TCD – Curs nr.

1
0



Toleranțe și Control
Dimensional



Titular curs: prof. dr. ing. CRISTIAN Ioan

Asistent: dr. ing. Ioana Petre










TCD – Curs nr.1
1

Curs nr.1
 Obiectivul cursului
Obiectivul principal al acestui curs este să asigure cunostintele de baza care sa permita
viitorilor ingineri mecanici tolerarea dimensională şi de formă a pieselor proiectate, în
funcţie de rolul lor funcţional în cadrul ansamblului din care acestea fac parte.
 Istoric
 Structura cursului
 Tematica laboratorului
 Metodologia de evaluare a cunoştinţelor.

Bibliografie
1. Buzatu, C., -Toleranţe şi ajustaje pentru mecanica fină, Universitatea din Brasov, 1986.
2. Cruciat, P., - Toleranţe şi ajustaje, Universitatea “Transilvania” din Brasov, 1986.
3. Ivan, M., - Masini - unelte si control dimensional. Curs, Universitatea din Brasov, 1979.
4. Ivan, M., s.a. - Masini - unelte si control dimensional. Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1980.
5. Ivan, M., Cristian, I., ş.a. – Toleranţe şi control dimensional. Îndrumar de laborator.
Universitatea “Transilvania” din Brasov, 1993.


TCD – Curs nr.1
2


TCD – Curs nr.1
3





TCD – Curs nr.1
4






TCD – Curs nr.1
5












TCD – Curs nr.1
6


1. NOŢIUNI DE BAZĂ

1.1. Introducere

Piesele din cadrul unui ansamblu trebuie să asigure parametrii constructiv - funcționali (Fig.1.1) și estetici
ai acestuia pentru care a fost conceput. Performanțele unor produse similare (mașini, instalații, echipamente,
etc.) se pot aprecia comparativ printr-un indicator global și anume calitatea produsului. Conform standardului
ISO nr. 8402/1986, calitatea este definită prin ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau
serviciu care îi conferă acestuia capacitatea de a satisface cerințele exprimate sau implicite.
Nivelul calitativ impus unui produs determină prețul de cost al acestuia, iar acceptarea raportului
calitate – preț de cost este determinată de exstența sau nu a unei piețe de desfacere pentru produsul respectiv.

1.2. Interschimbalitatea

Interschimbabilitatea reprezintă proprietatea unor piese / subansambluri de a se substitui reciproc, fără ca
funcționarea ansamblului să iasă din limitele acceptate prin proiectare. Efectul interschimbabilității îl
reprezintă posibilitatea utilizării pieselor de schimb, în momentul în caresunt afectate performanțele
ansamblului.
Interschimbabilitatea poate fi:
a) Interschimbabilitate completă
b) Interschimbabilitate parțială, care este limitată doar în cadrul procesului de fabricație și anume în
interiorul loturilor dimensionale în care au fost sortate piesele fabricate (de ex. corpurile de rulare și
inelele rulmenților).

TCD – Curs nr.1
7


1.3. Precizia dimensională




Fig.1.1 Fig.1.2


La asamblarea a două piese se deosebesc două
suprafețe: alezajul care reprezintă o suprafață
cuprinzătoare și arborele care reprezintă suprafața
cuprinsă (Fig.1.2). Noțiunile de alezj și arbore sunt
general valabile, indiferent de de forma acestora sau și
de forma secțiunii lor. Prin urmare, se întâlnesc
alezaje și arbori cilindrici / conici, arbori canelați,
butuci canelați, piulițe (alezaje filetate), șuruburi
(arbori filetați), butuci canelați, arbori în K, arbori
hexagonali, etc.








a) b)
Fig.1.3

1.3.1. Dimensiuni, abateri și toleranțe

Piesele sunt caracterizate printr-o anumită formă
și printr-o mărime asociată dimensiunilor sale,
exprimate în mm sau în grade. În comtinuare,
noțiunile de bază le vom trata prin intermediul
TCD – Curs nr.1
8
pieselor cilindrice.

a) Dimensiunea nominală N (Fig.1.3) este valoarea numerică care caracterizează dimensiunea piesei,
indiferent de abaterile de execuție. Pe desenul de execuție al piesei sunt reprezentate dimensiunile (cotele)
nominale, fără a tine cont de abaterile și toleranțele prescrise pentru execuția acesteia. De regulă, valorile sale
sunt numere întregi standardizate, pentru a ieftini execuția, prin utilizarea sculelor și verificatoarelor fabricate
centralizat.
b) Dimensiunea efectivă E este dimensiunea pusă în evidență prin măsurarea piesei executate. Valoarea ei
diferă de dimensiunea reală a piesei, fiind dependentă de precizia instrumentului de măsurare (șubler =
precizie de zecime de mm, micrometru = precizie de sutime de mm, etc.).
Obs. În continuare vom face următoarea convenție: vom nota cu majuscule parametrii dimensionali ai
alezajelor și cu litere mici, parametrii dimensionali ai arborilor.
c) Dimensiunea limită maximă
max max
, d D
delmitează superior domeniul în care piesa este bună
din punct de vedere funcțional.
d) Dimensiunea limită minima
min min
, d D
delmitează inferior domeniul în care piesa este bună
din punct de vedere funcțional.
e) Abaterea efectivă A a alezajului este diferența
dintre dimensiunea efectivă și dimensiunea nominală
N E A ÷ = (1.1)
f) Abaterea superioară
s
A a alezajului este
diferența dintre dimensiunea limită maximă și
dimensiunea nominală
N D A ÷ =
max s
(1.2)
diferența dintre dimensiunea limită minimă și
dimensiunea nominală
N D
i
÷ =
min
A (1.3)

h) Toleranța
D
T a alezajului reprezintă domeniul
în care piesa este bună din punct de vedere functional,
fiind definită ca diferența dintre dimensiunea limită
maximă și dimensiunea limită minimă
min max D
D D T ÷ = (1.4)
iar toleranța
d
T a arborelui se definește în mod
similar:
min max d
d d T ÷ = (1.5)

TCD – Curs nr.1
9
g) Abaterea inferioară
i
A a alezajului este


Dacă în relațiile (1.4) și (1.5) se adună și se scade
N, se obțin în final relațiile de calcul a toleranțelor în
funcție de abaterile superioară și inferioară indicate în
sistemul de toleranțe standardizat:
N N D D T ÷ + ÷ =
min max D

i s D
A A T ÷ = (1.6)
i s d
a a T ÷ = (1.7)

Observații
- Toleranțele se reprezintă (Fig.1.3) prin câmpuri
dreptunghiulare, dublu hașurate pentru alezaj și
simplu hașurate pentru arbore. Înălțimea
acestor dreptunghiuri este cu atât mai mică cu
cât precizia este mai bună.
- Toleranțele pot fi numai pozitive
- Abaterile, însă, pot fi pozitive, negative sau
zero, în funcție de poziția cîmpurilor de
toleranță în raport cu linia zero (v. curs nr.2).

1.3.2. Tipuri de asamblări

Asamblarea caracterizează raportul dimensional în
care se găsește un alezaj față de un arbore. Există prin
urmare două tipuri de asamblări:

mare ca arborele (Fig.1.4).


Fig.1.4

Jocul reprezintă diferența dintre diametrul
alezajului și diametrul arborelui:
d D J ÷ = (1.8)
Dacă în aceastp relație se adună și se scade N, se
obține relația de calcul a jocului:
a A J ÷ = (1.9)

funcție de abaterea N D A ÷ = a alezajului și de
abaterea N d a ÷ = a arborelui.


b) Asamblare cu strângere, atunci când alezajul
este mai mic decât arborele (Fig.1.5).
Strângerea reprezintă diferența dintre diametrul
arborelui și diametrul alezajului:

D d S ÷ = (1.10)
TCD – Curs nr.1
10
a) Asamblare cu joc, atunci când alezajul este mai

Strângerea reprezintă diferența dintre
diametrul arborelui și diametrul alezajului:

D d S ÷ = (1.10)

În mod similar, se obține relația de calcul a
strângerii:
A a S ÷ = (1.11)

1.3.3. Tipuri de ajustaje

Ajustajul este asociat producției de serie și
caracterizează raportul dimensional în care se
găsește o mulțime de alezaje și o mulțime de
arbori, de aceiași formă și cu aceiași dimensiune
nominal N.
Vom avea:
– ajustaje cu joc
– ajustaje cu strangere
– ajustaje de trecere (intermediare)

a) Ajustaje cu joc (
max min
d D > )

În acest caz, câmpul de toleranță al alezajului
este situat deasupra câmpului de toleranță al
arborelui (Fig.1.5).
Se pot defini un joc maxim și un joc minim


Fig.1.5



Fig.1.6

¹
´
¦
÷ =
÷ =
max min min
min max max
d D J
d D J
(1.12)

care se pot calcula și în funcție de abaterile alezajului și
arborelui.
TCD – Curs nr.1
11
care pot să apară în urma execuției:
¹
´
¦
÷ =
÷ =
s i min
i s max
a A J
a A J
(1.13)


Prezența unei valori maxime și a unei valori
minime permit a defini o toleranță a jocului:

min max J
J J T ÷ = (1.14)

care în urma înlocuirilor, pune în evidență
faptul că toleranța jocului este suma toleranțelor
alezajului și arborelui.
d D J
T T T + = (1.15)

Utilizare:
- ajustajele cu joc se folosesc în cazul asam -
blărilor demontabile.
- Cu cât jocurile sunt mai mici, cu atât bătăile
radiale / axale sunt mai mici (cel mai utilizat
este ajustaul alunecător – v. cursul nr.2).

b) Ajustaje cu strangere (
min max
d D < )

La ajustajele cu strângere, câmpul de
toleranță al arborelui este situat deasupra
câmpului de toleranță al alezajului (Fig.1.6).
În mod similar, se pot defini / calcula o
strângere maximă și o strângere minimă:




Fig.1.6

¹
´
¦
÷ =
÷ =
s i min
i s max
A a S
A a S
(1.17)

respectiv o toleranță a strângerii:

min max S
S S T ÷ = (1.18)

Ca și în cazul precedent, toleranța strângerii este suma
toleranțelor alezajului și arborelui.
d D S
T T T + = (1.19)

Utilizare:
- Ajustajele cu strângere se folosesc pentru asamblări
nedemeontabile.
TCD – Curs nr.1
12
¹
´
¦
÷ =
÷ =
max min min
min max max
D d S
D d S
(1.16)

- Asigură bătăi minime, iar la strângeri mari pot să
transmită și cupluri de torsiune.



- La o demontare și o montare ulterioară se
micșorează strângerea inițială sau se poate
ajunge chiar la joc.

c) Ajustaje de trecere (intermediare)

La ajustajele de trecere, câmpul de toleranță al
arborelui este situat parțial / integral peste câmpul
de toleranță al alezajului (Fig.1.7).
La acest tip de ajustaj poate să apară un joc
maxim
max
J și o strângere maximă
max
S , iar
0
min min
= = S J .




Fig.1.7

Utilizare:
- Ajustajele intermediare se folosesc pentru asamblări
care să asigure bătăi foarte mici.



Curs nr.1 – Comentarii / de reținut

– Interschimbabilitate parțială este limitată doar în cadrul
procesului de fabricație,
– Noțiuni de bază – formule de definiție / calcul : N,
s
A ,
i
A ,
D
T .
– Ajustaje cu joc / strângere:
max
J ,
min
J ,
J
T ,
max
S ,
min
S ,
S
T

TCD – Curs nr.1
13
– Ajustajele intermediare au câmpurile de toleranță
suprapuse partial / integral ( 0
min min
= = S J )