Teorema reprezintă o afirmație al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație.

Fiecare ramură a matematicii este constituită dintr-un șir de teoreme, demonstrația fiecăreia dintre ele sprijinindu -se pe teorema care o precedă. Dacă o teoremă se exprimă sub forma:

(p implică q) , sau: (dacă p , atunci q) ,

atunci propoziția p se va numi premisă sau (ipoteză), iar propoziția q se va numi concluzie. Noțiunea se definește riguros în cadrul unui sistem axiomatic. Denumirea a fost folosită inițial de Aristotel.

Teoreme speciale[modificare | modificare sursă]

Teoremă reciprocă unei teoreme date, este o teoremă în care:

   

concluzia teoremei date devine premisă, iar premisa teoremei date devine concluzie.

Observație. Teorema reciprocă unei teoreme date poate să nu fie adevărată. Teoremă de existență - teoremă care stabilește că există cel puțin un obiect matematic care are o anumită proprietate. Teoremă de unicitate

 

a) - teoremă care stabilește că nu există decât un obiect matematic care are o anumită proprietate, b) - teoremă care stabilește că există cel mult un obiect matematic care are o anumită proprietate.

Axiomele geometriei în plan şi în spaţiu

Edit

Cunoştinţele de geometrie acumulate în clasele gimnaziale pot fi încadrate într-un sistem logic de propoziţii matematice: axiome, definiţii, teoreme, consecinţe, leme, etc. Amintim că noţiunile geometrice ce nu se definesc se numesc noţiuni geometrice primare. De regulă, acestea sînt: punct, dreaptă, plan. Punctele, dreptele şi planele se notează respectiv cu literele eventual cu indici. Noţiunile ce se definesc cu ajutorul noţiunilor primare se numesc noţiuni derivate. Segment, semidreaptă, unghi, triunghi, ş. a. sînt noţiuni derivate. Punctele, dreptele şi planele se află în nişte relaţii numite relaţii primare. Acestea se numesc „incidenţă” (apartenenţă), „între”, „congruenţă”. Natura obiectelor primare (punct, dreaptă, plan) şi a relaţiilor primare poate fi arbitrară cu condiţia că ele sînt legate printr-un sistem de axiome. Axiomele sînt propoziţii cu caracter de ipoteză (care nu se demonstrează) care descriu legătura dintre noţiunile primare şi relaţiile primare. Ele reprezintă proprietăţile de bază ale obiectelor de bază şi se consideră adevărate. Axiomele sunt ca nişte reguli de conduită, ca nişte reguli ale unui joc, ş. a. Sistemul de axiome (reguli) ales trebuie să verifice următoarele condiţii:

 

axiomele trebuie să nu se contrazică; axiomele să fie suficient de numeroase, astfel încât pornind de la ele să se poată studia, explica toate situaţiile posibile.

În geometria elementară se iau ca axiome proprietăţi ale punctelor şi dreptelor deja familiarizate şi amplu utilizate în gimnaziu. La ele se mai adaugă şi alte cîteva proprietăţi importante sugerate de observaţii şi experimentări. Menţionăm că una şi aceeaşi proprietate poate fi considerată într-un sistem de proprietăţi drept axiomă, iar în alt sistem de axiome drept o consecinţă din axiomele acceptate, adică drept teoremă.

a. iar afirmaţia „Suma măsurilor unghiurilor unui triunghi este 180°” este o teoremă. oamenii activează în diversele lor meserii. dreptelor şi planelor. astfel încât toată geometria elementară să fie dedusă bazându-ne doar pe ele şi pe legile logicii se numeşte construcţie axiomatică a geometriei elementare. Astfel. Se spune că dreapta încât şi intersectează (este incidentă cu) planul Patru puncte dacă există un punct A . evoluţia stelelor. care să conţină punctul dat).Axiomele sînt propoziţii cu caracter de ipoteză (care nu se demonstrează) care descriu legătura dintre noţiunile primare şi relaţiile primare. Hilbert. Prin această clasificare a axiome lor se reuşeşte cea mai simplă şi laconică formulare a axiomelor şi în plus. I2. formate la intersecţia a două drepte paralele cu o secantă. plane. Teorema este o propoziţie adevărul căreia se demonstrează. În literatura ştiinţifică este cel mai des utilizat sistemul de axiome al lui D. Axiomele de incidenţă (Grupa I) Edit Axiomele acestei grupe definesc proprietăţile de amplasare ale punctelor. P4. drepte. Se admit următoarele axiome de incidenţă: I1. ş. În continuare vom examina schema argumentării geometriei elementare conform axiomaticii lui David Hilbert. Definiţia este o propoziţie sau un grup de propoziţii prin care se explică o noţiune nouă. În caz contrar. teorema despre egalitatea unghiurilor alterne interne. În afară de această geometrie matematică au mai fost definite şi alte geometrii. în arhitectură. Conform acestei geometrii. a. există o dreaptă a care trece prin aceste puncte. există cel mult o paralelă la dreapta dată. bazate pe alte axiome. B există cel mult o dreaptă a care trece .) şi le notăm cu simboluri diferite. Oricare ar fi două puncte distincte A . Convenim ca atunci când ne referim la mai multe obiecte (puncte. În caz contrar. Aceste geometrii sînt utile în explicarea şi prezicerea fenomenelor ce se petrec în Univers: teoria relativităţii. propagarea luminii. B ale spaţiului. ş. Se cunosc mai multe sisteme de axiome ale geometriei elementare. P6. în planul determinat de punct şi dreaptă. lemelor sau teoremelor deja demonstrate. punctele se numesc necoliniare. Teoremele sunt propoziţii care descriu proprietăţile noţiunilor primare şi derivate şi se demonstrează cu ajutorul axiomelor. astfel ) planului se numesc coplanare dacă Se spune că dreapta aparţine (sau este conţinută de planul dacă orice punct al dreptei a aparţine şi planului există un plan α ce le conţine. propoziţia „Dacă două puncte A şi B ale dreptei a aparţin planului α . Lema este o propoziţie adevărul căreia se demonstrează şi se aplică la demonstrarea unei teoreme. construcţia de poduri. axioma paralelelor a lui Euclid (oricare ar fi o dreaptă şi un punct exterior acestei drepte. relaţiilor primare şi a sistemului de axiome respectiv. ş. unele din ele contrazic axiomele geometriei elementare. construcţia de case. Alegerea noţiunilor primare. teorema despre măsura unghiului alungit. P3. Geometria organizată conform acestui sistem de axiome corespunde cu geometria spaţiului din jurul nostru. P5. atunci dreapta a aparţine planului α ” este o axiomă (după cum vom vedea). Acest sistem de axiome constă din 20 de axiome împărţite în 5 grupe. definiţia sumei unghiurilor. Oricare ar fi două puncte distincte A . Iată câteva exemple de definiţii care vor fi folosite în continuare: Trei puncte se numesc coliniare dacă există o dreaptă a ce le conţine. teorema de existenţă a paralelei (printr-un punct exterior unei drepte există cel puţin o paralelă la dreapta dată). punctele sunt necoplanare. P2. să le considerăm distincte. a. de exemplu. definiţiilor. Această teoremă se demonstrează cu ajutorul următoarelor propoziţii matematice: P1. definiţia unghiului alungit. de maşini. observată cu „ochiul liber”. se poate constata cât de consistentă (bogată) poate fi geometria bazată doar pe una sau câteva grupe de axiome.

C . există planul α ce trece prin aceste puncte. Oricare ar fi trei puncte necoliniare A . atunci dreapta este conţinută în întregime în acest plan. atunci ele mai au cel puţin încă un punct comun B . I7. I4. B . Exista cel putin patru puncte necoliniare. I8. Pe oricare dreaptă sînt situate cel puţin două puncte.prin aceste puncte. dacă o dreaptă are două puncte comune cu un plan. Oricar ar fi trei puncte necoliniare A . B . 2). Dacă două plane α şi β au un punct comun A . I3. Planele se reprezintă pe foaie de caiet prin paralelograme. două puncte distincte A . Notaţie: α = (ABC) (fig. Notaţie: a = AB (fig. C . B ale dreptei a sînt situate pe planul α . I6. C . Deci. I5. Astfel. B ale spaţiului determină o dreaptă şi numai una singură. determină un plan α şi numai unul singur. trei puncte necoliniare A . Există cel puţin trei puncte necoliniare. . atunci fiecare punct al dreptei a este situat pe planul α . 1). Pe fiecare plan este situat cel puţin un punct. Dacă două puncte distincte A . există cel mult un plan α care trece prin aceste puncte. B . Altfel spus.

Utilizand aceste axiome pot fi demonstrate urmatoarele teoreme: T1. atunci ele au o dreaptă comună pe care sînt situate toate punctele comune acestor plane. Orice plan conţine trei puncte necoliniare. Printr-o dreaptă şi un punct ce nu-i aparţine trece un plan şi numai unul singur. Prin două drepte concurente trece un plan şi numai unul singur. T5. T2. T3. T4. Două drepte distincte au cel mult un punct comun. Dacă două plane au un punct comun. .

prin aceste puncte trece un plan α şi numai unul singur. Unicitatea planului rezultă din axioma I6. c) de două drepte secante (care se intersectează). Deci. Conform teoremei 3. deci. d sau ) (d . B . Dreapta d aparţine planului α . Există un unic plan ce trece prin două drepte concurente. prin A ≠ C punctul A şi dreapta b trece un plan α şi numai unul singur. Să demonstrăm de exemplu teoremele 3 şi 4. B . A . Planul ce trece prin punctele necoliniare A . Teorema 4. T2. Conform axiomei I3 pe dreapta d există două puncte distincte B şi C (fig. un plan poate fi determinat: a) de trei puncte necoliniare. Fie dreapta d dată şi punctul A ∉ d . planul α este singurul plan ce conţine punctul A şi dreapta d . b) de o dreaptă şi un punct ce nu-i aparţine. conform axiomelor I4 -I5. (fig. Demonstraţi teoremele T1. Pe dreapta a . B şi C . 12). Punctele A . ► Exerciţiu. Demonstraţie. aparţin planului α (axioma I6). deoarece două puncte distincte ale ei. Printr-o dreaptă şi un punct ce nu aparţine acestei drepte trece un unic plan. C sînt necoliniare.Aşadar. ► Acest plan se notează ) (A. în afară de punctul C mai există cel puţin un punct A. C se notează ) (A BC . Teorema 3. Demonstraţie. 11). T5. Axiomele de ordine (grupa II) Edit . Fie a şi b două drepte concurente în C . deoarece orice punct al dreptei AC aparţine planului α .

Dacă punctul B este situat (se află) între punctele A şi Cnotăm A − B − C . C sînt puncte distincte coliniare şi avem C − B − A. se numesc puncte interioare ale acestui segment. Punctele segmentului. Figura ce constă din două puncte distincte A . cât şi segmentul deschis determină o dreaptă. Uneori se spune că segmentul AB uneşte punctele A şi B . B . B . C .Axiomele de ordine evidenţiază relaţia dintre punctele situate pe o dreaptă. C trei puncte necoliniare. atunci se spune că dreapta intersectează segmentul sau că segmentul intersectează dreapta. B şi mulţimea tuturor punctelor dreptei AB situate între A şi B se numeşte segment închisdeterminat de punctele A. Dacă o dreaptă trece printr-un singur punct al unui segment. B . Oricare ar fi trei puncte distincte coliniare A . Înainte de a formula axioma II4 definim noţiunile de segment şi triunghi. diferite de capetele lui. atunci A . Triunghiul determinat de aceste puncte se notează . [BB]. Mulţimea tuturor punctelor interioare ale segmentului AB se numeşte segment deschis şi se notează (AB) . care se numeşte dreapta suport a segmentului respectiv. Atât segmentul nenul închis. Se admit următoarele axiome de ordine: Dacă avem A − B − C . (Axioma punctului exterior). B şi se notează [AB]: Punctele A şi B se numesc capetele (extremităţile) segmentului. Reuniunea a trei puncte necoliniare şi a segmentelor ce unesc aceste puncte se numeşte triunghi. Fie A . B există cel puţin un punct C astfel încât A − B − C. Pentru comoditate se examinează şi segmentele nule [AA]. această relaţie se exprimă prin cuvintele „a fi între” şi altele echivalente cu acestea. Oricare ar fi două puncte distincte A . unul şi numai unul este situat între celelalte două.

B din submulţimi diferite. B . iar orice două puncte C. astfel încât orice două puncte A . Orice punct O al unei drepte d împarte dreapta d în două submulţimi nevide disjuncte de puncte.Punctele A . [CA] – laturile triunghiuluiABC . Dacă dreapta a este situată în planul (ABC) al din vârfurile A . B . Orice dreaptă d inclusă într-un plan împarte planul în două submulţimi nevide disjuncte de puncte. atunci dreapta a Axiomele de incidenţă permit să definim semidreapta. un plan respectiv. [BC]. . (Axioma lui Pasch). astfel încât pentru orice două puncte A . iar planul (ABC) – planul triunghiului ABC. semiplanul şi semispaţiul după cum urmează. planului şi spaţiului. D din aceeaşi submulţime segmentul nu intersectează dreapta d. Teorema S1. Mai întîi se formulează şi se demonstrează teoremele de separare a dreptei. intersectează încă una şi numai una din laturile şi nu trece prin nici unul (în interior).D din aceeaşi submulţime nu sînt separate de punctul O . o dreapta. B din submulţimi diferite sînt separate de punctul O. Teorema S2. segmentul [AB] intersectează dreapta d. C se numesc vârfurile triunghiului ABC . de către un punct. segmentele [AB]. iar pentru orice două puncte C. C ale dar intersectează o latură a (în interior).

Semidreptele diferite cu acelaşi support d şi aceeaşi origine O se numesc semidrepte opuse şi se mai notează prin: Fiecare din submulţimile din teorema S3 se numesc semispaţii deschise determinate de planul frontiera ). (cu este Axiomele de congruenţă (grupa III) notaţiile: . B din submulţimi diferite segmentul AB intersectează planul iar pentru orice două puncte C. care conţine punctul A . Reuniunea semispaţiului deschis cu frontiera sa se numeşte semispaţiu închis. închisă cu originea în O care conţin punctul A. . Se folosesc . Fie [OA şi [OB două semidrepte. Orice plan împarte mulţimea punctelor spaţiului în două submulţimi nevide disjuncte de . Semispaţiile diferite cu aceeaşi frontieră se numesc semispaţii opuse. Aceste axiome sînt: unghiulAOB ) este congruent cu segmentul CD (respectiv cu unghiul . Edit Axiomele acestei grupe definesc proprietăţile relaţiilor de congruenţă dintre segmente (unghiuri). Reuniunea a două semidrepte închise cu originea comună se numeşte unghi.Teorema S3. care se exprimă prin: segmentul AB (respectiv ). Reuniunea semidreptei deschise cu originea ei se numeşte semidreaptă închisă. D din aceeaşi submulţime segmentul CD nu intersectează planul Fiecare din submulţimile din teorema S1 se numesc semidrepte deschise cu originea în O ale dreptei d (sau cu suportul d ). [OA respectiv sînt semidrepte deschisă. Notaţie: semispaţiul deschis (închis) cu frontiera . puncte astfel încât pentru orice două puncte A. Notaţie: (OA.

atunci şi . există un punct B' situat pe această şi . . Dacă triunghiurile încât atunci şi sunt astfel şi se numesc congruente dacă există o corespondenţă f între vârfuri. de astfel . şi semidreapta cu originea în . Fie . Atunci. dreapta a şi (O' X ' o semidreapta a dreptei a cu originea în punctul O'. Triunghiurile exemplu încât 3) Criteriile de congruenţă ale triunghiurilor: 3a) (Criteriul LUL). 1) Relaţia de congruenţă a segmentelor este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea segmentelor. .Fiind date segmentul semidreaptă astfel încât Dacă Dacă atunci . în semiplanul α există o unică semidreaptă ' O'Y astfel încât Dacă pentru triunghiurile relaţiile şi au loc atunci are loc relaţia sau. 2) Unghiurile de la baza triunghiului isoscel sînt congruente. schimbând notaţile. Aducem ca exemplu câteva teoreme ce rezultă din axiomele de congruenţă şi care le vom utiliza în continuare.

astfel încât În acest caz se mai spune că este mai mare decât şi se scrie Se numesc unghiuri adiacente două unghiuri proprii care au acelaşi vârf. Dacă triunghiurile încât atunci şi şi sunt astfel încât atunci sunt astfel 4) Congruenţa triunghiurilor este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea triunghiurilor. 5) Congruenţa unghiurilor este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea unghiurilor. o latură comună şi interioarele disjuncte. spunem că segmentul scriem şi este mai mic decât segmentul şi dacă există un punct E pe semidreapta (CD. Două unghiuri adiacente care au laturile necomune opuse se numesc unghiuri suplementare. În continuare putem formula definiţiile cunoscute ale noţiunilor "mai mare" şi "mai mic" pentru segmente şi unghiuri şi putem deduce proprietăţile comparaţiei segmentelor şi unghiurilor De exemplu. ( şi ). . Dacă triunghiurile 3c) (Criteriul LLL). Un unghi se numeşte drept dacă el este congruent cu suplementarul său.3b) (Criteriul ULU).

6) Există un unghi drept. Se demonstrează că: 10) Orice segment are un singur mijloc. Atunci pe dreapta a există un singur punct M care aparţine fiecărui segment din acest şir. Fie segmentele AB şi CD astfel încât astfel încât au loc relaţiile: Fie pe o dreaptă oarecare a un şir infinit de segmente cu proprietăţile: a) b) nu există nici un segment inclus în toate segmentele şirului considerat. . 11) Orice unghi are o singură bisectoare. Axiomele grupelor I-IV permit să dăm definiţia mijlocului unui segment şi a bisectoarei unghiului. 8) Un unghi exterior al unui triunghi este mai mare decât fiecare dintre unghiurile triunghiului. Axiomele de continuitate (grupa IV) dreapta ABexistă un număr finit de puncte a) b) c) Edit Atunci pe (Axioma lui Arhimede). Geometria construită cu ajutorul axiomelor grupelor I-IV se numeşte geometrie absolută. 7) Toate unghiurile drepte sînt congruente între ele. Principalele consecinţe obţinute cu ajutorul grupelor I-IV sunt teoria măsurării segmentelor şi a unghiurilor. 9) În orice triunghi laturii mai mari i se opune un unghi mai mare şi viceversa: unghiului mai mic i se opune latura mai mică. neadiacent cu acel unghi.

Axioma V este echivalentă cu fiecare din următoarele enunţuri: 1) Orice secantă s formează cu dreptele paralele a. Atunci în planul determinat de punctul A şi dreapta a. poate fi argumentată toată geometria elementară studiată în clasele gimnaziale. există o paralelă unică la dreapta dată. b unghiuri alterne interne congruente. 2) Pentru orice triunghi suma unghiurilor este egală cu 3) Există un patrulater în care suma unghiurilor este egală cu 4) Există un dreptunghi. În baza axiomelor enunţate. în planul determinat de punct şi dreaptă. Se spune că geometria elementară studiată în clasele anterioare este o interpretare a modelului axiomatic al luiHilbert de construire a geometriei. Fie o dreaptă oarecare a şi un punct A exterior dreptei a.Axioma paralelelor (V) Edit V. Este justă următoarea teoremă: Teoremă. (Axoma paralelelor lui Euclid). . Două drepte distincte se numesc paralele dacă ele sunt situate într-un plan şi nu se intersectează. Printr-un punct exteroor unei drepte. există cel mult o dreaptă care trece prin punctul A şi nu intersectează dreapta a.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful