CONSILIERE ŞI ORIENTARE Suport de curs 1.

DELIMITĂRI CONCEPTUALE, TRĂSĂTURI, CARACTERISTICI ŞI PRINCIPII ÎN CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ Consilierea reprezintă o activitate prin care se urmăreşte sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie adoptat de o persoană consiliată într-o situaţie dată sau, în general, în viaţă şi activitatea sa cotodiană. În cadrul grupurilor şcolare, consilierea reprezintă o formă particulară de interacţiune şi influenţare, care contribuie la sprijinirea elevilor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă, precum şi la omogenizarea şi dezvoltarea clasei de elevi ca grup educaţional. În literatura de specialitate există numeroase definiţii şi accepţiuni date conceptului de consiliere. ,,Consilierea presupune existenţa unei persoane care are temporar sau permanent rolul de consilier şi care oferă sau acceptă în mod explicit să acorde timp, atenţie şi respect uneia sau mai multor persoane, cu rolul temporar de client. Sarcina consilierii este de a oferi clientului oportunitatea de a explora, descoperi şi clarifica moduri de a trăi valorificându-şi resursele, ceea ce conduce la sentimentul de bine interior, îndreptându-se spre o cât mai bună existenţă” (Asociaţia Britanică pentru Consiliere, 1991). ,,Consilierea este o activitate care este iniţiată de o persoană care caută ajutor. Oferă oportunitatea clientului de a identifica ceea ce-l perturbă, de a se autoexplora şi de a se înţelege. Procesul de consiliere îl va ajuta să-şi identifice 1

gândurile, emoţiile şi comportamentele, care conştientizate fiind, îl fac să se simtă plin de resurse şi să hotărască schimbarea” (Russel, Dexter, Bond, 1992). ,,Conceptul de consiliere este prezent în multe domenii, cum ar fi: juridic, economic, religios, imobiliar, afaceri, management, psihologic, educaţie, etc. De aici s-au dezvoltat şi diferite tipuri de consiliere: informaţională, educaţională, de dezvoltare personală, suportivă, vocaţională (de carieră sau OSP), de criză (asistarea psihologică a persoanelor aflate în dificultate), pastorală”(Băban, 2001). În sens larg, consilierea şcolară reprezintă un proces intensiv de acordare a asistenţei psihopedagogice elevilor şi celorlalte persoane implicate în procesul educaţional (profesori, părinţi, tutori şi autorităţi şcolare). Rolul consilierii este unul proactiv, ce presupune prevenirea situaţiilor de criză personală şi educaţională a elevilor. Consilierea şcolară se axează pe unitatea triadică: familiecopil-şcoală, în vederea desfăşurării unei educaţii eficiente şi a dezvoltării optime a personalităţii copilului. Consilierea psihopedagogică are drept obiectiv în şcoală dezvoltarea unui sistem coerent de scopuri în viaţă şi întărirea comportamentului intenţional. O persoană orientată spre scop este capabilă sa pună în acţiune modele alternative de comportament, să abordeze problemele de viaţă din perspective diferite, dar fără a se cantona rigid în anumite soluţii prefabricate (Tomşa, 2000). Prin urmare, în procesul de consiliere se încearcă “provocarea” unei schimbări voluntare în atitudinile şi comportamentul clientului, astfel încât persoana sau grupul „să funcţioneze optim din punct de vedere psihosocial” (Băban, 2001). Consilierea este: - o relaţie, - o formă specială de comunicare, 2

- implică ascultarea, - previne situaţiile de criză – rol proactiv, - persoană este ajutată de alta, - persoană ajută un grup de persoane, - formă confidenţială de a oferi ajutor, - bazată pe principiul dezvoltării personale, - presupune „împuternicirea” persoanelor care caută ajutor, - înseamnă a-i ajuta pe alţii să-şi identifice şi să-şi clarifice problemele, - activitate efectuată de profesionişti, - se ghidează după anumite teorii şi după metode specifice domeniului (Hough, 1998). Consilierea nu este: - relaţie de prietenie, - a avea grijă asemenea unui părinte, - a trata pe cineva ca un doctor, - a instrui sau a preda, - a sfătui, - a judeca, - doar folosirea deprinderilor şi abilităţilor de consiliere (Sanders, 1999). Trăsăturile definitorii ale consilierii educaţionale - este un proces de dezvoltare, - are un rol de prevenire şi proactiv, - optimizează modul în care elevul relaţionează cu şcoala, - abordează diverse probleme ale subiectului consiliat (personale, educaţionale, sociale, de orientare şcolară şi profesională).

3

consilierea seamănă în mai multe privinţe cu psihoterapia şi orientarea şcolară şi profesională. Patterson. H. cât şi realitatea înconjurătoare. profesor sau părinte). Termenul de consiliere este folosit. asistenţă socială etc. pentru ca el să se adapteze mai eficient atât propriei sale personalităţi. Strategiile folosite în acest scop depind însă atât de scopurile clientului cât şi de orientarea teoretică a consilierului. consilierul urmăreşte de fapt să ofere sprijin clientului său. strategiile adoptate de consilier nu trebuie să se refere la sfaturi şi recomandări. la admonestări. constrângeri sau ameninţări. pentru ca acesta să devină capabil să se ajute singur. consilierea şcolară are ca scop fundamental sprijinirea clientului (elev. 4 .sănătatea mintală” a clientului sau a clienţilor săi. În esenţă. în încercarea de a îmbunătăţi . consilierea intră în categoria profesiunilor de sprijin. să găsească singură soluţiile cele mai eficiente. De aici pot spune că rezultă idea că cel care consiliază (dascălul sau consilierul specialist) nu are niciodată soluţii dinainte stabilite pentru cazul respectiv. pe parcursul procesului de consiliere. Prin strategiile utilizate.. Într-o asemenea perspectivă.După Ch. de asemenea. să se înţeleagă atât pe sine însuşi. Prin urmare. orientare şcolară şi profesională. Indiferent însă de natura celor două elemente. în procesul de consiliere se încearcă provocarea unei schimbări voluntare în atitudinile şi comportamentul clientului. alături de psihoterapie. sarcina consilierului şcolar nu este de a da sfaturi. cât şi realităţii în care trăieşte. El doar ajută persoana ca. şi pentru a desemna profesiunea ca atare. Prin urmare. ci de a ajuta ca persoana aflată în dificultate să devină aptă să-şi rezolve singură problemele cu care se confruntă. Abordată ca proces. consilierea reprezintă un proces care implică o relaţie interpersonală între consilier şi unul sau mai mulţi clienţi cu care el foloseşte metode psihologice bazate pe cunoaşterea sistematică a personalităţii umane.

formarea de abilităţi şi atitudini care permit o funcţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine. Principii în consilierea educaţională • Toate persoanele sunt speciale şi valoroase pentru că sunt unice 5 . material. consilierea pe dezvoltarea psihocomportamentală. emoţională. Astfel.realizată din perspectivă religioasă. cum ar fi: Consilierea educaţionalăfurnizarea de repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală.Ca urmare cele trei domenii de activitate se diferenţiază între ele prin accentul pe care-l pun una sau alta din cele trei modalităţi de intervenţie psihopedagogică. Fiecare domeniu de intervenţie. fizică. Consilierea de criză. iar orientarea şcolară şi profesională pe prevenirea unor situaţii viitoare neplăcute sau inacceptabile individului. Consilierea suportivă. dar şi limitele sale de acţiune în consilierea elevilor. aşa încât se impune ca fiecare dascăl să cunoască foarte bine care sunt posibilităţile. socială şi spirituală a copiilor.oferirea de informaţii pe domenii. prezentat mai sus. Consilierea vocaţională. Consilierea informaţională.consilierea pastorală. apreciativ. teme specifice. Consilierea de dezvoltare personală. presupune o specializare riguroasă.oferirea de suport emoţional.dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei. Există mai multe tipuri de consiliere.asistarea psihologică a persoanelor aflate în dificultate. psihoterapia pune accentul pe recuperare.

părintele. Ar fi indicat să ne întrebăm: . ar trebui să avem în vedere propria noastră atitudine. în ipostaza sa de consilier. De asemenea trebuie evitată tendinţa unor dascăli de a utiliza.Cum ne putem îmbunătăţi abilităţile? . „satisfăcut şi plin de resurse” • Elevul este acceptat ca persoană şi tratat în consecinţă • Consilierea este în esenţă o relaţie permisivă • Consilierea se bazează pe modul de a gândi împreună cu cel consiliat (See Russell. în virtutea scopului de cunoaştere a elevilor. proiective.Care sunt motivele noastre pentru a-i ajuta? . dar nu se poate substitui specialistului (psihologului) care posedă competenţele şi expertiza necesară pentru rezolvarea situaţiilor specific în care s-ar afla elevul. testarea psihologică.• Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii • Clientul (elevul.Ne vom menţine în cadrul limitelor competenţelor noastre profesionale? . cadrul didactic. 1999). care implică şi elementele de consiliere vocaţională.Avem destule resurse pentru a oferi un sprijin eficace fără să ne dăunăm nouă înşine sau personei pe care o ajutăm? Cadrul didactic. să manifeste autonomie personală şi auto-înţelegere.Cel fel de ajutor putem oferi? . suportivă. familia) „trebuie” să se simtă „împuternicit”.Cum ne putem da seama că ajutorul nostru este eficace? . de pesonalitate). utilizarea testelor psihologice (de inteligenţă. apud Sanders.Avem unele prejudecăţi care ar putea afecta ajutorul dat? . în activităţile de consiliere. de dezvoltare personală sau informaţională. întrucâtt. poate aborda cu succes consilierea educativă. 6 . De fiecare dată când oferim ajutor cuiva.

mental. a dificultăţilor de învăţare. În învăţământul primar.deşi poate apărea ca o activitate facilă. acceptarea calităţilor şi defectelor personale. controlul stresului. tehnici de învăţare eficientă. Conceptul de sănătate este definit. percepţia pozitivă a experienţelor trecute şi a viitorului.a dispoziţiei afective negative. capacitatea de decizie responsabilă. a disfuncţiilor psihosomatice. realizarea următoarelor obiective: • Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului funcţionarea optimă din punct de vedere somatic. a situaţiilor de criză.dascălul poate utiliza însă diverse scale de cunoştinţe şi atitudini. întrucât obiectivul orelor de consiliere nu este cunoaştera elevului. a comportamentelor de risc. fişe de lucru. ţinând cont de particularităţile de vârstă ale şcolarului mic. • Dezvoltarea personală . pe care numai specialistul psiholog le poate aplica. de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. a dezadaptării sociale. emoţional. învăţătorul trebuie să aibe în vedere .exprimată printr-o atitudine pozitivă faţă de propria persoană.Acceptarea de sine . Astfel. atitudini creative. social. spiritual. ca fiind un proces complex şi multidimensional. • Prevenţie . de către cadrul didactic. 7 .cunoaşterea de sine. presupune vaste cunoştinţe de psihodiagnostic. fiziologic. releţionare interpersonal armonioasă. opţiuni vocaţionale realiste. Starea de bine circumscrie următoarele componente: . ci facilitarea autocunoaşterii. a neîncrederii în sine. în care starea subiectivă de bine este un element fundamental. imaginea de sine. orele cuprinse în aria curriculară Consiliere şi Orientare au un specific anume. a conflictelor interpersonale. în procesul de consiliere.

1999) . existând o paralelă largă de factori cum ar fi: familia. alte medii educaţionale care condiţionează acest proces. .sunt într-adevăr auzit – sentimentul că o altă persoană este real interesată de mine şi încearcă să mă înţeleagă. percepţia schimbărilor de sine pozitive.Dezvoltarea personală – realizată prin deschiderea spre experienţe noi.Relaţii pozitive cu ceilalţi – bazate pe încredere în oameni.Control – sentiment de competenţă şi control personal asupra sarcinilor. Din păcate se constată că nu de puţine ori familia şi şcoala devin condiţii şi context ce perturbă încrederea în sine a elevilor. opţiuni în concordanţă cu valorile proprii. restrângând autonomia şi independenţa lor.Autonomie – manifestată prin independenţă. Tendinţa şcolii de a se focaliza în special pe latura intelectuală a educaţiei şi pe atingerea unor performanţe superioare pe aceste directive. . eludând nevoile emoţionale şi sociale ale elevilor. ca şi când ei ar fi bucuroşi să mă vadă cu adevărat. atitudine empatică. . eficienţă. nu sub presiunea grupului. identificarea oportunităţilor pentru valorizarea nevoilor personale. creativitate. Activitatea de consiliere nu rezolvă independent dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. să mă asculte. deschisă şi caldă. Caracteristicile relaţiei de consiliere (Sanders. autoevaluare după standarde personale. 8 . nu face decât să accentueze riscul perturbării stării de bine a acestora. flexibilitate. nevoia de a primi afecţiune. hotărâre. în defavoarea cooperării şi colaborării. supralicitează eficienţa competiţională. şcoala.căldura – mă simt bine primit de cineva. induc percepţii eronate asupra lumii şi a vieţii. şablonează individualităţile.. sentimente de valorizare a sentimentului propriu. .

. 9 . deci nu am nevoie de consilier. Prefer să mă simt acceptat ca persoană. .respect pentru client. „expert în propria lui viaţă” este ajutat de consilier. Consilierea te ajută să-ţi exprimi emoţiile.judecare – nu-mi place să mă simt judecat sau să mi se spună ce să fac. „expert în strategii de consiliere” să se descoperă. . Relaţia de consiliere este construită cu ajutorul instrumentelor de comunicare şi cunoaştere a vieţii cotidiene. să fiu sigur că altcineva nu va afla ceea ce spun.. Unii mă fac să mă simt ca şi cum aş fi făcut ceva rău.este foarte important să mă simt în siguranţă. Clientul furnizează propria experienţă de viaţă.K.fără limite – Dacă merg la consilier. voi putea să vorbesc despre orice cred eu că este important pentru mine.confidenţialitate .plânsul – este O.responsabilitate pentru realizarea scopurilor fixate – “A fi pregătit” şi aşteptările sunt factori importanţi în construirea relaţiei între client şi consilier. Astfel consilierii nu se poartă ca şi cum mi-ar fi superiori. să plângi când eşti supărat. sentimentele . Eu nu am probleme. încredere şi cooperare – Consilierul trebuie să înveţe să se raporteze adecvat la diferenţele culturale şi atitudinale care influenţează relaţia şi să le respecte.egalitate . .relaţia – Consilierea este o relaţie de ajutorare. Fiecare relaţie are aspecte unice.numai pentru oamenii cu probleme – Consilierea este pentru oamenii cu probleme. . astfel mă simt în siguranţă.autodezvăluirea – clientul. astfel încât să mă simt jenat. . Importantă este latura umană a consilierului.îmi place să mă simt pe picior de egalitate cu altă persoană. . Este ceva despre ceea ce se întâmplă între oameni.non . de suport. . ca nişte “experţi” sau să aibă putere asupra mea.

mai adecvate vârstei şcolare sunt modelele acţionale. cu accentul pe modelul behaviorist sau comportamental. unde se pot utiliza cu succes următoarele tehnici: stingerea comportamentelor nedorite. MODELE DE CONSILIERE ACCESIBILE CADRULUI DIDACTIC ŞI PROIECTAREA ACTIVITĂŢILOR DE CONSILIERE În genere. Ele se bazează pe faptul că diversele comportamente învăţate au tendinţa de a slăbi şi dispărea atunci când ele nu sunt întărite corespunzător.2. unde intră modele elaborate de S. Ele pot fi grupate în: • modele psihodinamice sau de factură psihanalistă. în limitele impuse de competenţele sale. desensibilizarea sistematică. analiza tranzacţională. dascălul poate utiliza. în acelaşi timp. mai accesibile învăţătorului şi. acestea sunt relativ numeroase şi divesificate. modelul existenţialist şi modelul gestaltist. Cât priveşte modelele de consiliere. tehnica asertivă şi tehnica contractului. a) Tehnica stingerii comportamentelor nedorite poate fi utilizată în vederea diminuării şi înlăturării atitudinilor şi comportamentelor negative destul de frecvente la elevi. Jung. tehnica modelării. ambele forme sau modalităţi de consiliereconsilierea individuală şi consilierea de grup. modelul raţionalemoţional şi modelul de consiliere bazat pe realitate. A. unde intră modelul behaviorist sau comportamental. • modelele experenţiale. • modelele acţionale. în cazul unui copil care detestă 10 . Freud. Dintre cele trei categorii enumerate mai sus. unde intră modelul non directiv sau consilierea centrată pe o persoană. Spre exemplu. Adler şi C.

adică a stării de teamă. în primele zile ale funcţionării acestui program comportamentele demonstrative sau nedorite ale copilului se accentuează. Cauza este lipsa de întărire a acestora prin nebăgarea lor în seamă. La şcoală. se poate apela la tehnica stingerii comportamentelor nedorite.). după care ele slăbesc din ce în ce mai tare. .şcoala. adică intenţionat negative. în asemenea situaţii pot fi folosite două tehnici concrete. Tehnica implozivă constă în punerea copilului să se confrunte.stimuli anxiogeni îşi pierd forţa. iar comportamentul de evitare a respectivelor situaţii are tendinţa să se stingă”. şi anume: tehnica implozivă şi tehnica expunerii. care are un comportament agresiv şi deranjează lecţiile. teama de spaţii închise etc. Practica a dovedit că. încât să se producă o creştere masivă a anxietăţii. trebuie de asemenea să se ignore comportamentele necorespunzătoare ale elevului şi să se acorde atenţie numai celor pozitive (deziderabile) Practica consilierii şcolare ne arată că. învăţătorul în loc să-l liniştescă. În timpul şedinţei de consiliere. structurat pe următoarele etape sau acţiuni concrete: Părinţii trebuie ajutaţi şi învăţaţi să facă deosebirea între comportamentele reale (autentice) ale copilului şi cele cu caracter demonstrative. Învăţătorul va stabili un program de consiliere. nici de către părinţi şi nici de către învăţătoare. El trebuie să-şi imagineze situaţii care-i produc teamă. prin expuneri repetate la situaţii anxiogene în condiţii de securitate afectivă a copilului. în plan imaginar cu situaţia anxiogenă (care-i provoacă teamă). trebuie să manevreze în aşa fel situaţia. în colaborare cu familia. Tehnica stingerii comportamentelor nedorite poate fi utilizată şi pentru înlăturarea stărilor de frică la copii sau a tulburărilor anxioase (teama de locuri înalte. 11 . până la dispariţie..

elevul este învăţat să se relaxeze şi să se comporte într-un mod în care este incompatibil cu apariţia stării de teamă în prezenţa unor stimuli anxiogeni reali sau imaginativi. prezenţa unor animale mici cu blană (pisici. De exemplu. iepuraşi. copilul care are teamă de locuri înalte poate fi dus de învăţător sau de părinţi în asemenea locuri. Stabilirea ierarhiilor. Utilizarea tehnicii desensibilizării sistematice presupune parcurgerea a trei etape: Învăţarea relaxării. împreună cu copilul. veveriţe) stimul cel mai puţin anxiogen. de la situaţia cea mai anxiogenă până la cea mai puţin anxiogenă.etapă în care învăţătoarea stabileşte. îndeosebi în cazul copiilor care au capacităţi imaginative limitate. învăţătoarea îi cere subiectului 12 . care se derulează pe parcursul primelor 5-6 şedinţe de consiliere. Confruntarea reală a copilului cu situaţii anxiogene este eficientă. când se crează condiţii pentru destinderea musculară şi liniştea psihică a subiectului. cel care manifestă teamă faţă de spaţii închise sau deschise trebuie dus şi însoţit în asemenea spaţii etc. Spre exemplu. În această etapă. pozele cu câini reprezintă un stimul mai puţin anxiogen. A treia etapă constă în procedeul concret de desensibilizare. o ierarhie a situaţiilor generatoare de teamă (anxietate) în ordine descrescătoare. după metoda relaxării musculare progresive a lui Jacobson (1938). în cazul unui copil căruia îi e feică de câini. ierarhia poate fi următoarea: contactul direct cu animalele reprezintă stimulul cel mai anxiogen.Tehnica expunerii presupune confruntarea reală a copilului cu stimulul anxiogen (generator de teamă). b) Tehnica desensibilizării sistematice constă în diminuarea şi înlăturarea unor comportamente nedorite prin punerea în acţiune a altor comportamente antagoniste sau opuse acestora. Prin această tehnică.

cât şi de formare şi dezvoltare a abilităţilor de a face faţă diverselor situaţii de viaţă. a căuta să se impună. De regulă. deprinderi gospodăreşti şi de autoservire. Procesul de consiliere continuă în alte şedinţe. datorită stării lor de anxietate (teamă). Copilul este solicitat să-şi imagineze fiecare situaţie descrisă. c) Tehnica modelării presupune asimilarea unor modele comportamentale pozitive prin imitarea altor persoane.. iar în momentul în care el spune că simte teamă. spre exemplu. tehnica asertivă . Prin antrenamentul asertiv. a-şi impune punctul de vedere etc. d) Tehnica asertivă – provine din engleză assert = a afirma. şedinţa se încheie. învăţătoarea îl pote învăţa pe copil să-şi exprime în mod .prin care individul caută să se impună). Procesul de consiliere bazat pe 13 . De asemenea. copilul este confruntat cu anumite comportamente realizate de învăţătoare şi încurajat apoi să le imite. în timp ce ea îi descrie diverse scene începând cu unele neutre şi înaintând progresiv pe linia ierarhiei stimulilor generatori de anxietate. tehnica asertivă este recomandată şi în cazul subiecţilor care-şi manifestă tendinţa de a-i lăsa pe alţii săâi manipuleze sau să profite de pe urma lor. cum ar fi.. Modelarea comportamentelor s-a dovedit eficientă în formarea unor deprinderi corecte şi civilizate de conduită.să se relaxeze cu ochii închişi. Ea este ineficientă îndeosebi în cazul copiilor cu dificultăţi în stabilirea unor relaţii interpersonale. până când copilul devine capabil să rămână relaxat în timp ce el îţi reprezintă scene care înainte îi trezeau o stare de teamă mare. învăţătoarea sau părinţii.deschis şi adecvat gândurile şi sentimentele”. deprinderi de raportare la semeni etc. Această tehnică numită şi antrenament asertiv poate fi utilizată atât ca modalitate de sensibilizare a copilului. care-i împiedică să se exprime liber sau să-şi manifeste sentimentele de afecţiune.

ură etc. În cazul copiilor timizi învăţătorul trebuie să-i determine pe cei în cauză să adreseze celor din jur remarci directe şi mai puţin confortabile.nu-mi place cum ai scris tema”.nu trebuie să te porţi urât cu ceilalţi” etc.modificarea directă a comportamentului duce la schimbări în atitudini şi sentimente”. dar fără ca în spatele acestora să se afle sentimentul de ostilitate..nu-mi place cum te-ai îmbrăcat”. Pe ansamblu tehnicile de consiliere. Proiectarea activităţilor de consiliere Pentru specialistul activităţi de mai exactă dezvoltarea competenţelor necesare consilierii trebuie să cunoască reperele proiectării unor consiliere. agresivitate. O atenţie deosebită trebuie acordată aici dezvoltării la copil a unor deprinderi şi dezvoltării la copil a unor deprinderi şi abilităţi de relaţionare interpersonală. specifice modelului behaviorist sau comportamental. Proiectarea este o metodă de formulare şi mai eficientă a problemei care necesită a fi 14 . Învăţătoarea cade de acord cu elevul sau elevii.antrenamentul asertiv se desfăşoară în două etape: în prima etapă. asupra unui plan specific de acţiune sau asupra unui scop precis între diversele momente de discuţii purtate cu elevii respectivi. Spre exemplu. comportamentul asertiv trebuie practicat direct în clasă în relaţia concretă dascăl – elev. care manifestă anumite atitudini şi comportamente negative. .. e) Tehnica contractului presupune o înţelegere între cei doi termeni ai relaţiei de consiliere. copilul poate fi pus să se adreseze unor colegi din clasă remarci de tipul: .. După opinia consilierilor de factură behavioristă . iar în a doua etapă de către copil în viaţa şcolară şi în afara şcolii... pun accentul pe schimbările produse în comportamentul exterior al individului. .

3. utilizarea etichetelor şi a criticii în comunicarea dintre elevi reduc posibilitatea de autocunoaştere. cât şi a abilităţilor. De cele mai multe ori problemele au mai multe surse de formare . dificultăţi de comunicare în situaţii de conflict. Planul de intervenţie este etapa cea mai importantă în proiectarea şi desfăşurarea procesului de consiliere şi cuprinde totalitatea modalităţilor de realizare a obiectivelor de intervenţie. aderenţa la normele de grup etc). Identificarea cauzelor care au condus la dezvoltarea unei probleme este un pas indispensabil în eliminarea ei. Etapele proiectării 1. 2.abordată în cadrul orei de consiliere. presiunea grupului. neîncrederea în sine. stil de viaţă nesănătos. strategii de învăţare insuficient dezvoltate.Exemple de probleme: abilităţi sociale scăzute. Identificarea factorilor de menţinere şi de activare a problemei. 4. Etapele formulării planului de intervenţie sunt: 15 . Definirea problemei . 6. atitudinilor sau cunoştinţelor ce urmează a fi dezvoltate la elevi. Descrierea problemelor . Factorii de formare a problemei trebuie să fie identificaţi de grupul care se confruntă cu acea problema şi nu să i se impună un punct de vedere din afară asupra cauzelor problemei. ea poate fi individuală sau de grup. Identificarea posibililor factori de formare şi dezvoltare a problemei. Factorii de menţinere a problemei (exces/deficit comportamental) împiedică formarea unor atitudini adecvate sau abilităţi eficiente.se realizează prin descrierea comportamentală. De exemplu. 5. în cazul fumatului la adolescenţi pot interveni: reclama.rareori un singur factor declanşează un comportament neadecvat (de exemplu. încredere în sine şi exprimare asertivă. cognitivă şi emoţională (a celor mai prevalente şi cu o frecvenţă mai mare în grupul analizat).

dezvoltarea abilităţilor de pregătire pentru examene. b) formularea obiectivelor specifice se realizează în funcţie de natura problemei şi obiectivul de lungă durată. cognitive sau emoţionale ale descrierii problemei.a) formularea obiectivului de lungă durată . dezvoltarea abilităţilor de management al stresului. realizarea de către elevi a unor activităţi de voluntariat) (Baban. atitudini şi abilităţi. atitudinilor şi abilităţilor. Evaluarea intervenţiei vizează modificarea cunoştinţelor. obiectivele specifice trebuie formulate în funcţie de componentele comportamentale. grile de autoevaluare comportamentală sau alte modalităţi de evaluare (ex. grile de observare comportamentală (completată şi realizată de specialist).exemple: formarea unei stime de sine pozitive. Se realizează prin: chestionare de cunoştinţe. 16 . 7. c) strategiile de intervenţie sunt formulate pentru fiecare obiectiv specific în parte şi sunt realizate prin mai multe activităţi specifice. 2009).

Calitatea serviciilor de consiliere se reflectă prin două aspecte: livrarea de servicii de calitate elevilor şi oferirea unor produse/ elevi de calitate societăţii prin atitudinile. normele morale imprimate elevilor. limba română etc. orientat către formarea unor abilităţi psihosociale. părinţilor şi. a relaţiei şcoală-familie-societate. Aceste programe au fost orientate către tratarea unor situaţii personale critice. formarea conduitelor civice. 17 .3. etc. prin dezvoltarea calităţii vieţiii la nivel general. formarea unor strategii rezolutive. Modernizarea serviciilor educaţiei a solicitat demersuri de organizare a unor activităţi de consiliere psihologică a elevilor. MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE CONSILIERE PSIHOLOGICĂ ÎN ŞCOALĂ În şcoală se îmbină acţiunile procesului instructiv. fizică. experienţa succesului. de competiţie . dezvoltare personală. conformarea la un set de reguli-regulamente instituţionale). dezvoltarea capacităţilor relaţionale. a face faţă şi căuta soluţii în cazurile de eşec. în care elevilor le sunt furnizate informaţii pentru a înţelege utilitatea practică a cunoştinţelor teoretice ale diverselor discipline (matematică.în cadul unor activităţi precum concursuri/ competiţii-. etc. cu procesul educativ. care îndeplineşte funcţia de completare a procesului instructiv şi cel a celui educativ. sentimente/ conduite pro-sociale şi valori civice-morale. comportamentele. A fost instituţionalizat rolul unui nou specialist: consilierul psiholog educaţional sau „consilierul şcolar”. chiar cadrelor didactice. a celor de cunoaştereautocunoaştere.). Activităţile educative vizează expunerea elevilor la o serie experienţe de adaptare la diverse situaţii (de colaborare.

prin promovarea imaginii sale. . participarea la orele de dirigenţie (vezi tabelul 1 – o fişă pe care noi am realizat-o în vederea promovării serviciilor de consiliere educaţională).). afişaj la avizier. 18 . atât în faţa personalului instituţiei (cadrele didactice. şcoli. etc. Designul activităţii de consilier psiholog în educaţie 1.În cele ce urmează vom realiza o descriere a activităţilor consilierilor psihologi (care în mod curent activează în grădiniţe.directorul. a dotărilor incluse.prezentarea ofertei de servicii. având resposabilităţi de consiliere. managerul . vom sublinia crieriile de calitate.prezentarea cabinetului de consiliere. a competenţelor profesionale. . a reţelei de colaborare cu alţi specialişti pe diverse problematici prin: pliante. în vederea integrării lor în profesie în timp mai scurt şi atingerii obiectivelor postului din primele săptămâni de la angajare. Prezentarea serviciilor de consiliere psihologică în educaţie Consilierul şcolar trebuie să câştige încrederea partenerilor. dar şi de predare a unor discipline).stabilirea tematicilor şi programului de lucru la cabinet care să satisfacă nevoile părinţilor.clarificarea rolului psihologului şi a importanţei colaborării cu acesta de fiecare dată când se iveşte o problemă ce implică competenţele sale. licee. . participarea la şedinţele cu părinţii. elevilor şi cadrelor didactice. cât şi a părinţilor şi elevilor pentru a-i motiva să participe la programele care vor fi lansate. Modalităţile de promovare a imaginii includ prezentarea ofertei de servicii ale cabinetului de consiliere: . Acest material are ca scop oferirea unei imagini clare a job-ului de consilier psiholog debutanţilor.

învăţarea şi dezvoltarea stărilor şi comportamentelor optime: învăţarea comunicării (eficiente) asertive. 19 . copil-profesor.dezvoltarea optimă a copilului şcolar”.părinţilor.dezvoltarea resurselor psihice ale şcolarului.profesorii. .elevul pentru dezvoltarea abilităţilor proprii. dezvoltarea iniţiative şi a creativităţii. Cine se poate adresa cabinetului? . conducând la . . cu o programare prealabilă. . Se desfăşoară în afara orelor de curs.Tabelul 1.profesorului.îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale: copil-copil. .iniţierea unor modalităţi de autocunoaşterea şcolarului . – părinţii.şcolarului. Cabinetul de consiliere psihopedagogică Consilierea şcolară este un proces interactiv consilier-client ce presupune o relaţie de sprijin. Exemplu de prezentare a ofertei de servicii de consiliere psihologică. Cui i se adresează? . Ce anume presupune? . .. copil-părinţi .

. o boala sau decesul unui membru al familiei etc. secţii de neuro-psihiatrie infantilă.....consiliere colectivă.. .....prevenirea tendinţelor impulsive sau agresive la şcolari... Modalităţi de realizare . .... .diminuarea timidităţii.colaborare cu alte instituţii guvernamentaleşi nonguvernamentale (centre logopedice. ).consiliere şi colaborare cu personalul didactic din cadrul instituţiei. centre de asistenţă socială.acţiuni de colaborare şi îndrumare a părinţilor. protecţia copilului..consiliere individuală..) în scopul optimizări vieţii şcolarului... . etc..depăşirea dificultăţilor de adaptare şi învăţare . ... 20 . .. .creşterea încrederii în sine . Consiliere educaţională este confidenţială ( nu se divulgă numele şcolarului în nici un document oficial) şi gratuită! Consilier-psiholog: ....reducerea interiorizărilor.depăşirea unei situaţii de criză (divorţul părinţilor....

argumentarea importanţei cooperării cadrelor didactice cu psihologul şcolar în vedere ameliorării mediului profesional şi a relaţiilor profesor-elev-părinţii. Obiectivele psihologică sunt: prezentării imaginii serviciilor asupra de consiliere promovarea profesionale. părinţilor şi cadrelor didactice cu scopul unei adaptări optime şi al armoniozării relaţiilor dintre ei. stabilirea căilor de acces şi de colaborare cu angajaţii instituţiei în vederea implementării obiectivelor din planul managerial. care sunt nevoile. dezvoltarea personală a elevului. profesorii. competenţelor atragerea şi motivarea personalului (profesorilor. direcţiile de dezvoltare/ optimizare personală şi psiho-socială ale acestora şi obţine un acord al angajamentului fiecăruia dintre ei pentru a participa la rezultatele procesului de consiliere. părinţii. planificarea direcţiilor de intervenţie. directorilor). atragerea şi motivarea directorului instituţiei pentru a sprijini financiar şi atitudinal proiectele şi programele de consiliere.Consilierul stabileşte de la prima şedinţă împreună cu elevii. diriginţilor. 21 . cunoaşterea.

Motivarea părinţilor implică: prezentarea ofertei de servicii ale cabinetului la şedinţele cu părinţii. afişe cu tematici de psihologie pe panourile şcolilor. profesori-elevi. în a menţine dorinţa de a se schimba sau dezvolta. părinţi-elevi. Motivarea psihologică participării la programele de consiliere Consilierul trebuie să utilizeze diferite tehnici pentru a atrage şi a motiva elevii. în derularea sarcinilor. prezentarea unor exemple de situaţii. elevi. realizarea unei anchete pentru identificarea nevoilor de consiliere pe care părinţii le consideră potrivite copiilor (la începutul semestrului). 2. prezentarea planificări temelor.sensibilizarea participării la programele de management al stresului profesional la profesori. sensibilizarea participării la programele de optimizare a relaţiilor elev-părinţi (participarea la workshop-uri). coordonarea programelor de prevenire a incompatibilităţilor relaţionale (profesori-profesorii. părinţi. elevi-elevi). profesori-diriginte. proiectarea. părinţii-părinţi. la fiecare curs adresat părinţilor se oferă un rezumat al temei următoare. titluri incitante formulate la persoana întâi sugerând nevoia de a primi răspunsuri la diverse întrebări (vezi tabelul 2). profesorii sau părinţii să se implice activ în stabilirea obiectivelor. 22 . profesori-părinţii.

şi a afla ce puteţi face pentru a-l ajuta să se dezvolte armonios şi să depăşească micile piedici ale vieţii. Eu i-am spus cum este bine.. nu ştiu ce este cu el. pentru a dezbate şi afla răspunsurile la întrebările care vă macină. Pentru informaţii suplimentare şi reprogramări sunaţi la…. Ei vor să fie înţeleşi! Ei vor să fie ajutaţi. îndrumaţi. de câte ori încerc cu bune intenţii să vorbesc cu el se declanşează un conflict. Veniţi miecuri la ora …la o întâlnire coordonată de consilierul psiholog . mă enervează şi-mi pierd cumpătul. Exemplu de prezentare a unei teme pe panourile şcolii (propunere de workshop pentru părinţi). este treaba lui ce face cu viaţa lui. nu învaţă.Tabelul 2. Arta de a comunica eficient cu copilul meu! Copilul meu este agitat. Cred că nu se poate discuta cu el.. însă nu ştiu cum anume şi de cine. îl las să facă ce vrea. pentru a cunoaşte particularităţile copilului dvs. nu ne înţelegem. Cu cine seamănă? Eu nu am fost aşa. 23 . Cateodată îmi vine să renunţ la toate încercările pentru a avea linişte în casă. Nu renunţaţi! Copii dumneavoastră au nevoie de încă o şansă. nervos.

. bunici. şi antrenarea în aplicarea unor strategii propuse de consilier. global. implicând cadre didactice.3.în funcţie de obiective (generale şi specifice). pe scopurile fiecărei şedinţe (vezi tabelul 3). etc. Colaborarea cu ceilalţi parteneri în aceste acţiuni asigură schimbarea atitudinilor. modelarea aşteptărilor (înţeleg faptul că în multe probleme rezultatele apar după un timp mai îndelungat: luni de zile). de grup/ clasă. 24 .după nivel (la nivel individual. Elaborarea planurilor de activitate Consilierea elevului solicită un demers de proiectare şi programare a cercetării şi intervenţiilor. .planul se concentrează pe comportamente/ situaţii particulare.).după problematică . părinţi. În planul managerial al consilierului şcolar activităţile sunt structurate: .

psihopedagog • părinţi.12 2005 Organizarea şi promovarea permanent activităţilor de consiliere şcolară Locaţia şi modul Participanţi de desfăşurare Organizatori/ Responsabili Informarea şi consilierea permanent elevilor în vederea: • Cunoaşterii şi autocunoaşterii • Adaptarea elevilor la mediul şcolar Optimizarea relaţiei: şcoală-elevi-părinţi • instituţia • elevi ai şcolară claselor • cabinetul de primare şi asistenţă gimnaziale. • instituţia • elevi ai şcolară –orele claselor de dirigenţie. psihopedagog • organizator/ responsabil: Prof.Tabelul 3. şedinţe de ai cadre • organizator/ responsabil: prof.5418-21. desfăşurării prevederilor R. ică • reprezentanţi 1. primare şi • cabinetul de gimnaziale. asistenţă • reprezentanţi psihopedagog ai părinţilor. ică • cadre didactice.O. Exemplu de plan managerial al serviciilor de consiliere psihologică Perioada Obiective/ Activităţi desfăşurate cf.F. psihopedagog 25 . CMBAP NR.

şedinţe de informare şi consiliere. dezbateri. mese rotunde • instituţia didactice. • reprezentanţi ai părinţilor. 2. psihopedagog • responsabili : . • elevi ai claselor primare şi gimnaziale cu nevoi speciale. 3. şedinţe individuale.Asistarea psihopedagogică pentru elevii cu nevoi speciale: • Tulburări emoţionale. • reprezentanţi ai cadrelor didactice. . proiecte şi Ianuarie/ informare şi consiliere. 2. 5. şedinţe de grup. mese rotunde/ braistorming • cabinetul de asistenţă psihopedagogică 1. şedinţe de grup. • Deficienţe. 5. dezbateri. • elevii claselor • organizator 26 .învăţători. 4. • Copii supradotaţi. • organizator: prof.diriginţi. 3. • Probleme sociale/ familiale permanent Programe. 4. şedinţe individuale.

2. • reprezentanţi ai părinţilor. • cabinetul de asistenţă psihopedagogică . • cabinetul de asistenţă psihopedagogică 1. : prof.a. • organizator : prof. 5. 4.şedinţe de grup. a VIII.învăţători. şedinţe de grup. 27 . psihopedagog • responsabil i: . .activităţi de informare şi orientare a carierei elevilor din Unitatea de învăţământ (O. • reprezentanţi ai cadrelor didactice. şedinţe individuale.diriginţi.diriginţi. .învăţători. • reprezentanţi ai părinţilor. . • reprezentanţi ai cadrelor didactice. • unitatea şcolară.S. 3.şedinţe individuale.P) mai Servicii de consiliere pentru părinţi pe diverse teme în funcţie de necesităţi permanent şcolară –orele de dirigenţie. dezbateri. psihopedagog • Responsabi li: . şedinţe de informare şi consiliere. • elevi ai claselor primare şi gimnaziale. mese rotunde.

A. şedinţe de informare şi consiliere.P. dezbateri.M.învăţători.mese rotunde. • colegi profesori şi consilieri şcolari Recomandări adresate părinţilor pentru consultarea altor instituţii în cazul în care problemele nu ţin de competenţa cabinetului de asistenţă psihopedagogică permanent • instituţia şcolară • cabinetul de asistenţă psihopedagogică 1. psihopedagog • responsabi li: .dezbateri. . 2. • responsabi l: prof. centrul C. psihopedagog • organizato r: prof. • reprezentanţi ai părinţilor.Participarea la activităţile de formare şi dezvoltare profesională continuă permanent . • reprezentanţi ai cadrelor didactice. .A.M. • organizato ri: personal specializat şi atestat din cadrul C.P. 28 .diriginţi.

213/2004). 16783/2007 permanent 3. ISMB sau a şcolii (cf. prof.Asigurarea examinării psihologice a elevilor la cererea MedC. Programei şi cu rol stimulator: • exerciţii. Fisei de post. • cadre didactice • diverşi colegi specialişti • elevii claselor a V-a A şi a Va B. prof. mese rotunde • cabinetul de asistenţă psihopedagogică • elevi. psihopedagog permanent • instituţia şcolară –orele de clasa. Organizarea activităţii didactice din Obigaţia de catedra (Consiliere) cf. • jocuri de rol. a metodologiei MedC şi a prevederilor Legii nr. Deciziei Nr. • activităţi didactice traditionale cf. cu acordul directorilor Instituţiei de Învăţământ. • invitaţi specialişti pe anumite teme. • sesiune de referate etc. psihopedagog 29 .

profesorilor în probleme legate de: . Şcoala părinţilor. . copii supradotaţi. şcoală-comunitatea locală. . probleme sociale/ familiale etc. Proiect de intervenţie de orientare şcolară şi profesională la clasele a Vlll-a. 30 . .promovarea unor comportamente sănătoase. şcoală-familie.luarea sub observaţie psihopedagogică a elevilor cu comportamente deviante.prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar. Prevenţie Principul prevenţiei este următorul: este mai eficient să acţionezi înainte de apariţia situaţiei problematice/ crizei. . decât să tratezi simptomele sau efectele. deficienţe. .prevenirea violenţei şi a comportamentelor delicvente.prevenirea consumului de drog.educaţia pentru sănătatea sexualităţii. .prevenirea şi/sau diminuarea stărilor de disconfort pshihic. părinţilor. Consilierul îşi propune să sprijine elevul să devină mai matur şi mai mulţumit de sine şi poate propune consilierea elevilor. . .prevenirea abuzului fizic şi psihic al minorilor.orientarea carierei elevilor. .un viciu cu începuturi dulci şi urmări amare. elev-profesor. Adolescenţa şi viaţa sexuală.asistarea psihopedagogică pentru anumite categorii de elevi: tulburări emoţionale.optimizarea relaţiilor elev-elev. Tutunul . Serviciile de consiliere şcolară la nivelul Municipiului Bucureşti se bazează pe programe de prevenţie şi intervenţie iniţiate şi derulate de CMAP (Centrul Municipal de Asistenţă Psihopedagogică): Agresivitatea. .4. .adaptarea elevilor la cerinţele şcolii şi adaptarea activităţilor din şcoală la cerinţele elevilor. Adolescenţii şi drogurile.

b) Identifcarea situaţiilor cu risc crescut de declanşare şi propagare a unor comportamente neadecvate la nivelul şcolii. 31 . necesitând un număr mare de ore acordate atît prevenţiei. c) Identificarea/ anticiparea cauzelor. Stabilirea priorităţilor în activităţile de prevenţie a situaţiilor ce ar putea deveni problematice include: a) Identificarea situaţiilor urgente care trebuie abordate iniţial.Formarea abilitatilor cadrelor didactice . decât prevenţia consumului de drog (în situaţia în care nu a fost semnalat nici un caz de acest gen. De exemplu. prevenţia violenţei este prioritară deoarece noile generaţii care intră în şcoală vor fi implicaţi direct sau indirect în situaţii critice cauzate de violenţă (numărul mare de elevi au media scăzută la purtare pentru motive de indisciplină. fişă elaborată de noi pentru antrenarea cadrelor didactice în colaborare la programele de prevenţie). e) Pregătirea cadrelor didactice (vezi Tabelul 4.dar şi parteneriate cu diverse ONG. cât şi stopării ei). Elaborarea priorităţilor trebuie să ţină cont de situaţii sau pericole reale şi nu ipotetice. această activitate urmînd a fi realizată o singură oră la finalul semestrului).uri. d) Identificarea elevilor care ar urma să intre în procesul de consiliere (se solicită cadrelor didactice să completeze o grilă.

... Bifaţi cu „X” una sau mai multe trăsături pe care le prezintă aceşti elevi şi completaţi spaţiile punctate! Trăsături accentuate Situaţie de viaţă defavorizantă Nume Tendinţe Timid Dificultăţi Divorţul Deces în Boală elev agresive/ itate de părinţilor familie personală impulsive învăţare/ (recent pînă în 6 (recent gravă Disciplina.. care afectează adaptarea lor/altora la mediul şcolar.) Clasa…. care prezintă trăsături mai accentuate. .. Fişă de evaluare a ţintelor prevenţiei de către cadrele didactice.. Învăţător/ Diriginte……………… Consilier-psiholog... Vă rog a-mi comunica şi recomanda pentru consiliere numele elevilor din clasa dvs... vorbire etc...luni) pînă în 6 (deficienţe . 32 Boala unui membru al familiei Situaţie materială precară .Tabelul 4. luni) de văz... Stimată doamnă învăţătoare/ dirigintă. auz..

pentru a descrie şi explica comportamentul agresiv al copiilor de vârstă şcolară. discuţii colective.Problema violenţei în şcoală este activă în toată lumea nu numai la noi. ancheta pe bază de chestionar (cu itemi deschişi sau precodificaţi). Dinu.) (Heinemann. (vezi Tabelul 5). excluderea din grup. incluzând izolarea socială. agresiv al unui grup redus de copii împotriva unuia singur. Un program bun de prevenţie ia în seamă modalităţile trecute prin care se intervenea în vederea rezolvării unei probleme (se caută date despre: cum anume abordează cadrele didactice situaţiile critice particulare la nivelul clasei/şcolii. etc. apud. Heinemann a propus termenul de buillying. desemnând comportamentul ostil. 2005). Metodele de cercetare a ariei şi tipurilor riscurilor includ: convorbirea. etc. care este politica la nivelul şcolii în abordarea unor astfel de situaţii). 1972. 33 . Bullying-ul poate fi direct (presupune atacuri deschise la adresa victimei) sau indirect (formă mai subtilă şi mai greu observabilă de hărţuire.

În clasa dumneavoastră . hiperactivitate sau probleme de altă natură...... ..................... etc.. Identificarea ariei de risc şi a direcţiilor de prevenţie.....elevi prezintă timiditate..... În cazul unui elev timid ..........un număr de ……elevi ce prezintă tulburări de comportament de tipul impulsivităţii.......... În fiecare clasă există elevi ce prezintă tendinţe către timiditate..un număr de ……....elevi prezintă situaţie materială precară.. ............. Fiecare profesor/ diriginte utilizează modalităţi educaţionale diferite în gestionarea unor astfel de siuaţii........................... în vederea stabilirii unui plan de dezvoltare profesională şi personală...................elevi prezintă dificultăţi de învăţare......... ci este un mijloc de cunoaştere şi reflecţie asupra propriilor modalităţi de gestionare a situaţiilor deosebite din cadrul clasei/grupei în care sunteţi învăţătoare/ dirigintă/ educatoare... agresivitate...un număr de ……. părinţi plecaţi în străinătate........ În clasa dumneavoastră ....).... 34 .....Tabelul 5.. agresivităţii...... .... Chestionar de identificare a situaţiilor problematice în şcoală Chestionarul pe care urmează să-l completaţi nu are valoare de evaluare a competenţelor...un număr de ……... În cazul unui elev impulsiv .un număr de ……...... Ce modalităţi de acţiune utilizaţi (sau propuneţi) dvs.........elevi prezintă situaţie familială deosebită (divorţul părinţilor.un număr de………elevi care au dificultăţi de adaptare la mediul şcolar.................... ..........

...................................... Profesorii/ diriginţii utilizează modalităţi distincte în gestionarea unor astfel de situaţii............................... În cazul unui elev cu situaţie familială critică ................................................................................................................................................................................................ Programul de prevenire a manifestărilor violente la preşcolari elaborat de noi a atras în colaborare toţi actorii implicaţi în unitatea educaţională în care activăm......... Cum poate fi mai eficientă metoda utilizată? …............................................................................ Care consideraţi că au fost motivele pentru care intervenţia nu a funcţionat cum aţi fi dorit? ….................... Redăm câteva elemente ale programului (tabelul 6)................................................................În cazul unui elev hiperactiv ........................... ce modalităţi de depăşire a momentului „criric” aţi utilizat? .................................................... În cazul unui elev cu dificultăţi de învăţare ..................... Fiecare profesor/ diriginte de-a lungul activităţii a întîmpinat relaţii tensionale cu cel puţin un părinte.................... Dvs.... 35 ................................

aparţinînd a două şcoli. Nivelul intervenţiei: . fiziă etc.Instruirea învăţătoarelor şi a părinţilor în aplicarea grilei de observaţ . Program de prevenire a manifestărilor violente la şcolari.informarea şcolarilor despre ce înseamnă manifestări violente şi care sunt c 3. • învăţătoarele. distincţia dintre manifestările violente ale copilului în relaţie cu colegii. .1: Identificarea formelor de violenţă (verbală.formarea abilităţilor de comunicare asertivă.individual . alte manifestări specifice unor copii şi care nu sunt incluse în grilă. Persoane implicate în program: • consilierul.Grila este utilizată pentru a extrage informatii despre: posibile cauze ale tendinţelor şi manifestărilor violente. 6. Perioada estimată iniţial de realizare a proiectului de prevenire a manife intervenţie: 5 luni Obiectivul general: Prevenirea tendinţelor şi manifestărilor violente în rîndul Obiective specifice: 1.identificarea formelor de violenţă (verbală. • părinţii. gradul de manifestare a tendinţelor.Grila este completată şi de psiholog urmărind manifestările din timp . înv părinţii şi în situaţii extra-familiale.pentru cazuri speciale.(constientizarea propriilor tendinţe sau manifestări violente) şi implica modalităţi 4.Tabelul 6. de copii pe care a fost aplicat: 103 şcolari.clasă. Nr.) precum şi a grad - . fizică etc.) precum şi a gradulu 2. • elevii din învăţămîntul primar. 36 .de prevenţie şi combatere.achiziţionarea şi antrenarea abilităţilor de rezolvare a conflictelor dintre şco O.de grup . 5.

Relaţia cu cadrele didactice Intră în conflict cu cadrele didactice: • la 2 zile • o data pe zi. Manifestări violente În pauză În timpul sarcinilor Obser în raport cu copiii educaţionale Vorbeşte tare Ţipă Înjură Strică frecvent obiectele celuilalt Ia obiectele altui copil apelând la forţă Împinge copii Îi bate Nr. Relaţia cu părinţii 37 . Reacţia copilului la impunerea unor noi reguli valabile pentru tot grupul ………………………………………………………………….. • de mai multe ori pe zi. 3.Grila de observare a manifestărilor violente 1. Reacţia copilului la pedeapsă ………………………………………………………………… Reacţia copilului la indiferenţa cadrelor didactice sau a celorlalţi copii ………………………………………………………………….. de copii cu care este în conflict 2..

Reacţia copilului la impunerea unei reguli ………………………………………………………………… Reacţia copilului la critică ………………………………………………………………… Reacţia copilului la pedeapsă …………………………………………………………………... Reacţia copilului la indiferenţa părinţilor ………………………………………………………………… Copilul nu mai prezintă manifestări violente în prezenţa……………………………… (mamei, tatălui, fratelui mai mare, bunicului etc.),

în situaţia………....………………………………………...... (când este în vizită la………..., cînd se simte… ………. ex. când îi este teama de băiatul vecinei, ex. Cînd simte calmul şi blîndeţea b singura persoana care se înţelege cu el.). Alte manifestări……….........................................................................

O.2: Informarea şcolarilor despre ce înseamnă manifestări violente şi (constientizarea propriilor tendinţe sau manifestări violente) şi implica modalităţi de prevenire şi combatere.

Vizionarea unor casete video. Discuţii despre acea situaţie. Tehnica ciochinelui de la enervare la violenţă. Tehnica ,,se poate şi altfel”- sugestii de comportamente non-a Exerciţii de conştientizare a propriilor manifestări violente, Exerciţii de conştientizare a consecinţelor Povestiri raţionale. Jocuri de rol, inversiune de rol, discuţii de grup despre ce în care sunt consecinţele, oferirea de exemple ilustrative şi solicitarea şcol exemple de copii cu astfel de comportamente şi discutarea consecinţelor. 38

Fiecare să-şi amintească de reacţia violentă pe care a avut-o ţipat la un coleg, a îmbrâncit un coleg, etc.) şi ce consecinţă a avut acest com O.3: Formarea abilităţilor de comunicare asertivă

Mijloace utilizate orientate atîat către combaterea submisivitatii cât şi a a - poveşti ce antrenează discuţii de grup privind comportamen comunicare ale personajelor, - jocul de rol, - învăţarea copiilor să spună ,,nu” într-o manieră politicoasă atunci ceva - exerciţii de formare şi antrenare a comunicării asertive pe etape, şi repetate de trei-patru ori.

1. Eu simt că …........................................................................ Spun şi de ce? Care este motivul pentru care mă simt…......... Tu m-ai supărat când…............................................................. ….. ......................pentru că mi-ai luat pixul fără să mă întrebi. 2. Să spui ce doreşti. Când îmi ceri pixul să- mi oferi ceva în schimb. 3. Consecinţele comportamentului asupra mea/ ta Atunci cînd eu mă simt …..supărat că mi-ai luat pixul fără să mă între ….................mai trist - consecinţe asupra ta: nu-ţi voi mai da nimic data viitoare, - nu te voi mai considera prietena mea, - nu te mai ajut să desenezi.. - nu mai facem schimb de jucarii etc.

O.4: Achiziţionarea şi antrenarea abilităţilor de rezolvare a conflictelor dint

- Învăţarea copiilor să exprime anumite reguli ale jocului chiar de la până la final (povestiri, joc de rol, inversiunea de rol, jocul organizat asi consilier). - Învăţarea tehnicii îmi i-au jucăriile şi plec când celalalt copii încalcă 39

- Tehnica schimbului echitabil de jucării. - Exerciţiul semnării unui contract dacă-ţi stric jucăria ţi-o dau pe a m - Tehnica concursului stimulat cu premii-cine ajunge la finalul joculu este premiat. Ex. Copillui i se pune o bulină roşie pe un panou din sală, de la un număr d drept premiu o fişă de colorat pentru acasă etc. • Aplicarea programului asupra elevilor, cadrelor didactice, părinţilor

În derularera programului consilierul realizează acţiuni de: - coordonare a activităţilor educative din timpul orelor de dirigenţie coloborâ - conducere a workshop-urilor cu rol de formare a unor noi abilităţi ale didactice, - acţiuni de colaborare cu părinţii, cadrele didactice sau alţi specialişti, - activităţi de comunicare - directă cu elevii, părinţii, cadre didactice, - indirectă prin intermediul afişelor pe panourile - trimiteri către alte instituţii specializate. - activităţi de decizie - în funcţie de progresul realizat, consilierul de demersului schimbând tehnicile ( în situaţia obţinerii unor informaţii rele părinţii sau cadre didactice) în cazul identificării unor stagnării ce a obiectivelor consilierii.

Eficienţa activităţii de consiliere depinde de calitatea sistemului comun arta prezentării ofertei de servicii, arta formulării întrebărilor, prin claritat stimulării şi atrageriii receptivităţii elevilor, părinţilor, cadrelor didactice discuţii inter-active sau mijloace de comunicare indirecte (pliante, afişe pe p oferite etc.) consilierul intervine în prevenirea sau combaterea compor precum şi în formarea unor noi abilităţi adaptative.

În modul de prezentare al planului managerial, al serviciilor de consiliere argumetelor în enumeraea priorităţilor îşi pune amprenta caracteristicile utilizat de consilier.

40

dar şi a celorlalţi actori ai educaţiei. a relaţiilor din familie. Obiectivele vizează cunoaşterea şi auto-cunoaşterea elevilor. 5. Examinarea elevilor din punct de vedere psihologic şi psiho-pedagogic şi consiliere/ psihoterapie Consilierul oferă servicii de testare psihologică a elevilor. grile de observare a comportamentul aplicare a programului şi după 7 luni de la aplicarea programului.Evaluarea şi ameliorarea / optimizarea programului Evaluarea eficienţei programului se realizează prin raportarea la obiectiv combaterea violenţei-. a 41 . acest fapt necesitând aplicarea unor teste psihologice ce evaluează nivelul agresivităţii. etc. utilizând teste. trecerea la un alt obiectiv. ancheta pe bază de interviu. Rezultatele ajută la identificarea unor aspecte psihologice şi comportamentale pe baza cărora să se proiecteze programele de consiliere. elaborarea unui alt pro lui. Aceste rezultate din discuţii cu educatoarele şi părinţii oferă informaţii valoroase optimizare a programului prin valorificarea punctelor forte ale acestuia şi red Ameliorarea programului pe baza informaţiilor obţinute din diverse cadre didactice) oferă o bună evaluarea a punctelor tari şi punctelor slabe ale calcul sugestiile acestora se realizează restructurări pe direcţia reduce valorificarea punctelor tari cu scopul optimizării programului. Etapele care sunt aplicate mai departe constau în: re-aplicarea progra sau anumite secvenţe). observaţia.

42 . cât şi a modalităţilor de dezvoltare a acestora. Tehnicile de psihoterapie pot fi adaptate din terapiile raţionalemotive. personalitate. teste şi chestionare de interese. . aptitudini. elevului i se fac recomandări privind ariile profesionale în care ar putea să se integreze. potrivit aptitudinilor. probe „profesionale”. cognitiv-comportamentale. Orientarea şcolară şi profesională (O.P) Consilierea psihologicǎ în vederea dezvoltǎrii carierei reclamă o analiză atât a pieţei muncii.crerea unui spaţiu de descărcare a tensiunilor . aptitudinilor sale. potrivit nivelului de pregătire atins anterior. se alcătuieşte un plan de acţiune. despre condiţiile de acces la aceste unităţi şi despre formalităţile ce trebuie îndeplinite. Consilierea privind OSP (orientarea şcolară şi profesională) constă în îndrumarea elevilor în vederea alegerii unei forme de învăţământ.perioada de tăcere.S. dar şi a unei viitoare profesii. motoo-uri.crerea unui panou anti-violenţă în care sunt expuse cele mai reuşite materiale: (desene. . i se oferă informaţii despre unităţile şcolare care corespund intereselor. a competenţelor diverselor job-uri. slogane.ziua complimentelor . În urma evaluării.(o sală mică fără obiecte izolată fonic în care poate să strige şi să se mişte în voie).).utilizarea doar a comunicării nonverbale în timpul unei ore de consiliere sau dirigenţie. 6. Nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi cunoscut prin examene şi probe de cunoştinţe. . Unele tehnici de grup aplicate sunt: . îndrumări etc.relaţiilor în clasă ce ar avea influenţe asupra adaptării şcolare.profesorii şi elevii se centrează pe părţi pozitive şi-şi acordă complimente. experienţiale. intereselor profesionale şi personalităţii acestora. mai ales.

a. Schimbările atitudinii părinţilor conduc la schimbări în comportamentul elevului. adresate părinţilor elevilor (din clasele a IV. formarea şi antrenarea unor comportamente educative adecvate din partea părinţilor.Prin consilierea şcolară şi profesională acordată elevilor se urmăreşte creşterea încrederii acestora în ei înşişi şi în capacitatea lor de a lua o decizie pentru viitoarea lor carieră. cursuri de tipul . concepte de bază.. Prevenţia şi terapia comportamentelor dezadaptative ale elevilor se poate realiza prin iniţierea şi coordonarea unor . dezvoltarea capacităţii de a identifica debutul apariţiei unor comportamente inadecvate ale copiilor. cadrelor didactice în relaţia elevi-părinţi-cadre didactice. a V -a şi a VI-a) conduc la formarea unor abilităţi de prevenţie a apariţiei unor situaţii de criză părinţicopii. precum şi schimbarea atitudinii părinţilor. Fără a schimba atitudinile părinţilor raportate la elev şi la procesele de educaţie nu se pot identifica rezultate evidente în comportamentele elevului. aptitudinea de a interveni în momentul în care este afectată implicarea elevului în sarcinile educaţionale. valorile care trebuie reinterpretate de multe ori sunt: valoarea „autorităţii părinteşti” („fără bătie nu poţi educa un copil”).. 7. valoarea „responsabilităţii” 43 . De exemplu. etc. Educaţia părinţilor Prin serviciile de consiliere se asigură abilităţi de management al schimbării atitudinii elevului. De exemplu.Arta de a comunica eficient cu copilul meu”. repere teoretice.programe/ cursuri” interactive adresate părinţilor. Caracteristicile pubertăţii şi modalităţi educative adecvate”. dimensiuni ale intervenţiei în cazurile comportamentlor dezadaptative ale copiilor în mediul şcolar. În cadrul cursurilor adresate părinţilor consilierul prezintă studii de caz.

Multe date de cercetare sunt colectate prin compunerile elevilor /discuţii interactive colective sau individuale pe teme precum: familia mea.b). timpul petrecut cu familia mea.utilizarea eficientă a sancţiunilor şi recompenselor!. Caracteristicile psihosociale ale copiilor în etapa de pubertate! 8. o analizǎ a ceea ce poate constitui un nou punct de plecare pentru abordǎrile ulterioare viitor.(„copilul este responsabil de ceea ce face”). a. Metode de disciplinare pozitivă . Cercetarea se centrează acum pe teme precum: descoperirea unei personalitǎţi optimale a educatorului care performeazǎ cu succes. Consilierea părinţilor poate viza teme precum: Arta de a comunica cu copilul meu!. descoperirea abilitǎţilor şi potenţelor educatorului performant. Arsene. responsabilităţile mele în familie. înseamnǎ analiza si accentuarea metodelor şi instrumentelor de lucru actuale. este subliniatǎ importanţa adoptǎrii unui sistem de calitate. 44 . Memon. 2006. profesori. etc. Promovarea eficientă a regulilor!. În urma analizei datelor se stabileşte o nouă planificare a cursurilor adresate părinţilor în ordinea proprităţilor. 2006). descoperirea modalitǎţilor de îmbunǎtǎţire şi traducere în fapt a acestor potenţe prin succes (Tǎnase. care va duce la îmbunǎtǎţirea performanţelor educatorilor (ISO 9000 si TQM) (Stoian. diriginţi) este o tendinţǎ de formare localizatǎ la timpul prezent şi viitor: prezent. Actual. valoarea „autonomiei” (copilul trebuie să înveţe singur”). Formarea continuuă psiho-pedagogică şi metodică a cadrelor didactice Dezvoltarea educatorilor (învăţători.

tehnici de luare a deciziei. elevii dobândesc cunoştinţe şi abilităţi care îi ajută să devină responsabili şi să contribuie la „viaţa şcolară”. 45 . managementul timpului. Pentru a aplica în mod eficient diferite metode de învăţământ. Competenţele cadrelor didactice vizate la finalul programului: • îşi însuşesc concepte precum: de imagine de sine. a metodelor de evaluare şi îmbunǎtǎţire a prestaţiei pedagogice (Barna. etc. să-şi stabilească scopuri de viitor. ajutând copii să devină mai motivaţi. 1999). viaţa comunităţii. tehnici de predare moderne. utilizând tehnici de comunicare (asertivă).. • dobândesc informaţii despre particularităţile psihofiziologice ale copiilor în etapa de dezvoltare: de la şcolarul mic până la puber şi adolescent.Tactul educatorului este un concept nou adus în lumina cercetǎrii. formarea unor atitudini şi sentimente (Cosmovici. mai încrezători. managementul clasei de elevi. să îşi creeze viitorul. să transforme activitatea de învăţare într-un proces de învăţare permanentă. condiţiile ce favorizează memorarea cunoştinţelor. grupului de prieteni. să-şi dezvolte abilităţi de învăţare eficientă. cadrele didactice trebuie să înţeleagă psihologia elevilor. Iucu. stima de sine. stimularea gândirii. să trăiască şi să participe activ la viaţa şcolară şi socială. Astfel. 1999. 2006). luarea deciziei. cu referire la: identificarea situaţiilor care necesitǎ tact. • dobândesc deprinderea de a lucra cu copii pe echipe. comunicare asertivă. metode activ-participative. Cadrele didactice primesc sugestii şi îndrumări privind modul de implicare interactivă în derularea orelor de dirigenţie. creative. Formarea şi dezvoltarea cadrelor didactice se poate realiza prin intermediul unor cursuri care să dezvolte anumite abilităţi: comunicarea elev-profesori.

optimism). orientare. de regândire a vechilor moduri de lucru) (vezi şi Anderson et al.• îşi însuşesc şi aplică tehnici de învăţare eficientă (Răducu. încredere.inspiraţie (cadrul didactic funcţionează ca un model pentru elevi. „Leadership-ul didactic” poate fi abordat în termeni precum: . dar şi aspectele legate de perspectiva alegerii unui profil de liceu/facultate sau chiar profesie. specialiştii s-au concentrat asupra perspectivelor de formare a capacităţilor de conducere a cadrelor didactice. recompensa este pe măsura efortului depus şi rezultatului obţinut). Managementul clasei 46 .consideraţie individuală (cadrul didactic îşi exprimă consideraţia în mod individualizat.managementul excepţiilor (cadrul didactic intră în acţiune când lucrurile nu merg bine şi standardele nu sunt atinse. . . 2006).. Acest program vine în sprijinul diriginţilor pentru a-i ajuta să-şi cunoască mai bine elevii: calităţile reale.carisma (furnizează o viziune de perspectivă elevilor. . limitele. Răspunzând nevoii de a înţelege şi dezvolta leadership-ul şi strategia în contextul schimbărilor din mediu educaţiei. utilizează simboluri pentru a concentra eforturile). 2001). . . contribuind la manifestarea deplină a potenţialului elevului.Şcoala diriginţilor” este un program sistematizat realizat în 2003-2004 de către CMAP (Centrul Municipiului de Asistenţă Psihopedagogică). prin îndrumare. . oferirea de feedback permanent). respect. un sens al activităţii. sentimentul de mândrie. Consilierea cadrelor didactice poate avea în vedere tematicile: Comunicare eficientă cu elevii. permite elevilor să lucreze ca şi în trecut atâta timp cât performanţele sunt respectate).recompensa contingentă (cadrul didactic recompensează elevii pentru un nivel specificat al performanţei..stimularea intelectuală (cadrul didactic crează situaţii de provocare a unor noi idei.

în situaţii dificile. respectând principiul confidenţialităţii. părinţii.rapoarte de activitate cu repere calitative prin care consilierul este supervizat şi coordonat metodologic de Centrul Municipiului Bucureşti de Asistenţă Psihopedagogică: participă la training-uri de formare şi specializare pe diverse tematici de actualitate. cu scopul dezvoltării profesionale continue conforme cu standardele managementului calităţii totale. consilierul şcolar elaborează: . Consilierii şcolari au fost olicitaţi să contribuie la acreditarea penru calitate a unităţii educaţionale.). 10. Managementul calităţii totale în învăţământ Exigenţele ISO sunt în centrul atenţiei responsabililor din educaţie. cadrele didactice) către alţi specialişti: 47 . Caracteristicile psihice ale elevilor în etapa de pubertate. cantitatea şi diversitatea activităţilor de prevenţie – ameliorare dezvoltare). În acest sens. vizaţi de directorul unităţii de învăţământ. Particularităţile elevilor. studii de caz. deficienţe intelectuale. etc.problemă ( posibile cauze ce ţin de personalitatea lor. suport informativ. Atunci când consilierul şcolar identifică situaţii ce nu ţin de competenţa sa profesională este indicat să îndrume clientul (elevul.rapoarte de activitate cu indicatori cantitativi (număr de beneficiari ai serviciilor de consiliere -persoane consiliate-. de mediul familial şi socio-cultural). Colaborarea cu alţi specialişti/ instituţii în vederea adaptării elevilor aflaţi în dificultate la mediul şcolar. . izbucniri violente (Mijloace: discuţii interactive/schimb de experienţă în gestionarea situaţiilor dificile cu elevii. Variante de acţiune educaţională în cazul copiilor cu ADHD. 9. exemple prezentate pe videoproiector.

îşi va adecva metodele şi strategiile. sexual asupra unui minor se recomandă specialişti din domeniul Protecţiei Copilului. . 48 .colaborări cu Cabinete de Psihoterapie.se recomandă specialişti din domeniul asistenţei sociale. .în situaţiile unor abateri disciplinare grave .în cazul deficienţelor verbale ale elevilor din învăţământul primar: trimiteri la centre logopedice de sector .cazul de agresivitate .în cazul abuzului fizic.se recomandă părinţilor colaborarea cu specialişti din Secţiile de Neuro-psihiatrie infantilă.colaborări cu Poliţistul de proximitate.Hiperactivitate cu deficit de atenţie . la mediul şcolar..în cazul situaţiilor familiale defavorabile . . pentru a veni în întâmpinarea nevoii de adaptare a elevilor aflaţi în dificultate. informându-se permanent de starea elevilor şi a persoanelor implicate în mediul copilului. psihic. Consilierul va colabora cu aceşti specialişti. .în cazul copiilor cu ADHD .pentru cazuri complexe .condiţii de trai precare. etc. .

etc. 1997). 2003). efortul şi perseverenţa. (ibidem. Când este transpusă în cadrul clasei. abilităţile de interacţiune socială. 1998). planificarea). memorarea sau învăţarea (LeDoux. fiind premergătoare atingerii standardelor stabilite (Kress. cunoaşterea de sine.. fiind considerate instituţii ce asigură în mai mare măsură o învăţare eficace. comportamentele prosociale. autoreglarea. O meta-analiză a cercetărilor educaţionale din ultimii 50 de ani (Wang. Haertel & Walberg. Factorii competenţelor sociale şi emoţionale sunt componente esenţiale 49 . 2004). Elevii distraşi sau copleşiţi de emoţii care interferă cu învăţarea pot avea dificultăţi în îndeplinirea unor cerinţe şcolare simple (Zins et al.). Cercetările au demonstrat că emoţiile facilitează atenţia.4. memorare şi înţelegere. Elias. la fel ca şi contextul mediului în care învaţă (Brandt. 2003). rezolvarea problemelor prin colaborare. Norris. DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR SOCIALE LA ELEVI 4. productivitatea. învăţarea socială şi emoţională lărgeşte cadrul educaţiei şi stabileşte interacţiunea emoţiilor şi cogniţiilor în învăţare.. Acestea includ abilităţile de comunicare. 1993) relevă ideea importanţei penru reuşită a competenţelor sociale şi emoţionale – incluzând procesele metagognitive ale elevilor (ex.1. Schoenholz. Abilităţile sociale şi emoţionale ale elevilor Abilităţile sociale şi emoţionale ale elevilor (ASE) sunt esenţiale pentru succesul în cadrul şcolii şi în viaţa de zi cu zi (Elias et al. abilităţile de implicare activă. Şcolile care reuşesc să dezvolte competenţe sociale şi emoţionale se află în centrul analizelor actuale. climatul şi managementul clasei – ce exercită o influenţă substanţială asupra învăţării elevilor. cunoaşterea propriilor emoţii. Învăţarea este un proces strâns legat de nevoile emoţionale şi sociale ale elevilor. & Seigle.

comportamentului şi performanţelor – ca factori esenţiali ai reuşitei.succesului şcolar . încorporarea ideilor ASE în practica educaţională.a unei experienţe aducaţionale pozitive. ataşamentul faţă de şcoală. 2001). matematicii (Ben-Avie et al. 2004). . Educatorii au început să recunoască importanţa eforturilor de a dezvolta abilităţilor sociale şi emoţionale ale elevilor. 2006). 50 . direcţionarea nevoilor sociale şi emoţionale ale elevilor într-o manieră proactivă. 2003. 2004). al. 2003).îmbunătăţirii relaţiilor dintre elevi şi profesori.motivaţiei. atitudinile şi motivaţia. Cercetările recente subliniază impactul competenţelor sociale şi emoţionale asupra mai multor variabile psihologice: .. precum şi scăderea absenteismului/ şcolar (Felner et al.. Personalul unităţilor de învăţământ devine din ce în ce mai conştient de beneficiile leadership-ului ASE asupra şcolii. Îndeplinirea acestor obiective necesită metode de sporire a înţelegerii sensului ideii de comunitate în şcoală şi a unor modele importante de valori şi abilităţi ASE (Elias & Kamarinos. apud. Kress şi Elias. .achiziţiilor în domeniul ştiinţei. Consilierii trebuie să ia în considerare stabilirea unui program ASE cât mai durabil şi mai consistent.întăreşte pregătirea elevilor pentru învăţare şi promovează dezvoltarea atitudinilor prosociale şi a comportamentului ce mediază performanţa şcolară (Zins et al. ... durabile şi sunt necesari pentru realizarea standardelor curriculare stabilite (Kress et. Consilierii şcolari sunt din ce în ce mai căutaţi pentru conducerea intervenţiilor în domenii precum: prevenirea violenţei.

dar indirect (prin intermediul personalităţii) cu diferite tipuri de comportament prosocial. există o asociere pozitivă indirectă (prin intermediul personalităţii) între recompensele sociale şi toate formele de comportament prosocial. Mai mult. Carlo et al. Recompensele materiale nu au corelat semnificativ cu extraversia şi altruismul (indici puternici ai comportamentului prosocial). s-a constat că asocierile care există între practicile parentale şi comportamentul prosocial se realizează prin efectele indirecte ale personalităţii (extraversie şi agreabilitate). învăţarea experienţială se asociază pozitiv. 51 . Practicile parentale de dezvoltare a abilităţilor sociale la elevi Studiul lui Carlo et al. În ceea ce priveşte comunicarea discursivă. dar nu constituie predictori pentru altruism. Este interesant faptul că recompensele sociale corelează cu comportamentul prosocial. stilurile de educare şi interesul pentru a cerceta legăturile lor cu dezvoltarea prosocială a copiilor. cu excepţia celui demonstrat public (acesta poate avea ca motivaţie obţinerea aprobării sau a meritelor din partea celorlalţi). În mod similar. Rezultatele surprinzătoare au fost explicate astfel: discuţiile centrate pe copil pot avea mai mult impact asupra cogniţiei morale a copilului decât asupra emoţiilor morale.. Per ansamblu. nu s-a găsit o relaţie semnificativă între comunicarea discursivă şi extraversie.2. Acest studiu arată că părinţii care îşi implică copiii în activităţi cu caracter prosocial contribuie la dezvoltarea personalităţii şi a comportamentului prosocial.4. Astfel. au găsit că acest tip de conversaţie corelează slab cu comportamentul prosocial. (2007) a luat în calcul trei tipuri de practici parentale: stilurile parentale de creştere a copiilor.

52 . Redăm câteva repere ale activităţii noastre în domeniul consilierii psihologice în educaţie. prezentarea compunerile elevilor.Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a lămuri rolul comunicării discursive în comportamentul prosocial. consilierii au responsabilitatea de a organiza cursuri de formare a unor seturi comportamentale educative la părinţi. În tabelul 7 şi tabelul 8prezentăm modele de planificare a cursurilor adresate părinţilor pentru nivelul de învăţământ-preşcolar. etc. modele pe care noi l-am elaborat şi pe care îl aplicăm curent. şi nivelul de învăţământ-gimnazial. 4. expunerea opţiunilor de formare (fiecare părinte notează pe o fişă opţiunea). „Timpul petrecut cu familia mea”. prezentarea ofertei de cursuri. În şcoală. „Responsabilităţile mele în familie”. 3. 2. Identificarea nevoilor de formare a părinţilor şi de motivare a articipării se realizează prin: 1. În urma anlizei datelor se stabileşte o nouă planificare a cursurilor adresate părinţilor în ordinea necesităţilor. discuţii interactive colective sau individuale pe teme precum: „Familia mea”.

.. 2.. Teme abordate: 1. pedagog sau psihopedagog... „neastămpărat”! Ce este de făcut? 4.. Model de planificare a cursurilor adresate părinţilor pentru nivelul de învăţământ preşcolar... Copilul meu nu vrea să mănânce! Ce este de făcut? Cum pot eu ca părinte să-l ajut? 5...... Cursurile sunt gratuite şi se realizează în cadrul grădiniţei după ora 16 şi încep din ianuarie ... consilier psiholog ........ Sunt realizate şi coordonate de un specialist: Consilier educaţional psiholog.. Copilul meu are dificultăţi legate de somn! Ce este de făcut? Va trebui să optaţi pentru unul sau mai multe cursuri punând un X în dreptul cursului sau cursurilor pe care îl/le doriţi... Copilul meu este „năzdravan”..Metode de educare pozitivă. Ce sunt cursurile adresate părinţilor? Sunt „instrumente” prin care se oferă părinţilor suport şi informare cu privire la caracteristicile preşcolarilor. pentru a-i înţelege mai bine şi a le aplica modalităţile adecvate de educaţie.........Tabelul 7. Copilul meu refuză îngrijirea! Ce este de făcut? Cum pot eu ca părinte să-l ajut? 6.. Caracteristicile preşcolarilor şi importanţa regulilor.. 53 . Copilul meu este timid! Ce este de făcut? Cum pot eu ca părinte săl ajut? 3. Puteţi propune şi alte tematici de discuţie care vă interesează (în rubrica corespunzătoare).... Planificarea cursurilor pentru părinţi Consilier educational: psiholog .. Pentru informaţii suplimentare veniţi la cabinetul de consiliere MARŢI între 8-12 sau sunaţi la tel.

Planificarea cursurilor/lectoratelor adresate părinţilor Coordonator: Consilier.. Arta de a comunica eficient cu copilul (31 oct.Cum ar trebui sa actioneze părinţii? • Copilul nervos: .Cauze. 28 nov.. 200. .. . Caracteristicile pubertăţii şi atitudinile educative adecvate (12 dec.Ce ar trebui să facă părinţii? • Copilul timid: ...30) • Tehnici de învăţare a unui nou comportament • Tehnici de a consolida un comportament al copilului • Tehnici pentru a stopa un comportament neadecvat al copilului • Aplicarea corectă a sancţiunilor şi pedepselor 3. 200. Metode de disciplinare pozitivă a copilului (21 nov. 19dec. Model de planificare a cursurilor adresate părinţilor pentru nivelul de învăţământ gimnazial. ora 18. 18..30-19.30-19.Cauze. 7 nov.30) ce este comunicarea tipuri de comunicare care sunt principalele bariere în comunicare comunicarea asertivă comunicarea empatică 2.psiholog.. . 200..30) • Copilul obraznic: .Ce ar trebui să facă părinţii? • Copilul unic: ... Ce sunt cursurile adresate părinţilor? Teme abordate: 1. 54 .30-19. 18..Cauze .Tabelul 8...

200. În plus. orele 18-20). 55 . 6..consilier-părinţi în orientarea şcolară şi profesională (16 ian...8 ora 18-20). orele 18-20).orele 18-20).. Cum îmi susţin copilul pentru alegerea carierei. 20 feb. Formarea unor abilităţi de comunicare la părinţi este esenţială. Impactul Tv şi al internetului asupra personalităţii copilului (13. orele 18. Cursurile “de comunicare” au rolul de a antrena. 5.30).Ce ar trebui să facă părinţii? 4. Familia şi şcoala în dezvoltarea personalităţii copilului (4 iunie 200. 7. 10.. Tehnici de învăţare eficientă (9 aprilie 200. În tabelul 9 prezentăm câteva mostre elaborate de noi. Cursurile trebuie să uzeze de un limbaj uşor de înţeles. 9. 8. de a configura seturi atitudinale pozitive. 23ian 200. mai ales.30-19.....Timpul liber alături de copilul meu (7 mai 200. de exerciţii simple..clasele a VIII –a ( 26 martie 200. Importanţa parteneriatului ....profesor..... Managementul stresului vieţii cotidiene şi relaţia cu copilul meu (12 iunie 200. orele 18-20). sensibiliza.. să formeze competene comuniaţionale.. orele 18-20).. Managementul timpului. aceste cursuri sau workshop-uri reuşeşsc să activeze procese de reflecţie şi...

Prin procesul comunicării încercăm: să convingem. manifestată sub forma cicălirii. exagerate: „tot timpul faci aşa. acuzatoare: „eşti leneş. Stiluri de comunicare ineficiente: . sancţiunii. b.!”.are dificultăţi de a-l înţelege conduita şi nevoile copilului. nu-ţi place munca!”. . I.. să explicăm. . rigidităţii. . blamării. blocându-i exprimarea copilului.Tabelul 9. .spune persuasiv ceea ce gândeşte. descurajării.utilizează dezaprobarea. .. a culpabiliza sunt metode utilizare frecvent în “educarea copilului”. 56 . Comunicarea este un instrument prin care ne exprimăm emoţiile şi convingerile.utilizează frecvent următoarele tipuri de afirmaţii: a. să educăm. să fim acceptaţi. Mostre din programul „Arta de a comunica eficient cu copilul”. severităţii criticismului. simte sau vrea. a critica.. să provocăm o reacţie. nevoile lui sunt cele mai importante şi au întâietate.stilul submisiv (execisv de tolerant. să îndeplinim orice alt obiectiv. niciodată nu . . . să fim înţeleşi. să informăm.stilul agresiv.el are întotdeauna dreptate.a judeca. Stilul agresiv În relaţia cu copilul părintele: .argumentele sale sebazează nu atât pe raţiune. cât pe emoţii. pasiv) Comunicarea eficientă: stilul asertiv. să influenţăm.

.. -nu reuşeşte luarea unei “poziţii tari”. Exemplul 1: Copilul primeşte încă o notă proastă la matematică. . ameninţătoare: “Dacă te mai prind ca te joci cu . este de acord mai tot timpului cu faptele copilului. se aşteaptă să se întâmple o catastrofă dacă îşi impune o judecată personală. să discute cu copilul. dacă tu nu ziceai .!”). . jignitoare: “Eşti la fel de insensibil şi dezordonat ca taică-tu!! II.!”.. . cu profesorul.Nici eu nu eram bun la matematica”(Se simte vinovat ca nu a învăţat mai bine la matematică pentru a-şi putea ajuta copilul sau pentru că nu are bani să-l mediteze etc. că are defecte şi vulnerabilităţi numeroase. e. să te fac fericit”. .. -are o neîncredere puternică în forţele proprii şi mari dificultăţi în a delibera şi decide. atribuirea de motive celuilalt (“de la început n-ai vrut . Sunt de acord cu tine. să stabilească împreună cu copilul un plan şi modalităţi de a fi mai implicat. Sunt aici doar ca să-ţi fac pe plac..utilizează mesaje de tipul: “Tot ceea ce îţi doreşti tu este bine.) Soluţie: Să studieze din ce cauză copilul a luat note mici la matemetică. Exemplul 2: ”Este a nu ştiu câta oară când îţi spun să mă laşi să fac 57 ... Stilul submisiv În relaţia cu copilul părintele: . devine tăcut. impulsive: “mă enervezi când . trăirile şi nevoile. ai încurcat-o!” f. voi face aşa cum vrei tu”.se culpabilizează.c. Ce gîndeşte părintele: . este la dispoziţia copilului. în rezolvarea unei probleme. îşi reţine gândurile..într-un conflict. d.lasă de înţeles că îi este frică de evenimente grave. se închide în sine şi se retrage. ascultă sau se conformează nevoilor/dorinţelor copilului fără să comenteze prea mult. în a învăţa matematică şi de a fi mai implicat la ore...are sentimentul că nu e vrednic de respect şi apreciere..se lamentează. fă cum vrei nu-mi pasă .. raţionalizându-şi uneori fuga sub măştile diplomaţiei...mesajul pe care îl transmite este de tip: “Nevoile tale sunt mai importante. .. clare şi sigure.

. închidere în sine. El trebuie să se orienteze a ajuta copilul. De exemplu. "Baftă la şcoală!" Minimalizarea problemei: “Nu se joacă nimeni cu mine football!”spune băieţelul. Soluţie: "Hai să vedem din ce motiv iei aceste note. nu te mai gîndi la asta!”. Bariere în comunicare De cele mai multe ori avem tendinţa de a scoate în evidenţă ceea ce este negativ din comportamentul celor din jur. minciuna. pentru că este prea mic. Soluţia: Părintele trebuie să-şi reţină tendinţa de a satisface toate capriciile copilului. ce afectează modul de a se comporta şi adapta în viitor al copilului. Acestea reprezintă bariere în comunicare. Răspunsul tatălui: “Nu fi supărat. Nu va avea curajul de a face ceva pentru că trebuie să fie perfect.ordine la tine în cameră! Mă îngrijorează ce-o să faci cînd eu nu voi mai fi! Cine o să-ţi mai facă? (Părinte este îngrijorat nu de situaţia copilului de a nu-şi asuma responsabilităţi conform vîrstei ci faptul că el nu va avea o viaţă veşnică să-şi ajute copilul)."Să vedem ce ar trebui făcut pentru a-ţi îndrepta nota!". Principalele bariere în comunicare sunt: Ameninţarea: "Dacă nu iei note mari. În comportamentul copilului apare frica. ascunderea problemelor. este certat pentru o greşeală sau i se spune să nu mai facă . Se naşte lipsa de încredere în 58 . Ce gândeşte copilul: "Crede că dacă îmi spune să nu mai fiu supărat. arătîndui cum să se descurce şi să se adapteze la viaţa cotidiană asumîndu-şi responsabilităţi. "Cu el nu este de glumit!" Consecinţe: principala preocupare a copilului va fi să nu greşească.. dacă un copil face un lucru şi strică ceva din casă. a-i încurcat-o!" Ce gândeşte copilul: Părintele meu este periculos!". nu se pricepe. din comportamentul copiilor. mă simt mai bine?" Consecinţa : copilul va simţi că părintele său nu îl înţelege şi nu este capabil să-i asculte problemele. în loc să fie apreciat pentru iniţiativă şi pentru efortul depus.

Soluţie: "Când stai în bancă cu . Soluţie: “Iţi înţeleg supărarea.. atunci copiii vor fi urmăriţi de ideea că nu sunt valoroşi. Aşa sunt eu " Consecinţă: dacă aceste afirmaţii se repetă frecvent."Eşti un bleg.?" sau " De ce nu ai făcut asta?" Ce gândeşte copilul: “ Iar îmi ţine morală. În acest caz nu se stimulează resursele pozitive ale copilului. te porţi ca o fată!" Ce gândeşte copilul: "Adulţii ştiu mai multe decât copiii. Critica: "Tu eşti de vină. Mai aştept un pic şi se calmează!” Consecinţă: scade receptivitatea copilului la părerile emise de părinte. eventual vin să lucrăm împreună.Bravo! Mă bucur că eşti atât de talentat la . Ce s-a întămplat pe parcurs? Poţi să acorzi mai mult efort şi matematicii..... îşi vor forma o imagine de sine scăzută.!" Continuă tot aşa.. sunt îngrijorată pentru că face glume proaste şi ar putea să te rănească şi mai rău decăt atât!” Etichetarea: "Eşti exact ca toţi ceilalţi copii: obraznic şi nerecunoscător". şi astfel nu-şi v-a aprecia calităţile şi reuşitele pe care le va minimaliza fiind centrat asupra nereuşitelor. Indiferenţa: “Tati! Tati! Iar am luat 10 la ....! Răspuns: Mare scofală! Nu puteai să iei la matematică?Dă-te din faţa televizorului! Ce gândeşte copilul: “Televizorul este mai important decât mine! Cum să fac să-i atrag atenţia?" Consecinţe: Copilul va încerca să atragă atenţia asupra sa cu orice preţ..competenţa părintelui. Soluţie: ". Aşa se naşte indiferenţa.. chiar prin fapte negative. 59 . poţi să-mi povesteşti ce s-a întâmplat? Din ce motiv nu se mai joacă cu tine”... Soluţie: "Mă supăr atunci când văd că nu ţii cont de sfaturile mele şi asta îţi cauzează neplăceri". poate ajuni un bun.. asupra ceea ce nu poate să facă. Erai bun la matematică în clasa a VI-a. pentru că te-ai accidentat nu ţi-am spus să nu mai stai în bancă cu .

Să vorbesc despre sentimentele mele! “Spune ce simţi!” “Eu sunt foarte supărat/ă când tu. Dacă avem o nemulţumire în legătură cu comportamentul copilului îi spunem direct şi pe înţelesul lui fără însă a-l cicăli... el nu trebuie să afle problemele mele... Soluţie: este interzis să folosim aceste reproşuri. puteam face atât de multe. s-audă toţi vecinii ce copil rău am!” Ce gîndeşte copilul: Părintele meu nu este un om de încredere. neîncrederea şi lipsa de comunicare. Consecinţă: Poate să apară dispreţul faţă de părinte..Reproşul: “Dacă nu te aveam pe tine... Este important să spui „de ce”! E important să fii specific.... ...când tu întârzii... .. Comunicarea eficientă (asertivă) Comunicarea asertivă presupune capacitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celuilalt... Să spui ce doreşti! “Ce doreşti foarte precis”..” 2.. nu a cerut copilul să se nască! Nu ne descărcăm tensiunile acumulate pe copil.:. "Dacă nu eram eu erai de mult pe drumuri!" Ce gândeşte copilul: "Ce vrea de la mine?" Consecinţă: apare sentimentul de vinovăţie. Soluţie: se evită ridicarea tonului atunci cînd vrem să facem observaţie. 3.. 60 .. III. Componentele comunicării asertive: 1... deoarece te poate face de rîs cînd nu te aştepţi.. Trebuie să spui ce anume din comportamentul lui mă supară.. Ridicarea vocii şi umilirea:”Eşti un nesimţit şi jumătate! Strig..

” “Trebuia să-mi dau seama că nu poţi face nimic bun. tu meritai premiul”. Cum ai spart vaza!” Exerciţiul 1: Transformaţi următoarele mesaje agresive în mesaje asertive! 1. „Eşti un obraznic pentru că faci gălăgie în faţa blocului!” 2... vreau să mă uit la televizor!” 4..” 61 .. nici nu vreau să te mai văd azi. “Sunt suparată că ai fost neatent şi ai spart vaza. Dacă se mai repetă stările de neatenţie şi vei mai sparge ceva. Nu ştiu ce vei face la sfîrşitul anului cu atîtea note proaste. Să nu-l mai ştergi..... Bravo. toată ziua muncesc după tine!” Exerciţiul 2: Transformaţi următoarele mesaje în mesaje asertive! “Este a treia oară cînd te rog să-ţi faci ordine la tine în cameră. Laudă sau critică comportamentul nu persoana “Spune copilului . Treaba ta.” 4. vei fi pedepsit”.” “Nici un ştiu de ce îţi spun să faci ceva. ca totul din casă.. nu faci nimic bun în casa asta!” 5. “Treci imediat în camera ta.“.” “Argumentează-ţi părerea!” “. nici la ora asta nu ţi-ai făcut temele!” 3. “Eşti un nerecunoscător.. Eu sunt total bulversată. O fac eu şi pe asta.. Iar o să fac total singură. “Eşti o neîndemânatică. “Eşti un leneş şi jumătate. oricum nu faci niciodată ce-ţi spun.pentru că altfel trebuie să sun la părinţii prietenilor tăi pentru a afla cu cine şi unde eşti.BRAVO ai obţinut premiul pentru ca ai perseverat în munca ta!” Şi nu .” “Iar ai luat o notă mică. ai spart vaza. Chiar nu ştiu ce vei face. te rog să mă anunţi când pleci cu prietenii. Şi nu “Eşti un prost.” “De cîte ori ştergi praful de pe mobilă strici cîte ceva.” “Nici un ştiu ce-a fost în capul meu.

.00. Jucaţi rolul lui Radu. Pe drum Radu se întâlneşte cu trei colegi de clasă şi apare un conflict aproape se ajunge la bătaie. Incidentul este întrerupt de un vecin de bloc care a trecut pe stradă în acel moment şi astfel Radu ajunge teafăr acasă împreună cu vecinul care va anunţa părinţii de tot ce s-a întâmplat. George i-a promis lui Radu că părinţii lui îl vor duce cu maşina acasă pe la ora 22. Fişa de evaluare a cursului: 1. merge la o petrecere la colegul lui de clasă George. un elev în vârstă de 12 ani. pentru a înţelege modul în care simte. că sunt alţi copii care locuiesc mai departe.. iar el va spune că au învăţat.IV.. Studiu de caz: Radu. Comunicarea empatică Comunicarea empatică înseamnă abilitatea de a te transpune în locul altei persoane. Părinţii lui George nu l-a mai dus pe Radu acasă.. Care consideraţi că sunt punctele slabe ale cursului? 3. De ce da? De ce nu? 62 .Etapa II Se prezintă oral cîteva idei ale mai multor părinţi.Etapa I Fiecare participant să noteze opiniile. .? 5. CE FACEŢI?. Intenţionaţi să mai participaţi şi la alte cursuri de acest gen? Motivaţi răspunsul. argumentând că este bărbat şi poate să meargă 20 min. timp de 5 minute! Jucaţi rolul părinţilor lui Radu. CE FACEŢI?. pe jos singur. Consideraţi că participarea la acest curs vă va ajuta la ameliorarea relaţiei cu copilul dvs.. CE FACEŢI?. Jucaţi rolul părinţilor lui George.. nu că au fost la petrecere. Care consideraţi că sunt punctele forte ale cursului? 2. individual pe fişa de lucru.Etapa III Se analizează şi se dezbat modalităţi de acţiune eficiente ale părinţilor. Ce îmbunătăţiri credeţi că ar fi necesare acestui curs? 4. gândeşte sau se comportă (Părinţii să se transpună în locul copiilor sau invers). . .

pornind de la trei premise: . sunt necesare investiţii mari de timp şi de efort. “Proiectul dezvoltării copilului” este destinat să ajute profesorii şi părinţii să sporească atitudinile şi comportamentele prosociale ale copiilor. Vorbind despre educaţia modernă trebuie să avem în vedere trei modele de acţiune.conduitele prosociale se dezvoltă din copilărie pe baza a ceea ce copilul gândeşte şi a experienţelor proprii. priviţi ca nişte „proiectanţi”. spiritual.4. Sistemul educaţional trebuie să pregătească fiecare individ să progreseze sub toate aspectele vieţii: social.copilul trebuie să trăiască într-un mediu familial adecvat. Dezvoltarea conduitelor prosociale trebuie văzută ca un proces organic în dezvoltarea aspectelor materiale/ psihice. Autorul consideră că valorile includ atât comportamentele cognitive cât şi comportamentele afective. .3. umane/ psihologice şi spirituale/ transcedentale a existenţei umane. oportunităţi pentru diverse servicii oferite de către comnitate elevilor. Este vorba despre şcoala care încearcă să 63 . politic. dar nu în mod necesar componente comporamentale sau conative. abilităţilor prosociale la elevi Pentru dezvoltarea conduitelor prosociale. înţelepciurea de a înţelege ce au nevoie elevii pentru a fi motivaţi să înveţe (ibidem.părinţii joacă un rol important în dezvoltarea conduitelor prosociale ale copiilor. . atât din partea profesorilor.). Huitt (2004) dezbate problemele legate de modul în care se practică astăzi dezvoltarea conduitelor prosociale. respect în relaţia cu cei cu care colaborează şi încredere mutuală. cât şi din partea comunităţii în colaborare cu familiile. Rolul cadrelor didactice în educarea. Cel de-al doilea model despre care se vorbeşte este numit “Hyde School”. Conduitele profesorilor ar trebui să fie marcate de: generositate şi angajament.

învăţarea focalizată trebuie să presupune implicarea comunitară. nonprofil care oferă o educaţie exemplară. “City Montessori School” este cel de-al treilea model exemplar. Construirea ASE. Acest model îşi propune să: motiveze tinerii să aibă scopuri înalte în viaţă. conducere. Redăm în continuare aceste analize. iar şcoala se concentrează asupra dezvoltării caracterului prin specificitate. Pentru o şcoală. Adevăratele rezultate necesită o apropiată coordonare. curaj. în realitate. necesar pentru a crea un program comprehensiv şi durabil. precum efortul de echipă. integritate. să ofere cadre specializate care să ghideze procesul dezvoltării caracterului. nu eforturi izolate şi individuale. Graba de a pune lucrurile la punct. de lungă durată. Eşecul în tratarea acestui sfat la modul serios este un impediment în calea contruirii comunităţii şi a implementării programului. atenţia asupra altora. nu programe izolate. acestea fac ca rezultatele dorite să fie greu atinse. iar administratorii sunt provocaţi la un efort susţinut. De fapt. Programul a fost implementat acum mai bine de 25 de ani şi este ghidat de credinţele fundamentale pe care fiecare copil le are. 1997). „a nu lăsa pe nimeni în urmă” necesită ca nici un profesionist să nu rămână în urmă. Mesajul real este acela că înşişi copiii devin o 64 . Personalul şcolar este adesea nepregătit pentru implementare.integreze elevul în societate. cercetările indică faptul că eforturile programelor de dezvoltare a ASE se dovedesc a fi zadarnice din cauza inconsistenţelor eforturilor de implementare (Gager & Elias. de a alege scurtături care exclud persoane. Cu toate că acest lucru este de la sine înţeles. Este o şcoală privată. dar. curiozitate. Kress şi Elias (2006) analizează mai multe aspecte ale programelor de formate a abilităţilor sociale şi emoţionale (ASE). etc. implementarea unor hotărâri directive pot părea eficiente. în realitate el nu face faţă presiunii pentru rezultate rapide.

2006). Considerarea „laturii emoţionale”. dar şi în exemplificarea valorilor pozitive care favorizează legăturile şi comunicarea.. are beneficii nu doar în crearea unui program durabil. Kress şi Elias (2006) prezintă patru puncte de referinţă pe care le pot urma consilierii şcolari în munca lor cu conducerea şcolii pentru a ajuta la construirea unei modalităţi de dezvoltare a abilităţilor copiilor de participare comunitară. 2002).) sunt propice anxietăţii pentru elevi? Ce se poate face când mândria pe care directorul o simte observând grupurile cooperative din clasă este frânată de lipsa de experienţă a acestuia în conducerea unor astfel de grupuri? Această activitate se poate repeta în momente variate de timp. posibilităţile de implementare şi elevii. Acest exerciţiu de vizualizare le cere participanţilor să (a) se imagineze pe ei înşişi într-o plimbare prin clădirea şcolii într-o zi de şcoală (b) să intre în contact cu emoţiile experimentate în cadrul fiecărui punct al traseului (c) să se exprime atunci când se simt mândrii. Pentru a fi de ajutor. Kress. & Elias. O continuare interesantă se referă la repetarea exreciţiului cu variate elemente componente ale şcolii – echipa de implementare. depresivi şi aşa mai departe. anxioşi. Punctul de reper 1: Sondarea “laturii emoţionale” . Consilierii şcolari trebuie să se asigure că aceste principii sunt puse în practică în dezvoltarea programului. Consilierul şcolar îl poate ajuta pe directorul şcolii să înţeleagă rezultatele acestei activităţi: Ce poate să însemne faptul că anumite locaţii (. Clarificarea în acest fel a peisajului emoţional face posibilă discuţia pe marginea climatului social şi emoţional a comunităţii şcolare. O activitate precum „turul emoţiilor” poate 65 . atunci când cei din jurul lor devin o comunitate care are drept scop dezvoltarea ASE ale copiilor (Kress şi Elias.una din tehnicile care par a fi de ajutor în consultarea cu managerii educaţionali în timpul procesului de implementare este „Turul emoţiilor” (Novick..comunitate care învaţă. ca punct de reper.

69-71). 2005. pe măsură ce decurge „călătoria” de implementare. Punctul de reper 2: “Crează o modalitate de rezolvare a problemelor” . o asemenea activitate lasă ca variatele „elemente componente” să ştie că experienţele lor emoţionale sunt tratate cu seriozitate şi că sensul lor pentru şcoală ca şi comunitate va fi un factor de orientare în programarea viitoare. Acţiunile din cadrul programului de planificare constituie munca de jos care va fi baza următoarelor eforturi de implementare.o activitate precum „turul emoţiilor” este o parte importantă dintr-o strategie mai largă de implementare a unui program care poate fi conceptualizată pornindu-se de la rezolvarea unei probleme. a unui algoritm acţiune-cercetare. Munca de rezolvare a problemelor. Dincolo de aceasta.constitui o fixare a nevoilor – o cale pentru liderii şi consilierii şcolari de a afla punctele tari şi punctele slabe ale şcolilor şi de a afla dacă aprecierile lor coincid cu ale celorlalţi. pp. Paşii în acest tip de proces sunt paraleli cu cei folosiţi într-o largă varietate de alte setări organizaţionale şi cu „Paşii de implementare” din ASCA National Model’s (ASCA. va determina gradul de succes şi longevitate a acestuia. În esenţă. poate servi ca o alertă pentru acele individualităţi sau zone din cadrul şcolii care pot să constituie surse de putere şi suport sau bariere. realizată înaintea începerii programului. De asemenea. consilierul şcolar lucrează cu directorul în reliefarea părţilor simple şi a celor dificile din cadrul programului. În mod general. se arată că emoţiile şi empatia sunt valorificate şi văzute în integralitate în continuarea constuirii comunităţilor şcolare. Adoptarea acestei metode de rezolvare a problemei îi conferă consilierului libertatea de a asista la formularea unor răspunsuri la câteva întrebări cheie: Cum va fi introdus programul? Ce roluri trebuie create sau modificate pentru funcţionarea programului? De care evidenţe se va ţine seama în 66 .

Cu alte cuvinte. interesul trebuie să cadă pe „morcov” (Imaginează-ţi cum ar arăta clasa dacă elevii s-ar respecta între ei şi te-ar respecta) în detrimentul „băţului” 67 . temerile şi îndoielile profesorilor legate de noul program sunt comunicate şi că alte experienţe similare sunt luate în considerare. Consilierii şcolari trebuie să se asigure că angajaţii au un cuvânt de spus în executarea programului. O astfel de orientare este importantă în crearea unor programe durabile în mediile aflate în continuă schimbare. bazându-se pe experienţă? Aceste întrebări. noi mandate centrale şi/sau reduceri de buget ce trebuie planificate dinainte). Punctul de reper 3: “Colaborarea asiduă” . În prezentarea raţională a viziunilor programului către angajaţi. ea exemplifică aşteptările membrilor din comunitate de a rezolva problemele şi dificultăţile cu optimism. deseori ne consultăm cu unii leaderi educaţionali care iau decizii unilaterale ce sunt. doar comunicate angajaţilor. Adoptarea acestei metode de rezolvare a problemei permite flexibilitatea formulării active a dificultăţilor şi a potenţialelor blocaje ca oportunităţi în învăţare şi perfecţionare a procesului. (De exemplu. Totuşi. de multe ori. Totuşi.stabilirea procesului şi evidenţelor programului? Ce mecanisme modifică programul. angajaţii caută indicatori şi limite până la care sunt de încredere. contribuţia lor este valorificată şi îndoielile sunt conştientizate. Mergând mai departe. ar trebui luate în considerare înainte ca programul să debuteze. noi vrem ca sistemul să funcţioneze ca o comunitate de învăţare. pentru a fi integrate în strategia de implementare. să ia în calcul multiple perspective înaintea luării unei decizii şi să ia în considerare impactul deciziilor lor asupra altor persoane. directorul realizează în fiecare an semnificative schimbări de personal. că anxietatea. ajungându-se ca temerile să fie adresate activ.educatorii şi consilierii şcolari vor ca elevii şi angajaţii să lucreze în grupuri în mod productiv. sistematic şi cu respect. Leadershipul eficient şi eficace va lăsa ca aceste tipuri de decizii să aibă loc ocazional.

Adoptarea unui mod de abordare sistematic. 68 . Această continuă colaborare ar putea implica realizarea unui comitet format ce către consilierul şcolar din diferiţi reprezentanţi (profesori. Acest lucru este foarte important pentru succesul programului.. iar rezolvarea problemelor este un aspect esenţial în modelul nostru de implementare. Subcomitetele pot fi formate pentru a conduce alţi paşi în cadrul acestui proces. Luarea unei poziţii de colaborare în legătură cu anumite valori şi comportamente va contribui la un climat “călduros” ce va creşte încrederea angajaţilor şcolii pentru fiecare dintre ei şi pentru alţi participanţi.. va ajuta în planificarea proactivă cu privire la punctele grele ce vor urma. elevi. pentru a dezvolta şi implementa programe aducaţionale ce funcţionează şi suportă diferitele nevoi ale fiecărui elev”. Punctul de reper 4: „Constuieşte şi împarte expertiza” ultimul pas ajutător implică transparenţa modelului folosit de leaderii educaţionali şi nevoia de îndrumare şi susţinere. mai ales în momentele dificile. Comitetul poate fi activ în cadrul oricărui pas de cercetare şi implementare. 47-48) – pentru a coordona aspecte variate ale programelor şi conexiunile lor cu alte părţi ale şcolii. Această poziţie de colaborare ajută la identificarea nevoii de suport şi intervenţie. Colaborarea facilitează intervenţiile persoanelor care se descurcă mult mai bine în identificare de probleme ocazionale şi crearea unui climat în care opiniile diverse pot fi exprimate. conducătorii comunităţii) pentru a ajuta la orientarea programului. părinţi. la un anumit respect pentru alte puncte de vedere şi la un dialog respectuos în jurul problemelor care îi preocupă. 2005. Cele mai de succes şcoli au comitete de angajaţi – similare cu acele consilii ajutătoare (discutate în cadrul ASCA National Model.(Aderenţa ta la program va fi luată în considerare în cadrul evaluărilor). colaborarea este intensă: „consilierii şcolari vor lucra împreună. pp. Ulterior.

2006). foarte puţini copii şi profesionişti în urmă. 69 . În călătoria lungă şi grea a implementării. într-adevăr. directorul şi consilierul trebuie să demonstreze angajaţilor şcolii importanţa metodei de „a nu merge singur” faţă de aceea a căutării ajutorului şi suportului doar atunci când este absolută nevoie. Este de ajutor ca un consilier şcolar să-l asiste pe director înaintea implicării într-un program de implementare şi este de ajutor relaţia profesională cu un coleg ce are experienţă în acest gen de program. În căutarea suportului şi ajutorului. un asociat cu experienţă este întotdeauna necesar. mai “răsplătit”). noi vom lăsa. Punctele de reper sunt în acord cu recomandările: „consilierii şcolari sunt implicaţi în mod regulat în modernizare şi în împărţirea cu ceilaţi a cunoştinţelor şi abilităţilor lor” (Kress şi Elias. cuprinzător în programare este. decât cel folosit în mod curent: „implementează mai întâi. Căutarea unui mentor arată un respect deosebit pentru dificultatea şi importanţa obiectivelor dezvoltării. liderul ar trebui să fie asistat de către consilierul şcolar în comunicarea propriilor viziuni despre program şi despre cum se vor manifesta schimbările. Această persoană poate aduce la cunoştinţă ceea ce a învăţat din experienţă şi poate fi un punct de început pentru noi idei. să creeze o comunitate de învăţare şi să pună “lucrurile academice” în contextul potrivit. din multe puncte de vedere.planificat. în final. Consilierul şcolar va avea de câştigat urmând sfaturile şi lucrând cu mentorul. mai solicitant (dar. Când pregătim elevii pentru testele vieţii şi nu pentru o viaţă plină de teste. Plecând de la ideea necesităţii implicării eforturilor de durată şi de succes ale implementării ASE. Unii profesori s-ar putea întreba de ce este necesar un timp atât de îndelungat pentru ca programul să înceapă sau de ce trebuie să cuprindă atât de multe aspecte ale şcolii. Procesul de implementare permite şcolilor să integreze ASE în climatul lor. doar dacă este absolut necesar”. iar mai târziu pune întrebări.

Personalul şcolar devine din ce în ce mai conştient de beneficiile învăţării sociale şi emoţionale. Clasele competente din punct de vedere social şi emoţional sunt miezul învăţării eficiente şi pot fi concepute ca o condiţie pentru atingerea standardelor stabilite. Pentru o şcoală, “a nu lăsa nici un copil în urmă” presupune a nu lăsa niciun profesionist în urmă. Adoptarea acestei metode de rezolvare a problemei permite flexibilitatea rezolvării active a dificultăţilor şi a potenţialelor blocaje, favorizând utilizarea oportunităţilor de învăţare şi perfecţionare (ibidem.).

4.4. Metode «moderne» conduitelor prosociale

destinate

dezvoltării

Poveştile morale au un rol asupra dezvoltării abilităţilor sociale ale copiilor şi asupra unor factori de caracter (Narvaez, 2002). Activităţile artistice (mersul la teatru, cititul, sau manevrarea instrumentelor muzicale) constituie premise pentru deschiderea socială a copiilor. Activitatea artistică este în special legată de factorul “deschidere” din cadrul personalităţii. Organizarea activităţilor de timp liber crează un răspuns afectiv pozitiv. Numeroşi autori au scris despre comunicativitatea, plăcerea, distracţia, fericirea şi randamentul care caracterizează sau coincid cu o experienţă trăită în timpul liber (Hull, William, Young, 1992). Timpul liber produce dispoziţii pozitive este asociat cu stările generale pozitive, oferă o modalitate unică de a descoperi interesele, talentele fiecărui individ în parte, dezvoltă personalitatea şi abilităţile de colaborare (Stone, 1987). Încurajarea comportamentului civic/ educaţia civică este unul dintre factorii care asigură funcţionarea în bune condiţii a unei societăţi/ comunităţi. Participarea civică, prin intermediul 70

votului şi al voluntariatului în propria comunitate oferă tinerilor oportunitatea de a se simţi parte integrantă a comunităţii (sentimentul de apartenenţă), de a-şi construi o identitate şi de a îmbunătăţi condiţiile sociale, învăţând în acelaşi timp cum să-şi construiască un viitor (Zaff et al., 2003). Strategiile de încurajare a comportamentului civic al tinerilor includ şi educarea părinţilor în acest sens, întrucât atitudinea lor este foarte importantă. Se disting următoarele strategii (Hastings et al., 2007): -existenţa în programa şcolară a unei curricule de educaţie civică; -prezentarea sistematizată a oportunităţilor de voluntariat şi beneficiile desfăşurării acestor activităţi; -parteneriate între instituţiile şcolare şi asociaţiile care au nevoie de voluntari pentru ca tinerii să ştie în ce constă o astfel de activitate; -promovarea prin intermediul mass-media a spiritului civic; - responsabilizarea părinţilor cu privire la importanţa conduitelor şi atitudinilor civice; -crearea unor cercuri şcolare de discuţii privind atitudinea civică; -discutarea în familie a principalelor probleme ale comunităţii respective.

Concluzii Mai nou, Samuels şi Casebeer (2005) arată că este necesară o interpretare diferită a modalităţii de interacţiune dintre erorile fundamentale de atribuire, influenţele situaţionale ale comportamentului pe de o parte şi dezvoltarea abilităţilor sociale/caracterului pe de altă parte. Psihologia trebuie să pună în lumină maniera în care se poate realiza dezvoltarea caracterului, reafirmând punctele de vedere referitoare la 71

caracter ale lui Spinoza şi Aristotel, astfel încât: (1) cunoaşterea erorilor fundamentale de atribuire ne poate ajuta să minimizăm influenţa mediului şi a situaţiilor asupra comportamentului nostru; (2) comportarea adecvată se realizează numai în situaţii structurate pe măsură. Însuşirea acestor rezultate importante din psihologia socială ne ajută să ne îmbunătăţim practicile de educare a caracterului. La rândul lor, Seligman şi Csikszentmihalyi (2000) arată că dacă sursele comportamentelor dezirabile, respectiv indezirabile, sunt distincte, strategiile menite a diminua comportamentele indezirabile nu trebuiec neapărat să se bazeze pe promovarea comportamentelor pozitive, şi viceversa. Mai mult, tendinţa cercetătorilor de a investiga în special comportamentele indezirabile are drept consecinţă o descriere incompletă a fiinţei umane; calităţi dezirabile şi indezirabile pot coexista în cadrul aceleaşi personalităţi, iar modelele conceptuale ale personalităţii trebuie să reflecte acest aspect (vezi Seligman & Csikszentmihalyi, 2000).

72

Din perspectiva conţinutului.P. generale şi speciale. teritorial şi naţional. O.S. activităţile ce vizează managementul carierei tinerilor sunt iniţiate ca parte integrantă a activităţii de consiliere şcolară sau de dirigenţie desfăşurate în şcolile şi liceele din România. (orientării şcolare şi profesionale). profesională.S. proiectată la nivelul sistemului de învăţământ. dimensiunii tehnologice/aplicative a educaţiei. elevilor şi părinţilor. iar din perspectiva metodologică activităţii de asistenţă psihopedagogică şi socială a cadrelor didactice.S. acordă un rol deosebit O. 73 . O. existente în plan local. Obiective şi principii ale O. 5.5. orientarea şcolară şi profesională reprezintă un subsistem al dimensiunii tehnologice a educaţiei care vizează formarea-dezvoltarea capacităţilor generale şi specifice ale elevilor. b) asigurarea concordanţei dintre nivelul de cunoştinte şi de aspiraţii al elevului şi cerinţele şi posibilităţile de integrare şcolară. de aplicare a cunoştintelor ştiinţifice în diferite situaţii şi contexte psihosociale Ca prim pas în orientarea carierei. subordonate.P.P. din punct de vedere al conţinutului.S.1. la nivel curricular are drept obiective generale valabile pe toate treptele şcolarităţii: a) formarea-dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de activitatea practică. IMPACTUL DEZVOLTĂRII ABILITĂŢILOR SOCIALE ASUPRA ACTIVITAŢILOR DE O.P. c) stimularea capacităţilor creatoare necesare în perspectiva adaptării şcolare-profesionale-sociale optime a elevilor în condiţii de schimbare socială rapidă. socială. reprezintă ansamblul acţiunilor opţionale şi consultative realizate prin modalităţi pedagogice.P ŞI MANAGEMENTULUI CARIEREI În societatea actuală. pe lngă alte activităţi specifice. care.S.

f.P. all. autodezvoltarea şi autodeterminarea elevului în procesul orientării – elevul trebuie să fie făuritorul propriei sale perspective şcolare şi profesionale. familie. b. pregătirea psihologică a elevilor în vederea alegerii studiilor şi profesiunii – permite prevenirea şi eradicarea fenomenului de indecizie. 74 . mass-media. d. precum şi în cazul elevilor cu deficienţe sau cerinţe educative speciale).Obiectivele practice ale O. 2004). cunoaşterea potenţialului şi a capacităţii lor. oferta pieţei muncii. conducerea de către şcoală a procesului de orientare – O.S. asigurarea unei concordanţe optime între structura personalităţii elevilor şi cerinţele psihofiziologice ale profesiunii. punerea în concordanţă a personalităţii elevilor cu posibilităţile lor şi cu cerinţele şcolii şi profesiei preferate( Boroş.P. a lipsei de realism în alegerea studiilor şi profesiunilor. c. e.S. au în vedere: a. unităţile economice. cunoaşterea locurilor de muncă existente. activarea resurselor potenţiale ale personalităţii elevilor în procesul orientării (acest principiu este aplicabil şi elevilor cu deficienţe de adaptare / cu dificultăţi de învăţare. elevul însuşi. Principiile O. cunoaşterea cerinţelor şcolii şi profesiunilor preferate de elevi. cunoaşterea şi respectarea cerinţelor vieţii sociale în procesul orientării (trebuie să existe un echilibru între necesităţile forţei de muncă şi opţiunile elevilor).S. este opera colectivă a mai multor factori: şcoală (rol de conducere). sunt următoarele: cunoaşterea personalităţii elevilor. S et.P.

Activităţile de O. b. d. analiza produselor. testul psihologic etc.S.5. ⇒ influenţarea personalităţii profesorului. necesarul forţei de muncă în diferite sectoare de activitate. chestionarul. Metodologia O. concursuri).metode şi tehnici de cunoaştere a personalităţii elevilor (observarea. .modalităţi şi mijloace de educare a elevilor în vederea alegerii studiilor şi profesiunii – un rol important îl joacă: ⇒ metodele de instruire.S. vizează: . Metodologia O. reviste de specialitate etc. rezolvarea de probleme. vizite în instituţii. expoziţii.P. efectuarea unor lucrări practice. lumea profesiunilor şi dinamica ei specifică. îndrumarea elevilor spre anumite tipuri de şcoli sau grupuri de profesiuni – acordarea unui sfat de orientare cu caracter facultativ. convorbirea. la nivel tradiţional sunt structurate în următoarele direcţii de acţiune: a. posibilităţile şi formele de calificare profesională.S.). analiza datelor biografice.metode şi mijloace de consiliere şi îndrumare – profesorul poate apela la două modalităţi principale de acţiune: ⇒ prima bazată pe trecutul elevului (profesorul va căuta în trecutul elevului argumente care să-i permită să prevadă evoluţia lui în viitor). c. activitatea elevilor. 75 . întâlniri cu specialişti. educarea elevilor în vederea alegerii studiilor şi profesiunii. autocaracterizarea.metode şi mijloace şcolare de informare şcolară şi profesională (conferinţe. . cunoaşterea personalităţii elevilor – informaţiiile furnizate de elev sunt trecute de către diriginte în fişa şcolară.P. activităţile participative. informarea şcolară şi profesională – informarea vizează tipurile şi profilurile de studii pe care le pot urma. cursuri.P. . problematizarea.2. ⇒ activitatea individuală cu elevii (cercuri.). muzee. învăţarea pur descoperativă.

Mihaela Vlăsceanu. experienţa succesului. în cartea „Managementul carierei”. fizică. de competiţie . sentimente / conduite prosociale şi valori civice-morale. adaptează o idee a lui Edgar H. în care elevilor le sunt furnizate informaţii pentru a înţelege utilitatea practică a cunoştinţelor teoretice ale diverselor discipline (matematică. Activităţile educative vizează expunerea elevilor la o serie de experienţe de adaptare la diverse situaţii (de colaborare. Managementul carierei Şcoala. constrângeri.). Aceste activităţi au ca scop dezvoltarea personală şi înzestrarea tinerilor cu cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru realizarea unui management eficient al propriei cariere. 76 . opţiuni şi consecinţe. esenţiale în raport cu adaptarea şi dezvoltarea tinerei generaţii la condiţiile de viaţă actuale şi la cerinţele sociale. 5. 2008). devine conştientă de sine. cu cele ale procesului educativ. conformarea la un set de reguli-regulamente instituţionale) şi pregătirea pentru integrarea optimă în mediul socio-profesional. ca instituţie de învăţământ. constituie cadrul desfăşurării unor activităţi complexe. limba română etc. Aceste acţiuni implică un proces deliberat prin care o persoană: 1. În şcoală se îmbină acţiunile procesului instructiv.. de oportunităţi.3. de a face faţă şi de a căuta soluţii în caz de eşec. (Glăveanu S.⇒ cea de-a doua bazată pe perspectivele de evoluţie ale personalităţii elevului (profesorul trebuie să anticipe ce va putea elevul în viitor) (ibidem). orientat către formarea unor abilităţi sociale. Schein şi defineşte planificarea carierei făcând referire la acţiunile iniţiate de o persoană pentru a înţelege şi a încerca să-şi controleze propria viaţă de muncă.în cadrul unor activităţi precum concursurile.

6.2. educaţia şi experienţele legate de dezvoltare ce îi oferă direcţia. M. încă de la finalizarea studiilor gimnaziale şi liceale. în general (Jigau. îşi programează activităţile de muncă. este de presupus că o persoană poate ajunge să obţină satisfacţie atât în carieră. îşi identifică scopurile legate de carieră şi 3. să existe activităţi de orientare şi consiliere 77 . 2002). cât şi în viaţă. îşi stabileşte scopurile carierei. 5. 7. Urmărind acest proces. face progrese în atingerea scopului. explorează mediul. atât din surse exterioare acesteia. implementează strategia. Managementul carierei este definit ca reprezentând „procesul de pregătire. 3. Ţinând cont de faptul că solicitările unui loc de muncă evoluează în permanenţă şi de condiţiile oferite de o piaţă de muncă flexibilă este necesar ca. Greenhaus (1987) descrie procesul de management al carierei prin referire la toate fazele şi activităţile specifice în dezvoltarea unei cariere. 2. implementare şi monitorizare a planurilor de carieră asumate de individ”. procesul de management al carierei este cel în care persoana: 1. cât şi din surse legate direct de activitatea de muncă şi 8. îşi dezvoltă o concepţie clară cu privire la mediu şi dobândeşte o conştiinţă de sine. obţine feed-back-ul necesar cu privire la progres. îşi evaluează cariera. sincronizarea şi succesiunea paşilor pentru realizarea unui scop specific al carierei (Vlăsceanu. dezvoltă o strategie de atingere a scopului. În concepţia sa. 2007). M. 4.

o preocupare a firmelor care beneficiază de efectul orientării tinerilor în piaţa muncii. O dată cu diversificarea domeniului muncii şi cu schimbările frecvente ce le impune societatea contemporană. o preocupare a mai multor specialişti psihologi (în speţă. problema orientării şcolare şi profesionale şi a managementului carierei a devenit o preocupare sistematică. Liceul este etapa de şcolarizare în care interesele profesionale trebuie să dobândească cristalizarea necesară opţiunii pe care o vor face elevii şi părinţii la sfârşitul ei.privind cariera tinerilor pentru a se integra socio-profesional la nivel optim. prin extindere. subliniindu-se caracterul său complex. şi de planificare şi management al carierei tinerilor încă din învăţământul gimnazial (ISMB. În clasele terminale ale ciclurilor şcolare. pedagogi (profesorii. consilierul şcolar). Performanţele obţinute de elev în general şi mai ales la disciplinele de concurs. iar opţiunea sa trebuie să fie bine pregătită. CMBRAE. În acest sens. a profesiunii a devenit o prioritate educativă de cel mai larg interes. implicarea diriginţilor şi a consilierilor şcolari 78 . ulterior. a alegerii şcolii şi. interdisciplinar şi multicondiţionat. Problematica aptitudinilor. ONG-uri) şi.P. putem conchide că a devenit o preocupare la nivelul întregii comunităţi. manageri ai câmpului educaţional (directorii şcolilor şi liceelor) şi a altor organizaţii ce oferă suport pentru dezvoltarea activităţilor de O. precum şi alte rezultate ale activităţii şcolare şi extraşcolare vor constitui motivaţia pentru una din direcţiile de urmat.S. nu în ultimul rând. diriginţii). orientarea şcolară şi profesională se centrează către pregătirea elevilor pentru o activitate profesională implicând în mod special formarea şi dezvoltarea unor abilităţi socio-profesionale şi pregătirea pentru continuarea specializării într-o facultate de profil. Gimnaziul este perioada când se realizează procesul de preorientare profesională pentru că la sfârşitul acestui ciclu elevul va intra într-un liceu.

În plus. oferind cu generozitate timp şi angajament. iar formarea şi dezvoltarea unor abilităţi sociale asigură adaptarea şi integrarea în orice mediu profesional. Dezvoltarea abilităţilor sociale ale copiilor în instituţiile de învăţământ Pentru o generaţie de tineri sănătoasă moral. Dezvoltarea conduitelor sociale trebuie combinată cu toate disciplinele de învăţământ. decât prin alte metode. un rol de bază în managementul carierei şi O. Se relevă importanţa manifestării unor conduite generoase din partea profesorilor. ei în primul rând. îl constituie dezvoltarea abilităţilor sociale care sunt considerate abilităţi cu grad mare de generalitate în eficienţa oricărui tip de carieră. iar activităţile în echipă le vor antrena comportamentele prosociale. profesorii trebuie să fie dispuşi să reprezinte. Oportunităţile de activitate oferite elevilor vor dezvolta acestora aşa-numitele „life skills”. Un alt factor care influenţează puternic această 79 . informaţiile furnizate. Mediul / ambianţa în care un elev se dezvoltă deteremină în mare măsură abilităţile sale sociale. respectându-i pe ceilalţi şi munca în echipă. contactul elevilor cu diverse sectoare de activitate ocupă un rol esenţial în consolidarea preferinţelor profesionale care stau la baza opţiunilor tinerilor.S. 5. nişte modele de conduită pentru elevii lor. Dragostea şi disciplina sunt esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a unor caractere pozitive. adică abilităţi şi competenţe de a se descurca în viaţa reală şi cu care se vor implica în planificarea şi managementul carierei. punînd bazele eficienţei în cariera.a devenit un suport solid al orientării elevilor. în spirit de încredere reciprocă. subliniind că astfel elevii îşi vor însuşi mult mai eficient conduite poztive şi valori morale.4.P.

cât şi din partea comunităţii în colaborare cu familiile. chiar dacă specificul postului în sine este de natură tehnică. În prezent. Educarea abilităţilor sociale este privită ca o parte a „şcolii vieţii”. Aceste diferenţe apar nu doar de la individ la individ. ci şi de la o perioadă la alta. Însă dezvoltarea conduitelor sociale nu se poate face după un program fix. funcţionând şi la nivelul integrării socioprofesionale.dezvoltare este latura afectivă reprezentată de emoţii şi asupra căreia activitatea profesorilor are un impact semnificativ. un post de conducere implică pe lângă cunoştinţe solide de specialitate şi un nivel dezvoltat de abilităţi sociale. învaţă diferit şi reacţionează diferit. De asemenea – şi alte posturi ce implică relaţii cu oamenii şi.. Fiecare elev având o experinţă unică şi o motivaţie unică. se pune accent pe . 2008). mediind eficienţa în carieră. în parte. ci dispun de o aplicabilitate extinsă. în stabilirea unor relaţii de colaborare eficiente între colegi / în relaţia cu şeful direct sau cu clienţii au un rol deosebit . abilităţile sociale au efecte nu doar asupra integrării optime în mediul şcolar. O dată antrenate şi dezvoltate. 2000 apud Glăveanu. pe lângă eficienţa profesională.. 80 . învăţarea şi educarea abilităţilor sociale fiind un proces complex. Motivaţia fiecărui individ este. Pentru dezvoltarea conduitelor sociale. cheia procesului de învăţare.abilităţile sociale”. de lungă durată. ca o direcţie spre care experienţa împinge individul (Anderson. neuniform şi supus influenţelor din partea mai multor factori.abilităţile sociale” în exercitarea unei profesii. sunt necesare investiţii mari de timp şi de efort atât din partea consilierului şcolar şi a profesorilor (priviţi ca nişte „proiectanţi”). iar evoluţia şi managementul carierei sunt mediate de gradul de dezvoltare al acestor abilităţi. De aceea.

putem afirma că orientarea şcolară şi profesională realizată în parametri optimi şi care include dezvoltarea abilităţilor sociale reprezintă premisa unei reuşite integrări socio-profesionale şi a unei afirmări sigure în domeniul pentru care tînărul a optat. intereselor profesionale şi personalităţii acestora În concluzie. Consilierea privind O. 81 . (orientarea şcolară şi profesională) constă în îndrumarea elevilor în vederea alegerii unei forme de învăţământ.Consideraţii finale Consilierea psihologicǎ în vederea dezvoltǎrii carierei reclamă o analiză atât a pieţei muncii.P. iar consilierul şcolar (în colaborare cu profesorul-diriginte) are un rol esenţial în ridicarea calităţii orientării şcolare şi profesionale ca un prim pas în planificarea şi managementul carierei unui tînăr.S. potrivit aptitudinilor. dar şi a unei viitoare profesii. mai ales. potrivit nivelului de pregătire atins anterior şi. cât şi a modalităţilor de dezvoltare a abilităţilor sociale pentru a răspunde solicitărilor profesiilor şi carierei. a competenţelor diverselor job-uri. abordabilă la nivel de dinamică şi evoluţie continuă a educaţiei contemporane. Optimizarea activităţii de orientare şcolară şi profesională rămîne o problemă deschisă.

workshop-uri şi training-uri. Actele disociale sau 82 . cât şi peste hotare. duce la încălcarea aşteptărilor sociale corespunzătoare vârstei. atât în România. cadrele didactice şi directorul unităţii. Amploarea tulburării de conduită de tip socializant şi a manifestării violenţei în şcoală a crescut. părinţii. COORDONATE PSHIHOPEDAGOGICE ÎN CONSILIEREA COPIILOR ŞI TINERILOR CU TULBURĂRI DE CONDUITĂ Una dintre cele mai acute probleme ale lumii moderne este violenţa în rândul copiilor şi tinerilor. şcoala americană a fost zguduită de acte violente de intensitate deosebită. în cursul cărora au fost folosite armele de foc în incinta şcolii şi care s-au soldat cu numeroase victime. când are un caracter extern pentru individ. fiind astfel mai sever decât obrăznicia copilului sau „răzvrătirea” adolescentului. Activităţile consilierilor care activează în grădiniţe. agresivă sau sfidătoare.6. cât şi programe psihoterapeutice complexe care antrenează în egală măsură copiii. Caracteristicile generale ale tulburării de conduită Tulburarea de conduită se caracterizează printr-un pattern repetitiv şi persistent de conduită disociată. 6. manifestându-se cu aceeaşi intensitate şi în state care se bucură de o adevărată „tradiţie” a deschiderii de tip democratic – în acest sens. Un astfel de comportament. Acţiunile de consiliere implică atât organizarea de cursuri pentru părinţi. în ultimii ani. şcolii sau licee sunt centrate pe prevenţia tulburărilor de conduită şi manifestărilor violente şi pe terapia copiilor şi tinerilor ce prezintă tendinţe în acest sens.1.

acesta implicând un pattern persistent (stabil) de comportament. cuţit. armă de foc). .a fost crud fizic cu alţi oameni.a fost crud fizic cu animalele. începând înainte de a împlini 13 ani. ameninţă sau intimidează pe alţii.: banditism.adesea tiranizează.a făcut uz de armă care poate cauza o vătămare corporală serioasă altora (ex: băţ. . tulburările de conduită se încadrează în patru grupe principale: Conduită agresivă – care cauzează sau ameninţă cu vătămarea fizică alţi oameni sau animale: . furt din poşete). dar fără efracţie). .a furat prin confruntare cu victima (ex. Fraudă sau furt: . .: furt din magazine. Conform DSM – IV (1994). .iniţiază adesea bătăi. .: altfel decât prin incendiere). începând înainte de vârsta de 13 ani.chiuleşte adesea de la şcoală. Violări serioase ale regulilor: .a intrat prin efracţie în casă.s-a angajat deliberat în incendieri cu intenţia de a cauza un prejudiciu serios. cărămidă. .a fugit de acasă (noaptea) de cel puţin două ori în timpul locuirii în casa părintească sau a substitutului parental (sau o dată. .minte adesea pentru a obţine bunuri sau favoruri ori pentru a evita anumite obligaţii (adică „escrochează” pe alţii). .infracţiunile nu sunt prin ele însele bază de diagnostic. Conduită nonagresivă – care cauzează pierderea sau prejudicierea proprietăţii: . . 83 . fără a reveni acasă o lungă perioadă de timp).adesea lipseşte de acasă noaptea în dispreţul interdicţiei părinţilor.a furat lucruri de valoare mare fără confruntare cu victima (ex.a distrus deliberat proprietatea altuia (ex..

1994). limitat în întregime sau aproape în întregime la domiciliu şi/sau la interacţiunea cu membrii familiei. manifestă frecvent agresivitate fizică faţă de alţii. în timpul micii copilării este posibil să fi prezentat tulburarea opoziţionismului provocator. comportament care nu se limitează la unul opoziţional. de obicei.delincvenţa de grup. dacă tulburările sunt persistente. probabilitatea de a dezvolta tulburarea de personalitate antisocială este mult mai redusă.Tipologia tulburării de conduită în funcţie de mediul în care se manifestă: a) Tulburarea de conduită limitată la contextul familial – include tulburări de conduită ce implică un comportament agresiv şi disocial (şi nu numai opozant. b) Tulburările de conduită de tip rău socializat – sunt tulburări care se validează într-un comportament disocial sau agresiv persistent. Tipologia tulburărilor de conduită în funcţie de vârsta de debut: a) Tipul cu debut în copilărie – prezenţa a cel puţin unui criteriu înainte de vârsta de 10 ani: indivizii sunt. b) Tipul cu debut în adolescenţă – absenţa oricărui criteriu înainte de vârsta de 10 ani: nivelul agresivităţii este mai mic şi relaţiile cu egalii sunt mai puţin afectate decât la prima categorie. . relaţiile cu egalii sunt afectate. provocator sau perturbator. . 84 . sfidător sau dezorganizat). c) Tulburările de conduită de tip socializat – sunt tulburări ce se manifestă printr-un comportament disocial sau agresiv la copii frecvent bine integraţi în grupa lor de vârstă: . băieţi. .tulburări de conduită de tip „în grup”.fuga de la şcoală. ci se asociază cu o alterare semnificativă şi globală a relaţiilor cu alţi copii. ei vor dezvolta tulburarea de personalitate antisocială.furt în grup (OMS-ICD-10.

severitatea şi durata comportamentului agresiv şi antisocial depind foarte mult de momentul în care apar primele simptome. Numai 1/3 din totalul tulburărilor de conduită/comportament se transformă în psihopatie în următoarele etape de dezvoltare şi în stadiul de adult. Evoluţia acestora. nonsociale. alte variabile situaţionale. respectiv frecvenţa. În primii 15-16 ani de viaţă nu se pune diagnosticul de psihopatie. În mod specific. Factori şi cauze ale tulburării de conduită Factorii tulburării de conduită şi ai manifestării violenţei corelează cu variabile de tipul: trăsături de personalitate. stima de sine ridicată dă naştere la numeroase acte de agresiune.Clasificarea tulburărilor de conduită în funcţie de severitatea acestora: a) Uşoară: fără probleme excesive de conduită. atitudini şi predispoziţii genetice sau variabile demografice. indivizii cu o instabilă stimă de sine (narcisiştii) sunt susceptibili la furie şi au un nivel al agresivităţii ridicat când imaginea lor de 85 . b) Moderată: numărul problemelor de conduită şi efectul asupra altora sunt medii/intermediare între „uşoară” şi „severă”. De exemplu.2. de mediu: Factorii stabili de personalitate Conferă consistenţă de-a lungul timpului situaţiilor şi diferenţiază indivizii între ei. c) Severă: multe probleme de conduită în exces ori probleme de conduită care cauzează un prejudiciu considerabil altora. 6. ci numai în tulburările de conduită/comportament. iar cele existente cauzează numai un prejudiciu minor altora.

De exemplu. Atitudinile: sunt evaluări generale pe care oamenii le au despre ei înşişi. Smart. Factorii emoţionali: persoanele cu dificultăţi de învăţare au experimentat mai mult eşecul în diverse aspecte ale vieţii lor. obiecte şi probleme (Petty & Cacioppo. ca valori privind ceea ce un om ar trebui sau e obligat să facă. 86 . Boden. Pentru multe persoane. 1986). cel mai important ţel pentru membrii unei găşti este să fie respectaţi şi temuţi (Horowitz & Schwartz. În plus. 1994). 1989). Tipul preferat de agresiune diferă de la bărbaţi la femei: bărbaţii preferă agresiunea directă. joacă de asemenea un rol în pregătirea actelor agresive. violenţa este o metodă perfect acceptabilă pentru soluţionarea conflictelor interpersonale. Bushman. Atitudinile pozitive faţă de violenţă pregătesc în mod sigur indivizii pentru aceasta. apud. scopurile vagi şi pe termen lung influenţează individul în ceea ce priveşte agresivitatea. În acelaşi timp. mai multe atitudini pozitive faţă de violenţă îndreptată împotriva unor grupuri specifice de oameni ridică nivelul agresivităţii împotriva acestor oameni. ele rămân puternic dependente de alţii pentru satisfacerea nevoilor lor. Convingerile: multe tipuri de convingeri şi credinţe joacă un rol important în pregătirea actelor de agresiune. Factorii genetici Evidenţiază diferenţe ale agresivităţii în funcţie de apartenenţa de gen. reprezentarea de sine le poate fi săracă. 1974. 1998. 1998). Klein & Maxson. în special în majoritatea comportamentelor violente sau a uciderilor. 1996. Astfel. ca atare. Credinţele. iar stima de sine scăzută (Zarkowska şi Clements. Bărbaţii şi femeile diferă în ceea ce priveşte tendinţele agresive.sine este ameninţată (Baumeister. alţi oameni. poate chiar o metodă preferată. în timp ce femeile preferă agresiunea indirectă (Oesterman.

ei au descoperit că personalitatea şi contextul social (stilul parental) pot servi ca factori de protecţie sau de risc pentru comportamentele agresive în adolescenţă. Tendinţa bărbaţilor de a se angaja în mai multe agresiuni fizice decât femeile. Fabes&Wilson. 2002). la toate vârstele. 2002). De aceea. 2002). proporţia bărbaţilor si a femeilor asasini în SUA fiind de 10:1 (ibid. Anderson şi Bushman.). În mediile cu un înalt nivel de tensiune şi conflict interpersonal. persoanele 87 . de exemplu. bărbaţii (mai mult decât femeile) comit acte majore de violenţă. prezenţa lor amplificând probabilitatea ca o persoană să dezvolte probleme de comportament. anumite caracteristici temperamentale cum ar fi intensitatea înaltă a răspunsurilor emoţionale şi slaba adaptabilitate la situaţiile noi. De asemenea. epilepsie. fiind arestaţi şi încarceraţi (Anderson şi Bushman. apud. Factorii familiali şi sociali Familia este sursa celor mai multe dintre actele agresive în copilărie (Patterson. este evidenţiată în ambele cercetări (Knight. 2001. Alte cercetări demonstrează că. comparativ cu semenii lor care nu au trăit asemenea situaţii. 1989. Cercetătorii au descoperit că diferenţele consistente de gen în agresiunea fizică sunt prezente din copilăria timpurie şi rămân relativ stabile de-a lungul adolescenţei. dificultăţi audio-vizuale. Cercetările privind dezvoltarea sugerează că multe din aceste diferenţe între bărbaţi şi femei rezultă din experienţele de socializare diferite (White. 1996). Aceşti factori se referă la: disfuncţii organice cerebrale. Factorii biologici au un rol important. 1992). persoanele care primesc o îngrijire de proastă calitate sau care sunt respinse de părinţi sau de societate au şanse mai mari să dezvolte tulburări de comportament şi emoţionale. este posibil ca diferenţele de personalitate şi variabilele contextului social să se poată număra printre diferenţele de gen în agresiunea fizică.Anderson şi Bushman. la toate vârstele.

1993). afectelor şi arousal-ului. droguri diverse ca alcoolul sau cofeina pot creşte nivelul agresivităţii (Bushman. factorii care pot declanşa comportamentele perturbate sunt: accentul exagerat pe competiţie (care va genera sentimente de rivalitate/ostilitate). aceasta fiind probabil cea mai importantă cauză a agresivităţii umane (Geen. etichetarea. zgomotul ridicat. Provocările includ insulte. Factorii sociali au şi ei influenţe importante asupra comportamentului. relaţiile tensionale cu profesorul.vor prezenta mai multe tulburări de comportament decât cele care trăiesc în medii caracterizate de coeziune şi armonie. 2001). alte forme de agresiune verbală. fie cu educatori prea rigizi. 1995) şi împotriva unei persoane care nu a fost responsabilă pentru eşecul atingerii scopului (Geen. Un alt factor situaţional este frustrarea. Referitor la mediul şcolar. mediul social insecurizant. De asemenea. Cele mai multe dintre provocări pot fi văzute ca un tip de frustrare în cadrul căreia o altă persoană a fost identificată ca fiind agentul responsabil pentru eşecul atingerii ţelului. De asemenea. 2001). aceştia determină agresivitatea prin influenţa lor asupra cogniţiei. Putem avea de-a face fie cu educatori cu labilitate emoţională. 1993). o altă cauză a tulburărilor comportamentale ale copiilor poate fi reprezentată de tulburările de personalitate ale educatorilor. 88 . Factorii situaţionali Ca şi factorii de personalitate. Ei includ orice trăsătură a situaţiei. de exemplu prezenţa provocării la agresivitate. Ea poate fi definită ca un obstacol în calea atingerii scopului. Condiţiile aversive nonsociale (ca temperatura ridicată. mirosurile neplăcute) fac să crească agresivitatea (Berkowitz. Chiar frustrările care sunt prosteşte justificate au arătat creşterea agresivităţii împotriva agentului frustrant (Dill&Anderson. agresiune fizică.

antecedente personale de agresivitate faţă de ceilalţi şi faţă de sine însuşi.toleranţă scăzută la frustrare. ci de un complex de factori care explică apariţia tulburărilor comportamentale. conflicte afective. ambivalenţă afectivă. . O serie de cercetări au desprins câteva elemente care se pot constitui în factori ce predispun la o mai mare potenţialitate agresivă.instabilitate emotiv-acţională. . . . salturi nemotivate de la o extremă la alta.deficienţe intelectuale (carenţe în dezvoltarea psihointelectuală). La persoanele cu dificultăţi de învăţare nu se poate vorbi de o cauză unică. respectiv autoagresivă: .violenţe suferite în copilărie. absenţa emoţiilor). care obişnuit. manifestată prin autocontrol 89 . .tulburări caracteriale: cercetările au arătat că tinerii predispuşi la conduite agresive se caracterizează printr-un nivel de imaturizare caracteriologică. inconstanţa de origine endogenă specifică. de rezolvare a problemelor şi de interacţiune socială. dar nu în mod necesar. inconsecvenţa în reacţii faţă de stimuli. Fiecare dintre aceste cauze poate afecta adaptarea emoţională şi comportamenul aferent indiferent de nivelul intelectual al persoanei. reacţii discontinue. cu atât creşte probabilitatea dezvoltării unor tulburări de comportament. . instabilitate.tulburări ale afectivităţii (stările de frustraţie afectivă şi sentimente de frustrare.Factorii cognitivi Includ abilităţile slabe de comunicare. Fenomenul de agresivitate rezidă în acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan acţional sau verbal. labilitate afectivă. indiferenţa afectivă. constituie o reacţie disproporţionată la o opoziţie reală sau imaginară. Cu cât aceşti factori sunt mai numeroşi.

Havârneanu şi Şoitu. accesul liber la arme. sunt disconfortul psihic şi influenţele negative ale anturajului. alcoolismul. Alţi factori. aprecieri nedrepte.fenomene de inadaptare şcolară legată de atitudini pedagogice inadecvate: frică de sine. . ea este urmarea unor interacţiuni complexe între fiziologic. dorinţa realizării cu orice preţ a propriilor interese. neantrenarea în activitate pot conduce la abandon şcolar. dar cu o mare incidenţă în determinarea tulburărilor de comportament.insuficient. părăsirea domiciliului şi chiar la vagabondaj. neglijenţe. cu lipsa de respect pentru activitatea celor din jur şi cu slaba integrare în activitatea grupului. apud. Lipsa de supraveghere a tinerilor. tendinţe egocentrice. mai puţin cuantificabili. . climat familial hiperautoritar sau hiperpermisiv.originile: factorii care au legătură cu achiziţia si desfaşurarea. de nivel redus. a unor trebuinţe şi tendinţe înguste. violenţa domestică.instigatorii: evenimentele ce activează sau provoacă agresivitatea. absenţa sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare (cum ar fi sentimentele etico-morale). asemenea fenomene corelează cu carenţe de afectivitate sau subestimare a eului. Gutzloe. impulsivitate. 2001). 90 . afecţiuni ale creierului (E. este etapa de imitare şi contagiune. promiscuitatea morală şi sexuală. evaluarea faptelor în mod neconcordant cu gravitatea acestora. climat familial conflictual. De obicei. familii în care sunt prezente agresivitatea. . Există trei componente esenţiale ale agresivităţii: . exacerbarea unor motive personale egoiste. Agresivitatea nu este generată de o singură cauză. psihologic şi diverse împrejurări: expunerea la violenţă.modele educaţionale deficitare: familii dezorganizate.

. . Tensiunile acumulate în familie pot duce la defulări ale copilului în cadrul clasei. emanciparea păturilor sociale superioare este direct proportioanală cu degradarea vieţii celor care trăiesc la periferie. Persoanele şi mesajele violente nu fac decât să actualizeze şi să întărească pulsiuni şi tendinţe agresive existente la indivizi în funcţie de felul cum au fost învăţaţi şi socializaţi. În ţările puternic industrializate. iar neajunsurile sistemului şcolar contribuie la declanşarea actelor violente. care la rândul ei va creşte probabilitatea apariţiei unui comportament agresiv. Deoarece influenţa societăţii şi a grupului de prieteni este foarte mare la vârsta şcolarităţii. . . altfel de întăriri (vederea altor recompense pentru comportamentul agresiv) sau întărire proprie (sporirea stimei de sine sau învinovăţirea victimei). E.relaţiile afective reci şi neimplicarea părinţilor faţă de copii. Comportamentul agresiv poate fi răsplatit prin întăriri externe (bani.copilul are numeroase ocazii să observe acte de agresiune.întărirea: răsplata pentru comportamentul agresiv. . Alte surse ale agresivităţii sunt: . Expunerea la stimuli agresivi măreşte starea emoţională a individului.asociaţii de copii cu diverse scopuri „malefice”: găştile. în confruntarea dintre cele două tipuri de indivizi. viaţa psihică a individului este fadă.copilului i se dau puţine ocazii să dezvolte legături socioafective cu alţii.copilul este pregătit pentru propria agresiune.copilul însuşi este obiectul agresiunii. primii sunt socializaţi pentru apărarea şi nu pentru combaterea dificultăţilor existente. obiecte de valoare). Conduitele afective se învaţă prin imitaţie: dacă nu există oportunităţi pentru exersarea anumitor conduite. Rolul afectivităţii în modelarea caracterului copilului este imens. 91 . Astfel. în cartierele mărginaşe. Gutzloe distinge cinci condiţii ce favorizează manifestarea şi învăţarea agresivităţii: . involuată.

exploziv. acest gen de situaţie generează. . .comportament extrem în cadrul familiei – fie exigenţă. etc.imitarea comportamentului deviant al altor elevi. încercând să prevină perturbarea orei de curs. fie toleranţă exagerată.. de obicei. Cauze ce ţin de mediul şcolar: .părinţi ce nu acordă suficient timp educaţiei copilului. atunci cînd observă că acesta nu atrage un act punitiv corespunzător.lipsa cunoaşterii şi antrenării unor modalităţi de comunicare eficientă. . efecte negative mult mai ample (considerând că este neîndreptăţit.expunerea prelungită a copilului la influenţa mass-media. . .H. la care copilul asistă. elevul protestează faţă de director/diriginte. . ce promovează violenţa prin anumite produse pe care le oferă (filme şi jocuri cu caracter violent).D.boli psiho-fiziologice – A.anumite scene de violenţă dintre părinţi. Cauze aflate la congruenţa mediului familial cu cel şcolar: .). iar profesorul.exigenţa exagerată a profesorului şi încercări eşuate de prevenire a violenţei (de exemplu. . se plânge părinţilor etc. Cauze ce ţin de trăsăturile elevului: .D. 92 . Cauze ce ţin de mediul familial: . ameninţă cu măsuri disciplinare exagerate dacă elevul nu renunţă la pretenţii).temperament coleric.deficienţele de comunicare între profesor şi elev.toleranţa exagerată manifestată de unii profesorii cu privire la comportamentul indisciplinat sau deviant. elevul cere explicaţii detaliate privind nota mică primită..structura şcolară inadecvată.

6.este un răspuns la frustrare. violent. . a acelor tipuri de personalităţi pentru care agresivitatea şi violenţa apar ca şi corespunzătoare pentru existenţa şi supraveţuirea socială. emoţiile şi tendinţele comportamentale sunt reunite în memorie (Collins şi Loftus. Prin socializare. .teoria neoasociaţionismului cognitiv – gândurile agresive. comportamentul social nu este înnăscut.. Există trei teorii cu privire la agresivitate: . copilul învaţă compotamentul agresiv întrucât este recompensat direct. Potrivit acestei teorii.este un comportament social învăţat. Există cinci teorii prawincipale asupra agresivităţii care ghidează cele mai recente descoperiri: . ci învăţat de la modele adecvate. Bandura formulează teoria învăţării sociale a agresivităţii. ori observă că ceilalţi sunt recompensaţi pentru conduite agresive (Havârneanu şi Şoitu.capacităţi deficitare de rezolvare a problemelor şi de negociere raţională în situaţiile tensionale. Teorii şi concepte explicative ale tulburării de conduită şi a manifestării violenţei Una dintre marile probleme ale şcolilor a constituit-o problema tulburării de conduită şi a manifestării violenţei şi agresivităţii umane.3. . A. 93 .teoria învăţării sociale – explică achiziţia comportamentelor agresive/procesele învăţării prin observaţie şi furnizează un set folositor de concepte pentru înţelegerea şi descrierea convingerilor şi expectaţiilor care ghidează comportamentul social. 1975). 2001).este înnăscută: în viziunea lui Sigmund Freud oamenii se nasc cu instinctul de a fi agresiv.

Astfel.teoria influenţei sociale – comportamentul agresiv rezultă din influenţele care au loc în relaţiile sociale (Tedeschi & Felson.. care îşi afirmă dorinţele. extrem de neinhibat. Horney susţine existenţa „tipului agresiv”.teoria transferului de excitaţie – Zillman (1983) notează că modificările fiziologice se disipează încet. de exemplu. vulcanic). el poate fi redescoperit mai târziu şi folosit ca un ghid pentru comportament.teoria scenariului – Huesman (1986) a constatat că. Suditu. Studiile despre violenţă au arătat că există o corelaţie între comportamentul violent şi unele trăsături de personalitate.167). Teoria învăţării sociale pune accent pe imitaţie şi modelare – copiii. deficienţele de învăţare. impulsiv. coeficienţii de inteligenţă emoţională şi cognitivă pot determina tendinţa unui copil spre violenţă (M. imită conduitele agresive ale adulţilor. 1998). 2003. 1994). Odată ce acesta din urmă a fost învăţat.(K. îşi manifestă furia etc. 94 . . K. ei învaţă scenariile agresive. dacă două evenimente de creştere sunt separate de o scurtă perioadă de timp. Agresivitatea este o tendinţă înnăscută ce se traduce printr-un comportament acţional distinctiv (acesta este şi cazul temperamentului coleric. iar comportamentul agresiv este învăţat. creşterea din primul eveniment poate fi greşit atribuită celui de-al doilea eveniment (teoria interacţiunii sociale). p. Freud susţine că omul se naşte cu porniri agresive. dă ordine. ca o formă a comportamentului social. Acestea definesc situaţii şi dirijează comportamentul: persoana selectează mai întâi scenariul pentru a-şi reprezenta situaţia şi apoi îşi asumă un rol în acest scenariu. Horney. cărora trebuie să le facă faţă tot timpul şi pe care trebuie să le stăpînească. În aceeaşi direcţie. atunci când copiii observă violenţa în mass-media. . Cercetările ştiinţifice au demonstrat că impulsivitatea.

lipsa autorităţii părinţilor. a controlului. Climatul familial joacă un rol important în explicarea tulburărilor de conduită ale copiilor şi tinerilor (în special conduita parentală). 2001. de aceea. de a recurge deseori la ea (vezi Foo.). măsurile de prevenţie trebuie elaborate luând în calcul multitudinea factorilor declanşatori. în viitor. sunt câteva dintre cauzele pentru care părinţii ajung să nu mai ofere atenţia cuvenită nevoilor şi comportamentului copiilor. Ronel. Violenţa în rândul copiilor şi tinerilor este o problemă complexă. părinţi. pozitive sau negative. se răsfrâng şi asupra copilului. p. profesori. Fiind martor la violenţă sau participând la ea în timpul copilăriei. 1995. discuţii interactive etc.95). grija prea mare a părinţilor pentru ziua de mâine. 2003. intervenţia agenţilor specialişti în delicvenţa juvenilă. mesajele confuze. în consecinţă. Diverşi autori au enunţat ipoteza că principala cauză a comportamentului violent al copiilor ar ţine de caracteristicile mediului familial. copilul învaţă prin observare comportamentul celor mari şi încearcă să îl imite. 2003 ). acolo unde copilul învaţă să întreţină relaţii interpersonale. starea de dezamăgire raportată la societate. Lipsa de căldură. 2001. Werkele. pentru a avea un impact puternic. Fooshee. Baciu. comportările agresive în familie – toate acestea sunt strâns corelate cu actele violente ale copiilor (Shaul Elbaz. ulterior. depresia socială etc.După această teorie. Dispoziţiile familiei. precum şi a afecţiunii 95 . atmosfera din familiile dezorganizate. pericolului de a o considera drept ceva pozitiv şi. lipsa unui control afectiv. lăsându-i pradă unor anturaje în cadrul cărora pot învăţa şi. va fi supus. De asemenea. aplica modele violente de relaţionare (G. Familia este factorul principal prin care se influenţează dezvoltarea psihofizică armonioasă a copilului. Astfel. 1999). Aceştia pot fi identificaţi printr-o gamă largă de mijloace – chestionare pentru elevi.

ca urmare a frecventelor stări de frustrare datorate regimului hiperautoritar impus. Stilurile de ataşament. prin atitudini şi chiar acţiuni agresive şi autoagresive. apud. prin forme de conduită agresivă/autoagresivă. Tensiunea acumulată în timp.) care popunea conceputul de „stilurile dezvoltării personalităţii”. Modelul pe care îl propun autorii este un exemplu concludent al stilurilor de ataşament sau al căilor de a acţiona în 96 . Ivey (1998.acestora conduc la neadaptare socială. necondiţionate în raport cu cerinţele şi pretenţiile părintelui. Lyddon şi Sherry (2001) acordă o mare importanţă teoriei ataşamentului în formarea şi dezvoltarea personalităţii. Pe de altă parte. copilul nu răspunde direct în raport cu părintele agresor. Autorii susţin că această teorie asigură un cadru viabil pentru înţelegerea dezvoltării şi menţinerii tulburărilor de personalitate. E. ibid. există şi climatul familial hiperpermisiv în care părinţii sunt superprotectori. creează în mod exagerat condiţii de „apărare” a copilului împotriva „pericolelor şi prejudecăţilor”. ci indirect. familiile caracterizate printr-un potenţial conflictogen ridicat şi puternic carenţate din punct de vedere psihoafectiv şi psihomoral afectează în mare măsură procesul de maturizare psihologică şi psihosocială a personalităţii copiilor. Ei continuă linia de cercetări şi aplicaţii propusă de A. Acest „tratament” educaţional poate conduce la conduite antisociale explicabile în cea mai mare măsură prin rezistenţa scăzută la frustrare. La agresivitate şi ostilitate. evoluţia adaptării şi relaţiile afective maladaptative sunt aspecte extrem de intens studiate. cu efect negativ imediat în planul dezvoltării şi evoluţiei personalităţii viitorului tânăr. cu implicaţii deosebite în consilierea clienţilor cu probleme provenite în cursul dezvoltării personalităţii. se va elimina prin descărcări bruşte. copilul nu are decât opţiunea supunerii oarbe. B. „invadează” pur şi simplu copilul cu investiţii afective. Ivey si M. De asemenea. În familiile în care ambii părinţi sau unul dintre aceştia este hiperautoritar şi hiperagresiv.

ce rezultă din lipsa de 97 .). adică şi siguranţa la copii. 1995). nevrotici. dar este absentă în viaţa copiilor cu RAD (Hall şi Geher. ibid). Totuşi. Cei care nu au fost corect educaţi în sensul acesta vor deveni extravaganţi. Prezumţia fundamentală în cercetarea ataşamentului asupra copiilor este aceea că din răspunsurile sensibile ale părinţilor la nevoile copiilor rezultă un ataşament sigur. RAD este conceptualizată ca fiind cauzată de îngrijirea patologică din copilărie. 2003). schimbările frecvente a persoanei care are grijă în prima fază de copil sau o durere severă) pot să aducă la dezvoltarea unei RAD. A. separarea şi pierderea în relaţiile personale. Interacţiunea pozitivă şi legătura strânsă între persoana îngrijitoare şi copil conduce la ataşament. de obicei constând din abuz sau neglijare (Hall şi Geher. Thompson. apud. Charnov. deci un ataşament nesigur (Lamb. ibid. copii-problemă. Copiiiproblemă provin de obicei din familii dezorganizate. de exemplu.ceea ce priveşte ataşamentul. Tulburarea reactivă a ataşamentului (RAD) a fost conceptualizată şi definită relativ recent ca o dereglare a copiilor cu o varietate de consecinţe comportamentale adverse. alcoolici. antecedentele empirice (ca. 1984. în timp ce lipsa răspunsurilor pozitive determină nesiguranţa. Ataşamentul este o conexiune psihologică durabilă între oameni şi este un factor crucial pentru dezvoltarea sănătoasă a oamenilor. & Estes. 2003). 1996. Cercetările asupra originilor acestei dereglări nu au reusit să dezvăluie nici o componentă organică etiologică (Reber. apud. 2003). Câţiva cercetători sugerează că procesele de creştere şi dezvoltare la aceşti copii sunt întrerupte de elemente pshihologice. Mai degrabă. dar poate fi diagnosticată şi la copiii de o lună (Hall şi Geher. În concordanţă cu DSM-IV (1994). dezordonate şi suferă de tulburarea ataşamentului ((Reactive Attachment Disorder – RAD) (Adler. declanşarea bolii RAD apare înainte de vârsta de 5 ani. Gardner.

. . care se referă la a minţi fără un motiv aparent (Parker&Forrest. promiscuitate. strângerea (colectarea) sau „înfulecarea” mâncării. moarte (Reber. refuzul de a primi sau de manifesta afecţiune pentru membrii familiei.preocuparea şi obsesia legată de sânge. La vârsta şcolarităţii. Manifestarea agresivităţii poate apărea în 2 etape: la copii şi la tineri. apud.). Caracteristicile generale ale RAD includ incapacitatea de a dezvolta relaţii normale. de exemplu. 1993. dar mai ales neplăcută îşi lasă amprenta. iar posibilitatea ca acest comportament să continue şi la vârste adulte este considerabilă. TibbitsKleber&Howell.). apud. . 1985. de dragoste cu alţii şi lipsa ataşamentului faţă de alţii. apud. . refuzul de a avea un contact vizual cu alţii.sindromul de „minciună fantezistă” (nebună). La unii tendinţele agresive se conturează foarte devreme (4-9 ani). La alţii agresivitatea se manifestă în adolescenţă şi este o formă benignă ce dispare odată cu depăşirea acestei etape. . 1982. repercusiunile psihologice ale acestei inabilităţi se manifestă într-o mare varietate de tipuri de comportament dăunatoare. un comportament sexual inadecvat cu propria persoană sau cu alţi copii. copii au o personalitate în curs de formare şi de aceea orice experienţă plăcută. ibid. Hall şi Geher. jocul cu focul – o altă manifestare comună.control scăzut al impulsurilor. frecventă şi adesea fatală victimei. foc. Caracteristicile specifice includ numeroase comportamente maladaptative: .distrugerea proprietăţii. furtul şi minciuna.cruzimea faţă de animale şi faţă de alţi oameni. implicând.afecţiunea la întâmplare faţă de străini. 2003). 98 .ataşament faţă de persoana îngrijitoare (Derivan. ibid. 1996. supraactivitate şi dorinţă de a vorbi anormal de mare.

speriate de gândul ca orice persoană de care se ataşează îi va abandona. aspectul caracteristic este ataşamentul excesiv. Frustrarea prin acest gen de obstacole (programe 99 . a imaginii de sine. în cazul lor (spre deosebire de agresori la care este specifică tendinţa de respingere). Ca urmare. opozante ale elevilor – deci.O relaţie normală. dar. victimele sunt nesigure în relaţie cu ceilalţi. predispusă la izolare şi pasivitate. Imaginea elevului despre sine va fi imaginea de elev slab. armonioasă. Sursele frustrării pot fi diverse. Programele şcolare încărcate sau dorinţa părinţilor de a-şi vedea copii ca pe nişte mici genii artistice au efecte zdrobitoare la nivelul personalităţii copilului. Agresivitatea poate fi răspunsul unei frustrări. Victimele violenţelor şcolare dezvoltă un model patologic al ataşamentului emoţional. Elevul va resimţi acut propria neputinţă şi va fi dominat de complexe de inferioritate. au în general o stimă de sine scăzută. din teama de a nu fi victimizate. securizantă cu părinţii face copiii mult mai puţin vulnerabili la agresiunile celorlalţi. fiind frecvent victime ale neglijenţei sau abuzului emoţional din partea părinţilor. ci şi formarea unor conduite afective. Studiile arată că. Personalitatea profesorului constituie o sursă ce influenţează formarea personalităţii elevilor şi reuşita lor şcolară. profesorul va stârni reacţii agresive. care nu poate face faţă cerinţelor exterioare. fie că devin sau nu agresori. devin agresivi şi îşi dezvoltă atitudini ostile faţă de şcoală şi societate. În timp. profesorul însuşi va fi o sursă frustrantă. Climatul pozitiv din şcoală nu influenţează doar formarea capacităţilor intelectuale. autorii şi victimele violenţelor şcolare nu pot fi separaţi: autorii violenţelor sunt foste victime care şi-au dezvoltat un model de reacţie agresivă. a comportamentului psihomoral. Când sunt ironizaţi. se va cristaliza o personalitate confuză. manifestând un comportament autoritar. unii copii reacţionează violent faţă de încercarea de a fi umiliţi. în multe cazuri. Agresând. Victimele elevi.

Agresivitatea: 100 .reflectă un comportament evitant. Tulburarea de conduită specifică copiilor în mediul şcolar Absenţa de la ore: . Cauze: . . lipsa acceptării individualităţii copilului. defensiv. existenţa unei găşti din afara şcolii (şi care are un impact negativ asupra copilului).şcolare supraîncărcate) nu se exprimă de obicei în stări şi comportamente locale.4.. 2001). Poate fi asociată cu anumite situaţii şcolare. 6.copilul nu se simte bine la şcoala respectivă.la puberi şi adolescenţi absenţa de la ore poate corela cu atitudinea profesorului.revolta faţă de sistemul şcolar. . Cauze (în funcţie de nivelul de vârstă): . ci este mai degrabă o frustrare ce determină structuri de personalitate (Havârneanu şi Şoitu. familia (care poate exprima inconştient sau incisiv concepţia conform căreia . conflicte cu colegii sau profesorii. Furturi de obiecte nesemnificative valoric în mediul familial sau şcolar: Cauze: lipsa de atenţie sau de afectivitate din partea părinţilor. conflictele cu colegii şi profesorii.în cazul copiilor mici apare „fobia de şcoală” (frica cu o anumită cauză).de obicei apare în situaţii concrete considerate dificile: lucrări de control. toleranţă scăzută la frustrare. participări directe la anumite activităţi etc. .. Vandalismul: manifestări agresive faţă de obiecte ale colegilor . autocontrol scăzut.a învăţa este extrem de important şi sentimentul de iubire este condiţionat de notele bune”).relevă lipsa stimei de sine.

. . . modele agresive. . . descărcarea tensiunii.abuz fizic sau emoţional în timpul copilăriei. .imitarea comportamentelor agresive observate în mediul familial.factori de stres din climatul familial: educare inconsecventă.formarea unei relaţii părinţi-copii-cadre didactice care se bazează pe încredere.fizică: vătămare corporală.asigurarea unui model familial corespunzător. dar şi a cadrelor didactice. manifestă opoziţionism. O bună intervenţie psihopedagogică implică consilierea familiei şi a copilului.efectul de contagiune şi presiunea grupului. Planul de intervenţie poate fi structurat pe următoarele direcţii: . .cunoaşterea grupului de prieteni al copilului.Forme: .exprimarea emoţiilor negative. . (Zsuzsanna Szabo). . respect şi afecţiune. lipsa suportului emoţional. prin intermediul mass-media sau în grupul de prieteni. identificând factorii specifici care contribuie la apariţia acestor probleme şi înţelegerea modului în care aceştia interacţionează. nu răspunde la întrebări.stima de sine scăzută.Cauze: . cu scopul de a ajuta copilul sau tânărul să-şi depăşească dificultăţile emoţionale şi comportamentale.lăudarea şi încurajarea copilului – formarea unei stime de sine pozitive şi a unor comportamente dezirabile (în sensul recompensării copilului ori de câte ori manifestă conduita dezirabilă sau face paşi în direcţia renunţării la conduita indezirabilă). . 101 . .nevoia de a-i domina pe alţii.verbală: înjurături. .lipsa atenţiei şi a respectului.pasivă: nu se implică în timpul orelor. .

Intervenţia în tulburarea de conduită. capacitatea de acceptare a schimbării conduitei în relaţia cu copilul. Prevenţia este cu atât mai eficientă.trăsăturile de personalitate (deschidere către nou. Cu toate că pot fi trecătoare. .identificarea şi analiza jocurilor accesate pe calculator şi a filmelor văzute la televizor. .introducerea şi păstrarea unor reguli clar definite.nivelul de înţelegere al părinţilor şi de aplicare în practica cu proprii copii a strategiilor propuse de psiholog. Când însă aceste manifestări nu sunt identificate la o vârstă precoce şi nu se intervine adecvat. nu trebuie neglijate.5.. Copiii pot prezenta tulburări de conduită şi comportamente violente de la vârsta preşcolară. cât şi de caracteristicile părinţilor şi anume: . specifice etapei de vârstă. cu cât este mai timpurie. 102 . copilul cu tulburări de ataşament va manifesta disfuncţii în procesul de creştere şi dezvoltare. 6. . Diagnoza copiilor ce prezintă manifestări ale tulburării de conduită încă din timpul frecventării grădiniţei este deosebit de importantă pentru a elabora un plan de intervenţie şi a consilia părinţii în vederea utilizării unor strategii de eliminare a efectelor produse de aceste tulburări în etapele ulterioare de dezvoltare a copilului. . Eficienţa intervenţiei depinde atât de nivelul de profesionalism al psihologului/ consilierului şcolar. tulburări de conduită şi dificultăţi de integrare în mediul social.formarea sau creşterea responsabilităţii prin imitarea modelului familial şi prin realizarea unor sarcini date de părinţi.existenţa sau inexistenţa tulburării ataşamentului la unul dintre părinţii sau la ambii. empatie sau rigiditate etc).

Factorii care asigură succesul intervenţiei în tulburările de conduită sunt: a) structurarea intervenţiei către diminuarea până la stoparea influenţei a cât mai multor factori care determină sau favorizează tulburările de conduită. fiind un model pentru copil. nu există conflicte maritale sau un nivel scăzut al suportului social). Prin aceste modalităţi părintele este susţinut în: . . b) mijloacele psihoterapeutice suficient de flexibile..existenţa sau inexistenţa tulburării autocontrolului la unul dintre părinţii sau la ambii. în care nu este prezentă o psihopatologie accentuată a părinţilor. cele mai eficiente metode de intervenţie în tulburările de conduită sunt următoarele: Training-ul părinţilor Training-urile pentru părinţi. 103 . După Ollendick (1998). Cercetările ştiinţifice au arătat că rezultatele cele mai bune se regăsesc în rândul copiilor care prezintă tulburări de conduită la nivel mediu (comportamente opozante. în construirea şi antrenarea valorilor şi sentimentelor prosociale ale copiilor. ţintite astfel încât să răspundă nevoilor specifice ale copilului: c) intervenţia psihopedagogică concentrată pe direcţia prevenirii tulburării şi a complicaţiilor acesteia prin manifestarea comportamentelor antisociale.a fi implicat cât mai mult în relaţia cu copilul şi a antrena autocontrolul emoţional.mediul socio-cultural şi concepţiile ce decurg din acesta etc. lipsa complianţei şi agresivitate de intensitate medie) şi care provin din familii lipsite de probleme majore (care nu sunt familii dezavantajate socio-economic. în scopul remedierii tulburărilor de conduită ale copiilor se axează pe învăţarea de către părinţi a unor abilităţi care sunt importante în abordările educative.

a conflictelor maritale. concepţia de viaţă. Training-ul se poate face individual sau în grup. .a utiliza recompensele pentru încurajarea comportamentului prosocial.mediul socio-cultural al părinţilor. suport social scăzut). a stresorilor extrafamiliali (de exemplu: lipsa unui loc de muncă.a utiliza metode de disciplinare nepunitive pentru a reduce frecvenţa şi intensitatea comportamentelor problematice. . ascultarea reflexivă.focalizarea pe însuşirea în paralel a metodelor prin care este încurajat comportamentul dezirabil şi a celor care asigură scăderea frecvenţei. . .organizarea unor şedinţe de monitorizare a progresului (follow-up).nivelul de însuşire a cunoştinţelor teoretice şi de antrenare a acestora în practica cu copilul..a învăţa metode de monitorizare a comportamentului copilului.).cunoştinţele anterioare despre psihologia copilului ce pot influenţa favorabil prin manifestarea încrederii sau. dimpotrivă.însuşirea metodelor de management al comportamentului copilului. prejudecăţile. . .a învăţa pe copii autocontrolul emoţional şi asumarea responsabilităţii pentru comportamentul propriu. negocierea) şi de autocontrol (de exemplu: stabilirea de scopuri. intensităţii şi duratei comportamentului problematic.dezvoltarea unor abilităţi generale de relaţionare ale părintelui.abordarea problemelor psihice/psihiatrice cu care se confruntă părinţii (depresie. 104 . Factorii care influenţează eficienţa training-urilor pentru părinţi sunt: . . automonitorizarea. . stereotipurile etc.tehnici de rezolvare a conflictului (de exemplu: exprimarea emoţiilor.. nefavorabil (acţionând ca bariere). abuz de substanţe etc. autoadministrarea de recompense). . . .

Tulburarea de conduită de tip socializant presupune 105 . Antrenamentul în rezolvarea de probleme (ARP) este una dintre cele mai eficiente metode care pot fi utilizate direct cu copilul. pentru a identifica şi aplica cea mai eficientă modalitate de prevenţie şi combatere. ci şi părinţii. . . În demersul ARP. ce a implicat nu doar copiii.evaluarea posibilelor consecinţe ale comportamentului. vom prezenta un program implementat la nivelul şcolii. .utilizarea unor formule verbale prin care să îşi poată controla răspunsurile impulsive. copiii sunt asistaţi în: . Programul de intervenţie la nivel familial şi şcolar este conceput pentru copiii cu tulburări de conduită (probleme comportamentale şi de relaţionare cu alţi copii). Combinarea intervenţiilor la nivel familial cu cele efectuate la nivelul şcolii. cadrele didactice şi directorul unităţii de învăţământ: Program pentru prevenţia tulburării de conduită de tip socializat şi a manifestării violenţei în şcoală: Extinderea tulburării de conduită de tip socializant şi a manifestării violenţei în şcolile din România şi de peste hotare ne-a determinat la o analiză complexă a acesteia.identificarea situaţiei problematice.generarea cât mai multor soluţii la problemele cu care se confruntă. Programul ARP vizează modificarea acestor distorsiuni. În acest scop.Antrenament în rezolvarea de probleme. Această metodă se bazează pe prezumţia că distorsiunile de gândire apărute în atribuirile pe care copilul le face în situaţiile sociale pot duce la comportamente agresive şi antisociale.observarea şi luarea în considerare a perspectivei altor persoane într-o situaţie dată. .

propriul Regulament de ordine interioară. 5. a unor comportamente disociale. implicarea părinţilor şi colaborarea. Primăriile sectoarelor Capitalei. până la începutul lunii februarie 2003. 2. la sfârşitul anului 2002 a fost aprobat Regulamentul-cadru de ordine interioară al unităţilor de învăţământ preuniversitar din municipiul Bucureşti. acţiuni psihologice – coordonate de consilierul şcolar. Au fost introduse norme stricte de acces în instituţiile de învăţământ. Prevenirea violenţei în şcoală a reprezentat întotdeauna o prioritate a factorilor responsabili din Capitală. mediată de consilier. acţiuni pedagogice – coordonate de diriginţi. a demonstrat necesitatea întăririi măsurilor de protecţie a spaţiilor de învăţământ. agresive. Studiul fenomenului – sub aspectele teoriilor cu privire la explicarea tulburării de conduită şi a comportamentelor agresive. în urma căruia au fost rănite trei eleve. direcţii de dezvoltare viitoare. iar 106 . precum şi. Incidentul survenit în luna noiembrie 2002 la Liceul Teoretic „Jean Monnet”. Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Inspectoratul Şcolar. la copiii bine integraţi în grupul lor de vârstă. Ca urmare a colaborării deosebit de eficiente dintre Prefectura Municipiului Bucureşti. al cauzelor. acţiuni manageriale – coordonate de directorul instituţiei de învăţământ. a acestora cu cadrele didactice. al caracteristicilor sistemului legislativ promovat de Ministerul Educaţiei – a oferit direcţii de elaborare a programului de prevenire a tulburării de conduită şi a manifestării violenţei utilizat în şcoală (programul include: 1. nu în ultimul rând. pedagogi şi manageri în direcţia eradicării violenţei în şcoală). 3. al trăsăturilor elevilor. în primul rând faţă de persoanele străine şcolii. mediului familial şi şcolar. ajungând până la delincvenţe de grup (tulburări de conduită în grup). centrate pe eforturile conjugate ale specialiştilor psihologi. 4. pe baza căruia fiecare şcoală din Capitală şi-a revizuit.existenţa. vizitatorii fiind notaţi în registre de evidenţă.

Toate aceste măsuri au determinat creşterea nivelului de securitate al spaţiilor de învăţământ. diriginţilor şi profesorilor. cât şi al consilierilor psihopedagogi. 2003.. p. cât şi ale consilierului şcolar şi ale tuturor cadrelor didactice. prin abilităţile sale manageriale. Contribuţia părinţilor la efortul formativ al şcolii este una dintre priorităţile atât ale managerului şcolii.78). Un rol important în problematica tulburării de conduită şi în prevenirea actelor de violenţă îl reprezintă menţinerea unei legături strânse între şcoală şi familie. bunul mers al activităţilor din şcoală. în prezent. astfel încât. pe baza unor legitimaţii-tip. prin organizarea de activităţi care să modeleze comportamentul acestuia într-un sens care să prevină manifestările violente. se poate asigura o mai bună supraveghere şi îndrumare a elevului.accesul elevilor şi al profesorilor în instituţie fiind realizat. Astfel. să se realizeze organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative cu finalitate în construirea personalităţii elevului de o manieră care să elimine posibilitatea emergenţei unor acte şi acţiuni cu caracter violent. Complexitatea fenomenului în sine – din perspectiva multiplelor forme de manifestare – ne duce către o abordare multinivelară a prevenţiei şi combaterii agresivităţii din mediul şcolar: Directorul şcolii are menirea de a supraveghea şi coordona. în scopul minimalizării probabilităţii de repetare a unui incident de tipul celui menţionat (Daniela Nedelcu.părinte-diriginte-consilier şcolar” reprezintă elementul-cheie în abordarea şi soluţionarea problematicii violenţei din mediul şcolar. atât prin intermediul directorilor instituţiei. a) Rolul directorului instituţiei: .Întocmirea Regulamentului intern al şcolii şi a caietului de disciplină al fiecărei clase (în care se monitorizează 107 . Triada . prin efort comun.

.Coordonarea şi avizarea programelor de prevenire şi reducere a violenţei. de asemenea.Colaborarea cu Secţia locală de Poliţie – Departamentul „Delincvenţa juvenilă”. oferind consiliere elevilor şi părinţilor într-o largă varietate de probleme. prin invitarea agentului de proximitate în şcoală pentru a ţine cursuri. a căror activitate este coordonată de Centrul Municipal de Asistenţă Psihopedagogică. în scopul prevenirii conflictelor ce ar apărea între elevi-profesori-părinţi din cauza diferenţelor de percepţie. cabinetele în cauză se preocupă îndeosebi de medierea relaţiei dintre familie (ca mediu educaţional ce cuprinde o colecţie de stări psihice şi modalităţi de relaţionare. din perspectiva respectării Regulamentului menţionat).Participarea la şedinţele cu părinţii şi informarea promptă a acestora în legătură cu ultimele tendinţe/inovaţii/mutaţii ale sistemului educaţional. ori de câte ori este nevoie. furnizând valori. . Aceste cabinete sunt încadrate cu personal specializat. precum şi a prestaţiei cadrelor didactice.Vizita directorului la clase ori de câte ori este necesar şi supravegherea periodică a comportamentului copiilor. 108 . fără utilizarea violenţei”. în municipiul Bucureşti funcţionează o multitudine de cabinete de consiliere şi asistenţă psihopedagogică. . în vederea educării. limite şi sancţiuni. astfel încât „disciplinarea” copilului să reprezinte „o serie de măsuri folosite pentru a contura comportamentul unui copil şi a impune anumite norme.comportamentul fiecărui elev la ora de clasă. astfel mediindu-se relaţia elevcadre didactice. b) Rolul psihologului/consilierului şcolar: În prezent. centrate pe dezvoltarea de abilităţi precum abordările nonviolente ale conflictelor. .Utilizarea unor strategii de predare şi de învăţare non-violente şi adoptarea unui management al clasei şi a unor măsuri disciplinare adecvate. .

Prevenirea violenţei în şcoală – Oameni mai buni. Impactul violenţei asupra elevilor. într-o măsură apreciabilă. asigură dezbaterea problemelor specifice vârstei. al.. psihologică). diminuându-le încrederea în sine şi sentimentul că pot avea un rol pozitiv în societate (S. în cadrul orelor de dirigenţie. indiferent de forma sa (verbală. consilierul împreună cu dirigintele. cât şi în unitatea de învăţământ în speţă şi conjugarea eforturilor celor două medii formative în direcţia eradicării comportamentului agresiv deviant. Pentru a preveni apariţia unei astfel de situaţii. Implicarea profesorilor psihopedagogi în activitatea de prevenţie a faptelor antisociale agresive prezintă un avantaj pentru învăţământul preuniversitar bucureştean. este nociv pentru dezvoltarea lor ca personalităţi armonioase.atitudini şi modele de comportament.L. după ore şi la nivelul „găştilor de cartier”. o lume mai bună!” Obiectivul general: prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală 109 . 1990).M. loc ce poate fi vacant sau nu – ceea ce duce la conflicte ce pot degenera şi se pot extinde şi în timpul orelor. cu atât mai mult cu cât elevul puber sau adolescent are o nevoie crescută de relaţionare cu persoanele de vârstă apropiată şi o dorinţă de a ocupa un anume loc în ierarhia grupului din care face parte. Webb. 1991. Bawn. a comportamentului agresiv ce poate decurge din relaţiile interpersonale sau dificultăţile de adaptare şcolară. B. în identificarea acelor modele de conduită nonviolentă ce sunt promovate atât în familie. Programul . 1991. S. fizică. Stith et. cu rol esenţial asupra personalităţii copilului) şi şcoală (ca un alt ofertant de valori şi modele fundamentale de comportament. Rolul consilierului – raportat strict la problematica tulburării de conduită şi a violenţei şcolare – constă. ce pot fi în acord sau nu cu cele promovate în familie).B.

Prevenirea violenţei în şcoală”. violenţa la copii are la bază fie imitarea unui model din propria familie.situaţii de agresiuni verbale. 110 . . nonverbală. . oferirea şi solicitarea unor exemple ilustrative.Acest obiectiv poate fi atins. fie preluarea unor comportamente deviante din grupurile de prieteni.discuţii interactive semidirijate cu rol psiho-educativ pe tema . . b) descoperirea cauzelor determinante datorate caracteristicilor: .conflicte frecvente. obţinerea angajamentului elevilor de a se implica în acţiunile de prevenire a violenţei în şcoală. părinţii sunt primele şi cele mai importante modele din viaţa lui (Irina Petrea). Alexandrescu). Pentru copil. Familia este mediul esenţial care poate influenţa dezvoltarea şi destinul copilului prin securizare materială.diriginţilor. c) stabilirea efectelor pe termen scurt şi lung al acestor caracteristici: . .participarea la orele de dirigenţie ale claselor V-VIII şi dezbaterea programului. . într-o primă etapă. Consilierea elevilor: . fizică). Mijloace: discuţii interactive cu elevii.legislaţiei. vecini etc. De cele mai multe ori. aplicarea unor grile de identificare a comportamentelor violente în şcoală.cazuri de agresiuni fizice.. Obiective specifice: a) identificarea formelor de manifestare (verbală.profesorilor. . dragoste şi educaţie (E. prin identificarea cauzelor violenţei şcolare şi acţiunea asupra lor putem preveni sau combate violenţa în şcoală.elevilor.

.Violenţa nu e o soluţie!”. ce sarcini îndeplinesc ei în familie (îşi întreţin camera ordonată etc. . care este reacţia părinţilor la atitudinile lor. .realizarea unor materiale cu sloganuri precum „Un om inteligent. . chestionare etc. un om non-violent!”. .compuneri şi discuţii pe temele „responsabilităţile mele acasă” şi „responsabilităţile mele în clasă”. . părinţii sunt plecaţi în străinătate etc.schimb de experienţă.Oamenii inteligenţii găsesc soluţii la probleme. ..căutarea unor materiale despre prevenirea violenţei şi afişarea acestora pe panoul programului antiviolenţă. „brainstorming”..).A-ţi face dreptate de unul singur înseamnă a duce mai departe violenţa!” etc. joc de rol (să se pună în locul profesorului sau al altui coleg).. 111 .). a câte unui exemplu de elev/copil ce a fost violent şi analizarea consecinţelor pe termen scurt şi lung. .compuneri cu tema . d) identificarea unor modalităţi de prevenire a violenţei în şcoală . amână.eseuri cu scopul cunoaşterii atmosferei din familie care ar modela atitudinea faţă de violenţă în şcoală.). Comunică şi rezolvă problemele!”. plasează responsabilitatea unui alt membru etc. de către fiecare elev.Violenţa se naşte din dificultatea de a găsi soluţii la problemele tale cu ceilalţi!”. focus-grup. . Mijloace: aplicarea unor modalităţi de investigare psihologică (interviuri..realizarea unor materiale cu imagini ilustrative şi sfaturi pentru a preveni violenţa în şcoală..distrugeri de obiecte ale şcolii în timpul unor agresiuni fizice dintre doi sau mai mulţi elevi.Familia mea” în care vor trebui să descrie: componenţa familiei (şi caracteristicile specifice – locuiesc şi cu bunicii sau alte rude în casă. ce pedepse şi recompense utilizează părinţii. . ce reacţie au ei la cerinţele părinţilor (fac imediat ce le cer părinţii. .).prezentarea...

H. asociate cu izbucniri violente”. „Influenţa mass-media asupra dezvoltării personalităţii copiilor”. îndrumări.Micul Consilier” la nivelul fiecărei clase şi Diploma „Micul consilier al şcolii” unui singur elev. „Particularităţile elevilor-problemă (posibile cauze ce ţin de personalitatea lor.învăţarea unor modalităţi de prevenire a violenţei precum: tehnici de comunicare eficientă. La finalul programului. dar şi cu instituţiile de specialitate 112 . „Impunerea eficientă a regulilor”.. comportamente de implicare în soluţionarea unor situaţii tensionale sunt premiate: se acordă Diploma . Consilierea cadrelor didactice: Se colaborează cu acestea pe temele: „Caracteristicile psihice ale elevilor în etapa de pubertate”. de mediul familial şi socio-cultural)”. „Variante de acţiune educaţională în cazul copiilor cu A. prin relaţiile de colaborare cu familia elevilor. Consilierea părinţilor: Se realizează pe teme precum: „Arta de a comunica cu copilul meu”. „Metode de disciplinare pozitivă – utilizarea eficientă a sancţiunilor şi recompenselor”. cu consilierul şcolar. imagini ilustrative.discuţii interactive elevi-părinţi-profesori. c) Rolul profesorilor-diriginţi: Atribuţiile profesorului-diriginte ocupă un loc de bază în problematica tulburării de conduită şi în prevenirea şi combaterea violenţei..D.. tehnici de control emoţional (centrarea pe consecinţe – „Ce se întîmplă dacă mă enervez?”).D. tehnici de negociere/ abordare a problemelor. „Caracteristicile psihosociale ale copiilor în etapa de pubertate”. În plus. se oferă ca premiu două CD-uri cu materiale de natură educaţională de dezvoltare a creativităţii. deficienţe intelectuale etc. . cele mai bune exemple.

care ar putea sprijni abordarea corespunzătoare a cazurilor de violenţă. Riscurile producerii de acte de violenţă în şcoală au fost micşorate semnificativ şi prin activitatea instructiv-educativă desfăşurată în unităţile de învăţământ.extinderea implicării părinţilor în acţiunile de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală prin numeroase lectorate coordonate. La aceste întâlniri este prezentată problematica specifică nivelului claselor. începând de la ciclul primar până la ciclul gimnazial. de la scenete tematice şi concursuri de pictură la mese rotunde.). Eficienţa colaborării consilier-diriginte. Direcţii viitoare ale programului de prevenire a tulburării de conduită: . de către consilierul şcolar. În toate unităţile şcolare se desfăşoară periodic ore de dirigenţie tematice.G.N. de multe ori în prezenţa unor invitaţi speciali din rândul Poliţiei sau O. Copiii de vârste mici sunt implicaţi în diverse manifestări specifice. astfel încât să asigure sucesul dezvoltării optime a personalităţii copilului. din perspectiva prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală. este mediată atât de implicarea dirigintelui în sprijinirea consilierului (pentru a elabora fişe de observaţie psiho-pedagogice şi sociale. Problemele sunt discutate de către elevi în cadrul întâlnirilor Consiliului elevilor din şcoală. accentul fiind pus pe măsurile de prevenţie. cât şi de implicarea consilierului în realizarea orelor de dirigenţie. pentru a stabili cauzele conduitelor deviante şi pentru a analiza multidimensional situaţia copiilor predispuşi actelor de violenţă). în colaborare cu diriginţii şi directorul şcolii. pe teme diverse ce vizează eliminarea tulburării de conduită concomitent cu formarea unor abilităţi parentale prin care să promoveze valorile şi conduite prosociale. care prezintă măsuri de protecţie şi prevenire a incidentelor de diverse tipuri şi răspund întrebărilor elevilor. 113 .urilor („Salvaţi copii” etc.

Concluzii Frecvenţa tulburărilor de conduită este diferită de la o perioadă la alta. iar când se manifestă la vârsta adultă. predomină formele caracteriopate care au tendinţa să devină stabile şi cu repercursiuni antisociale tot mai evidente. ca apoi să se atenueze. şcolară. poate îmbrăca şi forma unor manifestări antisociale. 114 . dar care semnifică formarea particularităţilor negative ale personalităţii (ca de exemplu. civice şi în diverse programe de prevenire a violenţei în şcoală. conduitele aberante se produc în mod stereotip şi pun în evidenţă o incapacitate de progres sub influenţa educaţiei. socială. În cadrul examinărilor psihologice este foarte importantă identificarea copiilor şi tinerilor cu tulburări de comportament şi conduite agresive. un asemenea comportament se manifestă ca inadaptare familială.dezvoltarea proiectelor de implicare a elevilor în activităţi sportive. dar şi cu alte instituţii specializate ce oferă sprijin în prevenirea sau combaterea tulburării de conduită şi în formarea valorilor prosociale . a imaturităţii socio-afective şi sociale. . până la pubertate şi adolescenţă.extinderea colaborărilor familie-şcoală. începând cu pubertatea. se manifestă abateri comportamentale simple. Dar. acestea au cea mai mare frecvenţă între 14-16 ani. De cele mai multe ori. a conştiinţei de sine limitate. ca urmare a nedezvoltării simţului responsabilităţii. artistice. aceşti indivizi manifestând disfuncţii în adaptarea şi integrarea în mediul social şi şcolar.. În genere. Ulterior. în tulburările de comportament la tineri se produc o serie de modificări ce au o evoluţie de la simplu la complex. Adeseori. după unii autori. minciuna).

în acest caz intervenţia psihopedagogică practic nu a avut loc. cu atât eficienţa intervenţiei este mai ridicată iar individul va putea manifesta mai repede comportamente şi conduite funcţionale. consilier şcolar şi.Cu cât identificarea acestor copii şi elaborarea unui plan în vederea depăşirii dificultăţilor sunt mai precoce. eficienţa intervenţiei este redusă. succesul consilierii şi intervenţiei presupune efortul şi colaborarea strânsă dintre familie. cadre didactice. manifestările lor fiind catalogate drept răsfăţ (care ar constitui o perioadă pasageră şi ar trece spontan). structurându-se tulburări de comportament stabile şi repetitive ce sunt incluse în structura profundă de personalitate. Însă. iar individul este greu recuperabil. dacă procesul identificării tulburării de conduită este tardiv. nu în ultimul rând. fiind crescut riscul ca aceste manifestări să se stabilizeze şi/sau să evolueze spre comportamente antisociale. Comportamentul agresiv reprezintă o tulburare de conduită care poate fi modificată extrem de greu chiar şi la vîrsta copilăriei. 115 . alţi specialişti din domeniul psihoterapiei. O situaţie mai dificilă este aceea a copiilor care nu au fost identificaţi cu tulburare de conduită în copilărie sau adolescenţă. de aceea.

. K.. American Psychiatric Association. Acad. R.(1995) – A Multivariate Investigation of Dating Aggresion.Bibliografie selectivă Anderson. C. Ames. Journal of Family Violence.M. R.A. F. Loftus. C. Alexandria.. (1993) – Domains of the Integrate Protein of Human Immunodeficiency Virus Type 1 Responsible for Polynucleotidyl Transfer and Zinc Binding. Florida. Journal of Marriage and Family. 4th edition. K. (1999) – Family Violence and the Preparation of Adolescent Dating Violence: Examing Social Learning and Social Control Processes. Collins. 5-33. 82. Anderson. Washington. 116 . Journal of Personality and Social Psychology 78. Proc. Iowa State University. (2002) – Psychology: The Effects of Media Violence on Society. 103 (1). Boden. 772-790. Craigie. F. Feelings and Behavior in the Laboratory and in Life. Linder. DC..F..F (1975) – A Spreading Activation Theory of Semantic Memory.. Natl. PMID 8386373. V. Bauman. Wingfield... L. USA 90: 3428-3432..L.A. A. Psychological Review. USA. Sci.M. DSM-IV (1994) – Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders.: America Association for Counseling and Development. I. Brown. V. Dill.A. Bushman. Psychological Review. (2000) – Video Games and Agressive Thoughts. E.. Bushman.. G. Baumeister.G. A. (1991) – Counseling Victims of Violence. P. Palmer. (1996) – Relation of Threatened Egotism to Violence and Aggression: The Dark Side of High Self-Esteem. S. L. Department of Psychology. Engelman. J. Foo. Foshee. B.D.J.E.. A. 407-428. Smart. Morgolin.

Journal of Social Issues. 42. (2004) – Self-Control and the Theory of Consumption. Frolich.E. Alexandrescu. Pesendorfer W.. F. Baciu. D. Http://www. Knight. Violent Crimes. Ed. N.. D. Violent Criminals.. Higgins. Bucureşti. (2006) – Program terapeutic pentru copii cu probleme comportamentale de tip hiperkinetic şi opozant. (1974) – Honor.. R. Gul. Şoitu. (1992) – Dincolo de principiul plăcerii. vol. C. Iaşi. S. R. Jurnalul Literar. 72. Fabes. F.R.). G. Pesendorfer W. I. Weiner and M..S. (2001) – Agresivitatea în şcoală. G. Thousand Oaks. 1403-1435.I.F. Huesman L. 238-251. (1989) – Street Gang Violence. 3. S.“Psychological Processes Promoting the Relation between Exposure to Media Violence – an Aggressive Behaviour by the Viewer”.. Sage. G. – România (2003) – Tineretul şi educaţia pentru valorile nonviolenţei. (2001) – Temptation and SelfControl. Havârneanu. Klein. Econometrica. 69. Schwartz.T. American Sociological Review 39 (April).educatiefaraviolenta. Econometrica. Horowitz. The Journal of Psychology 137(2). D. Ed. Maxson.E. L.W.. 119-158.. R.S... Institutul European.manual de acţiune (E. D.. Niculescu. Geher.. Bucureşti.I.C.ro/Materiale_informat ive_si_cursuri/Disciplina_pozitiva-Salvaţi copiii . Semne.A.R. Gul. (1996) – Concerns about Drawing Causal Inferences from Meta-Analyses of 117 . (2003) – Behavioral and Personality Characteristics of Children with Reactive Attachment Disorder. Horney. C. Shaul. Freud. Ed.L. (1986) . 14562. I. Bucureşti (Nedelcu.. 125-39. Normative Ambiguity and Gang Violence. M. (1998) – Conflictele noastre interioare. Cluj. Ed. Wolfgang eds. Petrea). Hall. no. K. G. E.

T. (1994) – Violence.Gender Differences: an Example in the Study of Aggression. Idan. Simptomatologie şi diagnostic clinic. Szabo. Z. Edition 3. Ollendic. and Coercive Actions.. Plenum Pub Corp. N. K. 410-421.T (1986) – Communication and Persuasion: Central and Peripheral Routes to Attitude Change. Petty. Petermann. Ed. A. R.. Springer Publishing Co.R.. Stith.B. New York. Lehmkuhl. Ronel. Petermann. Sharabi. OMS-ICD (1998) – Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament.ro. Ed. U. D.. http://www. (1996) – The Penguin Dictionary of Psychology. R. All Educational.H. Kluwer Academic Pub. F. D. T. Springer-Verlag. American Psychologist 44. (2006) – Program terapeutic pentru copii agresivi. D. E. R. (1989) – A Developmental Perspective on Antisocial Behavior. T..H.. G. Journal of Social-Education Work.B.. Patterson. Reber. Ramsey.psiholife.M. Eds. DeBaryshe. 329-335. 119. Wiliams..T..(1998) – Handbook of Child Psychopathology. Tedeschi.( 2004) – Copilul hiperactiv şi încăpăţânat.. Ed. 118 ... Psychological Bulletin.T. S. (2001) – Dating Violence in Israel High-schools – First Research in Mifgash.(1990) – Violence Hits Home – Comprehensive Theatment Approaches to Domestic Violence.S. M. Cluj. J. New York. J. Ollendic. Puffin. Felson. Agression. Cacioppo.(1998) – Advances in Clinical Child Psychology. Rosen. Cluj. T..E.S. – Probleme comportamentale la copii.R.Washington DC.S. American Psychological Association.

Zarkowska. C. Chapman Hall.. J. B. (1994) – Behaviour and People with Severe Learning Disabilities. London. Guilford Press. 119 . New York. D. (1991) – Play Therapy with Children in Crisis: A Casebook for Practitioners. Clinical Psychology Review. The Star Approach (2nd).B. Werkele. (1999) – Dating Violence in Mid Adolescence: Theory. Wolfe.Webb. Significance and Emerging Prevention Initiatives.. Clements. E.A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful