1

Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor
Mici şi Mijlocii pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului
GHID LEGISLATIV
în domeniul activităţii antreprenoriale
Chişinău 2009
2
Cuprins
Antreprenoriat în general şi sectorul IMM
1. Legea nr. 845-XII din 3.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”…...……………….…. pag. 3
2. Legea nr. 206-XVI din 7.06.2006 „Privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii”
……………………………………………………………………………………...…………….……pag. 16
3. H.G. nr. 538 din 17.05.2007 „Cu privire la crearea Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii” ……………………………………………………………...………. pag. 21
Înregistrarea întreprinderilor şi licenţierea genurilor de activitate
4. Legea nr. 220-XVI 19.10.2007 „Cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali”…………………………………………………………………………. pag. 26
5. Legea nr. 451-XV din 30.07.2001” Privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de
întreprinzător”…………………………………………………………………………………………. pag. 36
6. H.G. nr. 926 din 12.07.2002 „Privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată, prestate de Camera
Înregistrării de Stat a MDI”……………………………………………………………………………pag. 47
Forme organizatorico juridice
7. Legea nr. 135-XVI din 14.06.2007 „Privind societăţile cu răspundere limitată”……………………... pag. 49
8. Prevederi legale care se referă la activitatea Întreprinzătorului individual …………………………… pag. 63
9. Legea nr. 1353-XIV din 03.11.2000 „Privind gospodariile taranesti (de fermier)” ………………….. pag. 64
10. Legea nr. 93-XIV din 15.06.1998 „Cu privire la patenta de intreprinzator”………………………..… pag. 73
Domeniul vamal
11. Legea nr. 1569-XV din 20.12.2002 „Cu privire la modul introducere şi scoatere a bunurilor de pe
teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice”………………………………..……………. pag. 81
12. H.G. nr. 1185 din 30.09.2003 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de
introducere si scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de catre persoanele fizice”
………………………………………………………………………………..……………………….... pag. 88
13. H.G. nr. 600 din 14.05.2002 Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare
a valorii in vama a marfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova …………………………..... pag. 90
Diverse
14. Legea nr. 59-XVI din 28.04.2005 „Cu privire la leasing”……………….…………..…………….…. pag. 99
15. Legea nr. 198-XV din 15.05.2003 „Cu privire la Arenda în agricultură” …………………………... pag. 104
16. Legea nr. 186-XV din 24.04.2003Cu privire la evaluarea conformităţii produselor
……………………………………………………………………………..………………….……….pag. 112
17. Art. 49/2 Cod Fiscal R.M. (extras), Legea nr. 1163-XII din 24 aprilie 1997
.……………………………………………………………………...………………………….……. pag. 123
18. H.G. nr. 474 din 28.04.1998 „Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie
Fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar” ………………..…….…….……………………. pag. 124
19. H.G. nr. 920 din 30.08.2005 „Cu privire la Nomenclatorul autorizaţiilor, permisiunilor şi
certificatelor, eliberate de către autorităţile administrative centrale şi organele subordonate acestora
persoanelor fizice şi juridice pentru practicarea activităţii antreprenoriale” ……………………..…. pag. 136
20. H.G. nr. 517 din 18.09.1996 “Cu privire la aprobarea Regulilor de functionare a retelei
de comert ambulant si a Regulilor de comert in pietile din Republica Moldova ……………………. pag. 156
Cadrul normativ aferent unor genuri de activitate
…………………………………………………………………………………………………………………. pag. 164
3
CU PRIVIRE LA ANTREPRENORIAT ŞI ÎNTREPRINDERI
Legea Republicii Moldova
Nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992
(Monitor, 1994, nr.2, art. 33)
Prezenta Lege stabileşte agenţii economici care au dreptul, în numele lor (firmelor lor), să desfăşoare activitate
de antreprenoriat în Republica Moldova şi determină principiile juridice, organizatorice şi economice ale acestei
activităţi.
Prezenta Lege nu se extinde asupra persoanelor juridice şi asupra persoanelor fizice care desfăşoară o altă
activitate decît cea de antreprenoriat.
Capitolul I
PRINCIPII GENERALE
Articolul 1. Antreprenoriatul
1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor,
desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul
propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
2. Munca efectuată conform contractului (acordului) de muncă încheiat nu este considerată antreprenoriat.
3. Antreprenoriatul în legătură cu crearea şi utilizarea inovaţiilor, raţionalizărilor, descoperirilor ştiinţifice,
operelor literare, de artă şi a altor obiecte ale proprietăţii intelectuale este reglementată atît de prezenta Lege, cît şi
de o legislaţie specială.
Articolul 2. Antreprenorii
1. Antreprenor poate fi:
orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de prezenta Lege şi de
alte acte legislative;
orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv.
orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia (în redacţia
Legilor Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995; Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori speciali. Atribuţiile de antreprenor la
întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza contractului încheiat cu
acesta.
2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din autorităţi ale administraţie publice, în a
căror atribuţie intră hotărîrea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de antreprenoriat sau controlul asupra
unei asemenea activităţi (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
Articolul 3. Întreprinderea
1. Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea.
2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de antreprenor în modul
stabilit de legislaţie.
3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în conformitate cu prezenta Lege.
Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligaţii, cu excepţia
răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor.
4. Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din
30 aprilie 1997).
Articolul 4. Managerul-şef de întreprindere
1. Titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o parte sau toate
atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de întreprindere.
Contractul dintre titularul patrimoniului şi managerul-şef de întreprindere determină drepturile şi obligaţiile
reciproce ale părţilor, inclusiv limitarea drepturilor de folosinţă şi de dispoziţie asupra patrimoniului şi de
desfăşurare a unor genuri de activitate, relaţiile lor reciproce de ordin financiar, răspunderea pentru neexecutarea
4
sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor asumate, precum şi termenul valabilităţii, condiţiile de reziliere
(modificare) a contractului.
În contract pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
2. Managerul-şef de întreprindere poartă răspundere materială pentru obligaţiile întreprinderii pe care o
conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor stipulate în contract.
Contractul poate să prevadă răspunderea managerului-şef de întreprindere pentru obligaţiile respective cu
întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul
urmăririi.
3. Titularul patrimoniului şi orice terţ nu au dreptul să se amestece în activitatea managerului-şef de
întreprindere în decursul termenului de valabilitate a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute de condiţiile
contractului sau de legislaţia în vigoare.
Articolul 5. Legislaţia privind antreprenoriatul
1. Relaţiile în legătură cu antreprenoriatul, indiferent de forma de proprietate şi genul de activitate, sînt
reglementate de prezenta Lege, de legislaţia civilă şi de alte legi.
2. Particularităţile activităţii de antreprenoriat practicate de persoane juridice şi persoane fizice străine sînt
reglementate de asemenea de legislaţia privind investiţiile străine.
3. Relaţiile în care una dintre părţi este persoană juridică sau persoană fizică străină se reglementează de
condiţiile acordului internaţional, dacă acestea se deosebesc de normele stabilite în legislaţia privind
antreprenoriatul.
Capitolul II
BAZELE ANTREPRENORIATULUI
Articolul 6. Drepturile întreprinderii
Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul:
să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;
să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale (inclusiv
asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării activităţii de antreprenoriat;
să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenţi economici;
să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi intelectuale;
să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de producţie, să-şi aleagă
furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de contract,
lucrări la comanda statului;
să stabilească, preţurile şi tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile prestate) (în redacţia Legii
Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997);
să deschidă conturi la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare, creditare,
încasare etc.;
să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte condiţii şi să concedieze lucrătorii încadraţi;
să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de venituri ale
persoanelor angajate;
să fie agent al relaţiilor economice externe (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995);
să efectueze operaţiuni valutare;
să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de antreprenoriat, care rămîne după
achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;
să beneficieze de orice venit personal;
să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat, al asigurării medicale şi sociale;
să atace în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor ale administraţiei publice şi ale altor
organe care îi lezează drepturile sau interesele legitime (în redacţia Legii Nr.1322-XIII din 25 septembrie 1997).
Articolul 7. Obligaţiile întreprinderii
Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, este obligată:
să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţei libere, drepturile şi interesele legitime
ale consumatorilor, să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a lucrărilor şi serviciilor prestate);
să obţină licenţe pentru genurile de activitate care se desfăşoară în bază de licenţă (în redacţia Legii Nr.333-
XV din 24 iulie 2003);
să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetăţenii pe care îi angajează la lucru, după caz, şi contracte
colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă. Antreprenorul nu are dreptul de a se
opune asocierii în sindicate a lucrătorilor angajaţi pentru a-şi apăra drepturile şi interesele social-economice;
să păstreze mijloacele băneşti în instituţii financiare şi să se achite cu bugetul public naţional, angajaţii,
creditorii, precum şi să onoreze celelalte obligaţii de plată prin sistemul financiar-bancar, în modul stabilit de
3
actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei (în redacţia Legii Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001);
să remunereze lucrătorii angajaţi la un nivel care să nu fie inferior salariului minim stabilit pe republică;
să asigure în conformitate cu contractele (acordurile) de muncă încheiate, crearea unor condiţii normale de
muncă, respectarea tehnicii securităţii, normelor de producţie şi sanitare, ale securităţii antiincendiare, precum şi
protecţia mediului înconjurător;
să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor angajaţi (în redacţia Legii
Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997);
să păstreze, conform termenelor stabilite, documentele create în procesul activităţii sale, iar în caz de încetare a
activităţii, să transmită în arhiva de stat documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova şi
documentele privind personalul scriptic (introdus prin Legea Nr.183-XIV din 28 octombrie 1998).
Articolul 8. Statul şi întreprinderea
1. Statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, garantează
respectarea drepturilor şi intereselor lor legitime, contribuie la dezvoltarea concurenţei libere, conştiincioase între
aceştia, le asigură posibilităţi egale de a folosi resurse tehnico-materiale, naturale, de muncă, financiare şi
informative, neadmiţînd monopolizarea pieţelor acestor resurse, şi reglementează activitatea de antreprenoriat în
baza legislaţiei în vigoare (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
2. Guvernul, autorităţile administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei publice locale pot da
dispoziţii întreprinderilor numai în limitele competenţei lor, stabilite de legislaţie (în redacţia Legii Nr.1167-XIII
din 30 aprilie 1997).
Dacă, drept urmare a emiterii de către autorităţile administraţiei publice sau de către un alt organ a unui act ce
nu corespunde competenţei lui sau legislaţiei, se încalcă drepturile întreprinderii, acesta este în drept să apeleze la
instanţa judecătorească competentă pentru a se anula actul respectiv (în redacţia Legii Nr.1322-XIII din 25
septembrie 1997).
Pagubele, inclusiv profitul ratat, suportate de întreprindere ca urmare a îndeplinirii unor dispoziţii date de
autorităţile administraţiei publice şi de alte organe sau de persoane cu funcţii de răspundere ale acestor organe,
care au încălcat drepturile întreprinderilor, precum şi ca urmare a neîndeplinirii la nivelul cuvenit, de către aceste
organe sau persoane cu funcţii de răspundere, a obligaţiilor lor faţă de întreprindere, prevăzute de legislaţia în
vigoare, urmează a fi reparate din buget, din ale cărui mijloace organele menţionate se întreţin, sau din mijloacele
proprii, dacă acestea nu sînt finanţate de la bugetul public naţional. Repararea prejudiciului nu poate fi
condiţionată de acordul conducătorului organizaţiei debitoare sau de structura devizului de cheltuieli al acestei
organizaţii (în redacţia Legii Nr.1163-XV din 27 iunie 2002).
Litigiile privind recuperarea pagubelor menţionate se soluţionează de către instanţa judecătorească competentă
(în redacţia Legii Nr.1322-XIII din 25 septembrie 1997).
3. În cazul instituirii, în conformitate cu legislaţia, a stării excepţionale sau declarării unui anumit teritoriu
drept zonă a calamităţii naturale, întreprinderile sînt obligate să îndeplinească dispoziţiile autorităţilor
administraţiei publice şi cele ale autorităţilor administraţiei publice locale (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30
aprilie 1997).
Articolul 9. Impunerea activităţii de antreprenoriat
Impunerea activităţii de antreprenoriat se face în modul stabilit de legislaţia fiscală (în redacţia Legii Nr.1592-
XIII din 27 februarie 1998).
Articolul 10. Reglementarea activităţii de antreprenoriat
1. Întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege.
2. Întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitate, determinate de legislaţie, numai după ce a
obţinut licenţa pentru genul respectiv de activitate. Licenţele se eliberează de Camera de Licenţiere şi de
autorităţile administraţiei publice învestite cu acest drept (în redacţia Legii Nr.333-XV din 24 iulie 2003).
Lista genurilor de activitate menţionate şi modul de eliberare a licenţelor se stabilesc de legislaţie. Licenţa va fi
eliberată în termen de 15 de zile de la data depunerii cererii de către întreprindere (în redacţia Legii Nr.333-XV
din 24 iulie 2003).
În cazul refuzului de a elibera licenţă trebuie să se dea un răspuns argumentat. Refuzul de a elibera licenţă nu
poate fi motivat prin inutilitatea practicării genului respectiv de activitate (în redacţia Legii Nr.333-XV din 24
iulie 2003).
3. Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite:
(subalineatul 1 exclus prin Legea Nr.333-XV din 24 iulie 2003);
supravegherea şi tratamentul femeilor gravide, bolnavilor care suferă de narcomanie, boli canceroase, boli
contagioase periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase, precum şi de boli
psihice în forme agresive şi eliberarea avizelor corespunzătoare (în redacţia Legii Nr.333-XV din 24 iulie 2003);
efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă, precum şi a
examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;
6
tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor poştale (în redacţia Legii
Nr.746-XV din 21 decembrie 2001);
producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive (cu excepţia
prafului de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme (în redacţia Legii Nr.1307-XV din 25 iulie 2002);
evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a bunurilor imobile,
restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestor bunuri;
imprimarea şi baterea monedei, imprimarea hîrtiilor de valoare de stat;
efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei (în
redacţia Legii Nr.237-XIV din 23 decembrie 1998).
4. Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii Moldova,
precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, întreprinderea răspunde în mărimea profitului
realizat în timpul cît a durat această încălcare şi i se aplică amendă în aceeaşi mărime. Aceste sume sînt vărsate în
părţi egale în bugetul de stat şi în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale respective. Totodată, managerul-şef
al întreprinderii nu este eliberat de altă răspundere prevăzută de legislaţie (în redacţia Legilor Nr.672-XIII din 28
noiembrie 1995; Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.333-XV din 24 iulie 2003; Nr.154-XVI din 21 iulie
2005).
5. Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care
efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte 1000 de lei pentru fiecare tranzacţie şi care achită o sumă
mai mare de 10.000 de lei lunar în numerar pentru impozitele şi taxele administrate de Serviciul Vamal, în baza
obligaţiilor lor financiare, încălcînd modul stabilit de decontare prin virament, precum şi care efectuează decontări
în numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma decontării efectuate, organele Serviciului Fiscal
de Stat, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei aplică sancţiuni pecuniare în proporţie de
10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat (în redacţia Legilor Nr.1076-XV
din 23 mai 2002; Nr.1146-XV din 20 iunie 2002; Nr.1163-XV din 27 iunie 2002; Nr.1440-XV din 8 noiembrie
2002; Nr.379-XV din 18 noiembrie 2004; Nr.113-XVI din 22 mai 2008).
Sancţiunile menţionate nu se aplică la efectuarea decontărilor cu cetăţenii, gospodăriile ţărăneşti (de fermier),
titularii de patente de întreprinzător şi cu bugetul public naţional, iar în cazul impozitelor şi taxelor administrate de
Serviciul Vamal - doar în limitele prevăzute, de asemenea, la efectuarea decontărilor de către persoanele indicate
cu bugetul public naţional, cu întreprinderile şi organizaţiile, precum şi la efectuarea decontărilor de către
întreprinderile şi organizaţiile ale căror drepturi la acest capitol se reglementează altfel decît în actele normative
ale Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia cazurilor efectuării decontărilor prin intermediari (introdus prin
Legea Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001; în redacţia Legii Nr.113-XVI din 22 mai 2008).
În sensul prezentului punct, cuvîntul "intermediar" semnifică persoana căreia o altă persoană i-a plătit o sumă
de bani, în numerar sau prin virament, neavînd către aceasta obligaţii financiare directe (introdus prin Legea
Nr.1163-XV din 27 iunie 2002).
Termenul de prezentare a raportului referitor la utilizarea numerarului primit pentru achiziţionarea producţiei
agricole, ambalajului şi bunurilor de la populaţie, precum şi pentru cheltuielile de deplasare, nu va depăşi 30 de
zile calendaristice de la data primirii acestuia. Numerarul neutilizat trebuie să fie restituit în casa întreprinderii cel
tîrziu în 5 zile de la expirarea termenului de prezentare a raportului referitor la utilizarea numerarului (introdus
prin Legea Nr.113-XVI din 22 mai 2008).
Pentru utilizarea numerarului în alt scop decît cel pentru care a fost destinat şi/sau nerestituirea în termen a
numerarului în casa întreprinderii, organele Serviciului Fiscal de Stat, Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei aplică o sancţiune în mărime de 10 % din suma numerarului utilizată în alte scopuri şi/sau
din suma numerarului nerestituită în termen în casa întreprinderii (introdus prin Legea Nr.113-XVI din 22 mai
2008).
6. Veniturile ilicite obţinute de agenţii economici prin exagerarea costului producţiei, rentabilităţii, adaosului
comercial, volumului de lucrări efectuate în construcţii şi tarifelor la serviciile prestate, nerespectîndu-se astfel
actele normative care reglementează formarea şi aplicarea preţurilor, precum şi amenzile aplicate în cuantum
echivalent acestor venituri se percep la bugetul de stat prin decizie adoptată de Curtea de Conturi, de Serviciul
Control Financiar şi Revizie din subordinea Ministerului Finanţelor sau de Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei (introdus prin Legea Nr.430-XV din 31 octombrie 2003; în redacţia Legilor Nr.224-XV
din 1 iulie 2004, în vigoare 1 ianuarie 2005; Nr.154-XVI din 21 iulie 2005).
Articolul 11. Activitatea de antreprenoriat a cetăţenilor
străini şi a apatrizilor
Cetăţenii străini şi apatrizii care practică activităţi de antreprenoriat pe teritoriul Republicii Moldova au
aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, în cazul în care legislaţia în vigoare nu stabileşte altfel.
7
Articolul 12. Controlul asupra activităţii de antreprenoriat
1. Întreprinderea, indiferent de forma juridică de organizare, asigură evidenţa contabilă şi statistică în modul
stabilit de legislaţia în vigoare (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
2. Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia, pune la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice informaţia
necesară pentru stabilirea impozitelor şi funcţionarea sistemului republican de acumulare şi prelucrare a
informaţiei (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
3. Întreprinderea este în drept să nu prezinte date ce constituie secret comercial autorităţilor administraţiei
publice, cu excepţia organelor de drept şi celor de control, cărora aceste date se prezintă în limitele
împuternicirilor lor. Lista datelor ce constituie secret comercial o determină întreprinderea. Lista datelor care pot
constitui secret comercial este stabilită de Legea cu privire la secretul comercial (în redacţia Legilor Nr.672-XIII
din 28 noiembrie 1995; Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001).
4. Organele de control, organele fiscale, organele de ocrotire a naturii, organele antimonopoliste şi alte
autorităţi ale administraţiei publice cărora li se atribuie controlul asupra activităţii întreprinderii efectuează acest
control în limitele competenţei lor şi în modul stabilit de legislaţie.
Rezultatul controlului efectuat se comunică întreprinderii (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
Capitolul III
FORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE ALE ACTIVITĂŢII
DE ANTREPRENORIAT
Articolul 13. Formele activităţii de antreprenoriat
1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-juridice:
a) întreprindere individuală;
b) societate în nume colectiv;
c) societate în comandită;
d) societate pe acţiuni;
e) societate cu răspundere limitată;
f) cooperativă de producţie;
g) cooperativă de întreprinzător (introdusă prin Legea Nr.1246-XV din 18 iulie 2002);
h) întreprindere de arendă;
i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).
2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se desfăşoară sub forma de organizare
juridică întreprindere individuală sau în baza patentei de întreprinzător (în redacţia Legii Nr.690-XV din 29
noiembrie 2001).
3. întreprinderile cu investiţii străine se înfiinţează pe teritoriul Republicii Moldova sub formele
organizatorico-juridice arătate la punctul 1 al prezentului articol. Deosebirile ce vizează înregistrarea şi activitatea
întreprinderilor respective se stabilesc de legislaţia privind investiţiile străine.
4. Oricare din întreprinderile indicate la punctul 1 din prezentul articol (în dependenţă de numărul de lucrători
şi de alte criterii), în conformitate cu legislaţia, poate fi considerată microîntreprindere sau întreprindere mică (în
redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).
5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau alte genuri specializate se
înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice arătate la lit. d), e), h) din punctul 1 al prezentului articol.
Particularităţile constituirii, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii unor astfel de întreprinderi sînt stabilite
de legislaţia respectivă (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).
6. Pentru realizarea sarcinilor lor statutare organizaţiile obşteşti şi cele religioase, în conformitate cu legislaţia,
au dreptul să fondeze sau să participe la fondarea şi coposedarea de societăţi în nume colectiv şi în comandită,
societăţi cu răspundere limitată şi societăţi pe acţiuni (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).
7. Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale. Persoanele juridice şi fizice pot fi
asociaţi numai ai unei singure societăţi cu răspundere nelimitată sau în comandită (în redacţia Legii Nr.1167-XIII
din 30 aprilie 1997).
8. În cazul în care pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu funcţionează şi
care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul public naţional, persoanei în cauză i
se refuză înregistrarea unei noi întreprinderi pînă la înlăturarea circumstanţelor menţionate (introdus prin Legea
Nr.336-XV din 24 iulie 2003).
Articolul 14. Întreprinderea individuală
1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau
membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe
baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.
În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de fermier) (introdus
prin Legea Nr.757-XV din 21 decembrie 2001).
8
Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual (introdus prin Legea Nr.82-XVI din 29
martie 2007).
2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană
fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale
antreprenorului (în redacţia Legii Nr.82-XVI din 29 martie 2007).
Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu
întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Membrii familiei-posesor ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile
acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac
obiectul urmăririi.
3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este reglementat de
prezenta Lege şi de legislaţia civilă (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt
reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) (introdus
prin Legea Nr.757-XV din 21 decembrie 2001).
4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii,
semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:
a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator
(fondatorilor-membri ai familiei);
b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domiciliul şefului (directorului) de
întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;
d) sediul întreprinderii;
e) data înfiinţării întreprinderii;
f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în
vigoare.
5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele "întreprindere individuală"
sau "Î.I.", precum şi numele cel puţin a unui posesor.
Articolul 15. Societatea în nume colectiv
1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi
(sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat,
sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea (în redacţia Legii Nr.672-
XIII din 28 noiembrie 1995).
2. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca
persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg
patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor care nu sînt legate de
activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în nume colectiv sînt reglementate de
legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).
Articolul 16. Societatea în comandită
1. Societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau)
persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub
aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea (în redacţia Legii Nr.672-XIII
din 28 noiembrie 1995).
Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar.
2. Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană
fizică. Pentru obligaţiile societăţii comandităţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor,
exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi, iar comanditarii cu
partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societăţii în baza contractului de constituire (de societate).
Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sînt în legătură cu
activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în comandită sînt reglementate de
legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).
Articolul 17. Societatea pe acţiuni, societatea
cu răspundere limitată
9
1. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă întreprinderi fondate de două şi mai
multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei
activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) şi a statutului (în
redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).
Societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată poate fi înfiinţată şi de o singură persoană juridică
sau fizică (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
În societăţile cu răspundere limitată numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50 (în redacţia Legilor
Nr.1291-XIII din 22 iulie 1997; Nr.130-XVI din 12 iunie 2008).
Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi) subscrise ale asociaţilor. Drept
documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sînt: în cadrul societăţii pe acţiuni -
acţiunea, în cadrul societăţii cu răspundere limitată - adeverinţa cotei de participaţie.
2. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru
obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Acţionarii, precum şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată poartă răspundere pentru obligaţiile
întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii (cotelor) care le aparţin.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii pe acţiuni şi a societăţii cu răspundere
limitată sînt reglementate de legislaţia privind societăţile pe acţiuni şi societăţile comerciale, de legislaţia civilă,
precum şi de contractul de constituire (de societate) şi de statutul întreprinderii.
Articolul 18. Cooperativa de producţie şi cooperativa
de întreprinzător
1. Cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai multe persoane fizice în
scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe
munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia. Cooperativa de
producţie este o întreprindere de drept privat cu scop lucrativ (inclusiv comercial) (în redacţia Legilor Nr.672-XIII
din 28 noiembrie 1995; Nr.1500-XV din 5 decembrie 2002).
Cooperativa de întreprinzător este o întreprindere fondată de cel puţin cinci persoane juridice şi (sau) fizice
care practică activităţi de întreprinzător, ce are scopul de a contribui la obţinerea de către membrii săi a profitului.
Prin derogare de la această prevedere, membri ai cooperativei agricole de întreprinzător de prestări servicii pot fi
persoanele care produc produse agricole în gospodăriile personale auxiliare (introdus prin Legea Nr.1246-XV din
18 iulie 2002).
2. Cooperativele de producţie şi de întreprinzător sînt persoane juridice şi răspund pentru obligaţiile asumate
cu patrimoniul lor. Membrii cooperativei de producţie sau ai cooperativei de întreprinzător îşi asumă riscul pentru
obligaţiile cooperativei în limitele cotelor care le aparţin, iar dacă patrimoniul cooperativei este insuficient, poartă
răspundere suplimentară cu averea lor personală în limita stabilită de lege sau de statutul cooperativei (în redacţia
Legii Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).
3. Particularităţile înfiinţării, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii cooperativelor, asociaţiilor lor şi
întreprinderilor fondate de acestea se reglementează de legislaţia privind cooperativele de producţie şi
cooperativele de întreprinzător, legislaţia civilă, precum şi de statutele organizaţiilor menţionate (în redacţia
Legilor Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).
Articolul 19. Întreprinderile de arendă
1. Întreprinderile de arendă sînt unităţi fondate de membrii colectivelor întreprinderilor de stat (municipale)
sau ale subdiviziunilor lor structurale, reorganizate în scopul desfăşurării în comun a activităţii de antreprenor, sub
aceeaşi firmă, pe baza statutelor şi contractului de arendare a bunurilor statului (municipiului).
2. Întreprinderile de arendă sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu
patrimoniul său. Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia în limita cotei (părţii) ce le
revine din patrimoniul întreprinderii.
3. Particularităţile creării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de arendă sînt reglementate de
legislaţia cu privire la arendă, de legislaţia civilă, de contractele de arendare, precum şi de statutele întreprinderilor
respective (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).
Articolul 20. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală
1. Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de autorităţile administraţiei
publice împuternicit pentru acest lucru.
Întreprinderea municipală se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de autorităţile administraţiei publice locale.
2. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru
obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă răspundere pentru
obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru
obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale.
10
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat sînt reglementate de
legislaţia privind întreprinderile de stat, de legislaţia civilă, precum şi de statutul întreprinderii.
Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii municipale sînt determinate de
autorităţile administraţiei publice locale, în baza prezentei Legi, legislaţiei civile şi a statutului întreprinderii.
Articolul 21. Filialele şi reprezentanţele întreprinderii
1. Întreprinderea are dreptul de a constitui filiale şi reprezentanţe cu drept de a deschide subconturi.
2. Filială se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în altă parte şi care exercită unele
din atribuţiile acesteia.
Reprezentanţă se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în altă parte şi care apără şi
reprezintă interesele întreprinderii, încheie, în numele acesteia, tranzacţii şi înfăptuieşte alte acţiuni de drept.
Filialele şi reprezentanţele trebuie să fie indicate în documentele de constituire (de societate) a întreprinderii
respective.
Subdiviziunile care nu sînt filiale sau reprezentanţe ale întreprinderii se înregistrează de către Serviciul Fiscal
de Stat (introdus prin Legea Nr.148-XV din 14 mai 2004).
3. Filialele şi reprezentanţele nu sînt persoane juridice. Acestora li se atribuie bunuri din patrimoniul
întreprinderii şi activează în baza regulamentului aprobat de întreprindere.
Şeful filialei (reprezentanţei) este numit de întreprindere şi activează în temeiul mandatului ce i s-a eliberat.
Filialele au balanţe proprii care fac parte din balanţa centralizată a întreprinderii care le-a constituit.
4. Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiile asumate de filiale şi reprezentanţe, iar ultimele poartă
răspundere pentru obligaţiile întreprinderii.
5. Prin derogare de la punctele 1, 3 şi 4 ale prezentului articol, filialele şi reprezentanţele întreprinderilor
statelor străine se înfiinţează ca persoane juridice.
Filialele şi reprezentanţele întreprinderilor statelor străine îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia
Republicii Moldova şi cu regulamentele aprobate de întreprinderea fondator. Particularităţile înfiinţării lor se
reglementează de legislaţie (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
6. Firma filialei (reprezentanţei) va conţine firma întreprinderii care a constituit-o cu indicarea sediului filialei
(reprezentanţei), cuvîntul "filială" ("reprezentanţă"), precum şi, la dorinţa antreprenorului, genul de activitate al
filialei şi altă informaţie care nu este interzisă de legislaţie.
Articolul 22. Uniunile de întreprinderi
1. Pentru a-şi coordona activitatea, în scopul creării unor condiţii favorabile pentru realizarea şi apărarea
intereselor de producţie, tehnico-ştiinţifice, sociale şi altor interese comune, întreprinderile au dreptul să înfiinţeze
societăţi sub formă de asociaţii, uniuni, concerne, care vor fi organizaţii necomerciale.
Dacă, la decizia asociaţilor, societatea în cauză va practica activitate de antreprenoriat, o asemenea societate va
fi reorganizată în societate economică sau va fi în drept să înfiinţeze o societate economică, sau va participa la
activitatea unei asemenea societăţi economice (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
2. Crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:
a) intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de contractul sau
statutul uniunii;
b) respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;
c) organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderile ce fac parte din uniune.
3. Societatea este persoană juridică şi acţionează în baza contractului şi statutului. Societatea trebuie să aibă
firmă (denumire) proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu distinct, bilanţ propriu centralizator, cont de decontări
şi alte conturi în instituţiile financiare, ştampilă cu firma sa şi alte elemente caracteristice.
Firma societăţii va include unul din cuvintele: "asociaţie", "uniune" sau "concern".
Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa juridică), scopul activităţii, condiţiile formării şi
competenţa organelor de conducere, modul de luare a deciziilor, precum şi modul de distribuire a bunurilor
rămase după lichidarea societăţii (în redacţia Legii Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).
Societatea ţine registrul asociaţilor săi în modul stabilit de legislaţie şi de regulamentul propriu (introdus prin
Legea Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).
4. Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de persoană juridică
sau fizică.
Asociaţii societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicînd apartenenţa lor la
aceasta (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
5. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac parte din componenţa acesteia, iar
întreprinderile nu poartă răspundere pentru obligaţiile uniunii, dacă documentele de constituire nu prevăd altfel.
6. Înregistrarea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiile de activitate, precum şi reorganizarea sau lichidarea
acestora se efectuează în conformitate cu prezenta Lege, legislaţia antimonopol şi alte acte normative (în redacţia
Legii Nr.1148-XII din 4 august 1992).
11
Capitolul IV
ÎNFIINŢAREA ÎNTREPRINDERII
Articolul 23. Condiţiile generale de constituire
1. Întreprinderea poate fi constituită:
de către titularul (titularii) patrimoniului, din proprie iniţiativă, ori de către persoanele juridice sau persoanele
fizice împuternicite de acesta (aceştia);
în urma divizării forţate a întreprinderii în funcţiune, în conformitate cu legislaţia antimonopol.
2. Modul de constituire a întreprinderii se stabileşte:
pentru întreprinderile individuale - prin prezenta Lege;
pentru întreprinderile cu o altă formă organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat - prin prezenta Lege
şi prin alte acte legislative.
3. Documentele de constituire a întreprinderii sînt:
decizia privind înfiinţarea întreprinderii - pentru întreprinderile individuale;
contractul de constituire (de societate) - pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită;
contractul de constituire (de societate) şi statutul - pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere
limitată şi cooperativele de întreprinzător. În cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni sau unei societăţi cu
răspundere limitată de către o singură persoană, în loc de contract de constituire (de societate) fondatorul
întocmeşte declaraţie de constituire a societăţii. Declaraţia trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se
întocmeşte în conformitate cu cerinţele înaintate faţă de perfectarea contractului de constituire (de societate) (în
redacţia Legilor Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.1246-XV din 18 iulie 2002; Nr.1500-XV din 5 decembrie
2002);
statutul - pentru cooperativele de producţie (introdus prin Legea Nr.1500-XV din 5 decembrie 2002);
contractul de arendare a bunurilor statului (municipiului) şi statutul - pentru întreprinderile de arendă (în
redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995);
statutul şi decizia fondatorului - pentru întreprinderile de stat; statutul şi decizia autorităţilor administraţiei
publice locale - pentru întreprinderile municipale (introdus prin Legea Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; în
redacţia Legii Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001).
Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firma, sediul, data constituirii, genurile
de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii, condiţiile de reorganizare şi lichidare a
întreprinderii, firmele (numele de familie) şi sediul (domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie,
şi ale asociaţilor, precum şi alte condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia în vigoare.
În documentele de constituire pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei.
Documentele de constituire a întreprinderii se aprobă de către fondatorul (fondatorii) acesteia.
Articolul 24. Firma şi utilizarea ei
1. Antreprenorul şi întreprinderea constituită de acesta îşi desfăşoară activitatea sub o anumită firmă
(denumire).
Filialele şi reprezentanţele întreprinderii îşi desfăşoară activitatea sub firma întreprinderii.
2. Firmă trebuie să conţină:
a) denumirea concretă a întreprinderii sau alte date care permit deosebirea acesteia de alte întreprinderi, iar
pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită, numele de familie (firma)
a cel puţin unui posesor al întreprinderii individuale sau al comanditului;
b) indicarea completă sau prescurtată (abreviată) a formei organizatorico-juridice a întreprinderii;
c) indicarea genului principal de activitate pentru întreprinderea-persoană juridică.
În firma întreprinderii pot fi incluse şi alte date care nu contravin legislaţiei în vigoare (în redacţia Legii
Nr.183-XIV din 28 octombrie 1998).
3. Întreprinderea poate să utilizeze şi o firmă prescurtată (abreviată) care trebuie să conţină informaţii
prevăzute la literele "a" şi "b" din punctul 2 al prezentului articol.
4. Întreprinderea are obligaţia să utilizeze firma, inclusiv cea prescurtată (abreviată), numai în acea formulă în
care a fost înmatriculată în Registrul de stat al întreprinderilor.
De la data publicării în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" a anunţului privind lichidarea întreprinderii,
firma acesteia se va utiliza cu cuvintele "în proces de lichidare" (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie
1995).
5. Firma poate fi utilizată şi în calitate de emblemă comercială, cu condiţia înregistrării acesteia conform Legii
privind mărcile şi denumirile de origine a produselor (în redacţia Legii Nr.183-XIV din 28 octombrie 1998).
6. Firma completă trebuie să figureze pe toate clădirile administrative ale întreprinderilor cu personalitate
juridică.
Articolul 25. Restricţiile privind folosirea unor firme
1. Întreprinderea nu poate să folosească firma care:
12
a) coincide sau, după cum constată organul înregistrării de stat, se aseamănă cu firma altei întreprinderi, care
este deja înregistrată;
b) conţine denumirea oficială a statului, a organelor sale, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a
organizaţiilor obşteşti ori indică, direct sau indirect, că întreprinderea aparţine acestor organe şi organizaţii.
Aceste restricţii nu se extind asupra întreprinderilor al căror gen principal de activitate este difuzarea
informaţiei de masă, dacă fondatorii acestora sînt organele şi organizaţiile arătate la această literă;
c) nu include toate datele arătate în articolul 24 din prezenta Lege;
d) conţine date, inclusiv semne grafice, a căror utilizare este interzisă de legislaţia în vigoare (în redacţia Legii
Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
2. Dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat firme ce coincid sau se aseamănă, dreptul
de înregistrare sub această firmă îl are persoana care a depus prima cerere de înmatriculare a firmei respective în
organul înregistrării de stat (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
3. Pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau al altei personalităţi cunoscute
este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor personalităţii în cauză.
La cererea persoanelor arătate în alineatul întîi al acestui punct, organul înregistrării de stat este obligat să
decidă scoaterea din denumirea firmei a numelui personalităţii respective.
4. Întreprinderea este obligată să publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz privind
modificarea denumirii sub sancţiunea plăţii de daune-interese (introdus prin Legea Nr.337-XV din 24 iulie 2003).
Articolul 26. Dreptul la firmă
1. Întreprinderea a cărei firmă a fost înregistrată în modul stabilit de prezenta Lege are dreptul de a o utiliza în
conformitate cu legislaţia (în redacţia Legii Nr.183-XIV din 28 octombrie 1998).
2. Persoana care utilizează o firmă străină înregistrată deja este datoare, la cererea posesorului de drept asupra
firmei, să înceteze folosirea ei şi să recupereze acestuia daunele cauzate.
3. Întreprinderea care utilizează în activitatea sa o firmă ce nu corespunde celei înmatriculate în Registrul de
stat al întreprinderilor este sancţionată, conform hotărîrii instanţei judecătoreşti competente, cu o amendă de la 10
la 100 unităţi convenţionale, care se varsă la bugetul de stat. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de
lei (în redacţia Legilor Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.1322-XIII din 25 septembrie 1997; Nr.148-XVI din
8 iunie 2006).
Capitolul V
ÎNREGISTRAREA ŞI REÎNREGISTRAREA ÎNTREPRINDERILOR
Articolul 27. Principiile înregistrării
1. Întreprinzătorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele (denumite în
continuare întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova, pînă la începerea activităţii lor
economice, în conformitate cu Legea nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 cu privire la înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi organizaţiilor.
Venitul provenit din activitatea întreprinderii neînregistrate se percepe prin hotărîre judecătorească şi se varsă
la bugetul de stat.
2. Întreprinderea se înregistrează de Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale la
locul unde se află sediul întreprinderii.
Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele ei de conducere.
3. Întreprinderea se înregistrează, în mod obligatoriu, la organul fiscal pentru a i se atribui codul fiscal în
conformitate cu legislaţia în vigoare (în redacţia Legilor Nr.416-XIII din 29 martie 1995; Nr.672-XIII din 28
noiembrie 1995; Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.417-XV din 26 iulie 2001; Nr.757-XV din 21 decembrie
2001; Nr.768-XV din 27 decembrie 2001).
Articolul 28. Procedura înregistrării
1. Pentru înregistrare, întreprinderea prezintă actele specificate la articolul 11 din Legea cu privire la
înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
2. Pentru înregistrare, întreprinderile înfiinţate în urma reorganizării întreprinderilor de stat şi întreprinderile în
al căror capital social statul deţine o cotă-parte prezintă autorizaţia organului central de specialitate respectiv.
La reînregistrarea întreprinderii în legătură cu reorganizarea ei, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, taxa de
timbru stabilită se încasează numai din diferenţa dintre cuantumul capitalului social al întreprinderii
(întreprinderilor) nou-înfiinţate şi cuantumul capitalului social al întreprinderii (întreprinderilor) reorganizate. La
majorarea capitalului social în urma reevaluării bunurilor întreprinderii în temeiul deciziei Guvernului, taxa de
timbru nu se achită.
3. Camera Înregistrării de Stat, în termen de 15 zile de la data înregistrării întreprinderii, va expedia autorităţii
administraţiei publice locale respective, organului fiscal, organului de statistică, Serviciului de Stat de Arhiva şi
organului de asigurare socială cîte o copie de pe hotărîrea de înregistrare a întreprinderii, iar în cazul înregistrării
13
întreprinderii în al cărei capital social statul deţine o cotă-parte - şi organului central de specialitate respectiv (în
redacţia Legilor Nr.159-XIII din 29 iunie 1994; Nr.320-XIII din 13 decembrie 1994; Nr.672-XIII din 28
noiembrie 1995; Nr.753-XIII din 29 februarie 1996; Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.183-XIV din 28
octombrie 1998; Nr.358-XIV din 15 aprilie 1999; Nr.1224-XIV din 21 septembrie 2000; Nr.417-XV din 26 iulie
2001; Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001; Nr.768-XV din 27 decembrie 2001; Nr.1276-XV din 25 iulie 2002).
Articolul 29. Înregistrarea modificărilor operate în
documentele de constituire
Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire se efectuează în conformitate cu articolul 18
din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor (în redacţia Legii Nr.768-XV din 27
decembrie 2001).
Articolul 30. (Exclus prin Legea Nr.768-XV din 27 decembrie 2001).
Articolul 30. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii
1. Întreprinderea, la decizia fondatorului/adunării generale, poate să îşi suspende temporar activitatea, pe o
perioadă care să nu depăşească 3 ani, în cazul în care nu are datorii faţă de bugetul public naţional, precum şi faţă
de alţi creditori. Pentru confirmarea lipsei restanţei faţă de bugetul public naţional, întreprinderea va prezenta un
certificat care se eliberează după efectuarea controlului fiscal de către organele abilitate cu administrare fiscală,
enumerate la art.131 din titlul V al Codului fiscal.
2. Decizia fondatorului/adunării generale privind suspendarea activităţii întreprinderii, cu indicarea termenului
suspendării, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Persoanele responsabile de suspendarea
activităţii întreprinderii sînt obligate, cu o lună înainte de publicarea avizului, să informeze în scris despre aceasta
creditorii întreprinderii. În termen de 2 luni de la data publicării avizului de suspendare a activităţii, creditorii vor
înainta întreprinderii şi oficiului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat creanţele lor.
3. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii urmează a fi înregistrată, în baza cererii fondatorului/adunării
generale, la oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat, cu înscrierea menţiunii respective în Registrul de stat
al întreprinderilor şi cu înştiinţarea despre aceasta a inspectoratului fiscal de stat teritorial de către oficiul teritorial
al Camerei Înregistrării de Stat.
Înregistrarea suspendării activităţii se va efectua cu condiţia:
1) prezentării de către fondator/adunarea generală a certificatelor de la instituţiile financiare privind închiderea
convenţională a conturilor;
2) predării ştampilelor spre păstrare oficiului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat;
3) expirării termenului de înaintare a creanţelor de către creditori.
4. O dată cu înscrierea în Registrul de stat al întreprinderilor a menţiunii privind suspendarea/reluarea
activităţii de întreprinzător, pe documentele de constituire şi certificatul de înregistrare ale întreprinderii se aplică
menţiunea "Activitatea este suspendată de la _______ pînă la __________ "/"Activitatea este reluată de la
_______ ."
5. Pe întreaga perioadă de suspendare a activităţii, întreprinderea este scutită de prezentarea dărilor de seamă
financiare şi fiscale, precum şi de plata taxelor şi impozitelor, cu excepţia impozitului pe bunurile imobiliare (dacă
există astfel de bunuri), care se achită şi pentru care se prezintă dare de seamă. În acest caz, plăţile se achită din
mijloacele întreprinderii imediat după expirarea termenului de suspendare.
6. Fondatorul/adunarea generală poate oricînd anula decizia de suspendare a activităţii, solicitînd organului
înregistrării de stat să introducă în Registrul de stat al întreprinderilor menţiunea privind reluarea activităţii
întreprinderii.
7. Pe perioada suspendării activităţii întreprinderii este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi de
întreprinzător.
8. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada de suspendare a activităţii întreprinderii, fără
înregistrarea reluării acestei activităţi, atrage, potrivit legislaţiei în vigoare, răspunderea pentru practicarea ilegală
a activităţii de întreprinzător.
9. În cazul în care, după declararea suspendării temporare a activităţii întreprinderii, se constată vre-un
creditor, Camera Înregistrării de Stat va anula suspendarea (introdus prin Legea Nr.337-XV din 24 iulie 2003).
Articolul 31. (Exclus prin Legea Nr.768-XV din 27 decembrie 2001).
Capitolul VI
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERII
(în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997)
Articolul 32. Reorganizarea întreprinderii
1. Reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare, transformare.
14
La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele trec, potrivit actului de
transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii.
La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de transfer, toate
drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate.
La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit actului (bilanţului)
divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec, potrivit actului
(bilanţului) divizării, părţile respective din drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de organizare, la întreprinderea recent
înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii transformate.
2. Reorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.
3. În cazurile stabilite de lege, reorganizarea întreprinderii prin divizare sau separare se efectuează prin
hotărîre a autorităţilor administraţiei publice autorizate sau prin hotărîre a instanţei de judecată.
În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea întreprinderii prin fuziune, asociere sau transformare se efectuează
numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice autorizate.
4. Actul de transfer sau bilanţul divizării va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de drept asupra
tuturor obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei, inclusiv obligaţiile contestate de
părţi.
Actul de transfer sau bilanţul divizării se aprobă de către persoana (organul) care a luat decizia de reorganizare
a întreprinderii şi se prezintă împreună cu documentele de constituire pentru înregistrarea de stat a întreprinderii
recent înfiinţate sau pentru modificarea documentelor de constituire ale întreprinderii existente.
Neprezentarea împreună cu documentele de constituire, respectiv a actului de transfer sau bilanţului divizării,
precum şi lipsa în aceste documente a dispoziţiei cu privire la succesiunea de drept asupra obligaţiilor
întreprinderii reorganizate atrag după sine refuzul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
5. Întreprinderea se consideră reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin asociere, din momentul
înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
La reorganizarea întreprinderii prin asociere la ea a altei întreprinderi, prima se consideră reorganizată din
momentul înscrierii în Registrul de stat al întreprinderilor a datelor cu privire la încetarea activităţii întreprinderii
asociate.
Articolul 33. Garantarea drepturilor creditorilor în cazul
reorganizării întreprinderii
1. Antreprenorul sau organul care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii este obligat, cu o lună înainte
de reorganizare, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii.
2. Creditorul întreprinderii reorganizate este în drept să ceară încetarea sau executarea înainte de termen a
creanţelor întreprinderii, ca debitor, şi repararea prejudiciilor.
3. Dacă bilanţul divizării nu dă posibilitatea de a stabili succesorul de drepturi al întreprinderii reorganizate,
întreprinderile recent înfiinţate răspund solidar de obligaţiile întreprinderii reorganizate în faţa creditorilor
acesteia.
Articolul 34. Lichidarea întreprinderii
1. Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe
cale succesorală la alte persoane.
2. Întreprinderea se lichidează prin hotărîre a:
a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în documentele de constituire ale
întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă
sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată;
b) instanţei de judecată în caz de:
1) insolvabilitate a întreprinderii, declarată în conformitate cu legislaţia (în redacţia Legii Nr.1500-XV din 5
decembrie 2002);
2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;
3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de activitate, prin care se
explică lichidarea întreprinderii;
4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau după atingerea scopurilor în
care a fost înfiinţată (la cererea procurorului sau a Camerei Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării
Informaţionale), dacă fondatorii (asociaţii) întreprinderii nu au luat hotărîrea de lichidare a întreprinderii (în
redacţia Legii Nr.417-XV din 26 iulie 2001);
5) neprezentare conform informaţiei Inspectoratului Fiscal de Stat, a dărilor de seamă contabile, fiscale şi
statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an (în redacţia Legilor Nr.287-XIV din
18 februarie 1999; Nr.768-XV din 27 decembrie 2001).
Întreprinderea poate fi lichidată şi în alte temeiuri stabilite de lege.
13
3. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de stat al întreprinderilor.
Articolul 35. Procedura de lichidare a întreprinderii
1. În hotărîrea de lichidare a întreprinderii se stabileşte procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea,
termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, care trebuie să fie nu mai mic de 2 luni din momentul
publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.
Hotărîrea de lichidare a întreprinderii în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată
întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată se ia de către fondatori (asociaţi) în
modul prevăzut de prezentul articol, anunţîndu-se creditorii cu 3 luni înainte de expirarea duratei întreprinderii sau
imediat după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată şi după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova a avizului despre lichidare.
În caz de faliment, întreprinderea se lichidează prin hotărîre a instanţei de judecată în conformitate cu Legea cu
privire la faliment.
2. Lichidarea întreprinderii se efectuează de comisia de lichidare sau de lichidator, desemnaţi de fondatori
(asociaţi) sau, după caz, de instanţa de judecată.
În cazul lichidării întreprinderii prin decizie a instanţei de judecată, aceasta din urmă numeşte în calitate de
lichidator o persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exerciţiu, care are cetăţenia Republicii Moldova,
domiciliază în Republica Moldova, are studii superioare şi posedă cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi este
înregistrată ca întreprinzător individual (introdus prin Legea Nr.337-XV din 24 iulie 2003; în redacţia Legii Nr.64-
XVI din 30 martie 2006).
3. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
informaţie despre lichidarea întreprinderii, procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, termenul limită
de înaintare a creanţelor de către creditori, precum şi evaluează activele întreprinderii (bunurile şi toate obligaţiile
patrimoniale faţă de întreprinderea care se lichidează), stabileşte creanţele creditorilor, comunicîndu-le acestora
despre lichidarea întreprinderii, ia măsuri pentru perceperea datoriei de debitor.
4. După expirarea termenului de înaintare a creanţelor de către creditori, comisia de lichidare (lichidatorul
întreprinderii) prezintă spre aprobare organului (persoanei) care a înfiinţat-o Procesul-verbal de evaluare a
activelor întreprinderii, lista creanţelor înaintate de creditori şi suma acestora, precum şi rezultatul examinării lor.
Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii şi instanţa de judecată care au luat
hotărîrea de lichidare şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor.
Dacă în procesul lichidării întreprinderii se stabileşte că datoriile acesteia depăşesc activele, din care cauză
întreprinderea nu este în stare să execute creanţele creditorilor, fondatorii (asociaţii) sînt obligaţi să acţioneze în
judecată cu privire la deschiderea procedurii falimentare sau să-şi anuleze hotărîrea cu privire la lichidarea
întreprinderii. Dacă fondatorii (asociaţii) nu se conformează prevederilor menţionate, comisia de lichidare, în
temeiul deciziei sale, este în drept să înainteze în judecată o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate a
întreprinderii (în redacţia Legii Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).
5. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte
bilanţul de lichidare şi îl prezintă, odată cu predarea bunurilor rămase ale întreprinderii, fondatorilor (asociaţilor)
acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţată.
6. Prin derogare de la prevederile prezentei legi, particularităţile lichidării întreprinderilor agricole care se
privatizează se stabilesc de Legea restructurării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare (introdus prin
Legea Nr.394-XIV din 13 mai 1999).
Articolul 36. Executarea creanţelor creditorilor faţă de
întreprinderea ce se lichidează
1. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei
întreprinderi în următoarea ordine:
a) creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu
moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;
b) creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de pînă la 6
luni precedente luării hotărîrii de lichidare;
c) achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent luării hotărîrii de lichidare;
c
1
) creanţele Ministerului Finanţelor pentru împrumuturile acordate sub garanţia statului (introdusă prin Legea
Nr.231-XVI din 2 noiembrie 2007);
d) alte creanţe ale creditorilor.
Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) începe executarea creanţelor creditorilor din ziua aprobării
Procesului-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate şi rezultatului examinării lor.
Excepţie fac creanţele creditorilor indicate la litera d): executarea lor se efectuează după expirarea unei luni din
ziua aprobării documentelor enumerate.
Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor fiecărui creditor din
16
rîndul respectiv.
Executarea creanţelor creditorilor din rîndul următor se face după executarea în întregime a creanţelor
creditorilor din rîndul precedent.
2. Creanţele creditorilor, stabilite şi înaintate după expirarea termenului stabilit pentru înaintarea lor, se
execută din contul bunurilor întreprinderii ce au rămas după executarea creanţelor stabilite şi înaintate în termenul
stabilit.
3. Creanţele creditorilor asigurate prin gaj se execută indiferent de rîndul stabilit pentru executarea creanţelor
altor creditori şi de termenul de înaintare a creanţelor.
4. Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale întreprinderii persoană juridică (cu excepţia
cooperativelor de producţie) se consideră stinse. Creanţele faţă de întreprinderea persoană fizică ce se lichidează şi
faţă de cooperativa de producţie se execută de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii în modul stabilit de lege.
Se consideră stinse creanţele, nerecunoscute de comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), dacă
creditorii, în termen de o lună de la data primirii înştiinţării cu privire la nerecunoaşterea în întregime sau parţială
a creanţelor lor, nu acţionează în judecată cu privire la executarea acestor creanţe.
5. Bunurile rămase după executarea creanţelor creditorilor se utilizează conform indicaţiilor proprietarului sau
persoanei împuternicite de acesta.
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 37. Răspunderea pentru încălcarea legilor ce
reglementează activitatea de antreprenoriat
Antreprenorii şi persoanele cu funcţii de răspundere din întreprinderi, persoanele cu funcţii de răspundere din
autorităţile administraţiei publice, din autorităţile administraţiei publice locale sînt sancţionate pe cale juridică
pentru încălcarea prezentei Legi sau a altor legi ce reglementează antreprenorului, înfiinţarea de întreprinderi sau
activitatea acestora, în modul prevăzut de prezenta Lege şi de alte acte legislative.
(Prin Legea Nr.768-XV din 27 decembrie 2001 în cuprinsul legii, sintagma "Registrul de stat al comerţului" se
înlocuieşte cu sintagma "Registrul de stat al întreprinderilor").
(Conform Legii Nr.372-XVI din 29 decembrie 2005 în cuprinsul legii, sintagma "Camera Înregistrării de Stat a
Departamentului Tehnologii Informaţionale" se substituie prin sintagma "Camera Înregistrării de Stat a
Ministerului Dezvoltării Informaţionale").
PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA Mircea SNEGUR
PRIVIND SUSŢINEREA SECTORULUI ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
Legea Republicii Moldova
Nr. 206-XVI din 7 iulie 2006
(Monitorul Oficial, 11 august 2006, nr.126-130, p. I, art. 605)
Avînd în vedere importanţa deosebită a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii în asigurarea creşterii
economice durabile a Republicii Moldova, necesitatea susţinerii acestui sector prin crearea de condiţii juridice şi
economice stabile, propice dezvoltării activităţii de întreprinzător, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. r) din Constituţia
Republicii Moldova,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Sfera de reglementare
(1) Obiectivul prezentei legi este stabilirea unui mediu instituţional, regulatoriu şi administrativ favorabil
dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(2) Prezenta lege stabileşte temeiurile, formele juridice, economice şi organizatorice ale susţinerii de stat a
17
dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(3) Criteriile stabilite de prezenta lege sînt unele de bază şi nu privează statul de dreptul de a acorda o atenţie
deosebită sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
Articolul 2. Clasificarea întreprinderilor în micro,
mici şi mijlocii. Definiţia lor
(1) Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii se constituie din totalitatea întreprinderilor micro, mici şi mijlocii.
(2) Este întreprindere micro agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual
de salariaţi de cel mult 9 persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 3 milioane de lei şi valoare
totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 3 milioane de lei.
(3) Este întreprindere mică agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual
de salariaţi de cel mult 49 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 25 milioane de lei şi
valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 25 milioane de lei, cu excepţia agenţilor economici care
cad sub incidenţa alin.(2).
(4) Este întreprindere mijlocie agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic
anual de salariaţi de cel mult 249 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 50 milioane de lei
şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 50 milioane de lei, cu excepţia agenţilor economici
care cad sub incidenţa alin.(2) şi (3).
(5) În sensul prezentei legi, subiecte ale sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt şi agenţii economici
persoane fizice care practică activitate de întreprinzător, cu condiţia corespunderii criteriilor stipulate la alin.(2) -
(4).
(6) Sub incidenţa prezentei legi nu cad:
a) agenţii economici care deţin o poziţie dominantă pe piaţă;
b) agenţii economici în al căror capital social cota membrului fondator (asociatului, participantului,
acţionarului) persoană juridică ce nu este subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii depăşeşte 35%, cu
excepţia organizaţiilor necomerciale;
c) companiile fiduciare şi companiile de asigurare;
d) fondurile de investiţii;
e) agenţii economici importatori de mărfuri supuse accizului;
f) băncile, organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut, alte instituţii financiare;
g) casele de schimb valutar şi lombardurile;
h) întreprinderile din domeniul jocurilor de noroc.
(7) De prevederile prezentei legi beneficiază numai categoriile de întreprinderi micro, mici şi mijlocii cu
capital integral privat.
Articolul 3. Statutul de întreprindere micro, mică şi mijlocie
(1) Agenţii economici sînt calificaţi drept întreprinderi micro, mici sau mijlocii, potrivit criteriilor stabilite la
art. 2 alin. (2)-(5), în scopul:
a) efectuării de lucrări statistice privind evoluţia sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
b) beneficierii de facilităţile sau de scutirile prevăzute pentru întreprinderile micro, mici şi mijlocii prin legi şi
acte normative ale Guvernului (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
c) beneficierii de programele de susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
d) exercitării unor alte acţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Statutul de întreprindere micro, mică sau mijlocie apare:
a) în virtutea Declaraţiei pe propria răspundere (în continuare - declaraţie), în care agentul economic afirmă, pe
propria răspundere, corespunderea sa criteriilor de subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
b) în urma clasificării, conform prevederilor alin.(1) lit. a), efectuate de Biroul Naţional de Statistică în baza
datelor prezentate de agenţii economici în rapoartele financiare şi statistice (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14
decembrie 2007).
(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit. b) şi c), declaraţia se depune la organizaţiile (autorităţile, instituţiile
publice, întreprinderile de stat) care administrează facilităţile, scutirile sau programele destinate susţinerii
întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. Alte cazuri şi modul de utilizare a declaraţiei sînt prevăzute de legislaţia în
vigoare.
(4) Declaraţia conţine:
a) datele de identificare ale agentului economic (denumirea, sediul, numărul de înregistrare);
b) numele şi funcţia semnatarului;
c) forma juridică de organizare a agentului economic;
d) numărul mediu scriptic anual de salariaţi;
e) cifra anuală a veniturilor din vînzări;
f) valoarea totală anuală de bilanţ a activelor;
g) lista membrilor fondatori (asociaţi, participanţi, acţionari) persoane juridice a căror cotă în capitalul social al
18
întreprinderii depăşeşte 35%;
h) numărul mediu anual de salariaţi, cifra anuală a veniturilor din vînzări, valoarea anuală totală de bilanţ a
activelor, forma juridică de organizare a membrilor fondatori (asociaţi, participanţi, acţionari) persoane juridice a
căror cotă în capitalul social al întreprinderii depăşeşte 35%.
(5) Lista elementelor declaraţiei de la alin.(4) este exhaustivă şi nu poate fi interpretată extensiv.
(6) Dreptul de a beneficia de scutirile, facilităţile, programele destinate susţinerii sectorului întreprinderilor
mici şi mijlocii se exercită în baza declaraţiei.
(7) Organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care administrează facilitatea, scutirea sau
programul destinat susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii este obligată să înregistreze declaraţia imediat
la recepţionare şi să elibereze agentului economic exemplarul ei al doilea, pe care indică numărul de înregistrare şi
aplică ştampila sa.
(8) Agentul economic poate expedia declaraţia recomandat prin poştă cu aviz de remitere în adresa
organizaţiei ce administrează facilitatea, scutirea sau programul destinat susţinerii întreprinderilor micro, mici şi
mijlocii. Data înmînării indicată în avizul de remitere serveşte ca dată a depunerii declaraţiei (în redacţia Legii
Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
(9) Biroul Naţional de Statistică este autoritatea publică ce deţine baza de date a întreprinderilor micro, mici şi
mijlocii şi, la solicitarea organizaţiei (autorităţii, instituţiei publice, întreprinderii de stat), administrează
facilitatea, scutirea sau programul destinat susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, verifică corespunderea
agentului economic criteriilor de întreprindere micro, mică sau mijlocie de la data depunerii declaraţiei, conform
datelor specificate la art.2 alin. (2)-(4) pentru anul de gestiune precedent anului în curs, şi veridicitatea informaţiei
prezentate în declaraţie.
(10) Noii agenţi economici pot beneficia, în baza declaraţiei, de facilităţile, scutirile, programele destinate
susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. Facilitatea, scutirea, participarea la program rămîn în vigoare
dacă, potrivit totalurilor primului an de gestiune, noul agent economic corespunde criteriilor stipulate la art.2
alin.(2)-(5). În cazul în care, potrivit datelor din primul an de gestiune, nu corespunde criteriilor stipulate la art.2
alin.(2)-(5), agentul economic este privat de dreptul de a beneficia de facilitatea, scutirea, programul respectiv.
(11) Agentul economic este privat de dreptul de a beneficia de facilitatea, scutirea, programul de susţinere a
întreprinderilor micro, mici şi mijlocii dacă:
a) la data depunerii declaraţiei, conform datelor anului de gestiune precedent anului în curs, nu corespundea
criteriilor de la art.2 alin.(2)-(5) şi/sau se încadrează în una sau mai multe dintre categoriile de agenţi economici
stabilite la art.2 alin.(6);
b) în perioada de beneficiere, se încadrează în una sau mai multe dintre categoriile de agenţi economici
stabilite la art. 2 alin. (6).
(12) Modul, procedura de privare, consecinţele privării şi alte aspecte aferente se stabilesc de legi şi de actele
normative ale Guvernului (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
(13) Încetarea corespunderii agentului economic criteriilor stabilite la art.2 alin.(2)-(5) în procesul beneficierii
de facilitatea, scutirea, programul de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii nu poate servi temei pentru
privarea lui de dreptul de a beneficia de facilităţile, scutirile, programele de susţinere a întreprinderilor micro, mici
şi mijlocii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.2 alin. (6) şi în prezentul articol la alin.(10).
(14) În cazul în care fondatorul (asociatul, participantul, acţionarul) persoană juridică a cărui cotă în capitalul
social al întreprinderii depăşeşte 35% nu este rezident al Republicii Moldova, calificarea lui drept întreprindere
micro, mică sau mijlocie se efectuează în baza documentelor care atestă corespunderea sa criteriilor specificate la
art.2 alin.(2)-(5) şi neîncadrarea sa în una sau mai multe categorii de agenţi economici specificate la acelaşi articol
alin.(6).
(15) Calificarea fondatorului (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică nerezident a cărui
cotă în capitalul social al întreprinderii depăşeşte 35% drept întreprindere micro, mică sau mijlocie, conform
definiţiilor date la art. 2, se efectuează pentru ca întreprinderea rezident să poată beneficia de cazurile prevăzute la
alin.(1) lit.b)-d).
(16) Documentele justificative vor cuprinde informaţia specificată la alin.(4), cu excepţia lit.g).
(17) Valorile indicatorilor financiari (veniturile din vînzări şi valoarea totală de bilanţ a activelor) de calificare
a fondatorului nerezident (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică a cărui cotă în capitalul
social al întreprinderii depăşeşte 35% drept întreprindere micro, mică sau mijlocie, în scopurile prevăzute la
alin.(15), vor fi transformate din valuta naţională a ţării de reşedinţă a fondatorului nerezident în valuta naţională a
Republicii Moldova la rata de schimb a Băncii Naţionale a Moldovei de la data înregistrării documentelor
justificative, stipulate la alin.(14), de către organizaţiile prevăzute la alin.(2) şi (3), sau de la data expedierii
documentelor justificative prevăzute la alin.(14) şi (16).
(18) Documentele specificate la alin.(14) şi (16) se prezintă legalizate oficial în conformitate cu legislaţia ţării
de reşedinţă a fondatorului nerezident (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică şi legalizate de
oficiile consulare ale Republicii Moldova, traduse în limba ei de stat, astfel încît să fie demonstrată corespunderea
fondatorului nerezident (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică criteriilor stipulate la art.2.
19
Capitolul II
POLITICILE, CADRUL INSTITUŢIONAL PRIVIND SUSŢINEREA DE
STAT A SECTORULUI ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
Articolul 4. Susţinerea de stat a sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii beneficiază de susţinerea statului.
(2) Direcţiile susţinerii de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt stabilite în strategiile de stat
privind susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(3) Susţinerea de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează diferenţiat, în dependenţă de
genul de activitate, de perioada de funcţionare şi de dimensiunile agenţilor economici subiecte ale sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii, cu utilizarea diferitelor forme şi metode de susţinere şi surse de finanţare.
(4) Susţinerea de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează pe principiul stabilităţii în
îndeplinirea obligaţiilor asumate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale faţă de agenţii
economici subiecte ale sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pînă la realizarea deplină a acestor obligaţii.
(5) Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia, conform competenţei, să elaboreze
politici şi să întreprindă acţiuni menite să contribuie la protecţia întreprinderilor micro, mici şi mijlocii în
raporturile lor cu statul, să simplifice procedurile administrative şi să prevină creşterea nejustificată a costurilor
aferente aplicării reglementărilor în vigoare.
Articolul 5. Politicile şi acţiunile privind susţinerea de stat
a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
Elaborarea, coordonarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor şi acţiunilor privind susţinerea de stat a
dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de Guvern, prin intermediul Ministerului
Economiei şi Comerţului.
Articolul 6. Subiectele şi obiectele susţinerii dezvoltării
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) Susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de către autorităţile publice,
conform strategiilor şi programelor de stat aprobate de Guvern, şi de către organizaţii nestatale.
(2) Subiecte ale susţinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt ministerele, alte
autorităţi ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, alte organe autorizate.
(3) Subiecte ale susţinerii nestatale a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt persoanele
fizice şi juridice, inclusiv străine.
(4) Obiecte ale susţinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt întreprinderile
micro, mici şi mijlocii, conform art.2.
Articolul 7. Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este una necomercială, de pe
lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului, responsabilă de implementarea politicii de stat privind susţinerea
dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii.
(2) Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii implementează politica de stat
privind susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii în conformitate cu strategiile de susţinere
a dezvoltării acestui sector şi cu alte strategii şi programe ale Guvernului.
(3) Modul de creare şi funcţionare a Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
se stabileşte de Guvern.
Articolul 8. Fondurile speciale destinate finanţării
acţiunilor de susţinere a dezvoltării
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) În fondurile speciale destinate finanţării acţiunilor de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici
şi mijlocii se colectează veniturile avînd destinaţia finanţării acţiunilor Guvernului sau ale autorităţilor
administraţiei publice locale de susţinere a dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, precum şi mijloacele
din partea donatorilor.
(2) Crearea fondurilor speciale, sursele de venituri şi destinaţia lor se stabilesc prin legi speciale sau prin
decizii ale autorităţilor reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Fondurile speciale se includ în bugetele respective în conformitate cu principiile şi regulile de elaborare,
aprobare şi executare a acestor bugete.
(4) Fondurile speciale, detaliate pe venituri şi cheltuieli, se aprobă ca anexă la legea anuală a bugetului sau la
deciziile autorităţilor reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale cu privire la aprobarea
20
bugetelor respective.
(5) La finele anului bugetar, excedentele fondurilor speciale se reportează, în aceleaşi scopuri, la următorul an
bugetar, dacă actele normative nu prevăd altfel.
Articolul 9. Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt documente de
planificare strategică a politicii de stat privind susţinerea acestui sector care definesc obiectivele şi identifică
priorităţile politicii statului privind susţinerea.
(2) Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt aprobate prin
hotărîre de Guvern şi stabilesc:
a) scopurile şi obiectivele politicii de stat în domeniul susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii;
b) grupurile ţintă de întreprinderi micro, mici şi mijlocii vizate de direcţiile strategice de activitate ale politicii
de stat;
c) sarcinile şi acţiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile acestora;
d) sursele de finanţare;
e) instituţiile publice responsabile de implementarea strategiilor;
f) indicatorii de monitorizare a procesului de implementare şi impactului generat;
g) procesul de monitorizare;
h) termenele de implementare;
i) alte prevederi necesare implementării strategiilor.
(3) Elaborarea şi coordonarea procesului de implementare a strategiilor sînt efectuate de Ministerul Economiei
şi Comerţului.
(4) Finanţarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua prin includerea în legea anuală a bugetului a
resurselor financiare necesare, precum şi prin crearea unor fonduri speciale conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 10. Programele de susţinere a dezvoltării
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) Programele de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii reprezintă un complex de
acţiuni (activităţi) indivizibile, interconectate, intercondiţionate, orientate spre realizarea unui obiectiv bine
determinat în cadrul politicii de stat privind stimularea dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, finanţate
din mijloace financiare bugetare şi/sau speciale, inclusiv străine donate.
(2) Programele de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt aprobate de Guvern.
(3) Ministerele, alte autorităţi administrative centrale sau organizaţii (autorităţi, instituţii publice, întreprinderi
de stat) sînt în drept să elaboreze şi să aprobe de sine stătător programe de susţinere a dezvoltării sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii.
(4) Componentele de bază ale programelor de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
sînt:
a) subiectul, scopul, principiile şi termenele de implementare a programului;
b) recipienţii suportului oferit în cadrul programului;
c) suma suportului individual oferit pentru un business-plan în cadrul programului;
d) organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care iniţiază programul;
e) organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care gestionează programul;
f) instituţia sau organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care finanţează programul;
g) criteriile de eligibilitate pentru beneficiere de suport şi modul lor de aplicare;
h) durata programului de suport.
(5) Monitorizarea, coordonarea şi corelarea procesului de implementare a programelor de susţinere a
dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de către Organizaţia pentru dezvoltarea
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(6) Plafoanele cheltuielilor administrative de lansare şi desfăşurare a programelor de dezvoltare a sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii şi cele complementare lor, de monitorizare, evaluare şi control vor fi stabilite la
aprobarea bugetului fiecărui program, dar nu mai mult de 10% din valoarea sumelor alocate pentru programul
propriu-zis.
(7) Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,
organizaţiile necomerciale sînt în drept să elaboreze de sine stătător şi să implementeze programe de susţinere a
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, să creeze fonduri de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii
şi să înainteze propuneri autorităţilor publice privind introducerea proiectelor şi măsurilor în cadrul programelor
de susţinere a dezvoltării sectorului nominalizat.
Articolul 11. Activitatea autorităţilor administraţiei publice
locale de susţinere a dezvoltării sectorului
21
întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) Autorităţile administraţiei publice locale aprobă şi implementează programele locale de susţinere a
dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, elaborate în baza şi în scopul realizării Strategiei de stat de
susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(2) Ministerul Economiei şi Comerţului acordă asistenţă şi suport autorităţilor administraţiei publice locale în
procesul elaborării programelor locale de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(3) Pentru finanţarea implementării programelor locale de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor
mici şi mijlocii şi altor acţiuni de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, autorităţile administraţiei
publice locale sînt în drept să instituie fonduri speciale conform art.8.
(4) Pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, autorităţile administraţiei publice locale sînt
în drept să implementeze orice acţiuni necesare, în limita competenţei lor, conform legislaţiei în vigoare.
Capitolul III
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 12
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 112-XIII din 20 mai 1994 cu privire la
susţinerea şi protecţia micului business, cu modificările ulterioare.
(2) Proiectele de acte legislative şi normative cu impact asupra mediului de afaceri vor fi supuse, pînă la
adoptarea lor, evaluării impactului regulator asupra întreprinderilor micro, mici şi mijlocii.
(3) Guvernul va prezenta anual Parlamentului rapoarte despre executarea politicii de stat privind susţinerea
dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(4) Guvernul, în termen de 6 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
va institui Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Marian LUPU
CU PRIVIRE LA CREAREA ORGANIZAŢIEI PENTRU DEZVOLTAREA SECTORULUI
ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
Nr. 538 din 17 mai 2007
(Monitorul Oficial, 25 mai 2007, nr.70-73, p. II, art. 571)
În scopul sporirii rezultatelor pozitive înregistrate în dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii,
consolidării eforturilor Guvernului în implementarea politicii de stat pentru susţinerea acestui sector, precum şi în
temeiul art. 7 al Legii nr. 206-XVI din 7 iulie 2006 privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 126-130, art.605), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se creează, pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului, Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii, prin reorganizarea Fondului pentru susţinerea antreprenoriatului şi dezvoltarea
micului business, instituit prin Hotărîrea Guvernului nr. 659 din 21 octombrie 1993 (Monitorul Parlamentului,
1993, nr. 10, art.323).
2. Se stabileşte că Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este succesor de
drepturi al Fondului pentru susţinerea antreprenoriatului şi dezvoltarea micului business.
3. Se aprobă Regulamentul Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, conform
anexei nr.1.
4. Ministerul Economiei şi Comerţului, în termen de două luni, va întreprinde toate acţiunile necesare în
vederea reorganizării Fondului pentru susţinerea antreprenoriatului şi dezvoltarea micului business în Organizaţia
pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
5. Se abrogă unele hotărîri ale Guvernului, conform anexei nr.2.
PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV
22
Contrasemnează:
Ministrul economiei şi comerţului Igor Dodon
Ministrul finanţelor Mihail Pop
Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului
nr.538 din 17 mai 2007
R E G U L A M E N T U L
Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. Prezentul Regulament stabileşte statutul Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii (în continuare - Organizaţia) şi modul de funcţionare a acesteia.
2. Organizaţia este creată în scopul susţinerii dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii din
Republica Moldova, în conformitate cu priorităţile Guvernului, stabilite în strategiile şi programele sale de
susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
3. Organizaţia are statut de organizaţie necomercială, sub formă de instituţie publică, pe lîngă Ministerul
Economiei şi Comerţului.
4. Organizaţia este persoană juridică, dispune de bilanţ autonom, conturi bancare, inclusiv valutar, ştampilă cu
Stema de Stat şi cu denumirea sa în limba moldovenească.
5. Organizaţia îşi desfăşoară activitatea în colaborare cu ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi
autorităţile administraţiei publice locale, agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma de
organizare, din Republica Moldova şi din străinătate.
6. Organizaţia îşi desfăşoară activitatea îmbinînd finanţarea de la bugetul de stat şi din alte surse ce nu
contravin legislaţiei în vigoare.
7. În activitatea sa Organizaţia se conduce de Constituţia şi legile Republicii Moldova, decretele Preşedintelui
Republicii Moldova, ordonanţele, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, precum şi de prezentul Regulament.
II. SARCINILE PRINCIPALE ALE ORGANIZAŢIEI
8. Sarcinile principale ale Organizaţiei sînt:
a) acordarea sprijinului în implementarea politicii de stat privind susţinerea dezvoltării sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii, conform strategiilor şi programelor aprobate de Guvern;
b) analiza sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, determinarea necesităţilor, problemelor şi riscurilor ce
afectează dezvoltarea întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii şi formularea recomandărilor pentru soluţionarea
acestora;
c) monitorizarea şi evaluarea implementării strategiilor şi programelor de stat în domeniul dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii;
d) înaintarea la Guvern, prin intermediul Ministerului Economiei şi Comerţului, a propunerilor privind
ajustarea politicii sale la situaţia şi necesităţile sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi întocmirea
unor recomandări pentru instituţiile şi organizaţiile interesate referitoare la acţiunile recomandabile în legătură cu
cerinţele şi preferinţele acestui sector;
e) facilitarea şi promovarea dialogului public-privat în procesul implementării politicii de stat de susţinere a
dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
f) înlesnirea accesului întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii la finanţare;
g) facilitarea sporirii competitivităţii sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
h) dezvoltarea infrastructurii de suport a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
i) facilitarea dezvoltării reţelei de prestatori ai serviciilor de suport în afaceri pentru întreprinderile micro-,
mici şi mijlocii;
j) dezvoltarea culturii şi spiritului antreprenorial, în special la tinerii profesionişti şi la femei;
k) gestionarea eficientă a resurselor financiare bugetare alocate pentru implementarea programelor şi
proiectelor în cadrul politicii de stat privind susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
l) interacţiunea cu instituţiile similare din alte state, organizaţiile comerciale şi necomerciale internaţionale în
domeniul susţinerii şi dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusiv în scopul obţinerii asistenţei
tehnice şi atragerii resurselor financiare pentru dezvoltarea sectorului dat.
III. FUNCŢIILE ORGANIZAŢIEI
23
9. În conformitate cu sarcinile principale, stipulate în prezentul Regulament, Organizaţiei îi revin următoarele
funcţii:
a) analiza sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi a evoluţiei acestuia, crearea şi perfecţionarea bazei de
date şi analizei statistice privind întreprinderile micro-, mici şi mijlocii;
b) evaluarea eficienţei acţiunilor statului de susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, elaborarea
propunerilor pentru perfecţionarea formelor şi metodelor de stimulare a dezvoltării activităţii antreprenoriale şi
iniţiativei particulare;
c) elaborarea propunerilor pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniul susţinerii de către stat a dezvoltării
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
d) acordarea suportului în elaborarea şi implementarea programelor de susţinere a dezvoltării sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii, acordarea asistenţei metodice la elaborarea şi realizarea programelor locale
similare;
e) întocmirea raportului anual cu privire la dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi la măsurile
necesare pentru susţinerea lui de către stat, inclusiv darea de seamă despre utilizarea mijloacelor alocate din
bugetul de stat pentru scopurile indicate;
f) facilitarea dialogului public-privat prin organizarea seminarelor, forumurilor etc., în scopul asigurării
participării sectorului privat la procesul de luare a deciziilor în domeniul dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii;
g) elaborarea propunerilor pentru perfecţionarea sistemului şi mecanismului de susţinere financiar-creditară a
întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii;
h) acordarea garanţiilor la creditarea întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii;
i) crearea infrastructurii informaţionale de asigurare a întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii cu informaţie
economică, juridică, statistică, tehnologică, de producţie şi altă informaţie, asigurarea schimbului reciproc de
informaţie;
j) contribuirea la dezvoltarea reţelei de parcuri tehnologice industriale, prestatori ai serviciilor de business,
business-incubatoare şi centre de business, societăţi de creditare şi asigurare mutuală şi de alte obiecte ale
infrastructurii de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
k) susţinerea dezvoltării tehnico-ştiinţifice şi informaţionale a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii,
precum şi a relaţiilor acestora cu alte state, facilitarea participării la expoziţiile şi tîrgurile internaţionale;
l) desfăşurarea activităţii editoriale, inclusiv de conştientizare publică, pentru realizarea sarcinilor sale, printre
care:
editarea publicaţiilor în domeniu;
realizarea şi distribuirea materialului publicitar (broşuri, foi volante, videoclipuri etc.) despre oportunităţile de
afaceri existente;
m) crearea unei pagini web în domeniu, care să conţină articole, studii de caz şi bune practici orientate spre
antreprenori şi instituţiile de suport al businessului;
n) organizarea, în colaborare cu alte autorităţi centrale, autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul
privat, a expoziţiilor, forumurilor şi concursurilor pentru întreprinderile micro-, mici şi mijlocii, în scopul
încurajării spiritului antreprenorial şi sporirii competitivităţii acestora;
o) susţinerea procesului de pregătire, perfecţionare şi recalificare a cadrelor pentru sectorul întreprinderilor
mici şi mijlocii;
p) contribuirea la consolidarea capacităţilor instituţionale şi umane ale prestatorilor serviciilor de business;
q) prestarea serviciilor de consultanţă, informare şi instruire pentru întreprinderile micro-, mici şi mijlocii şi
prestatorii serviciilor de business;
r) participarea la iniţiativele Uniunii Europene şi regionale de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor
mici şi mijlocii;
s) atragerea şi gestionarea eficientă a asistenţei tehnice şi financiare donatoare în vederea implementării unor
acţiuni în domeniul dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
t) gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate din bugetul de stat pentru implementarea acţiunilor în
cadrul strategiilor şi programelor de stat în domeniul susţinerii dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii;
u) exercitarea altor funcţii, care nu contravin prevederilor legislaţiei în vigoare, necesare pentru realizarea
politicii de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
V. DREPTURILE ORGANIZAŢIEI
10. În scopul realizării sarcinilor şi funcţiilor sale, Organizaţia beneficiază de următoarele drepturi:
a) să posede şi să administreze bunurile ce i s-au transmis, precum şi cele acumulate drept urmare a activităţii
desfăşurate în conformitate cu sarcinile şi funcţiile sale;
b) să primească asistenţă tehnică şi financiară de la organismele internaţionale, donatorii externi şi interni şi să
24
o folosească în scopul realizării sarcinilor sale;
c) să deschidă filiale şi reprezentanţe;
d) să instituie fonduri speciale în scopul acumulării resurselor financiare destinate finanţării acţiunilor de
susţinere şi dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
e) să participe, în calitate de membru cu drepturi depline, în activitatea asociaţiilor şi uniunilor regionale şi
internaţionale specializate în domeniu;
f) să stabilească, în limitele bugetului anual aprobat de către Consiliul de coordonare al Organizaţiei pentru
dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (în continuare - Consiliul de coordonare), salariile pentru
personalul Organizaţiei;
g) să solicite şi să primească de la instituţiile publice şi alte instituţii interesate documentele şi informaţiile
necesare pentru activitatea sa;
h) să încheie acorduri de colaborare cu organizaţiile similare din alte state.
V. PATRIMONIUL ORGANIZAŢIEI
11. Organizaţia este asigurată cu încăperi de serviciu de către autoritatea administrativă centrală împuternicită,
în conformitate cu legislaţia în vigoare.
12. Mijloacele financiare ale Organizaţiei se formează din contul:
a) fondurilor alocate anual din bugetul de stat;
b) resurselor financiare oferite de către donatori;
c) vărsămintelor benevole şi donaţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv ale celor străine;
d) altor surse ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova.
13. Mijloacele financiare ale Organizaţiei alocate din bugetul de stat se utilizează în conformitate cu devizul
anual de cheltuieli, conform programului de activitate aprobat de Consiliul de coordonare.
14. Excedentele financiare şi fondurile speciale neutilizate de către Organizaţie pe parcursul anului nu pot fi
supuse prelevării şi se transferă în contul anului următor, în scopul realizării sarcinilor sale.
VI. DIRIJAREA ORGANIZAŢIEI
15. Dirijarea activităţii curente a Organizaţiei este efectuată de către directorul general, care este numit în
funcţie pe bază de concurs, prin ordinul ministrului economiei şi comerţului.
16. Directorul general al Organizaţiei trebuie să fie cetăţean al Republicii Moldova, cu studii şi calificare
corespunzătoare, să posede cunoştinţe şi o experienţă de minimum 5 ani de activitate în domeniul economic, în
special în dezvoltarea antreprenoriatului.
17. Directorul general are următoarele atribuţii:
a) reprezentarea Organizaţiei în instanţele judecătoreşti, în relaţiile cu autorităţile publice, persoanele fizice şi
juridice rezidente şi străine;
b) încheierea contractelor, acordurilor, eliberarea procurilor, deschiderea conturilor în instituţiile bancare;
c) elaborarea strategiei şi programului de activitate a Organizaţiei, precum şi a devizului anual de cheltuieli;
d) elaborarea structurii organizatorice a Organizaţiei;
e) elaborarea şi aprobarea regulamentului intern de funcţionare a Organizaţiei;
f) înaintarea propunerilor Consiliului de coordonare privind deschiderea filialelor şi reprezentanţelor
Organizaţiei în ţară şi peste hotarele ei, privind devizul de cheltuieli, structura organizatorică şi schema de
încadrare a personalului scriptic ale acestora;
g) înaintarea propunerilor Consiliului de coordonare privind instituirea fondurilor speciale;
h) numirea în şi eliberarea din funcţie a personalului Organizaţiei;
i) stabilirea, în limitele bugetului anual aprobat şi ale schemei de încadrare, a salariilor pentru personalul
Organizaţiei;
j) asigurarea îndeplinirii deciziilor Consiliului de coordonare;
k) emiterea ordinelor, care sînt executorii pentru întreg personalul;
l) prezentarea propunerilor pentru ordinea de zi a şedinţei Consiliului de coordonare;
m) luarea altor decizii necesare, în limitele competenţei.
18. În lipsa directorului general, funcţiile acestuia sînt exercitate de vicedirectorul general.
19. Coordonarea şi controlul asupra activităţii Organizaţiei sînt exercitate de către Consiliul de coordonare.
VII. CONSILIUL DE COORDONARE
20. Consiliul de coordonare exercită, în baza prezentului Regulament, coordonarea şi dirijarea activităţii
Organizaţiei.
21. Consiliul de coordonare are următoarele atribuţii:
a) aprobă structura organizatorică şi schema de încadrare ale Organizaţiei;
23
b) aprobă strategia, programele anuale de activitate şi devizul anual de cheltuieli ale Organizaţiei;
c) supraveghează utilizarea de către Organizaţie a mijloacelor financiare conform destinaţiilor şi devizului de
cheltuieli stabilite;
d) aprobă deschiderea filialelor şi reprezentanţelor Organizaţiei, devizul de cheltuieli, structura organizatorică
şi schema de încadrare a personalului scriptic ale acestora;
e) aprobă instituirea de fonduri speciale în scopul acumulării resurselor financiare destinate finanţării
acţiunilor de susţinere şi dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
f) soluţionează alte probleme care nu contravin prezentului Regulament şi legislaţiei în vigoare.
22. Consiliul de coordonare este compus din minimum 7 membri: 3 reprezentanţi ai Guvernului (Ministerul
Economiei şi Comerţului, Ministerul Finanţelor, Ministerul Industriei şi Infrastructurii), 2 reprezentanţi ai
organizaţiilor neguvernamentale, de reprezentare a intereselor întreprinderilor mici şi mijlocii, 1 reprezentant al
donatorilor şi directorul general al Organizaţiei.
23. Componenţa nominală a Consiliului de coordonare se stabileşte prin ordinul ministrului economiei şi
comerţului.
24. Pe parcursul activităţii sale, în componenţa Consiliului de coordonare pot intra noi membri-reprezentanţi ai
organizaţiilor neguvernamentale, donatori, persoane fizice şi juridice comerciale şi necomerciale, care contribuie
la dezvoltarea Organizaţiei.
25. Acceptarea noilor membri în componenţa Consiliului de coordonare se efectuează prin ordinul ministrului
economiei şi comerţului, la propunerea Consiliului de coordonare.
26. Preşedintele Consiliului de coordonare este ales de către membrii Consiliului de coordonare prin întrunirea
a 2/3 din voturile tuturor membrilor Consiliului de coordonare, pe un termen de 2 ani.
27. Şedinţele Consiliului de coordonare pot fi ordinare sau extraordinare. Pentru desfăşurarea şedinţelor este
necesară prezenţa a cel puţin 1/2 din membrii Consiliului de coordonare, inclusiv prezenţa obligatorie a
reprezentantului Guvernului.
28. Şedinţe ordinare sînt şedinţele convocate în conformitate cu planurile de activitate ale Consiliului de
coordonare.
29. Preşedintele Consiliului de coordonare convoacă şedinţele ordinare nu mai rar de o dată în trimestru.
30. Ordinea de zi a şedinţelor, la cererea preşedintelui Consiliului de coordonare, se întocmeşte de către
secretarul Consiliului.
31. Şedinţe extraordinare sînt toate şedinţele convocate în afara prevederilor planurilor de activitate:
a) la iniţiativa preşedintelui Consiliului de coordonare;
b) la cererea a minimum 3 membri ai Consiliului de coordonare, dintre care cel puţin unul este reprezentantul
Guvernului.
32. Membrilor Consiliului de coordonare li se comunică data, ora şi locul desfăşurării şedinţei şi li se remit
materialele necesare cu privire la chestiunile incluse pe ordinea de zi cu cel tîrziu trei zile înainte de convocarea
şedinţei.
33. În lipsa preşedintelui Consiliului de coordonare, funcţiile lui sînt exercitate de unul dintre membrii
Consiliului de coordonare, desemnat de către preşedinte.
34. Consiliul de coordonare ia decizii cu majoritatea voturilor membrilor Consiliului prezenţi la şedinţă.
35. Membrii Consiliului de coordonare au dreptul:
a) la accesul liber la informaţia privind activitatea Organizaţiei;
b) să primească de la directorul general materialele informative necesare pentru activitatea Consiliului de
coordonare;
c) să înainteze propuneri privind activitatea Consiliului de coordonare, în modul stabilit de prezentul
Regulament.
36. Membrii Consiliului de coordonare sînt obligaţi:
a) să participe personal la şedinţele Consiliului de coordonare;
b) să păstreze confidenţialitatea informaţiilor obţinute în procesul îndeplinirii sarcinilor lor;
c) să nu aducă prejudicii Organizaţiei prin deciziile pe care le adoptă;
d) să faciliteze obţinerea informaţiilor necesare realizării activităţilor Organizaţiei de la instituţiile pe care le
reprezintă în Consiliul de coordonare;
e) să susţină Organizaţia la crearea de fonduri speciale, implicîndu-se în procesul de negocieri cu
reprezentanţii instituţiilor sau sectoarelor pe care le reprezintă în Consiliul de coordonare.
37. Activitatea membrilor Consiliului de coordonare nu se remunerează. Cheltuielile de reprezentare şi alte
cheltuieli ce derivă din activitatea membrilor Consiliului de coordonare în cadrul Organizaţiei sînt suportate de
către aceştia.
38. Toate deciziile Consiliului de coordonare se fixează în procesele-verbale ale şedinţelor, care se semnează
de toţi membrii participanţi la şedinţa Consiliului.
VIII. EVIDENŢA ŞI DĂRILE DE SEAMĂ
26
39. Organizaţia ţine evidenţa contabilă şi prezintă dările de seamă statistice în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
40. Organizaţia prezintă Consiliului de coordonare, Ministerului Economiei şi Comerţului şi Guvernului
rapoarte - anual şi programe strategice de activitate - o dată la 3 ani.
41. Controlul asupra activităţii financiare a Organizaţiei se efectuează de către organele abilitate. Rezultatele
reviziilor se aduc la cunoştinţa Guvernului şi Consiliului de coordonare.
PRIVIND ÎNREGISTRAREA DE STAT A PERSOANELOR JURIDICE ŞI A
ÎNTREPRINZĂTORILOR INDIVIDUALI
Legea Republicii Moldova
Nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007
(Monitorul Oficial, 30 noiembrie 2007, nr.184-187, p. I, art. 711)
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul reglementării
Prezenta lege reglementează procedura înregistrării de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor
individuali, ţinerii registrelor de stat ale persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali, precum şi stabileşte
statutul juridic al organului înregistrării de stat şi al registratorului.
Articolul 2. Noţiunile principale
În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următoarele semnificaţii:
act de constituire - document al persoanei juridice (contract de constituire, statut) elaborat în conformitate cu
legislaţia;
hotărîre de constituire - document (proces-verbal, ordin, declaraţie) ce exprimă manifestarea voinţei
fondatorilor de a constitui o persoană juridică;
înregistrare de stat - acţiune a organului înregistrării de stat ce constă în certificarea faptului constituirii,
reorganizării, lichidării, suspendării sau reluării activităţii persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor
acestora, precum şi a faptului modificării actelor de constituire ale persoanelor juridice, înscrierii datelor în
Registrul de stat, care are ca efect dobîndirea şi încetarea capacităţii juridice a persoanelor juridice, obţinerea şi
încetarea de către persoanele fizice a calităţii de întreprinzător individual;
întreprinzător individual - persoană fizică cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitate de
întreprinzător în nume şi pe risc propriu, fără a constitui o persoană juridică, şi este înregistrată în modul stabilit
de lege;
număr de identificare de stat (IDNO) - cod numeric unic, atribuit de organul înregistrării de stat persoanelor
juridice şi întreprinzătorilor individuali la momentul înregistrării de stat, care serveşte pentru identificarea acestora
în sistemele informaţionale ale Republicii Moldova;
Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali (denumite în
continuare Registru de stat) - resurse informaţionale care sînt părţi componente ale Registrului de stat al unităţilor
de drept şi conţin date despre persoanele juridice şi întreprinzătorii individuali înregistraţi în Republica Moldova.
Articolul 3. Sfera de aplicare a legii
Prezenta lege se aplică la înregistrarea de stat a persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, şi a
persoanelor fizice întreprinzători individuali, dacă alte acte legislative nu prevăd altfel.
Articolul 4. Taxa pentru înregistrarea de stat şi
furnizarea informaţiei
(1) Înregistrarea de stat a persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, şi a întreprinzătorilor
individuali, precum şi a modificărilor în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat, se efectuează
contra unei sume de 250 de lei pentru persoanele juridice şi de 54 lei pentru întreprinzătorii individuali.
(2) Alte servicii din domeniul înregistrării de stat, prevăzute la art.35, se efectuează contra unei sume ale cărei
cuantum şi mod de achitare se stabilesc de Guvern.
(3) Sumele indicate la alin.(1) şi (2) se acumulează la contul organului înregistrării de stat şi se utilizează
pentru desfăşurarea activităţii acestuia.
27
(4) Reînregistrarea persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, condiţionată de modificarea
legislaţiei, se efectuează gratuit.
(5) Autorităţilor publice informaţia din Registrul de stat se prezintă gratuit.
Articolul 5. Locul şi termenele înregistrării de stat
(1) Persoanele juridice, filialele şi reprezentanţele lor, precum şi întreprinzătorii individuali se înregistrează la
oficiul teritorial al organului înregistrării de stat în a cărui rază de deservire se află sediul acestora.
(2) Înregistrarea de stat a persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, precum şi a
întreprinzătorilor individuali, se efectuează în termen de 5 zile lucrătoare de la data prezentării tuturor
documentelor necesare înregistrării.
Articolul 6. Confirmarea înregistrării de stat
(1) Documentul ce confirmă înregistrarea de stat şi luarea la evidenţă fiscală a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali este certificatul de înregistrare.
(2) Modelul certificatului de înregistrare pentru persoana juridică şi pentru întreprinzătorul individual se
aprobă de Guvern.
(3) Certificatul de înregistrare se eliberează persoanei juridice sau întreprinzătorului individual după
înregistrarea de stat.
(4) Duplicatul certificatului de înregistrare se eliberează persoanei juridice şi întreprinzătorului individual în
cazul pierderii sau deteriorării originalului acestuia. Pentru primirea duplicatului se prezintă:
a) cererea persoanei juridice sau a întreprinzătorului individual, conform modelului aprobat de organul
înregistrării de stat;
b) copia avizului, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în care este indicată pierderea
certificatului de înregistrare;
c) documentul ce confirmă achitarea taxei pentru eliberarea duplicatului.
Capitolul II
ÎNREGISTRAREA DE STAT A PERSOANELOR JURIDICE
Articolul 7. Documentele necesare pentru
înregistrarea de stat
(1) Pentru înregistrarea de stat a persoanei juridice se depun următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărîrea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice, în funcţie de forma juridică de
organizare, în două exemplare;
c) documentul ce confirmă depunerea de către fondatori a aportului în capitalul social al persoanei juridice în
mărimea şi în termenul prevăzute de legislaţie;
d) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
(2) Pentru înregistrarea persoanelor juridice create prin reorganizarea întreprinderilor de stat, întreprinderilor al
căror capital social conţine o cotă-parte a proprietăţii de stat, uniunilor de întreprinderi, asociaţiilor, holdingurilor,
corporaţiilor transnaţionale, grupurilor industrial-financiare, instituţiilor financiare, fondurilor nestatale de pensii,
organizaţiilor de asigurări, instituţiilor de învăţămînt, muzeelor, teatrelor, circurilor, organizaţiilor concertistice,
organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, instituţiilor medico-sanitare şi balneosanatoriale, organul înregistrării de
stat va solicita autorizaţia (avizul) autorităţii respective, stabilite prin lege.
(3) Autorizaţia (avizul) se eliberează de către autorităţile publice, de regulă, în formă electronică, la cererea
organului înregistrării de stat, în termen de 7 zile lucrătoare de la depunerea documentelor prevăzute la alin.(1)
lit.b) şi c). Dacă autoritatea publică nu va răspunde organului înregistrării de stat în termenul prevăzut în prezentul
alineat, autoriuaţia (avizul) se va considera acordată în mod tacit.
(4) Pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice cu investiţii străine, pe lîngă documentele prevăzute la
alin. (1) şi (2), se vor depune:
a) extrasul din registrul naţional din ţara de origine a investitorului;
b) actele de constituire ale persoanei juridice străine;
c) cazierul judiciar al administratorului persoană fizică străină, eliberat de organul competent din ţara sa de
origine şi din Republica Moldova.
Articolul 8. Modalitatea perfectării şi prezentării
documentelor pentru înregistrarea de stat
(1) Documentele pentru înregistrarea de stat se perfectează în limba de stat şi se depun la organul înregistrării
de stat de către fondator sau de către reprezentantul acestuia, împuternicit prin procură autentificată în modul
stabilit de lege.
(2) Documentele electronice pot fi transmise organului înregistrării de stat prin reţele electronice, cu
respectarea prevederilor Legii nr.264-XV din 15 iulie 2004 cu privire la documentul electronic şi semnătura
digitală şi ale actelor normative din domeniu ale Guvernului.
(3) Dacă, în cazurile stabilite de organul înregistrării de stat sau la cererea solicitantului, informaţia necesară
28
pentru înregistrare poate fi obţinută prin intermediul sistemelor informaţionale electronice oficiale, documentul
respectiv nu se solicită de la fondator.
(4) Se consideră ca dată a depunerii documentelor pentru înregistrarea de stat data primirii lor de către organul
înregistrării de stat.
(5) La primirea cererii şi a documentelor pentru înregistrarea de stat, deponentului i se eliberează un bon de
confirmare a primirii cererii, în care se indică numărul cererii şi data primirii acesteia, denumirea oficiului, lista
documentelor depuse, data stabilită pentru eliberarea actelor. În cazul primirii documentelor prin reţeaua
electronică, solicitantului i se expediază prin reţea aceeaşi confirmare.
(6) Organul înregistrării de stat nu este în drept să refuze primirea cererii de înregistrare sau să solicite alte
documente decît cele prevăzute de lege.
Articolul 9. Denumirea persoanei juridice
(1) Denumirea persoanei juridice trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute la art.66 din Codul civil.
(2) Persoana juridică a cărei denumire conţine denumirea oficială a statului sau a unei unităţi administrativ-
teritoriale se înregistrează dacă utilizarea acesteia a fost permisă în modul şi în condiţiile stabilite de lege.
(3) Persoana juridică este în drept să utilizeze denumirea sa din momentul înregistrării de stat.
(4) În cazul schimbării denumirii, persoana juridică este obligată, în termen de 30 de zile, să solicite organului
înregistrării de stat efectuarea înscrierii respective în Registrul de stat.
(5) Organul înregistrării de stat, la data înregistrării modificării cu privire la denumire, publică despre aceasta
un aviz pe site-ul său oficial şi solicită publicarea, din contul persoanei juridice, a aceluiaşi aviz în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, sub sancţiunea plăţii de daune-interese.
Articolul 10. Sediul persoanei juridice
(1) Organul înregistrării de stat înscrie în Registrul de stat datele cu privire la sediul persoanei juridice indicate
în actele de constituire şi nu este în drept să ceară alte documente pentru confirmarea acestor date. Răspunderea
pentru autenticitatea datelor prezentate cu privire la sediu o poartă persoana juridică.
(2) În cazul schimbării sediului, persoana juridică este obligată, în termen de 30 de zile, să solicite organului
înregistrării de stat efectuarea înscrierii respective în Registrul de stat.
(3) Sediul se consideră schimbat şi este opozabil terţelor persoane din momentul înregistrării acestui fapt în
Registrul de stat.
(4) Organul înregistrării de stat, la data înregistrării modificărilor cu privire la sediu, publică despre aceasta un
aviz pe site-ul său oficial şi solicită publicarea, din contul persoanei juridice, a aceluiaşi aviz în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, sub sancţiunea plăţii de daune-interese.
Articolul 11. Procedura înregistrării
(1) Registratorul verifică legalitatea documentelor depuse pentru înregistrare şi, în termenul stabilit la art.5,
adoptă decizia de înregistrare sau de a refuza înregistrarea.
(2) Persoanei juridice la înregistrare i se atribuie un număr de identificare de stat (IDNO), care se indică pe
foaia de titlu a actelor de constituire.
(3) Persoana juridică se consideră înregistrată la data adoptării deciziei de înregistrare.
Articolul 12. Înregistrarea filialelor şi reprezentanţelor
persoanelor juridice
(1) Filialele şi reprezentanţele persoanelor juridice se înregistrează cu condiţia indicării în actele de constituire
ale persoanei juridice a datelor cu privire la crearea, denumirea şi sediul acestora.
(2) Filialele şi reprezentanţele persoanelor juridice se înregistrează fără atribuirea statutului de persoană
juridică. Procedura înregistrării filialelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice străine este similară procedurii
înregistrării persoanelor juridice autohtone, cu particularităţile specificate în Legea nr.81-XV din 18 martie 2004
cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător.
(3) Pentru înregistrarea filialelor şi reprezentanţelor se depun următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărîrea organului competent al persoanei juridice, care va conţine date cu privire la crearea filialei sau
reprezentanţei, la aprobarea regulamentului acesteia şi la desemnarea administratorului;
c) regulamentul filialei sau reprezentanţei, în două exemplare;
d) avizul Băncii Naţionale a Moldovei - pentru filialele şi reprezentanţele instituţiilor financiare;
e) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
(4) Filialelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice autohtone li se atribuie numere de identificare de stat
identice numărului de identificare de stat al persoanei juridice care le-a creat.
(5) Filialelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice străine li se atribuie numere de identificare de stat
indiferent de numărul de identificare al persoanei juridice străine care le-a creat.
Articolul 13. Refuzul înregistrării de stat a
persoanei juridice
(1) Înregistrarea de stat a persoanei juridice nu se admite în cazurile:
a) nedepunerii tuturor documentelor necesare pentru înregistrare;
b) necorespunderii actelor de constituire sau altor documente depuse pentru înregistrare cerinţelor prevăzute de
29
lege;
c) încălcării procedurii legale de constituire, reorganizare, lichidare, suspendare sau reluare a activităţii
persoanei juridice, de modificare a actelor de constituire ale persoanei juridice;
c
1
) constituirii unei noi persoane de către fondatorul persoanei juridice radiată din Registrul de stat ca rezultat
al aplicării art.174
1
din Codul fiscal - în decursul a 3 ani (introdusă prin Legea Nr.145-XVI din 27 iunie 2008, în
vigoare 1 ianuarie 2009);
d) încălcării, din motive neîntemeiate, a termenului de depunere a documentelor pentru înregistrarea
modificărilor operate în actele de constituire sau în datele înscrise în Registrul de stat.
(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), registratorul adoptă decizia de a refuza înregistrarea.
(3) Înregistrarea de stat nu poate fi refuzată pentru motive de inoportunitate.
(4) Refuzul înregistrării de stat nu poate împiedica depunerea repetată a documentelor în vederea înregistrării
dacă au fost înlăturate cauzele care au servit drept temei pentru refuzul înregistrării.
(5) Decizia de a refuza înregistrarea poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai de
instanţa de judecată.
Articolul 14. Decizia de înregistrare
(1) Decizia de înregistrare semnată de registrator se perfectează în două exemplare, unul dintre care se
păstrează la organul înregistrării de stat, iar celălalt se eliberează solicitantului.
(2) Registratorul este în drept, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, să corecteze în decizia adoptată
erorile care contravin actelor de constituire şi alte greşeli evidente. Pentru aceasta se adoptă o decizie de corectare
a greşelilor, care nu anulează şi nu modifică caracterul juridic al deciziei de înregistrare.
(3) Decizia de înregistrare poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai de instanţa de
judecată.
Articolul 15. Dosarele persoanelor juridice, ale filialelor
şi reprezentanţelor acestora
(1) Pentru fiecare persoană juridică, filială şi reprezentanţă înregistrată, organul înregistrării de stat va ţine
dosare de evidenţă, în care se vor acumula toate documentele depuse în legătură cu înregistrarea.
(2) Modalitatea ţinerii dosarelor de evidenţă se stabileşte în regulamentul aprobat de organul înregistrării de
stat.
Capitolul III
ÎNREGISTRAREA MODIFICĂRILOR OPERATE ÎN ACTELE
DE CONSTITUIRE ALE PERSOANEI JURIDICE ŞI ÎN DATELE
ÎNSCRISE ÎN REGISTRUL DE STAT
Articolul 16. Înregistrarea modificărilor operate
în actele de constituire şi în datele
înscrise în Registrul de stat
(1) Înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat se
efectuează în modul şi în condiţiile prevăzute pentru înregistrarea persoanei juridice, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Persoana juridică este obligată să depună documentele pentru înregistrarea modificărilor la organul
înregistrării de stat în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii de modificare a actelor de constituire sau a
datelor înscrise în Registrul de stat. În cazul reorganizării persoanei juridice, termenul de depunere a documentelor
pentru înregistrarea modificărilor este de 30 de zile după expirarea a 3 luni de la ultima publicare a avizului
privind reorganizarea.
(3) Dacă pentru înregistrarea modificărilor este necesară autorizaţia (avizul, permisul, acordul, hotărîrea) unei
autorităţi publice, organul înregistrării de stat va aplica procedura prevăzută la art. 7 alin. (3).
Articolul 17. Documentele necesare pentru
înregistrarea modificărilor
Pentru înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat,
persoana juridică depune la organul înregistrării de stat următoarele documente:
a) cererea de înregistrare a modificărilor, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărîrea organului competent al persoanei juridice privind modificarea actelor de constituire şi a datelor
înscrise în Registrul de stat;
c) actul adiţional cu privire la modificarea actelor de constituire;
d) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare a modificărilor.
Articolul 18. Înregistrarea suspendării sau reluării
activităţii persoanei juridice
Pentru înregistrarea suspendării sau reluării activităţii persoanei juridice se depun:
a) cererea de înregistrare a suspendării sau reluării activităţii, conform modelului aprobat de organul
înregistrării de stat;
30
b) hotărîrea organului competent al persoanei juridice privind suspendarea sau reluarea activităţii;
c) actele de constituire;
d) copia avizului de suspendare sau reluare a activităţii persoanei juridice, publicat în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova;
e) certificatul, eliberat de inspectoratul fiscal teritorial, prin care se confirmă lipsa datoriilor faţă de bugetul
public naţional la situaţia din data adoptării deciziei de suspendare a activităţii, obţinut conform procedurii
prevăzute la art.7 alin. (3);
f) ştampila (ştampilele) persoanei juridice (la suspendare).
Articolul 19. Înregistrarea din oficiu a persoanei
juridice pasive
(1) Persoana juridică care a activat, însă ulterior, în decurs de 12 luni, nu a prezentat dările de seamă fiscale
prevăzute de legislaţie, se consideră persoană juridică pasivă.
(2) În cazul constatării indiciilor prevăzute la alin.(1), registratorul adoptă din oficiu decizia de înregistrare a
persoanei juridice pasive şi înscrie datele respective, inclusiv menţiunea "pasivă", în Registrul de stat.
(3) Înregistrarea datelor privind excluderea persoanei juridice din categoria celor pasive se efectuează la
adresarea persoanei juridice, cu depunerea următoarelor documente:
a) cerere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) confirmarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind prezentarea dării de seamă fiscale.
(4) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat va prezenta trimestrial organului înregistrării de stat informaţie despre
persoanele juridice indicate la alin.(1).
Capitolul IV
ÎNREGISTRAREA PERSOANELOR JURIDICE
SUPUSE REORGANIZĂRII
Articolul 20. Înştiinţarea organului înregistrării de stat
despre începerea procedurii de reorganizare
(1) Persoana juridică supusă reorganizării este obligată să înştiinţeze în scris organul înregistrării de stat despre
reorganizare în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii respective. Înştiinţarea implică consemnarea în
Registrul de stat a începerii procedurii de reorganizare.
(2) Pentru consemnarea în Registrul de stat a începerii procedurii de reorganizare, la organul înregistrării de
stat se prezintă hotărîrea de reorganizare, adoptată de organul competent al persoanei juridice sau de instanţa de
judecată.
(3) Registratorul adoptă decizia cu privire la înregistrarea începerii procedurii de reorganizare a persoanei
juridice şi înscrie în Registrul de stat menţiunea "în reorganizare".
Articolul 21. Documentele necesare pentru
înregistrarea reorganizării
(1) După expirarea a 3 luni de la ultima publicare a avizului privind reorganizarea, organul competent al
persoanei juridice supuse reorganizării sau create în urma reorganizării depune la organul înregistrării de stat
următoarele documente:
a) cererea de înregistrare a reorganizării, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) proiectul contractului de fuziune sau proiectul dezmembrării, după caz;
c) hotărîrea de reorganizare, adoptată de organul competent al fiecărei persoane juridice participante la
reorganizare;
d) actele de constituire ale persoanei juridice participante la reorganizare;
e) actele de constituire ale persoanei juridice nou-create;
f) documentul ce confirmă acceptarea de către creditori a garanţiilor oferite sau ce confirmă plata datoriilor,
după caz;
g) autorizaţia de fuziune, după caz;
h) actul de transmitere sau bilanţul de repartiţie, după caz;
i) copia avizelor de reorganizare a persoanei juridice, publicate conform prevederilor art.72 din Codul civil;
j) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
(2) Pînă la depunerea documentelor pentru înregistrarea reorganizării, persoana juridică care, ca urmare a
reorganizării, îşi încetează existenţa este obligată, pe propria răspundere, sub sancţiunea plăţii de daune-interese,
să închidă contul (conturile) bancare şi să nimicească ştampila, după caz.
Articolul 22. Modul de înregistrare a persoanei juridice
supuse reorganizării
(1) Înregistrarea persoanelor juridice supuse reorganizării prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare
(divizare şi separare) sau transformare se efectuează în modul şi în condiţiile prevăzute la art.11.
(2) Reorganizarea persoanelor juridice prin contopire se consideră încheiată din momentul înregistrării de stat
a persoanei juridice create ca urmare a contopirii. Actele de constituire ale persoanei juridice create ca urmare a
31
contopirii vor conţine dispoziţii cu privire la preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale
persoanelor juridice reorganizate prin contopire.
(3) Persoanei juridice create ca urmare a contopirii i se atribuie un nou număr de identificare de stat.
Persoanele juridice participante la contopire îşi încetează existenţa şi se radiază din Registrul de stat.
(4) În cazul reorganizării persoanelor juridice prin absorbţie, persoana juridică absorbantă operează în actele
de constituire modificări privind preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale persoanei juridice
absorbite.
(5) Persoana juridică absorbantă îşi păstrează numărul său de identificare de stat. Persoana juridică absorbită
îşi încetează existenţa şi se radiază din Registrul de stat.
(6) Reorganizarea persoanei juridice prin divizare se consideră încheiată din momentul înregistrării de stat a
persoanelor juridice create ca urmare a divizării. Actele de constituire ale persoanelor juridice create ca urmare a
divizării vor conţine dispoziţii cu privire la preluarea, în baza bilanţului de repartiţie, a părţii respective din
drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale persoanei juridice divizate.
(7) Persoanelor juridice create ca urmare a divizării li se atribuie noi numere de identificare de stat. Persoana
juridică reorganizată prin divizare îşi încetează existenţa şi se radiază din Registrul de stat.
(8) În cazul reorganizării persoanei juridice prin separare, aceasta operează în actele de constituire modificări
privind transmiterea, în baza bilanţului de repartiţie, a părţii respective din drepturile şi obligaţiile sale
patrimoniale către persoanele juridice existente sau create ca urmare a divizării.
(9) Actele de constituire ale persoanelor juridice existente sau create ca urmare a separării vor conţine
dispoziţii cu privire la preluarea, în baza bilanţului de repartiţie, a părţii respective din drepturile şi obligaţiile
patrimoniale ale persoanei juridice reorganizate prin separare.
(10) Persoana juridică reorganizată prin separare îşi păstrează numărul său de identificare de stat. Persoanei
juridice create ca urmare a separării i se atribuie un nou număr de identificare de stat.
(11) Reorganizarea persoanei juridice prin transformare se consideră încheiată din momentul înregistrării de
stat a persoanei juridice create ca urmare a transformării. Actele de constituire ale persoanei juridice create ca
urmare a transformării vor conţine dispoziţii cu privire la preluarea, în baza actului de transmitere, a tuturor
drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale persoanei juridice reorganizate prin transformare.
(12) Persoana juridică reorganizată prin transformare îşi păstrează numărul de identificare de stat.
(13) Înregistrarea reorganizării ce duce la radierea din Registrul de stat a persoanei juridice reorganizate se
efectuează numai după înregistrarea modificărilor privind excluderea acesteia din componenţa asociaţilor
(acţionarilor) altei persoane juridice şi radierea filialelor şi reprezentanţelor acesteia.
(14) Organul înregistrării de stat care înregistrează persoana juridică creată ca urmare a reorganizării
consemnează acest fapt în Registrul de stat, precum şi radiază din Registrul de stat persoana juridică reorganizată.
(15) Înregistrarea reorganizării persoanei juridice se efectuează de către oficiul organului înregistrării de stat la
care este înregistrată persoana juridică supusă reorganizării.
Capitolul V
RADIEREA PERSOANELOR JURIDICE DIN REGISTRUL DE STAT
Articolul 23. Înregistrarea dizolvării
(1) Înregistrarea dizolvării persoanei juridice se efectuează în conformitate cu prevederile art.89 din Codul
civil.
(2) Registratorul adoptă decizia cu privire la înregistrarea dizolvării persoanei juridice şi consemnează în
Registrul de stat informaţia respectivă. La înregistrarea dizolvării persoanei juridice, organul înregistrării de stat
înscrie în Registrul de stat menţiunea "în lichidare". Din acest moment se interzice participarea persoanei juridice
în lichidare în calitate de fondator (asociat) al altei persoane juridice.
(3) Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art.86 alin.(2) din Codul civil. La data înregistrării dizolvării persoanei juridice, administratorul
acesteia devine lichidator dacă organul competent sau instanţa de judecată nu desemnează o altă persoană în
calitate de lichidator.
(4) În termen de 3 zile de la numirea sa, lichidatorul notifică desemnarea sa organului înregistrării de stat care
a efectuat înregistrarea persoanei juridice şi, pentru înscrierea datelor în Registrul de stat, depune următoarele
documente:
a) cerere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărîrea de desemnare în calitate de lichidator.
În cazul desemnării mai multor lichidatori cu dreptul de reprezentare în comun a persoanei juridice, în
Registrul de stat se vor înscrie şi datele acestora.
(5) În cazul desemnării unuia sau mai multor administratori fiduciari, acesta (aceştia) notifică desemnarea sa
(lor) organului înregistrării de stat în termenul şi în condiţiile indicate la alin.(4).
Articolul 24. Documentele necesare pentru radierea
persoanelor juridice din Registrul de stat
32
(1) Pentru radierea persoanelor juridice din Registrul de stat se depun următoarele documente:
a) cererea de radiere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) bilanţul de lichidare şi planul de repartizare a activelor, aprobate de organul sau instanţa de judecată care a
desemnat lichidatorul;
c) documentul ce confirmă lipsa datoriilor la bugetul public naţional, depus în conformitate cu procedura
prevăzută la art. 7 alin. (3);
d) copiile avizelor de reorganizare sau lichidare a persoanei juridice, publicate conform art.72 sau 91 din
Codul civil.
(2) Pînă la depunerea documentelor privind radierea din Registrul de stat, persoana juridică în lichidare este
obligată, pe propria răspundere, să închidă contul (conturile) bancar şi să predea ştampila pentru distrugere
organului abilitat.
(3) În cazul în care este în vigoare hotărîrea instanţei de judecată privind lichidarea şi radierea persoanei
juridice din Registrul de stat, depunerea documentelor prevăzute la alin.(1) nu este necesară.
Articolul 25. Radierea persoanelor juridice
din Registrul de stat
(1) Lichidatorul depune cererea de radiere a persoanei juridice din Registrul de stat în termenele şi în condiţiile
art.98 din Codul civil.
(2) Persoana juridică se consideră lichidată din momentul adoptării deciziei de radiere din Registrul de stat.
(3) Registratorul adoptă decizia de radiere în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii de radiere.
Articolul 26. Radierea din oficiu a persoanei juridice
din Registrul de stat
(1) Persoana juridică care, în decurs de 12 luni de la data înregistrării, nu a depus dările de seamă fiscale
prevăzute de legislaţie şi nu a efectuat operaţii pe nici un cont bancar se consideră că şi-a încetat activitatea (în
cele ce urmează - persoană juridică inactivă).
(2) În cazul constatării indiciilor prevăzute la alin.(1) şi dacă persoana juridică inactivă nu are datorii la
bugetul public naţional, nu este fondator al unei alte persoane juridice şi nu are filiale şi reprezentanţe, organul
înregistrării de stat iniţiază din oficiu procedura de radiere din Registrul de stat a persoanei juridice inactive,
adoptînd decizia de iniţiere a procedurii de radiere.
(3) În termen de 3 zile lucrătoare de la adoptarea deciziei de iniţiere a procedurii de radiere din Registrul de
stat, organul înregistrării de stat va publica gratuit pe site-ul său oficial şi în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova un aviz cu privire la iniţierea procedurii de radiere din Registrul de stat a persoanei juridice inactive.
Avizul va conţine şi date cu privire la modalitatea şi termenele de înaintare a cererilor de către persoana juridică
inactivă ce urmează a fi radiată, a creanţelor de către creditori sau de către alte persoane interesate, precum şi
adresa la care acestea pot fi depuse.
(4) Cererile şi creanţele pot fi înaintate nu mai tîrziu de 6 luni de la data publicării avizului prevăzut la alin.(3).
(5) În termen de 3 zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a cererilor şi creanţelor de către
persoanele interesate, dacă cereri şi creanţe nu au fost înaintate, organul înregistrării de stat adoptă din oficiu
decizia de radiere din Registrul de stat a persoanei juridice inactive şi o radiază. În cazul depunerii cererilor şi
creanţelor, lichidarea şi radierea din Registrul de stat a persoanei juridice inactive se efectuează în conformitate cu
condiţiile generale prevăzute de lege, organul înregistrării de stat nefiind în drept să decidă din oficiu radierea din
Registrul de stat a persoanei juridice inactive.
(6) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat va prezenta trimestrial organului înregistrării de stat informaţie despre
persoanele juridice care, în decurs de 12 luni de la data înregistrării, nu au prezentat dările de seamă fiscale
prevăzute de legislaţie şi nu au efectuat operaţii pe nici un cont bancar, indicînd existenţa sau lipsa datoriilor la
bugetul public naţional, pentru a decide asupra radierii acestora din Registrul de stat.
(7) Lista fondatorilor cărora li se refuză, conform prevederilor art.13 alin.(1) lit.c
1
), de a înregistra persoane
nou-fondate va fi prezentată Camerei Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale de către
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, conform unui regulament aprobat de Guvern (introdus prin Legea Nr.145-
XVI din 27 iunie 2008, în vigoare 1 ianuarie 2009).
(8) În baza informaţiei prezentată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat despre persoanele juridice
cărora li s-au aplicat prevederile art.174
1
din Codul fiscal, Camera Înregistrării de Stat va radia persoanele
respective din Registrul de stat (introdus prin Legea Nr.145-XVI din 27 iunie 2008, în vigoare 1 ianuarie 2009).
Articolul 27. Documentele necesare pentru radiera
filialelor şi reprezentanţelor din Registrul
de stat
(1) Pentru radierea din Registrul de stat a filialelor şi reprezentanţelor, la organul înregistrării de stat se depun
următoarele documente:
a) cererea de radiere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărîrea organului competent al persoanei juridice care a constituit filiala sau reprezentanţa.
(2) Radierea filialelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice străine se efectuează în conformitate cu
33
prevederile stabilite pentru radierea persoanei juridice autohtone.
(3) Registratorul adoptă decizia de radiere în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii de radiere.
Capitolul VI
ÎNREGISTRAREA DE STAT A
ÎNTREPRINZĂTORILOR INDIVIDUALI
Articolul 28. Procedura înregistrării de stat a
întreprinzătorilor individuali
(1) Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se depun următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
(2) Depunerea documentelor la înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se efectuează în modul
stabilit la art.8.
(3) La înregistrarea de stat se verifică identitatea şi capacitatea de exerciţiu ale persoanei fizice.
(4) Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor, adoptă decizia de
înregistrare sau de a refuza înregistrarea.
(5) Decizia de înregistrare se întocmeşte în conformitate cu art.14.
(6) Documentele depuse de către întreprinzătorul individual împreună cu decizia de înregistrare se păstrează în
dosarul de evidenţă în arhiva organului înregistrării de stat.
Articolul 29. Modificarea datelor înscrise în Registrul
de stat al întreprinzătorilor individuali
(1) Întreprinzătorul individual este obligat, în termen de 3 zile de la data modificării datelor anterior înscrise în
Registrul de stat, să depună la organul înregistrării de stat următoarele documente:
a) cererea de înregistrare a modificărilor, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) documentul ce confirmă modificarea datelor anterior înscrise în Registrul de stat;
c) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare a modificărilor.
(2) Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor, adoptă decizia de
înregistrare a modificărilor sau decizia de a refuza înregistrarea modificărilor.
Articolul 30. Refuzul înregistrării întreprinzătorului
individual
(1) Înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual nu se admite în cazul în care:
a) persoana fizică este deja înregistrată în calitate de întreprinzător individual;
b) persoana respectivă este lipsită, prin hotărîrea instanţei de judecată, de dreptul de a practica activitate de
întreprinzător.
(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), registratorul adoptă decizia de a refuza înregistrarea.
(3) Înregistrarea de stat nu poate fi refuzată pentru motive de inoportunitate.
(4) Refuzul înregistrării de stat nu poate împiedica depunerea repetată a documentelor în vederea înregistrării
dacă au fost înlăturate cauzele care au servit drept temei pentru refuzul înregistrării.
(5) Decizia de a refuza înregistrarea poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai de
instanţa de judecată.
Articolul 31. Încetarea calităţii de întreprinzător individual
(1) Activitatea întreprinzătorului individual încetează:
a) la cererea întreprinzătorului individual în cazul lipsei datoriilor faţă de bugetul public naţional (în redacţia
Legii Nr.145-XVI din 27 iunie 2008);
b) prin hotărîrea instanţei de judecată;
c) în cazul decesului;
d) în alte temeiuri stabilite de legislaţie.
(2) Activitatea întreprinzătorului individual se consideră încetată din momentul radierii acestuia din Registrul
de stat.
(3) Radierea din Registrul de stat a întreprinzătorului individual din proprie iniţiativă se efectuează pe baza
cererii de radiere, întocmite conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat.
(4) Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor menţionate la alin.(1),
adoptă decizia de radiere.
Capitolul VII
REGISTRUL DE STAT
Articolul 32. Principiile ţinerii Registrului de stat
(1) Registrul de stat se ţine în conformitate cu legislaţia cu privire la registre, cu prezenta lege şi cu alte acte
normative.
34
(2) Ţinerea Registrului de stat constă în înscrierea în acesta a datelor despre persoanele juridice, inclusiv
filialele şi reprezentanţele acestora, înregistrate, reorganizate şi lichidate, despre modificările operate în actele de
constituire şi a altor date despre persoanele juridice, precum şi a datelor privind obţinerea şi încetarea calităţii de
întreprinzător individual de către persoanele fizice.
(3) Registrul de stat se ţine pe suport de hîrtie (dosarul de evidenţă) şi pe suport electronic prin intermediul
sistemului informaţional automatizat.
(4) Registrul de stat se ţine în limba de stat.
(5) Registrul de stat se ţine de către organul înregistrării de stat.
Articolul 33. Conţinutul Registrului de stat
(1) În Registrul de stat al persoanelor juridice se înscriu următoarele date despre persoana juridică:
a) denumirea completă şi prescurtată în limba de stat;
b) forma juridică de organizare;
c) data înregistrării şi numărul de identificare de stat;
d) sediul (adresa poştală, telefon, fax, adresa electronică), inclusiv al filialelor şi reprezentanţelor;
e) persoană juridică (da, nu);
f) ţara de origine a fondatorilor;
g) modalitatea constituirii (creată sau reorganizată) şi datele despre succesiunea de drept;
h) obiectul principal de activitate şi durata activităţii;
i) numele, prenumele, numărul de identificare personal (IDNP), domiciliul, numărul de telefon ale fondatorilor
(asociaţilor) şi administratorului - persoane fizice, numărul de identificare de stat, data înregistrării şi sediul
(adresa poştală, telefon, fax, adresa electronică) ale fondatorilor (asociaţilor) - persoane juridice;
j) tipul de proprietate şi sursa de finanţare;
k) mărimea capitalului social şi a cotelor de participare ale fondatorilor (asociaţilor);
l) date din raportul financiar anual (pentru societăţile comerciale) - în baza datelor furnizate de Biroul Naţional
de Statistică;
m) numele, prenumele, datele din buletinul de identitate, domiciliul, numărul de telefon şi alte date ale
administratorului fiduciar şi/sau ale administratorului insolvabilităţii desemnaţi de instanţa de judecată, precum şi
componenţa nominală a organelor de conducere, supraveghere şi control;
n) data înregistrării modificărilor operate în actele de constituire, esenţa modificărilor;
o) date cu privire la începerea, suspendarea sau încheierea procedurii de reorganizare, cu privire la intentarea
procesului de insolvabilitate, cu privire la aplicarea procedurii planului sau cu privire la dizolvare, prevăzute de
legislaţie;
p) date cu privire la suspendarea şi reluarea activităţii;
q) date despre licenţele eliberate, suspendate, retrase, anulate (prezentate de către Camera de Licenţiere);
r) modul de încetare a activităţii (prin reorganizare, dizolvare sau radiere din Registrul de stat în temeiul
deciziei din oficiu a organului înregistrării de stat);
s) date despre lichidator - numele, prenumele, domiciliul, numărul actului de identitate şi numărul de
identificare personal;
t) date cu privire la persoanele juridice pasive;
u) numele, prenumele şi funcţia persoanei care a efectuat înregistrarea.
(2) În Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali se înscriu următoarele date despre persoana fizică
întreprinzător individual:
a) numele, prenumele, numărul de identificare personal, domiciliul, telefonul;
b) data înregistrării şi numărul de identificare de stat;
c) obiectul principal de activitate;
d) date despre licenţele eliberate, suspendate, retrase, anulate (prezentate de către Camera de Licenţiere);
e) data şi motivul încetării activităţii (la cerere, prin hotărîrea instanţei de judecată, deces şi altele);
f) numele, prenumele şi funcţia persoanei care a efectuat înregistrarea.
(3) Datele se înscriu în Registrul de stat în baza documentelor depuse pentru înregistrare.
(4) Datele înscrise în Registrul de stat cu privire la telefon (fix, mobil), fax, adresă electronică pot fi
completate şi din alte surse.
Articolul 34. Caracterul public şi modalitatea de
furnizare a informaţiei din Registrul de stat
şi din actele de constituire
(1) Datele din Registrul de stat şi din actele de constituire sînt publice şi accesibile tuturor în condiţiile şi în
limitele prevăzute de legislaţia cu privire la accesul la informaţie, secretul de stat, secretul comercial, protecţia
datelor personale, cu privire la registre, precum şi de tratatele internaţionale din domeniu la care Republica
Moldova este parte.
(2) Informaţia din Registrul de stat şi din actele de constituire ale persoanei juridice sau persoanei fizice
întreprinzător individual se eliberează la cerere, în următoarele forme:
a) extras din Registrul de stat;
33
b) copii ale actelor de constituire;
c) informaţii din actele de constituire;
d) certificat privind constatarea unui fapt.
(3) Termenul eliberării informaţiei din Registrul de stat şi din actele de constituire este de 3 zile lucrătoare de
la data adresării solicitantului.
(4) Preţul copiilor şi extraselor eliberate din Registrul de stat nu va depăşi costul administrativ al acestora.
Capitolul VIII
ORGANUL ÎNREGISTRĂRII DE STAT
Articolul 35. Organul înregistrării de stat
(1) Înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi fizice prevăzute la art.3 se efectuează de către Camera
Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale (denumită în continuare Cameră) prin intermediul
oficiilor sale teritoriale.
(2) Camera are statut de întreprindere de stat.
(3) Principalele atribuţii ale Camerei sînt:
a) înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali;
b) ţinerea Registrului de stat;
c) eliberarea extraselor din Registrul de stat;
d) acordarea asistenţei juridice şi a altor servicii în domeniul înregistrării de stat persoanelor juridice şi
întreprinzătorilor individuali;
e) participarea la elaborarea cadrului legal în domeniul înregistrării de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali;
f) contribuirea sau participarea la studii, evaluări şi lucrări de sinteză ce ţin de înregistrarea de stat;
g) editarea Buletinului Oficial al Camerei Înregistrării de Stat.
Articolul 36. Registratorul
(1) Registratorul este persoană împuternicită pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi
întreprinzătorilor individuali. Registratorul activează în cadrul oficiului teritorial al Camerei. În funcţia de
registrator se numesc persoane licenţiate în drept.
(2) Registratorul:
a) examinează cererile cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor
individuali, cu privire la înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul
de stat, cu privire la înregistrarea reorganizării, suspendării sau reluării activităţii, precum şi cererile de radiere din
Registrul de stat;
b) verifică identitatea persoanelor fizice - a administratorului şi fondatorilor persoanei juridice, precum şi a
întreprinzătorului individual, în conformitate cu baza de date a Registrului de stat al populaţiei;
c) autentifică actele de constituire ale persoanelor juridice, precum şi modificările operate în actele de
constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat;
d) înregistrează persoanele juridice, întreprinzătorii individuali sau refuză înregistrarea acestora, adoptînd
decizia respectivă;
e) examinează cererile repetate cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor
individuali, cu privire la înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul
de stat, cu privire la înregistrarea reorganizării, suspendării sau reluării activităţii, precum şi cererile de radiere din
Registrul de stat, verifică respectarea de către solicitant a cerinţelor indicate în decizia precedentă privind refuzul
înregistrării de stat;
f) primeşte în audienţă şi acordă consultaţii în problemele înregistrării de stat a persoanelor juridice şi
întreprinzătorilor individuali;
g) prezintă informaţie cu privire la înregistrarea de stat autorităţilor administraţiei publice locale şi
inspectoratelor fiscale teritoriale;
h) ţine evidenţa persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali în oficiul teritorial respectiv şi prezintă
Camerei informaţia respectivă;
i) asigură integritatea şi păstrarea permanentă a dosarelor de evidenţă;
j) exercită alte atribuţii ce ţin de înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.
Articolul 37. Conlucrarea cu autorităţile publice
(1) Camera conlucrează cu autorităţile publice.
(2) Informaţia din Registrul de stat şi din actele de constituire ale persoanelor juridice se eliberează
autorităţilor publice la solicitare, pe suport de hîrtie sau în formă electronică.
(3) Camera de Licenţiere prezintă lunar Camerei, în formă electronică, datele privind licenţele eliberate,
suspendate, retrase şi anulate.
(4) În cazul depistării documentelor neautentice (false), Camera anunţă despre aceasta organele de drept şi de
control pentru a se întreprinde acţiunile de rigoare.
36
(5) Dosarele de evidenţă ale persoanelor juridice, ale filialelor şi reprezentanţelor acestora şi ale
întreprinzătorilor individuali se remit organelor de drept şi de control numai în cazurile prevăzute de legislaţie.
Articolul 38. Răspunderea
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere administrativă, civilă sau penală, în conformitate cu
legislaţia.
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 39
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 cu privire la
înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
(3) Întreprinderile individuale înregistrate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi considerate
întreprinzători individuali şi nu vor fi supuse reînregistrării.
(4) Înregistrarea de stat, în calitate de întreprinzător individual, a persoanelor fizice care şi-au încetat
activitatea în baza patentei de întreprinzător din cauza expirării termenelor stabilite la art.18 alin.(2) din Legea
nr.93-XIV din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător şi în anexa la ea se efectuează gratuit.
(5) Condiţia privitoare la termen, prevăzută la art.26 alin.(1), se aplică şi în cazul în care acesta a expirat pînă
la intrarea în vigoare sau în decursul unui an de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(6) Guvernul, în termen de 3 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în corespundere cu prezenta
lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
PRIVIND REGLEMENTAREA PRIN LICENŢIERE A ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR*
(în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007)
Legea Republicii Moldova
Nr. 451-XV din 30 iulie 2001
(Monitorul Oficial, 6 septembrie 2001, nr.108-109, p. I, art. 836)
(Monitorul Oficial, 18 februarie 2005, nr.26-28, p. I, art. 95)
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Articolul 1. Destinaţia şi sfera de aplicare
a prezentei legi
(1) Prezenta lege determină cadrul juridic, organizatoric şi economic de reglementare prin licenţiere a
activităţii de întreprinzător, stabileşte genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere şi este orientată
spre asigurarea respectării condiţiilor, stabilite prin lege pentru desfăşurarea genurilor de activitate supuse
reglementării prin licenţiere.
(2) Procedura de eliberare, reperfectare, suspendare, reînnoire şi retragere a licenţelor pentru genurile de
activitate pe piaţa financiară bancară şi nebancară este prevăzută de legile ce reglementează expres aceste genuri
de activitate (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
licenţă - act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare
a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită,
genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere;
solicitant de licenţă - persoană juridică sau fizică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova în
calitate de întreprindere sau de organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,
precum şi persoană fizică ce poate practica unele genuri de activitate supuse licenţierii în temeiul unor alte acte
37
legislative, care depune la autoritatea de licenţiere declaraţie şi documentele necesare eliberării licenţei;
titular de licenţă - persoană juridică sau fizică ce a obţinut licenţă;
condiţii de licenţiere - totalitatea cerinţelor şi condiţiilor stabilite prin legile ce reglementează expres
activităţile licenţiate, a căror respectare este obligatorie pentru solicitantul şi titularul de licenţă la desfăşurarea
genului respectiv de activitate;
licenţiere - totalitatea procedurilor de reglementare a activităţii de întreprinzător legate de eliberarea,
reperfectarea, suspendarea, reînnoirea şi retragerea licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor acestora, ţinerea
dosarelor de licenţiere şi a registrelor de licenţe, controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a
condiţiilor de licenţiere, adoptarea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere;
aprobare tacită - fapt prin care se consideră că licenţa este eliberată, reperfectată dacă autoritatea de licenţiere
nu răspunde solicitantului de licenţă la declaraţia pentru eliberarea licenţei, la cererea de reperfectare a licenţei în
termenele şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege sau de legile ce reglementează expres activităţile licenţiate;
registrul licenţelor - totalitatea informaţiilor cu privire la licenţele eliberate, reperfectate, suspendate, reînnoite
şi retrase;
ghişeu unic - procedură prin care autoritatea de licenţiere, în colaborare cu alte autorităţi publice ori instituţii
abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control, verifică autenticitatea informaţiei prezentate de
solicitantul/titularul de licenţă şi/sau remite actele recepţionate autorităţilor de specialitate pentru aprobare, în
cazurile în care legislaţia prevede aprobarea lor, în regim on-line, prin intermediul reţelelor electronice la care are
acces autoritatea de licenţiere, sau în alt mod stabilit de aceste autorităţi, fără implicarea în acest proces a
solicitantului/titularului de licenţă (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 3. Principiile de bază ale licenţierii
Principiile de bază ale licenţierii sînt:
a) asigurarea egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor întreprinderilor, organizaţiilor,
persoanelor fizice;
b) transparenţa actelor necesare iniţierii şi/sau desfăşurării afacerii;
c) stabilirea unui mod unic de licenţiere pe teritoriul Republicii Moldova;
d) transparenţa decizională în domeniul licenţierii;
e) previzibilitatea procesului de licenţiere;
f) reglementarea materială şi procedurală prin acte legislative a condiţiilor şi procedurilor de licenţiere;
g) declararea de către solicitantul de licenţă a răspunderii sale pentru respectarea condiţiilor de licenţiere la
desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţa;
h) neimplicarea de către autoritatea de licenţiere a solicitantului/titularului de licenţă în procesul de verificare,
aprobare a actelor, stabilite de lege spre recepţionare, verificare sau aprobare, conform principiului ghişeului unic;
i) aprobarea tacită în cazul depăşirii de către autoritatea de licenţiere a termenului stabilit pentru eliberarea,
reperfectarea licenţei şi în lipsa unei comunicări scrise din partea acesteia, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege
sau de legile ce reglementează expres activităţile licenţiate;
j) echitabilitatea (proporţionalitatea) dintre interesele societăţii şi drepturile întreprinzătorilor la efectuarea
controlului asupra respectării condiţiilor de licenţiere, precum şi la suspendarea/retragerea licenţelor (în redacţia
Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 4. Criteriile de determinare a genurilor
de activitate supuse reglementării
prin licenţiere
La genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere se atribuie genurile de activitate care corespund
unuia sau ambelor criterii indicate la lit.a) şi b), coroborate cu criteriul stabilit la lit.c), şi anume:
a) implicarea utilizării resurselor limitate ale statului;
b) necesitatea stabilirii condiţiilor şi cerinţelor speciale de activitate, precum şi verificării respectării acestora
pe parcursul activităţii, pentru excluderea prejudicierii drepturilor, intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor,
mediului înconjurător şi securităţii statului;
c) licenţierea nu dublează alte proceduri de reglementare, stabilite de lege pentru alocarea resurselor limitate
ale statului şi/sau asigurarea respectării condiţiilor şi cerinţelor speciale pentru excluderea prejudicierii drepturilor,
intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor, mediului înconjurător şi securităţii statului (în redacţia Legii Nr.281-
XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 5. Politica statului în domeniul reglementării
prin licenţiere a activităţii de întreprinzător
(1) Politica statului în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător este promovată de
Ministerul Economiei şi Comerţului.
(2) În scopul realizării activităţilor atribuite conform prezentei legi în competenţa Ministerului Economiei şi
Comerţului, acesta îndeplineşte următoarele atribuţii:
38
a) monitorizează modul de implementare a prezentei legi de către autorităţile de licenţiere şi prezintă
semestrial rapoarte în acest sens Parlamentului şi Guvernului;
b) generalizează experienţa din domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, elaborează
şi promovează propuneri privind perfecţionarea legislaţiei în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de
întreprinzător, în conformitate cu principiile stabilite în Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la
principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător;
c) verifică şi avizează rapoartele privind analiza impactului de reglementare a proiectelor de acte normative ce
vizează reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, cu consultarea obligatorie a sectorului privat.
(3) Autorităţile de licenţiere, stabilite în prezenta lege, participă la promovarea politicii statului şi îndeplinesc
atribuţiile respective în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător în limitele prevederilor
prezentei legi, precum şi ale legilor ce reglementează expres activităţile licenţiate (în redacţia Legilor Nr.130-XVI
din 7 iunie 2007; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 6. Autorităţile de licenţiere
(1) Autorităţile de licenţiere sînt:
a) Camera de Licenţiere;
b) Banca Naţională a Moldovei;
c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei;
f) Consiliul Coordonator al Audiovizualului.
(2) Autorităţile de licenţiere reglementează prin licenţiere genurile de activitate conform competenţelor
stabilite la art.8 (în redacţia Legilor Nr.262-XVI din 27 octombrie 2005; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 7. Camera de Licenţiere
(1) Camera de Licenţiere, denumită în continuare Cameră, este o autoritate a administraţiei publice centrale,
are statut de persoană juridică şi dispune de ştampilă cu stema de stat şi cu denumirea sa. Camera îşi desfăşoară
activitatea pe baza regulamentului aprobat de Guvern.
(2) În scopul realizării activităţilor atribuite conform prezentei legi în competenţa Camerei, aceasta
îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) eliberează, reperfectează, reînnoieşte licenţele, eliberează copii şi duplicate ale acestora, realizează acţiunile
prevăzute de lege pentru suspendarea, retragerea, recunoaşterea nevalabilităţii licenţelor;
b) organizează controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere;
c) asigură verificarea corespunderii solicitantului condiţiilor de licenţiere;
d) remite prescripţii privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere;
e) ţine dosarele de licenţiere şi registrul de licenţiere;
f) comandă şi păstrează formularele de licenţă;
g) generalizează experienţa din domeniul de competenţă şi prezintă Guvernului propunerile respective;
h) prezintă Guvernului dări de seamă anuale privind activitatea sa.
(3) Deciziile Camerei pot fi contestate în instanţa judecătorească (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14
decembrie 2007).
Articolul 8. Genurile de activitate supuse reglementării
prin licenţiere
(1) Se supun reglementării prin licenţiere următoarele genuri de activitate:
a) de către Camera de Licenţiere:
1) activitatea de audit;
2) activitatea de evaluare a bunurilor imobile şi/sau de efectuare a expertizei mărfurilor;
3) activitatea burselor de mărfuri;
4) activitatea în domeniul asigurărilor (reasigurărilor); activitatea de gestionare a activelor fondurilor nestatale
de pensii (pînă la 1 octombrie 2008);
5) activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut (pînă la 1 octombrie 2008);
6) activitatea cu metale preţioase şi pietre preţioase; funcţionarea caselor de amanet;
7) activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor,
exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţii sportive;
8) importul şi comercializarea angro a alcoolului etilic, a băuturilor alcoolice şi a berii importate;
9) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a berii;
10) importul şi comercializarea angro a articolelor din tutun; importul şi prelucrarea industrială a tutunului
şi/sau comercializarea angro a tutunului fermentat;
11) proiectarea plantaţiilor pomicole, bacifere şi viticole; producerea şi/sau comercializarea seminţelor,
materialului de înmulţire şi săditor;
39
12) producerea, păstrarea şi comercializarea materialului biologic de prăsilă (animale, material seminal,
embrioni, ovule, icre şi lavre de peşte, ouă de pasăre şi ouă de viermi de mătase) destinat reproducerii;
13) activitatea farmaceutică veterinară şi/sau asistenţa veterinară (cu excepţia activităţii desfăşurate de
serviciul veterinar de stat);
14) importul şi/sau comercializarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor;
15) transportul auto de călători în folos public; transportul auto internaţional de mărfuri;
16) activitatea de proiectare pentru toate categoriile de construcţii, urbanism, instalaţii şi reţele tehnico-
edilitare, reconstrucţii, restaurări;
17) construcţiile de clădiri şi/sau construcţii inginereşti, instalaţii şi reţele tehnico-edilitare, reconstrucţiile,
consolidările, restaurările;
18) extragerea zăcămintelor minerale şi/sau producerea şi îmbutelierea apelor minerale şi naturale potabile;
19) lucrările de foraj (cu excepţia prospecţiunilor tehnice în construcţie);
20) activitatea topogeodezică şi cartografică;
21) colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum şi exportul resturilor şi deşeurilor de metale
feroase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată;
22) activităţile nucleare şi radiologice, cu utilizarea surselor radioactive, ce se raportă la categoriile I-III (în
redacţia Legii Nr.115-XVI din 22 mai 2008);
23) importul şi/sau fabricarea, depozitarea, comercializarea angro a substanţelor şi materialelor chimice toxice,
articolelor şi produselor chimice de menaj; producerea, importul şi/sau exportul, reexportul substanţelor care
distrug stratul de ozon, precum şi al echipamentelor şi produselor ce conţin asemenea substanţe;
24) confecţionarea şi distrugerea ştampilelor;
25) activitatea particulară de detectiv sau de pază;
26) montarea şi/sau reglarea, asistenţa tehnică a sistemelor automate de semnalizare şi de stingere a
incendiilor, precum şi de protecţie a clădirilor împotriva fumului şi de înştiinţare în caz de incendiu;
27) importul şi/sau exportul, comercializarea armamentului şi muniţiilor, repararea armelor organice, sportive
şi/sau de vînătoare, de tir, de instrucţie, de decoraţie, de colecţie şi de autoapărare;
28) importul, depozitarea şi/sau folosirea materialelor explozive (inclusiv a materialelor pirotehnice);
efectuarea lucrărilor de dinamitare;
29) importul, exportul, proiectarea, producerea şi comercializarea mijloacelor criptografice şi tehnice de
protecţie a informaţiei, mijloacelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei; prestarea serviciilor în
domeniul protecţiei criptografice şi tehnice a informaţiei (cu excepţia activităţii desfăşurate de autorităţile publice
învestite cu acest drept prin lege) (în redacţia Legii Nr.181-XVI din 10 iulie 2008, în vigoare 1 noiembrie 2008);
30) activitatea farmaceutică, inclusiv cu folosirea preparatelor narcotice şi/sau psihotrope, desfăşurată de
întreprinderile şi/sau instituţiile farmaceutice; importul şi/sau producerea articolelor de parfumerie şi cosmetică;
31) fabricarea, comercializarea, asistenţa tehnică, repararea şi verificarea articolelor de tehnică şi optică
medicală;
32) acordarea asistenţei medicale de către instituţiile medico-sanitare private;
33) activitatea în domeniul geneticii, microbiologiei şi activităţile incluse în clasele III şi IV de risc,
desfăşurate cu organisme modificate genetic;
34) activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor în ţară şi/sau în străinătate;
35) activitatea de turism;
36) activitatea instituţiilor de învăţămînt privat de toate nivelurile, treptele şi formele; învăţămîntul
complementar (extraşcolar) şi/sau pentru adulţi, cu excepţia celui finanţat de la bugetul public naţional;
37) activitatea de depozitare a cerealelor cu eliberarea certificatelor de depozit pentru cereale;
38) activitatea magazinelor duty-free, inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic;
39) activitatea de broker vamal;
b) de către Banca Naţională a Moldovei:
40) activitatea instituţiilor bancare şi unităţilor de schimb valutar;
c) de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare:
41) activitatea în domeniul asigurărilor (reasigurărilor); activitatea de gestiune a activelor fondurilor nestatale
de pensii (începînd cu 1 octombrie 2008);
42) activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut (începînd cu 1 octombrie 2008);
43) activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare;
44) activitatea birourilor istoriilor de credit;
d) de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică:
45) importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat
la staţiile de alimentare;
46) producerea energiei electrice; transportul energiei electrice şi/sau activitatea de dispecerat central;
distribuţia energiei electrice; furnizarea energiei electrice la tarife reglementate sau nereglementate;
47) producerea şi/sau stocarea gazelor naturale; transportul gazelor naturale; distribuţia şi/sau furnizarea
gazelor naturale la tarife reglementate sau nereglementate;
40
e) de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei:
48) utilizarea frecvenţelor sau canalelor radio şi/sau a resurselor de numerotare în scopul furnizării reţelelor
şi/sau serviciilor de comunicaţii electronice;
49) furnizarea serviciilor de elaborare, întreţinere şi implementare a produselor program, echipamentelor şi
sistemelor informatice de importanţă statală;
50) furnizarea serviciilor de proiectare, elaborare, implementare a sistemelor şi resurselor informaţionale
automatizate de importanţă statală (crearea bazelor de date, exploatarea acestora şi serviciile privind furnizarea
informaţiei) şi serviciilor de asigurare a funcţionării acestora;
f) de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului:
51) activitatea de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe cale radioelectrică terestră şi/sau prin
orice alte mijloace de telecomunicaţii decît cele radioelectrice terestre.
(2) Genurile de activitate neindicate la alin.(1) se desfăşoară fără licenţe sau fără alte acte administrative cu
efect similar, cu excepţia autorizaţiilor, stabilite expres prin lege, pentru confirmarea unor cerinţe tehnice, norme
separate sub un anumit aspect.
(2
1
) Licenţa pentru comercializarea resturilor şi deşeurilor de metale feroase şi neferoase, de baterii de
acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată, către agenţii economici aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova
care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, precum şi pentru exportul acestora se eliberează pe bază de
concurs, conform regulamentului aprobat de Guvern (introdus prin Legea Nr.313-XVI din 26 decembrie).
(3) Introducerea reglementării prin licenţiere pentru alte genuri de activitate este posibilă numai prin
modificarea şi completarea listei genurilor de activitate supuse reglementării prin licenţiere, stabilite la alin.(1) (în
redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.262-XVI din 27 octombrie 2005;
Nr.34-XVI din 24 februarie 2006; Nr.63-XVI din 16 martie 2007; Nr.202-XVI din 26 iulie 2007; Nr.281-XVI din
14 decembrie 2007).
Articolul 9. Conţinutul licenţei
(1) Formularele de licenţă sînt documente de strictă evidenţă. Formularele tipizate au serie şi numerotare
continuă. Tipul formularului de licenţă şi al anexei la aceasta se aprobă de Guvern.
(2) Licenţa conţine:
a) denumirea autorităţii de licenţiere;
b) seria, numărul şi data eliberării licenţei;
c) denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă, întreprindere sau
organizaţie, persoană juridică sau fizică ori numele, prenumele şi adresa titularului de licenţă persoană fizică;
d) data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei, IDNO al întreprinderii
sau al organizaţiei ori seria şi numărul buletinului de identitate, IDNP al persoanei fizice (în redacţia Legii Nr.281-
XVI din 14 decembrie 2007);
e) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa;
f) termenul de valabilitate a licenţei;
g) semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia autentificată prin aplicarea
ştampilei acestei autorităţi (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
(3) Anexa la licenţă este parte integrantă a acesteia şi conţine toate condiţiile de licenţiere.
Articolul 10. Documentele necesare pentru obţinerea
licenţei
(1) Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana împuternicită de acesta
sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă personal, prin scrisoare recomandată sau prin
poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătură digitală) o declaraţie de modelul stabilit de
această autoritate, semnată de persoana care depune declaraţia, ce conţine:
a) denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO al întreprinderii sau al organizaţiei ori numele,
prenumele, adresa şi IDNP al persoanei fizice;
b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă intenţionează să
obţină licenţă;
c) asumarea pe propria răspundere de către solicitantul de licenţă a responsabilităţii pentru respectarea
condiţiilor de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă şi pentru veridicitatea
documentelor prezentate.
(2) La declaraţia pentru eliberarea licenţei se anexează:
a) copia de pe certificatul de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei ori de pe buletinul de identitate
al persoanei fizice;
b) documentele suplimentare în conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementează activitatea
licenţiată pentru care se solicită licenţa. Documentele pot fi însoţite şi de copii pe suport electronic.
(3) Solicitarea altor documente decît cele prevăzute de prezentul articol se interzice.
(4) Documentele se depun în original sau în copie. Datele din documentele şi informaţiile depuse se verifică
prin procedura ghişeului unic.
41
(5) Declaraţia pentru eliberarea licenţei şi documentele anexate la ea se înregistrează conform borderoului, a
cărui copie se expediază (se înmînează) solicitantului de licenţă, cu menţiunea privind data înregistrării
declaraţiei, autentificată prin semnătura persoanei responsabile a autorităţii de licenţiere.
(6) Declaraţia pentru eliberarea licenţei nu se înregistrează în cazul în care:
a) aceasta a fost depusă (semnată) de o persoană care nu are atribuţiile respective;
b) documentele au fost perfectate cu încălcarea cerinţelor prezentului articol.
(7) Despre refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul de licenţă este informat în
scris în cel mult 3 zile lucrătoare din ziua adresării, indicîndu-se temeiurile refuzului.
(8) După înlăturarea cauzelor ce au servit temei pentru refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea
licenţei, solicitantul de licenţă poate depune o nouă declaraţie, care se examinează în modul stabilit (în redacţia
Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 11. Decizia privind eliberarea licenţei sau
privind respingerea declaraţiei pentru
eliberarea licenţei
(1) Autoritatea de licenţiere, în baza declaraţiei pentru eliberarea licenţei şi documentelor anexate, adoptă
decizia privind eliberarea licenţei sau privind respingerea declaraţiei în cel mult 5 zile lucrătoare de la data
înregistrării acesteia.
(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), în cazurile expres stabilite de legile care reglementează activitatea
licenţiată respectivă, poate fi stabilit un termen mai mare pentru adoptarea de către autoritatea de licenţiere a
deciziei privind eliberarea licenţei sau privind respingerea declaraţiei pentru eliberarea licenţei.
(3) Informaţia despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei se comunică solicitantului cel tîrziu în ziua
lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.
(4) Temei pentru respingerea declaraţiei pentru eliberarea licenţei este depistarea de către autoritatea de
licenţiere a datelor neveridice în documentele prezentate de către solicitantul de licenţă.
(5) În caz de respingere a declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul poate depune o nouă declaraţie
după înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru respingerea declaraţiei precedente.
(6) Licenţa se consideră eliberată dacă autoritatea de licenţiere nu răspunde solicitantului de licenţă în
termenele prevăzute de lege. După expirarea termenului cumulativ stabilit pentru înştiinţarea despre refuzul
înregistrării declaraţiei pentru eliberarea licenţei, despre respingerea acesteia sau despre adoptarea deciziei privind
eliberarea licenţei, cu condiţia lipsei unei comunicări scrise despre temeiurile refuzului înregistrării şi/sau
respingerii declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul de licenţă poate desfăşura activitatea pentru care a
solicitat licenţa.
(7) În cazul survenirii situaţiei prevăzute la alin.(6), autoritatea de licenţiere perfectează licenţa în condiţiile
art.14 alin.(1).
(8) Procedura aprobării tacite, prevăzute la alin.(6), se aplică tuturor licenţelor, cu excepţia celor emise de
autorităţile de reglementare din sectorul financiar (bancar şi nebancar), în domeniul activităţilor care vizează
regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozibililor.
(9) Răspunsul negativ, dat în termenele prevăzute de lege, nu echivalează cu aprobarea tacită (în redacţia Legii
Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 12. Sfera de acţiune a licenţei
(1) Licenţele eliberate de autorităţile de licenţiere indicate în prezenta lege sînt valabile pe întreg teritoriul
Republicii Moldova dacă legile care reglementează activitatea licenţiată respectivă nu prevăd limitări teritoriale.
(2) Licenţele obţinute în Republica Moldova sînt valabile şi peste hotarele ei în conformitate cu acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(3) Licenţele eliberate de autorităţile de licenţiere din străinătate sînt valabile şi pe teritoriul Republicii
Moldova în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte (în redacţia Legii
Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 13. Termenul de valabilitate a licenţei
(1) Pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.1)-3), 6)-39) şi 45), licenţa se eliberează pe un
termen de 5 ani, cu excepţiile menţionate la alin.(2) şi (3).
(2) Pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.7), 8) şi 10), licenţa se eliberează pe un termen de
un an.
(3) Pentru genul de activitate indicat la art.8 alin.(1) pct.9), licenţa se eliberează pe un termen de 3 ani, cu
indicarea anuală în conţinutul acesteia a termenului pentru care s-a achitat taxa de licenţă.
(4) Pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.46) şi 47), licenţa se eliberează pe un termen de 25
de ani.
(5) Pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.4), 5), 40)-44) şi 48)-51), termenul de valabilitate a
licenţei se stabileşte prin legile care reglementează activitatea licenţiată respectivă (în redacţia Legilor Nr.262-
XVI din 27 octombrie 2005; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 14. Eliberarea licenţei
(1) Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii documentului care confirmă
42
achitarea taxei pentru eliberarea licenţei. Menţiunea despre data primirii documentului, care confirmă achitarea
taxei pentru eliberarea licenţei, se face pe borderoul documentelor primite de la solicitantul de licenţă.
(2) Dacă solicitantul, în termen de 30 de zile de la data la care i s-a expediat (înmînat) înştiinţarea despre
adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei, nu a prezentat nemotivat documentul ce confirmă achitarea taxei
pentru eliberarea acesteia sau nu s-a prezentat pentru a i se elibera licenţa perfectată, autoritatea de licenţiere este
în drept să anuleze decizia privind eliberarea licenţei sau să adopte decizia privind recunoaşterea licenţei ca fiind
nevalabilă.
(3) În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de activitate indicat în licenţă după
expirarea termenului ei de valabilitate, acesta este în drept să solicite prelungirea termenului de valabilitate a
licenţei pe termenele prevăzute la art.13, cu achitarea taxei pentru licenţă, stabilite conform legii, pentru perioada
ulterioară. În acest caz, pe licenţă se va aplica menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate, cu
indicarea termenului nou. Menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate poate fi aplicată pe licenţă pînă
la expirarea termenului anterior de valabilitate a licenţei. În acest caz, termenul nou de valabilitate a licenţei va
curge din ultima zi calendaristică în care a expirat termenul anterior de valabilitate a acesteia.
(4) Titularul de licenţă nu este în drept să transmită licenţa sau copia de pe aceasta altei persoane (în redacţia
Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 15. Reperfectarea licenţei
(1) Temeiurile pentru reperfectarea licenţei sînt schimbarea denumirii titularului de licenţă şi modificarea altor
date ce se conţin în licenţă.
(2) La apariţia temeiurilor pentru reperfectarea licenţei titularul acesteia este obligat, în termen de 10 zile
lucrătoare, să depună la autoritate de licenţiere o cerere de reperfectare a licenţei împreună cu licenţa care necesită
reperfectare şi documentele (sau copiile de pe acestea, cu prezentarea originalelor pentru verificare), ce confirmă
modificările în cauză.
(3) Autoritatea de licenţiere, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de reperfectare a
licenţei şi a documentelor anexate la ea, adoptă decizia privind reperfectarea licenţei şi o comunică solicitantului.
Licenţa reperfectată se eliberează pe acelaşi formular sau, după caz, pe un formular nou, ţinîndu-se cont de
modificările indicate în cerere; totodată se eliberează copiile necesare de pe această licenţă (în redacţia Legii
Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
(3
1
) Licenţa se consideră reperfectată dacă autoritatea de licenţiere nu-i comunică solicitantului de licenţă
decizia în termenul prevăzut la alin.(3). După expirarea termenului de adoptare a deciziei privind reperfectarea
licenţei şi în lipsa unei comunicări în scris privind respingerea cererii de reperfectare a licenţei, se consideră că
licenţa a fost reperfectată (introdus prin Legea Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
(4) Termenul de valabilitate a licenţei reperfectate nu poate depăşi termenul de valabilitate indicat în licenţa
precedentă.
(5) La reperfectarea licenţei, în cazul în care licenţa reperfectată se eliberează pe un formular nou, autoritatea
de licenţiere adoptă decizia despre recunoaşterea nevalabilităţii licenţei precedente, introducînd modificările
respective în registrul de licenţiere, nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.
(6) În perioada examinării cererii privind reperfectarea licenţei titularul acesteia îşi poate continua activitatea
în baza unui certificat eliberat de autoritate de licenţiere.
(7) Licenţa care nu a fost reperfectată în termenul stabilit nu este valabilă.
(Conform Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007 în textul articolului 15, cuvîntul "Cameră" se înlocuieşte
cu cuvintele "autoritate de licenţiere").
Articolul 16. Modificarea datelor indicate în
documentele anexate la declaraţia
pentru eliberarea licenţei
Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze autoritatea de licenţiere despre toate modificările datelor indicate
în documentele anexate la declaraţia pentru eliberarea licenţei. Înştiinţarea se prezintă la autoritatea de licenţiere,
în persoană, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu
semnătură digitală), în termen de 10 zile de la survenirea modificărilor, împreună cu documentele (sau copiile de
pe acestea) ce confirmă modificările în cauză (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 17. Eliberarea duplicatului licenţei
(1) Drept temei pentru eliberarea duplicatului licenţei serveşte pierderea sau deteriorarea acesteia.
(2) În caz de pierdere a licenţei, titularul acesteia este obligat, în decurs de 15 zile lucrătoare, să depună la
autoritatea de licenţiere, în persoană, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică, o cerere de eliberare a
duplicatului licenţei.
(3) În cazul în care licenţa este deteriorată şi nu poate fi folosită, titularul acesteia depune la autoritatea de
licenţiere, împreună cu licenţa deteriorată, o cerere de eliberare a duplicatului acesteia.
(4) Autoritatea de licenţiere este obligată să elibereze duplicatul licenţei în termen de 3 zile lucrătoare de la
data depunerii cererii de eliberare a duplicatului licenţei.
43
(5) Termenul de valabilitate a duplicatului licenţei nu poate depăşi termenul indicat în licenţa pierdută sau
deteriorată.
(6) În caz de eliberare a duplicatului licenţei, autoritatea de licenţiere adoptă decizia de anulare a licenţei
pierdute sau deteriorate, cu introducerea modificărilor respective în registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua
lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.
(7) În perioada de examinare a cererii de eliberare a duplicatului licenţei, titularul acesteia îşi poate desfăşura
activitatea pe baza unui certificat eliberat de autoritatea de licenţiere (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14
decembrie 2007).
Articolul 18. Taxa pentru licenţă
(1) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.1)-3), 6)-39) şi 45)-
47) este de 2500 lei, cu excepţiile prevăzute la alin.(2)-(4). Taxa pentru eliberarea licenţei pentru unităţile
farmaceutice din localităţile rurale este de 1800 lei.
(2) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.7)-10) şi 45) se
achită anual conform anexei la prezenta lege.
(3) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.9) se achită separat
pentru fiecare an de valabilitate a licenţei: la eliberarea licenţei şi la expirarea fiecărui an din data eliberării
licenţei - conform taxei anuale stabilite în anexa la prezenta lege. În acelaşi mod se achită şi taxa pentru copia de
pe licenţă ce confirmă dreptul filialei sau al altei subdiviziuni separate a titularului de licenţă de a desfăşura
activitatea în baza licenţei obţinute.
(4) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genul de activitate indicat la art.8 alin.(1) pct.37) nu se percepe.
(5) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.4), 5), 40)-44) şi
48)-51) se stabileşte prin legile care reglementează genul respectiv de activitate licenţiat.
(6) Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta se stabileşte în proporţie de 10 la
sută din taxa pentru eliberarea acesteia, dar nu mai mult de 450 de lei, iar a duplicatului licenţei - de 450 de lei.
Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta nu se percepe la includerea şi/sau
excluderea unităţilor de transport în/din anexa la licenţă pentru genul de activitate indicat la art.8 alin.(1) pct.15).
(7) Sumele taxelor pentru eliberarea, reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta pentru
genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.1)-3) şi 6)-39) se varsă la bugetul de stat.
(8) Sumele taxelor pentru eliberarea, reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta pentru
genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.4), 5) şi 40)-51) se varsă la bugetul de stat sau la bugetele
autorităţilor de licenţiere competente în conformitate cu legile care reglementează genul respectiv de activitate
licenţiat (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.262-XVI din 27
octombrie 2005; Nr.34-XVI din 24 februarie 2006; Nr.291-XVI din 6 octombrie 2006; Nr.281-XVI din 14
decembrie 2007).
Articolul 19. Controlul în domeniul licenţierii
(1) Autoritatea de licenţiere are obligaţia de a controla respectarea condiţiilor de licenţiere a activităţilor pentru
care eliberează licenţe.
(2) La efectuarea controlului respectării condiţiilor de licenţiere, autoritatea de licenţiere va ţine cont de
următoarele principii:
a) legalitatea şi respectarea competenţei stabilite de lege;
b) neadmiterea aplicării sancţiunilor care nu sînt stabilite de lege;
c) tratarea dubiilor, apărute la aplicarea legislaţiei, în favoarea titularului de licenţă;
d) efectuarea cheltuielilor de control din contul statului;
e) prescrierea recomandărilor pentru înlăturarea încălcărilor constatate în urma controlului;
f) dreptul de a ataca acţiunile autorităţii de licenţiere.
(3) Controalele planificate asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere se efectuează
de către autoritatea de licenţiere cel mult o dată în decursul anului calendaristic, cu cooptarea, după caz, a
reprezentanţilor instituţiilor cu funcţii de reglementare şi de control, conform competenţei.
(4) Controalele inopinate se efectuează numai în temeiul unei sesizări scrise din partea instituţiilor cu funcţii
de reglementare şi de control privind încălcarea de către titularul de licenţă a condiţiilor de licenţiere sau în scopul
de a verifica îndeplinirea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.
(5) Prin derogare de la prevederile alin.(4), în cazurile şi conform procedurilor expres stabilite de legile care
reglementează genul respectiv de activitate licenţiat, controalele inopinate ale respectării condiţiilor de licenţiere
pot fi efectuate de către autoritatea de licenţiere competentă şi în baza autosesizării sau în temeiul sesizării scrise,
depuse conform prevederilor legislaţiei cu privire la protecţia consumatorilor.
(6) La efectuarea controlului asupra respectării condiţiilor de licenţiere, titularul de licenţă prezintă informaţia
şi documentele relevante scopului controlului şi asigură condiţiile pentru efectuarea acestuia.
(7) În baza rezultatelor controlului se întocmeşte un act în 2 exemplare, unul dintre care se expediază
(înmînează) titularului de licenţă, iar al doilea se păstrează la autoritatea de licenţiere. În caz de dezacord cu
rezultatele controlului efectuat, titularul de licenţă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii actului de
control, poate prezenta în scris argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare.
44
(8) În cazul în care se depistează încălcări ale condiţiilor de licenţiere, autoritatea de licenţiere, în termen de 15
zile lucrătoare de la data întocmirii actului de control, emite prescripţia privind lichidarea încălcărilor, cuprinzînd
recomandările privind modul de remediere a tuturor deficienţelor identificate, precum şi avertizarea despre
posibila suspendare sau retragere a licenţei dacă încălcările depistate nu vor fi lichidate în termenul stabilit.
(9) Titularul de licenţă, primind prescripţia privind lichidarea încălcărilor condiţiilor de licenţiere, este obligat,
în termenul indicat în prescripţie, să prezinte autorităţii de licenţiere informaţia privind lichidarea încălcărilor.
(10) În caz de depistare a încălcărilor condiţiilor de licenţiere, instituţiile cu funcţii de reglementare şi de
control, sînt obligate să sesizeze autoritatea de licenţiere, prezentîndu-i documentele constatatoare. Autoritatea de
licenţiere, în baza documentelor prezentate, verifică respectarea condiţiilor de licenţiere şi emite, după caz, în
termen de 15 zile lucrătoare, prescripţia privind lichidarea încălcărilor condiţiilor de licenţiere, conform
prevederilor alin.(8) (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 20. Sistarea temporară şi reluarea valabilităţii
licenţei
(1) Licenţa poate fi sistată temporar în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de
reglementare a activităţii de întreprinzător.
(2) Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege pentru sistarea temporară a licenţei servesc:
a) cererea titularului de licenţă privind sistarea acesteia;
b) neachitarea anuală sau trimestrială, în termenul stabilit, a taxei pentru licenţă;
c) nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a cererii de eliberare a duplicatului
licenţei pierdute sau deteriorate;
d) desfăşurarea de către filială şi/sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă a activităţii licenţiate
fără copia autorizată de pe licenţă, în cazurile cînd obligativitatea obţinerii copiilor autorizate de pe licenţă este
stabilită prin lege.
(3) Decizia privind sistarea temporară a licenţei se aduce la cunoştinţă titularului de licenţă în termen de 3 zile
lucrătoare de la data emiterii ei. Termenul de sistare temporară a licenţei nu poate depăşi 2 luni.
(4) Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze în scris autoritatea de licenţiere despre înlăturarea
circumstanţelor care au dus la sistarea temporară a licenţei.
(5) Decizia privind reluarea valabilităţii licenţei se aduce la cunoştinţă titularului de licenţă în termen de 3 zile
lucrătoare de la data emiterii ei.
(6) Termenul de valabilitate a licenţei nu se prelungeşte pe perioada de sistare temporară a acesteia (în redacţia
Legilor Nr.130-XVI din 7 iunie 2007; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 21. Retragerea licenţei
(1) Licenţa poate fi retrasă în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de
reglementare a activităţii de întreprinzător.
(2) Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii licenţei servesc:
a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia;
b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de licenţiere;
d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei persoane în scopul desfăşurării
genului de activitate licenţiat;
e) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la sistarea temporară a licenţei;
f) nerespectarea în mod repetat a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.
(3) Licenţa se retrage şi în alte cazuri prevăzute expres de legile ce reglementează genul de activitate licenţiat.
(4) Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei se înscrie în registrul licenţelor
nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.
(5) În cazul retragerii licenţei, taxa pentru licenţă nu se restituie.
(6) Titularul de licenţă este obligat, în decurs de 10 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei de retragere a
licenţei, să depună la autoritatea de licenţiere licenţa retrasă (în redacţia Legilor Nr.262-XVI din 27 octombrie
2005; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 22. Lucrările de secretariat în domeniul
licenţierii
(1) Autoritatea de licenţiere formează un dosar de licenţiere pentru fiecare întreprindere, organizaţie, persoană
fizică care a depus declaraţia pentru eliberarea licenţei, iar pe fiecare gen de activitate licenţiat se ţine registrul de
evidenţă a declaraţiilor şi a licenţelor eliberate.
(2) În dosarul de licenţiere se păstrează toate documentele primite de la titularul de licenţă, precum şi copiile
de pe deciziile şi prescripţiile autorităţii de licenţiere, ce se referă la acesta.
(3) Registrul de evidenţă a declaraţiilor şi licenţelor eliberate conţine datele despre solicitantul de licenţă, data
primirii documentelor, data şi numărul deciziilor adoptate de autoritatea de licenţiere, data eliberării licenţei şi
semnătura persoanei care a primit licenţa.
(4) Autoritatea de licenţiere formează şi ţine registrul de licenţiere, separat, pentru fiecare gen de activitate
43
licenţiat.
(5) În registrul de licenţiere se indică:
a) datele despre titularul de licenţă;
b) genul de activitate licenţiat;
c) data şi numărul deciziei privind eliberarea licenţei;
d) seria, numărul şi data eliberării licenţei;
e) termenul de valabilitate a licenţei;
f) informaţia privind reperfectarea licenţei, eliberarea copiilor şi duplicatelor de pe aceasta;
g) temeiurile, data şi numărul prescripţiei privind înlăturarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere;
h) temeiurile, data şi numărul deciziei privind sistarea temporară şi reluarea valabilităţii licenţei;
i) temeiurile, data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei;
j) temeiurile, data şi numărul deciziei privind declararea licenţei ca fiind nevalabilă.
(6) Informaţia cuprinsă în registrele de licenţiere este transparentă şi accesibilă prin Internet (în redacţia Legii
Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 23. Dispoziţii finale şi tranzitorii
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 6 luni de la data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în corespundere cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;
va asigura reexaminarea şi anularea de către ministere şi departamente a actelor lor normative care contravin
prezentei legi;
va adopta actele normative necesare pentru realizarea prezentei legi.
(3) Licenţele eliberate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi se consideră valabile pînă la expirarea
termenului acestora.
(4) Licenţele pentru efectuarea genurilor de activitate neprevăzute în prezenta lege se declară ca fiind
nevalabile.
(5) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.332-XIV din 26 martie 1999 privind acordarea de
licenţe pentru unele genuri de activitate se abrogă.
(6) Provizoriu, pînă la 31 decembrie 2003, data liberalizării complete a pieţei serviciilor de telecomunicaţie,
serviciile de telefonie fixă locală, prevăzute la art.8 alin.(1) pct.51), vor fi prestate de operatori în toate zonele
ţării, cu excepţia municipiului Chişinău şi a centrelor raionale, rezervate operatorului naţional de telecomunicaţii -
Societatea pe Acţiuni "Moldtelecom".
(7) Guvernul va revizui condiţiile de licenţiere şi lista documentelor suplimentare necesare pentru obţinerea
licenţelor la genurile de activitate care au fost modificate.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC
_____________________________
* Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 - Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 1998, nr.26-27, art.176.
Modificată şi completată prin Legile:
13) Nr.87-XV din 25.03.2004 - Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.64-66, art.348;
14) Nr.176-XV din 03.06.2004 - Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.108-111, art.572;
15) Nr.214-XV din 24.06.2004 - Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.132-137, art.698.
Anexă
(în redacţia Legii
Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007)
Taxa de licenţă pentru anumite genuri de activitate
(în redacţia Legii Nr.154-XVI din 21 iulie 2005,
în vigoare 1 ianuarie 2006)
Genul de activitate Cuantumul taxei,
în lei
1. Activitatea în domeniul jocurilor de noroc:
a) exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, cu excepţia celor
indicate la lit.b)
7200 pentru fiecare unitate
b) exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti de tipul American
Roulette
40000 pentru fiecare unitate
46
c) depunerea mizelor la competiţii sportive şi de altă natură 14% din suma totală a mizelor
acceptate
d) organizarea şi desfăşurarea loteriilor:
- momentane 14% din costul total anunţat
al biletelor de loterie
- cifrice 14% din costul total al biletelor
de loterie vîndute
e) întreţinerea cazinourilor 180000 pentru fiecare masă
de joc
2. Fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a berii:
a) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic rafinat 40000
b) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic şi a
producţiei alcoolice
20000
c) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a berii 20000
3. Importul şi comercializarea angro a alcoolului etilic, a băuturilor alcoolice şi a berii importate:
a) importul alcoolului etilic 40000
b) importul şi comercializarea angro a băuturilor alcoolice importate 40000
c) importul şi comercializarea angro a berii importate 40000
4. Importul şi comercializarea angro a articolelor din tutun; importul şi prelucrarea industrială a
tutunului şi/sau comercializarea angro a tutunului fermentat:
a) importul articolelor din tutun 20000
b) importul şi prelucrarea industrială a tutunului şi/sau comercializarea angro a
tutunului fermentat
20000
c) fabricarea şi comercializarea angro a articolelor din tutun 20000
d) comercializarea angro a articolelor din tutun 20000
5. Importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului
lichefiat la staţiile de alimentare:
a) importul şi comercializarea angro a benzinei şi motorinei 200000
b) importul şi comercializarea angro a gazului lichefiat 200000
c) comercializarea cu amănuntul a benzinei şi motorinei la staţiile de
alimentare, pentru fiecare staţie amplasată:
- în municipii, centre raionale, oraşe, de-a lungul drumurilor naţionale 20000
- în localităţi săteşti, de-a lungul drumurilor, cu excepţia drumurilor naţionale 10000
d) comercializarea cu amănuntul a gazului lichefiat la staţiile de alimentare,
pentru fiecare staţie
10000
Notă:
1. În cazul majorării numărului de automate de joc cu cîştiguri băneşti sau de mese de joc existente la
momentul eliberării licenţei, taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc se va
stabili în funcţie de numărul de luni rămase pînă la expirarea termenului de valabilitate al licenţei.
2. Taxa de eliberare a licenţei reperfectate pentru activitatea legată de jocurile de noroc şi a copiei de pe
aceasta se stabileşte în mărime de 2250 lei, iar de eliberare a duplicatului licenţei - în mărime de 10000 lei (în
redacţia Legii Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006).
3. Taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc (exploatarea automatelor de joc
cu cîştiguri băneşti, desfăşurarea loteriilor momentane şi întreţinerea cazinourilor) poate fi achitată trimestrial, în
rate egale, pînă la data de 25 a ultimei luni din trimestrul de gestiune.
4. Taxa anuală pentru licenţă la comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere (pentru fiecare staţie)
poate fi achitată trimestrial, în rate egale.
(Conform Legii Nr.262-XVI din 27 octombrie 2005 în anexă, la punctul 1 din tabel şi la punctele 1, 2 şi 3 din
notă, cuvintele "legată de jocurile" se substituie prin cuvintele "în domeniul jocurilor", iar la punctul 3 din tabel,
cuvîntul "băuturilor" se substituie prin cuvîntul "producţiei").
47
PRIVIND APROBAREA TARIFELOR LA SERVICIILE CU PLATĂ, PRESTATE DE CAMERA
ÎNREGISTRĂRII DE STAT A MINISTERULUI DEZVOLTĂRII INFORMAŢIONALE
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
Nr. 926 din 12 iulie 2002
(Monitorul Oficial, 18 iulie 2002, nr.103-105, p. II, art. 1039)
Întru executarea articolului 4 din Legea nr.220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a
persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.184-187,
art. 711), Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.718 din 16 iunie
2008):
1. Se aprobă tarifele la serviciile cu plată, prestate de Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării
Informaţionale, conform anexei nr.1.
2. Plăţile pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi (sau) întreprinzătorilor individuali, furnizarea
informaţiei din Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali şi
prestarea altor servicii în acest domeniu se achită concomitent cu depunerea cererii respective la oficiul teritorial
al Camerei Înregistrării de Stat, cu excepţia celor prevăzute la punctul 5 compartimentul II al anexei nr.1, pentru
care plata se efectuează în modul stabilit în contract.
3. Nu se percep plăţi pentru furnizarea informaţiei din Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de
stat al întreprinzătorilor individuali de la autorităţile administraţiei publice, organele de control şi de drept.
4. Se stabileşte că plata pentru furnizarea informaţiei din Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de
stat al întreprinzătorilor individuali şi prestarea altor servicii în domeniul înregistrării de stat a persoanelor juridice
şi (sau) întreprinzătorilor individuali se restituie integral sau parţial, la cererea plătitorului.
La cererea de restituire a plăţii se anexează actele în temeiul cărora se solicită restituirea.
Plata se restituie dacă cererea de restituire va fi depusă la Camera Înregistrării de Stat în termen de cel mult
şase luni din ziua efectuării plăţii.
5. Se abrogă unele hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova, conform anexei nr.2.
(Conform Hotărîrii Guvernului Nr.915 din 30 august 2005:
în titlul şi textul hotărîrii, precum şi în anexa nr.1, sintagma "Camera Înregistrării de Stat a Departamentului
Tehnologii Informaţionale" se substituie prin sintagma "Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării
Informaţionale";
anexa nr.1:
pe parcursul textului, cuvintele "manager-şef" se substituie prin cuvîntul "administrator", la cazul gramatical
respectiv;
la poziţia 1 din secţiunea II, după cuvintele "nr. de înregistrare" se introduc cuvintele ", numărul de identificare
de stat (IDNO),";
secţiunea III:
poziţiile 3 şi 4 se exclud;
poziţiile 5-10 devin, respectiv, poziţiile 3-8;
la poziţia 3:
cuvîntul "(redactarea)" se exclude;
litera g) se exclude;
literele h)-l) devin, respectiv, literele g)-k);
la poziţia 4:
cuvîntul "(redactarea)" se exclude;
litera g) se exclude;
literele h)-l) devin, respectiv, literele g)-k);
se completează cu poziţiile 9-11)
(Conform Hotărîrii Guvernului Nr.718 din 16 iunie 2008 în tot textul, cuvintele "întreprinderilor şi
organizaţiilor" şi "întreprinderii sau organizaţiei" s-au substituit prin cuvintele "persoană juridică şi (sau)
întreprinzător individual", la cazul gramatical corespunzător, iar sintagma "Registrul de stat al întreprinderilor şi
organizaţiilor" s-a substituit prin sintagma "Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al
întreprinzătorilor individuali").
PRIM-MINISTRU
AL REPUBLICII MOLDOVA Vasile TARLEV
48
Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova
nr.926 din 12 iulie 2002
(în redacţia Hotărîrilor Guvernului
Nr.815 din 20 iulie 2004;
Nr.860 din 31 iulie 2006;
Nr.718 din 16 iunie 2008)
TARIFELE
la serviciile cu plată, prestate de Camera Înregistrării de Stat
a Ministerului Dezvoltării Informaţionale
I. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.718 din 16 iunie 2008)
II. Furnizarea informaţiei (eliberarea extraselor din Registrul de Stat)
1. Informaţii (denumirea, forma juridică de organizare, nr. de înregistrare, numărul
de identificare de stat (IDNO), data înregistrării, sediul, administratorul)
36
2. Informaţiile prevăzute în pct.1, plus informaţia despre asociaţi, mărimea
capitalului social, cota de participare a asociatului, codul fiscal, numărul de
telefon (cu excepţia datelor privind domiciliul)
63
3. Istoricul persoanei juridice şi (sau) întreprinzătorului individual. Evoluţia
persoanei juridice şi (sau) întreprinzătorului individual din momentul înregistrării
pînă la data solicitării raportului privind:
a) înregistrarea iniţială; 126
b) informaţiile în ordine cronologică (cu excepţia datelor privind domiciliul) 126
4. Informaţii privind iniţierea procedurii de reorganizare sau de lichidare a
persoanei juridice şi (sau) întreprinzătorului individual
36
5. Informaţii despre persoane juridice şi (sau) întreprinzători individuali clasificate
pe diferite criterii (obiectul de activitate, participaţie străină la capital etc.)
În temeiul contractului
încheiat
6. Informaţii privind radierea persoanei juridice şi (sau) întreprinzătorului
individual din Registrul de Stat
63
7. Informaţii referitor la succesiunea în drepturi şi obligaţiile persoanelor juridice şi
(sau) întreprinzătorilor individuali
90
8. Certificatul constatator că un anumit act sau fapt este sau nu este înscris sau
menţionat în registru sau în documentele de constituire
90
III. Alte servicii
1. Eliberarea copiilor certificate de pe:
a) contractul (declaraţia) de constituire; 90
b) decizie (hotărîre, ordin); 36
c) statut; 90
d) acordul privind înregistrarea modificărilor (sau deciziei de înregistrare a
modificărilor) la documentele de constituire;
54
e) procesul-verbal 36
2. Verificarea denumirii 39
3. Rezervarea denumirii, inclusiv prin intermediul Internetului:
pentru o lună 50
pentru şase luni 100
4. Perfectarea documentelor de constituire pentru înregistrarea de stat:
b) societate în nume colectiv; 108
c) societate în comandită; 108
d) cooperativă (de consum, de producere, de construcţie a locuinţelor, de
construcţie a garajelor etc.);
108
e) societate cu răspundere limitată; 108
f) societate pe acţiuni; 306
g) întreprindere de stat; 108
49
h) întreprindere municipală; 108
i) uniuni de întreprinderi 306
j) filiale şi reprezentanţe; 108
k) organizaţii 108
5. Perfectarea modificărilor şi/sau completărilor la documentele de constituire:
b) societate în nume colectiv; 72
c) societate în comandită; 72
d) cooperativă (de consum, de producere, de construcţie a locuinţelor, de
construcţie a garajelor etc.);
108
e) societate cu răspundere limitată; 108
f) societate pe acţiuni; 108
g) întreprindere de stat; 72
h) întreprindere municipală; 72
i) uniuni de întreprinderi; 72
j) filiale şi reprezentanţe; 72
k) organizaţii 72
6. Autentificarea copiei certificatului de înregistrare 6
7. Eliberarea modelelor de documente (pentru o foaie) 3
8. Familiarizarea cu documentele persoanelor juridice şi (sau) întreprinzătorilor
individuali înregistrate (a unor părţi ale acestora) la sediul Camerei Înregistrării
de Stat sau la oficiile teritoriale ale acesteia
54
9. Publicarea informaţiei în Buletinul Oficial al Camerei Înregistrării de Stat 54
13. Eliberarea duplicatului certificatului de înregistrare:
a persoanei juridice 180
a întreprinzătorului individual 54
Note (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.915 din 30 august 2005):
1. Pentru înregistrarea persoanei juridice şi (sau) întreprinzătorului individual şi furnizarea informaţiei în regim
de urgenţă (1 zi), precum şi pentru prestarea serviciilor în zi de odihnă sau sărbătoare, plata se dublează. Pentru
furnizarea informaţiei din Registrul de stat într-o oră plata se majorează de 3 ori (în redacţia Hotărîrii Guvernului
Nr.718 din 16 iunie 2008).
2. Plata pentru înregistrarea persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, a întreprinzătorilor
individuali, precum şi pentru prestarea altor servicii cu deplasarea registratorului de stat la locul solicitat de
antreprenor se majorează de 3 ori (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.718 din 16 iunie 2008).
3. Sumele indicate în anexă se utilizează conform prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 220-XVI din 19
octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali (în redacţia
Hotărîrii Guvernului Nr.718 din 16 iunie 2008).
PRIVIND SOCIETĂŢILE CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ
Legea Republicii Moldova
Nr. 135-XVI din 14 iunie 2007
(Monitorul Oficial, 17 august 2007, nr.127-130, p. I, art. 548)
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul de aplicare
Prezenta lege reglementează modul de constituire, funcţionare, reorganizare şi lichidare a societăţilor cu
răspundere limitată.
Articolul 2. Noţiunea de societate cu răspundere limitată
(1) Societatea cu răspundere limitată (denumită în cele ce urmează societate) este societatea comercială cu
personalitate juridică al cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei
obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.
30
(2) Societatea îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi obligaţiile sale prin intermediul
administratorului.
Articolul 3. Denumirea societăţii
(1) Denumirea deplină a societăţii va include, în mod obligatoriu, cuvintele "societate cu răspundere limitată"
scrise în limba de stat, iar denumirea prescurtată va conţine abrevierea "S.R.L."
(2) Societatea va utiliza denumirea numai în formula în care este indicată în actul de constituire şi în Registrul
de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.
(3) Orice act şi orice scrisoare care provine de la societate va cuprinde denumirea, sediul, numărul de
înregistrare de stat ale societăţii, numele şi prenumele administratorului.
Articolul 4. Sediul
(1) Societatea are sediu, care se indică în actul de constituire. Orice schimbare a sediului societăţii va fi
menţionată în actul de constituire şi înregistrată în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.
(2) Adresa juridică a societăţii este adresa sediului ei. Societatea poate avea şi alte adrese poştale.
Articolul 5. Scopul
(1) Societatea se constituie în scopul exercitării oricărei activităţi lucrative neinterzise de lege.
(2) Unele genuri de activitate stabilite de lege se desfăşoară numai pe bază de licenţă.
Articolul 6. Durata activităţii
Societatea se constituie pentru o durată nelimitată, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
Articolul 7. Filialele şi reprezentanţele societăţii
(1) Societatea este în drept să înfiinţeze filiale şi reprezentanţe în Republica Moldova în conformitate cu
prezenta lege şi cu alte acte legislative, iar în străinătate - şi în conformitate cu legislaţia statului străin, dacă
tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.
(2) Filiala este o subdiviziune separată a societăţii, care este situată în afara sediului societăţii şi poate să
îndeplinească unele din atribuţiile acesteia.
(3) Reprezentanţa este o subdiviziune separată a societăţii, care este situată în afara sediului societăţii,
reprezintă şi apără interesele ei şi nu este în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător.
(4) Filiala şi reprezentanţa se dotează cu bunuri din patrimoniul societăţii care le-a înfiinţat.
(5) Filiala şi reprezentanţa nu sînt persoane juridice şi acţionează în numele societăţii, în baza regulamentelor
aprobate de societate. De activitatea filialei şi reprezentanţei răspunde societatea care le-a înfiinţat.
(6) Administratorul filialei sau al reprezentanţei îşi exercită atribuţiile în temeiul regulamentului filialei sau
reprezentanţei, aprobat de societate, şi al mandatului eliberat de societate.
Articolul 8. Societăţi afiliate şi întreprinderi dependente
(1) Societatea poate avea societăţi afiliate şi întreprinderi dependente în Republica Moldova, înfiinţate în
conformitate cu Codul civil, iar în străinătate - şi în conformitate cu legislaţia statului străin, dacă tratatul
internaţional la care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.
(2) Societăţile afiliate şi întreprinderile dependente sînt persoane juridice.
Articolul 9. Dobîndirea personalităţii
juridice şi răspunderea
(1) Societatea se consideră constituită şi dobîndeşte personalitate juridică de la data înregistrării de stat.
(2) Societatea răspunde pentru obligaţiile asumate cu toate bunurile sale.
(3) Asociaţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. Ei suportă riscul pierderilor ce rezultă din activitatea
societăţii în limitele participaţiunii lor la capitalul social.
(4) Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile
societăţii în limita aportului subscris.
Articolul 10. Păstrarea documentelor societăţii
(1) Societatea este obligată să păstreze:
a) actul de constituire al societăţii şi toate modificările aduse acestuia şi înregistrate la organul înregistrării de
stat;
b) procesele-verbale ale adunărilor generale ale asociaţilor, care conţin hotărîrile cu privire la constituirea
societăţii, la aprobarea valorii aporturilor în natură şi alte hotărîri asupra chestiunilor de constituire a societăţii;
c) certificatul înregistrării de stat al societăţii;
d) documentele ce confirmă drepturile societăţii asupra patrimoniului ei;
e) registrele societăţii;
f) regulamentele filialelor şi ale reprezentanţelor societăţii;
g) procesele-verbale ale adunărilor generale ale asociaţilor şi ale şedinţelor consiliului societăţii;
h) avizele auditorului şi ale organelor fiscale;
i) documentele interne ale societăţii;
j) alte documente prevăzute de legislaţie, de actul de constituire al societăţii, de documentele societăţii, de
adunările generale ale asociaţilor şi de administrator.
(2) Societatea păstrează documentele prevăzute la alin. (1) la sediul societăţii.
(3) În cazul lichidării societăţii, lichidatorul sau administratorul este obligat să transmită arhivei de stat, în
31
conformitate cu legislaţia, documentele societăţii anterior radierii ei din Registrul de stat al întreprinderilor şi
organizaţiilor.
(4) Orice asociat este în drept să ia cunoştinţă de documentele enumerate la alin.(1) şi să obţină extrase din ele
şi/sau copii de pe ele, compensînd cheltuielile legate de executarea extraselor şi copiilor, precum şi cheltuielile
poştale de expediere a acestora.
Capitolul II
CONSTITUIREA SOCIETĂŢII
Articolul 11. Asociaţii
(1) Societatea poate fi constituită de una sau de mai multe persoane fizice şi/sau juridice cărora legea nu le
interzice aceasta. Numărul de asociaţi nu poate fi mai mare de 50. Societatea cu un număr mai mare de 50 de
asociaţi este obligată, în termen de 6 luni, să se reorganizeze, să se lichideze sau să reducă numărul asociaţilor. În
cazul neîndeplinirii condiţiilor menţionate, societatea va fi lichidată în baza hotărîrii instanţei de judecată, la
cererea persoanelor interesate.
(2) La data înregistrării de stat a societăţii, fondatorii acesteia devin asociaţi.
Articolul 12. Actul de constituire
(1) Actul de constituire al societăţii este contractul de constituire sau statutul. Persoana juridică constituită de
către un singur fondator activează în baza statutului aprobat de acesta.
(2) Actul de constituire se semnează de toţi fondatorii şi se autentifică notarial. Semnarea actului de constituire
de către reprezentanţii fondatorilor se admite numai în baza procurii autentificate notarial.
(3) Actul de constituire se întocmeşte în limba de stat.
Articolul 13. Conţinutul actului de constituire
(1) Actul de constituire al societăţii va cuprinde:
a) numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, cetăţenia şi alte date din actul de identitate al
fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naţionalitatea (ţara de înregistrare), numărul de înregistrare de stat
ale fondatorului persoană juridică;
b) denumirea societăţii;
c) obiectul de activitate;
d) cuantumul capitalului social;
e) valoarea nominală a participaţiunilor asociaţilor;
f) cuantumul participaţiunilor (aporturilor) asociaţilor, modul şi termenul de vărsare a lor;
g) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare în cazul în care au fost făcute
asemenea aporturi;
h) sediul societăţii;
i) structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor de conducere ale societăţii;
j) modul de reprezentare;
k) filialele şi reprezentanţele societăţii în cazul în care există;
l) temeiul şi modul de reorganizare şi lichidare a societăţii.
(2) Actul de constituire poate să cuprindă şi alte prevederi care nu contravin legii.
Articolul 14. Forţa juridică a actului de constituire
(1) Dispoziţiile actului de constituire sînt obligatorii pentru asociaţi şi organele societăţii.
(2) Dispoziţiile actului de constituire şi modificările aduse acestora sînt opozabile terţilor din momentul
înregistrării în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.
Articolul 15. Statutul juridic al societăţii
pînă la înregistrare
(1) Pînă la momentul înregistrării de stat, societatea nu este persoană juridică.
(2) Persoanele care au acţionat în numele societăţii pînă la înregistrarea societăţii răspund nelimitat şi solidar
pentru actele juridice încheiate dacă societatea nu îşi asumă obligaţiile ce decurg din aceste acte sau nu se ajunge
la un alt acord.
Articolul 16. Înregistrarea de stat a societăţii
(1) Societatea este supusă înregistrării de stat la Camera Înregistrării de Stat în modul şi în termenul stabilit de
lege.
(2) Cererea de înregistrare a societăţii şi actele necesare înregistrării se depun de către fondatori (fondator) sau
de către persoanele împuternicite în temeiul legii.
(3) Dacă înregistrarea nu a avut loc în termen de 3 luni de la data autentificării notariale a actului de
constituire, fondatorii societăţii se eliberează de obligaţiile ce decurg din părţile lor sociale, dacă actul de
constituire nu prevede altfel.
(4) Persoanele care au acţionat în numele societăţii sînt obligate să predea administratorului societăţii toate
actele şi corespondenţa cu privire la înregistrare.
(5) Dacă se solicită şi înregistrarea unei sau mai multor filiale şi/sau reprezentanţe, în actul de constituire vor fi
indicate denumirea şi sediul acestora.
Articolul 17. Modificarea actului de constituire
32
(1) Actul de constituire poate fi modificat numai prin hotărîrea adunării generale a asociaţilor.
(2) Hotărîrea pentru modificarea actului de constituire se adoptă cu cel puţin trei pătrimi din numărul total de
voturi. Modificările al căror scop este stabilirea aporturilor suplimentare ale asociaţilor, prevăzute de actul de
constituire, se adoptă cu votul unanim al asociaţilor.
Articolul 18. Particularităţile constituirii
societăţii cu asociat unic
(1) Societatea poate avea ca asociat unic o persoană fizică sau juridică. Aportul în numerar al asociatului unic
va fi vărsat integral pînă la înregistrarea de stat a societăţii.
(2) Filialelor societăţilor comerciale străine li se vor aplica dispoziţiile societăţii cu asociat unic.
(3) Aportul în natură al asociatului unic va fi vărsat în cel mult 30 de zile de la înregistrarea de stat a societăţii.
Dovada vărsării acestui aport va fi prezentată organului de înregistrare în termen de 10 zile de la vărsare. Aportul
în natură al asociatului unic va fi evaluat de un evaluator independent.
(4) Contractele încheiate între asociatul unic şi societatea sa, reprezentată de el, vor fi întocmite în scris.
Articolul 19. Efectele prezentării informaţiilor false
(1) Asociaţii sau administratorul care, în scopul constituirii societăţii, au prezentat informaţii false răspund
solidar pentru prejudiciile cauzate prin aceasta societăţii sau terţilor. Sînt scutiţi de repararea prejudiciilor cei care
nu au ştiut sau nu au putut să ştie despre aceste nereguli.
(2) Renunţarea societăţii la dreptul de a pretinde repararea prejudiciilor stabilite la alin. (1) este nulă dacă
repararea prejudiciilor este necesară pentru satisfacerea intereselor creditorilor societăţii.
(3) Cerinţele de încasare a prejudiciului societăţii, menţionate la alin.(1) şi (2), se prescriu în termen de 3 ani.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data înregistrării societăţii.
Articolul 20. Nulitatea societăţii
Societatea poate fi declarată nulă prin hotărîre judecătorească, în condiţiile şi în modul stabilite de legislaţia în
vigoare.
Capitolul III
CAPITALUL SOCIAL ŞI PATRIMONIUL SOCIETĂŢII
Articolul 21. Capitalul social
(1) Capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă valoarea minimă a
activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea.
(2) Capitalul social al societăţii nu poate fi mai mic de 5400 lei.
(3) Nu pot constitui aport la formarea capitalului social bunurile consumptibile.
Articolul 22. Aporturi
(1) Aportul asociatului la capitalul social al societăţii este prezumat a fi în numerar, dacă actul de constituire
nu prevede altfel.
(2) Pînă la data înregistrării de stat a societăţii, fiecare fondator va trebui să verse în numerar în contul
societăţii cel puţin 40% din suma aportului subscris, dacă legea sau actul de constituire nu prevăd o proporţie mai
mare. Fiecare asociat va trebui să verse integral aportul subscris în cel mult 6 luni de la data înregistrării societăţii.
Dreptul societăţii de a reclama aportul de la asociat se prescrie în termen de 3 ani de la înregistrarea de stat a
societăţii.
(3) În calitate de aport la capitalul social pot fi bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale, şi bani.
(4) În perioada de activitate a societăţii, asociaţii nu pot cere restituirea aportului lor vărsat în capitalul social.
(5) Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul este obligat să repare prejudiciile cauzate societăţii
dacă angajamentul asumat a generat aceste prejudicii. Dacă administratorul societăţii nu cere asociatului să verse
neîntîrziat aportul şi să acopere prejudiciul cauzat prin întîrziere, fiecare asociat este în drept, în limitele
termenului de prescripţie, să ceară, în numele societăţii, vărsarea aportului şi repararea prejudiciilor.
(6) Suma totală a aporturilor nu poate fi mai mică decît cuantumul capitalului social.
(7) Asociaţii nu pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aportul. Creanţa societăţii privind transmiterea aportului
nu poate fi stinsă prin compensaţie. Faţă de obiectul aportului în natură nu poate fi opus dreptul de retenţie
întemeiat pe o creanţă care nu se referă la acest obiect.
(8) În cazul reducerii capitalului social al societăţii, asociaţii pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aport în
cuantum ce nu depăşeşte suma cu care a fost redus capitalul social.
Articolul 23. Aportul în natură
(1) Obiect al aportului în natură poate fi orice bun aflat în circuitul civil. Bunul care face obiectul aportului în
natură va fi indicat în actul de constituire.
(2) Aporturile în natură se evaluează în bani de către un evaluator independent şi se aprobă de adunarea
generală a asociaţilor. Asociatul care a transmis aportul şi evaluatorul răspund solidar faţă de creditorii societăţii,
în limitele supraevaluării. Pretenţiile privind corectitudinea evaluării se prescriu în termen de 3 ani de la momentul
evaluării.
(3) Actul de constituire al societăţii poate prevedea evaluarea aportului în natură nemijlocit de către adunarea
generală a asociaţilor, fără antrenarea evaluatorului, iar în cazul divergenţelor dintre asociaţi asupra sumei
evaluării - transmiterea dreptului de evaluare unui evaluator independent.
33
(4) Bunurile ce fac obiectul aportului în natură devin proprietate a societăţii, dacă actul de constituire nu
prevede altfel.
Articolul 24. Partea socială
(1) Partea socială reprezintă o fracţiune din capitalul social al societăţii al cărei cuantum se stabileşte în funcţie
de cuantumul aportului şi include toate drepturile şi obligaţiile asociatului. Partea socială este indivizibilă, dacă
actul de constituire nu prevede altfel.
(2) Dacă actul de constituire sau hotărîrea adunării generale a asociaţilor prevede că aportul trebuie să fie mai
mare decît valoarea nominală a părţii sociale, raportul dintre valoarea nominală a părţii sociale şi aport trebuie să
fie acelaşi pentru toţi asociaţii.
(3) Asociatul poate deţine o singură parte socială, care nu este mai mică de un leu. Părţile sociale pot avea
mărimi diferite. Partea socială trebuie să se împartă fără rest la o unitate exprimată în lei.
(4) Fiecare un leu din capitalul social acordă dreptul la un vot.
(5) În cazul în care asociatul dobîndeşte partea socială sau o fracţiune din partea socială a unui alt asociat,
partea socială a primului se majorează proporţional valorii părţii sociale dobîndite.
(6) Actul de constituire poate limita mărimea maximă a părţii sociale a asociaţilor, însă o astfel de limitare nu
poate fi stabilită faţă de un asociat anume. Dacă actul de constituire nu prevede altfel, asociaţii pot schimba
coraportul între părţile sociale.
(7) Societatea eliberează asociatului care a vărsat integral aportul un certificat prin care se atestă deţinerea
părţii sociale şi cuantumul acesteia.
Articolul 25. Înstrăinarea părţii sociale
(1) Partea socială sau o fracţiune a părţii sociale poate fi înstrăinată liber soţului, rudelor şi afinilor în linie
dreaptă fără limită şi în linie colaterală pînă la gradul doi inclusiv, celorlalţi asociaţi şi societăţii, dacă actul de
constituire nu prevede altfel.
(2) Asociatul nu poate înstrăina partea socială pînă la vărsarea integrală a aportului subscris, cu excepţia
cazului de succesiune.
(3) În cazul înstrăinării părţii sociale unor alte persoane decît cele menţionate la alin.(1), asociaţii au dreptul de
preemţiune. În acest caz, înstrăinarea se face în condiţiile alin.(4)-(9).
(4) Asociatul care intenţionează să înstrăineze parţial sau integral partea socială transmite o ofertă scrisă
administratorului societăţii. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor în termen de 15 zile de la data
transmiterii.
(5) Asociaţii trebuie să-şi formuleze în scris acceptarea şi să o transmită administratorului în termen de 15 zile
de la data primirii ofertei. Asociatul indică mărimea fracţiunii din partea socială pe care intenţionează să o
dobîndească.
(6) Dacă există mai mulţi solicitanţi, fiecare dobîndeşte o fracţiune a părţii sociale în mărimea solicitată. În
cazul dezacordului dintre ei, partea socială se distribuie proporţional părţii sociale deţinute de fiecare solicitant.
(7) Dacă, în termen de 30 de zile de la data transmiterii ofertei, asociaţii sau societatea nu au procurat partea
socială, aceasta poate fi înstrăinată unui terţ la un preţ nu mai mic decît cel indicat în ofertă.
(8) În cazul vînzării părţii sociale sau a unei fracţiuni din aceasta cu încălcarea dreptului de preemţiune, fiecare
asociat poate, în decursul a 3 luni de la data încheierii actului juridic, să ceară pe cale judiciară ca drepturile şi
obligaţiile cumpărătorului să treacă la el.
(9) Actul juridic de înstrăinare a părţii sociale se autentifică notarial.
(10) Orice clauză contrară prevederilor alin.(2)-(9) este nulă.
Articolul 26. Dobîndirea de către societate
a părţii sociale proprii
(1) Societatea poate dobîndi, dacă au fost achitate integral, părţi sociale proprii doar:
a) de la asociatul care a propus spre vînzare partea socială sau o fracţiune din ea dacă adunarea generală a
asociaţilor, la cererea vînzătorului, a hotărît ca aceasta să fie dobîndită de societate;
b) de la succesorii asociatului decedat;
c) în cazul executării silite a creanţelor creditorului asociatului;
d) în cazul excluderii asociatului din societate;
e) în conformitate cu art.38 alin.(3).
(2) Partea socială poate fi dobîndită de societate doar din contul activelor, care depăşesc mărimea capitalului
social şi a altor fonduri, pe care societatea este obligată să le constituie şi din care nu se permite să se facă plăţi
asociaţilor.
(3) Societatea care a dobîndit o parte socială în capitalul său social nu este în drept să participe la vot la
adunările generale ale asociaţilor, să primească pentru această parte socială o parte din beneficiul repartizat şi să
primească o parte din patrimoniul societăţii în cazul lichidării ei.
(4) Societatea este obligată să-şi micşoreze capitalul său social proporţional valorii părţii sociale dobîndite în
cazul în care partea socială nu a fost înstrăinată în termen de 6 luni din momentul dobîndirii sau dacă, în acelaşi
termen, societatea nu măreşte proporţional părţile sociale din contul beneficiului net al societăţii.
(5) Societatea nu poate procura partea socială de la asociatul său unic.
34
(6) Dacă societatea deţine propriile sale părţi sociale, la numărarea voturilor necesare pentru adoptarea
hotărîrilor de către adunarea generală a asociaţilor se ţine cont numai de voturile care reprezintă părţile sociale ale
asociaţilor.
Articolul 27. Gajarea părţii sociale
(1) Asociatul este în drept să gajeze partea socială care îi aparţine sau o fracţiune din ea altui asociat sau unui
terţ. Partea socială se consideră gajată cu condiţia că dreptul creditorului gajist a fost înregistrat în conformitate cu
prevederile legislaţiei în vigoare.
(2) În cazul vînzării părţii sociale puse în gaj, asociaţii şi societatea au dreptul de preemţiune la dobîndirea
acesteia în condiţiile art. 25.
Articolul 28. Exercitarea drepturilor
codeţinătorilor părţii sociale
(1) Dacă partea socială se află în posesia indivizibilă a mai multor persoane, acestea pot să-şi exercite
drepturile cu privire la partea socială numai în mod solidar.
(2) Codeţinătorii răspund solidar faţă de societate pentru executarea obligaţiilor ce rezultă din faptul deţinerii
părţii sociale.
(3) Dacă nu a fost desemnat un reprezentant comun al codeţinătorilor, actele juridice pe care societatea le
săvîrşeşte faţă de deţinătorul părţii sociale sînt valabile chiar dacă acestea au fost săvîrşite numai faţă de unul
dintre codeţinători.
Articolul 29. Urmărirea părţii sociale de către creditori
(1) Creditorii asociatului pot urmări partea socială numai în temeiul titlului executoriu în cazul în care
creanţele nu pot fi satisfăcute din contul altor bunuri ale asociatului.
(2) Dreptul creditorilor asupra părţii sociale se exercită cu respectarea dreptului de preemţiune al celorlalţi
asociaţi şi al societăţii.
Articolul 30. Înregistrarea cesiunii părţii sociale
(1) Partea socială se consideră de drept a dobînditorului de la data înregistrării transferului dreptului de
proprietate în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.
(2) Pentru înregistrarea transferului dreptului de proprietate asupra părţii sociale, dobînditorul va prezenta la
Camera Înregistrării de Stat actul juridic de înstrăinare autentificat notarial.
Articolul 31. Capitalul de rezervă
(1) Societatea este obligată să formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social.
(2) Capitalul de rezervă al societăţii poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului
ei social.
(3) Capitalul de rezervă al societăţii se formează prin vărsăminte anuale din beneficiul ei, în proporţie de cel
puţin 5% din beneficiul net, pînă la atingerea mărimii stabilite de actul de constituire.
4) Dacă valoarea activelor nete ale societăţii devine mai mică decît suma capitalului social şi capitalului de
rezervă, vărsămintele în capitalul de rezervă reîncep.
Articolul 32. Modificarea capitalului social
(1) Capitalul social poate fi modificat prin majorare sau reducere.
(2) Modificarea capitalului social se efectuează prin modificarea actului de constituire şi înregistrarea
modificării în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.
Articolul 33. Majorarea capitalului social
(1) Majorarea capitalului social al societăţii se admite numai după vărsarea integrală a aporturilor subscrise.
(2) Capitalul social se va majora prin:
a) mărirea proporţională a părţilor sociale din contul beneficiului net al societăţii sau din mijloacele capitalului
de rezervă;
b) vărsarea aporturilor suplimentare de către asociaţi şi/sau de către terţii care au devenit asociaţi.
(3) Majorarea capitalului social din contul vărsării unor noi aporturi se efectuează cu respectarea prevederilor
art.24 alin. (6).
(4) Înregistrarea modificărilor actului de constituire a societăţii în Registrul de stat al întreprinderilor şi
organizaţiilor în cazul majorării capitalului social se efectuează după vărsarea efectivă a aporturilor şi includerea
acestora în bilanţul societăţii. La înregistrarea de stat se va face dovada vărsării aporturilor.
(5) Dacă majorarea capitalului social nu a avut loc, societatea, în termen de 3 luni de la data adoptării de către
adunarea generală a asociaţilor a hotărîrii pentru modificarea actului de constituire, va restitui asociaţilor
aporturile suplimentare transmise ei. În cazul în care societatea nu a restituit aportul respectiv în termenul stabilit,
aceasta este obligată la plata dobînzii prevăzute de legislaţie.
Articolul 34. Reducerea capitalului social
(1) Societatea este în drept, iar în cazurile prevăzute de lege este obligată, să-şi reducă capitalul social.
(2) Capitalul social al societăţii poate fi redus prin:
a) reducerea proporţională a valorii nominale a tuturor părţilor sociale;
b) stingerea părţilor sociale dobîndite de societate.
(3) Dacă reducerea capitalului social nu este motivată de pierderi, restituirea către asociaţi a unor fracţiuni din
33
aporturi se efectuează de către societate numai după înregistrarea de stat a modificărilor operate în actele de
constituire, modificări determinate de reducerea capitalului social, dar nu mai tîrziu de 3 luni de la data
înregistrării de stat.
(4) Societatea nu poate reduce capitalul social sub minimul stabilit de prezenta lege.
Articolul 35. Obligaţia societăţii de
a reduce capitalul social
(1) Societatea este obligată să-şi reducă capitalul social dacă:
a) la expirarea a 6 luni de la data înregistrării de stat, asociaţii nu au vărsat integral aporturile subscrise;
b) la expirarea celui de-al doilea an şi a fiecărui an financiar următor, valoarea activelor nete ale societăţii este
mai mică decît capitalul social şi asociaţii nu acoperă pierderile survenite.
(2) În cazurile menţionate în alin. (1), adunarea generală a asociaţilor este obligată să decidă reducerea
capitalului social:
a) pînă la mărimea capitalului social efectiv vărsat;
b) pînă la valoarea activelor nete determinată în conformitate cu prevederile legale.
(3) În cazul în care, în urma reducerii valorii activelor nete, aceasta va fi sub cuantumul minim al capitalului
social stabilit de prezenta lege, asociaţii sînt obligaţi să lichideze societatea dacă nu vor acoperi pierderile.
(4) Dacă, în cazurile menţionate la alin.(1), societatea nu va reduce capitalul său social, la cererea creditorilor
sau a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat ea poate fi lichidată prin hotărîre judecătorească.
Articolul 36. Obligaţia de informare a creditorilor şi
de înregistrare a reducerii capitalului social
(1) În decurs de 15 zile de la data adoptării de către adunarea generală a asociaţilor a hotărîrii de reducere a
capitalului social, societatea este obligată să înştiinţeze în scris despre aceasta toţi creditorii săi, precum şi să
publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a Camerei Înregistrării de Stat un aviz cu
privire la reducerea capitalului social. În decurs de 3 luni de la data publicării avizului, creditorii societăţii sînt în
drept să ceară de la societate garanţii suplimentare sau executarea anticipată a obligaţiilor corespunzătoare şi
repararea prejudiciului, acordînd societăţii dreptul de a alege. Pretenţiile faţă de societate se înaintează în scris.
(2) Reducerea capitalului social se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat după expirarea termenului de 3
luni de la data publicării avizului. În cazul în care creditorii au solicitat garanţii sau au înaintat cereri de executare
a obligaţiilor, reducerea capitalului social se înregistrează după acordarea garanţiilor sau după satisfacerea
creanţelor creditorilor.
(3) În cererea privind înregistrarea reducerii capitalului social, administratorul dă garanţii că au fost satisfăcute
sau garantate creanţele înaintate de creditori.
(4) Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate creditorilor ca urmare a neînştiinţării acestora despre
reducerea capitalului social sau a înregistrării reducerii capitalului social fără garantarea sau fără satisfacerea
creanţelor înaintate de creditori.
Articolul 37. Aporturile suplimentare ale asociaţilor
(1) Actul de constituire al societăţii poate stipula că asociaţii sînt în drept să adopte hotărîre privind vărsarea
aporturilor suplimentare. Hotărîrea privind vărsarea aporturilor suplimentare se adoptă cu votul unanim al
asociaţilor.
(2) Aporturile suplimentare se varsă proporţional mărimii părţilor sociale ale fiecărui asociat.
(3) Prin actul de constituire poate fi limitat cuantumul aporturilor suplimentare vărsate proporţional mărimii
părţilor sociale.
Articolul 38. Eliberarea asociatului de obligaţia de a
vărsa aportul suplimentar în capitalul social
(1) Asociatul care a vărsat integral aportul în capitalul social are dreptul să fie eliberat de obligaţia de a vărsa
în capitalul social un aport suplimentar în cazul punerii la dispoziţia societăţii, în termen de o lună de la data
apariţiei acestei obligaţii, a părţii sale sociale, din contul căreia se stinge obligaţia de a vărsa aportul suplimentar.
Dacă asociatul nu se foloseşte de acest drept sau nu varsă aportul suplimentar în termenul stabilit, societatea poate
înştiinţa asociatul, prin scrisoare recomandată, că partea lui socială se consideră pusă la dispoziţia societăţii.
(2) Societatea, în termen de o lună de la data la care partea socială a fost pusă la dispoziţia sa, este obligată să
vîndă această parte socială la licitaţie publică. Vînzarea părţii sociale într-un alt mod se efectuează numai cu
acordul asociatului. Dacă mijloacele obţinute din vînzarea părţii sociale depăşesc mărimea aportului suplimentar
nevărsat şi cheltuielile aferente vînzării, diferenţa se restituie asociatului. Dacă mijloacele obţinute din vînzarea
părţii sociale sînt mai mici decît mărimea aportului suplimentar nevărsat de asociat, societatea nu are dreptul să
ceară de la asociat achitarea diferenţei.
(3) În cazul în care creanţa societăţii nu poate fi satisfăcută prin vînzare, partea socială trece în proprietatea
societăţii. Societatea poate înstrăina partea socială din contul său.
Articolul 39. Distribuirea beneficiului
(1) Societatea distribuie anual beneficiul rămas după achitarea impozitelor şi altor plăţi obligatorii, dacă actul
de constituire nu prevede altfel. Hotărîrea privind determinarea părţii beneficiului care urmează a fi distribuită se
adoptă de adunarea generală a asociaţilor.
36
(2) Beneficiul se distribuie proporţional mărimii părţii sociale. Modul de distribuire a beneficiului societăţii
poate fi modificat prin hotărîrea adunării generale a asociaţilor, care se adoptă cu votul unanim al asociaţilor.
(3) Beneficiul se plăteşte asociaţilor în formă bănească, în decurs de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii
privind distribuirea beneficiului, dacă adunarea asociaţilor nu a stabilit un alt termen.
Articolul 40. Limitarea distribuirii sau plăţii beneficiului
(1) Societatea nu este în drept să adopte hotărîre privind distribuirea beneficiului între asociaţi:
a) pînă la vărsarea integrală a aporturilor;
b) dacă, în urma distribuirii beneficiului, valoarea activelor nete ale societăţii va deveni mai mică decît suma
capitalului social şi capitalului de rezervă.
(2) Societatea nu este în drept să plătească asociaţilor beneficiul a cărui distribuire s-a hotărît la adunarea
generală a asociaţilor dacă, la momentul achitării, societatea este în stare de insolvabilitate sau poate ajunge în
această stare în urma distribuirii beneficiului.
(3) În cazul încetării circumstanţelor menţionate la alin.(1) şi (2), societatea este obligată să plătească
asociaţilor beneficiul a cărui distribuire s-a hotărît la adunarea generală a asociaţilor.
(4) Beneficiul plătit contrar reglementărilor stabilite la alin.(1) şi (2) se restituie societăţii.
Articolul 41. Interdicţia de a acorda împrumuturi
Societatea nu poate acorda împrumuturi asociaţilor sau terţilor pentru procurarea părţilor sociale ale societăţii.
Capitolul IV
ASOCIAŢII. ORGANELE SOCIETĂŢII
Secţiunea 1. Asociaţii
Articolul 42. Dobîndirea calităţii de asociat
(1) Calitatea de asociat se dobîndeşte prin participarea la constituirea societăţii sau prin dobîndirea, ulterior
constituirii, a unei părţi sociale.
(2) Persoana fizică nu poate dobîndi calitatea de asociat dacă ea a fost lipsită de acest drept prin hotărîre
judecătorească sau prin lege.
(3) Persoana juridică poate dobîndi calitatea de asociat dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.
Articolul 43. Drepturile asociatului
Asociatul beneficiază de drepturile stabilite de lege şi de actul de constituire, inclusiv dreptul:
a) de a participa la conducerea societăţii în conformitate cu prevederile legii şi ale actului de constituire;
b) de a vota la adunările generale ale asociaţilor;
c) de a fi informat despre activitatea societăţii;
d) de a exercita controlul asupra modului de gestionare a societăţii;
e) de a înstrăina şi a dobîndi, în condiţiile legii, partea socială;
f) de a cere dizolvarea societăţii;
g) de a participa la repartizarea beneficiilor;
h) de a obţine, în caz de lichidare a societăţii, valoarea unei părţi a patrimoniului acesteia rămas după achitarea
cu creditorii şi cu salariaţii săi, proporţională părţii sale sociale;
i) de a cere excluderea asociatului în conformitate cu art.47.
Articolul 44. Dreptul asociatului la informare,
la control şi examinare
(1) Administratorul este obligat să prezinte neîntîrziat, la cererea oricărui asociat, informaţii privind activitatea
societăţii şi să îi pună la dispoziţie registrele contabile şi alte documente ale societăţii.
(2) Orice asociat are dreptul la o copie a bilanţului anual.
(3) Asociatul are, de asemenea, dreptul să examineze bilanţul anual, luînd cunoştinţă de registrele contabile şi
de alte documente ale societăţii de sine stătător sau cu ajutorul unui expert, să ceară explicaţii de la organele
societăţii după prezentarea bilanţului anual.
Articolul 45. Obligaţiile asociatului
(1) Asociatul este obligat:
a) să verse aportul la capitalul social în mărimea, în modul şi în termenele stabilite în actul de constituire;
b) să nu divulge informaţia confidenţială a societăţii;
c) să comunice imediat societăţii despre schimbarea domiciliului sau a sediului, a numelui sau a denumirii, altă
informaţie necesară exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor de către societate şi asociatul ei.
(2) Asociatul are şi alte obligaţii stabilite de lege şi de actul de constituire.
Articolul 46. Răspunderea asociatului
(1) Asociatul poate fi urmărit pe cale judiciară de către societate, în limita aportului nevărsat.
(2) Asociatul răspunde faţă de societate pentru prejudiciile cauzate acesteia prin întîrzierea vărsării aportului,
precum şi prin neexecutarea obligaţiilor stabilite prin actul de constituire şi prezenta lege.
Articolul 47. Excluderea asociatului
(1) Adunarea generală a asociaţilor, administratorul, unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din
societate a asociatului care nu a vărsat aportul subscris, precum şi a asociatului care, în calitate de administrator al
37
societăţii, comite fraude în detrimentul societăţii, foloseşte semnătura societăţii sau patrimoniul acesteia în
favoarea sa sau a terţilor.
(2) Asociatul se exclude din societate prin hotărîre judecătorească.
(3) Asociatul exclus din societate nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul societăţii, dar are
dreptul numai la o sumă de bani ce reprezintă valoarea contabilă a părţii sociale la data excluderii, dacă hotărîrea
judecătorească nu prevede altfel. Valoarea părţii sociale a asociatului exclus din societate se restituie acestuia în
decurs de 6 luni de la data excluderii, dar numai după ce a reparat prejudiciul cauzat societăţii. Obligaţia de
reparare a prejudiciului subzistă în partea neacoperită prin aportul vărsat.
(4) Asociatul exclus din societate răspunde pentru pierderi şi are dreptul la beneficiu pînă la data excluderii
sale. Plata beneficiului se face în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii privind distribuirea beneficiului
sau de la data-limită de adoptare a unei astfel de hotărîri.
(5) Asociatul exclus din societate poartă răspundere faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate pînă la
data rămînerii definitive a hotărîrii de excludere. Dacă, în momentul excluderii lui din societate, există operaţiuni
în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecinţele executării lor şi, prin derogare de la prevederile
alin. (3), nu va putea pretinde valoarea părţii sociale ce i se cuvine decît după terminarea acelor operaţiuni.
Secţiunea a 2-a. Adunarea generală a asociaţilor
Articolul 48. Adunarea generală a asociaţilor
(1) Organul suprem al societăţii este adunarea generală a asociaţilor. Asociaţii pot fi convocaţi în adunări
generale ordinare şi extraordinare.
(2) Prin actul de constituire se poate stabili şi votare prin corespondenţă. În acest caz, actul de constituire
trebuie să prevadă şi procedura de votare prin corespondenţă, care include, în special, modalitatea de informare a
asociaţilor cu privire la chestiunile supuse votării şi la procedura de modificare a acestora, expedierea informaţiei
şi a documentelor necesare, termenul de încheiere a procedurii de votare şi termenul de informare a asociaţilor cu
privire la rezultatul votării.
Articolul 49. Competenţa adunării generale a asociaţilor
(1) De competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor ţin:
a) modificarea şi completarea actului de constituire, inclusiv adoptarea lui într-o nouă redacţie;
b) modificarea cuantumului capitalului social;
c) desemnarea membrilor consiliului societăţii şi a cenzorului, eliberarea înainte de termen a acestora;
d) urmărirea pe cale judiciară a membrilor consiliului societăţii şi a cenzorului pentru prejudiciile cauzate
societăţii;
e) aprobarea Regulamentului consiliului societăţii;
f) aprobarea dărilor de seamă ale consiliului societăţii, a rapoartelor cenzorului sau a avizelor auditorului
independent;
g) aprobarea bilanţului contabil anual;
h) adoptarea hotărîrii privind repartizarea între asociaţi a beneficiului;
i) adoptarea hotărîrii privind reorganizarea societăţii şi aprobarea planului de reorganizare;
j) adoptarea hotărîrii de lichidare a societăţii, numirea lichidatorului şi aprobarea bilanţului de lichidare;
k) aprobarea mărimii şi modului de formare a fondurilor societăţii;
l) aprobarea mărimii şi a modului de achitare a remuneraţiei membrilor consiliului societăţii şi cenzorului;
m) aprobarea în prealabil a încheierii contractelor prin care societatea transmite proprietatea sau cedează, cu
titlu gratuit, drepturi unor terţi, inclusiv asociaţilor;
n) înfiinţarea filialelor şi reprezentanţelor societăţii;
o) aprobarea fondării altor persoane juridice;
p) aprobarea participării în calitate de cofondator al altor persoane juridice.
(2) Dacă actul de constituire nu prevede altfel, de competenţa adunării generale a asociaţilor ţin:
a) desemnarea şi eliberarea înainte de termen a administratorului;
b) aprobarea dării de seamă anuale şi evaluarea activităţii administratorului;
c) urmărirea pe cale judiciară a administratorului pentru prejudiciile cauzate societăţii;
d) aprobarea mărimii şi modului de achitare a remuneraţiei administratorului;
e) aprobarea planului de afaceri al societăţii;
f) aprobarea regulamentelor interne ale societăţii;
g) adoptarea altor hotărîri atribuite de lege sau de actul de constituire în competenţa adunării generale a
asociaţilor.
Articolul 50. Adunarea generală ordinară
(1) Asociaţii se convoacă de către administrator în adunări generale ordinare cel puţin o dată pe an.
(2) Data şi locul desfăşurării adunării generale ordinare a asociaţilor se stabilesc de către administrator, dar
aceasta poate avea loc nu mai devreme de 30 de zile şi nu mai tîrziu de 90 de zile de la încheierea exerciţiului
financiar. Neconvocarea adunării generale ordinare a asociaţilor în termenul stabilit constituie temei pentru
eliberarea înainte de termen a administratorului.
(3) Adunarea generală ordinară a asociaţilor adoptă, în mod obligatoriu, hotărîri în chestiunile indicate la art.
38
49 alin. (1) lit. f), g) şi h). Pe aceste chestiuni nu pot fi adoptate hotărîri prin corespondenţă.
Articolul 51. Adunarea generală extraordinară
(1) Asociaţii se convoacă în adunări generale extraordinare în cazurile determinate de actul de constituire ori
atunci cînd o cer interesele societăţii sau ale asociaţilor.
(2) Adunarea generală extraordinară se convoacă de către consiliul societăţii sau de către administrator din
proprie iniţiativă, precum şi la cererea scrisă a unuia ori mai multor asociaţi, care deţin cel puţin 10% din voturi,
ori a cenzorului.
(3) În cazul în care convocarea adunării generale extraordinare este cerută de către asociaţi sau de către
cenzorul societăţii, administratorul este obligat, în decurs de 5 zile de la data depunerii cererii, să decidă
convocarea adunării sau respingerea cererii. Cererea de convocare a adunării generale extraordinare poate fi
respinsă dacă:
a) a fost depusă de o persoană fără drept de solicitare a convocării adunării generale; sau
b) nici o chestiune inclusă în ordinea de zi, propusă de solicitanţii convocării, nu ţine de competenţa adunării
generale a asociaţilor.
(4) Adunarea generală extraordinară a asociaţilor se ţine în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii
cererii.
(5) Dacă administratorul nu convoacă adunarea generală extraordinară a asociaţilor în termenul stabilit la alin.
(4) sau respinge neîntemeiat cererea de convocare, adunarea poate fi convocată de către solicitanţii acesteia.
(6) Asociaţii care au convocat adunarea generală extraordinară a asociaţilor suportă cheltuielile legate de
pregătirea, convocarea şi desfăşurarea acesteia. Societatea acoperă toate cheltuielile suportate de solicitanţi în
cazul în care convocarea adunării este întemeiată.
Articolul 52. Hotărîrea privind convocarea adunării
generale a asociaţilor
În hotărîrea privind convocarea adunării generale a asociaţilor vor fi indicate data, ora, locul desfăşurării,
ordinea de zi a adunării, informaţiile şi documentele care vor fi puse la dispoziţia asociaţilor.
Articolul 53. Obligaţia transmiterii informaţiei şi
documentelor necesare pentru participarea la
adunarea generală a asociaţilor
(1) Administratorul este obligat să expedieze fiecărui asociat hotărîrea privind convocarea adunării generale a
asociaţilor, informaţia şi documentele necesare. Aceeaşi obligaţie o au asociaţii, consiliul societăţii sau cenzorul în
cazul în care aceştia convoacă adunarea generală a asociaţilor.
(2) Informaţia şi documentele necesare pentru dezbaterea chestiunilor incluse suplimentar în ordinea de zi la
cererea asociaţilor se aduc la cunoştinţa tuturor asociaţilor în termenul şi în modul stabilit la art. 55 alin. (4).
(3) Înştiinţarea privind convocarea repetată a adunării generale a asociaţilor se transmite asociaţilor prin
scrisoare recomandată, expediată cu cel puţin 8 zile înainte de data ţinerii adunării.
(4) Actul de constituire poate prevedea şi alte condiţii şi termene de informare a asociaţilor.
Articolul 54. Înştiinţarea asociaţilor despre convocarea
adunării generale a asociaţilor
(1) Hotărîrea privind convocarea adunării generale a asociaţilor se aduce la cunoştinţa fiecărui asociat prin
scrisoare recomandată, expediată cu cel puţin 10 zile înainte de data ţinerii adunării.
(2) Actul de constituire al societăţii poate prevedea publicarea unui aviz despre convocarea adunării generale a
asociaţilor.
(3) Participarea asociatului sau a reprezentantului lui la adunarea generală a asociaţilor acoperă orice viciu al
neînştiinţării şi/sau încălcării modalităţii şi a termenelor de înştiinţare.
Articolul 55. Ordinea de zi, modificarea şi completarea ei
(1) Administratorul decide asupra chestiunilor incluse în ordinea de zi a adunării generale a asociaţilor, ţinînd
cont de cerinţele legii şi ale actului de constituire. Fiecare asociat este în drept să includă în ordinea de zi a
adunării generale a asociaţilor chestiunile care nu au fost incluse de administrator, cu condiţia ca acestea să ţină de
competenţa adunării generale a asociaţilor şi să fi fost aduse la cunoştinţa administratorului cu cel puţin 5 zile
înainte de data ţinerii adunării.
(2) Ordinea de zi a adunării generale a asociaţilor convocată la cerere se determină de persoanele care au
solicitat ţinerea ei.
(3) Administratorul nu are dreptul să modifice formulările chestiunilor din ordinea de zi propuse de asociaţi.
(4) Modificările şi completările ordinii de zi trebuie să fie aduse la cunoştinţa asociaţilor prin scrisoare
recomandată, expediată cu cel puţin 3 zile înainte de data ţinerii adunării.
(5) Ordinea de zi poate fi modificată sau completată în şedinţa adunării generale a asociaţilor dacă la ea sînt
prezenţi sau reprezentaţi toţi asociaţii. Hotărîrea privind completarea ordinii de zi se adoptă cu votul unanim al
tuturor asociaţilor.
(6) Un alt mod de modificare sau completare a ordinii de zi decît cel prevăzut la alin.(3)-(5) nu se admite.
Articolul 56. Ţinerea adunării generale a asociaţilor
(1) Adunarea generală a asociaţilor se ţine în ziua, la ora şi în locul indicate în hotărîrea de convocare
39
expediată fiecărui asociat. Organele societăţii sau asociaţii care au convocat adunarea organizează înregistrarea
asociaţilor şi a voturilor reprezentate. Asociatul neînregistrat nu poate participa la votare.
(2) Şedinţa va fi deschisă şi prezidată de către administrator sau de către una dintre persoanele care au
convocat adunarea generală a asociaţilor, dacă actul de constituire nu prevede sau adunarea nu hotărăşte altfel.
(3) Adunarea generală a asociaţilor este deliberativă dacă numărul de voturi reprezentat este suficient pentru
adoptarea a cel puţin unei chestiuni incluse în ordinea de zi.
(4) La şedinţa adunării generale a asociaţilor se întocmeşte un proces-verbal, care, în mod obligatoriu, reflectă
chestiunile examinate, luările de cuvînt, rezultatul votării fiecărei chestiuni de pe ordinea de zi. Procesul-verbal se
semnează de toţi asociaţii prezenţi la şedinţă dacă actul de constituire nu prevede că el se semnează de
preşedintele şedinţei şi de persoana care l-a întocmit.
(5) Procesele-verbale se predau spre păstrare administratorului. Asociaţii au dreptul să ia copii de pe procesele-
verbale.
Articolul 57. Exercitarea dreptului la vot
(1) Asociatul nu este în drept să-şi divizeze voturile.
(2) Asociatul îşi poate exprima votul personal sau prin reprezentant. Administratorul nu poate fi reprezentant
al asociatului.
(3) Asociatul nu-şi exercită dreptul la vot în deliberările adunării generale a asociaţilor privind aportul în
natură al său ori al persoanelor sale afiliate, privind actele juridice încheiate între el sau persoanele sale afiliate şi
societate ori privind răspunderea sa faţă de societate. Pentru adoptarea hotărîrilor în astfel de chestiuni, majoritatea
se determină din voturile asociaţilor care au dreptul să voteze în chestiunile respective. Această restricţie nu se
aplică societăţilor cu asociat unic, precum şi în cazurile încheierii de către societate a unui act juridic cu toţi
asociaţii săi şi/sau cu persoanele afiliate ale tuturor asociaţilor.
(4) În cazul încălcării interdicţiei prevăzute la alin.(3), asociatul răspunde pentru prejudiciile cauzate societăţii
dacă fără votul său nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută de lege.
Articolul 58. Adoptarea hotărîrilor adunării
generale a asociaţilor
(1) Hotărîrile adunării generale a asociaţilor se adoptă:
1) cu votul unanim al asociaţilor pentru:
a) obligarea asociaţilor la aporturi suplimentare;
b) modificarea modului de distribuire a beneficiului societăţii;
c) completarea ordinii de zi;
d) transformarea societăţii într-o altă formă în care asociaţii poartă răspundere nelimitată;
2) cu cel puţin trei pătrimi din voturile tuturor asociaţilor pentru:
a) modificarea şi completarea actului de constituire;
b) lichidarea societăţii, numirea lichidatorului şi aprobarea bilanţului de lichidare;
c) reorganizarea societăţii şi aprobarea planului de reorganizare;
d) acordul prealabil pentru încheierea contractelor, prin care societatea transmite proprietatea sau cedează, cu
titlu gratuit, drepturi terţilor, inclusiv asociaţilor societăţii;
e) înfiinţarea filialelor şi reprezentanţelor societăţii;
f) aprobarea fondării altor persoane juridice;
g) aprobarea participării în calitate de cofondator al altor persoane juridice;
h) excluderea unor chestiuni din ordinea de zi;
3) cu cel puţin jumătate din voturi pentru:
a) aprobarea dărilor de seamă şi a rapoartelor administratorului şi ale cenzorului;
b) repartizarea beneficiului între asociaţi;
c) desemnarea şi eliberarea înainte de termen a administratorului şi cenzorului;
d) aprobarea mărimii şi modului de achitare a remuneraţiei administratorului şi cenzorului;
e) aprobarea regulamentelor interne;
f) adoptarea altor hotărîri ce ţin de competenţa adunării generale a asociaţilor.
(2) Hotărîrile se adoptă prin vot deschis, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
Articolul 59. Adunarea generală repetată a asociaţilor
(1) Dacă adunarea generală a asociaţilor nu a fost deliberativă sau nu a hotărît asupra tuturor chestiunilor
incluse în ordinea de zi, adunarea se va întruni, după o nouă convocare, în termen de cel mult 15 zile. Ordinea de
zi a adunării generale repetate a asociaţilor include chestiunile asupra cărora nu s-au adoptat hotărîri.
(2) Adunarea generală repetată a asociaţilor adoptă hotărîri cu majoritatea voturilor indicată la art. 58 alin. (1),
cu excepţia hotărîrilor de aprobare a dărilor de seamă şi a rapoartelor administratorului şi ale cenzorului şi
hotărîrilor în probleme de procedură, care se adoptă cu majoritatea voturilor reprezentate la adunare.
(3) În cazul în care asociaţii nu pot adopta o anumită hotărîre în decurs de 3 luni consecutive, în urma cărui
fapt societatea suportă prejudicii, fiecare asociat este în drept să ceară:
a) răscumpărarea, la preţ de piaţă, a părţii sociale pe care o deţine; sau
b) separarea acestuia din societate cu un volum de active proporţional părţii sociale pe care o deţine; sau
60
c) dizolvarea şi lichidarea societăţii cu partajarea patrimoniului.
Articolul 60. Forţa juridică a hotărîrilor
adunării generale a asociaţilor
(1) Hotărîrile adunării generale a asociaţilor sînt executorii pentru toţi asociaţii şi organele societăţii.
(2) Hotărîrile cu privire la modificarea actului de constituire al societăţii devin opozabile de la data înregistrării
în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.
(3) Hotărîrile adunării generale a asociaţilor pot fi modificate şi abrogate de o nouă adunare generală a
asociaţilor.
Articolul 61. Atacarea hotărîrilor adunării generale
a asociaţilor în instanţa de judecată
(1) Hotărîrile adunării generale a asociaţilor adoptate cu încălcarea legii sau a actului de constituire pot fi
declarate nule de către instanţa de judecată.
(2) Cererea de anulare poate fi înaintată de către oricare dintre asociaţi care nu a luat parte la adunarea
generală a asociaţilor sau care a votat contra hotărîrii contestate şi a solicitat introducerea menţiunii respective în
procesul-verbal al şedinţei.
(3) Cererea de anulare poate fi depusă în termen de 3 luni de la data adoptării hotărîrii sau de la data cînd
asociatul a aflat sau trebuia să afle despre hotărîrea adoptată.
Articolul 62. Deciziile asociatului unic
(1) Asociatul unic are drepturile şi obligaţiile ce revin, conform prezentei legi, adunării generale a asociaţilor.
(2) Deciziile asociatului unic se întocmesc în scris, după caz.
(3) În actul de constituire poate fi suplimentar stabilită modalitatea adoptării deciziilor în cazul cînd asociatul
unic este persoană juridică.
Secţiunea a 3-a. Consiliul societăţii
Articolul 63. Crearea consiliului societăţii
(1) Actul de constituire poate prevedea crearea consiliului societăţii.
(2) Modul de creare, funcţionare şi încetare a împuternicirilor consiliului societăţii se stabileşte de actul de
constituire.
Articolul 64. Competenţa consiliului societăţii
(1) Competenţa consiliului societăţii se stabileşte de actul de constituire, în conformitate cu prezenta lege.
(2) Actul de constituire poate stabili următoarele atribuţii ale consiliului societăţii:
a) desemnarea şi eliberarea înainte de termen a administratorului;
b) aprobarea dărilor de seamă şi a rapoartelor prezentate de administrator şi evaluarea activităţii acestuia;
c) urmărirea pe cale judiciară a administratorului pentru prejudiciile cauzate societăţii;
d) aprobarea mărimii şi modului de achitare a remuneraţiei administratorului;
e) prezentarea rapoartelor şi a dărilor de seamă la adunarea generală a asociaţilor;
f) aprobarea planurilor de afaceri ale societăţii;
g) aprobarea regulamentelor interne, cu excepţia celor ce ţin de competenţa adunării generale a asociaţilor;
h) convocarea adunării generale a asociaţilor.
(3) Consiliul societăţii poate avea şi alte atribuţii, cu excepţia celor ce ţin de competenţa exclusivă a adunării
generale a asociaţilor.
(4) În cazul în care consiliul societăţii nu a fost format ori mandatul lui a fost revocat sau acesta a expirat şi nu
a fost formată o nouă componenţă a consiliului, atribuţiile lui le exercită adunarea generală a asociaţilor.
Articolul 65. Desemnarea membrilor consiliului societăţii
(1) Membrii şi preşedintele consiliului societăţii se desemnează de adunarea generală a asociaţilor pe un
termen de un an, dacă actul de constituire nu prevede altfel, şi pot fi eliberaţi oricînd. Hotărîrea de desemnare şi de
eliberare înainte de termen a membrilor consiliului societăţii se adoptă cu majoritatea voturilor asociaţilor.
Administratorul poate fi desemnat în calitate de membru al consiliului, însă nu de preşedinte al acestuia.
(2) Consiliul societăţii se constituie din cel puţin 3 persoane.
(3) Membru al consiliului societăţii nu poate fi persoana căreia, prin lege sau prin hotărîre judecătorească, i se
interzice să deţină funcţia de administrator.
Articolul 66. Convocarea consiliului societăţii
(1) Consiliul societăţii se convoacă de către preşedintele consiliului ori de cîte ori este necesar, însă nu mai rar
de o dată pe trimestru.
(2) Oricare dintre membrii consiliului societăţii sau administratorul poate cere preşedintelui convocarea
consiliului, indicînd motivele. În acest caz, şedinţa se va ţine în termen de 10 zile de la data solicitării.
(3) Dacă solicitarea de convocare a şedinţei consiliului societăţii nu a fost satisfăcută, solicitanţii pot convoca
consiliul, indicînd motivele.
Articolul 67. Hotărîrile consiliului societăţii
(1) Hotărîrile consiliului societăţii se adoptă în şedinţă cu majoritatea voturilor membrilor consiliului prezenţi
la şedinţă dacă actul de constituire nu prevede o cotă mai mare de voturi. În caz de paritate a voturilor, votul
preşedintelui este decisiv. Procesele-verbale ale şedinţelor consiliului se păstrează la sediul societăţii.
61
(2) Dreptul de vot al membrului consiliului societăţii nu este transmisibil.
(3) Cvorumul necesar pentru ţinerea şedinţei consiliului societăţii se stabileşte în actul de constituire sau în
Regulamentul consiliului societăţii şi va constitui nu mai puţin de jumătate din numărul membrilor consiliului.
Articolul 68. Obligaţia de diligenţă, loialitate
şi răspundere a membrilor consiliului
Regulile referitoare la diligenţa, loialitatea şi răspunderea administratorului sînt aplicabile în mod
corespunzător şi membrilor consiliului societăţii.
Secţiunea a 4-a. Administratorul societăţii
Articolul 69. Generalităţi
(1) Societatea trebuie să aibă unul sau mai mulţi administratori, care administrează societatea şi o reprezintă.
(2) Administrator poate fi numai o persoană fizică majoră, cu capacitate deplină de exerciţiu. Administrator nu
pot fi persoane cărora, prin lege sau hotărîre judecătorească, le este interzisă deţinerea funcţiei de administrator
sau a unei alte funcţii care acordă dreptul de dispoziţie asupra bunurilor materiale, precum şi persoane cu
antecedente penale nestinse pentru infracţiuni contra patrimoniului, infracţiuni economice, infracţiuni săvîrşite de
persoane cu funcţie de răspundere sau de persoane care gestionează organizaţii comerciale.
(3) Asupra relaţiilor dintre administrator şi societate legislaţia muncii se extinde în măsura în care nu este în
contradicţie cu prezenta lege.
Articolul 70. Desemnarea administratorului
(1) Administratorul societăţii se desemnează de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii dacă
actul de constituire prevede aceasta. Administratorul poate fi eliberat oricînd cu sau fără motiv.
(2) În calitate de administrator poate fi desemnat unul dintre asociaţi sau un terţ.
(3) Datele despre desemnarea şi eliberarea administratorului, precum şi despre identitatea acestuia, se prezintă
pentru înregistrare în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor. La acestea se anexează hotărîrea de
desemnare sau de eliberare a administratorului.
(4) Administratorul societăţii va depune la Camera Înregistrării de Stat specimenul semnăturii, care va fi
folosită în actele societăţii.
Articolul 71. Drepturile administratorului
(1) Administratorul este în drept:
a) să efectueze actele de gestiune a societăţii, necesare atingerii scopurilor prevăzute în actul de constituire şi
în hotărîrile adunării generale a asociaţilor;
b) să reprezinte fără procură societatea în raporturile cu organele statului, cu terţii şi în instanţele de judecată;
c) să elibereze altor persoane mandat pentru săvîrşirea unor anumite acte juridice, dacă aceasta nu este interzis
prin actul de constituire;
d) să exercite alte împuterniciri atribuite de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii conform
competenţei lor.
(2) În cazul desemnării mai multor administratori, aceştia au împuterniciri de reprezentare egale, dacă actul de
constituire nu prevede altfel.
Articolul 72. Obligaţiile administratorului
(1) Administratorul este obligat să gestioneze societatea astfel încît scopurile, pentru care aceasta a fost
constituită, să fie realizate cît mai eficient.
(2) Administratorul este obligat să execute hotărîrile adunării generale a asociaţilor şi ale consiliului societăţii.
(3) Administratorul este obligat să ia parte la adunările generale ale asociaţilor şi la şedinţele consiliului
societăţii.
(4) Administratorul asigură ţinerea contabilităţii societăţii, precum şi a registrelor societăţii prevăzute de lege
şi de actul de constituire, şi informează asociaţii cu privire la starea de lucruri şi la gestiunea societăţii.
(5) În exercitarea atribuţiilor sale, administratorul va da dovadă de diligenţă şi loialitate.
(6) Administratorul este obligat să convoace adunarea generală a asociaţilor dacă valoarea activelor nete ale
societăţii a devenit mai mică decît capitalul ei social.
(7) În cazul apariţiei indiciilor de insolvabilitate, administratorul este obligat să depună imediat, dar nu mai
tîrziu decît la expirarea unei luni, cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate dacă asociaţii nu
vor acoperi pierderile.
Articolul 73. Limitarea drepturilor administratorului
(1) Administratorul este obligat faţă de societate să respecte limitele împuternicirilor stabilite prin actul de
constituire ori, dacă acesta nu prevede altfel, de către adunarea generală a asociaţilor.
(2) Dacă administratorul a încălcat restricţiile stabilite la alin. (1), societatea sau orice asociat poate cere, în
numele societăţii, repararea prejudiciilor cauzate acesteia.
(3) Acţiunea în despăgubire poate fi intentată în decursul a 3 ani de la data comiterii acţiunii păgubitoare
pentru societate.
Articolul 74. Validitatea angajării societăţii
(1) Societatea este angajată în raporturile cu terţii prin actele săvîrşite de către administrator, chiar dacă aceste
acte depăşesc obiectul de activitate al societăţii, cu excepţia cazului în care societatea demonstrează că terţii ştiau
62
despre această depăşire.
(2) În scopul sustragerii de la obligaţiile asumate, nici societatea şi nici terţii nu sînt în drept să pună la
îndoială legalitatea desemnării administratorului sau a altei persoane cu drept de reprezentare a societăţii dacă
această desemnare a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat.
(3) Prevederile actului de constituire şi hotărîrile adunării generale a asociaţilor care limitează împuternicirile
de reprezentare conferite de către lege administratorului nu sînt opozabile terţilor.
Articolul 75. Raportul administratorului
Administratorul întocmeşte anual un raport privind activitatea societăţii, actul de inventariere a bunurilor
societăţii şi alte documente, care urmează a fi prezentate adunării generale a asociaţilor. Administratorul poate fi
obligat să prezinte dări de seamă periodice.
Articolul 76. Răspunderea administratorului
(1) Administratorul societăţii poartă răspundere materială deplină pentru prejudiciile cauzate de el societăţii,
inclusiv prin plăţi ilegale făcute asociaţilor.
(2) În cazul desemnării mai multor administratori, ei răspund solidar, dacă prin hotărîre judecătorească nu s-a
stabilit altfel.
(3) Persoana cu funcţie de răspundere a societăţii se eliberează de răspundere materială solidară pentru decizia
organului executiv colegial al societăţii sau a consiliului societăţii dacă:
a) a votat contra luării acestei decizii de către organul de conducere respectiv; şi
b) opinia ei separată este anexată la procesul-verbal al şedinţei organului respectiv sau este consemnată în
procesul-verbal.
(4) Dreptul de a înainta acţiunea privind repararea prejudiciului cauzat de către administrator aparţine societăţii
şi asociaţilor. Prescripţia privind repararea prejudiciului este de 3 ani de la data comiterii fraudei.
(5) Hotărîrea societăţii privind exonerarea de răspundere a administratorului este nulă dacă sînt lezate
interesele terţilor, chiar dacă administratorul a acţionat în baza hotărîrii adunării generale a asociaţilor.
Secţiunea a 5-a. Cenzorul
Articolul 77. Desemnarea cenzorului
(1) Pentru exercitarea controlului asupra gestiunii societăţii şi acţiunilor administratorului, adunarea generală a
asociaţilor poate desemna unul sau mai mulţi cenzori dintre asociaţi sau dintre terţi. Dacă numărul asociaţilor
depăşeşte 15, desemnarea cenzorului este obligatorie. Numărul de cenzori se stabileşte prin actul de constituire al
societăţii.
(2) Cenzorul se desemnează pentru o perioadă de 3 ani şi oricînd poate fi eliberat.
(3) Nu pot fi cenzori:
a) administratorul şi membrii consiliului societăţii;
b) rudele sau afinii pînă la gradul al IV-lea inclusiv ori soţul administratorului;
c) persoanele care primesc de la societate sau de la administrator salariu sau o altă remuneraţie pentru o altă
funcţie decît funcţia de cenzor;
d) persoanele indicate la art. 69 alin. (2).
(4) Dacă cenzorul a fost desemnat cu încălcarea prevederilor alin.(3), hotărîrea privind desemnarea lui este
nulă, el nu are dreptul să exercite atribuţiile cenzorului şi este obligat să demisioneze.
(5) Cenzorul primeşte o indemnizaţie fixă, determinată de adunarea generală a asociaţilor.
(6) În cazul în care cenzorul nu a fost desemnat, fiecare sau unul dintre asociaţii care nu sînt administratori ai
societăţii se învestesc cu dreptul de control.
(7) Societatea este în drept să desemneze în locul cenzorului un auditor independent.
Articolul 78. Controlul gestiunii societăţii
(1) Cenzorul exercită periodic controlul gestiunii societăţii din proprie iniţiativă sau la cererea asociaţilor.
Cenzorul este obligat să controleze activitatea economico-financiară a societăţii după încheierea exerciţiului
financiar, verificînd rapoartele financiare şi efectuînd inventarierea bunurilor societăţii, exercitînd totodată alte
acţiuni necesare evaluării obiective a gestiunii societăţii.
(2) Cenzorul întocmeşte raport asupra fiecărui control efectuat. Dacă sînt mai mulţi cenzori şi între ei apar
divergenţe, aceştia întocmesc rapoarte separate. Rapoartele cenzorilor se prezintă adunării generale a asociaţilor.
(3) Cenzorul este obligat să convoace adunarea generală a asociaţilor dacă a constatat fapte care contravin legii
sau actului de constituire şi care au cauzat sau pot cauza prejudicii societăţii.
(4) Administratorul este obligat să pună la dispoziţia cenzorului toate documentele necesare efectuării
controlului.
Articolul 79. Răspunderea cenzorului
(1) Cenzorul răspunde pentru prejudiciile cauzate societăţii sau asociaţilor prin neexecutarea sau executarea
inadecvată a obligaţiilor ce îi revin. Cenzorul răspunde în decurs de 3 ani de la data întocmirii actului de control
prin care societăţii i-au fost cauzate prejudicii.
(2) Actul de constituire poate conţine alte temeiuri de apariţie a răspunderii cenzorului.
Capitolul V
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA SOCIETĂŢII
63
Articolul 80. Reorganizarea societăţii
Reorganizarea societăţii se efectuează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare)
sau transformare, în conformitate cu prevederile Codului civil.
Articolul 81. Dizolvarea şi lichidarea societăţii
(1) Societatea se dizolvă şi se lichidează în temeiurile stabilite de prezenta lege, de Codul civil şi de alte legi.
(2) Dizolvarea şi lichidarea societăţii pot fi cerute în cazul în care este imposibilă răscumpărarea sau separarea
părţii sociale.
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 82
Prevederile actelor de constituire ale societăţilor înregistrate pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se
aplică în măsura în care nu contravin acesteia.
Articolul 83
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aduce actele sale normative în conformitate cu
aceasta.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
CODUL CIVIL
al Republicii Moldova
Nr. 1107-XV din 6 iunie 2002
(Monitorul Oficial, 22 iunie 2002, nr.82-86, p. I, art. 661)
(EXTRAS)
Articolul 26. Activitatea de întreprinzător a persoanei fizice
(1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din
momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.
(2) Persoana care practică activitate de întreprinzător fără înregistrare de stat nu poate invoca lipsa calităţii de
întreprinzător.
(3) Asupra activităţii de întreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care
reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu
rezultă altfel.
Articolul 27. Răspunderea patrimonială a persoanei fizice
Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care, conform
legii, nu pot fi urmărite.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
VEZI PAG. 3
Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi
Legea Republicii Moldova Nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992
(Monitor, 1994, nr.2, art. 33)
(EXTRAS)
Articolul 14. Întreprinderea individuală
1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau
membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe
baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.
În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de fermier) (introdus
prin Legea Nr.757-XV din 21 decembrie 2001).
Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual (introdus prin Legea Nr.82-XVI din 29
martie 2007).
2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană
fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale
64
antreprenorului (în redacţia Legii Nr.82-XVI din 29 martie 2007).
Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu
întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Membrii familiei-posesor ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile
acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac
obiectul urmăririi.
3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este reglementat de
prezenta Lege şi de legislaţia civilă (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).
Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt
reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) (introdus
prin Legea Nr.757-XV din 21 decembrie 2001).
4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii,
semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:
a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator
(fondatorilor-membri ai familiei);
b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domiciliul şefului (directorului) de
întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;
d) sediul întreprinderii;
e) data înfiinţării întreprinderii;
f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în
vigoare.
5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele "întreprindere individuală"
sau "Î.I.", precum şi numele cel puţin a unui posesor.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Înregistrarea întreprinzătorilor individuali este reglementată de Legea nr. 220-XVI 19.10.2007 „Cu privire la
înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali”, VEZI PAG. 32.
PRIVIND GOSPODĂRIILE ŢĂRĂNEŞTI (DE FERMIER)
Nr.1353-XIV din 03.11.2000
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.14-15/52 din 08.02.2001
* * *
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul prezentei legi
(1) Prezenta lege reglementează bazele juridice, organizatorice, economice şi sociale privind constituirea,
reorganizarea şi lichidarea gospodăriei ţărăneşti (de fermier), denumită în continuare gospodărie ţărănească, precum şi
activitatea ei.
(2) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra activităţii persoanelor care ţin gospodărie auxiliară sau care
practică activităţi în întovărăşirile pomicole ori legumicole.
Articolul 2. Gospodăria ţărănească. Noţiune
(1) Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată asupra terenurilor
agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii
(membri ai gospodăriei ţărăneşti), avînd ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară,
comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole.
(2) Gospodăria ţărănească se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică.
(3) Numai gospodăriile ţărăneşti pot desfăşura activitate individuală de întreprinzător în agricultură.
Articolul 3. Statutul juridic al gospodăriei ţărăneşti
63
(1) Gospodăria ţărănească are statutul juridic de persoană fizică.
(2) Suprafaţa terenurilor şi mărimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodăriei ţărăneşti trebuie să asigure
utilizarea preponderentă în cadrul acesteia (mai mult de 50 la sută anual) a muncii personale a membrilor ei.
(3) În cazul în care nu întruneşte condiţiile expuse la art.2 alin.(1) sau la alin.(2) din prezentul articol,
gospodăria ţărănească este obligată să asigure, în termen de 3 luni, astfel de condiţii sau să se reorganizeze, sau să se
lichideze, în modul stabilit de legislaţie.
(4) Dacă prevederile alin.(3) din prezentul articol sau ale art.24 alin.(1) nu sînt îndeplinite, gospodăria
ţărănească este lipsită de înlesnirile şi privilegiile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative.
Articolul 4. Răspunderea gospodăriei ţărăneşti şi a membrilor ei
(1) Gospodăria ţărănească nu poartă răspundere pentru obligaţiile personale ale membrilor ei.
(2) Membrii gospodăriei ţărăneşti poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg
patrimoniul lor, cu excepţia bunurilor care, potrivit Codului de procedură civilă, nu fac obiectul urmăririi.
Articolul 5. Legislaţia privind gospodăria ţărănească
Activitatea gospodăriei ţărăneşti este reglementată de prezenta lege, de Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi, de Codul civil, Codul funciar, Codul fiscal, Codul muncii şi de alte acte normative.
Articolul 6. Statul şi gospodăria ţărănească
(1) Statul garantează respectarea drepturilor gospodăriei ţărăneşti şi asigură apărarea intereselor ei legale.
(2) Statul nu poartă răspundere pentru obligaţiile gospodăriei ţărăneşti, iar gospodăria ţărănească nu poartă
răspundere pentru obligaţiile statului.
(3) Nu este admis amestecul autorităţilor administraţiei publice în activitatea gospodăriei ţărăneşti, cu excepţia
cazurilor prevăzute de lege.
Capitolul II
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE
Articolul 7. Drepturile
(1) Gospodăria ţărănească are dreptul:
a) să dispună de ştampilă, să deschidă conturi bancare, inclusiv valutare;
b) să-şi determine direcţia şi volumul activităţii financiare şi economice;
c) să angajeze şi să elibereze lucrători în bază de contracte individuale de muncă (în continuare angajaţi);
d) să construiască, în conformitate cu actele normative, obiectivele necesare activităţii sale;
e) să efectueze lucrări de irigare, desecare şi alte lucrări de ameliorare în conformitate cu actele normative;
f) să ia şi să dea în arendă terenuri şi alte bunuri;
g) să dispună de produsele şi de veniturile sale;
h) să stabilească preţurile de comercializare la producţia proprie;
i) să desfăşoare activitate economică externă în conformitate cu legislaţia;
j) să asigure riscul pierderii (nimicirii) sau deteriorării bunurilor comune ale membrilor gospodăriei, precum şi
alte riscuri de întreprinzător;
k) să fie participant la societatea comercială şi membru al cooperativei de întreprinzători, inclusiv străine
(excepţie făcînd calitatea de participant deplin la societatea în nume colectiv sau la societatea în comandită);
l) să fie membru al societăţilor necomerciale (asociaţii, uniuni);
m) să desfăşoare alte activităţi care nu contravin legislaţiei.
(2) În cazul în care gospodăria ţărănească nu dispune de ştampilă, semnătura conducătorului poate fi
autentificată de notar sau de secretarul primăriei care a înregistrat gospodăria.
Articolul 8. Obligaţiile
Gospodăria ţărănească este obligată:
a) să primească licenţe, în conformitate cu legislaţia, în cazul practicării de activităţi pasibile de licenţiere;
b) să asigure, conform legislaţiei, protecţia muncii membrilor gospodăriei şi persoanelor care lucrează în bază
de contract;
c) să achite integral şi la timp salariile angajaţilor, să plătească, în numele membrilor şi al angajaţilor
gospodăriei, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi să le acorde asistenţă socială;
d) să folosească terenurile la destinaţie;
e) să păstreze fertilitatea solului prin măsuri de protecţie, să aplice tehnologii care ocrotesc natura;
f) să acorde, în modul stabilit de legislaţie, servitute în terenurile pe care le deţine;
g) să nu încalce drepturile proprietarilor şi ale beneficiarilor funciari vecini;
66
h) să respecte standardele, cerinţele ecologice şi sanitaro-veterinare, alte cerinţe, prevăzute de legislaţie,
privind calitatea producţiei comercializabile;
i) să îndeplinească integral şi la timp obligaţiile fiscale;
j) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de lege.
Capitolul III
CONSTITUIREA ŞI ÎNREGISTRAREA
Articolul 9. Dreptul la constituire
(1) Fondator al gospodăriei ţărăneşti poate fi persoana fizică care a atins vîrsta de 18 ani, are capacitate de
exerciţiu deplină, posedă teren cu drept de proprietate privată.
[Alin.1 art.9 modificat prin Legea nr.752-XV din 21.12.2001]
[Se declară neconstituţională sintagma "şi locuieşte permanent pe [teritoriul unităţii administrativ-teritoriale
în care urmează să fie înregistrată gospodăria" din art.9 alin.(1) conform Hot.Curţii Constituţionale nr.40 din
12.07.2001]
(2) O persoană fizică poate fi fondatorul (membrul) numai al unei gospodării ţărăneşti.
Articolul 10. Constituirea
(1) Gospodăria ţărănească se constituie pe principiul liberului consimţămînt.
(2) Gospodăria ţărănească se creează în temeiul declaraţiei de constituire, semnată de fondator şi de potenţialii
membri ai acesteia.
(3) În declaraţia de constituire a gospodăriei ţărăneşti (de fermier), denumită în continuare declaraţie de
constituire, trebuie să se indice:
a) denumirea completă şi abreviată a gospodăriei;
b) sediul gospodăriei;
c) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul fondatorului şi al potenţialilor membri ai ei,
informaţii privind aflarea acestora în relaţii familiale cu fondatorul;
d) numerele de înregistrare, amplasarea şi suprafaţa, conform cadastrului bunurilor imobile, a terenurilor
proprietate individuală sau proprietate comună, inclusiv a terenurilor din extravilan considerate grădini, precum şi a
terenurilor arendate;
e) componenţa altor bunuri imobiliare care se transmit în proprietate comună membrilor gospodăriei.
(4) Semnătura fondatorului şi semnăturile celorlalţi membri din declaraţia de constituire sînt autentificate de
notar sau de secretarul primăriei la care se înregistrează gospodăria.
[Art.10 modif. prin Legea nr.1496-XV din 29.11.02, în vigoare 20.12.02]
Articolul 11. Denumirea gospodăriei ţărăneşti
(1) Denumirea completă a gospodăriei ţărăneşti va conţine cuvintele gospodărie ţărănească, numele
fondatorului (conducătorului) şi sediul gospodăriei.
(2) Denumirea abreviată a gospodăriei ţărăneşti va conţine iniţialele G.Ţ., numele fondatorului
(conducătorului) şi sediul ei.
(3) Denumirea completă şi denumirea abreviată a gospodăriei ţărăneşti vor conţine şi alte date pentru a nu fi
identice denumirii unei alte gospodării ţărăneşti înregistrate anterior la aceeaşi primărie.
Articolul 12. Sediul
Sediul gospodăriei ţărăneşti este în unitatea administrativ- teritorială de nivelul întîi în a cărei primărie este
înregistrată.
[Art.12 în redacţia Legii nr.752-XV din 21.12.2001]
[Se declară neconstituţional art.12 prin Hot. Curţii Constituţionale nr.40 din 12.07.2001]
Articolul 13. Înregistrarea
(1) Gospodăria ţărănească va fi înregistrată de către fondatorul ei la primăria unităţii administrativ-teritoriale
de nivelul întîi în a cărei hotare el deţine teren. În cazul în care fondatorul deţine terenuri amplasate în hotarele a două
sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întîi, cererea de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti se
prezintă primăriei alese de fondator.
(2) Pentru înregistrarea gospodăriei ţărăneşti, fondatorul prezintă primăriei:
a) declaraţia de constituire;
b) copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului şi al potenţialilor
membri ai gospodăriei asupra terenurilor;
c) copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, după caz, autentificate de secretarul primăriei;
67
d) bonul de plată, pe contul primăriei, a taxei de înregistrare a gospodăriei.
(3) În decursul unei săptămîni din ziua prezentării documentelor prevăzute la alin.(1), primăria înregistrează
gospodăria ţărănească, efectuînd înscrieri de rigoare în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), şi eliberează
certificatul de înregistrare sau emite o decizie privind refuzul de a înregistra gospodăria.
(4) Gospodăria ţărănească nu poate fi înregistrată dacă nu sînt prezentate documentele prevăzute la alin.(2) sau
conţinutul lor contravine legii.
(5) Decizia motivată a primăriei privind refuzul de a înregistra gospodăria ţărănească se remite fondatorului în
scris.
(6) Refuzul de a înregistra gospodăria ţărănească sau încălcarea termenelor ei de înregistrare pot fi atacate pe
cale administrativă şi/sau judiciară.
(7) Gospodăria ţărănească este în drept să înceapă activitatea din ziua înregistrării.
[Art.13 modificat prin Legea nr.1151-XV din 21.06.2002]
[Art.13 completat prin Legea nr.752-XV din 21.12.2001]
Articolul 14. Ţinerea Registrului gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)
(1) Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) este ţinut de primărie în modul stabilit de prezenta lege, de
Legea cu privire la registre şi de alte acte normative.
(2) În Registrul gospodăriilor ţărăneşti se înscriu următoarele date:
a) denumirea completă şi denumirea abreviată a gospodăriei, sediul ei;
b) numărul de înregistrare al gospodăriei şi data înregistrării ei;
c) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul fondatorului şi al fiecărui ulterior conducător al
gospodăriei;
d) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul altor membri ai gospodăriei, informaţii privind
aflarea acestora în relaţii familiale cu fondatorul (conducătorul) gospodăriei;
e) numerele de înregistrare, amplasarea şi suprafaţa, conform cadastrului bunurilor imobile, a terenurilor
proprietate individuală sau proprietate comună, inclusiv a terenurilor din extravilan considerate grădini, precum şi a
terenurilor arendate;
f) alte date prevăzute de legislaţie.
(3) Modificările datelor din declaraţia de constituire intră în vigoare la data consemnării lor în Registrul
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).
(4) Primăria păstrează documentele în a căror bază au fost făcute înscrierile în Registrul gospodăriilor ţărăneşti
(de fermier) şi eliberează extrase din el.
(5) Mărimea maximă a taxei de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti, a taxei pentru efectuarea modificărilor în
Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), precum şi a taxei de eliberare a extraselor din acest registru, se
stabileşte de Guvern.
(6) Alte particularităţi privind ţinerea Registrului gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt stabilite într-un
regulament, aprobat de Guvern.
[Art.14 modif. prin Legea nr.1496-XV din 29.11.02, în vigoare 20.12.02]
[Art.14 modificat prin Legea nr.752-XV din 21.12.2001]
Capitolul IV
CONDUCĂTORUL GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI. MEMBRII EI
Articolul 15. Conducătorul gospodăriei ţărăneşti
(1) Conducător al gospodăriei ţărăneşti este fondatorul, iar în cazul eliberării fondatorului din funcţie, unul
dintre membri care a atins vîrsta de 18 ani şi are capacitate de exerciţiu deplină, ales de ceilalţi membri ai gospodăriei.
(2) Conducătorul gospodăriei ţărăneşti:
a) reprezintă gospodăria în instanţă de judecată, în relaţiile cu alte autorităţi publice, precum şi cu persoane
fizice şi juridice;
b) organizează activitatea gospodăriei;
c) efectuează, în numele gospodăriei, tranzacţii, eliberează procuri pentru efectuarea de tranzacţii;
d) angajează şi eliberează lucrători;
e) ţine evidenţa timpului de lucru şi salariilor persoanelor care lucrează în bază de contract, efectuează înscrieri
în carnetul lor de muncă, precum şi al membrilor gospodăriei;
f) stabileşte politica de evidenţă în gospodărie, asigură evidenţa contabilă şi prezentarea rapoartelor în
conformitate cu legislaţia;
68
g) asigură predarea în arhivă a documentelor de plată a salariilor şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat,
precum şi a documentelor prevăzute la art.24 alin.(2);
h) exercită alte atribuţii neinterzise de lege.
(3) În cazul incapacităţii temporare de muncă sau absenţei sale îndelungate, conducătorul gospodăriei ţărăneşti
are dreptul să încredinţeze îndeplinirea obligaţiilor sale unui membru cu capacitate deplină de exerciţiu, iar în cazul
constituirii gospodăriei ţărăneşti dintr-o singură persoană, unei alte persoane, faptul consemnîndu-se în Registrul
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).
(4) Conducătorul gospodăriei ţărăneşti îşi poate da demisia ori poate fi destituit prin hotărîre a membrilor ei în
cazul executării necorespunzătoare sau neexecutării îndelungate a atribuţiilor.
(5) În cazul înlocuirii conducătorului gospodăriei ţărăneşti, membrii ei anunţă în scris, în decursul unei
săptămîni, primăria care a înregistrat gospodăria.
[Art.15 modificat prin Legea nr.752-XV din 21.12.2001]
[Se declară neconstituţional alin.2 art.15 (parţial) prin Hot. Curţii Constituţionale nr.40 din 12.07.2001]
Articolul 16. Membrii
(1) Pot fi membri ai gospodăriei ţărăneşti, în afară de conducător, următoarele persoane apte de muncă: soţul
(soţia), părinţii, copiii, inclusiv adoptivi, fraţii, surorile şi nepoţii lui care au atins vîrsta de 16 ani, precum şi alte
persoane care sînt membri ai familiei respective.
(2) Nu sînt considerate membri ai gospodăriei ţărăneşti persoanele care lucrează în gospodărie în bază de
contract.
(3) Primirea în gospodăria ţărănească se face cu acordul membrilor ei.
(4) Ieşirea din gospodăria ţărănească se face la cerere şi nu necesită acordul celorlalţi membri ai ei.
(5) Excluderea din gospodăria ţărănească se face în baza hotărîrii celorlalţi membri ai ei.
(6) Calitatea de membru al gospodăriei ţărăneşti apare şi încetează în ziua efectuării înscrierilor respective în
Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).
(7) Litigiile dintre membrii gospodăriei ţărăneşti se soluţionează în instanţă de judecată.
[Art.16 compl. prin Legea nr.1496-XV din 29.11.02, în vigoare 20.12.02]
Articolul 17. Drepturile şi obligaţiile membrului gospodăriei ţărăneşti
(1) Membrul gospodăriei ţărăneşti este în drept:
a) să aleagă şi să fie ales conducător al gospodăriei;
b) să ia cunoştinţă de datele referitoare la activitatea economică şi financiară a gospodăriei;
c) să ceară cota sa din produsele şi veniturile gospodăriei;
d) să iasă din gospodărie primind cota sa din bunurile comune în numerar sau în natură;
e) să efectueze alte acţiuni neinterzise de lege.
(2) Membrul gospodăriei ţărăneşti este obligat să participe prin muncă personală la activitatea gospodăriei şi să
respecte alte prevederi ale legislaţiei.
(3) În cazul în care nu a participat prin muncă personală la activitatea gospodăriei în decursul a 3 ani
consecutivi, membrul gospodăriei ţărăneşti urmează să fie exclus.
(4) În termenul indicat la alin.(3) nu se include perioada în care membrul nu a participat la activitatea
gospodăriei ţărăneşti din cauza faptului că a fost ales în o funcţie electivă, a făcut serviciul militar în termen, a studiat
la o instituţie de învăţămînt sau a fost bolnav.
(5) În cazul în care şi-a pierdut calitatea de membru al familiei conducătorului gospodăriei ţărăneşti, membrul
ei îşi păstrează drepturile şi obligaţiile dacă întruneşte celelalte condiţii stabilite de prezenta lege.
[Art.17 modif. prin Legea nr.1496-XV din 29.11.02, în vigoare 20.12.02]
Capitolul V
BUNURILE MEMBRILOR GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI
Articolul 18. Statutul juridic al bunurilor folosite în comun de membrii gospodăriei ţărăneşti
(1) Bunurile folosite în comun de membrii gospodăriei ţărăneşti pot aparţine:
a) unui sau mai multor membri ai gospodăriei cu drept de proprietate individuală;
b) membrilor gospodăriei cu drept de proprietate comună în devălmăşie sau cu drept de proprietate comună în
diviziune dacă ultimul este prevăzut în contract.
(2) Bunurile care se află în proprietatea comună a membrilor gospodăriei ţărăneşti (denumite în continuare
bunuri comune) se formează din:
a) mijloacele băneşti şi alte bunuri aduse, cu drept de proprietate comună, în gospodărie de membrii ei;
69
b) produsele şi veniturile obţinute din activitatea independentă a gospodăriei sau din activitatea ei cu alte
întreprinderi;
c) veniturile obţinute din tranzacţii cu valori mobiliare procurate de gospodărie;
d) prestaţiile de asigurări sociale primite de gospodărie;
e) donaţiile de la organizaţii şi cetăţeni;
f) creditele şi împrumuturile luate de gospodărie;
g) alte bunuri comune obţinute în conformitate cu legea.
(3) Bunuri comune pot fi: terenurile, plantaţiile, construcţiile gospodăreşti şi alte construcţii, instalaţiile de
ameliorare şi alte instalaţii, vitele productive şi de muncă, păsările, tehnica agricolă şi altă tehnică, mijloacele de
transport, utilajele, inventarul şi alte bunuri, procurate pentru gospodărie în comun de membrii ei.
(4) Dispunerea de bunurile comune se efectuează cu acordul tuturor membrilor gospodăriei ţărăneşti.
Articolul 19. Înstrăinarea cotei din bunurile comune
(1) Membrul gospodăriei ţărăneşti este în drept să vîndă, să dăruiască sau să înstrăineze în alt mod cota sa din
bunurile comune exclusiv membrilor gospodăriei sau altor persoane, enumerate la art.16 alin.(1), care nu erau, dar au
devenit membri ai gospodăriei.
(2) Membrii gospodăriei ţărăneşti au dreptul prioritar faţă de alţi membri ai familiei conducătorului ei de a
procura cota ce se înstrăinează din bunurile comune.
(3) Membrul gospodăriei ţărăneşti este obligat să informeze ceilalţi membri ai ei şi ceilalţi membri ai familiei
conducătorului de gospodărie privind comercializarea cotei sale din bunurile comune, precum şi preţul ei de vînzare.
(4) În cazul în care membrii gospodăriei ţărăneşti şi ceilalţi membri ai familiei conducătorului refuză să
procure cota ce se înstrăinează din bunurile comune sau în cazul în care aceştia nu-şi îndeplinesc, în decursul unei
luni de la data informării lor privind înstrăinarea cotei, intenţia de a o procura, membrul care înstrăinează cota este în
drept să ceară separarea ei în modul stabilit la art.20.
(5) Dacă întreaga cotă din bunurile comune s-a vîndut, a fost dăruită sau înstrăinată în alt mod, se consideră că
titularul care a înstrăinat-o s-a retras din gospodărie, faptul consemnîndu-se în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de
fermier) şi, după caz, în alte registre.
Articolul 20. Separarea şi divizarea bunurilor comune
(1) Atribuirea în proprietate individuală a unei cote din bunurile comune se efectuează prin separare sau
divizare.
(2) Cota din bunurile comune se atribuie membrului gospodăriei ţărăneşti:
a) la pierderea calităţii de membru al gospodăriei fără ca el să întemeieze o nouă întreprindere (separarea cotei
din bunurile comune);
b) la urmărirea cotei pentru obligaţiile personale ale membrului gospodăriei (separarea cotei din bunurile
comune);
c) la reorganizarea sau lichidarea gospodăriei (divizarea bunurilor comune).
(3) Cota membrului gospodăriei ţărăneşti din bunurile proprietate comună în devălmăşie se consideră egală
cotelor celorlalţi membri dacă, cu acordul acestora, cota nu a fost micşorată din cauza participării lui neînsemnate cu
bunuri sau cu muncă personală la activitatea gospodăriei.
(4) În cazul pierderii calităţii de membru al gospodăriei ţărăneşti, cota din mijloacele fixe de producţie care se
află în proprietate comună este inseparabilă în natură. În acest caz, cota se plăteşte în bani, în producţie agricolă sau în
alt fel. Modul de plată se stabileşte cu acordul celorlalţi membri ai gospodăriei.
(5) Urmărirea cotei din bunurile comune pentru obligaţiile personale ale membrului gospodăriei ţărăneşti se
efectuează în cazul în care datoriile acestuia nu pot fi acoperite cu alte bunuri ale lui.
(6) La reorganizarea sau lichidarea gospodăriei ţărăneşti, bunurile comune se divizează în modul stabilit de
legislaţia civilă.
Articolul 21. Moştenirea
Cota din bunurile comune se moşteneşte în modul stabilit de legislaţia civilă.
[Art.21 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]
Capitolul VI
MUNCA, ASIGURAREA SOCIALĂ ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ DE STAT
Articolul 22. Munca
70
(1) Relaţiile de muncă din cadrul gospodăriei ţărăneşti sînt reglementate de Codul muncii şi de contractele
individuale de muncă.
(2) Timpul de lucru în gospodăria ţărănească se include în vechimea în muncă şi în stagiul de cotizare pe baza
înscrierilor din carnetul de muncă şi a certificatelor, eliberate de casele teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări
Sociale, ce confirmă plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat.
Articolul 23. Asigurarea socială şi asistenţa socială de stat
(1) Membrii şi angajaţii gospodăriei ţărăneşti sînt pasibili de asigurare socială şi de asistenţă socială de stat în
conformitate cu legislaţia.
(2) Gospodăria ţărănească plăteşte, în condiţiile stabilite de legislaţie, contribuţiile de asigurări sociale de stat
pentru membrii şi angajaţii săi.
(3) Pensia de stat pentru membrii şi pentru angajaţii gospodăriei ţărăneşti se stabileşte şi se acordă în condiţiile
legii.
Capitolul VII
EVIDENŢA ŞI RAPOARTELE.
[Denumirea modificată prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]
Articolul 24. Evidenţa şi rapoartele
(1) Gospodăria ţărănească ţine evidenţa activităţii sale şi prezintă rapoarte conform evidenţei sintetice ori
analitice sau conform partidei simple, stabilite de Guvern.
(2) Gospodăria ţărănească predă:
a) arhivei de stat teritoriale documentele care fac parte din Fondul arhivistic de stat;
b) primăriei ori arhivei de stat teritoriale, dacă primăria nu dispune de spaţii pentru păstrare permanentă,
documentele membrilor şi angajaţilor săi;
c) primăriei documentele care urmează să fie păstrate provizoriu.
[Art.25 exclus prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]
Capitolul VIII
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA
Articolul 26. Reorganizarea
(1) Gospodăria ţărănească se reorganizează prin hotărîre a membrilor ei sau a instanţei de judecată.
(2) Gospodăria ţărănească se reorganizează prin fuziune, asociere, separare, divizare sau transformare în
conformitate cu Codul civil, cu prezenta lege şi cu alte acte normative.
(3) Volumul depunerilor membrilor gospodăriei ţărăneşti în capitalul social al întreprinderii cu o altă formă
juridică de organizare, constituită prin reorganizare, este determinat în funcţie de cota lor din bunurile comune care se
transmit acestei întreprinderi.
Articolul 27. Lichidarea
(1) Gospodăria ţărănească se lichidează prin hotărîre a membrilor ei sau a instanţei de judecată.
(2) Gospodăria ţărănească poate fi lichidată prin hotărîre a instanţei de judecată la cererea:
a) unui membru al gospodăriei sau a primăriei dacă sînt încălcate prevederile art.2 alin.(1) sau art.3 alin.(2),
inclusiv în cazul în care nici unul dintre membrii gospodăriei nu are drept de proprietate asupra pămîntului;
b) unui membru al gospodăriei sau a creditorului (creditorilor) în cazul insolvabilităţii ei;
c) moştenitorului sau a primăriei dacă nu a rămas nici un membru şi nici un moştenitor al acestuia nu doreşte
să ţină mai departe gospodăria; precum şi d) în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Particularităţile lichidării gospodăriei ţărăneşti în cazul insolvabilităţii ei sînt definite în legislaţia privind
falimentul.
Capitolul IX
ASOCIAŢIILE GOSPODĂRIILOR ŢĂRĂNEŞTI
ŞI UNIUNILE ASOCIAŢIILOR
Articolul 28. Scopurile, statutul juridic şi patrimoniul asociaţiei gospodăriilor ţărăneşti şi uniunii asociaţiilor
(1) Pentru a-şi coordona activitatea, a-şi instrui, perfecţiona, consulta şi informa membrii, pentru a atrage
investiţii, a-şi reprezenta şi apăra interesele comune patrimoniale şi profesionale, gospodăriile ţărăneşti sînt în drept să
se unească după principiul teritorial sau de producţie în asociaţie a gospodăriilor ţărăneşti (denumită în continuare
asociaţie), iar asociaţiile - în uniune republicană a asociaţiilor gospodăriilor ţărăneşti (denumită în continuare uniune).
71
(2) Asociaţia şi uniunea sînt organizaţii necomerciale cu drept de persoană juridică, create în bază de contracte
de constituire, care activează în conformitate cu legislaţia şi cu statutul lor.
(3) Denumirea asociaţiei şi cea a uniunii trebuie să conţină cuvintele "asociaţia gospodăriilor ţărăneşti" şi,
respectiv, "uniunea republicană a asociaţiilor gospodăriilor ţărăneşti".
(4) Asociaţia şi uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile membrilor lor, iar aceştia nu poartă răspundere
pentru obligaţiile asociaţiei sau cele ale uniunii.
(5) Patrimoniul asociaţiei şi cel al uniunii se formează din taxele de constituire şi din cotizaţiile membrilor lor,
din taxele pentru serviciile pe care le prestează, din donaţii şi din alte venituri neinterzise de lege.
(6) La ieşire din asociaţie ori din uniune sau la lichidarea lor, membrii nu beneficiază de drepturi asupra
patrimoniului asociaţiei şi, respectiv, al uniunii.
Articolul 29. Organele asociaţiei şi cele ale uniunii
Asociaţia şi uniunea au următoarele organe de conducere, de execuţie şi de control:
a) adunarea generală a membrilor asociaţiei şi adunarea generală a membrilor uniunii (denumite în continuare
adunare generală), organ superior;
b) consiliul asociaţiei şi consiliul uniunii (denumite în continuare consiliu), organ executiv;
c) comisia de cenzori sau cenzorul, denumiţi în continuare comisie de cenzori, organ de control; precum şi d)
alte organe prevăzute de statutul asociaţiei şi de cel al uniunii.
Articolul 30. Adunarea generală
(1) De competenţa exclusivă a adunării generale ţin:
a) modificarea şi completarea statutului asociaţiei şi statutului uniunii, aprobarea statutelor modificate;
b) aprobarea, modificarea şi completarea regulamentelor organelor asociaţiei şi celor ale uniunii;
c) alegerea preşedintelui şi celorlalţi membri ai consiliului asociaţiei şi, respectiv, ai consiliului uniunii,
alegerea (numirea) membrilor comisiei de cenzori;
d) primirea şi excluderea din asociaţie şi uniune;
e) aprobarea direcţiilor principale de activitate, schemei de încadrare şi salarizare, bugetului asociaţiei sau
uniunii;
f) aprobarea rapoartelor asociaţiei sau uniunii şi ale organelor de conducere, de execuţie şi de control.
(2) Adunarea generală este deliberativă dacă la ea sînt prezenţi cel puţin două treimi din reprezentanţii
membrilor asociaţiei sau ai uniunii.
(3) Hotărîrile adunării generale se adoptă cu votul majorităţii reprezentanţilor membrilor asociaţiei şi,
respectiv, ai uniunii prezenţi la adunare.
Articolul 31. Consiliul
(1) De competenţa consiliului ţin:
a) convocarea adunării generale;
b) prezentarea către adunarea generală a propunerilor privind primirea şi excluderea din asociaţie sau uniune;
c) prezentarea către adunarea generală a raportului anual al asociaţiei sau al uniunii şi al raportului propriu;
d) efectuarea altor acţiuni prevăzute de statut.
(2) Şedinţa consiliului este deliberativă dacă la ea participă cel puţin jumătate din membrii lui, inclusiv
preşedintele.
(3) Membrii consiliului nu pot fi şi membri ai comisiei de cenzori.
Articolul 32. Comisia de cenzori
(1) Comisia de cenzori exercită controlul asupra activităţii asociaţiei sau a uniunii, inclusiv asupra respectării
statutului şi altor regulamente ale lor, şi este subordonată numai adunării generale.
(2) Comisia de cenzori se conduce de legislaţie, de statutul asociaţiei sau de cel al uniunii şi de regulamentul
său.
(3) Comisia de cenzori elaborează raportul anual şi îl prezintă adunării generale anuale.
Articolul 33. Reorganizarea şi lichidarea asociaţiei şi a uniunii
(1) Asociaţia şi uniunea se pot reorganiza prin fuziune, asociere, separare, divizare sau transformare exclusiv
în organizaţii necomerciale.
(2) Patrimoniul asociaţiei sau al uniunii, în proces de lichidare, care a rămas după satisfacerea tuturor
creanţelor este predat altor asociaţii şi uniuni, iar în caz de imposibilitate, organizaţiilor de binefacere sau autorităţilor
administraţiei publice locale.
72
Capitolul X
RĂSPUNDERI
Articolul 34. Răspunderi pentru încălcarea prezentei legi
Încălcarea prezentei legi prin:
a) prezentarea unor date eronate pentru Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);
b) refuzul neîntemeiat de a înregistra gospodăria ţărănească;
c) neprezentarea de documente pentru efectuarea de înscrieri în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)
privind reorganizarea sau lichidarea gospodăriei;
d) refuzul neîntemeiat de a face modificări în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sau de a elibera
extrase din el;
e) refuzul neîntemeiat de a efectua înscrieri în carnetele de muncă ale membrilor şi angajaţilor gospodăriei
ţărăneşti sau înscrierea în ele a unor date eronate;
f) neprezentarea de date sau prezentarea de date eronate referitoare la numărul de angajaţi din gospodăria
ţărănească;
g) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.3 alin.(3); precum şi h) alte acţiuni definite de lege atrage
răspunderea prevăzută de lege.
Capitolul XI
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Articolul 35
(1) Guvernul, în decursul a 2 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea Legii cu privire la proprietate, Legii cadastrului
bunurilor imobile, Legii privind administraţia publică locală, Legii contabilităţii, Legii cu privire la faliment, Legii
privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova, Codului fiscal, Codului cu privire la contravenţiile administrative şi
altor acte legislative în concordanţă cu prezenta lege;
va aproba Regulamentul privind modul de ţinere a evidenţei şi de prezentare a rapoartelor de către gospodăriile
ţărăneşti (de fermier);
va stabili plafonul taxei de înregistrare a gospodăriilor ţărăneşti, al taxei de efectuare a înscrierilor în Registrul
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi al taxei de eliberare a extraselor din el;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
Articolul 36
(1) Gospodăriile ţărăneşti înregistrate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi vor prezenta primăriilor, pînă
la 1 ianuarie 2002, documentele necesare înscrierii în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) a modificărilor ce
rezultă din prezenta lege. Pentru înregistrarea modificărilor nu se percepe taxă.
(2) Întreprinderile individuale care desfăşoară activitatea prevăzută la art.2 alin.(1) se vor reînregistra pînă la 1
ianuarie 2002, efectuîndu-se înscrierile de rigoare în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). Pentru
reînregistrare nu se percepe taxă.
(3) Persoanele care desfăşoară activitatea prevăzută la art.2 alin.(1) şi nu au înregistrat gospodăria ţărănească
sau întreprinderea de o altă formă juridică de organizare sînt lipsite de înlesnirile şi privilegiile prevăzute de prezenta
lege şi de alte acte legislative, purtînd răspunderea stabilită de legislaţie.
(4) Asociaţiile întemeiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor aduce, pînă la 1 ianuarie 2002,
statutul lor în concordanţă cu prezenta lege sau se vor reorganiza, sau se vor lichida în modul stabilit de legislaţie.
Pentru înregistrarea modificărilor şi completărilor făcute în statutele asociaţiilor nu se percepe taxă.
[Art.36 modificat prin Legea nr.361-XV din 13.07.2001]
Articolul 37
De la data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.841-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la
gospodăria ţărănească (de fermier), cu modificările şi completările ulterioare.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV
73
CU PRIVIRE LA PATENTA DE ÎNTREPRINZĂTOR
Legea Republicii Moldova
Nr. 93-XIV din 15 iulie 1998
(Monitorul Oficial, 6 august 1998, nr.72-73, p. I, art. 485)
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Prezenta lege reglementează desfăşurarea unor genuri de activitate de întreprinzător printr-un sistem
simplificat de înregistrare, impozitare, evidenţă şi de dări de seamă în baza utilizării patentei de întreprinzător.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiunea de patentă de întreprinzător
(1) Patenta de întreprinzător, denumită în continuare patentă, este un certificat de stat nominativ, ce atestă
dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp.
(2) Patenta conţine următoarele elemente:
a) seria şi numărul patentei;
b) prenumele şi numele titularului patentei;
c) fotografia titularului patentei (introdusă prin Legea Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999);
d) codul fiscal al titularului patentei (introdusă prin Legea Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999);
e) genul de activitate de întreprinzător;
f) domiciliul stabil al titularului patentei;
g) locul de desfăşurare a activităţii în baza patentei pentru cazurile în care condiţia respectivă se
reglementează;
h) tipul mijlocului de transport şi numărul lui de înmatriculare, în caz de folosire a acestuia în activitatea de
întreprinzător potrivit patentei;
i) durata patentei şi menţiunile despre prelungirea ei;
j) denumirea şi sediul organului care a eliberat patenta (în redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001);
k) cuponul, ca dovadă a achitării taxei pentru patentă.
(3) Forma patentei se stabileşte de Ministerul Finanţelor. Patenta trebuie să aibă cel puţin 10 grade de
protecţie.
(4) Blancheta patentei de întreprinzător şi duplicatul ei sînt documente de strictă evidenţă (introdus prin Legea
Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
(5) Modul de ţinere a evidenţei, de repartizare şi de păstrare a blanchetelor patentei de întreprinzător şi a
duplicatelor patentei se stabileşte de Ministerul Finanţelor (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie
2001).
(6) Evidenţa blanchetelor patentei de întreprinzător şi repartizarea lor primăriilor se efectuează de către
autoritatea fiscală (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
Articolul 2. Titularul patentei
Titular de patentă poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova cu capacitate de exerciţiu, orice cetăţean străin
sau apatrid, care locuieşte permanent în Republica Moldova şi are dreptul să desfăşoare activitate de
întreprinzător, care a declarat despre intenţia sa de a procura patentă şi corespunde cerinţelor de calificare necesare
acestui gen de activitate.
Articolul 3. Bazele juridice ale utilizării patentei
(1) Patenta se eliberează pentru unul din genurile de activitate, a căror listă se anexează la prezenta lege.
(2) Patenta este valabilă numai pentru titularul ei şi nu poate fi transmisă altei persoane.
(3) Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei nu impune înregistrarea de stat a titularului
acesteia şi primirea licenţei. Asupra titularului patentei nu se extind cerinţele privind prezentarea dărilor de seamă
financiare şi statistice, ţinerea evidenţei contabile şi financiare, efectuarea operaţiilor de casă şi decontărilor,
precum şi prevederile art.90 din Codul fiscal (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999).
(4) În relaţiile de drept civil, titularul patentei acţionează în numele său.
(5) Titularul patentei răspunde pentru obligaţiile aferente desfăşurării activităţii de întreprinzător pe parcursul
duratei de prescripţie stabilită de lege, indiferent de durata patentei.
74
(6) Titularul patentei poate desfăşura activitatea de întreprinzător specificată în patentă pe întreg teritoriul ţării
dacă în patentă nu este indicat altfel (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999).
(7) Titularul patentei este obligat:
a) să respecte ordinea stabilită de desfăşurare a activităţii indicate în patentă, normele sanitare, normele de
protecţie contra incendiilor, să îndeplinească alte cerinţe ce se referă la genul de activitate respectiv, iar pentru
desfăşurarea activităţii indicate la compartimentul 1 din anexă, să aibă documentele primare de provenienţă a
mărfii, după caz, factura de expediţie, chitanţa de percepere a taxei vamale sau actul de achiziţie a mărfurilor (în
redacţia Legilor Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.927-XV din 21 martie 2002);
b) să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de autoritatea administraţiei publice
locale (introdusă prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001);
c) să respecte drepturile şi interesele consumatorilor;
d) să afişeze patenta sau copia ei, autentificată de notar, într-un loc vizibil la locurile unde îşi desfăşoară
activitatea de întreprinzător sau să o prezinte la cererea organului de control sau a consumatorilor.
(8) Titularul patentei nu este în drept:
a) să angajeze lucrători pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător specificate în patentă;
b) să încheie tranzacţii cu întreprinderea individuală al cărei fondator este el sau careva dintre membrii familiei
sale, cu societatea în nume colectiv ori în comandită, al cărei asociat cu răspundere deplină este el sau careva
dintre membrii familiei sale.
(9) Doi sau cîţiva titulari de patente se pot asocia în scopul desfăşurării în comun a activităţii de întreprinzător,
în baza contractului de activitate în comun.
(10) Relaţiile dintre titularul patentei şi organele de control se reglementează prin prezenta lege, legea
bugetului pe anul respectiv şi legislaţia civilă (în redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
(11) Patenta nu poate fi retrasă de la titularul ei (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
(Conform Legii Nr.208-XVI din 7 iulie 2006 alineatul (10) se exclude, iar alineatele (11) şi (12) devin
alineatele (10) şi (11), în vigoare 1 ianuarie 2007).
Capitolul II
MODUL DE ELIBERARE A PATENTEI
Articolul 4. Modul de eliberare a patentei
(1) Solicitantul patentei depune cerere la inspectoratul fiscal teritorial pe raza căruia îşi are domiciliul sau la
locul de desfăşurare a activităţii preconizate. În cazul prevăzut la alin.(7), solicitantul depune cererea la primăria
respectivă (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
(2) În cerere se indică:
a) prenumele, numele şi domiciliul solicitantului;
b) genul de activitate de întreprinzător pentru exercitarea căreia se solicită patenta;
c) durata patentei;
d) tipul mijlocului de transport şi numărul de înmatriculare al acestuia, dacă se prevede că acest mijloc de
transport va fi utilizat la desfăşurarea activităţii menţionate.
(3) Împreună cu cererea de eliberare a patentei pentru unul din genurile de activitate enumerate la poziţiile 2.1,
2.2, 2.3, 2.5, 2.6, 2.12, 2.13, 2.14, 2.15, 2.16 din anexa la prezenta lege, solicitantul prezintă copii de pe certificat,
diplomă, alte acte ce confirmă nivelul de calificare necesar desfăşurării genului de activitate respectiv (în redacţia
Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
(4) În cazul în care, conform legislaţiei, pentru desfăşurarea unor genuri de activitate indicate în anexa la
prezenta lege este necesară autorizaţia autorităţii administraţiei publice locale, la cererea de eliberare a patentei se
anexează decizia autorităţii respective (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999).
(5) La cerere se anexează documentele confirmative de achitare a contribuţiei de asigurare socială de stat
pentru întreaga perioadă solicitată de desfăşurare a activităţii în baza patentei de întreprinzător sau actele care
confirmă scutirea de plata contribuţiei (în redacţia Legii Nr.121-XVI din 29 mai 2008).
(6) Patenta se eliberează de inspectoratul fiscal teritorial, pe raza căruia solicitantul îşi are domiciliul sau la
locul de desfăşurare a activităţii preconizate, în decurs de 3 zile de la data depunerii cererii, documentelor
perfectate în modul respectiv şi după achitarea taxei stabilite (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie
1999).
(7) Patenta poate fi eliberată de primăria în a cărei rază de administrare solicitantul intenţionează să-şi
desfăşoare activitatea în baza patentei, în cazul dacă în localitatea respectivă nu este amplasat inspectoratul
(oficiul) fiscal. Patenta eliberată de primărie este valabilă numai pe teritoriul administrat de aceasta (introdus prin
Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
(8) Patenta se autentifică, aplicîndu-se semnătura conducătorului organului ce a eliberat patenta, şi se
ştampilează.
(9) La patentă se anexează cuponul, decupat de la duplicatul patentei, ca dovadă a achitării taxei pentru
patentă, cu indicarea termenului corespunzător celui menţionat în patentă şi sumei de plată. Cuponul, de
73
asemenea, se autentifică aplicîndu-se semnătura şi ştampila.
Articolul 5. Stabilirea nivelului de calificare
Nivelul de calificare al solicitantului se stabileşte în baza documentelor, prezentate de acesta, cu privire la
studii (calificare) şi la activitatea de muncă anterioară (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999).
Articolul 6. Duplicatul patentei
(1) Pentru fiecare patentă eliberată se întocmeşte duplicat care se păstrează la autoritatea care a eliberat patenta
(în redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
(2) Duplicatul patentei conţine aceleaşi date ca şi originalul, precum şi cupoane care se utilizează ca dovadă a
achitării taxei pentru patentă.
(3) Cupoanele duplicatului patentei trebuie să fie de marcă specială, cu cel puţin 10 grade de protecţie contra
falsificării, să conţină seria şi numărul patentei.
(4) Duplicatul patentei cu cupoanele neutilizate este un document de casă de evidenţă; cupoanele urmează a fi
stinse în modul stabilit de actele normative.
(5) Cuponul se consideră nestins (neplătit) doar în cazul în care nu a fost decupat de la duplicatul patentei.
(6) Duplicatul patentei poate fi utilizat de către inspectoratul fiscal teritorial şi primărie pentru întocmirea
dărilor de seamă statistice, perfectarea copiei patentei în cazul pierderii ei (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19
noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.208-XVI din 7 iulie 2006, în vigoare 1 ianuarie 2007).
(7) După expirarea termenului de valabilitate a patentei eliberate de primărie, duplicatul patentei se remite, în
termen de 5 zile, autorităţii fiscale în a cărei rază de acţiune este amplasată primăria (introdus prin Legea Nr.650-
XV din 16 noiembrie 2001).
Capitolul III
VALABILITATEA PATENTEI
Articolul 7. Durata patentei
(1) Patenta se eliberează pe o durată de o lună sau, la dorinţa solicitantului, pe o durată mai mare (în redacţia
Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999).
(2) Pentru genurile de activitate enumerate la poziţiile 2.9, 2.10, 2.19-2.27 din anexă, patenta se eliberează
iniţial sau se prelungeşte pe o durată de cel puţin 12 luni (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
Articolul 8. Încetarea valabilităţii patentei
(1) Valabilitatea patentei încetează:
a) odată cu expirarea duratei patentei;
b) în cazul în care titularul patentei renunţă la patentă pe calea depunerii cererii respective;
c) în baza cererii titularului patentei în legătură cu pierderea capacităţii de muncă, confirmată de concluzia
respectivă a comisiei medicale;
d) în cazul decesului titularului patentei;
e) în cazul aplicării faţă de titularul patentei a unor sancţiuni administrative;
f) în cazul în care se constată transmiterea patentei către o altă persoană (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19
noiembrie 1999);
g) în cazul în care durata patentei nu este prelungită în decurs de 12 luni consecutive de la data suspendării ei
pentru neachitarea în termen a taxei pentru patentă (introdusă prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
(2) Dacă valabilitatea patentei încetează în temeiurile indicate la alin.(1) lit.c) şi d), titularului patentei sau
moştenitorilor acestuia li se restituie suma plătită pentru perioada nefolosită.
Articolul 9. Suspendarea patentei
(1) Patenta se suspendă:
a) în baza cererii titularului patentei în legătură cu boala lui, în limitele termenelor stabilite de legislaţia
muncii;
b) în cazul neexecutării obligaţiilor prevăzute la art.3 alin.(7) lit.a), b) şi d) şi a prevederilor alin.(8) (în
redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001);
c) în cazul neachitării în termen a taxei pentru perioada următoare de valabilitate a patentei;
d) (exclusă prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
(2) La expirarea perioadei de timp pentru care patenta a fost suspendată şi după înlăturarea cauzelor ce au
condus la suspendarea patentei, valabilitatea ei se restabileşte şi se prelungeşte pe perioada respectivă.
(3) În cazul depistării de către organele de control a cazurilor de continuare a activităţii în baza patentei
suspendate conform alin.(1) lit.b) şi c), acestea informează autoritatea fiscală teritorială sau primăria care a
eliberat sau a prelungit durata patentei despre cele depistate, indicînd, în mod obligatoriu, numărul şi seria patentei
(introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
76
Articolul 10. Schimbarea patentei
(1) Schimbarea patentei se efectuează în cazul în care titularul ei şi-a schimbat numele şi/sau prenumele,
domiciliul sau locul de desfăşurare a activităţii indicate în patentă.
(2) Schimbarea patentei se efectuează în decurs de 3 zile de la data depunerii cererii respective şi achitării unei
taxe în mărimea unui salariu minim.
(3) (Exclus prin Legea Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999).
Articolul 11. Restabilirea patentei
(1) În cazul în care patenta a fost pierdută sau nimicită, aceasta poate fi restabilită în baza cererii depuse de
titular la autoritatea care a eliberat patenta (în redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
(2) Restabilirea patentei se efectuează în baza duplicatului ei, în decurs de 10 zile de la data depunerii cererii
respective. Totodată, perioada în care titularul nu a putut beneficia de patentă nu se restabileşte.
(3) Pentru restabilirea patentei se încasează o taxă în mărimea unui salariu minim.
Capitolul IV
IMPOZITAREA TITULARULUI PATENTEI
(în redacţia Legii Nr.208-XVI din 7 iulie 2006, în vigoare 1 ianuarie 2007)
Articolul 12. Impozitarea titularului patentei
(1) Impunerea fiscală a titularului patentei se efectuează sub formă de taxă pentru patentă, care include
impozitul pe venit, taxele pentru resursele naturale, taxa pentru unităţile comerciale şi/sau unităţile de deservire
socială, taxa pentru amenajarea teritoriului (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV
din 16 noiembrie 2001; Nr.361-XVI din 23 decembrie 2005; Nr.208-XVI din 7 iulie 2006, în vigoare 1 ianuarie
2007; Nr.177-XVI din 20 iulie 2007).
(2) Alte impozite, taxe şi încasări se plătesc de titularul patentei pe principii generale.
(3) (Exclus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
Articolul 13. Taxa pentru patentă
Taxa lunară pentru patentă este prevăzută în anexa la prezenta lege şi se percepe în cuantumul stabilit pentru
localitatea unde se va desfăşura activitatea de întreprinzător. În cazul desfăşurării activităţii de întreprinzător pe
întreg teritoriul ţării, taxa lunară pentru patentă se achită în cuantum stabilit, specificat în rubrica "Chişinău, Bălţi,
Bender, Tiraspol" din anexă (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie
2001).
Articolul 14. Modul de achitare a taxei pentru patentă
(1) Taxa pentru patentă se achită la contul bugetului local, o dată cu primirea patentei, în cuantum
corespunzător termenului minim de valabilitate a patentei, în conformitate cu art.7. Pentru prelungirea termenului
de valabilitate a patentei, taxa pentru luna următoare sau, la dorinţa titularului patentei, pentru o perioadă mai
mare, se achită înainte de expirarea termenului pentru care a fost achitată plata. Perceptorii fiscali ai primăriilor
sînt în drept să încaseze taxa pentru patentă, cu transferarea ulterioară a acestor plăţi la contul bugetului local (în
redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.208-XVI din 7 iulie
2006, în vigoare 1 ianuarie 2007; Nr.121-XVI din 29 mai 2008).
(2) La achitarea plăţii pentru patentă, autoritatea fiscală sau, după caz, primăria eliberează titularului patentei
cuponul (cupoanele) decupat de la duplicatul patentei, prin care se confirmă că patenta este valabilă pînă la un
termen stabilit, şi face înscrierea respectivă pe versoul patentei (în redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie
2001).
(3) (introdus prin Legea Nr.208-XVI din 7 iulie 2006, în vigoare 1 ianuarie 2007; exclus prin Legea Nr.121-
XVI din 29 mai 2008).
Articolul 15. Controlul şi responsabilitatea pentru eliberarea
patentei, prelungirea termenului ei de valabilitate
şi încasarea taxei pentru patentă
(1) Responsabilitatea pentru aplicarea prevederilor prezentei legi referitor la eliberarea patentei şi prelungirea
termenului ei de valabilitate, precum şi pentru încasarea taxei respective, o poartă autorităţile fiscale teritoriale şi,
după caz, primăriile.
(2) Autorităţile fiscale exercită controlul asupra respectării de către primării a modului de eliberare a patentelor
şi de prelungire a termenelor lor de valabilitate, verifică corectitudinea încasării, precum şi a virării, în termen şi
integral, la buget a taxei pentru patentă.
(3) Primăria informează lunar autoritatea fiscală teritorială despre numărul patentelor eliberate şi prelungite,
despre suma încasată de la eliberarea şi prelungirea termenelor lor de valabilitate şi despre numărul patentelor
77
valabile la finele lunii gestionare (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).
Articolul 16. Înlesniri şi garanţii acordate titularului patentei
(1) Pentru următoarele categorii ale populaţiei, taxa pentru patentă se reduce:
a) pentru invalizii de gradele I şi II - cu 20% din taxa stabilită;
b) pentru persoanele care sînt la evidenţă la oficiile forţei de muncă şi nu au fost plasate în cîmpul muncii în
decursul a 6 luni - cu 15% din taxa stabilită (din această categorie nu fac parte persoanele care au refuzat locul de
muncă propus). Înlesnirea în cauză se acordă pe un an de la data depunerii cererii pentru primirea patentei;
c) pentru persoanele care întreţin membri ai familiei inapţi pentru muncă pe motiv de vîrstă sau de sănătate:
4-6 membri ai familiei - cu 20% din taxa stabilită;
7-9 membri ai familiei - cu 30% din taxa stabilită;
10 sau mai mulţi membri ai familiei - cu 40% din taxa stabilită;
d) pentru studenţi şi pensionari - cu 20 % din taxa stabilită (introdusă prin Legea Nr.686-XIV din 19 noiembrie
1999; în redacţia Legii Nr.927-XV din 21 martie 2002).
(2) Orice decizie, conform căreia plata pentru patentă se majorează, intră în vigoare nu mai înainte de
expirarea a 3 luni după publicarea ei.
(3) Titularul patentei este eliberat de datoria de a plăti suplimentar pentru patentă dacă, prin actele normative
adoptate după primirea patentei, taxa pentru ea s-a majorat (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999).
Articolul 17. Modul de achitare a contribuţiei
de asigurare socială de stat
(1) Titularii patentei achită în mod obligatoriu contribuţia de asigurare socială de stat.
(2) Achitarea contribuţiei de asigurare socială de stat îi asigură titularului patentei dreptul la o pensie minimă
şi la un ajutor de deces prevăzute în legislaţie.
(3) Durata activităţii desfăşurate în baza patentei se include în vechimea în muncă a titularului patentei, cu
condiţia achitării contribuţiilor de asigurare socială de stat.
(4) Condiţiile de asigurare socială de stat a titularilor patentei se stabilesc prin legea bugetului asigurărilor
sociale de stat pe anul respectiv.
(5) Se scutesc de achitarea contribuţiei de asigurare socială de stat pensionarii şi invalizii de toate grupele (în
redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.208-XVI din 7 iulie
2006, în vigoare 1 ianuarie 2007; Nr.121-XVI din 29 mai 2008).
Capitolul V
RĂSPUNDEREA
Articolul 18. Răspunderea
(1) Titularul patentei care nu a respectat obligaţiile prevăzute la art.3 alin.(7) poartă răspundere în conformitate
cu legislaţia în vigoare.
(2) Titularilor patentei li se interzice comercializarea:
a) mărfurilor supuse accizelor;
b) mobilei - cu începere de la 1 ianuarie 2007 (în redacţia Legii Nr.121-XVI din 29 mai 2008);
c) (în redacţia Legilor Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie
2006; Nr.208-XVI din 7 iulie 2006; exclusă prin Legea Nr.121-XVI din 29 mai 2008).
(3) Se permite comerţul cu amănuntul în baza patentei de întreprinzător la tarabe, tejghele, tonete şi din
autovehicule pe pieţe şi/sau în locuri autorizate de autoritatea administraţiei publice locale, cu condiţia că
veniturile din vînzări ale titularilor de patente nu vor depăşi 300 000 de lei într-o perioadă de 12 luni consecutive.
(4) Mărfurile pasibile de comercializare în baza patentei de întreprinzător sînt următoarele:
1) mărfuri industriale:
a) îmbrăcăminte;
b) încălţăminte;
c) ţesături de toate tipurile;
d) articole de tricotaj;
e) articole de galanterie;
f) articole din tul şi draperii;
g) produse textile, inclusiv de uz personal folosite;
h) rechizite şcolare şi de birou;
i) inventar şi atribute pentru jocurile sportive;
j) articole de parfumerie şi cosmetică neaccizate;
k) mărfuri de uz casnic, cu excepţia aparatelor şi utilajelor cu consum de curent electric alternativ sau cu
motoare de ardere internă şi utilajelor cu termen de garanţie stabilit;
l) materiale de construcţii, cu excepţia uşilor şi ferestrelor de toate tipurile; parchetului din lemn, laminatului;
78
cimentului şi amestecurilor de toate mărcile şi tipurile; pietrei şi cărămizii de construcţie; nisipului, prundişului,
argilei şi ghipsului; materialelor de toate tipurile pentru acoperit case şi podele; teracotei de toate tipurile; ţevilor
pentru sisteme de aer condiţionat, articolelor pentru construcţia reţelei de încălzire, de alimentare cu gaze şi cu
apă, pentru grupul sanitar şi de evacuare a reziduurilor; aparataje sau utilaje cu termen de garanţie stabilit;
m) cărţi şi alte tipărituri - de la 1 ianuarie 2009;
n) ziare şi alte publicaţii periodice - de la 1 ianuarie 2009;
o) jucării şi articole pentru copii;
2) produse alimentare fabricate şi ambalate de producător:
a) cereale şi produse de morărit, crupe de toate felurile;
b) amidon;
c) produse de cofetărie;
d) ceaiuri, cu excepţia celor medicinale;
e) mirodenii şi aditivi alimentari;
f) ape minerale naturale (cu excepţia celor bogate în săruri minerale, medicinale), ape potabile (cu excepţia
celor ce conţin reziduu sec solubil total peste 1500 mg/l) şi băuturi nealcoolice, îmbuteliate;
g) sare alimentară;
h) mărfuri uşor alterabile, comercializate în hale specializate şi utilate conform cerinţelor sanitar-
epidemiologice de depozitare, păstrare şi comercializare;
i) fructe şi legume în stare proaspătă (neambalate), cu excepţia citricelor şi altor fructe exotice;
j) fructe şi legume prelucrate în mod industrial;
k) miere de albine şi derivatele ei.
(5) Pentru toate categoriile de mărfuri permise spre comercializare în baza patentei de întreprinzător se va
asigura respectarea necondiţionată a cerinţelor stabilite de legislaţia în vigoare în vederea transportării, depozitării,
păstrării şi comercializării lor. Încălcarea acestor cerinţe atrage răspunderea stabilită de legislaţia în vigoare.
(6) Persoanelor fizice şi gospodăriilor ţărăneşti care comercializează produse agricole proprii în stare proaspătă
sau prelucrate industrial (cu excepţia celor care cer condiţii speciale de comercializare) şi care deţin dreptul de
acces liber pe piaţă (fără deţinerea patentei de întreprinzător), administratorii pieţelor le acordă prioritar locuri
pentru comerţ, le repartizează terenuri şi locuri speciale pentru comercializarea producţiei agricole din automobile,
la prezentarea actelor ce confirmă provenienţa mărfii şi cu achitarea, în modul stabilit, a biletelor pentru locul de
comerţ şi altor servicii cu plată.
(Conform Legii Nr.121-XVI din 29 mai 2008 la articolul 18 se introduc alineatele (3)-(6).
Capitolul VI
DISPOZIŢII TRANZITORII
Articolul 19
Guvernul:
în termen de 3 luni, va prezenta Parlamentului propuneri pentru modificarea legislaţiei în conformitate cu
prezenta lege;
(subalineatul 2 exclus prin Legea Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999);
va elabora nomenclatorul-tip al unităţilor ce practică comerţul cu amănuntul (introdus prin Legea Nr.927-XV
din 21 martie 2002).
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV
Anexă
la Legea cu privire la
patenta de întreprinzător
(în redacţia Legilor
Nr.363-XIV din 22 aprilie 1999;
Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999;
Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001;
Nr.927-XV din 21 martie 2002;
Nr.208-XVI din 7 iulie 2006;
Nr.121-XVI din 29 mai 2008)
Cuantumul taxei lunare pentru patenta de întreprinzător
Genul de activitate Cuantumul taxei lunare,
lei
79
Chişinău,
Bălţi,
Bender,
Tiraspol
Cele
lalte
munici
pii,
oraşele
Locali
tăţile
rurale
1. Comerţul cu amănuntul
1.1. Comerţul cu amănuntul la tarabe, tejghele, tonete şi din
autovehicule în pieţe şi/sau în locuri autorizate de autoritatea
administraţiei publice locale şi se exclude la 1 ianuarie 2017
360 180 100
1.2. Comerţul cu amănuntul în chioşcuri şi în alte încăperi ce ocupă
terenuri separate, a căror suprafaţă nu depăşeşte 12 m
2
, cu excepţia
comerţului cu aparate electronice şi electrocasnice cu termenul de
garanţie stabilit, conform legislaţiei în vigoare
400 200 100
1.3. Comerţul cu amănuntul în chioşcuri şi în alte încăperi ce ocupă
terenuri separate, a căror suprafaţă nu depăşeşte 7 m
2
, cu excepţia
comerţului cu aparate electronice şi electrocasnice cu termenul de
garanţie stabilit, conform legislaţiei în vigoare
250 150 75
1.4. Comercializarea cu amănuntul a apei îmbuteliate în locurile
autorizate de autoritatea administraţiei publice locale
250 150 75
1.5. Comerţul cu amănuntul la tarabe, tejghele şi în alte tipuri de
puncte comerciale, autorizate de autoritatea administraţiei publice locale,
cu cărţi şi alte tipărituri, precum şi cu publicaţii muzicale (note)
30 25 10
2. Producerea de mărfuri,executarea de lucrări şi prestarea de
servicii
2.1. Întocmirea dărilor de seamă contabile 300 200 100
2.2. Transportul călătorilor cu automobilele-taxi, cu un număr de locuri
de pînă la 7 inclusiv
250 150 100
2.3. Transportul auto de mărfuri, cu excepţia transportului de mărfuri
inflamabile, explozive, toxice, otrăvitoare şi radioactive:
- pînă la 1,5 tone
- de la 1,5 la 3,5 tone
- de la 3,5 la 7 tone, inclusiv cu remorcă
- peste 7 tone, inclusiv cu remorcă
175
200
250
400
90
100
125
200
45
50
70
100
2.4. Servicii logopedice 80 40 20
2.5. Masaj, servicii de îngrijire a bolnavilor şi alte servicii medicale,
acordate de către personalul medical inferior
140 70 35
2.6. Servicii veterinare, zootehnice 150 50 20
2.7. Servicii dactilografiere, inclusiv cu folosirea computerului 150 50 25
2.8. Servicii de frizerie şi servicii cosmetice 200 80 30
2.9. Croitul, cusutul, tricotarea şi reparaţia îmbrăcămintei şi
acoperămintele pentru cap şi comercializarea
100 50 25
2.10. Confecţionarea şi reparaţia încălţămintei şi comercializarea 90 45 30
2.11. Servicii de spălătorie 90 45 30
2.12. Predarea limbilor străine (instruire individuală sau în grupe cu un
număr de pînă la 20 persoane)
140 70 35
2.13. Predarea şi meditarea diferitelor discipline, cu excepţia muzicii,
coregrafiei şi artelor plastice (instruire individuală sau în grupe cu un
număr de pînă la 20 persoane)
100 50 30
2.14. Predarea muzicii, coregrafiei şi artelor plastice (instruire
individuală sau în grupe cu un număr de pînă la 20 persoane)
100 50 30
2.15. Organizarea de diferite secţii pe interese, inclusiv de cultură
fizică, pentru copii de pînă la 16 ani (în grupe de pînă la 20 persoane)
70 35 20
2.16. Organizarea de diferite secţii pe interese, inclusiv de cultură
fizică, pentru adulţi (în grupe de pînă la 20 persoane)
100 50 35
2.17. Servicii de păstrare a bagajelor 100 50 25
2.18. Servicii de întreţinere şi amenajare a locuinţelor şi a sectoarelor 100 60 30
80
aferente
2.19. Vulcanizarea camerelor şi anvelopelor în ateliere 200 75 30
2.20. Repararea locuinţelor 180 90 45
2.21. Construirea caselor de locuit şi a garajelor în localităţile rurale - - 70
2.22. Ajustarea şi reparaţia mobilei 100 50 35
2.23. Reparaţia tehnicii de uz casnic, instrumentelor şi mecanismelor,
ceasurilor
130 65 30
2.24. Reparaţia cuptoarelor cu microunde şi a altor aparate electrice de
încălzit de uz casnic
100 50 25
2.25. Reparaţia aparatelor tele, audio,video de uz casnic 150 75 40
2.26. Reparaţia aparatelor fotografice, camerelor de filmat şi a altor
aparate sau instrumente optice
90 45 30
2.27. Reparaţia şi acordarea instrumentelor muzicale 110 55 30
2.28. Fotografierea, confecţionarea şi vînzarea fotografiilor, executate
în mod individual, servicii video
200 100 50
2.29. Scrierea placardelor,filmelor netirajate, amenajarea vitrinelor,
reclamatelor, prezentarea artistică
160 80 40
2.30. Confecţionarea articolelor meşteşugăreşti de artă populară
(artizanat) şi vînzarea lor, cu excepţia vînzării la expoziţii şi licitaţii
110 55 30
2.31. Deservirea muzicală a ceremoniilor 230 100 50
inculsiv regizarea ceremoniilor 200 100 50
2.32. Aratul şi alte lucrări de cultivare a pămîntului cu mijloace
tehnice, protecţia plantelor contra bolilor şi dăunătorilor
50 50 50
2.33. Servicii de guvernant(ă) 80 40 20
2.34. Servicii hoteliere (în hoteluri cu un număr de locuri de pînă la 7) 100 50 25
2.35. Darea în locaţiune a locuinţelor şi a caselor individuale de locuit:
- cu o cameră 90 45 25
- cu două camere 120 60 30
- cu trei camere 150 80 40
- cu patru camere 180 90 45
- cu cinci camere 220 110 55
- cu mai mult de cinci camere 400 200 100
2.36. Darea în locaţiune a unor încăperi (suprafeţe) sau camere din
componenţa locuinţelor sau a caselor individuale de locuit
- a unei camere 60 30 15
- a două camere 90 45 25
- a trei camere 120 60 30
- a patru şi mai multe camere 150 80 40
2.37. Darea în locaţiune a încăperilor cu altă destinaţie decît aceea de
locuinţă (garaje, şoproane, depozite, pavilioane) cu suprafaţa:
- pînă la 50 m
2 60 30 15
- de la 50 la 100 m
2 90 45 25
- peste 100 m
2 120 60 30
2.38. Servicii de sudare, de lucrări tehnico-sanitare 120 60 30
2.39. Organizarea discocluburilor 600 300 150
2.40. Executarea şi comercializarea obiectelor de lemn, metal, ghips,
argilă, ciment
100 60 40
inclusiv servicii de dulgherie 80 45 30
2.41. Confecţionarea şi darea în chirie a recuzitelor pentru diferite
ceremonii şi comercializarea lor
150 80 50
2.42. Copiere, multiplicare şi legatul cărţilor 150 75 30
2.43. Tăbăcirea şi prelucrarea pieilor, confecţionare articolelor din
blană şi din piele şi comercializarea lor
200 120 100
2.44. (Exclusă prin Legea Nr.361-XVI din 23 decembrie 2005)
81
2.45. Producerea, prelucrarea şi comercializarea varului 50 50 50
2.46. Colectarea şi comercializarea ambalajelor din sticlă 100 75 50
2.47. Creşterea florilor şi comercializarea lor 150 75 40
2.48. Păstorit 60 40 25
(Conform Legii Nr.208-XVI din 7 iulie 2006:
de la 1 ianuarie 2007 se exclud poziţii 2.2, 2.3, 2.45, 2.47;
de la 1 ianuarie 2008 se exclud poziţii 1.2, 1.3;
de la 1 ianuarie 2009 se exclud poziţii 1.1, 1.4, 1.5, 2.34, 2.35, 2.36, 2.37).
Notă: Patentele de întreprinzător eliberate, pînă la 1 ianuarie 2006 de inspectoratele fiscale de stat teritoriale
pentru activităţile specificate la poziţia "2.44. Dobîndirea şi comercializarea calcarului" se vor utiliza pînă la
expirarea termenului de valabilitate (introdusă prin Legea Nr.361-XVI din 23 decembrie 2005).
CU PRIVIRE LA MODUL DE ÎNTRODUCERE ŞI SCOATERE A BUNURILOR DE PE
TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA DE CĂTRE PERSOANELE FIZICE
Legea Republicii Moldova
Nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002
(Monitorul Oficial, 31 decembrie 2002, nr.185-189, p. I, art. 1416)
Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege stabileşte modul de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova de către persoane
fizice a mărfurilor, obiectelor de uz personal şi a mijloacelor de transport auto.
(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică la trecerea bunurilor de către persoane fizice peste frontiera vamală a
zonelor economice libere.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
a) persoană fizică - rezident sau nerezident care nu este subiect al activităţii de întreprinzător;
b) persoană fizică rezidentă - cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid care dispune de loc
permanent de trai în Republica Moldova, ceea ce se confirmă prin actele respective (în redacţia Legii Nr.86-XV
din 25 martie 2004);
c) persoană fizică nerezidentă - cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid care nu este
menţionat la lit.b);
d) loc permanent de trai - loc de trai pe teritoriul unui stat al unei persoane fizice, cu condiţia că aflarea
acesteia pe teritoriul dat nu este în legătură cu exercitarea obligaţiilor de serviciu sau cu efectuarea studiilor (în
redacţia Legii Nr.267-XVI din 28 iulie 2006);
e) bunuri - mărfuri, obiecte de uz personal şi mijloace de transport;
f) mărfuri - orice bunuri mobile, obiecte şi alte valori, inclusiv valori valutare (monedă naţională şi valută
străină în numerar, documente de plată şi valori mobiliare exprimate în monedă naţională şi valută străină), gaze
naturale, energie electrică, energie termică, alt fel de energie, precum şi mijloace de transport, cu excepţia celor
prevăzute la lit.h);
g) obiecte de uz personal – orice obiect destinat uzului sau consumului personal, sau necesităţilor casnice,
inclusiv haine şi încălţăminte personală, lenjerie de pat, echipament destinat uzului personal sau satisfacerii
necesităţilor gospodăreşti, obiecte de parfumerie, de cosmetică, de igienă, medicamente, produse alimentare de
necesitate personală, bunuri destinate cerinţelor familiale uzuale, animale de casă, precum şi instrumente portabile
de care persoana are nevoie în exercitarea ocupaţiei sau profesiei, toate aceste bunuri neputînd fi destinate
activităţii comerciale sau de producţie (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008);
h) mijloc de transport - orice mijloc de transport care se află la evidenţă permanentă în alt stat, folosit pentru
transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, inclusiv containere şi alte instalaţii de transport;
i) trimitere poştală internaţională - orice trimitere poştală, perfectată în conformitate cu prevederile legislaţiei
naţionale şi ale actelor Uniunii Poştale Internaţionale, care parvine pe teritoriul Republicii Moldova sau se acceptă
pentru expediere peste hotarele ei;
82
j) bagaj neînsoţit - bunuri expediate de către proprietar (posesor) sau la indicaţia lui, care sînt deplasate peste
frontiera vamală de către transportator şi nu sînt însoţite de către proprietar (posesor);
k) declarare verbală - formă de declarare care prevede oferirea de către proprietar (posesor), în formă verbală,
la cererea factorului de decizie, organului vamal a tuturor datelor cu privire la cantitatea, calitatea şi valoarea
mărfurilor, obiectelor de uz personal care sînt deplasate peste frontiera vamală;
l) declarare în scris - formă de declarare stabilită de prevederile Codului vamal şi ale altor acte normative
adoptate în baza lui;
m) declarare prin acţiune - formă de declarare expresă (vădită) a mijlocului de transport auto, care scuteşte
persoana fizică de completarea unor acte vamale cu condiţia prezentării organelor vamale amplasate în punctele
de trecere a frontierei de stat a actelor de înmatriculare a mijlocului de transport auto (respectînd condiţiile
prevăzute la art.10 alin.(3), (5) şi (14) din prezenta lege), cu înregistrarea ulterioară a acestuia în sistemul
informaţional al Serviciului Vamal. În cazul aplicării formei de declarare prin acţiune, acte vamale nu se
eliberează;
n) măsuri de politică economică - restricţii la introducerea şi la scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova a
mărfurilor şi mijloacelor de transport, stabilite din considerentele statului, ce prevăd licenţierea, cotarea şi
impozitarea;
o) valori culturale - obiecte care, conform determinării organului competent, constituie valoare pentru artă,
literatură, ştiinţă, cultură şi religie;
p) mijloc de transport auto, autovehicul - sistem mecanic cu autopropulsie, cu excepţia celui care circulă pe
şine, care serveşte la transportul de călători, bagaje şi mărfuri sau care execută orice alte lucrări (introdusă prin
Legea Nr.267-XVI din 28 iulie 2006).
(Conform Legii Nr.267-XVI din 28 iulie 2006 după litera l) se introduce o literă nouă, care devine litera m),
iar literele m) şi n) devin literele n) şi o).
Articolul 3. Trecerea bunurilor
Persoanele fizice au dreptul de a introduce şi scoate de pe teritoriul Republicii Moldova bunuri în conformitate
cu prezenta lege, Codul vamal şi cu alte acte normative ce reglementează trecerea bunurilor peste frontiera
vamală.
(Conform Legii Nr.61-XVI din 23 martie 2006 la articolul 3 alineatul (2) se exclude, iar alineatul (1) devine
alineat unic).
Articolul 3
1
. Introducerea şi scoaterea bancnotelor,
monedelor şi cecurilor în moneda naţională
a Republicii Moldova, precum şi a bancnotelor,
monedelor şi cecurilor de călătorie în valută străină
(1) Persoanele fizice au dreptul:
a) de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova bancnote, monede şi cecuri în moneda naţională a
Republicii Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină, nelimitat fără a prezenta
organelor vamale documentele confirmative menţionate la lit.c);
b) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova bancnote, monede şi cecuri în moneda naţională a Republicii
Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină, în sumă de pînă la 10000 euro (sau
echivalentul lor) de persoană fără a prezenta organelor vamale documentele confirmative menţionate la lit.c);
c) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova bancnote, monede şi cecuri în moneda naţională a Republicii
Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină, în sumă de pînă la 50000 euro (sau
echivalentul lor) de persoană cu condiţia prezentării organelor vamale a documentelor confirmative:
- actele vamale ce confirmă introducerea valutei respective pe teritoriul Republicii Moldova; şi/sau
- permisiunea de a scoate valută străină de pe teritoriul Republicii Moldova, eliberată, în conformitate cu actele
normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, de o bancă autorizată sau de Banca Naţională a Moldovei;
d) de a declara bancnotele, monedele şi cecurile în moneda naţională a Republicii Moldova, precum şi
bancnotele, monedele şi cecurile de călătorie în valută străină introduse în Republica Moldova şi scoase de pe
teritoriul ei, a căror sumă nu depăşeşte 10000 euro (sau echivalentul lor) de persoană.
(2) Persoanele fizice sînt obligate să declare în scris bancnotele, monedele şi cecurile în moneda naţională a
Republicii Moldova, precum şi bancnotele, monedele şi cecurile de călătorie în valută străină, în următoarele
cazuri:
a) la introducerea acestora pe teritoriul Republicii Moldova, dacă suma lor depăşeşte 10000 euro (sau
echivalentul lor) de persoană;
b) la scoaterea acestora de pe teritoriul Republicii Moldova, dacă suma lor depăşeşte 10000 euro (sau
echivalentul lor) de persoană (introdus prin Legea Nr.61-XVI din 23 martie 2006).
Articolul 4. Modul de declarare a bunurilor
83
(1) Bunurile trecute de persoane fizice peste frontiera vamală sînt supuse declarării obligatorii conform
prezentei legi, Codului vamal şi altor acte normative adoptate în corespundere cu acesta, cu excepţia valorilor
valutare specificate la art.3
1
alin.(1) lit.d) (în redacţia Legii Nr.61-XVI din 23 martie 2006).
(2) La introducerea bunurilor pe teritoriul vamal, persoanele fizice declară şi achită drepturile de import
organului vamal situat în punctul de trecere a frontierei de stat, cu excepţia bagajului neînsoţit şi a mijloacelor de
transport, care se vămuiesc la organul vamal interior (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008).
(3) La scoaterea bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova, persoanele fizice sînt în drept de a vămui
mărfurile la organele vamale interne.
(4) Persoanele fizice au dreptul de a declara verbal organului vamal următoarele bunuri:
a) obiectele de uz personal introduse în ţară, precum şi mărfurile indicate în anexa la prezenta lege;
b) bunurile introduse în ţară, altele decît cele menţionate la lit.a), a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de
200 euro şi care nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie;
c) mărfurile ce se scot din ţară a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 1000 euro şi care nu sînt destinate
activităţii comerciale sau de producţie;
d) mărfurile menţionate la art.8 pct.1) lit.a) şi pct.2) lit.a).
(5) Bunurile introduse şi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova prin intermediul trimiterilor poştale
internaţionale sau bagajului neînsoţit se declară în scris, în modul stabilit.
Articolul 5. Introducerea bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova
(1) Persoanele fizice au dreptul:
a) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, obiecte de uz personal, bancnote,
monede şi cecuri în moneda naţională a Republicii Moldova, bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută
străină, precum şi mărfuri menţionate în anexa la prezenta lege (în redacţia Legii Nr.61-XVI din 23 martie 2006);
b) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, alte bunuri decît cele indicate la lit.a) a
căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 200 euro şi care nu sînt destinate activităţii comerciale sau de
producţie. Dacă valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte cuantumul neimpozabil menţionat, drepturile de import se
vor percepe reieşind din valoarea bunului în vamă (cuantumul neimpozabil indicat nu micşorează valoarea
impozabilă a bunului);
c) de a introduce pe teritoriul ţării sau de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau a
bagajelor neînsoţite, bunuri, fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia că acestea nu sînt destinate activităţii
comerciale sau de producţie, în legătură cu stabilirea la loc de trai permanent în Republica Moldova sau cu
obţinerea acestor bunuri prin moştenire. Faptul stabilirii pentru trai permanent sau obţinerii moştenirii se confirmă
prin actele respective. Modul de acordare a înlesnirilor menţionate se stabileşte de Serviciul Vamal (în redacţia
Legii Nr.267-XVI din 28 iulie 2006);
d) de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale, fără achitarea drepturilor de import, bunuri,
cu condiţia că valoarea lor în vamă nu depăşeşte suma de 200 euro şi nu sînt destinate activităţii comerciale sau de
producţie. Dacă valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte limita neimpozabilă indicată, drepturile de import se vor
percepe reieşind din valoarea bunurilor în vamă (limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea
impozabilă a bunurilor) (în redacţia Legii Nr.375-XVI din 7 decembrie 2006);
e) de a introduce pe teritoriul ţării mărfuri care nu sînt prevăzute la lit.a) şi lit.b) şi care nu sînt destinate
activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării tuturor drepturilor de import şi declarării în modul
stabilit;
f) (exclusă prin Legea Nr.103-XVI din 16 mai 2008);
g) de a primi bunuri prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau al bagajelor neînsoţite, cu condiţia
că acestea nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, precum şi cu condiţia achitării drepturilor de
import, cu excepţia cazurilor prevăzute la lit.d), şi declarării în modul stabilit.
(2) Persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova numai în
conformitate cu regimurile vamale de import, de tranzit naţional şi de admitere temporară – în cazul declarării prin
acţiune (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008).
(3) Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce bunuri pe teritoriul Republicii Moldova în
conformitate cu regimurile vamale de import, de admitere temporară (cu respectarea prevederilor art.7) şi de
tranzit.
(4) Mărfurile introduse pe teritoriul Republicii Moldova, de persoane fizice nerezidente, în regimul vamal de
tranzit şi destinate activităţii comerciale sau de producţie ori alte categorii de mărfuri decît cele prevăzute în anexa
la prezenta lege sînt supuse declarării şi măsurilor de garantare prevăzute de legislaţie (în redacţia Legii Nr.103-
XVI din 16 mai 2008).
(5) Bunurile destinate activităţii comerciale sau de producţie pot fi declarate în regim vamal de import numai
de către persoane fizice agenţi economici, înregistrate în modul stabilit ca subiecte ale activităţii de întreprinzător
(în redacţia Legilor Nr.372-XVI din 29 decembrie 2005; Nr.103-XVI din 16 mai 2008).
84
Articolul 6. Scoaterea bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova
(1) Persoanele fizice au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova:
a) bunuri, indiferent de valoarea lor (inclusiv cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale
sau bagajelor neînsoţite), fără achitarea drepturilor de export, cu condiţia declarării lor în modul stabilit şi dacă
aceste bunuri nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie;
b) bunuri (inclusiv cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau bagajelor neînsoţite)
destinate activităţii comerciale sau de producţie a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 100000 euro, cu
condiţia respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit
(în redacţia Legii Nr.86-XV din 25 martie 2004).
(2) Bunurile destinate activităţii comerciale sau de producţie a căror valoare în vamă depăşeşte suma de
100000 euro pot fi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, în modul stabilit, numai de agenţii economici care
sînt înregistraţi la Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale ca subiecţi ai activităţii de
întreprinzător (în redacţia Legilor Nr.86-XV din 25 martie 2004; Nr.372-XVI din 29 decembrie 2005).
(3) Se pune în sarcina Serviciului Vamal determinarea procedurii de declarare a mărfurilor destinate exportului
şi asigurarea evidenţei scoaterii bunurilor din teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, cu
prezentarea lunară a informaţiei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor (în
redacţia Legii Nr.267-XVI din 28 iulie 2006).
(4) Se interzice persoanelor fizice de a scoate din Republica Moldova utilaj, mijloace de transport folosite în
producţie, cu excepţia utilajului şi mijloacelor de transport destinate aplicării în viaţa cotidiană.
(Conform Legii Nr.11-XV din 17 februarie 2005 după alineatul (2) se introduce un alineat nou, care devine
alineatul (3), iar alineatul (3) devine alineatul (4).
Articolul 7. Admiterea temporară a bunurilor
(1) Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova în regim vamal de
admitere temporară bunuri necesare activităţii lor sau pentru uz personal, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) declararea bunurilor în modul stabilit;
b) bunurile să nu fie destinate activităţii comerciale sau de producţie;
c) achitarea drepturilor de import;
d) şederea temporară a persoanei în Republica Moldova, confirmată prin actele respective.
(2) Persoanele fizice nerezidente nu au dreptul de a scoate bunuri de pe teritoriul Republicii Moldova în
conformitate cu regimul vamal de export temporar (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008).
(3) Persoanele fizice rezidente au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu
regimul vamal de export temporar, bunuri (indiferent de valoarea lor) dacă ele nu sînt destinate activităţii
comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit şi respectării
prevederilor art.8 pct.2) lit.c) şi art.9 alin.(2) şi (3) (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008).
(4) Persoanele fizice rezidente nu au dreptul de a introduce bunuri pe teritoriul Republicii Moldova în
conformitate cu regimul vamal de admitere temporară.
(5) Vămuirea mărfurilor introduse şi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu regimul
vamal corespunzător se efectuează la organul vamal în a cărui rază de activitate locuieşte persoana respectivă (în
redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008).
Articolul 8. Introducerea şi scoaterea obiectelor
şi bijuteriilor din metale şi pietre preţioase
Persoanele fizice au dreptul:
1) de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova:
a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de pînă la 5 unităţi (indiferent de valoarea lor), fără
achitarea drepturilor de import, cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sînt omogene;
b) obiecte din metale şi pietre preţioase care nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu
condiţia achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit;
2) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova:
a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de pînă la 5 unităţi (indiferent de valoarea lor), fără
achitarea drepturilor de export, cu condiţia că bijuteriile indicate nu sînt omogene;
b) obiecte din metale şi pietre preţioase produse de agenţii economici autorizaţi (cu excepţia celor indicate la
lit.a) a prezentului punct) a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 10000 euro şi care nu sînt destinate
activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit;
c) obiecte din metale şi pietre preţioase a căror valoare în vamă depăşeşte suma de 10000 euro şi care nu sînt
destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export, declarării în modul
stabilit şi prezentării organului vamal a autorizaţiei eliberate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Culturii şi
Turismului, prin care se confirmă costul lor şi faptul că obiectele respective nu prezintă valoare culturală;
d) obiecte din metale şi pietre preţioase (inclusiv şi cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale
internaţionale sau bagajelor neînsoţite), produse de agenţii economici autorizaţi şi destinate activităţii comerciale
83
sau de producţie, a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 100000 euro, cu condiţia respectării măsurilor de
politică economică, achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit (în redacţia Legii Nr.86-XV din 25
martie 2004).
Articolul 9. Introducerea şi scoaterea valorilor culturale
(1) Persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale cu condiţia
prezentării organului vamal a autorizaţiei eliberate de autoritatea competentă a statului de expediere, respectării
măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit. Alte valori din
domeniul artei, literaturii, ştiinţei, culturii şi religiei pot fi introduse pe teritoriul ţării cu condiţia respectării
prevederilor art.4, 5, 7 şi 8.
(2) În cazul apariţiei suspiciunilor referitoare la obiectul deplasat precum că acesta prezintă valoare culturală,
dar persoana fizică nu dispune de autorizaţia respectivă eliberată de autoritatea competentă a statului de expediere,
organul vamal va permite trecerea bunului menţionat cu condiţia prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul
Culturii şi Turismului al Republicii Moldova, prin care se va confirma costul lui şi faptul că obiectul respectiv nu
prezintă valoare culturală.
(3) Persoanele fizice nu au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale. Alte valori
din domeniul artei, literaturii, ştiinţei, culturii şi religiei pot fi scoase de pe teritoriul ţării cu condiţia respectării
prevederilor art.4, 6, 7 şi 8 şi prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul Culturii şi Turismului al Republicii
Moldova, în care se specifică costul obiectului şi faptul că acesta nu prezintă valoare culturală.
Articolul 10. Introducerea şi scoaterea mijloacelor de transport auto
(1) Persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova:
a) mijloace de transport auto cu termen de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani, iar mijloacele de transport auto
clasificate la poziţia tarifară 8703 şi autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane
clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 7 ani, procurate (obţinute prin donaţie) în
străinătate, cu condiţia declarării şi achitării drepturilor de import la organul vamal situat în punctul de trecere a
frontierei de stat. Mijloacele de transport menţionate trebuie să fie scoase de la evidenţă de la autoritatea
competentă a statului de expediere (în redacţia Legii Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006);
b) mijloace de transport auto, obţinute în folosinţă (fapt confirmat prin actele respective), cu termen de
exploatare ce nu depăşeşte 10 ani, iar mijloacele de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 şi
autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de
exploatare ce nu depăşeşte 7 ani, cu condiţia că ele se vor afla la evidenţă permanentă în alt stat şi vor fi declarate
la intrare în ţară conform modului stabilit, fără achitarea drepturilor de import. Aceste mijloace de transport nu se
plasează în nici un regim vamal (în redacţia Legii Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006).
(2) Persoanele fizice rezidente nu au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de
transport auto cu termen de exploatare de peste 10 ani, tractoare cu termenul de exploatare de peste 12 ani
clasificate la poziţia tarifară 8701, iar mijloacele de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 şi
autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de
exploatare de peste 7 ani, inclusiv cele obţinute prin moştenire şi în legătură cu stabilirea la un loc de trai
permanent în Republica Moldova indiferent de regimul vamal ales (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie
2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.267-XVI din 28 iulie 2006).
(3) Prin derogare de la prevederile alin.(2), persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul
Republicii Moldova mijloace de transport auto cu termen de exploatare de peste 10 ani, iar mijloace de transport
auto clasificate la poziţia tarifară 8703 şi autovehicule concepute pentru transportul de maximum 20 de persoane
clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare de peste 7 ani, doar în cazul în care vor fi declarate prin
acţiune şi plasate, pe un termen de pînă la 180 de zile, în regimul vamal de admitere temporară, cu respectarea
următoarelor condiţii:
a) mijloacele de transport auto trebuie să se afle la evidenţă permanentă în alte state;
b) la contul bancar al Serviciului Vamal, deschis în banca autorizată de Serviciul Vamal, la momentul
traversării frontierei Republicii Moldova trebuie să fie depusă o sumă de garanţie (în valută naţională şi/sau
străină) în cuantum egal cu drepturile de import prevăzute în cazul plasării mijlocului de transport auto în regimul
vamal de import sau mijlocul de transport auto trebuie să fie introdus pe teritoriul Republicii Moldova în
conformitate cu prevederile Convenţiei privind admiterea temporară, adoptate la Istanbul la 26 iunie 1990;
c) pînă la expirarea termenului acordat conform regimului vamal de admitere temporară, mijloacele de
transport auto trebuie să fie scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, cu restituirea integrală a sumei de garanţie
la momentul scoaterii de pe teritoriul vamal. În caz de nerespectare a termenului indicat, sumele de garanţie
depuse la intrare se transferă integral la bugetul de stat (în redacţia Legilor Nr.11-XV din 17 februarie 2005;
Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.267-XVI din 28 iulie 2006).
(4) Baza de calcul a sumei de garanţie o constituie drepturile de import în volum maxim, care trebuie să fie
plătite pentru mijloacele de transport de categoria respectivă, plasate în regim vamal de import, a căror introducere
pe teritoriul Republicii Moldova este permisă de prezenta lege. Nerespectarea prevederilor alin.(3) lit.c) se
86
sancţionează conform legislaţiei în vigoare.
(5) Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de
transport auto, indiferent de termenul de exploatare a acestora, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) mijloacele de transport auto trebuie să se afle la evidenţă permanentă în alte state;
b) mijloacele de transport auto să nu fie folosite pentru transportul de pasageri şi de mărfuri în folos public;
c) mijloacele de transport auto să fie declarate prin acţiune, fiind plasate în regimul vamal de admitere
temporară, cu scutire de achitarea tuturor drepturilor de import, fără completarea şi, respectiv, eliberarea de acte
vamale;
d) regimul vamal de admitere temporară să fie acordat în funcţie de termenul de aflare a mijloacelor de
transport auto pe teritoriul Republicii Moldova (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1
ianuarie 2006; Nr.267-XVI din 28 iulie 2006).
(6) Persoanele fizice nerezidente sînt obligate să scoată de pe teritoriul Republicii Moldova mijloacele de
transport auto introduse conform prevederilor alin.(5). În cazul în care persoana fizică nerezidentă părăseşte
teritoriul Republicii Moldova fără mijlocul de transport auto care a fost introdus cu condiţia scoaterii acestuia de
pe teritoriul Republicii Moldova, ea este obligată să plaseze acest mijloc de transport auto sub supraveghere
vamală în regimurile vamale antrepozit vamal sau depozit provizoriu ori să depună gaj, pe un termen de 180 de
zile, în cuantum egal cu drepturile de import prevăzute pentru plasarea acestui mijloc de transport în regimul
vamal de import. În cazul în care mijlocul de transport auto nu este scos de pe teritoriul Republicii Moldova în
termenul indicat, sumele de garanţie depuse la intrare se transferă integral la bugetul de stat.
(7) Mijloacele de transport auto cu termenul de exploatare de peste 10 ani, iar mijloacele de transport auto
clasificate la poziţia tarifară 8703 şi autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane
clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare de peste 7 ani, ce aparţin persoanelor fizice nerezidente,
introduse pe teritoriul Republicii Moldova, pot fi înstrăinate numai în scopul scoaterii lor ulterioare de pe teritoriul
ţării (în redacţia Legii Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006).
(8) Persoanelor fizice li se interzice introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a motoarelor şi caroseriilor
cu termen de exploatare de peste 10 ani, iar pentru mijloacele de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703
şi pentru autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702 - cu
termenul de exploatare de peste 7 ani, cu excepţia motoarelor şi caroseriilor introduse pe teritoriul ţării de
persoane fizice nerezidente în conformitate cu regimul vamal de tranzit, cu condiţia escortării obligatorii a
acestora de către serviciul de supraveghere şi escortare (în redacţia Legii Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare
1 ianuarie 2006).
(9) Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de
transport auto (indiferent de termenul de exploatare) în conformitate cu regimul vamal de admitere temporară cu
condiţia că sînt proprietari asupra mijloacelor de transport şi locuiesc temporar în ţară, fapt confirmat prin actele
respective. Mijloacele de transport menţionate trebuie să se afle la evidenţă permanentă în alte state.
(10) Se interzice organelor vamale vămuirea mijloacelor de transport auto, motoarelor şi caroseriilor cu termen
de exploatare de peste 10 ani, iar a mijloacelor de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 şi a
autovehiculelor concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702, precum şi a
motoarelor şi a caroseriilor acestora cu termenul de exploatare de peste 7 ani, ce aparţin persoanelor fizice
rezidente (în redacţia Legii Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006).
(11) Drept bază la calcularea termenului de exploatare a mijlocului de transport auto, motorului şi caroseriei se
ia anul de producţie. Anul de producţie se stabileşte în baza datelor ce se conţin în certificatul de înmatriculare
(paşaportul tehnic) şi în codul VIN, indicat în numărul de identificare al vehiculului de modelul respectiv. În cazul
necorespunderii datelor ce se conţin în documentele de înmatriculare cu datele ce se conţin în codul VIN, drept
bază se iau datele uzinei producătoare a vehiculului. În cazul în care o persoană prezintă copii ale actelor de
înmatriculare, anterior eliberate de ţara exportatoare a vehiculului, şi dacă există careva suspiciuni privind anul de
producţie indicat în copiile acestor acte, anul de producţie se stabileşte în baza datelor uzinei producătoare. Dacă,
prin aceste metode, nu se stabileşte anul de producţie al vehiculelor supuse evidenţei în Registrul de stat al
transporturilor, în modul respectiv al sistemului informaţional "Asycuda World" se face menţiunea de rigoare (în
redacţia Legilor Nr.267-XVI din 28 iulie 2006; Nr.103-XVI din 16 mai 2008).
(12) Persoanele fizice care au obţinut titlu de proprietate asupra mijloacelor de transport auto introduse în
Republica Moldova răspund solidar cu persoanele care le-au introdus pentru achitarea drepturilor de import dacă
aceste mijloace de transport auto nu au fost vămuite de organele vamale.
(13) În cazul nerespectării prevederilor alin.(3), sumele de garanţie urmează a fi virate la bugetul de stat.
(14) La introducerea mijloacelor de transport auto pe teritoriul Republicii Moldova, organele vamale
eliberează actele respective contra plată.
(15) Persoanele fizice, în cazul scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor de transport auto ce
deţin statutul de mărfuri autohtone, sînt obligate să le declare prin acţiune, aceste mijloace de transport auto fiind
plasate pe un termen nelimitat sub regimul vamal export temporar. În cazul înstrăinării în alte state a mijlocului de
transport auto, acesta urmează a fi scos de la evidenţa subdiviziunilor Ministerului Dezvoltării Informaţionale, cu
condiţia perfectării actelor vamale corespunzătoare (introdus prin Legea Nr.267-XVI din 28 iulie 2006).
87
(Conform Legii Nr.86-XV din 25 martie 2004 articolul 10 după alineatul (2) se introduc doua alineate noi (3)
şi (4), iar alineatele (3)-(8) devin alineatele (5)-(10).
(Conform Legii Nr.11-XV din 17 februarie 2005 articolul 10 completat cu alineatele (11)-(13).
(Conform Legii Nr.267-XVI din 28 iulie 2006 după alineatul (5) se introduce un alineat nou, care devine
alineatul (6), iar alineatele (6)-(13) devin alineatele (7)-(14).
Articolul 11. Particularităţile determinării destinaţiei mărfurilor
(1) Destinaţia mărfurilor deplasate de către persoana fizică peste frontiera vamală se determină reieşind din
categoria mărfii, cantitatea ei, precum şi din analiza tuturor circumstanţelor călătoriei.
(2) Mărfurile sînt calificate a fi destinate uzului personal dacă ele sînt introduse (scoase) în exclusivitate pentru
a fi utilizate de către persoană ori de către membrii familiei acesteia (pentru consum final).
(3) Membri ai familiei sînt soţul (soţia), copiii (inclusiv cei adoptivi), părinţii, persoanele asupra cărora este
instituită, conform legii, tutela sau curatela.
(4) La stabilirea destinaţiei mărfurilor se iau în considerare următoarele:
a) categoria mărfii: modul de consum, practica de utilizare;
b) cantitatea mărfii: articole omogene de aceeaşi denumire, de aceeaşi mărime, model, culoare etc.;
c) circumstanţele legate de călătorie: scopul călătoriei, durata ei, ţara în care s-a aflat şi ţara în care pleacă
persoana.
(5) Obligaţia de a confirma faptul că marfa nu este destinată activităţii comerciale sau de producţie se pune în
seama persoanei fizice care deplasează marfa.
(6) Valoarea în vamă a mărfurilor deplasate de persoane fizice se determină în conformitate cu prevederile
Legii nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal.
Articolul 12. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2003.
(2) Guvernul, în termen de 2 luni:
- va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
- va elabora actele normative de executare a prezentei legi.
(Conform Legii Nr.211-XVI din 29 iulie 2005 în cuprinsul Legii sintagma "Ministerul Culturii" se inlocuieste
cu sintagma "Ministerul Culturii şi Turismului").
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC
Anexă
(în redacţia Legii
Nr.267-XVI din 28 iulie 2006)
LISTA
mărfurilor a căror trecere de o singură dată pe teritoriul
Republicii Moldova de către persoane fizice se efectuează
fără achitarea drepturilor de import
Codul Denumirea poziţiei Cantitatea
1 2 3
2203 Bere fabricată din malţ 5 litri
2204-2208 90 Vinuri naturale din struguri, inclusiv vinuri alcoolizate; must din
struguri, altul decît cel de la poziţia 2009; vermuturi; băuturi alcoolice
tari, lichioruri şi alte băuturi spirtoase
2 litri
2402 Ţigări de foi, trabucuri 50 bucăţi
Ţigări din tutun sau din substituenţi de tutun 200 bucăţi
27 Carburanţi Carburanţi pentru
mijlocul de transport
auto, cu condiţia că
aceştia se află în
rezervoarele
mijlocului de
transport cu care
persoana intră pe
teritoriul Republicii
88
Moldova
42 Obiecte din piele: articole de voiaj, genţi şi alte produse similare 3 unităţi
43 Blănuri naturale şi articole din blană; blănuri artificiale 1 unitate
61 Articole şi accesorii de îmbrăcăminte, tricotate şi croşetate 3 unităţi
62 Articole şi accesorii de îmbrăcăminte, altele decît cele tricotate sau
croşetate
3 unităţi
64 Încălţăminte 2 perechi
8471 Maşini de prelucrare automată a datelor şi părţi ale acestora 1 unitate
8520 Magnetofoane, radiomagnetofoane, radiomagnetofoane auto, playere
audio
1 unitate
8521 Aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar încorporînd un
receptor de semnale videofonice
1 unitate
8525 Aparate de luat vederi fixe şi alte camere video 1 unitate
8525 20 910 Aparate de emisie care încorporează un aparat de recepţie pentru
radiofonia celulară (telefon mobil)
2 unităţi
90 Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice 1 unitate din grupă
91 Ceasuri de toate tipurile 3 unităţi
9004 Ochelari (de corecţie, de protecţie sau altele) şi articole similare 4 unităţi
DESPRE APROBAREA REGULAMENTULUI CU PRIVIRE LA MODUL DE ÎNTRODUCERE ŞI
SCOATERE A BUNURILOR DE PE TERITORIUL MOLDOVEI DE CĂTRE PERSOANELE FIZICE
Hotarirea Guvernului Republicii Moldova
Nr. 1185 din 30 septembrie 2003
(Monitorul Oficial, 10 octombrie 2003, nr.211-214, p. II, art. 1234)
Intru executarea Legii cu privire la modul de introducere si scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova
de catre persoanele fizice nr.1569-XV din 20 decembrie 2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2002, nr.185-189, art.1416), Guvernul HOTARASTE:
Se aproba Regulamentul cu privire la modul de introducere si scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de
catre persoanele fizice (seanexeaza).
PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV
Contrasemnata:
Ministrul economiei Marian Lupu
Ministrul finantelor Zinaida Grecianii
Ministrul justitiei Vasile Dolghieru
Aprobat
prin Hotarirea Guvernului
nr. 1185 din 30 septembrie 2003
REGULAMENTUL
cu privire la modul de introducere si scoatere a bunurilor
de pe teritoriul Moldovei de catre persoanele fizice
Prezentul Regulament este elaborat intru executarea prevederilor Legii Republicii Moldova nr.1569-XV din 20
decembrie 2002 cu privire la modul de introducere si scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de
catre persoanele fizice (in continuare - Legea).
1. Regulamentul stabileste mecanismul de trecere a marfurilor, obiectelor de uz personal si a mijloacelor de
transport peste frontiera de stat (frontiera vamala) a Moldovei de catre persoanele fizice. Prevederile
prezentului Regulament nu se aplica la trecerea bunurilor de catre persoanele fizice peste frontiera vamala a
zonelor economice libere.
89
2. Actiunile prezentului Regulament se extind asupra tuturor persoanelor fizice (rezidenti, nerezidenti) care
deplaseaza peste frontier de stat (frontiera vamala) bunuri, precum si mijloace de transport
destinate uzului personal, activitatii comerciale sau de productie.
3. Persoanele fizice vor confirma organelor vamale statutul lor de rezident prin prezentarea unuia din urmatoarele
acte:
a) Pasaportul cetateanului Republicii Moldova;
b) Pasaportul diplomatic al cetateanului Republicii Moldova;
c) Pasaportul de serviciu al cetateanului Republicii Moldova;
d) Pasaportul pentru persoanele fara cetatenie (apatrizi) care
domiciliaza permanent in Moldova;
e) Buletinul de identitate al cetateanului Moldovei;
f) Buletinul de identitate pentru apatrizii care domiciliaza permanent
in Moldova;
g) Permis de sedere pentru cetatenii straini care domiciliaza
permanent in Republica Moldova.
4. Bunurile calificate drept obiecte de uz personal (haine, incaltaminte, obiecte de parfumerie, cosmetica,
igiena si medicamente, precum si produsele alimentare) sint cele procurate (obtinute) pentru
folosirea (consumul) persoanei care le deplaseaza peste frontiera vamala sau pentru membrii familiei acesteia,
prevazute la alineatul (3) al art.11din Lege. Existenta membrilor familiei se confirma prin actele respective.
In cazul lipsei acestor acte, bunurile nominalizate nu pot fi calificate drept obiecte de uz personal. Persoanelor
fizice in cauza le pot fi acordate facilitati fiscale la trecerea marfurilor specificate mai sus, in
conformitate cu prevederile lit.b) alineatul (1) al art.5 sau anexei la Lege.
5. Facilitatile privind cuantumul neimpozabil, stabilit la lit.b) alineatul ( 1) al art.5 din Lege, se acorda doar
persoanelor fizice care trec peste frontiera vamala bunuri personale. Facilitatile nominalizate nu
pot fi transmise altei persoane. La introducerea bunurilor (bunului) pe teritoriul Moldovei de catre doua sau mai
multe persoane, proprietari ai acestor bunuri, facilitatile fiscale mentionate mai sus vor fi acordate in
cumul, cu respectarea urmatoarelor conditii:
a) in actul comercial ce insoteste bunurile (bunul) sint stipulate persoanele fizice - proprietari ai acestora;
b) persoanele fizice, proprietari ai bunurilor (bunului), deplaseaza aceste obiecte (obiect) peste frontiera vamala;
c) persoanele fizice, proprietari ai bunurilor (bunului), dispun de cuantumul neimpozabil stabilit la lit.b) alineatul
(1) al art.5 din Lege.
6. Departamentul Vamal va autoriza introducerea pe teritoriul Republicii Moldova, in conformitate cu
prevederile lit.c) alineatul (1) al art.5 din Lege, a marfurilor ce apartin persoanelor fizice care urmeaza sa
se stabileasca cu traiul permanent in Moldova, cu conditia prezentarii urmatoarelor acte: adeverintei de imigrant
sau actului de confirmare a repatrierii (in conformitate cu prevederile Legii nr.1518-XV din 6 decembrie 2002
cu privire la migratiune); altor acte necesare, conform prevederilor ce tin de regimul vamal de import.
7. Departamentul Vamal va autoriza introducerea pe teritoriul republicii, in conformitate cu prevederile lit.c)
alineatul (1) al art.5 din Lege, a marfurilor ce apartin persoanelor fizice in legatura cu
obtinerea acestor bunuri prin mostenire, cu conditia prezentarii urmatoarelor acte: actul eliberat de organul
abilitat al tarii in care au fost obtinute bunurile prin mostenire de catre persoana fizica. Actul nominalizat urmeaza
a fi legalizat de catre serviciul consular respectiv al Moldovei; altor acte necesare, conform prevederilor ce tin de
regimul vamal de import.
8. La determinarea cantitatii marfurilor, specificate in anexa la Lege, se ia drept baza o unitate de marfa din grupa
(inclusiv o unitate de marfa de la pozitiile (subpozitiile) tarifare 2204 - 220890).
9. La introducerea pe teritoriul republicii a bagajului neinsotit se percep obligatoriu drepturile de import (cu exceptia
cazurilor prevazute la lit.d) alineatul (1) al art.5 din Lege), pe principii generale, cu conditia ca bunurile
nominalizate nu sint destinate activitatii comerciale sau de productie si ca vor fi declarate in modul stabilit. Bagajul
neinsotit, destinat activitatii comerciale sau de productie, poate fi introdus pe teritoriul tarii numai de catre agentii
economici care
sint inregistrati la Camera Inregistrarii de Stat a Ministerului Dezvoltarii Informationale ca subiecti ai
activitatii de intreprinzator (in redactia Hotaririi Guvernului Nr.30 din 10 ianuarie 2006). Bunurile se califica drept
bagaje neinsotite in temeiul unui document eliberat de proprietarul (expeditorul) bunurilor sau unei dovezi de
incheiere a contractului respectiv de transport.
10. Se interzice persoanelor fizice de a introduce pe teritoriul tarii (cu exceptia cazurilor prevazute in alineatul (4)
al art.5 din Lege) urmatoarele bunuri:
a) produse alimentare destinate activitatii comerciale sau de productie;
b) medicamente destinate activitatii comerciale sau de productie;
c) materie prima destinata producerii medicamentelor;
d) bunurile prohibite de legislatia in vigoare pentru a fi introduse pe teritoriul Moldovei.
11. Modul de introducere si de scoatere din teritoriul Moldovei a obiectelor si bijuteriilor din metale si pietre
pretioase, precum si a valorilor culturale de catre persoanele fizice, se reglementeaza de actele
90
normative ale Departamentului Vamal.
12. Se permite introducerea pe teritoriul Moldovei a mijloacelor de transport auto (stipulate in alineatul (7) al
art.3 din Codul transporturilor auto nr.116-XIV din 29 iulie 1998 si reutilate de catre persoanele fizice) in
regimurile vamale import si admiterea temporara numai cu autorizarea Departamentului Vamal, care va verifica in
mod obligatoriu legalitatea reutilarii si corespunderii standardelor respective a mijloacelor de transport
nominalizate cu standardele in vigoare.
13. La stabilirea anului de fabricatie a mijlocului de transport auto, caroseriei si a motorului organele vamale sint
in drept sa utilizeze informatia obtinuta de la dealerii autorizati ai producatorilor de masini.
14. Se considera ca sint tinute la evidenta permanenta mijloacele de transport auto, inregistrate la organele
competente ale statelor straine in baza contractelor de leasing.
15. Ministerul Dezvoltarii Informationale va inregistra mijloacele de transport auto (caroserii, motoare), introduse si
inregistrate in Moldova dupa 31 august 2001 la organele ce nu intra in componenta Ministerului
Dezvoltarii Informationale (cu exceptia celor inregistrate pe numele Ministerului Apararii si Departamentului
Trupelor de Graniceri), cu conditia prezentarii de catre persoana fizica a autorizatiei respective, eliberate de
Departamentul Vamal (in redactia Hotaririi Guvernului Nr.30 din 10 ianuarie 2006).
CU PRIVIRE LA APROBAREA REGULAMENTULUI PRIVIND MODUL DE DECLARARE A VALORII
ÎN VAMĂ A MĂRFURILOR ÎNTRODUSE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
nr. 600 din 14.05.2002
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-68/697 din 23.05.2002
Întru executarea Legii cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 1998, nr.40-41, art.286), cu modificările şi completările ulterioare şi în scopul reglementării
modului de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse în teritoriul naţional, Guvernul Republicii Moldova
HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul
Republicii Moldova (se anexează).
2. Se abrogă Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.99 din 27 februarie 1996 "Cu privire la aprobarea
Regulamentului despre modul de stabilire a valorii în vamă a mărfurilor şi bunurilor importate pe teritoriul Republicii
Moldova" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.23-24, art.192).
PRIM-MINISTRU
AL REPUBLICII MOLDOVA Vasile TARLEV
Contrasemnată:
Ministrul finanţelor Zinaida Grecianîi
Ministrul justiţiei Ion Morei
Viceministrul economiei Marian Lupu
Chişinău, 14 mai 2002.
Nr.600.
Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova
nr.600 din 14 mai 2002
REGULAMENTUL
cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor
introduse pe teritoriul Republicii Moldova
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul
Republicii Moldova (în continuare - Regulamentul) este executoriu pentru toate persoanele care declară mărfurile
91
introduse în teritoriul naţional, cu excepţia mărfurilor şi obiectelor de uz personal (conform listei legal stabilite)
deplasate o singură dată pe teritoriul vamal naţional de către persoanele fizice fără achitarea drepturilor de import.
2. Regulamentul este destinat spre aplicare de către:
a) declaranţi - la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse;
b) organele vamale - la verificarea valorii în vamă a mărfurilor introduse anunţate de către declaranţi.
3. Pentru a evita reţinerea nejustificată a mărfurilor, organul vamal va efectua procedura controlului valorii în
vamă în termene cît mai restrînse. Dacă pe parcursul perioadei de vămuire a mărfurilor a fost imposibilă luarea unei
decizii definitive privind acceptarea valorii în vamă, anunţate de declarant, sau privind rectificarea justificată a
acesteia, organul vamal respectiv va putea adopta o decizie de eliberare condiţională a mărfurilor. În atare cazuri,
eliberarea condiţională a mărfurilor înseamnă că bunurile în cauză se eliberează cu determinarea condiţională
(provizorie) a valorii lor în vamă, iar procedura de stabilire a valorii definitive se amînă (după eliberarea mărfurilor)
pe o anumită perioadă de timp, cu condiţia prezentării de către declarant a tuturor datelor suplimentare necesare
pentru aceasta. Totodată, se admite folosirea mărfurilor eliberate condiţional, în conformitate cu regimul vamal
anunţat.
4. Conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul determină
valoarea în vamă a mărfurilor introduse.
Organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică corectitudinea determinării de către
declarant a valorii în vamă (pct. 1 al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), inclusiv corectitudinea metodei alese
de declarant pentru determinarea valorii în vamă şi oportunitatea aplicării ei (pct.2 al art. 8 din Legea cu privire la
tariful vamal), integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii şi suplimentare), prezentate de declarant, şi
corespunderea lor cu cerinţele stabilite. În cazul în care lipsesc datele ce probează corectitudinea valorii în vamă
anunţate sau există temeiuri să se considere că datele prezentate de declarant nu sînt veridice şi/sau suficiente,
autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfurilor, aplicînd consecutiv
metodele existente, conform pct.3 al art.8 din Legea cu privire la tariful vamal.
5. Pentru anunţarea valorii în vamă a mărfurilor introduse se utilizează tipizatele declaraţiei valorii în vamă
DVV-1 şi DVV-2 (specificate în anexa la prezentul Regulament).
6. Tipizata DVV-1 se utilizează pentru anunţarea valorii mărfurilor în vamă, determinată prin metoda 1
"Metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează
să fie plătit".
A. Metoda 1 - "Metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv
plătit sau care urmează să fie plătit" - se aplică în conformitate cu prevederile art. 11 al Legii cu privire la tariful
vamal referitoare la determinarea valorii în vamă a mărfurilor introduse în conformitate cu tranzacţiile de comerţ
exterior de vînzare-cumpărare, avînd bază valorică (în cadrul cărora decontările pentru marfa cumpărată se fac prin
plăţi băneşti).
În scopul simplificării şi unificării evaluării vamale, metoda 1 se aplică la determinarea valorii în vamă a
mărfurilor introduse în conformitate cu tranzacţiile condiţionale valorice (tranzacţiile pentru care nu se efectuează
transferul real al mijloacelor băneşti). La acest gen de tranzacţii pot fi raportate diferite tranzacţii de schimb
(operaţiuni de schimb al mărfurilor), de exemplu, livrările barter şi de compensare, livrările în contul garanţiei şi
livrările gratuite de mărfuri sub formă de donaţie, în cazul cînd în documentele corespunzătoare (contractele, factura,
declaraţia vamală a ţării de export) se indică evaluarea valorică a fiecăreia dintre mărfurile livrate în cadrul unei astfel
de operaţiuni (cu condiţia respectării cerinţelor generale de aplicare a metodei 1).
B. Metoda 1 poate fi aplicată şi în cazurile în care este posibilă estimarea valorică (cu justificările necesare şi
confirmarea ei documentară) a restricţiilor şi condiţiilor, care au influenţat preţul tranzacţiei.
7. Tipizata DVV-2 este recomandată spre utilizare pentru anunţarea valorii în vamă conform uneia dintre
metodele 2-6 (metoda 2 "Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu o marfă identică", metoda
3 "Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu o marfă similară", metoda 4 "Metoda
determinării valorii în vamă în baza costului unitar al mărfii", metoda 5 "Metoda determinării valorii în vamă în baza
valorii calculate a mărfii", metoda 6 "Metoda de rezervă"), în modul stabilit la art. 12-17 ale Legii cu privire la tariful
vamal.
8. În conformitate cu pct. 1, lit.a) al art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal, în valoarea în vamă a
mărfurilor introduse se includ cheltuielile privind livrarea lor pînă la locul de intrare în teritoriul vamal al Republicii
Moldova.
În scopul determinării valorii în vamă, prin "locul de introducere" se înţelege:
a) pentru încărcăturile din traficul aerian - aeroportul de destinaţie sau primul aeroport din teritoriul Republicii
Moldova, unde a aterizat avionul ce transportă mărfurile şi se efectuează descărcarea acestora;
b) pentru încărcăturile transportate cu alte mijloace de transport - locul de dislocare a punctului de trecere a
frontierei vamale a Republicii Moldova în cadrul itinerarului parcurs;
c) pentru marfa livrată prin poştă - punctul de schimb poştal internaţional.
În acest context, valoarea în vamă a mărfurilor introduse şi cursul valutelor internaţionale se determină la data
acceptării declaraţiei vamale.
92
9. Dacă în procesul vămuirii şi verificării datelor din declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor,
prezentată de către declarant organului vamal, se constată anumite imprecizii sau greşeli la determinarea valorii în
vamă, toate corectările în declaraţia privind valoarea în vamă şi în declaraţia vamală se introduc în modul stabilit în
pct.18 al prezentului Regulament.
Dacă constată că valoarea în vamă anunţată nu corespunde cu valoarea reală a mărfurilor în ziua acceptării
declaraţiei vamale datorită devierilor cantitative şi/sau calitative ale mărfurilor de la condiţiile contractuale specificate
de declarant, organul vamal este în drept să rectifice valoarea în vamă.
În cazul cînd în procesul vămuirii se constată necorespunderea datelor privind cantitatea şi/sau calitatea
mărfurilor, specificate de către declarant (conform documentelor prezentate şi celor reale stabilite de organul vamal în
procesul verificării mărfurilor), aceste divergenţe se perfectează în modul stabilit. Totuşi, în declaraţia privind
valoarea în vamă a mărfurilor se va consemna valoarea iniţială. Recalcularea valorii în vamă, introducerea datelor
precizate în declaraţiile vamale (conform regulilor prevăzute în pct.18 al prezentului Regulament), precum şi
precizarea calculelor privind plata drepturilor de import se efectuează la solicitarea scrisă a declarantului, după ce
acesta îşi va soluţiona revendicările cu persoana responsabilă de devierile calitative sau cantitative sus-menţionate ale
mărfurilor livrate (vînzătorul, transportatorul sau agentul de asigurare).
Dacă pierderea sau deteriorarea mărfurilor a avut loc pînă la data anunţării valorii lor în vamă, atunci preţul
iniţial din factură poate fi rectificat cu mărimea sumei corespunzătoare volumelor de mărfuri deteriorate sau pierdute,
însă numai după ce declarantul va prezenta în modul stabilit organului vamal ce efectuează vămuirea documentelor
respective ce confirmă faptul deteriorării (pierderii), soluţionarea revendicărilor legate de pierderea sau deteriorarea
mărfurilor cu persoana responsabilă de integritatea acestora (furnizorul, transportatorul sau agentul de asigurare),
precum şi satisfacerea revendicărilor (documentul vamal pentru livrarea suplimentară a mărfurilor, întocmirea unei
noi facturi în locul celei întocmite anterior, confirmarea plăţii efective prin documente bancare etc.).
II. PROCEDURA DECLARĂRII VALORII ÎN VAMĂ A MĂRFURILOR INTRODUSE
10. Declarantul declară organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor introduse în teritoriul Republicii
Moldova completînd tipizatele stabilite DVV-1 şi DVV-2, atunci cînd mărfurilor li se aplică acele regimuri vamale,
conform cărora se percep drepturile de import.
Dacă se solicită trecerea mărfurilor introduse sub anumite regimuri vamale, conform cărora bunurile respective
nu sînt supuse drepturilor de import (cu excepţia taxei pentru procedurile vamale), valoarea în vamă a acestor mărfuri
se va declara în declaraţia vamală. În cazul în care organul vamal are îndoieli justificate în privinţa valorii declarate,
el poate cere declarantului completarea unei declaraţii privind valoarea în vamă a mărfurilor în cauză.
Declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor este un document vamal.
Pentru toate datele, indicate în declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor şi în documentele prezentate
întru confirmarea acestei valori, declarantul poartă răspundere în conformitate cu legislaţia internă.
11. Declaraţia privind valoarea în vamă se depune în organul vamal respectiv în modul stabilit, concomitent cu
declaraţia vamală şi alte documente necesare în scopuri vamale.
12. Declarantul este în drept să conteste decizia luată de organul vamal în privinţa valorii în vamă a mărfurilor
în conformitate cu pct. 4 al art. 7 din Legea cu privire la tariful vamal.
13. În baza pct. 2 al art. 7 din sus-numita lege, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă
anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale
următoarele documente:
a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul
şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a
întreprinderii - în copii);
b) contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi
corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului;
c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru
tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor;
d) documentele de transport;
e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz;
f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport;
g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există);
h) listele de ambalaj;
i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite;
j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc.
14. În cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct.13 al
prezentului Regulament nu sînt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal,
informaţiile suplimentare necesare. Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite
declarantului următoarele documente:
a) contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie;
b) facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului;
93
c) facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată;
d) documentele contabile;
e) acordurile privind licenţa sau de autor;
f) licenţele de export (import);
g) recipisele de depozit;
h) comenzile de livrare;
i) cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare;
j) calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al marfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o
prezinte cumpărătorului);
k) alte documente şi informaţii care sînt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate.
15. Pentru utilizarea documentelor enumerate la pct.13 şi 14 ale prezentului Regulament în calitate de acte ce
confirmă valoarea în vamă a mărfurilor, acestea trebuie să conţină:
a) rechizitele detaliate ale vînzătorului şi cumpărătorului;
b) condiţiile de livrare;
c) lista mărfurilor cu indicarea preţului pentru fiecare unitate şi a valorii totale a mărfurilor;
d) semnăturile şi ştampilele necesare;
e) rechizitele legal stabilite ale fiecărui contract;
f) la existenţa unor rabaturi conform condiţiilor contractuale, ele trebuie să fie indicate în contract şi în factură,
cu indicarea condiţiilor acordării.
În plus la acestea, în contract şi/sau în anexele la el, care sînt părţile lui integrante, este necesar să se indice şi
datele despre:
a) natura tranzacţiei (constituie ea o tranzacţie de cumpărare-vînzare, un acord de consignaţie (de credit în
mărfuri), un contract de comision, de arendă etc.);
b) condiţiile de livrare a mărfurilor;
c) nomenclatorul sortimental al mărfurilor;
d) volumul (cantitatea) mărfurilor importate;
e) preţul pentru o unitate de marfă (în valuta contractului) şi valoarea totală a contractului;
f) cerinţele privind calitatea mărfurilor;
g) modul de înaintare a revendicărilor în legătură cu necorespunderea reală a cantităţii şi calităţii mărfurilor cu
cerinţele contractului;
h) modul şi locul soluţionării litigiilor între vînzător şi cumpărător (condiţiile de arbitraj);
i) condiţiile şi termenele de achitare.
16. Pentru evaluarea vamală a mărfurilor şi verificarea valorii lor în vamă, anunţate de declarant, pot fi folosite
atît informaţiile prezentate de declarant, cît şi cele deţinute de organul vamal.
Informaţiile trebuie să fie veridice, complete şi să asigure confirmarea valorii în vamă anunţate.
A. Declarantul poate dispune de informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare,
importate anterior, sau cu privire la preţul lor pe piaţa internă, ori de calculele sau lista de preţuri ale producătorului,
de care nu dispune organul vamal, implicat în vămuirea mărfurilor. Aceste informaţii pot fi utilizate în cazul cînd
întru confirmarea lor sînt prezentate documentele respective, de exemplu, documentele comerciale, vamale şi de
plată, facturi, scrisori de trăsură etc. referitoare la tranzacţii cu mărfuri identice sau similare.
B. Organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul,
inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile
identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuat-o anterior. Totodată, autoritatea vamală poate prezenta
declarantului informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei
anumite tranzacţii, însă într-o formă depersonalizată, care asigură respectarea confidenţialităţii datelor folosite (adică
evitîndu-se menţionarea vînzătorului, cumpărătorului, declarantului şi celorlalte date care ar putea permite
identificarea tranzacţiei).
17. Declarantul completează de sine stătător toate rubricile declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor
(tipizata DVV-1 sau DVV-2) în modul stabilit de Departamentul Vamal, cu excepţia rubricilor destinate menţiunilor
organului vamal.
18. În cazul în care declarantul a completat corect declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, a ales şi a
aplicat just metoda de determinare a valorii în vamă şi datele declarate sînt confirmate documental conform cerinţelor
stabilite, colaboratorul care a verificat declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor înscrie în rubrica "Menţiunile
biroului vamal" (pe toate foile declaraţiei) "VV acceptată", autentificînd această consemnare prin semnătura sa şi
ştampila matricolă personală.
19. Colaboratorul organului vamal, care verifică şi perfectează declaraţia privind valoarea în vamă a
mărfurilor, nu are dreptul să înscrie în rubricile completate de declarant, din iniţiativă proprie ori din însărcinarea sau
la rugămintea declarantului, careva date despre valoarea în vamă declarată sau să introducă modificări, completări şi
corectări în aceste rubrici.
94
După recepţia documentelor spre vămuire, toate rectificările efectuate de organul vamal privind valoarea în
vamă anunţată de declarant se consideră drept evaluare vamală a mărfurilor şi pot fi contestate de declarant conform
legislaţiei în vigoare.
În cazul cînd se impune rectificarea calculelor efectuate de declarant (inclusiv după ce a prezentat datele
suplimentare necesare organului vamal), colaboratorul organului vamal face înscrierile şi calculele respective fie în
rubricile speciale "Menţiunile biroului vamal", ale tipizatei fie pe verso-ul ei, consemnîndu-le sub titlul "Menţiunile
biroului vamal".
Colaboratorul organului vamal datează şi autentifică toate consemnările sale prin semnătura şi ştampila
matricolă personală.
În baza calculelor organului vamal, declarantul introduce schimbările respective în rubricile declaraţiei privind
valoarea în vamă a mărfurilor, completate de el, le autentifică prin semnătură şi ştampilă şi indică data rectificării
(consemnării).
În cazul cînd se impune efectuarea unui număr mare de rectificări poate fi completată o altă tipizată a
declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor, fapt despre care se face o menţiune pe prima tipizată a declaraţiei
privind valoarea în vamă a mărfurilor "VV recalculată. S-a completat o nouă tipizată (foaia nr.)". Ambele tipizate
(prima, cu valoarea în vamă calculată greşit, şi a doua, cu valoarea în vamă precizată) se păstrează în organul vamal
operant. Pe noua tipizată a declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor, în partea dreaptă sus, colaboratorul
organului vamal va face consemnarea "Rectificarea vamală", iar în rubrica "Menţiunile biroului vamal" va face
consemnarea "VV recalculată", o va autentifica prin semnătura şi ştampila matricolă personală şi va pune data
completării (rectificării). Dacă este de acord cu rectificările organului vamal, declarantul completează rubrica 10(b) în
condiţii generale.
După rectificarea valorii în vamă de către colaboratorul organului vamal, în declaraţia vamală se pune sigla
"Valoarea în vamă rectificată". Declarantul sau colaboratorul organului vamal completează formularul rectificării
valorii în vamă (tipizatele RVV-1 şi RVV-2, aprobate de Departamentul Vamal), care constituie, împreună cu
declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, parte integrantă a declaraţiei vamale.
În cazul în care nu este de acord cu rectificarea efectuată de organul vamal, declarantul este în drept să nu
introducă modificările respective în declaraţia valorii în vamă a mărfurilor sau să nu semneze tipizatele declaraţiei
valorii în vamă a mărfurilor în care se indică valoarea în vamă a mărfurilor, recalculată de colaboratorul organului
vamal (să nu completeze rubrica 10 (b)).
În atare situaţie, conform pct. 6 al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal declarantul poate solicita în scris
de la organul vamal explicarea motivelor neacceptării valorii în vamă, anunţate de el.
Demersul scris expediat de către declarant organului vamal în privinţa evaluării vamale, efectuate de acesta din
urmă, sau contestarea deciziei adoptate de autoritatea vamală nu scuteşte declarantul de achitarea drepturilor de
import în conformitate cu evaluarea vamală efectuată.
Pînă la precizarea valorii în vamă anunţate de declarant, decizia privind mărfurile declarate se adoptă în
conformitate cu legislaţia vamală în vigoare.
20. Dacă la data perfectării vamale declarantul nu dispune de documentele ce confirmă valoarea în vamă,
anunţată de el, sau de dovezile ce probează veridicitatea datelor folosite, precum şi în cazurile în care condiţiile
contractuale conţin clauza de revizuire a preţurilor ţinîndu-se cont de comercializarea mărfurilor (conform cărora
preţul mărfurilor introduse poate fi determinat în baza sumei totale plătite de cumpărător vînzătorului), organul vamal
este în drept să ia decizia de eliberare a mărfurilor declarantului, cu condiţia că garantează achitarea tuturor plăţilor
vamale:
a) la solicitarea declarantului, organul vamal poate elibera marfa cu gajarea anumitor bunuri ori sub garanţia
unei bănci împuternicite, în conformitate cu pct. 3 al art. 7 din Legea cu privire la tariful vamal.
În acest caz, valoarea obiectului gajat sau suma garanţiei bancare trebuie să asigure achitarea drepturilor
calculate de import, luîndu-se în considerare o eventuală rectificare a valorii în vamă (adică în baza evaluării vamale
condiţionale). În cazul achitării drepturilor de import la data vămuirii, valoarea obiectului gajat sau suma garanţiei
bancare se determină reieşind din diferenţa dintre evaluarea vamală condiţională a mărfurilor, efectuată de organul
vamal în modul stabilit, şi valoarea lor în vamă, anunţată de declarant;
b) organul vamal poate elibera marfa declarată cu condiţia achitării depline a drepturilor de import calculate în
baza valorii în vamă condiţionale, stabilită de către autoritatea vamală.
În atare situaţie, pe prima pagină a tipizatei declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor la rubrica
"Menţiunile biroului vamal", colaboratorul vamal face consemnarea "VV se precizează. VV condiţională
"___"_______.Termenul rectificării este pînă la "____"_______", autentificată prin semnătura şi ştampila matricolă
personală a colaboratorului vamal.
21. În termenul stabilit de Departamentul Vamal (care nu va depăşi 60 de zile), declarantul colectează şi
prezintă în biroul vamal documente concludente privind confirmarea valorii în vamă.
După prezentarea de către declarant a tuturor documentelor necesare pentru precizarea şi/sau confirmarea
valorii în vamă a mărfurilor, se efectuează recalcularea valorii în vamă şi a drepturilor corespunzătoare de import,
inclusiv restituirea sumelor percepute excedentar sau a celor percepute în minus.
93
22. În cazul neprezentării de către declarant în termenul stabilit a documentelor concludente privind
determinarea valorii în vamă, sumele drepturilor de import nu se restituie.
Note:
1. La rectificarea valorii în vamă a mărfurilor introduse şi a drepturilor de import, toate calculele se efectuează
în conformitate cu legislaţia în vigoare la data acceptării declaraţiei vamale.
2. Dacă declarantul nu poate confirma documentar valoarea în vamă anunţată de el, organul vamal este în
drept să determine valoarea în vamă în baza aplicării consecutive a metodelor de evaluare.
23. În cadrul declarării şi plasării mărfurilor introduse pe teritoriul vamal naţional în diverse regimuri vamale
(cu excepţia regimului în care mărfurile introduse sînt puse în circulaţie), la determinarea valorii lor în vamă se va
ţine cont de următoarele particularităţi:
a) valoarea în vamă a mărfurilor, plasate în regimul vamal "Admiterea temporară", la momentul înlocuirii
acestuia cu regimul vamal "Import" nu va fi mai mică decît valoarea declarată în regimul vamal iniţial;
Această prevedere nu se aplică mărfurilor plasate în regim vamal de admitere temporară în baza unui contract
de leasing. În acest caz, baza de calcul a drepturilor de import o va constitui valoarea reziduală a mărfurilor, în cazul
leasing-ului financiar, şi, respectiv valoarea de transfer a proprietăţii, în cazul leasing-ului operaţional, convenite de
părţi.
b) valoarea în vamă a mărfurilor plasate anterior în regimurile vamale "Depozit vamal" sau "Depozit vamal
liber", la momentul atribuirii altui regim vamal nu va fi mai mică decît valoarea declarată în regimul vamal iniţial;
c) valoarea în vamă a mărfurilor plasate sub regimul vamal "Reimport" va corespunde cu valoarea în vamă a
mărfurilor respective, scoase anterior din teritoriul vamal în conformitate cu regimul vamal de export.
[Pct.23 completat prin Hot.Guv. nr.1140 din 02.11.05, în vigoare 01.12.05]
Anexă
la Regulamentul privind modul
de declarare a valorii în vamă a
mărfurilor introduse pe teritoriul
Republicii Moldova
Tipizata DVV-1
Metoda 1
DEPARTAMENTUL VAMAL AL REPUBLICII MOLDOVA
DECLARAŢIA PRIVIND VALOAREA ÎN VAMĂ A MĂRFURILOR
1. Vînzătorul Menţiunile biroului vamal
2(a). Cumpărătorul
2(b). Declarantul
Asumarea responsabilităţii.
Persoana care semnează şi depune prezenta declaraţie:
• răspunde de corectitudinea elementelor înscrise în această tipizată şi de
autenticitatea tuturor documentelor prezentate în scopul determinării valorii în vamă a
mărfurilor, introduse de ea în teritoriul vamal naţional;
• se angajează să furnizeze toate informaţiile şi documentele suplimentare
necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor.
3. Condiţii de livrare
4. Numărul şi data facturii (invoice)
5. Numărul şi data contractului
6. Numărul şi data deciziilor vamale referitoare la rubricile 7-9 ________________
Marcaţi cu semnul "X"
căsuţa necesară
7(a). Există o careva interdependenţă între cumpărător şi vînzător?* Da Nu
7(b). Legătura dintre cumpărător şi vînzător a influenţat preţurile mărfurilor introduse? Da Nu
8(a). Există restricţii pentru cumpărător, referitoare la utilizarea mărfurilor, altele decît
cele:
– stabilite de legislaţia Republicii Moldova?
Da Nu
96
– limitate de regiunea geografică în care mărfurile pot fi revîndute?
– care nu influenţează substanţial valoarea mărfurilor?
8(b). Există anumite condiţii care influenţează preţul mărfurilor şi nu pot fi
determinate?
Dacă da precizaţi natura restricţiilor sau condiţiilor, după caz.
Dacă condiţiile pot fi determinate cantitativ, completaţi rubrica 11(b).
Da Nu
9(a). Sînt prevăzute cheltuieli pentru licenţă sau alte cheltuieli adecvate pe care
cumpărătorul le achită, direct sau indirect vînzătorului, aceasta constituind o condiţie
de vînzare a mărfurilor?
Da Nu
9(b). Există clauze conform cărora cota, obţinută în rezultatul revînzării, transmiterii
sau utilizării ulterioare a mărfurilor introduse, urmează să fie restituită vînzătorului?
În cazul oricărui răspuns afirmativ, menţionaţi condiţiile şi precizaţi suma în rubricile
15 şi 16.
Da Nu
*) Se consideră că persoanele sînt interdependente dacă:
• fac parte din direcţia sau consiliul de administraţie al întreprinderii celeilalte;
• sînt legal recunoscute ca asociate;
• au raporturi de patroni şi salariaţi;
• una din ele posedă, controlează sau deţine indirect 5% sau mai mult din
acţiunile sau părţile emise (cu drept de vot) de una şi de către cealaltă;
• una dintre ele o controlează pe cealaltă, direct sau indirect;
• amîndouă sînt, direct sau indirect, controlate de acelaşi terţ;
• împreună, ele controlează, direct sau indirect, o terţă persoană;
• sînt membri ale aceleiaşi familii.
10(a). Numărul de file suplimentare
anexate la declaraţie
10(b). Locul întocmirii declaraţiei
Data:
Numele de familie şi iniţialele
persoanei, care a întocmit declaraţia
_____________________
Semnătura şi ştampila declarantului
_____________________
Tipizata DVV-1
Foaia nr._____
Menţiunile biroului vamal
Numărul
mărfii
Numărul
mărfii
Numărul
mărfii
Codul
mărfii
Codul
mărfii
Codul
mărfii
A.
Baza de calcul
11(a) Preţul tranzacţiei în valuta contractului (preţul efectiv plătit sau
care urmează a fi plătit vînzătorului)
Preţul tranzacţiei în lei
Codul valutei
Cursul de schimb la zi
11(b) Plăţi indirecte în lei (vezi poz.8b)
12.Total "A" în lei
B.
Elemente adiţionate
la preţul efectiv plătit
sau de plătit (în lei)
13.Costurilor suportate de cumpărător:
a) comisioane şi alte servicii de intermediere (cu excepţia
comisioanelor de cumpărare)
b) ambalaje, tare şi containere
14. Valoarea produselor şi serviciilor, furnizate de cumpărător fără
plată sau la un cost redus şi utilizate în scopul producerii şi vînzării la
export a mărfurilor importate, în tranşă pe următoarele componente:
a) materii prime, materiale, semifabricate, detalii şi alte piese de
completare;
b) instrumente şi alte obiecte similare;
c) materiale utilizate pentru producerea mărfurilor
d) lucrări de proiectare, lucrări de construcţie şi încercări,
design, schiţe şi desene tehnice, executate în străinătate în procesul
97
operaţiunilor de fabricare a mărfurilor
15. Redevenţe, drepturi de licenţă şi alte plăţi, pe care cumpărătorul
trebuie să le achite pentru exploatarea obiectelor de proprietate
intelectuală (pct.9)
16. Partea din venit a cumpărătorului de la orice revînzare, transmitere
sau utilizare a mărfurilor, estimate pe teritoriul R.M., care îi revine
vîzătorului
17. Cheltuielile pentru livrarea mărfurilor pînă la
_____________________________________________
(locul de destinaţie)
inclusiv pentru:
a) cheltuielile de transport
b) cheltuielile de încărcare, descărcare şi de prelucrare
c) costul asigurării
18. Total "B"
C.
Elemente care se
deduc din preţul
efectiv plătit sau de
plătit (în lei)
19. Cheltuieli la lucrările de construcţie, de instalare, de montaj, de
asistenţă tehnică, întreprinse după import
20. Costul transportului după import
21. Drepturi şi taxe plătite în ţara de import
22. Total "С"
23. Valoarea în vamă a mărfurilor
a) declarată în lei
b) declarată în dolari S.U.A.
D. Dacă suma este achitată în valută străină, indicaţi la această poziţie suma în valută străină şi
cursul de schimb la zi, raportate pentru fiece element al valorii şi fiece articol de marfă
Semnătura şi ştampila
declarantului
Nr. poziţiei din
compartimentele
B şi C
Codul
valutei
Suma Cursul de
schimb
Tipizata DVV-2
Metodele 2,3,4,5,6
DEPARTAMENTUL VAMAL AL REPUBLICII MOLDOVA
DECLARAŢIA PRIVIND VALOAREA ÎN VAMĂ A MĂRFURILOR
1. Vînzătorul Menţiunile biroului vamal
2(a). Cumpărătorul
2(b). Declarantul
Asumarea responsabilităţii
Persoana care semnează şi depune prezenta declaraţie:
• răspunde de corectitudinea elementelor înscrise în această tipizată şi de
autenticitatea tuturor documentelor prezentate în scopul determinări valorii în
vamă a mărfurilor, introduse de ea în teritoriul vamal naţional;
• se angajează să furnizeze toate informaţiile şi documentele suplimentare
necesare pentru determinarea valorii în valută a mărfurilor
3. Condiţii de livrare
4. Numărul şi data facturii sau altui
document, în baza căruia se livrează
mărfurile
5. Numărul şi data deciziilor vamale referitoare la rubricile 7-9
6. Valoarea în vamă a mărfurilor se estimează după metodele: ____________
Marcaţi cu semnul "X"
căsuţa necesară
a) în baza valorii tranzacţiei cu o marfă identică (metoda 2);
98
b) în baza valorii tranzacţiei cu o marfă similară (metoda 3);
c) în baza costului unitar al mărfii (metoda 4);
d) în baza valorii calculate a mărfii (metoda 5);
e) prin metoda de rezervă (metoda 6).
7. Argumentaţi alegerea metodei şi indicaţi cauza renunţării la metodele precedente.
8. Indicaţi sursele de informaţii, utilizate pentru argumentarea metodei de determinare a valorii în vamă
9. Numărul de foi suplimentare, anexate la tipizata DVV-2 10. Funcţia persoanei care a semnat
declaraţia:
Numele de familie, numele, patronimicul
_____________________
Тel.__________________
Tipizata DVV-2
Foaia nr._____
Menţiunile biroului vamal
Numărul
mărfii
Numărul
mărfii
Numărul
mărfii
Codul mărfii Codul
mărfii
Codul
mărfii
Calcularea valorii în vamă
A.
Baza de calcul
nr.
şi data deciziei
corespunzătoare
a biroului vamal
nr.__
11(a). Preţul tranzacţiei cu o marfă identic/similară
a) în valuta contractului (pentru metodele 2,3,6)
b) în lei
11(b). Preţul unei unităţi de marfă, în baza căruia mărfurile evaluate,
identice sau similare, au fost vîndute pe teritoriul Republicii Moldova
în cele mai mari partide persoanei ce nu mai este în relaţii de
interdependenţă cu vînzătorul (în lei)
(pentru metodele 4 şi 6)
11(c). Valoarea calculată a mărfurilor introduse, determinată prin
însumarea valorii elementelor componente (în lei)
(pentru metodele 5 şi 6)
B.
Corectările la
preţ (+,-) lei
12. Rectificarea în funcţie de volumul partidei (+, -)
13. Rectificarea în baza condiţiilor comerciale (+, -)
14. În total suma rectificărilor (+, -) lei
15. Preţul tranzacţiei (valoarea) în baza rectificărilor înregistrate (11a
± 14)
C.
Calculări
suplimentare (+)
16. Costul transportării (+)
17. Costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfurilor (+)
18. Costul asigurării (+)
99
şi reţineri (-)
lei
19. Cheltuielile de comision şi alte cheltuieli de intermediere, în
legătură cu introducerea în ţară (+)
20. Profitul, adaosurile comerciale şi de comision, în legătură cu
comercializarea la intern (-)
21. Costul prelucrării suplimentare şi finisării mărfurilor introduse (-)
22. Taxe vamale, impozite şi alte plăţi interne (-)
23. Alte cheltuieli şi plăţi, legate de comercializarea mărfurilor la
intern (-)
24. Total "С"
25. Valoarea în vamă a mărfurilor (15+24):
a) declarată în lei
b) declarată în dolari S.U.A.
Semnătura şi ştampila declarantului
__________
Hotărîrile Guvernului
600/14.05.2002 Hotărîre cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor
introduse pe teritoriul Republicii Moldova //Monitorul Oficial 66-68/697, 23.05.2002
CU PRIVIRE LA LEASING
Legea Republicii Moldova
Nr. 59-XVI din 28 aprilie 2005
(Monitorul Oficial, 8 iulie 2005, nr.92-94, p. I, art. 429)
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul prezentei legi
Prezenta lege stabileşte bazele juridice de reglementare a raporturilor de leasing, obiectul leasingului,
participanţii la operaţiunile de leasing, drepturile, obligaţiile şi răspunderea acestora.
Articolul 2. Reglementarea juridică
(1) Leasingul şi raporturile juridice aferente lui se reglementează prin Codul civil, prezenta lege şi prin alte
acte legislative.
(2) Dacă tratatul internaţional în domeniul leasingului la care Republica Moldova este parte stabileşte alte
norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional.
Articolul 3. Noţiuni utilizate
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
leasing - totalitate a raporturilor care iau naştere în scopul şi în cadrul realizării unui contract de leasing;
contract de leasing - contract în a cărui bază o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să îi
asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, contra unei plăţi periodice (rată de leasing), achiziţionat sau
produs de locator, iar la expirarea contractului să respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de
a prelungi contractul de leasing ori de a face să înceteze raporturile contractuale (în redacţia Legii Nr.280-XVI din
14 decembrie 2007);
valoare de intrare - valoare la care a fost achiziţionat sau produs bunul de către locator, inclusiv taxele vamale
şi alte impozite prevăzute de legislaţia în vigoare (cu excepţia impozitelor care urmează a fi restituite agentului
economic de către organele fiscale), precum şi, după caz, orice alte cheltuieli aferente achiziţionării, livrării şi
punerii în funcţiune a bunului în corespundere cu contractul de leasing (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14
decembrie 2007);
valoare totală - valoare a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală;
100
valoare reziduală - valoare la care, la expirarea contractului de leasing financiar, se face transferul către
locatar al dreptului de proprietate asupra bunului;
rată de leasing - plată periodică, efectuată de locatar către locator, care reprezintă:
a) cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobînda de leasing, în cazul leasingului financiar;
b) cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de părţile
contractante, în cazul leasingului operaţional.
Articolul 4. Formele şi obiectul leasingului
(1) În sensul prezentei legi, leasingul poate avea următoarele forme:
a) leasingul financiar, operaţiune care trebuie să îndeplinească cel puţin una din următoarele condiţii:
- riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului obiect al leasingului să fie transferate
locatarului la momentul încheierii contractului de leasing;
- suma ratelor de leasing să reprezinte cel puţin 90% din valoarea de intrare a bunului dat în leasing;
- contractul de leasing să prevadă expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului obiect al leasingului
către locatar la expirarea contractului;
- perioada de leasing să depăşească 75% din durata de funcţionare utilă a bunului obiect al leasingului;
b) leasingul operaţional, operaţiune care nu îndeplineşte nici una din condiţiile contractului de leasing
financiar;
c) leasingul barter, operaţiune în cadrul căreia locatarul achită valoarea ratelor de leasing prin bunuri al căror
proprietar este;
d) leasingul compensaţional, operaţiune în cadrul căreia locatorul primeşte în contul ratelor de leasing marfă
produsă cu utilajul obiect al leasingului;
e) lease-back, operaţiune în cadrul căreia o parte transmite unei alte părţi dreptul de proprietate asupra unui
bun în scopul de a-l lua ulterior în leasing (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
f) leasingul de consum, operaţiune de leasing în cadrul căreia locatarul are calitatea de consumator (în redacţia
Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
g) leasingul direct, operaţiune de leasing în cadrul căreia locatorul întruneşte concomitent şi calitatea de
furnizor al bunului;
h) leasingul intern, operaţiune de leasing în cadrul căreia toate subiectele sînt rezidenţi ai Republicii Moldova;
i) leasingul internaţional, operaţiune de leasing în cadrul căreia locatorul sau locatarul nu este rezident al
Republicii Moldova.
(2) Obiect al leasingului pot fi orice bunuri mobile sau imobile, cu excepţia:
a) bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege;
b) terenurilor agricole;
c) bunurilor consumptibile;
d) obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate.
Articolul 5. Subiectele raporturilor de leasing
Subiecte ale raporturilor de leasing sînt:
a) locatorul, persoană fizică sau juridică ce practică activitate de întreprinzător şi transmite, în condiţiile
contractului de leasing, locatarului, la solicitarea acestuia, pentru o anumită perioadă, dreptul de posesiune şi de
folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, cu sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului
la expirarea contractului;
b) locatarul, persoană fizică sau juridică ce primeşte, în condiţiile contractului de leasing, în posesiune şi
folosinţă bunul specificat în contract pentru o anumită perioadă în schimbul achitării ratelor de leasing. În cazul în
care locatarul este persoană fizică ce nu practică activitate de întreprinzător, operaţiunea de leasing cade sub
incidenţa actelor legislative şi actelor normative ale Guvernului cu privire la protecţia consumatorului (în redacţia
Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
c) vînzătorul (furnizorul), persoană fizică sau juridică ce vinde locatorului, în condiţiile contractului de
vînzare-cumpărare încheiat cu locatorul sau ale contractului complex încheiat cu locatorul şi cu locatarul, bunul
solicitat de locatar.
Capitolul II
CONTRACTUL DE LEASING, MODIFICAREA ŞI ÎNCETAREA LUI
Articolul 6. Forma juridică a operaţiunilor de leasing
Forma juridică a operaţiunilor de leasing este contractul de leasing dintre locator şi locatar şi contractul de
vînzare-cumpărare (furnizare) dintre locator şi vînzător (furnizor), fie un contract complex, încheiat în condiţiile
art.7 şi 8.
Articolul 7. Contractul de leasing
101
(1) Contractul de leasing trebuie să conţină clauze privind:
a) părţile contractante;
b) descrierea bunului ce face obiectul contractului de leasing;
c) valoarea de intrare a bunului, în cazul contractului de leasing financiar;
d) valoarea totală a contractului;
e) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora;
f) termenul contractului;
g) dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să
înceteze raporturile contractuale;
h) convenţia părţilor asupra asigurării bunului obiect al leasingului (asigurare obligatorie numai în cazul
leasingului de consum).
(2) Contractul de leasing intră în vigoare la data semnării sau la o altă dată stabilită în el.
(3) Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an de la data intrării lui în vigoare.
Articolul 8. Particularităţile contractului
de vînzare-cumpărare (furnizare)
Contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) trebuie să conţină, pe lîngă clauzele prevăzute de legislaţie pentru
acest tip de contract, stipulări privind:
a) achiziţionarea bunului de către locator anume pentru a-l da în leasing;
b) învestirea locatarului cu dreptul de cumpărător, care rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare)
încheiat de locator cu vînzătorul (furnizorul) bunului, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
c) garanţiile acordate locatarului de către vînzător, inclusiv garanţiile privind calitatea bunului obiect al
leasingului.
Articolul 9. Dreptul de proprietate şi riscurile
în raporturile de leasing
(1) Locatorul îşi menţine dreptul de proprietate asupra bunului dat locatarului în posesiune şi folosinţă
temporară.
(2) Riscul distrugerii, al pierderii sau al deteriorării accidentale a bunului se transferă locatarului în momentul
în care acesta preia bunul dacă contractul de leasing nu prevede altfel. Din acest moment, locatarul poartă
răspundere pentru orice prejudiciu suferit de locator.
(3) În cazurile prevăzute la art.11 alin.(2) lit.a) şi b), locatarul poate obţine dreptul de proprietate asupra
bunului dacă contractul de leasing nu prevede altfel.
(4) Dacă locatarul execută contractul de leasing, locatorul sau un terţ nu poate pretinde la bun, cu excepţia
cazurilor prevăzute de lege sau de contract.
Articolul 10. Modificarea şi rezilierea
contractului de leasing
(1) Modificarea şi rezilierea contractului de leasing se efectuează în condiţiile legii (în redacţia Legii Nr.280-
XVI din 14 decembrie 2007).
(2) Locatorul are dreptul să rezilieze contractul şi să ceară repararea prejudiciilor dacă locatarul:
a) încalcă esenţial clauzele contractului;
b) a decis să se dizolve ori împotriva lui este intentat proces de insolvabilitate.
(3) Locatarul are dreptul să rezilieze contractul şi să ceară repararea prejudiciilor dacă:
a) bunul nu a fost furnizat în termenul stipulat în contract;
b) bunul nu corespunde calităţii, ansamblului de piese şi de accesorii, altor condiţii de furnizare (transmitere)
ori clauzelor contractuale;
c) locatorul încalcă esenţial alte clauze ale contractului.
(4) Trecerea de la locator la o altă persoană a dreptului de proprietate asupra bunului dat în leasing nu poate
servi temei pentru modificarea sau rezilierea contractului de leasing.
(5) Legea sau contractul de leasing poate prevedea şi alte motive de reziliere a contractului de leasing.
(6) În cazul rezilierii contractului de leasing din culpa locatarului, în temeiurile specificate în actele legislative
sau în contract, sumele plăţilor efectuate de locatar nu se restituie (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie
2007).
Articolul 11. Efectele expirării contractului de leasing
(1) Contractul de leasing încetează în caz de:
a) expirare;
b) reziliere cu acordul părţilor sau în condiţiile art.10;
c) alte circumstanţe prevăzute de lege.
(2) În cazul expirării contractului de leasing financiar:
102
a) bunul trece în proprietatea locatarului dacă durata contractului de leasing corespunde cu termenul de
amortizare a bunului şi/sau au fost efectuate toate plăţile ce rezultă din obligaţiile contractuale şi dacă au fost
executate alte obligaţii, în cazul în care părţile au convenit în acest sens în contract;
b) locatarul poate cumpăra bunul la valoarea lui reziduală convenită de părţi;
c) contractul poate fi prelungit, bunul rămînînd în posesiunea şi folosinţa temporară a locatarului, la ratele
stabilite anterior sau la rate reduse.
(3) În cazul expirării contractului de leasing operaţional:
a) bunul poate fi cumpărat de locatar la preţul convenit de părţi;
b) acesta poate fi prelungit de către părţi, bunul rămînînd în posesiunea şi folosinţa temporară a locatarului, la
ratele stabilite anterior sau la rate modificate în funcţie de rata inflaţiei şi de evoluţia pieţei, ţinîndu-se cont de
regulile echităţii.
(4) Dacă nu şi-a exercitat dreptul de opţiune asupra achiziţionării bunului sau prelungirii contractului, locatarul
este obligat să înceteze imediat folosinţa şi exploatarea bunului primit în leasing, să asigure păstrarea şi
integritatea lui şi să îl transmită, în cel mult 3 zile calendaristice, locatorului sau, la indicaţia acestuia, unei alte
persoane în starea corespunzătoare clauzelor contractuale, luîndu-se în considerare uzura normală.
Capitolul III
DREPTURILE, OBLIGAŢIILE ŞI RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR.
STIMULAREA LEASINGULUI ŞI PROTECŢIA DREPTURILOR
Articolul 12. Drepturile, obligaţiile
şi răspunderea locatorului
(1) Locatorul are dreptul:
a) să cesioneze sau să dispună în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau de drepturile care rezultă din
contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea în alt mod nu-l degrevează pe locator de obligaţiile ce rezultă din
contract şi nici nu schimbă natura sau regimul juridic al contractului;
b) să folosească bunul în calitate de gaj în obligaţiile sale faţă de terţi dacă contractul de leasing nu prevede
altfel;
c) să ceară achitarea integrală şi înainte de termen a ratelor de leasing ori să rezilieze contractul, cu reparaţia
pagubelor şi/sau cu restituirea bunului, în cazul în care locatarul încalcă în mod esenţial clauzele contractului;
d) să îmbine calitatea de locator cu cea de vînzător (furnizor) dacă acest fapt este prevăzut în contractul de
leasing;
e) să solicite locatarului documentele ce reflectă starea lui financiară.
(2) Locatorul este obligat:
a) să nu intervină în alegerea bunului şi/sau a vînzătorului (furnizorului) făcută de locatar dacă contractul de
leasing nu prevede altfel;
b) să coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare (furnizare) a bunului;
c) să nu opereze modificări în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) fără acordul locatarului;
d) să dea locatarului contra plată bunul său în posesiune şi folosinţă temporară;
e) să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vînzare-cumpărare (furnizare) cu vînzătorul (furnizorul),
să plătească preţul bunului şi să încredinţeze locatarului executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea bunului,
formularea cerinţelor care izvorăsc din acest contract dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
f) să primească bunul la expirarea contractului de leasing dacă locatarul nu-şi exercită dreptul de a achiziţiona
bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul conform prevederilor prezentei legi;
g) să garanteze locatarului folosinţa în condiţii normale a bunului (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14
decembrie 2007);
h) să respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziţionarea bunului, prelungirea contractului ori
restituirea bunului.
(3) Locatorul poartă răspundere, în condiţiile prezentei legi şi ale Codului civil, pentru neexecutarea sau
executarea neadecvată a contractului de leasing.
(4) Locatorul nu poartă răspundere faţă de locatar pentru modul în care vînzătorul (furnizorul) execută clauzele
contractului de vînzare-cumpărare (furnizare) şi nici pentru prejudiciul adus vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, bunurilor
locatarului sau ale terţilor în procesul folosirii bunului, cu excepţia cazurilor în care răspunderea pentru alegerea
bunului şi/sau a vînzătorului a revenit locatorului ori acesta, încălcînd clauzele contractului de leasing, a intervenit
în alegerea bunului şi/sau a vînzătorului (furnizorului). În astfel de cazuri, locatorul poartă răspundere solidară cu
vînzătorul.
Articolul 13. Drepturile, obligaţiile
şi răspunderea locatarului
(1) Locatarul are dreptul:
a) să aleagă independent bunul şi/sau vînzătorul (furnizorul) ori să încredinţeze locatorului această alegere;
103
b) să formuleze vînzătorului (furnizorului) cerinţe ce rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare);
c) să refuze recepţionarea bunului ce nu corespunde condiţiilor din contractul de leasing şi să suspende plata
către locator a ratei de leasing pînă cînd va fi eliminată încălcarea clauzelor contractuale;
d) să execute înainte de termen obligaţia plăţii ratei de leasing şi să cumpere bunul dacă contractul de leasing
nu prevede altfel;
e) să achiziţioneze, la expirarea contractului de leasing, bunul cu titlu de proprietate, să prelungească
contractul de leasing ori să restituie bunul dacă contractul nu prevede altfel.
(2) Locatarul nu are dreptul fără acordul scris al locatorului:
a) să modifice contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) ori să întrerupă acţiunea lui;
b) să închirieze ori să greveze în alt mod bunul;
c) să cesioneze dreptul de folosinţă sau orice alte drepturi ce rezultă din contract.
(3) Locatarul este obligat:
a) să prezinte locatorului informaţii referitoare la bun şi/sau la vînzătorul (furnizorul) lui în vederea încheierii
unui contract de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
b) să execute obligaţiile de recepţionare a bunului şi de formulare a cerinţelor ce rezultă din contractul de
vînzare-cumpărare (furnizare) dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
c) să informeze locatorul despre corespunderea bunului clauzelor din contractul de vînzare-cumpărare
(furnizare);
d) să asigure, pe durata contractului de leasing, integritatea bunului, menţinerea în stare de funcţionare şi
folosirea lui numai în conformitate cu clauzele contractuale;
e) să suporte toate cheltuielile de transport, recepţie, montare, demontare, exploatare, întreţinere, păstrare,
deservire tehnică, reparaţie, asigurare a bunului, precum şi alte cheltuieli aferente, dacă contractul de leasing nu
prevede altfel;
f) să plătească ratele de leasing în modul şi în termenele stabilite în contractul de leasing;
g) să permită locatorului verificarea periodică a stării bunului şi a modului de exploatare a bunului obiect al
contractului de leasing;
h) să îl informeze pe locator în timp util despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui
terţ;
i) să restituie, la expirarea contractului de leasing, locatorului bunul în starea stipulată de contract, luîndu-se în
considerare uzura normală, în cazul în care nu-şi va exercita dreptul, prevăzut de prezenta lege, de a achiziţiona
bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul.
(4) Locatarul poartă răspundere, în condiţiile prezentei legi şi ale Codului civil, pentru neexecutarea sau
executarea neadecvată a contractului de leasing.
Articolul 14. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea
vînzătorului (furnizorului)
(1) Drepturile, obligaţiile şi răspunderea vînzătorului (furnizorului) se reglementează de legi, de actele
normative ale Guvernului şi de contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14
decembrie 2007).
(2) Dacă în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) este prevăzută obligaţia vînzătorului (furnizorului) de
a livra şi instala bunul în termenul şi în locul stabilit de comun acord cu locatarul, îndeplinirea acestei condiţii se
autentifică prin acte de recepţionare-predare şi montare semnate de vînzător (furnizor) şi locatar dacă contractul
nu prevede altfel.
(3) Vînzătorul (furnizorul) este obligat direct faţă de locatar pentru garanţiile legale sau convenţionale inerente
unui contract de vînzare-cumpărare. Vînzătorul nu răspunde însă în faţa locatorului şi a locatarului pentru acelaşi
prejudiciu.
Articolul 15. Măsurile de stimulare a leasingului
Măsurile de stimulare a operaţiunilor de leasing în Republica Moldova sînt reglementate de legile şi actele
normative ale Guvernului din domeniul activităţii economice (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie
2007).
Articolul 16. Protecţia drepturilor patrimoniale
(1) Locatarului i se asigură protecţia drepturilor asupra bunului, primit în bază de contract de leasing în
posesiune şi folosinţă temporară, în aceeaşi măsură ca şi protecţia stabilită de legislaţia civilă asupra dreptului de
proprietate.
(2) Este interzisă urmărirea, pentru datoriile locatarului, a bunului dat acestuia în bază de contract de leasing.
Dreptul de proprietate al locatorului asupra bunului transmis locatarului în baza de contract de leasing se
recunoaşte şi în caz de insolvabilitate a locatarului.
(3) Contractul de leasing îşi menţine efectul pe întreaga sa durată şi în cazurile în care, după încheierea sa,
legislaţia stabileşte norme care înrăutăţesc situaţia părţilor.
104
Articolul 17. Revendicarea bunului
(1) Locatorul are dreptul la revendicarea bunului obiect al leasingului în modul stabilit de prezenta lege, de
Codul civil şi de contractul de leasing.
(2) Locatorul are dreptul la revendicarea incontestabilă a bunului dat în leasing în cazul în care locatarul:
a) utilizează bunul cu încălcarea esenţială a clauzelor contractuale sau contrar destinaţiei acestuia;
b) limitează accesul locatorului la bun;
c) nu achită rata de leasing mai mult de 30 de zile calendaristice de la scadenţa stabilită în contractul de
leasing;
d) nu restituie obiectul leasingului dacă acest fapt este prevăzut în contract.
(3) Revendicarea incontestabilă a obiectului leasingului se face conform procedurii în ordonanţă (procedura
simplificată) reglementată de Codul de procedură civilă.
(4) Pentru eliberarea ordonanţei judecătoreşti, locatorul prezintă următoarele documente:
a) cerere;
b) contractul de leasing;
c) notificarea de revendicare a bunului, expediată locatarului recomandat prin poştă, cu cel puţin o lună pînă la
depunerea cererii, cu confirmare de primire.
(5) Cheltuielile de revendicare şi de restituire a bunului, inclusiv cheltuielile de demontare, păstrare,
transportare, alte cheltuieli aferente restituirii bunului sînt suportate de către locatar.
(6) Dacă nu restituie obiectul leasingului sau nu l-a restituit la timp, locatarul plăteşte locatorului, pentru
perioada de întîrziere, în mărimi duble toate ratele de leasing şi alte sume prevăzute de contractul de leasing.
(7) În cazul în care, pentru nerestituirea la timp a obiectului leasingului, contractul de leasing prevede
penalităţi, acestea vor fi percepute de la locatar în afara celor stipulate la alin.(6) dacă în contract nu este prevăzut
altfel.
Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 18
(1) Pînă la aducere în concordanţă cu prezenta lege, actele legislative şi alte acte normative se aplică în partea
care nu contravine prezentei legi.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.731-XIII din 15 februarie 1996 cu privire la
leasing.
Articolul 19
Guvernul, în termen de 2 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Marian LUPU
CU PRIVIRE LA ARENDA ÎN AGRICULTURĂ
Legea Republicii Moldova
Nr. 198-XV din 15 mai 2003
(Monitorul Oficial, 1 august 2003, nr.163-166, p. I, art. 650)
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare
Scopul prezentei legi este stabilirea cadrului legal pentru consolidarea relaţiilor de arendă în agricultură,
determinarea subiecţilor şi obiectelor relaţiilor de arendă, a drepturilor şi obligaţiilor arendatorului şi arendaşului.
103
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, sînt utilizate următoarele noţiuni principale:
arendă în agricultură - darea în posesiune şi folosinţă, pe bază de contract, pe o durată determinată, contra
plată, a terenurilor şi a altor bunuri agricole;
arendator - persoană fizică sau persoană juridică care are calitatea de proprietar sau de alt posesor legal al
bunurilor agricole ce se dau în arendă. Calitatea de arendator o poate avea şi un grup de coproprietari ai bunurilor
agricole;
arendaş - persoană fizică şi/sau persoană juridică, cu domiciliul (sediul) în Republica Moldova, care ia în
arendă bunuri agricole;
bunuri agricole - mijloace fixe (terenuri cu destinaţie agricolă, inclusiv din intravilanul localităţilor, şi ale
fondului de rezervă, maşini, utilaje şi instalaţii destinate lucrărilor agricole, construcţii, inclusiv construcţii
hidrotehnice, platforme şi spaţii de depozitare destinate păstrării producţiei agricole, cu terenurile aferente
acestora, animale care se folosesc în procesul agricol) şi, după caz, mijloace circulante (în redacţia Legii Nr.2-XVI
din 9 februarie 2006);
contract de arendă - acord încheiat între o parte, proprietar sau un alt posesor legal al terenurilor şi altor bunuri
agricole, denumită arendator, şi altă parte, denumită arendaş, în vederea exploatării acestora pe o durată
determinată şi la un preţ stabilit de părţi;
plată pentru arenda terenurilor agricole - recompensă ce se achită arendatorului pentru folosirea terenului dat
de acesta în arendă;
plată pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile - recompensă ce se achită arendatorului pentru
folosirea bunurilor agricole, altele decît terenurile, date de acesta în arendă, calculată ţinîndu-se cont de valoarea şi
uzura bunurilor;
uzură a bunurilor agricole - reducerea valorii bunurilor agricole, altele decît terenurile, prin întrebuinţarea
îndelungată a acestora;
răscumpărare a bunului agricol arendat - procurarea de către arendaş a bunurilor agricole arendate, cu
excepţia terenurilor, în temeiul legii sau al contractului.
Articolul 3. Legislaţia privind arenda în agricultură
(1) În Republica Moldova, relaţiile de arendă în agricultură sînt reglementate de Codul civil, de Codul funciar,
de prezenta lege, de alte acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte.
(2) Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte dispoziţii decît cele
prevăzute de prezenta lege, se aplică dispoziţiile tratatului internaţional.
Articolul 4. Subiecţii şi obiectele relaţiilor de arendă
(1) Subiecţi ai relaţiilor de arendă sînt arendatorul şi arendaşul.
(2) Obiecte ale relaţiilor de arendă sînt bunurile agricole aflate în proprietate publică sau privată, cu excepţia
celor scoase din circuitul civil sau în privinţa cărora, prin lege, sînt stabilite alte interdicţii sau limitări.
(3) Dacă, după ce a fost predat arendaşului, bunul agricol este înstrăinat de arendator unui terţ, acesta subrogă
arendatorul în drepturile şi obligaţiile ce decurg din arendă.
Articolul 5. Dreptul de proprietate asupra bunurilor agricole arendate
(1) Darea în arendă a bunurilor agricole nu are ca efect încetarea drepturilor terţilor asupra acestor bunuri.
(2) Decizia de transmitere în arendă a bunurilor agricole comune se adoptă de către copărtaşi cu majoritate de
voturi. Majoritatea de voturi se determină în funcţie de mărimea cotelor-părţi (în redacţia Legii Nr.2-XVI din 9
februarie 2006).
(3) La contractul de arendă a bunurilor agricole comune se anexează lista tuturor copărtaşilor, cu semnătura
celor care au acceptat condiţiile contractului.
(4) Fructele obţinute la exploatarea bunului agricol arendat rămîn în proprietatea arendaşului în cazul în care
contractul nu prevede altfel.
(Conform Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006 după alineatul (2) se introduce un alineat nou, care devine
alineatul (3), iar alineatul (3) devine alineatul (4).
Capitolul II
DREPTUL DE ARENDĂ A BUNURILOR AGRICOLE.
APARIŢIA, MODIFICAREA ŞI ÎNCETAREA LUI
Articolul 6. Încheierea contractului de arendă a bunurilor agricole
(1) Încheierea contractului de arendă a bunurilor agricole se realizează în formă scrisă.
(2) Dreptul de folosinţă a bunurilor agricole arendate apare la încheierea contractului de arendă, din momentul
106
semnării actului de predare-preluare a bunurilor.
(3) Contractul de arendă a bunurilor agricole va conţine, în mod obligatoriu, date privind:
a) părţile contractante, domiciliul ori sediul acestora;
b) obiectul contractului;
c) actul care autentifică dreptul de proprietate sau alt drept al arendatorului de a da bunul agricol în arendă;
d) înregistrarea contractului în modul stabilit;
e) termenul arendei;
f) componenţa, forma şi cuantumul plăţii pentru arendă;
g) modalitatea, termenul şi locul achitării plăţii pentru arendă;
h) drepturile şi obligaţiile părţilor;
i) răspunderea părţilor;
j) condiţiile de modificare şi de reziliere a contractului;
k) condiţiile de folosire a obiectelor situate pe terenul arendat, inclusiv a utilajului şi a tehnicii agricole;
l) condiţiile de recultivare, după caz;
m) obligativitatea respectării normelor ecologice (în redacţia Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006).
(4) Contractele de arendă pot cuprinde şi alte clauze ce nu contravin legislaţiei în vigoare.
(5) La cererea uneia dintre părţi, la contractul de arendă a terenurilor agricole se anexează copia planului
cadastral al acestor terenuri.
(6) Neincluderea în contractul de arendă a unei clauze esenţiale sau nerespectarea formei scrise a contractului
atrage nulitatea acestuia.
(7) În cazul în care se dă în arendă o parte dintr-un teren divizibil sau dintr-o construcţie capitală, la actul de
predare-preluare se anexează copia planului cadastral al terenului sau al construcţiei, cu marcarea părţii ce se dă în
arendă.
Articolul 7. Descrierea bunului agricol arendat
(1) La începutul şi la încetarea arendei, părţile contractante sînt obligate să întocmească, în termen de 14 zile,
acte de predare-preluare a bunului agricol arendat.
(2) Actul de predare-preluare a terenului agricol arendat va conţine date privind:
a) numărul cadastral al terenului;
b) suprafaţa;
c) bonitatea;
d) modul de folosinţă;
e) starea terenului (prelucrat, neprelucrat, cultivat etc.);
f) viciile materiale şi juridice;
g) alte date, la cererea părţilor.
(Conform Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006 la alineatul (2), litera e) se exclude, iar literele f), g) şi h) devin
literele e), f) şi g).
(3) Actul de predare-preluare a bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile, va conţine date privind:
a) denumirea şi destinaţia bunurilor;
b) starea tehnică;
c) anul fabricării sau dării în exploatare, termenul general şi termenul care a rămas de exploatare a bunurilor;
d) efectuarea ultimei reparaţii curente şi capitale;
e) valoarea reală a bunurilor agricole evaluată conform prevederilor legislaţiei (în redacţia Legii Nr.2-XVI din
9 februarie 2006);
f) condiţiile de folosire;
g) viciile materiale şi juridice;
h) alte date, la cererea părţilor.
(4) Din momentul semnării, actul de predare-preluare devine parte integrantă a contractului de arendă.
Articolul 8. Termenul arendei
(1) Termenul arendei bunurilor agricole se stabileşte de către părţile contractante, dar nu va fi mai mic de un
an şi mai mare de 30 de ani.
(2) La darea în arendă a terenurilor agricole în scopul sădirii unor plantaţii multianuale, termenul contractului
de arendă va fi stabilit pentru cel puţin 25 de ani, în cazul cînd contractul nu prevede alt termen.
Articolul 9. Prelungirea contractului de arendă
(1) Contractul de arendă a bunurilor agricole poate fi prelungit cu acordul comun al părţilor.
(2) Partea care intenţionează să prelungească contractul de arendă este obligată să solicite avizul celeilalte părţi
cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului contractului.
(3) În cazul prelungirii contractului de arendă, părţile semnează un acord adiţional, care este parte integrantă a
contractului de bază.
107
(4) În cazul cînd termenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea bunurile arendate şi arendaşul
continuă exploatarea acestora, contractul de arendă se consideră prelungit pentru un an agricol.
(5) În cazul în care arendatorul nu doreşte să prelungească contractul de arendă, el va informa arendaşul despre
aceasta cu 6 luni înainte de expirarea termenului arendei.
Articolul 10. Înregistrarea contractului de arendă
(1) Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen mai mare de 3 ani se
înregistrează la oficiul cadastral teritorial (în redacţia Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006).
(2) În cazul în care un arendaş încheie contracte de arendă cu mai mulţi arendatori, la iniţiativa autorităţii
administraţiei publice locale, primirea cererilor de înregistrare a contractelor de arendă în registrul bunurilor
imobile se efectuează de către registratorul oficiului cadastral teritorial pe teritoriul localităţii.
(3) Oficiul cadastral teritorial va prezenta autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi din zona de
activitate a oficiului informaţia respectivă din registrul cadastrului bunurilor imobile privind înregistrarea,
modificarea sau rezilierea contractelor de arendă în termen de o lună de la efectuarea înscrisurilor.
(4) Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen de pînă la 3 ani inclusiv
se înregistrează la primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenurile şi alte bunuri agricole.
(5) Arendaşul înregistrează contractul de arendă în termen de 3 luni de la data încheierii acestuia.
Neînregistrarea contractului are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ.
(6) Pentru neînregistrarea contractului de arendă în termenul prevăzut la alin.(3), arendaşul poartă răspundere
în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(7) Înregistrarea benevolă la oficiul cadastral teritorial a contractului de arendă încheiat pe un termen de pînă
la 3 ani îl scuteşte pe arendaş de obligaţia de a-l înregistra la primărie.
(Conform Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006 după alineatul (1) se introduc două alineate noi, care devin
alineatele (2) şi (3), iar alineatele (2)-(5) devin alineatele (4)-(7).
Articolul 11. Înregistrarea contractului de arendă la primărie
(1) Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen de pînă la 3 ani inclusiv
se înscrie în registrul contractelor de arendă ţinut de primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenurile
şi alte bunuri agricole arendate. În cazul în care terenurile şi alte bunuri agricole date în arendă sînt amplasate pe
teritoriul mai multor localităţi, contractul se înregistrează la primăria fiecăreia dintre aceste localităţi.
(2) Primăria ţine registrul contractelor de arendă în modul stabilit de prezenta lege, de alte acte legislative şi de
regulamentul adoptat de Guvern.
(3) Pentru înregistrarea contractului de arendă la primărie, arendaşul (reprezentantul acestuia) prezintă:
a) 3 exemplare ale contractului, dintre care unul este originalul sau o copie autentificată în condiţiile legii;
b) certificatul de înregistrare de stat al întreprinderii arendaş sau buletinul de identitate al arendaşului persoană
fizică;
c) documentul ce confirmă împuternicirile reprezentantului arendaşului, după caz;
d) bonul de achitare a plăţii pentru înregistrare.
(4) Registrul contractelor de arendă este ţinut de inginerul cadastral, de secretarul consiliului local sau de o altă
persoană desemnată în modul stabilit.
(5) În registrul contractelor de arendă se înscriu date privind:
a) părţile contractante, domiciliul ori sediul acestora;
b) numerele cadastrale, suprafaţa, bonitatea şi modul de folosinţă a terenurilor date în arendă;
c) termenul arendei şi data expirării acesteia;
d) plătitorul impozitelor aplicate asupra bunului agricol arendat;
e) alte date, după caz.
(6) Înregistrarea contractului de arendă se confirmă prin aplicarea ştampilei primăriei, prin înscrierea în el a
datei înregistrării şi prin semnătura persoanei împuternicite cu efectuarea înregistrării.
(7) Arendaşului i se remit două exemplare ale contractului de arendă înregistrat.
(8) Înregistrarea contractelor de arendă, a modificărilor introduse în ele, cu excepţia celor specificate la art.29
alin.(3), a documentelor privind rezilierea acestor contracte, precum şi eliberarea extraselor respective, se
efectuează contra plată, cuantumul maxim al acesteia fiind stabilit de Guvern. Plata menţionată se varsă la bugetul
primăriei.
(9) Ţinerea registrului contractelor de arendă se coordonează cu ţinerea cadastrului funciar, a sistemului
informaţional fiscal şi a altor sisteme, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.
Articolul 12. Modificarea contractului de arendă
(1) Clauzele contractului de arendă a bunurilor agricole se modifică cu acordul comun al părţilor contractante
ori prin hotărîre a instanţei judecătoreşti.
(2) În cazul în care una dintre părţile contractante intenţionează să modifice clauzele contractului de arendă, ea
va solicita avizul celeilalte părţi cu cel puţin 30 de zile pînă la prezentarea propunerilor de modificare.
108
(3) La modificarea clauzelor contractului de arendă, părţile contractante vor semna un acord adiţional care va
fi parte integrantă a contractului de bază şi îl vor înregistra în modul stabilit de lege.
Articolul 13. Încetarea contractului de arendă Contractul
de arendă încetează în cazul:
a) expirării termenului arendei;
b) declarării nulităţii acestuia;
c) pieirii bunurilor arendate;
d) rezilierii contractului;
e) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract.
Articolul 14. Rezilierea contractului de arendă
(1) Contractul de arendă se reziliază:
a) prin acordul comun al părţilor contractante;
b) prin hotărîre a instanţei judecătoreşti, la cererea uneia dintre părţile contractante, în legătură cu neexecutarea
de către cealaltă parte a obligaţiilor contractuale specificate la alin.(3) şi (4).
(2) Acordul părţilor contractante privind rezilierea contractului de arendă se încheie în formă scrisă.
(3) Arendatorul este în drept să ceară rezilierea contractului de arendă în cazul cînd arendaşul:
a) nu a înregistrat contractul în termenele prevăzute de prezenta lege;
b) refuză să ia în arendă bunurile agricole stipulate în contract;
c) a schimbat modul de folosinţă a bunurilor arendate fără consimţămîntul arendatorului;
d) a înrăutăţit starea bunurilor astfel încît ea nu poate fi restabilită pînă la expirarea termenului contractului;
e) nu a achitat plata pentru arendă în decursul a 3 luni de la data expirării termenului prevăzut în contract;
f) a încheiat un contract de subarendă fără consimţămîntul arendatorului.
(4) Arendaşul este în drept să ceară rezilierea contractului de arendă în cazul cînd:
a) arendatorul refuză să dea în arendă bunurile stipulate în contract, nu le-a transmis la timp ori face imposibilă
exploatarea bunurilor arendate;
b) bunurile arendate, din motive ce nu depind de voinţa sa, au ajuns într-o stare inutilizabilă;
c) se află în incapacitate de muncă, este privat de libertate ori au survenit alte circumstanţe care fac imposibilă
executarea de mai departe a contractului.
(5) Partea contractantă care intenţionează să rezilieze contractul de arendă înştiinţează în scris partea cealaltă
cu cel puţin 3 luni înainte de recoltare.
(6) Contractul de arendă a bunurilor agricole poate prevedea şi alte motive de reziliere a acestuia din iniţiativa
părţilor.
Capitolul III
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR CONTRACTULUI DE ARENDĂ
A BUNURILOR AGRICOLE
Articolul 15. Drepturile părţilor
(1) Arendatorul este în drept să verifice oricînd modul în care arendaşul exploatează bunurile sale date în
arendă, fără a interveni în activitatea curentă a acestuia, şi să obţină informaţia necesară.
(2) Bunurile agricole, altele decît terenurile, transmise arendaşului, dar nefolosite în procesul tehnologic de
producţie, pot fi conservate ori comercializate cu consimţămîntul arendatorului. Cheltuielile ce ţin de conservarea
sau comercializarea acestor bunuri se trec în contul plăţii pentru arendă în cazul în care contractul nu prevede
altfel.
(3) Arendaşul (sau deţinătorul terenului vecin cu cel arendat) are dreptul prioritar la încheierea contractului de
arendă pe un nou termen în cazul în care:
a) şi-a onorat obligaţiile contractuale luate anterior;
b) bunurile arendate se dau în arendă pe un nou termen;
c) acceptă noile clauze contractuale stabilite de arendator.
(4) Arendaşul beneficiază de dreptul de preemţiune în cazul înstrăinării de către proprietar a bunurilor date în
arendă.
Articolul 16. Obligaţiile părţilor
(1) Arendatorul este obligat:
a) să predea bunurile agricole date în arendă în termenele şi în condiţiile stipulate în contract;
b) să acţioneze într-o manieră care să nu împiedice exploatarea normală a bunurilor date în arendă;
c) să plătească arendaşului, în cazul rezilierii contractului de arendă înainte de încheierea anului agricol,
valoarea fructelor care, deşi încă neseparate, vor putea fi separate înainte de sfîrşitul anului agricol în condiţiile
unei gospodăriri normale. La compensarea valorii fructelor se iau în calcul şi datoriile părţilor la momentul
109
rezilierii contractului;
d) să predea arendaşului Cartea istoriei cîmpurilor întocmită cu cel puţin trei ani pînă la data încheierii
contractului de arendă (introdusă prin Legea Nr.2-XVI din 9 februarie 2006);
e) să execute alte condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract.
(Conform Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006 la alineatul (1) litera c) se exclude, iar litera d) devine litera c).
(2) La încheierea contractului de arendă, arendatorul este obligat să-l informeze pe arendaş despre drepturile
terţilor asupra bunurilor date în arendă. Nerespectarea acestei prevederi acordă arendaşului dreptul de a revendica
reducerea plăţii pentru arendă, rezilierea contractului de arendă, precum şi despăgubiri.
(3) Arendaşul este obligat:
a) sa folosească cu bună-credinţă bunurile arendate, conform clauzelor contractului;
b) să menţină potenţialul productiv al bunurilor arendate, să le restituie, la expirarea termenului stipulat în
contract, în starea corespunzătoare clauzelor contractului, ţinîndu-se cont de gradul de uzură;
c) să achite plata pentru arendă în termenul şi în modul stabilit;
d) să achite impozitele şi alte plăţi, prevăzute de legislaţia în vigoare, în cazul cînd contractul nu prevede altfel;
e) să predea arendatorului Cartea istoriei cîmpurilor întocmită cu cel puţin trei ani pînă la data încetării sau
rezilierii contractului de arendă;
f) să execute alte condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract.
(Conform Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006 la alineatul (3), după litera d) se introduce o literă nouă, care
devine litera e), iar litera e) devine litera f).
Capitolul IV
PLATA PENTRU ARENDA TERENURILOR AGRICOLE.
CUANTUMUL ŞI MODUL DE ACHITARE.
SUBARENDA TERENURILOR AGRICOLE
Articolul 17. Plata pentru arenda terenurilor agricole
(1) Plata pentru arenda terenurilor agricole se stabileşte în unităţi băneşti, se face în natură, în bani sau în
natură şi în bani fie într-o altă formă, potrivit acordului dintre părţile contractante, şi se efectuează în termenul şi
în locul prevăzute în contractul de arendă.
(2) Plata pentru arendă se determină în funcţie de suprafaţa terenului arendat, de bonitate, de relief şi de
măsura posibilităţii de a efectua lucrările în mod mecanizat, de alte caracteristici ale terenului, de valoarea
plantaţiilor multianuale amplasate pe el, dar nu va constitui mai puţin de 2% pe an din preţul normativ al terenului
arendat.
(3) Plata în natură pentru arenda terenurilor agricole se stabileşte într-o cantitate determinată de produse
agricole sau într-un procent determinat din volumul producţiei. Produsele cu care se plăteşte arenda se stabilesc de
către părţi în funcţie de specificul activităţii agricole şi de zonă.
(4) Termenele şi locul efectuării plăţii în natură pentru arenda terenurilor agricole, calitatea produselor se
stabilesc de către părţi în contract, în funcţie de felul produselor şi de specificul obţinerii acestora.
(5) Producţia agricolă eliberată de către arendaş în contul plăţii pentru arenda terenurilor agricole se estimează
la preţuri, ce nu vor depăşi preţurile la această producţie, în vigoare pe piaţa locală la momentul eliberării ei în
cazul în care contractul nu prevede altfel.
(6) Achitarea plăţii pentru arenda terenurilor agricole se omologhează printr-un document semnat de părţile
contractante.
Articolul 18. Subarenda terenurilor agricole
(1) Terenurile agricole se transmit în subarendă numai cu consimţămîntul proprietarului, dat în formă scrisă, şi
prin încheierea unui contract separat.
(2) Arendatorul terenurilor agricole va indica în consimţămîntul său care dintre acestea pot fi date în
subarendă, pe ce termen şi cu ce scop.
(3) Contractul de subarendă a terenurilor agricole va conţine informaţii despre contractul de arendă şi despre
consimţămîntul arendatorului, în al cărui temei a fost încheiat contractul de subarendă.
(4) Darea în subarendă a terenurilor agricole arendate nu absolvă arendaşul de răspunderea faţă de arendator.
(5) Termenul contractului de subarendă a terenurilor agricole nu poate depăşi termenul contractului de arendă.
(6) Subarenda ulterioară nu se admite.
Capitolul V
MODUL DE FOLOSIRE A BUNURILOR AGRICOLE ARENDATE
Articolul 19. Transmiterea bunurilor agricole în arendă
(1) Dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra bunurilor agricole arendate apare din momentul semnării
actului de predare-preluare.
110
(2) Arendatorul este obligat să transmită arendaşului în posesiune şi folosinţă bunurile în starea ce corespunde
cerinţelor prevăzute de contract.
(3) În cazul în care viciile materiale şi viciile juridice ale bunurilor agricole arendate au fost stipulate în
contract, arendatorul este absolvit de răspundere.
(4) În cazul în care arendatorul, în termen de 14 zile, nu semnează actul de predare-preluare a bunurilor
arendate, arendaşul este în drept să ceară aceste bunuri, precum şi repararea prejudiciilor cauzate prin tergiversare,
ori să ceară rezilierea contractului şi repararea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea contractului de arendă.
Articolul 20. Răscumpărarea bunului agricol arendat
(1) Răscumpărarea bunului agricol arendat se efectuează prin încheierea unui contract separat de vînzare-
cumpărare, care se omologhează şi se înregistrează în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.
(2) Contractul de vînzare-cumpărare a bunurilor agricole arendate va conţine date privind:
a) preţul de vînzare al bunului agricol arendat;
b) termenul achitării preţului de vînzare;
c) limitarea drepturilor arendatorului de a dispune de bunul agricol arendat supus răscumpărării;
d) condiţiile şi modul de predare a bunului agricol răscumpărat în proprietatea arendaşului, precum şi modul
de încetare a arendei acestui bun.
(3) În cazul în care arendaşul nu a achitat plata curentă în bani a preţului de vînzare al bunului arendat sau a
achitat-o cu întîrziere, i se aplică penalităţi sub formă de dobînzi la plata pentru răscumpărare pe perioada
întîrzierii. Mărimea acestor dobînzi se stabileşte conform legislaţiei civile în cazul cînd contractul nu prevede
altfel.
(4) Răscumpărarea terenurilor agricole arendate nu se admite.
Articolul 21. Restituirea bunurilor agricole arendate
(1) Restituirea bunurilor agricole arendate se efectuează în baza actului de predare-preluare, întocmit în modul
prevăzut la art.7.
(2) La expirarea termenului contractului de arendă, arendaşul este obligat să restituie arendatorului bunurile
agricole arendate în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de uzura bunurilor (bonitatea solului), specificată în
contract.
(3) Arendaşul este în drept să separe îmbunătăţirile bunurilor agricole arendate efectuate cu permisiunea
arendatorului, care pot fi separate fără a deteriora bunurile, ori să ceară compensarea valorii lor de către arendator
în cazul cînd contractul nu prevede altfel.
Capitolul VI
DAREA ÎN ARENDĂ A TERENURILOR AGRICOLE PROPRIETATE PUBLICĂ
Articolul 22. Darea în arendă a terenurilor agricole proprietate publică
(1) Terenurile agricole proprietate publică se dau în arendă de către Guvern sau de către autorităţile
administraţiei publice locale, în limitele competenţei şi în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(2) Arendarea terenurilor agricole proprietate publică se face prin licitaţie publică sau în alt mod prevăzut de
lege.
(3) Plata anuală pentru arenda terenurilor agricole proprietate publică constituie cel puţin 2%, dar nu mai mult
de 10%, din preţul normativ al terenului dat în arendă.
Capitolul VII
PARTICULARITĂŢILE ARENDEI BUNURILOR AGRICOLE,
ALTELE DECÎT TERENURILE
Articolul 23. Modul de calculare a plăţii pentru arenda
bunurilor agricole, altele decît terenurile
(1) Modul de calculare a cuantumului plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se
stabileşte de către Guvern, în funcţie de gradul de uzură al bunurilor.
(2) La arendarea bunurilor agricole, altele decît terenurile, arendaşul este obligat să calculeze uzura acestora şi
s-o reflecte la contul său extrabilanţier.
Articolul 24. Modul de achitare a plăţii pentru arendă
(1) Modul de achitare a plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se stabileşte cu acordul
părţilor contractante. Plata se achită anual sau se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului.
(2) În cazul în care plata pentru arendă se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului, acesta, cu acordul
arendatorului, efectuează reparaţia capitală, reconstrucţia sau renovarea bunurilor agricole arendate, altele decît
terenurile, şi procură bunuri noi.
111
Articolul 25. Folosirea bunurilor agricole arendate,
altele decît terenurile
(1) Arendaşul foloseşte bunurile agricole arendate, altele decît terenurile, conform condiţiilor stipulate în
contract.
(2) Arendatorul dă în arendă bunurile agricole, altele decît terenurile, în starea corespunzătoare stipulată în
contract.
(3) Dacă în timpul arendei bunurile agricole, altele decît terenurile, necesită reparaţie curentă, aceasta se
efectuează din contul arendaşului.
(4) Arendaşul ia în evidenţă bunurile agricole arendate, altele decît terenurile, la conturile extrabilanţiere
respective şi le asigură de răspundere civilă în modul stabilit (în redacţia Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006).
(5) În perioada arendării mijloacelor de transport şi a tehnicii agricole, arendaşul se consideră posesor legal al
acestora şi poartă răspundere civilă pentru deteriorarea lor.
(6) Fără consimţămîntul arendatorului se interzice casarea, gajarea, comercializarea, precum şi înstrăinarea în
orice alt mod, a bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile.
Articolul 26. Reparaţia capitală
(1) Arendatorul este obligat să efectueze reparaţia capitală a bunurilor agricole date în arendă, altele decît
terenurile, în cazul cînd contractul nu prevede altfel.
(2) Nerespectarea de către arendator a obligaţiei prevăzute la alin.(1) acordă arendaşului dreptul de a efectua
reparaţia capitală din cont propriu şi de a trece cheltuielile suportate în contul plăţii pentru arenda bunurilor
agricole.
Articolul 27. Expirarea termenului contractului de arendă
a bunurilor agricole, altele decît terenurile,
restituirea bunurilor
(1) La expirarea termenului contractului de arendă a bunurilor agricole, altele decît terenurile, arendaşul este
obligat să le restituie arendatorului în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de gradul de uzură.
(2) În cazul în care, conform contractului, plata pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se
acumulează la contul de bilanţ al arendaşului, la expirarea termenului contractului de arendă, arendaşul, prin
acordul părţilor, restituie arendatorului, prin mijloace băneşti ori prin alte bunuri din proprietatea sa, plata pentru
arendă neachitată, precum şi sumele destinate reparaţiei capitale a bunurilor agricole, altele decît terenurile, dar
neutilizate în acest scop.
(3) În cazul arendării mijloacelor circulante, la expirarea termenului contractului de arendă, arendaşul este
obligat să le restituie arendatorului în natură, ţinîndu-se cont de uzură, sau să restituie echivalentul în bani al
acestor mijloace.
Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR CONTRACTULUI DE ARENDĂ
Articolul 28. Răspunderea părţilor
(1) Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către părţi a clauzelor contractului de arendă,
partea vinovată poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare sau clauzelor contractuale.
(2) Încetarea acţiunii contractului de arendă nu absolvă părţile de răspunderea pentru neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a clauzelor contractuale în perioada de acţiune a acestuia.
(3) Litigiile apărute la încheierea şi executarea contractului de arendă a bunurilor agricole, la modificarea
clauzelor contractuale, la încetarea acţiunii contractului, precum şi în cadrul realizării prevederilor prezentei legi,
se examinează de către instanţa judecătorească competentă.
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 29
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă articolele 41
1
- 41
4
din Codul funciar nr.828-XII din
25 decembrie 1991.
(2) Guvernul:
a) în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
- va elabora şi va aproba contractele-model de arendă, de subarendă şi de vînzare-cumpărare a bunurilor
agricole;
- va stabili modul de calculare a cuantumului plăţii pentru arenda bunurilor agricole;
112
- va stabili modul de ţinere în primării a registrului contractelor de arendă a terenurilor şi altor bunuri agricole,
precum şi taxele maximale pentru înregistrarea în primării a contractelor de arendă;
- va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
b) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va stabili modul de inventariere a bunurilor
agricole arendate.
(3) Pînă la 1 ianuarie 2004, contractele de arendă a bunurilor agricole, încheiate pînă la intrarea în vigoare a
prezentei legi, în care termenul arendei este mai mare decît termenul maximal stabilit de prezenta lege sau în care
cuantumul plăţii pentru arendă este mai mic decît cel minimal prevăzut de prezenta lege, vor fi modificate în
conformitate cu prezenta lege. La înregistrarea acestor modificări, taxa nu se va percepe.
(4) În cazul neaducerii contractului de arendă în concordanţă cu prevederile prezentei legi, începînd cu 1
ianuarie 2004, vor acţiona normele limită respective stabilite de prezenta lege.
(5) Cartea istoriei cîmpurilor se întocmeşte în baza unui regulament aprobat de Guvern (introdus prin Legea
Nr.2-XVI din 9 februarie 2006).
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC
CU PRIVIRE LA EVALUAREA CONFORMITĂŢII PRODUSELOR
Legea Republicii Moldova
Nr. 186-XV din 24 aprilie 2003
(Monitorul Oficial, 11 iulie 2003, nr.141-145, p. I, art. 566)
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Sfera de reglementare
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru evaluarea conformităţii produselor, utilajelor, proceselor,
tehnologiilor, sistemelor de producţie şi lucrărilor potenţial periculoase, software, sistemelor calităţii şi serviciilor
(denumite în continuare produse), utilizate în Republica Moldova în scopul asigurării securităţii naţionale, evitării
fraudelor, apărării drepturilor, protecţiei vieţii, eredităţii, sănătăţii şi bunurilor consumatorilor, protecţiei mediului.
Domeniul legii cuprinde toate produsele plasate pe piaţă şi/sau utilizate în Republica Moldova (în redacţia Legii
Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
(2) Se exceptează de la prevederile prezentei legi grupele de produse din categoria mărfurilor strategice,
precum şi produsele din domenii reglementate prin legi speciale, cărora, din motive întemeiate, nu le sînt
aplicabile prevederile stabilite prin prezenta lege.
Articolul 2. Noţiuni de bază
În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următoarele semnificaţii:
acreditare - procedură prin care un organism, ce are o anumită autoritate, recunoaşte legal că un organism sau
o persoană este competentă să efectueze sarcini specifice;
apel - cererea organismului de evaluare a conformităţii de a revizui decizia luată de Organismul Naţional de
Acreditare;
asigurare a conformităţii - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
autoritate competentă - organ al administraţiei publice centrale responsabil de reglementarea unui domeniu;
cerinţă - prevedere ce conţine criterii care trebuie îndeplinite;
cerinţă esenţială - cerinţă a unui document normativ privind securitatea naţională, protecţia vieţii, eredităţii,
sănătăţii şi bunurilor consumatorilor, precum şi protecţia mediului, ce trebuie îndeplinită în mod obligatoriu,
pentru a se asigura conformitatea cu prevederile acestui document;
certificare a conformităţii - acţiune a unei terţe părţi care demonstrează cu certitudine că un produs, identificat
corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ;
certificat de acreditare - document care confirmă că acreditarea a fost acordată;
certificat de conformitate - document eliberat în baza regulilor în vigoare de certificare a conformităţii, care
atestă că un produs identificat corespunzător a fost supus procedurilor de certificare a conformităţii şi că, la
momentul efectuării certificării conformităţii, produsul este conform cerinţelor prescrise (în redacţia Legii Nr.280-
XVI din 14 decembrie 2007);
conformitate - îndeplinirea condiţiilor prescrise pentru un produs;
criterii de acreditare - ansamblu de cerinţe utilizate de un Organism Naţional de Acreditare, care trebuie
113
îndeplinite de un organism de evaluare a conformităţii pentru a fi acreditat;
declaraţie de conformitate - asigurare scrisă prin care furnizorul confirmă cu certitudine că produsul este
conform condiţiilor prescrise;
desemnare - procedură prin care Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii confirmă că un organism de
evaluare a conformităţii cu sediul în Republica Moldova corespunde criteriilor prescrise pentru efectuarea
procedurilor de evaluare a conformităţii în domeniul reglementat;
document normativ - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
domeniu de acreditare - sarcini recunoscute legal pentru care se acordă acreditarea;
domeniu reglementat - ansamblul activităţilor economice şi al produselor aferente acestora, pentru care există
documente normative, inclusiv reglementări tehnice specifice privind condiţiile de plasare pe piaţă şi/sau de
utilizare a produselor;
evaluare a conformităţii - activitatea al cărei scop este determinarea directă sau indirectă a faptului că sînt
respectate condiţiile aplicabile (prelevarea mostrelor, încercări şi inspecţie, evaluarea, verificarea, declaraţia de
conformitate, certificarea, înregistrarea, acreditarea şi omologarea, precum şi combinaţiile acestora);
evaluare periodică - evaluare a conformităţii, efectuată după anumite perioade de timp, prin observare şi
raţionament, însoţite de măsurare, încercare sau comparare, după caz;
furnizor - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
identificarea produselor - procedură prin care se stabileşte identitatea caracteristicilor produsului cu criteriile
sale prescrise;
încercări comparative interlaboratoare - organizarea, efectuarea şi estimarea încercărilor asupra aceloraşi
produse şi obiecte sau asupra unor produse similare, de către două sau mai multe laboratoare, în conformitate cu
condiţiile prescrise;
marcă de acreditare - marcă protejată, înregistrată în modul stabilit, folosită de organismul acreditat pentru
indicarea statutului său;
marcă de conformitate - marcă protejată, înregistrată în modul stabilit, aplicată pe baza regulilor de certificare,
indicînd cu certitudine că produsul este conform cu un standard sau cu un alt document normativ;
marcă naţională de conformitate SM - marcă de conformitate, care demonstrează că produsul este conform
reglementărilor tehnice şi/sau standardelor prevăzute de legislaţie şi că procedura evaluării conformităţii
produsului în cauză a fost respectată;
notificare - procedură prin care Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii informează, în modul
stabilit, despre organismele desemnate pentru a evalua conformitatea produselor conform reglementărilor tehnice
respective;
Organism Naţional de Acreditare - organism, independent de solicitant şi de alte părţi interesate, care
organizează şi efectuează activitatea de acreditare şi eliberează certificate de acreditare;
organism de evaluare a conformităţii - organism care efectuează activitatea de evaluare a conformităţii, cu
excepţia activităţii de acreditare;
organism desemnat - organism de evaluare a conformităţii, persoană juridică cu sediul în Republica Moldova,
care a fost autorizat de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii să efectueze evaluarea
conformităţii în domeniul reglementat;
organism notificat - organism de evaluare a conformităţii, persoană juridică cu sediul în Republica Moldova,
desemnat pentru activitate în domeniul reglementat şi despre care au fost înştiinţate oficial autorităţile competente
şi participanţii la activitatea de evaluare a conformităţii;
plasarea pe piaţă a produselor - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
reglementare tehnică - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
securitate - stare a unui produs în care riscul de a pune în pericol populaţia sau de a provoca pagube mediului
şi/sau bunurilor este limitat la un nivel acceptabil;
Sistem Naţional de Acreditare - sistem ce are propriile sale reguli şi proceduri pentru efectuarea acreditării;
Sistem Naţional de Evaluare a Conformităţii - sistem care dispune de propriile reguli şi proceduri pentru
efectuarea evaluării conformităţii la nivel naţional.
supravegherea pieţei - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 3. Legislaţia în domeniul evaluării conformităţii
(1) Evaluarea conformităţii este reglementată de prezenta lege, de Legea nr. 422-XVI din 22 decembrie 2006
privind securitatea generală a produselor, Legea nr. 420-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la activitatea de
reglementare tehnică şi de alte acte normative în domeniu (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
(2) Dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte conţin alte prevederi decît legislaţia
Republicii Moldova, se aplică prevederile tratatelor internaţionale.
Capitolul II
EVALUAREA CONFORMITĂŢII
Articolul 4. Principii de bază ale evaluării conformităţii
Principiile pe care se bazează evaluarea conformităţii sînt:
a) reprezentarea intereselor publice privind protejarea pieţei interne şi contribuţia la promovarea principiului
114
liberei circulaţii a produselor ce corespund cerinţelor esenţiale prescrise;
b) accesul nediscriminatoriu la procesul de evaluare a conformităţii al tuturor solicitanţilor;
c) aplicarea unor proceduri identice la evaluarea conformităţii produselor omogene;
d) competenţă, imparţialitate şi independenţă faţă de posibila prevalare a oricăror interese specifice;
e) transparenţă, credibilitate şi accesul publicului la informaţia privind activitatea de evaluare a conformităţii;
f) asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului profesional şi comercial;
g) examinarea imparţială a contestaţiilor;
h) inadmisibilitatea cumulării în cadrul unui organism a funcţiilor de certificare şi acreditare;
i) inadmisibilitatea cumulării în cadrul unui organism a funcţiilor de certificare şi supraveghere a pieţei;
j) armonizarea cu regulile europene şi internaţionale de evaluare a conformităţii;
k) caracterul voluntar al acreditării.
Articolul 5. Sisteme de evaluare a conformităţii
În scopul asigurării activităţii de evaluare a conformităţii produselor, în Republica Moldova se instituie
Sistemul Naţional de Acreditare şi Sistemul Naţional de Evaluare a Conformităţii, care reprezintă structuri
organizatorice separate, cu reguli şi proceduri proprii, menite să asigure conlucrarea tuturor participanţilor şi
coordonarea respectivă a activităţii de evaluare a conformităţii.
Capitolul III
SISTEMUL NAŢIONAL DE ACREDITARE
Articolul 6. Sistemul Naţional de Acreditare
(1) Acreditarea reprezintă un instrument pentru evaluarea competenţei, imparţialităţii şi integrităţii
organismelor de evaluare a conformităţii.
(2) Acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii se efectuează în cadrul Sistemului Naţional de
Acreditare, constituit din:
a) Consiliul de Acreditare;
b) Organismul Naţional de Acreditare;
c) comisia de apel;
d) comisii tehnice de ramură.
(3) Activitatea Organismului Naţional de Acreditare se coordonează de autoritatea competentă nominalizată de
Guvern.
Articolul 7. Consiliul de Acreditare
(1) Consiliul de Acreditare este organul care monitorizează şi evaluează eficienţa activităţii în cadrul
Sistemului Naţional de Acreditare, supraveghează obiectivitatea şi imparţialitatea procesului de acreditare şi
elaborează propuneri privind perfecţionarea Sistemului Naţional de Acreditare.
(2) Consiliul de Acreditare este independent şi imparţial în luarea deciziilor. Pentru asigurarea participării
tuturor părţilor interesate în procesul de evaluare a conformităţii produselor, Consiliul de Acreditare se constituie
din reprezentanţi ai:
a) organelor administraţiei publice centrale;
b) Organismului Naţional de Standardizare;
c) Organismului Naţional de Metrologie;
d) Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii;
e) Organismului Naţional de Acreditare;
f) organismelor de evaluare a conformităţii acreditate;
g) asociaţiilor de producători;
h) asociaţiilor de consumatori;
i) organizaţiilor ştiinţifice şi obşteşti.
(3) Regulamentul şi componenţa Consiliului de Acreditare se aprobă de Guvern.
(4) Preşedintele Consiliului de Acreditare este numit şi eliberat din funcţie de Guvern. Membrii Consiliului de
Acreditare şi preşedintele acestuia activează pe baze obşteşti.
(5) Activitatea Consiliului de Acreditare se desfăşoară în formă de şedinţe. Consiliul de Acreditare adoptă
decizii în conformitate cu regulamentul său.
Articolul 8. Atribuţiile Consiliului de Acreditare
Consiliul de Acreditare are următoarele atribuţii:
a) elaborează direcţiile generale ale politicii în domeniul acreditării organismelor de evaluare a conformităţii şi
le prezintă spre aprobare Guvernului;
b) efectuează controlul asupra realizării politicii în domeniul acreditării organismelor de evaluare a
conformităţii;
c) supraveghează şi efectuează controlul asupra activităţii Organismului Naţional de Acreditare, audiază
periodic rapoartele privind activitatea lui, analizează informaţia privind examinarea apelurilor, examinează
rezultatele controalelor activităţii Organismului Naţional de Acreditare şi/sau a organismelor de evaluare a
conformităţii efectuate de către autoritatea competentă, abilitată cu funcţii de control şi aprobă măsurile corective
respective;
113
d) instituie şi dizolvă comisiile tehnice de ramură care activează în cadrul Sistemului Naţional de Acreditare,
aprobă regulamentul-cadru al comisiilor, numeşte şi eliberează din funcţie preşedinţii comisiilor;
e) aprobă regulile şi procedurile de acordare, de refuz a acordării, de menţinere, suspendare şi retragere a
acreditării;
f) propune Guvernului eliberarea din funcţie a conducătorului Organismului Naţional de Acreditare în baza
rezultatelor audierii periodice a rapoartelor privind activitatea Organismului Naţional de Acreditare şi/sau în baza
analizei deciziilor comisiei de apel;
g) aprobă sau respinge deciziile comisiei de atestare a experţilor în domeniul acreditării şi contrasemnează
certificatele de competenţă ale experţilor certificaţi în acreditare;
h) reprezintă Republica Moldova în organismele regionale şi internaţionale şi participă la colaborarea
regională şi internaţională în domeniul acreditării;
i) numeşte membrii comisiei de apel.
Articolul 9. Organismul Naţional de Acreditare
(1) Organismul Naţional de Acreditare este numit de Guvern în condiţiile prezentei legi. Organismul Naţional
de Acreditare este persoană juridică şi îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului său aprobat de Guvern.
Conducătorul Organismului Naţional de Acreditare este numit şi eliberat din funcţie de Guvern.
(2) Organismul Naţional de Acreditare nu are dreptul de a presta servicii care vor fi executate de către
organismele de evaluare a conformităţii acreditate de el, precum şi de a acorda consultanţă pentru obţinerea sau
menţinerea acreditării.
(3) Organismul Naţional de Acreditare este o instituţie cu scop nelucrativ, are stabilitate financiară şi resurse
necesare pentru funcţionare.
(4) Organismul Naţional de Acreditare asigură independenţa şi imparţialitatea în luarea deciziilor, precum şi
este responsabil pentru deciziile sale referitoare la acordarea, refuzul de a acorda, menţinerea, extinderea,
restrîngerea, suspendarea şi retragerea acreditării.
(5) Organismul Naţional de Acreditare este obligat să respecte regulile şi procedurile de acreditare prevăzute
în documentele normative, aprobate în modul stabilit.
(6) Încălcare a regulilor şi procedurilor de acreditare se consideră acordarea, refuzul de a acorda, menţinerea,
extinderea, restrîngerea, suspendarea sau retragerea neîntemeiată a acreditării.
Articolul 10. Atribuţiile Organismului Naţional de Acreditare
(1) Organismul Naţional de Acreditare are următoarele atribuţii:
a) participă la elaborarea politicii în domeniul acreditării organismelor de evaluare a conformităţii;
b) elaborează şi propune spre aprobare Consiliului de Acreditare regulile şi procedurile de acordare, refuz de a
acorda, menţinere, extindere, restrîngere, suspendare şi retragere a acreditării şi le actualizează în funcţie de
evoluţia practicii europene şi internaţionale în domeniu;
c) examinează materialele prezentate de solicitanţii acreditării;
d) adoptă decizia de acordare, refuz de a acorda, menţinere, extindere, restrîngere, suspendare sau retragere a
acreditării în baza rezultatelor evaluării;
e) desfăşoară activitatea de evaluare a respectării de către organismul de evaluare a conformităţii a condiţiilor
potrivit cărora a fost acordată acreditarea;
f) aprobă, cu avizul Consiliului de Acreditare, modelul certificatului de acreditare;
g) înaintează Consiliului de Acreditare spre aprobare regulamentul-cadru al comisiilor tehnice de ramură şi
componenţa lor nominală;
h) organizează efectuarea încercărilor comparative interlaboratoare;
i) raportează periodic Consiliului de Acreditare rezultatele activităţilor de acreditare;
j) reprezintă Republica Moldova în organismele internaţionale şi participă la colaborarea regională şi
internaţională în domeniul acreditării în conformitate cu împuternicirile acordate de Consiliul de Acreditare;
k) ţine Registrul organismelor de evaluare a conformităţii acreditate;
l) ţine Registrul experţilor în acreditare;
m) acordă dreptul de utilizare a mărcii de acreditare;
n) participă la nivel naţional şi internaţional la procesul de elaborare a documentelor normative în domeniul
acreditării, în limitele competenţei sale;
o) execută funcţiile secretariatului Consiliului de Acreditare;
p) în baza rezultatelor examinării apelurilor de către comisia de apel şi în baza deciziei Consiliului de
Acreditare, acordă, refuză, menţine, extinde, restrînge, suspendă sau retrage acreditarea organismelor de evaluare
a conformităţii;
r) colaborează cu Organismul Naţional de Metrologie în vederea asigurării trasabilităţii măsurărilor.
(2) Acreditarea se acordă, inclusiv dar nu limitat, următoarelor organisme de evaluare a conformităţii:
a) laboratoarelor de încercări şi etalonări;
b) organismelor de certificare a produselor;
c) organismelor de certificare a serviciilor;
d) organismelor de certificare a personalului din domeniul evaluării conformităţii;
116
e) organismelor de certificare a sistemelor de management al calităţii;
f) organismelor de certificare a sistemelor de management de mediu;
g) organismelor de inspecţie.
(3) În scopul asigurării transparenţei activităţii de acreditare, Organismul Naţional de Acreditare este obligat să
publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova regulile şi procedurile privind acreditarea şi lista organismelor
de evaluare a conformităţii acreditate.
Articolul 11. Marca de acreditare
Marca de acreditare constituie proprietatea exclusivă a Organismului Naţional de Acreditare şi se înregistrează
în modul stabilit.
Articolul 12. Comisia de apel
(1) În scopul examinării fiecărui apel, se instituie comisia de apel, constituită din 3 experţi, unul dintre care
este ales de reclamant, iar ceilalţi 2 sînt experţi independenţi numiţi de Consiliul de Acreditare.
(2) Comisia de apel examinează apelurile în conformitate cu un regulament, aprobat de Guvern.
(3) Hotărîrea comisiei de apel poate fi atacată în instanţa de judecată competentă în termen de 30 de zile,
conform procedurii stabilite.
(4) Comisia de apel prezintă periodic Consiliului de Acreditare informaţii privind rezultatele examinării
apelurilor.
Articolul 13. Comisiile tehnice de ramură
(1) În structura Sistemului Naţional de Acreditare se instituie comisii tehnice de ramură, membrii cărora
participă la evaluarea organismelor de evaluare a conformităţii şi realizarea expertizei tehnice la solicitarea
Consiliului de Acreditare.
(2) Comisiile tehnice de ramură activează în conformitate cu regulamentul respectiv aprobat de Consiliul de
Acreditare.
(3) Membrii comisiilor tehnice de ramură sînt experţi în domeniile tehnice respective.
Articolul 14. Refuzul, suspendarea sau retragerea acreditării
(1) Refuzul, suspendarea sau retragerea acreditării se efectuează de către Organismul Naţional de Acreditare:
a) în conformitate cu alin.(3)-(5) ale prezentului articol;
b) în baza hotărîrii comisiei de apel, adoptate în urma examinării apelului;
c) în baza actelor de control şi deciziilor autorităţii competente, abilitate cu funcţii de control al activităţilor
Organismului Naţional de Acreditare şi/sau ale organismelor de evaluare a conformităţii.
(2) Deciziile privind refuzul, suspendarea sau retragerea acreditării trebuie să fie adoptate conform regulilor şi
procedurilor stabilite, să fie motivate şi, în mod obligatoriu, să conţină referinţe la actele legislative şi normative
care au fost încălcate.
(3) Temei pentru refuzul acreditării servesc:
a) depistarea necorespunderii cu criteriile de acreditare prescrise în procesul evaluării solicitantului acreditării;
b) neînlăturarea de către solicitantul acreditării în termenele stabilite a necorespunderii cu criteriile de
acreditare prescrise, depistate în procesul evaluării.
(4) Temei pentru suspendarea acreditării servesc:
a) cererea titularului certificatului de acreditare privind suspendarea acestuia ca urmare a unor schimbări în
competenţele titularului certificatului de acreditare sau orice alte motive pertinente;
b) nerespectarea de către titularul certificatului de acreditare a prescripţiei privind înlăturarea în termenul
stabilit a necorespunderii cu criteriile de acreditare, depistate în procesul evaluării respectării condiţiilor iniţiale în
baza cărora a fost acordată acreditarea;
c) depistarea în procesul evaluării respectării condiţiilor iniţiale, în baza cărora a fost acordată acreditarea, a
faptului că aceste condiţii nu sînt respectate.
(5) Temei pentru retragerea acreditării servesc:
a) cererea titularului certificatului de acreditare privind retragerea acestuia ca urmare a unor schimbări în
competenţele titularului certificatului de acreditare sau orice alte motive pertinente;
b) încheierea activităţii titularului certificatului de acreditare;
c) titularul certificatului de acreditare şi-a suspendat activitatea pentru o perioadă ce depăşeşte 6 luni;
d) nesoluţionarea de către titularul certificatului de acreditare în termenele stabilite a problemelor ce au dus la
suspendarea acreditării;
e) încălcarea de către titularul certificatului de acreditare a regulilor şi procedurilor stabilite pentru activităţile
pentru care a fost acordată acreditarea.
(6) Organismul Naţional de Acreditare poartă răspundere materială pentru acordarea neîntemeiată a acreditării,
sub formă de compensare solicitantului a costului acreditării, cu aplicarea amenzii conform art.29 alin.(2).
Capitolul IV
SISTEMUL NAŢIONAL DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII
Articolul 15. Structura Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii
Sistemul Naţional de Evaluare a Conformităţii este format din:
117
a) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii;
b) organele administraţiei publice centrale;
c) organisme de evaluare a conformităţii.
Articolul 16. Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii
(1) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii elaborează şi implementează politica de stat în domeniul
asigurării conformităţii produselor, stabileşte principiile şi regulile de asigurare a conformităţii în Republica
Moldova, este persoană juridică şi îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului său aprobat de Guvern.
Conducătorul Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii este numit şi eliberat din funcţie de Guvern.
(2) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii nu este în drept să presteze servicii din domeniul
evaluării conformităţii.
Articolul 17. Atribuţiile Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii
Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii are următoarele atribuţii:
a) elaborează şi propune Guvernului spre aprobare politica de stat în domeniul asigurării conformităţii
produselor;
b) implementează politica de stat în domeniul evaluării conformităţii produselor, coordonează şi monitorizează
procesul de evaluare a conformităţii (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
c) stabileşte reguli şi proceduri de evaluare a conformităţii produselor în domeniul reglementat, inclusiv reguli
şi proceduri de evaluare periodică a produselor certificate, de evaluare periodică a organismelor de evaluare a
conformităţii desemnate şi notificate pentru activitate în domeniul reglementat (în redacţia Legii Nr.280-XVI din
14 decembrie 2007);
d) (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
e) stabileşte reguli şi proceduri de recunoaştere a certificatelor şi mărcilor de conformitate din alte state, de
certificare a experţilor în domeniul evaluării conformităţii produselor, de eliberare a autorizaţiilor de activitate în
domeniul reglementat, de utilizare a mărcii naţionale de conformitate SM;
f) la propunerea organelor administraţiei publice centrale, desemnează organismele de evaluare a conformităţii
pentru activităţi în domeniul reglementat, le înregistrează în Registrul de stat al Sistemului Naţional de Evaluare a
Conformităţii şi eliberează autorizaţia respectivă;
g) ţine şi actualizează Registrul de stat al Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii;
h) coordonează elaborarea de către autorităţile competente a reglementărilor tehnice privind procedurile de
evaluare a conformităţii produselor;
i) deţine dreptul exclusiv de elaborare şi editare a formularelor certificatelor de conformitate;
j) deţine dreptul de proprietate asupra mărcii naţionale de conformitate SM, stabileşte imaginea grafică,
dimensiunile şi regulile de utilizare a acestei mărci, aplicate pentru marcarea produselor certificate şi declarate;
k) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile regionale şi internaţionale în domeniul evaluării conformităţii
produselor;
l) înaintează Guvernului propuneri privind aderarea la sistemele regionale şi internaţionale de certificare;
m) încheie, în modul stabilit, cu organisme internaţionale, regionale şi organisme naţionale ale altor state
acorduri de recunoaştere reciprocă a activităţilor în domeniul evaluării conformităţii produselor;
n) publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova lista organismelor de evaluare a conformităţii,
desemnate şi înregistrate în Registrul de stat al Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii;
o) suspendă sau retrage autorizaţia de desemnare a organismelor de evaluare a conformităţii în caz de
nerespectare a regulilor stabilite în Sistemul Naţional de Evaluare a Conformităţii şi a criteriilor stabilite la art.21
(în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
p) suspendă sau retrage certificatul de conformitate, precum şi suspendă sau retrage dreptul de aplicare a
mărcii naţionale de conformitate SM, în caz de nerespectare de către organismele de evaluare a conformităţii a
regulilor stabilite în Sistemul Naţional de Evaluare a Conformităţii;
r) examinează, în modul stabilit, contestaţiile furnizorilor.
Articolul 18. Atribuţiile organelor administraţiei publice
centrale în domeniul evaluării conformităţii
(în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007)
Organele administraţiei publice centrale au următoarele atribuţii în domeniul evaluării conformităţii (în
redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007):
a) elaborează şi aprobă reglementările tehnice pentru domeniile respective;
b) propun Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii recunoaşterea activităţilor de evaluare a
conformităţii ale altor state şi aderarea la sisteme de evaluare a conformităţii regionale şi internaţionale (în
redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
c) (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
d) participă la pregătirea şi reciclarea cadrelor pentru activităţi în domeniul evaluării conformităţii;
e) înaintează propuneri şi coordonează desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii (în redacţia Legii
Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
118
Articolul 18
1
. Baza normativă a Sistemului Naţional
de Evaluare a Conformităţii
(1) În Sistemul Naţional de Evaluare a Conformităţii se aplică următoarele documente normative care
reglementează activitatea de evaluare a conformităţii:
a) reguli în domeniul evaluării conformităţii cu caracter metodico-organizatoric;
b) reglementări tehnice pentru produse;
c) standarde şi prestandarde naţionale;
d) standarde internaţionale şi regionale (europene şi interstatale) aplicabile, aprobate în modul stabilit ca fiind
standarde sau prestandarde naţionale.
(2) Conformitatea produselor din domeniul reglementat trebuie evaluată în baza cerinţelor obligatorii sau a
documentelor stabilite pentru produsele respective în reglementările tehnice aplicabile.
(3) Regulile în domeniul evaluării conformităţii se aprobă de Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii
în coordonare cu autorităţile de reglementare.
(4) Produsele pentru care lipsesc reglementările tehnice sînt supuse evaluării conformităţii în baza prevederilor
stabilite în standardele naţionale aplicabile produselor respective, a căror listă se aprobă de către autoritatea de
reglementare respectivă şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(5) Conformitatea produselor din domeniul nereglementat se evaluează în baza cerinţelor stabilite de solicitant,
potrivit documentelor normative în vigoare.
(6) Standardele de firmă nu pot servi ca bază pentru evaluarea conformităţii produselor din domeniul
reglementat (introdus prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 19. (Abrogat prin Legea Nr.420-XVI din 22 decembrie 2006, în vigoare 16 septembrie 2007).
Articolul 20. Atribuţiile organismelor de evaluare a conformităţii
(1) Evaluarea conformităţii produselor în cadrul Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii se efectuează
de organismele de evaluare a conformităţii acreditate, specificate la art.10 alin.(2), precum şi de organismele de
evaluare a conformităţii desemnate în conformitate cu regulile sistemului aprobate în modul stabilit. Organismele
de evaluare a conformităţii îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulile şi procedurile Sistemului Naţional
de Evaluare a Conformităţii, prevăzute în documentele normative aprobate în modul stabilit.
(2) Organismele de certificare, în conformitate cu domeniul de acreditare:
a) înregistrează, examinează sau refuză cererile;
b) eliberează, refuză eliberarea, suspendă sau retrag certificatele de conformitate în baza rezultatelor
certificării conformităţii;
c) (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
d) ţin Registrul produselor certificate (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
e) efectuează evaluarea periodică a produselor pentru care au eliberat certificate de conformitate.
(3) Laboratoarele de încercări şi de etalonări acreditate:
a) efectuează încercări şi etalonări în conformitate cu metodele stabilite în reglementările tehnice şi standardele
naţionale;
b) asigură, în caz de necesitate, elaborarea metodelor de încercări;
c) întocmesc rapoarte de încercări şi de etalonări.
(4) Organismele de inspecţie acreditate realizează evaluări în numele solicitanţilor, avînd ca obiectiv
furnizarea către părţile interesate a informaţiilor referitoare la conformitatea cu reglementări, standarde sau
specificaţii. Parametrii de inspecţie pot include elemente referitoare la cantitate, calitate, securitate, aptitudini de
utilizare, respectarea continuă a securităţii în funcţionare a întreprinderilor sau sistemelor.
(5) În cadrul Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii se efectuează evaluarea conformităţii în
domeniul reglementat şi nereglementat, în baza regulilor şi procedurilor unice stabilite de Organismul Naţional de
Evaluare a Conformităţii.
(6) În domeniul reglementat se admite activitatea organismelor de evaluare a conformităţii desemnate,
înregistrate în Registrul de stat al Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii.
(7) Lucrările de certificare, încercările, precum şi alte activităţi ce ţin de procesul de evaluare a conformităţii,
vor fi efectuate într-un termen rezonabil, care se aduce la cunoştinţa solicitantului.
(8) Se consideră încălcare a regulilor de certificare obligatorie a produselor eliberarea de către organismele de
certificare a certificatului de conformitate:
a) în baza rezultatelor negative ale încercărilor;
b) în cazul neconformităţii produselor cu condiţiile prescrise prevăzute în documentele normative, în
conformitate cu care ele au fost certificate;
c) pentru produse şi servicii ce nu ţin de domeniul de desemnare al organismului de certificare;
d) după expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei de desemnare, suspendarea valabilităţii sau anularea
autorizaţiei de desemnare.
(9) Încălcare a regulilor Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii se consideră prezentarea de către
laboratoarele de încercări şi de etalonări a unor rezultate neveridice ale încercărilor.
119
Articolul 21. Desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii
(1) Desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii se efectuează în conformitate cu anumite cerinţe
obligatorii.
(2) Cerinţele obligatorii ce urmează a fi îndeplinite de organismele de evaluare a conformităţii pentru a fi
recunoscute de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii în vederea desemnării sînt (în redacţia
Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007):
a) disponibilitate de personal calificat şi echipamente moderne;
b) asigurarea independenţei şi a imparţialităţii în relaţiile directe şi indirecte cu solicitanţii evaluării
conformităţii (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
c) existenţa în laboratoarele de încercări şi în organismele de inspecţie a cel puţin 3 colaboratori cu studii
tehnice superioare angajaţi permanenţi, competenţi pentru evaluarea conformităţii;
d) asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului profesional;
e) deţinerea unei asigurări de răspundere civilă şi financiară;
f) demonstrarea competenţei în conformitate cu cerinţele documentelor normative referitoare la organismele de
evaluare a conformităţii (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
g) existenţa în organismul de certificare a cel puţin 3 experţi şi respectarea condiţiei ca majoritatea experţilor
organismului de certificare să fie angajaţi permanenţi (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);
h) să aibă statut de persoană juridică cu sediul în Republica Moldova.
(2
1
) Autorităţile de reglementare pot stabili în reglementările tehnice cerinţe suplimentare faţă de cerinţele de
la alin.(2), în funcţie de obiectivul specific al reglementării tehnice (introdus prin Legea Nr.280-XVI din 14
decembrie 2007).
(3) Organismele desemnate trebuie să îndeplinească permanent toate cerinţele iniţiale care au stat la baza
deciziei privind desemnarea.
(4) Desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii se face, obligatoriu, în baza propunerilor organelor
administraţiei publice centrale care reglementează domeniul respectiv, prin adoptarea de către Organismul
Naţional de Evaluare a Conformităţii a deciziilor respective şi eliberarea autorizaţiilor de desemnare (în redacţia
Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
(4
1
) În scopul desemnării pentru activitate în domeniul reglementat, organismele de evaluare a conformităţii
prezintă Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii o cerere de forma stabilită.
(4
2
) Organismul de certificare anexează la cerere următoarele documente:
a) copiile documentelor de fondare (statutul organizaţiei, certificatul de înregistrare a organizaţiei, adeverinţa
de atribuire a codului fiscal);
b) domeniul de desemnare a organismului de certificare, coordonat cu organul administraţiei publice centrale,
care reglementează domeniul respectiv;
c) procedurile de certificare a produselor;
d) lista experţilor, cu anexarea copiilor diplomelor, ale certificatelor de competenţă şi ale documentelor privind
angajarea;
e) lista acordurilor de colaborare cu laboratoarele de încercări desemnate pentru acoperirea domeniului
desemnat cu încercările necesare;
f) demersul organului administraţiei publice centrale privind propunerea pentru desemnare a organismului de
certificare respectiv;
g) copia certificatului de acreditare eliberat de Organismul Naţional de Acreditare în domeniul evaluării
conformităţii produselor.
(4
3
) Laboratorul de încercări anexează la cerere următoarele documente:
a) copiile documentelor de fondare (statutul organizaţiei, certificatul de înregistrare a organizaţiei, adeverinţa
de atribuire a codului fiscal);
b) domeniul de desemnare a laboratorului de încercări, coordonat cu organul administraţiei publice centrale
care reglementează domeniul respectiv;
c) fişa tehnică a laboratorului de încercări;
d) lista lucrătorilor, cu anexarea copiilor diplomelor şi a documentelor privind angajarea;
e) demersul organului administraţiei publice centrale privind propunerea pentru desemnare a laboratorului de
încercări;
f) copia certificatului de acreditare, eliberat de Organismul Naţional de Acreditare în domeniul evaluării
conformităţii produselor.
(4
4
) Copiile documentelor trebuie să fie numerotate, şnuruite şi legalizate cu ştampila organismului de
evaluare a conformităţii.
(4
5
) Documentele prezentate sînt supuse examinării în cadrul Organismului Naţional de Evaluare a
Conformităţii în vederea corespunderii lor cu actele legislative şi cu documentele de bază ale Sistemului Naţional
de Evaluare a Conformităţii, precum şi stabilirii sferei de activitate în domeniul reglementat. Examinarea se
120
efectuează în termen de cel mult 20 de zile.
(4
6
) După evaluarea corespunderii organismelor de evaluare a conformităţii criteriilor stabilite la alin.(2) şi
după examinarea documentelor prezentate, Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii, în baza raportului
de evaluare, adoptă decizia privind desemnarea organismului de evaluare a conformităţii pentru activitate în
domeniul reglementat.
(4
7
) În cazul deciziei negative, Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii informează în scris
solicitantul despre decizia respectivă nu mai tîrziu de 30 de zile de la data depunerii cererii, cu motivarea clară a
refuzului de desemnare.
(4
8
) În cazul deciziei pozitive, conducătorul Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii emite o
hotărîre privind desemnarea organismului de evaluare a conformităţii şi eliberează autorizaţia de desemnare.
(4
9
) Autorizaţia se eliberează pe un termen nu mai mare decît termenul de valabilitate a certificatului de
acreditare eliberat organismului de evaluare a conformităţii.
(4
10
) Formele de prezentare a cererii, a autorizaţiei de desemnare şi a anexei la autorizaţie vor fi stabilite de
către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii.
(4
11
) Organismele de evaluare a conformităţii desemnate prezintă Organismului Naţional de Evaluare a
Conformităţii, la finele anului, rapoarte anuale privind activitatea lor, cu indicarea numărului de documente
(certificate de conformitate sau rapoarte de încercări) emise, suspendate sau retrase, a numărului fişelor de
neconformitate emise de către organele de supraveghere şi control asupra produselor pentru care au fost eliberate
certificate de conformitate şi cu indicarea propunerilor de eficientizare a activităţii în cadrul Sistemului Naţional
de Evaluare a Conformităţii.
(5) (Exclus prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
(6) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii transmite spre publicare în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova lista organismelor de evaluare a conformităţii desemnate pentru activitate în domeniul
reglementat şi o actualizează periodic, ori de cîte ori este necesar (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie
2007.
(Conform Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007 în articolul 21 s-au introdus alineatele (4
1
) - (4
11
).
Articolul 21
1
. Suspendarea sau retragerea autorizaţiei
de desemnare a organismelor de
evaluare a conformităţii
(1) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii suspendă sau retrage autorizaţia de desemnare în
următoarele cazuri:
a) prezentarea cererii corespunzătoare de către titularul autorizaţiei de desemnare;
b) nerespectarea cerinţelor şi a regulilor Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii de către titularul
autorizaţiei de desemnare;
c) suspendarea (anularea) certificatului de acreditare de către Organismul Naţional de Acreditare;
d) neîndeplinirea de către titularul autorizaţiei de desemnare a prescripţiilor sau a dispoziţiilor autorităţilor
administraţiei publice sau suspendarea de către ele a activităţii titularului autorizaţiei de desemnare;
e) lichidarea persoanei juridice titulară a autorizaţiei de desemnare.
(2) Suspendarea autorizaţiei de desemnare are loc în cazul în care neconformităţile depistate şi cauzele care le-
au provocat pot fi eliminate de titularul autorizaţiei de desemnare prin măsuri corective, coordonate cu
Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii. În caz contrar, autorizaţia de desemnare se retrage. Autorizaţia
de desemnare se suspendă pe o perioadă ce nu va depăşi 30 de zile.
(3) Suspendarea sau retragerea autorizaţiei de desemnare are drept consecinţă încetarea executării lucrărilor
indicate în autorizaţia respectivă.
(4) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii, în termen de cel mult 3 zile de la data adoptării deciziei
privind suspendarea sau retragerea autorizaţiei, informează în scris titularul autorizaţiei despre decizia luată.
(5) În cazul eliminării circumstanţelor care au determinat suspendarea autorizaţiei de desemnare, suspendarea
ei poate fi ridicată. Suspendarea autorizaţiei se consideră ridicată după adoptarea deciziei corespunzătoare de către
Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii, fapt despre care acesta informează în scris titularul autorizaţiei
nu mai tîrziu de 3 zile de la data adoptării acestei decizii.
(6) În cazurile de retragere a autorizaţiei de desemnare stabilite la alin.(1) lit.b) şi d), decizia Organismului
Naţional de Evaluare a Conformităţii este valabilă doar cu adresarea ulterioară în instanţa judecătorească.
Adresarea în instanţa judecătorească trebuie să se facă în decursul a 3 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei
de retragere a autorizaţiei. În caz de nerespectare a acestui termen, decizia de retragere a autorizaţiei se anulează.
(7) Verificarea respectării de către organismele de evaluare a conformităţii a regulilor Sistemului Naţional de
Evaluare a Conformităţii, a condiţiilor de efectuare a lucrărilor în domeniul reglementat şi a satisfacerii criteriilor
de desemnare stabilite la art.21 alin.(2) se efectuează de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii pe
toată perioada de valabilitate a autorizaţiei de desemnare.
(8) În cazul în care organismul de evaluare a conformităţii nu este de acord cu decizia privind suspendarea
121
autorizaţiei de desemnare, acesta poate contesta decizia în termen de 15 zile de la data adoptării ei la Organismul
Naţional de Evaluare a Conformităţii.
(9) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii instituie o comisie de examinare a contestaţiilor privind
suspendarea desemnării, formată dintr-un reprezentant al autorităţii de reglementare care a propus desemnarea, un
reprezentant al organismului de evaluare a conformităţii şi un reprezentant al Organismului Naţional de Evaluare a
Conformităţii (introdus prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
Capitolul V
EVALUAREA CONFORMITĂŢII ÎN DOMENIUL REGLEMENTAT
Articolul 22. Evaluarea conformităţii în domeniul reglementat
(1) Evaluării conformităţii în domeniul reglementat sînt supuse produsele ce pot prezenta pericol pentru viaţa,
sănătatea, securitatea, bunurile consumatorilor, mediu, care sînt definite în reglementările tehnice aprobate
conform legislaţiei în vigoare (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
(2) Reglementările tehnice aprobate conform legislaţiei în vigoare se publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 23. Marca naţională de conformitate SM
(1) Produsele supuse evaluării conformităţii în domeniul reglementat, pînă la plasarea lor pe piaţă şi/sau
utilizare, trebuie să fie marcate de către producător cu marca naţională de conformitate SM, dacă reglementarea
tehnică prevede o asemenea marcare. Marcarea produsului cu marca naţională de conformitate SM indică
conformitatea acestuia cu cerinţele obligatorii stabilite în reglementarea tehnică aplicabilă (în redacţia Legii
Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
(2) Marca naţională de conformitate SM se aplică, conform prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile
produsului, direct pe produs, pe ambalajul produsului, pe documentele ce însoţesc produsul şi/sau pe o placă de
marcaj ataşată produsului astfel încît să nu poată fi detaşată. Marca aplicată trebuie să fie vizibilă şi să nu poată fi
radiată.
(3) Sub marca naţională de conformitate SM se plasează numărul de identificare al organismului de evaluare a
conformităţii desemnat, care a efectuat evaluarea conformităţii produselor, dacă această cerinţă este prevăzută în
reglementările tehnice aplicabile produsului (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
(4) Aplicarea mărcii naţionale de conformitate SM pe produsele care nu au fost supuse procedurilor de
evaluare a conformităţii în modul stabilit sau nu corespund cerinţelor prescrise este interzisă.
(5) Înregistrarea şi aplicarea mărcilor care pot fi confundate cu marca naţională de conformitate SM este
interzisă.
Articolul 24. Alte mărci de conformitate
(1) În domeniul nereglementat se utilizează alte mărci de conformitate decît marca naţională de conformitate
SM (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
(2) Aplicarea mărcilor de conformitate pe produsele care nu ţin de domeniul reglementat este voluntară. Pe
aceste produse poate fi aplicată marca de conformitate care atestă că produsul este în corespundere cu
documentele normative în baza cărora este declarată conformitatea lui.
(3) Alte mărci de conformitate aplicate trebuie să se deosebească de marca naţională de conformitate SM şi să
fie vizibile şi lizibile.
(4) Marcarea produselor cu marca de conformitate în cazul în care ele nu corespund cerinţelor documentelor
normative în vigoare este interzisă.
Articolul 25. Participanţii la activitatea de evaluare a conformităţii
(1) Asigurarea conformităţii în domeniul reglementat prevăzut de legislaţie se face de o terţă parte sau de către
furnizor, fapt prin care se atestă conformitatea produselor cu condiţiile prescrise şi eliberarea certificatului de
conformitate sau întocmire a declaraţiei de conformitate.
(2) Furnizorul, înainte de plasarea pe piaţă a produselor din domeniul reglementat, este obligat să asigure:
a) respectarea cerinţelor esenţiale, prevăzute de reglementările tehnice, la etapele de proiectare şi/sau fabricare;
b) aplicarea procedurilor pentru asigurarea conformităţii produselor, cu respectarea cerinţelor reglementărilor
tehnice;
c) marcarea produselor conform legislaţiei în vigoare;
d) corectitudinea şi veridicitatea declaraţiei de conformitate, deţinerea rapoartelor de încercare, a certificatelor
de conformitate şi a altor documente ce atestă conformitatea;
e) aplicarea mărcii de conformitate.
(3) Conformitatea produselor din domeniul reglementat cu cerinţele prescrise este atestată prin certificate de
conformitate eliberate de organismele de certificare, alese de furnizor sau prin declaraţie de conformitate
întocmită de furnizor, precum şi prin marcajul de conformitate, potrivit reglementărilor tehnice aplicabile.
(4) În cazul în care furnizorul nu este de acord cu decizia organismului de evaluare a conformităţii, el are
dreptul să conteste această decizie, în termen de 30 de zile de la data adoptării ei, la Organismul Naţional de
Evaluare a Conformităţii. Decizia Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii poate fi contestată în
instanţa de judecată competentă în termen de 30 de zile de la data adoptării.
Articolul 26. Evaluarea conformităţii produselor importate
122
(în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007)
(1) La importul produselor din domeniul reglementat, organelor vamale, în mod obligatoriu, se prezintă
declaraţia de conformitate sau certificatul de conformitate eliberat în modul stabilit. Produsele importate trebuie să
fie marcate cu marca naţională de conformitate SM, dacă astfel de marcare este prevăzută de legislaţie.
(2) Importul produselor se efectuează în baza contractelor de livrare, cu indicarea obligatorie în ele a
documentelor normative pentru produsele respective sau a cerinţelor esenţiale faţă de calitatea şi inofensivitatea
produselor.
(3) Produselor certificate în ţara de origine, cu care Republica Moldova are încheiate acorduri de recunoaştere
a rezultatelor activităţilor în domeniul evaluării conformităţii, li se aplică o procedură simplificată de validare a
certificatelor de conformitate eliberate în ţara de origine a produselor. Recunoaşterea certificatelor de conformitate
se efectuează, de organismele desemnate şi notificate, printr-o procedură unică adoptată de Organismul Naţional
de Evaluare a Conformităţii.
(4) În cazul lipsei certificatelor de conformitate sau declaraţiilor de conformitate, produsele importate se supun
evaluării conformităţii potrivit procedurilor aplicate produselor indigene similare.
Capitolul VI
(Titlul capitolului exclus prin Legea
Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007)
Articolul 27. (Exclus prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).
Articolul 28. Evaluarea periodică a produselor pentru care
au fost eliberate certificate de conformitate
(1) Evaluarea periodică a produselor pentru care au fost eliberate certificate de conformitate se efectuează de
către organismul de certificare care a eliberat aceste certificate cu scopul de a stabili menţinerea conformităţii
produselor cerinţelor prescrise.
(2) În baza rezultatelor evaluării periodice a produselor pentru care au fost eliberate certificate de conformitate,
organismul de certificare poate menţine, suspenda sau retrage certificatul de conformitate, precum şi retrage
dreptul de utilizare a mărcii naţionale de conformitate SM.
Capitolul VII
FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII
Articolul 29. Finanţarea activităţilor de evaluare a conformităţii
Activitatea Organismului Naţional de Acreditare şi a Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii se
finanţează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 30. Plata lucrărilor pentru evaluarea conformităţii
(1) Tarifele maxime pentru serviciile prestate în cadrul Sistemului Naţional de Acreditare se stabilesc de
Guvern, în baza deciziei prealabile a Consiliului de Acreditare, la propunerea Organismului Naţional de
Acreditare.
(2) Calculele tarifelor pentru serviciile prestate în cadrul Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii se
efectuează conform metodologiei aprobate de autorităţile abilitate.
(3) Costul serviciilor prestate în domeniul evaluării conformităţii se achită de către beneficiarul lor.
Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA PENTRU NERESPECTAREA PREZENTEI LEGI
Articolul 31. Răspunderea participanţilor la activitatea de
evaluare a conformităţii
(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Părţilor antrenate în procesul de evaluare a conformităţii li se aplică următoarele sancţiuni:
a) pentru nerespectarea de către Organismul Naţional de Acreditare a prevederilor art.9 alin.(6), amendă în
mărime de 500 unităţi convenţionale, care se face venit la bugetul de stat;
b) pentru nerespectarea de către organismele de certificare a prevederilor art.20 alin.(8), amendă în mărime de
500 unităţi convenţionale, care se face venit la bugetul de stat;
c) pentru nerespectarea de către laboratoarele de încercări şi de etalonări a prevederilor art.20 alin.(9), amendă
în mărime de 500 unităţi convenţionale, care se face venit la bugetul de stat;
d) pentru nerespectarea de către furnizori a prevederilor art.25 alin.(2) lit.d), amendă în mărime de 500 unităţi
convenţionale, care se face venit la bugetul de stat.
(3) Sancţiunile prevăzute de prezenta lege se aplică de către organul de control, în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 32
Pînă la adoptarea reglementărilor tehnice respective, se aplică documentele normative în vigoare.
123
Articolul 33
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
c) va asigura revizuirea de către ministere, departamente şi autorităţile administraţiei publice locale a actelor
normative care contravin prezentei legi;
d) va institui Consiliul de Acreditare şi va aproba regulamentul acestuia;
e) va desemna Organismul Naţional de Acreditare şi va aproba regulamentul acestuia;
f) va desemna Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii;
g) va aproba Regulamentul comisiei de apel;
h) va nominaliza autoritatea competentă care va coordona activitatea Organismului Naţional de Acreditare;
i) va aproba Nomenclatorul produselor supuse certificării obligatorii.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.652-XIV din 28 octombrie 1999 cu privire la
certificare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.12-13, art.62), articolul 12 alineatele (1)-(4) din
Legea nr.590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1996, nr.11-12, art.116).
(Conform Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007 în cuprinsul legii, sintagmele "Organism Naţional de
Asigurare a Conformităţii Produselor", "Sistem Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor", "organism de
acreditare" şi "sistem de acreditare" s-au înlocuit, respectiv, cu sintagmele "Organism Naţional de Evaluare a
Conformităţii", "Sistem Naţional de Evaluare a Conformităţii", "Organism Naţional de Acreditare" şi "Sistem
Naţional de Acreditare").
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC
CODUL FISCAL
Nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997
(Monitorul Oficial, 8 februarie 2007, ediţie specială)
(EXTRAS)
Articolul 49
2
. Facilităţi fiscale pentru investiţii
(1) Întreprinderile al căror capital social este constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie sau care
efectuează investiţii (cheltuieli) capitale în mărime ce depăşeşte o sumă echivalentă cu 250 mii dolari S.U.A. se
scutesc de impozit pe venit în mărime de 50%, începînd cu perioada fiscală în care cu organul fiscal a fost încheiat
acordul de scutire de impozit pe venit, în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern, pe parcursul a 5
perioade fiscale, cu condiţia că cel puţin 80% din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget se
reinvestesc în dezvoltarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat ori ramurale de
dezvoltare a economiei naţionale.
(2) Întreprinderile al căror capital social este constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie sau care
efectuează investiţii (cheltuieli) capitale se scutesc de impozit pe venit, începînd cu perioada fiscală în care cu
organul fiscal a fost încheiat acordul de scutire de impozit pe venit, în conformitate cu regulamentul aprobat de
Guvern, pe următoarele perioade fiscale, în funcţie de mărimea capitalului social constituit sau majorat sau de
mărimea investiţiei (cheltuielilor) capitale efectuate, după cum urmează:
a) pe 3 ani - dacă mărimea capitalului social, constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a
investiţiilor (cheltuielilor) capitale depăşeşte suma echivalentă cu 2 milioane dolari S.U.A., cu condiţia că cel
puţin 80% din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget se reinvestesc în dezvoltarea producţiei
(lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale;
b) pe 3 ani - dacă mărimea capitalului social, constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a
investiţiilor (cheltuielilor) capitale depăşeşte suma echivalentă cu 5 milioane dolari S.U.A., cu condiţia că cel
puţin 50% din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget se reinvestesc în dezvoltarea producţiei
(lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale;
c) pe 3 ani - dacă mărimea capitalului social, constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a
124
investiţiilor (cheltuielilor) capitale depăşeşte suma echivalentă cu 10 milioane dolari S.U.A., cu condiţia că cel
puţin 25% din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget se reinvestesc în dezvoltarea producţiei
(lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale;
d) pe 4 ani - dacă mărimea capitalului social, constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a
investiţiilor (cheltuielilor) capitale depăşeşte suma echivalentă cu 20 milioane dolari S.U.A., cu condiţia că cel
puţin 10% din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget se reinvestesc în dezvoltarea producţiei
(lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale;
e) pe 4 ani - dacă mărimea capitalului social, constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a
investiţiilor (cheltuielilor) capitale depăşeşte o sumă echivalentă cu 50 milioane dolari S.U.A.
(3) Facilităţile fiscale prevăzute la alin.(1) şi (2) se acordă dacă se respectă cumulativ următoarele condiţii:
a) aceste întreprinderi întrunesc condiţiile prevăzute la art.8 alin.(1) lit.d);
b) aceste întreprinderi nu au beneficiat şi/sau nu beneficiază de facilităţi fiscale similare prevăzute în cazul
constituirii sau majorării capitalului social.
(4) Termenul-limită de reinvestire în dezvoltarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de
stat ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale în proporţiile stabilite din suma impozitului pe venit,
calculată şi nevărsată la buget, conform alin.(1) şi alin.(2) lit.a)-d), se stabileşte în perioada fiscală următoare
perioadei fiscale în care a expirat termenul de beneficiere a facilităţii fiscale prevăzute la alin.(1) şi alin.(2) lit.a)-
d).
(5) Facilităţile fiscale prevăzute la alin.(1) şi (2) nu se acordă întreprinderilor al căror capital social constituit
sau majorat din sau ale căror active materiale pe termen lung au făcut parte din capitalul social sau din investiţiile
(cheltuielile) capitale ale întreprinderilor învestite cu dreptul de a beneficia de facilităţile fiscale prevăzute la
alin.(1) şi (2).
(6) Imediat după expirarea termenului de scutire de impozit pe venit, întreprinderile care au întrunit condiţiile
prevăzute la alin.(2) au dreptul de a beneficia în decursul încă a 3 perioade fiscale de scutire de impozit pe venit,
cu condiţia că, în perioada fiscală pentru care se solicită această facilitate fiscală, mărimea capitalului social,
majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a investiţiilor (cheltuielilor) capitale efectuate depăşeşte o sumă
echivalentă cu 10 milioane dolari S.U.A.
(7) Întreprinderile, inclusiv cele care au beneficiat de scutire de impozit pe venit pentru constituirea sau
majorarea capitalului social, în modul prevăzut de legislaţie, în mărimea ce depăşeşte echivalentul de 2 milioane
dolari S.U.A., în redacţia anterioară a legii, au dreptul să beneficieze de facilitatea fiscală prevăzută la alin.(2) şi
(6), cu condiţia că, în total, perioada de scutire, inclusiv cea acordată anterior, nu va depăşi 7 perioade fiscale.
(8) Întreprinderile cărora li s-a acordat scutire de impozit pe venit, în conformitate cu prevederile prezentului
articol, în redacţia anterioară, pot să beneficieze şi în continuare de scutirea respectivă în cazul respectării
condiţiilor stabilite la momentul acordării.
[Art.49
2
în redacţia Legii Nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]
[Art.49
2
modificat prin Legea Nr.60-XVI din 28.04.05, în vigoare 08.07.05]
[Art.49
2
introdus prin Legea Nr.350-XV din 21.10.04, în vigoare 01.01.05]
CU PRIVIRE LA APLICAREA MAŞINILOR DE CASĂ ŞI CONTROL CU MEMORIE FISCALĂ
PENTRU EFECTUAREA DECONTĂRILOR ÎN NUMERAR*
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
Nr. 474 din 28 aprilie 1998
(Monitorul Oficial, 9 iulie 1998, nr.62-65, p. II, art. 589)
(Monitorul Oficial, 15 aprilie 2008, ediţie specială)
În scopul asigurării executării prevederilor Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi ale Legii nr.
105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se obligă contribuabilii care, potrivit legislaţiei în vigoare, au obligativitatea ţinerii contabilităţii să
efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală.
Se permite agenţilor economici, care dispun de maşini de casă şi control fără memorie fiscală, înregistrate la
inspectoratul fiscal, să efectueze înlocuirea lor, în termen de pînă la 31 decembrie 2000, cu atribuirea sumei
neamortizate la deduceri (cheltuieli), concomitent cu implementarea noilor maşini de casă şi control cu memorie
fiscală înregistrate în modul stabilit.
2. Se aprobă:
123
Regulamentul cu privire la Registrul unic al maşinilor de casă şi control (anexa nr. 2);
Regulamentul cu privire la Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control (anexa nr. 3);
Componenţa nominală a Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control (anexa nr. 4);
Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar
(anexa nr. 5).
3. Ministerul Finanţelor, în termen de o lună, va elabora şi aproba Regulamentul cu privire la modul de
înregistrare şi exercitare a controlului asupra utilizării maşinilor de casă şi control.
4. Ministerul Industriei şi Comerţului, Ministerul Finanţelor, Departamentul Standarde, Metrologie şi
Supraveghere Tehnică, în termen de o lună, vor modifica şi vor prezenta spre aprobare Comisiei
interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control:
cerinţele tehnice faţă de maşinile de casă şi control, inclusiv cu memorie fiscală;
Regulamentul cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală.
5. Se pune în sarcina Inspectoratului Fiscal Principal de Stat confecţionarea centralizată a sigiliilor de protecţie
(sigiliul furnizorului şi sigiliul fiscal) sub formă de etichete adezive cu elemente de protecţie, serie şi număr, care
se vor folosi pentru sigilarea maşinilor de casă şi control. Confecţionarea acestora se va efectua la comanda
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de către producătorul selectat pe bază de tender.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat va asigura înregistrarea, evidenţa, păstrarea şi eliberarea sigiliilor de
protecţie (a sigiliilor fiscale) către organele fiscale şi furnizorii de maşini de casă şi control (sigiliile furnizorului).
Confecţionarea sigiliilor fiscale şi a sigiliilor furnizorilor se va efectua conform comenzilor prealabile ale
furnizorilor de maşini de casă şi control contra plată, conform preţurilor stabilite de producător şi doar contra
semnătura administratorului sau a altei persoane împuternicite de către acesta, la prezentarea delegaţiei şi a
certificatului de înregistrare a întreprinderii.
Termenul-limită de implementare a sigiliilor de protecţie se stabileşte la 1 ianuarie 2007.
6. În anul 2008 demarează procesul de implementare a modelelor de maşini de casă şi control cu memorie
fiscală şi modem GPRS (General Packet Radio Service) încorporat, care asigură transportul de date prin reţelele
mobile GSM (Global System Mobile) la efectuarea decontărilor băneşti în numerar.
Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control va opera modificările şi completările de rigoare
în cerinţele tehnice faţă de maşinile de casă şi control.
Se obligă băncile licenţiate, casele de schimb valutar şi persoanele juridice ce prestează servicii hoteliere, care
deţin licenţa Băncii Naţionale a Moldovei pentru desfăşurarea activităţii de schimb valutar în numerar cu persoane
fizice, să-şi doteze ghişeele în care se efectuează operaţiunile de schimb valutar respective, pînă la 1 mai 2009, cu
maşini de casă şi control cu memorie fiscală şi conexiune GPRS. Acestora li se acordă dreptul să folosească şi alte
tehnologii cu o funcţionalitate echivalentă (prin reţele fixe/mobile) (în redacţia Hotărîrilor Guvernului Nr.1120 din
3 octombrie 2008; Nr.1482 din 26 decembrie 2008).
Se recomandă Inspectoratului Fiscal Principal de Stat să monitorizeze şi să supravegheze implementarea
diverselor tehnologii de transport date în domeniul decontărilor băneşti în numerar (în redacţia Hotărîrii
Guvernului Nr.1120 din 3 octombrie 2008).
7. Ministerul Industriei şi Comerţului:
de comun acord cu Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică, în termen de un an, să
elaboreze Standardul naţional al Republicii Moldova "Maşini de casă şi control. Cerinţe tehnice";
pe parcursul anului 1998 să examineze posibilităţile producerii în ţară a unei serii de maşini de casă şi control
cu memorie fiscală.
8. Se pune în sarcina Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control coordonarea acţiunilor
autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale privind organizarea implementării maşinilor de casă şi
control, precum şi rezolvarea problemelor interdepartamentale, legate de această chestiune.
Se acordă Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control dreptul să ceară şi să primească de
la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale informaţia referitoare la aplicarea maşinilor de casă şi
control.
9. Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control, autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale vor întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea executării prezentei hotărîri.
10. Se aprobă Lista hotărîrilor Guvernului Republicii Moldova ce se abrogă (se anexează).
_______________________________________
* Republicată în temeiul Hotărîrii Guvernului nr.73 din 29 ianuarie 2008, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2008, nr.28-29, art. 146.
Modificată şi completată prin Hotărîrile Guvernului:
1) Nr.893 din 21.08.1998;
2) Nr.336 din 23.04.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.45-47, art. 331;
3) Nr.373 din 17.04.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 45, art. 456;
4) Nr.767 din 01.08.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.98-101, art. 862;
5) Nr.855 din 16.08.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.104-105, art. 904;
6) Nr.1166 din 02.11.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.133-135, art. 1220;
126
7) Nr.591 din 14.05.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 66-68, art. 688;
8) Nr.503 din 24.04.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.84-86, art. 560;
9) Nr.1165 din 29.09.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 208-210, art. 1209;
10) Nr.599 din 31.05.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.91-95, art. 746;
11) Nr.1311 din 25.11.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 218-223, art. 1505;
12) Nr.1435 din 23.12.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr.242-245, art. 1634;
13) Nr.275 din 16.03.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 51-54, art. 338;
14) Nr.691 din 20.06.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.102-105, art.766;
15) Nr.233 din 28.02.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.36-38, art. 257;
16) Nr.404 din 12.04.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 54-56, art. 427;
17) Nr.73 din 29.01.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 28-29, art. 146.
PRIM-MINISTRU
AL REPUBLICII MOLDOVA Ion CUIBUC
Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului
nr. 474 din 28 aprilie 1998
REGULAMENTUL
cu privire la Registrul unic al maşinilor de casă şi control
I. NOŢIUNI ŞI DISPOZIŢII GENERALE
1. Regulamentul cu privire la Registrul unic al maşinilor de casă şi control (în continuare - Regulament) este
elaborat în scopul stabilirii mecanismului de aprobare a modelelor de maşini de casă şi control utilizabile la
efectuarea decontărilor băneşti în numerar pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a cerinţelor şi condiţiilor
ale căror respectare este obligatorie pentru plasarea pe piaţă a maşinilor de casă şi control.
2. În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate semnifică:
maşină de casă şi control cu memorie fiscală (maşină de casă şi control, în continuare - MCC) - aparat pentru
înregistrarea operaţiunilor de casă, inclusiv păstrarea şi imprimarea informaţiei gestionare şi financiare la
efectuarea decontărilor băneşti în numerar, construcţia căruia înglobează un modul fiscal ce controlează memoria
fiscală, dispozitivele de imprimare şi afişare, asigurînd protecţia algoritmilor de lucru şi a datelor împotriva
modificărilor neautorizate;
Registrul unic al maşinilor de casă şi control (în continuare - Registrul unic) - registru-listă în care se include
totalitatea informaţiei privind modelele concrete de MCC, aprobate pentru plasare pe piaţa Republicii Moldova;
solicitant - persoană juridică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova, care a depus cererea şi
documentele necesare pentru includerea unui model concret de MCC în Registrul unic;
furnizor (distribuitor exclusiv) - solicitantul care, în modul stabilit, a obţinut aprobarea unui model concret de
MCC;
centru de asistenţă tehnică pentru MCC (în continuare - centru de asistenţă tehnică) - persoană juridică sau
întreprindere individuală (întreprinzător individual) care a obţinut, în modul stabilit, dreptul de a practica activităţi
de instalare, reparaţie şi deservire tehnică a MCC;
sigiliul furnizorului - sigiliu de protecţie sub formă de etichetă adezivă cu elemente de identificare (inclusiv
denumirea furnizorului sau cuvîntul "FURNIZOR") şi protecţie contra falsificării, care se distruge (deformează)
ireversibil la încercarea de înlăturare, confecţionate centralizat la comanda organului abilitat, folosite de furnizor
la sigilarea anumitor elemente (inclusiv carcasa) ale MCC;
sigiliul organului fiscal (sigiliul fiscal) - sigiliu de protecţie sub formă de etichetă adezivă cu elemente de
identificare (inclusiv emblema Serviciului Fiscal de Stat şi/sau sigla SFS) şi protecţie contra falsificării, care se
distruge (deformează) ireversibil la încercarea de înlăturare, confecţionate centralizat la comanda organului
abilitat, folosite de organul fiscal la sigilarea anumitor elemente (de regulă carcasa) ale MCC;
sigilarea MCC - procedura de aplicare a sigiliului furnizorului şi/sau a sigiliului fiscal pe anumite elemente ale
MCC, inclusiv pe carcasă (avînd rol de protecţie contra acţiunilor exterioare nesancţionate).
3. Registrul unic se ţine în următoarele scopuri:
utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova a MCC de modele ce corespund cerinţelor tehnice aprobate,
standardelor naţionale şi internaţionale;
retragerea la timp din exploatare a MCC care nu corespund cerinţelor documentelor normative şi/sau nu
asigură evidenţa efectivă a mijloacelor băneşti în numerar în sfera de activitate în care se folosesc.
4. Registrul unic este ţinut de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
5. Organele fiscale înregistrează MCC în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul de
înregistrare şi exercitare a controlului asupra utilizării maşinilor de casă şi control.
127
II. CERINŢE OBLIGATORII FAŢĂ DE MODELELE MCC
6. În Registrul unic se includ modelele MCC ce corespund:
cerinţelor tehnice faţă de MCC (generale şi speciale pentru diverse sfere de utilizare), aprobate de Comisia
interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control (în continuare - Comisia);
cerinţelor standardelor naţionale ale Republicii Moldova şi celor interstatale ce se referă la MCC.
III. MODALITATEA INCLUDERII MODELELOR MCC
ÎN REGISTRUL UNIC
7. În Registrul unic se includ modelele MCC care se produc sau se importă în Republica Moldova.
În Registrul unic se include separat modelul de bază al MCC şi fiecare modificaţie a modelului de bază.
8. Producătorul de MCC dintr-o altă ţară acordă solicitantului, pe bază de contract, dreptul exclusiv de plasare
pe piaţa Republicii Moldova a MCC de model concret şi garantează posibilitatea exploatării acestora pe perioada
normală de funcţionare, stabilită în documentul normativ, care nu poate fi mai mică de 5 ani.
Producătorul autohton (care produce sau asamblează MCC) solicită includerea modelului de MCC produs în
nume propriu.
9. În Registrul unic pot fi incluse numai modelele MCC care au trecut certificarea corespunderii cerinţelor
tehnice faţă de MCC şi standardelor naţionale, interstatale, internaţionale şi deţin certificat de conformitate.
10. Certificarea MCC de model concret se efectuează pe bază de contract, încheiat între solicitant şi
organismul de certificare acreditat şi desemnat în modul stabilit.
Programul-etalon de aplicaţie (software-ul) al MCC se supune aprobării de model de către Organismul
Naţional de Metrologie.
11. Pentru includerea modelului concret al MCC în Registrul unic, solicitantul depune la Comisie (secretariatul
ei):
cererea pe blancheta întreprinderii, în conformitate cu modelul din anexa nr. 1 la prezentul Regulament,
indicînd obligatoriu data depunerii;
extrasul din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor;
copia de pe certificatul de înregistrare a întreprinderii;
copia de pe documentul (contract sau scrisoare de garanţie) ce confirmă dreptul solicitantului de a
comercializa în Republica Moldova producţia cu marca de comerţ a producătorului străin (pentru solicitanţii
modelelor de import);
copia de pe documentul (licenţă sau contract) ce confirmă dreptul de a produce în Republica Moldova MCC,
conform documentaţiei tehnice a producătorului străin (pentru solicitanţii modelelor asamblate din subansambluri
de import);
copia de pe atestatul producerii, eliberat de organismul de certificare (pentru solicitanţii modelelor autohtone);
documentul ce confirmă garanţia solicitantului privind asigurarea deservirii tehnice a MCC în perioada de
garanţie şi postgaranţie, asigurarea cu piese de schimb şi materiale consumabile pe perioada normală de
funcţionare, instruirea utilizatorilor şi funcţionarilor fiscali, livrarea MCC cu documentaţia tehnică de însoţire
respectivă;
copia de pe certificatul de conformitate a modelului MCC, emis de organismul de certificare;
copia de pe certificatul de aprobare de model, emis de către Organismul Naţional de Metrologie;
copia de pe raportul de expertiză privind corespunderea modelului MCC cerinţelor tehnice şi de pe procesul -
verbal al încercărilor (pînă la elaborarea standardelor naţionale), eliberat de organismul de certificare;
fotografii ale modelului MCC, inclusiv cu imaginea plăcii de marcaj;
cartea tehnică (paşaportul) MCC sau alt document cu descrierea soluţiilor aparataj-programe, caracteristicilor
tehnice şi funcţionale ale modelului MCC, descrierea mijloacelor de organizare a protejării informaţiei fiscale şi
prevenirii fraudelor la etapele elaborării, implementării şi exploatării MCC, inclusiv prin aplicarea sigiliilor de
protecţie pe carcasă şi anumite elemente ale MCC (care prin modificare şi/sau înlocuire neautorizată pot cauza
schimbarea algoritmului de lucru şi/sau denaturarea datelor din memoria MCC);
instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere;
instrucţiunea funcţionarului fiscal (inclusiv pe suport electronic), care include schema de aplicare a sigiliilor de
protecţie, modalitatea controlului prezenţei memoriei fiscale, descrierea regimului de lucru al funcţionarului fiscal
la MCC, descrierea fiecărui element imprimat pe bonul de casă, banda de control, în dările de seamă (documente
de ieşire), precum şi procedura obţinerii dărilor de seamă şi a verificării programelor de lucru ale MCC;
schema de aplicare a sigiliilor de protecţie, care include obligatoriu informaţia privind locurile (denumirea
elementelor MCC, modul de aplicare etc.) de aplicare a sigiliului furnizorului şi locurile (denumirea elementelor
MCC, modul de aplicare etc.) de aplicare a sigiliului fiscal, precum şi garanţia solicitantului că MCC astfel
sigilată este protejată contra acţiunilor exterioare neautorizate, semnată de conducător şi ştampilată;
modelele originale ale tuturor documentelor emise de MCC (bonuri de casă, benzi de control, dări de seamă,
128
rapoarte etc.);
mostra de control a modelului MCC, memoria fixă (parte componentă a MCC) cu programul de aplicaţie al
MCC (versiunea de program - etalon).
Documentaţia tehnică (cartea tehnică, instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare şi întreţinere,
instrucţiunea funcţionarului fiscal) se prezintă în limbile moldovenească şi rusă.
Comisia remite toată documentaţia menţionată Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pentru analiză,
verificare şi avizare.
12. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în termen de 30 de zile, analizează documentele depuse, verifică
(testează) funcţiile MCC legate de fiscalizare, emitere a rapoartelor de închidere zilnică şi a rapoartelor periodice
din memoria fiscală şi prezintă Comisiei avizul respectiv.
13. Comisia examinează în şedinţă ordinară chestiunea includerii modelului MCC solicitat în Registrul unic şi
adoptă decizia respectivă.
14. În caz de adoptare a unei decizii pozitive:
se publică în Monitorul Oficial, în modul stabilit, informaţia cu privire la decizia de a include modelul MCC în
Registrul unic;
se eliberează solicitantului extrasul din decizia Comisiei, ce confirmă includerea modelului solicitat în
Registrul unic;
se restituie solicitantului mostra de control a modelului MCC.
14
1
. Decizia privind includerea modelului MCC în Registrul unic are o durată de valabilitate de 5 ani din data
adoptării.
Prelungirea cu un an a termenului de aflare a modelului MCC în Registrul unic se efectuează în baza cererii
înaintate de furnizorul respectiv cu cel puţin 90 de zile pînă la expirarea termenului de valabilitate curent.
15. În caz de adoptare de către Comisie a unei decizii negative, aceasta se aduce la cunoştinţa solicitantului, se
indică neajunsurile depistate şi se restituie mostra de control a modelului MCC.
Examinarea repetată în Comisie a chestiunii cu privire la includerea modelului MCC în Registrul unic este
posibilă numai dacă solicitantul prezintă documentele care confirmă lichidarea neajunsurilor depistate şi avizul
favorabil al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
IV. MODALITATEA EXCLUDERII MODELULUI MCC
DIN REGISTRUL UNIC
16. Excluderea modelului MCC din Registrul unic se efectuează la decizia Comisiei, în cazul în care:
a expirat termenul de valabilitate a certificatului de conformitate stabilit reieşind din schema de certificare
aplicată sau certificatul de conformitate a fost suspendat ori retras;
s-a depistat în procesul exploatării:
a) necorespunderea MCC modelului mostrei de control şi/sau cerinţelor actelor normative obligatorii (inclusiv
în cazul livrării de către furnizori a MCC cu versiuni de programe care n-au fost supuse aprobării de model de
către Organismul Naţional de Metrologie);
b) defecte ascunse (indiferent de sursa de provenienţă a acestora) ale MCC de acest model, care pot conduce la
denaturarea datelor fiscale;
lipseşte sau nu se asigură asistenţa tehnică competentă pentru MCC de acest model pe o perioadă ce depăşeşte
6 luni;
persoana juridică, furnizorul MCC de acest model, şi-a încheiat activitatea, a fost reorganizată sau lichidată.
17. Drept temei pentru excluderea modelului MCC din Registrul unic serveşte solicitarea:
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat;
Serviciului Standardizare şi Metrologie;
furnizorului MCC.
18. În caz de excludere a modelelor MCC din Registrul unic, Comisia:
stabileşte data excluderii;
indică termenul-limită de utilizare;
publică informaţia privind decizia adoptată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, conform anexei nr.3 la
prezentul Regulament.
19. În caz de modificare a cerinţelor tehnice sau cerinţelor standardelor naţionale, Comisia determină
termenele şi modul retragerii din exploatare a MCC de modele ce nu corespund cerinţelor noi, luînd în considerare
durata utilă de funcţionare şi/sau norma anuală de uzură a acestora.
20. Excluderea modelului MCC din Registrul unic interzice importul, comercializarea, înregistrarea sau
reînregistrarea de către organele fiscale a MCC de acest model, precum şi exploatarea lor în continuare (după
expirarea termenului-limită stabilit) pe teritoriul Republicii Moldova.
V. ŢINEREA REGISTRULUI UNIC
129
21. Ţinerea Registrului unic presupune:
publicarea la timp a informaţiei cu privire la includerea/excluderea modelelor MCC în/din Registrul unic;
publicarea anuală a Registrului unic în vigoare, conform anexei nr.2 la prezentul Regulament;
controlul termenului de valabilitate a certificatelor de conformitate;
păstrarea şi arhivarea documentelor prezentate Comisiei la includerea/excluderea modelelor MCC în/din
Registrul unic, inclusiv modificările ulterioare;
ţinerea şi utilizarea bazei de date corespunzătoare.
VI. CERINŢE OBLIGATORII PRIVIND
PLASAREA PE PIAŢĂ A MCC
22. Furnizorul MCC de model concret (în continuare - furnizorul MCC) îşi asumă răspunderea pentru plasarea
pe piaţa Republicii Moldova a MCC de acest model şi trebuie să asigure conformitatea acestora cu modelul
aprobat (inclus în Registrul unic).
Furnizorul MCC este obligat să asigure posibilitatea utilizării MCC pe perioada normală de funcţionare, care
nu va fi mai mică de 5 ani, să asigure reparaţia şi deservirea tehnică a lor, precum şi să asigure piese de schimb şi
componente în volumul şi sortimentul necesar.
Documentaţia tehnică de însoţire a MCC include în mod obligatoriu:
cartea tehnică (paşaportul) MCC;
registrul de evidenţă a serviciilor de asistenţă tehnică pentru MCC;
instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere a MCC.
Responsabilităţile furnizorului se extind şi asupra reprezentanţilor autorizaţi ai acestuia (centrele de asistenţă
tehnică cu care au încheiate contracte de colaborare).
În cazul suspendării, din diferite motive, a activităţii de livrare pe piaţă a MCC de anumite modele,
distribuitorul exclusiv (furnizorul) este răspunzător în continuare pentru toate obligaţiile ce îi revin, conform
prevederilor actelor normative în vigoare, pentru MCC livrate.
În cazul încetării, din diferite motive, a activităţii de livrare pe piaţă a MCC de anumite modele, distribuitorul
exclusiv (furnizorul) este obligat să cedeze drepturile şi obligaţiile ce decurg din actele normative în vigoare,
inclusiv din nota de garanţie la cererea adresată Comisiei la includerea modelului MCC în Registrul unic, altei
persoane juridice.
În cazul în care distribuitorul exclusiv nu desemnează succesorul de drepturi, Comisia va selecta succesorul de
sine stătător, din rîndul furnizorilor de MCC, cu acordul acestuia.
Succesorul de drepturi, persoană juridică, confirmă preluarea obligaţiilor asupra MCC livrate de predecesor
prin prezentarea la Comisie a cererii, autorizaţiei de competenţă tehnică pentru instalarea, repararea şi deservirea
tehnică a MCC de modelul respectiv, iar la cererea Comisiei, şi a altor documente din cele specificate în prezentul
Regulament.
În cazul în care succesorul de drepturi nu este desemnat, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat solicită
excluderea din Registrul unic a modelelor MCC care aparţin acestui furnizor.
23. Furnizorul MCC comandă, în modul stabilit, confecţionarea sigiliilor de protecţie (sigiliul furnizorului şi
sigiliul fiscal) şi garantează achitarea contravalorii acestora.
Furnizorul MCC ţine evidenţa sigiliilor furnizorului, le repartizează centrelor de asistenţă tehnică (conform
contractelor de colaborare şi contra plată) şi exercită controlul asupra folosirii lor. Sigiliile fiscale confecţionate
sînt predate gratuit, pe baza actului de predare-primire, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
Listele de repartizare a sigiliilor furnizorului centrelor de asistenţă tehnică, precum şi modificările şi
completările ulterioare se prezintă Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu cel puţin 5 zile înainte de livrarea
sigiliilor.
24. Se interzice expunerea la comercializare, precum şi comercializarea MCC fără sigiliul furnizorului
respectiv, aplicat în modul stabilit.
Prezenţa sigiliului furnizorului MCC, aplicat în modul stabilit cu consemnare în Registrul de evidenţă a
serviciilor de asistenţă tehnică pentru MCC, este obligatorie pentru toată perioada de exploatare a MCC.
25. Furnizorii MCC, precum şi centrele de asistenţă tehnică care deţin autorizaţia de competenţă tehnică pentru
instalarea, repararea şi deservirea tehnică a MCC, eliberat de Serviciul Standardizare şi Metrologie, pot începe
activitatea respectivă numai după confirmarea înregistrării de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat,
prezentînd în acest scop cererea prin care se solicită înregistrarea şi documentele prevăzute în Regulamentul cu
privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat examinează documentele depuse şi, în termen de pînă la 15 zile de la data
depunerii acestora, înregistrează sau refuză motivat înregistrarea, informînd solicitantul.
De asemenea, furnizorii MCC trebuie să comunice Comisiei, prin intermediul Inspectoratului Fiscal Principal
de Stat, iar centrele de asistenţă tehnică - Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, în termen de pînă la 5 zile,
despre orice modificare intervenită în activitatea lor legată de furnizarea MCC şi asistenţa tehnică pentru MCC,
130
confirmîndu-le prin documentele respective.
Anexa nr. 1
la Regulamentul cu privire la
Registrul unic al maşinilor
de casă şi control
Blancheta întreprinderii
Preşedintelui Comisiei interdepartamentale
pentru maşinile de casă şi control
_______________________________
(numele, prenumele)
Cerere
Rugăm să includeţi în Registrul unic al maşinilor de casă şi control modelul
_________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
(denumirea modelului maşinii de casă şi control,
modificaţia, grupul de clasificaţie)
produs de _________________________________ pentru ____________________
(denumirea firmei, ţara) (sfera de aplicare)
Garantăm organizarea asistenţei tehnice, asigurarea cu piese de schimb şi documentaţie tehnică, instruirea
utilizatorilor şi funcţionarilor fiscali.
Se anexează documentele conform punctului 11 al Regulamentului cu privire la Registrul unic al maşinilor de
casă şi control.
Adresa solicitantului
L.Ş.
___ ______________ 20__ Conducătorul _________________________
(numele, prenumele, semnătura)
Contabilul şef _______________________
(numele, prenumele, semnătura)
Anexa nr. 2
la Regulamentul cu privire la
Registrul unic al maşinilor
de casă şi control
Registrul unic al maşinilor de casă şi control
Nr.
d/o
Modelul MCC,
modificaţia, grupul
de clasificaţie
Solicitantul-furnizor
(distribuitorul
exclusiv) al MCC
Producă
torul MCC
(firma, ţara)
Codul de
înregist
rare al MCC
Data includerii,
numărul şi data
deciziei
Sfera de
aplicare
1 2 3 4 5 6 7
Anexa nr. 3
la Regulamentul cu privire la
Registrul unic al maşinilor
de casă şi control
Lista modelelor maşinilor de casă şi control
excluse din Registrul unic
Nr.
d/o
Modelul MCC, modificaţia,
grupul de clasificaţie
Codul de înregistrare
al MCC
Numărul şi data
deciziei
Data excluderii/
termenul-limită de
utilizare
1 2 3 4 5
131
Anexa nr. 3
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova
nr. 474 din 28 aprilie 1998
R E G U L A M E N T U L
cu privire la Comisia interdepartamentală
pentru maşinile de casă şi control
1. Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control (în continuare – Comisia) se instituie în
scopul coordonării acţiunilor privind implementarea şi exploatarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală
în domeniul decontărilor băneşti în numerar.
Regulamentul cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală,
comunicatele, normele tehnice şi metodologice, cerinţele tehnice faţă de maşinile de casă şi control şi alte
asemenea acte, care ţin de domeniul maşinilor de casă şi control, poartă caracter interdepartamental şi sînt
executorii pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi pentru contribuabili.
Actele menţionate, precum şi cele de modificare, completare sau abrogare a lor, se adoptă prin deciziile
Comisiei.
Regulamentul cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală este supus
înregistrării de stat.
2. În activitatea sa Comisia se conduce de Constituţia Republicii Moldova, legile Republicii Moldova,
hotărîrile Parlamentului, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului şi prezentul Regulament.
3. Sarcinile principale ale Comisiei sînt:
stabilirea modelelor maşinilor de casă şi control (MCC), admise pentru utilizare pe teritoriul Republicii
Moldova;
soluţionarea problemelor interdepartamentale legate de implementarea, utilizarea MCC;
crearea Registrului unic al maşinilor de casă şi control.
4. Comisia în conformitate cu sarcinile ei:
coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale referitor la implementarea,
utilizarea MCC, punerea în aplicare de către organele sus-numite a unei politici tehnice şi fiscale unice faţă de
MCC;
examinează adresările contribuabililor cu privire la utilizarea MCC;
adoptă decizii privind permiterea, interzicerea, stabilirea termenelor de exploatare a modelelor concrete de
MCC pe teritoriul Republicii Moldova;
prezintă Guvernului Republicii Moldova informaţii şi propuneri referitoare la utilizarea MCC pe teritoriul
Republicii Moldova;
organizează şi supraveghează, în caz de necesitate, testări ale MCC de model concret, în scopul aprecierii
eficacităţii utilizării MCC de acest model, precum şi expertize ale programului de aplicaţie a unei MCC concrete
(versiune) în scopul stabilirii corespunderii versiunii verificate cu versiunea-etalon.
5. Comisiei i se acordă dreptul:
să solicite şi să colecteze de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale informaţii, precum şi acte
normative emise de ele, vizînd chestiuni care intră în competenţa Comisiei;
să adopte decizii obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi pentru
contribuabili privind chestiunile legate de stabilirea cerinţelor tehnice faţă de MCC, permiterea, interzicerea
utilizării modelelor concrete ale MCC, exploatarea şi deservirea tehnică a MCC;
să ceară coordonarea cu ea (Comisia) a actelor normative adoptate de autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale în problemele ce ţin de competenţa Comisiei.
6. În componenţa Comisiei intră reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum
şi ai producătorilor autohtoni de MCC,desemnaţi de autorităţile administraţiei publice respective.
7. Componenţa Comisiei se aprobă de către Guvernul Republicii Moldova.
8. Preşedintele Comisiei:
organizează activitatea şi poartă răspundere pentru îndeplinirea sarcinilor şi funcţiilor încredinţate Comisiei;
prezintă Guvernului Republicii Moldova dări de seamă cu privire la activitatea Comisiei;
semnează în numele Comisiei documentele emise de aceasta.
9. Secretarul responsabil al Comisiei:
răspunde pentru asigurarea tehnico-organizatorică a activităţii Comisiei;
soluţionează chestiunile operative ale Comisiei;
semnează în numele Comisiei scrisori, avize, cereri şi alte documente cu caracter informativ.
132
10. Activitatea Comisiei:
şedinţele Comisiei au loc, în caz de necesitate, dar, cel puţin o dată în trimestru;
şedinţele Comisiei sînt conduse de preşedintele acesteia, iar în absenţa lui de prim-vicepreşedintele sau
vicepreşedintele Comisiei;
şedinţele Comisiei se consideră deliberative, dacă la ele participă majoritatea membrilor Comisiei;
deciziile Comisiei se consideră adoptate, dacă pentru ele au votat majoritatea membrilor Comisiei, care au
participat la şedinţă. În caz de paritate de voturi, votul decisiv îi aparţine persoanei care a prezidat şedinţa;
deciziile Comisiei, în lipsa preşedintelui, se semnează de către persoana care a prezidat şedinţa;
deciziile Comisiei se aduc la cunoştinţa membrilor Comisiei şi altor persoane interesate prin expedierea
materialelor, în termen de zece zile din ziua în care a avut loc şedinţa Comisiei;
Comisia dispune de blanchetă cu antet şi de ştampilă simplă de formă ovală care conţine: pe elipsă –
denumirea "Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control", iar în mijloc – "SECRETARIAT".
11. Deciziile adoptate privind chestiunile care intră în competenţa Comisiei, sînt executorii pentru autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi pentru contribuabili.
12. Recomandările Comisiei, în caz de necesitate, se promovează prin hotărîri de Guvern.
13. Asigurarea tehnico-organizatorică a activităţii Comisiei se realizează de către Inspectoratul Fiscal Principal
de Stat, inclusiv publicarea deciziilor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în modul stabilit, la rubrica –
Acte ale Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control.
Anexa nr. 4
la Hotărîrea Guvernului
nr. 474 din 28 aprilie 1998
COMPONENŢA NOMINALĂ
a Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control
CHICU Ion - viceministru al finanţelor (preşedinte al
Comisiei)
BABAN Sergiu - director general al Serviciului Standardizare
şi Metrologie (prim-vicepreşedinte al Comisiei)
MAMALIGA Vasile - viceministru al industriei şi infrastructurii
(vicepreşedinte al Comisiei)
SOCHIRCA Alexei - inspector fiscal principal la Inspectoratul
Fiscal Principal de Stat (secretar responsabil
al Comisiei)
Membrii Comisiei:
FURTUNĂ Mihai - viceprimar al municipiului Chişinău
CERTAN Anastasia - şef al Direcţiei politică fiscală a
Ministerului Finanţelor
PUŞCUŢA Sergiu - şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat
COLIBAN Ala - şef al Direcţiei tehnologii informaţionale a
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat
MADAN Tudor - şef de direcţie la Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei
HANGANU Elena - şef al Direcţiei metrologie a Serviciului
Standardizare şi Metrologie
PRODAN Oleg - director general al Societăţii pe Acţiuni
"SIGMA"
CALMAŞ Pavel - vicepreşedinte al Uniunii Centrale a
Cooperativelor "MOLDCOOP"
SÎRBU Alexandru - preşedinte al Companiei "SUN TV"
CUCU Gheorghe - preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie
MÎRZENCO Vasile - preşedinte al Asociaţiei Fermierilor din
Moldova
Notă: Se stabileşte că, în cazul eliberării membrilor Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi
control din funcţiile publice deţinute, funcţiile lor în cadrul acestei Comisii vor fi exercitate de persoanele nou-
desemnate în posturile respective, iar revocarea şi numirea membrilor Comisiei ce nu deţin funcţii publice se va
efectua de către autorităţile centrale care i-au desemnat iniţial, fără emiterea unei noi hotărîri de Guvern.
Autorităţile respective informează Comisia despre noile numiri.
Anexa nr. 5
133
la Hotărîrea Guvernului
nr. 474 din 28 aprilie 1998
R E G U L A M E N T U L
cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control
pentru efectuarea decontărilor în numerar
I. NOŢIUNI ŞI DISPOZIŢII GENERALE
1. Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar
(în continuare - Regulament) este elaborat pe baza art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie
1997 şi art.8 lit.f) şi art.9 lit.f) din Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor.
2. Prevederile prezentului Regulament se extind asupra contribuabililor care, potrivit legislaţiei în vigoare, au
obligativitatea ţinerii contabilităţii.
3. În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate semnifică:
utilizator – contribuabil care foloseşte MCC la efectuarea decontărilor băneşti în numerar;
consumator (cumpărător, client, beneficiar) - orice persoană care comandă, procură sau foloseşte bunuri,
lucrări sau servicii;
tranzacţie comercială - fapt economic care constă în vînzarea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de
servicii, recepţionarea de plăţi pentru bunuri, lucrări, servicii, recepţionarea de plăţi fiscale şi nefiscale,
recepţionarea altor plăţi şi cotizaţii;
bunuri - orice valori materiale sau nemateriale, mobiliare sau imobiliare;
serviciu - activitate, alta decît cea din care rezultă produse, desfăşurată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale
consumatorilor;
lucrare - ansamblu de acţiuni prin care se obţine un produs sau se modifică caracteristicile acestuia;
maşină de casă şi control cu memorie fiscală (în continuare - MCC) - aparat pentru înregistrarea operaţiunilor
de casă, inclusiv păstrarea şi imprimarea informaţiei gestionare şi financiare la efectuarea decontărilor băneşti în
numerar, construcţia căruia înglobează un modul fiscal ce controlează memoria fiscală, dispozitive de imprimare
şi afişare, asigurînd protecţia algoritmilor de lucru şi a datelor de modificări neautorizate (sinonime - maşină de
casă şi de control, aparat de casă şi control, casă de înregistrare);
memorie fiscală – tip special de memorie fixă energetic-independentă (circuit integrat de memorare în care
datele pot fi scrise o singură dată), componentă electronică a modulului fiscal a MCC, destinată pentru scrierea
(înregistrarea) datelor fiscale, asigurarea integrităţii şi păstrării acestora pe termen lung;
fiscalizarea MCC - operaţiune prin care memoria fiscală a MCC devine activă (regim de funcţionare a MCC
care asigură înregistrarea datelor fiscale în memoria fiscală - regim fiscal);
bon de casă - document confirmativ, emis de MCC la efectuarea decontărilor băneşti în numerar, care atestă
tranzacţia comercială şi achitarea plăţii şi se înmînează în mod obligatoriu consumatorului. Bonul de casă trebuie
să conţină elementele obligatorii enumerate în cerinţele tehnice faţă de MCC şi/sau alte norme tehnice sau
metodologice de aplicare, aprobate în modul stabilit. În anumite cazuri, bonul de casă poate fi imprimat nemijlocit
pe documentul de însoţire aferent tranzacţiei comerciale (aviz de plată în numerar, factură, bon de comandă-
livrare, notă de plată etc.);
bandă de control - document confirmativ, imprimat de MCC pe suport de hîrtie, care conţine copia datelor
fiscale imprimate pe bonurile de casă înmînate consumatorilor;
raport de închidere zilnică - document de evidenţă a gestiunii zilnice (zi de lucru, schimb), care conţine
sinteza datelor fiscale ce se înscriu în memoria fiscală odată cu imprimarea acestuia;
bon de plată, factură de expediţie etc. - formulare tipizate cu regim special, prevăzute de actele normative în
vigoare;
suma de mijloace băneşti excedent/deficit – diferenţa pozitivă (+)/negativă (-) dintre suma efectivă de mijloace
băneşti din caseta (sertarul) pentru bani a MCC sau, în acelaşi sens, din locul special destinat pentru primirea şi
păstrarea temporară a mijloacelor băneşti provenite din tranzacţiile comerciale curente (î ncasări curente şi
vărsămînt de serviciu de numerar) şi suma curentă de mijloace băneşti înregistrată în MCC;
furnizor (distribuitor exclusiv) – solicitantul care, în modul stabilit, a obţinut aprobarea unui model concret de
MCC;
centru de asistenţă tehnică pentru MCC (în continuare – centru de asistenţă tehnică) – persoană juridică sau
întreprindere individuală (întreprinzător individual) care a obţinut, în modul stabilit, dreptul de a practica activităţi
de instalare, reparaţie şi deservire tehnică a MCC;
sigilarea MCC - procedura de aplicare a sigiliului furnizorului şi/sau sigiliului fiscal pe anumite elemente ale
MCC, inclusiv pe carcasă (avînd rol de protecţie contra acţiunilor exterioare neautorizate).
II. OBLIGATIVITATEA APLICĂRII MCC
4. La efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru tranzacţiile comerciale cu consumatorii, contribuabilii
sînt obligaţi să utilizeze MCC.
Această obligativitate se extinde asupra tuturor subdiviziunilor (filială, reprezentanţă, oficiu, secţie, magazin,
depozit, unitate comercială, unitate de prestări servicii (inclusiv unitate de transport-taxi) etc.) în care
134
contribuabilul primeşte plăţile pentru tranzacţiile comerciale (consumatorul achită plata).
4
1
. Maşinile de casă şi control se instalează în fiecare din locurile special destinate (loc de lucru al casierului,
operatorului-casier, vînzătorului, prestatorului etc.), amenajate pentru primirea şi păstrarea temporară a
mijloacelor băneşti, conform normelor în vigoare.
5. Dacă în cadrul decontărilor băneşti în numerar contribuabilul acceptă, în modul stabilit, cardurile bancare în
calitate de instrument de plată fără numerar sau alt mod de plată, decontările respective se efectuează de asemenea
prin intermediul MCC.
6. Se permite efectuarea decontărilor băneşti în numerar fără aplicarea MCC la desfăşurarea activităţilor
stipulate în anexa la prezentul Regulament.
Bonul de plată, care se eliberează în cazurile prevăzute în prezentul Regulament, se consideră echivalentul
bonului de casă emis de MCC.
7. Eliberarea de către contribuabil a documentelor de tip aviz de plată în numerar, factură, bon de comandă-
livrare, notă de plată etc. nu-l scuteşte pe acesta de obligaţia de a utiliza MCC.
III. OBLIGAŢIUNILE UTILIZATORILOR
8. Utilizatorii sînt obligaţi:
a) să-şi doteze subdiviziunile cu MCC de modele incluse în Registrul unic al maşinilor de casă şi control (în
continuare - Registrul unic);
b) să înregistreze/reînregistreze (să pună în evidenţă) MCC, în modul stabilit, la organul fiscal şi să primească
Registrul MCC şi Registrul asistenţă tehnică, care se restituie după legalizare, precum şi Cartela de înregistrare a
MCC perfectată în modul stabilit;
c) să ţină pentru fiecare MCC, pentru fiecare an de gestiune separat, un registru (Registrul MCC) şi să-l
legalizeze (consemneze) la organul fiscal în care este înregistrată (reînregistrată) MCC.
În Registrul MCC se înregistrează (înscrie) în ordinea cronologică de apariţie, conform raportului de închidere
zilnică, sumele de mijloace băneşti încasate.
Registrul MCC, care se deschide în anul în curs pentru anul de gestiune imediat următor, se legalizează
(anexînd concomitent pentru verificare Registrul MCC curent/precedent) la organul fiscal, care a înregistrat
(reînregistrat) MCC nu mai devreme de luna decembrie a anului în curs şi nu mai tîrziu de luna februarie a anului
următor.
Contribuabilul care îşi desfăşoară activitatea în regim continuu în timp de fiecare 24 ore emite la MCC două
rapoarte de închidere zilnică şi poate deschide pentru anul gestionar două registre (semestrul I şi II);
d) să încheie contracte de asistenţă tehnică pentru fiecare MCC cu centrele de asistenţă tehnică, care deţin
autorizaţia de competenţă tehnică respectivă şi au contracte de colaborare cu furnizorii MCC respectivi, să apeleze
la serviciile acestora, prezentînd Registrul de evidenţă a serviciilor de asistenţă tehnică pentru MCC (din
documentaţia tehnică de însoţire a MCC; în continuare - Registrul asistenţă tehnică) în care se consemnează
informaţii privind defecţiunea constatată, starea sigiliilor aplicate anterior, sigiliile furnizorului nou-aplicate etc.;
e) să utilizeze MCC în stare bună de funcţionare, care să fie sigilate de către organul fiscal în modul stabilit.
MCC se consideră în stare bună de funcţionare dacă sînt îndeplinite următoarele cerinţe:
modelul MCC este inclus în Registrul unic;
regimul fiscal este lansat;
asigură emiterea bonurilor de casă, benzilor de control, rapoartelor de închidere zilnică, rapoartelor periodice
etc.;
suportul de hîrtie pe care se tipăresc documentele, precum şi modul de imprimare asigură vizibilitatea şi
lizibilitatea lor pe perioada de păstrare;
imprimă pe documente data calendaristică curentă şi timpul cu deviere maximă de 15 minute de la timpul real;
sigiliile furnizorului MCC sînt aplicate în locurile stabilite, valide, nedeteriorate şi elementele de identificare
ale sigiliilor corespund celor consemnate în Registrul asistenţă tehnică;
numărul de fabricaţie din cartea tehnică corespunde celui de pe placa de marcaj a MCC.
MCC se consideră sigilată de către organul fiscal în modul stabilit dacă sigiliile (sigiliul) organului fiscal sînt
aplicate în locurile stabilite, valide, nedeteriorate şi elementele de identificare ale sigiliilor corespund celor
consemnate de către organul fiscal în Registrul asistenţă tehnică.
Dacă cel puţin una dintre cerinţele enumerate nu este îndeplinită, se consideră că MCC nu este sigilată de către
organul fiscal, deci MCC este nesigilată.
MCC care se utilizează cu încălcarea a cel puţin uneia dintre cerinţele sus-enumerate se consideră defectată;
f) să înmîneze consumatorului bonul de casă emis de MCC pentru tranzacţia comercială efectuată, care trebuie
să corespundă sumei real achitate, iar la cererea consumatorului - să completeze şi să elibereze factura de
expediţie sau alt formular tipizat prevăzut de actele normative în vigoare;
g) în toate cazurile cînd utilizarea MCC este temporar imposibilă (din cauza defectării, deconectării reţelei
electrice etc.), să întrerupă activitatea sau să reorganizeze lucrul în continuare, eliberînd consumatorilor bonuri de
plată.
În astfel de cazuri, durata utilizării bonurilor de plată se reglementează prin deciziile Comisiei
133
interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control.
În Registrul MCC se consemnează data, ora şi cauza care a determinat întreruperea aplicării acesteia.
Expedierea la reparaţie a MCC defectate, precum şi primirea acesteia de la reparaţie, se efectuează prin
intermediul organului fiscal la care este ţinută în evidenţă;
h) să afişeze la vedere anunţuri despre obligativitatea prezenţei bonurilor de casă la examinarea reclamaţiilor
consumatorilor şi cererea de a prelua şi păstra bonurile de casă. În cazul în care la tranzacţia comercială se
anexează şi alte documente probatoare, anunţurile vor face referire la acestea;
i) să exploateze maşinile de casă şi control conform Regulamentului cu privire la modul de exploatare a
maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală;
j) să asigure păstrarea documentaţiei de exploatare pe toată perioada de exploatare a MCC, iar a rapoartelor de
închidere zilnică (lipite în Registrul MCC) şi a benzilor de control - nu mai puţin de 5 ani de la momentul emiterii
acestora;
k) să scoată din evidenţă şi din exploatare, în modul stabilit, MCC de modelele excluse din Registrul unic;
l) să ofere colaboratorilor organelor abilitate cu funcţii de control, în limitele competenţelor acestora, acces
liber la MCC, la informaţia şi documentaţia de exploatare a lor.
IV. OBLIGAŢIUNILE CONSUMATORILOR
9. Consumatorul se obligă să prezinte, la examinarea reclamaţiei depuse de el, precum şi la cererea organelor
de control în cadrul controalelor efectuate de acestea, bonul de casă (echivalentul lui) înmînat la tranzacţia
comercială respectivă.
V. ÎNCĂLCĂRI ŞI RESPONSABILITĂŢI
10. Se consideră că tranzacţia comercială nu este înregistrată în MCC, deci decontările băneşti în numerar se
efectuează fără aplicarea MCC (se desfăşoară activitate fără utilizarea MCC), în următoarele cazuri:
a) nu se emite bonul de casă;
b) se emite bonul de casă de o valoare ce nu corespunde sumei real achitate;
c) nu se perfectează bonul de plată în cazurile prevăzute în prezentul Regulament;
d) se perfectează bonul de plată în cazurile prevăzute în prezentul Regulament de o valoare ce nu corespunde
sumei real achitate;
e) la verificare se depistează existenţa unei sume de mijloace băneşti excedente, care nu poate fi justificată prin
datele înscrise în documentele emise de MCC.
10
1
. Apelarea la serviciile de asistenţă tehnică acordate de persoanele juridice sau fizice care nu deţin
autorizaţia de competenţă tehnică pentru modelul MCC respectiv, precum şi returnarea MCC de la reparaţie fără
înscrisul centrului de asistenţă tehnică (distribuitorului exclusiv) autorizat se califică drept încălcări ale regulilor
de exploatare a MCC.
10
2
. Înlocuirea memoriei fiscale se efectuează în toate cazurile în care memoria fiscală a MCC s-a umplut
(este depăşită capacitatea de memorare) sau s-a defectat, precum şi în cazul în care contribuabilul solicită
înregistrarea unei MCC, scoase din evidenţă de la organul fiscal, procurate (arendate) de pe piaţa terţă (MCC a
fost anterior în exploatare).
Procedura de înlocuire o efectuează numai centrele de asistenţă tehnică care deţin autorizaţia de competenţă
tehnică pentru modelul MCC respectiv, precum şi distribuitorul exclusiv, în cazul în care deţine autorizaţia de
competenţă tehnică.
Notă:
Înainte de înlocuirea memoriei fiscale din motivul umplerii sau defectării, se efectuează citirea datelor din
memoria fiscală şi imprimarea acestora pe suport de hîrtie (banda de control/bonuri), care apoi se predă
utilizatorului MCC pentru transmitere organului fiscal. În Registrul asistenţă tehnică se consemnează obligatoriu
faptul înlocuirii memoriei fiscale şi, după caz, faptul că memoria fiscală nu poate fi citită.
10
3
. Neutilizarea MCC, utilizarea MCC defectate, nesigilate sau neînregistrate de către organul fiscal,
încălcarea regulilor de exploatare a MCC sau încălcarea drepturilor consumatorilor sînt pasibile de răspundere în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
VI. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
11. Activitatea furnizorilor MCC şi centrelor de asistenţă tehnică este reglementată prin Regulamentul cu
privire la Registrul unic al maşinilor de casă şi control, Regulamentul cu privire la modul de exploatare a
maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală şi alte decizii ale Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de
casă şi control.
12. Înregistrarea de către organele fiscale a MCC ale utilizatorilor, sigilarea, evidenţa şi controlul asupra
folosirii lor se reglementează prin Regulamentul cu privire la modul de înregistrare şi exercitare a controlului
asupra utilizării maşinilor de casă şi control, elaborat şi aprobat de Ministerul Finanţelor.
13. Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control, în caz de necesitate, poate stabili de sine
stătător elementele obligatorii ale bonului de casă sau ale rapoartelor emise de MCC şi durata valabilităţii
acestora, fără modificarea cerinţelor tehnice faţă de MCC.
136
Anexă
la Regulamentul cu privire la aplicarea
maşinilor de casă şi control pentru
efectuarea decontărilor în numerar
LISTA
genurilor de activitate al căror specific permite
efectuarea decontărilor băneşti în numerar fără
aplicarea maşinilor de casă şi control
1. Comercializarea către populaţie a produselor agricole crescute de agenţii economici pe terenurile proprii sau
arendate - în pieţe, iarmaroace şi alte locuri autorizate de organele administraţiei publice locale.
2. Comercializarea de către gospodăriile ţărăneşti (de fermier) a produselor agricole altor agenţi economici,
precum şi serviciile pentru agricultură prestate de acestea, cu eliberarea bonurilor de plată.
3. Comercializarea obiectelor de cult religios şi a literaturii religioase, ritualurile şi ceremoniile efectuate de
către organizaţiile religioase în locaşurile de cult.
4. Comercializarea ziarelor, revistelor, biletelor de loterie.
5. Serviciile prestate de transportul în comun urban în baza biletelor şi/sau abonamentelor de călătorie (la preţ
fix, executate în mod tipografic).
6. Serviciile veterinare, serviciile de reparare urgentă a spaţiului locativ, instalaţiilor inginereşti, mobilierului,
tehnicii de uz casnic, prestate de agenţii economici populaţiei deplasîndu-se la clientelă, cu eliberarea bonurilor de
plată.
7. Desfăşurarea activităţii farmaceutice în punctele medicale din localităţile rurale în care nu sînt farmacii, cu
eliberarea bonurilor de plată.
8. Activităţile desfăşurate de titularii patentelor pe baza patentei de întreprinzător.
9. Activităţile pentru care sistemele de evidenţă şi gestiune computerizată asigură emiterea facturilor fiscale pe
hîrtie specială cu însemne de protecţie, imprimînd seria şi numărul facturii fiscale din diapazonul atribuit de
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care îndeplinesc şi funcţia bonurilor de plată (achitare în numerar).
10. Activitatea instituţiilor financiare care se licenţiază şi se reglementează prin actele normative ale Băncii
Naţionale a Moldovei, cu excepţia operaţiunilor de schimb valutar către persoanele fizice.
11. Recepţionarea (colectarea) plăţilor fiscale obligatorii, precum şi a plăţilor nefiscale de către organele
fiscale şi/sau primării, cu eliberarea documentelor de evidenţă strictă ale Serviciului Fiscal de Stat.
12. Comerţul cu amănuntul efectuat de întreprinzătorii individuali (întreprinderile individuale), care nu au
angajaţi, nu sînt plătitori ai taxei pe valoarea adăugată şi anterior au activat în baza patentelor de întreprinzător, pe
parcursul a doi ani din momentul înregistrării de stat.
13. Prestarea serviciilor de către avocaţi.
14. Recepţionarea plăţilor pentru servicii prin intermediul ghişeelor bancare automate de autodeservire care
emit chitanţe de plată în numerar.
CU PRIVIRE LA NOMENCLATORUL AUTORIZAŢIILOR, PERMISIUNILOR ŞI
CERTIFICATELOR, ELIBERATE DE CĂTRE AUTORITĂŢILE ADMINISTRATIVE CENTRALE ŞI
ORGANELE SUBORDONATE ACESTORA PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE PENTRU
PRACTICAREA ACTIVITĂŢII ANTREPRENORIALE
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
Nr. 920 din 30 august 2005
(Monitorul Oficial, 23 septembrie 2005, nr.126-128, p. II, art. 1047)
Întru executarea prevederilor Legii nr.424-XV din 16 decembrie 2004 privind revizuirea şi optimizarea
cadrului normativ de reglementare a activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004,
nr.1-4, art.16) şi a hotărîrilor Guvernului nr.395 din 1 aprilie 2003 "Privind reglementarea controalelor"
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.62-66, art.413) şi nr.141 din 17 februarie 2004 "Despre
reforma reglementării de stat a activităţii antreprenoriale" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.35-
38, art.274), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Nomenclatorul autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor, eliberate de către autorităţile
137
administrative centrale şi organele subordonate acestora persoanelor fizice şi juridice pentru practicarea activităţii
antreprenoriale (se anexează).
2. Se stabileşte că plata pentru eliberarea autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor de către autorităţile
administrative centrale şi organele subordonate acestora persoanelor fizice şi juridice în vederea practicării
activităţii antreprenoriale se percepe doar în cazurile în care această plată este prevăzută de legislaţie. În toate
celelalte cazuri, autorizaţiile, permisiunile şi certificatele, în scopul menţionat, se eliberează gratuit.
3. Autorităţile administrative centrale, specificate în Nomenclator, şi organele subordonate acestora:
vor elibera autorizaţiile, permisiunile şi certificatele respective în termen de cel mult 10 zile lucrătoare din data
depunerii cererii şi a documentelor necesare de către solicitanţi, dacă în legile respective sau în acordurile şi
convenţiile internaţionale nu este prevăzut altfel;
în termen de două luni, vor aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta hotărîre şi, de comun acord
cu Ministerul Economiei şi Comerţului, vor întocmi listele exhaustive ale documentelor suplimentare necesare
obţinerii de către solicitanţi a autorizaţiei, permisiunii şi certificatului, care urmează a fi publicate, în mod
obligatoriu, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
4. Prevederile hotărîrilor Guvernului şi ale actelor normative departamentale cu privire la eliberarea
autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor pentru practicarea activităţii antreprenoriale, precum şi tarifele pentru
eliberarea acestora, care nu sînt incluse în Nomenclator, se consideră caduce.
5. Nu se permite eliberarea autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor care nu sînt incluse în Nomenclator, cu
excepţia celor expres prevăzute de legislaţie.
Propunerile de modificare şi completare a Nomenclatorului pot fi înaintate Guvernului numai după
coordonarea lor cu Comisia de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător, consultînd Patronatele.
6. Întru executarea prevederilor art. 6, 7, 10 şi 20 alin.(1) din Legea nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la
principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, autorizaţiile, permisiunile şi certificatele, care nu
sînt stabilite expres în legi, se vor elibera de către autorităţile administraţiei publice centrale şi alte instituţii cu
funcţii de reglementare şi control numai pînă la data intrării în vigoare a legii menţionate. Această condiţie se
referă şi la actele de autorizare, care se eliberează cu plată, dacă mărimea plăţii nu este stabilită de lege.
7. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să se călăuzească de prevederile prezentei hotărîri.
8. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei şi Comerţului.
(Conform Hotărîrii Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007 după punctul 5 este introdus un punct nou, 6,
punctele 6 şi 7 devin, respectiv, punctele 7 şi 8).
PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV
Contrasemnează:
Ministrul economiei şi comerţului Valeriu Lazăr
Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului
nr. 920 din 30 august 2005
(în redacţia Hotărîrilor Guvernului
Nr.758 din 4 iulie 2006;
Nr.85 din 26 ianuarie 2007;
Nr.480 din 28 aprilie 2007;
Nr.888 din 6 august 2007)
Nomenclatorul
autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor eliberate
de către autorităţile administrative centrale şi organele
subordonate acestora persoanelor juridice şi fizice pentru
practicarea activităţii antreprenoriale
Nr.
d/o
Denumirea autorizaţiei,
permisiunii sau certificatului
Termenul de
valabilitate
Cuantumul
plăţii pentru
documentul
eliberat
Actul legislativ
care stabileşte
eliberarea
documentului
cu plată
1 2 3 4 5
I. Ministerul Industriei şi Infrastructurii
138
Inspectoratul Energetic de Stat
1. Certificat de înregistrare a
Laboratorului de măsurări şi
încercări în instalaţiile electrice
3 ani Fără plată
2. Autorizaţie pentru obţinerea
calităţii de electrician autorizat
2 ani Fără plată
3. Talon de autorizare pentru
responsabilii de gospodăria
electrică a agenţilor economici şi
locţiitorii lor
Un an Fără plată
4. Avize cu rezultatele examinării
proiectelor standardelor de stat şi
condiţiilor tehnice pentru fabricarea
utilajului electrotehnic
Fără termen Fără plată
5. Verificarea ordinară a cunoştinţelor
personalului de specialitate, cu
emiterea documentului de
autorizare
Un an Fără plată
II. Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor
1. Autorizaţie tehnică pentru
exploatarea transportului auto
specializat pe piaţa produselor
petroliere
Pe termenul de
valabilitate a licenţei
de activitate
200 lei Legea nr.461-XV din 30
iulie 2001 privind piaţa
produselor petroliere
2. Permis de activitate pe rută Pe termenul de
valabilitate a licenţei
de activitate
Fără plată
Agenţia Moldovei Trafic Auto Internaţional
3. Autorizaţia specială de transport
pentru deplasarea pe drumurile
publice cu greutăţi şi/sau gabarite
ce depăşesc limitele stabilite de
legislaţie
Pînă la 30 zile Conform anexei la
Titlul VII din Codul
Fiscal, aprobat prin
Legea nr.1163-XIII
din 24 aprilie 1997
Legea drumurilor nr.509-
XIII din 22 iunie 1995
4. Autorizaţii pentru transporturi
rutiere internaţionale
Un an 10 euro autorizaţiile
cu plata taxelor de
drum pentru
Ucraina, Belarus,
Ungaria
10 euro autorizaţiile
pentru Bulgaria
10 euro autorizaţiile
pentru produse uşor
alterabile pentru
Ucraina
15 euro autorizaţiile
fără plata taxelor de
drum pentru Belarus
şi Ucraina
15 euro autorizaţiile
de tranzit pentru
Austria (într-o
direcţie)
30 euro pentru toate
statele (exclusiv
Ucraina, Belorus,
Ungaria, Bulgaria) ţi
autorizaţiile
Republicii Moldova
Directiva conferinţei
Europene a miniştrilor
transporturilor";
139
pentru
transportatorii străini
care efectuează
curse bilaterale sau
tranzit pe teritoriul
Republicii Moldova.
În caz de autorizaţie
universală multiplă,
preţul de 30 euro se
stabileşte pentru o
cursă (tur şi retur)
50 euro autorizaţiile
eliberate de o ţară
terţă pentru toate
statele (pentru
transportatorii
autohtoni)
150 euro
autorizaţiile unitare
ale Republicii
Moldova pentru
transportatorii străini
care efectuează
transportarea
mărfurilor în/din
ţările terţe în/din
Republica Moldova
5. Autorizaţii multilaterale C.E.M.T.
(Conferinţa Europeană a Miniştrilor
Transporturilor)
EURO 1
EURO 2
EURO 3
Un an
1000 euro
800-1000 euro
700 euro
Directiva Conferinţei
Europene a Miniştrilor
Transporturilor
6. Carnet cu foi de parcurs
(INTERBUS)
Pentru o transportare
de călătorie
30 lei Acordul INTERBUS Legea
nr.246-XVI din 21
octombrie 2005
Întreprinderea de Stat "Registrul Naval"
7. Certificat de valabilitate pentru
navigaţie
Fără termen * Legea nr.599–XIV din 30
septembrie 1999 pentru
aprobarea Codului
navigaţiei maritime
comerciale
Hotărîrea Guvernului
nr.1608 din 30 decembrie
2003 "Cu privire la
recunoaşterea societăţilor
internaţionale de clasificare
a navelor"
8. Certificat de clasă:
- pentru navele de navigaţie
interioară care se exploatează pe
căile navigabile interioare ale
Republicii Moldova;
- pentru navele de navigaţie mixtă
de tip rîu-mare vîrsta cărora este
mai mare de 30 ani
5 ani
(cu confirmarea
anuală)
2 ani (cu
confirmarea anuală)
*
Legea nr.599–XIV din 30
septembrie 1999 pentru
aprobarea Codului
navigaţiei maritime
comerciale. Hotărîrea
Guvernului nr.1608 din 30
decembrie 2003 "Cu privire
la recunoaşterea societăţilor
internaţionale de clasificare
a navelor"
9. Certificat de navigabilitate Un an * Legea nr.599–XIV din 30
140
septembrie 1999 pentru
aprobarea Codului
navigaţiei maritime
comerciale.
Hotărîrea Guvernului
nr.1608 din 30 decembrie
2003 "Cu privire la
recunoaşterea societăţilor
internaţionale de clasificare
a navelor"
10. Certificat de tonaj al navei de
navigaţie internă:
la navele nou-construite
la celelalte nave
15 ani (cu
prelungirea
ulterioară pe 10 ani)
10 ani (cu
prelungirea
ulterioară pe 10 ani)
*
Legea nr.599–XIV din 30
septembrie 1999 pentru
aprobarea Codului
navigaţiei maritime
comerciale
Hotărîrea Parlamentului
nr.602-XIV din 30
septembrie 1999 "Privind
aderarea Republicii
Moldova la Convenţia cu
privire la măsurarea navelor
de navigaţie internă"
11. Certificat de siguranţă pentru nava
de pasageri
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
12. Certificat de siguranţă a
construcţiei pentru nava de mărfuri
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
13. Certificat de siguranţă a
echipamentului pentru nava de
mărfuri
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
14. Certificat de siguranţă radio pentru
nava de mărfuri
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
141
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
15. Certificat de siguranţă pentru nava
de mărfuri
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
16. Certificat de siguranţă pentru nava
de pasageri nucleară
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
17. Certificat de siguranţă pentru nava
de mărfuri nucleară
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
18. Certificat de scutire Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
19. Certificat de conformitate a navei
pentru transportul mărfurilor în
vrac
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
142
1988
20. Certificat de conformitate a navei
pentru transportul cerealelor în vrac
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
21. Certificat de conformitate a navei
pentru transportul produselor
chimice periculoase
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
22. Certificat privind conformi-tatea
navei prevederilor speciale pentru
transportarea mărfurilor periculoase
(Regu-la 54 capitolul II-2 al Amen-
damentelor la Convenţia
Internaţională SOLAS-74)
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
23. Certificat internaţional de bord
liber
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.599-XIV din 30
septembrie 1999 pentru
aprobarea Codului
navigaţiei maritime
comerciale al Republicii
Moldova Legea nr.187-XVI
din 28 iulie 2005 pentru
aderarea Republicii
Moldova la Convenţia
internaţională asupra liniilor
de încărcare, adoptată la
Londra la 5 aprilie 1966, şi
la Protocolul la ea (LL 66),
adoptat la Londra la 11
noiembrie 1988
24. Certificat internaţional de tonaj Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.599-XIV din 30
septembrie 1999 pentru
aprobarea Codului
navigaţiei maritime
comerciale al Republicii
Moldova
Legea nr.188-XVI din 28
iulie 2005 cu privire la
aderarea Republicii
Moldova la Convenţia
internaţională asupra
143
măsurii tonajului navelor
(TONNAGE 69), adoptată
la Londra la 23 iunie 1969
25. Certificat internaţional privind
prevenirea poluării cu petrol
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.189-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
pentru prevenirea poluării
de către nave, adoptată la
Londra la 2 noiembrie 1973,
şi la Protocolul la ea
(MARPOL 73/78), adoptat
la Londra la 17 februarie
1978
26. Certificat internaţional privind
prevenirea poluării la transportarea
substanţelor nocive lichide în vrac
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.189-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
pentru prevenirea poluării
de către nave, adoptată la
Londra la 2 noiembrie 1973,
şi la Protocolul la ea
(MARPOL 73/78), adoptat
la Londra la 17 februarie
1978
27. Certificat internaţional privind
prevenirea poluării cu ape
reziduale/de canalizare
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.189-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
pentru prevenirea poluării
de către nave, adoptată la
Londra la 2 noiembrie 1973,
şi la Protocolul la ea
(MARPOL 73/78), adoptat
la Londra la 17 februarie
1978
28. Certificat internaţional privind
prevenirea poluării atmosferei
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.189-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
pentru prevenirea poluării
de către nave, adoptată la
Londra la 2 noiembrie 1973,
şi la Protocolul la ea
(MARPOL 73/78), adoptat
la Londra la 17 februarie
1978
29. Certificat privind conformitatea
echipamentului prevederilor anexei
V la Convenţia internaţională
MARPOL 73/78 (prevenirea
poluării cu gunoi/deşeuri
menagere)
Pe termenul
valabilităţii
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
* Legea nr.189-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
pentru prevenirea poluării
de către nave, adoptată la
Londra la 2 noiembrie 1973,
şi la Protocolul la ea
(MARPOL 73/78), adoptat
la Londra la 17 februarie
1978
30. Certificat de siguranţă a tipului
construcţiei pentru cargocontainer
Pe termenul
valabilităţii
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
144
certificatului de
clasă (cu
confirmarea anuală)
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
31. Certificat de conformitate a
regimului de securitate a
organizaţiei/companiei navale
prevederilor Codului internaţional
privind managementul securităţii
(Codul IMS)
5 ani
(cu confirmarea
anuală)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
32. Certificat provizoriu de
conformitate a regimului de
securitate a organizaţiei/ companiei
navale prevederilor Codului
internaţional privind managementul
securităţii (Codul IMS)
6 luni * Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
33. Certificat privind managementul
securităţii navei (Codul IMS)
5 ani
(cu reconfirmarea
intermediară
o data în 2 ani şi 6
luni)
* Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
34. Certificat provizoriu privind
managementul securităţii navei
(Codul IMS)
6 luni * Legea nr.185-XVI din 28
iulie 2005 pentru aderarea
Republicii Moldova la
Convenţia internaţională
privind ocrotirea vieţii
umane pe mare, adoptată la
Londra la 1 noiembrie 1974,
şi la Protocolul la ea
(SOLAS 74), adoptat la
Londra la 11 noiembrie
1988
35. Certificat privind rezultatele
expertizei de securitate a navei
Fără termen * Hotărîrea Guvernului nr.955
din 18 august 2006 "Cu
privire la implementarea
Codului internaţional pentru
securitatea navei şi a
facilităţii portuare (ISPS
Code) şi a Rezoluţiei
143
Organizaţiei Maritime
Internaţionale A.959 (23)
Forma Registrului de
înregistrare continuă a
istoriei navei şi îndrumarul
de ţinere a acestuia"
36 Certificat de recunoaştere 2 ani * Dispoziţiile tehnice aplicate
pentru navele de navigaţie
internă (CEE ONU
TRANS/SC 3/104)
Instituţia publică "Căpitănia portului Giurgiuleşti"
37. Act privind examinarea planificată
a navelor înainte de darea lor în
exploatare
Anual Fără plată
38. Act privind examinarea planificată
a navelor în timpul sezonului de
navigaţie
Anual Fără plată
39. Act privind examinarea planificată
înainte de staţionare pe timp de
iarnă (conservare)
Anual Fără plată
40. Brevetarea efectivului de comandă
(Examinarea efectivului de
comandă, perfectarea şi eliberarea
brevetelor, eliberarea taloanelor de
control, verificarea complexă a
cunoştinţelor)
5 ani 200 lei
41. Certificat de navigaţie sub
pavilionul de Stat al Republicii
Moldova:
pentru navele de navigaţie
interioară care se exploatează pe
căile navigabile interioare ale
Republicii Moldova;
pentru navele de navigaţie
interioară care se exploatează pe
căile navigabile internaţionale,
precum şi pentru navele de
navigaţie mixtă de tip rîu-mare şi
nave maritime
Fără termen
Un an
*
Legea nr.599–XIV din 30
septembrie 1999 pentru
aprobarea Codului
navigaţiei maritime
comerciale al Republicii
Moldova
Convenţiile internaţionale
SOLAS-74,
LL-66, TONNAGE 1969,
MARPOL 73./78, STCW-
1978, STCW-Code, CLC 92
42. Certificat de proprietate asupra
navei:
pentru navele de navigaţie
interioară care se exploatează pe
căile navigabile interioare ale
Republicii Moldova;
pentru navele de navigaţie
interioară care se exploatează pe
căile navigabile internaţionale,
precum şi pentru navele de
navigaţie mixtă de tip rîu-mare şi
nave maritime
Fără termen
Un an
*
Legea nr.599–XIV din 30
septembrie 1999 pentru
aprobarea Codului
navigaţiei maritime
comerciale al Republicii
Moldova
Convenţiile internaţionale
SOLAS-74,
LL-66, TONNAGE 1969,
MARPOL 73./78, STCW-
1978, STCW-Code, CLC 92
43. Certificatul echipajului minim
pentru siguranţa navigaţiei
Un an Fără plată Rezoluţia IMO A.481(12)
44. Confirmarea brevetelor Termenul este
valabil pînă la
expirarea confirmării
brevetului eliberat de
statul care l-a
1200 lei Convenţia IMO STSW 75
Regula I/2 şi I/10
146
eliberat, dar nu mai
mult de 5 ani
45. Registrul de evidenţă continuă a
istoriei navei
Fără termen de
valabilitate
Fără plată Rezoluţia IMO A.959(23);
Convenţia SOLAS Regula
XI-1/5.2
46. Certificatul internaţional interimar
de securitate a navei
6 luni 3000 lei Convenţia SOLAS Regula
XI-2 Codul ISPS
47. Certificatul internaţional de
securitate a navei
5 ani (cu
confirmarea
intermediară o dată
în 2 ani şi 6 luni)
10000 lei Convenţia SOLAS Regula
XI-2 Codul ISPS
III. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală
(în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.1183 din 20 octombrie 2008)
1. Aviz pentru importul seminţelor Pentru un singur lot
importat
Fără plată
2. Avizul sanitar-veterinar la
importul/exportul încărcăturilor
supuse controlului sanitar-veterinar
de stat
Pe un termen de 10
zile
Fără plată
3. Avizul sanitar-veterinar pentru
tranzitul de mărfuri supuse
controlului sanitar-veterinar de stat
Pe un termen de
8 zile
Fără plată
4. Autorizaţie sanitar-veterinară de
funcţionare
5 ani Fără plată
5. Certificatul de înregistrare a
produselor farmaceutice de uz
veterinar
5 ani Fără plată
(Inspectoratul de Stat pentru Seminţe -
Excluse prin Hotărîrea Guvernului Nr.1402 din 9 decembrie 2008)
6. Autorizaţie privind înfiinţarea
plantaţiei-mamă viticole (de
categorie biologică bază, certificate
şi standard)
Fără termen Fără plată
7. Autorizaţie privind înfiinţarea şcolii
de viţe (categoria bază, certificate,
standard)
Fără termen Fără plată
IV. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale
1. Autorizaţie pentru importul,
exportul sau reexportul substanţelor
care distrug stratul de ozon
90 zile Fără plată
2. Autorizaţie pentru pescuitul
industrial în bazinele piscicole
naturale
Un an Fără plată
3. Autorizaţie pentru colectarea
plantelor spontane, inclusiv
medicinale naturale
Un an Fără plată
4. Autorizaţie pentru dobîndirea
animalelor care nu constituie
obiecte ale vînatului şi pescuitului
(melci, broaşte, şopîrle, şerpi)
Pentru perioada de
dobîndire /colectare,
indicată în
autorizaţie
Fără plată
5. Autorizaţie de gestionare a
deşeurilor
5 ani Fără plată
6. Autorizaţie pentru tăierile în fondul
forestier şi vegetaţia forestieră din
În funcţie de timpul
necesar pentru
Fără plată
147
afara fondului forestier valorificarea
volumului aprobat
7. Acord de mediu pentru import de
plante sau animale din flora şi
fauna sălbatică
Pentru o singură
tranzacţie
Fără plată
8. Acord de mediu pentru export de
plante sau animale din flora sau
fauna sălbatică
Pentru o singură
tranzacţie
** Convenţia
Internaţională /Legea
regnului animal nr.439-XIII
din 27 aprilie1995
9. Permis/certificat CITES (Convenţia
privind comerţul internaţional cu
specii sălbatice de faună şi floră pe
cale de dispariţie CITES)
6 luni /un an ** Convenţia
Internaţională /Legea
regnului animal nr.439-XIII
din 27 aprilie1995
I nspectoratul Ecologic de Stat cu subdiviziunile lui
10. Notificare la transportarea
transfrontieră a deşeurilor
Un an Fără plată
11. Autorizaţie pentru emisia
poluanţilor în atmosferă de la
sursele fixe de poluare
3 ani Fără plată
12. Autorizaţie pentru tăierile în fondul
forestier şi vegetaţia forestieră din
afara fondului forestier
În funcţie de timpul
necesar pentru
valorificarea
volumului
aprobat
Fără plată
13. Declaraţie ecologică pentru
importul în ţară al mărfurilor şi
produselor care în procesul
utilizării cauzează poluarea
mediului
Pentru o singură
tranzacţie
Fără plată
Serviciul Piscicol
14. Autorizaţie de valorificare piscicolă
a bazinelor artificiale
3 ani Fără plată
15. Permis de pescuit
industrial/comercial
Un an Fără plată
V. Ministerul Economiei şi Comerţului
1. Autorizaţie de activitate a
magazinului "duty-free"
5 ani 27 mii de lei pentru
fiecare magazin
"duty-free" şi 10 mii
de lei pentru
comercializarea
mărfurilor la bordul
navelor aeriene
(anual)
Codul vamal nr.1149-XIV
din 20 iulie 2000
2. Autorizaţie de export al mărfurilor
strategice
1 an Fără plată
3. Autorizaţie de reexport al
mărfurilor strategice
1 an Fără plată
4. Autorizaţie de import al mărfurilor
strategice
1 an Fără plată
5. Autorizaţie de tranzit al mărfurilor
strategice
1 an Fără plată
6. Certificat internaţional de import al
mărfurilor strategice
1 an Fără plată
7. Certificat de verificare a livrării
mărfurilor strategice
1 an Fără plată
148
8. Certificat al utilizatorului final Fără termen Fără plată
9.-
12.
(Excluse prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007)
VI. Ministerul Finanţelor
1. Certificat de calificare al
auditorului independent (pentru
genurile: auditul agenţilor
economici (auditul general) şi
auditul companiilor de asigurare)
5 ani Fără plată
2. Certificat de rezidenţă, în
conformitate cu Convenţia
(Acordul) pentru evitarea dublei
impuneri
Un an Fără plată
3. Certificat privind atestarea
impozitului pe venit achitat în
Republica Moldova, conform
Convenţiei (Acordului) pentru
evitarea dublei impunerii
La data eliberării Fără plată
Inspectoratele fiscale teritoriale
4. Certificat despre lipsa sau existenţa
restanţelor la bugetul public
naţional
La data eliberării Fără plată
5. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007)
Serviciul Supravegherii de Stat a Activităţii
Asociaţiilor de Economii şi Î mprumut ale Cetăţenelor
6. Certificat de atestare a specialiştilor Fără termen Fără plată
I nspectoratul de Stat Pentru Supravegherea Asigurărilor
şi Fondurilor Nestatale de Pensii
7. Aviz pentru înregistrarea de stat a
organizaţiei de asigurare
La data eliberării Fără plată
VII. Ministerul Sănătăţii
I nstitutul Naţional de Farmacie
1. Autorizaţie pentru importul
medicamentelor
Un an Fără plată
2. Certificat de înregistrare a
medicamentelor
5 ani Conform anexei la
Hotărîrea
Guvernului nr.1135
din 18 septembrie
2003
Legea nr.1456-XIV din 28
mai 1993cu privire la
activitatea farmaceutică
3. Autorizaţie de fabricaţie a
medicamentelor
Fără termen Fără plată
4. Certificat GMP (Reguli de bună
practică de fabricaţie)
Un an Fără plată
5. Certificat de calitate (pentru seria
conformă de medicament)
Pentru perioada
valabilităţii
medicamentului
Fără plată
6. Registrul medicamentelor ale căror
distribuire se autorizează în baza
certificatelor de calitate ale
producătorului
Pentru perioada
valabilităţii
medicamentului
Fără plată
7. Registrul medicamentelor ale căror Pentru perioada Fără plată
149
distribuire se autorizează în baza
controlului organoleptic, al
ambalării şi marcării
valabilităţii
medicamentului
8. Buletin de analiză (pentru seria
neconformă sau falsificată de
medicament)
Pentru perioada
valabilităţii
medicamentului
Fără plată
Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat
9. Autorizaţie sanitară de funcţionare 5 ani Fără plată
10. Certificat igienic:
pentru producţia autohtonă
pentru producţia de import
3 ani
Un an sau conform
termenului de
valabilitate a
producţiei
Fără plată
Fără plată
Comitetul Permanent de Control asupra Drogurilor
11. Autorizaţie de activitate pentru
utilizarea obiectelor şi încăperilor
pentru prepararea, fabricarea,
vînzarea cu ridicata şi amănuntul,
distribuirea şi folosirea plantelor,
substanţelor şi preparatelor
narcotice, psihotrope şi
precursorilor acestora etc.
5 ani Fără plată
12. Autorizaţie de import/export al
substanţelor narcotice şi psihotrope
Un an Fără plată
Serviciul Resurse Umane
13. Certificat de calificare a medicilor
şi farmaciştilor
5 ani Fără plată
14. Certificat de calificare a lucrătorilor
medicali şi farmaceutici cu studii
medii
5 ani Fără plată
VIII. Ministerul Afacerilor Interne
1. Cazier judiciar eliberat pentru
practicarea activităţii de
antreprenoriat
La data eliberării Fără plată
2. Act de coordonare a schemelor de
transportare şi autorizare a
transportării încărcăturilor de mare
tonaj, cu gabarit depăşit, precum şi
a încărcăturilor periculoase
Un an Fără plată
Departamentul Situaţii Excepţionale
3. Autorizaţie de prevenire şi stingere
a incendiilor la exploatarea
construcţiilor, obiectivelor
3 ani Fără plată
4. Aviz pentru recepţia finală a
construcţiei
Fără termen Fără plată
5. Aviz de prevenire a incendiilor la
începerea lucrărilor de construcţie
3 ani Fără plată
6. Condiţii tehnice la proiectarea şi
construcţia obiectelor
La elaborarea
documentaţiei de
proiect, executarea
lucrărilor de
construcţie şi
Fără plată
130
funcţionare
IX. Ministerul Dezvoltării Informaţionale
Camera Î nregistrării de Stat
1. Înregistrarea de stat a întreprinderii
cu statut de persoană fizică, cu
eliberarea certificatului de modelul
stabilit, ce confirmă acest fapt,
precum şi înregistrarea
modificărilor la documentele de
constituire a acesteia
Nelimitat 54 lei Legea nr.1265-XIV din 5
octombrie 2000 cu privire la
înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi
organizaţiilor
2. Înregistrarea de stat a
întreprinderilor cu statut de
persoană juridică, a filialelor şi
reprezentanţelor acestora, inclusiv a
întreprinderilor cu investiţii străine,
cu eliberarea certificatului de
modelul stabilit, ce confirmă acest
fapt, precum şi înregistrarea
modificărilor la documentele de
constituire a acestora
Nelimitat 250 lei Legea nr.1265-XIV din 5
octombrie 2000 cu privire la
înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi
organizaţiilor
3. Înregistrarea instituţiilor financiare,
a organizaţiilor de asigurări,
filialelor şi reprezentanţelor, cu
eliberarea certificatului de modelul
stabilit, ce confirmă acest fapt
Nelimitat 900 lei Legea nr.1265-XIV din 5
octombrie 2000 cu privire la
înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi
organizaţiilor
4. Înregistrarea modificărilor la
documentele de constituire a
instituţiilor financiare şi
organizaţiilor de asigurări
Nelimitat 180 lei Legea nr.1265-XIV din 5
octombrie 2000 cu privire la
înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi
organizaţiilor
5. Înregistrarea modificărilor la
Registrul de Stat al datelor referitor
la schimbarea managerului-şef
Nelimitat 90 lei Legea nr.1265-XIV din 5
octombrie 2000 cu privire la
înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi
organizaţiilor
6. Duplicat al certificatului
înregistrării de stat a
întreprinderilor sau organizaţiilor
Nelimitat 180 lei Legea nr.1265-XIV din 5
octombrie 2000 cu privire la
înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi
organizaţiilor
I nspectoratul de Stat în Comunicaţii
7. Autorizaţie de import al
echipamentelor de telecomunicaţii
3 luni Fără plată
8. Autorizaţie de utilizare a
mijloacelor radioelectrice de emisie
Pînă la un an Fără plată
X. Ministerul Culturii şi Turismului
1. Brevet de turism pentru
următoarele categorii: A, B, C, D
Limitat, nelimitat Cat. A-850 lei
Cat. B-650 lei
Cat. C-450 lei
Cat. D-250 lei
Legea turismului nr.798-
XIV din 11 februarie 2000
2. Duplicat al brevetului de turism, în
caz de pierdere, deteriorare,
schimbare a numelui titularului de
brevet
Pînă la expirarea
termenului
brevetului
10% din suma
brevetului
Legea turismului nr.798-
XIV din 11 februarie 2000
3. Act de clasificare pentru structurile
de primire turistice cu funcţiuni de
3 ani 15 lei x număr stele
x număr locuri
Legea turismului nr.798-
XIV din 11 februarie 2000
131
cazare (pentru structurile cu
capacitatea mai mică
de 20 locuri se va
aplica – 20 locuri,
iar pentru cele cu
capacitatea mai mare
de 200 locuri se va
aplica – 200 locuri)
4. Act de clasificare pentru structurile
de primire turistice cu funcţiuni de
servire a mesei
3 ani 10 lei x număr stele
x număr locuri
(pentru structurile cu
capacitatea mai mică
de 20 locuri se va
aplica – 20 locuri,
iar pentru cele cu
capacitatea mai mare
de 200 locuri se va
aplica – 200 locuri)
Legea turismului nr.798-
XIV din 11 februarie 2000
5. Reconfirmarea anuală a actului de
clasificare
Un an 10 % din tariful
actului de clasificare
Legea turismului nr.798-
XIV din 11 februarie 2000
6. Act de clasificare pentru categoria
la care a fost declasificată structura
În caz de necesitate 50 % din tariful
actului de clasificare
Legea turismului nr.798-
XIV din 11 februarie 2000
7. Restituirea actului de clasificare, ca
urmare a înlăturării cauzelor ce au
servit drept temei pentru ridicarea
acestuia
În caz de necesitate 30 % din tariful
actului de clasificare
Legea turismului nr.798-
XIV din 11 februarie 2000
8. Act de clasificare, ca urmare a
schimbării titularului
În caz de necesitate 10 % din tariful
actului de clasificare
Legea turismului nr.798-
XIV din 11 februarie 2000
9. Duplicat al actului de clasificare în
caz de pierdere sau deteriorare a
originalului
În caz de necesitate 10 % din tariful
actului de clasificare
Legea turismului nr.798-
XIV din 11 februarie 2000
10. Anexă la actul de clasificare 3 ani 2% din tariful
actului de clasificare
Legea turismului nr.798-
XIV din 11 februarie 2000
XI. Agenţia pentru Dezvoltare Regională
Certificat cu privire la atestarea
tehnico-profesională a specialiştilor
cu activităţi în construcţii şi
legitimaţie eliberată în baza
certificatului
3 ani Fără plată
XII. Serviciul Vamal
1. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007)
2. Coordonarea eliberării autorizaţiei
de activitate a magazinului "duty-
free"
5 ani Fără plată
3. Autorizaţie de efectuare a
construcţiilor în zonele libere
De o singură dată Fără plată
4. Autorizaţie de nimicire a mărfurilor De o singură dată Fără plată
5. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007)
6. Autorizaţie pentru perfecţionare
activă a mărfurilor introduse pe
teritoriul Republicii Moldova din
zonele economice libere ale
Republicii Moldova
Separat pentru
fiecare declaraţie
vamală
200 euro Legea nr.156-XVI din 21
iulie 2005 pentru
modificarea şi completarea
anexei nr.2 la Legea
nr.1380-XIII din 20
noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal
7. Autorizaţie pentru: Separat pentru 10 euro Legea nr.156-XVI din 21
132
- perfecţionare activă a mărfurilor
introduse pe teritoriul Republicii
Moldova, cu excepţia celei
menţionate la punctul 6
fiecare contract iulie 2005 pentru
modificarea şi completarea
anexei nr.2 la Legea
nr.1380-XIII din 20
noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal
- perfecţionare pasivă separat pentru
fiecare contract
40 euro Legea nr.156-XVI din 21
iulie 2005 pentru
modificarea şi completarea
anexei nr.2 la Legea
nr.1380-XIII din 20
noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal
- transformare sub control vamal separat pentru
fiecare contract
100 euro Legea nr.156-XVI din 21
iulie 2005 pentru
modificarea şi completarea
anexei nr.2 la Legea
nr.1380-XIII din 20
noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal
8. Autorizaţie de antrepozit vamal De o singură dată 400 euro Legea nr.156-XVI din 21
iulie 2005 pentru
modificarea şi completarea
anexei nr.2 la Legea
nr.1380-XIII din 20
noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal
9. Autorizaţie pentru admitere
temporară, cu excepţia mărfurilor
prezentate la tîrguri şi expoziţii,
pentru măsuri culturale şi sportive
Separat pentru
fiecare contract
40 euro Legea nr.156-XVI din 21
iulie 2005 pentru
modificarea şi completarea
anexei nr.2 la Legea nr.
1380-XIII din 20 noiembrie
1997 cu privire la tariful
vamal
10. Autorizaţie pentru activitatea de
broker vamal
2 ani 200 euro Legea nr.156-XVI din 21
iulie 2005 pentru
modificarea şi completarea
anexei nr.2 la Legea
nr.1380-XIII din 20
noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal
11. Atestat de calificare al
specialistului în domeniul vămuirii
2 ani 100 euro Legea nr.156-XVI din 21
iulie 2005 pentru
modificarea şi completarea
anexei nr.2 la Legea
nr.1380-XIII din 20
noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal
12. Autorizaţie pentru activitatea de
transportator vamal
2 ani 200 euro Legea nr.156-XVI din 21
iulie 2005 pentru
modificarea şi completarea
anexei nr.2 la Legea
nr.1380-XIII din 20
noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal
13. Duplicat al atestatului de calificare
al specialistului în domeniul
vămuirii, al autorizaţiei pentru
activitatea de broker şi
De o singură dată 5 euro Legea nr.156-XVI din 21
iulie 2005 pentru
modificarea şi completarea
anexei nr.2 la Legea
133
transportator vamal nr.1380-XIII din 20
noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal
XIII. Serviciul Standardizare şi Metrologie
1. Autorizaţie tehnică pentru
exploatarea depozitelor de produse
petroliere şi staţiilor de alimentare
cu produse petroliere şi gaze
lichefiate
5 ani 200 lei Legea nr.461 din 30 iulie
2001 privind piaţa
produselor petroliere
2. Actul expertizei de stat a
proiectelor şi schemelor
tehnologice de efectuare a
lucrărilor legate de folosirea
subsolului
Pînă la finalizarea
lucrărilor respective
Fără plată
3. Actul perimetrului minier pentru
extragerea zăcămintelor minerale
utile solide şi pentru folosirea
subsolului în scopuri ce nu sînt
legate de extragerea substanţelor
minerale utile
10 ani sau pe
perioada exploatării
zăcămîntului
Fără plată
4. Autorizaţie de desemnare a
organismelor de evaluare a
conformităţii pentru activitate în
domeniul reglementat
În funcţie de
termenul de
valabilitate a
acreditării
Fără plată
5. Autorizaţii şi avize în domeniul
metrologiei
De la 3 pînă la 5 ani Fără plată
6. Certificat de aprobare de model al
mijlocului de măsurare,
materialului de referinţă
De la 3 pînă la 5 ani Fără plată
7. Certificat de recunoaştere a
aprobării de model al mijlocului de
măsurare, materialului de referinţă
Conform
documentului ţării
producătoare
Fără plată
8. Autorizaţie de competenţă tehnică
pentru instalarea, repararea,
deservirea tehnică a maşinilor de
casă şi control
De la 3 pînă la 5 ani Fără plată
9. Certificat sau proces-verbal de
atestare a specialiştilor în domeniile
de activitate a Serviciului
Standardizare şi Metrologie
De la 3 pînă la 5 ani Fără plată
XIV. Agenţia agroindustrială "Moldova-Vin"
I nspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producţiei Alcoolice
Aviz al expertizei tehnice privind
existenţa condiţiilor şi respectarea
parametrilor tehnologici la
fabricarea producţiei alcoolice
(întocmit în comun cu Camera de
Licenţiere)
Pe termenul de
valabilitate a licenţei
de activitate
Fără plată
XV. Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru
Certificat de calificare a
evaluatorului bunurilor imobile
5 ani 180 lei Legea nr.989-XV din 18
aprilie 2002 cu privire de
activitatea de evaluare
134
XVI. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
1. Certificat de calificare cu drept de a
activa în cadrul persoanei juridice
licenţiate în domeniul pieţei
valorilor mobiliare (PVM)
3 ani 180 lei Hotărîrea Parlamentului
nr.360-XVI din 30
noiembrie 2006 "Cu privire
la aprobarea bugetului
Comisiei Naţionale a
Valorilor Mobiliare pe anul
2007"
2. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007)
XVII. Inspectorat General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer
(în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.1402 din 9 decembrie 2008)
1. Certificat fitosanitar pentru
încărcăturile exportate supuse
carantinei fitosanitare, cu
efectuarea analizelor de laborator
(pentru fiecare unitate de
transport):
Pentru o singură
tranzacţie
Legea nr.506-XIII din
22.06.1995 cu privire la
carantina fitosanitară
1.1 partidă pînă la:
10 kg, buc., set, m
2
, m
3
16 kg, buc., set, m
2
, m
3
25 kg, buc., set, m
2
, m
3
50 kg, buc., set, m
2
, m
3
100 kg, buc., set, m
2
, m
3
250 kg, buc., set, m
2
, m
3
500 kg, buc., set, m
2
, m
3
1000 kg, buc., set, m
2
, m
3
1500 kg, buc., set, m
2
, m
3
3000 kg, buc., set, m
2
, m
3
5000 kg, buc., set, m
2
, m
3
10000 kg, buc., set, m
2
, m
3
20000 kg, buc., set, m
2
, m
3
40000 kg, buc., set, m
2
, m
3
70000 kg, buc., set, m
2
, m
3
partidă peste 70000 kg, buc., set,
m
2
, m
3
6
11
15
20
20
27
31
38
42
46
53
77
108
123
139
185
1.2. A unei partide de fructe şi legume
proaspete uşor alterabile:
partidă pînă la:
250 kg, buc., set, m
2
, m
3
500 kg, buc., set, m
2
, m
3
500 kg, buc., set, m
2
, m
3
1500 kg, buc., set, m
2
, m
3
3000 kg, buc., set, m
2
, m
3
5000 kg, buc., set, m
2
, m
3
10000 kg, buc., set, m
2
, m
3
20000 kg, buc., set, m
2
, m
3
40000 kg, buc., set, m
2
, m
3
70000 kg, buc., set, m
2
, m
3
partidă peste 70000 kg, buc., set,
m
2
, m
3
9
14
18
20
21
25
36
50
57
64
85
133
1.3. Ambalaj utilizat pentru
transportarea încărcăturilor
nesupuse carantinei fitosanitare
(lăzi, cutii, coşuri şi alt ambalaj),
pentru o unitate de transport:
transport auto
vagon
Pentru o singură
tranzacţie
34 lei
68 lei
Legea nr.506-XIII din 22
iunie 1995 cu privire la
carantina fitosanitară
2.
2.1.
Permis de import al încărcăturilor
supuse carantinei fitosanitare, cu
efectuarea analizelor de laborator:
Examinarea încărcăturilor, cu
efectuarea analizelor de laborator:
ale materialului săditor şi semincer:
partidă pînă la:
100 kg, (buc)
500 kg, (buc)
900 kg, (buc)
partidă peste 900 kg, (buc.) şi
pentru fiecare 1000 kg, (buc.);
- ale încărcăturilor de produse
alimentare, încărcăturilor furajere şi
altor încărcături:
1000 kg (buc.) 100 m
2
, 1 m
3
,
1 set;
inclusiv cereale alimentare
1000 kg (buc.) 100 m
2
, 1 m
3
,
1 set;
ale ambalajului utilizat pentru
transportarea încărcăturilor
nesupuse carantinei fitosanitare
(lăzi, cutii, coşuri şi alt ambalaj),
pentru o unitate de transport:
în vagon
în autocamion
în microautobuz
în autobuz (reutilat pentru
încărcături)
în autocamion cu remorcă
Pentru o singură
tranzacţie
2
4
5
5
7
4
74
37
14
29
51
Legea nr.506-XIII din
22.06.1995 cu privire la
carantina fitosanitară
2.2. Permis de import, cu examinarea
secundară a încărcăturilor:
Partidă pînă la:
10000 kg, 10000 buc., 1000 m
2
, 10
m
3
25000 kg, 25000 buc., 2500 m
2
, 25
m
3
50000 kg, 50000 buc., 5000 m
2
, 50
m
3
100000 kg, 100000 buc., 10000
m
2
, 100 m
3
200000 kg, 200000 buc., 20000
m
2
, 200 m
3
partidă peste: 200000 kg, 200000
Pentru o singură
tranzacţie
94
169
284
483
688
688 lei plus 2,30 lei
136
buc., 20000 m
2
, 200 m
3 pentru fiecare t,
1000 buc., 100 m
2
,
1 m
3
3. Permis de tranzit, cu efectuarea
analizelor de laborator şi
determinarea (examinarea) stării
fitosanitare a încărcăturilor
tranzitate, supuse carantinei
fitosanitare:
partidă pînă la:
10000 kg, 10000 buc., 1000 m
2
, 10
m
3
25000 kg, 25000 buc., 2500 m
2
, 25
m
3
50000 kg, 50000 buc., 5000 m
2
, 50
m
3
100000 kg, 100000 buc., 10000
m
2
, 100 m
3
200000 kg, 200000 buc., 20000
m
2
, 200 m
3
partidă peste:
200000 kg, 200000 buc., 20000
m
2
, 200 m
3
Pentru o singură
tranzacţie
56
103
168
293
419
419 lei plus
1,40 lei pentru
fiecare
t, 1000 buc,
100 m
2
, 1 m
3
Legea nr.506-XIII din
22.06.1995 cu privire la
carantina fitosanitară
XVIII. Serviciul de Informaţii şi Securitate
1. Certificat de înregistrare a centrului
de certificare a cheilor publice
Fără termen Fără plată
2. Act privind condiţiile tehnice
pentru lucrările de amenajare şi
transferare a reţelelor de
telecomunicaţii guvernamentale
De o singură dată Fără plată
3. Autorizaţie pentru efectuarea
lucrărilor în zona de protecţie a
liniilor şi instalaţiilor de
telecomunicaţii guvernamentale
De o singură dată Fără plată
XIX. Consiliul Coordonator al Audiovizualului
(introdus prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007)
Autorizaţie de retransmisie 6 ani 2500 lei *** Hotărîrea Parlamentului
nr.433-XVI din 28
decembrie 2006 "Cu privire
la aprobarea statutului,
structurii organizatorice,
devizului de cheltuieli şi a
cuantumului retribuirii
lunare a membrilor şi
colaboratorilor Consiliului
Coordonator al
Audiovizualului" şi Legea
nr.451-XVdin 30 iulie 2001
privind licenţierea unor
genuri de activitate
137
Notă:
* Tariful se aplică în funcţie de caracteristicile tehnice principale ale navei şi vîrsta acesteia.
** Conform tarifelor stabilite în anexa nr.7 la Procedura de autorizare a activităţilor de export şi import ale
plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, a părţilor şi derivatelor acestora, precum şi a
importului/exportului sau reexportului speciilor de faună şi floră, reglementate de Convenţia privind comerţul
internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie CITES (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2002, nr.96-99, art.221).
*** Pentru solicitanţii înregistraţi cu cel mult un an înainte de data depunerii cererii de eliberare a autorizaţiei
de retransmisie, taxa de stat pentru eliberarea autorizaţiei de retransmisie constituie 50 la sută din taxa stabilită
conform art.18 alin.(2) din Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 (introdusă prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28
aprilie 2007).
CU PRIVIRE LA APROBAREA REGULILOR DE FUNCŢIONAREA A REŢELEI DE COMERŢ
AMBULANT ŞI A REGULILOR DE COMERŢ ÎN PIEŢILE DIN REPUBLICA MOLDOVA
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
Nr.517 din 18.09.96
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-73/581 din 07.11.1996
* * *
În scopul protecţiei consumatorilor şi îmbunătăţirii comerţului
interior, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Regulile de funcţionare a reţelei de comerţ ambulant (anexa nr. 1) şi Regulile de comerţ în pieţele din
Republica Moldova (anexa nr. 2).
2. Ministerul Economiei: în comun cu Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică va elabora
şi aproba, în modul stabilit, standardul Moldovei "Termeni şi noţiuni aplicate în sfera comerţului"; de comun acord
cu Departamentul Arhitecturii şi Construcţiilor va elabora şi aproba nomenclatorul tipurilor de magazine şi
întreprinderi
din alimentaţia publică accesibile tuturor.
[Pct.2 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
3. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în comun cu ministerele, departamentele şi alte organizaţii interesate, în
termen de două luni, va elabora şi prezenta Guvernului proiectul Regulilor cu privire la desfacerea către populaţie
a seminţelor, răsadului de legume şi flori, precum şi a puieţilor de pomi fructiferi şi pomuşoare, a butaşilor de
viţă-de-vie.
4. În termen de două luni, de la data publicării, administraţiile tuturor pieţelor vor elabopra şi vor coordona cu
Departamentul Standardizare şi Metrologie programele de înlocuire a mijloacelor de măsurare uzate fizic şi
moral cu mijloace de măsurare electronice moderne.
[Pct.4 introdus prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
Prim-Ministru
al Republicii Moldova Andrei SANGHELI
Anexă Nr.1
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 517
din 18 septembrie 1996
R E G U L I L E
de funcţionare a reţelei de comerţ ambulant
I. Dispoziţii generale
138
1. Regulile de funcţionare a reţelei de comerţ ambulant pe teritoriul Republicii Moldova (în continuare -
Regulile) reglementeazăcomerţul prin intermediul centrelor reţelei de comerţ cu amănuntul, desfăşurat de agenţii
activităţii comerciale, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică.
2. La reţeaua de comerţ ambulant se referă o parte a reţelei comerciale cu amănuntul constituită din chioşcuri,
pavilioane, cafenele de vară, minicafenele, precum şi o parte din unităţile comerciale nestaţionare (tarabe,
coşuri) şi puncte comerciale ambulante (cărucioare, cisterne, autoremorci, automagazine etc.), denumite în
continuare "întreprinderi de comerţ ambulant".
3. Prin reţeua de comerţ ambulant se efectuează desfacerea mărfurilor alimentare şi nealimentare din
sortimentul simplu, producţiei tipografice (cărţi, ziare, reviste), producţiei întreprinderilor de alimentaţie publică
(produse de panificaţie, cofetărie şi de culinărie, tartine etc.), denumite în continuare "comerţ ambulant".
4. Organizarea comerţului ambulant în locurile neautorizate de organele administraţiei publice locale şi eschivarea
de la înregistrarea de stat, în modul stabilit, este calificată drept activitate comercială ilicită, asupra căreia prezentele
Reguli nu se extind. Persoanele care comit astfel de contravenţii sînt trase la răspundere administrativă în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
5. Agenţii activităţii comerciale, care desfăşoară comerţul ambulant, se călăuzesc de legislaţia în vigoare şi de
actele normative ce reglementează activitatea comercială pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi de
prezentele Reguli.
II. Modul de deschidere a unităţilor de comerţ ambulant
6. Amplasarea şi deschiderea reţelei de comerţ ambulant staţionar şi mobil se efectuează prin decizia organelor
administraţiei publice locale.
7. Agenţii activităţii comerciale desfăşoară comerţul ambulant în baza autorizaţiei pentru amplasarea obiectelor
comerţului ambulant într-un anumit loc, eliberată de către organele administraţiei publicelocale.
[Pct.7(8) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
8. Amplasarea reţelei de comerţ ambulant se efectuează, ţinîndu-se cont de zonele construcţiei locative, prevăzute
de Planul general al localităţii.
9. Se interzice comerţul ambulant în preajma edificiilor organelor puterii şi administraţiei publice, monumentelor
de cultură. În aceste locuri el poate fi organizat, prin decizii speciale ale organelor administraţiei publice
locale, numai în zilele de desfăşurare a acţiunilor festive. În preajma clădirilor de cult comerţul ambulant se
admite numai cu consimţămîntul în scris al slujitorului lăcaşului sfînt sau al comunităţii bisericeşti.
10. Autorizaţia pentru amplasarea unităţilor de comerţ ambulant pe teritoriul întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor se coordonează suplimentar cu administraţia acestora.
11. Originalul autorizaţiei de amplasare a unităţii comerciale se păstrează la lucrătorii comerţului ambulant pe
parcursul întregii zile de lucru şi se prezintă la cererea organelor de control.
[Pct.11(12) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
III. Regimul de lucru
12. Regimul de lucru al unităţilor de comerţ ambulant îl stabileşte agentul activităţii comerciale de comun acord cu
organele administraţiei publice locale şi se fixează în autorizaţia de amplasare a unităţiicomerciale.
[Pct.12(13) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
IV. Tipurile principale de unităţi de comerţ ambulant şi cerinţele înaintate faţă de încăperile şi utilajele acestor obiecte
13. Taraba reprezintă o masă pliantă de 2 m.p. Este interzisă instalarea tarabei, fără suporturi pliante, direct pe
caldarîm, pămînt sau trotuar.
14. La chioşcuri se referă micile construcţii de tip închis, confecţionate din aluminiu (sau alt metal uşor) şi
sticlă (sau alt material) în conformitate cu proiectul aprobat de direcţia (secţia) de arhitectură a organelor
administraţiei publice locale, ale căror suprafaţă nu depăşeşte 12 m.p. Chioşcurile se instalează provizoriu, fără
fundament. Deplasarea chioşcurilor se efectuează, în caz de necesitate, la decizia organelor administraţiei publice
locale din contul proprietarilor.
15. La pavilioane se referă construcţiile din metal uşor şi sticlă (sau din alt material analogic), care se instalează
provizoriu şi nu sînt construcţii capitale, cu suprafaţa de peste 12 m.p.
16. La cafeneaua de vară, minicafenea se referă construcţiile de tip închis, semiînchis, amenajate în baza
chioşcurilor, pavilioanelor cu terase şi mobilă (mese, scaune) pentru servirea consumatorilor, cu cuplarea
obligatorie a acestor obiecte la apeduct şi reţeaua de canalizare.
139
17. La întreprinderile de comerţ ambulant staţionare, precum şi în unităţile de comerţ cu transportarea mărfii la
destinaţie se afişează informaţia, sub formă de firmă sau inscripţie, executată în limba de stat, cu indicarea
denumirii proprietarului, regimului de lucru, numelui şi prenumelui vînzătorului.
18. Fiecare unitate de comerţ ambulant trebuie să fie asigurată cu inventarul şi utilajele respective, iar unităţile
comerţului ambulant staţionare (chioşcuri, pavilioane, cafenele de vară, minicafenele, amenajate în baza
chioşcurilor, pavilioanelor) urmează să comercializeze mărfurile cu aplicarea aparatelor de casă şi control cu memorie
fiscală; cele ce vînd produse perisabile - şi cu instalaţii frigorifice. Cîntarele trebuie să fie în stare bună,
verificate, marcate şi instalate la un loc accesibil pentru cumpărători.
[Pct.18(19) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
V. Comercializarea mărfurilor
19. Vînzătorii sînt obligaţi să dispună de documentele de însoţire pentru mărfurile ce urmează a fi comercializate
(scrisori de trăsură, facturi, ordine de încasare, dispoziţii de plată, contracte, certificate de conformitate, iar pentru
produsele de import şi certificate igienice), în care se indică datele de identitate a furnizorului (vînzătorului),
cantitatea mărfurilor intrate, preţul şi suma totală şi să le prezinte la prima cerere a organelor de control. Se interzice
recepţionarea şi desfacerea mărfurilor fără documentele respective de însoţire, care să confirme originea şi calitatea
lor.
20. Mărfurile recepţionate spre vînzare, se expun în sortimentul deplin. La întreprinderile de comerţ ambulant
mostrele tuturor mărfurilor aflate în vînzare trebuie să fie dotate cu etichete, în care se indică denumirea, preţul şi
vizate pe revers de persoana cu funcţii de răspundere şi ştampila întreprinderii. Vînzătorul nu are dreptul să vizeze
de sine stătător etichetele, cu excepţia cazurilor cînd el este proprietarul unităţii de comerţ ambulant.
21. Sortimentul mărfurilor alimentare puse în vînzare se coordonează, în modul stabilit, cu centrele teritoriale
de igienă şi epidemiologie.
22. În documentele de însoţire a produselor perisabile şi excesiv perisabile, în afară de cele menţionate în punctul
20 al prezentelor Reguli, se mai fixează data şi ora fabricării acestora, temperatura de păstrare, termenul -limită de
comercializare.
23. Răspunderea pentru desfacerea mărfurilor de calitate proastă sau falsificate o poartă agentul activităţii
comerciale care efectuează comerţul ambulant.
24. Se interzice comercializarea prin reţeaua de comerţ ambulant: a cărnii, mezelurilor, peştelui, ouălor şi mierii de
albine fără certificat veterinar, eliberat de către organele veterinare teritoriale de stat cu un termen de trei zile;
a produselor alimentare perisabile şi excesiv perisabile (produselor alimentare pentru copii), dacă lipsesc
condiţiile respective de comercializare; a băuturilor alcoolice (cu excepţia cafenelelor de vară,
minicafenelelor şi pavilioanelor, care dispun de săli comerciale şi în care se admite consumul la pahar a vinului,
coniacului, şampaniei,
lichiorului, balsamului, aperitivului, precum şi a pavilioanelor şi chioşcurilor cu utilizarea în modul stabilit a
aparatelor de casă şi control cu memorie fiscală); a metalelor şi pietrelor preţioase, bijuteriilor şi altor articole
din metale preţioase, a bijuteriilor şi articolelor spoite cu metale preţioase; a armelor de foc şi muniţiilor pentru ele,
petardelor, artificiilor, rachetelor luminoase, precum şi a armelor albe; a armelor şi balonaşelor cu gaze
neuroparalizante;
a echipamentului militar, ţesăturilor de uniformă şi altor mărfuri din sortimentul militar, uniformei, lenjeriei cu
marca întreprinderilor cu diverse forme de proprietate; a tehnicii medicale, substanţelor bacteriologice,
psihotrope, drogurilor cu efect puternic şi toxice, preparatelor medicale fără licenţa respectivă; a altor mărfuri
interzise pentru comercializarea liberă de către legislaţia în vigoare şi prin deciziile organelor administraţiei publice
locale.
[Pct.24(25) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
25. La comercializarea mărfurilor nealimentare de uz personal (îmbrăcăminte, încălţăminte, articole de tricotaj
etc.) urmeasă să fie create condiţii pentru probarea lor, iar a articolelor tehnice complexe etc., care necesită
verificarea capacităţii lor de funcţionare - condiţii pentru efectuarea ei. În cazul în care lipsesc condiţiile
necesare pentru comercializarea acestor grupuri de mărfuri, comercializarea lor în unităţile de comerţ
ambulant se interzice.
Se interzice comercializarea concomitentă a mărfurilor alimentare neambalate şi mărfurilor nealimentare sau
ambalate în material neautorizate în acest scop de Ministerul Sănătăţii.
160
26. În cazul desfacerii mărfurilor nealimentare prin reţeaua de comerţ ambulant, vînzătorul este obligat să
înmîneze cumpărătorului un bon sau un alt document, care să confirme faptul procurării mărfii şi să servească drept
temei pentru preschimbarea ei în conformitate cu legislaţia privind protecţia consumatorilor.
VI. Normele sanitare
27. Amplasarea şi funcţionarea reţelei de comerţ ambulant se admite numai cu avizul centrelor teritoriale de igienă şi
epidemiologie şi în baza autorizaţiilor sanitare pentru atare activitate.
28. Unităţile de comerţ ambulant care comercializează produse alimentare trebuie să fie amplasate la o distanţă
de cel puţin 25 m de latrinele cu canalizare, lăzile de gunoi şi de cel puţin 50 m - de latrinele fără canalizare,
cloace.
29. Vînzătorul reţelei de comerţ ambulant care comercializează mărfuri alimentare trebuie să aibă cu sine şi să
prezinte, la cerere, reprezentanţilor organelor de control cartela medicală personală, iar cel din unităţile de comerţ
ambulant staţionare - şi registrul sanitar.
30. În cazul desfacerii mărfurilor din coşuri, containere etc. se interzice amplasarea lor pe pămînt, iar pentru
aceste scopuri ele trebuie să fie prevăzute cu suporturi speciale.
31. Vînzătorul din reţeaua de comerţ ambulant este obligat să întreţină unitatea de comercializare a mărfurilor,
precum şi teritoriul aferent în curăţenie (în raza stabilită de organele administraţiei publice locale), să poarte
îmbrăcăminte sanitară curată, să nu admită păstrarea ambalajului sau produselor ambalate în apropierea unităţilor
de comerţ ambulant staţionare.
32. În cazul comercializării băuturilor nealcoolice, slab alcoolizate şi sucurilor pentru consumul la pahar,
spălarea paharelor, pocalelor trebuie să corespundă regulilor sanitare în vigoare. Dacă nu există condiţii pentru
spălarea paharelor, pocalelor comercializarea băuturilor nealcoolice, slab alcoolizate, sucurilor se admite numai în
pahare de o singură folosinţă. Se interzice categoric utilizarea repetată a veselei de o singură folosinţă.
33. Lucrătorii reţelei de comerţ ambulant poartă răspundere pentru încălcarea prezentelor Reguli, precum şi a
regulilor de bază ale comerţului cu amănuntul şi activităţii în sfera alimentaţiei publice pentru agenţii
antreprenoriatului din teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia în vigoare.
VII. Controlul asupra activităţii reţelei de comerţ ambulant
34. Controlul asupra respectării prezentelor Reguli îl exercită nemijlocit direcţiile (secţiile) de comerţ şi
alimentaţie publică ale primăriilor municipiilor şi comitetelor executive raionale care eliberează autorizaţia de
amplasare a unităţii comerciale, precum şi alte organe de stat abilitate cu funcţii de control în limitele
competenţei lor.
Agenţii activităţii comerciale care practică comerţul ambulant sînt obligaţi să permită reprezentanţilor organelor
menţionate efectuarea controlului.
[Pct.34(35) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
35. Materialele privind încălcările depistate în urma controalelor asupra activităţii reţelei de comerţ ambulant se
transmit în modul stabilit instanţelor respective pentru contravenţii administrative, precum şi organelor
administraţiei publice locale pentru examinarea chestiunii privind sistarea acţiunii autorizaţiei de amplasare a
unităţii comerciale sau retragerea ei.
[Pct.35(36) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
Anexa nr.2
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 517
din 18 septembrie 1996
R E G U L I L E
de comerţ în pieţele din Republica Moldova
I. Dispoziţii generale
1. Prezentele Reguli de comerţ în pieţele din Republica Moldova (în continuare - Regulile) se extind asupra tuturor
pieţelor amplasate în localităţile republicii, indiferent de profilul lor (agricole, de obiecte, de automobile,
mixte), apartenenţa departamentală, tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică.
2. Piaţa este un agent al activităţii comerciale ce funcţionează în calitate de întreprindere comercială şi se
organizează în oraşe şi alte localităţi, la decizia primăriilor municipiilor şi comitetelor executive raionale, într-un loc
special în baza contractului de arendă a terenului, statutului (regulamentului), înregistrate în modul stabilit, şi
autorizaţiei de amplasare a unităţii comerciale, cu crearea în teritoriul ei a condiţiilor adecvate pentru
persoanele fizice şi
161
juridice ce comercializează producţie agricolă şi alte mărfuri (în funcţie de specializarea pieţei), precum şi a
comodităţilor necesare pentru cumpărători privind procurarea acestora.
[Pct.2 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
3. Întreţinerea pieţei şi acoperirea cheltuielilor legate de activitatea ei se efectuează din contul mijloacelor
taxelor de piaţă şi altor venituri.
4. Programul de lucru al pieţei, precum şi al întreprinderilor de comerţ amplasate pe teritoriul ei îl stabileşte
administraţia (proprietarul) pieţei de comun acord cu organele administraţiei publice locale. La intrarea în piaţă
trebuie să fie afişată o firmă cu indicarea denumirii ei, apartenenţei (proprietarului), regimului de lucru.
II. Reglementarea activităţii comerciale în pieţe
5. Pe teritoriul pieţei (de comun acord cu proprietarul) pot fi amplasate întreprinderi de comerţ cu amănuntul şi de
comerţ ambulant (magazine, pavilioane, chioşcuri, tarabe etc.), de alimentaţie publică, de deservire socială a
populaţiei, şi, totodată, în mod obligatoriu, în pieţele unde se comercializează produse agroalimentare - laboratoare
de
expertiză sanitaro-veterinară.
6. Agenţii activităţii comerciale ce desfăşoară pe teritoriul pieţei comerţ cu amănuntul şi activităţi în sfera
alimentaţiei publice la întreprinderile de comerţ staţionare sau cu arendarea locului de comerţ, sau în locuri speciale
prin reţeaua de comerţ ambulant sînt obligaţi să se înregistreze în prealabil, în modul stabilit, şi să primească
autorizaţia de mplasare a unităţii comerciale.
[Pct.6 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
7. Cetăţenilor şi întreprinderilor agricole, firmelor agricole şi altor agenţi economici care comercializează
nemijlocit surplusuri de producţie agricolă şi alte produse alimentare li se acordă, în mod prioritar, locuri pentru
comerţ, li se repartizează terenuri şi locuri speciale pentru comercializarea producţiei agricole din automobile, cu
achitarea, în modul stabilit, a biletelor pentru locul de comerţ (taxei de piaţă) şi altor servicii cu plată, fără să aibă
autorizaţia de
amplasare a unităţii comerciale.
[Pct.7 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
8. Pe teritoriul pieţei trebuie să fie amplasată la un loc vizibil informaţia despre prezentele Reguli, lista mărfurilor
interzise pentru vînzare, mărimea taxei de piaţă şi plăţii pentru servicii, indicatoare despre sediul organelor de
administrare a pieţei, serviciilor controlului sanitar, veterinar, precum şi despre amplasarea zonelor comerciale,
conform specializării grupurilor de mărfuri.
9. Relaţiile pieţei cu agenţii activităţii comerciale, care au pe teritoriul pieţei întreprinderi staţionare de comerţ cu
amănuntul şi alimentaţie publică, se stabilesc prin contracte cu ceilalţi agenţi ai activităţii comerciale - prin
vînzarea adonamentelor lunare, pe decade sau bonului pentru locul de comerţ.
10. Amplasarea locurilor în hale, la tarabe, mese, cărucioare şi alte dispozitive pentru comercializarea mărfurilor
se stabilesc de organul de administrare a pieţei, ţinînd cont de respectarea strictă a regulilor sanitaro-igienice şi
antiincendiare şi a normelor de învecinare a mărfurilor, precum şi de asigurarea circulaţiei libere a
cumpărătorilor prin piaţă şi a comodităţilor pentru persoanele care fac comerţ, precum şi pentru cumpărători.
11. Pentru comerţul cu mărfuri nealimentare în piaţă se repartizează terenuri speciale sau se organizează pieţe
specializate de obiecte.
12. Comercializarea cărnii şi produselor din carne, produselor lactate se permite numai în pavilioanele
specializate ale pieţei şi cu certificate (permise) eliberate de laboratorul de expertiză sanitaro-veterinară al
pieţei respective.
13. Comercializarea peştelui se permite numai în locuri special amenajate, cu respectarea strictă a condiţiilor
sanitare.
14. Vînzarea păsărilor vii, iepurilor de casă, cîinilor, pisicilor, peştilor decorativi şi a hranei respective se admite
numai în locuri speciale. Persoanele care fac comerţ cu păsări domestice vii, iepuri de casă, cîini şi cu alte animale
trebuie să aibă o autorizaţie corespunzătoare, eliberată de organele de supraveghere veterinară.
15. Întreprinderile de comerţ şi alte localuri de producţie în pieţe se utilizează conform cerinţelor sanitare în
vigoare, precum şi cerinţelor protecţiei muncii, sănătăţii cetăţenilor, ocrotirii mediului ambiant, păstrării,
producerii şi comercializării mărfurilor, securităţii antiincendiare.
16. Pentru acordarea de locuri pentru comerţ în piaţă şi pentru prestarea serviciilor cu plată persoanele care fac
comerţ plătesc taxe de piaţă la casa pieţei. Plata se efectuează pînă la începutul comerţului, documentul de
162
plată se păstrează pînă la sfîrşitul comerţului şi se prezintă la prima cerere a organelor de control sau aorganului
de administrare a pieţei. În caz de pierdere a bonului de casă sau a chitanţei (bonului unic) de plată pentru locul de
comerţ, acestea din urmă nu se restabilesc. Este interzisă transmiterea bonurilor de casă sau chitanţelor de plată a
taxei de piaţă şi de achitare a plăţii pentru servicii altor persoane ce fac comerţ pe piaţă.
III. Serviciile cu plată prestate agenţilor activităţii comerciale în piaţă
17. Pieţele prestează contra plată celor ce fac comerţ în piaţă următoarele servicii:
acordarea de locuri pentru comerţ; tăierea cărnii; darea cu chirie a aparatelor de cîntărit şi măsurat, inventarului
comercial şi îmbrăcămintei sanitare; descărcarea şi încărcarea mărfurilor în unitatea de transport; cîntărirea pe cîntare
comerciale; păstrarea în frigidere, alte depozite şi încăperi a mărfurilor şi obiectelor particulare ale persoanelor ce
fac comerţ; transportarea mărfurilor la locurile de comercializare; acordarea mijloacelor de transport (în caz că ele
există în piaţă) pentru transportarea mărfurilor; difuzarea avizelor şi textelor publicitare prin reţeaua locală de
radio;
punerea la dispoziţie a etichetelor de preţuri şi prestarea altor servicii.
18. Mărimea şi modul de încasare a taxei de piaţă şi a plăţii pentru servicii sînt stabilite în conformitate cu
prevederile Legii Republicii Moldova "Privind impozitele şi taxele locale" şi modul de formare şi aplicare a
preţurilor şi tarifelor libere (de piaţă) la mărfuri, producţie şi servicii.
19. Nu se admite încasarea plăţii de la populaţia care viziteazăpieţele în calitate de cumpărători.
[Pct.19 modificat prin Hot. Guv. nr.151 din 22.02.2000]
[Pct.19 în redacţia Hot. Guv. nr.476 din 26.05.97]
IV. Restricţii aplicate faţă de persoanele care fac comerţ în piaţă
20. În pieţe se interzice: comercializarea produselor alimentare fără condiţii de păstrare a acestora conform
cerinţelor normativelor în vigoare şi fără documente de autorizare a calităţii lor; comercializarea produselor perisabile
şi excesiv perisabile în lipsa condiţiilor respective de vînzare; comercializarea mărfurilor, desfacerea cărora este
interzisă sau
limitată de actele normative în vigoare; utilizarea cîntarelor de uz casnic (cîntarelor cu arc), precum şi a
dispozitivelor pentru măsurarea greutăţilor care nu au fost verificate şi etalonate de către organele Departamentului
Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică; comercializarea fără achitarea plăţii pentru locul de comerţ şi
serviciile prestate;
comercializarea produselor conservate prin ermetizare în condiţii casnice; vînzarea mărfurilor de către persoanele
care nu au atins vîrsta de 15 ani; vînzarea şi consumarea băuturilor alcoolice (cu excepţia întreprinderilor de
comerţ şi alimentaţie publică unde este autorizată comercializarea acestor băuturi); comercializarea petardelor,
artificiilor şi rachetelor luminoase.
[Pct.20 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
V. Obligaţiile organelor de administrare a pieţelor
21. Organele de administrare a pieţelor sînt obligate: să-i asigure pe comercianţi cu locuri amenajate cu utilajele
necesare (în cazul în care acestea sînt disponibile); să întreprindă măsuri în vederea sporirii afluxului pe piaţă a
produselor agricole, precum şi să antreneze în activitatea comercială întreprinderile şi cetăţenii ce le cultivă;
să organizeze efectuarea în piaţă a controlului asupra calităţii producţiei prin intermediul laboratoarelor de
expertiză veterinaro-sanitară şi să exercite controlul asupra respectării de către agenţii activităţii comerciale a
prezentelor reguli; să pună la dispoziţia celor ce fac comerţ îmbrăcăminte sanitară, utilaj pentru măsurarea
greutăţilor verificate şi etalonate de către organele Departamentului Standarde, Metrologie şi Supraveghere
Tehnică, inventar comercial, depozite şi utilaje pentru păstrarea mărfurilor aduse în piaţă; să desfăşoare acţiuni
privind amenajarea şi reconstruirea pieţei în scopul asigurării majorării numărului de locuri pentru comerţ, creării
condiţiilor necesare pentru îmbunătăţirea culturii comerţului; să întreţină în stare sanitară cuvenită teritoriul pieţei,
să asigure securitatea antiincendiară şi paza pieţei; să ţină sub control permanent efectuarea la timp şi în modul
stabilit a examenului medical de către lucrătorii pieţei, care au atribuţie la recepţionare, comercializare,
transportare, păstrare a produselor alimentare, precum şi de către cei ce se ocupă cu tratarea sanitară a inventarului
şi utilajului; să respecte prevederile prezentelor Reguli şi ale regulamentelor de funcţionare a pieţelor.
[Pct.21 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
22. Organele de administrare a pieţelor sînt în drept: să-i lipsească de locuri pentru comerţ pe cei ce încalcă
prezentele
163
Reguli, precum şi regulile şi normele sanitare şi antiincendiare, cu întocmirea obligatorie a actului ce fixează
ncălcarea; să reglementeze comercializarea unor mărfuri în funcţie de posibilitatea reală a pieţei.
VI. Obligaţiunile persoanelor ce fac comerţ în piaţă
23. Cei ce fac comerţ în piaţă sînt obligaţi: să îndeplinească cerinţele prezentelor Reguli, cît şi deciziile
organelor de administrare a pieţei, adoptate în limitele competenţei lor; să ocupe locurile pentru comerţ conform
numerelor indicate în documentul de plată. În cazul în care numerele lipsesc, cei ce fac comerţ ocupă orice loc pe
teritoriul pieţei; să respecte regulile sanitare şi antiincendiare; să prezinte toate documentele necesare pentru dreptul
de a face comerţ, la prima cerere a organelor de control sau a administraţiei pieţei; în caz de deteriorare a
patrimoniului pieţei, să recupereze dauna cauzată, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare; să nu admită înşelarea
cumpărătorilor la cîntărit şi socotit.
24. Persoanele, care activează în calitate de realizatori ai producţiei ce aparţine altor agenţi ai activităţii
comerciale, sînt obligate să dispună de documentele privind sursele de intrare a producţiei şi de de autorizaţia
de amplasare a unităţii comerciale.
[Pct.24 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
VII. Cerinţele sanitare
25. Proiectarea, construcţia şi funcţionarea pieţelor se efectuează conform proiectelor-tip şi individuale, aprobate
prin decizia organelor administraţiei publice locale şi coordonate, în modul stabilit, cu centrele teritoriale de
igienă şi epidemiologie, cu serviciul veterinary şi supraveghere antiincendiară în baza autorizaţiei sanitare de
funcţionare.
26. Reconstrucţia şi reparaţia capitală a pieţelor se efectuează conform proiectelor coordonate, în modul
stabilit, cu organelle teritoriale ale supravegherii sanitaro-epidemiologice şi cu instituţiile serviciului veterinar.
27. Terenul repartizat pentru amplasarea pieţei trebuie să se afle la o distanţă de cel puţin 1,5 km de la locul de
dezintoxicare a deşeurilor şi la o distanţă de cel puţin 500 m de la întreprinderile industriale şi depozitele în care
producţia şi păstrarea este legată de emanarea prafului şi mirosului puternic, precum şi de alte obiecte, care pot
constitui sursă pentru poluarea pieţei şi răspîndirea bolilor infecţioase. În localităţile rurale terenurile pentru
amplasarea pieţei
se repartizează, în măsura pozibilităţilor, la marginea satului la o oarecare depărtare de casele de locuit şi,
totodată, în apropierea drumurilor principale ce leagă piaţa cu satele din jur.
28. Teritoriul pieţei se curăţă pînă la începutul comerţului şi după încheierea lui, cu stropirea prealabilă obligatorie
în vremea caldă a anului a întregului teritoriu; o dată pe lună se organizează ziua de igienizare sanitară cu
dereticarea şi dezinfectarea minuţioasă a pavilioanelor, utilajelor şi a întregului teritoriu al pieţei.
29. Anual la începutul sezonului estival pentru menţinerea stării sanitare cuvenite a complexelor şi pavilioanelor
pieţei se efectuează o reparaţie cosmetică, iar, în caz de necesitate, o reparaţie capitală a clădirilor pieţei,
pavilioanelor, gheretelor, încăperilor pentru păstrarea produselor alimentare, laboratoarelor pentru controlul
produselor din carne şi lapte (laboratoare şi expertiză sanitaro-veterinară), camerelor de păstrare a
producţiei la temperaturi
joase.
30. În încăperile şi pe teritoriul pieţei trebuie să fie prevăzute robinete cu apă potabilă, lavoare, spălătorii pentru
inventarul comercial, fructe şi legume.
31. Pentru păstrarea obiectelor personale ale lucrătorilor pieţei se organizează vestiare, iar pentru păstrarea
inventarului comercial se repartizează o cămară specială.
32. Toate clădirile pieţei trebuie să fie cuplate la magistralele urbane ale apeductului, canalizării, încălzirii şi
aprovizionării cu energie. În cazul în care în regiunea pieţei lipseşte conducta de apă centralizată se admite
construirea unui sistem local de aprovizionare cu apă, sursa de apă fiind aleasă de comun acord cu centrele teritoriale
de
igienă şi epidemiologie.
33. În cazul în care pe piaţă există conductă de apă şi canalizare se instalează noduri sanitare, care se amplasează la
o distanţă de cel puţin 25 m de locurile de comercializare a produselor alimentare. Pe pieţele unde canalizarea
lipseşte se admite construcţia de noduri sanitare în stradă cu cloci impermeabile la o distanţă de cel puţin 50 m de la
locurile de comercializare a produselor alimentare.
34. Comerţul cu legume, zarzavaturi şi fructe proaspete se efectuează de pe mese, din maşini, precum şi din
coşuri, butoaie, lăzi, saci, care se pun pe suporturi sau tărgi, care protejează produsele de atingere directă cu solul.
VIII. Controlul asupra respectării prezentelor Reguli
164
35. Controlul asupra respectării prezentelor Reguli pe pieţe îl exercită nemijlocit direcţiile (secţiile) de comerţ
şi alimentaţie publică ale primăriilor municipiilor şi comitetelor executive raionale, care eliberează autorizaţii de
amplasare a unităţii comerciale precum şi în modul stabilit de legislaţie de centrele teritoriale de igienă şi
epidemiologie şi alte organe ale controlului de stat în limitele competenţei lor.
[Pct.35 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
36. Pentru nerespectarea prevederilor prezentelor Reguli administraţia pieţelor, agenţii economici şi
persoanele fizice poartă răspundere disciplinară, administrativă, civilă sau penală, după caz, în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
[Pct.36 în redacţia Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]
Cadrul normativ aferent unor genuri de activitate
Antreprenoriat în general
Legea RM Nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 "Cu privire la antreprenoriat si întreprinderi"
CODUL CIVIL AL REPUBLICII MOLDOVA Nr. 1107-XV din 6 iunie 2002
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sectorul I MM
Legea RM Nr. 206-XVI din 7 iulie 2006 "Privind sustinerea sectorului IMM "
HG RM Nr. 538 din 17 mai 2007 "Cu privire la crearea Organizatiei pentru dezvoltarea sectorului IMM"
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Vamal
CODUL VAMAL AL REPUBLICII MOLDOVA Nr. 1149-XIV din 20 iulie 2000
Legea RM Nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 "Cu privire la tariful vamal"
Legea RM Nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002 "Cu privire la modul de introducere si scoatere a bunurilor
de pe teritoriul Republicii Moldova de catre persoane fizice"
HG RM Nr. 600 din 14 mai 2002 "Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a
valorii in vama a marfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova"
HG RM Nr. 1290 din 9 decembrie 2005 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea
brokerului vamal si a specialistului în domeniul vamuirii"
HG RM Nr. 1525 din 29 decembrie 2007 "Cu privire la aprobarea Nomenclatorului marfurilor al RM"
HG RM Nr. 1599 din 13 decembrie 2002 "Cu privire la regulile de origine a marfurilor"
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
I nregistrarea I ntreprinderii
Legea RM Nr. 73-XV din 12 aprilie 2001 "Privind cooperativele de intreprinzator"
Legea RM Nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzator"
Legea RM Nr. 135-XVI din 14 iunie 2007 "Privind societatile cu raspundere limitata"
Legea RM Nr. 146-XIII din 16 iunie 1994 "Cu privire la intreprinderea de stat"
Legea RM Nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 "Privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice si a
întreprinzatorilor individuali"
Legea RM Nr. 1007-XV din 25 aprilie 2002 "Privind cooperativele de productie"
Legea RM Nr. 1031-XIV din 8 iunie 2000 "Legea reglementarii de stat a activitatii comerciale externe"
Legea RM Nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997 "Privind societatile pe actiuni"
Legea RM Nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000 "Privind gospodariile taranesti (de fermier)"
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Licentierea
Legea RM Nr. 451-XV din 30 iulie 2001 "Privind reglementarea prin licentiere a activitatii de
întreprinzator"
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Fiscal
Legea RM Nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 "Privind sistemul public de asigurari sociale"
HG RM Nr. 638 din 8 iunie 2007 "Pentru aprobarea unor regulamente cu privire la modalitatea efectuarii
amnistiei fiscale"
Legea RM Nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 "Codul fiscal"
163
HG RM Nr. 77 din 30 ianuarie 2008 "Cu privire la aprobarea unor regulamente"
HG RM Nr. 952 din 11 august 2008 "Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de organizare a
concursurilor pentru stimularea contribuabililor"
HG RM Nr. 1123 din 28 septembrie 2006 "Pentru aprobarea Regulamentului privind restituirea accizelor"
Regulament privind restituirea taxei pe valoarea adaugata
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Agro
Legea RM Nr. 39-XVI din 29 februarie 2008 "Privind protectia soiurilor de plante"
Legea RM Nr. 612-XIV din 1 octombrie 1999 "Cu privire la protectia plantelor"
Legea RM Nr. 658-XIV din 29 octombrie 1999 (în redactia Legii Nr.142-XVI din 21 iunie 2007) "Legea
culturilor nucifere"
Legea RM Nr. 659-XIV din 29 octombrie 1999 "Despre seminte"
Legea RM Nr. 728-XIII din 6 februarie 1996 "Cu privire la pomicultura"
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Constructii
Legea RMNr. 721-XIII din 2 februarie 1996 "Privind calitatea în constructii"
HG RM Nr. 361 din 25 iunie 1996 "Cu privire la asigurarea calitatii constructiilor"
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Turism
Legea RM Nr. 352-XVI din 24 noiembrie 2006 "Cu privire la organizarea si desfasurarea activitatii turistice
în Republica Moldova"
HG RM Nr. 74 din 28 ianuarie 2002 "Cu privire la ameliorarea situatiei din industria turismului"
Ordinul Agentiei Nationale de Turism din 1 noiembrie 2001 "Cu privire la aprobarea si punerea in aplicare a
Nomenclatorului functiilor in domeniul turismului, Criteriilor pentru acordarea brevetului de turism si
Regulamentului cu privire la brevetarea activitatii turistice"
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Tutun
Legea RM Nr. 278-XVI din 14 decembrie 2007 "Cu privire la tutun si la articolele din tutun"
HG RM Nr. 833 din 21 iunie 2002 "Pentru aprobarea Regulamentului privind importul si comercializarea
angro a articolelor din tutun"
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Vinicol
Legea RM Nr. 1100-XIV din 30 iunie 2000 "Cu privire la fabricarea si circulatia alcoolului etilic si a
productiei alcoolice"
HG RM Nr. 22 din 10 ianuarie 2002 "Despre aprobarea Codului privinda ctivitatea practica a vinificatorului"
HG RM Nr. 249 din 11 aprilie 2001 "Pentru punerea in aplicare a Legii cu privire la fabricarea si circulatia
alcoolului etilic si a productiei alcoolice"
Legea RM Nr. 57-XVI din 10 martie 2006 "Legea viei si vinului"
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Altele
Legea RM Nr. 61-XVI din 16 martie 2007 "Privind activitatea de audit"
Legea RM Nr. 81-XV din 18 martie 2004 "Cu privire la investitiile in activitatea de intreprinzator"
Legea RM Nr. 105-XV din 13 martie 2003 "Privind protectia consumatorilor"
Legea RM Nr. 121-XVI din 4 mai 2007 "Privind administrarea si deetatizarea proprietatii publice"
Legea RM Nr. 282-XV din 22 iulie 2004 "Privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase"
Legea RM Nr. 285-XIV din 18 februarie 1999 "Cu privire la jocurile de noroc"
Legea RM Nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 "Cu privire la asigurari"
Legea RM Nr. 440-XV din 27 iulie 2001 "Cu privire la zonele economice libere"
Legea RM Nr. 989-XV din 18 aprilie 2002 "Cu privire la activitatea de evaluare"
Legea RM Nr. 1456-XII din 25 mai 1993 "Cu privire la activitatea farmaceutica"

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful