ELECTROTERAPIE

Electroterapia ocupa un loc important în cadrul terapiei moderne, cuprinzînd metode care folosesc în scop terapeutic diferite forme de curent electric (curent continuu, curenti de joasa frecventa, curenti de medie frecventa), forme ale energiei electro- magnetice de înalta frecventa (undele scurte), vibratii mecanice (ultrasunetul), cîmpuri electromagnetice de joasa frecventa si vibratii electro- magnetice (radiatii infrarosii si ultraviolete). Curentul electric se defineste ca miscare a particulelor încarcate electric, iar mediul în care se produce aceasta miscare constituie un conductor electric. Organismul uman, datorita componentelor sale, intra în categoria conductorilor de gradul II. În compozitia sa, apa este prezenta în procent de 75-80 %. La trecerea curentului se produce disocierea ei în H+ si OH-, prezenta ionilor de H+ imprimînd tesutului respectiv gradul de aciditate, iar prezenta OH- gradul de alcalinitate; numeroase reactii din organism depind de ph-ul mediului. Sarurile minerale sînt în majoritate constituite din saruri de Na, K, Mg, Ca. Ionii de sodiu si potasiu cresc excitabilitatea tesuturilor, ionii de calciu si magneziu o scad.

RASPÎNDIREA CURENTULUI ÎN ORGANISM
Modul în care curentii electrici terapeutici se raspîndesc în organism are urmatoarele caracteristici: • indiferent de locul unde sînt amplasati electrozii, liniile de forta ale curentului se raspîndesc în tot corpul, cantitatea cea mai mare trecînd însa pe zonele ce opun rezistenta cea mai mica; pe regiunea cuprinsa între electrozi, intensitatea curentului nu este egala, ci proportionala cu conductibilitatea electrica a tesuturilor; cu cît un segment este situat mai departe de electrozi, intensitatea curentului ajuns la el este mai mica; un tesut nu este un conductor uniform, deoarece membrana celulara si spatiile intercelulare opun rezistente diferite trecerii curentului electric; conductibilitatea electrica a unui tesut este direct proportionala cu continutul lui în apa. Din acest punct de vedere lichidul cefalorahidian, limfa, secretia biliara, sîngele sînt cele mai bune conducatoare de electricitate; rau conducatoare sînt tesutul gras si cel osos.

• • • •

MODUL DE PENETRARE AL CURENTILOR ÎN TESUTURI
Curentii electrici penetreaza în mod diferentiat tesuturile în fuctie de tipul curentului:

- curentul galvanic si curentul alternativ de joasa frecventa se raspîndesc exclusiv în spatiul intercelular, deoarece membrana celulara le opune rezistenta; - curentul alternativ de înalta frecventa nu întîmpina rezistenta din partea membranelor celulare.

ELECTROFIZIOLOGIE
Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate ; ca o ractie primara la un stimul, apare un raspuns local. Excitabilitatea este considerata ca o reactie secundara a tesuturilor si se traduce prin transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase. Pentru declansarea excitatiei, stimulul trebuie aiba o intensitate minima precisa, care se numeste intensitate de prag a stimulului. Actiunea stimulului trebuie sa se exercite un anumit timp minim pentru a se declansa excitatia. Numai stimulii ”peste prag“ pot determina o reactie care se propaga ca unda de excitatie si care poate fi masurata la distanta de locul excitatiei. Stimulii sub nivelul ”pragului“ au o actiune limitata la locul unde sînt aplicati; o crestere a intensitatii stimulului peste valoarea ”pragului“ nu duce la o crestere a raspunsului. Acest comportament al structurilor celulare la diferite grade de intensitate ale stimulului este cunoscut în fiziologie sub denumirea ”legea totul sau nimic“. Daca prin stimuli electrici sînt excitate mai multe celule, în functie de intensitatea curentului si de suprafata stimulata apare un raspuns tisular variabil ca marime.

POTENTIALUL DE REPAUS
Membrana celulara, care este foarte subtire (70L), fiind alcatuita din lipide si albumine si avînd o permeabilitate selectiva, joaca rolul hotarîtor atît în repaus cît si în timpul stimularii. La nivelul ei se gaseste o repartitie caracteristica a ionilor, rolul principal avîndu-l ionii de Na+ si K+, aflati în concentratii diferite de o parte si de alta a membranei. Astfel, Na+ se gaseste în exteriorul celulei în concentratie de 142-145 mEq/l, iar în interior în concentratie de 10-12 mEq/l (raport 12/1). K+ are o concentratie extracelulara de 4 mEq/l si intracelulara de 140-155 mEq/l (raport 1/38). Aceasta diferenta este mentinuta prin mecanismul de ”pompa“, mecanism în cadrul caruia rolul principal îi revine pompei de sodiu, care expulzeaza activ sodiul extracelular, potasiul intrînd în celula printr- un proces pasiv. Datorita diferentei de concentratie a ionilor de Na+ si K+, la nivelul membranei celulare în repaus se realizeaza o diferenta de tensiune numita potential de membrana sau de repaus, care masurat prin tehnica microelectrozilor, are o valoare de -70 pîna la -90 mV (interiorul celulei fiind încarcat negativ. Din calculul teoretic al potentialului de

stimulul cu nivel de prag reduce potentialul de repaus cu 15-20 mV. La nivelul ei se produc modificari ale permeabilitatii pentru ionii de sodiu care migreaza masiv dinspre exterior spre interior. cu aceasta procesele declansate de stimulare înceteaza. Intensitate minima necesara pentru declansarea stimului se numeste reobaza . iar tensiunea intracelulara atinsa la sfîrsitul repolarizarii era de +40 mV. Datorita modificarilor de permeabilitate si concentratie ionica. Modificarile de potential care au loc în timpul depolarizarii si repolarizarii alcatuiesc ”potentialul de actiune“. Are loc astfel procesul de depolarizare. cu cresterea permeabilitatii membranei pentru potasiu cu durata de 1 ms. Ulterior are loc un flux invers al ionilor de potasiu. Interiorul celulei atinge în puctul maxim al acestui proces +40 mV fata de exteriorul celulei. ”Tensiunea de iesire “ era în timpul repausului membranal de -80 mV. POTENTIALUL DE ACTIUNE Depolarizarea Stimularea celulei prin agenti fizici sau chimici produce schimbari rapide si importante ale valorilor potentialului de membrana. iar cea interna pozitiva. viteza de migrare a sodiului fiind de 7 ori mai mare decît cea a potasiului. acesta ajungînd astfel la o valoare de -65 mV. prin care partea externa a membranei devine negativa. dar de mai mica amploare. .membrana în raport cu concentratia de Na+ si K+ din exteriorul si interiorul celulei a rezultat o valoare de -86 mV. numita potential ”critic“. Repolarizarea În timpul fazei de repolarizare se produce o inactivare a mecanismului de transport al sodiului spre interiorul celulei. este momentul depolarizarii membranei si declansarii potentialului de actiune. Împreuna acestea realizeaza un potential de actiune de 120 mV.

tipica unui sistem care functioneaza dupa legea ”totul sau nimic“. fara a se instala fenomenul de oboseala. cînd pragul de excitare este mai scazut. iar potasiul reintra în celula pîna cînd potentialul atinge valoarea de repaus de -80 mV. s-a stabilit ca o fibra nervoasa mielinizata poate conduce cel mult 800-1000 de impulsuri pe secunda la o stimulare artificiala. Prin masuratorile efectuate.electrolitic . La frecventele mai reduse (50-100 Hz) fibrele nervoase medulare pot fi însa stimulate pe un timp mai lung. Se poate propaga în tesuturi sub urmatoarele forme: . Na+ suplimentar iese din celula. la frecventele mari.electroforetic . Pe parcursul fazei de repolarizare exista o perioada numita ”refractara relativa “. Prin pompa de sodiu-potasiu. Aceasta este ”oboseala“. perioada refractara absoluta (1 ms) creste si frecventa maxima transmisa va scadea.50 mV 0 1 4 ms potenþial de acþiune prag -100 potenþial local Restitutia Refacerea potentialului de repaus (restitutia) începe dupa terminarea fazei de repolarizare a membranei celulare. CURENTUL GALVANIC Este un curent continuu sau cu frecventa 0.electroosmotic . motiv pentru care aceasta perioada se numeste ”refractara absoluta “. În timpul potentialului de actiune (depolarizare) membrana celulara nu poate reactiona la un alt stimul. dar dupa un timp scazut.

. confectionati din placi metalice (plumb).conducere protonica (în mica masura) APARATURA Aparatele care furnizeaza curent continuu alaturi de alte forme de curent (curenti diadinamici) au urmatoarea alcatuire: • • sistem de alimentare cu curent electric de la retea (cordon. întrerupator) dispozitiv de redresare (tranzistori care transforma curent ul alternativ de retea în curent continuu) dispozitiv de reglare a intensitatii (potentiometru) instrument de masura (miliampermetru) sistem de racordare la pacient (borne. e) efecte asupra excitabilitatii musculare: la stabilirea si la întreruperea brusca a curentului continuu se produce contractie musculara datorita probabil modificarilor bruste de concentratie ionica din jurul membranelor celulare. cabluri.crestere a excitabilitatii la catod (catelectrotonus) . cît si în tesutul muscular subiacent. electrozi) • • • MOD DE APLICARE a) cu ajutorul unor electrozi din plumb sub forma de placi de diverse dimensiuni (galvanizare simpla) b) ca baie hidro-electrolitica c) ionogalvanizare (metoda de introducere a unor substante medicamentoase prin tegument cu ajutorul curentului electric) EFECTELE CURENTULUI GALVANIC a) crestere a metabolismului tisular local. b) hiperemie. c) crestere a difuziunii tisulare. au forme si dimensiuni diferite în functie de regiunea pe care se aplica si de efectele .scadere a excitabilitatii la anod (anelectrotonus) g) efect sedativ si hipotensor în cazul aplicarii descendente a electrozilor. atît la nivelul tegumentului. ca efect al modificarii permeabilitatii membranelor. d) reducere a edemelor locale si înlaturare a substantelor locale ce determina tendinta la extravazare tisulara. GALVANIZAREA SIMPLA Electrozii utilizati pentru galvanizarea simpla. f) efecte polare: .

1000 ml (pentru neutralizarea HCl) Pentru polul negativ: NaCl 6 g HCl diluat 6.2 mA pe cm2 de electrod. Electrozii se aplica ferm pe tegument prin intermediul unor învelisuri hidrofile din tifon îmbibate în solutii fiziologice sau apa simpla. glezna.transversal. 8/10.1-0.5 g Apa distilata ad. Pacientul trebuie avizat în prealabil asupra senzatiei pe care o va simti. Aceasta corespunde unei intensitati a curentului de 0. gamba. genunchi). 1000 ml (pentru neutralizarea NaOH) . senzatia corecta fiind cea de furnicatura placuta. Se utilizeaza doua modalitati de asezare a electrozilor: . cu electrozii plasati la distanta. Cel mai adesea se folosesc placi dreptunghiulare de marime egala sau diferita între ele de 6/8. Daca se urmareste obtinerea unui efect analgetic. cu producere de arsura tegumentara. . membru inferior). de oparte si de alta a regiunii afectate pe care o încadreaza astfel fata în fata (umar. electrodul activ este cel negativ. Va fi asezat pe canapeaua de tratament în pozitiile cele mai antalgice în functie de zona de tratat. Intensitatea curentului aplicat se dozeaza de la potentiometru în functie de toleranta individului si de toleranta la locul de aplicare.longitudinal. iar daca se urmareste obtinerea unui efect excitant. Cl.rezultînd acidul sau baza respectiva. Pentru prevenire se folosesc solutii de protectie cu urmatoarele formule: Pentru polul pozitiv: NaCl 5 g NaOH 1 g Apa distilata ad.urmarite. Ca incidente posibile mentionam arsurile tegumentare. 10/15 cm. K) care se combina cu H+ si OH. apa din învelisurile hidrofile disociaza în H+ si OH-. Durata tratamentului trebuie sa fie suficient de lunga. la extremitatile segmentului tratat (brat. Pe tegument se gasesc în mod obisnuit ioni paraziti (Na. Numarul sedintelor necesare este de 8-10 în formele acute si 12-15 sau mai mult în cele cronice. Acestea se pot produce la pacienti cu afectare a sensibilitatii cutanate. în general 20-30 minute. electrodul activ este cel pozitiv. La trecerea curentului continuu.

fie descendent al curentului. Baia Stanger este o cada izolata cu material plastic în care se afla opt electrozi fixati pe pereti. sînt asigurate conditiile unei asepsii perfecte (nu patrund bacteriile). în functie de scopul urmarit. iar intensitatea curentului se regleaza în functie de prescriptia medicului si de senzatia subiectiva a pacientului (400-600 mA).BAILE GALVANICE Se aplica pentru tratarea unor regiuni mai întinse sau a întregului corp. solutii de continuitate ale tegumentului. Exemplu de substante folosite: CaCl2 . unde se realizeaza depozite de substanta activa care se va resorbi în circulatie. Curentul galvanic poate fi facut sa circule între acesti electrozi în multiple variante: ascendent. . transversal. Contraindicatii • • • leziuni trofice ale tegumentului. în regiunea tratata se realizeaza o repartitie egala a substantei introduse. Se poate folosi fie sensul ascendent. xilina. în diagonala. patrunderea ionilor activi terapeutic facîndu-se la nivelul foliculilor pilosi si glandelor sudoripare. Se folosesc solutii electrolitice în care se îmbiba unul din cei doi electrozi. solutii care disociaza în cîmpul electric. Procedura se aplica zilnic. Durata tratamentului este de 15-30 minute. descendent. acetilcolina. trei sau toate patru membrele. vase care au înglobati electrozi în peretii lor prin care circula curentul continuu. Avantajele ionogalvanizarii • • • • se pot introduce doze relativ mari. IONOGALVANIZAREA Definitie Ionogalvanizarea este metoda de introducere în tegument cu ajutorul curentului galvanic a diverse substante cu efect terapeutic. Baile galvanice patru-celulare folosesc patru vase în care se afla apa la 34-380 . Pacientul poate introduce în aceste vase doua. Ele îmbina efectul curentului galvanic cu efectul termic al apei. folosind cantitati mici de medicament. Profunzimea patrunderii are ca limita corionul. dermatoze. posibilitatea delimitarii precise a suprafetei de tratat. care devine un mijlocitor între electrozi si tegument. avînd o durata de 20-30 minute. MgSO4 . Apa are temperatura de 36-370 . Se fac 6-12 sedinte la doua-trei zile.

4. 9. 10. . acrocianoza. Aceasta forma de curenti a fost descrisa de Bernard în 1929. boala Raynaud. sindroame de suprasolicitare.hipotrofii musculare de inactivitate (în afectiuni posttraumatice) . nevralgii si nevrite. . CURENTII DE JOASA FRECVENTA CURENTUL FARADIC Curentul faradic este un curent alternativ de joasa frecventa de inductie electromagnetica.stimulare a excitabilitatii neuromotorii. la cele înalte (100 Hz). 7. tendinite. folosit la ritmul de 50 Hz. 6. Proprietati fiziologice . .vegetative. sechele posttraumatice.stadii incipiente ale arteriopatiilor si venopatiilor periferice. În conditiile nemodificarii intensitatii si frecventei în timpul unei sedinte. CURENTII DIADINAMICI Curentii diadinamici (CDD) sînt curenti de joasa frecventa ce provin din redresarea curentului sinusoidal de retea de 50 Hz. Indicatii . distonii neuro. pareze si paralizii.actiune vasomotorie. periartrite. arteriopatii periferice. 8. În timpul aplicarii curentilor diadinamici predomina una din urmatoarele proprietati ale lor: a) inhibitie b) dinamogenie La frecventele joase (50 Hz) predomina dinamogenia. hipertensiunea arteriala stadiu I si II. afectiuni reumatismale degenerative. artrite.INDICATIILE CURENTULUI GALVANIC 1.actiune trofica. epicondilite. 3. bursite. efectul inhibitor. se manifesta si o a treia proprietate si anume obisnuinta. 2. 5.

0 curent de retea (frecventa=50Hz) 0 curent diadinamic difazat fix (DF) 0 curent diadinamic monofazat fix (MF) Modalitati de aplicare • aplicatii pe puncte dureroase circumscrise. rotunzi. 5. aplicatii transversale (transregionale). • • . Se utilizeaza electrozi mici. Perioada scurta (PS) . Subiectiv. aplicatii longitudinale . mai mare.se obtine prin alternarea lenta a formelor MF si DF într-un interval de 12 secunde.se obtine prin alternarea brusca între MF si DF cu ritm de 1 secunda. Este forma de curent folosita pentru electrostimulare musculara. iar cel negativ distal. asezati de o parte si de alta a zonei dureroase. Rezulta astfel un curent cu frecventa de 100 Hz. Forme de curenti diadinamici 1. 2. Se foloseste ca forma de introducere înainea aplicarii celorlalte forme. la nivelul articulatiilor mari. Pentru nervi electrodul pozitiv. Ritm sincopat (RS) . Are efect dinamogen. egali. suficient de mari.se obtine prin întreruperea ritmica a formei MF cu pauze de 1 secunda. se produc vibratii care actioneaza ca un masaj profund. Difazat fix (DF) . 3. 4. Efectul dominant este cel dinamogen (resorbtiv). Polul negativ se aplica direct pe zona dureroasa.Aceste efecte ale curentilor diadinamici se manifesta asupra sensibilitatii. se aseaza proximal. miorelaxant).curent pulsatil obtinut din curentul sinusoidal de 50 Hz prin anularea semiundei negative. dominînd efectul inhibitor (analgetic.curent pulsatil obtinut din curentul sinusoidal de 50 Hz prin redresare. motilitatii si troficitatii. iar pozitivul proximal la 2-3 cm distanta. de-a lungul unui nerv sau al unei cai vasculare. Monofazat fix (MF) . a zonelor musculare mari ale trunchiului si membrelor. efectul analgetic apare tardiv. Se folosesc electrozi plati. adica prin transformarea semiundei negative în semiunda pozitiva. Efectul dinamogen este diminuat. Efectul sau principal este acela inhibitor. Perioada lunga (PL) .

de 4-8 minute sau chiar mai putin. în functie de caz. Indicatiile curentilor diadinamici • stari posttraumatice: . Intensitatea se creste progresiv la un nivel corespunzator efectului urmarit: analgetic sau dinamogen. în general. colecistului. în astmul bronsic. migrene CURENTII CU IMPULSURI DE JOASA FRECVENTA (ELECTRODIAGNOSTICUL) Diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare cuprinde.ligamentar boala Raynaud. În scop analgetic este inutil sa se aplice mai mult de 6-8 sedinte. În stadiile acute se pot aplica de doua ori pe zi sau cel putin o data pe zi. cu electrozi adaptati ca marime regiunii afectate. testul faradic al excitabilitatii. Durata tratamentului este scurta.întinderi musculare . vizînd zone neuro-reflexe în suferintele de tip neuro. Electrozii se aplica prin intermediul unor învelisuri hidrofile. . Acestea se pot relua dupa o pauza de 7 zile. acrocianoza. colonului. sau electrozii de aceeasi parte.PSH . cu negativul pe ganglionul respectiv si pozitivul la 2-3 cm distanta. Pe parcursul sedintei trebuie crescuta intenstatea pentru mentinerea senzatiei de vibratie nedureroasa. pozitivul proximal. urmatoarele metode : Ÿ Ÿ testul galvanic al excitabilitatii.epicondilite • • • • lumbago discogen si musculo. Ritmul sedintelor se stabileste în functie de stadiul afectiunii.redori articulare • • • • artoze activate artite mialgii reumatism abarticular: . cu polul negativ pe regiunea dureroasa si pozitivul de cealalta parte. aplicatii ganglionare . • Tehnica de aplicare Pacientul se aseaza în functie de regiunea de tratat pe paturi sau scaune de lemn.vegetativ ale stomacului. În scop dinamogen si hiperemiant se pot face peste 10 sedinte. Se utilizeaza electrozi mici. pe regiunile radacinilor nervoase.• aplicatii paravertebrale . Aparatul va avea la început potentiometrele la 0. rotunzi. boala varicoasa arteriopatii periferice obliterante aplicatii segmentare. pe ganglionii vegetativi. bine umezite. senzatie care scade prin acomodare. zilnic.

Determinarea curbei I/t se face. spre deosebire de tehnica monopolara. în vederea obtinerii unor rezultate cît mai bune. timpul t. de marime egala. ce vor da curba notata CIT. iar pauza între 2000 si 3000 ms. se stabileste cu impulsuri dreptunghiulare (avînd o durata de 1000 ms si pauza între ele de 2000 si 3000 ms) raspunsul la fiecare dintre polaritati în parte. conform indicatiilor de polaritate mentionate mai sus : 1. Metoda curbei I/t O posibilitate relativ facila de ridicare a curbei I/t o ofera aparatul TUR RS 12. În cazul raspunsului paradoxal. deoarece. pentru a stabili raspunsul normal sau paradoxal. iar pe abscisa. Catodul se dispune distal în toate cazurile cînd nu exista raspuns paradoxal (IA>IC).un grafic cu scari logaritmice. Dupa cunoasterea acestui raspuns. Înainte de determinarile propriu-zise. În toate aceste metode se folosesc stimuli de joasa frecventa. exprimat în milisecunde. ce vor da curba notata CID (curba cu impulsuri dreptunghiulare) si impulsuri triunghiulare. fata de testul galvanic si testul faradic. Datele obtinute în masuratorile facute pentru ridicarea curbei I/t se trec într. atunci cînd muschiul în cauza o permite în tehnica bipolara. se dispun la capetele muschiului. Pe de alta parte. Durata impulsurilor se fixeaza la 1000 ms. Electrozii. Metoda curbei I/t prezinta. Se selecteaza forma de impuls dreptunghiular ca succesiune de impulsuri. aprecieri cantitative mai precise ale proceselor de denervare si permite o apreciere cantitativa a procesului de reinervare. Marimea lor se adapteaza la dimensiunile acesteia. se plaseaza electozii. Cu electrozii montati pe . fabricat în Germania. curentul strabate mai multe fascicule musculare. cu ajutorul curbei I/t. Pe ordonata se reprezinta curentul I în miliamperi. se inverseaza catodul cu anodul. Masuratorile se fac cu 2 tipuri de curenti : impulsuri dreptunghiulare. se pot stabili parametrii optimi ai impulsurilor triunghiulare utilizate pentru tratarea paraliziilor flasce.Ÿ metoda curbei I/t.

notat cu α . se duce o perpendiculara pe axa timpului.e). Se determina coeficientul de acomodare .c). se traseaza o dreapta paralela cu abscisa. unde se obtine valoarea cronaxiei (f). 400. iar de la punctul de intersectie al acestei drepte cu curba I/t.nerv intact. determinata în fazele precedente. . care produce contractia minima. ceea ce se traduce printr-o portiune orizontala a curbei CID (b). Valorile obtinute se trec în grafic. În timpul ridicarii curbei I/t se fixeaza valoarea de vîrf a curentului la o valoare egala cu dublul reobazei. durata impulsului fiind foarte redusa si apoi se mareste treptat durata impulsului. Pentru muschii denervati. Valorile se trec în acelasi grafic ca si curba CID. Cronaxia poate fi determinata în doua moduri : Ÿ pe graficul curbei I/t . valoarea intensitatii curentului care produce contractia minima.5 si 6. Timpul (durata impulsului) de la care curba începe sa devina ascendenta este denumit timp util (în figura . 4. Se scurteaza apoi durata impulsului. ce se defineste ca raportul dintre intensitatea curentului triunghiular cu durata de 1000 ms si intensitatea curentului dreptunghiular cu aceeasi durata. Durata frontului de descrestere se alege practic zero.pacient.. masurîndu-se de fiecare data intensitatea curentului ce produce contractia minima. curba I/t devine ascendenta. se creste treptat intensitatea curentului. forma curbei se modifica mai mult sau mai putin si din alura ei se pot trage concluzii privind gradul afectarii. 3. este valabila numai pentru un sistem muschi . iar o scadere sub 1 arata o denervare totala. Ÿ prin determinarea directa pe pacient. în functie de pozitia electrozilor si de presiunea lor pe tegument. cu amplitudinea egala cu dublul reobazei. timpul util nu este considerat ca un parametru important pentru elecrtrodiagnostic. Din acest punct. etc. Determinarea coeficientului de acomodare este foarte importanta. 5. pîna se obtine contractia minima. deoarece în valorea acestuia se reflecta chiar leziunea incipienta a nervului. De mentionat ca valoarea timpului util variaza foarte mult. Valoarea intensitatii (mA) cu care se obtine aceasta contractie minima se numeste reobaza . 300. de exemplu în succesiunea 500. pentru obtinerea contractiei minime este necesara o intensitate mai mare decît reobaza. O scadere a valorii sub limita inferioara denota o denervare partiala a muschiului. definita ca durata impulsului de curent dreptunghiular. pentru valorile ce produc contractii minime. 200. Din acest motiv. 50 ms. La o anumita durata a impulsului. pe masura ce durata tinde spre 0. ramîne un timp egala cu reobaza. La scaderea duratei impulsului. Prescurtat se poate exprima : α= I tr (1000 ms) I dr (1000 ms) la contractie minima Coeficientul de acomodare are la muschii sanatosi ai scheletului valori între 2. pîna la obtinerea contractiei minime. 100. 2. Se ridica curba CIT în axeleasi conditii ca la curba CID. Forma curbei I/t discutata. Se determina cronaxia. durata impulsului corespunzatoare contractiei minime este cronaxia. la valoarea de curent reprezentînd dublul reobazei (în figura .

În aceasta figura se prezinta variatia curbei I/t (CID) în cursul regenerarii unui nerv. curba este deplasata în dreapta si în sus. Suprafata triunghiului hasurat descris de curba CID si aceasta dreapta reprezinta domeniul de intensitati si durate. Pe grafic se traseaza. Aceasta din urma curba este denumita în literatura de specialitate si climaliza . curbele se deplaseaza de sus în jos si de la dreapta spre stînga. Pentru optimizarea parametrilor alesi pentru electrostimularea terapeutica este utila determinarea curbei CIT pentru muschiul corespunzator sanatos al nervului simetric. caruia îi corespunde o intensitate mai mare cu cîtiva miliamperi decît reobaza (punctul A pe figura). ce pot fi alese pentru excitarea muschiului bolnav cu impulsuri triunghiulare. La un muschi partial denervat. Durata frontului de descrestere a impulsului se alege practic zero. care sa . De obicei se alege un punct situat pe dreapta tangenta. Dreapta verticala ce tre ce prin acest punct determina la intersectia cu abscisa ( B ) durata frontului de crestere a impulsului. Din variatia curbelor din aceasta figura se trage concluzia importanta pentru diagnostic ca partea stînga a curbei I/t da în primul rînd informatii asupra starii nervului motor. Alegerea punctului pe tangenta cu cîtiva miliamperi mai mult decît reobaza are în vedere nedepasirea unui anume nivel al intensitatii curentului. iar partea dreapta asupra starii fibrelor musculare. începînd de la origine. la muschiul total denervat. ca urmare a cronaxiei crescute a fibrelor musculare. O deteriorare în functionalitatea nervului motor se traduce prin ridicarea partii stîngi a curbei. care sunt excitate în locul fibrelor nervoase (a). iar dreapta orizontala la intersectia cu ordonata ( C ) indica intensitatea curentului. o dreapta aproape tangenta la curba climalizei. curbele ocupa un loc intermediar între curba precedenta si curba muschiului sanatos. Astfel. adica prin necesitatea utilizarii unor intensitati mai mari pentru excitatie. Se observa ca pe masura ce are loc reinervarea.

cu important efect asupra excitabilitatii neuro. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA Sînt curenti sinusoidali cu frecvente între 2000 si 50000 Hz. care determina contractie musculara puternica aproape nedureroasa. Intensitatea se prescrie în miliampermetri. În terapeutica se folosesc frecventele de 5000 si 10000 Hz.provoace oboseala muschiului stimulat. Avantajul acestor curenti terapeutici este acela ca pot determina contractia muschiului. Acesti curenti nu au polaritate. b) medie frecventa pura de 10000 Hz. aplicati prin intermediul unor învelisuri hidrofile. Pauza dintre impuslurile triunghiulare se alege de cîteva ori mai mare decît durata impulsului.musculare (contractie musculara indolora). care se produce la frecvente ale modulatiei în amplitudine mici de la 0 la 10 Hz. analgezic. . Efect excitomotor pe musculatura striata. e) medie frecventa supramodulata scurta perioada în lunga perioada. înseamna ca inervatia sa este afectata. În acest mod apare un curent de medie frecventa (interferential) a carui modulatie în amplitudine se produce cu o frecventa de la 0 la 100 Hz. EFECTE FIZIOLOGICE 1. motiv pentru care acesti curenti pot fi folositi si în scop diagnostic. FORME DE CURENTI DE MEDIE FRECVENTA a) medie frecventa pura de 5000 Hz. cu efect vasodilatator. c) medie frecventa modulata în lunga perioada. la care predomina efectul excitomotor. Mod de aplicare Se folosesc electrozi de plumb. Daca muschiul nu raspunde la curenti interferentiali prin contractie. Mai au si actiune trofica si analgetica. Indicatii • • • stari posttraumatice arteriopatii periferice în stadii incipiente afectiuni reumatismale CURENTII INTERFERENT IALI DEFINITIE Curentii interferentiali rezulta din suprapunerea a doi curenti de medie frecventa decalati cu 100 Hz. fara a influenta tegumentul. Acest efect se exercita numai asupra musculaturii cu inervatie pastrata. d) medie frecventa modulata în scurta perioada.

cîte doi asezati în cruce pentru fiecare din cei doi curenti care realizeaza interferenta. În acest fel toate directiile din spatiu sînt excitate succesiv cu aceeasi intensitate. Se mai folosesc si electrozi tip ”pernita“ si electrozi tip ”vacuum“. Ceilalti doi electrozi sînt fixi. dar mai ales la frecventele variabile între 0 si 100 Hz. realizat de orice forma de curent interferential. TEHNICA DE APLICARE În practica se folosesc doua tehnici de aplicare: statica si dinamica. Interferenta spatiala Permite prin adaugarea unui al treilea circuit ca efectul sa se produca în mai multe planuri. care permite folosirea intensitatii optime necesare în conditii de buna toleranta. . hiperemiant si resorbtiv. ca un radar. 5. produs prin diminuarea excitabilitatii dureroase. În mijlocul patratului format de cei patru electrozi se afla zona de tratat. Electrozii clasici sînt de tip placa. Efect analgetic. În tehnica statica. Electrozii folositi poarta numele de electrozi stelati. Apare la frecventele rapide între 80 si 100 Hz. obtinut la frecventele medii de 12-35 Hz. Vectorul interferential Pentru a nu exista directii preferentiale de exercitare a efectului s -a inventat un dispozitiv care 0 realizeaza o rotatie periodica cu 45 a vectorului principal de actiune. Ei se fixeaza cu benzi elastice sau cu saculeti de nisip. mai ales de frecventele între 12 si 35 Hz. realizat prin actiunea directa pe vase si prin gimnastica musculara. introdusi într-o textura umeda. 3. În tehnica dinamica sau cinetica se utilizeaza doi electrozi de tip ”manusa“. Efect vasculotrofic. electrozii se mentin în timpul procedurii în acelasi loc si asupra lor se exercita o presiune constanta. Corectia distantei Exista cazuri în care electrozii nu pot fi plasati la distanta egala între ei. care se aplica pe mînile asistentului. Unele aparate sînt prevazute cu un ”egalizor de distanta“. Interferenta dinamica Este o modalitate de rotire a vectorului de actiune cu 3600 la fiecare ciclu.2. Efectul se produce numai în planul în care se afla electrozii. Efect decontracturant. MODALITATI DE APLICARE Interferenta plana Se folosesc patru electrozi. 4. Efect excitomotor pe musculatura neteda .

NUMARUL SEDINTELOR Este variabil dupa reactia pacientului. acesti curenti determina producerea locala de caldura. în functie de efectul dorit. metroanexite dischinezii biliare atonii intestinale postoperatorii incontineta vezicala CURENTII DE ÎNALTA FRECVENTA Sînt curenti alternativi sinusoidali a caror frecventa depaseste 300000 de Hz. discopatii nevrite.spectru 0-100 Hz DURATA SEDINTELOR În general se indica durate de 15-20 de minute.spectru 90-100 Hz . Aplicatiile se pot face zilnic sau la doua zile. în prima parte facîndu-se o aplicatie de tip manual. INDICATIILE CURENTILOR INTERFERENTIALI • • • • • • • • • • • stari posttraumatice artrite periartrite artroze spondiloze. iar în cea de a doua de tip spectru.spectru 0-10 Hz . . Strabatînd mediile cu densitati diferite ale corpului omenesc. Sînt cazuri în care sînt suficiente 6-8 sedinte si altele în care se ajunge la 14-16. nevralgii arteriopatii obliterante în stadiul I si II anexite.ALEGEREA FRECVENTEI Frecventa constanta Aceasta modalitate mai poarta numele de ”manual“ si permite alegerea unei frecvente fixe între 0 si 100 Hz. Frecventa variabila Mai poarta si numele de ”spectru“ si permite o modulatie a curentului de interferenta crescatoare si descrescatoare în 15 secunde între anumite limite: .

Fata de celelalte proceduri de termoterapie. Au actiune antialgica si miorelaxanta. Accelereaza procesele de diviziune celulara.06 m) -nu se folosesc în terapeutica -tratament cu unde decimetrice (69 cm) si microunde (12. fie folosind electrozi izolati în sticla (Schliephake). Indicatii • afectiuni reumatismale degenerative . • • • • UNDELE SCURTE Din gama frecventelor înalte. izolati în cauciuc.musculara.300 GHz (1-10 mm) DENUMIREA GAMEI Unde hectometrice sau unde medii Unde decametrice sau unde scurte Unde metrice sau ultrascurte Unde decimetrice PROCEDURA -ultrasunet 800 kHz -diatermie (nu se foloseste) -tratament cu unde scurte (11.25 cm) -nu se folosesc în terapeutica Unde centimetrice Unde milimetrice -nu se folosesc în terapeutica PROPRIETATI FIZIOLOGICE • Detremina încalzirea tesuturilor profunde.30 MHz (10-100 m) 30 MHz-300 MHz (1-10 m) 300 Mhz-3 GHz (10-100 cm) 3 GHz-30 GHz (1-10 cm) 30 GHz. fie electrozi flexibili. Nu influenteaza excitabilitatea neuro. FRECVENTA 300 kHz-3 MHz (100-1000 m) 3 MHz. în practica se folosesc cel mai mult undele scurte. procedurile care folosesc curenti de înalta frecventa pot fi definite ca fiind proceduri de termoterapie de profunzime. fenomen denumit endotermie. în aplicatii ”în cîmp condensator“. Permeabilitatea si încalzirea tesuturilor profunde este cu atît mai buna cu cît frecventa curentului este mai mare si lungimea de unda este mai mica. Determina cresterea metabolismului local.

încalzire selectiva a tesutului bogat vascularizat si în mod special a musculaturii. . . Acest efect este mai pregnant în mediile neomogene.• • • • afectiuni cronice inflamatorii ale cailor aeriene superioare otite. . Forme de ultrasunet Ultrasunetul în cîmp continuu Este forma de unda ultrasonora longitudinala neîntrerupta cu actiune continua asupra mediului în care se propaga si care produce asa-numitul ”micromasaj tisular intern“. mastoidite cronice anexite cronice periviscerite Contraindicatii • • • • afectiuni cronice inflamatorii tumori maligne tumori benigne cu potential de malignizare regiuni cu corpi straini metalici (tije.încalzire minima a pielii si tesutului gras. Efectul piezoelectric se refera la proprietatea unor cristale taiate într-un anumit ax de a se dilata si contracta cînd sînt supuse variatiilor de potential electric ale unui curent electric de înalta frecventa. cum este corpul omenesc. cu o anumita frecventa.penetrabilitate inegala datorita capacitatii diferentiate de absorbtie în tesuturi. etc. ULTRASUNETUL Definitie Ultrasunetele sînt vib ratii mecanice care rezulta din tranformarea variatiilor de potential electric ale unui curent de înalta frecventa prin intermediul efectului piezoelectric. Efectul termic apare prin transformarea unei parti din energia ultrasonora în energie termica. Efecte fizico-chimice ale ultrasunetelor 1.) MICOUNDELE Undele centimetrice sau microundele au unele caracteristici aparte fata de undele scurte: .5 cm. Ultrasunetul în cîmp discontinuu Este forma de ultrasunet care în timpul aplicarii este întrerupt ritmic. 2. fiecare molecula fiind pusa în miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei. brose.efect termic maxim la profunzimea de 2-2. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia care se produce si care se transmite din aproape în aproape. .

.pe zonele paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase medulare ale membrelor. Efectul de cavitatie consta în producerea de goluri în interiorul lichidului traversat. Pe panoul frontal de comanda se gasesc: .instrument de masura.cablu de racord. Efecte chimice . . . 4.borna pentru traductor. Efecte terapeutice • efect analgetic produs prin intermediul sistemului nervos central.potentiometru pentru reglarea intensitatii. dozele mari osteonecroza. . . .generator de înalta frecventa. efect reflex. . În acest moment se elibereaza mari cantitati de energie cu efecte distructive locale. prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. actiune fibrolitica.ceas pentru marcarea timpului. . Efecte biologice • • • • • cresterea permeabilitatii membranelor. hiperemie tegumentara si musculara. reducere. 5. • • • Aparatura pentru ultrasunete terapeutice . de tipul oxidare. . printr-un mecanism asemanator ca si la curentii de joasa frecventa. la distanta. actiune termica de profunzime. cu activarea corespunzatoare a circulatiei. efect hipe remiant. fenomen vizibil în apa prin formarea de bule. depolarizare si alterarea structurii chimice a substantelor. pe os dozele mici produc osteoporoza.comutator de pornire. Efectul de difuziune se refera la cresterea permeabilitatii membranelor.traductorul cu cristalul piezoelectric.3. explicat prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra receptorilor nervosi din muschi si tendoane.pe zonele cutanate corespunzatoare organelor interne. efect miorelaxant. prin aplicarea: .pe ganglionii simpatici (ganglionul stelat).

Pentru articulatiile mari se poate ajunge la 6-10 min. efectuîndu-se în general un numar de 6 pîna la 15 sedinte. entorse. luxatii hematoame cicatrici patologice nevralgii. nu se aplica ultrasunet si roentgenterapie pe aceeasi regiune.masaj. nevrite arteriopatii obliterante stadiul I si II maladia Raynaud MAGNETODIAFLUX DEFINITIE Magnetodiafluxul este o procedura care foloseste cîmpuri electromagnetice generate de curenti de joasa frecventa (50 sau 100 Hz). Se regleaza intensitatea între 0. artrite tendinite. deoarece ultrasunetele nu se propaga prin aer. Indicatiile ultrasonoterapiei • • • • • • • • • • • artroze.05 si 2 W/cm2 .Tehnica de aplicare Traductorul (emitatorul) se aplica pe tegument prin intermediul unui strat uleios. spondiloze spondilite. mialgii algoneurodistrofie fracturi recente contuzii. ultrasunetul poate precede kinetoterapia. nu se recomanda succesiunea masaj. ACTIUNE Actiunea cîmpului magnetic asupra organismului uman este diferita în functie de modul de administrare: . uneori se recomanda terapia combinata ultrasunet-curenti diadinamici. Recomandari • • • • • aplicatia de ultrasunet sa nu fie urmata imediat de alta procedura.ultrasunet sau ultrasunet. Ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile. Durata sedintelor este în general de 2-5 minute pentru o zona.

decontracturanta. sau sub forma bailor de lumina partiale. care se plaseaza cervical si lombar. în administrarile întrerupte ritmic sau aritmic. care folosesc un numar variabil de becuri de 40 W. cresc activitatea fagocitara. MOD DE APLICARE Undele infrarosii se aplica prin intermediul lampii Solux cu puteri între 500 si 2000 W. cu actiune simpaticotona si ergotropa. EFECTELE INFRAROSIILOR • • • • • • • determina hiperemie locala. Toate corpurile încalzite emit infrarosii. INDICATII • • • afectiuni reumatismale degenerative. cu actiune simpaticolitica si trofotropa. . care dispare dupa 30 de minute. RADIATIILE INFRAROSII DEFINITIE Sînt radiatii situate în spectrul electromagnetic imediat deasupra radiatiei rosii a spectrului vizibil. influenteaza pe cale reflexa circulatia viscerala. Pacientul se pozitioneaza în asa fel încît nordul magnetic sa se suprapuna nordului terestru. sechele algice posttraumatice. determina aparitia eritemului caloric.a) efect sedativ. Durata sedintelor este de 4-6-10 minute. b) efect excitant . MOD DE APLICARE Undele electromagnetice se aplica prin intermediul a doua bobine circulare. activeaza secretia glandelor sudoripare. cuprinse între 760 mµ si 50 mµ. cresc metabolismul local. cînd sînt administrate în cîmp continuu. au actiune antialgica. reumatism abarticular.

cresc metabolismul proteic. casexie.144 µ. hipertiroidie. determina aparitia pigmentatiei tegumentare prin mobilizarea melaninei. determina vasodilatatie prin eliberarea de histamina. cuprinse între limita spectrului vizibil de 0. au efect bactericid. INDICATII • • • • • profilaxia si tratamentul rahitismului. stari nevrotice. TBC osos si genital. tumori benigne cu potential de malignizare. tumori maligne. psoriazis.RAZELE ULTRAVIOLETE DEFINITIE Sînt raze luminoase situate în spectrul solar dincolo de violet. influenteaza metabolismul calciului prin transformarea ergosterolului în vitamina D2 . . În terapeutica se folosesc ultraviolete pîna la limita inferioara de 0. insuficienta hepatica sau renala. CONTRAINDICATII • • • • • • • • TBC pulmonar. PROPRIETATI • • • • • • • determina aparitia eritemului actinic dupa o perioada de latenta de 6-8 ore. afectiuni posttraumatice.39 µ si 0.20 µ. scad glicemia. afectiuni reumatismale inflamatorii si degenerative. lupus eritematos diseminat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful