Stefan Baciu

Caf de la paix Paianjeni grasi atarna de perete si-s halbale de praf si lacrimi pline mari lipitori se catara pe ghete liliecii chitaie n violine schelete sed pe scaune si fotolii si Stan Palanka scuipa sprit cu sange pe mese 'ntinse sunt lintolii un piccol langa casa plange guzgani adorm n baterii si n cafele muste mor cu mia guri fr dinti indruga poezii pe Cale gazii-aprind faclia apoi porneste cafeneaua touta n ritm lent spre cimitir pe deal prin ploi, prin ger, prin noapte si prin zloata si Moartea'nchide usa : "Tal!" II. Un pahar cu lapte s'a prefacut n foaia de hartie pe care ingerul Malagambist mi dicteaza poemul acesta din trecut intr'o cafenea cade nu mai exista dect n amintirea mea; toti clientii au plecat la pensie, n spitale, la cimitir, la Canal

numai mesele susotesc numai scaunele misca urechile de plus ca niste caini de vanatoare obositi "Chelner, chelner", am inceput s strig si dintr'o data a venit pe-o,tava purtata de alizee cafea cu soapte.