TCD – Curs nr.

4
0

Cursul nr.4
3. Lanțuri de Dimensiuni



3.1. Definire, clasificare

Print-un lanț de dimensiuni se înțelege un
contur închis de dimensiuni liniare sau
unghiulare, dispuse paralel / neparalel. El este
specific atât pieselor cât și ansamblurilor,
Cel mai simplu lanț de dimensiuni este
reprezentat de piesa în trepte din Fig.3.1.
Ecuația acestui lanț de dimensiuni liniare este
următoarea:
2 1 0
E E E ÷ = (3.1)
unde
0
E reprezintă elementul de închidere al
lanțului de dimensiuni, care rezultă în mod
indirect din execuția celorlalte elemente ale
lanțului de dimensiuni,
1
E – elementul pozitiv



Fig.3.1


Fig.3.2




Fig.3.3

al lanțului de dimensiuni, a cărei creștere determină mărirea elementului de închidere, iar
2
E – elementul
negativ al lanțului de dimensiuni, a cărei creștere determină micșorarea elementului de închidere.
În Fig.3.2 este reprezentat un lanț de dimensiuni unghiulare, iar în Fig.3.3 este reprezentat un lanț de
dimensiuni asociat unei carcase în care este lăgăruit un arbore pe care este montat o roată dințată. În acest caz,
elementul de închidere îl reprezintă jocul
0
J dintre umărul arborelui și lagărul de alunecare din stânga. Ecuația
acestui lanț de dimensiuni este:
TCD – Curs nr.4
1



) ( ) (
2 1 4 3 2 1 0
L L L B B B B J + + + + ÷ + = (3.2)

3.2. Rezolvarea lanțului de dimensiuni

În cadrul lanțurilor de dimensiuni apar
două problem:
– problema directă constă în
determinarea elementului de închidere,
când se cunosc complet elementele
componente ale lanțului de dimensiuni
– problema indirectă constă în
determinarea abaterilor elementelor
componente, când sunt cunoscute
dimensiunile nominale ale elementelor
componente și precizia impusă
elementului de închidere.
Se întâlnesc următoarele metode de
rezolvare a lanțurilor de dimensiuni:
- Metoda analitică (teoretică)
- Metoa sortării
- Metoda reglării
- Metoda ajustării
- Metoda practică (probabilistică) – se
bazează pe dispersia sub formă de
clopot Gauss a valorilor rezultate în

3.2.1. Metoda analitică (teoretică)

Această metodă de calcul a elementelor lanțului de
dimensiuni se bazează pe formulele de definiție și de calcul a
toleranțelor și abaterilor dimensionale.
Vom considera un lanț de dimensiuni cu n elemnte
componente, primele j fiind elemente positive ale lanțului, iar
următoarele n–j sunt elemente negative ale lanțului de
dimensiuni. În aceste condiții ec. (3.1) se poate rescrie sub
următoarea formă generalizată:
¿ ¿
+
÷ =
n
1 j
i
j
1
i 0
E E E (3.3)

a) Metoda directă
În acest caz se cunosc complet elemntele componente ale
lanțului de dimensiuni (
i
N ,
i
T ,
si
A ,
i i
A ,
max i
E ,
min i
E ) și se
cere determinarea parametrilor dimensionali ai elementului de
închidere (
0
N ,
max 0
E ,
min 0
E ,
s0
A ,
i 0
A ,
0
T ).
Dimensiunea nominală
0
N a elementului de închidere se
determină pe baza observația că relația (3.3) este valabilă și
pentru cazul particular al dimensiunilor nominale ale lanțului
de dimensiuni:
¿ ¿
+
÷ =
n
1 j
i
j
1
i 0
N N N (3.4)
TCD – Curs nr.4
2
urma execuției.


Dimensiunile limită maximă
max 0
E și limită
minimă
min 0
E a elementului de închidere rezultă ca
o condiție de maxim sau de minim în relația (3.3):
– Valoarea maximă a elementului de închidere
rezultă dacă primul termen este maxim, iar al
doilea este minim:
¿ ¿
+
÷ =
n
1 j
min i
j
1
max i max 0
E E E (3.5)
– Valoarea minimă a elementului de închidere
rezultă dacă primul termen este minim, iar al
doilea este maxim:
¿ ¿
+
÷ =
n
1 j
max i
j
1
min i min 0
E E E (3.6)
Abaterile superioară și inferioară ale
elementului de închidere se determină prin
aplicarea formulelor de definiție a abateilor asupra
elementului de închidere:

¦
¹
¦
´
¦
÷ =
÷ =
0 min 0 i0
0 max 0 s0
N E A
N E A
(3.7)

și prin înlocuirea în această relație a expresiilor
(3.4) … (3.6):

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷ ÷ ÷ =
÷ ÷ ÷ =
¿ ¿
¿ ¿
+
+
n
1 j
max i
j
1
mi n i i 0
n
1 j
mi n i
j
1
max i s0
) ( ) (
) ( ) (
i i
i i
N E N E A
N E N E A


¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷ =
÷ =
¿ ¿
¿ ¿
+
+
n
1 j
si
j
1
i i i 0
n
1 j
i i
j
1
si s0
A A A
A A A
(3.8)

Toleranța elementului de închidere rezultă în mod
asemănător:
i0 s0 0
A A T ÷ = (3.9)
) ( ) (
si
n
1 j
ii ii
j
1
si 0
A A A A T ÷ ÷ ÷ =
¿ ¿
+


ca fiind egală cu suma toleranțelor elementelor
componente:

¿
=
n
1
i 0
T T (3.10)

TCD – Curs nr.4
3





b) Metoda indirectă

În această metodă se cunosc (
0
N ,
0
T ,
s0
A ,
i 0
A ,
i
N ) și se cere determinarea preciziei elementelor
componente (
i
T ,
si
A ,
i i
A ), care asigură precizia
impusă elementului de închidere.
Această problemă se poate rezolva acceptând
două ipoteze de calcul:

b1) Condiția toleranței egale pentru toate cele
n elemente componnte ale lanțului de dimensiuni
Această condiție .
i
const T = aplicată relației
(3.10), conduce la formula de calcul a toleranței
unice a tuturor elemntelor componente:

n
0
i
T
T = (3.11)

Această metodă este foarte simplu de aplicat,
dar prezintă dezavantajul unei execuții
neeconomice în cazul unei precizii ridicate a
elemntului de închidere și a unor elemente
componente ale lanțului de dimensiuni mai greu de
prelucrat.



b2) Coniția ca toate elementele componente ale
lanțului de dimensiuni să fie executate în aceiași clasă
de precizie
Conform formulei (2.2), toleranța i a T · = , unde
D D i
2
3
1
k k + = este unitatea de toleranță specifică
intervalului de dimensiuni, iar a este numărul unităților
de toleranță și care este o caracteristică a fiecărei clase
de precizie ( . const a= în interiorul unei clase de
precizie).
În acest caz, problema constă tocmai în determinarea
clasei de precizie în care trebuie să fie executate
elemntele componente ale lanțului de dimensiuni,
respectiv a numărului de unități de toleranță asociat:

.
0 i
const a a a = = = (3.12)

Prin dezvoltarea relației (3.10) și înlocuirea expresiei
toleranței se obțin relațiile de mai jos:

n 2 1
n
1
i 0
... T T T T T + + + = =
¿

n n 2 2 1 1 0 0
i a ... · + + · + · = · i a i a i a

Punând condiția (3.12) rezultă formula de calcul pentru
TCD – Curs nr.4
4
unitatea de toleranță:


¿
=
n
1
i 0
i i (3.13)
care în continuare va permite determinarea numărului
de unități de toleranță asociat clasei de precizie în
care vor trebui executate elementele componente ale
lanțului de dimensiuni.
¿
= =
n
1
i
0
0
0
i
T
i
T
a (3.14)
Valoarea rezultată va fi un număr zecimal, iar noi
vom alege valoarea standardizată
ISO
a cea mai
apropiată. Astfel, pot rezulta două cazuri distincte:
1. Pentru:
0 ISO 0 ISO
T T a a > ¬ >

Cu alte cuvinte, nu se realizează precizia cerută
elementului de închidere. Pentru a se întâmpla acest
lucru,
0 ISO 0
T T T ÷ = A se va lua de la elementele
mai ușor de executat.
2. Pentru:
0 ISO 0 ISO
T T a a < ¬ <

Precizia de execuție a elemntului de închidere ar
rezulta mai bună decât cea cerută, deci mai scump. În

va repartiza la elemntele mai greu de executat.

3.2.2. Metoda sortării

Această metodă se aplică în cazul producției de
serie a pieselor cu precizie foarte ridicată, deci cu
execuție foarte scumpă. Pentru a se ajunge la o
execuție economică, toleranțele inițiale ale alezajului
D
T și arborelui
d
T care formează ajustajul se
multiplică de n ori. Piesele rezultate în urma execuției
se vor sorta pe grupe de dimensiuni, iar pentru a se
păstra valoarea jocurilor / strângerilor inițiale,
asambalarea se va face între alezaje și arbori care fac
parte din grupe de același rang.

TCD – Curs nr.4
5
acest caz, diferența de toleranță
ISO 0 0
T T T ÷ = A se




Fig.3.5



În Fig.3.5 s-a considerat un ajustaj cu joc, la
piesele din grupa de rang 1 având jocurile inițiale
max
J și
min
J . Jocurile grupelor de rang k = 1 … n, se
pot exprima în funcție de aceste jocuri de referință, în
felul următor:
¹
´
¦
÷ ÷ ÷ + =
÷ ÷ ÷ + =
d D min k min,
d D max k max,
) 1 k ( ) 1 k (
) 1 k ( ) 1 k (
T T J J
T T J J
(3.15)

Condiția ca să avem aceleași jocuri:




Fig.3.6 Fig.3.7
deplasarea în plan a plăcii 2, lucru posibil datorită
TCD – Curs nr.4
6
¹
´
¦
=
=
min k min,
max k max,
J J
J J
(3.16)

conduce la condiția finală că va trebui să alegem
tolranța alezajului egală cu toleranța arborelui:
d D
T T = (3.17)

Metoda sortării prezintă dezavantajul că va
conduce la interschimbabilitate parțială, valabilă
doar în interiorul fabricii producătoare. Această
metodă se aplică de ex. la rulmenți.

3.2.3. Metoda reglării

Această metodă se aplică la montaj. În Fig.3.6,
alezajul A al bucșei de ghidare din placa 2 trebuie
adus coaxial cu alezajul B. Aceasta se face prin
jocului dintre șurubul 1 și gaura sa de trecere. În
momentul în care este posibilă introducerea dornului
de control 3 în cele două alezaje A și B, se va strânge
definitiv șurubul 1.

3.2.3. Metoda ajustării

Și această metodă se aplică la montaj, deci în
cazul ansamblurilor. În Fig.3.7 este prezentat
montajul unui rulment radial- axial 1 cu două rânduri
de bile, care permite preluarea forțelor axiale din
ambele sensuri. Condiția de montaj care trebuie
respectată este un montaj fără joc, care se va realiza
cu ajutorul inelului distanțier 2. Comform valorilor


STAS, jocul dintre inelul elastic 3 și canalul său de fixare este de ordinul zecimilor de mm. Lanțul de
dimensiuni are următoarea ecuație:
) (
0
g B L L + ÷ =

unde cotele B (lățimea rulmentului) și g (grosimea inelului elastic) au valori și toleranțe date în catalogul
firmelor producătoare. Distanța L de dispunere a canalului pentu montarea inelului elastic, ca și grosimea
inițială a elementului de compensare, inelul distanțier 2, se vor executa la toleranțe economice. Valoarea
finală a elementului de închidere
0
L , respectiv grosimea inelului distanțier 2, se va definitiva la montaj, prin
ajustarea suprafeței
Aj
S . Acest lucru se va face în funcție de distanța efectivă care se va măsura la montaj între
TCD – Curs nr.4
7
inelul elastic și rulment.
Obs.
- Toleranța de execuție a elementului de compensare se va stabili astfel încât să fie asigurat un adaos de
ajustare minim.
- Cota ajustată nu trebuie să aparțină și altui lanț de dimensiuni, deoarece în urma operației de ajustare se
poate ”strica” elementul de închidere al acestui lanț de dimensiuni.


Related Interests