat e întru în#elepciunea Sa, prea-minunat întru milostivirea Sa. Pentru aceasta, str v z torul Psalmist gr ie$te Domnului în r pire: judec$#ile Tale adânc mare. Cine va cerceta întreg adâncul Dumnezeie$tii Pronii? Cei f r în#elegere se sup r când Dumnezeu nu cârmuie$te lumea dup a lor în#elegere, iar cei în#eleg tori se ostenesc neîncetat s p trund în în#elegerea lui Dumnezeu. Greu este câteodat $i pentru cei mai în#eleg tori s în#eleag de ce 71

Episcop Nicolae Velimirovici un om este a$a, iar altul altfel; de ce un tân r doritor de via# moare, în vreme ce un b trân doritor de moarte tr ie$te; de ce cucernicul se chinuie, iar cel f r de Dumnezeu o duce bine. *i cele mai sfinte suflete s-au tulburat câteodat înaintea enigmei celor ce se întâmpl în lume. În sfânta predanie este înscris urm toarea întâmplare: A murit un oarecare bog ta$ p c tos, ale c rui p cate erau învederate fiec ruia, $i înmormântarea lui a fost luminat , cu episcop $i cu mul#i preo#i. La scurt vreme dup aceea, a t b rât o hien asupra unui pustnic $i l-a sfâ$iat. Un oarecare monah, care v zuse atât m rea#a prohodire a p c tosului, cât $i r m $i#ele însângerate ale dreptului, în tulburarea sa a început s plâng $i a strigat: „Doamne, cum vine asta $i de ce? Cum se poate ca p c tosul acela s aib $i via# bun , $i moarte bun , iar acest drept $i via# amar , $i moarte amar ?” La care i s-a ar tat îngerul lui Dumnezeu $i la l murit: „Acel bog ta$ r u avea în via#a lui o singur fapt bun , iar acel pustnic avea un singur p cat. Prin prohodirea m rea# $i cu cinste, Cel Preaînalt a vrut s -i r spl teasc bog ta$ului r u singura fapt bun , ca s nu mai aib nimic de a$teptat pe lumea cealalt ; iar prin moartea cumplit a vrut s -i $tearg dreptului $i acel singur p cat, ca s -i dea r splat deplin în ceruri”. Drept aceea, tu cuget la judec #ile lui Dumnezeu $i pune-#i n dejdea în F c torul t u. Nu te râvni celor ce viclenesc, nici urma celor ce fac f$r$delege. A$a scrie în#eleptul împ rat David, pe care îndelung $i mult l-a chinuit ceea ce te chinuie $i pe tine, pân ce Dumnezeu i-a descoperit prin în#elegere ca s în#eleag . Tot el roste$te $i aceast mângâietoare tr ire a sa: mai tân$r am fost si am îmb$trânit, 'i n-am v$zut pe dreptul p$r$sit, nici s$mân#a lui cerând pâine. Cite$te deseori Psaltirea, $i vei în#elege $i te vei mângâia. Pace #ie $i binecuvântare de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 79-a

UNUI ORTODOX DIN AMERICA PE CARE L-A TULBURAT UN SCRIITOR
Am primit revista pe care mi-ai trimis-o, în care, este tip rit acuza#ia crâncen a unui scriitor împotriva credin#ei cre$tine. Aceast acuza#ie sun pe scurt a$a: „Credin#a cre$tin este vinovat pentru actuala criz din America. Ea ne-a înv #at s muncim cât mai mult. Am ascultat-o $i am muncit cu to#ii mult. A fost o adev rat manie a muncii. Dar întrucât noi to#i am muncit mult, ast zi milioane de oameni au r mas f r loc de munc . Ca atare, trebuie acum s facem o credin# nou , care s ne înve#e s nu muncim. A$a vom sc pa de criz ”. Acest nou mântuitor al lumii te-a tulburat, $i cau#i l murire. S nu te tulbure nimic. Cuvintele spuse la necaz î$i pierd jum tate din însemn tate. De fiecare dat când copiii neascult tori cad în necaz, se sup r pe p rin#ii lor. Nu demult mi s-a plâns o mam cum o sâcâie fiul dezm #at cerându-i bani $i iar $i bani. Când îi aduce aminte c banii sunt pentru uz, nu pentru abuz, el turbeaz $i î$i înjur mama. La fel se întâmpl $i cu credin#a cre$tin , mama duhovniceasc a tuturor popoarelor cre$tine. Aceasta i s-a întâmplat înc de la ivirea ei pe lume. A fost învinov #it pentru toate de c tre cei care nu au $tiut, nici nu au vrut s se învinov #easc pe ei în$i$i. Înc din veacul al doilea Tertulian scrie despre aceasta: „Dac se revars Tibrul, ori nu se revars Nilul, ori cerul nu d ploaie, ori marea pustie$te p mântul - îndat r sun strig tul: cre$tinii la lei!” La fel $i ast zi r sun în Rusia strig t împotriva credin#ei lui Hristos, din pricina economiei proaste, în Spania, din pricina politicii proaste, iar în America, iat , din pricina $omajului multor milioane de oameni întotdeauna acela$i strig t: cre$tinii la lei! Iar tu s $tii, urm torule al lui Hristos, c cei prigoni#i vor supravie#ui celor neprigoni#i. În lume n-a fost nici o credin# , niciodat , atât de prigonit ca cea cre$tin , $i ieri $i azi $i mâine. Pentru cre$tini nimic nu e nea$teptat, fiindc toate acestea au fost prev zute $i 72

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi prezise de Mântuitorul nostru, $i la toate acuza#iile $i la toate prigoanele El le-a r spuns dinainte credincio$ilor: bucura#i-v$ 'i v$ veseli#i! Adev rul este c credin#a cre$tin i-a înv #at dintotdeauna pe oameni s munceasc . Apostolul Pavel scrie: cine nu munce'te s$ nu m$nânce. Îns credin#a noastr ne-a înv #at s muncim ceea ce trebuie, nu ceea ce nu trebuie. Iar în ce m sur s-a lucrat în America ceea ce nu trebuie lumii, vezi $i singur cu ochii t i. Acest excedent de produc#ie nu a venit din mania muncii, ci din mania dolarului. Credin#a noastr propov duie$te nu numai munca, ci, împreun cu ea, frica de Dumnezeu, $i milostivirea, $i dragostea fr #easc . Când munca este desp r#it de toate celelalte care o fac nobil $i vrednic de om, $i este legat doar de ban, atunci ea, ca orice blestem, aduce lumii pustiire nu mai pu#in decât deplina nelucrare. Eu nu pot crede în ruptul capului c munca, oricât de mult ar fi, poate fi primejdioas pentru oameni dac este nedesp r#it unit cu frica de Dumnezeu, cu milostivirea $i dragostea fr #easc . Nu este binecuvântat nici munca dolaromanului, nici milostenia lene$ului. Legea lui Hristos în întregul ei - nu poruncile separate - reprezint des vâr$irea, ca un pom cu multe ramuri $i roade, nu o singur ramur t iat ce se usuc . S $tii c legea lui Hristos e piatr neclintit , stânc de mântuire. Când oamenii se coboar de pe aceast piatr , vin mul#i d t tori de legi $i multe legi, care sunt strâmbe $i se bat cap în cap. *i tocmai acesta - ace$ti mul#i d t tori de legi din capul lor, împreun cu legile lor - este nisipul pe care atunci când este construit casa societ #ii omene$ti este cu neputin# , dup cuvintele lui Hristos, ca ea s nu se strâmbe $i s nu cad . Pace $i bucurie #ie de la Domnul!

Scrisoarea a 80-a

BOLNAVEI STANIA DJ., CARE ÎNTREAB' CE ESTE LEG'MÂNTUL (ZAVET)
Este f g duin#a pe care cineva o d lui Dumnezeu din recuno$tin# sau pentru un p cat. Din satele noastre dimprejurul Bitoliei, mul#i tineri merg la lucru în p r#i îndep rtate ale lumii. Petrecându-i, mamele ori surorile fac în tain Domnului oarecare leg mânt pentru s n tatea $i întoarcerea lor fericit . Aceste femei se cheam zavetni#e („care s-au legat”). Întro sâmb t , am picat pe nea$teptate într-o bisericu# de #ar , $i acolo am dat peste o b trân ce cur #a podeaua, întrebat , a l murit c erau deja optsprezece luni de când f cea asta în fiecare sâmb t , ca leg mânt pentru fiul din America. *i aud c dup ce i s-a întors fiul a continuat s fac curat în biseric înc $ase luni, din recuno$tin# fa# de Dumnezeu. „M-am legat” (adic „am f cut leg mânt”), sunt cuvintele obi$nuite în p r#ile noastre la cei ce vin în m n stire ca s slujeasc pentru o vreme. Când satul L. a luat foc, tân rul Teodor a ie$it în fug din casa lui, c ci a v zut casa vecin în fl c ri. Cuprins de groaz , a strigat c tre sfântul Naum dup ajutor, legându-se s -i slujeasc un an de zile. În acea clip a suflat vântul $i a împins fl c rile în cealalt parte. Dup o vreme, Teodor a venit în m n stirea noastr , a povestit ce se întâmplase $i l-a rugat pe egumen s îl primeasc pentru a-$i împlini leg mântul. Este un lucru cu totul obi$nuit ca mama s fac leg mântul de a posti în zilele de dulce când copilul îi e bolnav. Acesta este un lucru cu totul biblic. *i împ ratul David a postit cât i-a fost copilul bolnav. „M-am legat!” - spune b trâna Moisei#a din împrejurimile Debarului, care de 19 ani sluje$te în biseric $i de 19 ani poste$te în fiecare zi f r untdelemn. De ce? Cu 19 ani în urm , b rbatul ei s-a întov r $it cu un albanez într-o oarecare îndeletnicire. Într-o vineri, a vrut s mearg la Debar ca s încheie socotelile cu tovar $ul s u. Înainte de plecare, a luat pentru masa de diminea# ou $i brânz . Când femeia l-a v zut pe b rbat c se înfrupt în zi 73

Episcop Nicolae Velimirovici de vineri, i-a strigat sup rat : „Dare-ar Dumnezeu s nu te mai întorci, c uite, te-ai f cut tovar $ cu acela $i în credin# !” În seara acelei zile, la întoarcerea acas , b rbatul a fost omorât $i jefuit. Lucrul acesta a fost o lovitur cumplit pentru femeie. *i ea s-a legat s slujeasc bisericii $i s posteasc mereu, pân la sfâr$itul vie#ii. Sunt leg minte $i la englezi. Dup r zboi, un preot englez a s vâr$it o cununie care era împotriva legii. Episcopul l-a mustrat aspru pentru aceasta. Mustrat de con$tiin# , preotul s-a legat s posteasc în toate zilele de luni (fiindc în zi de luni f cuse acel p cat) de-a lungul întregii sale vie#i. Când face leg mânt înaintea lui Dumnezeu, fie pentru sine fie pentru altul, fie pentru vreun p cat, fie din recuno$tin# , omul trebuie s se p zeasc a nu întrece m sura $i a nu se lega s fac vreun lucru nechibzuit sau mai presus de puterea sa. Este $tiut din Biblie leg mântul nesocotit al lui Ieftae. În r zboiul împotriva amoni#ilor, judec torul israelitean Ieftae s-a legat ca dac Dumnezeu îi d ruie$te izbând s îi jertfeasc ceea ce îl va întâmpina mai întâi din cas la întoarcerea din r zboi. *i a biruit Ieftae. Dar când s-a întors acas , i-a ie$it în întâmpinare fiica sa. Vai, fiica mea, a r cnit tat l ca un leu r nit, am f$g$duit Domnului 'i nu îmi pot lua cuvântul înapoi!

Scrisoarea a 81-a

UNUI RENTIER CARE SCRIE C' S-A ASIGURAT PE SINE *I PE AI S'I
Eu m tem pentru dvs. Îmi scrie#i c v-a#i asigurat pe dvs. $i pe copiii dvs. atât de solid, încât acum pute#i tr i f r grij . Lipsa dvs. de grij a izgonit, pare-se, din sufletul dvs. frica de Dumnezeu. Prin ce v-a#i asigurat? Prin bani? Oare n-a#i auzit în aceste zile cum falimentele nea$teptate ale b ncilor fac din milionari cer$etori $i, mai r u, sinuciga$i? Prin case $i magazine? Oare nu a#i citit despre desele cutremure, care într-o clip prefac ora$ele în mald re de ruine? A#i cump rat ogoare $i livezi? Oare a#i uitat recentele secete $i inunda#ii, $i norii de l custe? Dac a#i fi citit Evanghelia, a#i fi #inut minte spusa lui Hristos: în'el$ciunea bog$#iei (Matei 13, 22). M mir c tocmai în aceste zile, când mânia lui Dumnezeu strive$te orice scut p mântesc cu care oamenii ar vrea s se apere în afara credin#ei în El, Cel Atotputernic, dvs. v crede#i ap ra#i de un scut atât de neputincios cum este bog #ia, mul#imea de p mânt. *i îmi sem na#i mult cu chinezii, care într-un r zboi cu japonezii deschideau umbrele de ploaie deasupra capului ca s se apere de mitralierele inamice. Pe lâng condamnabila lips de grij care vine din bog #ie $i care este o urâciune înaintea Domnului, mai simt $i alt r u la dvs.: $i anume c bog #ia dvs. este amestecat cu nedreptate. Asta înseamn a mânca pâine cu viermi. V otr vi#i pe dvs. $i pe copiii dvs. Asculta#i ce spune sfântul Ioan Gur de Aur: „Cei ce se îmbog #esc prin nedreptate sunt mai s rmani decât nevoia$ii; mai bine este s cer$e$ti decât s jefuie$ti”. Istorisirea biblic despre Iov ne d m rturie c $i un om drept î$i poate pierde într-o singur zi toat bog #ia p mânteasc , darmite unul nedrept. Într-o singur zi $i-a pierdut dreptul Iov toat avu#ia, $i pe deasupra fiii $i fiicele. *i-a pierdut dup aceea $i s n tatea, $i s-a a$ezat pe gunoi ca un s rac, plin de r ni, $i a început s se tânguiasc . Oare nu v teme#i c vi se poate întâmpla $i dvs. asta? În necazul $i suferin#a sa, evlaviosul Iov $i-a ap rat sufletul de dezn dejde prin credin#a tare în Domnul; dvs. cu ce-l ve#i ap ra pe al dvs.? *i ce v va putea opri s nu v sinucide#i, adic la ruina material s nu ad uga#i $i ruina sufleteasc ? În Sfânta Scriptur a lui Dumnezeu scrie: cine iube'te nedreptatea ur$'te sufletul s$u. În singur tate, în ceasurile lini$tite ale nop#ii, sta#i de vorb cu con$tiin#a dvs.: oare chiar iubi#i mai mult nedreptatea decât sufletul dvs.? Gr bi#i-v de v$ îmbog$#i#i în Dumnezeu, dup cuvântul Mântuitorului. Iar a v îmbog #i în Dumnezeu înseamn a v îmbog #i cu acea bog #ie pe care Dumnezeu o iube$te $i care nu-l va p r si pe om niciodat . Este vorba de bog #ia credin#ei $i încrederii în Dumnezeu, 74

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi bog #ia milei $i împreun -p timirii, adev rului $i iubirii fr #e$ti. Cu acest scut ve#i ap ra via#a dvs. $i via#a copiilor dvs. mai sigur decât cu o întreag împ r #ie p mânteasc , de s-ar întinde aceasta de la r s ritul soarelui pân la apus... Dumnezeu s v lumineze $i s v binecuvânteze!

Scrisoarea a 82-a

SERVITORULUI GLIGOR L., CARE ÎNTREAB' CE VREA S' SPUN' MÂNTUITORUL PRIN JUG *I SARCIN)
Ai citit în Evanghelie sfintele cuvinte ale Mântuitorului despre jug $i sarcin , $i întrebi ce înseamn ele. Dumnezeu a zis a$a: jugul Meu este bun 'i sarcina Mea este u'oar$. Jugul înseamn slujirea, iar sarcina înseamn p timirea. Ai citit cum Domnul a spus prin cuvinte, a $i ar tat prin pilda Sa c a venit nu s I se slujeasc , ci ca El s slujeasc . *i ai mai citit cum repeta adesea c Fiul Omului trebuie s p timeasc . *i, într-adev r, El a slujit $i a p timit. Cui a slujit Atot-prea-sl vitul nostru Domn? A slujit drep#ilor $i p c to$ilor, orbilor $i celor doborâ#i de suferin# , nebunilor $i îndr ci#ilor, $i a numit acest jug greu bun! Iar bun l-a numit fiindc slujirea Lui a fost cu dragoste. *i a p timit Domnul Cel f r de p cat - de la cine n-a p timit? De la împ ra#i $i c petenii, de la neprieteni $i prieteni, de la înv #a#i $i neînv #a#i. Scuipat $i b tut, batjocorit $i clevetit, $i, în cele din urm , pironit pe cruce - aceast p timire El a numit-o sarcin$ u'oar$! Iar u'oar$ a numit Iisus aceast sarcin cumplit fiindc p timirea Lui a fost cu n dejde înainte-v z toare. Pân ce Hristos n-a descoperit lumii adev rurile mântuitoare despre Dumnezeul cel Viu, P rintele $i Purt torul de grij , despre ve$nica dreptate Dumnezeiasc , despre neputin#a mor#ii $i despre învierea din mor#i, orice slujire era împreunat cu ura $i orice p timire cu dezn dejdea: fiindc slujirea era privit ca înjosire, iar p timirea, ca nefericire. Drept aceea, $i cel mai bun jug era pentru p gâni aspru, $i cea mai u$oar sarcin era nesuferit . Nimeni nu poate numi jugul s u „bun” f r Dumnezeiasca dragoste, nici sarcina sa „u$oar ” f r n dejdea în Dumnezeire. Cât de mare deosebire între p gâni $i cre$tini! Apostolii se numeau pe sine cu entuziasm „slugi ale lui Hristos”. De ce „slugi ale lui Hristos”, când ei slujeau oamenilor? Slujeau oamenilor, îns din dragoste pentru Hristos. Drept aceea, jugul slujirii lor era bun. Mucenicii lui Hristos cântau în temni#e $i în locurile de execu#ie. *i cântau fiindc p timeau pentru Hristos cu n dejdea în Hristos. De asta era u$oar sarcina p timirii lor. *i ast zi sunt în lume suflete cre$tine$ti ce s vâr$esc cu dragoste slujirea lor, $i de asemenea sunt destule ce rabd grele suferin#e $i batjocuri cu n dejdea în Dumnezeul cel Viu, P rintele $i Purt torul de grij . Sunt acele mari suflete care au în#eles de la Mântuitorul lor c aceast via# este via# de slujire $i p timire, nu de distrac#ie $i pl ceri, pridvor al Raiului, nu Raiul, c l torie, nu liman. Pentru aceste suflete mari, într-adev r jugul este bun $i sarcina u$oar - fiindc Hristos este dragostea lor $i n dejdea lor. Iar cu Hristos, $i pe cruce este u$or, $i în mormânt este luminos, $i în iad este pl cut. Eu $i pe tine te socot, cinstite frate, între aceste suflete mari. Pace #ie $i binecuvântare!

75

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 83-a

UNUI EROU DIN HER)EGOVINA CARE SPUNE C' F'R' CREDIN)' NU ESTE EROISM
Minunate sunt observa#iile tale, suflet de viteaz! F r credin# nef #arnic $i tare în Dumnezeul cel Viu nu exist eroism. Iar unde nu exist eroism, oamenii se slujesc numai de viclenie $i uneltiri. Numai Gacko, spui tu, a dat mai mul#i eroi decât orice ora$ european. *i Nevesinje, $i Drobnjaci! To#i eroii pe care îi aminte$ti în scrisoare, cum ar fi: popa Bogdan Zimonici, Novi#a )erovici, Iakov Dakovici, Stoian Kovacevici $i al#ii, au fost ni$te copii mari. Credin#a lor în Dumnezeu $i în biruin#a final a drept #ii a fost precum credin#a copiilor, simpl $i curat , neroas de îndoial $i nep tat de socoteli murdare. Cei tem tori de Dumnezeu $i iubitori de popor nu pot s nu fie eroi. Cine se teme de Dumnezeu $i iube$te poporul, pentru acela moartea e o glum . Iar cine nu se teme de moarte, de ce altceva se mai poate teme? Ceea ce povestesc despre popa Bogdan martorii oculari nu se afl , cred eu, nici în legendele cântecelor indiene. El credea atât de mult c Pronia îl ap r $i c nu poate s piar , încât striga tovar $ilor însp imânta#i: „Ascunde#i-v în spatele meu!” *i ce spate lat avea popa Bogdan, $tii tu mai bine, fiindc l-ai v zut în carne $i oase. Asemenea vreme a fost atunci, $i a$a fel de eroism. Mie mi-e tare drag sinceritatea ta în a face dreptate $i eroilor musulmani. Îns nici între musulmani nu este pomenit ca erou nimeni afar de cei ce au crezut în Dumnezeu $i s-au temut de Dumnezeu. Dup cum gândesc eu, nu sabia turceasc a supus Balcanii $i Europa pân la Viena, ci credin#a tare a turcilor. O dat cu credin#a tare au venit $i disciplina tare, $i cinstea tare. Înarma#i cu aceast nev zut , îns hot râtoare atât atunci cât $i ast zi, arm , turcii au fost în stare s f ureasc un stat întins de la India pân la Buda, unul dintre cele mai mari state din istorie; s -l f ureasc $i s -l p streze mai mult decât au englezii de când p streaz India. Când sultanul Soliman a plecat din Adrianopole cu 100.000 de osta$i asupra Ungariei, a dat porunc s se scoat ochii acelui osta$ care în cale ar pr da sau ar jigni cu vorba poporul prin mijlocul c ruia treceau. Ca din Vechiul Testament! Dar în oamenii Her#egovinei $i Muntenegrului, acest viteaz popor asiatic $i-a g sit minuna#i rivali în credin# $i cinste. De aceea sunt sl vite numele acelor compatrio#i ai t i pe care îi aminte$ti, tem tori de Dumnezeu $i iubitori de popor. Iar acum te plângi c dup r zboi nu mai exist eroi $i eroism. Aceast genera#ie a vremurilor de pace î#i seam n , spui tu, cu o adun tur de lipitori ce se înghesuie la desf tarea p mânteasc odr slit din sângele eroilor $i mucenicilor balcanici. Dar s-a terminat, oare, r zboiul? În cartea lui Iov scrie: omul este la r$zboi în aceast$ lume. Apostolul Pavel, înainte de sfâr$itul vie#ii, strig : lupta cea bun$ am luptat! Dac nu e întotdeauna r zboi cu pu$ti $i s bii, este r zboi de un alt fel - pentru via# $i pentru suflet. Un astfel de r zboi se duce $i acum. Unul se lupt cu bolile, altul cu ispitele, altul pentru cinste $i obraz, altul pentru cei slabi $i neajutora#i, $i a$a mai departe. *i oriunde este lupt , acolo trebuie s fie $i eroi. Dac tu nu vezi eroi peste tot $i din toate p r#ile, asta nu înseamn c ei nu sunt. Sunt, sunt destui. Sunt $i în cas , $i pe strad , $i în spital, $i pe ogor: fiindc nu to#i eroii se afl între generalii acestei vie#i, ci $i între solda#ii de rând. Bucur -te în Domnul!

76

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 84-a

UNUI TÂN'R CARE S-A ÎNGRIJORAT PENTRU PRIETENUL S'U VANITOS
Vanitatea este o boal duhovniceasc , ea pune st pânire pe acei oameni care $i-au pierdut ori nici nu au agonisit frica de Dumnezeu. În cartea Vie#ii scrie: începutul în#elepciunii este frica de Domnul. În#eleptul înseteaz a vorbi despre F c torul lumii, iar vanitosul a vorbi despre sine însu$i. Prietenul t u nu se #ine decât de aceia care îl laud $i îl m resc. El însu$i vorbe$te despre sine $i caut s se vorbeasc numai despre el. Î$i adun fotografiile din ziare de$i $tie c ziarele dau $i fotografiile criminalilor - $i cite$te oricui scrisorile în care cineva îl laud . S-a f cut urât tuturor, $i fiecare se fere$te de el. El î$i întemeiaz slava pe cea mai $ubred temelie: pe vârfurile limbilor omene$ti. Nenorocit om! El are nevoie de lecuire din plin: c ci dac o #ine a$a, boala înfumur rii îl va aduce negre$it la s vâr$irea unei f r delegi asupra altcuiva sau asupra sa. Încearc s -i cite$ti cartea Ecclesiastului din Biblie. Apas pe aceste cuvinte ale împ ratului Solomon: de'ert$ciunea (vanitatea) de'ert$ciunilor, toate sunt de'ert$ciune. Plimb -te cu el prin cimitir, $i spune-i: “Aici, sub picioarele noastre, putrezesc gurile care ne-au l udat!” Poveste$te-i urm toarea istorioar din R s rit. La marginea drumului cre$tea un palmier mare, iar dedesubtul lui, un m r cine. C l torii treceau într-o parte $i în alta, iar m r cinele îl ag #a $i îl zgâria pe fiecare. C l torii, sup ra#i, oc rau m r cinele, plângându-se c nimeni nu îl taie ca s nu-i mai nec jeasc pe oameni. S-a mândrit m r cinele, $i-a în l#at capul $i i-a spus palmierului cu trufie: „Cu ce-#i ajut în l#imea ta dac nimeni nu vorbe$te niciodat de tine? Auzi cum se vorbe$te despre mine în fiecare zi, tot timpul? Eu sunt foarte prosl vit în lume, iar tu – nimic”. La care palmierul îi r spunse: „Mearg #i-e slava, precum $i tu e$ti negru. Ce se vorbe$te despre tine este mai r u decât t cerea. Despre mine, oamenii vorbesc atunci când culeg curmale de pe ramurile mele. Rareori se aud, ce-i drept, aceste vorbe, dar ele sunt pline de recuno$tin# $i binecuvânt ri”. Oamenii adev ra#i se îngrijesc cum vor da roadele bune ale vie#ii, nu cum s se fac sl vi#i de c tre cei din jurul lor. Slava, îns , îi înso#e$te pe oamenii drep#i precum înso#e$te ecoul glasul. Dar $i dac acest ecou nu se aude întotdeauna pe p mânt, el se aude negre$it în ceruri: fiindc via#a omului drept este legat de cer $i de ve$nicie. Când Hristos f cea vreun bine, deseori oprea r spicat s se vorbeasc despre asta: ia seama, s$ nu spui nim$nui! Sfin#ii lui Hristos $iau însu$it cu hot râre aceast înv # tur $i fugeau ca de foc de slava omeneasc . O matroan roman a venit tocmai din Roma în Egipt ca s îl vad pe sfântul Arsenie. Arsenie i s-a ar tat; îns când ea a început s îl m reasc pe acel sfânt b rbat, el s-a întors îndat în chilia sa $i a z vorât u$a. Un alt urm tor al Evangheliei spunea: „Fiecare cuvânt de laud despre mine îmi redeschide r nile vindecate din suflet”. Oricui dore$te din toat inima s îndrepte un om r t cit, Dumnezeu îi ajut . Cred c $i #ie Bunul F c tor î#i va ajuta s -l vindeci pe prietenul t u de înfumurare. Nu-l vei vindeca tu, ci Doctorul Ceresc, dar dup dorin#a $i rug ciunea ta fierbinte. Pace vou $i s n tate de la Domnul, amândurora! Scrisoarea a 85-a

UNUI OM C'RUIA I SE R'SPL'TE*TE BINELE CU R'UL
Te plângi c oamenii s-au f cut r i. Nic ieri nu po#i s dai peste un om bun. *i te minunezi de ce Dumnezeu rabd o lume ca aceasta $i nu îi pune deja cap t. Te vei mira când vei auzi c am primit întocmai aceea$i plângere de la un vecin al t u din acela$i ora$. *i el 77

Episcop Nicolae Velimirovici spune c nu mai sunt oameni buni $i c se simte cu totul însingurat pe calea drept #ii $i adev rului. Înseamn c el nu a f cut cuno$tin# cu tine $i nici tu nu îl $tii pe el. Iar dac voi, doi oameni buni, v-a#i cunoa$te, a#i face schimb de gânduri $i întristarea voastr s-ar preschimba în bucurie. Hristos le-a spus ucenicilor S i: 'i voi v$ ve#i întrista, dar întristarea voastr$ întru bucurie se va întoarce. Eu î#i voi aduce la cuno$tin# numele acestui al doilea om bun din ora$ul vostru, $i tu s -l cau#i. *i când v ve#i scula la rug ciune voi amândoi, ruga#i-v Domnului s v descopere $i al#i oameni buni din p r#ile voastre. Eu cred c vi se va descoperi un mare num r de oameni, care pân acum v-au r mas necunoscu#i. Oamenii sunt ca ni$te mine mi$c toare, iar în mine trebuie de obicei s pat adânc pentru a se afla ceea ce este mai de pre# în ele. A$a este alc tuirea întregului univers: pe cât este un lucru mai pre#ios, pe atât este mai ascuns. Dac dreptul Lot în Sodoma s-ar fi plâns cum v plânge#i voi, ar fi fost de crezut - dar este greu s cred c într-un ora$ cre$tin, unde se propov duie$te înv # tura lui Hristos $i se s vâr$e$te liturghia, nu e mai mult de un om bun. Vecinii, zici, nu te iubesc. Orice fapt bun a ta o batjocoresc, r st lm cind-o. Te acoper cu oc ri oricând nu e$ti de fa# . *i tu, mâhnit, întrebi: „De ce toate acestea? *i pân când?” Fiindc nu cunosc adev rul, nu îl caut , nu-l doresc, ci sunt robi ai minciunii, ai gândurilor mincinoase, ai sim# mintelor mincinoase, ai obiceiurilor mincinoase. Domnul a zis: ve#i cunoa'te adev$rul, 'i adev$rul v$ va face liberi. Acest lucru este valabil pentru vecinii t i. Dac ar fi cunoscut adev rul, s-ar fi bucurat de binele t u ca de al lor. Dac n-ar fi fost robi ai celui c ruia Mântuitorul i-a dat numele de tat$l minciunii, ar fi avut în ei dumnezeiasca libertate de a privi a$a cum trebuie, de a judeca drept $i de a se bucura de orice om bun. Este valabil, îns , $i pentru tine - vorbesc despre acea sfânt spus a lui Hristos despre cunoa$terea adev rului. Dac $i tu vei cunoa$te adev rul mai adânc decât îl cuno$ti acum, nu te vei sup ra pe cei care te ur sc, te oc r sc, te batjocoresc, ba chiar te chinuie. Un oarecare în#elept din vechime avea între ucenicii s i un tân r bogat, îns trufa$, care pentru un cuvânt de ocar era gata s se bat pân la sânge. Ca s -l vindece de trufie $i obr znicie, în#eleptul l-a supus la urm toarea epitimie: s umble prin lume trei ani de zile $i s pl teasc oricui s-ar fi înduplecat s -l înjure. Tân rul s-a supus acestei judec #i a înv # torului s u $i a plecat în lume. Umbla astfel $i pl tea oricui s-ar fi învoit s -l înjure. Când s-au împlinit trei ani, s-a întors la înv # torul s u. La poart , îns , l-a întâmpinat portarul, care era sup rat pe altcineva, $i s-a n pustit asupra tân rului înjurându-1 cumplit - la care tân rul, în loc s se am rasc , a zâmbit cu dulcea# . Uimit, portarul l-a întrebat: „De ce zâmbe$ti?” I-a r spuns c litul tân r: „De trei ani pl tesc oricui m-ar înjura fie $i pu#in - $i tu, iat , m înjuri gratis mai tare decât to#i ceilal#i!” - *i când în#eleptul $i-a v zut ucenicul îndreptat $i a aflat totul, s-a bucurat foarte $i l-a l udat înaintea tuturor. Iar tu s cite$ti din Predica de pe munte a Mântuitorului stihul 11, $i s te bucuri $i s te vesele$ti, c ci plata ta mult este în ceruri. De la Domnul, pace $i binecuvântare #ie! Scrisoarea a 86-a

MESERIA*ULUI PAIA C., DESPRE SPOVEDANIE
Ai vrut s $tii dac este chiar neap rat nevoie de spovedanie. Mai înainte te spovedeai des, dar ai încetat fiindc cineva a râs de tine din aceast pricin . Nu trebuia s încetezi. De cine n-au râs oamenii? *tii cum a spus Clarv z torul clarv z torilor: vai vou$, celor ce râde#i acum, c$ ve#i plânge 'i v$ ve#i tângui. Pe lâng meserie, spui tu, mai ai $i o vie care î#i d road bun , fiindc o cultivi bine. Dac cineva $i-ar l sa via în p r sire $i ar râde de tine c #io cultivi cu grij pe a ta, ce, #i-ai lua mâinile de pe vie $i ai înceta s-o mai cultivi? N-ai face 78

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi asta, bineîn#eles. *i atunci, cum ai putut s $ov i în a cultiva sufletul t u, care este mai important decât toate viile de pe p mânt? Fiindc atunci când vei muri, sufletul îl vei lua, iar via o vei l sa. Dintre toate cultiv rile, cultivarea sufletului e cea mai însemnat ; $i dintre toate ostenelile cu care se ostene$te omul pe p mânt, osteneala dat cu sufletul este cea mai îndrept #it . Drept aceea, întoarce-te la osteneala de mai înainte cu sufletul t u, $i începe iar $i s te spovede$ti. Astfel gr ie$te apostolul Iacov: m$rturisi#i-v$ unul altuia p$catele. P catele t inuite cresc $i se înmul#esc, iar îndat ce sunt scoase la lumin se usuc $i pier. Nu spune: „Nu sunt p c tos!” Cite$te ce scrie dreptul în Psaltire: întru f$r$delegi m-am z$mislit, si întru p$cate ma n$scut maica mea. Nu spune: „Eu îmi m rturisesc p catele lui Dumnezeu însu$i, a$a c nu mai e nevoie s le m rturisesc $i oamenilor”. Cine a fost mai drept decât apostolul Pavel? *i acest Pavel avusese un p cat înainte de apostolia sa, ca Saul, $i acest p cat l-a m rturisit înaintea tuturor, nu o dat ci de mai multe ori, $i nu doar înaintea credincio$ilor ci $i în fa#a p gânilor. A#i auzit, le scrie el galatenilor boteza#i, cum eu peste m$sur$ prigoneam Biserica lui Dumnezeu 'i o stricam pe ea. Acela$i lucru l-a vestit $i înaintea nebotezatului rege Agripa (Fapte 26). *i dac a$a stau lucrurile cu sfântul Pavel, de ce s #ii tu ascunse r nile sufletului t u? De ce s la$i $erpii s se înmul#easc în sânul t u? Oare numai fiindc a râs cineva de tine? Dac a râs o dat de tine, oare va râde pururea? Roag -te lui Dumnezeu pentru el în tain ; poate c se va poc i $i î$i va $terge p catul cu lacrimi. Ce e mai $ubred decât gândurile oamenilor? De câte ori nu se c iesc oamenii seara pentru ceea ce au vorbit în timpul zilei? Drept aceea, în privin#a sufletului t u nu asculta pe oricine î#i spune ceva în treac t, ci ascult ce spune Biserica lui Dumnezeu. Stai de vorb cu duhovnicii care spovedesc oamenii, $i vei auzi de la ei multe pilde ale u$ur rii suflete$ti pe care au dobândit-o cei ce s-au spovedit cu râvn . Nu este nici un basm, ci adev rul adev rat c mul#i muribunzi afla#i în agonie îndelungat au putut muri doar dup ce $i-au m rturisit p catele înaintea preotului. *i eu #i-a$ putea da asemenea pilde, pe care le-am v zut cu ochii mei. Dumnezeul nostru este Dumnezeul milei $i bun t #ii, $i El dore$te tuturor oamenilor mântuirea. Dar cum se va mântui cineva dac nu va ajunge s fac deosebirea limpede $i cu bun $tiin# între p cat $i dreptatea lui Dumnezeu, dac nu înl tur p catul $i nu recunoa$te dreptatea lui Dumnezeu? Cu ce poart omul în sufletul s u când moare, cu aceea merge la judecata lui Dumnezeu: dac e p cat - cu p catul, dac e dreptate - cu dreptatea. Dumnezeu a$teapt de la fiecare muritor poc in# , iar poc in#a cuprinde m rturisirea p catelor proprii. *i dat fiind c în orice zi $i în orice ceas îngerul mor#ii poate veni dup sufletul nostru, Biserica îi pov #uie$te pe credincio$i la deas împ rt $anie $i înc mai deas poc in# . Dumnezeu s te lumineze $i s te binecuvânteze!

Scrisoarea a 87-a

STUDENTULUI I. K., CARE ÎNTREAB' CU PRIVIRE LA CARTEA ECCLESIASTULUI
Nu în#elegi de ce cartea Ecclesiastului a fost pus în Biblie. Dup a ta socotin# , aceast carte este expresia unui pesimism pur indian, întrucât neag toate valorile, $i ca atare se împotrive$te restului înv # turii lui Dumnezeu. Îns , vezi tu, sfin#ii b rba#i care au b gat cartea Ecclesiastului în canonul biblic nu gândeau a$a. Ei au pus-o în rândul c r#ilor de înv # tur $i Biserica o prive$te $i o recomand ca atare pân ast zi. De'ert$ciunea de'ert$ciunilor, spune Ecclesiastul, toate sunt de'ert$ciune. Cine este acest Ecclesiast? Cel mai în#elept, mai bogat $i mai fericit împ rat din lume dinainte de Hristos: Solomon, fiul lui David. Omul care a dobândit $i avea în cea mai mare m sur toate cele dup care poate înseta inima omeneasc pe p mânt, nume$te de$ert ciune $i umbr toat 79

Episcop Nicolae Velimirovici avu#ia $i cunoa$terea sa, toat str lucirea $i pompa, toat puterea $i m re#ia sa împ r teasc , toate cinstirile $i toate desf t rile. Oare nu este aceasta o pre#ioas înv # tur pentru lume? Oare nu este acesta un du$ rece spre trezirea acelor oameni care prin nedreptate $i f r delege, prin lupt împotriva lui Dumnezeu $i împotriva oamenilor, prin în bu$irea propriei con$tiin#e $i omorârea propriului suflet, alearg ca ni$te apuca#i dup tot ceea ce marele împ rat, dup ce a gustat din plin, nume$te de$ert ciune, am gire $i nimicnicie? Dac aceste cuvinte le-ar fi rostit vreun filosof indian descul#, ele n-ar fi avut nici pe departe nebiruita lucrare pe care o au când ies dintr-o gur prea-plin de toat dulcea#a p mânteasc . Cine a mâncat 'i s-a veselit asemenea mie? i aceasta este de'ert$ciune 'i chin al duhului. A$a gr ie$te omul cel mai bogat $i cel mai s tul. Iar ce spui tu, c Ecclesiastul neag toate valorile, este incorect. El nu neag dou valori: Dumnezeu $i dreptatea. *i tocmai acestea sunt cele dou valori principale în aceast lume a de$ert ciunii. Dumnezeu este în cer, iar tu e'ti pe p$mânt. Teme-te de Dumnezeu, gr ie$te Ecclesiastul. Dumnezeu va judeca pe drept 'i pe necredincios, spune el. De-ar face p$c$tosul r$u de o sut$ de ori 'i judecata i s-ar amâna, eu 'tiu, totu'i, c$ le va fi bine celor care se tem de Dumnezeu, care se tem de fa#a Lui. El a v zut, a$adar, cum pe p mânt dreptul adeseori p #e$te ca $i necredinciosul, $i aceasta este chin duhului, îns are sim#irea proroceasc în inim c dreptului îi va fi în cele din urm bine. Ce bine, nu $tie s spun . Trebuie s $tii c Ecclesiastul a tr it cu o mie de ani înainte de Hristos $i c nu avusese de unde s aud minunatele cuvinte ale Mântuitorului, nici de unde s afle de o lume nou , de împ r #ia lui Dumnezeu, pe care Domnul a descoperit-o oamenilor. Ast zi, cel mai simplu dintre cre$tini $tie mai mult ca el, cel mai în#elept dintre împ ra#ii care au fost înainte de Hristos. Cre$tinul $tie de la Hristos c dreptul va mo$teni via#a ve$nic $i va str luci ca soarele în împ r #ia Tat lui s u Ceresc, îns de$i preaîn#eleptul împ rat nu $tia asta, el presim#ea prin insuflare de sus c dreptului îi va fi un mare bine, iar p c tosului un mare r u. Bucur$-te, tân$rule, de tinere#ea ta, 'i s$ se veseleasc$ inima ta cât e'ti tân$r, î#i spune în#eleptul împ rat; mergi încotro te trage inima ta 'i încotro v$d ochii t$i, dar s$ 'tii c$ pentru toate te va aduce Dumnezeu la judecat$... c$ toat$ fapta o va aduce Dumnezeu la judecat$ 'i orice tain$, bun$ sau rea. Drept aceea, l sând deoparte pesimismul indian, spune împreun cu Ecclesiastul: „Cu adev rat, toate sunt de$ert ciune, afar de Dumnezeu $i de dreptatea Dumnezeiasc ”. *i îndrepteaz calea ta a$a încât nici tu s nu calci dreptatea, nici dreptatea pe tine. Dumnezeu s -#i fie într-ajutor!

Scrisoarea a 88-a

PREOTULUI BULGAR IVAN DJ., CARE A AJUNS LA DEZN'DEJDE DIN PRICINA NECREDINCIO*ILOR
Imb rb ta#i-v , cinstite p rinte. Nu tr sne$te din orice nor. Scrie#i cum au f cut necredincio$ii în Bulgaria tov r $ie $i cum atac public credin#a Dumnezeiasc $i î$i bat joc de cele sfinte ale cre$tinilor. *i acest lucru v aduce la dezn dejde. Mai arunca#i o privire în adâncul inimii dvs., $i vede#i dac credin#a dvs. personal este puternic , întrucât dezn dejdea e rodul pu#in t #ii de credin# , nu al adev ratei cucernicii. Omul cucernic crede cu izbând împotriva dezn dejdii, având într-ajutor credin#a ca pe o arm nebiruit , însingurarea este piatra de încercare: pune#i-v la încercare pe dvs. $i credin#a dvs. în singur tate. Oricât s-ar seme#i $i s-ar l uda necredinciosul înaintea oamenilor, în singur tate el se simte dezn d jduit. Iar omul cu credin# simte în singur tate c se revars în el putere $i bucurie. Niciodat s nu te temi de cei ce au ie$it din înt ritura lui Hristos $i n v lesc asupra ei dinafar . Adu-#i aminte 80

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi de Pavel în Balcani, singur în mijlocul întunericului elinesc $i îndr cirii evreie$ti. B tut $i prigonit, el nu dezn d jduia. Pe cât a adaos cuvântul lui la r spândirea cre$tinismului, aproape tot atât i s-au adaos $i lui loviturile neprietenilor. Cei ce pas mite ruinau, f r s $tie înt reau; $i cei ce c utau s sting focul dumnezeiesc îl r spândeau $i mai tare. Aceast tain n-o $tiu necredincio$ii, $i n-au s-o $tie niciodat . R t cirea lor st în aceasta: ei cred c lucrarea lui Dumnezeu poate fi stricat prin acelea$i mijloace ca lucrarea omeneasc . Dumnezeiescul foc al dragostei pogorât de Hristos din cer pe p mânt putea fi întunecat doar de un foc al dragostei mai puternic. Dar de unde un foc mai tare? De unde dragoste la necredincio$i? Toate imboldurile lor sunt din împ r #ia zoologicului, nu din împ r #ia cerurilor. Iar cu zoologia nu po#i s -L birui pe Hristos. - V aminti#i de Iulian Apostatul, cum de pe tronul împ r tesc, înarmat cu toate armele p mânte$ti, a dus r zboi împotriva Bisericii lui Hristos. Oare s-au speriat Vasile $i Atanasie? Nu, ci i-au prezis împ ratului apropiat c dere $i pieire ru$inoas . „Nori$or este, va trece!” - spunea Atanasie turmei sale. *i a trecut degrab , cum trec to#i norii necredin#ei, nori pe care îi alung$ vânturile, dup cuvântul apostolului Petru. - V mai aminti#i de mucenicii din Zagora. Stara Zagora, mândria Ortodoxiei din Balcani! Mucenicii ei au fost b tu#i, dar nu birui#i. Ca ni$te biruitori, ei insufl $i ast zi poporul bulgar cu vitejia $i jertfelnicia credin#ei, dup cum Cuviosul Ioan din mun#ii Rilei îl înzestreaz cu putere, iar sfin#ii P rin#i ai Târnovei îl binecuvânteaz din împ r #ia lui Hristos cu binecuvântare Dumnezeiasc . Dvs. sunte#i preot tân r $i nu v aminti#i de ororile bulgare, care la vremea lor au cutremurat nu numai inima $i con$tiin#a Rusiei ortodoxe, ci $i ale întregii Europe. Dar mai sunt, cred eu, în Bulgaria destui oameni în via# ce au fost martori ai acelor groz vii, în urma c rora frumosul p mânt bulg resc s-a înro$it de sânge cre$tinesc. *i dac nes tula sabie a osmanlâului nu a putut s clatine credin#a poporului bulgar, au s o clatine cumva vorbele goale? Oare o vor cl tina de$artele f g duin#e ale unui Rai zoologic pe p mânt, f cute de acei nenoroci#i care, rupându-se de marele suflet al poporului lor, au mers la munc grea pentru suflet, s -$i cumpere suflet de la ni$te in$i f r suflet de la apusul soarelui? *i-au cump rat, dar mort. *i atunci, se vor teme viii de mor#i? Cu adev rat, nu. Poporul bulgar poate s -i asculte în stânga $i în dreapta pe ace$ti noi înv # tori ai fericirii f r Dumnezeu, dar în cele din urm le vor întoarce spatele definitiv, se vor lipi de Hristos $i, în urma lui Petru, vor striga cu poc in# : Doamne, la cine vom merge? Tu ai cuvintele vie#ii ve'nice. Pace dvs. $i bucurie de la Domnul!

Scrisoarea a 89-a

UNEI ORFANE CARE ÎNTREAB' DE CE ÎN EVANGHELIE NU SE VORBE*TE DESPRE FERICIRE (SRECIA)
Cum s nu se vorbeasc , sufle#elule? Despre ce se vorbe$te în Evanghelie mai mult ca despre fericirea oamenilor? Mie îmi pare c Evanghelia ar putea fi numit „Cartea Fericirii”; înv # tura lui Hristos - „înv # tura despre fericire”. Pe tine te-a smintit, oricum, faptul c în Evanghelie nu este pomenit ca atare cuvântul „fericire”. Dar în locul acestui cuvânt sunt folosite altele, cum ar fi: „fericire (blajenstvo)”14, „bucurie”, „veselie”, „rai”, „mântuire”, „via# ve$nic ”. Mai ales cuvântul blajenstvo înseamn fericire în cel mai bun în#eles. Dac $tii asta, atunci cite$te din nou predica Domnului despre fericiri (Mat. 5). Prima înv # tur pe care Hristos a vestit-o lumii a fost înv # tura despre fericire. Biserica Ortodox repet mereu oamenilor aceast înv # tur la începutul liturghiei, prin cântarea „Fericirilor”.
14

Obi$nuitul cuvânt sârbesc pentru „fericire” este srecia; blajenstvo este un slavonism întâlnit în Evanghelie, mai pu#in familiar cititorului sârb obi$nuit.

81

Episcop Nicolae Velimirovici Potrivit înv # turii lui Hristos, ferici#i sunt: - cei ce au duh înfrânt înaintea lui Dumnezeu, fiindc a lor este împ r #ia cerurilor; - care amestec cu plâns rug ciunile lor, fiindc vor fi mângâia#i cu mângâiere netrec toare; - care sunt blânzi $i f r de r utate ca ni$te miei, fiindc vor mo$teni p mântul celor vii; - care sunt fl mânzi $i înseta#i de dreptatea lui Dumnezeu, fiindc se vor s tura cu dreptatea cereasc ; - care sunt milostivi cu inima $i mâna, fiindc mâna Domnului îi va milui; - care au inim curat , fiindc îl vor vedea pe împ ratul Tat l lor Ceresc; - care sunt prigoni#i pentru dreptate de c tre draci $i de c tre oameni, fiindc împ r #ia drept #ii ve$nice va fi a lor; - care sunt oc râ#i $i cleveti#i pentru Hristos, fiindc se vor bucura $i se vor veseli în loca$ul îngerilor; împreun cu ace$tia, sunt ferici#i $i cei: - care cred Mântuitorului lor, fiindc vor fi mântui#i; - care ard de dragoste fa# de F c tor $i de f pturile Lui, fiindc vor fi încununa#i cu slav f r moarte; - care î$i jertfesc via#a p mânteasc , fiindc vor dobândi via#a ve$nic . Aceasta este fericirea adev rat $i neam gitoare, pe care Domnul nostru a descoperit-o $i ar tat-o neamului omenesc. Pentru fericirea aceasta $i de acest fel $i-au jertfit împ ra#ii coroanele, boga#ii bog #iile, mucenicii vie#ile - lesne cum î$i leap d pomul toamna frunzele. Dar cine n-a gustat câtu$i de pu#in din aceast fericire greu poate s jertfeasc pentru ea chiar $i o mic lumânare din cear . Iar tu, orfan a lui Dumnezeu, nu dezn d jdui de fericirea ta. Ai r mas singur singuric , f r prieteni $i rudenii; por#ile fericirii p mânte$ti sunt pentru tine z vorâte. A$a îmi scrii, mai mult cu lacrimi decât cu cerneal . Dar nu te gânde$ti, oare, c toate acestea sunt prin purtarea de grij a Tat lui t u Ceresc, ca s te întoarc spre por#ile fericirii ve$nice? Ades, foarte ades, Dumnezeu z vor $te înaintea oamenilor por#ile fericirii am gitoare, dar por#ile adev ratei fericiri El le #ine mereu deschise înaintea tuturor $i pentru to#i, numai s vrea s intre. Intr $i tu, fiic a lui Hristos. Îndat ce te vei uita spre acele por#i, vei b ga de seam împ r #ia celor ferici#i, patria celor ferici#i. Vei vedea cerurile pline de binepl cu#i $i drep#i ai lui Dumnezeu, care pe p mânt au gustat din fericirea lui Hristos, iar în ceruri au continuat s o bea din plin. Când vei sim#it toate acestea $i le vei vedea cu duhul, nu vei mai fi nici m car pentru o clip singur -singuric , c ci vei putea numi nenum rata familie a lui Dumnezeu din ceruri „fra#ii, $i surorile, $i rudele, $i prietenii mei”. Bucur -te $i te vesele$te în Domnul!

Scrisoarea a 90-a

UNUI LORD ENGLEZ, CHARLES B., CARE ÎNTREAB' CE SEMNIFICA)IE ARE PERSONALITATEA INDIANULUI GANDHI?
Ca om credincios, v chinuie întrebarea: ce vrea Providen#a cu Gandhi? *i ce poate s însemne apari#ia acestei neobi$nuite personalit #i între oamenii de stat $i politicienii timpului nostru? Un avertisment al lui Dumnezeu - aceasta este, în orice caz, semnifica#ia personalit #ii actualului conduc tor al marelui popor indian. Prin aceast personalitate, Providen#a d un avertisment politicienilor $i oamenilor de stat din întreaga lume, inclusiv celor cre$tini, c exist $i alte metode în politic afar de abilitate, viclenie $i silnicie. Metoda politic a lui Gandhi este cu totul simpl $i evident : ea nu pretinde nimic afar de omul care strig $i de Dumnezeu care ascult . Armelor, muni#iilor $i armatelor, Gandhi le opune postirea; abilit #ii, 82

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi vicleniei $i silniciei - rug ciunea; iar împotriva certurilor politice - t cerea. Ce nimicnice $i s r c cioase par toate acestea în ochii oamenilor moderni, nu-i a$a? În manualele politice moderne, aceste trei arme nu sunt amintite nici în notele de subtext. Postul, rug ciunea $i t cerea! Greu de g sit om de stat din Europa $i America s nu priveasc ironic la aceste trei taine ale omului de stat indian ca la trei be#e uscate îndreptate pe câmpul de lupt împotriva unui munte de o#el $i plumb $i foc $i otrav . *i totu$i Gandhi reu$e$te cu aceste trei „vr jitorii” ale sale, reu$e$te, spre mirarea întregii lumi. *i vrând-nevrând, juri$tii politici din Anglia $i din celelalte # ri vor trebui s introduc în noile lor manuale un capitol aparte: postul, rug ciunea $i t cerea ca mijloc potent în politic . Ce crede#i, nu ar fi fost spre fericirea omenirii ca aceste metode ale nebotezatului Gandhi s înlocuiasc în doctrinele politice metodele botezatului Machiavelli? Dar nu atât metoda indianului mir întreaga lume, cât personalitatea ce se sluje$te de aceast metod . Metoda e cre$tin , veche ca $i credin#a cre$tin , $i totu$i nou ca ziua de ast zi. Exemplul postului, rug ciunii $i t cerii l-a ar tat Hristos însu$i ucenicilor S i; ace$tia lau transmis Bisericii, împreun cu exemplul lor personal, iar Biserica l-a transmis credincio$ilor genera#ie dup genera#ie, pân în ziua de ast zi. Postul e jertf , t cerea e adâncire în sine, iar rug ciunea e strigare c tre Dumnezeu. Acestea sunt trei izvoare de mare putere duhovniceasc , izvoare ce îl fac pe om biruitor în lupt $i sporit în via# . Care om nu se poate înarma cu aceast arm ? *i care for# brut din lume poate zdrobi aceast arm ? Fire$te, acestea trei nu epuizeaz toat credin#a cre$tin , dar reprezint o parte din prescrip#iile ei, din tainele ei mai presus de acest p mânt. Din p cate, în timpul nostru între cre$tini sunt neb gate în seam multe dintre aceste prescrip#ii $i date uit rii multe dintre aceste taine de minuni f c toare. A început s se cread c doar prin o#el se învinge, $i doar cu tunul se destram norii aduc tori de grindin , $i doar cu pilule se vindec bolile, $i doar prin electricitate se explic toate în lume. Iar la energiile duhovnice$ti $i morale oamenii au început s priveasc aproape ca la ni$te supersti#ii. De aceea, cred eu, Milostiva $i pururea activa Providen# l-a scos în relief pe Gandhi, om nebotezat, ca s serveasc drept avertisment celor boteza#i, mai ales acelor boteza#i care îngr m desc nefericire peste nefericire asupra lor $i asupra popoarelor lor slujindu-se de mijloace aspre $i grosolane. *i Evanghelia ne d m rturie c Providen#a se sluje$te uneori, pentru binele oamenilor, de asemenea avertismente. Noble#ea Voastr î$i va da seama de îndat c îl am în vedere aici pe c pitanul roman din Capernaum (Mat. 8). De o parte îi vede#i pe mai-marii lui Israel, care, ca ale$i monotei$ti, se l udau cu credin#a lor, îns cu toate acestea îl respingeau pe Hristos, iar de cealalt , un dispre#uit p gân roman, acel c pitan, care cu credin# puternic $i frângere de inim a c zut la Hristos $i L-a rugat s îi vindece sluga. Iar când a auzit Iisus, S-a minunat $i le-a spus celor ce mergeau în urma Lui: amin gr$iesc vou$, c$ nici în Israel nu am aflat atâta credin#$. Lumea cre$tin reprezint un Israel, botezat. Asculta#i cu luare-aminte! Oare nu spune Hristos $i în zilele noastre cuvinte ca acestea con$tiin#ei mai-marilor cre$tini, ar tând spre C pitanul de azi al Indiei? Pace dvs. $i s n tate de la Domnul!

Scrisoarea a 91-a

FR')IEI NA*TERII LUI HRISTOS, DESPRE PRICINA PENTRU CARE NE FELICIT'M CU: „HRISTOS S-A N'SCUT”
Când spunem: „Hristos S-a n scut!” e ca $i cum am spune: „Mesia S-a n scut!”, sau „Împ ratul S-a n scut!”, sau „Mântuitorul S-a n scut!” Felicitându-ne astfel, noi înt rim $i ne d m m rturie unii altora c a venit în lume Cel ce trebuia s vin pentru mântuirea neamului 83

Episcop Nicolae Velimirovici omenesc, $i c altul afar de El nu trebuie a$teptat. Cel pe Care Dumnezeu L-a f g duit str mo$ilor no$tri izgoni#i din Rai; Cel pe Care popoarele $i semin#iile p gâne Îl presim#eau în chip ce#os; Cel pe Care prorocii evrei L-au prevestit limpede; pentru Care omenirea neajutorat suspinase dureros vreme de mii de ani - Acela a r s rit pe p mânt ca soarele dup o lung noapte. *i astfel, când spunem: „Hristos S-a n scut!”, d m m rturie $i c Cel Preaînalt S-a #inut de f g duin# , $i c presim#irile omenirii s-au împlinit, $i c prorociile prorocilor sau înf ptuit, $i c suspinele omene$ti au fost stinse de bucurie. Mesia S-a n scut, Cel mai minunat, în acela$i timp Om $i Dumnezeu - ca ochii omene$ti osteni#i s se odihneasc pe El $i s nu se uite dup un alt Mesia. Împ rat S-a n scut, Cel mai puternic, în acela$i timp cu toiagul puterii $i cu candela milei - ca $i cei mai mici s se îndrepteze $i s strige: „Noi suntem fii de Împ rat!” Erou S-a n scut, Nebiruit, ca s -i apere pe cei drep#i, ca s -i cucereasc pe p c to$i, ca s sf râme duhurile r ut #ii, cele de sub ceruri. C l uz S-a n scut, Cel mai limpede-v z tor, ca pe cei r t ci#i s -i aduc la drumul drept $i s -i c l uzeasc . Lumin tor S-a n scut, Cel mai luminat, ca s destrame întunericul $i s îi lumineze pe cei întuneca#i. P stor S-a n scut, Cel mai grijuliu, ca s mântuiasc turma de lupi $i s-o adune în staulul S u. Hr nitor S-a n scut, Cel mai bogat, ca s -i hr neasc pe cei fl mânzi, nu cu p mânt, ci cu cer - cu trupul S u ceresc $i cu sângele S u de foc. Iubitor de oameni S-a n scut, Cel mai mare, ca s -i strâng la pieptul S u $i s îi învieze prin dragoste pe orfanii S i cei nenum ra#i, ce îndelung au mers din mormântul vie#ii în mormântul mor#ii. Descoperitor S-a n scut, Cel mai mare, ca s trag v lul $i s descopere muritorilor nemuritoarea împ r #ie a cerurilor. Toate acestea sunt în#elesuri ale acestor cuvinte încânt toare, cu care cre$tinii se salut de Na$terea Domnului $i cu care $i eu v salut pe voi, fra#ilor: Hristos S-a n!scut!

Scrisoarea a 92-a

UNUI B'IE)EL CARE VREA O POVESTE DE CR'CIUN
O s -#i povestesc o poveste pe care mi-au povestit-o arabii ortodoc$i din satul Betdjale de lâng Betleem. Demult, demult, departe, departe, înainte de na$terea lui Hristos, era în Betleem un om pe nume Iesei, fiul lui Obed, fiul lui Booz $i al lui Rut. *i acest Iesei avea opt fii. Cel mai tân r dintre fiii lui Iesei se numea David. David era p stor, $i p $tea oile lâng Betleem. Sfânta Scriptur îl zugr ve$te pe David ca pe un tân r ar tos, cu p rul castaniu $i fa#a frumoas . Acest frumos p stor mai era, pe deasupra, neobi$nuit de puternic $i de viteaz. Când leul sau ursul îi r peau vreo oaie, el fugea repede dup fiar , smulgea oaia din f lcile fiarei, iar pe fiar o omora. A$adar, David era cu adev rat un p stor bun $i de încredere al turmei sale dalbe. *i îl cinstea mult pe tat l s u, ca pe Dumnezeu. De multe ori David dormea pe câmp, pe patul înc p tor al p mântului, acoperit de p tura #esut cu fir de aur a cerului înstelat. Dar ceea ce î#i voi povesti nu s-a întâmplat pe câmp, sub stele, ci într-o pe$ter din stânc de lâng Betleem. Era o zi fierbinte, cum sunt multe zile în acea #ar de la R s rit. Oile lui David st teau întinse la r coare sub un m slin. Soarele ardea cu toat puterea sa, $i oile gâfâiau de c ldur . *i pe David l-a ajuns o sete de tot sup r toare. Drept aceea, a intrat în acea pe$ter ca s scape de ar$i# $i s se odihneasc , în pe$ter era r coare vara $i cald în zilele de iarn . Dup ce a 84

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi intrat în pe$ter , tân rul p stor s-a sim#it dintr-o dat pl cut $i s-a a$ezat; l-a luat somnul degrab , s-a întins $i a adormit. Dar n-a trecut mult timp, $i David a sim#it ceva rece pe mâinile sale, $i s-a trezit din somn. Când a deschis ochii - vai! - a v zut un $arpe îngrozitor cum i se ghemuia pe piept $i se încol cea în jurul mâinilor, î$i în l#a capul turtit deasupra fe#ei lui $i î$i mi$ca limba despicat ! Cu ochii privea #int , plin de r utate, în fa#a tân rului - cu ochi care ardeau precum j raticul, în pe$ter era întuneric, $i în întuneric ochii acelei fiare, ca dou scântei! David s-a cutremurat tot de groaz . Era într-o stare disperat , sc parea nu era cu putin# . Numai s fi mi$cat din mân sau din cap, c $arpele l-ar fi mu$cat f r îndoial , v rsându-$i otrava în sângele lui. O, cu cât mai u$or i-ar fi fost s se lupte cu leul ce r cne$te sau cu ursul care url decât cu acea jivin târâtoare mut ! Ce s fac ? Deodat $i-a amintit David de vechiul s u Ajut tor în restri$ti, de Domnul s u, $i a strigat din inim plin de durere $i plâns: „Nu m l sa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te dep rta de la mine! Gr be$te în ajutorul meu, Izb vitorul meu dintru atâtea nevoi!” îndat ce a rostit cuvintele acestea, iat c a r s rit o lumin neobi$nuit într-unul din colturile pe$terii. Era o lumin în chipul unui glob mare. În mijlocul acelui glob de lumin , David a v zut o fecioar frumoas , blând $i serioas în acela$i timp. Fecioara $edea cu capul aplecat în fa# $i #inea în bra#e un prunc atât de minunat cum nu v zuser nicicând ochii fiului lui Iesei. Deodat , pruncul s-a ridicat în poala maicii sale $i a privit cu asprime la $arpe cu ochii ca dou fulgere. *i a întins pruncul degetul c tre intrarea pe$terii, ca $i cum i-ar fi poruncit $arpelui s ias . David a s rit $i s-a întins la p mânt înaintea fecioarei $i a pruncului. A vrut s î$i arate în cuvinte recuno$tin#a pentru mântuirea nea$teptat , îns tocmai când îi venise cuvântul pe limb a deschis ochii - dar nu se mai vedea nimic. *i toat pe$tera se umpluse de oarecare mireasm dulce, ca de la t mâie $i smirn de mult pre#. Pân la moartea sa, David nu a putut s uite aceast minunat întâmplare. Din p stor a ajuns împ rat, dar o p stra mereu în amintire. Ca împ rat, el a alc tuit, printre altele, dou minunate cânt ri, una: Celui mai împodobit cu frumuse#ea decât fiii oamenilor, iar a doua: împ$r$tesei în hain$ aurit$. *i aceste cânt ri le cânta ca împ rat cu harfa în turnul s u înalt din Ierusalim. Iar tu, b iete, ghici: despre ce pe$ter este vorba? Ce înseamn acel $arpe cumplit? Cine era fecioara, $i cine pruncul? Ca s î#i fac mai u$or ghicitul tuturor r spunsurilor, te salut cu salutul de bucurie: „Hristos S-a n scut!”

Scrisoarea a 93-a

ÎNV')'TORULUI NIKOLA S., DESPRE PRICINA PENTRU CARE HRISTOS A TREBUIT S' SE NASC', NU PUR *I SIMPLU S' SE ARATE
A#i întrebat de ce Hristos Domnul a trebuit s Se nasc , $i s se creasc , $i s se chinuie; de ce nu S-a ar tat dintr-o dat din ceruri în chip de om matur, a$a cum, potrivit miturilor eline, se ar ta Apollo oamenilor. Ce compara#ie cu totul necuviincioas ! Cum se poate compara un Om Adev rat cu o n luc $i un Dumnezeu Adev rat cu monstruozit #ile n scocite? Pe cât e în l#imea cerului de la p mânt, pe atât e în l#imea în#elepciunii lui Dumnezeu fa# de în#elegerea omeneasc . Potrivit în#elepciunii Celui Preaînalt, Hristos a trebuit s se arate lumii $i ca prunc, $i ca tân r, $i ca om matur, ca tuturor s le fie accesibil $i s -i câ$tige pe to#i. Dac El n-ar fi fost nicicând copil, palid $i rece ar fi fost cuvântul Lui: l$sa#i copiii 'i nu-i opri#i s$ vin$ la Mine, c$ a unora ca ace'tia este împ$r$#ia cerurilor; $i iar $i: adev$rat zic vou$, c$ de nu v$ ve#i întoarce 'i nu v$ ve#i face precum copiii, nu ve#i intra întru împ$r$#ia cerurilor. Dvs. sunte#i înv # tor de copii, $i ca înv # tor gândi#i-v cât de diferit ar fi fost rela#ia dintre dvs. $i copii dac nu a#i fi fost niciodat copil. 85

Episcop Nicolae Velimirovici Hristos putea, f r îndoial , s Se arate lumii $i cum voia#i dvs.; dar dac ar fi f cut aceasta, nu mai putea fi pentru neamul omenesc ceea ce voia El, adic înv # tor $i Mântuitor al tuturor, $i pild pentru toate vârstele. V roade gândul c Domnul, prin na$terea Sa neobi$nuit , a sporit pentru noi taina fiin#ei Sale. Dar nu era, oare, taina Lui de departe prea mare $i prea de nep truns ca El s Se pogoare f r de veste între oameni, în afara oric rei leg turi de înrudire cu oamenii? Oare n-ar fi vorbit atunci lumea despre El ca despre o n luc ? Atunci $i persoana Lui, iar dimpreun cu ea $i înv # tura $i jertfa Lui, $i-ar fi pierdut temeiul real $i însemn tatea real : c ci dac e n luc , cine dintre noi ar asculta $i ar urma o n luc ? Mai trebuia ca Domnul nostru s Se nasc tocmai în felul cum S-a n scut ca prin aceasta s arate puterea $i s sublinieze însemn tatea na$terii noastre duhovnice$ti, care st în centrul înv # turii Lui despre om. Dup cuvântul Lui: dac$ nu se na'te cineva din nou, nu poate vedea împ$r$#ia lui Dumnezeu. Precum El S-a n scut de la Duhul Sfânt din preacuratul trup al Fecioarei Maria, a$a $i noi ne putem na$te duhovnice$te de la Duhul Sfânt întru cur #ia sufletului nostru. Marii duhovnici ortodoc$i au înv #at dintotdeauna c na$terea din nou a omului este condi#ionat de cur #ia feciorelnic a sufletului. Cu alte cuvinte, sufletele care se cur #esc deplin chiar $i de gândurile necurate se fac asemenea sfintei Fecioare, $i se învrednicesc prin bun voirea lui Dumnezeu s fie s la$ lui Hristos. Dac na$terea lui Hristos din Fecioara Maria e greu de priceput pentru în#elegerea obi$nuit , ea este nespus de folositoare $i d t toare de îmb rb tare pentru to#i cei care doresc rena$terea duhovnicescmoral a fiin#ei lor. Ca atare, lini$ti#i-v $i mul#umi#i în#elepciunii Ve$nice c Mântuitorul neamului omenesc S-a n scut a$a cum El însu$i a g sit c este mai bine. *i striga#i împreun cu apostolul Pavel: O adâncul bog$#iei 'i al în#elepciunii 'i al 'tiin#ei lui Dumnezeu! *i saluta#i-i pe copiii dvs. la $coal cu bucurie copil reasc : „Hristos S-a n scut, copii!”

Scrisoarea a 94-a

UNUI VIITOR ÎNCHIN'TOR, DESPRE PE*TERA DE LA BETLEEM
Te preg te$ti s c l tore$ti în )ara Sfânt a Domnului. Ai ascultat, spui, conferin#a vl dic i Nectarie despre pelerinajul trecut, $i asta te-a încurajat $i mai mult ca s -#i înf ptuie$ti hot rârea cea bun . Ai dorit, îns , ca înainte de Na$terea Domnului s mai afli câte ceva despre pe$tera de la Betleem, acest palat p mântesc al împ ratului Ceresc. Cea mai sl vit dintre toate pe$terile din lume se afl la marginea ora$ului Betleem. Un drum bun, alb ca varul, îi duce pe închin tori din Ierusalim la Betleem. Nou , îns , nu ne era de drum; cu ochii priveam drumul, iar cu gândurile gândeam la acea sfin#it pe$ter . De jur împrejur, stânci; pe lâng drum, ceva verdea# , ceva vii, ceva m slini, ceva lanuri de grâu, dar mai mult stânci, îns de asta ne era nou ? Ochii no$tri alunec peste toate acestea, iar sufletul a$teapt s vad acea drag pe$ter . Trecem pe lâng m n stirea Sfântului Ilie, unde în#elep#ii de la R s rit au înnoptat întorcându-se de la Betleem $i unde au primit semn din cer s nu se duc la Irod, ci s se întoarne pe alt cale la casa lor. Intr m în Betleem, în Bet Lehem, care înseamn „Casa pâinii”. Tainic $i plin de în#elesuri nume al cet #ii în care S-a n scut Cel ce a spus despre Sine: Eu sunt pâinea vie#ii. Ora$ arab. To#i numai arabi; numai pe ici, pe colo, câte un grec sau câte un evreu. Mul#i vorbesc $i ruse$te; au înv #at din pricina miilor de închin tori ru$i care au venit aici. Ai no$tri vorbesc cu ei ruse$te, $i cum-necum se în#eleg. Ne înconjoar ; ne ofer m t nii, icoane, cruciuli#e din sidef $i felurite obiecte din lemn de m slin. Asta vând; din asta tr iesc. *i astfel, tot ora$ul tr ie$te de pe urma lui Hristos 86

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi - $i asta nu de curând, ci de multe veacuri. Toate acestea îns nu prea ne intereseaz acum; ochii no$tri caut acea sl vit pe$ter . „Unde e sfânta pe$ter ?” - întreb m. Ne c l uzesc pe o strad lung , lung , $i ne bag într-o biseric mare cu o mul#ime de stâlpi din marmur . Aceasta este, deci, pe$tera - chiar în biseric , împ ratul Justinian a în l#at aceast mare biseric deasupra pe$terii, la jum tatea unei mii de ani dup na$terea lui Hristos. Ne coborâm, pe câteva trepte, sub podeaua bisericii - în pe$ter . Inima ne tremur $i ne arde. În aceast pe$ter rece a început s bat pentru prima oar Inima cea mai cald ce a b tut pe p mânt vreodat . Fiecare b taie a acestei Inimi a însemnat dragoste, $i numai dragoste, fa# de neamul omenesc. La dreapta, un altar cu multe candele din aur $i argint. Aici S-a n scut El, din Preacurata Fecioar Maria. La stânga, alt altar, tot cu multe candele. Aici a fost ieslea; $i aici a stat El întins în fa$ , pe paiele din iesle. Mul#i din închin torii no$tri au început s plâng de fiorul inimii. Zis-a Dumnezeu prin prorocul: 'i voi lua inima cea de piatr$ din trupul vostru 'i voi da vou$ inim$ de carne (Iezechiel 36, 26). Dac este pe lume vreun loc în care inima de piatr se face moale ca ceara înc lzit , aceast pe$ter este. Pe$tera este, ca atare, strâmt $i întunecoas , în )ara Sfânt sunt foarte multe pe$teri mai largi $i mai frumoase. Sunt unele bune pentru vite; sunt altele unde locuiesc oameni; mai sunt $i altele care au slujit drept morminte, îns Fiul lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, pogorându-Se de pe tronul ve$nic al str lucirii pe p mânt, nu a ales nici dintre pe$teri pe cea mai mare, mai luminoas $i mai comod . O, cât smerenie! Cât umilire de dragul nostru! Drept aceea, c dem în genunchi cu to#ii $i facem metanii înaintea Lui, a în#elegerii Ve$nice $i a Dragostei Ve$nice. Iar sufletele noastre se înal# din pe$tera aceasta c tre El, împ ratul cerului $i p mântului, Biruitorul p catului $i al mor#ii. De altfel, ce altceva este pentru noi pe$tera Lui decât o palm dat de$ert ciunii noastre $i o m rturie trainic a m re#iei Lui? El, El, Domnul înviat $i viu, c l tore$te nev zut împreun cu noi, ca oarecând împreun cu cei doi ucenici ai S i în Emaus. *i noi sim#im prezen#a Lui, $i ne bucur m de fiecare pas. Când am cântat troparul Na$terii, un închin tor a strigat: „Hristos S-a n scut!” *i noi to#i: „Adev rat S-a n scut!” *i a r sunat pe$tera toat precum un mare clopot. Dup aceea, am ie$it $i am mers la Mitropolitul grec în vizit , $i a$a mai departe, $i a$a mai departe. Dar sufletul nostru a r mas în sfânta Pe$ter , $i sfânta Pe$ter a r mas în sufletul nostru pân în ziua de ast zi.

Scrisoarea a 95-a

UNEI ÎNSINGURATE, DESPRE CR'CIUNUL IOVANK'I
Te plângi c e$ti singur într-un ora$ mare. Atâta lume se agit în jurul t u ca un furnicar, $i totu$i tu te sim#i ca în pustie. Cel mai greu î#i este de marile s rb tori. Peste tot fream t bucuria, iar pe tine te apas întristarea. Cr ciunul $i Pastele vin la tine ca ni$te vase goale, pe care le umpli cu lacrimi. Când aceste sfinte praznice sunt departe în urma sau înaintea ta, te sim#i mai lini$tit ; îns când se apropie $i vin, întristarea $i pustietatea pun st pânire pe sufletul t u. Ce s -#i fac? S -#i povestesc povestea cu Cr ciunul Iovank i; poate c te vei folosi. O voi l sa pe ea s -#i povesteasc , a$a cum mi-a povestit mie. „De patruzeci de ani $i înc câ#iva privesc aceast lume ca fecioar . Nicicând nici o bucurie - doar pu#in, când eram copil în casa p rinteasc . Dar înaintea lumii nu m ar tam trist , înaintea oamenilor m pref ceam vesel , dar în singur tate plângeam. To#i m socoteau o fiin# fericit , fiindc a$a m ar tam, îi aud pe to#i din jurul meu c se plâng, c s tori#ii $i nec s tori#ii, boga#ii $i s racii, to#i. *i m gândesc: de ce s m mai plâng $i eu neferici#ilor de nefericirea mea, nef când astfel altceva decât s sporesc nefericirea din jurul meu? Mai bine s m prefac vesel : a$a voi fi de folos lumii nec jite, iar taina mea o voi ascunde în mine îns mi $i o voi plânge în singur tate. M-am rugat lui Dumnezeu s mi Se arate în vreun fel; m car un singur deget al Lui s simt undeva. 87

Episcop Nicolae Velimirovici M rugam a$a ca s nu mor deodat de am r ciunea ascuns . Din toate veniturile f ceam milostenie oriunde mi se da prilejul. Mergeam pe la to#i bolnavii $i s racii $i le aduceam bucurie cu bucuria mea p rut . „Eu Te cred, Dumnezeule Bune”, spuneam adesea, „dar m rog )ie, arat -mi-Te cumva, ca s Te cred înc $i mai mult”. Cred, Doamne, ajut$ necredin#ei mele, repetam aceste cuvinte din Evanghelie. *i, cu adev rat, r mâneam în via# ca Domnul s mi Se arate. Cele mai chinuitoare erau pentru mine marile praznice. Dup slujbe, m încuiam la mine $i udam cu lacrimi tot Cr ciunul meu $i tot Pastele. De Cr ciunul trecut îns , mi S-a ar tat Dumnezeu. Iat cum a fost. Se apropie acea mare zi. M hot r sc s preg tesc totul a$a cum preg tea mama mea: $i friptur , $i turt , $i cozonac, $i toate celelalte. A$tern paie prin cas , arunc câte trei nuci în fiecare col# al od ii - s fie milostiv Sfânta Treime spre cele patru col#uri ale lumii. *i f când toate acestea, m rugam neîncetat: „Doamne, trimite-mi oaspe#i - dar s fie fl mânzi $i s raci de tot! M rog )ie, arat -mi-Te în acest fel!” Câteodat îmi venea gândul: „Iovanko, proasto, ce oaspe#i a$tep#i tu de Cr ciun? În ast sfânt zi, fiecare este la casa lui; cine ar putea s î#i fie oaspete?” *i plângeam, $i plângeam. Dar iar $i spuneam aceast rug ciune $i preg team, preg team. Dup ce m-am întors de Cr ciun de la biseric , am aprins lumânarea, am pus fa#a de mas , am a$ternut totul pe mas $i am început s umblu încolo $i încoace prin camer . „Dumnezeule, nu m p r si!” *i iar $i m rugam. Pe strad nu trecea mai nimeni. Era Cr ciunul, $i pe deasupra strada noastr este retras - îndat , îns , ce scâr#âia z pada sub picioarele cuiva, eram la poart ! Am început s plâng $i am strigat: „Acum v d, Doamne, c m-ai p r sit de tot!” Plângeam eu a$a $i m tânguiam, $i deodat ! Deodat a b tut cineva în poart , $i am auzit glasuri plâng toare: „D ruie$te, frate! D ruie$te, soro!” Alerg repede $i deschid poarta, înaintea mea - un orb $i c l uza lui, amândoi gârbovi#i, zdren# ro$i, r ci#i. „Hristos S-a n scut, domnii mei!” - am strigat eu plin de bucurie. „Adev rat S-a n scut!” - cl n# nir ei. „F -#i mil cu noi, soro! Nu cerem bani. De diminea# nimeni nu ne-a îmbiat cu pâine; vreun b nu# sau un pahar de rachiu, dar pâine - nimeni. Suntem foarte fl mânzi”. Eu, parc eram în ceruri. I-am dus în cas $i i-am pus la masa plin . *i le slujeam plângând întruna de bucurie. Ei m-au întrebat mira#i: „De ce plângi, doamn ?” „De bucurie, domnii mei, de bucurie curat $i luminat ! Ce L-am rugat pe Dumnezeu, Dumnezeu mi-a dat. De câteva zile m tot rog Lui s îmi trimit ni$te oaspe#i chiar a$a ca voi, $i iat c El mi i-a trimis. Nu a#i venit la întâmplare, ci Bunul meu Dumnezeu v-a trimis. El mi S-a ar tat ast zi prin voi. Acesta este Cr ciunul cel mai vesel din via#a mea. Acum $tiu c e viu Dumnezeul nostru. Slav Lui $i mul#umit !”. „Amin”, au r spuns oaspe#ii mei cei dragi. I-am #inut pân seara, le-am umplut traistele $i i-am petrecut”. A$a a fost Cr ciunul trecut al Iovank i. D , Doamne, ca cel de anul acesta s -i fie $i mai îmbucur tor. Roag -te $i tu, fiic , s #i Se arate Tat l Ceresc pe vreo cale - iar la Dumnezeu sunt multe c i -, $i vei tr i minunea. Nu te preg ti de întristare în aceast zi mare, ci preg te$te-te de bucurie. *i Atotv z torul, Atotmilostivul, va face #ie bucurie.

Scrisoarea a 96-a

MISIONARULUI DANILO M., DESPRE LITERELE DE PE NIMBUL LUI HRISTOS
Ai vrut s $tii ce înseamn acele trei litere care se scriu pe icoanele Mântuitorului pe cercul de lumin (aureol ) din jurul capului. Acestea sunt trei litere grece$ti: !"#$. Literele sunt grece$ti, $i prima - O - este un articol, iar celelalte dou un cuvânt. Este, a$adar, cu totul doar un cuvânt, tradus în slavone$te tot printr-un singur cuvânt: ,./ ori ,012/. În limba sârb îns , acest singur cuvânt este tradus prin dou cuvinte: 4579 7:,<: (Care este), sau prin trei: OHAJ 4579 7:,<: (Cel ce este). A$a citim în Vechiul Testament: i a zis Dumnezeu lui Moise: Eu sunt Cel ce este. A'a vei spune fiilor lui Israel: Cel ce este m-a 88

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi trimis la voi (Ie$ire 3, 14). În Apocalipsa lui Ioan citim despre acest nume al lui Dumnezeu urm toarele: Ioan celor 'apte Biserici ce sunt în Asia: har vou$ 'i pace de la Cel ce este (1, 4). Prin acest cuvânt, "#$ ori ,./, Cel ce e pururea Acela$i, e ar tat firea Dumnezeiasc a Domnului nostru Iisus Hristos. Din Tat l Ve$nic, Ve$nic Fiu. Lumin Tat l, lumin $i Fiul. Tat l Dumnezeu, $i Fiul Dumnezeu. Cum altcumva putea fi? Noi vedem o imagine a acestui fapt pe p mânt, la fiin#ele p mânte$ti, trupe$ti: cum e firea p rintelui, a$a e $i odrasla. Trupesc p rintele, trupeasc odrasla. Muritor p rintele, muritoare $i odrasla. M rginit în timp $i spa#iu p rintele, m rginit $i odrasla. Iar în ve$nicie nu sunt margini, nici în timp $i nici în spa#iu. *i ca atare ceea ce se na$te din Cel ve$nic este de asemenea ve$nic. Fiul lui Dumnezeu este de aceea$i fiin# cu Ve$nicul Lui Tat . De vreme ce Tat l este Ve$nic Fiitor, Ve$nic Existent, Ve$nic Acela$i, a$a este $i Fiul Tat lui celui Ve$nic. De aceea putea Fiul lui Dumnezeu s spun despre Sine: Eu 'i Tat$l una suntem. Dar dup cum Dumnezeu este duh ve$nic, a$a $i ve$nica na$tere a Fiului trebuie priceput duhovnice$te. De obicei, oamenii se elibereaz foarte greu de simbolurile $i reprezent rile temporale atunci când se gândesc la Dumnezeu $i la Fiul lui Dumnezeu. Gânde$te-te cum din dragoste se na$te în#elepciunea spre sporirea în priceperea preamarilor taine cere$ti. Omul lipsit de dragoste este întotdeauna $i lipsit de în#elepciune. Dar $i în cercetarea marilor taine cere$ti este recomandat m sur $i smerenie. Oare nu ne este îndeajuns ceea ce ni s-a descoperit prin mila lui Dumnezeu? *i ni s-a descoperit c Fiul cel ve$nic al lui Dumnezeu S-a ar tat lumii în trup prin na$terea din Preasfânta Fecioar Maria. A îmbr cat fiin#a sa duhovniceasc , dumnezeiasc , în suflet $i trup omenesc, $i S-a ar tat ca om între oameni - dar f r a Se desp r#i cu duhul de ve$nicie, nici de P rintele S u cel ve$nic, nici m car pentru o clip . Nici nu a încetat a fi Cel ce este, Acela$i, Ve$nic, "#$. Ca om, El a fost supus schimb rilor, a crescut, a fl mânzit, a r bdat, a murit - îns ca Dumnezeu nu a fost supus nici unor schimb ri. Dumnezeu Des vâr$it $i Om Des vâr$it. Într-o veche legend popular se poveste$te c rândunelele nu $tiau în vremurile de demult s se mute iarna în # rile calde. *i când c dea z pada $i d dea gerul, ele p timeau amar $i piereau. V zând aceasta, un om milos s-a înduio$at mult de ele $i a început s încerce tot ce $tia $i putea ca înaintea iernii s le îndrepte pe rândunele spre Miaz zi, spre # rile mai calde. Le f cea semne pe care rândunelele nu le în#elegeau; le momea cu mâncare pe calea spre Miaz zi, dar în zadar; le speria $i le alunga, $i tot nimic. *i n-a izbândit nimic. Atunci s-a rugat lui Dumnezeu s -l prefac în rândunic . *i Dumnezeu i-a f cut pe voie $i l-a pref cut într-o rândunic ce putea gândi $i sim#i întocmai ca $i omul. Atunci acel om-rândunic s-a putut în#elege lesne cu celelalte rândunele, $i înaintea iernii le-a dus în # rile calde. *i de atunci, toate rândunelele s-au deprins s plece iarna în # rile calde. - Bineîn#eles, aceasta nu este decât o povestire poetic . Fie, îns , ca ea s î#i ajute ca m car întrucâtva s în#elegi cum în#elepciunea cea ve$nic , n scut din Dragostea cea ve$nic , S-a ar tat ca om între oameni ca s -i duc pe oamenii care erau înghe#a#i de am r ciunile p mânte$ti, pe o cale nou , în #ar cald , în împ r #ia lui Dumnezeu „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”. Dar $i în acest m runt trup omenesc Domnul nostru a fost $i a r mas Cel ce este, Acela$i, Ve$nic, întotdeauna a$a cum este dintotdeauna întru nem rginirea împ r #iei Sale duhovnice$ti $i a slavei Sale negr ite. Scrisoarea a 97-a

OSTA*ULUI SVETISLAV K., CARE ÎNTREAB' CUM ESTE DUMNEZEU ÎNL'UNTRUL OMULUI
Ai întrebat pe cineva: „Unde e Dumnezeu?” *i ai primit r spunsul c Dumnezeu este în untru, în tine. *i te miri de acest cuvânt: „Cum asta?” De pild , a$a cum este lumina în camer sau focul în cuptor. Atunci când îl vei fi sim#it pe Dumnezeu în tine, vei sim#i $i vei $ti 89

Episcop Nicolae Velimirovici c El este în tine, îns nu vei putea explica u$or altora acest lucru - ci vei c uta chipuri $i asem n ri în natur , $i le vei spune altora cum î#i spun $i eu acum: „Dumnezeu este în mine ca lumina în camer , sau ca focul în cuptor, sau ca aerul în pl mâni, sau ca via#a în f ptura vie, sau ca puterea $i dragostea $i gândul în untrul omului”. Fire$te, acestea sunt doar chipuri $i asem n ri, $i toate acestea nu pot exprima ceea ce simte omul când Dumnezeu Se s l $luie$te în el cu plinirea Sa. Apostolul lui Dumnezeu, p rintele nostru duhovnicesc Pavel, ureaz credincio$ilor: s$ v$ plini#i cu toat$ plinirea Dumnezeirii (Efeseni 3, 19). Dumnezeu lucreaz din untru, din om, în dou feluri: ajutând sau cârmuind. Ajutând lucreaz Dumnezeu în omul de credin# mijlocie ori slab , care î$i aminte$te de Dumnezeu din când în când $i doar în parte #ine poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu îl p r se$te, fiindc nici el nu-L p r se$te cu totul pe Dumnezeu. Iar st pânind lucreaz Dumnezeu în omul de mare credin# , ce a deschis larg por#ile sufletului pentru F c torul s u. *i st scris: cine va deschide u'a, voi intra la el (Apocalipsa 3, 20). Un asemenea om nu se întemeiaz deloc în sine, ci numai în Cel preaînalt. El simte prezen#a $i lucrarea Duhului Dumnezeiesc în sine $i are mare dragoste fa# de Domnul s u. Iar celui ce îl iube$te pe Dumnezeu Hristos i-a f g duit c Dumnezeu Se va s l $lui în el. Cine M$ iube'te p$ze'te cuvântul Meu, 'i Tat$l Meu îl va iubi pe el, 'i vom veni la el, 'i s$la' în el vom face. Nu vei putea pricepe nicidecum lucrul acesta dac ui#i c Dumnezeu este duh, care poate intra pretutindeni $i p trunde toate, dup a Sa putere $i voire. El este sus deasupra tuturor f pturilor, asemenea soarelui, care este sus deasupra p mântului, dar cu lumina sa poate intra în orice loc deschis. Precum spune apostolul: unul e Dumnezeu 'i Tat$l tuturor, Care e peste to#i, 'i prin to#i 'i întru noi to#i (Efeseni 4,6). Asta o scrie despre cei sfin#i $i credincio$i îns când cineva se leap d de Dumnezeu $i începe s gândeasc $i s vorbeasc urât împotriva lui Dumnezeu, $i Dumnezeu îl p r se$te. Ca atunci când cineva ar zidi ferestrele la camer $i ar opri lumina s mai intre. Neascult torului împ rat Saul, prorocul lui Dumnezeu, Samuel, i-a zis: ai lep$dat cuvântul Domnului, si pentru aceasta Domnul te-a lep$dat pe tine... i duhul Domnului a plecat de la Saul. Dar $i atunci când Dumnezeu p r se$te sufletul unui om înd r tnic, El mult vreme nu înceteaz s lucreze asupra lui din afar , a$a cum lucreaz asupra apei $i a pietrei $i a lemnului. Dar dac omul r mâne înd r tnic $i lupt tor împotriva lui Dumnezeu pân la cap t, atunci Dumnezeu îng duie duhului r u s intre în el. Precum st scris despre Saul c a p #it când l-a p r sit duhul Domnului: 'i-l tulbura pe el duh r$u de la Domnul. Sau precum st scris, în culori $i mai negre, despre Iuda vânz torul: a intrat într-însul Satana. Astfel de oameni, care se ridic împotriva lui Dumnezeu, nu pot, fire$te, niciodat s L simt pe Dumnezeu în sine, nici s spun : „Dumnezeu este în untrul meu”. Iar cei ce îl iubesc pe Dumnezeu, $i îl doresc, $i-L caut , $i îl roag s vin , ace$tia îl simt pe Dumnezeu în sine, $i ei pot spune: „Dumnezeu este în untrul meu prin Duhul S u cel Sfânt”. Ferice de aceste suflete luminate, fiindc vor împ r #i ve$nic întru împ r #ia lui Hristos - precum a f g duit Domnul celor ce îl iubesc, zicând: v$ voi lua la Mine, ca unde sunt Eu, 'i voi s$ fi#i. Hristos S-a n scut! Scrisoarea a 98-a

MUNCITORULUI MITRO F., DESPRE PRICINA PENTRU CARE MÂNTUITORUL S-A N'SCUT ÎN IESLE
De mult mi-ai trimis întrebarea aceasta - dar, iart -m , am a$teptat ca s î#i dau r spuns chiar înainte de aceast fericit zi când gândurile noastre sunt îndreptate c tre acea pe$ter de unde a r s rit lumina Soarelui drept #ii. Smerenia este prima virtute pe care Hristos a poruncit-o oamenilor în predica Sa de pe munte. *i prin pilda Sa El a ar tat cel dintâi aceast virtute, n scându-Se nu în palat 90

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi împ r tesc, ci în pe$tera oilor. O alt important înv # tur practic pe care Domnul a ar tat-o prin sfânta Sa na$tere în pe$ter este aceasta: stâmtora#i-v , ca s se fac loc $i pentru ceilal#i; mul#umi#i-v cu cele neap rat trebuincioase, ca $i al#ii s aib cele neap rat trebuincioase. Precum înva# apostolul lui Dumnezeu: iar dac$ avem hran$ 'i îmbr$c$minte, cu acestea s$ fim mul#umi#i. Oare nu este aceasta o bun înv # tur pentru lumea de ast zi, aflat în criz ? Mai este o înv # tur important $i în faptul c nu locul d însemn tate omului, ci omul locului. Omul reprezint cea mai mare valoare de pe p mânt. Luxul $i str lucirea exterioar nu îl m resc, nici s r cia nu îl mic$oreaz pe om. *tii cum a zis El despre Ioan Botez torul, om f r cas $i mas : Ce a#i ie'it s$ vede#i în pustie? Au om îmbr$cat în haine moi? Iat$, cei ce poart$ haine moi sunt la cur#ile împ$ra#ilor. La curte împ r teasc $i în haine moi este $i împ ratul Irod - dar nu e om, ci vulpe; a$ijderea $i Pilat - dar nu e om, ci lup roman; a$ijderea $i fariseii - dar nu sunt oameni, ci pui de n$pârci. Iar Ioan cel lipsit de cas este un om mai mare decât to#i cei din palate: nu s-a sculat între cei n$scu#i din femei mai mare decât Ioan Botez$torul. Înc o înv # tur , împ r #ia cerurilor este mai important pentru om decât orice pe lume. *i aceast împ r #ie poate s-o dobândeasc omul oriunde s-ar fi n scut $i oriunde ar tr i: la ora$, sau la sat, sau în pustie, sau în pe$ter . Lumii ce caut lumin numai din marile ora$e, Domnul a vrut s -i dea o lec#ie: c adev rata lumin se poate ar ta $i dintr-o pe$ter s rman . Asta au dovedit-o mai târziu $i numero$ii nevoitori din pe$teri, mari înduhovnici#i $i adev ra#i lumin tori ai lumii. Dup a mea socotin# , mai este înc o pricin de nu pu#in însemn tate pentru care Hristos S-a n scut într-o pe$ter . În )ara Sfânt d inuie înc $i ast zi patru stânci vestite - stau precum st teau $i în vremea venirii lui Hristos în lume. O stânc este pe$tera din Betleem, unde S-a n scut El; a doua este stânca de pe muntele Ispitirii, unde El a fost ispitit de diavol; a treia este stânca Golgotei, pe care a fost r stignit, sub care a fost îngropat $i unde a înviat; $i a patra este stânca de pe muntele M slinilor, de pe care S-a în l#at la cer. A$adar, cele mai însemnate patru evenimente din via#a Mântuitorului sunt legate de patru stânci neclintite. Nu mai exist casa din Nazaret unde El a tr it, nici cea din Capernaum, unde Se s l $luise. Nu mai exist nici una din cl dirile în care El z bovea; nici curtea lui Irod, nici re$edin#a lui Pilat, nici m car templul lui Solomon. Tot ce a fost zidit de mân omeneasc , timpul a ruinat, îns aceste patru stânci, de Dumnezeu f cute, stau în picioare $i ast zi întocmai ca odinioar . Ca nimeni s nu se poat îndoi de faptul c El S-a n scut cu adev rat, c a fost ispitit ca om, c a fost r stignit pentru p catele omene$ti, dar $i c a înviat, $i c S-a în l#at cu slav la ceruri, în ve$nica Sa patrie, unde-i a$teapt pe drep#ii S i. *tia Atoate$tiutorul inima de piatr a oamenilor $i cugetul b nuielnic al oamenilor, drept care cu în#elepciune a legat acele patru mari întâmpl ri de patru stânci nemi$cate. Iar dac Hristos S-ar fi n scut în vreo cas dintr-o cetate sau dintr-un sat, oare acea cas ar mai fi existat $i acum ca s dea m rturie? Nu numai casa, ci nici cetatea unde s-a n scut Alexandru cel Mare nu mai exist . Nu numai cetatea, ci nici #ara în care s-a n scut marele Homer nu este cunoscut . Iar sfânta Pe$ter a lui Hristos din Betleem d inuie, d inuie - $i d m rturie. S $tii $i asta: precum trupul Lui, casa sufletului Lui, nu este de la om, ci de la Dumnezeu Duhul Sfânt, nici casa trupului Lui, pe$tera din Betleem, nu este de la om, nici de la mâini omene$ti, ci de la Dumnezeu F c torul $i Purt torul de grij . El a f cut-o mai înainte de a face to#i oamenii de pe p mânt, $i dup ce a f cut-o a preg tit-o ca palat al vremelnicei Sale s l $luiri când S-a pogorât s -i cerceteze pe urma$ii lui Adam $i ai Evei. *i, mai mult, ca m rturie trainic a venirii Sale pe p mânt. S nu te mire faptul c Dumnezeu a ales pentru Sine un s la$ atât de s rman. Ce este înalt la oameni, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Urâciune era înaintea lui Dumnezeu palatul cezarului de la Roma, c ci cu adev rat era pe$ter tâlh reasc de f r delegi $i desfrânare. Iar ceea ce e dispre#uit $i nimicnic în ochii oamenilor, Dumnezeu cel mai des alege $i prosl ve$te. Aceasta e metoda Celui Atotîn#elept. Potrivit acestei metode, El a ales pescari drept apostoli, $i o pe$ter drept leag n al S u. 91

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 99-a

UNUI TEOLOG NEAM) DESPRE BISERICA ORTODOX' *I PACEA MONDIAL'
Vi se pare c Biserica Ortodox se intereseaz prea pu#in de criza mondial , $i acest lucru v roade. Cum „se intereseaz prea pu#in”? Cine ar putea dori pacea mai mult decât chinui#ii $i mucenicii? Asta o scriu nu ca laud de sine, ci doar m rturisind faptele istorice confirmate. *i pe limba dvs. pute#i g si c r#i, istorii $i însemn ri de c l torie în care sunt descrise p timirile $i chinurile de veacuri ale popoarelor ortodoxe. Acestea, îns , arat doar o m runt parte a nedescrisului adânc de p timire prin care au umblat sute de ani popoarele ortodoxe. Dac popoarele bogate $i libere doresc pacea, ele o doresc, m tem, pentru o via# în confort, neaduc toare de folos; iar când popoarele chinuite $i s race doresc pacea, ele o doresc ca pe o odihn trebuincioas . Este firesc, deci, pe deplin firesc ca Biserica Ortodox , ca ocrotitoare $i hr nitoare a sufletului popoarelor ortodoxe, s doreasc din toat inima pace în lume - pacea, nu r zboiul. De aceea se înal# diminea#a $i seara în bisericile noastre rug ciuni „pentru pacea a toat lumea”. De ce rug ciuni? Fiindc noi, ortodoc$ii, credem c pacea pe p mânt este dar al lui Dumnezeu, la fel ca vremea bun , $i rodirea, $i ploaia, $i s n tatea, $i îns $i via#a. De aceea ne rug m D ruitorului tuturor darurilor bune s d ruiasc pace lumii. *ti#i $i dvs. c pacea este o urmare a virtu#ii, nu o chestiune de abilitate. *ti#i c îngerii lui Dumnezeu, deasupra pe$terii de la Betleem, în cântarea lor au vorbit mai întâi $i ap sat despre sl virea lui Dumnezeu, $i apoi despre pacea pe p mânt: Slav$ întru cei de sus lui Dumnezeu, 'i pe p$mânt pace, întru oameni bun$ voire. Cei ce nu încep prin a-L prosl vi cu credin# $i rug ciune pe F c torul lor Cel Preaînalt cum pot avea pace în suflet, $i cum pot da lumii ceea ce n-au în sine? Apoi, $ti#i spusa lui Pavel despre Hristos: El este pacea noastr$. *i ce s mai zic? *ti#i toat Evanghelia lui Hristos, care este în esen# singura Carte despre Pace care exist în lume. *i $tiind toate acestea, cum a#i putea $i dvs. s gândi#i altfel decât c pacea este urmare a virtu#ii, nu o chestiune de abilitate, $i c pacea poate fi atins doar prin virtute, nicicând prin abilitate? Lua#i ca exemplu o familie în care b rbatul $i femeia, amândoi f r virtute, p streaz pacea între ei doar prin abilitate. Oare pacea dintr-o asemenea familie poate fi trainic ? Iar în familia unde Dumnezeu este sl vit, unde domne$te cinstea, acolo nu se vorbe$te despre pace, fiindc în ea este deja pace de la sine, ca urmare a virtu#ii. La fel, s zicem, precum c ldura sau lumina este urmare a focului. A$a este $i într-un popor, $i în întreaga omenire. Dac virtutea n-ar fi $ubrezit în lume, nu s-ar vorbi atâta despre pace. Fiindc pacea ar veni de la sine, din virtute, îns în lume se vorbe$te ast zi despre pace mai mult decât în vremurile dinainte, $i oamenii se ostenesc mai mult decât s-au ostenit vreodat nu pentru a redobândi virtutea, condi#ia p cii, ci pentru a face o pace artificial prin abilitate, îns precum nu poate fi ridicat acoperi$ul înainte de temelie, nici pacea nu poate fi înainte de virtute. Iar Temelia $i Insufl torul a toat virtutea este Domnul $i Mântuitorul nostru Iisus Hristos. C ci cine altul ar putea fi temelie a p cii pe p mânt decât Cel care singur este chemat Domn al p cii? Atunci când mai-marii popoarelor $i semin#iilor vor vrea s fac pace în lume nu dup pilda str mo$ilor lor de demult, care împotriva lui Dumnezeu zideau turnul Babel, n d jduind doar în abilitatea lor, ci prin sl virea lui Dumnezeu; când vor fi chemate popoarele $i semin#iile s se prosterneze la rug ciune înaintea Celui Preaînalt; când se va hot rî post $i porunci de înfrânare de la toate destr b l rile m car pentru o anumit vreme; când va fi interzis cu str $nicie orice jignire a F c torului lumii; când fiecare virtute va fi scoas în relief cu deadinsul $i proclamat limpede drept condi#ie a p cii; atunci Biserica Ortodox va face cu mare bucurie $i hot râre toate jertfele pe care Dumnezeu $i omenirea le vor pune 92

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi asupra ei de dragul p cii între oameni. Iar pân atunci, Biserica Ortodox va face ceea ce va putea. Îi va înv #a pe credincio$ii s i virtutea, îi va înt ri în credin# $i dragoste, $i astfel îi va face în stare s aib pace unii cu al#ii. *i, pe lâng asta, se va ruga zi de zi Domnului Lumii ca pe to#i oamenii s -i învredniceasc de darul S u cel dumnezeiesc, care e pacea pe p mânt. Pace dvs. $i bucurie de la Domnul! Scrisoarea 100

P'DURARULUI MANOILO, DESPRE ARIPILE SFÂNTULUI IOAN
Te-ai n scut, spui tu, în Banat, $i slava ta este Sfântul Ioan Botez torul. Soco#i credin#a lui Hristos drept via# a vie#ii tale. Când tat l t u a r posat, #i-ai propus s pr znuie$ti slava casei tale $i mai luminat decât se f cea înainte în casa voastr . Serviciul îns te-a adus în Macedonia. *i cum icoana de slav$ trebuia s o la$i acas , la mama b trân $i la surori, ai comandat o icoan nou a sfântului Ioan la me$terii no$tri de la Debar. Spre marea ta mirare îns , ace$ti me$teri l-au zugr vit pe sfântul Ioan cu aripi. Când le-ai f cut observa#ie me$terilor, ei #i-au explicat c a$a este Botez torul Ioan zugr vit peste tot în icoanele din bisericile locului. Atunci te-ai dus prin biserici, ai v zut, te-ai încredin#at $i te-ai minunat. *i întrebi de ce este sfântul Ioan Botez torul înf #i$at cu aripi. *tii - chiar $tii? - c numai îngerii lui Dumnezeu sunt înf #i$a#i cu aripi. Sunt înf #i$a#i astfel fiindc sunt duhuri netrupe$ti, cu u$urin# mi$c toare spre slujirile la care îi trimite F c torul. Iar acum, ascult m rturia lui Hristos despre Ioan: acesta este despre care s-a zis: iat$, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea fe#ei Tale, care va g$ti calea Ta înaintea Ta. Cine a scris aceasta? Prorocul lui Dumnezeu, insuflat de Duhul lui Dumnezeu (Maleahi 3, 1). Sfântul Ioan este, a$adar, numit „înger” $i de prorocul Maleahi, $i de Mesia însu$i. *i, cu adev rat, slujirea lui Ioan a fost asemenea slujirii îngerilor cere$ti. Când Mântuitorul lumii S-a n scut în Betleem, îngerii au vestit na$terea Lui p storilor, $i i-au chemat s se bucure $i s dea slav lui Dumnezeu. Au trecut de atunci treizeci de ani. *i Mântuitorul S-a ar tat la Iordan ca s înceap lucrarea Sa cea de mântuire. Atunci, sfântul Ioan L-a vestit $i L-a ar tat poporului, chemând pe oameni la poc in# $i cur #ire, pentru a se învrednici s -L primeasc pe El, Mesia $i Mântuitorul. Iat , de aceea arti$tii cre$tini l-au zugr vit adesea pe Înainte-Merg torul lui Hristos, din cele mai vechi timpuri, cu aripi. Fiindc este $i numit „înger” în Sfânta Scriptur , $i fiindc a avut slujire îngereasc în istoria mesianic a mântuirii oamenilor. Fie ca înaripatul t u sfânt Ioan s te acopere cu aripile sale de tot r ul! Amin. Scrisoarea a 101-a

DOMNULUI K. K., CA R'SPUNS LA ÎNTREBAREA DAC' SE POT FACE VR'JI CU CRUCEA
Îmi scrie#i c a#i v zut cruci din nuiele, pe care oamenii din sat le înfig pe câmpuri în ziua de Sfântul Gheorghe. *i întreba#i ce fel de „vr jitorie cu crucile” este asta. Pot s v r spund îndat c nu e nici o vr jitorie. Cu semnul crucii se pot face, oare, vr jitorii? Crucea simbolizeaz realitatea patimilor lui Hristos, suferite de c tre Fiul lui Dumnezeu tocmai pentru nimicirea a toat vr jitoria $i fermec toria $i închinarea la idoli. Acestui sfânt semn îi 93

Episcop Nicolae Velimirovici este dat de sus puterea de a alunga toate duhurile rele $i necurate $i de a-i ocroti pe oameni de ele, pân la sfâr$itul veacurilor. Biserica a închinat dou zile pe s pt mân Cinstitei cruci a lui Hristos: miercurea $i vinerea. Ca prin acestea s le aduc aminte cre$tinilor de p timirea Domnului slavei pentru neamul omenesc, $i ca în cugetul fiilor s i s scoat în relief crucea ca pe o arm nebiruit . În acele zile, la utrenie se cânt o cântare a crucii, care gl suie$te precum urmeaz : „Crucea este p zitoarea a toat lumea, Crucea este podoaba Bisericii, Crucea este înt rirea credincio$ilor, Crucea este slava îngerilor *i ran cumplit dracilor”. P zi#i-v , fiindc celor ce î$i pierd sufletul $i pier pentru vecie semnul crucii le pare un nimic, dup cuvântul apostolului lui Dumnezeu: c$ci cuvântul Crucii celor ce pier nebunie este, iar nou$, celor ce ne mântuim, puterea lui Dumnezeu este (1 Corinteni l, 18). Cine a c l torit prin Sco#ia a putut vedea table din lemn puse pe ogoare, $i lâng drumuri, $i deasupra caselor, $i deasupra p tulelor. Pe aceste table sunt scrise mare citate din Sfânta Scriptur . Pe o tabl , de exemplu, cite$ti cuvintele acestea: Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine am n$d$jduit, p$ze'te-m$ de cei ce m$ prigonesc; pe alta: Domnul este p$storul meu, nimic nu-mi va lipsi; pe alta: Al Domnului este p$mântul 'i plinirea lui; pe alta: Ochii mei pururea spre Domnul; pe alta: Domnul e lumina mea 'i mântuirea mea, de cine m$ voi teme? pe alta: Dumnezeu dragoste este, 'i cel ce petrece întru dragoste întru Dumnezeu petrece, 'i Dumnezeu întru dânsul; pe alta: Bucura#i-v$ totdeauna. Ruga#i-v$ lui Dumnezeu neîncetat. Pentru toate mul#umi#i. *i a$a stau lucrurile în p mântul Sco#iei. În Balcanii no$tri ortodoc$i nu este acest obicei. În locul lui exist obiceiul ca crucea s se poarte la gât, s se cresteze pe por#i, s se pun în case $i pe celelalte cl diri, s se prind de hain , s se înfig pe ogoare $i în gr dini, în loc s scrie, poporul nostru pune crucea, într-adev r, $i cuvintele Sfintei Scripturi au putere, precum le-a spus Hristos apostolilor: voi sunte#i cura#i, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Cât putere este, deci, în cruce, putere care cur # , care ap r , care sfin#e$te! Cu crucea se sfin#esc $i apa $i untdelemnul $i pâinea $i primele roade ale p mântului $i tot lucrul de trebuin# , $i casa - $i omul. Asta o $tie poporul nostru cre$tin din experien# ; drept aceea, el înseamn ogoarele $i cl dirile $i vitele $i hainele $i hrana sa cu sfântul semn al crucii lui Hristos. Iar blestemata vr jitorie este departe de cruce, $i crucea de vr jitorie. De la Dumnezeu, pace dvs. $i s n tate!

Scrisoarea a 102-a

ÎNV')'TOAREI V. *., DESPRE CINE NE D' M'RTURIE C' DUMNEZEU EXIST'
Atât tu, cât $i b trâna ta mam sunte#i devotate credin#ei ortodoxe. De când a#i început s plini#i poruncile privitoare la post, la rug ciune, la milostenie $i la împ rt $ire, tainele adev rului vi se descoper tot mai mult. Într-adev r, aceasta este calea dreapt : prin exersarea a cunoscutului se ajunge $i la necunoscut. Celui ce face rug ciune t cut vreme îndelungat , adev rul i se arat . Inima ta, îns , arde de dorin#a s -i îndreptezi $i pe mul#i al#ii pe calea adev rului - dar oamenii, cum sunt oamenii: unul are mintea întunecat de minciun , altul are inima împietrit de patimi, încât treaba nu merge lesne. Trebuie cur #ire îndelungat , $i maslu cu sobor de preo#i, $i sc ldare de $apte ori în Iordan. Astfel, un muncitor din Banat te-a l sat cu gura c scat cu întrebarea: „Cine îmi d m rturie c Dumnezeu exist ?” *i tu te miri ce s -i r spunzi. În primul rând, roag -te lui Dumnezeu pentru el, $i apoi r spunde-i precum urmeaz : D m rturie iarba. De cau#i, frate, martor sub picioarele tale, î#i d m rturie iarba verde, a c rei spi# de neam urc pân la ziua $i ceasul când s-a auzit cuvântul F c torului: s$ r$sar$ p$mântul iarb$ verde, care s$ poarte s$mân#$, 'i pom roditor, care s$ fac$ rod (cite$te prima 94

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi pagin din cartea Facerii). Dau m rturie soarele, luna $i stelele. De cau#i, frate, martor deasupra capului t u, î#i dau m rturie mândrul soare, minunata lun $i ceata stelelor. Urc pe spi#a lor de neam cât vrei: nu vei afla cap t pân ce nu vei ajunge la acea zi $i la acel ceas în care deasupra întunericului $i a netocmirii a r sunat cuvântul lui Dumnezeu: s$ fie lumin$tori întru t$ria cerului... doi lumin$tori mari 'i stelele! D m rturie marea $i d m rturie v zduhul. De cau#i, frate, m rturie în jurul t u, în lungime $i în l rgime $i în adâncime, î#i dau m rturie marea $i v zduhul, $i muntele $i codrul, mu$uroiul de furnici $i stupul de albine, $i tot ce vie#uie$te în mare $i în v zduh, $i în munte $i în codru, $i în untrul mu$uroaielor $i al stupilor. Urc pe spi#a lor de neam, nu te abate nici la stânga, nici la dreapta - îns nu întreba pe oricine de cale -, $i vei ajunge, negre$it, la acea sfin#it clip în care a str fulgerat din cer glasul dragostei: s$ fie, s$ fie, s$ fie! i a fost a'a. Dau m rturie boul $i m garul, dup cuvântul prorocului care strig : cunoscut-a boul pe st$pânul s$u 'i asinul ieslea domnului s$u, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine 'i poporul Meu nu M-a în#eles (Isaia l, 3). Spune-mi, frate, care f ptur de sub ceruri nu îmi d m rturie despre Dumnezeu? Î#i dau timp o sut de ani ca s te chinui cu acest chin de$ert $i s cau#i fie $i un singur fir de iarb care s nu dea m rturie despre m rea#a fiin# a F c torului S u. Dar ca s î#i scurtez acest soroc $i s te ajut s afli cine nu d m rturie despre Dumnezeu, iat : numai $i numai, în toat lumea, numai $i numai oamenii nebuni. Îmi dau m rturie rânduiala $i m sura $i num rul $i dumnezeiasca armonie a întregii lumi zidite. Dau m rturie în#elegerea $i con$tiin#a tuturor sufletelor sfinte $i drepte, îns mai presus de tot $i toate, d m rturie Domnul $i Mântuitorul nostru Iisus Hristos, întru Care Marele $i Ve$nicul Dumnezeu S-a ar tat în trup ca om, a cercetat neamul omenesc, a vestit tainele, a ar tat calea, a deschis Raiul. Dac cineva dore$te s îl $i vad cu ochii pe Dumnezeu $i s -L aud cu urechile, cu adev rat i-a împlinit $i aceast dorin# F c torul oamenilor: s se uite la Iisus Hristos. *i va vedea, $i va auzi, $i va învia cu via# nou . Astfel po#i s -i r spunzi acelui s rac suflet care îl caut cu sete pe Dumnezeu $i dore$te s Îl vad $i s -L aud . Aceasta, îns , nu este tot ce se poate spune. Acesta este numai un snop din uria$a #arin a lui Dumnezeu, în care tot ce cre$te d m rturie despre F c torul s u. *i nici nu cre$te pentru altceva decât ca s arate m rturia sa - $i s se duc . Iar tu, fiic , continu s te înt re$ti în virtutea ta. Nu te uita nici la stânga, nici la dreapta afar de calea mântuirii. Degrab trebuie s murim. Iar dincolo, dup moarte, este Judecata lui Dumnezeu asupra felului cum noi, ca cei mai apropia#i lui Dumnezeu, am m rturisit despre Dumnezeu. *i la Judecat sunt dou cete mari de oameni: una de-a dreapta Domnului slavei, care în aceast via# nu s-au ru$inat de Hristos, iar cealalt de-a stânga Lui, care în aceast via# s-au ru$inat de El întru acest neam preacurvar 'i p$c$tos (Marcu 8, 38). Pace #ie $i binecuvântare de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 103-a

UNEI V'DUVE CARE ÎNTREAB' DAC' S' SE DUC' LA M'N'STIRE
Dar unde s v duce#i? Cu atât mai mult cu cât a#i r mas $i f r copii. Bogata aristocrat Melania Romana l-a îndemnat pe so#ul s u s plece amândoi la m n stire, fiindc î$i înmormântaser amândoi copiii. Pe dvs. nu v încurc nici copiii, nici so#ul. Nu ave#i pe cine s îndemna#i decât pe dvs. în$iv . Merge#i, deci, în numele Dumnezeului Celui Viu! A#i gustat din via#a de om c s torit. „Dezam gire!”, spune#i. Oare doar pentru dvs.? Oare nu $i pentru alte sute de oameni care a$teapt de la c s torie mai mult ca de la Raiul 95

Episcop Nicolae Velimirovici ceresc? Acum spune#i: „M-am s turat de c snicie! Nu mai vreau în vecii vecilor! Dar ce, s trec iar $i prin toate am r ciunile pe care le-am tr it?” O am r ciune de la neîncetata ap sare a grijilor trupe$ti $i de la ru$inea trupeasc , alt am r ciune de la a fi supus unui so# ateu $i neomenos, a treia am r ciune de la neîncetata fric pentru copiii n scu#i $i nen scu#i, a patra am r ciune de la moartea copiilor $i a so#ului. Apostolul spune despre femeie, ca fiind prima c lc toare a legii lui Dumnezeu, c se va mântui prin na'terea de prunci, de va r$mâne întru credin#$ 'i întru dragoste 'i întru sfin#enie cu întreag$ în#elepciune (l Timotei 2, 15). Aceast cale s-a sfâr$it pentru dvs., $i nu vre#i s mai merge#i iar $i pe ea. Ei bine, atunci, în numele lui Dumnezeu, duce#i-v la m n stire. Papagalul toarn repede toate cuvintele pe care le $tie, apoi pi$c cu ciocul pe cine se apropie de el; la fel $i întreaga via# lumeasc î$i arat repede toate desf t rile, iar apoi pi$c $i zgârie f r mil . Dvs. nu dori#i s mai tr i#i o dat papagalâcul am gitoarei vie#i lume$ti. Nu mai vre#i s intra#i în corabia pestri# , care aflându-se în liman atrage prin culorile ei pestri#e, dar pleac repede pe furtun grea. E bine dac , precum naufragia#ii, dori#i o alt cale; dac v gândi#i, s zicem, s r mâne#i adev rat v duv , iat : cea cu adev$rat v$duv$ 'i singur$ n$d$jduie'te întru Dumnezeu, 'i z$bove'te întru rug$ciuni 'i cereri noaptea 'i ziua; iar ceea ce petrece întru desf$tare, de vie este moart$ (l Timotei 5, 5-6). A avea n dejde statornic în Dumnezeu $i a te ruga neîncetat lui Dumnezeu noaptea $i ziua, asta o pot înf ptui $i so#ii în c snicie, mai ales dac sunt de un suflet în evlavie. Asta o pot înf ptui în lume $i b rbatul v duv, $i femeia v duv , îns , fire$te, cel mai u$or este de înf ptuit lucrul acesta în lini$tea m n stirii. Drept aceea, în numele lui Dumnezeu, hot râ#i-v $i bate#i în por#ile m n stirii, urmând lui Sava Nemanidul, #arinei Mili#a, cneaghinei Efimia $i fericitei Stoina Fecioara. În monahism se d leg mântul des vâr$itei credincio$ii fa# de Hristos. Cu adev rat, monahismul este logodn tainic a sufletului cu Hristos. În el $i trupul $i sufletul se înduhovnicesc $i se renasc într-o fiin# nou , pe care împ ratul Ceresc trebuie s-o primeasc drept mireas a Sa. Taina aceasta mare este, gr ie$te ucenicul lui Hristos, îns nu o tain care #ine de fantezie, ci o realitate, $i înc o realitate cereasc neschimb toare. În aceast nou leg tur nu este v duvie, nici nu poate fi, afar numai dac sufletul omenesc apostaziaz $i se face necredincios. Vai, atunci v duvia e îndoit : $i trupeasc , $i duhovniceasc . Aceast c snicie duhovniceasc se deosebe$te cu mult de c snicia trupeasc : întrucât c snicia trupeasc e doar un simbol al c sniciei duhovnice$ti, în c snicia trupeasc , mai întâi vin bucuriile $i apoi am r ciunile, pe când în cea duhovniceasc întâi am r ciunile, $i apoi bucuriile. A$adar, dac dori#i s gusta#i aceast c snicie duhovniceasc , în care dragostea cre$te pe m sur ce d inuie$te, atunci ce s v sf tuiesc, decât aceasta: în numele lui Dumnezeu, duce#i-v la m n stire. Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu s v înso#easc !

Scrisoarea a 104-a

PLUGARULUI OSTOIA P., CARE ÎNTREAB' DAC' EXIST' OAMENI BINECUVÂNTA)I *I NEBINECUVÂNTA)I
Fire$te c exist . C ci dac nu ar exista, nici nu ar avea rost s cerem binecuvântare ori s vorbim despre binecuvântare. Binecuvântat sau nebinecuvântat: aceasta face marea deosebire între oameni. Leg tura nedesp r#it cu Dumnezeu aduce binecuvântare, iar desp r#irea de Dumnezeu înseamn nebinecuvântare. Asta ne înva# $i istoria evanghelic despre fiul ascult tor $i cel risipitor. De la un ins binecuvântat, întreaga cas poate spori în toate, iar de la unul nebinecuvântat întreaga cas poate da înapoi în toate. Ai citit în Sfânta Scriptur minunata 96

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi povestire despre Iosif cel binecuvântat, pe care fra#ii pizma$i l-au vândut negustorilor egipteni? Potrivit bunei Pronii a lui Dumnezeu, care întotdeauna ap r pe cel drept, Iosif a fost revândut lui Pentefri, dreg torul împ ratului egiptean. Iar acest dreg tor, dându-$i seama de cinstea lui Iosif, l-a pus peste toat averea sa. i dup$ ce l-a pus pe el peste toat$ casa sa 'i peste toate câte avea el, a binecuvântat Domnul casa egipteanului pentru Iosif, 'i a fost binecuvântarea Domnului întru toat$ avu#ia lui, în cas$ 'i în #arina lui (Facere 39, 5). A$a-i în Sfânta Scriptur , a$a e $i în via# acum $i totdeauna. Sau nu ai auzit niciodat în satul t u pe cineva zicând: „De când mi-a intrat omul sta în cas , binecuvântarea lui Dumnezeu mi-a intrat în cas ”? P trunz toarea în#elegere a poporului, insuflat de Duhul lui Dumnezeu, p trunde mai adânc în tainele existen#ei $i al celor ce se întâmpl în lume decât „creierele obosite ale celor care m soar $i judec în afara Duhului Dumnezeiesc. La fel sunt pe lume $i persoane nebinecuvântate, sau, cum ar spune turcii, ghinioniste15. Sufletul necredincios $i moralmente necurat este întotdeauna ghinionist. „Dac se apuc de pom verde, $i pe acela îl usuc ”. Proorocul Iona a fugit de la fa#a lui Dumnezeu $i s-a împotrivit poruncii Dumnezeie$ti. Prin aceasta, el s-a rupt de binecuvântarea lui Dumnezeu. Drept aceea, aproape c a pierit în urma furtunii corabia pe care c l torea, îndat ce l-au îndep rtat pe Iona de pe corabie, furtuna a încetat. Pe de alt parte, datorit binecuvântatului Pavel s-a mântuit de furtun alt corabie, care plutea spre Roma, $i pe acea corabie, 276 de suflete, dup cuvântul îngerului lui Dumnezeu care i-a spus în vis lui Pavel: Nu te teme, Pavele! Trebuie s$ te înf$#i'ezi cezarului; 'i iat$ c$ #i s-au d$ruit #ie de c$tre Dumnezeu to#i cei ce sunt în corabie cu tine (Fapte 27, 24). Mai ales în vreme de r zboi se gânde$te $i se vorbe$te mult despre oameni noroco$i $i nenoroco$i. Ace$tia sunt oamenii cu binecuvântare sau f r binecuvântare. Isus Navi a pierdut o b t lie lâng cetatea Gai din pricina ghinionului unui ho# oarecare, Ahan Ben-Harmia. Sau nu ai auzit pe nimeni zicând: „De când mi-a intrat în cas acel om” sau: „De când m-am întov r $it cu acel om, toate îmi merg pe dos”? Când se întov r $esc un om de r u $i un om de bine, cum s înainteze când unul trage înapoi, iar cel lalt înainte? Cât vreme împ ratul Solomon slujea singurului Dumnezeu Adev rat, a fost bine pentru el $i pentru casa lui $i pentru poporul lui. În cele din urm , împ ratul Solomon $i-a luat ca so#ii îns $i câteva egiptence p gâne, care au adus ghinion $i lui $i casei lui $i împ r #iei lui. Fiindc din pricina acelor femei a r mas Solomon ru$inat pentru totdeauna: casa lui a fost înro$it cu sânge fr #esc, iar împ r #ia lui s-a f râmi#at. A$a-i în Sfânta Scriptur , a$a e $i în via# , acum $i totdeauna. Tu, îns , nu te teme, numai s ascul#i acele cuvinte ale p rintelui lui Solomon, pe care Solomon n-a vrut s le asculte pân la cap t: Fericit b$rbatul care n-a umblat în sfatul necredincio'ilor, 'i în calea p$c$to'ilor n-a st$tut, 'i în scaunul pierz$torilor n-a 'ezut (Psalmul 1). Binecuvântat fie-#i Anul Nou!

Scrisoarea a 105-a

UNEII MAME, DESPRE CONCURSURILE DE MISS
Îmi aduce#i la cuno$tin# , cu prosteasc bucurie, c fiica dvs. a fost aleas Miss. Ca $i cum a#i a$tepta s v $i felicit. Mie îmi e ru$ine $i s scriu despre acest lucru, iar în loc de felicit ri v fac cunoscut profunda mea comp timire. Nu $tiu de ce mai spune#i în scrisoare: „Pentru fiica mea, ca fat educat , lucrul acesta este foarte m gulitor”. C ci, ce se poate spune despre educa#i $i needuca#i în zilele noastre? Între numeroasele crize contemporane, criza educa#iei este una dintre cele mai importante. Cine $tie care poate fi numit cu mai mult temei
15

Respectivul cuvânt este de origine turc , în sârbe$te - bak-suzluk (n. tr.).

97

Episcop Nicolae Velimirovici educat : o dam de la ora$ sau o ciob ni# sfioas de la munte! În aceast privin# nu se va ajunge la o în#elegere pân ce nu ne vom întoarce la concep#ia despre educa#ie a poporului $i nu vom spune, în armonie cu multele milioane de glasuri ale poporului: educat (obrazovan) este cine are obraz. Iar cine nu are obraz nu este educat, oriunde ar locui, orice pozi#ie ar ocupa $i orice gr mad de cuno$tin#e ar avea în cap. În satele noastre din *umadia, despre frumuse#e se $opte$te, iar despre caracter se vorbe$te cu voce tare. Asta vine din adânca con$tientizare de c tre popor a faptului c frumuse#ea este un lucru trec tor $i care nu depinde de om, în vreme ce caracterul este un lucru netrec tor $i care depinde de om. *ti#i, oare, cântecul popular despre Mili#a fecioara? Ce minunat le-a r spuns unor lingu$itori: Nu-s din iele ca s adun norii, Ci-s fecioar s privesc în fa# ! Concursurile moderne de Miss sunt un obicei al vechilor popoare latine. În fapt, este doar un comer# abil disimulat cu prostituate. A#i urm rit soarta multelor Miss din Europa? Ce trist! C snicii stranii, copii din flori - s rmanii copii! -, procese senza#ionale între so#i, sinucideri. Iat -v rubrica la care sunt înscrise de obicei „reginele frumuse#ii”! Oare $i fiica dvs... Mai bine i-a#i fi dat s citeasc actul despre moartea eroic a tat lui ei în )er-Planina decât s o fi expus la un concurs pestri# $i primejdios. Cine v poate garanta c marea dvs. bucurie nu se va preface grabnic într-o nespus întristare $i în ru$ine - ru$ine c v ve#i închide în camer $i v ve#i ascunde fa#a cu mâinile de lumina soarelui? *i ve#i $ti c vecinii chicotesc r ut cios, $i asta v va rupe $i mai mult inima. Dintre toate ispitele cu care omul are a se m sura în sine însu$i, frumuse#ea este, oricum, cea mai anevoie de biruit. Ea a fost biruit de sfânta Ecaterina $i Varvara $i Anastasia $i Parascheva $i multe altele, care au cunoscut în sine o frumuse#e mai înalt decât cea de pe sine. Dar va putea, oare, s o biruie fiica dvs., care este lipsit de o vedere duhovniceasc puternic $i care s-a expus o dat de bun voie la târgul frumuse#ii? S nu dea Dumnezeu, Puternicul! C ci frumuse#ea este un ghe#ar de pe care se alunec sigur în adâncul de foc. Negustorii americani de filme au n scocit - cu totul din capul lor, mai mult pentru comer# - c Iuda vânz torul era cel mai frumos dintre cei doisprezece apostoli. Asta, fire$te, nu se poate dovedi cu nimic în lume afar , poate, de sfâr$itul lui Iuda. Precum a#i auzit $i a#i citit negre$it, sfâr$itul lui a fost asem n tor cu cel al unora dintre reginele $i regii moderni ai frumuse#ii. Acest „frumos” Iuda, dup ce L-a vândut pe Fiul lui Dumnezeu, s-a coborât la pârâu $i s-a spânzurat. i aruncând argin#ii în templu, a ie'it 'i s-a spânzurat. Cine merge la plimbare cu diavolul departe, greu se mai întoarce la calea dreapt . Ce s v sf tuiesc? M rita#i-v fiica cât mai degrab , $i cu cât mai modest, cu atât mai bine. Cu un brutar sau cu un cizmar. Fire$te, dac acel om cinstit se va hot rî s ia asupra sa o r spundere ca aceasta. A$a pute#i trage n dejde c ve#i tr i s v bucura#i de nepo#i legiui#i, $i ve#i da mul#umit lui Dumnezeu. Dup atotputernicia Sa, F c torul îl poate opri pe om ca s nu cad pe calea lunecoas pe care a apucat-o din ne$tiin# ori sl biciune. Fie ca El s v stea într-ajutor dvs. $i celor pe care îi iubi#i cel mai mult pe lume copiilor dvs.

Scrisoarea a 106-a

UNUI UCENIC CARE CAUT' SFAT PENTRU VIA)A DUHOVNICEASC'
Nu pot s -#i spun cât m-a bucurat scrisoarea ta. Dup ce am citit-o, am strigat: „Iat -1 pe eroul T u, Doamne, binecuvânteaz -1!” C ci cu adev rat e$ti un erou, de$i n-ai decât cincisprezece ani. În casa st pânului t u vezi în fiecare zi numai neîn#elegeri, ur $i r steli. În pr v lie, unde umpli $i gole$ti l zi, auzi de la ceilal#i tovar $i numai înjur turi $i necuviin#e. 98

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi Pe strad $i pretutindeni în jur -sminteli, $i doar sminteli. Îns duhul t u de erou nu prime$te nici una dintre smintelile acestea ce n v lesc asupra ta prin ochi $i prin urechi. *i a$a se împline$te cu tine vorba: „Ce-a v zut nu a v zut, ce-a auzit n-a auzit”. Ah, cum #i se p reau toate acestea cu totul altfel când ai venit din satul t u la ora$! P $ind pentru prima dat în acel ora$ - îmi scrii -, ai v zut case mult mai frumoase decât biserica voastr din sat. *i p $eai cu cutremur $i cu cinstire pe str zi, sup rându-te pe picioarele tale fiindc aduceau praful de la #ar în acea mul#ime de biserici, în acea nemaiv zut cur #ie $i sfin#enie. Înaintea multor case înalte î#i f ceai cruce, cum î$i face cruce omul când vede o biseric . Vai, #i se t ia suflarea! Te-ai întors $i ai început s fugi c tre satul t u. Te-ai gândit, îns , c nu ai deloc putin# de întoarcere. Ai început s plângi cu amar, $i $tergându-#i lacrimile cu n frama te-ai întors în ora$. De atunci a trebuit s î#i aduni în fiecare zi toat puterea, toat via#a ta mic , pentru a înfrunta groz viile peste groz vii care te înconjurau. Câteodat auzeai b tând clopotele la biseric , de$i biseric nici nu ai v zut înc în acel loc, $i te gândeai: „Sunt îngerii, care trag clopotele în cer vestind lumii stricate înfrico$ata Judecat !” St pânii t i nu merg niciodat la biseric , $i ca atare nu merg nici ucenicii $i nici calfele. Arzând întreg de dorin#a sfintelor slujbe, te-ai încumetat o dat s o rogi pe st pâna ta s te lase la biseric . La care ea a izbucnit în hohote de râs, te-a târât în sala de mese, unde se lua gustarea de diminea# , $i a strigat printre hohote: „Gândi#i-v ce i-a trecut prin minte popii stuia mititel - s mearg la biseric !” *i to#i au început s chicoteasc , parc erau nebuni. Toate furtunile acestea, îns , n-au f cut decât s înt reasc mai mult pomul vie#ii tale. Pe cât a crescut ura fa# de sminteli, pe atât a crescut $i dragostea fa# de Dumnezeu. *i te-ai p zit întru credin# , întru cinste $i întru cur #ie. Mare erou al lui Dumnezeu, Domnul s te binecuvânteze! Cu David îmi semeni, care ca fl c iandru l-a omorât pe Goliat! *i tu ai biruit multe rele mari precum Goliat, care voiau s omoare sufletul t u. Iar acum, dup ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, te-ai mântuit de multele sminteli, cau#i sfat $i pravil dup care s -#i mântuie$ti în continuare sufletul t u. Copilul meu de aur, fii viteaz $i pe mai departe, $i Dumnezeu nu te va p r si. Numai, zici tu, s fie doar dou sau trei reguli, ca s #i le po#i aduce u$or aminte! Bine, iat c nu î#i dau mai mult de trei reguli: - prima regul : s cite$ti poruncile lui Hristos din mica Evanghelie pe care #i-o trimit. - a doua regul : împline$te dup putere acele porunci pe care le cite$ti $i le în#elegi bine; $i - a treia regul : roag -te lui Dumnezeu ca s -#i deschid în#elegerea, încât s în#elegi limpede ce cite$ti, $i ca Duhul Sfânt s î#i dea putere, încât s po#i înf ptui cele citite. Dumnezeu s te înt reasc cu binecuvântarea Sa!

Scrisoarea a 107-a

MUNCITOAREI DE FABRIC' STANCA K., CARE ÎNTREAB' CE ÎNSEAMN' CUVINTELE „)IE DOAMNE”
La sfâr$itul fiec rei ectenii, preotul cheam poporul s se dea în chip deplin Domnului Hristos, zicând: „Pe noi în$ine, $i unii pe al#ii, $i toat via#a noastr lui Hristos Dumnezeu s o d m!” La care poporul r spunde: „)ie, Doamne!” Acestea sunt ni$te cuvinte foarte importante, $i pot fi aplicate în multe împrejur ri din via#a omeneasc . Când ai s n tate $i spor la treab , înal# -#i inima $i zi: „)ie, Doamne!” Când oamenii te cinstesc $i te laud , spune-#i în sinea ta: „Nu eu merit asta, asta nu se cuvine mie, ci - )ie, Doamne!” Când î#i trimi#i copiii la munc ori la $coal ori în armat , binecuvânteaz -i din pragul casei tale $i zi: „îi dau în grij - )ie, Doamne!” Când te lovesc invidia omeneasc $i necredin#a prietenilor, nu c dea cu duhul $i nu 99

Episcop Nicolae Velimirovici #ine am r ciune în inima ta, ci zi: „Toate acestea le dau spre judecat $i dreptate - )ie, Doamne!” Când mergi în urma sicriului ce poart tot ce ai mai drag, p $e$te cu vitejie ca atunci când duci un dar celui mai mare prieten, $i zi: „Acest suflet drag #i-1 aduc în dar - )ie, Doamne!” Când se vor aduna asupra ta chipurile întunecate ale ispitelor dr ce$ti, $i suferin#elor, $i bolilor, nu dezn d jdui, ci spune: „Ajutor $i mil cer - )ie, Doamne!” Când îngerul mor#ii va veni la patul t u, nu te speria - prieten este -, ci iart -te cu aceast lume $i spune: „Sufletul meu poc it îl dau în mâini - )ie, Doamne!”

Scrisoarea a 108-a

COFETARULUI STAVRO L., R'SPUNS LA ÎNTREBAREA: „TREBUIE S' NE TEMEM DE MOARTE?”
Ai auzit de fericitul Avacum diaconul? Când turcii îl duceau prin Belgrad ferecat în lan#uri ca s -l trag în #eap , acest bosniac viteaz cânta: „Sârbul este al lui Hristos, se bucur de moarte!” Cuvintele acestea sun cu totul în duhul apostolului Pavel, care le scrie filipenilor: Dorin#$ am a m$ slobozi 'i împreun$ cu Hristos a fi, iar a r$mânea în trup mai de folos este pentru voi (l, 23). Apostolul nici nu vorbe$te de moarte, ci doar de trecere din aceast via# în cealalt . *i se bucur mai mult de cealalt via# decât de aceasta. L-am întrebat nu demult pe un b trân zdrav n: „Ce ai dori cel mai mult pe lume de la Dumnezeu?” Punându-$i mâna pe piept, el a r spuns: „Moartea, $i numai moartea!” - „Dar crezi în via#a de dup moarte?” -„Tocmai pentru credin#a asta $i doresc moarte cât mai grabnic ”, a zis b trânul. Necredincio$ii se tem de moarte, fiindc socot c moartea este deplin nimicire a vie#ii. Pe de alt parte, mul#i oameni credincio$i se tem de moarte deoarece cred c nu $i-au împlinit misiunea în aceast lume: nu $i-au scos copiii la drumul bun, sau nu au terminat lucrarea pe care au început-o. Ba chiar $i unii oameni sfin#i s-au temut în ceasul mor#ii. Când îngerii s-au pogorât ca s ia sufletul sfântului Sisoe, acel om îngeresc s-a rugat s -l lase înc pu#in în aceast via# ca s se poc iasc $i s se preg teasc pentru via#a de dincolo. A$adar, sfin#ii nu s-au temut de moarte, ci de judecata lui Dumnezeu de dup moarte. *i aceasta este singura fric îndrept #it a cre$tinului, ce crede cu t rie în via#a de dincolo $i în judecata lui Dumnezeu. Iar f r credin#a în via#a cealalt , cereasc , frica este o funie de gât, prin care moartea îi trage pe osândi#i în gâtlejul s u. Pentru necredincio$i, via#a nu este altceva decât un vânt al mor#ii, vânt ce ridic $i coboar cenu$a sa moart ; r scole$te aceast cenu$ $i o astâmp r . Dac necredinciosul ar gândi logic pân la cap t, ar trebui s spun c via#a, de fapt, nici nu exist . Pentru el, moartea e singura lui credin# ; moartea e singura putere ve$nic ;, moartea e singurul dumnezeu. Iar pentru noi, cre$tinii, moartea e terminarea unei $coli, semnalul încheierii unui stagiu militar $i podul pentru întoarcerea acas ; de fapt, moartea nu e, în sine, nimic pentru cei ce cred în Hristos. El i-a spus Martei - $i asta ne-o spune $i ast zi nou : Eu sunt învierea 'i via#a; cine crede în Mine, 'i de va muri, viu va fi viu. În cine vom crede dac nu în Hristos, frate Stavro? În oameni nu po#i crede nici când î$i spun numele, $i mai pu#in când spun: „O s -#i pl tesc mâine”, iar cel mai pu#in când vorbesc despre lucruri adânci $i înalte. Afar de Fiul lui Dumnezeu, nimeni nu $tie nimic nici despre moarte, nici despre ceea ce ne a$teapt dup moarte. El îns a $tiut, $i ne-a vestit, $i ne-a ar tat. Biruin#a Lui nimice$te moartea, dup cuvântul Apostolului. *i atunci, pentru ce s ne sperie ceea ce a fost nimicit de învierea lui Hristos? Nu se lipe$te frica mor#ii de cei ce s-au lipit de Hristos, Biruitorul mor#ii $i D t torul vie#ii. 100

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi *i totu$i, o fric r mâne, cu totul la locul ei $i îndrept #it . Este acea fric pe care $i sufletele sfinte o sim#eau în fa#a mor#ii. Este frica nu de moarte, ci de nepreg tirea pentru via#a de dup moarte. Fric de propria necur #ie sufleteasc . Fiindc cei necura#i nu-L vor vedea nici pe Dumnezeu, nici via#a cea adev rat din sfintele ceruri. Domnul s -#i fie b rb #ie $i mângâiere!

Scrisoarea a 109-a

COMANDANTULUI *CEPAN DJ., CARE ÎNTREAB' CE S' FACEM CA S' NE FIE MAI BINE
Dup cum singur spui, ai slujit sub un singur domnitor mul#i ani. Nu trecea zi f r s -#i aminte$ti de st pânul t u, de voia lui, de poruncile lui, de planurile lui. Iar acest domnitor era om muritor - $i a murit. Exist îns un Domnitor Care nu este muritor $i nu moare, Care a fost Domnitor $i asupra domnitorului t u, dup cum este asupra tuturor împ ra#ilor $i prin#ilor acestei lumi. Este Domnul Dumnezeu, F c torul $i Atot#iitorul cerului $i p mântului. Nu e cu totul ra#ional $i firesc ca oamenii, supu$i ai acestui Domnitor al domnitorilor, în fiecare zi s se gândeasc la El, s afle voia Lui, s cerceteze poruncile Lui, s p trund planurile Lui? Dar tocmai ceea ce este ra#ional $i firesc mul#i oameni au lep dat, urmând numai $i numai voin#ei proprii, gândirii proprii, regulilor $i legilor proprii. Iar rodul evident al acestui lucru este în vremea de acum: tulburare, neorânduial , dezn dejde, pr pastie împrejurul oamenilor $i în oameni. V zând $i singur toate acestea, întrebi mirat: „Ce s facem ca s ne fie mai bine?” Nu#i voi r spunde eu, ci-l voi l sa pe un om sfânt s î#i r spund . Se poveste$te c în vremea veche ajunsese în Egipt s fie o stare a$a de rea între oameni cum este starea de acum din lume. Atunci, doi prieteni dezn d jdui#i din Alexandria au hot rât s umble prin lume $i s caute m car un om în#elept $i fericit. Dup ce au c utat mult $i în zadar, au dat pân la urm peste un om sfânt într-o dumbrav singuratic . Acela li sa închinat pân la p mânt $i i-a primit cu bucurie în coliba sa. Dup o îndelung împreun vorbire $i cercetare, cei doi c l tori s-au încredin#at c aflaser , cu adev rat, omul în care în#elepciunea $i fericirea se întâlneau. *i i-au strigat: Dar, omule al lui Dumnezeu, noi nu putem tr i ca tine! Deci, cum putem fi ferici#i? A început s plâng omul lui Dumnezeu $i, ridicându-$i ochii c tre cer, a gr it printre lacrimi: Nici nu este nevoie s tr i#i ca mine; ci ca s fi#i mai ferici#i decât sunte#i, urma#i aceast pravil : gândi#i-v la Dumnezeu m car cât v gândi#i la oameni, teme#i-v de Dumnezeu m car cât v teme#i de oameni, cinsti#i-L pe Dumnezeu m car cât îi cinsti#i pe oameni, ruga#i-v lui Dumnezeu m car cât v ruga#i de oameni, n d jdui#i în Dumnezeu m car cât n d jdui#i în oameni, c uta#i ajutor de la Dumnezeu m car cât c uta#i de la oameni, împlini#i legea lui Dumnezeu m car cât împlini#i legea oamenilor, da#i mul#umit lui Dumnezeu m car cât da#i mul#umit oamenilor, sl vi#i pe Dumnezeu m car cât îi sl vi#i pe oameni! Dup ce au ascultat acest abecedar de via# $i purtare, cei doi prieteni s-au întors mul#umi#i la casele lor. Acesta e r spunsul $i pentru tine, sl vite comandante, $i strig -l în urechi $i altora. Iar eu pot ad uga numai atât: nu se poate trece pe lâng acest abecedar de-a dreptul la o carte grea. Domnul s te bucure!

101

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 110-a

UNEI MONAHII CARE ÎNTREAB' DESPRE ALUAT *I CELE TREI M'SURI DE F'IN' (MATEI 13, 33)
Domnul a zis: Asemenea este împ$r$#ia cerurilor aluatului pe care luându-l o femeie l-a ascuns în trei m$suri de f$in$, pân$ ce s-a dospit toat$. Ai vrea, cinstit sor , s afli taina acestor cuvinte, într-adev r, în ele este o mare tain duhovniceasc . În#elegerii trupe$ti ea pare caraghios de simpl - fiindc$ omul trupesc nu în#elege cele ce sunt de la Duhul lui Dumnezeu... c$ci duhovnice'te se judec$ acestea. Iar dac se judec duhovnice$te, precum le judecau sfin#ii, aceast pild arat astfel: aluatul înseamn Duhul Sfânt, femeia înseamn sufletul omenesc, aluatul $i ascunsul - de la Dumnezeu ia $i în sine ascunde, cele trei m suri cele trei puteri ale sufletului: mintea, inima $i voin#a, f ina - toate trei în starea fireasc obi$nuit ; toat se dospe$te - toat se p trunde de Duhul Sfânt. Cu alte cuvinte: sufletul cre$tinesc, când se învrednice$te, prime$te de la F c torul s u pe Duhul Lui. Primindu-L, Îl #ine în minte pân ce mintea se îndumnezeie$te; $i-L #ine în inim pân ce inima se îndumnezeie$te; $i-L #ine în voin# pân ce toat voin#a se îndumnezeie$te; $i neîncetat Îl tine în toate cele trei m suri în acela$i timp, pân ce tot sufletul se îndumnezeie$te. Când totul se îndumnezeie$te, atunci se $i lumineaz , $i cre$te ca aluatul dospit. *i astfel, sufletul devine mare $i bogat $i sfânt. Atunci sufletul este în stare ca $i pe trupul s u, fiind acesta organ al s u, s -l înduhovniceasc , s îl renasc $i s -l sfin#easc . Nu este a$a împ r #ia lui Dumnezeu? *i nu e minunat pilda? Pace #ie $i har de la Domnul!

Scrisoarea a 111-a

UNUI P'RINTE CARE SE PLÂNGE DE FIUL NERECUNOSC'TOR
Îmi scrii cum l-ai trimis la $coli de comer# ca s ajung mai înv #at $i mai bun decât tine. Mai înv #at a ajuns, îns mult mai r u decât tine. A stricat atât numele lui, cât $i numele t u în ora$ mai repede decât #i-a trebuit #ie ca s ajungi calf . *colindu-l în str in tate, ai f cut economie nu numai de la trupul t u, ci $i de la Dumnezeu $i de la sufletul t u. Ai încetat s mai mergi la biseric - cost : trebuie s aprinzi lumânare $i s dai b nu#ul în farfuria de chet ! Ai încetat $i s -#i mai pr znuie$ti slava - cost : pr jitura, $i oaspe#ii, $i preotul! Toate acestea le-ai l sat numai ca el s se instruiasc la Viena $i Paris. *i, într-adev r, a devenit în anumite privin#e mai priceput ca tine: $tie mai bine s se descurce în registre, precum $i contabilitatea dubl , îns clien#ii ocolesc, cumva, pr v lia ta. Ai împietrit de ciud . „Cum a$a”, te-ai întrebat în sinea ta, „fiul sta al meu $tie limbile $i abilit #ile $i valutele $i bilan#urile întregii Europe, dar la mine, ignorantul, venea lumea, iar la el, savantul, nimeni - dar nimeni?” S rmane omule, tu ui#i un mic am nunt, de care depinde atât succesul în comer#, cât $i victoria în r zboi. Lumea vrea un om, iar tu îi oferi un savant. Omul se teme s aib de-a face cu un savant-neom. De aceea clien#ii t i de mai înainte trec cu capetele plecate pe lâng pr v lia ta $i intr în alte magazine. Cu bani grei ai cump rat un neom, un ratat. Fiul t u nu vrea s $tie de nici un lucru din câte sunt cinstite în popor $i în ora$ul vostru. Dumnezeu, suflet, rug ciune, slav$, milostivire, omenie, îng duin# - toate acestea sunt pentru el pove$ti de-ale voastre, ale b trânilor negustori ignoran#i. La magazin este întotdeauna nervos $i sup rat; numai la cafenea e vesel. Cafeneaua îi este de fapt cas , iar acas $i la pr v lie vine ca turist, îns pe cine îl 102

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi binecuvânteaz cafeneaua, casa îl blesteam . În cele din urm , te-a tras pe sfoar cu atâta îndemânare, încât acum te-ai încredin#at deplin c într-adev r este mai priceput ca tine. )i-a explicat c pentru a avea succes $i pentru a moderniza magazinul este nevoie s treci totul pe numele lui. F r de r utate, ai acceptat propunerea lui - iar el, maestru al contabilit #ii duble, a legalizat totul la tribunal. Tu nici nu #i-ai dat seama ce înseamn toate acestea pân când într-o zi, sup rat dup o noapte de be#ie, #i-a spus pe $leau c e$ti cer$etor pe drumuri, f r un cap t de a# . Mâniindu-te, te-ai dus la tribunal, $i la avoca#i, $i la prieteni - îns to#i, cercetând treaba, #i-au spus acela$i lucru: c fiul, cu îndemânare, te-a scos de tot din averea ta. *i multe altele îmi mai scrii despre zadarnicele încerc ri de a-#i redobândi ceea ce ai strâns cu sudoare $i cinste într-o via# de om. *i, în cele din urm , întrebi dezn d jduit dac este p cat s î#i omori fiul-neom. La ce bun s omori un mort? Nu este ori$ice neom un hoit ce putreze$te în v zul lumii? Nu-#i omorî, a$adar, fiul, ci f apel la Cel ce singur poate $i pe fiul t u s -l învie, $i pe tine s te mântuiasc . Mai bine cer$etor cu suflet decât r uf c tor f r suflet. Tot tu e$ti mai bogat decât fiul t u. *i tu po#i s -l aju#i pe el mai mult decât el pe tine. Întoarce-te la tot ce ai l sat de dragul fiului, întoarce-te la Dumnezeu, la biseric , la slav$; întoarce-te la sufletul t u. *i dac nu ai lumân ri, nici pr jituri, nici bani, Dumnezeu vede: tu adu în locul acestora suspine, $i lacrimi, $i rug ciuni. Chiar de va trebui s cer$e$ti, tu spune la pragurile str ine: „Da#i de poman o pâine $i o lumânare: pâine mie, b trânului, iar lumânare fiului meu spre mântuire!” A$a s spui $i la pragul fostei tale pr v lii, s aud $i el. Iar când vei cere cu ru$ine, asta va fi ca $i cum ai fi câ$tigat prin munc . Atunci s mergi $i s aprinzi lumânarea în biseric . Prin aceasta vei cutremura atoatev z toarele ceruri, $i ele î#i vor ajuta. Mai bine vei rezolva treaba cu lumânarea decât cu securea. Dumnezeu s -#i fie într-ajutor!

Scrisoarea a 112-a

TÂMPLARULUI ILIA S., DESPRE CUVINTELE LUI HRISTOS DE LA MARCU 9, 1
Cuvintele despre care întrebi ale Mântuitorului gl suiesc: Amin gr$iesc vou$, c$ sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pân$ când nu vor vedea împ$r$#ia lui Dumnezeu venind întru putere. Unii tâlcuitori strâmbi ai Evangheliei spun c Domnul însu$i credea, pas mite, c sfâr$itul lumii avea s fie chiar în acea genera#ie, a$a încât unii dintre cei de fa# aveau s ajung s îl vad . A$a spun cei ce întotdeauna cred c pe umerii lui Hristos st tea capul lor. Hristos, îns , spune: nu vor gusta moartea pân$ ce nu vor vedea împ$r$#ia... Ceea ce înseamn c tot vor trebui s moar trupe$te! Este limpede, a$adar, c spusele de mai sus nu sunt privitoare la sfâr$itul lumii $i la vederea cea de ob$te a împ r #iei lui Dumnezeu din acea lume îngereasc - ci Mântuitorul vorbe$te aici despre împ r #ia cerurilor, care din acea lume p trunde în sufletul dreptului în chipul puterii Duhului Sfânt înc din via#a de pe p mânt, înainte de gustarea mor#ii. Dup ce omul se cur # prin poc in# de toat întin ciunea, în sufletul lui se pogoar puterile de sus ale Duhului Dumnezeiesc, $i sufletul simte atunci împ r #ia lui Dumnezeu în sine. Vei întreba: „Cum o simte?” Ca dreptate 'i pace 'i bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14, 17). *i o mai simte ca pe o putere l untric , duhovniceasc , dup cuvântul aceluia$i Apostol: împ$r$#ia lui Dumnezeu nu este în cuvânt, ci în putere (l Cor. 4, 20). *i o mai simte ca pe o neobi$nuit lumin cereasc : c$ Dumnezeu, Care a zis s$ lumineze dintru întuneric lumina, Acela a str$lucit în inimile noastre (2 Cor. 4, 6). Iar când sufletul omenesc se umple de dreptate $i pace $i bucurie $i putere $i lumin , omul strig întru r pire, ca cineva care a aflat o 103

Episcop Nicolae Velimirovici comoar ascuns în #arin : Avva, P$rinte! Fiul lui Dumnezeu S-a mic$orat pe Sine $i S-a pogorât între oameni ca s -i fac pe oameni fii ai lui Dumnezeu. i întrucât sunte#i fii, spune binevestitorul lui Dumnezeu, a trimis Dumnezeu Duhul Fiului S$u în inimile voastre, care strig$: „Avva, P$rinte!” (Gal. 4, 6). Adic : cei care primesc întru sine acela$i Duh care era în Iisus, Fiul lui Dumnezeu, se fac rude ale lui Dumnezeu, fii ai lui Dumnezeu dup mila $i harul Celui Preaînalt. „Cum”, vei întreba tu, „s intre împ r #ia lui Dumnezeu în noi $i totodat noi s intr m întru împ r #ia lui Dumnezeu?” Este un lucru foarte simplu. *i aerul intr în noi, $i noi în aer. *i lumina intr în noi, $i noi în lumin . *i mireasma câmpului înflorit intr în noi de departe, $i noi intr m în aceast mireasm . La fel $i cu împ r #ia lui Dumnezeu. Ea vine la noi $i intr în noi înc din aceast via# vremelnic , aici pe p mânt. Iar când ne vom desp r#i de aceast lume, noi vom intra în împ r #ia lui Dumnezeu. Când citim Tat$l nostru, spunem: vie împ$r$#ia Ta! Adic : „S Te s l $luie$ti în noi prin Duhul T u $i s pui st pânire pe sufletele noastre ca pe împ r #ia Ta!” Ceea ce s-a spus pân acum este valabil pentru to#i cre$tinii care se ostenesc $i îl roag pe Dumnezeu s se s l $luiasc în ei împ r #ia lui Dumnezeu - fiindc Domnul a rostit cuvintele acestea $i înaintea apostolilor $i înaintea a mult popor; îns pentru apostoli, aparte, aceste cuvinte ale lui Hristos privesc în chip prorocesc Schimbarea Domnului la fa# , care, dup cuvintele sfântului Teofilact al Ohridei, a fost chip al viitoarei slave cere$ti, adic al acelei slave întru care vor fi drep#ii: „*i precum Hristos, când S-a schimbat la fa# , a str fulgerat în chip minunat, la fel $i în acela$i chip vor str luci $i drep#ii”. Petru, Iacov $i Ioan au fost acei unii care au v zut Schimbarea la fa# a lui Hristos pe Tabor; îns $i to#i apostolii au v zut $i au sim#it la Cincizecime împ r #ia lui Dumnezeu, cum s-a pogorât prin Duhul Sfânt din cer asupra lor în chipul limbilor de foc. Hristos s te binecuvânteze $i s î#i dea s sim#i împ r #ia lui Dumnezeu întru putere înc în acest veac $i în trupul t u cel muritor. S sim#i $i s veste$ti fra#ilor t i vestea de bucurie privitoare la împ r #ia lui Dumnezeu, împ r #ia vie#ii, $i a luminii, $i a bucuriei ve$nice!

Scrisoarea a 113-a

UNUI SCRIITOR, DESPRE CEEA CE TREBUIE S' FACEM ÎN ACEST AN PENTRU PACEA MONDIAL'
În lunga dvs. scrisoare a#i binevoit s da#i singur r spunsul la întrebarea pus - r spuns pe care mie îmi este lesne s -l în#eleg, îns greu s mi-1 însu$esc. dvs. spune#i: „S nu se adune $i s nu hot rasc cu privire la pacea mondial mini$trii diferitelor state, ci în fiecare stat s aleag nemijlocit poporul câ#iva oameni care s se adune $i s hot rasc cu privire la pace”. A$a r spunde#i dvs., cu încredin#area c în acest fel negre$it va fi evitat r zboiul $i va fi statornicit o pace trainic între popoare. Iar eu întreb: cine va organiza aceste alegeri, dac nu tot aceia$i mini$tri? Prin urmare: cine ar putea fi ales, dac nu tot aceia$i mini$tri sau cei de un cuget cu ei? Dac a#i fi spus: „S fie chemat un preot, s fac sfin#irea apei în casa unde se hot r $te cu privire la pace, s adumbreasc acea cas cu sfântul semn al crucii lui Hristos $i s-o c deasc cu t mâie, $i abia apoi s înceap convorbirile $i acordurile”, propunerea dvs. ar fi fost în#eleas de popoarele lui Dumnezeu din lume ca un apel îndrept #it la Atotputernicul F c tor (iar de f c torii de pace politici, poate, ca un apel incompetent). Nu este îns mai bine s fie l sat fiecare om ra#ional s fac ceea ce îl înva# duhul, iar eu $i dvs. $i mul#i al#ii, care nici nu aleg, nici nu sunt ale$i, s ne întreb m: „Ce s facem noi în acest an pentru binecuvântata pace între oameni?” Dac vom pune astfel întrebarea, m voi întoarce la cele trei lucruri cu care preotul ortodox intr adeseori în orice cas cre$tineasc - iar acestea sunt 104

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi apa, crucea $i t mâia. Apa - lacrimile, crucea - credin#a, t mâia - rug ciunea. Cu lacrimile poc in#ei s ne cur #im de p catele din Anul Vechi, cu credin#a s ne înviem sufletul $i s îl îndrept m înaintea sfintelor ceruri, iar cu rug ciunea s cerem de la Domnul ceea ce este de neap rat trebuin# pentru noi $i to#i fra#ii no$tri de pe aceast planet - deci $i binecuvântata pace între oameni. *ti#i c în acest an va cre$te $i va aduce road grâul care a fost sem nat anul trecut. De asemenea, tot r ul nostru care a fost sem nat anul trecut trebuie s creasc $i s aduc road road blestemat - de nu-l vom dezr d cina $i nu vom sem na în locul lui binele. S nu ne fie Anul Nou precum Anul Vechi, ba înc $i mai r u! Iar dezr d cinarea semin#ei rele $i sem narea celei bune se cheam , dup în#elesul ei duhovnicesc, poc in# . Poc in#a este cuvântul de început în Evanghelie. Poc$i#i-v$ este primul cuvânt al t cutului proroc de la Iordan, Botez torul lui Hristos. Poc$i#i-v$ 'i crede#i în Evanghelie este prima propov duire a lui Hristos. Iar dup trei ani de pov #uire a ucenicilor S i pe calea tuturor virtu#ilor, Domnul le-a predanisit înv # tura tainic despre pace. V-am spus aceasta, zice, ca întru Mine pace s$ ave#i... Pace las vou$, pacea Mea o dau vou$. Iar asta înseamn în primul rând c pacea este de la Dumnezeu $i dar al lui Dumnezeu, iar în al doilea, c pacea vine la sfâr$it ca o încununare $i road a multelor nevoin#e morale $i a tuturor celorlalte virtu#i - pe vârful sc rii a c rei prim treapt este poc in#a. În primul rând trebuie s fie pace în oameni, $i dup aceea între oameni. Cine ar fi $tiut asta vreodat , de nu s-ar fi vestit în Evanghelie? În primul rând vine pacea cu Dumnezeu, $i doar apoi pacea între oameni. Este limpede c pace poate fi numai dac omul nu-l prive$te pe om prin aer, ci prin Hristos. *i este limpede, în continuare, c fiecare om viu poate ajuta s fie pace în lume $i poate fi colaborator la congresul p cii f r s se mi$te din locul s u $i r mânând necunoscut de to#i, afar doar de Dumnezeu. De ne-ar da Pronia cât mai mul#i asemenea tainici colaboratori în lume între fiii lui Dumnezeu, ce au un singur str mo$ pe p mânt $i un singur Tat în cer.

Scrisoarea a 114-a

COMANDANTULUI P. L. CARE SE PLÂNGE DE NEDREPTATEA OMENEASC'
Spui c nu e$ti vinovat de lucrul pentru care ai fost condamnat, într-o înc ierare de noapte a fost omorât pe strad un om. Uciga$ii au fugit, iar tu te-ai nimerit întâmpl tor în apropierea mortului când a venit poli#ia. Te juri c ai fost osândit nevinovat. Acum te tângui de nedreptatea omeneasc . Dup prima ta scrisoare, te-am rugat s -mi m rturise$ti toat via#a ta. *i ai f cut aceasta. Dup ce am citit a doua ta scrisoare, am strigat: „P i ai meritat-o!” Omul lui Dumnezeu, ai meritat aceast grea pedeaps dac nu pentru acea f r delege, îns f r îndoial pentru celelalte f r delegi ale tale. Judec torul Atotv z tor a v zut celelalte, numeroase, f r delegi pe care le-ai f cut de-a lungul întregii vie#i, dar dup mila Sa $i dup metoda Sa cunoscut le-a ascuns de martorii omene$ti, a$teptând poc in#a ta. Tu îns nu te-ai poc it, nici nu te-ai m rturisit, nici lui Dumnezeu nu te-ai rugat, nici nu te-ai împ rt $it. Dimpotriv , ai continuat s faci r u în tain , $i erai gata s ucizi pe oricine te-ar fi împiedicat în faptele tale necinstite. Numai pentru s lb ticia fa# de so#ia ta, $i meritai închisoarea. Ea nu te-a dat în judecata p mânteasc . Tânguirile ei au ajuns îns înaintea Ve$nicului Judec tor. Ca s te abat de la toate c ile tale cele rele $i s te îndrepteze pe calea drept #ii; ca s î#i aminteasc de suflet $i de moarte $i de înfrico$ata Judecat a lui Dumnezeu: de asta te-a adus F c torul destinelor în acea noapte la locul f r delegii. *i ai fost prins de oameni $i osândit la robie de c tre oameni. Cazul t u îmi seam n cu cel al unui mare sfânt cre$tin, Efrem Sirul. În tinere#ea sa, 105

Episcop Nicolae Velimirovici Efrem a p c tuit mult, dar n-a fost osândit pentru nici unul dintre p cate. S-a întâmplat, totu$i, ca ho#ii s fure oaia unui vecin. Vecinul l-a învinuit pe Efrem - $i Efrem, cu totul nevinovat de acel furt, s-a trezit la închisoare. Am rât de nedreptatea omeneasc , Efrem a început s plâng $i s se tânguiasc înaintea lui Dumnezeu. Pe când z cea îns în închisoare dimpreun cu mul#i al#i f c tori de rele, a intrat în vorb cu ei. A întrebat la rând pe fiecare pentru ce a ajuns în temni# . Unul i-a zis una, altul alta. În p catele lor, Efrem $i-a recunoscut propriile p cate, pentru care nimeni nu îl pârâse, nici nu îl osândise. *i duhul lui s-a de$teptat, $i a cunoscut c ajunsese la închisoare nu pentru oaia furat , ci pentru celelalte multe f r delegi ale sale. *i s-a poc it Efrem cu inim înfrânt înaintea lui Dumnezeu pentru toate f r delegile sale. *i a început s -L roage plângând pe Dumnezeu s -i ierte p catele cele t inuite, mul#umindu-I totodat c a fost aruncat în temni# pentru ceea ce nu f cuse. *i grabnic a fost slobozit ca nevinovat. Aceast întâmplare îns a pricinuit o întors tur deplin în sufletul lui Efrem. Închisoarea l-a primit p c tos, $i l-a slobozit sfânt. Pace #ie $i s n tate de la Domnul!

Scrisoarea a 115-a

FR')IEI „SFÂNTUL IOAN” DESPRE FENOMENELE APOCALIPTICE DIN VREMEA NOASTR'
V-a#i cam speriat. A#i citit Apocalipsa lui Ioan, $i v-a cuprins frica. Vi se pare c acele culmi ale groz viilor descrise acolo sunt legate tocmai de vremea noastr . Cineva v-a tâlcuit c to#i ace$ti înfrico$ tori balauri $i fiare au venit deja în lume: $i balaurul ro$u în chipul socialismului, $i fiara neagr cu zece coarne în chipul masoneriei, $i fiara cu dou coarne în chipul ereziilor. *i to#i ace$ti mon$tri se r zboiesc împotriva Cre$tinismului! Chiar $i de-ar fi a$a, fra#ilor. Chiar $i dac în vremea noastr iadul $i-a ridicat toate o$tirile împotriva lui Hristos, adev ratul cre$tin trebuie s priveasc f r team înainte, cu credin# $i n dejde tare în Cel ce singur este Nebiruit. Nu le-a zis Domnul urm torilor S i atunci când erau doar o mân de oameni în mijlocul uria$ei împ r #ii romane: nu te teme, turm$ mic$, c$ bine a voit Tat$l vostru s$ v$ dea vou$ împ$r$#ia (Luca 12, 32)? *i aceste cuvinte proroce$ti s-au împlinit. Urm torii lui Hristos au biruit împ r #ia roman $i multe alte împ r #ii de pe p mânt, cucerind totodat cea mai însemnat împ r #ie: împ r #ia cerurilor. Apocalipsa este o carte care, cred eu, are însemn tate proroceasc pentru toate genera#iile cre$tine, pân la sfâr$itul vremurilor. Ca atare, fiecare genera#ie a adaptat în#elesul acestei c r#i la epoca sa - fiindc în fiecare epoc s-a ridicat împotriva credin#ei în Hristos câte un balaur, înarmat cu toate armele p mânte$ti, cu toate armele luptei împotriva lui Dumnezeu, fiecare balaur s-a ivit, a crescut, a $uierat, a scuipat otrav , dar în cele din urm a plesnit $i s-a destr mat în cenu$ . *i Atotputernicul Hristos a r mas totdeauna biruitor asupra fiec rui monstru apocaliptic care a ap rut. A$a a fost de-a lungul tuturor veacurilor, $i a$a va fi $i în veacul cel de pe urm , dinaintea Judec #ii lui Dumnezeu. Citi#i cu luare aminte ce spune vizionarul apocaliptic: cum toate fiarele, to#i $erpii $i to#i încep torii minciunii se vor ridica împotriva Mielului lui Dumnezeu, $i cum Mielul lui Dumnezeu îi va birui pe to#i. Ace'tia vor face r$zboi cu Mielul, 'i Mielul îi va birui pe ei, c$ este Domnul domnilor si Împ$ratul împ$ra#ilor. Ce vre#i mai mult decât aceast chez $ie a biruin#ei lui Hristos? Fiindc Hristos este înf #i$at aici ca Miel. În r zboaiele p mânte$ti pentru avere $i st pânire nu s-a $tiut niciodat dinainte cine va birui, $i totu$i mul#i osta$i se lupt de amândou p r#ile cu vitejie $i cu n dejde - iar noi ducem lupt duhovniceasc , c reia i s-a chez $uit biruin#a dinainte de c tre însu$i Dumnezeu, $i i s-a prorocit, $i i s-a prevestit, $i i s-a înt rit pân în ziua de ast zi prin foarte multe biruin#e ale Nebiruitului Hristos asupra tuturor apostolilor minciunii $i 106

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi organiza#iilor întunericului. S fie aceasta cea din urm ? Cine $tie! Fiindc El a zis: ziua 'i ceasul acela nimeni nu 'tie, nici îngerii din ceruri, ci numai Tat$l Meu. S fie acesta cel din urm r zboi pentru Hristos $i împotriva lui Hristos? M car de-ar fi! M car de-ar fi cel din urm : tocmai de aceea s ne bucur m $i s ne veselim! Fiindc de$i în acest ultim r zboi lupta va fi cea mai crâncen , $i cununile slavei vor fi cele mai str lucitoare. Cel din urm r zboi va însemna cea din urm $i cea mai m rea# biruin# a Mielului. Care dintre cre$tini nu ar dori cu inima s fie p rta$ tocmai acestei biruin#e a biruin#elor? Nu v teme#i, deci: biruin#a credin#ei lui Hristos este chez $uit mai neîndoielnic decât temeliile lumii. El, dup a Sa voie, amân biruin#a cea de pe urm - poate pentru ca s-o poat vedea, din cer $i de pe p mânt, un cât mai mare num r de ochi omene$ti $i s se poat veseli de ea un cât mai mare num r de inimi.

Scrisoarea a 116-a

RENTIERULUI MOMCILO N., CARE ÎNTREAB' CE A FOST ÎNAINTE DE HRISTOS
De$i sunte#i cre$tin, întreba#i: „De vreme ce cre$tinii vorbesc despre Hristos ca despre centrul $i axul istoriei omene$ti, ce a fost pe lume înainte de ar tarea lui Hristos?” *tiind c sunte#i un om citit $i ales, cred c atunci când ve#i p trunde pu#in mai adânc în înv # tura credin#ei lui Hristos, totul v va deveni limpede. V va deveni limpede faptul c înainte de Hristos a fost tot Hristos. *i c dup sfâr$itul lumii va fi tot Hristos. Adic : înainte de ar tarea Cuvântului lui Dumnezeu, a în#elepciunii lui Dumnezeu, a Logosului ve$nic, în trup omenesc, în misiune personal pe p mânt, a fost acela$i Cuvânt al lui Dumnezeu, aceea$i în#elepciune a lui Dumnezeu, acela$i Logos ve$nic al Treimii Celei dumnezeie$ti, near tat în trup, îns lucrând neobosit prin oamenii ale$i, slugile Sale: prin proroci, drep#i, v z tori cu duhul $i în#elep#i. To#i ace$tia î$i d deau numele de „slugi ale lui Dumnezeu”. Iar Hristos nu este slug , ci Fiu, nici osta$ al împ ratului, ci Împ rat, nici înainte-merg tor, ci Mesia. A#i v zut, f r îndoial , o dram al c rei erou principal nu se arat de la început, ci mai târziu - dar toate personajele care se arat pe scen înainte de eroul principal îl a$teapt pe acesta, îl vestesc pe acesta; $i tot ce se întâmpl anun# venirea lui. La fel $i în uria$a dram a întregii lumi: to#i L-au a$teptat $i to#i L-au prevestit pe m re#ul Mesia, eroul principal. *i prorocul îl nume$te astfel, gr ind: 'i va ie'i Domnul ca un viteaz (erou)... 'i se va ar$ta slava Domnului, 'i tot trupul o va vedea. A$a a fost prezis cu multe sute de ani mai înainte - a$a a fost prezis, a$a s-a $i întâmplat: fiindc dimensiunile dramei lui Hristos, atât în timp cât $i în spa#iu, sunt mai mult decât colosale. Citi#i pilda Lui despre vierii cei r i (Matei 21, 33). Ea v va l muri mai bine decât mine, cel muritor. *i asculta#i m rturia Domnului despre Sine însu$i: Amin, amin zic vou$: mai înainte de Avraam, Eu sunt (Ioan 8, 58); Iar Avraam s-a n scut cu câteva mii de ani înaintea Lui. Înc o m rturie mai asculta#i din propria Lui gur - $i anume, când evreii L-au întrebat: cine e'ti Tu?, Iisus le-a zis: începutul (Ioan 8, 25). A$a îl nume$te $i cel de-al patrulea Evanghelist, zicând: la început a fost Cuvântul. În fine, în viziunea apocaliptic a lui Ioan El Însu$i spune despre Sine din ceruri: Eu sunt Alfa 'i Omega, Începutul 'i Sfâr'itul, Cel ce este, 'i Cel ce era, 'i Cel ce va veni... 'i am fost mort, 'i iat$, sunt viu în vecii vecilor, amin; 'i am cheile iadului 'i ale mor#ii (Apocalipsa l, 8, 18). Vede#i, deci, c înainte de Hristos tot Hristos a fost, $i dup Hristos tot Hristos. Iar cu privire la faptul c El Se va ar ta la sfâr$it cu putere $i slav mare, citi#i în sfânta Evanghelie 107

Episcop Nicolae Velimirovici $i în Apocalips : va veni iar $i pentru a pune cap t acestei drame a lumii, c reia tot El i-a pus $i începutul. Ve#i spune: mare este taina aceasta! Dar fluturele este, oare, o tain mic ? Cu cât mai mult Ziditorul fluturelui! Pace dvs. $i bucurie de la Hristos Domnul!

Scrisoarea a 117-a

PELERINULUI MLADEN S., DESPRE ORDINEA PORUNCILOR DIN LEGE
*tii cele zece porunci ale lui Dumnezeu. *tii ordinea lor, cum vin la rând una dup alta. *i aceast ordine î#i este drag . Pe tablele lui Moise erau înscrise aceste porunci în ordine, patru pe o tabl $i $ase pe cealalt . Primele patru rânduiesc leg tura omului cu Dumnezeu, iar celelalte $ase rânduiesc leg tura omului cu omul. Pe vechile noastre iconostase vei vedea totdeauna a$a: patru porunci pe o tabl , $ase pe cealalt . Dintr-o dat te-ai tulburat! Citind Evanghelia, ai descoperit c Domnul Hristos a înf #i$at aceste porunci într-o alt ordine decât în cea pe care ai înv #at-o din $coala primar : $i anume, când a venit la El un tân r bogat $i L-a întrebat ce s fac pentru a dobândi via#a ve$nic , Domnul i-a dat r spuns: s$ nu curve'ti, s$ nu ucizi, s$ nu furi, s$ nu dai m$rturie mincinoas$, s$ cinste'ti pe tat$l 'i pe mama ta (Luca 18, 20). Acum tu te uime$ti $i te întrebi: „De ce n-a spus Hristos poruncile în vechea ordine, ci le-a r sturnat?” O, frate drag , nepovestit este în#elepciunea lui Dumnezeu! Cu în#elepciunea Sa cea cereasc , Hristos a fost pe deplin practic între oameni. El adapta aceast în#elepciune la împrejurare ca plasturele la ran . Nu uita: El vorbe$te unui om tân r, ba pe deasupra $i bogat. *i care p cat se lipe$te mai mult de tinere#e $i de bog #ie dac nu curvia? Ca polipul de un copac gros! V zând adânc $i f r gre$ în trecutul tân rului, Domnul vrea s -i aduc aminte nu numai de poruncile lui Dumnezeu, ci $i de p catul tinere#ii lui de bogat. Dac înaintea Domnului ar fi stat un uciga$ $i L-ar fi întrebat de poruncile lui Dumnezeu, cred c El ar fi spus întâi: s$ nu ucizi! Dac înaintea Domnului ar fi stat un ho#, cred c El ar fi spus întâi: s$ nu furi! Dac înaintea Domnului ar fi stat un martor mincinos, cred c El ar fi spus întâi: s$ nu dai m$rturie mincinoas$! Dac înaintea Domnului ar fi ie$it un necinstitor de p rin#i, cred c El ar fi spus întâi: s$ cinste'ti pe tat$l 'i pe mama ta! Deci, nu e îng duit nici pentru o clip s credem c Domnul a spus poruncile la întâmplare sau chiar c a uitat ordinea lor. El le-a $i dat, cum s le fi uitat! El a înscris cu degetul pe tablele de piatr , în întunericul Sinaiului, în zgomotul tunetelor $i str lucirea fulgerelor, cele zece porunci $i le-a dat slugii Sale Moise - dar atunci când S-a pogorât ca Doctor între oameni, a adaptat doctoria la boal . Pace #ie $i binecuvântare de la Hristos!

108

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 118-a

COMERCIANTULUI STANIMIR I., CARE ÎNTREAB' DAC' MAR)EA E ZI NENOROCOAS'
*i tat l dvs. #inea mar#ea, spune#i, ca pe o zi nenorocoas , iar dvs. face#i la fel. Eu cred c atât dvs. cât $i tat l dvs. a#i p c tuit fa# de sfântul Ioan Botez torul socotind ziua lui drept zi nenorocoas . *i totu$i, slava voastr e chiar sfântul Ioan. Sau nu $ti#i, poate, c Biserica a închinat mar#ea acestui mare $i minunat sfânt? Nu una singur , ci toate zilele de mar#i de peste an. Mai înainte de toate, îns , îng dui#i-m s v l muresc pe scurt cui este închinat fiecare zi a s pt mânii. Biserica Ortodox , c l uzit de Duhul Sfânt, a închinat: lunile sfin#ilor îngeri ai lui Dumnezeu, mar ile sfântului Ioan Botez torul, miercurile cinstitei cruci a Domnului, joile sfin#ilor apostoli ai lui Dumnezeu, vinerile cinstitei cruci a Domnului, sâmbetele tuturor sfin#ilor mucenici pentru credin# , duminicile învierii lui Hristos. Potrivit cu aceste afierosiri sunt $i citirile, cânt rile $i rug ciunile pentru fiece zi din s pt mân , pe care dvs., ca „bun ortodox" cum v numi#i, ar trebui s le citi#i $i s le $ti#i. *i fiecare dintre aceste afierosiri ne sluje$te drept chez $ie a biruin#ei noastre în lupta $i osteneala pentru mântuirea sufletului. Nebirui#ii îngeri ai lui Dumnezeu, ca p zitori $i înso#itori ai no$tri, ne înt resc neîncetat ca s nu c dem cu duhul. Sfântul Ioan s-a biruit $i pe sine, i-a biruit $i pe uciga$ii s i, a biruit $i vremea. Cinstita cruce a Domnului este simbolul biruin#ei adev rului Dumnezeiesc asupra neadev rului $i a drept #ii Dumnezeie$ti asupra nedrept #ii. Sfin#ii apostoli ai lui Dumnezeu au biruit lumea. To#i sfin#ii mucenici pentru credin# au biruit prin cinstita lor moarte to#i chinuitorii $i toate puterile iadului. Iar Hristos este Biruitorul de c petenie al p catului, iadului $i mor#ii. El reprezint insuflarea $i sinteza tuturor bunelor biruin#e. Ca atare, duminica reprezint prin excelen# biruin#a biruin#elor. Noi, cre$tinii, credem c puterile biruitoare ale luminii au st pânire asupra zilelor, nicidecum vreo ursit astrologic de neînvins. Prin Hristos omul este mai mare decât stelele $i mai tare decât toate constela#iile. A$adar, mar#ea, ziua marelui proroc $i înainte-merg tor al lui Hristos, nu are nimic r u în sine afar de r ul pe care oamenii îl arunc asupra ei - fiindc zilele $i vremurile sunt în st pânirea lui Dumnezeu. *i Dumnezeu ne d zilele ca pe ni$te file curate, luminate de mândrul soare, încât fiecare om las urma sufletului s u pe fiecare dintre aceste file, de la na$tere pân la moarte, a$a cum Mântuitorul a l sat urma fe#ei Sale pe marama sfintei Veronica. Gândi#i-v câte imagini hâde $i dezgust toare ale noastre vor fi date în vileag înaintea Judec #ii lui Dumnezeu dac nu ne vom poc i $i îndrepta la vreme! Iar dac ne vom poc i, Dumnezeu va albi toate zilele noastre murdare $i va preface imaginile noastre hâde în chipuri str lucitoare de îngeri, dup cuvântul prorocului: de vor fi p$catele voastre ca porfira, ca z$pada le voi albi (Isaia 1,18). Nu v e limpede c nu zilele ne fac pe noi nenoroco$i, ci noi facem nenorocoase zilele? Nu cade ghinionul zilei asupra oamenilor, ci ghinionul oamenilor p c to$i asupra zilelor lui Dumnezeu. Ca ni$te pete întunecate! Dvs. aminti#i mar#ea ca fiind ziua b t liei de la Kosovo. Cu asta nu dovedi#i nimic - fiindc sârbii au p timit la Kosovo în zi de mar#i nu fiindc este mar#ea cu ghinion, ci pentru boierii lor cei ghinioni$ti. Sufletul poporului nu a osândit mar#ea, nici pe sfântul Laz r care a dat b t lia în zi de mar#i. Sufletul poporului a c utat $i a g sit pricinile înfrângerii mult înainte de acea zi de mar#i de la Kosovo. A rostit sufletul poporului judecata dreapt :
„Boierii, suflete blestemate, Au c lcat cinstea $i credin#a, În nebunia lor s-au trufit,

109

Episcop Nicolae Velimirovici
Pe cai în biseric au intrat *i anafor -n l nci au luat!”

*i totu$i, r mâne o tain înfrico$ toare în privin#a zilelor. S-a întâmplat ca cineva s dea foc casei vecinului într-o zi de vineri. Vinovatul a r mas nedescoperit. N-a trecut mult vreme, $i copiii celui care pusese foc au dat foc la propria lui cas - într-o zi de vineri. Este vinerea zi aduc toare de ghinion? Nu, ci p catul aduce ghinion. Unul dintre împ ra#ii bizantini, lupt tor împotriva icoanelor, a aruncat icoanele din Sfânta Sofia de Na$terea Domnului, în anul urm tor a fost ucis de uneltitori la intrarea în Sfânta Sofia - de Na$terea Domnului. *i atunci, este Na$terea Domnului zi aduc toare de ghinion? Nu, ci p catul aduce ghinion. Cine vede în cele povestite o fatalitate oarb a zilei, acela ghice$te; iar cine descifreaz aceste întâmpl ri ca pe ni$te avertismente sau semnale ale Celui Atotv z tor, acela descifreaz cu în#elegere. De obicei, oamenii se tem de ziua în care s-a s vâr$it o f r delege. Aceast cumplit fric o toarn în ei, îns , tot Cel Atotv z tor, nu ziua în sine. În orice caz, toate zilele lui Dumnezeu sunt curate $i nevinovate. Pace #ie $i bucurie de la Domnul!

Scrisoarea a 119-a

UNUI CONDAMNAT CARE ÎNTREAB' CU PRIVIRE LA JUR'MÂNTUL STRÂMB
Ai fost condamnat la închisoare. *i acum $ezi în celul , $i treci în t cere toat via#a ta printr-o sit deas -deas . Te minunezi cum totul se desf $oar ca un scul pe spata de la r zboiul de #esut! Via#a ta a curs în pace, prop $ire $i îndestulare pân ce ai jurat strâmb pentru fratele t u. Te-ai îndrept #it: „Mi-e frate! Pe cine s ajut, fie $i prin jur mânt strâmb, dac nu pe fratele meu?” A$a se mi$cau în tine gândurile p c toase, $i cu astfel de gânduri teai ap rat înaintea judec torilor. La care unul dintre judec tori #i-a r spuns: „La urma urmei suntem cu to#ii fra#i, $i unde am ajunge cu metoda ta?” Abia atunci ai priceput cum te duseser gândurile p c toase la fapta rea. Cineva care a jurat strâmb mi-a povestit istoria sa: „Am jurat strâmb”, zice, „pentru un bou, dar n-a$ fi ajuns s fiu judecat dac nu m denun#am singur. *i a trebuit s m denun#, fiindc pedepsele omene$ti sunt oricum mai u$oare decât pedeapsa lui Dumnezeu. În vreme de doi ani de când jurasem strâmb, casa mea a devenit o sperietoare pentru lume. Primul necaz care a dat peste mine: boii înjuga#i la car mi s-au pr bu$it într-o pr pastie $i s-au pr p dit - $i boii, $i carul. Cu vestea asta m a$tepta nevasta chiar în seara zilei când m-am întors acas de la judec toria de plas dup ce depusesem jur mânt strâmb. Dup câteva s pt mâni, a lovit tr snetul în staulul meu $i mi-a omorât toate oile. *i ho#ii m-au c lcat în dou rânduri. *i nevasta mi s-a îmboln vit, $i dup ce m-am înglodat în datorii cu tratamentele ei, a murit în chinuri. Unul dintre copii, care pân atunci era totdeauna s n tos, a c p tat o boal grea $i a început s cad ziua $i noaptea $i s fac spume la gur $i s scrâ$neasc din din#i. S r cit, îndatorat pân peste cap, sup rat, pr p dit, m-am plâns într-o zi unui prieten de soarta mea cea rea. La care el m-a lovit ca un tr snet din cer cu întrebarea: Nai jurat strâmb vreodat în via#a ta? M-am de$teptat ca de o baie rece, $i mi-am amintit totul, $i mi-a devenit totul limpede. F r s îi r spund nimic prietenului, am mers pe loc la tribunal, m-am denun#at $i am recunoscut totul. Am f cut închisoare, $i acum am început s m gospod resc din nou. Dar mam înv #at bine s m tem de Dumnezeu”. Vezi câte necazuri pot da peste cei care jur strâmb? Fiindc a$a e legea lui 110

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi Dumnezeu, fratele meu: ca un foc viu, nu po#i s -l calci f r s te arzi. Când calci legi omene$ti, care se schimb deseori, ca frunzele din p dure, te ajung restri$ti $i chinuri; cu atât mai mult când calci legea de foc $i ve$nic a Dumnezeului Celui viu! S$ nu dai m$rturie mincinoas$ - este porunc a lui Dumnezeu, înscris în amândou Testamentele, atât în cel Vechi cât $i în cel Nou. Nu este lucru mic s roste$ti minciun înaintea fe#ei lui Dumnezeu $i a îngerilor lui Dumnezeu. Nu este lucru mic s stai cu capul descoperit înaintea Crucii $i Evangheliei $i s strigi: „M jur cu Dumnezeul Cel viu $i atotputernic c acest adev r este minciun sau c aceast minciun este adev r, a$a s îmi ajute Dumnezeu!” Cu adev rat, nu este de minune c Dumnezeul adev rului $i drept #ii love$te cu biciul S u: pe unul care jur strâmb, peste mâini, pe altul peste picioare, pe altul peste ochi, pe altul peste rudenii, pe altul peste dobitoacele de pe lâng cas , $i a$a mai departe. Iat o pild , chiar în vecin tatea noastr , a felului în care nev zutul bici al lui Dumnezeu a lovit peste ochi pe cineva care a jurat strâmb. A jurat omul strâmb pentru un petec de p mânt, pe care l-a pl tit mai scump decât un milion de duca#i - fiindc l-a pl tit cu sufletul s u. Mergea prin #arina sa agale - îns îndat ce a p $it pe acea blestemat bucat de p mânt, i s-a luat vederea. *i iat , sade orb lâng vatra sa. Iat ce se întâmpl în lumea lui Dumnezeu celor ce cred c lumea e a lor, nu a lui Dumnezeu. Iar tu cite$te Sfânta Scriptur , $i teme-te de Dumnezeu. *i te vei lumina. *i totul î#i va merge bine de acum înainte. Mil $i pace #ie de la Dumnezeu!

Scrisoarea a 120-a

UNUI TEOLOG, DESPRE ÎN)ELESUL CUVINTELOR DE LA EFESENI 5, 16
R$scump$ra#i vremea. Astfel sun cuvintele sfântului nostru P rinte, Pavel apostolul. Întrebi ce înseamn : r$scump$ra#i vremea. Fericitul Ieronim tâlcuie$te astfel: „Când întrebuin# m vremea pentru fapte bune, atunci o r scump r m”. Fericitul Teofan Z vorâtul spune: „A întoarce vremea în propriul folos spre propriile scopuri ve$nice”. Cuvintele apostolului lui Dumnezeu au un în#eles asem n tor cu cel al cuvintelor lui Dumnezeu: negu#$tori#i pân$ M$ voi întoarce. Iar când Se va întoarce El, altfel spus când va veni din nou Hristos s judece lumea, ne va întreba cum am negu# torit cu talan#ii da#i nou ; cum am întrebuin#at vremea vie#ii noastre; dac am dat ieftin pentru scump, ca Iacov, sau scump pentru ieftin, ca Esau; dac ne-am plecat smintelilor acestui veac trec tor $i ne-am vândut sufletul pentru dulcea am r ciune p mânteasc sau am dat totul pentru sufletul nostru. Drept aceea, s împline$ti poruncile lui Hristos în fiecare zi precum o cer împrejur rile. Prin asta vei pl ti zilele d ruite #ie de Dumnezeu - fiindc în fapt a r scump ra înseamn a pl ti. Pl te$te pu#in, ca s câ$tigi mult. Sluje$te pu#in, ca s împ r te$ti ve$nic. Fiindc Ziditorul nostru ne-a f g duit c vom împ ra#i ve$nic în via#a ve$nic . De-ar $i fi cineva înl n#uit în temni# , s nu se leneveasc $i s nu zic : „Eu nu sunt în stare s fac nimic!”, ci s se poc iasc $i s se roage lui Dumnezeu de diminea# pân noaptea în întunericul temni#ei. *i Dumnezeu îi va socoti aceasta ca $i cum din bog #ia sa ar zidi biserici. Ziditorul nostru vede împrejur rile în care se afl fiecare $i caut de la fiecare om ca acesta s fac ceea ce poate în împrejur rile date. R suce$te capul fiec rei zile a$a încât s slujeasc sufletului t u. Umple-o cu suflarea Duhului Dumnezeiesc din tine, Care pov #uie$te la tot binele. De nu vei face asta, te va mototoli ca pe o cârp $i te va da ea cu capul în pr pastie, asemenea unui torent n valnic, pe care ne$tiutorii nu se pricep s îl întoarc spre moara lor, ci coboar pe el - în h u. A$a e 111

Episcop Nicolae Velimirovici vremea vie#ii noastre pe p mânt. Pe în#elep#i îi mântuie$te $i îi ridic pe aripi, iar pe nebuni îi doboar $i îi rostogole$te în pr pastie. Unora le sluje$te, pe al#ii îi st pâne$te. Vremea e pentru unii $a, iar pentru al#ii c l re#i. Lumina lui Hristos s te lumineze!

Scrisoarea a 121-a

FUNC)IONARULUI PO*TAL ILIA K., DESPRE DOVEDIREA FIIN)EI DUMNEZEIE*TI
Un prieten al dvs. v spune mereu: „Nu exist Dumnezeu!” Pe dvs. v chinuie acest lucru ca o b taie cu cnutul. V lupta#i pentru sufletul dvs. $i pentru via#a dvs. A#i priceput bine: dac nu exist Dumnezeul Cel viu $i atotputernic, mai tare ca moartea, atunci moartea e singurul Dumnezeu atotputernic. Atunci toate f pturile vii din lume sunt juc rii în ghearele mor#ii atotputernice, ca un $oricel în ghearele unei pisici fl mânde. Odat , tulburat, i-a#i zis s rmanului dvs. prieten: „Dumnezeu exist , tu nu exi$ti!” *i n-a#i gre$it - fiindc cei ce se despart de Ve$nicul D t tor de via# în aceast lume vor fi desp r#i#i de El $i în cealalt : $i astfel, nu vor $ti nici aici, nici dincolo de M re#ul F c tor al tuturor f pturilor. Iar a fi desp r#it de El este mai r u decât a nu exista. În locul dvs., i-a$ mai spune $i urm toarele: Gre$e$ti, prietene, când spui c nu exist Dumnezeu. Mai corect ar fi dac ai spune: „Nu-L am pe Dumnezeu” - fiindc vezi $i singur c ceilal#i oameni din jurul t u îl simt pe Dumnezeu, drept care $i spun: „Exist Dumnezeu”. A$adar, treaba nu e c nu exist Dumnezeu, ci c tu nu îl ai. Gre$e$ti ca un bolnav care ar spune: „Nu exist s n tate pe lume”. El poate spune f r a min#i doar: „Eu nu am s n tate”, iar spunând: „Nu exist s n tate pe lume îndeob$te”, minte. Gre$e$ti ca un orb care ar spune: „Nu exist lumin pe lume”. Exist lumin , lumea toat e plin de lumin - îns el, s rmanul orb, nu are lumin . Dac ar fi s vorbeasc drept, ar putea spune doar: „Eu nu am lumin ”. Gre$e$ti ca un cer$etor care ar gr i: „Nu exist aur pe lume”. Exist aur; exist $i pe p mânt $i sub p mânt. Cine spune c nu exist aur nu spune adev rul. Ar spune adev rul dac ar zice: „Eu nu am aur”. Gre$e$ti ca un r uf c tor care ar gr i: „Nu exist bun tate în lume”. În el nu este bun tate, în lume este. Ca atare, nu ar gre$i numai dac ar spune: „Eu nu am bun tate”. A$a $i tu, vecine, gre$e$ti când spui c nu exist Dumnezeu - c ci dac tu nu ai ceva, asta nu înseamn c nu are nimeni sau c îndeob$te nu exist . Sau cine te-a împuternicit, spune-mi, ca s vorbe$ti în numele întregii lumi? Cine #i-a dat dreptul s pui boala ta pe seama tuturor $i s arunci neputin#a ta asupra tuturor? Iar de vei recunoa$te $i vei spune: „Nu-L am pe Dumnezeu”, atunci vei spune adev rul $i vei rosti o m rturisire - fiindc au fost $i sunt oameni excep#ionali, dar care într-adev r nu-L au pe Dumnezeu. Dumnezeu, îns , îi are pe ei - îi are pân la ultima lor suflare. Dac $i cu ultima suflare vor declara c nu îl au pe Dumnezeu, atunci nici Dumnezeu nu-i mai are pe ei. *i îi scrie la cheltuieli. Drept aceea te rog, prietene, pentru sufletul t u, pentru via#a $i împ r #ia cea ve$nic , pentru lacrimile $i r nile lui Hristos: te rog, pref m rturisirea ta de înd r tnicie în m rturisire de poc in# . Iar ceea ce trebuie s faci dup aceea î#i va spune Biserica - întreab ! Pace #ie $i binecuvântare de la Domnul!

112

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

Scrisoarea a 122-a

UNUI P'RINTE CARE A C'UTAT PESTE TOT LEAC PENTRU FIUL S'U
Ai c utat peste tot leac pentru el, $i nimic. Oriunde ai auzit de vreun vr jitor, ai mers la el. Te-ai dus în Bosnia la hogi dup talismane. *i dup ce nimic nu #i-a ajutat, ai chemat, în cele din urm , $i preotul, îns nici rug ciunea preotului n-a ajutat. Fiul a bolit, a bolit, $i a murit. Acum, via#a #i se pare un lucru f r scop $i f r noim . Te gânde$ti s te sinucizi. Ai f cut rost de otrav , #i-ai pus-o sub pern $i toat noaptea te gânde$ti $i te r zgânde$ti dac s-o bei sau nu. O s te întreb $i eu ceva. De ce îl chinui pe Dumnezeu? De ce îl chinui pe Iisus Hristos, Cel chinuit pe cruce pentru tine? El a suferit dureri grele ca s îi mântuiasc pe oameni de dumnezeii mincino$i, de mântuitorii mincino$i $i de toate puterile întunecate care lucreaz prin mântuitorii mincino$i. *i totu$i, tu L-ai ocolit pe El, singurul Adev rat, $i ai mers s cau#i ajutor mai întâi la vr jma$ii Lui, vr jitori $i descânt tori. Apostolul lui Hristos d urm torul sfat: Este bolnav cineva între voi? S$ cheme preo#ii Bisericii 'i s$ se roage pentru el, ungându-l pe el cu untdelemn întru numele Domnului, 'i rug$ciunea credin#ei va mântui pe cel bolnav, 'i îl va ridica pe el Domnul (Iacov 5,14-15). Tu ai chemat, ce-i drept, preotul Bisericii ca s se roage pentru cel bolnav, dar când? Dup ce ai colindat pe la to#i vr jitorii $i ghicitorii! Dup ce L-ai mâniat pe Cel ce singur d via# $i s n tate, ai început s L rogi. *i cine $tie cu ce inim $i cu cât credin# ! Negre$it, cu inim îndoit $i cu credin# pu#in . Dumnezeul nostru este grabnic ajut tor celor ce cad cu inim întreag $i credin# deplin numai $i numai la El. Dac cineva se roag lui Dumnezeu $i dracului, r mâne f r ajutor, fiindc Dumnezeu nu vrea, iar dracul nu poate s -i ajute. Sfântul proroc Ilie a zis poporului, care avea inima îndoit : pân$ când ve#i 'chiop$ta de amândou$ gleznele voastre? De este Domnul Dumnezeu, merge#i dup$ El; iar de este Baal, adic idolul satanic, dumnezeu, merge#i dup$ el (3 Regi 18, 21). Iar când s-a îmboln vit regele Ohozia, n-a c utat ajutor la Dumnezeul Cel viu, ci a trimis slugi în Acaron la Beelzebul ca s întrebe dac se va înzdr veni. Auzind de aceasta, sfântul Ilie a mers la rege $i a zis: De ce ai trimis soli s$ întrebe pe Beelzebul, dumnezeul Acaronului, ca 'i cum n-ar fi Dumnezeu în Israel s$ întrebi cuvântul Lui? Pentru aceea, de pe patul pe care te-ai suit nu te vei pogorî, c$ci cu moarte vei muri (4 Regi l, 16). Iat , a$a L-ai chinuit $i mâniat $i tu pe Dumnezeu - fie ca El s te ierte. Mul#ume$te-I, îns , c $i pe fiu #i l-a luat, $i pe tine te-a p zit de sinucidere, de pierderea sufletului. *i c #i-a mai l sat vreme de poc in# , încredin#eaz -te de acum, cu toat inima, doar Lui. *i dragostea Lui va înt ri via#a ta, va lumina c r rile tale, iar fiului t u îi va d rui împ r #ia cerurilor. Pace #ie de la Hristos Cel înviat!

Scrisoarea a 123-a

JURISTULUI GEORGE M., DESPRE PORUNCA A DOUA
Ca ortodox credincios, ai vrea s î#i aperi credin#a de n imi#ii care s-au lep dat de neamul $i credin#a lor din imbolduri de Iud . Ei î#i spun c icoanele sunt idoli $i c închinarea la icoane este potrivnic celei de-a doua porunci a lui Dumnezeu. Reiese, a$adar, c adev ratul Cre$tinism este închinare la idoli! Asta afirm sectan#ii, care s-au ivit pe lume de abia de un veac de om! 113

Episcop Nicolae Velimirovici Întreab -i: cine a nimicit idolii din Balcani? Cine a de$ertat Atena $i Roma de mul#imea statuilor $i templelor? Cine i-a doborât pe Jupiter, $i pe Diana din Efes, $i pe Astarte din Babilon, $i pe Isis din Egipt? Cine l-a dat jos pe Perun de pe colina din Kiev $i l-a aruncat în Nipru? Cine a cur #it de idoli Asia Mic , Africa de Nord $i întreaga Europ ? Cumva noii sectan#i, sau Marea Biseric a lui Hristos, care în lupta crunt împotriva închin rii la idoli a dat milioane de jertfe omene$ti $i a umplut calendarul s u cu numele mucenicilor pentru credin#a în singurul Dumnezeu adev rat? Secta lor nu are nici m car un mucenic pentru credin#a lui Hristos. Nici nu a nimicit m car un idol în toat lumea. Îndeob$te, ei nu au nici un calendar cre$tin. *i dac l-ar avea, nu l-ar putea alc tui din sfin#ii lor, ci din pamfleti$tii $i bro$uri$tii lor. Dac îi doare de lupta cu închinarea la idoli, ce caut în Balcani, unde idolii p gâne$ti $i-au aflat ad post numai în muzee? Dac le arde inima de râvn împotriva idolilor, de ce nu merg în Asia larg , $i în Africa, $i între pieile ro$ii americane, unde p gânismul este, din p cate, la putere $i ast zi la fel ca acum o mie de ani? Negre$it, nu merg în acele #inuturi fiindc acolo via#a unui misionar este în pericol. Ai citit despre Don Quijote, cum a proclamat morile oamenilor pa$nici drept castele înt rite ale vr jma$ilor s i $i le-a atacat înarmat de r zboi, ca s le cucereasc . A$a au proclamat $i ace$tia sfintele noastre icoane drept idoli $i le atac de parc sunt turba#i - fiindc nu au nici un chef s mearg în jungla asiatic $i african . Iar tu s $tii c precum se deosebe$te ziua de noapte, a$a se deosebesc $i icoanele cre$tine de idolii p gâne$ti. Idolii sunt chipuri de fiin#e n scocite $i imaginate, în vreme ce icoanele sunt înf #i$ ri de sfin#i care au tr it pe p mânt cu adev rat, L-au prosl vit pe Hristos prin credin#a lor $i s-au învrednicit în cer de împ r #ia lui Dumnezeu. Acolo iluzie, aici realitate. Acolo minciun $i n lucire, aici adev rul $i numai adev rul. Idolii îl despart pe om de Dumnezeul Cel adev rat, în vreme ce icoanele îl duc pe om la Dumnezeul Cel adev rat. Prin a doua Sa porunc , Ziditorul a vrut s abat neamul omenesc de la ceea ce-l desparte de El, adic s -l abat de toate minciunile, n lucirile $i iluziile demonice.

Scrisoarea a 124-a

UNUI GOSPODAR CARE SE PLÂNGE DE „PÂINEA CARE NU HR'NE*TE”
Te numeri între cei dintâi gospodari din sat. În fiecare an aduni o mul#ime de grâne atât de multe c vecinul t u ar putea cu o asemenea cantitate s hr neasc de dou ori mai multe guri decât are în cas . El nu adun nici dou poveri16 pe cap de om, iar tu aduni câte cinci-$ase poveri pe cap de om. *i lui îi ajunge $i-i prisose$te, iar tu, plin de ru$ine, te vezi silit în fiecare an s mai $i cumperi. Scrii c cei din casa ta m nânc mult $i nu se satur niciodat . „Parc au gâtlej de balaur, c m nânc tot timpul $i nu se satur niciodat . Parc ar fi blestemat mâncarea!” Nu $tiu dac e blestemat , dar c nu este binecuvântat , asta e sigur. La prima ta scrisoare nu am $tiut ce s î#i r spund, pân ce nu mi-ai descris într-a doua scrisoare via#a din casa vecinului t u. Acum, lucrul îmi este limpede. Vecinul t u se roag lui Dumnezeu, $i când merge s semene duce prima s mân# la biseric $i preotul o binecuvânteaz ; iar când treier primul snop, de asemenea îl duce la biseric pentru binecuvântare. Tu nu faci asta niciodat asta e una. În al doilea rând, singur recuno$ti c tat l t u a r pit pentru dobânzi întreaga avere a unui datornic, care pl tise deja de trei ori împrumutul de la început. S rmanul a trebuit s -$i p r seasc vatra $i s se mute la ora$, unde a slujit pentru pâinea copiilor s i, pân ce cu timpul unul din fiii s i a deschis o b c nie $i s-a înavu#it. Acum, datornicul pe care tat l t u l16

Unitate de m sur echivalent cu sarcina pe care o poate transporta un cal (n. tr.).

114

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi a l sat f r cas a ajuns mai avut decât fiul tat lui t u. *i asta este dup dreptatea lui Dumnezeu. Î#i voi aminti dou vestite zicale ale poporului: „ce-i f r binecuvântare n-aduce s turare” $i „ce-i jefuit nu-i blagoslovit”. Aceste dou zicale l muresc ceea ce se întâmpl în casa ta. L muresc ceea ce bine ai numit „pâine care nu hr ne$te”. Zis-a Domnul Dumnezeu printr-un proroc poporului cândva ales: îns$ de nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului t$u ca s$ p$ze'ti 'i s$ faci toate poruncile Lui... s$mân#$ mult$ vei sem$na în #arin$, 'i pu#in$ vei strânge (Deuteronom 28,15, 38). *i iar $i, prin altul: a#i sem$nat mult 'i a#i cules pu#in, mâncat-a#i 'i nu v-a#i s$turat, b$ut-a#i 'i nu v-a#i potolit setea, îmbr$catu-v-a#i 'i nu v-a#i înc$lzit, 'i cel ce adun$ bani i-a adunat într-o leg$tur$ spart$ (Agheu l, 6). Nu este îndeajuns pentru cel în#elept? Când Dumnezeu binecuvânteaz , nu este greu s hr ne$ti cinci mii de oameni cu cinci pâini; iar când nu binecuvânteaz , este a$a cum e acum în casa ta. Dumnezeu umple spicul cu boabe, $i tot El umple $i pâinea de sa#; Dumnezeu las spicul f r boabe, $i tot El, Cel atotputernic, ia sa#ul de la pâinea nebinecuvântat . De vrei, prime$te aceast înv # tur $i caut cu inim înfrânt de la Domnul t u ceea ce lumea întreag nu poate s î#i dea. Pace #ie $i mil de la Domnul!

Scrisoarea a 125-a

COMERCIANTULUI S. T., PE CARE „DUMNEZEU NU ÎL ASCULT'”
Te plângi c Dumnezeu nu î#i ascult rug ciunile. În multe restri$ti te-ai rugat lui Dumnezeu, $i niciodat nu te-a izb vit! Cum nu te-a izb vit, m mir, când, iat , tu ai supravie#uit restri$tilor, nu ele #ie? Îng duie-mi îns o întrebare: tu îl ascul#i pe Dumnezeu? În amândou Testamentele, atât în cel Vechi cât $i în cel Nou, Cel Preaînalt a f g duit s -i asculte pe oameni cu condi#ia ca oamenii s asculte de El. Îl ascul#i tu pe Dumnezeu atunci când cau#i ca Dumnezeu s te asculte pe tine? Împline$ti tu legile lui Dumnezeu $i #ii tu rânduielile Lui? De nu faci asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu s te aud $i s te asculte. Dumnezeu S-a pogorât pe p mânt $i a sp lat picioarele celor ce îl iubesc. Mult se bucur Ziditorul nostru s -i asculte pe copiii S i cei ascult tori. Pe Moise, pe Avraam $i pe Iacov, Ziditorul i-a ascultat în toate câte L-au rugat. *i prin lucr ri fire$ti $i mai presus de fire El *i-a rev rsat mila asupra celor care împlineau legea Lui. Dac nu a vrut s asculte rug ciunile mele $i ale tale, asta se întâmpl ori fiindc nu am vrut s ascult m poruncile din legea Lui, ori rug ciunile noastre nu au fost a$a cum trebuie. Domnul a gr it prin Isaia poporului neascult tor: De ve#i înmul#i rug$ciunea voastr$, nu v$ voi asculta, $i pu#in mai încolo: De ve#i vrea 'i M$ ve#i asculta, bun$t$#ile p$mântului ve#i mânca (Isaia l, 15,19). A$adar, Dumnezeu ne ascult când suntem ascult tori, $i nu ne ascult când suntem neascult tori. Nu ascult nici când cerem ceva p gubitor $i lipsit de noim . Apostolii Iacov $i Ioan L-au rugat odat pe Domnul s pogoare foc din cer asupra satului unde nu voiser s le dea g zduire. Iar El, întorcându-Se, i-a certat (Luca 9,55). Nu numai c nu le-a ascultat rug ciunea, ci i-a $i certat. Gânde$te-te $i tu dac rug ciunile tale au fost vrednice de un om $i vrednice de Dumnezeu. Înc ceva. De ce te rogi lui Dumnezeu numai în restri$te? Prin aceasta pe tine te înjose$ti, iar pe Dumnezeu îl jigne$ti. Ziditorul nostru cere de la noi s sim#im neîncetat c suntem în fa#a Lui $i s avem neîncetat împ rt $ire cu El prin rug ciune. Neîncetat ruga#i-v$. Rugându-te lui Dumnezeu numai atunci când d peste tine nenorocirea, faci din tine un cer$etor oarecare, iar pe Dumnezeu îl ru$inezi, fiindc îl chemi, ca pe un pompier, numai atunci când î#i arde casa. Hristos ne-a dat dreptul s îl numim pe Tat l Lui Tat al nostru. Ce e 115

Episcop Nicolae Velimirovici mai dulce decât asta? *i ce este mai dulce pentru copii decât a fi în fa#a p rin#ilor? S ne str duim neîncetat $i noi, deci, s fim în fa#a Tat lui nostru Ceresc cu inima $i gândurile $i rug ciunile. Rug ciunea noastr în vreme de prop $ire $i bucurie e ca un capital duhovnicesc, care ne folose$te la vreme de nevoie $i suferin# mai mult ca rug ciunea de o clip f cut când vin zilele de restri$te. Pace #ie de la Domnul!

Scrisoarea a 126-a

UNUI DOMN CARE SE PLÂNGE DE NECHIBZUINTA SO)IEI SALE
„Fac $i eu ce face toat lumea!” Aceste cuvinte vi le trâmbi#eaz în urechi so#ia dvs. de câte ori îi atrage#i aten#ia s se lase de mania modei $i de risip . I-a#i spus cu binele: „Iat , Dumnezeu ne-a dat trei copii ca trei mere de aur. Acum trebuie s tr im pentru copii, nu numai pentru noi. Nici nu mai suntem atât de tineri ca s alerg m dup toate modele $i dup toate distrac#iile. *i s n tatea trebuie s ne-o p zim, de dragul copiilor. Tu, nevast , te plângi deseori de dureri de cap. P i numai s tragi în piept mirosul pomezii otr vitoare de pe fa# , $i gata durerea de cap; pe lâng asta, ia în calcul $i aerul nes n tos din cafenele, crame $i teatre; ia în calcul $i îmbr c mintea nes n toas , somnul dezordonat, precum $i nevroza de la jocurile de noroc $i b utur . Toate astea nu duc la bine”. La toate acestea îns , so#ia o #ine una $i bun : „Fac $i eu ce face toat lumea!”. Care toat lumea, distins doamn ? Intr , oare, toat lumea în gloata dezm #at în care tu te-ai amestecat $i la care î#i st gândul ziua $i noaptea? )i-ai m rginit $i îngustat gândurile, $i astfel nu î#i la$i ochii s priveasc în afara societ #ii tale $i s vad restul lumii lui Dumnezeu. Nu numai c nu toate femeile din lume nu tr iesc via#a ca tine, ci nici m car o strad din ora$ nu g se$ti unde toate femeile s tr iasc a$a. Uria$a majoritate a mamelor $i a v duvelor $i a fecioarelor tr iesc o alt via# . *i atunci, cum po#i s spui: „Fac $i eu ce face toat lumea!”? Te-ai luat dup exemplul câtorva persoane de$ n#ate, iresponsabile, nici mame $i nici fecioare, $i doar la ele te gânde$ti, $i în ele vezi întreaga lume. *i totu$i, tot restul lumii v prive$te ca pe o trup de circ, în care voi sunte#i $i animalele, $i dresorii. Dar hai s zicem c toat lumea ar merge pe calea nebuniei $i a pierz rii - oare tu, mam a trei fii, nu ai avea putere s spui: „Eu nu voi merge pe aceast cale!”? Cu adev rat, acesta ar fi un eroism ce ar atrage privirile cerului $i p mântului. Un asemenea eroism este înscris în cartea de aur a Sfintei Scripturi. Acest eroism l-au avut cele dou fiice ale lui Lot în Sodoma. În blestemata cetate a Sodomei nu era nici m car un sufletul nestricat $i neblestemat, în afara casei lui Lot. Dac fiicele lui Lot, fecioare, ar fi spus cum spune o mam a trei copii în zilele noastre: „Hai s fac $i eu ce face toat lumea!”, lumea n-ar fi $tiut de fiicele lui Lot $i nici de Lot; numele lor n-ar fi fost pomenite în Cartea ve$nic , în Cartea de aur. Dar ele n-au vorbit a$a. Pentru aceasta, a fost binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui Lot $i asupra fiicelor lui. *i când cet #ii blestemate i-a sunat ceasul s se scufunde sub p mânt ars de foc $i s se prefac în mare moart , îngerul lui Dumnezeu a scos acea cinstit familie în afara cet #ii, ca s nu vad r zbunarea cerului asupra celor ce pâng reau f r margini p mântul. Sau s zicem c Rastko Nemanidul ar fi spus ca tine: „Fac $i eu ce face toat lumea!” Oare ar mai fi devenit Sfântul Sava, p rintele poporului s u $i ve$nic mustrare a con$tiin#ei acelor urma$i ai s i care spun: „Fac $i eu ce face toat lumea!”? Dar dac aceste pilde $i alte mii de pilde pe lâng acestea nu se lipesc de sufletul t u, eu nu $tiu ce s -#i spun. Dac nu te la$i înv #at de pildele bune ale vie#ii, m car teme-te de pildele înfrico$ toare ale mor#ii. Prive$te cu ce moarte au murit $i mor cei dup care te-ai luat, uitând de so# $i de copii. Suferin#e înfrico$ toare, f r delegi $i sinucideri - f r excep#ie! 116

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi Pot, oare, s fac apel la ceea ce este mai bun în sufletul t u, fiic a unor p rin#i cinsti#i? La ceea nu a fost înc întunecat de întunericul vie#ii noptatice? Treze$te-te, dezmetice$te-te, vino-#i în fire! Adu-#i aminte c atunci când tu râzi în fumul orgiei de noapte, copiii t i, treji $i plân$i, caut în pat mâna $i cuvântul mamei. Leap d primejdioasele cuvinte: „Fac $i eu ce face toat lumea!”, ca binecuvântarea Celui care te-a binecuvântat cu trei copii s se prelungeasc asupra ta pân la sfâr$itul veacului!

Scrisoarea a 127-a

PENSIONARULUI P. N., DESPRE O VIZIUNE
Îmi aduce#i la cuno$tin# c a#i avut o viziune neobi$nuit în biseric la rug ciune. A#i v zut cum Hristos a ie$it din altar $i s-a oprit. Dup aceea, a ie$it cineva ca un rabin evreu $i a stat de-a dreapta lui Hristos. Apoi a mai ie$it cineva cu o cealma pe cap $i a stat de-a stânga lui Hristos. Atunci au întins amândoi mâinile c tre Hristos $i s-au luat de mân cu El. Asemenea viziune a#i avut. Iar ca tâlcuire de la tâlcuitorii mincino$i îmi aduce#i la cuno$tin# urm toarele: Dumnezeu vrea ca toate credin#ele s se împace $i s se fac o singur credin# în toat lumea! Oricine este ini#iat în tainele împ r #iei lui Dumnezeu v poate spune c $i viziunea este mincinoas , $i tâlcuirea e mincinoas . N lucirea pe care a#i v zut-o înaintea dvs. nu este de la Dumnezeu, ci de la cel ce dintotdeauna î$i ridic coarnele împotriva credin#ei lui Hristos. „Tat l nostru” se încheie cu rug ciunea c tre Dumnezeu ca El s ne izb veasc de cel viclean. Omul lui Dumnezeu, cine se poate #ine de mân cu Hristos? Cine poate sta al turi de Dumnezeu? Nu le-a gr it Hristos evreilor: iat$, se va l$sa casa voastr$ pustie (Matei 23, 38)? Prorocia s-a împlinit. Evreii nu au nici jertfe, nici preo#ie. Amândou au trecut la cei boteza#i în acel ceas când catapeteasma Templului s-a rupt de sus $i pân jos. Nici musulmanii nu au nici jertfe, nici preo#ie. Nu le spune, oare, evreilor evreul Pavel, apostolul lui Dumnezeu: Hristos e sfâr'it Legii (Romani 10,4)? A$adar, cum se poate ca ceea ce este pustiit, ceea ce s-a sfâr$it, ceea ce este lep dat $i înlocuit cu altceva nou, s fie pus pe picior de egalitate $i s se #in de mân cu credin#a vie a lui Hristos? *i Mohamed însu$i, cu toat du$m nia sa fa# de cre$tini, recunoa$te $i pune în Coran faptul c Iisus, fiul Mariei, va judeca lumea, prin urmare $i pe Mohamed însu$i. *i atunci, de unde aceast nivelare $i egalizare? De unde poate veni o asemenea viziune, întreba#i? De la ispititorul. Cerceta#i-v via#a $i cugeta#i la ea, $i ve#i vedea, în zilele noastre se vorbe$te mult - de c tre cei slabi în credin# , fire$te - despre împ carea $i egalizarea tuturor credin#elor. *i dvs. v-a#i plecat acestor gânduri $i dorin#e. Vi s-a dat s vede#i viziunea dvs. subiectiv obiectivat într-o n lucire - $i v bucura#i de asta ca de o mil a lui Dumnezeu. Eu nu a$ zice c e mil ; mai degrab , un avertisment. Ierta#i-m , dar a#i confundat conceptele. Una este pacea social $i politic , alta e împ carea credin#elor. *i una este egalitatea în drepturile $i îndatoririle cet #ene$ti, $i alta este egalizarea credin#elor. Cre$tinilor li s-a poruncit cu stricte#e s fie milostivi fa# de to#i oamenii, f r deosebire de credin# , dar, în acela$i timp, $i #inerea cu stricte#e a credin#ei lui Hristos. În calitate de cre$tin, v pute#i jertfi pentru cei de alt credin# atât averea, cât $i via#a, dar nicidecum $i adev rul lui Hristos - fiindc averea $i via#a sunt proprietatea dvs., iar adev rul lui Hristos, nu. Aici e piatra dvs. de poticnire - în aceast lips de discern mânt. Din aceast lips de discern mânt a venit $i confuzia din sufletul dvs. În fapt, nu a#i v zut nici pe Hristos, nici pe Mohamed: a#i v zut doar sufletul dvs. Dumnezeu s v fie într-ajutor!

117

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 128-a

FRATELUI ZDRAVKO T., CARE ÎNTREAB' CU PRIVIRE LA ÎN'L)AREA DOMNULUI
Cum S-a în l#at Domnul Hristos de pe p mânt la cer? Pe tine întrebarea asta te chinuie. Spune: „Domnul înviat S-a în l#at din împ r #ia Sa p mânteasc în împ r #ia Sa cereasc prin puterea lui Dumnezeu”, $i fii lini$tit - c ci dac te vei b ga în adâncul cercet rii tuturor tainelor lui Dumnezeu, vor începe s te chinuie $i multe alte întreb ri, cum ar fi: Cum S-a n scut Hristos? Cum a umblat pe ap ? Cum a scos duhurile $i a vindecat bolile? Cum S-a schimbat la fa# ? Cum a înviat mor#ii? Cum a înviat El? R spunsul la toate aceste întreb ri este unul singur: toate acestea s-au întâmplat prin puterea Dumnezeiasc a lui Hristos - $i pace #ie, $i bucurie! Nu este neîng duit cercetarea tainelor Dumnezeie$ti, dar nici nu e recomandat celor care nu au atins în l#imea des vâr$itei încredin# ri în voia lui Dumnezeu, des vâr$itei credin#e, dragoste, cur #ii $i smerenii. Origen a fost cel mai înv #at om al vremii sale. Înarmat cu uria$e cuno$tin#e, atât lume$ti cât $i teologice, el a cutezat s se apuce de cercetarea celor mai sub#iri taine ale fiin#ei Dumnezeie$ti - $i a c zut în r t cire. *i Biserica a osândit înv # turile lui r t cite. Despre el, sfântul Simeon Nebunul pentru Hristos a zis: „Origen a intrat în mare, n-a mai putut s ias din ea $i s-a înecat în adânc”. Este destul s $tim despre în l#area Domnului ceea ce este scris în Evanghelie - iar acolo scrie: 'i când i-a binecuvântat pe ei, S-a dep$rtat de la ei 'i S-a suit la cer. A$adar, El S-a în l#at la cer binecuvântându-i pe oameni. Prin aceasta, Domnul ne-a descoperit o mare înv # tur practic : ne putem în l#a cu duhul la cer numai $i numai binecuvântând pe aproapele nostru. Prin binecuvântare ne în l# m, prin blestem c dem. Ce d m, aceea $i primim: dac d m binecuvântare, primim binecuvântare; dac d m blestem, primim blestem. Deci, condi#ia în l# rii noastre duhovnice$ti este binecuvântarea. Hristos S-a în l#at!

Scrisoarea a 129-a

FRATELUI DE M'N'STIRE GAVRILO I., CU PRIVIRE LA PRICINA PENTRU CARE A PLECAT HRISTOS
Dup ce gospodarul pleac la #arina sa ca s -i hr neasc , s -i îmb rb teze $i s -i îndrume pe lucr tori, el se întoarce acas . Dup ce împ ratul pleac la r zboi $i biruie pe vr jma$ii s i, el se întoarce în cetatea sa de scaun. Dup ce doctorul ajunge la bolnav $i îl examineaz , îl vindec , stabile$te tratamentul, îi prescrie medicamente $i regim, el pleac la spital. Dup ce tat l î$i viziteaz copiii afla#i departe $i pl te$te datoriile lor $i le asigur buna educa#ie, el se întoarce la c minul s u $i a$teapt întoarcerea copiilor. La fel $i Mântuitorul lumii, dup ce *i-a împlinit lucrarea pe p mânt, S-a întors în cetatea Sa de scaun cea cereasc . S-a în l#at în împ r #ia cerurilor, de unde Se pogorâse ca Gospodar, $i ca împ rat, $i ca Doctor, $i ca P rinte, $i ca R scump r tor $i Slobozitor. Mai de folos este vou$ ca Eu s$ plec, le-a spus El la desp r#ire ucenicilor S i. Nu spune: „De folos este pentru Mine s fug din aceast vale a suferin#ei, pân ce nu M r stignesc iar $i nebunii!”. Nu; El nici nu a gândit a$a, dup cum nici o dragoste adev rat , îndeob$te, nu se 118

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi gânde$te la sine, ci la cel iubit. Fiecare fapt a lui Hristos, fiecare pas, fiecare gest, $i cuvânt, $i gând - totul a fost menit numai spre binele oamenilor, spre mântuirea celor iubi#i ai Lui. Dac oamenii $i-ar fi putut da singuri seama ce este bine $i ce este r u pentru ei, El nu ar fi socotit de trebuin# s Se pogoare între oameni - oamenii, îns , nu puteau face asta nicidecum f r El. Mai de folos este vou$ ca Eu s$ plec. Iar ceva mai târziu El a ad ugat: iat$, Eu cu voi sunt în toate zilele pân$ la sfâr'itul veacului. S nu te tulbure asta; nu e o contrazicere. El a plecat, într-adev r, dar într-a zecea zi dup plecarea Sa le-a trimis ucenicilor Mângâietor deopotriv cu Sine - pe Duhul Sfânt. S-a în l#at la ceruri cu trupul S u înviat, îns prin Duhul S u a r mas în Biserica Sa, r mâne în ea $i ast zi $i va r mâne pân la sfâr$itul vremurilor. O, Doamne, dragostea noastr , spune-ne: de ce este mai de folos ca Tu s pleci de la noi? Ca prin îndep rtare, copiii Mei, s fiu cât mai mult în inimile care M iubesc $i n zuiesc dup Mine!

Scrisoarea a 130-a

LUI BADEA PERO RUG'TORUL, DESPRE ÎNTRISTAREA PENTRU HRISTOS
Zis-a Domnul ucenicilor S i: 'i voi v$ ve#i întrista, dar întristarea voastr$ întru bucurie se va întoarce. Asta î#i spune $i #ie Domnul, bade Pero - fiindc $i întristarea ta e apostoleasc . Tu te întristezi pentru r zboiul împotriva lui Hristos ce are loc ast zi în Rusia. Te întrebi mereu: „Cum se poate ca oamenii s se r zvr teasc împotriva lui Hristos în #ara cea mai iubitoare de Hristos? Cum se poate ca Iuda s triumfe asupra lui Hristos $i a sfintei Rusii?” *i plângi, în fiecare zi plângi de mâhnire pentru Hristos Cel def imat. Mâhne$te-te, b trâne, nu te mâhne$ti singur. *i îngerii din ceruri se mâhnesc împreun cu tine pentru poporul rus cre$tin. Te întristezi, spui, c nu po#i face nimic pentru Rusia ortodox . Faci îndeajuns c te mâhne$ti. Sfânt este mâhnirea ta, fiindc nu te mâhne$ti pentru tinere#e, nici pentru bog #ie, nici pentru slava p mânteasc , ci pentru Hristos. Iar Cel ce este mai bogat decât to#i bog ta$ii $i mai puternic decât to#i împ ra#ii, Hristos, va r spl ti aceast sfânt mâhnire a ta $i nobilele tale lacrimi. De la sfânta ta mâhnire va fi bine $i pentru tine, $i pentru poporul rus. În#eleptul Isaac Sirul zice: „O mic întristare pentru Dumnezeu este mai bun decât o fapt mare f cut f r întristare”. Drept aceea, spune el, întristarea de bun voie d m rturie despre credin# prin dragoste (Cuvântul 74). Atât credin#a, cât $i dragostea str lucesc în lacrimile tale. Drept aceea, binecuvântat fie mâhnirea ta! Cândva, ea se va întoarce întru bucurie. Hristos te va lumina cu bucurie cereasc pe tine, va lumina cu bucurie cereasc $i Rusia, ca $i pe to#i cei care se mâhnesc pentru El în aceast lume. *tie Domnul nostru c mâhnirea sfânt îl sfin#e$te pe om - de aceea nici nu curm mâhnirea dintr-o dat , c ci din mâhnirea sfânt se na$te omul, adev ratul om ceresc, omul cel nou, precum omul trupesc se na$te din femeie în dureri, dar când femeia na$te, nu-'i mai aminte'te întristarea, de bucurie c$ s-a n$scut om pe lume. *tie Atoate$tiutorul c din mâhnirea sfânt se na$te marele bine. Drept aceea, El vede mâhnirea ta $i num r lacrimile tale, dar tace deocamdat privind în viitor, în acea zi $i în acel ceas rânduit, când va întoarce mâhnirea ta în mare bucurie. Prin gura Lui a fost vestit lumii aceast m rturie adev rat : ferici#i sunte#i, cei care plânge#i acum, c$ ve#i râde. Pace #ie $i mângâiere de la Domnul!

119

Episcop Nicolae Velimirovici

Scrisoarea a 131-a

DIACONULUI P. N., DESPRE SUPERSTI)IILE NECREDINCIO*ILOR
Te-ai întâlnit, scrii tu, cu un om care nu crede în Dumnezeu, $i totu$i este plin de supersti#ii. L-ai întâlnit anul trecut la b i. El a recunoscut înaintea ta c nu a crezut niciodat în Dumnezeu, dar din copil rie a întins palma #ig ncilor s -i ghiceasc . A$a face $i acum. *i dovede$te cu înfl c rare c #iganca lui ghicitoare $tie mai mult decât toate academiile de $tiin#e. Pe lâng asta, se teme de deochi. Mai mult: merge pe strad cu capul plecat. Socoate mar#ea drept zi cu ghinion, $i în acea zi nu face nimic, nici nu iese din cas . De num rul 13 fuge ca de foc. Odat , cineva a f cut o glum $i a scris num rul 13 pe mas în fa#a lui. El a s rit ca turbat $i a r sturnat masa peste acel glume#. Altminteri, pare un domn, c rturar $i bogat. De ce te miri, drag diacone? De faptul c necredin#a $i supersti#ia merg mân în mân ? Dar acest lucru este cu totul firesc în nefirescul s u. Minciun sunt $i una $i cealalt , $i amândou î$i au obâr$ia de la cel pe care cea mai nemincinoas gur l-a numit: tat$l minciunii. Adev rul este mereu acela$i, iar minciuna este ca un cameleon care se arat în felurite culori. Aceasta - prietenia dintre necredin# $i supersti#ie - nu este nici un paradox, cum ai crezut tu, ci o potrivire la fel ca cea între ram $i tablou. Orice necredin# e înr mat solid în supersti#ie. *i o minciun e mereu în ospe#ie la alta. Dup ce regele Saul s-a lep dat de ascultarea fa# de Dumnezeu $i de Samuel, prorocul lui Dumnezeu, a mers la vr jitoarea din Endor s afle adev rul $i s cear sfat. Philippe Egalite, regele Fran#ei, se l uda cu dou lucruri: cu ateismul $i cu ghicitul în cafea. N-ai citit în Scriptur cum Pilat $i Irod, dou minciuni, s-au împ cat înainte de osândirea Adev rului la moarte? i s-au f$cut prieteni Pilat 'i Irod într-aceea'i zi unul cu cel$lalt, c$ mai înainte erau învr$jbi#i între ei (Luca 23, 12). *i ast zi se împac deseori dou minciuni atunci când au de luptat cu adev rul. Uit -te la supersti#ia necredincio$ilor evrei când mergeau s îl omoare pe Hristos! Deci, L-au adus pe Iisus de la Caiafa în divan, 'i era diminea#$; 'i ei n-au intrat în divan, ca s$ nu se spurce (Ioan 18, 28), fiindc aveau praznic. S omoare un om nevinovat nu îi spurca, dar s mearg în zi de praznic la tribunal, da! Lucruri de acela$i fel se întâmpl azi la necredincio$ii din Rusia. La cei care au lep dat credin#a a inundat supersti#ia. Acei s rmani, îns , nici nu-$i dau seama c lep dându-L pe Adev ratul Dumnezeu s-au dat cu totul în st pânirea arhipotrivnicului lui Dumnezeu, acelui f #arnic ascuns, care este numit: uciga' de oameni dintru început... minciun$ 'i tat$l minciunii. De asta nu î$i d , bineîn#eles, seama nici cunoscutul t u, domnul de la b i, care L-a lep dat pe Dumnezeu $i L-a înlocuit cu o #iganc ghicitoare. Hristos a înviat!

Scrisoarea a 132-a

UNUI P'RINTE CARE ÎNTREAB' DAC' EXIST' DUHURI
Întristat pentru moartea fiului dvs., de-abia acum, spre b trâne#e, a#i c utat mângâiere la Biseric , întreba#i dac exist duhuri. Mai întâi de toate, asta e ca $i cum a#i întreba dac exist Dumnezeu, fiindc Dumnezeu duh este, nezidit, ve$nic, atotîn#elept, atotputernic, atotbun. În jurul lui Dumnezeu Ziditorul exist împ r #ia duhurilor zidite: cetele sfin#ilor $i 120

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi ferici#ilor îngeri. De nenum rate ori s-au ar tat ei oamenilor, ba chiar $i animalelor, de la facerea lumii $i pân ast zi. Foarte multe dintre aceste ar t ri îngere$ti sunt înscrise în Biblie, mai ales în Noul Testament, $i în istoria Bisericii cre$tine. Ca s nu mai vorbesc de duhurile întunericului $i r ut #ii, pe care Domnul Iisus le-a izgonit din oameni. Acestea sunt duhurile iadului, c zute de la Dumnezeu în umbra ve$nic a mor#ii $i dezn dejdii. Îns pe dvs., $tiu, v intereseaz cel mai mult dac exist duhurile oamenilor mor#i, adic $i duhul r posatului dvs. fiu. Exist . Tocmai aceast existen# de dup moarte este singurul scop $i rost al scurtei noastre existen#e p mânte$ti. Omule al lui Dumnezeu! De c tre Hristos $i prin Hristos totul a fost descoperit $i ar tat: $i Dumnezeu, $i duhurile luminii, $i duhurile întunericului, $i sufletele vii ale drep#ilor care au murit, $i sufletele tic loase ale p c to$ilor nepoc i#i (vezi pilda despre bogat $i Laz r). Citi#i în Evanghelie cum s-au ar tat sufletele lui Moise $i Ilie în vremea Schimb rii la fa# pe muntele Tabor. Citi#i, în continuare, cum s-au deschis în ceasul mor#ii lui Hristos mormintele, $i mor#ii s-au ar tat în cetate vii. Prin aceasta, Bunul Mântuitor a vrut ca mai înainte de învierea Sa s m rturiseasc lumii învierea de ob$te a tuturor oamenilor - îns a unora spre via#a ve$nic , iar a celorlal#i spre osânda ve$nic (Ioan 5, 29). Mai întreba#i: „Dac exist duhurile, cum sunt ele?” S nu dea Dumnezeu s vede#i duhurile întunericului $i r ut #ii nici în lumea aceasta, nici în cealalt ! Iar cum sunt cele ce sau învrednicit s dobândeasc acea lume, adic împ r #ia cerurilor, ne r spunde Evanghelia. R spunsul a fost dat de însu$i Mesia lumii când a spus c ele sunt ca îngerii 'i sunt fii ai lui Dumnezeu (Luca 20, 35-36). Fie ca Atotputernicul nostru Domnul Iisus s d ruiasc $i dragului dvs. fiu acea împ r #ie a vie#ii adev rate $i reale între sfin#ii S i îngeri! Scrisoarea a 133-a UNEI B'TRÂNE, DESPRE ÎNVIEREA TRUPULUI Credin#a noastr este pe de-a-ntregul credin# a învierii. Ea învie sufletele moarte, ceea ce eu cred c este o mai mare minune - $i atunci, cum s nu poat învia $i trupurile? Tu î#i m rturise$ti credin#a tare în Atotputernicul Dumnezeu, F c torul cerului $i al p mântului, îns te chinuie întrebarea: „Cum va învia Dumnezeu trupurile îmb trânite $i ofilite?” P ze$te-te ca nu cumva s te asemeni cu vr jma$ii lui Hristos, saducheii, care de asemenea credeau în Dumnezeu, îns t g duiau învierea din mor#i. Trupurile tinere $i cele b trâne nu sunt deopotriv în moarte? *i nu se desfac atât unele cât $i celelalte în # rân , din care au $i fost zidite la început? Dar atât unele, cât $i celelalte vor învia cu o la fel de mare u$urin# în Ziua de Apoi, în Ziua Judec #ii, prin cuvântul Ziditorului. Nici sl biciunea picioarelor b trâne$ti nu va încetini, nici sprinteneala picioarelor tinere$ti nu va gr bi scularea mor#ilor din # râna mormintelor. Cuvântul lui Dumnezeu poate orice: El învie $i omoar , face $i nimice$te. Toate sunt cu putin#$ la Dumnezeu. Spui cu naivitate c n-ai dori nicicum s fii în împ r #ia lui Hristos în trupul t u de acum, b trânesc $i pr p dit. Nici nu vei fi, soro, nu te teme! Când sufletul mort al unui [ne]credincios învie, se scoal $i învie prin credin# , sufletul lui cel nou de-abia mai seam n cu vechiul suflet mort, dar personalitatea lui r mâne con$tient de sine de-a lungul întregii sale vie#i.17 Ceva sem n tor se întâmpl când cineva î$i leap d zdren#ele $i se îmbrac în m tase. Ceva asem n tor se va întâmpla $i cu trupurile. Sunt trupuri cere'ti 'i trupuri p$mânte'ti - trupuri duhovnice$ti, nestric cioase, $i trupuri trupe$ti, p mânte$ti, stric cioase. Îns oricum ar fi trupurile p mânte$ti, tinere sau b trâne, ele sunt adev rat gunoi fa# de trupurile cere$ti. Sfântul Ipolit mucenicul scrie: „Noi credem c trupurile vor învia nu cum sunt acum, ci curate
17

Mai explicit, învie omul, prin unirea sufletului din nou cu trupul (nota Apologeticum).

121

Episcop Nicolae Velimirovici $i nesupuse stric ciunii. Fiec rui trup i se va înapoia sufletul s u”. Ce deosebire de necrezut este între culoarea unui pom $i cea a r d cinii lui! *i totu$i, acela$i pom este cuprins întreg în r d cin , $i, de asemenea, acela$i pom este cuprins întreg în floare. *i precum floarea întrece r d cina prin frumuse#ea sa, a$a $i trupurile înviate vor întrece prin frumuse#ea lor trupurile noastre p mânte$ti. Bucur -te, deci, fiic a Domnului înviat! *i cu bucurie împ rt $e$te-te cu Trupul $i Sângele lui Hristos. Prin asta î#i vei preg ti trup ceresc, asemenea cu al Lui - trup care prin putere $i frumuse#e va întrece tot ce se poate vedea cu ochiul $i închipui cu închipuirea în aceast lume! Scrisoarea a 134-a

PROFESORULUI MILAN, CARE ÎNTREAB' CU PRIVIRE LA 1 CORINTENI 3, 18
Citind Sfânta Scriptur , a#i dat peste ni$te cuvinte mai pu#in limpezi, $i c uta#i l murire. De acest fel sunt spusele apostolului Pavel: de i se pare cuiva între voi c$ este în#elept în veacul acesta, s$ se fac$ nebun, ca s$ fie în#elept. Aceste spuse v-au uimit $i v-au tulburat. De ce, nu $tiu, de vreme ce ele sunt cu totul dup noima Evangheliei lui Hristos? Bineîn#eles, apostolul nici nu se gânde$te s porunceasc oamenilor s fie nebuni, ci ca întreaga lor în#elepciune trupeasc $i lumeasc s o socoat nebunie fa# de adev rul revelat $i mântuitor al lui Hristos. Mai limpede vorbe$te Pavel despre aceasta în primul $i al doilea capitol al aceleia$i epistole c tre Corinteni. Cine nu se socoate s rac cu duhul, dup cuvântul Domnului, nu poate intra în împ r #ia cerurilor. Fiindc$ în#elepciunea acestei lumi nebunie este înaintea lui Dumnezeu. Într-adev r, spune#i, ce au reu$it to#i filosofii p gâni cu toat cunoa$terea $i în#elepciunea lor lumeasc ? S-au adus pe sine $i au adus lumea la dezn dejde. Cunoscutul filosof roman Seneca s-a sinucis; la fel $i ucenicul lui, împ ratul Nero. Când proroci#ele de la Delfi l-au proclamat pe Socrate cel mai în#elept om, Socrate a recunoscut: „Sunt, cu adev rat, mai în#elept decât ceilal#i, întrucât $tiu c nu $tiu nimic”. Apostolii lui Hristos spuneau despre ei în$i$i: noi suntem nebuni pentru Hristos. Adic : nebuni înaintea lumii $i pentru lume, dar nu înaintea lui Dumnezeu $i pentru Dumnezeu. *ti#i $i dvs. c oricine a vestit ni$te taine mai mari ale naturii, oamenii l-au socotit la început nebun - cu cât mai mult pe cei care vesteau o împ r #ie aparte a vie#ii, suprafiresc de real $i ve$nic ! Cuno$tin#a acestei împ r #ii, pe care ne-a descoperit-o Hristos Mântuitorul, e neasemuit mai mare decât toate celelalte cunoa$teri. Numai $i numai în lumina acestei cuno$tin#e a lui Hristos cap t un oarecare pre# $i un oarecare rost orice alt cuno$tin# a noastr , dup cum scrie tot marele apostol: iar mai vârtos le 'i socotesc pe toate pagub$ a fi pentru covâr'irea cuno'tin#ei lui Hristos Iisus, Domnului meu, pentru Care de toate m-am p$gubit 'i le socotesc gunoaie a fi, ca pe Hristos s$-L dobândesc (Filipeni 3, 8). A$adar, f r Hristos totul e întuneric $i nebunie. *i care dintre muritori vrea adev rata în#elepciune, adic în#elepciunea cereasc ce lumineaz via#a noastr de pe p mânt $i toat f ptura de sub cer, acela socoate nebunie orice cuno$tin# trupeasc de la sine însu$i $i de la oameni, fiindc ea duce numai la mormânt, nu mai departe. C ci cu adev rat este nebunie orice în#elepciune ce î$i d singur acest nume, care st în afara lui Dumnezeu, Celui Viu $i Unul, $i în afara lui Hristos Cel înviat $i a împ r #iei Lui a ve$nicei lumini $i bucurii. Ca atare, este de folos ca fiecare s se socoat nebun înaintea nem suratei în#elepciuni a lui Hristos, fiindc astfel se va face în#elept prin Hristos. Pace dvs. $i s n tate de la Domnul!

122

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi

CUPRINS

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41.

Unui muncitor care întreab : „Ce este via#a duhovniceasc ?” Unui om care spune c are credin# în Dumnezeu, îns nu I se roag Unei femei cultivate pe care lumea o batjocore$te fiindc merge la biseric Unui teolog care se plânge de necredin#a unor oameni Unei mame care nu a putut s afle mormântul fiului c zut în lupt Unui comerciant aflat în suferin# , pe care to#i l-au p r sit Unei fete care nu poate s se hot rasc între c s torie $i m n stire Preotului Karan, despre criza mondial Fierarului Kosta, despre în#elesul cuvintelor lui Hristos: Nu am venit s$ aduc pace, ci sabie Unui tân r înv # tor care întreab : „Oare mai exist ast zi adev ra#i cre$tini? ) ranului Zdravko T., care întreab ce înseamn cuvintele lui Hristos: Foc am venit s arunc pe p mânt Unei doamne, despre r zbunarea mor#ilor Unui func#ionar care crede c poporul #ine prea multe s rb tori Pelerinului lovan, care întreab ce lucru este mai important pentru mântuirea sufletului Unui patriot care spune c este suficient s fii bun sârb, iar credin#a este un lucru secundar Unui tân r care sufer $i într-un fel, $i în altul Unei femei pe care o chinuie o triste#e ap s toare Domnului P J., care întreab de ce se aprinde candel înaintea icoanelor Unui fiu care a c zut sub blestemul p rintesc Unui student care întreab cine sunt cei s raci cu duhul Unei v duve care se mâhne$te $i î$i face griji Pensionarului S. P., care interpreteaz dup o metod proprie r zboiul chino-japonez Militarului lovita N., care poveste$te despre felul în care a ajuns la credin#a lui Dumnezeu Unei familii evlavioase, care întreab cum a înviat Hristos Unui veteran rus care î$i plânge patria r stignit Modestului func#ionar T., care se plânge de prietenul îngâmfat Prietenilor dintr-un spital, care întreab : „Cine îmi d m rturie c aînviat Hristos?” Unei asocia#ii de femei ortodoxe, despre cele $apte spuse ale lui Hristos de pe cruce Unei fete $colile, despre cele cinci r ni ale lui Iisus Din Ierusalim, în Vinerea Mare Din Ierusalim, în Sâmb ta Mare Despre slujba de înviere la Ierusalim Profesorului M.M., care nu î$i s rb tore$te slava din pricina doliului C pitanului Petar L, care întreab ce datoreaz sârbii lui Hristos ) ranului Stanoie L, care se plânge c n v le$te asupra lui duhul fricii Teologului B. R., care întreab cum trebuie în#elese cuvintele: Eu sunt în Tat$l 'i Tat$l este în Mine Unei surori pe care o mâhne$te dezm #ul fratelui C tre doi prieteni care se contrazic cu privire la necesitatea împ rt $irii bolnavilor Unui judec tor care întreab cum î$i r spl teasc binef c torul Monahului Avacum despre p catele cu gândul Grefierului Veselin G., care se mir de ce nu a scris sfântul Sava c r#i

3 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 15 16 17 16 18 19 20 21 21 22 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 33 34 35 36 36 123

Episcop Nicolae Velimirovici 42. Unui cititor plin de râvn al Sfintei Scripturi, care întreab de ce S-a ar tat Duhul Sfânt în chip de foc 43. Paracliserului Draghici M., care se simte uneori cu totul alt om 44. Misionarului Petar S., care întreab ce este hula împotriva Duhului Sfânt 45. Mecanicului de locomotiv Stamen L, care se plânge c ocupa#ia lui este plicticoas 46. Domnului Scott, unitarian american, care se r zvr te$te împotriva Sfintei Treimi 47. Unui frate din Saraievo care întreab despre Pastile Blajinilor 48. Unui savant ortodox care întreab de ce Ortodoxia nu are $i ea un pap 49. Ziaristului I. T., care întreab cu privire la incinerarea mor#ilor 50. Cafegiului S. B., care a avut de ales între sinucidere $i cer$it 51. Meseria$ului Sima M., pe care îl roade b nuiala c judecata lui Dumnezeu este aceast via# 52. Iar $i militarului lovita: înt rirea tr irii lui 53. Fecioarei Mariaj., care caut în#elesul pildei evanghelice despre cele zece fecioare 54. Fra#ilor Radosav $i Milosav, care întreab despre pietrele care strig 55. Unui om cu studii care a ajuns la convingerea c „exist ceva” 56. Vânz torului de c r#i Svetolik M., despre cei mai noi eretici 57. Notarului Branislav N., care întreab dac este bun moartea n prasnic 58. Monahiei Varvara de la Ierusalim, despre cele trei haine ale lui Iisus 59. Unui american, John Davis, pe care fl sperie înmul#irea neamului omenesc 60. Preotului Petar Dj., care se sup r fiindc nu $tie de ce poporul pr znuie$te vinerea 61. Precupe#ului Melentie Dj., care întreab ce înseamn : „ve$nic pomenire” 62. Unui monah aghiorit, despre Ap r toarea Sfântului Munte 63. Unei sârboaice care întreab de ce o sl vesc ru$ii atât pe Maica Domnului 64. Pictorului Pavle L, care întreab dup ce se cunoa$te o icoan ortodox a Maicii Domnului 65. Unei înv # toare, despre o ar tare a Maicii Domnului 66. Func#ionarului lovan I., despre cele mai mari trei lucruri din via# 67. Unei pensionare care se plânge de moda în îmbr c minte 68. Fr #iei „Sfântul Ilie", despre un sem n tor de neghin 69. Lingurarului Marinko, care întreab dac Domnul a mustrat-o pe Maica Sa 70. Unui preot neortodox, care întreab de ce Dumnezeu pedepse$te Rusia ortodox 71. Unui om modest ce se c ie$te pentru unele cuvinte ale sale 72. Unei femei educate, care se plânge c nu a fost decorat pentru filantropie 73. Unei femei singure $i bolnave, despre sinucidere 74. Politicianului N. N., care întreab cu privire la morala politic 75. Unui rug tor de care î$i bat joc to#i casnicii s i 76. Unui om care se plânge c nu crede în Dumnezeu 77. Unui om care a ajuns la o pozi#ie înalt , îns nu $i la fericire 78. Economistului Spasa S., care întreab de ce nedrep#ii prop sesc 79. Unui ortodox din America pe care l-a tulburat un scriitor 80. Bolnavei Stania Dj., care întreab ce este leg mântul (zavet) 81. Unui rentier care scrie c s-a asigurat pe sine $i pe ai s i 82. Servitorului Gligor L, care întreab ce vrea s spun Mântuitorul prin jug $i sarcin 83. Unui erou din Her#egovina, care spune c f r credin# nu exist eroism 84. Unui tân r care s-a îngrijorat pentru prietenul s u vanitos 85. Unui om c ruia i se r spl te$te binele cu r ul 86. Meseria$ului Paia C., despre spovedanie 87. Studentului I. K., care întreab cu privire la cartea Ecclesiastului 88. Preotului bulgar Ivan Dj., care a ajuns la dezn dejde din pricina necredincio$ilor 89. Unei orfane care întreab de ce în Evanghelie nu se vorbe$te despre fericire (srecia) 90. Unui lord englez, Charles B., care întreab ce semnifica#ie 124 37 38 39 40 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50 51 52 53 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 69 70 71 72 73 74 75 76 77 77 78 79 80 81

R spunsuri la întreb rile lumii de ast zi are personalitatea indianului Gandhi? 91. Fr #iei Na$terii lui Hristos, despre pricina pentru care ne felicit m: „Hristos S-a n scut!” 92. Unui b ie#el care vreao poveste de Cr ciun 93. înv # torului Nikola S., despre pricina pentru care Hristos a trebuit s Se nasc , nu pur $i simplu s Se arate 94. Unui viitor închin tor, despre pe$tera de la Betleem 95. Unei însingurate, despre Cr ciunul lovank i 96. Misionarului Danilo M., despre literele de pe nimbul lui Hristos 97. Osta$ului Svetislav K., care întreab cum este Dumnezeu în untrul omului 98. Muncitorului Mitro R, despre pricina pentru care Mântuitorul S-a n scut în pe$ter 99. Unui teolog neam#, despre Biserica Ortodox $i pacea mondial 100. P durarului Manoilo, despre aripile Sfântului Ioan 101. Domnului K. K., ca r spuns la întrebarea dac se pot face vr ji cu crucea 102. Înv # toarei V.*., despre cine ne d m rturie c Dumnezeu exist 103. Unei v duve care întreab dac s se duc la m n stire 104. Plugarului Ostoia P., care întreab dac exist oameni binecuvânta#i $i nebinecuvânta#i 105. Unei mame, despre concursurile de Miss 106. Unui ucenic care caut sfat pentru via#a duhovniceasc 107: Muncitoarei de fabric Stanica K., care întreab ce înseamn cuvintele: „)ie, Doamne” 108. Cofetarului Stavro I., r spuns la întrebarea: „Trebuie s ne temem de moarte!” 109. Comandantului *cepan Dj., care întreab ce s facem ca s ne fie mai bine 110. Unei monahii care întreab despre aluat $i cele trei m suri de f in (Matei 13,33) 111. Unui p rinte care se plânge de fiul nerecunosc tor 112. Tâmplarului Ilia S., despre cuvintele lui Hristos dela Marcu 9, l 113. Unui scriitor, despre ceea ce trebuie s facem în acest an pentru pacea mondial 114. Condamnatului P. L, care se plânge de nedreptatea omeneasc 115. Fr #iei „Sfântul Ioan”, despre fenomenele apocaliptice din vremea noastr 116. Rentierului Momcilo N., care întreab ce a fost înainte de Hristos 117. Pelerinului Mladen S., despre ordinea poruncilor din Lege 118. Comerciantului Stanimir L, care întreab dac mar#ea e zi nenorocoas 119. Unui condamnat care întreab cu privire la jur mântul strâmb 120. Unui teolog, despre în#elesul cuvintelor de la Efeseni 5,16 121. Func#ionarului po$tal Dia K., despre dovedirea fiin#ei Dumnezeie$ti 122. Unui p rinte care a c utat peste tot leac pentru fiul s u 123. Juristului George M., spre porunca a doua 124. Unui gospodar care se plânge de „pâinea care nu hr ne$te” 125. Comerciantului S. T., pe care „Dumnezeu nu îl ascult ” 126. Unui domn care se plânge de nechibzuin#a so#iei sale 127. Pensionarului P. N., despre o viziune 128. Fratelui Zdravko T., care întreab cu privire la în l#area Domnului 129. Fratelui de m n stire Gavrilo L, cu privire la pricina pentru care a plecat Hristos 130. Lui badea Pero rug torul, despre întristarea pentru Hristos 131. Diaconului P. N., despre supersti#iile necredincio$ilor 132. Unui p rinte care întreab dac exist duhuri 133. Unei b trâne, despre învierea trupului 134. Profesorului Milan, care întreab cu privire la I Corinteni 3, 18 82 83 84 85 86 87 88 89 90 92 93 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 113 114 115 116 117 118 118 119 120 120 121 122

125

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful