P. 1
Indrumar_grafica

Indrumar_grafica

|Views: 31|Likes:
Published by ioana_nek

More info:

Published by: ioana_nek on Mar 30, 2014
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/29/2014

pdf

text

original

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad

5

L1 - Configurarea mediului de lucru AutoCAD 2009, facilităţi pentru desenarea
rapidă şi precisă, sisteme de coordonate, moduri OSNAP

1. Scop
Scopul principal al lucrării este de a familiariza utilizatorii AutoCAD cu primii paşi ce trebuie parcurşi
pentru iniţializarea unui desen. Un prim pas este acela de a configura spaţiul de lucru pentru
realizarea unui desen 2D. În continuare se doreşte familiarizarea cu principalele sisteme de
coordonate utilizate la realizarea desenelor. În finalul lucrării se urmăreşte fixarea noţiunilor de
control primar al procesului de desenare şi folosirea uneltelor de ˝acces˝ la punctele speciale ale
primitivelor grafice.
2. Resurse
Interfaţa AutoCAD 2009: bara de meniuri, fereastra pentru stabilirea opţiunilor.
3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD 2009.
Meniuri: File, Format, Options, Annotate.
4. Mod de lucru
Configurarea mediului de desenare în AutoCAD
După lansarea programului (figura 1), ca rezultat al succesiunii de comenzi sugerată în figură, pe
ecran apare interfaţa programului AutoCAD 2009 cu bara de meniuri, care oferă asistenţă pentru
începerea sesiunii de desenare. Comenzile pentru această acţiune sunt:
 QNEW (CREATES A BLANK DRAWING FILE) – se creează un desen nou pe baza unui şablon
predefinit (figura 2.a);
 OPEN (OPEN AN EXISTING DRAWING) – se deschide un desen în curs executat anterior (figura
2.b).

Figura 1. Iniţializarea programului AutoCAD 2009
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
6


a. b.
Figura 2. Comenzi pentru începerea sesiunii de desenare din AutoCAD 2009

După lansarea uneia dintre comenzi, după caz, va apărea fereastra de dialog specifică şi anume:
 SELECT TEMPLATE – în cazul comenzii QNEW (figura 3.a);
 SELECT FILE – în cazul comenzii OPEN (figura 3.b).


a.

b.
Figura 3. Ferestrele de dialog pentru comenzile QNEW şi OPEN

De asemenea, se fac setările pentru desen (figura 4), unităţi de măsură – comanda UNITS – şi
formatul de desenare – comanda DRAWING LIMITS – parcurgându-se comenzile sugerate în figura
4.b, opţiunile fiind următoarele:
pasul 1 – lungimi;
pasul 2 – unghiuri;
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
7

pasul 3 – măsurarea unghiurilor;
pasul 4 – sensul de măsurare a unghiurilor;
pasul 5 – stabilirea formatului (suprafeţei) utilizate.



a. b.
Figura 4. Setările pentru desenarea 2D în AutoCAD 2009
(unităţi de măsură pentru dimensiunile elementelor şi stabilirea preciziei de desenare)

Spaţiul model este un mediu tridimensional în care se pot crea obiecte 2D sau 3D (modele) ce
alcătuiesc desenul (spaţiul delimitat cu linie groasă) (figura 5).

Figura 5. Spaţiul hârtie
Caseta de dialog Options
Dialogul Options încorporează vechea fereastră Preferences din versiunea anterioară împreună cu un
număr de îmbunătăţiri care uşurează controlul asupra mediului de desenare şi managementul
sistemului. Noua fereastră de dialog este redimensionabilă, dar trebuie să aibă o dimensiune minimă
astfel încât să poată afişa toate opţiunile (figura 6).
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
8


Figura 6. Fereastra de dialog OPTIONS
Fereastra de dialog Options se foloseşte pentru a afişa profilul curent al desenului activ. Numele
profilului şi numele desenului sunt afişate în zona superioară a casetei de dialog.
O setare este stocată în desenul curent sau poate fi salvată în fişiere de tip machetă (template).
 FILES – se fac setările specifice fişierului de lucru;
 DISPLAY – se stabilesc caracteristicile cromatice ale elementelor din fereastra de lucru şi a
modurilor de afişare a desenului;
 OPEN AND SAVE – se precizează referinţele ce ţin de deschiderea şi salvarea fişierelor de
lucru;
 PLOT AND PUBLISHING – se fac setările specifice ale opţiunilor de plotare (tipărire);
 SYSTEM – optimizează sistemul de lucru pentru obţinerea celor mai bune rezultate la
realizarea desenelor cu AutoCAD;
 USER PREFERENCES – este zona în care utilizatorul AutoCAD îşi poate personaliza stilul de
lucru şi opţiunile aferente interfeţelor de desenare;
 DRAFTING – activarea saltului la punctele caracteristice şi extremităţile obiectelor desenate,
specificaţiile modului de vizualizare a pointerelor şi aperturii;
 SELECTION – sunt stabilite modurile în care se face selecţia obiectelor desenate (momentul
selecţie obiectelor desenate, modurile de adăugare a unuia sau mai multor obiecte la cele
selectate precum şi la mutarea acestora în spaţiul de desenare, gruparea obiectelor,
asocierea unui tip de haşură pentru obiectele selectate) în vederea acţiunii unor comenzi
complexe asupra acestora; stabilirea dimensiunilor, atributelor de culoare utilizate la
marcarea punctelor de ˝agăţare˝ a obiectelor desenate;
 PROFILE – Defineşte o configuraţie pentru gestionarea sistemului şi a setărilor desenelor.
Caseta de dialog Options este afişată selectând Options în diferite casete de dialog. Spre exemplu, în
caseta de dialog Drafting Setings, efectuaţi clic pe butonul Options pentru a afişa caseta Drafting.

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
9

Meniul Annotate
În bara de meniuri AutoCAD 2009 apar o serie de noi opţiuni ce facilitează utilizarea mediului. Un rol
important în economia modului de desenare îl au componentele de lucru ale meniului Annotate
(figura 7). Adnotările sunt notele sau alte tipuri de simboluri sau obiecte explicative care sunt folosite
pentru a adăuga informaţii la desen. Exemplele relevante ale tipurilor de obiecte la care pot fi
asociate adnotările sunt: haşurile, textele, tabelele, dimensiunile, toleranţele, blocurile, atributele
etc. Obiectele la care s-au solicitat adnotările se modifică în funcţie de scara de desenare care se
adoptă de către utilizator.


Figura 7. Meniul Annotate
Si steme de coordonate.
SISTEMUL DE COORDONATE UNIVERSAL WCS (world coordinate system) – este un sistem de axe de
coordonate rectangular, având la deschiderea unui desen nou originea în colţul stânga-jos al
ecranului, axa OX orientată spre dreapta, axa OY orientată în sus, axa OZ perpendiculară pe OX , OY şi
având sensul dinspre ecran spre utilizator.
SISTEM DE COORDONATE DEFINIT DE UTILIZATOR UCS (user coordinate system) – originea şi direcţiile
axelor X,Y,Z pot fi mutate, rotite sau chiar aliniate cu obiectele desenului. Comanda UCS permite
poziţionarea originii sistemului de axe oriunde în planul bidimensional sau tridimensional, alegând
punctul faţă de care se raportează desenul (figura 8).

Figura 8. Bara de instrumente pentru setarea sistemului de coordonate

 Comanda UCS:
- Origin – specifică o nouă coordonată X,Y sau Z a punctului origine;
- 3point – permite stabilirea axelor X, Y prin specificarea originii şi a direcţiei pentru fiecare
axă;
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
10

- OBject – defineşte un sistem de coordonate pe baza unui obiect selectat;
- Z – roteşte axele X,Y în jurul axei Z;
- Prev – determină revenirea la sistemul UCS anterior. Se pot reface ultimele 10 UCS
folosite;
- Restore – reface un sistem UCS denumit anterior;
- Save – stochează sistemul UCS curent, folosind numele specificat.
- Del – şterge un sistem UCS stocat;
- <World> – revine la sistemul WCS.
 Comanda UCSICON:
- On – activează pictograma UCS;
- OFF – dezactivează pictograma UCS;
- All – aplică modificările pictogramei UCS în toate ferestrele de vizualizare (viewporturi);
- Noorigin – afişează pictograma UCS în colţul stânga–jos al ferestrei de vizualizare;
- Origin – afişează pictograma UCS în punctul (0,0) al sistemului UCS curent.
În AutoCAD există mai multe modalităţi de introducere a coordonatelor pentru realizarea desenelor:
 Utilizarea coordonatelor absolute: sunt măsurate totdeauna faţă de origine (0,0,0), se
introduc de la tastatură, scriind valorile pentru axele X, Y (separate prin virgulă). La
introducerea coordonatelor polare modul de introducere este distanţă < unghi (Ex. 25 < 150
unghiurile se măsoară în sens invers acelor de ceasornic).
 Utilizarea coordonatelor relative: specifică poziţia faţă de ultimul punct desenat.
Coordonatele relative pot fi diferenţiate faţă de cele polare prin caracterul @ care precede
valorile introduse. Se mai poate menţiona că de fapt coordonatele polare sunt o formă de
coordonate relative.
 Introducerea directă a distanţei utilizând coordonate polare: se poate specifica direcţia şi
distanţa celui de-al doilea punct faţă de primul punct.

Afişarea coordonatelor: fereastra de afişare a coordonatelor este prezentă în colţul stânga jos.
Exemple:
 COORDONATELE ABSOLUTE
Exemplu:
C: Line .
From point: 20, 30 .
To point: 60, 50 .
To point .

y
0
x
(60,50)
(20,30)


Ax
Ay
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
11

 COORDONATELE RELATIVE
Exemplu:
C: Line .
From point: 20, 30 .
To point: @ 40, 20 . simbolul @ [shift+2].
To point: .
Rezultatul acestei execuţii este identic cu cel precedent.

 COORDONATELE POLARE
Coordonatele polare sunt masurate în functie de ultimul punct introdus, precedate de @.
Exemplu:
To point: 10<60.
dist = 10
unghiul = 60
0

Exemplu: @10<60.


Configurarea facilităţilor de desenare
AutoCAD include anumite facilităţi (Drawing Aids – bara de comenzi de sub linia de comandă) care
ajută la crearea unor desene precise (figura 9):

Figura 9. Facilităţi de desenare - Drawing Aids

 ORTHO – acest mod ajută la desenarea liniilor ortogonale, cursorul se deplasează liber, dar
punctele caracteristice ale obiectelor ce vor fi desenate nu pot fi poziţionate decât vertical
sau orizontal ( se poate activa/dezactiva apăsând F8);
 SOLID FILL (FILL) – opţiunea stabileşte dacă anumite obiecte au şi conţinut, nu numai contur;
 QUICK TEXT (QTEXT) – înlocuieşte elementele de text din desene cu casete goale, indicând
180
0

0
0

60
0

0,0
270
0

10
90
0

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
12

conturul obiectelor tip text. Se reduce astfel durata operaţiilor de regenerare (REGEN) şi
redesenare (REDRAW);
 BLIPS (BLIPMODE) – controlează afişarea marcajelor temporare;
 HIGHLIGHT (HIGHLIGHT) – permite evidenţierea obiectelor selectate;
 GROUPS – activează sau dezactivează modul de selectare Group, selectarea unui obiect
dintr-un grup va duce la selectarea întregului grup de obiecte;
 HATCH – dacă opţiunea este activată, selectarea unei haşuri asociative determină şi
selectarea obiectelor de contur ale haşurilor.
 SNAP (SALT) – când această opţiune este activată, cursorul în cruce este forţat să se
deplaseze de-a lungul şi de-a latul unei reţele de puncte de salt invizibile (figura 10). Se poate
stabili pasul pe X şi Y. Opţiunile Snap Angle, X Base, Y Base controlează unghiul de rotaţie al
grilei faţă de sistemul UCS curent şi coordonatele originii reţelei de salt rotite. Se activează
sau dezactivează cu F9, ctrl + B sau de pe bara de stare.
 GRID (GRILĂ) – pe lângă reţeaua de puncte invizibile se poate folosi şi o reţea de puncte
vizibile pe suprafaţa de desenare (figura 10.a). Când este activată, punctele grilei devin
vizibile, fiind spaţiate conform X Spacing şi Y Spacing. De obicei reţeaua Grid se corelează cu
reţeaua Snap. Se activează sau dezactivează cu F7, ctrl +G sau de pe bara de stare.
 ISOMETRIC SNAP/GRID (grile izometrice) – ajută la crearea desenelor izometrice.
 POLAR TRACKING – impune unghiul de deplasare a cursorului până la ultimul obiect desenat,
cu opţiunea pentru coordonate relative sau absolute.
 OSNAP (DDOSNAP) (salturile la obiecte) – aceste moduri sunt folosite pentru identificarea
simplă şi directă a punctelor cheie corelate cu obiectele desenului (figura 10.b). Se activează
sau dezactivează cu F3 şi/sau F11. Pentru activarea meniului pop-up al cursorului se ţine
apăsat shift şi se apasă butonul dreapta de la mouse.

a. opţiunile SNAP şi GRID
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
13



b. opţiunea OBJECT SNAP
Figura 10. Fereastra de dialog pentru


AutoCAD prezintă 13 moduri Osnap (figura 10.b), dintre care se amintesc:
- Center – găseşte centrul unui cerc sau arc de cerc;
- Endpoint – găseşte capătul unei linii sau unui arc şi al unei polilinii;
- Insertion – găseşte punctul de inserare al obiectelor tip text sau bloc;
- Intersection – localizează intersecţia dintre două linii, arce, cercuri sau orice combinaţii ale
acestora;
- Midpoint – găseşte punctul median al unei linii sau al unui arc;
- Nearest – găseşte punctul aparţinând unui obiect care se află cel mai aproape de punctul
selectat;
- Node – localizează un obiect punct;
- Perpendicular – returnează punctul de intersecţie al obiectului selectat cu linia
perpendiculară pe acel obiect, coborâtă în punctul curent;
- Quadrant – găseşte pe un cerc sau un arc de cerc punctul cel mai apropiat situat la 90
0
,
180
0
, 270
0
faţă de sistemul UCS;
- Tangent – găseşte punctul aparţinând cercului sau arcului selectat, care împreună cu
punctul curent determină tangenta la obiectul respectiv;
- Tracking – specifică poziţia unui punct faţă de alte puncte ale desenului, prin deplasări pe
direcţii ortogonale.



Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
14


5. Comentarii, concluzii
Prin prezenta lucrare se face o scurtă introducere în mediul de lucru AutoCAD şi se fixează, prin
exemplele prezentate, principalele cunoştinţe necesare la realizarea temelor din lucrările următoare.
Comenzile şi meniurile, prezentate în această lucrare, permit configurarea mediului de lucru
AutoCAD 2009, familiarizează utilizatorul cu facilităţile pentru desenarea rapidă şi precisă, sistemele
de coordonate, modurile OSNAP în desenarea 2D. Utilizarea tuturor acestor comenzi şi meniuri, din
etapa de iniţiere a desenului, optimizează munca proiectantului, păstrează acurateţea de desenare
iar timpul necesar realizării acestuia se îmbunătăţeşte considerabil.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
15

L2 - Comenzi pentru desenarea entităţilor (primitivelor) simple 2D în AutoCAD

1. Scop
Scopul principal al lucrării este de a familiariza utilizatorii AutoCAD cu comenzile pentru crearea
entităţilor (primitivelor) elementare şi reluarea comenzilor din laboratorul precedent. Pentru
desenarea primitivelor grafice 2D, se pot folosi meniul Draw, sau bara de instrumente cu acelaşi
nume. Fireşte, este posibilă şi lansarea comenzilor de desenare din zona de comenzi.
2. Resurse
Interfaţa AutoCAD 2009.
3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD 2009.
Meniul: DRAW (POINT, LINE, XLINE, RAY, CIRCLE, ARC, ELLIPSE).
4. Mod de lucru
După lansarea programului, pe ecran apare fereastra principală de lucru (uneltele de lucru şi spaţiul
de desenare). Pentru parcurgerea acestui laborator se iniţiază dintre uneltele de lucru, meniul DRAW
(figura 1). Se pot observa pictogramele aferente entităţilor (primitivelor) elementare: punct, linie,
cerc, arc de cerc, elipsă, arc de elipsă.


Figura 1. Meniul DRAW – desenarea entităţilor (primitivelor) elementare

În continuare se va face prezentarea modurilor de realizare a acestor entităţi (primitivelor)
elementare, în cazul desenării 2D.
Comanda POINT – generează puncte; modul în care aceste entităţi sunt reprezentate, dat fiind că ele
˝nu ocupă loc în spaţiu˝, este setat din meniul Format - Point Style. Alegerea unei forme şi
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
16

dimensiuni pentru reprezentarea unui punct echivalează cu alocarea anumitor valori pentru
variabilele sistem, respectiv, PDMODE şi PDSIZE.
În figura 2 sunt sugerate modalităţile de lansare a comenzii de desenare a punctului/punctelor.
În cazul folosirii meniului Draw, Single Point, respectiv Multiple Point, vor determina respectiv,
desenarea unui singur punct, sau a unei succesiuni de puncte. În principiu pentru desenarea unui
punct sunt necesare coordonatele acestuia, sau se poate utiliza metoda interactivă (executarea unui
clic pe spaţiul de desenare).



Figura 2. POINT – desenarea entităţilor (primitivelor) elementare de tip punct(e)
Codurile PDMODE corespunzătoare modurilor de marcare a punctelor sunt:
Forma (nimic) + x (
Codul 0 1 2 3 4
Forma
Codul 32 33 34 35 36
Forma
Codul 64 65 66 67 68
Forma
Codul 96 97 98 99 100

Comanda LINE – obiectul cel mai des întâlnit în AutoCAD este linia. Ca şi în geometrie, segmentele
sunt definite prin două puncte (From point, to point). Pentru a trasa o linie este suficient să se
introducă de la tastatură L litera ˝L˝ (LINE) urmată de ˝.˝, la sfârşitul liniei deschise apăsându-se din
nou ˝.˝ sau, dacă linia se închide în punctul iniţial, litera˝C˝(Close). Pe lângă procedeul descris mai
sus se poate selecta cu mouse-ul pictograma respectivă (vezi figura 2). Punctele de la capetele
segmentelor de linii pot fi indicate în mai multe moduri (vezi laboratorul 1, secţiunea Configurarea
facilităţilor de desenare – moduri OSNAP).

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
17




Figura 3. LINE – desenarea entităţilor (primitivelor) elementare de tip linie(i)

Exemplul 1. Desenarea de segmente prin introducerea coordonatelor absolute (X şi Y) ale punctului
respectiv de la tastatură, valorile fiind separate prin virgulă:

Command: L
From point:
To point:
To point:
To point:
To point:
To point:
20,250
70,250
70,230
110,240
176,235
.


Exemplul 2. Desenarea de segmente prin introducerea coordonatelor relative (pentru fiecare
segment originea este punctul precedent) de la tastatură, înainte de introducerea valorilor
coordonatelor relative scriindu-se semnul: ˝@˝ valorile coordonatelor relative fiind separate prin
virgulă; dacă ˝deplasarea˝ spre al doilea punct este în sens invers faţă de direcţiile axelor de
coordonate, valoarea coordonatei relative va fi precedată de semnul ˝-˝.

Command: L
From point:
To point:
To point:
To point:
To point:
To point:
To point:
To point:
20,170
@50,0
@0,-20
@0,-20
@40,10
@66,-6
@-30,15
.


Exemplul 3. Desenarea de segmente prin introducerea coordonatelor polare relative (pentru fiecare
segment originea este punctul precedent) de la tastatură, pentru fiecare "second point" scriindu-se
semnul "@" urmat de lungimea segmentului , semnul "<" şi valoarea unghiului măsurată în sens
trigonometric. Dacă sensul de măsurare a unghiului este cel orar, valoarea sa va fi precedatã de
semnul "-".


P2(70,250)
P1(20,250) P4(110,240)

P3(70,230) P5(176,234)
P3(70,230)
P5(176,235)
P2(@50,0) P6(@-30,15)
P1(20,170) P4(@40,10)



P3(@0,-20) P5(@66,-6)
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
18


Command: L
From point:
To point:
To point:
To point:
To point:
To point:
To point:
20,90
@50<0
@20<-90
@40<30
@70<-30
@25<60
.



Punctele pot fi selectate foarte uşor (dar mai puţin precis) executând clic cu tasta din stânga mouse-
lui şi urmărind simultan coordonatele afişate sub linia de comandă. Dacă s-a greşit, se selectează
pictograma UNDO sau se apasă tasta "U = UNDO" urmată de ˝.˝, sau CTRL+C. Apăsarea tastei ˝.˝
după executarea unei comenzi determină repetarea acesteia. Revenirea la situaţia dinaintea ştergerii
se face tastând REDO (figura 4).

Figura 4. Comenzi de revenire la pasul anterior de desenare - UNDO şi REDO

Un caracter aparte îl au cele două tipuri de linii ajutătoare Construction Line şi Ray
Comanda XLINE - Construction Line sunt linii cu dimensiune infinită (drepte), utilizate ca linii de
referinţă sau ajutătoare la realizarea desenelor (de construcţie) (figura 5).

Figura 5. Comanda XLINE - realizarea liniilor de referinţă sau de construcţie

Comanda RAY - sunt linii cu extremitatea într-un punct şi dimensiune infinită într-o anumită direcţie
(semidrepte), utilizate ca linii de referinţă pentru creearea altor obiecte ce au o direcţie comună
(figura 6).
P2(@50<0) P4(@40<30) P6(@25<60)
P1(20,90)

P3(@20<-90)
P5(@70<-30)
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
19


Figura 6. Comanda RAY - realizarea liniilor de referinţă pentru ceearea altor obiecte

Comanda CIRCLE - Cercurile se obţin foarte uşor cu ajutorul comenzii ˝CIRCLE˝ şi ˝.˝ sau a
pictogramei din meniul Draw (figura 7).



Figura 7. CIRCLE – desenarea entităţilor (primitivelor) elementare de tip cerc(uri)

În linia de comandă apare mesajul: ˝Command: CIRCLE 3P/3P/TTR/<Center point>:˝ prin care
suntem întrebaţi dacă dorim să construim cercul într-unul din modurile specificate mai jos, şi anume:
a. prin centru şi rază sau diametru
Exemplul 1.
Command: Selectarea pictogramei sau CIRCLE + .
CIRCLE 3P/2P/TTR/<Center point>:
Diameter/<Radius>:
(Dacă se dă diametrul în loc de rază, se va scrie
mai întâi ˝D+.˝, apoi se va da valoarea)

C(100,100) + .
20 +.
sau
C(100,100) + .
D +.
40 +.

C

R
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
20


b. prin trei puncte de pe cerc (3P)
Exemplul 2.
Command: Selectarea pictogramei sau CIRCLE + .
CIRCLE 3P/2P/TTR/<Center point>:
First point:
Second point:
Third point:

3P + .
P1(50,50) + .
P2(70,100) + .
P3(80,90) + .

c. prin două puncte de pe cerc diametral opuse (2P)
Exemplul 3.
Command: Selectarea pictogramei sau CIRCLE + .
CIRCLE 3P/2P/TTR/<Center point>:
First point on diameter:
Second point on diameter:

2P + .
P1(50,50) + .
P2(75,75) + .

d. prin specificarea a două entităţi la care cercul va fi tangent şi a mărimii razei (TTR)
Exemplul 4.
Command: Selectarea pictogramei sau CIRCLE + .
CIRCLE 3P/2P/TTR/<Center point>:
Enter tangent specification:
(se indică un punct de pe linie)
Enter tangent specification:
(se indică un punct de pe elipsă)
TTR + .

P1 + .

P2 + .









Figura 8. VIEWRES – corectarea vizualizării cercurilor

Observaţie: Dacă desenul arcului sau cercului apare pe ecran ca un poligon, se foloseşte comanda:
˝VIEWRES + .˝, cu ajutorul căreia este setat numărul de segmente din care este alcătuit cercul
(implicit numărul de segmente este ˝100˝) şi care poate avea valori între 10 şi 20000. Dacă se dă o
densitate mai mare (ex. 1000 + .) cercurile vor apărea mult mai corect (figura 8).
Comanda ARC – această comandă este folosită pentru desenarea arcelor de cerc. Trasarea unui arc
de cerc se face cu ajutorul comenzii: ˝ARC˝ şi ˝.˝ sau a pictogramei din meniul Draw (figura 9),
în mai multe moduri, pentru definire fiind nevoie de trei elemente.
P1
P2

P3
P1

P2

P1
P
2

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
21




Figura 9. ARC – desenarea entităţilor (primitivelor) elementare de tip arc(uri)

a. prin trei puncte
Exemplul 1.
Command: Selectarea pictogramei sau ARC + .
Center/<Start point>:
Center/End/<Second point>:
End point:
P1(100,100) + .
P2(120,80) + .
P3(140,75) + .

b. prin punct iniţial, centru şi punct final
Exemplul 2.
Command: Selectarea pictogramei sau ARC + .
Center/<Start point>:
Center/End/<Second point>:
Center:
Angle/Length of chord/<End point>:
P1(180,150) + .
Ce + .
P2(150,150) + .
P3(145,180) + .


c. prin punct iniţial, centru, unghi la centru
Exemplul 3.
Command: Selectarea pictogramei sau ARC + .
Center/<Start point>:
Center/End/<Second point>:
Center:
Angle/Length of chord/<End point>:
Included angle:
P1(100,200) + .
Ce + .
P2(60,200) + .
A + .
90 + .


P1
P2

P3
P2
P1
P3

P1
P2
90
o


Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
22

d. prin punct iniţial, centru, lungimea corzii
Exemplul 4.
Command: Selectarea pictogramei sau ARC + .
Center/<Start point>:
Center/End/<Second point>:
Center:
Angle/Length of chord/<End point>:
Length of chord:
P1(150,200) + .
Ce + .
P2(110,200) + .
L + .
50 + .

e. prin punct iniţial, punct final, rază
Exemplul 5.
Command: Selectarea pictogramei sau ARC + .
Center/<Start point>:
Center/End/<Second point>:
End point:
Angle/Direction/Radius/<Center point>:
Radius:
P1(60,250) + .
E + .
P2(25,280) + .
R + .
30 + .

f. prin punct iniţial, punct final, unghi:
Exemplul 6.
Command: Selectarea pictogramei sau ARC + .
Center/<Start point>:
Center/End/<Second point>:
End point:
Angle/Direction/Radius/<Center point>:
Radius:
P1(120,220) + .
E + .
P2(80,180) + .
A + .
90 + .

g. prin punct iniţial, punct final, direcţie iniţială (unghi):
Exemplul 7.
Command: Selectarea pictogramei sau ARC + .
Center/<Start point>:
Center/End/<Second point>:
End point:
Angle/Direction/Radius/<Center point>:
Direction from start point:
P1(200,220) + .
E + .
P2(180,260) + .
D + .
90 + .

h. Continuarea ultimei linii sau a ultimului arc (vezi figura precedentă Exemplul 7, stânga):
Exemplul 8.
Command: Selectarea pictogramei sau ARC + .
Center/<Start point>:
End point:
.
P3(145,235) + .

Comanda ELLIPSE – această comandă este folosită pentru desenarea elipselor. Trasarea unei elipse
se face cu ajutorul comenzii: ˝ ELLIPSE ˝ şi . sau a pictogramei din meniul Draw (figura 10), în mai
multe moduri.
P1
P2
P1
P2
R

P1
P2
90
o


P1
90
o


P2
P3

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
23




Figura 10. Ellipse – desenarea entităţilor (primitivelor) elementare de tip elipsă(e)

a. Elipsa definită prin axe şi excentricitate
Exemplul 1.
Command: Selectarea pictogramei sau ELLIPSE + .
Arc/Center<Axis endpoint 1>:
Axis endpoint 2:
<Other axis distance>/Rotation:
P1(50,50) + .
P2(100,50) + .
30 + .

b. Elipsa definită prin axe
Exemplul 2.
Command: Selectarea pictogramei sau ELLIPSE + .
Arc/Center<Axis endpoint 1>:
Axis endpoint 2:
<Other axis distance>/Rotation:
P1(120,50) + .
P2(170,50) + .
P3(145,65) + .

c. Elipsa obţinută prin rotirea unui arc şi proiectarea lui pe planul de lucru
Exemplul 3.
Command: Selectarea pictogramei sau ELLIPSE + .
Arc/Center<Axis endpoint 1>:
Axis endpoint 2:
<Other axis distance>/Rotation:
Rotation around major axis:
(Rotation = R +. defineşte unghiul sub care
este privit cercul, sau unghiul secţiunii
printr-un cilindru faţă de direcţia normală la
axă, deci R = maxim 89,4 defineşte o elipsă
aplatisată = o linie, iar R = 0 defineşte un cerc)
P1(120,150) + .
P2(170,150) + .
R + .
60 + .
RETURN


P1 P2
P2
P1 P2
P3
P1 P2
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
24

d. Elipsă definită prin centru şi axe:
Exemplul 3.
Command: Selectarea pictogramei sau ELLIPSE + .
Arc/Center<Axis endpoint 1>:
Center of ellipse:
Axis endpoint 2:
<Other axis distance>/Rotation:
C + .
P1(70,200) + .
P2(70,185) + .
P3(100,200) + .

Tot cu ajutorul comenzii ELLIPSE se pot desena arce eliptice (arcele de elipsă). Trasarea unui arc
eliptic se face cu ajutorul comenzii: ˝ELLIPSE˝ şi ENTER apoi specificarea cu ajutorul literei ˝a˝ a căii
de desenare sau a pictogramei din meniul Draw (figura 11), în mai multe moduri.



Figura 11. Ellipse – desenarea entităţilor (primitivelor) elementare de tip arc(e) eliptic(e)

Arc eliptic (arc de elipsă)
Exemplu.
Command: Selectarea pictogramei sau ELLIPSE + . şi ˝A˝ + .
Arc/Center<Axis endpoint 1>:
Center of ellipse:
Axis endpoint 2:
<Other axis distance>/Rotation:
Parameter/<start angle>:
Parameter/Included /<end angle>:
A + .
P1(120,200) + .
P2(120,180) + .
40 + .
-30 + .
230 + .

5. Comentarii, concluzii
Prin prezenta lucrare se familiarizează utilizatorii AutoCAD cu comenzile şi modurile de lucru pentru
crearea entităţilor (primitivelor) elementare, simple şi de asemenea fixarea noţiunilor se permit
P2
P3
P1
S1 S2
P1

P2
-30
230
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
25

utilizarea facilităţilor de configurare a mediului de lucru şi desenare, prezentate în laboratorul
precedent pentru AutoCAD 2009. Comenzile şi meniul, prezentate în această lucrare, asigură
cunoştinţele necesare realizării principalelor entităţi (primitive) elementare pentru realizarea unor
desene 2D. Pentru desenarea primitivelor grafice 2D, se pot folosi meniul Draw, sau bara de
instrumente cu acelaşi nume. De asemenea, s-a familiarizat utilizatorul cu posibilitatea de lansare a
comenzilor de desenare din zona de comenzi. Utilizarea tuturor acestor comenzi specifice meniului
DRAW, la realizarea desenului, optimizează munca proiectantului prin creşterea preciziei de
desenare şi scurtarea timpului de execuţie al acestuia.
6. Aplicaţii, teme, exerciţii
Comenzile utilizate pentru realizarea temelor sunt: Meniurile File (Open Sheet), View (UCS), Format
(Units), Draw (Point, Line, Xline, Ray, Circle, Arc, Ellipse), Osnap, Facilităţi de desenare (Grid, Snap).

1. Utilizând comenzile LINE şi ARC realizaţi desenul din figurile 12 şi 13



Figura 12. Exerciţiul 1
Figura 13. Exerciţiul 1

2. Utilizând comenzile LINE şi SNAP (rotirea reţelei SNAP) realizaţi desenul din figura 14



Figura 14. Exerciţiul 2
Figura 15. Exerciţiul 3

3. Utilizând comenzile ELLIPSE şi ARC realizaţi desenul din figura 15
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
26

4. Utilizând comenzile LINE, CIRCLE şi ELLIPSE realizaţi desenul din figura 16

Figura 16. Exerciţiul 4

5. Utilizând comanda ELLIPSE realizaţi desenul din figura 17

Figura 17. Exerciţiul 5

6. Realizaţi desenul din figura 18, utilizând soluţia optimă, folosind cunoştinţele prezentate în acest
laborator şi uneltele de precizie: filtrarea punctelor, SNAP, ORTHO, OSNAP etc. din laboratorul 1.

Figura 18. Exerciţiul 6

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
27

L3 - Comenzi pentru desenarea entităţilor (primitivelor) complexe 2D în
AutoCAD

7. Scop
Scopul principal al lucrării este de a familiariza utilizatorii AutoCAD cu comenzile pentru crearea
entităţilor (primitivelor) complexe şi reluarea comenzilor din laboratorul 1. Pentru desenarea
primitivelor grafice 2D, se pot folosi meniul Draw, sau bara de instrumente cu acelaşi nume. Fireşte,
este posibilă şi lansarea comenzilor de desenare din zona de comenzi.
8. Resurse
Interfaţa AutoCAD 2009.
9. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD 2009.
Meniul: DRAW (RECTANG, POLYGON, PLINE, SPLINE, MLINE).
10. Mod de lucru
După lansarea programului, pe ecran apare fereastra principală de lucru (unelte de lucru şi spaţiul de
desenare). Pentru parcurgerea acestui laborator se utilizează (activează, afişează) dintre uneltele de
lucru, meniul DRAW (figura 1). Se pot observa pictogramele aferente entităţilor (primitivelor)
complexe: dreptunghi, poligon, polilinia, curba splină, multilinia.

Figura 1. Meniul DRAW – desenarea entităţilor (primitivelor) complexe

În continuare se va face prezentarea modurilor de realizare a acestor entităţi (primitive) complexe, în
cazul desenării 2D.
Comanda RECTANG - Construirea unui dreptunghi este utilă pentru realizarea unor părţi din desen cu
această formă dar mai ales în faza iniţială a desenării şi anume în faza de amplasare pe "coala de
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
28

desen" a componentelor (proiecţiilor) desenului. Desenul propriu-zis are mai multe proiecţii (de
obicei) amplasate corespunzător în anumite zone ale colii de desen. Este relativ uşor - mai ales
pentru început - să se delimiteze aceste zone cu ajutorul unor linii închise (care se vor şterge ulterior)
realizate sub forma unor dreptunghiuri obţinute în urma comenzilor prezentate mai jos (vezi figura 2,
se pot activa şi comenzi din secţiunea Configurarea facilităţilor de desenare – moduri OSNAP). De
asemenea este recomandabil ca pe ecran sã fie vizibilă întreaga zonă de desenare - întreg spaţiul de
desenare, ceea ce se poate obţine cu ajutorul comenzii ZOOM + . şi A + ..



Figura 2. RECTANG – desenarea entităţilor (primitivelor) complexe de tip dreptunghi(uri)

Exemplu.

Command: RECTANG + .
First corner (se indică un punct corespunzător
unui colţ al dreptunghiului, de ex.:):
Other corner (se indică un punct
corespunzător colţului diagonal opus, de ex.:):


P1(10,10) + .

P2(150,100) + .

Comanda POLYGON - este comanda pentru desenarea poligoanelor regulate. Realizarea unei figuri
geometrice de tip poligon sau a unei părţi de desen ce conţine un poligon se va face cu ajutorul
comenzii POLYGON + . sau prin selectarea pictogramei (vezi figura 3). În acest caz există 5 moduri de
lansare a comenzii.
În linia de comandă prima oară va apare mesajul: ˝Command: _POLYGON Enter number of sides
<5>:˝ prin care suntem întrebaţi câte laturi are poligonul regulat pe care-l vom construi (valoarea
implicită fiind 5), apoi ni se cere să specificăm centrul poligonului şi dacă acesta este
înscris/circumscris într-un/unui cerc şi raza acestuia.
P2
P1
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
29





Figura 3. POLYGON – desenarea entităţilor (primitivelor) complexe de tip poligon(oane)

a. Poligon regulat înscris într-un cerc definit prin centru şi rază:
Exemplul 1.
Command: Selectarea pictogramei sau POLYGON + .
Number of sides:
Edge/<Center of polygon>:
(Inscribed in circle/Circumscribed about circle (I/C):
Radius of circle:
4 + .
P1(60,60) +.
I +.
40 +.

b. Poligon regulat înscris într-un cerc definit prin centru şi un punct:
Exemplul 2.
Command: Selectarea pictogramei sau POLYGON + .
Number of sides:
Edge/<Center of polygon>:
Inscribed in circle/Circumscribed about circle (I/C):
Radius of circle:
6 + .
P1(100,60) + .
I + .
P2(85,35) + .

c. Poligon regulat circumscris unui cerc definit prin centru şi rază:
Exemplul 3.
Command: Selectarea pictogramei sau POLYGON + .
Number of sides:
Edge/<Center of polygon>:
Inscribed in circle/Circumscribed about circle (I/C):
Radius of circle:
5 + .
P1(180,60) + .
C + .
15 + .

R
P1

P2

P1

P1
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
30

d. Poligon regulat circumscris unui cerc definit prin centru şi un punct:
Exemplul 4.
Command: Selectarea pictogramei sau POLYGON + .
Number of sides:
Edge/<Center of polygon>:
Inscribed in circle/Circumscribed about circle (I/C):
Radius of circle:
8 + .
P1(100,100) + .
C + .
P1(80,100) + .

e. Poligon regulat construit prin indicarea punctelor din două colţuri alăturate:
Exemplul 5.
Command: Selectarea pictogramei sau POLYGON + .
Number of sides:
Edge/<Center of polygon>:
First point of edge:
Second point of edge:
3 + .
E + .
P1(100,150) + .
P2(130,100) + .

Comanda PLINE – această comandă este folosită pentru desenarea poliliniilor (entităţi complexe
continuue, formate din entităţi simple de tip linie sau arc de cerc diferite interconectate succesiv
între ele). Pentru a desena un segment de polilinie, trebuie specificate punctul de început şi sfârşit
ale acestuia. Dacă se doreşte continuarea poliliniei cu unul sau mai multe segmente adiţionale se
va/vor specifica punctele de sfârşit al/ale fiecărui segment. Desenarea poliliniilor se va realiza cu
ajutorul comenzii: ˝PLINE˝ + . sau a pictogramei din meniul Draw (figura 4).




Figura 4. PLINE – desenarea entităţilor (primitivelor) complexe de tip polilinie(i)


P1
P2

P1

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
31

Exemplu
Command: Selectarea pictogramei sau PLINE + .
Specify start point:
Specify next point or
[Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]:
Specify next point or
[Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]:
End point:
P1(100,100) + .

P2(120,80) + .

A + .
P3(140,75) + .

Observaţii:
a. Se pot desena entităţi continuue de tip polilinie cu grosimi variabile utilizând comenzile WIDTH şi
HALFWIDTH după ce se specifică punctul de început al poliliniei. De asemenea se pot desena polilinii
cu grosime variabilă (figura 5).

b. Odată creată polilinia:
- se poate separa în entităţi simple de tip linii, arce (entităţile din care a fost constituită iniţial
polilinia) utilizând comanda EXPLODE. Aceeaşi comandă se poate utiliza şi în cazul entităţilor de tip
dreptunghi;
- aceasta se poate conecta cu altă polilinie, linie sau arc utilizând comanda JOIN.




Figura 6. MLINE – desenarea entităţilor (primitivelor) complexe de tip elipsă(e)

Grosime uniformă Grosimi variabile Grosime variabilă
Figura 5. Tipurile entităţilor (primitivelor) complexe de tip polilinie(i)
P3
P1
P2

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
32

Comanda MLINE - această comandă este folosită pentru desenarea multiliniilor. Realizarea unui
desen sau părţi de desen ce conţine multilinii se va face cu ajutorul comenzii ˝MLINE˝ + . sau prin
selectarea pictogramei (vezi figura 6). Multilinia este de fapt tot o entitate complexă, în componenţa
căreia intră mai multe segmente paralele. Implicit este vorba despre două astfel de segmente, dar
este posibil să se creeze multilinii cu o structură oricât de complexă, care să conţină mai multe trasee
paralele, eventual trasate cu diferite tipuri de linie, cu diferite culori sau grosimi de linie şi cu diverse
modalităţi de începere şi/sau terminare a multiliniei.

Exemplu
Command: Selectarea pictogramei sau MLINE + .
Justification = Top, Scale = 20.00, Style =
STANDARD
Specify start point or
[Justification/Scale/STyle]:
Specify next point:
Specify next point or [Undo]:



P1(50,50) + .
P2(100,50) + .
.

Observaţii:
a. Opţiunea SCALE (scară) defineşte un factor care înmulţeşte valorile distanţelor dintre liniile ce
formează multilinia. Aceste elemente sunt atribute ale aşa-numitelor stiluri de multilinie. Un stil se
defineşte cu ajutorul câmpului Format ¬ Multilinie ...
Un stil odată definit, poate fi folosit pentru desenarea unei multilinii cu ajutorul opţiunii STyle din
prompterul comenzii MLINE.
b. Cu ajutorul casetelor de dialog Multiline Style, Element Properties şi Multiline Properties, se
definesc, se încarcă sau se redenumesc noi stiluri de multilinii (Multiline Style), se setează numărul
de linii din componenţa multiliniei, distanţele dintre acestea, culoarea şi tipul de linie cu care vor fi
desenate (Element Properties) şi se stabileşte modul de închidere al multiliniilor, precum şi umplerea
sau nu cu culoare (Multiline Properties).
c. Cu ajutorul comenzii MLEDIT sau a casetei de dialog Multiline Edit Tools, se pot controla
intersecţiile multiliniilor sau se pot introduce noi noduri (vertex-uri), sau se pot realiza întreruperi în
traseele multiliniei.

Comanda SPLINE - această comandă este folosită pentru desenarea curbelor spline Realizarea unui
desen sau părţi de desen ce conţine o linie splină se va face cu ajutorul comenzii ˝SPLINE˝ + . sau
prin selectarea pictogramei (vezi figura 7). Curbele de acest tip, fac parte din categoria aşa-numitelor
curbe de ˝formă liberă˝. Curbele spline construite de AutoCAD sunt ˝trasee˝ ce jalonează un set de
puncte în limitele unei distanţe (numită şi toleranţă).
P1 P2
P2
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
33




Figura 7. SPLINE – desenarea entităţilor (primitivelor) complexe de tip curbe spline

Exemplu
Command: Selectarea pictogramei sau SPLINE + .
Specify first point or [Object]:
Specify next point:
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:
Specify start tangent:
Specify end tangent:
P1(50,50) + .
P2(100,100) + .
P3(150,75) + .
P4(200,125) + .
P5(250,50) + .
P6(300,150) + .
P7(350,100) + .
30
45

11. Comentarii, concluzii
Prin prezenta lucrare se familiarizează utilizatorii AutoCAD cu comenzile şi modurile de lucru pentru
crearea entităţilor (primitivelor) complexe şi de asemenea se fixează noţiunile ce permit utilizarea
facilităţilor de configurare a mediului de lucru şi desenare, prezentate în laboratorul 1 pentru
AutoCAD 2009. Comenzile şi meniul, prezentate în această lucrare, asigură cunoştinţele necesare
realizării principalelor entităţi (primitive) complexe pentru realizarea unor desene 2D. Pentru
desenarea primitivelor grafice 2D, se pot folosi meniul Draw, sau bara de instrumente cu acelaşi
nume. De asemenea, s-a familiarizat utilizatorul cu posibilitatea de lansarea comenzilor de desenare
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
34

din zona de comenzi. Utilizarea tuturor acestor comenzi specifice meniului DRAW, la realizarea
desenului, optimizează munca proiectantului prin acurateţea de desenare şi scurtarea timpului de
execuţie al acestuia.
12. Aplicaţii, teme, exerciţii
Comenzile utilizate pentru realizarea temelor sunt: Meniurile File (Open Sheet), View (UCS), Format
(Units), Draw (Rectang, Polygon, Pline, Spline, Mline), Osnap, Facilităţi de desenare (Grid, Snap).

1. Utilizând comenzile RECTANG, PLINE, CIRCLE şi SNAP realizaţi desenul din figurile 8 şi 9



Figura 8. Exerciţiul 1a (RECTANG, PLINE, OSNAP )
Figura 9. Exerciţiul 1b (RECTANG, CIRCLE)

2. Utilizând comenzile MLINE, LINE şi OSNAP realizaţi desenul din figura 10



Figura 10. Exerciţiul 2
Figura 11. Exerciţiul 3

3. Utilizând comenzile PLINE realizaţi desenul din figura 11
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
35

L4 - Comenzi şi instrumente de vizualizare a desenelor 2D realizate în
AutoCAD

1. Scop
Întrucât una din principalele nemulţumiri, pe care le exprimă proiectanţii atunci când trec de la
planşetă la utilizarea AutoCAD, este legată de faptul că date fiind dimensiunile reduse ale monitorului
se pierde vederea de ansamblu a unui desen de mari dimensiuni. Ţinând seama de acest context,
scopul principal al lucrării este de a familiariza utilizatorii cu comenzile şi instrumentele de vizualizare
a desenelor 2D. Operarea cu AutoCAD (sau orice alt soft de acest tip), presupune o permanentă
succesiune de focalizări pe detalii (pentru a putea lucra efectiv) şi vederi generale (pentru a avea o
imagine globală a desenului, a alinierilor între proiecţii etc.). Deşi la început poate părea greoi, cu
timpul acest mod de lucru devine natural. Pentru vizualizarea desenelor 2D realizate în AutoCAD se
pot folosi meniul VIEW, sau bara de instrumente cu acelaşi nume. De asemenea, este posibilă şi
lansarea comenzilor de desenare din zona de comenzi.
2. Resurse
Interfaţa AutoCAD 2009.
3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD 2009.
Meniul: VIEW (ZOOM, PAN, AERIAL VIEW, VIEWPORT, STEERING WHEELS).
4. Mod de lucru
După lansarea programului, pe ecran apare fereastra principală de lucru (unelte de lucru şi spaţiul de
desenare).
Pentru parcurgerea acestui laborator se activează (afişează) dintre uneltele de lucru, meniul VIEW
(figura 1). Se pot observa pictogramele aferente instrumentelor utilizate la vizualizarea desenelor 2D
realizate în AutoCAD: ZOOM, PAN, AERIAL VIEW, VIEWPORT, STEERING WHEELS.
În continuare se va face prezentarea modurilor de aplicare a acestor comenzi, în cazul vizualizării
desenelor 2D.
Pentru a stabili zona dreptunghiulară din desen vizibilă în spaţiul de afişare al ferestrei AutoCAD, se
foloseşte comanda ZOOM cu opţiunile sale.
Apelarea comenzii ZOOM se poate face cu ajutorul unuia din butoanele ce pot fi regăsite pe bara de
instrumente MENIU BROWSER (figura 2).
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
36




Figura 1. Meniul VIEW – instrumente de vizualizare



Figura 2. ZOOM – opţiuni de mărire a desenelor 2D în AutoCAD

Comanda ZOOM - Comenzi de tip ZOOM se pot lansa şi din meniul VIEW → ZOOM – vezi figura 2, sau
se poate lansa pur şi simplu comanda ZOOM la prompterul COMMAND.
Orice metodă s-ar folosi, în zona de comenzi se va dezvolta un dialog de tipul celui din exemplu.

Exemplu.
Command: ZOOM + .
Specify corner of window, enter a scale factor (nX or nXP), or
[All/Center/Dynamic/Extents/Previous/Scale/Window] <real time>:
(se indică un punct corespunzător unui colţ al ferestrei şi se introduce factorul de scalare sau litera
de la celelalte opţiuni).

Modurile de operare cu opţiuni ale comenzii ZOOM se vor detalia la laborator pe exemple concrete.

Mărire:
- În timp real
- Precedent
- Fereastră
- Dinamic
- Cu scalare
- Centru
- Obiect
Mărire
Micşorare
- Generală
- Extindere maximă

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
37

Comanda PAN - este comanda pentru panoramarea desenelor executate în AutoCAD. Dacă toate
elementele unui desen nu ˝încap˝ în limitele spaţiului de lucru, este evident că tot ce iese în afara
acestui spaţiu nu este vizibil. În figura 3 s-a încercat simularea unei asemenea situaţii, cu observaţia
că aici fereastra AutoCAD a fost considerată transparentă, astfel că se pot vedea complet cercul,
dreptunghiul, segmentul şi triunghiul. În realitate, sunt vizibile numai acele părţi din cerc, dreptunghi,
segment şi triunghi care se încadrează în spaţiul de afişare. Comanda de panoramare permite
˝deplasarea˝ întregului desen în spatele ferestrei de vizualizare, ceea ce conduce la aducerea în zona
vizibilă a unor zone din desen nevăzute la un moment dat.
Panoramarea se face cu ajutorul butonului, sau al meniului VIEW → PAN, aşa cum se poate vedea în
figura 4. Fireşte există şi posibilitatea lansării din zona de comenzi.

Figura 3. Simularea unei situaţii în care este utilă folosirea comenzii PAN



Figura 4. PAN – lansarea comenzi de panoramare

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
38

Exemplu.
Command: PAN + . (Command: '_PAN)
Press ESC or ENTER to exit, or right-click to display shortcut menu.
(dacă se dă click dreapta pe display se activează fereastra cu scurtături la menu).

Modurile de operare cu opţiuni ale comenzii PAN se vor detalia la laborator pe exemple concrete.

Comanda AERIAL VIEW – această comandă este folosită pentru activarea comenzii respectiv ferestrei
ce permite o vedere aeriană sau de ansamblu a desenului 2D realizat în AutoCAD. Această facilitate
permite urmărirea simultană a ansamblului desenului şi a unei zone de detaliu. Acest lucru este
posibil prin deschiderea unei ferestre suplimentare în care este surprins întregul desen. Mai mult,
folosind această fereastră se poate ˝naviga˝ în desen alegând interactiv zona de detaliu ce se va
prezenta în fereastra de lucru AutoCAD. Declanşarea vederii aeriene se poate face cu ajutorul
câmpului VIEW → AERIAL VIEW, aşa cum se poate vedea în figura 5.

Figura 5. AERIAL VIEW – lansarea comenzii de vizualizare aeriană sau de ansamblu


Figura 6. Exemplu de vizualizare aeriană sau de ansamblu utilizând comanda AERIAL VIEW

Modul de operare AERIAL VIEW va fi descris pe larg în cadrul orelor de activităţi practice.
Comanda VIEWPORT/VPORT – este comanda ce permite împărţirea ecranului activ al monitorului în
ferestre distincte, aranjate după dorinţa utilizatorului. Aceste ferestre vor funcţiona independent, în
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
39

fiecare dintre ele existând posibilitatea unor setări individuale. Astfel, există posibilitatea ca obiectele
grafice să fie privite din diferite perspective, cu diferiţi factori de mărire, cu grilă sau fără grilă etc.
Faptul că ferestrele sunt independente nu însemnă că s-a multiplicat fişierul desen. Obiectele
desenate rămân aceleaşi, şi ca număr şi ca proprietăţi, unele dintre setările de bază rămân
neschimbate în fiecare dintre aceste ferestre. Pentru a realiza afișări multiple se foloseşte butonul ce
poate fi regăsit pe bara de instrumente MENIU BROWSER sau se tastează în linia de comanda: VPORTS
sau VIEWPORTS (figura 7).


Figura 7. Afişarea simultană a mai multor viewport-uri utilizând comanda VIEWPORT/VPORT

Exemplu.

Command: VPORTS sau VIEWPORTS + .
Se va introduce opțiunea dorită sau se va apăsa . pentru mesajul implicit (configuraţie de
viewporturi):
Horizontal/Vertical/Above/Below/Left/<Right>
Opțiuni: - Save: Salvează aranjamentul de viewporturi curent.
- Restore: Restabilește configurarea viewport-ului salvat anterior.
- Delete: Șterge aranjamentul unui viewport salvat anterior.
- Join: Unește două viewport-uri adiacente de aceeași mărime, pentru a crea un viewport
mai mare.
Single: - Modifica afișarea pentru un singur viewport.
?: - Afişeaza lista de aranjamente salvate.

Modurile de operare cu opţiuni ale comenzii VPORTS sau VIEWPORTS se vor detalia la laborator pe
exemple concrete.

Comanda STEERING WHEEL. În AutoCAD 2009 apar două obiecte de vizualizare noi, şi anume
STEERING WHEEL şi un VIEWCUBE cu ajutorul cărora se aleg foarte uşor vederile 2D sau 3D.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
40

STEERING WHEEL (comanda se accesează ca în figura 8), o unealtă foarte utilă pentru comenzile de
vizualizare a desenelor în general şi pentru cele 2D în special, este un cerc împărţit pe categorii care
se plimbă după cursor, făcând navigarea în desen (ZOOM, PAN, ORBIT, WALK etc.) foarte lesne de
realizat. Ce este cu adevărat impresionant este acel REWIND TOOL din STEERING WHEEL care aduce
înapoi vederile prin care s-a trecut deja.


Figura 8. STEERING WHEEL – unealtă ce uşurează accesarea comenzilor de vizualizare

Modurile de operare cu opţiuni ale facilităţii STEEREING WHEEL se vor detalia la laborator pe
exemple concrete.
5. Comentarii, concluzii
Prin prezenta lucrare se familiarizează utilizatorii AutoCAD cu comenzile, facilităţile şi modurile de
lucru pentru vizualizarea desenelor 2D. Comenzile şi meniul, prezentate în această lucrare, asigură
cunoştinţele necesare vizualizării desenelor 2D. Pentru vizualizarea desenelor 2D, se pot folosi
meniul VIEW, sau bara de instrumente cu acelaşi nume. De asemenea, s-a încercat familiarizarea
utilizatorului cu posibilitatea de lansarea comenzilor de vizualizare din zona de comenzi. Utilizarea
tuturor acestor comenzi specifice meniului VIEW, la realizarea desenului, optimizează munca
proiectantului prin acurateţea de desenare şi scurtarea timpului de execuţie al acestuia.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
41

L5 - Tehnici de editare şi modificare a macro-geometriei desenelor în
Autocad 2D

1. Scop
Scopul lucrării este de a deprinde şi utiliza resursele necesare realizării operaţiilor de editare, se vor
folosi comenzi din meniul derulant Modify.
Prin însuşirea acestor cunoştinţe, utilizatorul are posibilitatea atât să corecteze sau să modifice un
anumit desen sau o anumită porţiune dintr-un desen, cât şi să mute, copieze sau să multiplice
primitive grafice.
Comenzile care vor fi detaliate în această lucrare de laborator sunt prezentate pe scurt în
enumerarea prezentată în figura 1:

Figura 1. Identificarea comenzilor ERASE, COPY, MIRROR, MOVE, ROTATE, EXPLODE

- ERASE (permite ştergerea unor obiecte selectate);
- COPY (permite copierea unor obiecte);
- MIRROR (permite simetrizarea unor obiecte în raport cu o axă);
- MOVE (permite deplasare unor obiecte);
- ROTATE (permite rotire sub un anumit unghi a unor obiecte);
- EXPLODE (permite anularea oricăror legături între diferite obiecte, respectiv descompunerea
în elemente primare).
2. Resurse
Fişierele utilizate în cadrul temei de laborator vor fi puse la dispoziţia studenţilor de către
îndrumătorul de laborator.
3. Produs şi funcţii folosite
Produs: Autocad2009
Comenzi: ERASE; COPY; MIRROR; MOVE; ROTATE; EXPLODE.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
42

4. Mod de lucru
I. Comanda ERASE (permite ştergerea unor obiecte selectate în prealabil).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 2:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 2. Meniul Home, panelul Modify, comanda ERASE
După activarea comenzii, prompterul din parte inferioară a interfeţei de lucru a Autocad-ului indică
selectarea obiectelor care vor fi şterse, terminarea selecţiei obiectelor se face prin apăsarea tastei
ENTER sau folosind clic dreapta mouse, aşa cum se prezintă în figura 3:


Figura 3. Modul de lucru al comenzii ERASE
Sfat:
 comanda se poate activa şi prin introducerea în linia de comanda a literei “E” urmată de
apăsarea tastei „ENTER”;
 o alternativă la selectarea obiectelor care vor fi şterse este folosirea literei „L” (se selectează
ultimul obiect selectat), „P” (se reactualizează ultima selecţie făcută) sau”ALL” (se selectează
toate obiectele desenate);
 obiectele desenate în Autocad pot fi şterse folosind şi tasta „Delete” de la tastatură (folosind
mouse-ul se selectează obiectele ce vor fi şterse urmată de apăsarea tastei „Delete”).
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
43

II. Comanda COPY (permite copierea unor obiecte).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 4:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 4. Meniul Home, panelul Modify, comanda COPY

Modul de utilizare al comenzii COPY (figura 5).
Activarea comenzii

Figura 5. Modul de lucru al comenzii COPY
Selectarea obiectelor ce vor fi copiate urmată de
apăsarea tastei ENTER – select objects
Specificarea punctului de referinţă – Specify base point
or displacement
Specificarea celui de al doilea punct de referinţă
(destinaţia) – Specify second point of displacement
Sfat:
 comanda COPY are posibilitatea multiplicării unor obiecte prin tastarea literei “M” înainte de
pasul la care se specifică primul punct de referinţă;
 comanda se poate activa şi prin introducerea în linia de comanda a grupului de litere “CP”
urmată de apăsarea tastei “ENTER”;
 utilizând modurile OSNAP şi coordonatele se pot efectua copieri precise ale obiectelor
selectate (v. L1).
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
44

III. Comanda MIRROR (permite simetrizarea unor obiecte în raport cu o axă).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 6:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 6. Meniul Home, panelul Modify, comanda MIRROR

Modul de utilizare al comenzii MIRROR (figura 7).
Lansarea comenzii

Figura 7. Modul de lucru al comenzii MIRROR
Selectarea obiectelor sursă ce vor fi
simetrizate urmată de apăsarea tastei ENTER
– select objects
Specificarea axei de simetrie prin marcarea a
două puncte de pe linia respectivă:
– specify first point of mirror line
– specify second point of mirror line
Ştergerea obiectelor sursă – Delete source
objects – cu două opţiuni:
- Da “Y”
- Nu “N”
Sfat:
 se utilizează în special pentru realizarea figurilor ce prezintă o anumită simetrie;
 axa de simetrie poate fi şi o linie imaginară determinată de două puncte din desenul
respectiv.


Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
45

IV. Comanda MOVE (permite deplasare unor obiecte).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 8:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 8. Meniul Home, panelul Modify, comanda MOVE

Modul de utilizare al comenzii MOVE (figura 9).
Lansarea comenzii

Figura 9. Modul de lucru al comenzii MOVE
Selectarea obiectelor ce vor fi deplasate urmată de
apăsarea tastei ENTER – select objects
Specificarea punctului de referinţă – Specify base point
or displacement (punctul unde se află obiectul înainte
de aplicarea comenzii)
Specificarea celui de al doilea punct de referinţă –
Specify second point of displacement (punctul unde se
va afla obiectul după aplicarea comenzii - destinaţia)
Sfat:
 utilizând modurile OSNAP şi coordonatele se pot efectua deplasări precise ale obiectelor
selectate;
 comanda se poate lansa şi prin introducerea în linia de comandă a literei “M” urmată de
apăsarea tastei “ENTER”.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
46

V. Comanda ROTATE (permite rotire unor obiecte în jurul unui punct determinat iniţial).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 10:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 10. Meniul Home, panelul Modify, comanda ROTATE

Modul de utilizare al comenzii ROTATE (figura 11).
Lansarea comenzii

Figura 11. Modul de lucru al comenzii ROTATE
Selectarea obiectelor ce vor fi rotite urmată de
apăsarea tastei ENTER – select objects
Specificarea punctului în jurul căruia se vor roti
obiectele selectate anterior – Specify base point
Specificarea unghiului sub care se face rotirea –
Specify rotation angle
Sfat:
 rotirea se face în sens trigonometric dacă unghiul introdus este pozitiv şi în sens orar dacă
unghiul introdus este negativ.

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
47

VI. Comanda EXPLODE (permite anularea oricăror legături între diferite obiecte, respectiv
descompunerea entităţilor complexe în elemente primare).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 12:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 12. Meniul Home, panelul Modify, comanda EXPLODE

După lansarea comenzii, prompterul din parte inferioară a interfeţei de lucru a Autocad-ului indică
selectarea obiectelor care vor fi explodate, selectare urmată de apăsarea tastei ENTER.
5. Comentarii, concluzii
Comenzile prezentate permit modificarea macro-geometriei unui desen prin aplicarea unor comenzi
de ştergere, copiere, rotire, deplasare, oglindirea sau descompunerea în elemente primare. Pentru
înţelegerea comenzilor aprofundate în acest laborator se prezintă în continuare trei desene a căror
execuţie necesită utilizarea corectă a comenzilor ERASE, COPY, MIRROR, MOVE; ROTATE; EXPLODE.

50
5
0
4
0
40
R
7
Ø
1
0
Ø
10
R
7
3
0
30
1
4
1
4
1
4
1
4
90°
9
0
°
A
B

Figura 13. Exemplul 1
Sfaturi privind realizarea desenului prezentat în figura 13
 se realizează conturul folosind comanda LINE (se
folosesc coordonate absolute şi coordonate relative) şi
se desenează cele două cercuri din punctul A cu
comanda CIRCLE
 se copiază cercurile din punctul A în punctul B cu
comanda COPY
 pentru ştergerea unor eventuale linii ajutătoare se
foloseşte comanda ERASE
 desenul poate fi reluat în laboratoarele ulterioare
pentru realizarea cotării
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
48

Sfaturi privind realizarea desenului prezentat în figura 14
4
5
°
4
5
°
50
10
1
0
5
0
10
1
0
1
0
10 10
1
0
1
0
5
1
0
5
4
x
R
7
4
x
R
5
A
B

Figura 14. Exemplul 2
 se realizează conturul folosind comanda RECTANGLE şi
cele două cercuri din punctul A prin comanda CIRCLE
 folosind de două ori comanda MIRROR se obţin cele
patru grupuri de cercuri
 se realizează separat dreptunghiul din punctul B
folosind comanda RECTANGLE, urmată de rotirea
acestuia folosind comanda ROTATE şi de mutarea
dreptunghiului în punctul B folosind comanda MOVE
 pentru definitivarea desenului se mai aplică o dată
comanda MIRROR pentru obţinerea dreptunghiului
din partea inferioară

1
3
16
4

x

Ø
5
R
1
4

Figura 15. Exemplul 3
Sfaturi privind realizarea desenului prezentat în figura 15
 se realizează conturul folosind comanda POLYGON şi
cele două cercuri din partea superioară a cercului cu
comanda CIRCLE
 folosind de două ori comanda MIRROR se obţin cele
patru grupuri de cercuri


Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
49

L6 - Tehnici de editare şi modificare a micro-geometriei desenelor în
Autocad 2D

1. Scop
Scopul lucrării este de a deprinde şi utiliza resursele necesare realizării operaţiilor de micro – editare
a desenelor prin aplicare unui număr de comenzi din meniul derulant Modify. Prin însuşirea acestor
cunoştinţe, utilizatorul are posibilitatea să decupeze, extindă, să teşească sau să racordeze primitive
grafice.
Comenzile care vor fi detaliate în această lucrare de laborator sunt prezentate pe scurt în
enumerarea prezentată în figura 1:

Figura 1. Identificarea comenzilor TRIM, EXTEND, CHAMFER, FILLET, BREAK AT POINT, BREAK

- TRIM (permite decuparea unor obiecte cu ajutorul unei muchii tăietoare materializată de-o
entitate deja existentă);
- EXTEND (permite extinderea unor obiecte până la o anumită frontieră materializată de-o
entitate deja existentă);
- CHAMFER (permite teşirea unor unghiuri);
- FILLET (permite racordare [prin arce de cerc] ale unor unghiuri);
- BREAK AT POINT (permite întreruperea unor obiecte într-un anumit punct prestabilit);
- BREAK (permite întreruperea unor obiecte între anumite puncte prestabilite).

2. Resurse
Fişierele utilizate în cadrul temei de laborator vor fi puse la dispoziţia studenţilor de către
îndrumătorul de laborator.


Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
50

3. Produs şi funcţii folosite
Produs: Autocad2009
Comenzi: TRIM, EXTEND, CHAMFER, FILLET, BREAK AT POINT, BREAK.
4. Mod de lucru
I. Comanda TRIM ( permite decuparea unor obiecte cu ajutorul unei muchii tăietoare
materializată de-o entitate deja existentă).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 2:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 2. Meniul Home, panelul Modify, comanda TRIM

Modul de utilizare al comenzii TRIM, (figura 3).
Lansarea comenzii

Figura 3. Modul de lucru al comenzii TRIM
Selectarea muchiilor tăietoare (limitele
folosite la efectuarea tăierii) urmată de
apăsarea tastei ENTER – „Select cutting
edges” Select objects:
Selectarea obiectelor care vor fi tăiate
urmată de apăsarea tastei ENTER – Select
object to trim or shift-select to extend
Sfat:
 la selectarea muchiilor tăietoare se poate apăsa tasta „ENTER” având ca rezultat
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
51

transformarea tuturor obiectelor din desen în muchii tăietoare;
 comanda se poate transforma în „EXTEND” dacă la selectarea obiectelor care vor fi tăiate se
va ţine apăsată tasta „SHIFT”;
 comanda se poate lansa şi prin introducerea în linia de comanda a grupului de litere “TR”
urmată de apăsarea tastei “ENTER”.

II. Comanda EXTEND ( permite extinderea unor obiecte până la o anumită frontieră
materializată de-o entitate deja existentă).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 4:
Meniul Modify
Din maniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 4. Meniul Home, panelul Modify, comanda EXTEND

Modul de utilizare al comenzii EXTEND (figura 5).
Lansarea comenzii

Figura 5. Modul de lucru al comenzii EXTEND
Selectarea limitelor sau frontierelor până la
care se vor extinde obiectele (boundary
edges) urmată de apăsarea tastei ENTER –
Select objects
Selectarea obiectelor care vor fi extinse
urmată de apăsarea tastei ENTER – Select
object to extend or shift -select to trim
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
52

Sfat:
 la selectarea limitelor sau frontierelor se poate apăsa tasta „ENTER” având ca rezultat
transformarea tuturor obiectelor din desen în frontiere;
 comanda se poate transforma în „TRIM” dacă la selectarea obiectelor care vor fi tăiate se va
ţine apăsată tasta „SHIFT”.

III. Comanda CHAMFER ( permite teşirea unor unghiuri).

Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 6:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 6. Meniul Home, panelul Modify, comanda CHAMFER

Modul de utilizare al comenzii CHAMFER (figura 7).
Lansarea comenzii
Pentru realizarea teşiturilor obiectelor se pot folosi două metode:
1. specificarea mărimii lungimilor care vor fi tăiate de pe cele două obiecte ce formează o
îmbinare (activarea metodei se realizează prin tastarea literei „d - distance”)
2. specificarea lungimi şi a unghiului sub care se va realiza racordarea celor două obiecte ce
formează o îmbinare (activarea metodei se realizează prin tastarea literei „a - angle”)
După introducerea mărimilor necesare realizării teşiturii, se selectează pe rând cele două obiecte ce
formează o îmbinare.
Sfat:
 la specificarea mărimii lungimilor ce vor fi tăiate (în cazul în care cele două mărimi nu sunt
egale) trebuie să se ţină cont de ordinea în care acestea au fost introduse şi anume: prima
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
53

distanţă introdusă de la tastatură va corespunde cu prima linie selectată, iar a doua distanţă
cu a doua linie selectată.
 trebuie avut în vedere ca mărimea lungimilor ce urmează a fi tăiate nu trebuie să fie mai
mare decât mărimea liniilor care alcătuiesc îmbinarea respectivă;
 în cazul realizării unei teşirii unui obiect de tip polilinie, după introducerea mărimii lungimilor
necesare racordării, se apasă de la tastatură litera „P”, după care se selectează obiectul de
tip polilinie. Comanda are ca rezultat teşirea tuturor vârfurilor polilinie.

Figura 7. Modul de lucru al comenzii CHAMFER

IV. Comanda FILLET (permite racordare [prin arce de cerc] ale unor unghiuri).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 8:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 8. Meniul Home, panelul Modify, comanda FILLET

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
54

Modul de utilizare al comenzii FILLET (figura 9).
Lansarea comenzii

Figura 9. Modul de lucru al comenzii FILLET
Specificarea razei cu care se face racordarea unei
îmbinări dintre două obiecte prin introducerea de la
tastatură a literei „R”, urmată de apăsarea tastei
„ENTER”
Selectarea obiectelor care vor fi racordate printr-un
arc de cerc cu raza „R”.
Sfat:
 comanda FILLET se poate aplica şi la racordarea unui obiect de tip cerc cu un obiect de tip
linie sau cerc;
 în cazul realizării unei racordării unui obiect de tip polilinie, după introducerea mărimii razei,
se apasă de la tastatură litera „P”, după care se selectează obiectul de tip polilinie, comanda
având ca rezultat racordarea tuturor vârfurilor polilinie cu valoarea introdusă la pasul
anterior.

V. Comanda BREAK (permite întreruperea unor obiecte între anumite puncte prestabilite) iar
BREAK AT POINT (permite întreruperea unor obiecte într-un anumit punct
prestabilit).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 10:
Meniul Modify
Dinmeniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 10. Meniul Home, panelul Modify, comanda BREAK, BREAK AT POINT
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
55

Modul de utilizare al comenzilor BREAK şi BREAK AT POINT (figura 11).

Lansarea comenzii.

Figura 11. Modul de lucru al comenzii BREAK şi BREAK AT
POINT
Selectarea obiectului care va fi rupt între
două puncte specificate ulterior.
Pentru specificare punctelor între care se
va rupe obiectul există două posibilităţi:
1. se ia în considerare punctul în care
a fost selectat obiectul ca fiind
primul reper urmat de specificarea
celui de al doilea punct
2. se introduce de la tastatură litera
„F – First point” astfel încât se vor
introduce, în pasul următor,
ambele puncte ale ruperii
Sfat:
 pentru specificarea punctelor se pot folosi atât coordonate (dacă se ştiu) dar se poate face
selecţia de puncte prin utilizarea mouse-ului;
 în cazul comenzii „BREAK AT POINT”, se poate folosi comanda detaliată anterior cu
observaţia că cele două puncte trebuie să se suprapună (după indicarea primului reper, la cel
de al doilea reper se indică punctul indicat anterior), rezultând astfel două obiecte create din
obiectul iniţial.

5. Comentarii, concluzii

Pentru înţelegerea comenzilor aprofundate în acest laborator se prezintă în continuare trei desene a
căror execuţie necesită utilizarea corectă a comenzilor TRIM, EXTEND, CHAMFER, FILLET, BREAK AT
POINT, BREAK.





Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
56

50
5
0
3
0
3
0
4
x
R
1
0
4
x
R
5
10x45°

Figura 12. Exemplul 1
Sfaturi privind realizarea desenului prezentat în figura 12
 se desenează cele două pătrate cu latura de 50,
respectiv 30 (după desenarea acestui dreptunghi se
foloseşte comanda ROTATE pentru obţinerea poziţiei
rotite) folosind comanda RECTANGLE
 se utilizează comenzile CHAMFER şi FILLET pentru
realizarea teşiturilor şi racordărilor reprezentate în
desen
 se desenează cercurile de rază R10 folosind
cunoştinţele prezentate în laboratorul anterior
 folosind comanda TRIM se decupează porţiunile din
cercuri conform desenului
 desenul poate fi reluat în laboratoarele ulterioare
pentru realizarea cotării

Sfaturi privind realizarea desenului prezentat în figura 13
(se consideră deja desenat dreptunghiul trasat cu linie
întreruptă)

Figura 13. Exemplul 2
 se desenează cercul de diametru 40 folosind comanda
CIRCLE
 se realizează linia de lungime 20 şi aflată la distanţa de 15
de cercul desenat anterior, conform figurii
 se trasează două linii duse din extremităţile liniei trasate
la pasul anterior până la intersecţia cu cercul
 folosind comanda EXTEND se prelungesc liniile desenate
la pasul anterior luând ca frontieră dreptunghiul cu linie
punctată (comanda este necesară datorită absenţei
distanţei dintre dreptunghi şi un reper de pe desen)
 folosind comanda BREAK (BREAK AT POINT) se realizează
decuparea porţiunilor AD şi BC





Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
57


L7 - Tehnici de editare şi modificare complexă a desenelor în Autocad 2D

1. Scop
Scopul lucrării este de a deprinde şi utiliza resursele necesare realizării operaţiilor de editare
complexă, prin aplicare unui număr de comenzi din meniul derulant Modify.
Comenzile care vor fi detaliate în această lucrare de laborator sunt prezentate pe scurt în
enumerarea prezentată în figura 1:

Figura 1. Identificarea comenzilor OFFSET, ARRAY, SCALE, STRETCH

- OFFSET (permite realizarea unei obiect asemenea cu un alt obiect, la o distanţă prestabilită,
sau care trece printr-un anumit punct).
- ARRAY (permite multiplicarea obiectelor în reţele dreptunghiulare sau polare);
- SCALE (permite mărirea sau micşorarea unor obiecte la o anumită scară prestabilită);
- STRETCH (permite modificare unor porţiuni ale obiectelor fără modificare întregului desen).
2. Resurse
Fişierele utilizate în cadrul temei de laborator vor fi puse la dispoziţia studenţilor de către
îndrumătorul de laborator.
3. Produs şi funcţii folosite
Produs: Autocad2009
Comenzi: OFFSET, ARRAY, SCALE, STRETCH.
4. Mod de lucru
I. Comanda OFFSET (permite realizarea unei obiect paralel/asemenea cu un alt obiect, la o
distanţă prestabilită, sau care trece printr-un anumit punct).
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
58

Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 2:
Meniul Modify
Din tabul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 2. Meniul Home, panelul Modify, comanda OFFSET

Modul de utilizare al comenzii OFFSET (figura 3).
Lansarea comenzii

Figura 3. Modul de lucru al comenzii OFFSET
Specificarea distanţei la care se va plasa o copie a
unui(or) obiect(e) paralelă/asemenea cu obiectul
selectat urmată de apăsarea tastei „ENTER” –
Select offset distance.
Selectarea obiectului faţă de care se va duce
paralela la distanţa specificată anterior – Select
object to offset.
Indicarea părţii (side) faţă de obiectul selectat
unde se va realiza (trasa) paralela/obiectul
asemenea.
Sfat:
 o alternativă la indicarea distanţei la care se va construi copia “offset” o reprezintă
specificarea unui punct prin care se va duce construi copia “offset”, alternativă care se
selectează prin tastarea literei „T”, înainte de indicarea distanţei, urmată de apăsarea tastei
„ENTER”.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
59

II. Comanda ARRAY (permite multiplicarea obiectelor în reţele dreptunghiulare sau polare).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 4:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 4. Meniul Home, panelul Modify, comanda ARRAY

Modul de utilizare al comenzii ARRAY (la lansarea comenzii ARRAY se deschide o fereastră, aşa cum
se prezintă în figura 5).


ARRAY rectangular ARRAY polar
Figura 5. Modul de utilizare a comenzii ARRAY

Comanda ARRAY lucrează ca şi comanda COPY. Particularitatea constă în faptul că în locul unor copii
individuale, ARRAY execută o copiere multiplă, după o anumită lege de distribuţie, lege determinată
de numărul de copii dorite şi modul lor de aranjare în plan, existând două astfel de moduri array:
rectangular şi polar:
 un ARRAY rectangular, necesită specificarea numărului de rânduri şi coloane dorite şi
distanţa X şi Y dintre ele;
 un ARRAY polar, plasează setul de selecţie pe o circumferinţă imaginară (la un unghi cuprins
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
60

între 0
o
şi 360
o
). ARRAY-ul polar este foarte util pentru a crea elemente ale asamblărilor
demontabile sau diferite alezaje necesare lor. Datele necesare realizării comenzii sunt:
centrul circumferinţei, numărul de elemente din multiplicare, unghiul pe care să fie
repartizate şi dacă să fie rotite sau nu.

Modul de utilizare a comenzii ARRAY rectangular (figura 6).

Figura 6. Modul de lucru al comenzii ARRAY rectangular

Modul de lucru a comenzii ARRAY polar (figura 7).

Figura 7. Modul de lucru al comenzii ARRAY polar

Sfat:
 la lansarea comenzii ARRAY rectangular se poate construi şi un singur rând cu mai multe
coloane, sau o singură coloană cu mai multe rânduri, prin introducerea valorii 1 pentru
numărul de rânduri, respectiv coloane;
 la selectarea mai multor obiecte iniţiale, acestea se vor comporta ca un tot unitar la aplicarea
comenzii ARRAY;
 la lansarea comenzii ARRAY rectangular orientarea în plan a rândurilor şi coloanelor va ţine
cont de cele patru cadrane geometrice (cadrane de coordonatele carteziene), prin
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
61

introducerea semnului „+” sau „-” pentru distanţele dintre rânduri şi coloane;
 la specificarea numărului de elemente de multiplicare pentru comanda ARRAY polar se ţine
cont că acest număr conţine şi obiectul original;
 unghiul de repartizare a obiectului/obiectelor selectat(e) poate fi atât pozitiv câr şi negativ, în
funcţie de direcţia în care se vor orienta obiectele.

III. Comanda SCALE (permite mărirea sau micşorarea unor obiecte la o anumită scară
prestabilită).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 8:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 8. Meniul Home, panelul Modify, comanda SCALE

Modul de utilizare al comenzii SCALE (figura 9).
Lansarea comenzii

Figura 9. Modul de lucru al comenzii SCALE
Selectarea obiectelor asupra cărora se va aplica
comanda SCALE – Select objects – urmată de
apăsarea tastei „ENTER”
Specificarea punctului care rămâne fix în timpul
operaţiei de scalare – Specify base point –
Se specifică factorul de scalare a obiectului
selectat anterior – Specify scale factor – urmată
de apăsarea tastei „ENTER”
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
62

Sfat:
 la specificarea factorului de scalare se ţine cont de faptul că un factor cuprins între 0 şi 1
determină o micşorare a obiectului selectat, iar un factor mai mare de 1 determină o mărire
a obiectului;
 prin tastarea literei „C” urmată de apăsarea tastei „ENTER” înainte de specificarea factorului
de scalare determină crearea unei copii a obiectului selectat pentru scalare.

IV. Comanda STRETCH (permite deformarea unor obiectelor fără modificare întregului desen).
Comanda se poate lansa în 3 moduri, conform figurii 10:
Meniul Modify
Din meniul Home,
panelul Modify
Comand prompt



Figura 10. Meniul Home, panelul Modify, comanda STRETCH

Modul de utilizare al comenzii STRETCH (figura 11).
Lansarea comenzii

Figura 11. Modul de lucru al comenzii STRETCH
Selectarea obiectelor asupra cărora se aplica
comanda respectivă – Select object – selecţia se
face numai cu procedee de tip crossing:
window sau polygon.
Specificarea punctului de bază – Specify base
point
Specificarea celui de al doilea punct de
referinţă (punctul până unde se vor deforma
obiectele selectate anterior) – Specify second
point.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
63


5. Comentarii, concluzii

Funcţiile prezentate permit modificarea complexă a geometriei unui desen prin aplicarea unor
comenzi de realizarea a unui obiect paralel cu un alt obiect, la o distanţă prestabilită, de multiplicare
a obiectelor în reţele dreptunghiulare sau polare, de mărire sau micşorare unor obiecte la o anumită
scară prestabilită, deformarea unui obiect.
Pentru înţelegerea comenzilor aprofundate în acest laborator se prezintă în figura 12 un desen a
cărui execuţie necesită utilizarea corectă a comenzilor OFFSET, ARRAY, SCALE, STRETCH.




Figura 11. Exemplu pentru utilizarea corectă a comenzilor OFFSET, ARRAY, SCALE, STRETCH

Sfaturi privind realizarea desenului prezentat în figura alăturată
 se desenează cercul φ60 folosind comanda CIRCLE
 într-un “quadrant” al cercului se desenează trapezul cu laturile teşite folosind pe rând comenzile
RECTANGLE, ROTATE şi FILLET
 folosind comanda ARRAY „polar array” se distribuie trapezul desenat anterior conform desenului
 se desenează două linie ajutătoare de 4 şi 15, precum şi liniile folosind comanda LINE
 folosind comanda CIRCLE se trasează cercurile cu dimensiunile R3, R23, R32 şi respectiv cercul cu
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
64

punctat cu R27.5
 la intersecţia cercului punctat cu liniile ajutătoare care formează unghiul de 60
0
se trasează cercul
cu rază R4.5 folosind comanda CIRCLE
 utilizând comanda TRIM se elimină din desen porţiunile din obiecte care nu sunt necesare
realizându-se astfel exteriorul obiectului din interiorul cercului de φ60
 pentru realizarea interiorul obiectului din interiorul cercului de φ60 se utilizează comanda OFFSET
 pentru definitivarea desenului se mai trasează cele două linii ce unesc cercurile de rază R3 şi R23,
linii ajustate ulterior folosind comanda TRIM


Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
65


L8 - Posibilităţi de dimensionare şi haşurare ale desenelor în Autocad 2D

1. Scop
Scopul lucrării este de a cunoaşte elementele de bază utilizate la cotare, la crearea stilurilor de
cotare, la editarea cotelor şi la haşurare.
Cotarea este operaţia de furnizare a unor informaţii privind dimensiunile obiectelor, distanţa dintre
diferite repere, calitatea suprafeţelor, toleranţe şi abateri. Cotarea are ca scop furnizarea de
informaţii concrete despre modul cum obiectul cotat poate fi realizat practic.
Lansarea modalităţilor de cotare se face din meniul Home, panelul Annotate – Dimensions, aşa cum
se prezintă în figura 1.


Figura 1. Meniul Home, panelul Annotate – Dimensions
2. Resurse
Fişierele utilizate în cadrul temei de laborator vor fi puse la dispoziţia studenţilor de către
îndrumătorul de laborator.
3. Produs şi funcţii folosite
Produs: Autocad2009
Comenzi: Dimensions, HATCH.
4. Mod de lucru
Elementele definitorii ale unei cote sunt prezentate sugestiv în figura 2.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
66


Figura 2. Elementele componente ale unei cote

În funcţie de geometria obiectelor desenate se pot folosi mai multe tipuri de cote. Principalele tipuri
de cotări folosite sunt prezentate în secvenţa următoare:
 LINEAR (comand prompt: DLI) – realizează cotări verticale şi orizontale ale obiectelor
desenate, modul de lucru este prezentat în figura 3;




Figura 3. LINEAR

 ALIGNED (comand prompt: DAL) – realizează cotări verticale, orizontale şi înclinate ale
obiectelor desenate, modul de lucru fiind identic cu cel folosit pentru cotarea de tip Linear,
un exemplu de astfel de cotare fiind prezentat în figura 4;
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
67



Figura 4. ALIGN

 ANGULAR (comand prompt: DAN) – comanda realizează cotarea unui unghi prin selectarea
punctelor/liniilor care formează unghiul respectiv şi poziţia de aşezare a valorii unghiului
respectiv, un exemplu de astfel de cotare fiind prezentat în figura 5;


Figura 5. ANGULAR

 ARC LENGTH (comand prompt: DAR) – comanda realizează cotarea unui arc de cerc prin
selectarea arcului de cerc respectiv, poziţionarea pe desen a valorii acestuia. Un exemplu de
astfel de cotare fiind prezentat în figura 6;

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
68



Figura 6. ARC LENGTH

 RADIUS / DIAMETER (comand prompt: DRA / DDI) – comanda realizează cotarea unui cerc
specificându-se fie raza acestuia prin folosirea comenzii dimradius, fie diametrul cercului
respectiv prin folosirea comenzii dimdiameter. Un exemplu de astfel de cotare fiind
prezentat în figura 7;


Figura 7. RADIUS / DIAMETER

 ORDINATE (comand prompt - DOR ) – comanda identifică coordonatele unui punct din desen
prin indicare valorii abscisei, respectiv a ordonatei Un exemplu de astfel de cotare fiind
prezentat în figura 8;
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
69




Figura 8. ORDINATE

Pe lângă comenzile principale de dimensionare prezentate anterior, în figura 9 sunt prezentate
câteva elemente necesare realizării unor cotări vizibile şi clare a unui desen indiferent de
complexitatea acestuia.


Figura 9. Elemente ajutătoare pentru realizarea unei cotări clare şi vizibile

 Break – realizează întreruperea unei linii de cotă la intersecţia cu un alt obiect;
 Adjust Space – ajustează distanţa dintre diferite cote de pe desen;
 Quick Dimension – realizează simultan o serie de cote legate de geometria unui obiect;
 Baseline – creează cote liniare sau unghiulare având o bază unică de măsurare;
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
70

 Update – aplică asupra cotelor stilul de cotare ales;
 Inspect – marchează o cotă care a fost inspectată;
 Oblique – înclină liniile ajutătoare cu un anumit unghi precizat de utilizator;
 Center Mark – marchează centrul unui cerc;
 Override – are ca efect modificarea unei variabile de dimensionare;
 Left / Center / Right Justify - modifică poziţia textului de pe cotă;
 Text Angle – oferă posibilitatea rotirii textului unei cote cu un unghi specificat de utilizator;
 Restore Default Text Position – mută textul unei cote în poziţia iniţială;

Pentru controlul stilului de cotare se utilizează un sistem de variabile specifice denumit “dimension
variables” sau mai scurt dimvars, sistem care realizează controlul mărimii, al amplasamentului şi al
aspectului dimensionării. Aceste variabile se setează cu comanda SETVAR, sau mai direct, intrând în
modul dim şi apoi în submeniul DIMVARS. In tabelul 1 sunt date o parte dintre caracteristicile care
pot fi controlate cu dimvars:
Nume
variabilă
Valoare
presetată
(inch)
Valoare
recomandată A4
(mm)
Descriere
DIMASZ 0.1800 3 Lungimea săgeţii liniei de cotă
DIMCEN 0.0900 2 Marchează centrul arcelor şi cercurilor
DIMDLE 0.0000 0 Extensia liniei de cotă (peste linia ajutătoare)
DIMDLI 0.3800 5 Distanţa între liniile de cotă succesive
DIMEXE 0.1800 2 Extensia liniilor ajutătoare faţă de liniile de cotă
DIMGAP 0.0900 1 Spaţiu între text şi linia de cotă
DIMSCALE 1.0000 valoare Factor de scalare al dimensiunilor, distanţelor, etc.
DIMTAD 0 (OFF) 1 (ON) Text deasupra liniei de cotă (OFF = interior liniei)
DIMTIH 1 (ON) 0 (OFF) Text orizontal (OFF = aliniat liniei de cotă)
DIMTIX 0 (OFF) 1 (ON) Forţează textul între liniile ajutătoare de cotă
DIMTOFL 0 (OFF) 1 (ON) Trasează linia de cotă şi între liniile ajutătoare
DIMTOH 1 (ON) 0 (OFF) Text orizontal (OFF= aliniat liniei de cotă)
DIMTXT 0.1800 3 Mărimea textului

Realizarea unui stil de cotare personalizat se poate realiza prin lansarea comenzii Dimension Style
(comand prompt - DIMSTYLE). În succesiunea de figuri (figura 10 ... 16) prezentată în continuare sunt
explicate etapele principale necesare personalizării stilului de cotare.

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
71




Figura 10. Introducerea unui nume pentru stilul de cotare



Figura 11. Precizarea distanţei dintre cote succesive, a extinderii liniilor ajutătoare şi a distanţei de la care
începe propriu-zis cota




Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
72



Figura 12. Se introduce mărimea săgeţii (tabelul 1),
respectiv a semnului ce marchează centrul unui cerc


Figura 13. În această etapă se introduce atât mărimea textului de cotă (de regulă această mărime este aceeaşi
cu cea precizată pentru săgeată la pasul anterior), cât şi modul de amplasare şi aliniere a textului pe o cotă

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
73



Figura 14. Alegerea opţiunilor de amplasare a textului şi cotelor în funcţie de locul în care se amplasează cota
respectivă


Figura 15. În această etapă se modifică opţiuni suplimentare privind stilul textului de cotă


Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
74



Figura 16. Aplicarea toleranţelor pentru cotele de pe desen

Modul de aplicare a comenzii pentru haşurare a suprafeţelor - HATCH. Lansarea comenzii HATCH
(comand prompt - H) se face din tabul Home, panelul Draw, aşa cum se prezintă în figura 17.


Figura 17. Modul de lansare a comenzii HATCH
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
75

Modul de utilizare al comenzii HATCH este prezentat succint în continuare, iar în figura 18 este
prezentat un exemplu de aplicare a comenzii.
Lansarea comenzii

Selectarea zonei ce va fi haşurată urmată de apăsarea tastei Enter sau click dreapta mouse.
- selectarea zonei prin indicarea unui punct în interiorul unui
contur închis

- selectarea zonei prin selectarea unui obiect (cu contur închis) ce
urmează a fi haşurat

Alegerea tipului de haşura ce va fi utilizată

Modificarea unghiului de înclinare a haşurii şi a distanţei dintre
acestea în funcţie de mărimea obiectului ce este haşurat



Figura 18. Exemplu de aplicare a comenzii HATCH
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
76

Prin aplicarea comenzii HACTH se poate realiza haşurarea solidă unor suprafeţe cu anumite
gradiente de culori prin lansarea opţiunii Gradient din meniul comenzii prezentate anterior.
5. Comentarii, concluzii
Utilizarea corectă a modului de cotare reprezintă o etapă importantă în realizarea unui desen corect
şi uşor de interpretat atât din punct de vedere a formei cât şi a dimensiunilor ce îl determină. Pentru
aplicarea comenzilor din meniul Dimensions şi a modului de realizarea a comenzii HATCH în figura 19
se prezintă spre exemplificare un desen (cotele sunt informative, ele pot fi modificate de către
fiecare student în parte).



Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
77

L9 - Organizarea desenelor în Autocad 2D pe starturi (LAYERS)

1. Scop
Scopul lucrării este de a familiariza studentul cu realizarea desenelor folosind tipuri de straturi
(layers). AutoCAD permite utilizarea unui număr oarecare (după necesităţile şi opţiunile
utilizatorului), de astfel de straturi, care trebuie imaginate ca nişte coli transparente, ce pot fi
vizualizate concomitent, prin suprapunere, sau individual, unul sau mai multe. Layer-ele ajută foarte
mult în controlul desenului şi în organizarea sa. Fiecare layer are un nume, o culoare şi un tip de linie
şi grosime de linie stabilite la definirea layer-ului respectiv. Se poate lucra pe un singur layer la un
moment dat, însă, lucru foarte important, se pot prelucra (edita) entităţi de pe diferite layer-e,
simultan.
Lansarea comenzii pentru realizarea de layers se face din meniul Home, panelul Layers – Layer
properties, aşa cum se prezintă în figura 1.


Figura 1. Meniul Home, panelul Layers – Layer properties
2. Resurse
Fişierele utilizate în cadrul temei de laborator vor fi puse la dispoziţia studenţilor de către
îndrumătorul de laborator.

3. Produs şi funcţii folosite
Produs: Autocad2009
Comenzi: LAYER.
4. Mod de lucru
În figura 2 este prezentată fereastra activă pentru realizarea diferitelor layer-e (straturi) necesare
realizării unui desen complet.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
78


Figura 2. Definirea unor layer-e (straturi) clasice

Opţiunile comenzii LAYER:

afişează o căsuţă de dialog pentru definirea unor filtre pentru diferite layer - e;

creează un grup de filtru ce conţine diferite layer-e selectate în prealabil

afişează o căsuţă de dialog în care se pot salva setările legate de tipurile de
layer - e

creează un nou layer

creează un nou layer îngheţat (invizibil)

Oferă posibilitatea ştergerii unui layer (nu se poate şterge layer-ul 0 sau
DEFPOINTS)

activează layer-ul selectat

actualizează informaţiile unui layer prin scalare a tuturor entităţilor realizate cu
diferite tipuri de layer - e

Afişează o căsuţă de dialog ce permite modificarea unor opţiuni a setărilor
pentru layer – ul curent
Layerele pot fi create, făcute curente (deşi un desen poate cuprinde un număr practic nelimitat de
layere, numai unul este curent, numai pe unul se desenează la un moment dat), şterse, redenumite,
pot fi făcute (temporar) invizibile (în sensul că obiectele desenate pe ele pot fi făcute invizibile) şi mai
ales li se pot ataşa proprietăţi de tip culoare, tip şi grosime de linie.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
79

Elementele componente (atributele) unui LAYER sunt următoarele:
ON face vizibil un anumit layer;
OFF face invizibil un anumit layer;

Freeze îngheaţă (face invizibil) un anumit
layer şi toate entităţile sunt ignorate la o
eventuală regenerare, mărind
performanţele AutoCAD-ului privind
căutările şi ecranul monitorului;
Thaw dezgheaţă (face vizibil) un anumit
layer.

Lock blochează un anumit layer, blocarea
va face imposibilă operaţiile de editare
asupra obiectelor de pe layerele
respective.

Color defineşte o anumită culoare pentru
tot ce se desenează în acel layer

Linetype defineşte un anumit tip de linie
pentru tot ce se desenează în acel layer
Lineweight stabileşte grosimea de linie
pentru un anumit tip de layer

Cele mai importante proprietăţi ale unui layer (culoare, tip de linie, grosime de linie, stil de plotare)
sunt prezentate succint în continuare:
 definirea atributului de culoare (figura 3) unui layer

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
80


Figura 3. Definirea unei culori pentru un layer

 definirea unui anumit tip de linie (figura 4)

Figura 4. Definirea unei tip de linie pentru un layer
Observaţie: se face precizarea că utilizatorul poate adăuga noi definiţii de tipuri de linie la fişierele
*.lin existente (copiate la instalarea AutoCAD), dar poate să şi creeze noi fişiere *.lin, dacă respectă
structura internă impusă. În fişierele de tip *.lin, pentru fiecare tip de linie se rezervă două rânduri,
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
81

unul pentru descriere (primul) şi altul pentru definirea propriu-zisă a tipului de linie.

 definirea unei grosimi pentru tipul de linie definită anterior (figura 5)

Figura 5. Ataşarea unei anumite grosimi

Observaţie: se face precizarea că deşi se stabileşte o anumită grosime de linie, acest atribut (de
grosime) se va vedea numai dacă se activează o anumită opţiune a AutoCad –ului, aşa cum se
prezintă în figura 6.

Figura 6. Controlul vizibilităţii grosimii

După definirea tuturor layer-lor de care este nevoie pentru a realiza un anumit desen, trebuie
specificat faptul că de fiecare dată când se desenează o entitate din desenul respectiv trebuie avut în
vedere selectarea layer-ului care trebuie utilizat, selectarea realizându-se din panelul Layer aşa cum
se prezintă în figura 7.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
82



Figura 7. Selectarea tipurilor de layer - e

5. Comentarii, concluzii
Pentru realizarea completă a unui desen trebuie avută în vedere realizarea unor layer-e care să
permită un mai bun control al desenului respectiv. În figura 8 este prezentat un exemplu de realizare
a unui desen folosind diferite tipuri de layer – e.


Figura 8. Exemplu de utilizare a layer - lor
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
83


L10 - Utilizarea blocurilor în realizarea desenelor în Autocad 2D

1. Scop

Scopul principal al lucrării este realizarea unui desen în AutoCAD utilizând noţiuni ca bloc şi bloc
dinamic. Această lucrarea va pune în evidență facilitățile pe care le oferă utilizatorului folosirea
blocurilor în realizarea desenelor.
2. Resurse
Fişierele imagine:
masa cu scaun.dwg
masa.jpg
Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/autocad/laborator10

3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD
Comenzi: BLOCK, BEDIT, INSERT, PURGE, WBLOCK

4. Mod de lucru
Crearea blocurilor
În AutoCAD, se va deschide fișierul masa cu scaun.dwg. Pentru crearea unui bloc în AutoCAD putem
să utilizăm una dintre cele patru metode prezentate mai jos:
   
 În fila Home, grupul Block (figura 1.b)
 În fila Blocks and References, grupul Block (figura 1.c)
 Linie de comandă: B sau BLOCK (figura 1.d)
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
84

(a)





(b)
(c)

(d)
Figura 1. Comanda de creare a blocurilor
Indiferent de metoda aleasă, se va deschide o fereastră de dialog numita Block Definition (figura 2)
prin intermediul căreia se pot defini o serie de parametri:
1. Numele blocului în curs de creare. În acest caz tastați SCAUN în caseta de editare de sub
eticheta NAME. Numele acestuia trebuie să fie ales astfel încât să fie ușor de identificat în
cazul în care lucrăm cu un număr mare de blocuri.
2. Selectarea punctului de referință (base point) al blocului. Acest lucru se va realiza prin
apăsarea butonului Pick point din secțiunea Base point. După ce s-a realizat acest eveniment
fereastra de dialog Block Definition se va închide temporar până când se va selecta punctul
de referință dorit. În cazul nostru se va da click cu mouse-ul pe centrul cercului. După ce am
selectat punctul dorit fereastra de dialog Block Definition se redeschide. Valorile care se
regăsesc în casetele de editare corespunzătoare etichetelor X, Y, Z, reprezintă coordonatele
punctului ales. În cazul desenelor 2D coordonata Z trebuie să fie 0.
3. Selectarea obiectele ce vor compune blocul. Acest lucru se poate realiza apăsând butonul
Select object din secțiunea Objects. La fel ca la selectarea punctului de referință, fereastra de
dialog Block Definition se va închide, oferindu-ne posibilitatea să selectăm obiectele care-l
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
85

compun. După ce am terminat de selectat apăsăm tasta ENTER, pentru a ne întoarce la
fereastra de dialog.
4. Stabilirea unităţilor de măsură ce vor fi folosite la inserarea blocului. În secțiunea Block Unit
selectăm din lista unităţilor de măsură, mărimea dorită (în acest caz Centimeters).
5. Includerea în definirea blocului a unui text descriptiv - secțiunea Description.
6. Posibilitatea de a trece în modul de editare al blocului (imediat după crearea acestuia) dacă
se selectează opțiunea Open in block editor.

Figura 2. Fereastra de dialog Block Definition
Tabelul 1. Opţiuni Block Definition
Opțiune Scop
Retain Păstrează obiectele selectate pentru bloc nemodificate
Convert to Block Convertește obiectele selectate la blocul definit. În
momentul în care am închis fereastra de dialog Block
Definition, desenul conține o singură entitate (ne referim la
elementele selectate).
Delete Șterge obiectele selectate pentru definirea blocului după ce
operația de crearea a acestuia a luat sfârșit.
Annotative Realizează o adnotare blocului. Această opţiune ne dă
posibilitatea de a modifica mărimea blocului în funcţie de
cea a desenului.
Match block orientation to layout Păstrează elementele de orientare ale blocului în momentul
inserării acestuia pe layout-ul respectiv.
Scale uniformly Păstrează proporțiile de definire a blocului
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
86

Allow exploding Permite blocului explodarea după inserare
Hyperlink Permite realizare unui legături asociate cu blocul creat

Editarea blocurilor
Pentru editarea unui bloc în AutoCAD putem să utilizăm una din cele cinci metode de mai jos:
  
 În fila Home, grupul Block (figura 3.b)
 În fila Blocks and References, grupul Block (figura 3.c)
 Linie de comandă: BEDIT (figura 3.d)
 Dublu click pe blocul respectiv
Indiferent de metoda utilizată se va deschide o fereastră de dialog (figura 4), prin intermediul căreia
se va selecta blocul pe care dorim să-l edităm.
Pentru a obține un bloc dinamic (această noţiune a fost introdusă începând cu varianta AutoCAD
2006) vom adăuga un parametrul şi o acţiune (eveniment) de rotire care vor fi valabile pentru orice
instanță de bloc, fără să utilizăm comanda ROTATE.

(a)





(b)

(c)

(d)
Figura 3. Comanda de editare a blocurilor
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
87


Figura 4. Selectarea blocului pentru editare
Pentru a realiza acest lucru selectăm secțiunea Parameters (figura 5.a) unde selectăm Rotation
Parameter.
Command: _BParameter Rotation
Specify base point or [Name/Label/Chain/Description/Palette/Value set]: click în centrul
cercului
Specify radius of parameter: 8 în acest caz
Specify default rotation angle or [Base angle] <0>: ENTER (rămâne 0, valoarea implicită)
După ce am stabilit parametrul de rotație trebuie să ne poziţionăm pe secțiunea Actions unde
selectăm Rotate Action.
Command: _BActionTool Rotate
Select parameter: se selecteaza parametrul definit la pasul anterior
Specify selection set for action
Select objects: Specify opposite corner: 9 found (în acest caz se selectează tot blocul)
Specify action location or [Base type]: se alege un punct pe ecran prin intermediul căruia se
poate realiza rotirea blocului

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
88


(a)

(b)
Figura 5. Opţiuni pentru realizarea blocurilor dinamice
Dacă dorim să revenim la desenul principal apăsăm butonul din dreapta din secțiunea Close (figura
6.a). În cazul în care s-au modificat anumiți parametrii ai blocului, prin intermediul unei ferestre de
dialog (figura 6.b) putem să salvăm şi să actualizăm obiectele respective.

(a)
(b)
Figura 6. Salvarea blocurilor în urma operaţiilor de editare
Inserarea blocurilor
Pentru inserarea unui bloc în AutoCAD putem să utilizăm una din cele patru metode de mai jos:
  
 În fila Home, grupul Block (figura 7.b)
 În fila Blocks and References, grupul Block (figura 7.c)
 Linie de comanda: I sau INSERT (figura 7.d)
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
89

Indiferent de metoda utilizată se va deschide o fereastră de dialog (figura 8), prin intermediul căreia
se va selecta blocul pe care dorim să-l inserăm, precum şi alţi parametrii.
Se selectează din lista de blocuri (atunci când lucrăm cu mai multe blocuri) blocul cu numele SCAUN.

Figura 8. Fereastra de dialog Insert
Mai departe se pot stabili în mod interactiv (Specify On-screen) sau prin completarea câmpurilor de
editare ale ferestrei de dialog, punctul de inserare (Insertion point), factorii de scalare (Scale),
respectiv unghiul de rotire (Rotation).
Butonul Browse se foloseşte pentru inserarea de desene cu regim de bloc. Astfel de desene sunt
obţinute cu ajutorul comenzii Wblock, sau sunt pur şi simplu desene obişnuite. Asupra ambelor
aspecte se va reveni în paragrafe următoare.
Controlul atributelor de culoare, tip şi grosime de linie
La inserarea unui bloc, culoarea, tipul şi grosimea de linie ale obiectelor ce îl formează pot păstra
setările originale, indiferent de cele curente din desenul gazdă. Pot fi însă create şi blocuri ale căror
obiecte să preia setările de culoare, tip şi grosime de linie corespunzătoare setărilor curente pentru
aceste atribute. Astfel de blocuri se vor numi variabile, spre deosebire de cele fixe, care menţin
valorile originale ale celor trei atribute.
(a)

(b)
(c)
(d)
Figura 7. Comanda de inserare a blocurilor
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
90

Există şi posibilitatea de a crea aşa numitele blocuri mixte. În cazul lor, unele obiecte vor prelua
setările curente pentru culoare, grosime şi tip de linie, iar alte entităţi îşi vor păstra nealterate aceste
proprietăţi.
Obiectele ce compun blocul nu actualizează cele trei atribute pentru a le aduce în conformitate cu
setările curente. Astfel de blocuri se numesc fixe. Ele pot fi create prin setarea atributelor de culoare,
tip şi grosime de linie în mod individual pentru fiecare obiect. Deci nu se folosesc setările de tip
BYLAYER sau BYBLOCK.
Obiectele din componenţa blocului preiau atributele de culoare, tip şi grosime de linie de la layerul
pe care se inserează blocul. Astfel de blocuri se mai numesc şi variabile.
Pentru a crea astfel de layere, este necesar ca obiectele ce vor compune blocul să se găsească pe
layerul 0, iar atributele de culoare, tip şi grosime de linie să fie setate la crearea lor (a obiectelor), la
nivel de layer (BYLAYER).
Obiectele ce compun blocul preiau setările de culoare, tip şi grosime de linie curente, stabilite
individual şi nu la nivel de layer. Dacă aceste atribute nu au fost setate individual vor fi preluate
setările de la nivel de layer. Pentru a se obţine acest comportament, înainte de crearea obiectelor ce
vor compune blocul, atributele de culoare, tip şi grosime de linie se vor seta la nivel de bloc
(BYBLOCK).
Tabelul 2. Blocuri fixe şi variabile
Dacă doriţi ca obiectele blocului să:
Creaţi aceste
obiecte pe layerele
Creaţi obiectele cu aceste
proprietăţi
Reţine proprietăţile iniţiale Pe oricare dar nu pe
0 (zero)
Individual şi nu BYBLOCK sau
BYLAYER
Să moştenească proprietăţile de la layerul
curent
0 (zero) BYLAYER
Să moştenească întâi proprietăţile individuale
şi abia apoi pe cele ale layerului curent
Pe oricare BYBLOCK


Ștergerea blocurilor
Definiţiile de blocuri neutilizate (deci blocurile neinserate), pot fi eliminate (reducându-se astfel
dimensiunea fişierului desen), cu ajutorul comenzii Purge. Comanda, care deschide fereastra de
dialog (figura 8.) este folosită şi pentru eliminarea altor categorii de obiecte neutilizate dintr-un
desen (stiluri de cotare, layere, tipuri de linii etc., vezi figura de mai jos).
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
91


Figura 9. Fereastra de dialog Purge

Crearea de desene bloc, sau a bibliotecilor de blocuri (wblock)
Blocul pe care l-am creat în prima parte a acestei este disponibil doar în desenul respectiv. Dacă
dorim ca acest bloc să fie utilizat şi în cadrul altor desene el trebuie transformat într-un desen bloc,
un desen de sine stătător care să conţină blocul în cauză. Acest lucru se poate realiza utilizând
comanda WBLOCK (Write BLOCK) sau simplu W. În urma acestei comenzi se va deschide fereastră de
dialog Write Block (figura 10) prin intermediul căreia se pot stabili următoarele:
 Elementele sau obiectele ce vor deveni sursă pentru desenul bloc (secţiunea Source), zonă în
care avem posibilitatea să alegem din trei opţiuni:
- Block: prin intermediul acesteia putem selecta din lista derulabilă de blocuri (vor
apărea doar acele blocuri create sau inserate din desenul curent) acel element (şi
numai unul) pe care dorim să-l salvăm.
- Entire drawing: prin intermediul acesteia selectăm toate elementele din desen
pentru salvarea în fişier. În această situaţie nu este necesar procesul de selecţie, iar
în ce priveşte punctul de bază va fi în mod implicit originea sistemului de axe al
desenului curent. Acest element se poate schimba din Meniul AutoCAD  Draw 
Block  Base.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
92

- Objects: prin intermediul acesteia selectăm acele elemente din desen care dorim să
fie salvate în fişier (click pe butonul Select objects). În acest caz se va selecta punctul
de referinţă (click pe butonul Pick point).
 Calea şi numele fişierului în care se va salva blocul, obiectele selectate sau întregul desen
(File Name)
 Unităţile de măsură ce vor fi utilizate la dimensionarea desenului în momentul inserării
(Insert units).


Figura 10. Fereastra de dialog Write Block


Sfat: Deşi nu este obligatoriu, se recomandă ca numele fişierului în care se salvează un bloc (File
name and path), să fie identic cu numele blocului. Altfel, pot apărea confuzii în cazul unui mediu real
de lucru, unde se operează cu un număr mare de blocuri şi fişiere.

Crearea de biblioteci de blocuri
Se poate face prin parcurgerea următoarelor etape:
 deschiderea unui desen nou;
 crearea în acest desen a blocurilor ce vor compune biblioteca; acestea se vor crea cu
opţiunea Delete activ în secţiunea Objects;
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
93

 salvarea şi închiderea desenului;
 deschiderea unui desen în care se doreşte inserarea de blocuri din bibliotecă;
 inserarea desenului-bibliotecă folosind comanda Insert;
 folosirea aplicaţiei AutoCAD DesignCenter (figura 11), sau pur şi simplu a comenzii Insert
pentru a insera oricare din blocurile conţinute în fişierul bibliotecă.


Figura 11. Fereastra de dialog Design center
5. Comentarii, concluzii
Comenzile prezentate permit realizarea, editarea şi inserarea blocurilor intr-un desen din AutoCAD,
utilizarea acestora ușurând munca proiectantului, iar timpul necesar realizării acestuia se
îmbunătățește.
6. Aplicaţii, teme, exerciţii
În figura 12 este prezentat un exemplu de realizare a unui desen cu blocuri. Se vor utiliza comenzile:
Block şi Insert.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
94



Figura 12. Exemplu de realizare a unui desen cu blocuri
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
95

L11 - Blocuri cu atribute şi extragerea acestora sub formă tabelară

1. Scop
Scopul lucrării este prezentarea noţiunii de atribut (de bloc), precum şi a modalităţilor de extragere
din desen a atributelor ataşate de mai multe instanţe de bloc.
2. Resurse
Fişierele imagine:
masa cu scaun.dwg
masa.jpg
Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/autocad/laborator11
3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD
Comenzi: ATTDEF, INSERT, ATTDISP, ATTEDIT, BATTMAN, EATTEXT
4. Mod de lucru
Atribute de blocurilor
În componenţa blocurilor, pe lângă obiectele grafice putem adăuga şi elemente de tip text numite
atribute. Prin intermediul acestora, blocurile pot să conţină informaţii suplimentare şi dau
posibilitatea extragerii acestei informaţii, după cum o să observăm în paragrafele următoare.
Definirea de atribute
Definirea de atribute se poate realiza în două moduri:
 înaintea creării efective a blocului
 după crearea acestuia
În cele ce urmează se vor exemplifica ambele metode de definire.
Definirea atributului înaintea creării blocului se poate realiza în urma comenzii ATTDEF (Attributes
Definition) ce poate fi lansată în patru moduri:
 Meniu AutoCAD  Draw  Block  Define Attributes (figura 1.a)
 În fila Home, grupul Block, extins (figura 1.b)
 În fila Blocks and References, grupul Attributes (figura 1.c)
 Linie de comandă: ATTDEF (figura 1.d)
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
96


(a)





(b)

(c)

(d)
Figura 1. Comanda de definire a atributelor

Indiferent de metoda aleasă, se va deschide o fereastră de dialog numită Attribute Definition (figura
2) prin intermediul căreia se pot selecta o serie de parametri, repartizaţi pe secţiuni:
Secţiunea Mode:
Invisible Permite setarea atributului ca vizibil sau invizibil
Constant Stabileşte o valoare constantă, pe care nu trebuie să o introducem de fiecare dată
când inserăm un bloc. Precizăm că această valoare nu mai poate fi modificată pe
parcursul inserării.
Verify Permite verificarea suplimentară a valorii la inserare, daca parametru Preset nu
este selectat
Preset Dacă este selectat acest parametru, atributul va avea la inserare valoare implicită
Lock position Permite ca poziţia atributului în cadrul blocului să rămână fixă. În cazul în care
acest parametru nu este selectat poziţia atributului poate fi modificată după
inserarea referinţei blocului respectiv.
Multiple lines Dacă este selectat, permite ca valoarea atributului să fie distribuită pe mai multe
rânduri.

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
97


Figura 2. Fereastra de dialog Attribute Definition

Secţiunea Attribute:
Tag Eticheta (numele) atributului prin intermediul căreia îl putem identifica. Aceasta
trebuie să fie cât mai explicită.
Prompt În această casetă de editare se va introduce textul ce va precede inserarea valorii
atributului asociată blocului. Dacă nu se completează această casetă, se va afişa
eticheta atributului. În cazul în care parametrul Constant (din secţiunea Mode,
prezentată anterior) este selectat nu se va mai afişa acest text.
Default Specifică valoare implicită pe care o va avea atributul

Secţiunea Text Settings:
Justification Parametru ce permite alinierea textului
Text style Selectare stilului de text pentru atribut; se poate alege stilurile Standard şi
Annotative
Annotative Această opţiune ne dă posibilitatea de a modifica mărimea textului în funcţie de
adnotările pe care le-am făcut asupra blocului, respectiv al desenului.
Text height Putem defini mărimea textului
Rotation Setarea gradului de rotaţie a textului (unghiul se măsoară în sens trigonometric,
în raport cu Axa OX al sistemului de coordonate curent)
Boundary width Setare ce permite definirea mărimii zonei de scriere a atributului pe mai mult de
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
98

un rând (element ce poate fi modificat doar în cazul în care este selectată
opţiunea Multiple lines)
Secţiunea Insertion Point:
Prin intermediul acesteia se poate defini punctul de inserare al atributului. Acesta se pot stabili în
mod interactiv (Specify on-screen) sau prin completarea casetelor de editare corespunzătoare
coordonatelor pe X,Y,Z.

Studiu de caz: definirea atributului rezist
Se pleacă de la fişierul rezistenţă.dwg şi se va crea blocul rez (link catre film) ce conţine atributul
rezis.

Definirea unui atribut pentru un bloc existent
Pentru a adăuga un atribut pentru un bloc creat se va intra în modul de editare a acestuia (în cazul
nostru blocul rez). Vom adăuga un nou atribut acestui bloc, acesta va avea eticheta pret (link catre
film).

Inserarea de blocuri cu atribute
Odată creat blocul rez cu atributele rezis şi pret, se poate trece la inserarea acestuia. La fiecare
inserare (figura 3), se vor specifica valorile atributelor respective (link catre film).
Command: insert
Specify insertion point or [Basepoint/Scale/X/Y/Z/Rotate]:
Specify rotation angle <0>: 90

Figura 3. Fereastra de dialog Edit Attributes

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
99

Controlul vizibilităţii atributelor
Controlul vizibilităţii atributelor, indiferent de modul ales (Invizibil sau nu), se realizează cu ajutorul
comenzii ATTDISP, ce poate fi lansată în execuţie prin una din cele două metode:
 Meniu AutoCAD  View  Attribute Display (figura 4.a);
 Linia de comandă: ATTDISP (figura 4.b);
Semnificaţiile celor trei variante sunt:
 Normal: atributele îşi păstrează caracteristicile stabilite în momentul definirii;
 On: Se văd toate atributele, inclusiv cele invizibile;
 Off: Nu se vede nici un atribut.
(a)
(b)
Figura 4. Comanda de control a vizibilităţii atributelor

Editarea atributelor
Chiar după inserarea atributelor, este posibilă modificarea (editarea) valorii acestora, sau chiar
modificarea anumitor parametrii (poziţie, text). Editarea se poate face individual (printr-un simplu
proces de selecţie), sau global (se utilizează filtre de selecţie).
Pentru a edita atributele se utilizează comanda ATTEDIT ce poate fi lansată în următoarele moduri:
 Meniu AutoCAD  Modify  Object  Attributes (figura 5.a)
 În fila Home, grupul Block, extins (figura 5.b)
 În fila Blocks and References, grupul Attributes (figura 5.c)
 Linia de comandă: ATTEDIT (figura 5.d);
 Dublu click pe referinţa blocului care conţine atribute
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
100


(a)



(b)
(c)
(d)
Figura 5. Comanda de editare a atributelor
Pentru modificarea parametrilor de definire a atributelor utilizăm comanda BATTMAN. În afară de
linia de comandă aceasta opţiune se găseşte şi în fila Blocks and References, grupul Attributes,
butonul Manage (figura 5.c).
(a)
(b)
Figura 6. Fereastra de dialog Block Attribute Manager
În urma lansării comenzii se deschide fereastra de dialog Block Attribute Manager (figura 6.a), prin
intermediul căreia se pot şterge atributele (butonul Remove), modifica ordinea de inserare a
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
101

acestora (butoanele Move Up şi Move Down), precum şi editarea lor (butonul Edit, după o selectare
a atributului din listă). Dacă se apasă butonul Edit se va deschide o fereastră de dialog Edit Attribute
(figura 6.b), în care se pot modifica parametri prezentaţi la definirea atributelor.
Extragerea atributelor
Extragerea atributelor se va face prin lansarea comenzii EATTEXT. Aceasta ne ajută să extragem date
ale obiectelor din desen ce pot fi exportate sub formă tabelară sau în fişiere externe (*.xls,
*.mdb,*.csv,*.txt). În figura 7 sunt prezentaţi paşii necesari pentru extragerea atributelor.


(a)

(b)
Figura 7. Paşii necesari pentru extragerea atributelor


(c)

(d)

(e)

(f)
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
102


(g)

(h)
Figura 7. Paşii necesari pentru extragerea atributelor - continuare

5. Comentarii, concluzii
Comenzile prezentate permit definirea, inserarea şi editarea atributelor într-un desen din AutoCAD,
precum şi extragerea acestora, pentru utilizarea datelor în alte aplicaţii.
Anexe
Să se creeze blocul calculator cu atributele specificate, care au următoarele caracteristici:
TAG PROMPT VALUE
MONITOR Care este diagonal monitorului? XX"
HDD Ce capacitate are hard-disk-ul? X.XX GB
RAM Ce memorie are calculatorul? XXX MB
STATIE Ce staţie este? XXX
Să se extragă aceste atribute după dispunerea acestora într-o sală de informatică.


Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
103

L12 - Utilizarea grupurilor de obiecte şi referințelor externe în AutoCAD
1. Scop
Scopul principal al lucrării realizarea unui desen în AutoCAD utilizând noţiuni ca grup şi referinţe
externe. Această lucrarea va pune în evidență facilitățile pe care le oferă utilizatorului folosirea
acestor elemente în realizarea desenelor.
2. Resurse
Fişierele imagine:
Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/autocad/laborator12
3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD
Comenzi: GROUP, XREF, XBIND, XCLIP
4. Mod de lucru
Organizarea obiectelor utilizând noţiunea de grup
După cum am discutat în laboratorul L10 blocurile reprezintă colecţii de obiecte. Spre deosebire de
acestea (caz în care obiectele îşi pierd individualitatea), AutoCAD utilizează noţiunea de grup, în
această situaţie fiecare obiect îşi păstrează propria identitate.
Crearea grupurilor de obiecte
Crearea grupurilor de obiecte se poate realiza în urma comenzii GROUP (sau simplu G). În urma
lansării comenzii se deschide fereastra de dialog Object Grouping (figura 1). Pentru crearea unui grup
se parcurg următorii paşi:
 Se introduce numele grupului în caseta de test Group Name
 Se apasă pe butonul New din secţiunea Create Group. Fereastra se va închide temporar
pentru a permite selectarea obiectelor care fac parte din grupul definit.
 După realizarea selecţiei se apasă tasta ENTER, se revine la fereastra iniţială
 Se apasă butonul OK pentru finalizarea acestei comenzi
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
104


Figura 1. Fereastra de dialog Object Grouping

În urma lansării comenzii se va deschide o fereastră de dialog numită Object Grouping prin
intermediul căreia se pot selecta o serie de parametri, repartizaţi pe secţiuni:
Secţiunea Group Identification:
Group Name Se atribuie grupului un nume
Description Permite adăugarea unui text descriptiv, ce va ajuta la identificarea ulterioară a
grupului. Acest text nu este obligatoriu
Find Name Buton prin intermediul căruia se va declanşa un proces de selecţie ce va
permite identificare grupului din care făcea parte obiectul selectat
Highlight Buton prin intermediul căruia se pot pune în evidenţă obiectele ce definesc
grupul respectiv, dacă în prealabil a fost selectat din listă
Include
Unnamed
În cazul în care se bifează această opţiune se vor afişa în caseta Group Name şi
numele grupurilor anonime

Secţiunea Create Group:
New Buton prin intermediul căruia se va declanşa un proces de selecţie în cursul căruia
se vor alege obiectele ce definesc grupul respectiv. Înainte de a apăsa pe acest
buton se completează câmpurile Group Name (nu neapărat şi Description) sau se
bifează opţiunea Unnamed
Selectable Cu ajutorul acestui control se stabileşte dacă grupul creat va fi selectabil sau nu.
Dacă acesta este selectabil, atunci este selectabil ca un grup, altfel obiectele care
compun grupul pot fi selectate individual nu ca un tot unitar.
Unnamed Permite crearea unui grup fără să-l denumim.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
105

Secţiunea Change Group Options:
Remove Permite ştergerea unui grup
Add Permite adăugarea de noi obiecte la grupul selectat
Rename Permite redenumirea unui grup
Re-order Permite modificarea ordinii obiectelor din grup
Description Permite modificarea descrierii unui grup
Explode Separă în componente obiectele care fac parte din grupul selectat
Selectable Permite selectarea obiectelor individual sau ca grup


Figura 2. Fereastra de dialog Group Member List

Referinţe externe
După cum am văzut în lucrările anterioare putem insera în fişierul curent diferite desene cu ajutorul
blocurilor. De asemenea, putem insera un desen şi ca referinţă externă. Diferenţă dintre referinţă şi
bloc este că prima entitate nu devine parte integrantă a desenului (aceasta se încarcă la deschiderea
fişierului).
Orice modificare pe care o facem asupra fişierului referinţă automat se va propaga (extinde) şi asupra
fişierelor care-l conţin. Nu trebuie să facem o actualizare manuală a acestora, aşa cum procedăm în
cazul în care utilizăm obiecte de tip bloc. AutoCAD însă ne va atenţiona asupra modificărilor realizate
asupra uneia sau mai multe referinţe.
Un alt avantaj al utilizării referinţelor este dat de mărimea fişierului, din cauză că acestea nu fac parte
din desen. Se poate utiliza referinţa de câte ori dorim. În cazul în care utilizăm un fişier ca referinţă,
se pot utiliza majoritatea comenzilor, cu excepţia celor de editare pentru obiectele care compun
referinţa.
Printre comenzile ce se pot lansa se pot enumera acele care duc la modificarea proprietăţilor layer-
ului, comenzile de scalare, rotire sau mutare a referinţei şi de asemenea se pot utiliza modurile
OSNAP pentru a evidenţia elementele de geometrie, în acelaşi mod ca orice alt obiect din desen.
Dacă suntem nevoiţi să realizăm anumite modificări asupra referinţei putem să o deschidem în mod
direct din Meniu AutoCAD  File  Open sau prin intermediul comenzii REFEDIT. Ultima comandă
se lansează şi în momentul în care se realizează dublu click cu mouse-ul pe referinţă.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
106

Observație: precizăm că în AutoCAD nu se poate deschide un fişier referinţă, dacă numele acestuia
coincide cu numele unui bloc existent în desenul curent. Dacă totuşi dorim să realizăm acest lucru se
poate redenumi blocul cu numele respectiv utilizând comanda RENAME. Această comandă se poate
folosi şi pentru redenumirea diferitelor obiecte sau schimbarea numelor unor elemente.
Adăugarea unui desen ca referinţă
La un desen se pot adăuga ca referinţă oricâte fişiere dorim. Acest proces este relativ simplu şi este
prezentat în cele ce urmează.
Pentru adăugarea unui referinţe externe la un desen se utilizează comanda XREF sau XR (eXternal
REFerences) ce poate fi lansată după cum urmează:
 Meniu AutoCAD  Insert  Externel References (figura 3.a)
 În fila Blocks and References, grupul Reference (figura 3.b)
 Linie de comandă: XREF sau XR (figura 3.c)
(a)
(b) (c)
Figura 3. Comanda de adăugare a referinţelor externe

În urma execuţiei comenzii se deschide fereastra Externel References (figura 4.a). Prin intermediul
acesteia se poate selecta fişierul referinţă (click stânga cu mouse-ul pe butonul Attach DWG
deschizându-se fereastra de dialog Select Reference File din figura 4.b). Se localizează şi selectează
fişierul pe care-l dorim să-l inserăm şi prin intermediul ferestrei de dialog Externel References (figura
4.c) se pot seta opţiuni (pe care le-am întâlnit şi la inserarea blocurilor) de rotire, scalare şi punct de
referinţă. Dacă se alege opţiunea Specify On-screen (din secţiunea Insertion point) trebuie să alegem
un punct de inserare, în caz contrar desenul va fi inserat în zona implicită, adică în originea desenului
curent.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
107

Observaţie: dacă dorim să eliminăm pentru o perioadă (temporar) o referinţă din desenul curent, se
selectează acesta din fereastra Externel References se execută click dreapta cu mouse-ul şi se alege
opţiunea Unload. În cazul în care dorim să adăugăm desenul se repetă acţiunile precedente dar se
selectează opţiunea Reload. Pentru eliminarea permanentă (ştergerea efectivă a referinţei din
desenul curent) se selectează opţiunea Detach.








(a) (b)
(c)
Figura 4. Elemente definitorii pentru inserarea referinţelor externe

Figura 5. Opţiuni fişiere referinţă
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
108

Acualizarea unui referinţe
După cum am amintit în paragrafele anterioare desenele referinţă nu fac parte din desenul curent.
Când într-un fişier aflat în lucru, există un desen referinţă care este modificat şi salvat de către o alta
persoană sau chiar de către noi, icon-ul Manage Xrefs (situată în partea dreapta jos) îşi modifică
forma (figura 6.a) şi de asemenea se poate observa apariţia unui mesaj de atenţionare. Acesta ne
atrage atenţia asupra modificărilor care au intervenit asupra fişierului referinţă. Fişierul referinţă
poate fi reîncărcat prin intermediul ferestrei Externel References (figura 6.b), dacă se execută click
dreapta pe fişierul respectiv, iar din meniu se selectează opţiunea Reload. Acest lucru se poate
realiza şi dacă executăm click dreapta pe icon-ul Manage Xrefs şi selectăm opţiunea Reload DWG
Xrefs (figura 6.c).
În cazul în care desenul curent utilizează mai multe referinţe externe în acelaşi timp, elemente ce
sunt modificare frecvent, nu este necesar o încărcare individuală a acestora deoarece AutoCAD oferă
posibilitatea de actualizare simultană a tuturor referințelor modificate. Acest lucru este posibil dacă
executăm click dreapta cu mouse-ul într-o zonă liberă din fereastra Externel References şi selectăm
opţiunea Reload All References (figura 6.d).
(a)
(b)
(c)
(d)
Figura 6. Modificare fişierului referinţă
Controlul afişării unui referinţe
Se poate controla afişarea layer-elor referinţă pentru a vizualiza doar acele elemente de care avem
nevoie. Anumite caracteristici ne ajuta să controlăm procesul de afişare a referinţelor externe,
uşurându-ne în acest mod punerea în evidenţă a acelor elemente care sunt necesare în cazul ataşării
unor referinţe externe complexe.
Pentru a importa în desenul curent doar acele simboluri pe care le dorim din referinţa externă se
poate utiliza comandă XBIND. Comanda se poate lansa în următoarele moduri:
 Meniu AutoCAD  Modify  Object Externel References Bind (figura 7.a)
 Linie de comandă: XBIND (figura 7.b)

În urma execuţiei comenzii se deschide o fereastră de dialog (figura 8) prin intermediul căreia se
stabilesc simbolurile (layers, dimstyle, linetype, etc.) care se doresc a fi utilizate.

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
109

(a) (b)
Figura 7. Comanda XBIND


Figura 8. Fereastra de dialog XBIND
Pentru a vizualiza doar o parte din referinţa externă se poate utiliza comanda XCLIP. Comanda se
poate lansa în următoarele moduri:
 În fila Blocks and References, grupul Reference, extins (figura 9.a)
 Linie de comandă: XCLIP (figura 9.b)
(a) (b)
Figura 9. Comanda XCLIP
În urma execuţiei comenzii se trece la selectarea referinţei externe. După finalizarea acestei etape de
selecţie pe ecran apare un meniu pentru accesare opţiunilor comenzii XCLIP (figura 10).
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
110


Figura 10. Opţiuni comandă XCLIP
Opţiuni comanda XCLIP:
ON Permite afişarea elementelor selectate din interiorul frontierei, utilizatorul
vizualizând doar elementele care se regăsesc în zona definită anterior.
Aceasta este opţiunea implicită pentru comanda XCLIP. Se foloseşte în cazul în
care s-a utilizat opţiunea OFF pentru a reveni la elementele selectate.
OFF Permite afişarea întregii referinţe externe. Se utilizează în momentul în care
dorim să avem o imagine de ansamblu a referinţei. De asemenea se poate
reveni la elementele din interiorul frontierei selectate prin opţiunea ON.
Clipdepth Utilizată pentru desenele 3D.
Delete Permite ştergerea frontierelor definite anterior.
generate Polyline Creează o polilinie plecând de la frontiera definită anterior utilizând layerul
curent, tipul de linie şi culoarea asociate acestuia. Dacă dorim să modificăm
frontiera se poate edita polilinia utilizanând comanda PEDIT apoi revenind la
redefinirea acesteia prin comanda XCLIP.
New boundary Opţiunea implicită. Se apasă Enter pentru a avea acces la urmatoarele opţiuni:
Select polyline: permite alegerea frontierei prin selectarea unei polilinii
definite anterior.
Polygonal: Permite definirea unei regiuni de tip poligon
Rectangular: Permite definirea unui zone de tip dreptunghi
Invert clip: Permite să ascundem orice parte de referinţă externă din
interiorul frontierei.

5. Comentarii, concluzii
Comenzile prezentate permit realizarea, editarea şi inserarea referinţelor externe într-un desen din
AutoCAD, precum şi principalele aspecte legate de grupuri.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
111

L13 Autocad şi baze de date
1. Scop
Scopul lucrării este să prezinte tehnicile folosite pentru realizarea următoarelor operaţii:
- Accesarea şi editatea unei baze de date din interiorul Autocad-ului
- Stabilirea de legături între obiecte AutoCAD (primitive grafice) şi înregistrări ale unei baze de
date
- Definirea şi amplasarea în desene Autocad a aşa numitelor etichete
- Interogarea unei baze de date din interiorul Autocad
2. Resurse
Fişiere Autocad
Birou.dwg
3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD 2009.
4. Mod de lucru
A. Configurarea unei baze de date pentru a fi utilizată „în interiorul” Autocad
Procesul de configurare este funcţie de formatul bazei de date utilizată, iar Autocad recunoaşte o
mare varietate de formate de baze de date (Microsoft Access, dBASE, Microsoft Excel, Oracle,
Paradox, Microsoft Visual FoxPro, SQL Server). Se vor prezenta mai departe două procedee de
configurare, ambele pentru MS Access. Pentru detalii privind alte configurări se poate consulta
secţiunea Help a Autocadu-ului Share Data Between Drawings and Applications 
Access External databases  Access a Database from Within Autocad 
Configure a Database for Use with Autocad Drawings.
Configurarea utilizând Microsoft
®
external ODBC and OLE DB programs
Procesul presupune parcurgerea a doi paşi:
- Definirea unei surse de date (utilizând ODBC Data Source Administrator)
- Configurarea efectivă a bazei de date utilizând dbConnect
Pentru anumite formate de baze de date, este posibilă şi contopirea celor două etape într-una
singură, aşa cum se va vedea mai jos. Formatul Microsoft Access de exemplu permite şi o astfel de
abordare.


Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
112

1. Definirea sursei de date: Control Panel  Data Sources (ODBC)

Figura 1. Data Sources (ODBC)

2. Adăugarea unei noi surse de date

Figura 2. Adăugarea unei noi surse de date

- Alegeţi User DSN (Data Source Name), pentru a crea o sursă de date vizibilă numai de
dumneavoastră şi care poate fi folosită numai pe acest calculator
- Alegeţi System DSN pentru a crea o sursă de date vizibilă de toţi utilizatorii care au drepturi
de acces pe calculator
- Alegeţi File DSN pentru a crea o sursă de date care poate fi partajată cu alţi utilizatori care
au aceleaşi drivere ODBC instalate pe calculatoarele lor

3. Alegerea driverului (capabil să recunoască un anumit format de bază de date, fără ca
aplicaţia care a generat acea bază de date să fie instalată pe calculator).
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
113


Figura 3. Stabilirea driverului

4. Stabilirea efectivă a fişierului sursă bază de date

Figura 4. Alegerea fişierului sursă bază de date

După apăsarea butonului Select…, dintr-o fereastră de tip Open File se alege fişierul bază de
date. Odată procesul terminat, numele noii surse apar în fereastra ODBC Data Source
Administrator.


Figura 5. Noua sursă de date

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
114

5. Configurarea sursei de date (în interiorul Autocad) – dbConnect
După definirea sursei de date (proces ce a avut loc „în afara” Autocad-ului), este necesară
configurarea efectivă a sursei de date, astfel încât Autocad-ul să „o vadă”. Abia după configurare se
va putea accesa baza de date din interiorul Autocad.

Figura 6. Activare dbConnect

6. Configurarea propriu-zisă
Cu un clic dreapta pe câmpul Data Sources (Figura 7), se ajunge la Caseta de dialog Data Link
Properties (Figura 8), cu ajutorul căreia se identifică sursa de date creată anterior, care astfel se
configurează.

Figura 7. Declanşare configurare

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
115


Figura 8. Configurarea
Din acest moment, baza de date poate fi accesată din interiorul Autocad şi se pot executa toate
operaţiile enumerate în paragraful 1. Scop.
Configurarea directă
Pentru anumite formate de baze de date, este posibilă configurarea directă, într-un singur pas, făcută
exclusiv î interiorul Autocad. Microsoft Access de exemplu permite acest lucru. Paşii ce trebuie
parcurşi sunt următorii:
1. Activare dbConnect (vezi Figura 6)
2. Clic dreapta pe câmpul Data Sources şi precizare nume sursă de date

Figura 9. Configurarea directă – Activare dbConnect şi precizare nume bază de date



Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
116

3. Alegere driver (Microsoft Jet 4.0 OLE DB Provider)

Figura 10. Alegere driver

4. Precizarea fişierului sursă bază de date

Figura 11. Precizare fişier sursă bază de date
După terminarea procesului, numele noii surse de date apare în dbConnect Manager. Din acest
moment baza de date poate fi accesată, editată, interogată din interiorul Autocad
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
117

Apariţia unei intrări în Data Sources generează un Fişier cu extensia udl, care este de fapt un fişier
ASCII. In figura 12 sunt prezentate fişierele udl create în urma configurărilor celor două surse de date.
Eliminarea unei surse de date nu se poate face decât prin ştergerea fişierului udl asociat, iar efectul
este vizibil numai după ce s-a ieşit şi s-a reintrat în aplicaţia Autocad.


Figura 12. Fişiere udl
Locaţia fişierelor udl poate fi aflată, dar şi modificată din secţiunea Options, aşa cum se poate vedea
în figura 13.

Figura 13. Modificarea locaţiei fişierelor udl

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
118

B. Vizualizarea unei baze de date (a unui tabel dintr-o bază de date) din interiorul Autocad-ului
Vizualizarea unei baze de date se face simplu prin dublu clic pe numele bazei, urmat de un alt dublu
clic pe numele tabelului (Figura 14).

Figura 14. „Deschiderea” unei baze de date
Tabelul unei baze de date odată deschis, se pot executa (într-o manieră asemănătoare cu cea
utilizată în cazul Excel-ului de exemplu) următoarele operaţii:
- Deplasarea sau redimensionarea coloanelor
- Ascunderea/afişarea coloanelor
- Sortarea datelor de pe coloane
- Înghețarea unei coloane sau unui grup de coloane pentru a nu fi afectate de derularea pe
orizontală
- Alinierea textului din coloane
- Formatarea textului de pe coloane
- Operaţii de căutare sau înlocuire pe coloane
In figura 15 se poate vedea cum arată un tabel al unei baze de date văzut din interiorul Autocad-ului.

Figura 15. Tabel văzut din interiorul Autocad-ului
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
119

Editarea unei baze de date din interiorul Autocad-ului
Tabelele unei baze de date văzute in interiorul Autocad, suportă următoarele operaţii de editare:
- Modificarea unui câmp
- Adăugarea unei înregistrări
- Ştergerea unei înregistrări
Aceste operaţii sunt intuitive şi sunt sugerate de Figura 16.

Figura 16. Stergerea sau inserarea unei înregistrări

Modificările operate asupra unei baze de date devin efective, NUMAI dacă se face clic pe câmpul
Commit (obţinut cu clic dreapta pe colţul din stânga sus al tabelului (Figura 17).


Figura 17. Validarea modificărilor operate asupra unei baze de date
C. Stabilirea de legături între obiecte din desenul Autocad şi înregistrări ale bazei de date.
Pentru a stabili legături între obiecte dintr-un desen Autocad şi înregistrări ale unei baze de date este
necesară definirea în prealabil unui şablon de legătură (link template). Rolul acestui şablon de
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
120

legătură este de a identifica câmpul din baza de date prin care se face efectiv legătura cu un obiect
din desenul Autocad.
1. Crearea unui şablon de legătură (link template)
Se foloseşte butonul New Link Template (Figura 18). Şablonul de legătură primeşte un nume.

Figura 18. Declanşarea creării unui şablon de legătură

Se precizează câmpul care va face efectiv legătura între baza de date şi obiecte din desen (Figura 19).


Figura 19. Stabilirea câmpului care va face efectiv legătura între baza de date şi un obiect din desen

2. Stabilirea efectivă a legăturilor dintre înregistrări ale bazei de date şi obiecte ale desenului
Se selectează o înregistrare a bazei de date, se execută clic dreapta pe rând şi se alege câmpul Link
(Figura 21), apoi se selectează obiectul sau obiectele din desen care se doresc a fi legate de
înregistrarea bazei de date. Legătura s-a realizat, în baza şablonului de legătură creat anterior.


Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
121


Figura 21. Stabilirea unei legături între o înregistrare şi un obiect al bazei de date
Procesul poate fi urmărit şi cu ajutorul animaţiei alăturate.
3. Ştergerea legăturilor
Se face utilizând meniul dbConnect  Links  Dele Links… (Figura 22)


Figura 22. Ştergerea legăturilor



Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
122

4. Identificarea obiectelor legate de o anumită înregistrare
Se face prin selectarea unei înregistrări urmată de utilizarea butonului
(Figura 23). Obiectul/obiectele legate de înregistrarea curentă vor fi evidenţiate în desen.

Figura 23. Identificarea obiectelor legate de o înregistrare

5. Identificarea înregistrărilor legate un anumit obiect
Se selectează obiectul/obiectele şi apoi se foloseşte butonul . Rezultatul
apare sub forma unei unice linii a tabelului (Figura 24).

Figura 24. Identificarea înregistrării legată de un obiect

6. Vizualizarea automată a obiectelor legate de o înregistrare
Se face prin utilizarea butonului , urmată de clic stânga pe coloana din
stânga colanei ID a rândului dorit (înregistrării dorite) – Figura 25.


Figura 25. Identificarea automată a obiectelor legate de o înregistrare
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
123

7. Modificarea unei legături
Înseamnă modificarea asocierii dintre un obiect şi o înregistrare a bazei de date. Se poate realiza prin
folosirea câmpului dbConnect  Links  Link manager… (Figura 26), urmată de selectarea
unui obiect din desen şi în caseta de dialog Link manager se modifică valoarea câmpului ID (câmpul
cheie stabilit de la definirea şablonului de legătură). In exemplul descris în figura 26, eticheta 9,
devine 1.



Figura 26. Modificarea unei legături

8. Exportul legăturilor
Legăturile pot fi exportate sub forma unor fişiere text. Exportul se face prin utilizarea câmpului
dbConnect  Links  Export Links… , urmată de selectarea obiectelor din desen pentru
care se doreşte exportul legăturilor. În caseta de dialog Export Links se precizează numele şi
locaţia fişierului de export şi se stabilesc câmpurile din baza de date ce vor fi exportate. Fişierul de
export (Figura 27).
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
124




Figura 27. Exportul legăturilor

D. Etichete
Etichetele pot afişa pe desen informaţii preluate din baza de date. Etichetele sunt obiecte de tip text
multilinie care preiau din baza de date valori ale câmpurilor. Etichetele pot fi legate de obiecte din
desen, sau libere, în sensul că pot fi amplasate oriunde în desen. Crearea de etichete presupune
definirea anterioară a unui şablon de etichete (label template). Rolul şablonului este să stabilească ce
informaţii sunt preluate din baza de date, ordinea în care acestea apar în etichetă, precum şi
caracteristicile de formatare ale textului propriu zis.
1. Crearea unui şablon de etichete
Se foloseşte butonul . , după care se dă numele e etichetă (Figura 28).

Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
125


Figura 28. Creare şablon de etichetă
Într-o fereastră de tip obiect text multilinie se stabilesc conţinutul etichetei (secţiunea Label fields),
precum şi proprietăţile textului (secţiunile Character, Properties, sau Label Offset). Se poate
observa în figura 29 că se poate adăuga în etichetă text suplimentar.

Figura 29. Definitivarea construirii unui şablon de etichete

2. Amplasarea unei etichete libere
Se selectează înregistrarea din baza de date pentru care se doreşte extragerea de informaţii într-o
etichetă, se execută clic dreapta şi se alege Create Freestanding Labels (Figura 30).

Figura 30. Amplasarea unei etichete libere

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
126


Amplasarea propriu zisă a etichetei se face cu ajutorul câmpului Data View  Link. Se precizează
apoi locaţia în desen unde se va amplasa eticheta. Eticheta arată ca în figura 31.

Figura 31. Etichetă liberă

3. Amplasarea unei etichete legate
Se selectează orice înregistrare a bazei de date, apoi se execută clic dreapta şi se foloseşte câmpul
Create Attached Labels (Figura 32)


Figura 32. Alegerea creării de etichete legate

Amplasarea propriu zisă a etichetei se face tot cu ajutorul câmpului Data View  Link (ca la
etichetele libere), după care se selectează obiectele din desen pentru care se vor amplasa etichetele.
Etichetele se amplasează central la nivelul obiectelor selectate. In exemplul considerat posturile de
lucru au fost amplasate ca blocuri în desen.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
127


Figura 33. Amplasarea de etichete legate
4. Editarea unui şablon de etichetă
Se foloseşte câmpul dbConnect  Templates Edit Label Template (Figura 34).

Figura 34. Editarea unui şablon de etichetă

Se selectează şablonul de editat (dacă există) şi se efectuează modificările dorite.

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
128


Figura 35. Modificarea şablonului

E. Interogarea bazelor de date din Autocad
Interogarea bazelor de date din interiorul Autocad-ului presupune de fapt filtrarea datelor şi afişarea
numai a acelor înregistrări care satisfac una sau mai multe condiţii. Sunt posibile următoarele tipuri
de interogări:
- Quick Query. Permite realizarea de interogări simple ce folosesc o singură condiţie pusă pe
un singur câmp al bazei de date. Animaţia de mai jos surprinde realizarea unei astfel de
interogări.


- Range Query. Permite realizarea unei interogări care întoarce înregistrările pentru care
anumite câmpuri au valori într-un interval. Animaţia de mai jos surprinde realizarea unei
astfel de interogări.


- Query Builder. Permite realizarea unei interogări complexe ca face uz de criterii puse pe mai
multe câmpuri. Animaţia de mai jos surprinde realizarea unei astfel de interogări.


- SQL Query. Permite realizarea de interogări ce folosesc protocolul SQL. În figura 36 se poate
vedea cum arată o declaraţie SQL, precum şi rezultatul său.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator ________________________________________ Autocad
129



Figura 36. Interogare SQL

F. Interogarea combinată a bazelor de date din Autocad
Există şi posibilitatea de a realiza interogări combinate, în sensul de a aplica operatori logici de tip:
reuniune, intersecţie, diferenţă unor interogări „simple”. Există de asemenea posibilitatea de a
combina interogările cu selecţii de obiecte din desen. Rezultatul va fi prezentat sub forma unor
tabele ce conţin înregistrările filtrate, dar şi sub forma unor obiecte selectate în desen. Animaţiile ce
urmează prezintă astfel de interogări:
Intersecţie de interogări
Intersecţie de selecţii din desen
Combinaţie de interogare de tip Query şi selecţie din desen
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
130

5. Comentarii, concluzii
Facilitatea de a realiza o legătură între Autocad şi o bază de date, atât în sensul accesării bazei de
date din interiorul Autocad-ului, cât şi în cel al posibilităţii de a interoga, tot din interiorul Autocad o
bază de date, precum şi posibilitatea de a lega obiecte din desene de înregistrări ale unor baze de
date, constituie o foarte puternică capabilitate a Autocad-ului. Aplicaţiile ce pot decurge de aici sunt
extrem de vaste şi de utile în practica curentă.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
131

L1 - Tipuri de fișiere. Inserarea, analiza şi corelarea imaginilor

1. Scop
Scopul principal al lucrării este prezentarea produsului Raster Design, principalele caracteristici şi
facilităţi pe care le oferă precum şi tipurile de fişiere cu care acesta interacţionează. Această lucrare
va pune în evidență facilitățile pe care le oferă utilizatorului folosirea imaginilor în obţinerea
desenelor prin vectorizare.
2. Resurse
Fişierele imagine:
AERIAL.tiff
Airport.tiff
Electrical.tiff
Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/raster/laborator1
3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD‚ Raster Design
Comenzi: IINSERT
4. Mod de lucru
Tipuri de imagine suportate de AutoCAD Raster Design
Imagini ce pot fi deschise şi prelucrate
Tip imagine Descriere
BMP (bitmap) Imagini de tip Bitmap sau DIB (device-independent bitmap). Pot fi
comprimate şi necomprimate
CALS Computer Aided Acquisition Logistics and Support. Reprezintă imagini alb
şi negru ce sunt utilizate pentru desene ce conţin linii de acest tip.
DEM Digital Elevation Model. Un format de fişier util pentru reprezentarea
suprafeţelor topografice.
TIFF Tagged Image File Format. Acum proprietatea Adobe, este utilizat pentru
salvarea formatelor scanate.
GIF Graphics Interchange Format. Un format de imagine bitmap ce a fost
introdus în 1987 de CompuServe şi este un tip de imagine care suportă
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
132
animaţii.
JFIF – JPEG JPEG File Interchange Format / Joint Photographics Expert Group. Cel mai
utilizat format de imagine; se recomandă imaginile cu o adâncime de
culoare de 24 biţi.
JPEG 2000 Joint Photographics Expert Group 2000. Un format de fişier bazat pe JPEG
suportând o adâncime de culoare până la 48 biţi.
PCX PC Paintbrush Exchange. Un format de imagine de tip raster, utilizat cu
succes până la apariţia binecunoscutelor formate JPEG şi GIF.
PNG Portable Network Graphics. Un format de imagine de tip raster apărut ca
un concurent al formatului GIF.
TARGA Truevision's (acum AVID) TGA File Format, o imagine de tip raster creată
de Truevision Inc. de obicei cu adâncimi de culoare de 16 sau 24 biţi.
GeoTIFF Un tip aparte de fişier TIFF ce conţine informaţii suplimentare legate de
proiecţii, sisteme de coordonate, elipsoizi sau orice alte elemente
necesare pentru a stabili cu exactitate referinţele spaţiale.
Imagini ce pot fi doar deschise
Tip imagine Descriere
DOQ Digital Orthophoto Quadrangle. O imagine de tip raster, utilizată pentru
fotografierea aeriană, fişier care urmează să fie prelucrat pentru
înlăturarea distorsiunilor.
DTED Digital Terrain Elevation Data. Fişier ce conţine elemente legate de
punctele de elevaţie. Acest format a fost dezvoltat de National Imagery
and Mapping Agency (NIMA).
ECW Enhanced Compressed Wavelet. Un format de fişier cu grad mare de
compresie, care suportă rezoluţii mari şi a fost dezvoltat de ER Mapper,
Inc.
ESRI Grid Un format de imagine utilizat pentru produse ESRI GIS.
FLIC Un format dezvoltat de Autodesk pentru realizarea animaţiilor (similar cu
GIF)
GeoSPOT Un format de imagine dezvoltat de SPOT Image Corporation, care suportă
referinţe spaţiale.
IG4 Image Group 4 bazat pe Adobe Image Styler
IKONOS (8 or 16 bit) Formate de imagine realizate de satelitul IKONOS
Landsat FAST L7A Formate de imagine multispectrale realizate de satelitul Landsat FAST L7A
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
133

NITF National Imaging Transmission Format. Format de imagine utilizat de
agenţiile americane şi de Organizaţia Naţiunilor Unite.
PICT Un format de imagine introdus de Apple Macintosh care poate să conţină
atât elemente vectoriale, bitmap dar şi date.
QuickBird TIFF Un format de imagine multispectral produs de DigitalGlobe pentru
salvarea imaginilor realizate de satelitul QuickBird.
RLC Run-Length Coding. Imagine de tip raster bazată pe algoritmul de
compresie RLC.
SID (MrSID) Multiresolution Seamless Image Database. Un tip de imagine cu grad mare
de compresie dezvoltat de LizardTech, Inc.
RLC2 Run-Length Coding. Imagine de tip raster, bazată pe algoritmul de
compresie RLC.

Inserarea imaginilor
Se poate utiliza Raster Design pentru inserarea imaginilor în fişiere AutoCAD dar şi asocierea hărţilor
de culori. Putem să inserăm diferite formate de imagine (prezentate în paginile anterioare) atât din
directoare locale (HDD) sau din reţea, dar şi direct de pe Internet.
Raster Design oferă trei posibilităţi de a insera o imagine:
 Utilizarea opţiunii Insert Image
 Utilizarea opţiunii Image Data
 Din linia de comandă sau prin intermediul unui script realizat în AutoLISP

Din cele trei metode enumerate se va prezenta cea mai utilizată dintre aceasta şi anume Insert
Image. Această metodă permite prin intermediul unei ferestre de dialog selectarea imaginii,
atribuirea hărţilor de culori şi stabilirea metodei de corelare dorite. În această fereastră de dialog, se
poate previzualiza imaginea dar şi diferite informaţii legate de tipul, numărul de cadre, adâncimea de
culoare, rezoluţia relativă (density) şi mărimea acesteia.

a)

(b)
Figura 1. Comanda de inserare a imaginilor
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
134
Lansarea comenzii Insert Image se poate realiza utilizând una dintre cele două metode prezentate
mai jos:
 În fila Image, grupul Insert and Write (figura 1.a)
 Linie de comandă: IINSERT (figura 1.b)

Figura 2. Fereastra de dialog Insert Image
Indiferent de metoda aleasă, se va deschide o fereastră de dialog numită Insert Image (figura 2) prin
intermediul căreia se pot stabili:
1. Partiţia sau directorul în care se găseşte imaginea (utilizând proceduri standard de navigare
specifice sistemului de operare Windows). Pentru a accesa locaţii implicite cum ar fi My
Documents sau Desktop putem selecta icon-urile poziţionate în partea stângă a ferestrei de
dialog.
2. În zona Files of Type box se poate selecta tipul de imagine pe care dorim să-l inserăm. În
cazul în care dorim să inserăm mai multe imagini, acestea se pot selecta utilizând procedurile
standard de selecţie specifice sistemului de operare Windows.
3. În zona Insert Options se alege una din metodele de corelare ale imaginii inserate:
 Quick Insert: permite inserarea automată a imaginilor utilizând valori ale corelaţiei
incluse în fişierul imagine, valori ale corelației incluse în fişiere separate sau să
utilizeze valori implicite ale corelației.
 Insertion Wizard: împarte procesul de inserare într-o serie de paşi care pot să difere
de la un tip de imagine la altul, cum ar fi atribuirea unei hărţi de culori, specificarea
unei surse de corelare, stabilirea diferitelor valori de poziţionare şi transformări ale
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
135

sistemului de coordonate (figura 3.a, 3.b, 3.c).
 Insertion Dialog: oferă aceleaşi funcţii ca metoda precedentă, dar fără a parcurge
etapele pas cu pas. Se pot modifica setările respective direct din fereastra de dialog,
în orice ordine dorim, apoi se vor aplica asupra imaginilor. Această metodă este
recomandată utilizatorilor avansaţi (figura 3.d).
(a)
(b)
(c)
(d)
Figura 3. Ferestre de dialog pentru corelarea imaginilor - continuare
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
136
4. Dacă dorim să vizualizăm doar conturul (cadrul sau chenarul) imaginii pe care dorim să o
inserăm selectăm opţiunea Show Frames Only, din zona Insert Options. Pentru a vizualiza
imaginea, după inserarea acesteia se execută click dreapta pe conturul selectat şi se
selectează opţiunea Image  Show.
5. În cazul în care inserăm mai multe imagini pe care dorim să le vizualizăm ca un set de imagini
selectăm opţiunea Treat as Multispectral.
6. Pentru a aduce în prim plan imaginea inserată după corelare se selectează opţiunea Zoom to
Image(s).
7. Dacă imaginea pe care o inserăm conţine mai mult de un cadru (frame) avem posibilitatea de
selectare a unuia dintre acestea sau toate, din zona Multi-frame options.
Corelarea imaginilor
Corelarea imaginilor: reprezintă procesul prin intermediul căruia se pot modifica pentru o
imagine inserată poziţia, gradul de scalare şi rotire.
Pick Correlation Source este prima fereastră de dialog (figura 3.a) ce permite alegerea unei surse
care conţine date de corelare a imaginii, dar şi alţi parametrii. În secţiunea Correlation Source
atunci când este selectată una din cele trei opţiuni, valorile corelației şi alte elemente din această
fereastră sunt actualizate. În funcţie de tipul de imagine selectat se pot întâlni patru astfel de
surce:
 Image File – Datele de corelate pot fi salvate ca parte din imagine în cazul în care avem
unul din formatele de imagine: RLC, IG4, IGS, GeoTags în GeoTIFF, sau HDR File în SPOT.
 Default – Face trimitere la valorile implicite pe care le putem modifica în fereastra de
dialog Raster Design Options (figura 4).
 Resource File – Reprezintă un fişier creat prin procedura Raster Design Export sau este
provenit din versiuni anterioare ale aplicaţiei. Fişierele acestea pot fi identificate prin
extensia *.res.
 Word File - Reprezintă un fişier creat prin procedura Raster Design Export pentru toate
formatele de imagini sau fişiere create de alte aplicaţii. Word File poate avea diferite
extensii în funcţie de formatele de imagini.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
137


Figura 4. Fereastra de dialog Raster Design Options

Correlation Values – Afişează coordonatele X şi Y ale punctului de inserarea (poziţionat în
partea stângâ jos), unghiul de rotaţie şi gradul de scalare a imaginii, elemente ce depind de
sursa de corelare selectată.
Density – Afişează densitatea de pixeli a imaginii în funcţie de unitatea liniară de măsură.
Units – Afişează unitatea liniară de măsură a imaginii.
Coordinate System – Afișează sistemul de coordonate folosit în imagine (dacă imaginea
conţine acest timp de informaţie).
Image File Name – Afişează calea şi numele fişierului imaginii sursă.
Correlation File Name – Afişează calea şi numele fişierului de corelare a imaginii sursă.
Modify Correlation Values este cea de-a doua fereastră de dialog (figura 3.b) ce permite modificarea
valorile de corelare ale imaginii, fără a afecta valorile existente în fişierul de corelare iniţial.
Correlation Values – Se pot modifica coordonatele punctului de inserare dacă dorim să mutăm
colţul stânga jos a imaginii. Pentru rotirea imaginii, se poate introduce mărimea dorită a
unghiului de rotaţie în sensul acelor de ceasornic. Pentru mărirea sau micşorarea imaginii se
introduce un factor de scalare. Pentru a obţine o imagine mai mare decât originalul se va
introduce o valoare mai mare ca 1, în caz contrar se va introduce un număr între 0 şi 1.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
138
Density - Afişează densitatea de pixeli a imaginii în funcţie de unitatea liniară de măsură. De
exemplu, dacă modificăm unitatea liniară de măsură a imaginii iniţială cu metru, densitatea de
pixeli va fi afişată în „pixel per meter”.
Units - Afişează unitatea liniară de măsură a imaginii. În cazul în care modificăm această
valoare trebuie să evităm deformarea imaginii. De exemplu dacă utilizăm o imagine scanată la
rezoluţii exprimate în „dots per inch” (dpi), atunci unitatea de măsură a imaginii trebuie să
rămână tot inci.
Insertion este ultima fereastră de dialog (figura 3.c) ce permite alegerea punctului de inserare,
rotirea şi scalarea imaginii, sau să schimbăm mărimea şi culoarea conturului imaginii.
Insertion Point – Specifică punctul de inserare al imaginii utilizând unităţile curente din
AutoCAD după realizarea conversiilor (în cazul unităţilor) şi aplicarea tuturor transformărilor de
coordonate. Dacă punctul de inserare a fost ales utilizând opţiunea Pick, acest coordonate vor
fi afişate în această secţiune.
Rotation – Specifică gradul de rotire utilizând unităţile curente din AutoCAD după aplicarea
tuturor transformărilor de coordonate. Rotaţia poate fi definită şi dinamic prin utilizarea
opţiunii Pick.
Scale – Specifică gradul de scalare utilizând unităţile curente din AutoCAD după aplicarea
tuturor transformărilor de coordonate. Scalarea poate fi definită şi dinamic prin utilizarea
opţiunii Pick.
Color – Specifică culoarea conturului imaginii (în cazul imaginilor bitonale, culoarea de fundal).
De obicei aceasta este dată de culoarea layer-ului curent. În cazul inserării imaginilor bitonale
Raster Design verifică dacă în sursa de corelare se regăsesc informaţii legate de culoare de
fundal, în caz contrar, culoarea de fundal devine cea implicită.
Pick – Permite definirea dinamică a elementelor prezentate mai sus.
5. Comentarii, concluzii
Comanda complexă prezentată în această lucrare pune în evidenţă facilităţile pe care ni le oferă
Raster Design, precum şi multitudinea de fişiere cu care acesta interacţionează.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
139

L2 - Elemente de prelucrare a imaginilor
1. Scop
Scopul principal al lucrării este de a deprinde şi utiliza resursele necesare realizării operaţiilor de
prelucrare a imaginilor raster inserate într-un fişier în AutoCAD. Această lucrarea va pune în evidență
facilitățile pe care le oferă prelucrarea imaginilor bitmap (raster) inserate în desene AutoCAD, în
vederea vectorizării lor ulterioare.
2. Resurse
Fişierele imagine:
AERIAL.tiff
Airport.tiff
Electrical.tiff
Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/raster/laborator2
3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD‚ Raster Design
Comenzi: DESKEW, DESPECKLE, BIAS, INVERT, MIRROR, TOUCHUP, HISTOGRAM, CONVOLVE
4. Mod de lucru
Selectarea imaginilor
În cazul în care în desenul curent avem doar o singură imagine, Raster Design o selectează în mod
automat în urma lansării unei comenzi care necesită acest lucru. Dacă desenul conţine cel puţin două
imagini pentru selecţia unei imagini putem utiliza două metode:
 Click stânga cu mouse-ul pe conturul (cadrul) imaginii dorite sau se selectează cu mouse-ul o
zonă care delimitează imaginea.
 Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra imaginii şi se realizează combinaţia Shift +
click stânga mouse. Această metodă este utilă în momentul în care nu este vizibil conturul
(cadrul) imaginii.
Comenzi pentru curăţarea imaginilor
Se folosesc următoarele comenzi (figura 1.a) pentru corectarea erorilor care apar în urma procesului
de scanare:
 Deskew – roteşte o imagine astfel încât să se potrivească cu unghiul de rotaţie al unui vector
de desenare sau cu o altă imagine. Execuţia comenzii constă în:
 Lansarea comenzii: Image menu  Cleanup  Deskew
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
140
 Selectarea imaginii pe care dorim să o corectăm
 Selectarea punctului în jurul căruia se roteşte imaginea
 Definirea unghiului dorit prin introducerea sa sau alegând două puncte din desen
care sunt aliniate corect.

 Despeckle – permite scoaterea anumitor elemente de tip zgomot („pete” sau pixeli) apărute
în urma scanării desenului. Realizarea comenzii constă în parcurgerea a trei paşi principali:
 Definirea zonei pe care dorim să o curăţăm. Aceasta poate fi o anumită zonă
dreptunghiulară, toată imaginea sau putem defini o zona specifică (de exemplu un
poligon).
 Definirea mărimii maxime a „impurităţilor” care dorim să le ştergem. Pentru a realiza
acest lucru se face click cu mouse-ul pe o zonă de acest fel, sau se defineşte aceasta
prin desenarea unei zone dreptunghiulare sau efectiv prin introducerea unei valori
numerice, ce reprezintă unităţi de desenare sau un număr de pixeli.
 Se verifică zonele selectate în mod automat de comandă şi se apasă tasta Enter în
cazul în care selecţia este corectă, în caz contrar se poate renunţa la anumite zone
sau se poate relua procesul de la pasul anterior prin redefinirea mărimii maxime a
„impurităţilor” pe care dorim să le ştergem.

 Bias - corectează distorsiunile legate de raportul dintre lungimea şi lăţimea imaginii, rezultate
în urma scanării desenului. Execuţia comenzii constă în:
 Lansarea comenzii: Image menu  Cleanup  Bias
 Selectarea imaginii pe care dorim să o corectăm
 Definirea punctului de bază a imaginii sau apăsarea tastei Enter pentru ca acesta să
fie ales ca punctul de inserare a imaginii
 Calibrarea pe direcţia X a imaginii prin selectarea a două puncte din cadrul acesteia
(care reprezintă distanţa) sau prin introducerea acestei valori în unităţi de desenare.
Urmează să se introducă valoarea dorită, pentru distanţa selectată la pasul anterior
sau se apasă tasta Enter dacă se doreşte ca această valoare să rămână neschimbată.
 Calibrarea pe direcţia Y a imaginii prin selectarea a două puncte care aparţin acesteia
(care reprezintă distanţa) sau prin introducerea acestei valori în unităţi de desenare.
Urmează să se introducă valoarea dorită pentru distanţa selectată la pasul anterior
sau se apasă tasta Enter dacă se doreşte ca această valoare să rămână neschimbată.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
141

 Invert – Inversează zonele luminoase cu cele întunecate ale unei imagini. În acest mod pot fi
inversate imagini bitonale, dar şi cele cu nuanţe de gri sau imaginile color. Execuţia comenzii
constă în:
 Lansarea comenzii: Image menu  Cleanup  Invert
 Selectarea imaginii pe care dorim să o corectăm
 Apăsarea tastei Enter pentru realizarea procesului de inversare

 Mirror – Inversează o imagine în raport cu o axă verticală sau orizontală pentru a corecta
problemele care apar în cazul în care aplicaţia scanerului inversează desenul. Execuţia
comenzii constă în:
 Lansarea comenzii: Image menu  Cleanup  Mirror
 Selectarea imaginii pe care dorim să o corectăm
 Pentru a realiza oglindirea pe axa orizontală se selectează Top to Bottom
 Pentru a realiza oglindirea pe axa verticală se selectează Side to Side

 Touchup – Comandă specifică imaginilor bitonale, prin intermediul căreia acestea se editează
la nivel de pixel, utilizând ca element de editare forme circulare sau dreptunghiulare, acestea
putând avea diferite mărimi, în funcţie de necesităţile imaginii selectate. Execuţia comenzii
constă în:
 Lansarea comenzii: Image menu  Touchup. Se deschide toolbar-ul Touchup (figura
1.b).
 Selectarea formei pe care o dorim, din cele trei existente: circulară ,
dreptunghiulară sau diagonală .
 Se poate modifica mărimea acestei forme , se pot modifica culorile de editare
, există posibilităţi de zoom şi pan , dar există şi posibilităţi de rectificare
(revenire) în cazul în care dorim să revenim la un moment iniţial sau să
continuăm cu editarea la nivel de pixel.
 Dacă am terminat această operaţie se selectează butonul , iar în caz în care nu
dorim să salvăm aceste modificări apăsăm butonul .
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
142
Comenzi pentru procesarea imaginilor
Următoarele comenzi (figura 2) realizează modificări permanente asupra imaginilor.

Figura 2. Comenzi pentru procesarea imaginilor

Histogram – comandă ce permite modificarea luminozităţii şi contrastului unei imagini, scoaterea în
evidenţa a unor detalii, dar şi conversia imaginilor color la imagini cu nuanţe de gri sau imaginilor cu
nuanţe de gri la imagini bitonale.
 Modificarea luminozităţii şi contrastului imaginilor (figura 3.a)
(a)

(b)
Figura 1. Comenzi de curăţare a imaginilor
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
143

 Execuţia comenzii constă în lansarea comenzii: Image menu  Process Image 
Histogram şi apoi selectarea imaginii. În ceea ce priveşte selectarea imaginii se poate
selecta doar o anumită regiune (dreptunghiulară sau având forma unui poligon) în
funcţie de necesităţi.
 Luminozitatea - creşterea acesteia duce la scoaterea în evidenţă a detaliilor din
zonele întunecate, dar o mărire a acesteia către valori maxime duce la ștergerea
zonele luminoase din imagine. În schimb scăderea acestei mărimi duce la
întunecarea imaginii şi punerea în evidenţă a detaliilor din zone care sunt mult prea
luminate. O scădere sub valoarea medie a acestei caracteristici duce la întunecarea
sau chiar obţinerea unei imagini de o singură culoare (negru).
 Contrastul – creşterea acestei caracteristici scoate în evidenţă diferenţele între
zonele luminoase şi cele întunecate. În cazul imaginilor cu nuanţe de gri creşterea
spre valori maxime ale acestei mărimi duce la obţinerea unor imagini alb negru.
Scăderea acestei caracteristici duce la obţinerea unei imagini cu nuanţe de gri. În
cazul imaginilor color se pot face modificări pentru fiecare canal de culoare în parte
(roşu, albastru, verde).
 Egalizarea imaginilor sau scoaterea în evidenţă a detaliilor (figura 3.b):
 Execuţia comenzii constă în lansarea comenzii: Image menu  Process Image 
Histogram şi apoi selectarea imaginii. În ceea ce priveşte selectarea imaginii se
poate selecta doar o anumită regiune (dreptunghiulară sau având forma unui
poligon) în funcţie de necesităţi.
 În cazul în care majoritatea pixelilor din imagine au aceeaşi culoare sau nuanţă se
poate realiza o egalizare a acesteia pentru a scoate în evidenţă mai multe detalii.
 Conversia unei imagini color la imagine bitonală (figura 3.c):
 Execuţia comenzii constă în lansarea comenzii: Image menu  Process Image 
Histogram şi apoi selectarea imaginii. În ceea ce priveşte selectarea imaginii se poate
selecta doar o anumită regiune (dreptunghiulară sau având forma unui poligon) în
funcţie de necesităţi.
 De obicei se realizează această conversie pentru a putea utiliza imaginea obţinută
într-un proces de vectorizare. Valoarea care ne permite sa alegem care dintre pixeli
devine alb şi care negru se numeşte prag (threshold). Este recomandată trecerea
imaginilor color la imagini cu nuanţe de gri şi apoi conversia lor la imagini alb negru.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
144
 Conversia unei imagini color la imagine cu nuanţe de gri (figura 3.d):
 Execuţia comenzii constă în lansarea comenzii: Image menu  Process Image 
Histogram şi apoi selectarea imaginii. În ceea ce priveşte selectarea imaginii se poate
selecta doar o anumită regiune (dreptunghiulară sau având forma unui poligon) în
funcţie de necesităţi.
 Această conversie duce la obţinerea unei reduceri a mărimii fişierului de tip imagine.
Se poate realiza conversia pe toate canalele simultan (RGB) sau pe fiecare canal în
parte (R, G, B).
 Modificare tonurilor unei imagini (figura 3.e):
 Execuţia comenzii constă în lansarea comenzii: Image menu  Process Image 
Histogram şi apoi selectarea imaginii. În ceea ce priveşte selectarea imaginii se poate
selecta doar o anumită regiune (dreptunghiulară sau având forma unui poligon) în
funcţie de necesităţi.
 Permite modificarea interactivă a contrastului imaginii de-a lungului spectrului de la
alb la negru. Pentru acest lucru Raster Design pune la dispoziţie trei tipuri de curbe:
Gamma (creează o curbă exponenţială), Fitted (o curbă lină, la care se pot adăuga şi
alte puncte) şi Piecewise Linear (pentru trasarea unor drepte între punctele pe care
le adăugăm).
(a)

(b)
Figura 3. Fereastra de dialog Histogram
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
145

(c)

(d)

(e)
Figura 3. Fereastra de dialog Histogram - continuare

Convolve – permite utilizarea filtrelor de netezire (smoothing) sau de accentuare (sharpening) la
imaginile cu nuanţe de gri (figura 4.a).
 Execuţia comenzii constă în lansarea comenzii: Image menu  Process Image  Convolve
şi apoi selectarea imaginii.
 Pentru reducerea zgomotelor şi diferenţelor vizuale din imagini se recomandă filtrul Lowpass
 Pentru reducerea zgomotelor vizuale aleatoare se recomandă filtrul Median
 Pentru a scoate în evidenţă diferenţele în zonele întunecate se foloseşte filtrul Sharpening.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
146
Bitonal Filters – permite utilizarea filtrelor pentru curăţarea imaginilor bitonale.
 Execuţia comenzii constă în lansarea comenzii: Image menu  Process Image  Bitonal
Filters şi apoi selectarea imaginii. În ceea ce priveşte selectarea imaginii se poate selecta doar
o anumită regiune (dreptunghiulară sau având forma unui poligon) în funcţie de necesităţi.
 Pentru reducerea numărului de pixeli din apropierea obiectelor raster se foloseşte filtrul
Smooth (figurile 4.c şi 4.d)
 Ștergerea unui rând de pixeli în toate direcţiile (la fiecare trecere) pentru toate obiectele de
tip raster menţinând în acelaşi timp forma de bază se realizează cu filtrul Thin (figura 4.e).
 Îngroşarea muchiilor prin adăugarea unui rând de pixeli în direcţia selectată (la fiecare
trecere) pentru toate obiectele de tip raster se realizează cu filtrul Thicken (figura 4.f).
 Separarea liniilor care se unesc pe anumite zone se realizează cu filtrul Separate (figura 4.g).
 Obţinerea grosimii de un pixel pentru toate elementele raster din desen se poate realiza cu
filtrul Skeletonize.


(a)


(b)

(c)

(d)

(e)

Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
147


Change Density – pentru imaginile care pot fi editate există posibilitatea de a modifica valoarea
densităţii pixelilor, dimensiunea pixelilor sau ambele (figura 5.a). Motivele care impun micşorarea
densităţii sunt legate de mărimea fişierului imaginii sau desenului din care aceasta face parte. În
schimb creşterea acestei densităţi este necesară atunci când avem nevoie de un număr mai mare de
pixeli pentru imaginea selectată.
Change Color Depth – permite modificarea adâncimii de culoare pentru o imagine. O imagine de tip
raster este formată din pixeli şi fiecare pixel conţine informaţii legate culoare. Aceasta dependenţă se
numeşte adâncime de culoare (color depth) şi se măsoară în biţi. Dacă această adâncime de culoare
este mai mare vom avea mai multe culori (de exemplu 8 biţi/pixel poate să afişeze 256 = 2
8
culori, sau
24 biţi/pixel poate să afişeze 16.7 milioane culori).

Culori Adâncime de culoare Tip imagine
o culoare 1-Bit Bitonal
256 nuanţe de gri 8-Biţi Grayscale
256 colori 8-Biţi Indexed Color
16.7 milioane colori 24-Biţi True Color

Tip imagine Bitonal Color Grayscale True Color
Bitonal Nu Da Da Da
Indexed Color Da Nu Da Da
Grayscale Da Nu Nu Da
True Color Da Nu True Color Da

(f)

(g)
Figura 4. Ferestre de dialog pentru Image Filters şi Bitonal Filters
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
148

(a)

(b)
Figura 5. Fereastra de dialog Change Density şi Palette Manager

Palette Manager – permite modificarea individuală a paletei de culori pentru imaginile pe 8 bits.
Palette Manager (figura 5.b) afişează culorile care se regăsesc în desen, permite modificare acestora,
posibilitatea ca pentru o parte din culori să li se atribuie caracteristica de transparenţă, comprimarea
paletei de culori, dar şi importul şi exportul acestei palete.
Create Mask – permite ascunderea unei părţi din imagine aflată în afara zonei selectate. Această
comandă nu modifică imaginea definitiv ci până la momentul când aceasta este dezactivată.
 Lansarea comenzii (figura 6.a) se face din Image menu  Create Mask. În urma acestei
acţiuni se deschide o fereastră de dialog New Image Mask (figura 6.b). În ceea ce priveşte
selectarea acestei zone se poate selecta doar o anumită regiune (dreptunghiulară sau având
forma unui poligon) în funcţie de necesităţi, aceasta putând să conţină mai multe imagini.
 Modificare zonei ce defineşte masca se poate realiza prin selectarea butonului sau click
dreapta pe aceasta şi selectarea opţiunii Redefine Mask Geometry (figura 6.c).
 Pentru vizualizarea întregii imagini sau parţiale se selectează masca, se apasă click dreapta şi
se selectează în funcţie de caz opţiunea Enable (figura 6.c).
 Pentru conversia unei regiuni de tip mască la o entitate denumită Image Clip se selectează
butonul sau se face click dreapta şi se selectează opţiunea Convert to Image Clip (figura
6.c). Entitatea Image Clip oferă posibilitatea păstrării acestei decupări chiar dacă masca este
înlăturată. De asemenea Image Clip nu aduce modificări permanente imaginilor.
 Ştergerea unei regiuni de tip mască se poate realiza prin click dreapta pe aceasta şi apoi se
selectează opţiunea Erase sau se apasă tasta Delete.

Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
149

Cropping Image – permite decuparea imaginilor raster (figura 7.a). Când se decupează o
imagine, zona care nu face parte din selecţie devine transparentă (figurile 7a şi 7b). Această
comandă realizează modificări permanente pentru imaginea sau imaginilor selectate.
Comanda permite selecţia mai multor tipuri de entităţi de la linie, până la forme circulare şi
poligonale.

Rubbing Image – permite eliminarea zonei selectate pentru imagini de tip raster. Când se
decupează o imagine, zona care face parte din selecţie devine transparentă (figurile 8.a şi
8.b). Această comandă realizează modificări permanente pentru imaginea sau imaginile
selectate. Comanda permite selecţia mai multor tipuri de entităţi de la linie, până la forme
circulare şi poligonale.


(a)


(c)
(b)
Figura 6. Comanda Create Mask
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
150




















































Merge Image – permite îmbinarea imaginilor , la final se obţine o singură imagine.
5. Comentarii, concluzii
Comenzile prezentate permit prelucrarea imaginilor raster într-un desen din AutoCAD.

(a)
(b)
(c)
Figura 7. Comanda Cropping Image
(a)
(b)
(c)
Figura 8. Comanda Rubbing Image
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
151

L3 – Editarea şi modificarea obiectelor de tip raster
1. Scop
Scopul principal al lucrării este de a deprinde şi utiliza resursele necesare realizării operaţiilor de
editare şi modificare a imaginilor raster inserate într-un fişier în AutoCAD. Această lucrarea va pune
în evidență facilitățile pe care le oferă utilizatorului folosirea obiectelor REM în realizarea desenelor,
pentru vectorizarea lor ulterioară.

2. Resurse
Fişierele imagine:
Electrical.tiff
CONTOUR.RLC
Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/raster/laborator3

3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD‚ Raster Design
Comenzi: ISSMART, ISLINE, ISCIRCLE, ISARC, CREATE REGION, ENHANCED REGION

4. Mod de lucru
Putem utiliza REM (Raster Entity Manipulation) pentru a edita entităţi raster în imagini bitonale, cu
nuanţe de gri sau color.
Obiecte de tip REM
 Region (Regiunea) – se utilizează acest obiect (entitate) pentru a selecta toţi pixelii după o
geometrie pe care o dorim. Se pot defini în acest fel entităţi de tip regiune pentru imagini
bitonale, cu nuanţe de gri şi imagini decupate. O regiune poate avea formă dreptunghiulară,
poligonală, diagonală (o formă geometrică de tip paralelogram) şi circulară.
 Enhanced Bitonal Region. O imagine bitonală, se poate utiliza ca regiune bitonală
îmbunătăţită, acest lucru având ca rezultat selectarea tuturor elementelor de tip raster în
mod automat.
 Primitive. Se utilizează aceste elemente pentru a selecta elemente de tip raster cum sunt
liniile, cercurile şi arcele. Primitivele sunt mai uşor de utilizat decât regiunile şi imaginile
bitonale mărite deoarece le pot fi modificate dimensiunile.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
152

Caracteristici ale obiectelor REM
Obiectele REM sunt similare cu obiectele din AutoCAD, dar anumite caracteristici şi trăsături ale
acestora sunt specifice funcţiilor din Raster Design. Atunci când se creează un obiect REM, acesta
este asociat cu imaginea sursă. Comenzile lansate în AutoCAD (SCALE, ROTATE, ERASE) prin care
modificăm geometria sau amplasarea obiectelor REM determină o disociere în raport cu imaginea.
Dacă geometria sau amplasarea imaginilor se modifică, asocierea dintre imagine şi obiectele REM se
păstrează. De exemplu, dacă se mută imaginea la o nouă coordonată, toate obiectele REM asociate
imaginii se mută odată cu aceasta fără să fie şterse. Dacă imaginea este ştearsă, toate obiectele REM
asociate acesteia sunt de asemenea şterse. În cazul în care se vor muta obiectele REM datele raster
iniţiale din imaginea sursă vor fi eliminate.
Observaţie
Pentru obţinerea automată ale obiectelor REM imaginile nu trebuie să se suprapună sau să fie
alăturate (se va evita astfel ca geometria obiectelor să se intersecteze sau suprapună).
Anumite proprietăţi din AutoCAD se aplică obiectelor REM altfel decât altor obiecte din AutoCAD,
după cum urmează:
 Color – obiectelor REM nu li se poate modifica această proprietate din funcţii specifice
AutoCAD-ului. Pentru a realiza acest lucru se utilizează fereastra de dialog Raster Design
Options pentru a alege culoarea pentru aceste entităţi.
 Layer – obiectele REM sunt create implicit pe layer-ul curent, dar se poate modifica acest
aspect prin alegerea altui layer.
 Linetype – tipul de linie implicit pentru conturul (frontiera) obiectele REM definite este
acelaşi cu cel al layer-ului curent.
 Width – permite modificări asupra grosimii de linii ale entităţilor raster.
Comenzile Raster Design (Despeckle, Mirror, Invert, Histogram şi Crop) nu se pot aplica asupra
întregii imagini dacă obiectele REM sunt asociate cu imaginea. Comenzile care se aplică asupra unei
regiuni a unei imagini sunt permise cât timp aceasta nu se suprapune peste alte obiecte REM.
Atunci când se creează obiectele REM asociate unei imagini, trebuie să finalizăm toate operaţiile REM
de editare sau modificare înainte să realizăm editări raster asupra acestora.
Definirea obiectelor regiune REM
Se definesc aceste entităţi când dorim să lucrăm cu pixeli aflaţi într-o regiune dintr-o zonă definită.
Comanda pentru crearea regiunilor se poate lansa din grupul Image menu  Create Region sau din
linie de comandă (figura 1.a). Se pot defini în acest mod regiuni cu formă poligonală (figura 1.b),
dreptunghiulară (figura 1.c), diagonală (figura 1.d) şi circulară (figura 1.e).
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
153


(a)

(b)

(c)

(d)
(e)
Figura 1. Comenzi pentru crearea regiunilor
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
154
Pentru ştergerea anumitor părţi dintr-o regiune se apasă butonul situat în grupul REM extins
(figura 2).
(a)
(b)
Figura 2. Comanda pentru ştergerea zonelor definite dintr-o regiune

Definirea imaginilor bitonale îmbunătăţite
Se definesc aceste elemente pentru a putea selecta entităţi raster din cadrul imaginilor bitonale.
Smart Objects – permite selectarea entităţilor raster, linii, arce de cerc, cercurilor, poligoane sau
caracterelor text dintr-o regiune (figura 3). Se pot crea aceste regiuni definind o zonă
dreptunghiulară sau poligonală.

Figura 3. Comanda pentru ştergerea zonelor definite dintr-o regiune

Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
155

 Smart crossing polygon: metodă care permite selecţia tuturor entităţilor raster care
intersectează sau sunt conţinute de poligonul pe care-l definim (figura 4.a).
 Smart crossing window: metodă care permite selecţia tuturor entităţilor raster care
intersectează sau sunt conţinute de dreptunghiul pe care-l definim (figura 4.b).
 Smart fence: metodă care permite selecţia tuturor entităţilor raster care intersectează
secvenţa de linii pe care o definim (figura 4.c). Elementele care se găsesc în interiorul acestei
zone nu vor fi selectate.
 Smart window: metodă care permite selecţia tuturor entităţilor raster care sunt conţinute de
dreptunghiul pe care-l definim (figura 4.d). Elementele pe care doar le intersectează nu vor fi
selectate.
 Smart window polygon: metodă care permite selecţia tuturor entităţilor raster care sunt
conţinute de poligonul pe care-l definim (figura 4.e). Elementele pe care doar le
intersectează nu vor fi selectate.
 Connected crossing polygon: metodă care permite selecţia tuturor entităţilor care sunt
conţinute, intersectează sau sunt conectate de alte elemente ce intersectează poligonul pe
care-l definim (figura 4.f).
 Connected crossing window: metodă care permite selecţia tuturor entităţilor care sunt
conţinute, intersectează sau sunt conectate de alte elemente ce intersectează dreptunghiul
pe care-l definim (figura 4.g).
 Connected entity: metodă care permite selecţia unei entităţi şi a celorlalte elemente care se
intersectează cu aceasta (figura 4.h).
 Connected fence: metodă care permite selecţia tuturor entităţilor raster conectate care
intersectează secvenţa de linii pe care o definim (figura 4.i). Elementele care se găsesc în
interiorul acestei zone nu vor fi selectate.
 Connected window: metodă care permite selecţia tuturor entităţilor raster care se găsesc în
totalitate în zona dreptunghiulară pe care o definim şi nu sunt conectate la alte entităţi din
afara acesteia (figura 4.j).
 Connected window polygon: metodă care permite selecţia tuturor entităţilor raster care se
găsesc în totalitate în zona poligonală pe care o definim şi nu sunt conectate la alte entităţi
din afara acesteia (figura 4.k).

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
156
























Definirea obiectelor primitive REM
Definirea acestor primitive se face pentru editarea sau mutarea lor ulterioară (figura 5.a). În acest
mod se pot selecta trei tipuri de obiecte primitive: linii, arce şi cercuri. Pentru a realiza acest lucru se
pot utiliza următoarele comenzi:
(a) (f)
(b) (g)
(c) (h)
(d) (i)
(e) (j)
(k)
Figura 4. Metode de selecţie pentru imaginile bitonale
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
157

 Create Primitive  Line – se utilizează când dorim să edităm sau să mutăm o entitate raster
de tip linie (figura 5.b)
 Create Primitive  Circle – se utilizează când dorim să edităm sau să mutăm o entitate raster
de tip cerc (figura 5.c)
 Create Primitive  Arc – se utilizează când dorim să edităm sau să mutăm o entitate raster
de tip arc (figura 5.d)
 Create Primitive  Smart Pick – determină în mod automat geometria entităţii raster
selectate (linie, arc sau cerc)

(a)

(b)

(c)

(d)
Figura 5. Definirea obiectelor primitive REM

Editarea obiectelor REM
Pentru editarea acestor obiecte se pot utiliza oricare din comenzile AutoCAD: Copy, Copyclip (copy to
clipboard) , Erase, Mirror, Modify, Move, Rotate, Scale, Stretch, Undo.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
158
În afară de aceste comenzi uzuale din AutoCAD întâlnim şi comenzi specifice (figura 6). Trim, Extend,
Fillet, Offset, Smooth sunt operaţii ce se pot aplica asupra obiectelor REM.


Figura 6. Comanda de editare pentru obiectele REM

5. Comentarii, concluzii
Comenzile prezentate permit editarea şi modificarea imaginilor raster inserate într-un fişier în
AutoCAD, utilizarea acestora ușurând munca proiectantului, iar timpul necesar pentru vectorizarea
unei planşe se îmbunătățește.

Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
159

L4 - Conversia de la entități de tip raster la vector
1. Scop
Scopul principal al lucrării este obţinerea unui desen în AutoCAD plecând de la o imagine scanată
utilizând noţiuni ca vectorizare şi recunoaşterea textelor. Această lucrarea va pune în evidență
facilitățile pe care le oferă utilizatorului folosirea instrumentelor de vectorizare.
2. Resurse
Fişierele imagine:
Electrical.tiff
CONTOUR.RLC
Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/raster/laborator4
3. Produs şi funcții folosite
Produs: AutoCAD‚ Raster Design
Comenzi: VLINE, VPLINE, VRECT, VCIRCLE, VARC, VTEXT, VMTEXT, IRECTEXT, IRECTABLE, VFPLINE,
VFCONTOUR
4. Mod de lucru
Instrumentele de vectorizare (VTools) permit conversia entităţilor raster (geometrii şi text) din
imagini raster bitonale la entităţi de tip vector. De obicei comenzile de vectorizare permit conversia
entităţilor raster la vectori printr-un simplu click cu mouse-ul. De asemenea este posibil să definim
aceste entităţi raster şi prin două sau mai multe puncte aflate pe imagine. Din momentul în care o
comandă de vectorizare este lansată se poate continua acest proces folosind metode diferite de
selecţie.
Conversia entităţilor de tip raster se realizează utilizând şapte elemente de vectorizare principale,
care corespund obiectelor din AutoCAD:
 Linie
 Poli-linie
 Dreptunghi
 Cerc
 Arc de cerc
 Text
 Text multi-linie
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
160
Instrumentele de vectorizare (VTools) oferă o metodă semi-automată de „urmărire” a poli-liniilor
raster pe care dorim să le vectorizăm.
Configurarea VTools
Pentru a ne uşura lucrul cu aceste instrumente putem modifica anumiţi parametrii din fereastra de
dialog Raster Design Options (click pe butonul din Image Menu Insert and Write).
Raster Entity Detection – permite modificarea parametrilor care determină modul în care
instrumentele de vectorizare identifică entităţile raster (figura 1.a).
 Max jump length (pixels): specifică distanţa Raster Design pentru a extinde entitatea raster
atunci când utilizăm opţiunea Smart pentru selectare. Se apasă butonul Pick pentru a
determina această valoare direct din imagine.
 Stop at raster intersections: determină dacă instrumentele REM şi VTOOLS identifică
segmentele sau primitivele în momentul în care acestea se intersectează.
 Use raster pick gravity: permite definirea unei zone în jurul cursorului pentru a selecta mai
uşor obiectele raster. Această zonă poate fi definită prin setarea mărimii Pick aperture
(pixels)
 Float tolerance (pixels): specifică distanţa maximă (în pixeli) dintre entitatea raster şi vector
pentru ca prima să poată fi selectată.
 Max dash length (pixels): specifică distanţa maximă a segmentelor de linii pentru Raster
Design pentru ca o entitate să nu fie considerată linie continuă. Se poate definii această
valoare direct din imagine prin apăsarea butonului Pick.
 Max blank length (pixels): specifică distanţa maximă dintre segmentele de linii pentru Raster
Design pentru ca o entitate să nu fie considerată linie continuă. Se poate definii această
valoare direct din imagine prin apăsarea butonului Pick.
VTools General Tab – permite modificarea parametrilor care determină comportamentul la modul
general al instrumentelor de vectorizare (figura 1.b).
 Removal Method
 None: imaginea raster nu este afectată în urma procesului de vectorizare
 Rub: elimină automat elementele raster, grosimea de linie putănd fi definită
 REM: şterge automat elementele raster, spre deosebire de Rub, grosimea de linie
este aleasă în mod automat, iar intersecţiile raster nu sunt afectate.
 Vector Separation: permite stabilirea valorilor pentru grosimi de linie pentru layere
şi poli-linii.
 Line, Circle, Arc, and Polyline Settings
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
161

 Stop at vector intersection: permite vectorizarea prin comenzi ca vline, vpline sau
varc prin selecţii cu un singur click de mouse până când elementele definite se
interseactează cu o altă entitate.
 Display start point glyph: permite apariţia unui simbol pentru a evidenţia punctul de
pornire pentru comenzile vline şi vpline.
 Most recently used: adaugă în lista de verificare ultimele valori utilizate.
 Most frequently used: adaugă în lista de verificare cele mai utilizate valori.
 Length: specifică numărul de valori avute în vedere de lista de verificare.
 Respect Drafting Settings: permite ca instrucţiunile SmartCorrect să fie corelate cu
opţiunile OSNAP, ORTHO sau POLAR din AutoCAD.
 AutoCAD APERTURE: Specifică caracteristicile aperturii din fila Drafting din fereastra
de dialog AutoCAD Options, proprietăţi care vor determina cât poate devia vectorul
rezultat, pentru a respecta setările de desenare din AutoCAD.
 AutoCAD units: Defineşte cu câte unităţi vectorul rezultat poate devia, pentru a
respecta setările de desenare din AutoCAD.
 Round values: această caracteristică permite rotunjirea valorilor pentru entităţi de
vectori care se creează utilizând metoda „un click” pentru instrumentele Line,
Polyline, Circle şi Arc.
 AutoCAD precision (LUPREC/AUPREC): Specifică valoare preciziei de rotunjire ca fiind
cea pe care o definim în tab-ul Units din fereastra de dialog Drawing Setup.
 Specified precision: Defineşte valoarea preciziei de rotunjire pe care o asociem între
cele două câmpuri Length (lungime) şi Angle (unghi).
VTools Follower Tab – permite modificarea parametrilor care determină comportamentul la modul
general al instrumentelor de urmărire pentru vectorizare (figura 1.c).
 Follower color: afişează culoare curentă utilizată pentru trasarea instrumentelor de
urmărire. Dacă se doreşte modificarea acesteia se activează paleta de culori prin
apăsarea butonului Select.
 Pan to decision point: ajustarea automată pentru a ne asigura că punctul de decizie
curent este întotdeauna pe ecran.
 End current polyline if closed loop detected: închide în mod automat obiectele de tip
poli-linie şi curbe de nivel atunci când punctele de final se află în distanţa de
toleranţă.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
162
 Close tolorence in pixels: defineşte distanţa maximă dintre punctele extreme ale
poli-liniilor pentru ca aceasta să se închidă automat. Pentru a definii această distanţă
direct din imagine se apasă butonul Pick.
 Post process point: defineşte modul în care Raster Design construieşte poli-liniile şi
curbele de nivel prin instrumentele de urmărire.
 Contour Settings şi 3D Polyline Settings sunt carecteristici specifice aplicaţiei AutoCAD Land
Desktop

Vectorizarea geometriilor raster
Raster Design oferă o serie de instrumente de vectorizare pentru conversia liniilor raster, poli-liniilor,
dreptunghirilor, cercurilor şi arcelor de cerc (figura 2.a).
Vectorizarea liniilor şi poli-liniilor raster
(a) (b)
(c)
Figura 1. Fereastra de dialog Raster Design Options
Grafică interactivă - îndrumar de laborator __________________________________________ Raster
163

Raster Design creează o entitate AutoCAD cu aceeşi poziţie şi dimensiune ca a liniei raster selectate
După vectorizarea liniei se poate verifica geometria sa (inclusiv unghiuri şi lungime), se poate
modifica punctul de început şi sfârşit, dar şi ajusta sau extinde.
Pentru selectaţia liniilor pentru vectorizare se pot utiliza una din cele două metode:
 Metoda implicită, culegerea unui singur punct (one pick), vectorizarea unei linii bitonale
raster cu un singur click de mouse.
 Metoda de selecţie multiplă (multi-pick), prin culegerea a cel puţin două puncte, vectorizarea
se realizează prin definirea punctului de început şi de sfârşit.
Vectorizarea dreptunghiurilor raster
Se poate convertii un dreptunghi raster la un dreptunghi vectorizat utilizând instrumentul Rectangle.
Vectorizarea cercurilor raster
Instrumentul de vectorizare Circle permite vectorizarea unui cerc raster. Se pot utiliza diferite
metode de selecţie pentru definirea cercului (un punct, două puncte sau trei puncte).
Vectorizarea arcelor de cerc raster
Instrumentul de vectorizare Arc permite vectorizarea unui arc de cerc raster. Se pot utiliza diferite
metode de selecţie pentru definirea acestuia (un punct, centru şi două puncte de pe arcul de cerc,
sau trei puncte de pe arcul de cerc).
(a)
(b)
Figura 2. Comenzi de vectorizare

Urmărirea poli-liniilor
Instrumentele pentru urmărirea poli-liniilor pot detecta poliliniile raster bitonale şi le pot convertii
apoi la entităţi AutoCAD de tipul poli-linii sau curbe de nivel. Întâlnim trei instrumente specializate
pentru detectarea poli-liniilor 2D, curbelor de nivel şi poli-liniilor 3D (figura 2.b).
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
164
Detectarea poli-liniilor 2D - acest instrument detectează poli-liniile raster pe care la converteşte la
entităţi AutoCAD.
Detectarea curbelor de nivel – detectează liniile de contur raster şi le converteşte la entităţi poli-linie
în AutoCAD sau la obiecte de tip curbă de nivel dacă se foloseşte Autodesk Land Desktop.
Detectarea poli-liniilor 3D - acest instrument interacţionează cu entităţile raster şi cu vectorii
existenţi pentru a crea linii 3D AutoCAD.

Vectorizarea textului raster
Raster Design oferă elementele necesare pentru a înlocui textul raster cu vector text, fie prin
recunoştere automată, utilizând instrumente pentru recunoşterea textului, sau prin retastarea
acestuia (figura 3).
Text – acest instrument creează o singură linie de text de tip vector în AutoCAD care poate să
înlocuiască o entitate de tip raster existentă sau să fie introdusă ca entitate nouă.
Multiline Text – acest instrument creează mai mult de o linie de text de tip vector în AutoCAD care
poate să înlocuiască o entitate de tip raster existentă sau să fie introdusă ca entitate nouă.
Recognize Text – poate să convertească textul raster din imagine la text sau text multilinie în
AutoCAD.
Recognize Table – poate să convertească textul raster dispus sub formă tabelară, în imaginea
curentă, la text sau text multilinie în AutoCAD.
5. Comentarii, concluzii
Comenzile prezentate permit vectorizarea imaginilor raster la entităţi specifice AutoCAD, utilizarea
acestora ușurând munca proiectantului, în cazul în care se doreşte trecerea planşelor în format
vectorial.


(a)

(b)
Figura 3. Comenzi de recunoaştere a textului
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
165

L1 - Citirea fişierelor imagine în matricele constitutive
1. Scop
Scopul principal al lucrării este citirea în matricele constitutive a diferitelor formate de fişiere grafice
de tip bitmap. Acest proces va pune în evidență diversele modalități de construire logică a fişierelor
imagine de tip bitmap. Aceste fişiere sunt „stocate” în matrice cu diverse structuri sau dimensiuni, în
funcție de formatul fişierului sau de alte proprietăți ale acestuia. Accesul la matricele constitutive
permite de fapt accesul la nivel de pixel al imaginii, cu posibilitatea de a controla/modifica
proprietățile la nivel de pixel.
2. Resurse
Fişierele imagine:
imagine_1.bmp
imagine_1.gif
imagine_1.png
imagine_1 gri.bmp
imagine_1 cmyk.tif
imagine_1_transparenta.png
imagine_cu_cadre2.gif

Fişierele imagine au dimensiunea 10 x 10 pixeli (pentru a putea vizualiza integral matricele
constitutive).
Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/matlab/laborator1
3. Produs şi funcții folosite
Produs: Matlab
Funcții: imread
4. Mod de lucru
În mediul Matlab, utilizând funcția imread, se vor citi fişiere imagine în variabile matrice.
Imagini în nuanțe de gri:
Pentru citirea unui fişier bmp cu nuanțe de gri, secvența de lucru este următoarea:

>> imagine_gri_bmp=imread('imagine_1 gri.bmp');

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
166
Matricea constitutivă se obține prin simpla evaluare a variabilei în care s-a citit fişierul:

>> imagine_gri_bmp
imagine_gri_bmp =
107 107 107 107 107 91 91 91 91 91
107 107 107 108 108 91 91 91 91 91
107 107 107 107 107 92 91 91 92 91
108 107 107 107 108 91 91 91 91 92
108 107 107 108 108 91 92 91 91 91
107 107 108 107 108 91 91 92 92 91
107 107 108 107 107 91 91 91 91 91
107 107 108 108 107 92 91 91 91 91
108 108 108 107 107 91 91 91 91 91
108 107 107 108 107 91 91 91 92 91

Fiecare valoare a matricei corespunde unui pixel al imaginii şi indică nuanța de gri asociată pixelului.
Valorile cuprind o scară de la 0 la 2
n
-1, unde n este adâncimea de culoare a fişierului. Astfel, pentru
un fişier cu adâncimea de culoare de 8 biți, valorile matricei vor fi în intervalul 0-255, cu 0=negru şi
255=alb. Uneori, valorile matricei constitutive sunt normalizate în intervalul 0-1, cu 0=negru şi 1=alb.
Pentru indicații suplimentare asupra fişierelor în nuanțe de gri vezi:

  

Imagini color (RGB)
>> imagine_color_rgb=imread('imagine_1.bmp');
>> imagine_color_rgb(:,:,1)
ans =
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
167

>> imagine_color_rgb(:,:,2)
ans =
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128

>> imagine_color_rgb(:,:,3)
ans =
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128
0 0 0 0 0 128 128 128 128 128

Matricea constitutivă este un masiv cu dimensiunea 10x10x3. Fiecare strat al masivului descrie o
culoare de bază (R, G, B). Domeniul valorilor este funcție de adâncimea de culoare (vezi explicațiile
de la fişierele în nuanțe de gri).

Imagini color (CMYK)
>> imagine_color_cmyk=imread('imagine_1 cmyk.tif');
>> size(imagine_color_cmyk)
ans =
10 10 4
>> imagine_color_cmyk(:,:,1)
ans =
0 0 0 0 0 220 220 220 220 220
0 0 0 0 0 220 220 220 220 220
0 0 0 0 0 220 221 220 220 220
0 0 0 0 0 220 221 220 220 220
0 0 0 0 0 220 220 220 220 220
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
168
0 0 0 0 0 220 220 220 220 220
0 0 0 0 0 221 220 220 220 220
0 0 0 0 0 220 220 220 220 221
0 0 0 0 0 220 220 221 220 220
0 0 0 0 0 220 220 220 220 220

După cum se poate observa, matricea constitutivă are dimensiunea 10 x 10 x 4 şi a fost prezentat
numai „stratul” corespunzător componentei cyan.

Imagini [color] indexate
>> [harta_de_biti harta_de_culori]=imread('imagine_1.png');
>> size(harta_de_biti)
ans =
10 10
>> size(harta_de_culori)
ans =
256 3
Matricea harta_de_culori conţine 256 de nivele pentru culorile de bază. Mai jos se poate vedea
că în cazul imaginii considerate, apar numai 9 culori.

harta_de_culori =
1.0000 1.0000 1.0000
1.0000 1.0000 0
1.0000 0 1.0000
1.0000 0 0
0 1.0000 1.0000
0 1.0000 0
0 0 1.0000
0 0 0
0 0.5020 0.5020
0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0
…..
0 0 0
0 0 0
0 0 0
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
169

Imagini [color] cu canal [alpha] de transparență
>>[harta_de_biti harta_de_culori transparenta] =
imread('imagine_1_transparenta.png');
>> transparenta
transparenta =
255 255 255 255 255 255 255 255 255 255
255 255 255 255 255 255 255 255 255 255
255 255 255 255 255 255 255 255 255 255
255 255 255 255 255 255 255 255 255 255
255 255 255 255 255 255 255 255 255 255
255 255 255 255 255 71 0 0 52 46
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 0 0 0 0 0
255 255 255 255 255 36 0 0 0 0

În acest caz, dacă fişierul imagine este construit corespunzător, pe lângă matricele harta_de_biti
şi harta_de_culori, mai apare şi matricea transparenta, care conţine informaţia despre
canalul alpha, al transparenţei pixelilor. Valorile 0, indică transparenţă totală. Valorile din colţurile
sfertului dreapta-jos (71, 46, 36), indică o transparenţă parţială. Uneori nivelul de transparenţă este
indicat de valori în intervalul 0..1, cu 0 transparenţă totală şi respectiv 1, opacitate totală.

Imagini care conțin mai multe cadre
Formatul gif, permite salvarea în acelaşi fişier imagine a mai multor cadre (frame), ceea ce permite
realizarea de animații.
Mai jos se poate vedea cum se pot citi dintr-un astfel de fişier gif cadrele, unul câte unul. Se va
observa că fişierul este salvat în format indexat.

>> [prima_imagine harta]=imread('imagine_cu_cadre2.gif',1);
>> prima_imagine

prima_imagine =
1 1 1 1 1 0 0 0 0 0
1 1 1 1 1 0 0 0 0 0
1 1 1 1 1 0 0 0 0 0
1 1 1 1 1 0 0 0 0 0
1 1 1 1 1 0 0 0 0 0
1 1 1 1 1 0 0 0 0 0
1 1 1 1 1 0 0 0 0 0
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
170
1 1 1 1 1 0 0 0 0 0
1 1 1 1 1 0 0 0 0 0
1 1 1 1 1 0 0 0 0 0

>> harta
harta =
0 0.5020 0.5020
1.0000 0 0
1.0000 1.0000 1.0000
0 0 0
>> [a_doua_imagine harta]=imread('imagine_cu_cadre2.gif',2);
>> a_doua_imagine
a_doua_imagine =
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

5. Comentarii, concluzii
Funcţia imread, permite citirea unei multitudini de formate de fişiere grafice în matricele
constitutive. Odată accesibile, matricele pot fi prelucrate si, prin utilizarea unor funcţii de creare de
imagini, se pot reconstrui imagini ale căror matrice constitutive au fost prelucrate.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
171

L2 - Afişarea şi controlul primar al imaginilor
1. Scop
Scopul lucrării este afişarea de imagini pentru care se cunosc matricele constitutive, cu posibilitatea
de a vizualiza sau controla anumite proprietăţi ale imaginilor, cu accent pe imaginile indexate.
2. Resurse
Fişierele imagine:
grafic.bmp
grafic_gri.bmp
grafic_bw.bmp
grafic_indexat.gif
blocks.gif
imagesc gri.tif

Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/matlab/laborator2
3. Produs şi funcții folosite
Produs: Matlab
Funcții: imshow, imtool, colormap
4. Mod de lucru
Utilizarea funcţiilor imshow şi colormap
Se va utiliza funcţia imshow pentru afişarea într-un obiect de tip Figure a unei varietăţi de formate
de fişiere grafice. Sintaxele folosite sunt prezentate şi comentate mai jos:
>> imshow('grafic.bmp');
>> imshow('grafic_bw.bmp');
>> imshow('grafic_gri.bmp');
>> imshow('grafic_indexat.gif');

Sintaxele de mai sus deschid într-o fereastră de tip Figure imagini în diferite formate (sugerate chiar
de denumirile fişierelor). O astfel de fereastră arată ca în figura 1 - e vorba de o imagine în nuanţe de
gri.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
172

Figura 1. Imagine în nuanţe de gri


Pentru imaginile în nuanţe de gri, se va testa sintaxa:
>> I=imread('grafic_gri.bmp');
>> imshow(I,[20 80]);
>> imshow(I,[40 180]); (Vezi figurile 2 şi 3)

Figura 2. imshow(I,[20 80]);

Pentru înţelegerea valorilor limită 20 şi 80, respectiv 40 şi 180, se va vizualiza matricea constitutivă a
imaginii grafic_gri.bmp. Se va observa că elementele au valori în intervalul 0-255, adică
imaginea poate reda 256 de nuanţe de gri.
Sintaxele imshow(I,[20 80]);, respectiv imshow(I,[40 180]); elimină nuanţele de gri din
afara domeniilor *20 80+, respectiv *40 180+. Rezultatele sunt evidente în cele două figuri ce însoţesc
sintaxele amintite.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
173


Figura 3. imshow(I,[40 180]);

În cazul imaginilor indexate, funcţia imshow mai permite şi maparea imaginii peste o anumită hartă
de culori. Orice matrice care îndeplineşte condiţiile de formă impuse de o matrice a culorilor (3
coloane, corespunzătoare culorilor fundamentale ale modelului RGB sau proprietăţilor modelului de
culoare HSV, şi un număr de linii corespunzător numărului de culori ce se doreşte redat). În Matlab,
există un set de 13 hărţi de culoare predefinite. O anumită hartă de culoare se poate activa cu
comanda colormap, astfel:

>> colormap('Spring')

Pentru detalii despre hărţile de culoare predefinite se poate consulta secţiunea Help pentru funcţia
colormap.
Sintaxa pentru activarea unei hărţi de culoare şi afişarea unei imagini cu harta respectivă asociată
este următoarea:

>> imagine=imread('blocks.gif');
>> harta=colormap('Lines');
>> imshow(imagine,harta)

Imagine iniţială, afişată cu secvenţa: >> imshow('blocks.gif'); este cea din partea dreaptă în
figura 4.
Se poate observa cu claritate că formatul indexat NU este recomandat pentru redarea imaginilor de
tip fotografic, cu treceri fine de la o nuanţă la alta.
Asocierea unei anumite hărţi de culoare cu o imagine se poate face şi interactiv folosind bara de
instrumente Property Editor (Meniul Edit al ferestrei Figures) – vezi figura 5.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
174


Figura 4. Imagini şi hărţi de culoare

Mai mult, prin alegerea opţiunii Custom, se ajunge la caseta de dialog Colormap Editor, cu
ajutorul căreia se defineşte o nouă hartă de culori. Modificarea unei hărţi de culori se face prin
repoziţionarea, ştergerea, adăugarea sau modificarea culorilor marcatorilor de pe rândul inferior.
Culorile între doi astfel de marcatori se calculează prin interpolare liniară. O hartă de culori
modificată se poate salva cu o sintaxă de forma:
Harta_noua = get(figura,'Colormap');
Unde variabila figura reprezintă identificatorul (handle) obiectului figură curent.


Figura 5. Asocierea unei hărţi de culoare în mod interactiv

Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
175


Se va lucra cu fereastra Colormap Editor pentru modificarea unei hărţi de culoare (figura 6).


Figura 6. Fereastra Colormap Editor
Utilizarea funcţiei imtool
Pentru detalii despre această funcţie vezi:


Sintaxa:

>> imagine=imread('blocks.gif');
>> imtool(imagine)

Va afişa fereastra Image Tool, care se poate completa cu o serie de panouri suplimentare, aşa cum
se vede în figura 7:

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
176
Figura 7. Fereastra Image Tool
Se pot astfel controla (modifica) parametri ai imaginii cum ar fi: contrastul, harta de culoare, sau se
pot măsura distanţe, se pot obţine informaţii despre fiecare pixel, se pot face focalizări (zoom), sau
se pot obţine informaţii detaliate despre fişierul imagine deschis.
Pentru imaginea blocks.gif (indexată) se vor face setări prin folosirea tuturor posibilităţilor oferite
de fereastra Image Tool.
În figura 8 se poate observa efectul modificării contrastului pentru o imagine în nuanţe de gri.


Figura 8. Modificarea contrastului pentru o imagine în nuanţe de gri

Linia groasă de culoare neagră ce apare în imaginea din dreapta, adăugată pentru înţelegerea
fenomenului, indică mecanismul prin care se modifică contrastul:
Pixelii aflaţi în stânga sau în dreapta limitelor marcate de liniile verticale roşii îşi pierd proprietăţile de
„strălucire” pe care le aveau şi devin fie negrii (cei din stânga), fie albi (cei din dreapta). În exemplul
prezentat, prin deplasarea limitei din stânga spre dreapta, pixelii din zona haşurată, pixelii cu
intensitatea sub 50 (pe un domeniu de la 0 la 255 de nivele) sunt „trecuţi” pe negru, deci imaginea
devine mai întunecată. Atenţie, aceşti pixeli sunt răspândiţi pe toată suprafaţa imaginii.
5. Concluzii
Funcţiile imshow şi imtool permit afişarea de imagini pornind fie de la nume de fişiere, fie de la
variabile asociate unor nume de fişiere, fie de la identificatori de fişiere imagine. Ambele funcţii
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
177

permit şi anumite operaţii de prelucrare a imaginilor. În afara funcţiilor deja amintite, pentru afişarea
de imagini se mai pot folosi şi funcţiile: image, imagesc, subimage.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
178
L3 - Tehnici avansate de afişare a imaginilor
1. Scop
Scopul lucrării este însuşirea tehnicilor complexe pentru afişarea imaginilor: afişarea mai multor
imagini în cadrului unui obiect de tip figure, afişarea simultană a cadrelor unei imagini multicadru,
crearea de animaţii din imagini multicadru sau proiectarea unei imagini pe o suprafață strâmbă în
spaţiu.
2. Resurse
Fişierele imagine:
img1.jpg
imagesc.gif
imagine-5-cadre.gif
r1.jpg, r2.jpg, r3.jpg, r4.jpg

Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/matlab/laborator3
3. Produs şi funcții folosite
Produs: Matlab
Funcții: figure, axes, imread, subplot, subimage, imread, size, montage,
fullfile, dir, colormap, immovie, movie, movie2avi, wrap
4. Mod de lucru
Utilizarea obiectelor figure şi axes.
Pentru crearea unui obiect figure, în care se vor insera două obiecte de tip axes, cu dimensiuni şi
poziţie stabilite, urmând ca în obiectul axes creat ultimul, să se insereze o imagine, se va utiliza
sintaxa:
>> imagine=imread('img1.jpg');
>> figure;
>> axes('position',[.1 .2 .15. .6]);
>> axes('position',[.3 .2 .4 .6]);
>> image(imagine);

Rezultatul este cel din figura de mai jos. Pe figură apar şi dimensiunile sau cotele de poziţionare ale
celor două obiecte de tip axes.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
179

Se observă (figura 1) că imaginea se inserează în obiectul axes curent (ultimul creat). Se mai face
observaţia că imaginea care se inserează în obiectul axes se deformează pentru a ocupa întreg
spaţiul ocupat de obiectul axes.

Figura 1. Obiectul axes
Se mai face menţiunea că un obiect de tip axes se poate insera şi interactiv cu ajutorul câmpului
Insert  Axes din bara de meniuri a ferestrei Figure (se va testa!).
Cu ajutorului câmpului Edit  Axes Properties se pot controla proprietăţii ale obiectului
axes (se va testa!) – vezi figura 2.


Figura 2. Proprietăţi ale obiectului axes
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
180

Utilizarea funcţiei subplot
O altă alternativă pentru inserarea de mai multe imagini într-un obiect Figure, se poate folosi
funcţia subplot. Funcţia subplot divide obiectul Figure într-un număr precizat de zone
dreptunghiulare de tip axes şi setează una dintre ele ca zonă activă (unde se va insera o imagine
folosind de exemplu funcţia imshow. Mai jos se exemplifică cele spuse.

>> im1=imread('img1.jpg');
>> subplot(2,2,3);
>> imshow(im1);

Rezultatul este:

Figura 3. Divizarea obiectului Figure

O altă posibilitate este utilizarea sintaxei:
>> figure
>> subplot('Position', [0.5 0.2 0.4 0.6]); ,
Care produce:

Figura 4. Crearea unui obiect subplot
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
181

Utilizarea obiectului subplot, se poate face şi interactiv, prin activarea (din meniul View) a aşa
numitei Figure Palette. Maniera de lucru este ilustrată de imaginile de mai jos.

Figura 5. Utilizarea obiectului de tip subplot în mod interactiv

Conţinutul oricărui obiect subplot se poate elimina cu sintaxa:
>> subplot(2,2,3,'replace');

Utilizare funcţiei subimage
Funcţia subimage (folosită de regulă împreună cu funcţia subplot), permite afişarea în acelaşi
obiect de tip figure a mai multor imagini, chiar dacă acestea folosesc hărţi de culoare diferite.
Secvenţa de mai jos:
>> subplot(1,2,1);
>> im2=imread('imagesc.gif');
>> subimage(im2,gray);
>> subplot(1,2,2);
>> subimage(im2,hot);
Va crea două obiecte de tip subplot într-un obiect Figure. În fiecare obiect de tip subplot se va
insera aceeaşi imagine indexată, dar folosind hărţi de culoare diferite. Rezultatul va fi:
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
182

Figura 6. Aceeaşi imagine cu hărţi de culoare diferite

Afişarea cadrelor unei imagini multicadru folosind funcţia montage
După cum se ştie, formatul gif permite memorarea de imagini multicadru. Utilizarea funcţie montage
permite afişarea cadrelor ce compun o astfel de imagine multicadru. În exemplul de mai jos, deşi
imaginea conţine cinci cadre, vor fi citite numai primele 4. Odată citite, aceste cadre, vor fi afişate
într-un obiect Figure.
>> imagine=imread('imagine-5-cadre.gif',1:4);
>> size(imagine)
ans =
100 100 1 4
>> montage(imagine);
Rezultatul este:

Figura 7. Afişarea unei imagini multicadru

O altă modalitate de a afişa într-un obiect Figure mai multe imagini simultan, este cea descrisă în
sintaxa de mai jos:

>> locatie=fullfile('C:\','matlab_demo','radiografii');
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
183

>> nume=dir(fullfile(locatie, 'r*.jpg'));
>> numele={nume.name}'
>> montage(numele);

Figura 8. Altă modalitate de afişare de imagini multicadru

Se face precizarea că pentru ca exemplul să funcţioneze, trebuie ca fişierele r1.jpg, r2.jpg,
r3.jpg, r4.jpg să se găsească în directorul C:\matlab_demo\radiografii.
Prima linie din secvenţă citeşte în variabila locatie calea de ajungere la directorul în care se găsesc
cele patru fişiere, cale definită de funcţia fullfile.
A doua instrucţiune citeşte în variabila structurată numele, numele celor patru fişiere. Al treilea rând
extrage din variabila structurată numele numai informaţia legată de numele fişierelor. Apostroful
transpune rezultatul. De altfel se recomandă evaluarea variabilelor locatie, nume, numele.
Ultima instrucţiune realizează efectiv montajul, rezultatul fiind cel de mai sus.

Realizarea de animaţii din cadrele unor fişiere multicadru
Prin utilizarea funcţiilor immovie, movie se pot crea şi vizualiza animaţii realizate cu cadrele unei
imagini multicadru.
Mai jos, este prezentată succesiunea de instrucţiuni care permit definirea unei animaţii (funcţia
immovie) şi vizualizarea ei (funcţia movie).
>> imagine=imread('imagine-5-cadre.gif',1:5);
>> map=colormap;
>> animatie=immovie(imagine,map);
>> movie(animatie)
>> map=colormap('Bone');
>> animatie=immovie(imagine,map);
>> movie(animatie)
>> movie(animatie,10)
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
184

Funcţia colormap, activează o anumită hartă de culoare. Instrucţiunea map=colormap; scrie în
variabila map harta de culori curentă.
Sintaxa movie(animatie), vizualizează animaţia o singură dată, în vreme ce sintaxa
movie(animatie,10) rulează animaţia definită de funcţia immovie de 10 ori. Se face precizarea că
durata animaţiei, mai precis durata de afişare a fiecărui cadru a fost stabilită din etapa de definire a
imaginii multicadru (aici fiecare cadru durează 0,2 secunde).
Pentru crearea unui fişier avi care să conţină animaţia se poate folosi sintaxa de mai jos:

>> movie2avi(animatie,'fisier.avi');
5. Concluzii
Frecvent este necesară afişarea în obiecte de tip Figure a mai multor imagini simultan. Aceste
imagini pot fi cadre ale unei imagini multicadru, sau pur şi simplu o succesiune de fişiere imagine. În
cazul imaginilor multicadru, cu ajutorul cadrelor se pot defini animaţii, ce pot fi salvate în fişiere avi.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
185

L4 - Transformări ale imaginilor
1. Scop
Lucrarea prezintă funcţii şi metode pentru aplicarea de transformări de tipul: redimensionări, rotiri,
decupări, translaţii, alinieri, ale imaginilor de tip bitmap.
2. Resurse
Fişierele imagine:
cladire_1.jpg
cladire_2.jpg
kandinski_2.jpg
img1.jpg

Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/matlab/laborator4
3. Produs şi funcții folosite
Produs: Matlab
Funcții: imread, figure, imshow, imresize, imcrop, imrotate
4. Mod de lucru
Redimensionarea (scalarea) imaginilor prin utilizarea funcţiei imresize
Orice redimensionare sau rotire a unei imagini implică „rearanjarea” pixelilor care o compun. Mărirea
unei imagini de exemplu, presupune crearea de noi pixeli (pentru că numărul de pixeli ai imaginii
creşte prim mărirea dimensiunilor). Problema care se pune este ce proprietăți vor avea pixelii noi.
Aceste proprietăți vor fi stabilite în funcție de proprietățile unui număr oarecare de pixeli vecini,
procesul presupunând interpolarea. Funcțiile care redimensionează imagini permit alegerea
diverselor tipuri de interpolare, cu efecte clare asupa imaginii redimensionate.
Pentru detalii legate de metodele de interpolare folosite se vor urmări notițele de curs.
Mărirea imaginilor
Secvența de mai jos realizează redimensionarea unei imagini prin utilizarea diverselor tipuri de
interpolare.

>> imagine=imread('cladire_1.jpg');
>> imagine_nearest=imresize(imagine,2,'nearest');
>> imshow(imagine_nearest);
>> figure
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
186
>> imshow(imagine);
>> imagine_bilinear=imresize(imagine,2,'bilinear');
>> figure
>> imshow(imagine_bilinear);
>> imagine_bicubic=imresize(imagine,2,'bicubic');
>> figure
>> imshow(imagine_bicubic);
>> imagine_box=imresize(imagine,2,'box');
>> figure
>> imshow(imagine_box);
>> imagine_lanczos2=imresize(imagine,2,'lanczos2');
>> figure
>> imshow(imagine_lanczos2);
>> imagine_lanczos3=imresize(imagine,2,'lanczos3');
>> figure
>> imshow(imagine_lanczos3);
Rezultatele sunt prezentate în figura 1





Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
187

Interpolare „Nearest” Interpolare „Bilinear”

Interpolare „Bicubic” Interpolare „Box”

Interpolare „Lanczos2” Interpolare „Lanczos3”
Figura 1. Comparație între metode de interpolare la redimensionarea imaginilor

Micşorarea imaginilor
Micşorarea imaginilor implică şi ea mecanisme de interpolare, precum şi de corectare a efectului de
dinte de fierăstrău (fenomenul care îl produce se numeşte aliasing) care poate apărea în astfel de
situații.
Sintaxa de mai jos realizează micşorarea unor imagini prin utilizarea diverselor mecanisme de
interpolare.

>> imagine=imread('cladire_2.jpg');
>> imagine_micsorata=imresize(imagine,.2,'bicubic','Antialiasing',false);
>> imshow(imagine_micsorata);
>> imagine_micsorata_2=imresize(imagine,.2,'bicubic','Antialiasing',true);
>> figure
>> imshow(imagine_micsorata_2);
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
188

Rezultatele se văd în figura 2.



Fără filtru Antialiasing Cu filtru Antialiasing
Figura 2. Efectul filtrului Antialiasing

Rotirea imaginilor prin utilizarea funcției imrotate
Secvența de mai jos realizează rotiri de imagini, prin folosirea diverselor metode de interpolare:

>> imagine=imread('kandinski_2.jpg');
>> imshow(imagine);
>> imagine_rotita_1=imrotate(imagine,45);
>> imagine_rotita_2=imrotate(imagine,45,'bilinear');
>> imagine_rotita_3=imrotate(imagine,45,'bicubic');
>> figure
>> imshow(imagine_rotita_1);
>> figure
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
189

>> imshow(imagine_rotita_2);
>> figure
>> imshow(imagine_rotita_3);

Rezultatele sunt prezentate în figura 3.

Figura 3. Rotirea unei imagini

În figura 4 sunt redate comparativ imagini (detalii) obținute folosind diverse metode de interpolare.

Figura 4. Detaliu al imaginii rotite cu interpolare „nearest” (implicită)
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
190


Detaliu al imaginii rotite cu interpolare:
„Bilinear” „Bicubic”
Figura 4. Comparație între metode de interpolare la rotirea unei imagini

Decuparea imaginilor cu ajutorul funcției imcrop
>> imagine=imread('cladire_2.jpg');
>> imcrop(imagine, [640, 480, 600, 400]);
Rezultatul se poate vedea în figura 5.

a.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
191


b.
Figura 5. Decuparea unei imagini

Transformări 2D ale imaginilor
În afară de funcțiile predefinite pentru scalarea sau rotirea imaginilor, este posibilă definirea de
transformări 2D cum ar fi: translatarea, deformarea (de diverse tipuri) a imaginilor, sau definirea
unor transformări complexe (compuse, înlănțuite). Deşi nu va face obiectul acestei lucrări, este
posibilă şi definirea de transformări 2D, folosind mecanisme similare de lucru.
În Matlab, transformarea se realizează în general în doi paşi, astfel:
- În primul pas se defineşte „structura”de transformare, cu ajutorul funcției maketform
- În al doilea pas se realizează efectiv transformarea, prin utilizarea funcției imtransform.
Mai jos sunt descrise modalitățile de realizare a diferitelor transformări. Se mai face precizarea că
transformările pot fi de următoarele tipuri:

'affine'
translaţie, rotaţie, scalare, deformare (shear). Liniile drepte rămân drepte, cele
paralele rămân paralele, dar dreptunghiurile pot deveni paralelograme (de exemplu
pentru transformarea de deformare - shear).
'projective'
Liniile drepte rămân drepte, dar cele paralele converg către puncte de fugă, situate
chiar şi în afara imaginii (sau chiar la infinit).
'box'
Este o transformare care deplasează şi scalează diferit fiecare dimensiune a imaginii
în mod independent.
'custom' Sunt transformări definite de utilizator.
'composite' Transformări obținute prin compunerea unor transformări elementare.

Rotația
Următoarea secvență realizează rotirea unei imagini cu p/6. S-a folosit matricea de rotație cu
structura clasică:
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
192
cos( ) sin( ) 0
sin( ) cos( ) 0
0 0 1
o o
o o
(
(
÷
(
(
¸ ¸
,
Unde, fireşte, o este unghiul de rotire.

> imagine=imread('cladire_2.jpg');
>> a=pi/6;
>> matrice_de_rotatie=[cos(a) sin(a) 0;-sin(a) cos(a) 0;0 0 1];
>> % crearea structurii de transformare:
>> s_rotatie=maketform('affine',matrice_de_rotatie);
>> %realizarea efectiva a transformarii:
>> imagine_rotita=imtransform(imagine,s_rotatie);
>> %afisare imagine transformata (rotita):
>> imshow(imagine_rotita);

Rezultatul este cel din figura 6.


Figura 6. Rotirea unei imagini

Translația
Secvența de mai jos realizează translația unei imagini cu 200 de pixeli pe X şi 400 pe Y.

>> imagine=imread('cladire_2.jpg');
>> matrice_translatie=[1 0 0;0 1 0; 200 400 1];
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
193

>> % imaginea e translatată cu 200 de pixeli pe direcția X şi cu 400 de
pixeli pe direcția Y.
>> % creare structura de transformare:
>> trans=maketform('affine',matrice_translatie);
>> % realizarea transformarii:
>>imagine_translatata=imtransform(imagine,trans,'Xdata', [1 1600],
'Ydata',... [1 1400], 'FillValues', [200;160;120]);
>> imshow(imagine_translatata);

Rezultatul este cel din figura 7.


Figura 7. Translatarea unei imagini

Imaginea inițială are dimensiunea 1280x960. După ce suferă translația, dimensiunile ei devin
1480x1360. Parametrii Xdata şi Ydata, definesc spațiul ocupat de noua imagine. Fără aceşti
parametri, imaginea translatată va apărea identică cu cea veche, pentru că implicit se afişează numai
zona efectivă a imaginii.
Se va testa secvența:
>> imagine_translatata=imtransform(imagine,trans);
>> imshow(imagine_translatata);
Parametrul ‚FillValues’, stabileşte culoarea zonei afişate din afara imaginii translatate.

Scalarea
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
194
Definirea unei transformări de tip scalare presupune utilizarea unei matrice de transformare de
forma:
0 0
0 0
0 0 1
x
y
s
s
(
(
(
(
¸ ¸

Secvenţa de comenzi care realizează scalarea unei imagini cu scările s
x
=1.5, respectiv s
y
=.75, este
următoarea:
>> imagine=imread('img1.jpg');
>> sx=1.5;
>> sy=.75;
>> matrice_de_scalare=[sx 0 0;0 sy 0; 0 0 1];
>> structura_scalare=maketform('affine',matrice_de_scalare);
>> imagine_scalata=imtransform(imagine,structura_scalare);
>> imshow(imagine_scalata);

Rezultatul este cel din figura 8.


Imagine nescalată Imagine scalată
Figura 8. Scalarea imaginilor

Deformarea (shear)
Deformarea face uz de o matrice de transformare de forma:
1 0
1 0
0 0 1
y
x
sh
sh
(
(
(
(
¸ ¸

Transformarea de tip deformare (shear) roteşte axele OX şi/sau OY cu unghiurile:
tan( )
x x x
cu sh o o = , respectiv tan( )
y y y
cu sh o o =
Secvenţa care realizează o astfel de transformare este:
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
195

>> imagine=imread('img1.jpg');
>> ax=pi/6;
>> ay=0;
>> shx=tan(ax);
>> shy=tan(ay);
>> matrice_deformare=[1 shy 0;shx 1 0;0 0 1];
>> structura_deformare=maketform('affine',matrice_deformare);
>> imagine_deformata=imtransform(imagine,structura_deformare);
>> imshow(imagine_deformata);

Se poate repeta secvenţa de mai sus pentru cazul în care ay=pi/4. Rezultatele se pot vedea în
figura 9.


ax=pi/6, ay=0 ax=pi/6, ay=pi/4
Figura 9. Deformarea imaginilor prin rotirea axelor

Transfomarea afină cu 3 puncte de control
Este posibil ca în locul matricelor de transformare, să se utilizeze seturi de puncte. Pentru
transformările afine se folosesc seturi de câte trei puncte, de forma:

Se realizează de fapt maparea (aducerea ) punctelor pi_in, p2_in, p3_in în (peste) punctele p1_out,
p2_out, p3_out.
Mai jos este prezentată secvenţa ce realizează o astfel de transformare afină. Imaginea utilizată are
dimensiunile 116 x 118 pixeli. În figura 10.a este prezentată imaginea de lucru şi sunt marcate
colţurile, precum şi coordonatele lor, exprimate în coordonate pixeli (asta explică de ce punctul din
stânga sus, unde se găseşte originea sistemului de axe, are coordonatele (1, 1) şi nu (0, 0)). Pe figură
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
196
s-a mai marcat şi punctul de la mijlocul laturii inferior orizontale. Tripleta de puncte ce se vor mapa
este sugerată de încadrarea în pătrăţele. Noile puncte vor avea coordonatele (1, 1), (100, 1), (117,
60).

>> imagine=imread('img1.jpg');
>> sursa=[1 1;117 1;59 119];
>> tinta=[1 1;100 1;117 60];
>> structura_transf=maketform('affine',sursa, tinta);
>> imagine_transformata=imtransform(imagine,structura_transf);
>> imshow(imagine_transformata);
>> size(imagine_transformata)

În figura10 sunt prezentate imaginea inițială şi cea transformată.


a. b.
Figura 10. Transformare afină cu set de trei puncte

Transformare de tip proiectiv
Transformarea de tip proiectiv seamănă cu cea afină cu set de trei puncte, cu diferenţa că se folosesc
seturi de patru puncte. Secvenţa de mai jos realizează o astfel de transformare. În figura 11. sunt
prezentate seturile de puncte (sursă-ţintă, input-output). Se face observaţia că imaginile din figură nu
sunt redate la aceeaşi scară.

>> sursa=[1 1; 117 1; 117 119; 1 119];
>> tinta=[40 1; 80 1; 117 119; 1 199];
>> structura_p=maketform('projective',sursa, tinta);
>> imagine_transformata=imtransform(imagine,structura_p);
>> figure;
>> imshow(imagine_transformata);
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
197

a.
b.
Figura 11 . Transformare de tip proiectiv

Transformare de tip „box”
Permite scalarea diferită după cele două axe ale unei imagini, precum şi repoziționarea imaginii
rezultate. Spre deosebire de transformarea afină de scalare, transformarea de tip ‚box’ nu
presupune cunoaşterea factorilor de scalare, ci doar a dimensiunii şi poziției inițiale şi finale ale
imaginii prelucrate.
Mai jos se vor prezenta secvențe echivalente pentru realizarea unei transformări de tip ‚box’:

>> t=maketform('box',[117 119], [59 60], [117 119]);
>> imagine_transformata=imtransform(imagine,t);
>> figure
>> imshow(imagine_transformata);
Acelaşi rezultat s-ar fi obținut cu sintaxa:

>> t2=maketform('box',[1 1;117 119],[59 60;117 119]);
>> imagine_transformata2=imtransform(imagine,t2);
>> figure
>> imshow(imagine_transformata2);
Rezultatul ambelor variante este prezentat în figura 12.
O secvență de tipul:
>> t3=maketform('box',[117 119], [80 60], [117 119]);
>> imagine_t=imtransform(imagine,t3);
>> imshow(imagine_t);
Va produce rezultatul din figura 13.

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
198
a.
b.
Figura 12. Transformare de tip ‚box’


Figura 13. Transformată de tip box cu deformarea imaginii.

Se mai face precizarea că imaginile sunt reproduse la aceeaşi scară. Pentru o mai bună înțelegere a
mecanismului de lucru se recomandă testarea dimensiunilor imaginilor (folosind funcția size).

Transformare compusă („composite”)
Sunt transformări în „cascadă”. Mai jos este prezentată o secvență care aplică unei imagini o scalare,
urmată de o rotire şi în final o transformare proiectivă.
>> imagine=imread('img1.jpg');
>> sx=.75;
>> sy=1.25;
>> alf=pi/6;
>> scalare=[sx 0 0;0 sy 0;0 0 1];
>> rotire=[cos(alf) sin(alf) 0;-sin(alf) cos(alf) 0;0 0 1];
>> sursa=[1 1; 117 1; 117 119; 1 119];
>> tinta=[40 1; 80 1; 117 119; 1 199];
>> structura_s=maketform('affine',scalare);
>> structura_r=maketform('affine', rotire);
>> structura_p=maketform('projective',surs, tinta);
>> structura_compusa=maketform ('composite', structura_s, structura_r,
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
199

structura_p);
>> imagine_finala=imtransform(imagine,structura_compusa);
>> imshow(imagine_finala);
Efectul acestei transformări compuse este prezentat în figura 14.

Figura 14. Rezultatul unei transformări compuse
5. Concluzii
Utilizarea funcțiilor pentru transformarea imaginilor permite realizarea unor efecte de deformare
controlate cu aplicabilitate în multe domenii ale tehnicii sau prelucrării artistice a imaginilor.

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
200
L5 - Alinierea imaginilor („image registration”)
1. Scop
Scopul lucrării de laborator este să ofere cunoştințele minime necesare realizării, cu ajutorul
produsului Matlab, alinierii imaginilor (cu sensul de suprapunere a două imagini – în general
asemănătoare – dar care, din diverse motive (erori de reprezentare, de fotografiere etc.) nu sunt
perfect concordante. Aplicațiile cele mai numeroase sunt în domeniul cartografic, de amenajare a
teritoriului, de arhitectură. Termenul folosit în contextul Matlab pentru alinierea imaginilor este
„image registration”.
2. Resurse
Fişierele imagine:
centru_ploiesti deformat1.jpg
centru_ploiesti deformat2.jpg
centru_ploiesti deformat3.jpg
centru_ploiesti rotit.jpg
centru_ploiesti etalon.jpg
Fişiere m:
aliniere_imagini_proiectiv.m
aliniere_imagini_polynomial.m
aliniere_imagini_afin.m
aliniere_imagini_rotit.m

Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/matlab/laborator5
3. Produs şi funcţii folosite
Produs: Matlab
Funcții: imread, imshow, figure, cpselect, cp2tform, imfinfo, hold, set,
cpcorr
4. Mod de lucru
Se porneşte de la un set de imagini, mai precis fotografii, una, în nuanțe de gri (centru_ploiesti
etalon.jpg), şi alte patru, color, care însă prezintă defecte de tipul unor deformații, care ar fi putut
apare de exemplu în procesul de scanare. Se doreşte corectarea acestor imagini „defecte”, folosind
imaginea corectă, care însă nu este color.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
201

Secvențe de lucru este în linii mari aceeaşi pentru cele patru imagini, cu variațiuni care țin de tipul de
transformare folosit.
Pentru detalii despre transformările şi funcțiile utilizate este obligatorie consultarea notițelor de curs
şi a documentației electronice (Help) Matlab.
Aliniere folosind transformare de tip proiectiv
Secvența de lucru a fost inclusă într-un fişier m, numit (aliniere_imagini_proiectiv.m),
prezentat mai jos. Se vor comenta numai instrucțiunile noi, legate strict de executarea transformării.
Comentariile sunt scrise cu set de caractere Arial si fiecare secțiune de comentarii este introdusă de
caracterul %.

% se citesc în variabile cele două imagini, cea „defectă” şi apoi cea etalon.
imagine_deformata=imread('centru_ploiesti deformat1.jpg');
imagine_etalon=imread('centru_ploiesti etalon.jpg');

% functia cpselect permite selectarea de seturi de puncte pereche pe cele două imagini. În final
aceste seturi de puncte vor coincide printr-un proces de „mapare”. Parametrul „Wait” permite
selectarea efectivă a punctelor şi revenirea la program la terminare. Acest parametru se foloseşte
numai când funcția cpselect este utilizată într-un fişier script.
[a,b]=cpselect(imagine_deformata, imagine_etalon, 'wait', true);

% Se generează structura de transformare
structura=cp2tform(a, b, 'projective');

% Se citesc în variabila info proprietățile imaginii etalon
info=imfinfo('centru_ploiesti etalon.jpg');

% Se generează imaginea corectată, cu plasarea ei în aceeaşi poziție cu cea etalon, pentru a se
permite ulterior suprapunerea şi compararea lor
imagine_corectata=imtransform(imagine_deformata, structura,'XData',[1
info.Width],'YData',[1 info.Height]);

% Se afişează imaginea corectată
imshow(imagine_corectata);

% Se menține imaginea în fereastra în care a fost afişată
hold on

% Se afişează imaginea etalon şi i se dă un nivel de transparență pentru a se putea compara cu
imaginea corectată
h = imshow(imagine_etalon, gray(256));
set(h, 'AlphaData', 0.5);

Celelalte fişiere m au exact aceeaşi structură, dar diferă prin tipul de transformare utilizat (acest lucru
apare în linia: structura=cp2tform(a, b, 'projective');
Pentru transformarea de tip proiectiv, în figura 1 sunt prezentate, imaginea „defectă”, care prezintă
un efect de perspectivă, fiind îngustată în partea superioară, respectiv imaginea corectată, afişată
însă suprapus cu cea etalon, căreia i s-a dat un nivel de transparență pentru a se putea pune în
evidență eventualele neconcordanțe. Aceeaşi manieră de prezentare s-a folosit şi pentru celelalte
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
202
cazuri analizate. Pe prima imagine (cea „defectă”), sunt vizibile şi punctele selectate. Pe imaginea
etalon, se vor selecta punctele cu care trebuie să corespundă punctele selectate pe imaginea
„defectă”. Scopul transformării este tocmai de a modifica imaginea „defectă”, până când se
realizează suprapunerea acestor două seturi de puncte.


Figura 1. Imaginea „defectă” şi corectată, suprapusă peste cea etalon

Aliniere folosind transformare de tip polinomial
In acest caz, imaginea „defectă” conține în zona centrală o curbare similară cu cea produsă de
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
203

examinarea cu o lupă a zonei. Fişierul m utilizat se numeşte (aliniere_imagini_polynomial.m),
prezentat mai jos, de această dată necomentat. Rezultatul este prezentat în figura 2.

imagine_deformata=imread('centru_ploiesti deformat2.jpg');
imagine_etalon=imread('centru_ploiesti etalon.jpg');
[a,b]=cpselect(imagine_deformata, imagine_etalon, 'wait', true);
structura=cp2tform(a, b, 'polynomial',3);
info=imfinfo('centru_ploiesti etalon.jpg');
imagine_corectata=imtransform(imagine_deformata, structura,'XData',[1
info.Width],'YData',[1 info.Height]);
imshow(imagine_corectata);
hold on
h = imshow(imagine_etalon, gray(256));
set(h, 'AlphaData', 0.6);



Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
204
Figura 2. Imaginea „defectă” şi corectată, suprapusă peste cea etalon
Se poate observa în figura 2 că rezultatul nu este prea bun, aşa că se reia procesul cu selectarea altor
puncte de control. Aceste puncte, ca şi rezultatul sunt prezentate în figura 3.



Figura 3. Imaginea „defectă” şi corectată, suprapusă peste cea etalon

Aliniere folosind transformare de tip afină
De această dată imaginea „defectă” este deformată în zona din dreapta. Transformata indicată este de tip afin,
cu 3 perechi de puncte de control. Fişierul m folosit se numeşte (aliniere_imagini_afin.m) şi este
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
205

prezentat mai jos.
imagine_deformata=imread('centru_ploiesti deformat3.jpg');
imagine_etalon=imread('centru_ploiesti etalon.jpg');
[a,b]=cpselect(imagine_deformata, imagine_etalon, 'wait', true);
structura=cp2tform(a, b, 'affine');
info=imfinfo('centru_ploiesti etalon.jpg');
imagine_corectata=imtransform(imagine_deformata, structura,'XData',[1
info.Width],'YData',[1 info.Height]);
imshow(imagine_corectata);
hold on
h = imshow(imagine_etalon, gray(256));
set(h, 'AlphaData', 0.6);

Imaginea „defectă”, ca şi punctele de control selectate, precum şi rezultatul sunt prezentate în
figura 4.


Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
206
Figura 4. Imaginea „defectă” şi corectată, suprapusă peste cea etalon


Aliniere folosind transformare de tip liniar
De această dată imaginea „defectă” este rotită şi scalată. Pentru astfel de situații, este suficientă o
transformare liniară care necesită un număr minim de două perechi de puncte. Fişierul m utilizat se
numeşte (aliniere_imagini_rotit.m).

imagine_deformata=imread('centru_ploiesti rotit.jpg');
imagine_etalon=imread('centru_ploiesti etalon.jpg');
[a,b]=cpselect(imagine_deformata, imagine_etalon, 'wait', true);
structura=cp2tform(a, b, 'linear conformal');
info=imfinfo('centru_ploiesti etalon.jpg');
imagine_corectata=imtransform(imagine_deformata, structura,'XData',[1
info.Width],'YData',[1 info.Height]);
imshow(imagine_corectata);
hold on
h = imshow(imagine_etalon, gray(256));
set(h, 'AlphaData', 0.6);

Imaginea defectă, punctele de control selectate, precum şi rezultatul sunt prezentate în figura 5.


Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
207


Figura 5. Imaginea „defectă” şi corectată, suprapusă peste cea etalon

5. Comentarii, concluzii
Alinierea imaginilor (image registration) permite corectarea unor defecte altminteri foarte greu de
remediat. Principalele două probleme sunt:
- Alegerea transformării celei mai indicate pentru tipul de defect(e) pe care le prezintă imaginea
- Alegerea perechilor de puncte de control. Numărul acestora depinde de tipul de transformare
aleasă, dar în poziționarea lor utilizatorul trebuie să țină cont de defecte, de distribuția lor în spațiul
imaginii, de distanța dintre ele, de severitatea lor etc. Acest proces poate presupune de multe ori mai
multe încercări.
Se face precizarea că transformările exemplificate sunt de tip global, în sensul că sunt indicate atunci
când imaginile prezintă defecte globale, ce afectează întreg spațiul imaginii. Pentru cazul defectelor
locale, se vor utiliza transformările liniară pe porțiuni (piecewise linear), respectiv media locală
ponderată (lwm – local weighted mean).
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
208
L6 - Filtrarea liniară a imaginilor
1. Scop
Scopul lucrării este de a prezenta tehnicile de lucru precum şi funcțiile specializate în efectuarea de
filtrări liniare ale imaginilor. Filtrările aplicate vor avea fie rolul de a îmbunătății calitatea unei
imagini, fie de a crea efecte artistice. Aplicabilitatea nu este numai în domeniul prelucrărilor de
fotografii artistice, ci mai generală, în prelucrarea de imagini tehnice (de exemplu imagini scanate
defectuos).
2. Resurse
Fişierele imagine:
scan0002.jpg
scan0004.jpg
Fişiere m:
filtru_conv_predef.m
filtre_predefinite.m
Fişiere mat:
mat1.mat
mat2.mat
Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/matlab/laborator6
3. Produs şi funcţii folosite
Produs: Matlab
Funcții: IMREAD, FIGURE, SUBPLOT, IMSHOW, IMFILTER, FSPECIAL, LOAD
4. Mod de lucru
Se va pleca de la două imagini în nuanțe de gri, cu adâncimea de culoare de 8 biți, obținute prin
scanarea unor fotografii vechi, deci de o calitate slabă. Acestor imagini li se vor aplica mai multe
tipuri de filtre liniare, de tip corelație, respectiv convoluție şi măşti şi se vor urmări diferențele dintre
imaginile rezultate. Pentru a accelera procesul de lucru, se vor utiliza fişiere m.
O bună înţelegere a operaţiilor ce se vor executa presupune în mod imperativ parcurgerea notiţelor
de curs sau în cel mai rău caz, a secţiunii de Help:
 
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
209


Filtre de tip corelație şi convoluţie cu măşti predefinite
Se vor aplica unei imaginii de slabă calitate filtre predefinite Matlab cu parametrii impliciţi. Secvenţa
de lucru este reţinută într-un fişier m (cu numele filtru_conv_predef.m), cu structura
(comentată) de mai jos:

scrsz = get(0,'ScreenSize'); % citire dimensiune ecran (exprimata in
pixeli)
imagine=imread('scan0004.jpg'); % citire imagine etalon
figure('Position',[1 1 scrsz(3)/8 scrsz(4)/8]), % creare obiect de tip…
figura nou cu pozitionare si fixare dimensiune
imshow(imagine, 'InitialMagnification', 33); % afisare imagine scalata la…
33% din dimensiunea initiala
h=fspecial('average'); % definire masca
imag1=imfilter(imagine,h, 'conv'); % aplicare filtru
figure('Position',[1 1 scrsz(3)/8 scrsz(4)/8]),
imshow(imag1, 'InitialMagnification', 33);
h=fspecial('disk');
imag2=imfilter(imagine,h, 'conv');
figure('Position',[1 1 scrsz(3)/8 scrsz(4)/8]), imshow(imag2,…
'InitialMagnification', 33);
h=fspecial('gaussian');
imag3=imfilter(imagine,h, 'conv');
figure('Position',[1 1 scrsz(3)/8 scrsz(4)/8]), imshow(imag3,…
'InitialMagnification', 33);
h=fspecial('laplacian');
imag4=imfilter(imagine,h, 'conv');
figure('Position',[1 1 scrsz(3)/8 scrsz(4)/8]), imshow(imag4,…
'InitialMagnification', 33);
h=fspecial('log');
imag5=imfilter(imagine,h, 'conv');
figure('Position',[1 1 scrsz(3)/8 scrsz(4)/8]), imshow(imag5,…
'InitialMagnification', 33);
h=fspecial('motion');
imag6=imfilter(imagine,h,'conv');
figure('Position',[1 1 scrsz(3)/8 scrsz(4)/8]), imshow(imag6,…
'InitialMagnification', 33);
h=fspecial('prewitt');
imag7=imfilter(imagine,h,'conv');
figure('Position',[1 1 scrsz(3)/8 scrsz(4)/8]), imshow(imag7,…
'InitialMagnification', 33);
h=fspecial('sobel');
imag8=imfilter(imagine,h,'conv');
figure('Position',[1 1 scrsz(3)/8 scrsz(4)/8]), imshow(imag8,…
'InitialMagnification', 33);
h=fspecial('unsharp');
imag9=imfilter(imagine,h,'conv');
figure('Position',[1 1 scrsz(3)/8 scrsz(4)/8]), imshow(imag9,…
'InitialMagnification', 33);

Se impun următoarele observaţii:
- Funcţia fspecial creează matricea filtrului, de regulă cu dimensiunea 3 x 3;
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
210
- Exact aceeaşi secvenţă de lucru, fără argumentul ‚conv’ va determina aplicarea unui filtru
de tip corelaţie (opțiunea implicită);
- Matricea filtrului de tip corelaţie este rotită cu 180 grade faţă de elementul central, în raport
cu matricea filtrului de tip convoluţie;
- Se va testa aplicarea de filtre de tip corelaţie şi se va analiza dacă există diferenţe notabile în
ceea ce priveşte rezultatele faţă de cazul filtrelor de tip convoluţie.
Rezultatele aplicării filtrelor de tip convoluţie sunt prezentate în figura 1, în ordinea în care apar în
fişierul m de mai sus.


originalul average

disk gaussian
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
211



laplacian log
Continuare pe pagina următoare






motion prewitt

sobel unsharp
Figura 1. Filtre predefinite

Filtre de tip corelație şi convoluţie cu măşti definite de utilizator
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
212
În afară de filtrele predefinite, care de altfel admit parametri de reglaj, se pot defini măşti pentru
filtre sub forma unor matrice cu diverse dimensiuni: 3 x 3, 5 x 5, 9 x 9 etc. Pentru exemplificare au
fost considerate următoarele măşti (matrice):

m1=1/4*[0 1 0;1 0 1;0 1 0];
m2=1/5*[0 1 0;1 1 1;0 1 0];
m3=1/6*[0 1 0;1 2 1;0 1 0];
m4=1/8*[1 1 1;1 0 1;1 1 1];
m5=1/9*[1 1 1;1 1 1;1 1 1];
m6=1/10*[1 1 1;1 2 1;1 1 1];

m8=1/9*[1 0 0 0 1;0 1 0 1 0;0 0 1 0 0;0 1 0 1 0;1 0 0 0 1];
m9=1/9*[0 0 1 0 0;0 0 1 0 0;1 1 1 1 1;0 0 1 0 0;0 0 1 0 0];

Primele 6 au dimensiunea 3 x 3, ultimele două, dimensiunea 5 x 5. Secvenţa de lucru a fost inclusă
într-un fişier m, reprodus mai jos. În cadrul fişierului au fost folosite structuri de tip for, precum şi
funcţia load, care încarcă fişiere de date binare (mat), generate anterior.

load mat1 % incarcare fisier mat, care contine un masiv cu dimensiunile 3x…
3 x 6
imagine=imread('scan0004.jpg');
imshow(imagine, 'InitialMagnification', 33); % afisare imagine initiala…
figure;
n=size(M,3);
for i=1:n % se genereaza un obiect de tip figure, cu 6 obiecte de tip…
subplot
imag=imfilter(imagine,M(:,:,i));
subplot(2,3,i);
imshow(imag);
end
load mat2 % incarcare fisier mat, care contine un masiv cu dimensiunile 5x…
5 x 2
figure;
n=size(N,3);
for i=1:n
imag=imfilter(imagine,M(:,:,i));
subplot(1,2,i);% creare unui obiect de tip figure, cu 2 obiecte de tip…
subplot
imshow(imag);
end

Rezultatele se vor prezenta sub forma a trei obiecte de tip figure. Primul va conţine doar o imagine
(cea iniţială), al doilea, va conţine şase imagini, cărora li s-au aplicat filtre cu măşti matrice 3 x 3 în
vreme ce al treilea va conţine numai două imagini, obţinute prin aplicarea unor măşti matrice 5 x 5.
Cum funcţia imfilter nu conţine nici un alt argument în afara numelui imaginii asupra căreia se
aplică filtrul, respectiv matricei mască, rezultă că se va fi aplicat un filtru de tip corelaţie. În figura 2 se
prezintă numai obiectul de tip figure care conţine imaginile filtrate cu măşti matrice 5 x 5.

Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
213


Figura 2. Imagini filtrate cu măşti matrice 5 x 5


5. Comentarii, concluzii
În funcţie de modul cum se construieşte matricea mască a filtrului, rezultatele pot fi extrem de
variate şi chiar spectaculoase. Se va aminti numai că un produs cum este Adobe Photoshop permite
aplicarea la nivel de strat (layer) a unei multitudini de filtre „artistice” care produc imagini
spectaculoase. Unele din aceste filtre sunt realizate prin folosirea unor filtre liniare de tipul celor
menţionate mai sus.
În funcţie de efectul dorit, problema cea mai dificilă este alegerea, sau construirea măştii (matricei)
adecvate.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
214
L7 - Transformări morfologice ale imaginilor
1. Scop
Scopul lucrării este de a familiariza pe cititor cu principalele transformări morfologice ale imaginilor.
Se reaminteşte că acest tip de transformări sunt folosite în următoarele operații:
- Îmbunătățirea calității imaginilor;
- Restaurarea imaginilor;
- Detecția muchiilor;
- Scheletonizare;
- Compresia imaginilor;
- Detectarea de forme;
- Reducerea zgomotului;
- Analiza formelor;
- Analiza texturilor etc.
Buna înțelegere a tehnicilor/funcțiilor descrise în continuare presupune în mod obligatoriu
parcurgerea notițelor de curs sau a surselor bibliografice indicate.
2. Resurse
Fişierele imagine:
vaporas_2.bmp
grafic1.jpg
grafic2.jpg
circuitBoard_bw.bmp
circuit board2_bw.bmp
close.jpg
r4_2.bmp
upg satelit gri.jpg
amprente_bw.jpg
litere.bmp
amprenta_zgomot.bmp
Locație: http://informatica.upg-ploiesti.ro/materiale/grafica/matlab/laborator7
3. Produs şi funcţii folosite
Produs: Matlab
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
215

Funcții: imread, figure, imshow, imdilate, imerode, imcomplement, bwmorph,
imsubtract, imadd, imtophat, imbothat
4. Mod de lucru
Pentru detalii despre funcțiile utilizate, ca şi despre transformările morfologice ale imaginilor, vezi:


Dilatarea şi erodarea imaginilor
Se vor considera două exemple care să susțină utilitatea funcțiilor imdilate, respectiv imerode în
rezolvarea unor probleme cât se poate de concrete.
1. Se porneşte de la o imagine bitmap, color (pentru a se putea, ulterior, identifica mai uşor efectul
transformărilor morfologice), pentru care se vor realiza dilatări, respectiv erodări cu structuri
romboidale şi de tip disk. Secvențele de lucru sunt prezentate mai jos, iar rezultatele în figura 1. Se
recomandă testări cu diverse valori ale parametrului de dimensiune specific fiecărei structuri (romb,
disc).

Dilatare cu structură romboidală, cu dimensiunea 3:

>> imagine=imread('vaporas_2.bmp');
>> se=strel('diamond', 3);
>> imagine_dilatata=imdilate(imagine, se);
>> figure, imshow(imagine_dilatata);

Dilatare cu structură disc, cu dimensiunea 3:

>> imagine=imread('vaporas_2.bmp');
>> se=strel('diamond', 3);
>> imagine_erodata=imerode(imagine, se);
>> figure, imshow(imagine_erodata);


Imaginea inițială
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
216

Imaginea dilatată cu structură romboidală


Imagine erodată cu structură romboidală
Figura 1. Dilatarea, erodarea unei imagini

2. Se va realiza prelucrarea unui grafic, pentru care se doreşte fie subțierea trasei, fie îngroşarea ei,
cu eliminarea zonelor de discontinuitate.
- Pornind de la imaginea din figura 2, printr-o operație de erodare, descrisă în secvența de mai jos, se
ajunge la rezultatul din figura 3.

>> imagine=imread('grafic1.jpg');
>> se=strel('diamond', 5);
>> imagine1=imerode(imagine, se);
>> figure, imshow(imagine1);

Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
217

Figura 2. – Grafic inițial prea subțire


Figura 3. Graficul prelucrat

Observație: Paradoxal, operația de erodare a dus la îngroşarea trasei. Aceasta pentru că fondul este alb (pixel
setat pe valoarea 0) şi graficul e trasat cu negru (pixel setat pe valoarea 1). Negativarea imaginii ar presupune
ca îngroşarea să se facă cu funcția imdilate.

- Pornind de la o imagine ca cea din figura 4, se va realiza subțierea trasei unui grafic.


Figura 4. Grafic ce trebuie subțiat

Secvența de lucru este prezentată mai jos. Din aceleaşi motive ca cele menționate mai sus, pentru subțiere s-a
folosit funcția imdilate, şi nu imerode, cum ar fi fost de aşteptat.

>> imagine=imread('grafic2.jpg');
>> se=strel('diamond', 3);
>> imagine1=imdilate(imagine, se);
>> figure, imshow(imagine1);

Rezultatul este prezentat în figura 5.

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
218
Figura 5. Graficul subțiat

Deschiderea şi închiderea imaginilor
Deschiderea sau închiderea imaginilor (open / close) este de fapt o combinație de operații de tip dilatare /
erodare. Deşi se poate lucra şi cu funcțiile imdilate şi imerode, în Matlab sunt definite funcții specializate:
imopen, respectiv imclose. Pentru buna lor înțelegere, se recomandă consultarea notițelor de curs sau a
secțiunii:

 

- Se porneşte de la imaginea (de o calitate slabă) unui circuit imprimat (figura 6.). Se doreşte izolarea zonelor
unde se află circuitele integrate. Prin utilizarea secvenței de mai jos, se va obține rezultatul prezentat în
figura 7.

>> imagine=imread('circuitBoard_bw.bmp');
>> se=strel('rectangle',[22 22]);
>> imagine_2=imopen(imagine, se);
>> figure, imshow(imagine_2);

Figura 6. Imaginea inițială a circuitului imprimat

Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
219


Figura 7. Izolarea zonelor unde se găsesc circuitele integrate
Se cere precizat că izolarea zonelor unde se găsesc circuitele integrate s-a făcut prin utilizarea structurii de tip
‚rectangle’, ale cărei dimensiuni determină direct rezultatul operației de deschidere. Se recomandă chiar
testarea secvenței pentru diferite dimensiuni ale zonei dreptunghiulare de lucru (în exemplul de mai sus, 22 x
22 pixeli).
Aceaşi abordare se poate folosi pentru prelucrarea imaginii din figura 8. Prin utilizarea secvenței:

>> imagine=imread('circuit board2_bw.bmp');
>> se=strel('rectangle',[16 20]);
>> imagine_2=imopen(imagine, se);
>> figure, imshow(imagine_2);

Se va obține rezultatul din figura 9. Se observă că s-a folosit tot o structură de tip dreptunghiular. Ca şi în
exemplul anterior, rezultatul depinde direct de dimensiunile zonei dreptunghiulare considerate (în exemplu 16
x 20).

Figura 8. Imaginea inițială a unui alt circuit imprimat


Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
220

Figura 9. Izolarea zonelor unde se găsesc circuitele integrate
- Se porneşte de la imaginea din figura 10. Se doreşte „închiderea” zonelor (interstițiilor) negre delimitate de
cercuri şi dreptunghiuri. Rezultatul se poate vedea în figura 11. Secvența de lucru este cea de mai jos:

>> imagine=imread('close.jpg');
>> se=strel('disk', 9);
>> img=imclose(imagine, se);
>> figure, imshow(img);


Figura 10. - Imaginea ințială


Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
221


Figura 11. Imaginea cu interstițiile „închise”

Prelucrări de imagini utilizând funcții ce descriu operații morfologice, altele decât imdilate şi
imerode

Funcția imtophat
Această operație morfologică se poate folosi pentru corectarea iluminării neuniforme a unei imagini, aşa cum
se va vedea în exemplul următor.
Sintaxa de mai jos citeşte o imagine care prezintă defectul unei iluminări defectuoase şi o corectează utilizând
funcție imtophat şi o structură de tip disc cu raza 40. Se recomandă reluarea exemplului cu alte valori ale razei
discului şi compararea rezultatelor.



>> imagine=imread('r4_2.bmp');
>> imshow(imagine,'InitialMagnification',300);
>> se=strel('disk', 40);
>> img=imtophat(imagine, se);
>> figure, imshow(img, 'InitialMagnification',300);

În figura 12, se pot vedea imaginea inițială, precum şi cea corectată, ambele mărite cu factorul 3 (300%) –vezi
instrucțiunile imshow.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
222

Imaginea inițială


Imaginea corectată
Figura 12. Corectarea iluminării defectuoase cu funcția imtophat


Funcția imbothat
Această operație morgologică se poate folosind de exemplu pentru îmbunătățirea contrastului unei imagini, ca
în exemplul ce urmează.

>> imagine=imread('upg satelit gri.jpg');
>> imshow(imagine,'InitialMagnification',50);
>> se=strel('disk',10);
>> img = imsubtract(imadd(imagine,imtophat(imagine,se)),...
imbothat(imagine,se));
>> figure, imshow(img, 'InitialMagnification',50);

Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
223

În secvența de mai sus, contrastul se îmbunătățeşte prin adunarea imaginii inițiale cu cea filtată top-hat,
urmată de scăderea din rezultat a imaginii filtrată bot-hat. În figura 13 se pot vedea atât imaginea inițială cât şi
cea prelucrată.

Imaginea inițială Imaginea prelucrată
Figura 13. Ameliorarea contrastului cu ajutorul transformărilor top-hat şi bot-hat

Funcția bwmorph
Funcția se poate folosi pentru a realiza diverse operații. Mai jos se vor exemplifica următoarele:
- Trasarea contururilor unor zone pline
- Subțierea unor contururi
- „Skeletonizarea” unor obiecte
- Eliminarea „zgomotului” din imagini

Trasarea contururilor unor zone pline
Cu secvența următoare se poate trasa conturul unor zone pline:
>> imagine=imread('close.bmp');
>> imshow(imagine);
>> img=bwmorph(imagine, 'remove');
>> figure, imshow(img);

În figura 14, se pot vedea, atât imaginea inițială, cât şi cea în care s-au extras contururile.

Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
224


Imagine inițială Imagine cu contururi extrase
Figura 14. Extragerea contururilor

Subțierea unor contururi
Se porneşte de la o imagine alb-negru a unei amprente, pentru care, prin aplicarea funcției
bwmorph, cu opțiunea thin, rulată odată, respectiv de patru ori, se obțin imagini cu detalii subțiate.
Secvența de lucru este:

>> imagine=imcomplement(imread('amprente_bw.bmp'));
>> imshow(imagine);
>> img=bwmorph(imagine,'thin');
>> figure, imshow(img);
>> img=bwmorph(imagine,'thin',4);
>> figure, imshow(img);

Iar rezultatele apar în figura 15.



Imaginea inițială Funcția thin, rulată odată
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _________________________________________ Matlab
225


Figura 15. Subțierea unor contururi cu ajutorul
funcției thin
Funcția thin, rulată de patru ori
Skeletonizare unor obiecte
Utilizând tot funcţia bwmorph, se va realiza „skeletonizarea” unui grup de litere. Secvenţa de lucru este cea de
mai jos:
>> imagine=imread('litere.bmp');
>> imshow(imagine);
>> img=bwmorph(imagine, 'skel', inf);
>> figure, imshow(img);
În figura 16 se pot vedea imaginea iniţială, precum şi cea obţinută după skeletonizare.

Imagine iniţială

Imagine prelucrată
Figura 16. „Skeletonizarea” unor obiecte

Eliminarea zgomotului din imagini
Secvenţa de mai jos, care presupune utilizarea operaţiilor morfologice de deschidere, respectiv închidere de
imagini şi care are ca efect eliminarea pixelilor paraziţi (zgomotului din imagine).
>> imagine=imread('amprenta_zgomot.bmp');
>> imshow(imagine);
>> se=strel('square',3);
>> img=imopen(imagine, se);
>> figure, imshow(img);
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
226
>> img2=imclose(img, se);
>> figure, inshow(img2);
Rezultatele se văd în figura 17.

Imaginea iniţială Imaginea după aplicarea funcţiei imopen

Figura 17. Eliminarea zgomotului cu ajutorul funcţiilor
imopen urmată de imclose
Imaginea după aplicarea funcţiei imclose

5. Comentarii, concluzii
Transformările (operaţiile) morfologice oferă multiple posibilităţi pentru prelucrarea imaginilor, în
sensul eliminării zgomotului, corectării iluminării defectuoase, ameliorării contrastului, subţierii sau
îngroşării unor elemente ale imaginilor, trasării contururilor unor zone pline, ş.a.m.d. Operaţiile
morfologice pregătesc terenul pentru recunoaşterea formelor din imagini.
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _______________________________________ Mathcad
227

L1 - Comenzi şi instrumente de modificare grafică şi vizualizare a desenelor 2D
în MathCAD

1. Scop
MathCAD, oferă o soluţie pentru explorarea iterativă şi analiză investigativă a desenelor 2D ce se
găseşte în Menu-ul INSERT → PICTURE (CTRL+T). Cu funcţiile sale de procesare, analiză şi vizualizare
a imaginilor, această soluţie este ideală pentru utilizatori, în general, şi pentru ingineri, în special, la
modificări de imagine în diverse industrii precum fotografie, medicină, producţie sau multimedia.
Este de asemenea o unealtă valoroasa pentru studenţii care studiază inginerie electrică sau ştiinţa
calculatoarelor.
De asemenea există un add-on la Mathcad, Image Processing Extension Pack, ce oferă peste 140 de
funcții pentru procesarea imaginilor, incluzând peste 50 de funcţii noi şi îmbunătăţite pentru filtrare,
morfologie, detecţia marginilor, segmentare şi extragerea funcţiilor. Pe lângă această facilitate
suplimentară în lucrul cu imaginile, operaţiile obişnuite din MathCAD pentru lucrul cu matrice sunt
disponibile pentru a ajuta la analizarea unor imagini stocate în formă matricială.
2. Resurse
Interfaţa MathCAD 14.
3. Produs şi funcții folosite
Produs: MathCAD 14.
Meniul: INSERT (PICTURE – CTRL + T).
4. Mod de lucru
După lansarea programului, pe ecran apare fereastra principală de lucru (unelte de lucru şi spaţiul de
lucru).
Pentru parcurgerea acestui laborator se iniţiază dintre uneltele de lucru, meniul INSERT → PICTURE
(CTRL+T) (figura 1). Când se utilizează un operator de imagine pentru afişarea acesteia, MathCAD
oferă o bară de instrumente pentru a-i putea aduce modificări. Cu această bară de instrumente, se
pot modifica orientarea, luminozitatea şi contrastul, sau gradul de scalare la o imagine. De
asemenea, puteţi utiliza bara de instrumente pentru a o selecta toată sau o parte din imagine pentru
a o copia în clipboard.
Pentru a accesa bara de instrumente, se dă click pe imagine. MathCAD conturează imaginea marcând
zona limitrofă cu o zonă haşurată, şi afişează bara de instrumente Imagine.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
228
a.
b.
Figura 1. Meniul INSERT → PICTURE (CTRL+T) – iniţializarea comenzii şi inserarea obiectului grafic

Bara de instrumente Imagine, prezentată în figura 1.a, permite modificarea şi manipularea unei
imagini în mai multe moduri. În continuare se va face o simplă prezentare a opţiunilor din bara de
instrumente Imagine:
1. Reorientarea imaginii:
- Rotirea imaginii
Rotirea imaginii în sens trigonometric (contrar sensului acelor de ceasornic) sau sensul acelor de
ceasornic. Făcând clic pe butoanele din pictogramă pentru realizarea acţiunii dorite.
- Inversarea imaginii
Inversarea imaginii, fie în raport cu o axă orizontală sau cu una verticală.
- Transpunerea imaginii
Transpune imaginea. Această comandă presupune inversarea imaginii în raport cu diagonala de la
colţul din stânga sus al imaginii spre colţul din dreapta jos.
- Reîntoarcerea imaginii la orientarea iniţială
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _______________________________________ Mathcad
229

Întoarce imaginea la orientarea iniţială.
2. Mărire şi micşorare:
- Mărire şi micşorarea imaginii
Schimbare modului de vizualizare, astfel încât să se poată evidenţia fie o porţiune mai mică a
imaginii, cu detaliile mărite, sau alta mai mare cu detaliile micşorate.
- Ajustarea vizualizării imaginii
Ajustarea vizualizării pentru a afişa întreaga imagine în fereastra de lucru.
- Ajustarea vizualizării imaginii
Ajustarea vizualizării pentru a afişa întreaga imagine în fereastra de lucru.
Revenirea de la ajustarea vizualizării imaginii la mărimea sa originală.
3. Ajustarea setărilor de afişare a imaginii:
- Luminozitate şi culoare
Creşterea sau scăderea luminozităţii şi/sau contrastului pentru imagine.
- Resetarea luminozităţii şi culorii
Resetarea luminozităţii şi contrastului la nivelurile lor originale.
- Reglarea hărţii de culori în nuanţe de gri
Reglaţi harta de culori în nuanţe de gri (Disponibil pentru citire de imagini doar cu nuanţe de gri).
- Resetarea reglarea hărţii de culori în nuanţe de gri şi aducerea la starea iniţială
Resetare ajustării hărţii de culori în nuanţe de gri la setările sale originale (Disponibil pentru citire de
imagini doar cu nuanţe de gri).
4. Selectarea totală sau parţială a imaginii
- Selectarea totală a imaginii
Selectaţi întreaga imagine, chiar dacă aceasta se extinde dincolo de fereastra de afişare.
- Selectarea unei zone dreptunghiulare din imagine
Crearea unei zone dreptunghiulare de selectare. Se face click cu mouse-ul în primul punct din stânga
sus a dreptunghiului de selectare şi se glisează mouse-ul până în punctul din dreapta jos al
dreptunghiului de selectare şi apoi se eliberează definind astfel extremităţile zonei selectată.
- Selectarea pixelilor (punctelor)
Selectarea unui pixel individual din cadrul imaginii.
- selectarea unei coloane de pixeli (puncte)
Selectarea unei coloane de pixeli (puncte) din cadrul desenului.
- selectarea unei linii de pixeli (puncte)
Selectarea unei linii de pixeli (puncte) din cadrul desenului.
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
230
5. Copierea zonei selectate din imagine
Copierea zonei (porţiunii) selectate din imagine în clipboard, ca bitmap. Este o comandă uzuală şi se
mai poate executa folosind shortcut-ul (scurtătura) CTRL + C.
6. Panoramarea imaginii în fereastra de lucru.
Panoramarea (mutarea) imaginii în fereastra de lucru (afişare) pentru a vizualiza o porţiune din din
aceasta.
7. Reafişarea imaginii:
- Restabilirea proprietăţilor imaginii
Restabiliţi toate setările (caracteristicile) imaginii la valorile iniţiale.
- Reafişarea imaginii
Reafişarea imaginii cu caracteristicile iniţiale.
8. Coordonatele şi caracteristicile pixelilor

În partea de jos a barei de instrumente, pe două rânduri sunt afişate coordonatele X-Y ale cursorului
precum şi valorile paletei de culori în coordonate RGB.
Observaţie: de asemenea, comenzile se pot executa din bara de instrumente Imagine de la meniul de
tip pop-up, disponibile atunci când se execută click dreapta pe imagine. Din acest meniu, se poate
selecta sau deselecta opţiunea de a ascunde a argumentelor imaginii - Arguments. Activând această
opţiune de ascundere a numelui imaginii sau a expresiei care defineşte imagine, în fereastra de lucru
Mathcad va fi afişată doar o imaginea.
Se poate să schimbaţi culoarea porţiuni selectate sau a imaginii utilizând matricea asociată desenului
(matricea conţine toţi pixelii – toate punctele – cu caracteristicile, figura 2) afișate de a face alegeri
adecvate de imagini de la caseta de dialog Proprietăţi.
Pentru a deschide caseta de dialog, se face click-dreapta pe imagine şi se selectaţi proprietăţile
(Properties) din meniu pop-up. Sunt disponibile următoarele opţiuni:
a. Formatul de intrare: Grayscale; RGB Color; HSV Color; HLS Color;
b. Import din clipboard;
c. Formatul de ieşire: RGB Color; HSV Color; HLS Color. Această opţiune este disponibilă numai
dacă ai bifată opţiunea "Output Selected Matrix".
d. Selectarea coordonatelor de ieşire/ selectarea matricei de ieşire
Output Selected Coordinates/Output Selected Matrix
Modificarea coordonatelor sau a matricii de ieşire din bara de instrumente. După selectarea acestei
opţiuni, se activează un placeholder în partea din stânga jos a imaginii. Se completează
placeholder-ul cu o variabilă ce poartă numele coordonatelor. De exemplu, se poate trimite un
Grafică interactivă - îndrumar de laborator _______________________________________ Mathcad
231

subset de date, din matricea asociată imaginii, prin intermediul acestei variabile în spaţiul de lucru
putând fi utilizată în continuare ca orice matrice

Figura 2. Obiectului grafic transformat în nuanţe de gri şi matricea asociată acestuia

Observaţie: Există două casete de dialog Properties pentru controlul regiunilor de tip imagine. Prima
casetă de dialog prin care sunt controlate proprietăţilor regiunii, evidenţierea regiunii şi dezactivarea
calculelor regiunii şi a doua controlează proprietăţile imaginii afişate despre care am discutat
anterior.
5. Comentarii, concluzii
Prin prezenta lucrare se familiarizează utilizatorii AutoCAD cu comenzile, facilităţile şi modurile de
lucru pentru vizualizarea desenelor 2D. Comenzile şi meniul, prezentate în această lucrare, asigură
cunoştinţele necesare vizualizării desenelor 2D. Pentru vizualizarea desenelor 2D, se pot folosi
meniul VIEW, sau bara de instrumente cu acelaşi nume. De asemenea, s-a încercat familiarizarea
utilizatorului cu posibilitatea de lansarea comenzilor de vizualizare din zona de comenzi. Utilizarea
tuturor acestor comenzi specifice meniului VIEW, la realizarea desenului, optimizează munca
proiectantului prin acurateţea de desenare şi scurtarea timpului de execuţie al acestuia.
Prin prezenta lucrare se familiarizează utilizatorii cu soluţiile oferite de MathCAD, pentru explorarea
iterativă şi analiză investigativă a desenelor 2D. Funcţiile sale de procesare, analiză şi vizualizare a
imaginilor, fac din acest software o soluţie ideală pentru utilizatori, în general, şi pentru ingineri, în
special, la modificări de imagine. Utilizarea tuturor acestor comenzi specifice meniului INSERT →
PICTURE, la explorarea iterativă şi analiza investigativă a desenului, optimizează munca utilizatorilor.
Comenzile utilizate pentru realizarea temelor sunt cele din componenţa meniului INSERT → PICTURE
şi cele specifice MathCAD-ului.
Pasul 1. Se încarcă fişierul corespunzător obiectului grafic din memoria computerului (figura 3)
Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti
232

Figura 3. Obiectului grafic transformat în nuanţe de gri
Pasul 2. Sintaxa de lucru pentru obţinerea unor rezultate specifice obiectelor grafice
a. b.
Figura 4. Extragerea unei submatrice (a.) şi modificarea nuanţelor de gri ale acesteia (b.)
a.
b.
Figura 5. Inversarea nuanţelor unei submatrice (a.) şi inversarea poziţiei acesteia (b.)


Grafică interactivă - îndrumar de laborator _______________________________________ Mathcad
233

Teme:
Să se rezolve aplicaţiile corespunzătoare comenzilor:
- ;
- Definirea unei funcţii:


- Înlocuirea fiecărui pixel de culoare albă cu probabilitatea 0.1:



- Înlăturarea unei nuanţe de gri:




- Transformări bazate pe coordonatele imaginii (m – indicele liniei şi n – indicele coloanei):
a. Adăugarea unor valuri concentrice ce pornesc din mijlocul imaginii:



b. Trunchierea figuri prin înlăturarea unor linii şi coloane:




c. Trunchierea figuri prin calcularea medie

d. Construcţii sintetice. Câteva teme bazate pe o imagine de formă pătrată cu latura de 80:

Valuri:

Grilă:

Spot luminos:




S4 100log S ( )
÷ ÷÷
· :=
f x ( ) if x 120 < 0 , 255 , ( ) :=
S5 f S ( )
÷ ÷
:=
S10
r s ,
1
4
S
2 r · 2 s · ,
S
2 r · 2 s · 1 + ,
+ S
2 r · 1 + 2 s · ,
+ S
2 r · 1 + 2 s · 1 + ,
+
( )
· :=
p 0 80 .. := q 0 80 .. :=
A1
p q ,
128 127 sin
q
4
|

\
|
|
.
· + :=
A2
p q ,
if mod p 1 + 5 , ( ) 1 ( ) mod q 1 + 10 , ( ) 1 ( ) + 100 , 255 , [ ] :=
A3
p q ,
255
p 41 ÷ ( )
2
q 41 ÷ ( )
2
+
400

¸
(
(
¸
1 +
:=







g x ( ) if rnd 1 ( ) 0.1 < 255 , x , ( ) :=
S6 g S ( )
÷ ÷
:=
h x ( ) if 75 x < 150 < x , 255 , ( ) :=
S7 h S ( )
÷ ÷
:=
S8
m n ,
S
m n ,
sin m 51 ÷ ( )
2
n 51 ÷ ( )
2
+

¸
(
¸
9 +
10

¸
(
(
¸
· :=
r 0 49 .. := s 0 49 .. :=
S9
r s ,
S
2 r · 2 s · ,
:=

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->