HĂRŢI: GH. AMUZA / SCHIŢE TRASEE: GH. NICULESCU / FOTOGRAFII: N.

POPESCU

Cuvînt înainte
Oltul, Jiul şi Streiul, rîuri importante ale ţării noastre, delimitează între ele Masivul Parîng, o
parte bine individualizată a Carpaţilor Meridionali, ocupînd una din cele mai spectaculoase zone
alpine; această zonă înglobează piscuri înalte, relief glaciar dezvoltat, întinse platforme de eroziune,
păşuni bogate, defilee şi peşteri, o puternică reţea hidrografică, toate îmbinîndu-se armonios într-un
cadru pitoresc, aproape unic în ţara noastră. Aria aceasta muntoasă devine tot mai cunoscută şi
preţuită de turişti. In afară de interesul firesc al localnicilor, perspectivele inedite şi puţin cunoscute
ale acestor meleaguri aflate la est de Strei şi Jiu au stîrnit curiozitate şi altor drumeţi. Înainte turiştii
se încumetau mai greu să străbată distanţe mari în aceşti munţi, din stînă în stînă, sau uneori
înnoptînd sub cerul liber, dispunînd de informaţii sumare asupra traseelor. Astăzi, ca urmare a
importanţei acordate turismului, întîlnim pe potecile munţilor Parîngului şi Şureanului, la cabane, sau
în taberele cu corturi, drumeţi de diferite vîrste, veniţi din toate colţurile patriei noastre socialiste să
facă cunoştinţă cu pitorescul acestor locuri. Pentru masele de turişti, dornice de instruire, vom ca în
paginile următoare să prezentăm aspecte mai interesante, atît privind excursiile de vară, cît şi cele din
timpul iernii.
Prin ce ne pot atrage Parîngul şi Şureanul ca să le urmăm potecile, de la un capăt la celălalt,
de la o cabană la alta ?
Urcuşul pînă la vf. Parîngul Mare, pe lîngă satisfacţia altitudinii sale (2518 m), ne dăruieşte
o largă panoramă, rar întîlnită pe alte vîrfuri, făcîndu-ne să uităm cu uşurinţă osteneala drumului.
Să amintim de creasta Cîrja-Mija, care ea însăşi constituie un prilej de încîntare, transpunîndu-ne în
faţa celor mai semeţe privelişti alpine cu nimic inferioare fraţilor de aceeaşi seamă ai Parîngului:
Făgăraşul şi Retezatul.
Cine priveşte pe înserat de pe stîncile din apropierea cabanei Parîng la panorama
Petroşenilor, presărată parcă cu licurici tremurători, oprindu-se cîteva momente şi pe fundalul
întunecos, violaceu al Retezatului, este cuprins de încîntarea provocată de acest tablou viu aşternut în
adîncul Văii Jiului. Imagini neşterse rămîn şi acelora care în faptul dimineţii urcă pe Vîrful lui Pătru,
ca să „prindă" un răsărit de soare, ceas în care coamele munţilor împrumută forţa focurilor vii. Un
colţ de istorie strămoşească este legat de meleagurile înalte ale Godeanului şi Grădiştei de Munte,
unde ruinele dezvăluie drumeţilor crîmpeie din viaţa şi faptele dacilor. Să mai adăugăm oare şi mult
lăudata vale a Sebeşului, umblată de turişti ?
Dacă la această scurtă înşiruire mai adăugăm peisajul hibernal, fără îndoială că munţii de
care ne ocupăm aici merită atenţia pe care turiştii noştri le-au şi acordat-o.
In prima parte a lucrării ne-am ocupat de prezentarea geografică şi geologică a celor doi
munţi vecini, cu o scurtă trecere în revistă a vecinilor lor, atît de la răsărit, cît şi de la apus. Întrucît
lucrarea se referă numai la partea apuseană a munţilor dintre Olt, Strei şi Jiu, am ales o limită de
demarcaţie turistică faţă de jumătatea răsăriteană, reprezentată în general prin traseul şoselei alpine
Novaci—Sebeş, uşor de identificat atît pe teren, cît şi pe hartă.
Latura pur turistică tratează un număr de 25 trasee alese în Parîng şi Şurean, trasee care
acoperă în general aria imensă a acestor munţi. Unele din traseele de vară trec prin zona alpină
stîncoasă a Parîngului, altele, cele mai multe, cuprind zone variate de relief. Am căutat să completăm
cunoştinţele generale şi de amănunt existente în publicaţiile turistice anterioare cu altele noi, culese pe
teren, exprimîndu-ne speranţa că vor fi de un real folos turiştilor. O atenţie deosebită am acordat-o
capitolului de iarnă, ţinînd seama de marea afluenţă de turişti şi schiori spre cabanele şi piscurile
Parîngului şi Şureanului.
Harta turistică şi schiţele cuprinzînd traseele descrise în lucrare completează textul, ele
reprezentând şi o sinteză grafică, folositoare mai cu seamă pentru cei care vizitează prima dată munţii
Parîngului şi Şureanului. Sperăm ca această călăuză să îndrepte paşii turiştilor spre inima munţilor
Parîngului şi Şureanului, unde natura darnică îşi etalează nenumăratele ei comori de frumuseţe !
AUTORUL

PREZENTAREA MUNŢILOR PARÎNGULUI ŞI ŞUREANULUI
Masivul Parîng1 face parte din Carpaţii Meridionali şi este limitat la vest de Jiu şi Strei, iar la
1

V. Mihăilescu, Carpaţii sud-estici, Editura ştiinţifică, 1963.

est de Olt. Masivul şi-a luat numele de la muntele cel mai înalt, aflat în limitele sale (Parîngului), şi
este format din cinci grupe de munţi:
1. Munţii Parîngului propriu-zişi, în sud-vestul masivului.
2. Munţii Şureanului (pe hărţile mai vechi numiţi Munţii Sebeşului) în nord-vestul
masivului.
3. Munţii Cindrelului (numiţi şi Munţii Cibinului) în nord-estul masivului.
4. Munţii Lotrului (impropriu denumiţi astfel, întrucît rîul Lotru îşi adună apele din mai
multe izvoare, pe teritoriul a doi munţi); pentru ei s-a propus numele de Munţii
Ştefleştilor1, în partea centrală-estică a masivului.
5. Munţii Căpăţînii în sud-estul masivului.
În lucrarea de faţă, în afară de condiţiile geografice necesare, se va ţine seama şi de cele de
dezvoltare ale turismului, de existenţa unei reţele de şosele şi poteci turistice, de amplasarea cabanelor
etc.
Cei mai bine individualizaţi apar munţii Şureanului şi Cindrelului, spre deosebire de cei ai
Lotrului, Căpăţînii şi Parîngului, asupra limitelor cărora există puncte de vedere deosebite. Noi vom
considera hotarul turistic de sud al Munţilor Lotrului pe rîul Lotru, iar culmile dintre rîul Lotru şi pîrîul
Latoriţa ca aparţinînd Munţilor Parîngului. Această apartenenţă de ordin turistic este confirmată de
existenţa unei creste alpine neîntrerupte, desfăcută la nord din vf. Iezer, aflat pe creasta principală a
Parîngului, pe care traseele turistice sînt strîns legate de reţeaua de poteci a Parîngului (exemplu:
legătura directă din şaua Ştefanul a traseului nr. 10 cu traseele nr. 3 şi nr. 5).
La vest de Olt, lanţul Carpaţilor Meridionali se dezvoltă mult în lărgime: 70—80 km, cifră
care este depăşită numai de Carpaţii Răsăriteni, în nordul lor. Altitudinea medie a acestor munţi
depăşeşte 1500 m, iar vîrfurile principale se ridică mult peste limita celor 2000 m. Atît Parîngul, aflat la
sud, cît şi Şureanul, aflat la nord, sînt munţi cu o suprafaţă mijlocie, comparabilă cu aceea a munţilor
Bucegi, Iezer-Păpuşa etc. Între cei doi vecini, Şureanul are o suprafaţă ceva mai mare, dar este mai
scund.
Creasta principală a Carpaţilor Meridionali se prelungeşte din Munţii Lotrului şi atinge munţii
Şureanului şi Parîngului în şaua Tărtărău (1631 m). De aici continuă peste vf. Tărtărău pînă în Poiana
Muierii (1757 m). În acest loc creasta principală coteşte brusc spre nord. În partea opusă spre sud se
desface o creastă înaltă care formează legătura cu linia crestei principale a Munţilor Parîngului. Este de
relevat faptul că, deşi mai înalt, Parîngul rămîne totuşi situat pe ramificaţia sudică a crestei principale
carpatine2. Reluînd spre nord această creastă din punctul Poiana Muierii, observăm că ea trece peste vf.
Sălanele (1712 m), Vf. lui Pătru (2130 m), Şureanul (2059 m), Comărnicelul (1893 m); din acest vîrf se
îndreaptă spre sud-est peste vîrfurile: Tăia (1702 m), Jigurul Mare (1497 m) şi iese din Munţii
Şureanului prin pasul Baniţa (Merişor) 756 m alt.; la vest, ea continuă în Munţii Retezatului peste
dealul şi pasul Babei (944 m), apoi peste vf. Tulişa şi vf. Custura Mare (2457 m) etc.
Creasta principală a Munţilor Parîngului are o direcţie generală est-vest, ea cuprinzînd şi cele
mai importante piscuri. Legătura cu creasta principală carpatină începe din vf. Coasta lui Rus (2306 m)
şi continuă spre nord peste vf. Pietrele (2155 m), vf. Ciobanul Mare (1944 m), muntele Capra, vf.
Pravăţul (1905 m) şi se termină în zona de legătură Poiana Muierii. În schimb creasta înaltă a
Parîngului începe la vest din vf. Măgura (970 m) şi continuă spre est peste vf. Parîngul Mic (2073 m),
vf. Cîrja (2404 m), vf. Parîngul Mare (2518 m), Coasta lui Rus (2306 m), vf. Mohorul (2335 m), vf.
Păpuşa (2134 m), vf. Micaia (2179 m), pînă în afunda curmătură a Olteţului (1640 m).
Din linia acestei culmi înalte se desfac spre sud o serie de muchii şi creste în general fără
stînci, acoperite în schimb cu păşuni întinse. O viguroasă ramificaţie începe chiar din vf. Parîngul Mare
peste vf. Mîndra (2360 m) şi vf. Tărtărău, vf. Măcăria, vf. Groapa, vf. Voişanul, vf. Molidvişul (1787
m). Din acest mic platou ea, se desface asemenea unui trident, din care pornesc iarăşi alte culmi şi
pripoare întinse de la Jiu şi pînă la Gilort (est). Din marele vîrf golaş al Mîndrei se relevă o altă culme
spre sud-vest, trecînd peste vf. Ţapul, vf. Ciocîrliul Grivelor (2032 m), munţii Prisloapele, Reciul etc.
Vf. Parîngul Mare (2518 m) şi vf. Cîrja (2404 m) sînt cele mai reprezentative „acoperişuri" din centrul
masivului. La est se înalţă destul de solitar vf. Mohorul (2335 m), care domină cu fruntea să bombată
zările, pînă dincolo de Olt.
In Munţii Şureanului vîrfurile cele mai înalte depăşesc cu puţin 2000 m: Vîrful lui Pătru (2130
m), vf. Şureanul (2059 m), vf. Cîrpa (2014 m) şi vf. Auşelul (2005 m), avînd un aspect plat, ierbos.
1

Este mai potrivită denumirea de Munţii Ştefleştilor, după lucrarea „Carpaţii sud-estici" a prof. V.
Mihăilescu. Tot acolo grupele munţilor Şureanului, Cindrelului şi Lotrului (Ştefleştiului) sînt propuse
sub denumirea de Munţii Mărginimii, care, în cazul că devine larg întrebuinţată, este bine să fie
cunoscută de către turişti.
2
Linia principală, de cumpănă, a apelor.

Cei doi munţi vecini prezintă deosebiri nu numai ca altitudine şi dispunere a culmilor. Relieful
glaciar şi zona stîncoasă larg dezvoltate în Parîng sînt foarte restrînse şi amplasate numai în zona
centrală din Şurean.
Munţii Şureanului se prezintă în general cu o zonă centrală înaltă, de plaiuri şi păşuni, puţine
abrupturi şi grohotişuri, cu zone păduroase foarte întinse, prelungite peste munţi mărunţi, cu altitudini
de 1200—1400 m. In partea de sud-vest remarcăm o vastă regiune carstică cu numeroase peşteri,
doline, chei etc., care de cîţiva ani a căpătat renume datorită muncii speologilor în peşterile de la
Cioclovina, Tecuri, Şura Mare etc.
Dispunerea culmilor principale aparţinînd Munţilor Şureanului poate fi asemuită cu aceea a
unei palme cu 5 degete. Din zona alpină centrală, care ar putea fi socotită „podul palmei": Vf. lui Pătru
—Auşelul—Şureanul—Cîrpa—Comărnicelul, se ramifică 5 culmi importante: două din acestea şi
anume
a) vf. Poiana Muierii—vf. Sălanele—Vf. lui Pătru şi
b) vf. Comărnicelul—vf. Tăia—vf. Jigurul Mare—pasul Baniţa (Merişor) au fost amintite
mai sus. Celelalte ramificaţii sînt următoarele:
c) Vf. lui Pătru (2130 m) — vf. Canciu (1767 m) — vf. Tomnatecul (1404 m), cu o serie de
ramificaţii spre nord.
d) Vf. Comărnicelul (1893 m)—Dealul Negru (1866 m) — vf. Mlădie (1798 m) — vf. Şinca
(1728 m) — vf. Scîrna (1663 m) — vf. Godeanul (1655 m) — vf. Brusturelui (1331 m);
din această creastă se mai desprinde spre nord o culme însemnată: vf. Mlăcile — vf.
Bătrîna (1792 m) — vf. Răchita (1238 m)... 1, iar spre sud alta din muntele Steaua Mare
(1729 m) peste dealul Rudii (1279 m) — vf. Paltinului (1205 m). Din vf. Scîrna
menţionăm spre nord o creastă cu importanţă turistică deosebită peste vf. Lupşa (1489 m)
şi muntele Prislop2
e) Vf. Auşelul (2005 m) — vf. Clăbucetul (1940 m) — vf. Chicera (1211 m).
Limitele Munţilor Parîngului sînt constituite în majoritatea lor de apele unor rîuri importante
sau de afluenţii acestora: Jiul, Lotrul şi Olteţul. La nord, Parîngul are ca vecini Munţii Lotrului şi
Şureanului, la vest, Munţii Retezatului şi Vîlcanului, la sud, regiunea dealurilor subcarpatice ale
Olteniei, iar la est. Munţii Căpăţînii.
Pentru o bună cunoaştere a limitelor turistico-geografice care delimitează Munţii Parîngului, îi
vom parcurge spre vest începînd din pasul Tărtărău (1631 m); acolo şoseaua alpină întretaie creasta
principală carpatină, traversînd de pe versantul nordic pe cel sudic. În şaua Tărtărău, la hotarul
bazinelor hidrografice ale Lotrului (S) şi Sebeşului (N), ne aflăm de fapt în punctul de întîlnire a 3
unităţi: Lotru, Şurean şi Parîng. Spre vest muchia Tărtărăului face demarcaţia între Munţii Şureanului
(la nord) şi Munţii Parîngului (la sud). În Poiana Muierii hotarul turistic traversează coama munţilor
spre vest şi coboară pe creasta dealului Sterminosu pînă la „Gura Văilor", unde ia naştere Jiul Estic
(Transilvan); de aici hotarul se întinde spre vest în lungul Jiului. Pe această vale importantă se înşiră o
serie de localităţi: Cimpa, Tăia, Lonea, Petrila. Imediat la vest de Petrila hotarul se frînge brusc spre
pud, urmărind în continuare rîul. La „cotul Jiului", în punctul de confluenţă cu pîrîul Baniţa (nord), ia
sfîrşit vecinătatea Munţilor Şureanului şi începe la vest cea a Munţilor Retezatului. La hotarul celor doi
munţi, giganţi ai Carpaţilor, se răsfiră localităţile Petroşeni şi Livezeni, începînd de la Iscroni, Jiul
hotărniceşte Parîngul cu Munţii Vîlcanului, străbătînd cel mai vestit defileu din ţara noastră: pasul
Surduc. Apele rîului despică stîncile munţilor şi formează în aceste chei numeroase praguri şi cotituri.
Calea ferată trece prin mai multe tuneluri, iar şoseaua naţională se strecoară cu greutate cînd pe un mal,
cînd pe celălalt al Jiului. Pentru construirea traseului căii ferate Bumbeşti—Livezeni în anii după
Eliberare aici au muncit cu entuziasm numeroase brigăzi de tineret, prin al căror eroism a fost înfrîntă
rezistenţa muntelui şi a fost deschisă o nouă cale cărbunelui din bazinul superior al Jiului. Aproape în
mijlocul defileului, într-un spaţiu mai larg, se află schitul Lainici. Defileul ia sfîrşit abia în apropierea
comunei Bumbeşti-Jiu, la gura văii Sadului, unde putem considera că ne aflăm în colţul sud-vestic al
Parîngului. De aici hotarul porneşte spre răsărit, secţionînd în curmeziş „boturile de deal" ale
ramificaţiilor sudice răsfrînte din vf. Molidvişului, şi apele care sînt culese de Jiu şi de Gilort: Blahniţa,
Ghiea, Runcu. Pe Gilort, în comuna Novaci, hotarul întretaie capătul sudic al şoselei alpine. Linia
sudică de hotar ia sfîrşit la est de Baia de Fier, în apa Olteţului3.
Din acest punct hotarul îl preia Olteţul, care desparte Parîngul de Munţii Căpăţînii. Aproape
de acest rîu, situată însă pe teritoriul Căpăţînii, se află vestita comună Polovragi. Limita de est continuă
în susul Citeţului prin cheile acestuia, pînă la curmătura Olteţului, adîncă şa despărţitoare din creasta de
1

Pe aici trece poteca traseului nr. 23 B spre Cugir.
Pe creasta aceasta trece traseul nr. 23 A spre cabana Prislop.
3
Rîul Olteţ se varsă în Olt, iar Galbenul, afluentul Gilortului, aparţine de bazinul Jiului.
2

se întind ca o culme prelungă . Munţii Căpăţînii (sud-est). ajungînd astfel în locul de început al acestei descrieri. chiar privite de pe şosea sau din tren. pe pîrîu în sus. Cristeşti—2233 m). hotarul este preluat de apa Sebeşului. şi sfîrşeşte la sud de oraşul Sebeş. Limita o preia rîul Lotrului în amonte spre: Voineasa. apoi. Dacă s-ar putea face o comparaţie a meleagurilor udate de pîraiele Baniţa şi Merişor. Cel mai important traseu din aceşti munţi este fără îndoială minunata vale a Lotrului. sînt mai sălbatici. Munţii Poiana Ruscăi (nord-vest). gîndul nostru le-ar apropia de pripoarele. trecînd apoi spre satul Merişor pe versantul opus. cît şi de Parîng. cît şi prin drumurile şi potecile care se ţes într-un adevărat păienjeniş. la gura pîrîului Baniţa. în dreptul cantonului Tărtărău ia sfîrşit vecinătatea cu Munţii Cindrelului. în amonte. aflat în colţul de sud-est. Munţii Cindrelului (Cibinului). paralel cu şoseaua-alpină. văile şi pereţii calcaroşi ţîşniţi parcă din plaiurile din. paralel cu şoseaua şi calea ferată Petroşeni-Simeria. cataracte. De la gura Latoriţei spre nord-est şi nord vecinul Parîngului este masivul pitoresc al Lotrului (Ştefleştilor). Hotarul se prelungeşte spre nord pe Pîrîul lui Petricu pînă la confluenţa cu pîrîul Latoriţa (casa Petrimanul).F. Altitudinea munţilor se menţine destul de ridicată. Munţii Parîngului şi Şureanului sînt strîns legaţi de vecinii lor aflaţi la est atît prin apropiere (uneori chiar prin linia de creastă). dar şi aici perspectivele de dezvoltare ale turismului au crescut datorită complexului hidroenergetic de pe valea Sadului. Faţă de masivii de dincolo de Jiu şi Strei. Cindrelul — vf. Frumoasa—casa Tărtărău etc. Munţii Căpăţînii. Din acest loc hotarul se întinde în direcţia nord-vest. Pe hotarul estic se află marea comună Şugag. împreună cu Munţii Şureanului fac loc cu greutate frumoasei văi. Munţii Vîlcanului (sudvest). Hotarul de sud este echivalent cu cel descris la Munţii Parîngului pînă la cotul Jiului de Est (Transilvan). bine distribuite. munţii descrişi sînt separaţi prin culoare adînci. Mărişorului şi Streiului sînt deosebit de pitoreşti. Glaciaţia a lăsat urme mai slabe pe aceste meleaguri. pe toată lungimea hotarului de la confluenţa Jiului cu pîrîul Baniţa şi pînă aici Munţii Şureanului se învecinează cu impunătorii munţi ai Retezatului. chiar de la Brezoi şi pînă la Obîrşia Lotrului. datorită elementelor carstice care împînzesc regiunea. una din cetăţile oţelarilor. Ne aflăm în extremitatea de est a Parîngului. pînă în pasul Tărtărău. aici predomină întinsa platformă cu iarbă. De aici şoseaua alpină şi apa Tărtărăului formează limita faţă de Munţii Lotrului (Ştefleştilor). de rîul Strei. străbătută de unul din cele mai impetuoase rîuri de munte. Munţii Lotrului. Ei sînt legaţi prin poteci turistice marcate de Masivul Sebeşului (vf. mai la vale. Pînă în pasul Baniţa (Merişor) limita este dusă pe pîrîul amintit. iar direct pe creasta Tîmpa— Tărtărău. Caracterul glaciar este limitat la cîteva circuri situate pe feţele nordice ale vîrfurilor mari în care găsim lacurile: Iezerul Mare şi Iezerul Mic. chiar cu Şureanul. unde se dezvoltă păstoritul. Streiul străbate mai întîi un scurt defileu apoi valea se lărgeşte. vecinul legat prin creasta principală carpatină atît de Şurean. Munţii Retezatului (vest). Purul. unde se încheie circuitul hotarelor Parîngului. La Obîrşia Lotrului hotarul merge spre nord pe şoseaua alpină. Cristeşti şi prin Obîrşia Lotrului. lîngă cabana turistică. prin apropiere de Orăştie şi Cugir. Călanul. preajma Rucărului şi Podului Dîmboviţei. În mare parte poteca pe vale între Voineasa şi cabana Obîrşia Lotrului este marcată. Cindrelul—2245 m).legătură Parîng—Căpăţîna. De la Subcetate la vest se întinde un alt vecin: Poiana Ruscăi. Munţii Lotrului (centru-est). Văile Baniţei. La confluenţa rîului cu valea Frumoasa (est). iar în amonte se înfiripă o mică localitate de munte: Tău. Cabana Oaşa se află şi ea la limita dintre cei doi masivi. la Baru Mare hotarul este preluat de pîrîul Merişor. Munţii Şureanului sînt limitaţi la nord de culoarul Mureşului. a potecilor marcate. în lungul unei linii care trece începînd la sud de Simeria. începînd de lîngă oraşul Sebeş (colţul de nord-est al munţilor). pe Valea Pravăţul şi atinge pasul Tărtărău. I. La Subcetate. În apropiere de vărsarea rîului în Mureş întîlnim o altă localitate muncitorească: Simeria. însoţind apa prin cheile Latoriţei pînă la vărsarea ei în Lotru. pierzîndu-se treptat fie în culoarul colinar al Mureşului. Munţii Lotrului se leagă turistic cu Munţii Parîngului printr-o potecă marcată venind din vf. Munţii Cibinului sînt dintre cei mai umblaţi din ţară. Munţii vecini se înşiră astfel: Munţii Cindrelului (nord-est). Oaşa Mare—cabana Oaşa şi vf. iar aşezările devin tot mai dese. La nord ca şi la sud munţii au culmile din ce în ce mai scunde. dar pe teritoriul Şureanului. ca şi a plaiurilor parcelate de livezi şi păduri minunat distribuite. Cindrelul—vf. In trecătoare intersectează culmea principală a Carpaţilor. Streiul primeşte de la vest ca afluent Rîul Mare al Haţegului. lucru la care concurează existenţa cabanelor. mai puţin străbătuţi. legaţi direct cu creasta principală a Parîngului. Vecinul de la răsărit. Frumoasa—vf. pînă la Subcetate rîul curge spre nord-vest iar de aici în direcţia nord. este cea mai importantă din localităţile de pe cursul inferior al Streiului. fie în depresiunea subcarpatică a Olteniei. în jurul celor 2000 m (altitudinea maximă este în vf. pînă la vărsarea sa în Mureş. de aici îşi schimbă direcţia spre est. pînă la Obîrşia Lotrului. Pentru descrierea limitelor Munţilor Şureanului vom alege ca punct de pornire tot pasul Târtărău. Munţii Cindrelului (Cibinului) au înălţimi maxime de peste 2000 m (altitudinea cea mai mare în vf.).

Jiul de Est (Transilvan) se formează imediat la vest de cabana Voivodul (Lonea). pîrîul Bilele. afluent al Oltului. Runcul. Baniţa. direcţie pe care o păstrează cu puţine excepţii pînă la Brezoi—Lotru. Cel mai important rîu este Jiul. Apa Sebeşului. Mănileasa şi Latoriţa. La hotarul de răsărit curge Olteţul. Atît Lotrul. cea mai importantă şi totodată mai bogată în elemente turistice este creasta Nedeia—Vînturariţa—Buila. dar atinge totuşi în vf.pe direcţia vest-est. celălalt în „cheile Latoriţei. Turismul este dezvoltat mai ales în nord-estul munţilor datorită vecinătăţii cu localităţile din Valea Jiului. Cîrja la vest. la est şi Streiul. Munţii Vîlcanului. vizibilă atît din Munţii Făgăraşului. Un drum de legătură marcat uneşte cabana Straja (Vîlcan) cu cabana Parîng. la est şi Oslea (1946 m). Comărnicelul—pasul Merişor—Dealul Babei—muntele Tulişa—vf. Parîngul Mare. El curge în spre est. Lotrul. îşi are obîrşia în Munţii Parîngului. În zona mijlocie Olteţul formează cheile prin care trece o şosea forestieră. priporoase. Galbenul (care formează pe cursul mijlociu chei frumoase) etc. peste pasul Merişor—Baniţa (756 m). care se prezintă sub forma unei enorme cocoaşe de calcar. situaţi la vest de Jiu. Altitudinea munţilor este în medie mai mică de 1500 m. are o direcţie generală de curgere spre nord. în Jiu mai vin pîraiele: Izvorul. Tăia. Altitudinea medie este mai scăzută decît a vecinilor săi. Coasta lui Rus la est şi terminînd cu vf. dincolo de Iscroni. Olteţul iese din Parîng în dreptul localităţii Polovragi. Turismul este foarte dezvoltat. ei au altitudini modeste. din urmă fiind ultimul care curge în întregime în zona de munte. În afară de apele curgătoare. Jiul formează vestitul defileu Surduc—Lainici. La poalele lor se află vestita cetate a oţelului şi impozantul castel al Huniazilor. avînd numeroase vîrfuri înalte. Din Munţii Şureanului (vest) primeşte o serie de afluenţi. unde se varsă în Olt. prin unirea Jiului de Vest cu Jiul de Est. Din punctul de formare al Jiului de Est şi pînă la nord de Petroşeni el curge spre vest. Traseele turistice din aceşti munţi nu se află în strînsă legătură cu munţii de la sud de Mureş. la vest. Peleaga (2509 m) în centrul masivului. Munţii Poiana Ruscăi se află la vest de rîul Streiului. prin unirea cîtorva pîraie. Pe dreapta. născută din pîraiele voluminoase ale Tărtărăului (sud) şi Frumoasei (est). Chitul. Altitudinea lor depăşeşte rar 1000 m. La gura Streiului culmile care se răsfiră dincolo de Mureş aparţin Munţilor Metaliferi. Glaciaţia a fost aproape inexistentă pe laturile nordice. cît şi Latoriţa străpung munţii unul la „Cataracte". lungă şi fără prea multe ramificaţii. Pe flancul vesticul Parîngului se mai varsă în Jiul de Est pîraiele Maleia şi Sălătrucul. datorită lipsei de adăposturi convenabile şi de poteci marcate. Şureanul—vf. Padeşu (1378 m). rîurile mari îşi captează afluenţii din întinse bazine hidrografice. mai ales în Munţii Parîngului. dintre . din care cel mai important. pîraiele Cimpa şi Jieţul. un alt rîu important. în timp ce spre nord ramificaţiile sînt scurte. Dintre ramificaţiile sudice. Jiul de Est mai primeşte ca afluenţi pîraiele: Răscoala. El se formează la sud de Livezeni. peste care poate fi folosit un drum turistic nemarcat: vf. găsim şi un complex glaciar ale cărui rămăşiţe sînt răspîndite în majoritatea circurilor: lacurile glaciare. Dincolo de acest mare rîu al patriei noastre se înalţă culmile Munţilor Apuseni. de la Hunedoara. culmile sînt acoperite cu păşuni. Din punct de vedere geografic. cît şi din vf. acesta. un relief glaciar. însă fără semeţia acestora. iar pe stînga. Spre nord curg alte două mari rîuri. Afluxul de turişti este însă destul de slab. continuă culmile Parîngului. aceşti munţi aparţin lanţului Carpaţilor Occidentali. sfîrşind în bazinul Lotrului. O potecă de creastă leagă aceşti munţi de Munţii Parîngului. iar începînd de aici spre sud. Altitudinea maximă este atinsă de vf. iar poalele lor sînt bogat împădurite. De pe clinurile sudice ale Parîngului Gilortul captează majoritatea apelor curgătoare: Blahniţa. Turiştii îl cunosc destul de puţin. Ursul (2124 m). iar valea îngustă. Deci Jiul de Est are bazinul de captare al tuturor izvoarelor importante pe versanţii de sud ai Şureanului şi pe versanţii de nord ai Parîngului. La nord. la vest. Vîrfurile cele mai importante sînt Straja (1870 m). în mare parte datorită minunatelor peisaje predominate de relief glaciar. Polatiştea. Munţii Şureanului sînt limitaţi de culoarul Mureşului. vine de la nord. Între Iscroni şi gura văii Sadului. Gilortul se varsă în Jiu mult în afara teritoriului Munţilor Parîngului. lăsînd spre sud o serie de ramificaţii înalte. ambele tributare ale Mureşului: Sebeşul. din care cităm lacurile de baraj şi cele nivale. o bogată reţea de ape curgătoare şi de lacuri. Altitudinea cea mai mare atinge în vf. Custura. Cei mai importanţi afluenţi pe care îi adună Lotrul de pe cuprinsul zonei Parîngului sînt: Vidra. Roşia. Mai întîlnim uneori şi lacuri de altă provenienţă. Munţii Şureanului sînt legaţi nemijlocit de Retezat prin creastă. Reţeaua hidrografică a Parîngului şi Şureanului este deasă şi uniform răspîndită. începînd din vf. din pîraiele Cîlcescu şi Iezer. Munţii Retezatului sînt cei mai importanţi dintre vecinii Parîngului. Un alt drum de legătură cu Retezatul începe de la cabana Parîng prin Livezeni—Lupeni— Cîmpul lui Neag— cabana Buta. Acesta din urmă culege majoritatea covîrşitoare a pîraielor de pe versantul nord-vestic al Munţilor Parîngului. Bazinul său superior este restrîns. Sadul. Caracterul unitar al orografic sale determină o orientare lesnicioasă. Ghia. Singurul adăpost turistic se află pe muntele Dîmbu şi se numeşte cabana Căpriorul. potecile fiind nemarcate.

formează rîul Cugirului. dispar în adîncuri prin sorburi. mai la nord de Baia de Fier. Cîlcescu. Lacurile glaciare de pe versantul nordic fac aproape toate parte din două bazine hidrografice distincte: Jieţ. Le cităm pe cele mai importante: lacul Mîndra. care uneori seacă. la hotarul de vest se află valea Streiului. Şura Mare. anume. Munţii Parîngului sînt asemănători Făgăraşului. Zona centrală şi de est este caracterizată prin prezenţa grandioritelor. Alte pîraie. Rîul Sebeş se varsă în Mureş la nord de oraşul Sebeş. Dereşul. Celelalte lăculeţe sînt mici şi se grupează pe lîngă lacurile mai mari. În afară de acestea vom mai întîlni în Parîng şi lacuri cu caracter nival. însoţite de alte cîteva ochiuri mici. În compartimentul vestic. de mărime mijlocie. Dintre ele se remarcă însă Iezerul Mare al Şureanului sau. În Munţii Şureanului lacurile sînt mult mai puţine. de mărime mijlocie. În zona carstică din sud-vest speologii au descoperit rîuri subterane care apar la suprafaţă la gura unor peşteri. avînd creste alpine. în apropiere de satul Pricaz. înmănuncheate. se află Peştera Muierii. Din Munţii Şureanului mai curg spre nord Rîul Mare şi Rîul Mic. care culege şi apele unui bazin vecin: Sibişelul. dintre care cităm lacurile Găuri (2090 m). Pe o platformă intermediară între lacul Mîndra şi Lacul Mare al Roşiilor se odihnesc apele Lacului Lung. Tot în regiunea carstică sus-amintită se află cîteva peşteri. În căldările estice putem aminti numai de micul lac Mohorul din căldarea de nord-est a Mohorului. Miraşul. în cheile Galbenului şi. în aval de Alba Iulia. se află patru lăculeţe. se varsă în Strei lîngă Călan. la vest de bazinul acestor ape se întinde bazinul rîului Grădiştea (Apa Oraşului). la altitudinea de 1921 m.. a cărui apă izvorăşte din bazinul limitat de muntele Şinca—dealul Mlăcile—muntele Comărnicelul. la est de vf.. lacul Şureanul (1743 m). Zănoaga Mare. iar lacurile Verde. In sfîrşit. În compartimentul Roşiile. de aici coteşte spre nord-vest. ce se varsă în Mureş lîngă comuna Balomirul de Cîmpie. Rîul Mare. La Subcetate primeşte un mare afluent: Rîul Mare al Haţegului (vest). mai scurt. dar cuprinde în schimb printre ele cel mai frumos lac glaciar. Rîul Streiul se varsă în Mureş în apropiere de Simeria. La început rîul se îndreaptă în direcţia sudvest pînă la Baru Mare. Sliveiul. care după ce îşi trage izvoarele modeste din regiunea carstică Cioclovina— Piatra Roşie. devenind subterane. cel mai răsărit din complexul Jieţului. relieful este caracteristic munţilor înalţi cu roci cristaline. Roşiile şi Dereşul 1. iar suprafeţele de denudaţie sînt restrînse şi etajate. lăsînd pe dreapta podişul Secaşelor. cu acces spre izvorul Mohorul—izvorul V. Cel mai important lac al acestui complex. Lacul Mare al Roşiilor (2002 m) şi Zănoaga Stînei. începînd de la Subcetate curge direct spre nord. al Găurilor. Mic şi Sliveiul pe flancul drept al căldării..). Apa Oraşului se Varsă la nord de Orăştie în Mureş. . sau lacul Mija) în căldarea de răsărit a văii Mija. la vest şi Cîlcescu. care. lacurile s-au păstrat numai în nişa de est. În compartimentul de răsărit odihnesc apele unui singur lac: Iezerul. pe flancul răsăritean al munţilor. în interiorul căreia s-au descoperit neasemuite frumuseţi ale reliefului carstic.) La Ponorici rîuleţul care curge pe fundul unei văi dispare ceva mai departe în dolina care se formează între stîncile calcaroase. apoi lacul Cîrpa. Căldarea este bogată în izvoare. a fost declarată monument al naturii. Complexul de lacuri Cîlcescu este mai sărac ca număr. peştera Bolii. Pe terasele superioare se înşiră lacurile mai mici: lacul lui Vidal (1987 m). Marea lor majoritate se află pe versantul nordic. în cadrul complexului amintit ele sînt dispuse în compartimente formate de afluenţii principali ai Jieţului: Mija. În sudul Parîngului. (Pîrîul Ohaba Ponor iese din peştera Şura Mare. aşezat pe o platformă. fiind totodată unul din cele mai mari şi adînci din masiv. se află în a treia căldare. lacul lui Pencu (1991 m) şi lacul Păsări (2078 m). pe creastă (ex. Lacurile glaciare de diferite mărimi depăşesc numărul de 22 în cuprinsul Munţilor Parîngului. care au căpătat o faimă deosebită prin frumuseţea lor: Cioclovina. de suprafaţă. circuri glaciare. din care Tăul Custurii şi Tăul îngheţat pe flancul stîng. În compartimentul Sliveiului se găsesc mai multe lacuri importante. peştera Cheile Roşiei etc. Tăul Porcului etc. Micaia. la est. 1 Se mai întîlneşte şi denumirea „Ghereşul". însă foarte mare: lacul Zăvoiele (lacul Luncii. În compartimentul Dereşul. În compartimentul vestic se află un singur lac. În compartimentul alăturat (est) se află un lac de mărime mijlocie. unul din cele mai mari de acest fel din Carpaţii Meridionali. Peştera este electrificată în prima porţiune. Din punct de vedere geomorfologic. Prigoana. se află un singur lac: Dereşul. lacul de la vest de vf. şi încă cîteva ochiuri. Română— Gilort. pîrîul Luncanilor.care amintim: Sălanele. In sistemul complexului de lacuri aparţinînd bazinului Jieţului se găsesc cele mai numeroase şi mai mari lacuri din masiv. lacul Ciobanul (1980 m). Tecuri. Mai cităm un alt afluent. unde primeşte din stînga pîrîul Merişor. în această peşteră există şi lacuri subterane. Pe valea rîului Sebeş vom întîlni lacul de baraj Oaşa Mare.

Căpăţîna.. Paralel cu acest gheţar. lacomi după rădăcini şi tuberculi. Pădurile de conifere ocupă suprafeţe întinse mai ales în bazinul superior al Jiului de Est şi în Munţii Şureanului. Ciobanul. Mohorul. Pe coamele stîncoase . la nord-est de vf.5 km şi primea ca afluenţi o serie de gheţari laterali (est şi vest). tufele de jneapăn şi ienuperi se dezvoltă în largul lor. rămăşiţe ale florei de climă aspră din perioada glaciară (valea inferioară a Roşiilor. mici creste ascuţite şi „clippe" calcaroase. cele mai întinse suprafeţe de denudaţie sînt dispuse în trepte. Pe versantele sudice foioasele „urcă" mai mult. se întindea ulucul gheţarului Cîlcescu. împînzind coastele golaşe ale munţilor Şureanul. Baia de Fier (cheile Galbenului) etc. Pădurile întinse şi stîncăriile încîlcite de vegetaţie adăpostesc bîrlogurile urşilor carpatini şi furnicari. Şureanul are un profil geomorfologic caracteristic munţilor înalţi şi mijlocii. clima este caracteristică întregului lanţ meridional pentru munţi înalţi şi mijlocii. Vînturile predominante bat iarna din sectorul nord-vestic. perioada de glaciaţie a lăsat urme evidente. ei au modelat relieful formînd circuri şi văi glaciare. jderi. cu vîrteje mari de aer. Turiştii vor auzi des de la ciobani despre vizitele nepoliticoase pe la stîne ale enormelor patrupede. el cauzează uneori devastări de păduri. dar mai la răsărit. Ca şi în alţi masivi din Carpaţi vieţuiesc pe aceste meleaguri şi alte animale sălbatice: lupi. Ciocîrliul Grivelor etc. cabane pentru muncitori. gheţarii care acopereau odinioară Carpaţii au existat şi aici. Iezer—Păpuşa. Crestele alpine ascuţite lipsesc. Pe suprafeţe mari se întind tufe de smirdar. cu o lungime de aproape 5 km. zimbrii. dintre care nici vipera nu este absentă. Dosul Bradului. explicabile datorită particularităţilor solurilor. alteori fiind despărţite de aceasta printr-o barieră firavă de conifere (ex. În acest sector al Carpaţilor. lîngă vf. Dintre fructele de pădure cele mai abundente sînt: smeura. coacăzele. faţă de Retezat bunăoară. sînt găsite la periferia masivului: Pietrele Albe (vest). Relieful glaciar este redus. mai intens în Parîng şi mai slab în Şurean. cu mici deosebiri locale. Iezerul Mare al Şureanului. Prin poienile din făget ne vom opri lîngă scurmăturile zdravene ale turmelor de mistreţi. violent. Parîngul Mic etc. Voivodului ş. Alunului. Galbenul. constituit mai ales din roci cristaline. afine. Rocile sedimentare. în care se pot vizita o serie de peşteri foarte interesante. Godeanul. Regiunea cu roci calcaroase nu cuprinde puncte de altitudine ridicată. Tîrnovu Mare. puţine. care sînt de un real folos şi turiştilor pe multe din traseele descrise. Pîrva stau mărturie acestui fenomen din trecutul geologic. Flora din Parîng şi Şurean este etajată ca şi în restul Carpaţilor. în preajma lacurilor Cîlcescu. pînă pe la 1100—1200 m alt. sau drăgălaşe veveriţe. valea Cîlcescu). Turiştii pot observa că limita pădurilor pe clinurile sudice nu este dominată întotdeauna de conifere. munţii Mormîntul Florii. se formează mai ales din cauza diferenţei mari de presiune de pe diferiţi versanţi. coacăze. uneori acestea sînt intercalate cu gnais de injecţie.). iar către nord zone stîncoase. Şureanul sau Ciobanul. Mult mai rar se întîlnesc. Parîngul prezintă pe versanţii de sud păşuni întinse. murele. Pădurile de fag se întind între altitudini de 7— 800 m şi uneori mai sus. climei şi amplasării munţilor. Fauna Parîngului şi Şureanului este destul de bogată şi variată. În zonele alpine. Grija pentru plantarea de noi păduri se materializează prin numeroasele pepiniere cu puieţi de brad şi molid.). In Munţii Şureanului glaciaţia a fost mai restrînsă şi numai cîteva căldări în jurul vf. cu influenţe de climat slab mediteranean. În zona Ohaba—Ponor—Baniţa—Cioclovina am amintit mai sus că se întinde o regiune carstică. Lotrul. situat la sud-est de Obîrşia Lotrului. sînt puţinele "care se găsesc pe teritoriul alpin amintit. sub vf. Mănileasa—Runculeţ. ajungînd uneori pînă la limita superioară a pădurii. dincolo de limita superioară a pădurilor (circa 1800 m alt. pepinierele din Să-lanele. O mică bogăţie vegetală a munţilor este valorificată prin locuri anume amenajate.. Vîntul „Bora". unde clima mai caldă este apropiată de cea caracteristică Olteniei. mai ales pe versanţii nordici. fragii. dar se mai simte în alte anotimpuri şi influenţa fohnului. îi poartă numele: vf. în schimb la pitorescul locurilor contribuie văile frumoase. afinele.În zona nordică şi vestică sînt mai răspîndite şisturile cristaline. Bora (2054 m). cum sînt cabanele pentru colectarea „fructelor de pădure" de la Obîrşia Lotrului în văile Sebeşului. Cea mai importantă vale glaciară este aceea a Jieţului. Ţapul. Pentru exploatarea parcelelor de pădure au fost construite noi drumuri de acces. Şureanului şi vf. În zonele foarte înalte. plantaţii proaspete de pădure (ex. marele său gheţar se întinde pe o lungime de circa 5. Iezerul din muntele Cîrpa.a. de mărime mijlocie. Foioasele găsesc condiţii prielnice să se dezvolte pînă la altitudini destul de mari. In căldări se păstrează încă multe lacuri de origină glaciară. "Cotişor sau Fetiţa). care punctează cu alb pajiştile verzi ale munţilor. Aceste influenţe se resimt mai ales pe latura sudică. Datorită acestor caracteristici se aseamănă cu munţi ca: Ţarcul. numeroase păsări şi chiar reptile. Un munte înalt. rîşi. Pădurile ocupă în Parîng o suprafaţă mai mică în comparaţie cu vecinul său de la nord. numeroase jnepenişuri brodează liziera coniferelor. În poienile situate la diverse etaje vom întîlni în iulie—august o bogăţie de plante şi flori asemănătoare Masivului Retezat. Reciul etc. Căldări glaciare mai puţin importante decît cele menţionate mai sus se întîlnesc la izvoarele Latoriţei. În zonele alpine.

iar restul de 22 km pe jos pînă la cabană. MARCAJE În Parîng sînt trei cabane turistice repartizate neuniform pe suprafaţa munţilor: cabanele Parîng şi Rusu. şi cabana Rînca. său în Munţii Cindrelului (la Păltiniş) etc. care face legătura rutieră între cabanele Rînca şi casa Tărtărău. care pot folosi drumeţilor atît pentru traseele din Parîng. Distanţa Sebeş— Tău (46 km) poate fi parcursă cu autobuzul. Capacitatea de cazare este de 35 de locuri. ea are de asemenea şi o cantină-restaurant.). Cabana Parîng este situată pe pantele vestice ale Parîngului Mic. mai aproape de creastă (cabana Rusu—cabana Parîng 1¼ oră). în afară de ultimele două cabane amintite. Cabana Prislop (1200 m) este cea mai nouă aşezare pusă la dispoziţia turiştilor în Munţii Şureanului. se află pe muntele cu acelaşi nume. Jieţ etc. la vest. centrală şi de est a Parîngului. în Munţii Lotrului (La Voineasa şi casa Dobrun). Are o capacitate de 110 locuri şi o cantină-restaurant care funcţionează permanent. fie ca adăpost în cazul timpului nefavorabil (stînele Roşiile. Cabana este legată de Petroşeni printr-o şosea în lungime de circa 8 km. apropiindu-se de culoarul Mureşului. In zona alpină se aţin după pradă corbul şi acvila. Cabana poate fi folosită pentru zona de sud. pe şoseaua alpină. sau în cort (stîna Gropşoara. I. Ceva mai sus de cabana Parîng se află staţia de sus a schi-liftului (în Poiana Mică). De la Obîrşia Lotrului se pot face excursii în toate direcţiile: în Parîng (la lacul Cîlcescu şi creasta spre Urdele— Rînca şi Ştefanul— Purul—Voineasa). mai puţin confortabile. la est.ale Sliveiului său Cîlcescului. Cabana Voivodul (Lonea). acolo unde creasta munţilor Scîrna— Lupşa scade din înălţime. în nordul masivului. cantonul silvic Groşi etc. Mohoru (stînga). Casa are o capacitate de 22 de locuri şi un bufet cu hrană rece. pe malul opus al rîului. unde s-a construit o cabană studenţească. la o altitudine de 1579 m. se află în apropiere de punctul de formare al Jiului de Est. Ea este punctul de plecare în excursiile din zona de est a Munţilor Şureanului şi spre Obîrşia Lotrului. Şureanul. Stînele sau cabanele forestiere pot fi alese de turişti fie drept capăt al unei etape sau semietape. Are o capacitate de cazare de 95 locuri şi o cantină-restaurant. În zona centrală şi de sud cabanele lipsesc. F. mergînd pe poteca marcată. Chiar prin faţa cabanei trece şi şoseaua alpină Novaci—Sebeş. Calea cea mai accesibilă o constituie valea Jiului de Est de la Lonea (Petroşeni— Lonea. La limita de nord se mai află cabanele Voivodul (Lonea) şi Obîrşia Lotrului. Oaşa. Mai bine aşezată decît vecina sa din nord-vest. In apropierea ei se găsesc lacul şi vf.). În afară de cabanele descrise mai sus. la 1168 m alt. şosea: 7 km). care împletesc pasiunea lor cu cea a turismului. În rîuri şi în lacuri păstrăvii atrag deseori pe pescari. Cabana Oaşa (1207 m) este clădită pe valea rîului Sebeş. 950 m alt. Se află în poiana Prislopului. aflîndu-se totodată şi pe drumul de legătură turistică cu munţii Cibinului şi Lotrului. Cabana Rusu. pornind din oraşul Sebeş (64 km). fie din vest. Şoseaua alpină trece prin apropiere. în Munţii Şureanului (la cabanele Oaşa său Şurean).) este de fapt situată pe teritoriul Munţilor Lotrului. cît şi pentru cele din Şurean.. Pentru traseele în direcţia vest şi nord turiştii trebuie să parcurgă distanţe mari. şi Prislop (în zona de nord). cea mai nouă din construcţiile turistice de lîngă Petroşeni. drumurile fiind mai scurte şi mai accesibile. sau cu trenul forestier. este de 18 km. la gura pîrîului Sălanele. Cabana Obîrşia Lotrului (1400 m alt. uneori în două etape. Munţii Parîngului—culmea centrală de la vf. la periferia de est. care funcţionează în tot timpul anului. de la Lonea. Capacitatea ei este de 100 locuri. Distanţa pînă în comuna Novaci. însă utile şi accesibile numai în timpul verii. curmătura Olteţului. este indicată pentru excursii în zona vestică a Parîngului sau iarna pentru apropierea ei de pîrtia de schi. înnoptând la stîne. înspre est şi sud pornesc majoritatea potecilor marcate. Mormîntul Florii. Cabana Şurean (1734 m) este amplasată în zona centrală a Munţilor Şureanului. turiştii vor avea nevoie pentru unele din trasee de alte adăposturi pentru înnoptat. pe muntele Corneşul Mare (1600 m). Capacitatea de cazare este de 68 de locuri: vara funcţionează o . La cabana aceasta sosesc mai ales turişti din oraşele Cugir şi Orăştie. pe lîngă căldăruşele alpine trăiesc ciopoare de capre negre. Fig 01. la confluenţa pîrîului Pravăţ cu Lotrul. ea poate fi folosită de turişti ca punct de plecare în ascensiuni. În Munţii Şureanului. Are o capacitate de 50 de locuri şi pune la dispoziţia turiştilor un restaurant-cantină aprovizionat cu cele trebuincioase. cabane forestiere. Accesul se face fie dinspre nord. iar în timpul iernii de schiorii care au în apropiere „pîrtia mare". Obiectivele turistice ce pot fi atinse pornind de aici sînt numeroase şi dispuse radiar. Are o capacitate de 53 de locuri şi un bufet cu hrană rece. Stoeniţa (dreapta) şi pînă la vf. mai pot fi folosite de turişti şi cabanele Şurean (în zona centrală). Cabana Rînca se află plasată pe traseul şoselei alpine Novaci—Sebeş. CABANE ŞI ADĂPOSTURI.

reuşind să acopere satisfăcător zona centrală. Zona de nord şi de vest a acestor munţi nu are marcaje. Atît munţii Parîngului. marcate cu triunghiuri roşii său albastre. fie de acoperirea distanţei dintre comuna Voineasa. Oaşa Mare. În cuprinsul lucrării au fost alese cele mai importante dintre potecile pastorale pentru trasarea itinerarelor turistice. pe traseul Orăştie—Grădiştea de Munte—Cetate—vf. În valea Tăia găsim adăpost în caz de vreme rea la I. Şoseaua alpină Novaci—Sebeş constituie cel mai important reper pentru orientarea drumeţilor care străbat trasee la limita răsăriteană a Parîngului său Şureanului şi în lungul acestei limite. bazinul superior al Jiului. Şureanul şi Scîrna—Grădiştea de Munte. vf. Lunca Florilor său la cabana de vînătoare Auşel (1024 m). La Petroşeni se poate ajunge. Oraşul datează din secolul al XVIII-lea şi s-a dezvoltat încă de la început ca centru al industriei carbonifere. cît şi cei ai Şureanului beneficiază de o bogată reţea de poteci pastorale bine conturate. Micaia— Curmătura Olteţului—vf. În afară de acest traseu mai există pe teren încă 2—3 trasee de acces. Godeanu. stîna Auşel. Ea poate fi considerată ca un marcaj „natural" perfect accesibilă pe jos. Petroşeni (Petroşani). avînd o populaţie de peste 30 000 locuitori. în afară de traseul spre cabana Prislop. şi lungi pe creastă. în aceşti munţi putem apela la alte adăposturi. deşi se face printr-o potecă nemarcată. Distanţa Petroşeni—cabana Rusu este pe şosea de 8. Lotrului şi Cibinului. care vin să împlinească golul destul de simţit în reţeaua potecilor marcate LOCALITĂŢI ŞI DRUMURI DE ACCES Drumurile de acces cele mai utilizate pentru pătrunderea turiştilor în Parîng şi Şurean pornesc mai ales de la vest şi apoi de la nord şi sud. de exemplu. Mult folosită de turiştii care vin de pe valea Frumoasa sau întreprind traseul de la cabana Oaşa la cabana Obîrşia Lotrului este şi casa silvică Tărtărău. Comunicaţiile sale cu oraşele principale ale ţării se fac pe calea ferată sau pe şosea. mai puţin indicată pentru motociclete şi în special pentru maşini (mai ales pe porţiunea muntelui Ştefanul—cabana Rînca). este cel mai important oraş din.F. circulate în sezonul de vară. De la cabana Prislop pornesc trasee turistice mai puţin lungi. pe calea ferată fie de la Craiova (157 km) şi Bucureşti (prin Roşiori 366 km. F. Ursu. de sud şi de est. pe valea Rîului Mic al Cugirului şi valea Alunului. este lesne de urmărit în lungul unei artere pastorale pe direcţia crestei principale vf. iar în restul anului bufet. cît şi la cabana I. prin Titu 407 km). 2) este slab marcat cu triunghiuri albastre.cantină-restaurant bine aprovizionată.5 km. oraşul minerilor cu vestite tradiţii revoluţionare se dezvoltă azi în linii moderne. Accesul turiştilor prin latura de est devine condiţionat de traversarea unuia său altuia din vecini: Lotrul. pe şoseaua alpină. stîna Bilele. compensează într-o măsură satisfăcătoare marcajele. In zona centrală crestele alpine derivate şi vasta căldare a Jieţului au cîteva trasee foarte importante din punct de vedere turistic. însă nemarcate pînă în prezent. Lotrului şi Vîlcanului sînt marcate. dar insuficientă spre Parîng. Prezenta unor artere de mare circulaţie. Şureanul este mai bogat în trasee marcate. Traseul Livezeni—cabana Rusu (nr. Starea marcajelor este în general bună. Şoseaua naţională leagă Petroşenii de Craiova (160 km) şi de Simeria (79 km). în amontele văii Lotrului. iar în apropiere de cabană marcajul lipseşte total. În Munţii Parîngului reţeaua de marcaje este mai puţin dezvoltată decît în cei ai Şureanului. Traseul turistic marcat în Parîng urmăreşte creasta principală a masivului. unde marcajul este aproape şters şi se confundă ca semn şi culoare cu cel al traseului spre cabana Obîrşia Lotrului. ca şi noile şosele forestiere sau căile ferate forestiere. staţia terminus de cale ferată îngustă şi cabana Obîrşia Lotrului. Căpăţîna— vf. Iezer— vf. iar diferenţa de nivel 558 m (timp de mers: 2 ore). spre muntele Scîrna. De la cabana Rusu la cabana Parîng mergem pe potecă timp de aproape iy 2 oră (diferenţa de nivel . Accesul cel mai uşor şi mai rapid se poate face pornind din localităţile aflate în Valea Jiului. la confluenţa văii sus-menţionate cu pîrîul Tărtărău. Alte adăposturi mai întîlnim la cantonul silvic Groşi. Pe valea Sebeşului se poate cere găzduire atît în localităţile Şugag şi Tău. legătura cu lanţul Căpăţînii. care se menţin în lungul crestelor sau leagă stînele între ele. cu punct roşu (vechi). fie de la Timişoara prin Bouţari (225 km). O altă localitate în care putem înnopta la una din casele sătenilor este Grădiştea de Munte. Cabana Parîng este legată cu un număr suficient de poteci de acces de Valea Jiului (Livezeni şi Petroşani). Din Petroşeni pornesc spre est potecile marcate cu bandă roşie spre cabanele Rusu şi Parîng. Păpuşa—vf. Cibinul sau Căpăţîna. fie de la Cluj (254 km). şi la numeroasele stîne întîlnite de-a lungul traseelor de creastă. cu excepţia unor porţiuni de creastă ca: şaua Urdele— vf. Drumurile de legătură cu munţii Cibinului. Mohorul—Piatra Tăiată. stîna Gura Petecului. Ele constituie veritabile trasee turistice pe care orientarea se poate face în condiţii bune. De la cabana Obîrşia Lotrului reţeaua de marcaje este bună în direcţia munţilor Şureanului. cum sînt cabanele forestiere sau silvice. la sud. Pe lîngă cabanele turistice descrise mai sus. 610 m.

6 km (linie de autobuz). După cca. Ca localitate mai apropiată de această cabană se află comuna Voineasa (780 m). Drumul de acces cel mai direct spre cabana Şurean începe de la gura văii Tăia. Timp de mers: 3—3½ ore. Cugirul este punctul de pornire al celui mai direct traseu turistic spre cabana Prislop. VARIANTA A Timp de mers: 2—2l/4 ore. Panorama impunătoare a Parîngului. Ea se ramifică din şoseaua naţională. pînă la cabana Prislop. dar şi cea mai comodă (drum de şosea) fiind de altfel socotită ca principală. invită la drumeţie pe locuitorii Văii Jiului. 30 min pînă la cabană. fie pe calea ferată Şibot— Cugir. putem urca la cabana Rusu. ca şi pe turiştii veniţi mai de departe. încă 1½— 2 ore. pînă la I. care conduce în comuna Jieţ situată la est de coama dealului Moluvişu. timpul de mers este de 4—5 ore. Poteca marcată Voineasa—casa Dobrun continuă cu cea de pe valea Lotrului. Orăştie (220 m). urmărind şoseaua prin Căpîlna—Şugag (30 km) şi în continuare pe şoseaua alpină Şugag—Tău —Oaşa—Obîrşia Lotrului. Cibinului. pe linia ferată Simeria—Vîntul de Jos. Pînă în comuna Costeşti există o linie de autobuze pe care parcurgem o bună parte din distanţa Orăştie—Grădiştea de Munte. turiştii au la dispoziţie 3 variante marcate cu bandă roşie. timpul de urcuş: 8—9 ore. Şoseaua Petroşeni—Maleia—cabana Rusu este carosabilă în întregime. intrînd pe făgaşul văii Maleia. De aici putem urca pe valea Oraşului. Distanţa Brezoi—Voineasa este de 36 km. poteca marcată cu triunghi albastru urmează calea ferată forestieră pe valea Tăia. la restaurantul „Minerul" (stâlp cu indicator de marcaje). iar de aici continuăm urcuşul pe munte. Din latura estică a munţilor cel mai lesnicios punct de intrare îl reprezintă cabana Obîrşia Lotrului (1400 m). Timpul de mers: 12—13 ore. sau cu trenul forestier pînă în comuna Grădiştea de Munte (31 km). cînd latura instructivă a vizitelor se completează cu o excursie la munte. La început urcă prin oraş spre est. pe şosea. Oraşul Petroşani este legat de localităţile vecine din Valea Jiului cu suficiente mijloace de transport (tren. Din oraşul Cugir putem urca pe valea Rîului Mic al Cugirului pe jos sau cu trenul forestier pînă la I. pe Jiu. Afluenţa de sportivi-turişti în anumite perioade ale anului (august şi martie) spre Retezat şi spre Parîng se aseamănă celei de pe Valea Prahovei. localitate aflată la sud de Petroşeni. Lainici (450 m). spre munţii Şureanului. Distanţa Sebeş—Tău poate fi parcursă cu autobuzele (42 km). gara se află pe linia ferată Sibiu—Vîntul de Jos. Arieş (15 km). la o distanţă de 3. afluenţa turiştilor este mare mai ales vara. La Cugir ajungem fie pe şoseaua asfaltată de la Şibot prin Vinerea (12 km). De la Lonea (675 m). iar timpul de mers cca. pe marcajul cu triunghiuri roşii. lîngă Lonea (Petroşeni— Lonea pe şosea 5 km). autobuz). diferenţa de nivel este de 1059 m. Din acest itinerar se ramifică o serie de poteci turistice marcate sau nemarcate. Sebeşul este un oraş situat în colţul de nord-est al Munţilor Şureanului. atît la est. spre cabana Rînca (Tg. este şi staţie pe calea ferată Bumbeşti— Petroşeni. la vest. Diferenţa de nivel este de 587 m. Datorită numeroaselor obiective arheologice din valea Grădiştei. PETROŞENI—CABANA RUSU—CABANA PARÎNG Traseul este accesibil şi iarna. 2 km şoseaua străbate comuna Maleia. care îşi desfăşoară activitatea pe munţii din vecinătate. Tot din Orăştie putem porni pe valea Sibişelului spre cabana Prislop. Fig 02 1. Jiu—Novaci pe şosea: 42 km).411 m). Vom remarca pe stînga o ramificaţie a şoselei. care domină aşezarea Petroşenilor. 2000 m. Prima din variantele descrise este cea mai lungă. iar de aici urcăm către est în cca. Marcaj: bandă roşie. De aici porneşte un drum nemarcat peste Cheafa—Reciul şi Ciocîrliul Prisloapelor la vf. Pentru prima porţiune a traseului nr. Din comuna Novaci (504 m) se poate intra în Parîng folosind şoseaua alpină. din şoseaua naţională Sibiu— Alba Iulia se desprind ramificaţii care leagă şi şoselele de acces la munte. Alunul folosim şoseaua cca. După o oră de mers întîlnim pe dreapta şoselei un indicator fixat . denumite „cetăţile dacice". Timpul de urcuş: 2— 2l/2 ore. 23 km. este un alt oraş din care încep trasee turistice spre versantul nordic al Munţilor Şureanului. Parîngul Mare (diferenţa de nivel este de cca. Din Livezeni (581 m). schimbîndu-şi direcţia de la est către sud. apoi urcă la cabana Şurean peste muntele Brateşul. Petroşeni. Şoseaua urcă numai pe coama muntelui o diferenţă de nivel de 1100 m.F. este şi un puternic centru turistic. De la ramificaţie urcăm pe valea Maleii şi traversăm apa pe malul stîng. Lotrului şi Parîngului. Oraşul principal al minerilor din Valea Jiului. o mică localitate în defileul Jiului. Oraşul Sebeş serveşte ca punct de plecare al turiştilor spre sud către munţi. 12 ore). cît şi la vest de axa Jiului Mare.F. l.

Urcăm pe culme spre răsărit. spre sud-est (dreapta). Pe valea Slătinioarei. Slătinioara. pe şoseaua care urcă spre Institutul de mine — Petroşeni. Durata urcuşului este de 1—1½ oră. La 150—200 m est de cabană trecem pe lîngă stînele Rusu. pe care îl vom parcurge şi noi. apoi traversăm în întregime curmătura pînă la piciorul Parîngului Mic. unde vom identifica lesne şi cătunul cu acelaşi nume. . Noi vom scurta drumul spre cabana Rusu. 10 min de urcuş poteca părăseşte culmea şi se îndreaptă spre sud-est (dreapta) pe coasta împădurită. pe care o vom urma chiar din faţa cabanei Rusu. Pînă la cabana Rusu potecile variantelor B şi C se desfăşoară pe creastă conform descrierii variantei B. valea Călinii. în lungul culmilor golaşe ale Dealului Negru (nord). pe malul stîng al pîrîului. înainte de a ieşi din pădure 1 Porţiunea din varianta B la care se referă descrierea traseului este indicată mai ales pe timp ploios. la o ramificaţie a drumurilor de căruţă. noi vom merge păstrînd linia crestei. Itinerarul începe de la Poştă. marcată cu bandă roşie. Traversăm culmea şi coborîm uşor. Parcurgem 400 m. fără să se oprească la cabana Rusu. Urcăm timp de 10 min prin defrişare şi sosim din nou pe culmea împădurită. Depăşind curba mare a văii. marcată cu bandă roşie. După 10 min de urcuş ajungem pe culmea dealului Moşie (sub cota 831 m). din sudul Petroşe-nilor. Culmea muntelui formează aici un „S" strîns. Din curmătura adîncă. 8 km de la Petroşeni). iar în dreapta. mai întîlnim ceva mai departe (150 m) troiţa Călinii şi apoi începem urcuşul. Această variantă este mai rar folosită. Este de fapt drumul cel mai scurt din centrul oraşului Petroşeni spre cabana Rusu. unde se adînceşte o curmătură. care urcă direct la stîna Rusu. la început străbatem pădurea de pini. ocolim vîrful dealului şi ne apropiem de o şa scurtă. Din punctul în care ne aflăm se desprinde din nou poteca variantei B. pe stînga. avînd tot timpul în stînga adîncul văii Maleia. VARIANTA C Timp de mers: 2 ore. însă obligă turiştii la o orientare mai riguroasă decît în cazul variantei A. 30 min de la plecare. 2 km cu cel al variantei A 1. aflate pe creastă. Mai departe cu 300 m traversăm din nou pe malul drept. unde întîlnim traseul variantei B. 10 min ajungem la cabana Rusu (1168 m).. Traversăm din nou pe malul stîng. Pe stînga noastră se formează o vale „scurtă". imediat după casa veche. pe creastă. printr-o golişte în făget. încă 2 km ne mai despart de locul de urcuş: „Podul lui Rusu" (1100 m alt. Culmile în lungul cărora mergem sînt golaşe. vom trece pe lîngă „Rîpele Mari" (dreapta) şi după aproape ½ oră de la plecare intersectăm poteca variantei B pentru a doua oară: aceasta urcă din valea Maleia. Înainte de urcuş putem să luăm apă chiar din apropierea potecii (dreapta).acolo unde varianta B se uneşte cu varianta A (km 4). la dreapta. coborînd direct la şoseaua din valea Maleia (cca. aici se unifică cu traseul variantei B şi cel al variantei C. ieşind din pădure. pînă la cabana Rusu (1168 m). o vom părăsi. Lăsăm în dreapta o ramificaţie a drumului. unde ajungem după 20 min. „scurtătura" marcată de la „Podul lui Rusu". se ramifică la dreapta o mare potecă. pe versantul estic. De aici începem urcuşul pe dealul Slătinioara. Itinerarul începe din cartierul blocurilor noi. Vom urma în continuare drumul de creastă pînă dincolo de vf. Traversăm pe culme spre sud-vest şi începem un urcuş prelung pe dealul Chiciora. Urcuşul începe pe muchie. pînă în culme. După ce intrăm pe curba de nivel. în apropiere de marele cot al văii întîlnim ca reper o casă veche chiar lîngă şosea (km 6). VARIANTA B Timp de mers: 13/4—2 ore. izvoarele Slătinioarei. trecem de o serpentină şi înainte ca şoseaua să intre pe pod spre institut. de aici înainte traseul de creastă aparţine numai variantei C. unde varianta B se desprinde din creastă spre valea Maleia. Ca reper indicăm stîlpul de marcaj şi pompa de apă aflată la capătul străzii Slătinioara. urcînd la dreapta pe potecă. Marcajul apare pe copaci. În cca. Spre cabana Parîng rămîne o singură potecă principală. apoi o serie de poieniţe. Vom avea în vedere ca direcţia de înaintare să fie spre est. Această scurtătură se recomandă mai ales acelora care urcă direct la cabana Parîng. către care traversăm din nou pîrîul. noi urmăm în continuare firul şoselei (varianta A). urcă şi traseul variantei C. După cca. dar destul de rar. Urcăm spre cătunul Slătinioara unde sosim după cca. In stînga potecii rămîne stîna Slătinioara. ajutîndu-ne la orientarea precisă asupra traseului. scurtătură frecvent folosită spre cabană. ajunşi aici trecem pentru ultima oară pe stînga văii şi urcăm serpetinele de pe muntele Rusu. afluenţă a Maleii. Lîngă stîne vom remarca. 30 m diferenţă de nivel). In continuare. sîntem în punctul numit curmătura Călinii. De la „Podul lui Rusu" se formează o scurtătură. După o oră de mers trecem de vîrful dealului şi coborîm într-o altă şa. la indicatorul metalic de lîngă şosea traseul variantei B se uneşte pentru cca. începînd de la casa veche.

Traseul este marcat cu triunghi albastru. Ajungem astfel într-o şa. Ocolim un vîrfuleţ teşit.). Intrăm pe şoseaua secundară. pe curba de nivel (dreapta). rămasă jos. 3 zile) pentru un circuit Petroşeni—Obîrşia Lotrului—Petroşeni. Lăsăm astfel plaiul care se întinde spre est pînă la pîrtia de schi „Ia Troiţă".F. apoi pe şoseaua care urcă cu ocol din valea Maleia şi ne conduce pînă în faţa cabanei (1168 m). Totuşi orientarea este uşoară datorită numeroaselor case pe lîngă care trece. În dreapta ei se află stîna. unde se află cabana Parîng (1579 m). la distanţă de 25—30 min de coborîre de la cabana Rusu. 180 m diferenţă de nivel). Intrăm pe ultimele bucle ale potecii care urcă mai accentuat pînă pe muchia stîncoasă. străbătînd-o pe toată lungimea ei prin Livezeni. De aici urcuşul spre cabana Rusu continuă la stînga (est). Urcăm 1 Poteca trece uneori pe lîngă vîrfuri. coboară apoi în căldarea celui mai frumos lac glaciar şi îşi termină firul în minunata vale de obîrşie a Lotrului. Timp de mers: 2—2½ ore. deşi foarte lung.observăm o bancă pentru odihnă. Jiu şi Strei. mai ales pe valea Sălătrucului. Fig 05 3. se mulţumesc şi cu o vizită pînă pe vf. pe lîngă casele întîlnite lîngă potecă. În goliştea care urmează poteca se mai menţine pe curba de nivel cam 300 m după care urcă (cca. aici aruncăm o ultimă privire asupra cabanei. mai ales iarna. iar după încă 10—15 min ajungem la punctul de ascensiune (km 3). După 15 min de la cabană apare în stînga pe sub ramurile brazilor luminişul poienii Nedeilor. în apropiere de podul peste Sălătruc (580 m alt. COMUNA LIVEZENI—CABANA RUSU Traseul este accesibil şi iarna. însă semnele sînt vechi şi uneori lipsesc pe porţiuni mari. Timp de mers: 11—12 ore. spre cabanele din Munţii Parîngului. iar pe versantul nordic cabanele I. ne vom aproviziona cu apă proaspătă chiar de la cabană. zărim la est. CABANA PARÎNG—VÎRFUL CÎRJA-VÎRFU PARÎNGUL MARE—ŞAUA PIATRA TĂIATĂ—LACUL CÎLCESCU—CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI Traseul este accesibil iarna numai pentru schiori şi turişti bine pregătiţi şi numai pe porţiunile: cabana Parîng—vîrful Cîrja şi cabana Obîrşia Lotrului—lacul Cîlcescu. ne conduce fără prea mare efort pînă sub cabana Parîng. Fig 04 Cabana Parîng În sens invers. traseul are un singur punct asupra căruia este necesar să aducem precizări: locul de unde începe coborîrea pe piciorul Seciului este curmătura Seciul adîncă şi vizibilă. golaş. în şaua care urmează. 2 poate fi folosit şi la coborîre. pe culmea Măgurei. pe care de altfel o zărim prin rarişte. de unde poteca reintră în pădure. turiştii pot urmări însă uşor şi linia crestei. Marcaj: bandă roşie. 1700 m alt. prin pădure. Cîrja. de lîngă indicatorul de marcaj. şi unde putem căpăta informaţii suplimentare de la localnici. Este de preferat totuşi sensul în care îl descriem. scurtînd drumul. După aproape 2 km de la placare trecem pe lîngă mina veche. In dreapta se află piciorul dealului Seciul. pe culmea dealului Busu. ca lungime şi dificultate este prezentat în aceeaşi categorie cu traseele cele mai importante din munţii dintre Olt. Uneori turiştii. de 2518 m (al 4-lea gigant al ţării). de către schiori care pot acoperi distanţa cabana Rusu—Livezeni în mai puţin de o oră. de-a lungul stîlpilor de marcaj. din care unul. Ultima parte a traseului o parcurgem pe coama dealului. Fig 03 2. către care se îndreaptă o potecă bine conturată. cabana şi şoseaua care o deserveşte. Direcţia iniţială de mers este spre răsărit. . localitate aşezată la capătul nordic al defileului de la Surduc. cu o înclinaţie moderată. Urcuşul debutează suficient de accentuat (timp de 5 min). 3 străbate 8 piscuri1 de peste 2300 m.). Urcuşul pe muntele Troiţa. continuă pînă în dreptul stînii lui Stedie. constituie un alt punct de intrare pentru turişti. Marcajul începe din şoseaua naţională. Durata urcuşului nu depăşeşte 35 min. Drumul plăcut. Marcaj: triunghi albastru. de unde pot privi partea centrală şi de vest a Parîngului. De la această cabană ne sînt deschise posibilităţile de a urca în inima Munţilor Parîngului. pînă într-o poieniţă. în urcuş lent. paralel cu valea Sălătruc. care nu dispun de timp îndelungat (cca. Traseul începe din faţa cabanei Parîng (1579 m). Traseul se desfăşoară pe culmea golaşă. Comuna Livezeni. prin pădurea de brazi. (cca. Pînă în acest punct de urcuş accentuat am ocolit obîrşia pîrîului Şasă (vest). uneori pe lîngă pîlcuri de pădure. Traseul nr. fie în celălalt. Traseul nr. adică pornind de la cabana Parîng. Pentru ca să suplinim lipsa de izvoare de altitudine pe acest traseu. 3. El poate fi parcurs fie într-un sens.C. se poate parcurge destul de uşor într-o zi de vară. către crestele înalte din care în prim plan răsare vîrful Cîrja. Traseul nr. şi cotim uşor la dreapta.

de cel al căldării seci a Roşiilor (sud). În dreapta. şi după cîteva minute putem observa în stînga faimoasa surplombă a Gemănării. Primul pisc (2410 m) pe care poteca îl ocoleşte este cel al Stoeniţei (vecinul sudic al Cîrjei). acesta din urmă stă la obîrşia văii Caprelor. Vîrful masiv al Parîngului Mic rămîne singurul stăpîn al zării spre răsărit. ocolind capul de est al muntelui Scurtu şi vîrful cel mai înalt (2220 m). La început descriem un arc de cerc pe deasupra izvoarelor Scăriţei. chiar pe ceaţă. Badea (1850 m) zona pietroasă se extinde. Poteca devine uneori tangentă cu marginea pereţilor stîncoşi. Cîrja direcţia de mers se schimbă spre sud-est. Către al 2-lea vîrf. în apropierea unei tîrle de berbeci. Pînă acum am mers cca. urmînd poteca spre sud. care începe de aici şi sfîrşeşte cu toate compartimentele sale abia în vf. sub care se adînceşte peretele căutat de alpinişti în ultimul timp. pătate cu galbenul şi cenuşiul lichenilor. de unde cutreierăm cu privirea amănuntele nesfîrşite ale colţilor. înclinat la 30—40°. începe zona stîncoasă. a cărui dezvoltare redusă spre est nu reuşeşte să împartă căldarea în compartimente. în continuare urcăm un moţ pietros şi traversăm din nou o şa. Pe fundul căldării Cîrjei nesfîrşite depozite morenice sînt împrejmuite de pereţii verticali. în schimb. al cărui pinten de răsărit împarte în două compartimente căldarea cu lacuri a Sliveiului. construit din lespezi şi adăpostit în căuşul de piatră al crestei. mai ales că pe prima porţiune (de cca. pereţilor fisuraţi. din care porneşte către stînga un horn prăpăstios. care încreţeşte fruntea Cîrjei. 1 oră de mers) configuraţia liniei de creastă este simplă. pînă în şaua Parîngul Mic. Pornim spre sud. spre creasta părăsită pe care o atingem în şaua Caprelor. împărăţia acestuia din urmă. pe lîngă potecă apar stînci. 30 de min. 2 ore. care o înconjură pe trei laturi. pe care îl putem atinge numai abătîndu-ne la stînga din potecă pentru 10 minute. Coasta lui Rus. ale marilor blocuri de piatră. jalonată des cu stîlpi metalici. panta se îndulceşte şi formează un platou ierbos. priveliştea se deschide mai cu seamă asupra Cîrjei. pe tot parcursul traseului pînă la vf. De aici urcuşul devine pieptiş. Vîrful Gemănarea formează şi spre vest un picior ierbos. şi ne aduce la capătul „portiţei" Caprelor. Cîrja ni se dezvăluie o panoramă covîrşitoare. care nu este altceva decît culminaţia vestică a crestei Sliveiul. de unde privim pentru prima dată în adînca şi prăpăstioasă vale a Mijei Mari. De la bordei păşim chiar pe creastă. 11. Pe un brîneag revenim apoi uşor la stînga. Traversăm o şa. poteca reuşeşte să-şi găsească făgaş bun. Coborîm acum din vîrf. În vf. Dacă privim cu atenţie în stînga potecii noastre. La 150— 200 m zărim şi baliza de la cota maximă: 2404 m. care se termină într-un urcuş uşor pe primul din cele două vîrfuri „gemene" ale Gemănării. Pe ultima parte. spre un mic vîrf. chiar în lungul „pîrtiei mici" de schi. descrisă în cadrul traseului nr. Poteca ocoleşte vîrfurile crestei. Creasta coboară cîteva zeci de metri diferenţă de nivel într-o curmătură plată. Imediat din şa urcăm pe creastă. Din vîrf se desprinde spre nord-est o creastă ascuţită. ocolind vîrfurile. în serpentine scurte. reperul corect al marcajului aplicat pe stîlpi şi pe lespezi ne va călăuzi uşor. în mod normal. profilul este prăpăstios. masiv. pînă aproape de firul torentului. urcăm uşor direct spre est.spre nord-est pe culmea golaşă (culoar). Căldarea seacă foarte înaltă a Stoeniţei este una din cele mai dificile din Carpaţi. Parîngul Mare. înaintea noastră spre sud se aşterne o porţiune de drum mai plată. de unde poteca trece pe faţa sudică a Parîngului Mic. după ce traversăm o cută a muntelui Badea. în stînga. vom distinge defrişarea prin care intră pe versantul nordic „pîrtia mare" de schi. traversăm o şa stîncoasă din care porneşte în jos un perete foarte înclinat. pe de alta o spinare înclinată. aproape de 2390 m. neaşteptat după un asemenea urcuş. Culmea Sliveiul mai este denumită uneori de turişti muchia Zănoaga Sliveiului. frumoasa Custură a Cîrjei. „culege" toate „torentele" de grohotiş de sub pereţii de vest şi mai ales a celor de sub vf. Durata ascensiunii din şaua Caprelor şi pînă la vîrf nu depăşeşte. iar în vf. panta e mai dulce şi ierboasă. Parîngul Mare (flancul de nord-vest). de aici traversăm o mică depresiune infiltrată în creastă şi urcăm în vîrful principal Gemănarea (2432 m). terminată într-un circ glaciar sec (nord-vest). După cota 1850 urmează un mic platou şi o adîncitură scurtă. care este acum destul de ascuţită. De aici nu ne mai stă în faţă decît piscul cu adevărat semeţ al Cîrjei. În apropierea ei. Coborînd din vîrful Stoeniţa. după care continuăm urcuşul pînă la primul din seria celor 3 vîrfuri ale muntelui Sourtu. Creasta desprinsă spre răsărit separă două circuri glaciare: cel al Sliveiului (nord). ceva mai la sud. pentru clasa sa alpină (aproximativ gradul 5). Ne aflăm pe creasta principală a munţilor. cea mai vastă aglomerare de stînci din masiv. chiar lîngă meterezul de stîncă vom întîlni un refugiu rudimentar. de altfel puţin ieşite pe verticală. lucru pe care nu-i recomandăm celor care vor să urmărească toată desfăşurarea imensului circ glaciar. poteca coteşte la dreapta. apoi. Creasta este tot mai stîncoasă şi lasă mai ales spre este povîrnişuri din ce în ce mai pronunţate. de-a lungul celor 30—40 m de traversare. Căldarea este seacă şi nu lasă loc pîraielor la suprafaţă decît mult mai jos. Stîlpii metalici şi poteca ne arată un urcuş greu. După ce depăşim limita superioară a pădurii. apoi ocolim un mic vîrf stîncos. El este . De aici spre vf. mai mult un bastion. pe de o parte un perete imens (nordul vîrfului).

unde putem să ne adăpostim. Coasta lui Rus este locul de unde se ramifică importanta creastă de legătură cu munţii Şureanului. lucrul aceste devine certitudine în vîrful de vest al Parîngului Mare. cît şi din şaua leşul se deschide o privelişte extraordinară asupra lacurilor din căldarea Roşiile. situat pe prima terasă cît şi Lacul Mare al Roşiilor. După ce trecem şi de vf. Fig 06. în schimb cei din căldările nordice ale Roşiilor şi Dereşului. Parîngul Mare trece prin vf. De altfel. muntele prezentînd o netezime remarcată pe kilometri întregi pînă în vf. Prin această adîncă şa se poate traversa lesne de pe versantul nordic pe cel sudic şi invers. ramificate şi înalte ale Păpuşii—Corneşu. deoarece priveliştile frurnoase. Ţapul şi vf. 15 min. Din vîrf pornim spre răsărit mai întâi la vîrful secundar. care aparţin comunelor Livezeni şi Petrila. la rîndul ei. la marginea abruptului nordic. Pîcleşa. în care pierdem mult din înălţime.al acoperişului începem cea mai dură coborîre a traseului pe lîngă muchia de răsărit a vîrfului pînă în şaua Gruiul. Pînă de curînd numele de Mîndra era dat chiar Parîngului Mare. Atît din şaua Pîcleşa. 10 min. Acest ultim vîrf este foarte greu de identificat din traseu. Poteca ocoleşte economic vîrful în urcuş continuu spre şaua aflată la est de cupola muntelui. Un indicator aflat pe creastă. pe Parîngul Mare. pentru traseul nr. Marcajul ne arată firul traseului care se îndreaptă acum spre răsărit pe panta sudică a unui alt vîrf înalt: Coasta lui Rus. Ocolul durează cca. După cele 5 ore de mers ne putem permite un popas mai îndelungat. urcăm printre lespezi mărunte şi porţiuni ierboase în creştetul munţilor. pe a treia terasă. Creasta de legătură dintre aceştia cu vf. Roşiile. Urcăm la cota maximă Pîcleşa (2372 m). Mîndra (2360 m). îl numesc tot Mîndra. leşul (2361 m). cu prăvăliş şi pereţi la nord şi cu pante ierboase foarte înclinate pe alocuri. la sud. Semnalăm că din vf. Cibinului şi Lotrului. localnicii numesc şi acum vîrful cel mai înalt al masivului în două feluri: ciobanii de pe versantele sudice. poteca cotind tot mai mult spre est. se dirijează spre răsărit şi după ce parcurgem în lungime poate cea mai înaltă şa carpatină. Pleşcoaia. Molidvişul spre Fîntîna Untului (vest) şi Plasele—Rotunda (est). chiar în şaua dintre Gruiul şi Pîcleşa. Începînd de aici. Parîngul Mare cuprinde aproape întreg masivul. apoi coborîm "uşor spre nord-est în şaua leşul. puternic reliefat. Înaintea noastră poteca urcă moderat spre Gruiul. ne apar sclipitoare în imensitatea cîmpurilor mate de grohotiş. mai mic şi mai puţin adînc decît lacurile vecine de la vest. similară aceleia de pe Negoiul sau Moldoveanul. spre sud-est. precum şi de Dereşul—Pietrele—Ciobanul—Capra la est. Creasta face şi ea un cot spre nord la vf. se înalţă puternicul vîrf triunghiular Gruiu (2345 m). cu uşoare deplasări pe un cerc cu rază mică putem cuprinde o panoramă uriaşă. 15 min. îl numesc Parîngul Mare. Lîngă baliză există o mică adîncitură între stînci. Zănoaga Stînei şi Lacul Lung. Părăsind şaua leşul. iar central. leşul coborîm în continuare pe lîngă marginea abruptului pe poteca marcată. ferită de vînt. Şaua. aşa cum îl numim şi noi în prezenta călăuză. leşul se desface spre nord muchia despărţitoare între căldarea Roşiilor şi cea a Dereşului: muntele Dereşul. Dereşul lacul cu acelaşi nume. situat tot pe acoperişul Parîngului Mare.ocolit prudent de potecă. în deschizătura imensului uluc glaciar îşi fac loc în zare Munţii Şureanului. vom căpăta alte perspective. deoarece se înalţă puţin din creastă. Din colţul său se desprinde un important munte spre sud-vest. vecinul de la sud al celui mai mare pisc. Numirea oficială adoptată recent este aceea de Parîngul Mare. după care sosim din nou în creastă. enormul trident dirijat de vf. fiecare formînd spre nord cîte un horn. aşezat într-o zonă cu relief mult mai blînd. ne luăm adio de la compartimentul acestei minunate căldări. Turul de orizont din vf. care se prelungeşte pînă în Valea Jiului. din Oltenia. 14. mărginită de creasta Cîrja—Parîngul Mare şi de ramificaţiile acesteia la vest. Piscul stă la hotarul a două mari bazine hidrografice: bazinul Jiului la vest şi bazinul Lotrului la est. Ne aflăm la baliza care marchează 2518 m alt. aceasta angajîndu-se pe fruntea lată din vest. În faţă. dar mai ales . spre răsărit. creasta înaltă de peste 2400 m începe să se înalţe spre altitudini mai mari. Cel de la est poate fi folosit la coborîre. Coborîrea în şaua Dereşul durează cca. Vîrful nu prea ascuţit se înalţă binişor din podul crestei. încă cca. De altfel şi orientarea traseului suferă o schimbare importantă. anunţînd apropierea celor 2500 m. situată de asemenea la altitudine mare. cu care e presărată valea. Pe aici vom face traversarea de pe versantul sudic al muntelui pe cel nordic. De aici se disting bine pe fundul căldării lacurile Mîndra. Ascensiunea acestui vîrf se recomandă totuşi. se desfăşoară într-un frumos evantai. Este curios faptul că pe versantul sudic nu se află nici o ramificaţie. De aici se deschide cea mai profundă privelişte spre căldarea Roşiilor în care atît lacul Mîndra. Creasta înaltă de 2500 m alt. Lacul Cîlcescu – podoabă turistică a Parîngului Valea Jieţului. Din colţul de est. completată de data aceasta cu marele perete de nord al Parîngului Mare. Ea continuă pe creasta înaltă. Din vf. este întreruptă de o proeminenţă care desparte două mici strungi. ne avertizează că am ajuns în şaua Piatra Tăiată. fiind unul din cele mai importante noduri orografice din masiv. în căldarea din stînga noastră zărim pe terasa superioară sub vf. În sectorul sudic remarcăm clinurile prelungi. prin care turiştii merg în voie. fie ea cît de slabă. apoi cam la jumătatea ascensiunii începe să-l ocolească pe faţa sudică.

ne vom lua rămas bun de la superbul lac glaciar. Turiştii care dispun de un timp suficient (încă 3—4 ore pînă la asfinţit) îşi pot satisface o curiozitate legitimă: oare dincolo de bordul stîncos al lacului. şi de acolo mai departe pînă la vf. dominată de vîrful masiv Pleşcoaia. Pleşcoaia (2339 m). care desparte căldarea Găuri de căldarea Zănoaga Mare. La nord-est se adînceşte vasta căldare Găuri. În colţul de sud-est pe platforma mlăştinoasă. el oglindeşte măreţul şi asprul peisaj al căldării Dracului. unde am lăsat sacii cu lucrurile noastre. După cca. care apar acum în locul numit .R. coborînd din terasă în terasă pînă la lacul Cîlcescu. Urcăm mai departe în direcţia terasei superioare.Între izvoare". mai puţin ospitalier.posibilitatea unei bune orientări ne ajută mult în continuarea traseului. De aici se desface spre nord muchia lui Stanciu. în lungul muchiei stîncoase. Pe tot parcursul din vf. distrugerea jnepenişului. iar mai departe pe coasta răsăriteană a văii Cîlcescu. un pîrîu bogat alimentează lacul cu apă proaspătă. Căldarea este mărginită de pereţii întunecaţi care cad în trepte mari pînă lîngă pînza de grohotiş. Pleşcoaia. care se varsă în lacul lui Vidal la colţul său nordic. 80 m se zăreşte penultima terasă superioară a căldării. Deşi mic ca întindere. 13). numită muchia Pietrei Tăiate este uşor vălurită şi conduce spre sud-est pînă în şaua Piatra Tăiată. Jnepenişul înconjură cu o barieră naturală marele lac. Piatra Tăiată 1. dar atrăgătoare: lacul lui Vidal (1988 m) (mai mare) şi lacul lui Pencu (1991 m). şi urcăm voiniceşte pe lîngă malul lacului spre sud. După 10—12 min de ascensiune păşim pe terasa a doua în căldarea lui Vidal. separator de nivel pentru terasele superioare. Pentru aceasta ne vor fi necesare un plus de maximum 15 min. la început pe lîngă firul izvorului. unde putem să ne odihnim în voie. Pornim spre est—sud-est pe creasta înaltă. Coborîrea nu durează mai mult de 15 min. deasupra lui ce se află ? Pentru ca să putem răspunde la această întrebare. Coasta lui Rus şi pînă în şaua Piatra Tăiată. De aici muntele se ramifică: culmea înaltă care porneşte la miazănoapte se poate urmări aproape pînă la muntele Pietrele (traseul nr. după o scurtă traversare prin grohotiş cotim la dreapta spre pîlcurile de jnepeni. ajungînd la marginea terasei lacului 1 Vf. apoi. formată de pîrîul care se varsă în lac. prăvălită. mai întîi coborîm într-o mică şa alpină şi urcăm iar pînă la o nouă cotă (2302 m) în vf. desparte acest „ochi de mare" de vecinul său aflat dincolo: lacul Iezer. sărim peste pîrîul lacului. In şaua Piatra Tăiată se desprinde un traseu turistic marcat cu triunghiuri roşii. străjuit la sud de vf. Piatra Tăiată este de fapt colţul de est al acoperişului alpin care formează marele nod orografic. terminat cu abrupt spre nord. 13). Traversăm un pîrîu. Presărate pe fundul acestei căldări se mai află cîteva ochiuleţe de apă. cea a căldării Dracului. iar la sud-vest de culmea teşită a vîrfului Setea Mică (2279 m). apoi prin grohotiş ne apropiem de lacul Cîlcescu (1921 m). traversăm panta ierboasă înclinată şi urcăm la mică distanţă pe pragul stîncos în dreapta. Poteca noastră apare iniţial pe malul apusean. Pînă la lacul Păsări am făcut aproape 30 min. Mergem pe o brînă scurtă şi ocolim uşor spre nord. Ocolim lacul pe la nord. Ajungînd la cota 2306 m. la răsărit o creastă sălbatică. Reveniţi în acest loc. cu cîteva mici lăculeţe. 3 min de mers pe lîngă pîrîu traversăm pe stînga. al bordului terasei. Marcajul cu bandă roşie continuă de la lac spre nord. ne aflăm pe un platou uşor bombat. . La sud de lac se înalţă scutul granitic. făcînd excursia noastră de recunoaştere în jurul ţărmurilor destul de anevoioasă. la altitudinea de 1987 m se odihnesc într-o sălbăticie de stînci două lacuri vecine micuţe. Ne căţărăm pe muchia stîncoasă din stînga pîrîului Păsări şi apoi prin grohotiş şi pîlcuri mici de jnepi atingem şi terasa superioară. Zănoaga Mare şi căldarea Dracului. păşunatul nu sînt admise în această zonă de mare interes ştiinţific. pe care le lăsăm în dreapta (traseul nr. Lacul Cîlcescu şi regiunea înconjurătoare sînt decretate rezervaţie ştiinţifică de către Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii de pe lîngă Academia R. În zilele însorite putem urmări salturile făcute de păstrăvi după musculiţele rătăcite deasupra lacului. Chiar de la mica deltă cu 3 braţe. Deasupra lacului la cca.P. ne sînt necesare minimum. a cărui adîncime maximă atinge 10 m. Cel mai însemnat dintre ele este lacul Găuri (2090 m). care se îndreaptă spre nord şi sosim pe pajiştea de la răsărit de lac. vom avea pe stînga (nord) un perete. brodat cu jnepeni. folosind ca orientare pîrîul Păsări. unde apare şi poteca turistică.. aflat la dreapta. pe platforma plină cu jnepeni viguroşi. Lacul Păsări (2078 m) ne reţine atenţia imediat. Timpul scurt pe care-l avem la dispoziţie nu ne mai îngăduie un răgaz şi deci ne întoarcem pe acelaşi traseu. un pinten ramificat din creastă. 45 min. pe care îi ascundem undeva în jnepeni. După o coborîre accentuată ajungem în grohotişul căldării Zănoaga Mare. Cealaltă ramificaţie. continuăm drumul printre jnepeni paralel cu pîrîul. Pescuitul şi vînătoarea. al lacului Cîlcescu. urmînd creasta spre Pleşcoaia—Mohorul şi Urdele. După o ultimă privire aruncată spre sectorul sudic al masivului traversăm şaua Piatra Tăiată şi coborîm spre nord pe marcaj la baza unui perete. Lăsăm deci poverile sacilor. care mărgineşte căldările Găuri.

ajungem la marele cot al văii. În dreapta. la o distanţă de 50— 60 m întîlnim din nou marcajul cu bandă roşie pe brazi. intrăm în pădurea deasă. apoi urcăm lent prin pădure. în lungul traseului nostru. aşezată pe Gilort. traversăm pe pod Lotrul. Pentru a ajunge în comuna Novaci. Direcţia principală de mers este sud-nord. unde putem să ne abatem cîţiva paşi ca să ne umplem bidoanele cu apă. care formează în calea lui o cascadă. la început pătrundem prin rarişte. coborînd diferenţe de nivel apreciabile. pe direcţia generală de înaintare sudnord. De aici începem să urcăm uşor spre stînga (nord). Încheiem aici un traseu lung. Marcajul este slab şi chiar lipseşte pe cîteva sute de metri. 5 şi 10). să cunoască în bună măsură „tainele" zonei de vest şi centrale a Munţilor Parîng. 13 A. Fig 07 4. 13 B. împînzit de izvoare. avem nevoie de toată atenţia pentru orientare. Firul potecii reapare şi el. deoarece într-o singură tură ei reuşesc. în sfîrşit. Comuna Novaci (504 m). La izvoarele pîrîului Scăriţa. Toate izvoarele traversate se varsă în Lotru. Poteca în principiu ocoleşte valea. De aici şi pînă la cabană ne mai rămîn de parcurs 7 km. Traversăm un pîrîu şi trecem peste un picior de munte destul de voluminos. care coboară şi ea în serpentine dese din şaua Ştefanul (traseele nr. Parcurgem curba largă a şoselei. Lungimea traseului este ceva mai mică dacă folosim potecile-scurtătură existente. După un marş de 3—4 min ajungem la confluenţa pîrîului Cîlcescu cu izvorul Zănoaga Mare venit din stînga. devenit foarte voluminos. Este de fapt bordul terasei a treia. chiar pe lîngă apă. apoi intrăm în pădurea propriu-zisă. Poteca continuă să coboare în lungul văii. pe latura estică. Şoseaua alpină pe care vom merge măsoară pe (distanţa Novaci—cabana Rînca 18 km. în dreapta noastră se adînceşte acum valea Gilorteţul Mic. Ne descurcăm binişor într-o zonă mocirloasă şi după 2 ore de coborîre de la lacul Cîlcescu. şoseaua face o . Din dreptul podului începe pe malul stîng spre sud traseul nr. pînă la limita pădurii de conifere. de unde soseşte şi traseul nr. 4 spre cabana Rînca marcat cu triunghi roşu.CABANA RÎNCA Traseul este accesibil şi iarna Timp de mers: 4—5 ore. după ce lăsăm în dreapta matca lacului de baraj Pravăţul. înscrisă pe curba de nivel la aproape 1750 m alt. începe de la podul peste apa Gilortului. Traseul care începe din comuna Novaci intră pe la sud în Munţii Parîngului. Ne aflăm deci în punctul de confluenţă Cîlcescu— Iezer. în vîlcelul următor ajungem la stîna din muntele Cărbunele. este o localitate de la poalele Parîngului. Părăsim pîrîul. desigur cu un efort fizic corespunzător. un afluent al Gilortului. şi astfel ne aflăm din nou pe malul stîng părăsit tocmai la confluenţa pîrîului Cîlcescu cu izvorul Iezer. pe malul stîng al Lotrului. Pîrîul Iezer se adună cu pîrîul Cîlcescu în apropiere. După 3 km de marş traversăm izvorul Gropii (vest). Trebuie să avem în vedere că accesul turiştilor pe firul Văii Lotrului spre nord este foarte dificil. zărim în stînga noastră o „deschizătură" între stînci năpădite de jnepeni. În apropiere se află gura unui mic pîrîu. Marcajul este uneori rar şi destul de greu de urmărit datorită vechimii sale. După încă 15 min întîlnim a doua stînă din calea noastră. unde se adună şi apele Pravăţului. traversăm pe podeţ Pravăţul şi poposim. Curînd auzim lîngă potecă şi apele izvorului Cîlcescu slobozite peste peretele pragului şi care ne însoţeşte zgomotos la vale. Primul urcuş spre înălţimi îl facem chiar pe botul de deal din stînga pîrîului. prin dreptul căreia trecem însoţiţi de „salutul" mai mult sau mai puţin curtenitor al cîinilor. Coborîm pe acest mal încă cca. Şoseaua coteşte brusc spre nord. şi începem coborîrea prin jgheabul pietros. însă foarte solicitat de turişti. 200 m spre nord. 5 min de coborîre pe pantă mare ajungem pe fundul terasei a patra. lată. prin pădurea deasă. În curînd poposim în vale. Jiu pe şoseaua locală (cca 43 km). După liziera de copaci de lîngă apă ieşim într-o poiană. apoi pe lîngă case răzleţe. folosind o linie de autobuze IRTA. Traversăm deci izvorul de lîngă stînă şi continuăm traseul păstrînd direcţia de mers spre nord. COMUNA NOVACI—MUNTELE CERBU—FLORILE ALBE . Acum putem vedea mai bine deschizătura largă a văii Iezerului în direcţia sud—sud-est. trecînd pe pantele muntelui Cărbunele (în dreapta noastră). părăsind golul alpin. trecem pe lîngă un grup de case. de aici apele Lotrului se îndreaptă năvalnic spre nord. ocolind-o ceva mai sus. După cca. şi traversăm pîrîul pe malul drept. la cabana Obîrşia Lotrului (1400 m). la început mai slab conturat. care vine dinspre nord-est.Cîlcescu. Panorama rămasă în spatele nostru în direcţia căldărilor de unde am coborît capătă un aspect deosebit de atrăgător în cadrul pădurii din primul plan. De la confluenţă (1823 m) coborîm pe lîngă pîrîul mare. Traversăm un vîlcel. urcînd pe valea Pravăţului spre Tărtărău (traseul nr. Vom putea mări ritmul de mers pe poteca din ce în ce mai bună. 1100 m. Marcaj: triunghi roşu. umed. la ieşirea acestuia din zona muntoasă. Abia după o oră de urcuş ocolim pe la nord obîrşia micului pîrîu Scăriţa (vest). dar pline de desişuri. la început prin sat. Trecem peste alt pîrîiaş şi. 4 km. pe care o depăşim. muntele Cîlcescu se termină cu un noian de grohotiş. Coborîm pe şosea la stînga. cu terenul accidentat. iată-ne pe şoseaua alpină Novaci—Sebeş. Traseul nr. 22). Lunca se lărgeşte şi. mai avem de parcurs cca. În aceste locuri pitoreşti. pe o diferenţă de nivel de cca. turiştii pornesc din Tg. netedă şi ierboasă.

Este indicat să părăsim însă drumul pornind către dreapta şi să urcăm uşor în şaua sus-amintită. spre nord. Reţinem că la ramificaţia de mai sus se desprinde din traseul nr. pentru ca după cca. ce e drept destul de însemnată. înaintea noastră se înalţă muntele Cerbu. Urcuşul continuu se desfăşoară deseori pe serpentine. pînă ajungem pe culme. Plopul (1597 m) pe la răsărit şi revenim în creastă pe un platou puţin înclinat. aflată spre nord. la început pe sub vf. 400 m să iasă sub şaua Păpuşii. Cerbul. Este acelaşi . Păpuşa. Urcuşul lent. primul vîrf înalt de pe creasta principală a Munţilor Parîngului. De aici înainte şoseaua e dublată de o potecă. la altitudini de peste 1900 m. o imensă cocoaşă striată de numeroase rîpe gălbui. Începem deci itinerarul nostru pe şosea. Poteca lăturalnică urcă însă pe scurtătură. În dreapta noastră. ţinta finală a traseului nr. 9 către curmătura Citeţului. Aici vom zări la dreapta o potecă care ocoleşte muntele Cerbul pe faţa nordică: ea vine de la sud dinspre Baia de Fier (traseul nr. 4. de la poalele vf. bazinul mare al Gilortului. Pînă la cabana Rînca mai avem doar cîteva minute de mers pe şoseaua care trece chiar pe creastă. La stîna Cerbul ieşim la gol alpin şi urcăm pe creastă. Corneşul Mare. a imensei citadele alpine. [Diag 01] CABANA RÎNCA – MUNTELE URDELE . ne reţin atenţia. mai ales că se înscrie în curbe mult mai strînse şi taie direct cîteva serpentine. În marginea poienii. sub vîrful piramidal al Păpuşii (2134 m) zărim o bifurcaţie a potecii: o ramură se îndreaptă spre dreapta. Fig 09 5. Ne aflăm la o altitudine de peste 2000 m şi am străbătut pînă aici mai bine de 6 km (măsuraţi pe şosea).Cabana Obîrşia Lotrului Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: l—9 ore. Mai impresionantă se desfăşoară panorama spre vest. cîştigînd în lungime din traseu. care conduce sub vîrful teşit al Urdelor (2280 m). Sîntem la aproape 1600 m altitudine şi iată cabana Rînca. mult mai spre nord-vest. Pînă aici am consumat aproape 3 ore din totalul de 4 necesare pînă la cabana Rînca. aşezată pe versantul sudic al Munţilor Parîngului. Urdele. 16). După această privelişte revenim lesne în şosea. urcînd pe creastă la vf. Şoseaua alpină începe ocolul pe panta de sud-vest a Păpuşii (cota 2015 m). pînă la curmătura Olteţului. spre creastă. acest prim colos al masivului constituie poarta răsăriteană de intrare în împărăţia stîncilor şi lacurilor din Parîng. Fig 08. marcajul cu triunghi roşu apare din loc în loc. Cabana Rînca. Marcaj: triunghi roşu. 5 traseul nr. aflat la nord-vest.Muntele Ştefanul – Cabana Obîrşia Lotrului / Muntele Iezerul – Muntele Ştefanul . în flancul sudic. din care se înalţă spre nord piciorul Corneşului Mic. înspre care se îndreaptă şoseaua alpină. Această porţiune a şoselei urcă cei mai înalţi munţi de pe întreg traseul ei (Păpuşa. la apus. în şaua aflată la nord de vf. Serpentinele de sub Măgura pot fi tăiate pe o poteca de picior.Mohor" care răsare pregnant spre vest cînd privim pe vreme bună de pe Negoiul (Făgăraş). care înconjură vf. o construcţie frumoasă care îmbie pe turişti la odihnă. Cerbu (1585 m). spre răsărit. Ocolim vf. etapa ar măsura peste 33 km dar scurtînd pe poteci toate ocolurile. Cărbunele. pe la est de vîrf. ei pot reduce din această cifră mai mult de 6 km. urcăm cîteva serpentine largi pe sub vf. care urcă pieptiş. De aici se zăreşte vf. începem astfel un urcuş prelung. urmată de noi pentru a ajunge la cabană. Actualmente şoseaua alpină este greu accesibilă sau chiar impracticabilă pentru autovehicule. care scurtează cu cîteva minute timpul de mers. Restul munţilor aflaţi la est. De aici zărim pentru prima dată panorama văii Latoriţei. se află bazinul văii Galbenul. drumul alpin. şoseaua ocoleşte pe la vest cocoaşa înaltă a vîrfului pe curba de nivel.. Ne găsim într-o mică şa prin care şoseaua îşi face loc destul de uşor. iar în stînga. după care se redresează din nou spre nord.buclă. Lacul Custurii este aşezat sub meterezul de stîncă al Cîrjei. Ştefanul). Cioara (2122 m). Măgura (1162 m). unde munţii Urdele şi Mohorul. Urdele. Dengheru. dincolo de care se ridică munţii Bora şi Purul. Motocicliştii mai încearcă uneori să înfrunte eroic muntele şi şoseaua bolovănoasă din sectoarele amintite şi reuşesc să încheie deseori cu satisfacţie această luptă cu altitudinea şi lespezile. datorită degradării solului de intemperii. către inima Munţilor Parîngului. Lăsăm la dreapta acest vîrf (1695 m) şi urcăm uşor în diagonală. . Dengheru (2060 m). În pasul Urdele (2180 m) atinge cel mai înalt punct rutier din ţara noastră. După dorinţă putem face un scurt popas la punctul unde se află casele Florile Albe (1556 m). continuă pe serpentine dese pe Păpuşa. de unde ajungem în cîteva minute în creştetul ierbos al vf. aţinîndu-se pe liziera pădurii. din dreptul cabanei Rînca (1600 m). Dacă turiştii ar urmări cu stricteţe firul şoselei. Pădurea aflată la răsărit împrospătează atmosfera cu parfumul codrului şi aduce o răcoare binefăcătoare la urcuş. Urcăm. înfăţişaţi astfel par o „suburbie". Şoseaua intră acum în pădure. pe Corneşul Mare. este locul de plecare în etapa secundă pe itinerarul şoselei alpine Novaci—Sebeş. mai ales în anumite sectoare (Păpuşa. Urdele). În lungul drumului mai întîlnim ici-colo cîte o gospodărie de munte. suie tot mai mult spre coamă.

spre punctul de unde şoseaua coboară în patru mari serpentine de pe faţa vestică a muntelui Urdele pînă la marginea abruptului sudic. care descreşte vertiginos la nord. . Iezerul (vest). Greşeala aparţine celor care au ales mai de mult semnele de marcaj cu triunghi roşu pentru ambele trasee. din vf. Iezerul (2210 m). joasă şi uşor înclinată. Toată zona pomenită mai sus o putem cutreiera cu ajutorul itinerarelor descrise la traseele nr. unde zărim mici lăculeţe şi după 10—12 min ne aflăm la cca. Muntele foarte întins se lasă în trepte spre apus. care face legătura cu traseul nr. care va face obiectul descrierii traseului nr. care foloseşte poteca marcată tot cu triunghi roşu. În acest sector drumul alpin este mai stricat. de pe care avem o perspectivă bună asupra căldărilor Cîlcescu şi Zănoaga Mare (sud-vest). la cca. 1850 m altitudine. situat pe creastă (direcţia sud-nord). Coborîm uşor într-o şa puţin adîncă şi revenim la o cotă cam la acelaşi nivel cu Iezerul. Deci după 8—10 min traversăm şoseaua şi continuăm drumul pe malul de nord al vîlcelului. Reîntîlnim o serpentină şi din nou scurtăm direct la vale. pînă în marea curmătură cu acelaşi nume. iar a doua. scurtînd astfel imensa buclă. spre vest. Mohorul—vf. tăind direct toate serpentinele spre izvoarele Latoriţei. Sus facem un scurt popas în vederea unei orientări folositoare. VARIANTA A Coborîm din Urdele pe scurtătură. Şoseaua în coborîre face largi serpentine. 3. fiind mai restrîns spre răsărit. 3 se face foarte uşor. şi apoi urcăm pe fruntea tot mai slab bombată a platoului. Iezerul pînă în curmătura Mohorul pe marcajul cu triunghi roşu. 10. pînă în vf. acum ruginit. dar fără aceeaşi vigoare. In acest loc lăsăm la dreapta o ramificaţie a şoselei alpine spre nord. Din platoul Iezerului ne îndreptăm spre nord. o mică zonă stîncoasă. cînd suim pe muntele Cărbunele. pînă pe muntele Cărbunele. Înainte de a coborî serpentinele putem alege din privire una din cele două variante ale traseului nostru: prima pe şosea. 15 min în şaua Ştefanul. Iezerul. De aici. 3 (bandă roşie). moment bun şi pentru admirarea frumoaselor privelişti care încep să se arate în toată grandoarea lor spre apus: căldarea Iezerului. pe hăţaşul care se menţine strict pe marginea abruptului din stînga. În acest loc reintră pe şosea şi poteca variantei B. a cărui direcţie de curgere va întretăia şoseaua mult mai jos. Intrăm la stînga pe drum. pe care le putem însă evita. Să continuăm traseul nostru pe varianta nr. ne aflăm pe traseul nr. Din punctul cel mai adînc al şeii începem coborîrea pe un plai. Din şa. Din şa urcăm în vîrful principal Cărbunele (2065 m). pentru observarea căreia se justifică acest ocol în vf. In faţa noastră se adînceşte şaua Urdele. urmărind direcţia ei principală. seacă. apoi pe lîngă un mal lutos. coborînd spre sud. Pleşcoaia—şaua Piatra Tăiată. care întretaie traseul nr. Noi apucăm direct pe panta dinspre nord. Legătura din acest vîrf cu traseul nr. Şoseaua coboară acum prin pădure. către vf. pe platoul întins şi uşor ondulat al muntelui Cărbunele reîntîlnim şoseaua alpină (varianta A). lucru care dă loc la confuzii în orientare. 13. 3. şi de aici un drum de creastă spre nord. unde în abisul celor peste 200 m diferenţă de nivel se adînceşte căldarea seacă a Mohorului. 13 şi parţial nr. care formează vf. La început atacăm cîteva serpentine tari. uneori după avalanşele de primăvară apar pe şosea bolovani căzuţi de pe coastă şi chiar grămezi de lespezi. unde întîlnim un stîlp metalic de marcaj.Drumul nostru atinge 2180 m pe faţa sudică a Urdelor. Piatra Tăiată şi Coasta lui Rus. pe care vom coborî în continuare cca. mai departe ne călăuzim pe lîngă un vîlcel. fără să intrăm pe şosea. maximum de altitudine întîlnit pe şoselele din ţara noastră. 1700 m altitudine. O privelişte frumoasă se deschide în stînga. mai lipsită de perspective. Lungimea traseului pe şosea de la cabana Rînca pînă în şaua Ştefanul este de peste 22 km. Marcajul cu triunghi roşu al traseului cabana Rînca—cabana Obîrşia Lotrului este identic cu cel al traseului ramificat: şaua Urdele—vf. O cotitură de 90° ne întoarce la dreapta. şi după 20—25 min ajungem din nou pe şosea. fie coborînd la lacul Iezerul prin căldarea estică. Apoi coborîm ceva mai substanţial în şaua din dreptul Zănoagelor Urdei (est). fără potecă. În apropiere de nivelul pădurii trecem pe lîngă o căşărie. pînă la îndepărtatele vîrfuri ale Pietrelor şi Ciobanului. fie urcînd pe vf. iar din direcţia utilă spre est. urcînd lent pînă în vîrful secundar al muntelui Cărbunele. VARIANTA B Coborîm direct din Urdele în şaua Urdele. spre fundul văii Cîlcescu (vest). urcînd cu mare ocol pe Zănoaga Urdelor. Aici şoseaua „fuge". străjuite de vîrfurile Pleşcoaia. începem să urcăm pe panta din faţa noastră în aceeaşi direcţie. şi revine spre vest. unde se povîrneşte stîncos spre căldarea Zănoagelor Urdei. Este poate cea mai amplă vedere asupra acestei zone a Munţilor Parîngului. 5 B. pînă la aproape 2050 m altitudine. apoi Iezerul mai plat se înalţă din nou. Urmărim culmea Mohorul. unde se ascunde un frumos lac şi vastul circ complex Cîlcescu—Zănoaga Mare—Găuri. Bora—Purul—Fratoşteanul—Voineasa. Mohorul (2335 m). Coborîm pe panta nordică cîteva minute. Din şaua frumoasă a Ştefanului părăsim creasta înaltă şi începem coborîrea pe faţa vestică.

Cabana turistică Voivodul (Lonea) se află în afara traseului nostru. într-un cadru foarte atrăgător. coborînd lent către vest. În apropierea acestei stîne. o localitate de mineri. Atingem un colţ de pădure. pe potecă şi pe rocile din preajma ei. Pentru a continua traseul nostru spre Petrila (vest) ne înapoiem la „gura văilor".Intrăm şi noi pe drum. este uşor înclinată spre sud-est. prezintă şi o mare importanţă geografică. calea ferată pe malul stîng şi o potecă mare transformată treptat în şosea. 22 în sens invers). Jiu şi Strei. o însoţesc pe tot cursul pînă la Lonea. pe lîngă un scoc vechi pentru lemne. La cabană (1400 m) ia sfîrşit traseul nostru alpin. drumul se poate parcurge şi cu trenuleţul căii ferate forestiere. mica. F. Către nord porneşte pe creastă traseul nr. traversăm Jieţul pe pod. Leşului—Petroşeni — timp de mers: 4 ore. chiar în zona lor de imediată vecinătate turistică. pe tăpşanul ei se află cabana Voivodul (950 m). aflată chiar în sa. pe malul drept. de unde reluăm şi poteca marcată cu triunghi roşu. valea se lărgeşte din ce în ce mai mult. Traseul nr. care soseşte prin pădure din stînga. intrînd pe pantele împădurite ale Sterrninosului. mai urcăm aproape 5 min. 16 marcat cu bandă albastră. Lungimea traseului pînă la Lonea este de 12 km. în afară de latura pitorească. altă aşezare minieră mult mai mare. Timp de mers: 6—7 ore. Aici apare o eroare de marcaj pe unele lucrări turistice. se înşiră clădirile . spre Groapa Seacă şi stîna Zănoaga. putînd fi socotită o adevărată capitală turistică a munţilor dintre Olt. pe v. 6 porneşte pe şoseaua alpină în direcţia muntelui Tărtărău (traseul nr. Fig 10 6. De altfel creasta desparte două mari bazine hidrografice. Petrila— vf. Dacă dorim să vizităm cabana. Începînd de la „gura văilor" se formează apa Jiului de Est. Treptat schimbăm direcţia spre nord-vest. cu excepţia sectorului de pe valea Lotrului. F. unde ne aflăm. care ne conduc pe versantul vestic pînă la talpa văii. acest mineral atît de original. la o curbă întîlnim pe lîngă marcajul cu triunghi roşu şi marcajul cu bandă roşie (traseul nr. După un drum de mai bine de o jumătate de oră de la pornire trecem pe muchia muntelui. suim uşor într-o poiană. Către sud. Abia la ramificaţie apare mai convingător marcajul cu triunghi roşu. Pe malul Jiului. urcăm pe vale cîteva minute şi după ce traversăm pîrîul pe malul său drept. Voivodul (821 m) le parcurgem pe vale. unde putem lua masa de prînz. sub pantele terminale ale Parîngului. şi după aproape 1 l/2 oră de la plecare întîlnim prima şi cea mai de jos dintre stînele Poiana Muierii.F. După un cot al Jiului se deschide în stînga valea Jieţului. 8 km de la „gura văilor". după care se desprinde la stînga. evitînd oboseala a 3 ore de mers pe jos. 14 km. s-a menţinut la altitudini mai mari decît cea a cabanei Rînca (1600 m). trecem pîrîul pe malul stîng şi străbatem ultimii kilometri prin luncile pitoreşti şi odihnitoare de la Obîrşia Lotrului.Petroşeni Traseul este accesibil şi iarna turiştilor antrenaţi. [diag 02] CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI – POIANA MUIERII – CABANA VOIEVODUL – COMUNA LONEA – PETRILA – Petroşeni / Vîrful Piatra Leşului Cheile Piatra Roşie . pînă aici am străbătut cca. 15. iar pînă la Petrila de cca. 22). De la indicatorul cu marcaje din şa pornim spre vest. facem un scurt popas. Voivodul întîlnim calea ferată îngustă. Prima aşezare omenească pe vale este Cimpa (704 m). Străbatem o defrişare şi cam la 1100 m altitudine începem să coborîm serpentinele dese. Triunghiul albastru (uneori chiar şi triunghi roşu) rămîne să urmeze firul şoselei alpine spre şaua Tărtărău (traseul nr. Voivodul. Comuna Lonea—Petrila — timp de mers: ½ oră. spre cabana Şurean. Traversăm izvorul aparţinînd Pravăţului şi prin poieni şi pîlcuri de pădure urcăm lent pe panta din stînga (sud) a unui vîlcel. De aici pînă la cabană ne vor însoţi în coborîre ambele marcaje. astfel că pînă la stîna următoare. Coborîrea devine din ce în ce mai accentuată pe măsură ce înaintăm. Începînd de la Lonea spre vest. la I. mai ales că ne aflăm pe creasta de legătură dintre munţii Parîngului şi Şureanului. pe malul drept. apoi pe un drum de care. Şoseaua alpină atinge valea Lotrului la 4 km sud de cabana Obîrşia Lotrului. Apar rarişti şi poieni în care solul uneori pietros este presărat cu tufe de ienuperi mirositori. Coborîm puţin prin poiană şi intrăm în pădure pe poteca marcată cu triunghi roşu. Ca amplasare cabana Obîrşia Lotrului (1400 m) este aşezată la răscrucea a numeroase trasee. 3). se desfăşoară traseul nr. Ultimele sute de metri pînă la I. Continuăm traseul nostru şi după aproape 3/4 oră intrăm în comuna Lonea (675 m). pe direcţia în care se găseşte şaua Poiana Muierii. Putem spune deci că Poiana Muierii. Pravăţul. şi după cătunul Lunca intrăm în oraşul Petrila (630 m). După 10 min de mers traversăm pe pod apa Jiului. La I. Poiana. sclipeşte în multe porţiuni printre tufele de iarbă. el foloseşte şoseaua alpină aproape 3 km spre nord. cel al Lotrului la sud-est şi cel al Jiului de Est. Marcajul comun triunghi albastru-triunghi roşu se reduce în curînd numai la cel albastru. pe care îl ocolim. care. Traseul real şi cel mai scurt pînă la Poiana Muierii nu urcă în vf. la dreapta. Marcaj: cabana Obîrşia Lotrului — comuna Lonea: triunghi roşu. care trasează poteca cu triunghi roşu peste muchia de sud-est a Pravăţului şi apoi pe creasta acestuia. foarte largă. Voivodului în sus. Comuna Lonea— Petroşeni — timp de mers: 1½ oră.

Această completare a traseului nr. pînă în cheile Roşiei (aprox. o creastă accidentată. spre sud. Ne oprim însă la capătul nordic al cheilor şi revenim în strîmtoarea muntelui pe acelaşi drum. Acest lucru este indicat mai ales celor care au călătorit de la I. ne atrag privirile vreme îndelungată. începem urcuşul pe lîngă biserică. dar golaşe (de preferinţă pe dreapta). urmînd în continuare o circulată potecă pastorală. în care putem face o scurtă vizită. Intrăm pe valea Jieţului1. ne vom îndrepta din vîrf înapoi spre sud. In pereţii de est ai cheilor se deschide gura unei grote destul de interesante. În maximum 30 min sosim pe culmea dealului (830 m). dar şi un colţ al Petroşenilor. în coborîre pe povîrnişul ierbos. continuînd traseul pe şoseaua comunală spre satul Jieţ. în jos. pe lîngă căminele muncitoreşti. 800 m alt. Pentru a ajunge în Petroşeni şi a încheia traseul nostru. pe o pantă mad înclinată. . apoi ale vîrfului cel mai însemnat din această parte a masivului: Parîngul Mic (2073 m). In apropiere de confluenţa pîrîului Roşiei cu pîrîul Baniţa intrăm pe şoseaua naţională Haţeg—Petroşeni. fără să ne oprim aici ne îndreptăm spre şaua de nord şi ajungem în cîteva minute pe piscul cel mai înalt al vîrfului Piatra Leşului. După ce străbatem în lungime satul.F. continuăm mersul de-a lungul şoselei. Traseul nr. Din centrul oraşului Petrila (630 m) putem porni către est fie pe şoseaua principală. Pe stînga se înşiră culmile mai scunde ale Godeanului şi ale Muncelului Jieţului. 7 constituie singurul traseu de acces mai important din zona de nord a Munţilor Parîngului. el se desfăşoară în cea mai mare parte pe o şosea forestieră. o perspectivă asupra Masivului Parîng (versantul nordic) şi asupra Văii Jiului în general. pe o străduţă. de unde ne apare oraşul Petrila. şi pe şosea. trecem pe pod peste Jiu pe malul stîng.2 km). Cotim uşor la dreapta şi coborîm paralel cu creasta stîncoasă a muntelui. Deşi nemarcat. JIEŢ—STÎNA ZĂNOAGA Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: 4—5 ore. Piatra Leşului (1289 m). Călătoria cu trenuleţul poate fi continuată pînă în Petroşeni la gara mică. Pînă în centrul oraşului mai avem cca. mai face două cotituri. mai primitor. Spre nord priveliştea e foarte interesantă: adîncul văii şi cheile Roşiei. fie în lungul căii ferate industriale Petrila—Lonea. unde întîlnim şi calea ferată îngustă. apoi tot pe creastă urcăm în continuare spre cocoaşa de sud a vîrfului. şi după 200—300 m ieşim în afara oraşului. continuat cu şoseaua naţională spre pasul Baniţa-Merişor. Putem alege unul din firele de potecă de pe malurile sale înclinate. VARIANTA A Turiştii care îşi încheie excursia în munţi la Petroşeni.întreprinderii miniere. pot face un scurt şi frumos traseu nemarcat pe varianta 6 A. şi care dispun de un plus de cîteva ore în momentul în care sosesc în Petrila. mina şi preparaţia de cărbune Petrila. pe dreapta se înalţă pantele tot mai înalte. pînă la primii copaci. PETRILA—VALEA JIEŢULUI—I. Intrăm în frumoasele chei ale Jieţului şi după încă aproape 2 ore de mers ajungem la gura pîrîului Mija Mare şi la lacul de baraj Mija 1 Valea lui superioară este cunoscută şi sub denumirea de valea Sliveiului. dînd o notă originală acestor calcare. După un bot de deal valea se lărgeşte: am ajuns la confluenţa Jiului de Est cu Jieţul. înconjurate de feţe ierboase. Continuăm să urcăm pe poteca firavă la dreapta.F. orientarea pe traseu nu ridică probleme. pe creasta golaşă spre nord-est în direcţia crestei înalte a vf. dincolo de chei valea este mult mai primitoare şi domoală. de asemenea. case răzleţe ne mai însoţesc o bucată de vreme. pe lîngă priveliştile inedite ale văii Roşiei şi cheii acesteia. mai întîi ale muntelui Chiciora (1413 m). înainte de a ieşi în adînca vale a Jiului. 6 este deosebit de atractivă şi oferă. De aici ne îndreptăm la dreapta pe poteca întîlnită. Traversînd Jiul de Est pe pod. 1500 m.). cîştigînd treptat înălţime. după 200—300 m intrăm pe o şosea şi străbatem în lungime tot cătunul Roşiei (cca. Aici putem ajunge. ei pot coborî în Petrila la poarta minei. Urcăm pe un hăţaş. destul de stîncos şi proeminent. Rocile sînt colorate în nuanţe roşietice. pe care le putem străbate uşor în amonte. După cîteva minute coborîm într-o mică sa. ajungem în centrul oraşului. În primul caz ieşim din oraş şi. vestite în întreaga ţară. care sfîrşeşte în pereţii cheilor. Fig 11 7. mai bine de 100 m diferenţă de nivel. Urcuşul este relativ dificil pe prima porţiune. după cîteva sute de metri în dreptul cartierului Lunca. 1. străjuite de frumosul munte calcaros. Voivodul cu trenuleţul. apucînd după cca. Itinerarul pătrunde în colţul de sud-vest al Munţilor Şureanului mai mult sub aspectul unei tatonări. vom coborî pe lîngă pîrîul Roşiei care. Din vîrful pe care ne aflăm porneşte spre vest. După aproape 13/4 oră de urcuş din Petrila sosim pe micul platou. Mult mai jos zărim copaci cu frunze căzătoare şi tufe de arbuşti. pe jos sau cu autobuzul. la poalele dealului golaş al Petrilei. Pe acest traseu se face cea mai directă şi uşoară legătură dintre Petroşeni— Petrila şi zona Cîlcescu—Coasta lui Rus. cale de 4 km. 200 m la dreapta. Pentru ca să ajungem în cheile Roşiei.

săpate în calcar. dintre care „galeria urşilor" 1 Pîrîul Galbenul mai este denumit şi pîrîul Băii . după ce iese din Novaci. ca să urcăm spre stîna Zănoaga. cabana Obîrşia Lotrului etc. în sus. stîna ne apare pe fundalul păduricilor de jnepeniş. foarte frumoase. o mare şi renumită localitate gorjană. dincolo de rîul Olteţ. urmînd pe potecă cca. Lungimea uneia din galeriile importante atinge 560 m. Coasta lui Rus (2305 m). Situată pe platoul ierbos din josul căldărilor Zănoaga. Marcaj: muntele Cerbu — cabana Rînca: triunghi roşu. sau să continuăm drumul pe alte trasee (13 A. şi de pe o parte şi de pe alta a albiei sale. ne aflăm în dreptul cheilor scurte. importantă şi pentru turişti. Urcuşul este accentuat. Ea se termină curînd în apropiere de o cabană muncitorească la gura Văii Zănoaga (est). această caracteristică mineralogică se află la originea numelui localităţii. se află la aproape 7 km est de comuna Novaci. mai sus de limita pădurii. ale Zănoagei.. Jieţul primeşte des afluenţi mărunţi. dar frumoase. Traversăm pe punte pîrîul principal şi ne îndreptăm pe malul stîng al Zănoagei (est). Regiunea înconjurătoare de la Baia de Fier este bogată în minerale care conţin în moleculă şi fier. spre alte „săli". ne îndreptăm. şoseaua coboară în valea Galbenul la Baia de Fier. pe sub coamele împădurite ale Zănoagei. De aici pe traseul nr. la lacul Găuri (2091 m) şi la vf. 250 m). ca să înnoptăm. Ajunşi la stîna Zănoaga.PLAIUL OGORUL—MUNTELE CERBU-CABANA RÎNCA Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: 5—6 ore. Regiunea carstică pe care o străbate în aceste locuri apa Galbenului ne va dezvălui curînd una din minunile sale. după terminarea traversării pîlcurilor de jnepeni. peştera continuă pe culoare întortocheate. Din punctul de confluenţă a trei mari pîraie va porni în viitor o şosea forestieră nouă spre şaua Groapa Seacă—Obîrşia Lotrului. Comuna Baia de Fier. cu diferenţe de nivel mai însemnate. Noi vom părăsi însă valea Jieţului la confluenţa cu Zănoaga. vestită în toată ţara. 15) spre stîna Găuri. Cam la 35—40 m înălţime faţă de firul apei se deschid două guri de peşteră. COMUNA BAIA DE FIER—PEŞTERA MUIERII.). 7 coteşte pe valea Jieţului. în direcţia nord. în coborîre pe pantele ierboase din dreapta noastră spre terasa superioară a văii Găuri. 1 km în aceeaşi direcţie pînă în cheile Galbenului. putem să ne oprim aici. pe potecă spre şaua Ciobanul (nord). trece pe lîngă cătunele Schela (nord) şi Berceşti (sud).. spre sud. Excursia pe firul văii glaciare. mai uşoară şi care a fost electrificată. În afară de galeria principală. Specificăm că durata vizitării peşterii nu este inclusă în timpul general de mers. Fig 12 8. Tot urcuşul nostru de la gura Zănoagei şi pînă la stînă a necesitat ceva mai mult de o oră. vestita stînă Găuri. care. Mineralele înglobate în calcită şi care conţin oxizi de fier o colorează în nuanţe de roz. unde vin din toate direcţiile o serie de pîraie (punctul „la barăci". care înaintează pînă la gura Pîrîului Sliveiul.de fier. care rămîn în stînga. la lacul Ciobanul. „sala minunilor" etc. panorama Parîngului începe să se desfăşoare din ce în ce mai distinct. După încă un urcuş pe dealul de la est. poteca foarte bună ne conduce precis pe serpentinele de pe plai. mai întîi traversăm comuna şi de la ultimele case trecem pîrîul Galbenul 1. 680 m alt. unde şi teritoriul Munţilor Parîngului cedează locul Munţilor Căpăţînii. . Aproape imediat începem urcuşul pe primele clinuri ale muntelui. pe acelaşi versant de vest amintit mai sus. pe parcursul cărora trecem prin cîteva cavităţi denumite sonor: „sala liliecilor". Urmărim în continuare o potecă importantă (în viitor şosea). iar după 16 km de la pornire ajungem în lunca întinsă din dreptul marelui cot al Jieţului. Traseul nostru începe din marea comună Baia de Fier. mai există încă o gură de peşteră. Traversăm un pîrîiaş şi intrăm pentru cîteva sute de metri din nou în zona golului alpin. care la lumina artificială produc efecte surprinzătoare. unde zărim.Mare. de altfel ea însăşi o veche mină de fier. Pentru vizitarea zonei văii Găuri cu stîna şi lăculeţele din căldarea sa superioară indicăm turiştilor să urce de la stîna Zănoaga în creastă. Şoseaua care ne interesează pentru traseul nr. poate constitui un frumos itinerar pentru turiştii care zăbovesc mai multă vreme în această minunată zonă a Munţilor Parîng. care constituie intrările în Peştera Muierii (cca. 13 mergem 500—600 m prin culoarele de jnepeni.). Legătura dintre ele se face pe o şosea secundară. apoi prin comuna Cernădia. ele prezentînd pe versantul vestic o dezvoltare mai mare. Cheile nu sînt prea lungi. La ieşirea din pădure constatăm că am urcat o diferenţă de nivel însemnată (cca. 13 B. Fără să continuăm drumul pe creastă. la Polovragi. depărtîndu-ne uşor de firul văii Zănoaga. Mult mai spre nord. Nici stîna nu mai este departe. (Iezerul Pietros) pe poteca din jnepeni (direcţia sud). la capătul cheilor. 1240 m alt. Şoseaua continuă mai departe spre est. Cam la 15 min de urcuş intrăm în pădure. Cei ce doresc să o viziteze îşi vor calcula timpul care se adaugă în plus.

Din Baia de Fier şi pînă la peşteră calculăm cca. pentru ca să avem o privire mai bună spre sud-est. Alături vom întâlni şoseaua alpină (traseul nr. În această peşteră au fost găsite resturi de schelete aparţinînd ursului peşterilor.. Păpuşa. Am ajuns pe creasta de \egătură. Galbenul. pe sub vf. pe versantul de nord. leu de peşteră. Cioara. unde ajungem făcînd un uşor cot spre nord-vest. Vîrful Păpuşa lasă spre nord-est un număr înalt. vecinul său imediat. în lungul căreia se desfăşoară în continuare traseul nostru. După ce terminăm vizitarea peşterii. poteca principală de creastă. Ocolim pe la nord coama şa înaltă şi trecem pe latura de nord spre stîna Cerbu. Urmează şaua de est a acestui vîrf şi ea destul de afundă. care ocoleşte obîrşia pîrîului Cernădioara. o oră. în stînga se află izvorul pîrîului Boţota. pînă în marea curmătură a Olteţului. Prima porţiune a traseului nr. situat pe creasta de legătură. al cărui vîrf îl putem evita pe curba de nivel . Desfăşurarea ultimei porţiuni poate fi urmărită la descrierea traseului nr. trecînd pe la ultimul şi cel mai nordic din izvoarele pîrîului unde putem să luăm apă în bidon. Ceva mai departe.) este singura cabană turistică de la care poate fi trasată o legătură între Munţii Parîngului şi Munţii Căpăţînii. Din punctul în care şoseaua începe să ocolească Păpuşa pe faţa de sud-vest. vetre de foc) care sînt atribuite oamenilor din paleolitic şi neolitic. În şaua afundă pomenită mai sus avem grijă să evităm o potecă ciobănească. ceea ce demonstrează că grota a fost locuită de animale în trecutul îndepărtat. se termină într-o căldăruşă. Panta ierboasă. La cabană ne vom aproviziona cu apa necesară pentru acest traseu de creastă. rinocer. în timpul căreia urcăm o diferenţă de nivel de cca. Spre nord pantele „curg" spre bazinul Latoriţei. spre vîrful dealului (alt. părăsim drumul carosabil (marcat cu triunghi roşu) şi urcăm fie direct. urmăreşte unduirile crestei spre est. Aceasta urcă pe plai venind din comuna Cernădia. care porneşte spre dreapta. Pe creştetul Plaiului Ogorul începem urcuşul tot mai important spre miazănoapte. Din vf. Cioara (2122 m) coborîm într-o şa adîncă.este cea mai vestită. Păpuşa. direct. De aci urcăm spre vest pînă la o nouă cotă (1153 m). unde întîlnim imediat poteca ciobănească pe direcţia sud-nord. Durata acestei secţiuni depăşeşte o oră şi jumătate. capră neagră etc. 8 min de mers pe curba de nivel ocolim un mamelon pe la vest şi traversăm o sa. Cioara pe la nord. Fig 13 9. Ajunşi sub vîrful dealului traversăm pe versantul opus (vestic). Vom lua chiar din pîrîu apă proaspătă pentru drum. urmează apoi formaţia stalactitică „Vălul Muierii". CABANA RÎNCA—VÎRFUL PĂPUŞA—VÎRFUL CIOARA—VÎRFUL MUŞETOAIA — VÎRFUL MICAIA— STÎNA CURMĂTURA OLTEŢULUI Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: 4½ —5l/2 ore. În cotloanele peşterii au fost descoperite. pitoane etc. Pînă aici drumul nostru a durat 4—4 l/2 ore.) mai mergem cca. pe versantul vestic al văii. la 2134 m alt. la nivelul superior al unor obîrşii de pîraie. eventual scări de frînghie. spre sud. ne abatem brusc la stânga şi urcăm în direcţia vf. Din dunga înaltă a acestui munte ne redresăm spre nord. iar de aici. afluente în colectorul principal: pîrîul Cioara (nord). Coborîm deci spre nord-est şl întîlnim în stînga. Muchia pe care am urcat pînă aici desparte la sud marele bazin al Gilortului (sud-vest) de bazinul relativ restrîns al Galbenului (sud-est). pe şosea. Itinerarul pe care îl vom descrie în continuare urcă de la cabană pe şosea spre nord. de asemenea.). pe care traseul nostru îl taie peste capătul său sudic. fie pe poteca ciobănească spre baliza de la colţul de sud al vîrfului. puţin înclinat. lîngă care cascadele mînă cu mare zgomot apele nărăvaşe ale Galbenului spre sud. Reîncepem urcuşul pînă în dunga Burzului. Marcaj: cabana Rînca—sub vîrful Păpuşa triunghi roşu. Cabana Rînca (1600 m alt. 5) pînă sub vf. ne pregătim de urcuşul spre cabana Rînca. 4. maximă cca. după cca. 30 min ca timp necesar. hienă. urme (unelte. rîs. Diferenţa de nivel destul de mare pe panta înclinată necesită aproape o oră de urcuş. cel mai înalt din traseul nostru de apropiere faţă de şoseaua alpină Novaci — cabana Rînca. Cerbu (1585 m). 500 m. care de fapt ocoleşte vf. schelete de lup. Pînă la cabană (1600 m alt. La limita nordică a cheilor urcăm pieptiş pe lîngă copaci. Poteca formează un cot spre vest. Spre nord se desprinde muntele Bălescu. înclinată la 45°. Galbenul (2123 m). punct de hotar al munţilor. pe poteca alpină nemarcată. spre nord. întîlnim Casele Florile Albe (1556 m). 4). fără potecă. 9 se desfăşoară spre nord pe şoseaua alpină (vezi traseul nr. urcînd pe pantele prelungi ale Cerbului. unde dacă facem o incursiune putem admira minunata pajişte din faţa bordeiului de oi al stînei Tidvele. pînă în vf. În a doua parte a peşterii este nevoie de un echipament special (coardă. Cotim deci la dreapta şi începem urcuşul lent. urcînd apoi o pantă iute ce duce în vf. Înspre răsărit se înalţă acum pantele Muşetoaiei. către creasta Stînişoara—Zănoaga—Catalanul. Ajungînd la marginea poienii lîngă golul alpin. 1060 m). către adînca vale de la izvoarele Galbenului. spre şaua de separaţie cu vf. Noi vom urca însă mica diferenţă de nivel pînă la platoul maxim al vîrfului Cioara. De aici traseul intră pe şoseaua alpină spre cabana Rînca (la dreapta). Intrăm în pădure.

începem o coborîre tare spre est. ceva mai jos. În stînga. vom afla stîna din „Curmătură". de provenienţă nivală. O greşeală posibilă de orientare ar fi să coborîm pe piciorul vecin de la nord-est spre valea Latoriţei. spre est. Continuăm coborîrea pe linia coamei. se află un bordei ciobănesc. Spre nord se desprinde un picior de munte. la est.(nord). pornind de la acest lac la cca. Şi acum să traversăm platoul întins al Micăii spre nord-est. Din acest vîrf secundar. vf. se desfăşoară mai mult în profunzime. cît şi în altitudine al Micăii. pe şoseaua forestieră spre comuna Polovragi (cca. cu profilul ascuţit în „V". care se termină cu Mohorul şi Urdele la răsărit şi pînă la Olt. la stîna din curmătura Olteţului. pînă la marginea lui de răsărit. Ajungem în vîrful nord-estic al Micăii (1950 m). F. în sfîrşit. unde sînt mari aşezări ciobăneşti. lîngă pădure. nelipsit din toate vederile luate din colţurile munţilor. Zona glaciară a rămas de mult în urmă. în direcţia marginii de sud a platoului şi după cîteva zeci de metri parcurşi în acest fel începem coborîrea la stînga. curmătura Olteţului. întîlnim un mic lac mlăştinos. afluent pe dreapta al Olteţului. Aşadar. atît cît se poate vedea de aici. aşezat exact la hotarul de răsărit al Parîngului. Încă înainte de a coborî ultimii metri în curmătură vom face a scurtă observare a locurilor. din muntele Micaia. iar de aici. unde se termină şi acest traseu. după ce străbatem o pantă prelungă ajungem în şaua Micaia. de la marginea lui de vest vom face un tur de observare: o ultimă panoramă asupra Parîngului. A doua variantă ar fi continuarea drumului de creastă peste Munţii Căpăţînii. Spre nord. În dreapta. unde o altă panoramă. În jurul nostru culmile tot mai scunde ale ramificaţiilor sînt năpădite de pădure pînă aproape de culme. iar mai departe. În stînga coboară o mare potecă pe lîngă pîrîul lui Petricu pînă în v. vom coti uşor la dreapta. primul vîrf cu care încep de aici Munţii Căpăţînii. îşi ridică şi el căciula acoperită în mare parte de alte vîrfuri mai apropiate.). Durata traseului 10—12 ore. Dincoace de Latoriţa apare strălucitoarea piatră a Tîrnovului şi. 350 m distanţă. spre sud. In adînca şa sosim după împlinirea a 4½—5 ore de mers de la pornirea pe traseu. ne orientăm cu atenţie. Dacă urcăm în vîrf (2058 m). în cîteva minute ajungem în şa. Din Polovragi ieşim pe şoseaua Tg. folosind autobuzele în circulaţie. Dacă privim mai cuprinzător lanţul munţilor de la răsărit de zona centrală a Parîngului. lăsînd în stînga şi în dreapta două poteci ciobăneşti care ocolesc muntele. vom indica pe scurt trei posibilităţi lesnicioase prin care se poate continua excursia. fie că vom coborî din acest vîrf pe piciorul de nord-est (aici creasta face o curbură însemnată spre nord-est). la baza cărora zărim ceva din cheile Latoriţei. Micaia este singurul vîrf care se înalţă peste 2150 m. Începem urcuşul pe muchia de sud-vest a vîrfului. Mohorul. În stînga se înşiră dincolo de Latoriţa culmile Purul—Turcinul—Fratoşteanul—Repedea—Părăginosul. Căpăţîna şi vf. De acum vom urca cu efort susţinut nodul alpin bine dezvoltat atît în suprafaţă. De la aceste . pentru ca să evităm ocoluri inutile. priveliştea din acest vîrf este largă. De la stînă porneşte spre sud o potecă oare ia sfîrşit în şoseaua forestieră de pe v. scurtînd drumul cu 200—300 m. Continuîndu-ne drumul. diferită de prima. Buila— Vînturariţa (comparabil şi cu Oslea). înierbată a curmăturii. Olteţului. terminat cu stînci. Deoarece pentru continuarea drumului spre curmătura Olteţului trebuie să ieşim de pe platou pe un picior de munte spre est. care apare acum clar ca fiind creasta principală. punctul terminus al traseului nr. numit Dosul Muşetoaiei. trecînd apoi pe lîngă vestita mănăstire Polovragi şi la ieşirea Olteţului din munţi sosim în comuna Polovragi (550 rn alt. Latoriţei. Curmătura adîncă a Olteţului este locul de încrucişare a două drumuri pastorale principale: unul de creastă şi altul transversal. 9. pînă la casele I. Pentru ca turiştii ajunşi în această parte a munţilor să poată ieşi pe un drum corespunzător. pe o lungime de cca. mărginit la nord-est de marele munte Micaia. 13 km pe şosea). vom avea o bună privire de ansamblu asupra bazinului hidrografic al Ungurelului aflat la est. Vf. fotografiile făcute de aici pe vreme clară cuprinzînd creasta Căpăţînii. o altă mare potecă urcă pantele Boului (1963 m). Prima o constituie coborîrea de la stînă. O primă etapă cuprinde traseul peste munţii Beleoaia—Căpăţîna—Ursul (2124 m) — Piatra Roşie—Cocora— Văleanul pînă la Smeurătul. Ştefanul şi mai ales asupra crestei pe care am venit. întortocheata înşiruire de culmi a Munţilor Căpăţînii: Boul—Negovanul—Beleoaia—Căpăţîna—Ursul. iar văile au caracterul fluvialii. spre dreapta. pe creştetul coamei pînă în curmătura Citeţului. Fie că ocolim vîrful pe la nord. pînă dincolo de vf. se ramifică o spinare voluminoasă şi înaltă pe care este trasată o potecă vizibilă: muntele Igoiul. care completează orizontul la răsărit. În ultimul plan sclipeşte în soare miniaturalul frate al Pietrei Craiului. Ajungînd pe platoul întins al vîrfului. Ursul (2124 m). Ne sînt necesare pentru acoperirea acestui traseu 6—7 ore de mers. În ultima parte a traseului vom străbate frumoasele chei ale Olteţului. În zona centrală. Arnota şi Bistriţa). Ni se prezintă totuşi unghiuri frumoase asupra crestei munţilor Purul. Este de fapt cea mai de seamă înălţime a Munţilor Parîng la răsărit de muntele Urdele şi pînă în curmătura Olteţului. Jiu—Novaci— Polovragi—Rîmnicu Vîlcea (cu ramificaţii spre Horezu. Bora. Dincolo de sa. 400 m şi o diferenţă de nivel de 50—60 m. pe izvor.

urcînd pe muntele Cărbunele. Dacă dorim. pe pîrîul lui Petricu pînă în v. Lîngă liziera pădurii ajungem la stîna amintită (1800 m alt. oare pot parcurge întreg traseul pe şosea (51 km) în cuprinsul unei singure zile. destul de lung care parcurge pe creastă zona nord-estică a Parîngului. Începem descrierea traseului de la cabana Obîrşia Lotrului (1400 m alt). cotind spre răsărit. spre sud. Traseul poate fi împărţit în două semietape. Purul şi Turcinul îşi culege izvoarele Petrimanul. ocolind pe versantul de răsărit vf. cotind la stînga. Bora. coborînd în cătunul Rudaru. care ocupă . Se împlinesc aproape 5 ore de cînd am plecat la drum. după şaua estică creasta se ridică în vf. Chiar de lîngă vf. Petrimanul (2010 m). Purul. Latoriţei sînt străbătute de o şosea alpină care. afluent al Latoriţei. Şoseaua ocoleşte pe la sud vîrful ierbos Coasta Benghii (aproximativ 2025 m alt. foarte ramificată. prevăzînd şi popasurile dictate de interesul turistic. într-o porţiune în care şoseaua ocoleşte un picior sudic al vf. către care porneşte o potecă chiar din locul în care ne aflăm. în timp ce şoseaua secundară porneşte în sens opus. Traversăm şaua şi coborîm pe piciorul nordic al vîrfului cca. pe o curbă cam la 2000 m alt. Traseul terminat cu varianta A este indicat mai ales turiştilor motociclişti. unde vom găsi descrise posibilităţile de înnoptare său de continuare a excursiei pînă în comuna Voineasa. Traversăm o şa puţin adîncă şi pe acelaşi palier ocolim pe la sud vf. la nivelul pădurii spre sud se află şi stîna Petrimanul. Latoriţei. Pînă aici am consumat mai bine de 4 ore din timpul de mers. vom avea prilejul să admirăm panorama Munţilor Lotrului (nord) şi mai ales zona de tranziţie dintre Parîng şi Căpăţîna. ne aflăm deci pe traseul turistic nr. În primele 2 l/2 ore de urcuş. spre nord. care scurtează distanţa cu aproape 14 km. Din vf. unde întîlnim şoseaua alpină Ştefanul—Bora—Purul—Rudarul. La brîul stîncos de vest al vf. Varianta A: Piatra Albă—dealul Voineasa—Rudaru—comuna Voineasa 4— 5 ore. ieşind în apropiere de brîul stîncos al Turcinului (2053 m). O potecă din stînga şoselei scurtează pe curba de nivel. peste plaiul lui Nan (4—6 ore). Alegînd acest traseu de creastă. tot pe la sud. Traseul nostru continuă pe sub vf. putem încheia prima semietapă înnoptînd la stîna Pietrele. Din curmătură coborîm pe poteca pastorală la nord. Ştefanul (1915 m). pe poteca ciobănească. Zănoaga (2010 m). dar pitoresc. Pietrele. de unde urcă foarte puţin şi ocoleşte vf. la casa Petrimanul (1140 m). care uneşte vîrfurile Fratoşteanul şi Repedea (1976 m). cu pereţi stîncoşi. Varianta B: Piatra Albă—pîrîul Mănileasa—comuna Voineasa 1—1 l/2 oră. pînă sub vf. Mult mai jos. Turcinul spre sud se desprinde o creastă înaltă. pe la nord de stînci. pe o potecă bună. cel mai de seamă afluent al Lotrului. Traversăm piciorul sud-estic al vîrfului. stîna Pietrele său stîna Fratoşteanul). În acest loc putem să alegem fie coborîrea pe vale şi prin chei pînă la cătunele Ciunget şi Rudaru în valea Lotrului. 400 m. înnoptarea urmînd să aibă loc la una din stînele întîlnite lîngă şosea (de ex.).). spre est şi sud-est. Purul (2048 m). Ştefanul începem să ocolim pe curba de nivel vîrful înalt Bora (2054 m). Dacă dorim să parcurgem întregul traseu într-o singură zi.stîne în următoarea etapă se poate coborî fie direct în comuna Malaia (2—3 ore). Propunem şi un alt itinerar. Pe tot versantul sudic dintre vf. albi. Versantul sudic al acestor culmi este abrupt. apoi pe muntele Ştefanul. Părăsim deci marcajul cu triunghi roşu şi călăuziţi de firul şoselei alpine ne vom îndrepta spre munţii Ştefanul şi Bora (nord). desprinzîndu-se din şoseaua naţională alpină Novaci—Sebeş în şaua Ştefanul. direcţia crestei se fixează spre nord-est. vom folosi marcajul cu triunghi roşu (vezi traseele nr. trecem pe sub creştetul Boarneşului. există un traseu marcat pe valea Lotrului. Pietrele. Turcinul şoseaua traversează pe versantul nordic al muntelui. In continuare. După acest vîrf şoseaua ajunge într-o sa. fie în apropiere de Brezoi. 10. Pentru aceasta părăsim şoseaua. Culmile golaşe cuprinse între v. În dreapta se găseşte Latoriţa. mai întîi pe v. încă înainte de vf. Lotrului. Lotrului. Trecem deci de Vf. Direcţia principală de mers va rămîne permanent spre est pînă la capătul traseului. se desfăşoară spre est pînă în v. Lotrului şi v. marea comună unde se termină calea ferată Brezoi—Voineasa. În şaua Ştefanul şoseaua alpină principală se îndreaptă spre sud. pe unde ocoleşte şi înaltul platou. al cărui bazin va fi prezent mereu la sud. vom alege neapărat varianta de coborîre 10 B. În faţa noastră se ridică acum vîrful stîncos al Pietrelor. Marcaj: cabana Obîrşia Lotrului—şaua Ştefanul: triunghi roşu. Fig 14 10 [diag 03] CABANA OBîRŞIA LOTRULUI – ŞAUA ŞTEFANUL – MUNTELE PURUL – MUNTELE FRATOŞTEANU – MUNTELE ŞTEVIA – PIATRA ALBĂ – Dealul Voineasa – Comuna Voineasa / Pîrîul Mănileasa – Comuna Voineasa Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: cabana Obîrşia Lotrului—şaua Ştefanul—Piatra Albă 9—10 ore. Pentru turiştii care au intenţia să părăsească cabana Obîrşia Lotrului şi să iasă la Voineasa. Ultima posibilitate de plecare din curmătura Olteţului este spre valea Latoriţei. 5 şi 13). destul de lung. Purul şi de capătul nordic al Petrimanului şi traversăm spre est. fie să urcăm pe Petrimanul.

peste culmile semeţe ale Purului şi Turcinului. De aici continuăm coborîrea pe vale. Ajunşi în şosea lîngă calea ferată forestieră din v. coborîm domol pe piciorul estic în şa şi după o serpentină care ocoleşte abruptul estic al vîrfului ajungem la stîna Fratoşteanul. în sfîrşit. În stînga se află acum v. In sens invers. Şoseaua care acum se află din nou pe faţa sudică a muntelui. Urcînd pe versantul nordic al Turcinului. Diferenţa de nivel de aproape 500 m o parcurgem pe o pantă medie de 35°. Atenţie ! Această scurtătură poate fi folosită numai de turiştii care aleg varianta A (coborîrea la Rudaru). după 2. desprinzîndu-se din şosea. poiana de la care îşi ia numele rămîne în apropierea crestei în stînga. Între creasta aceasta. pe lîngă care coboară o potecă de creastă spre vf. 1240 m). Dacă turiştii au mai parcurs trasee de acomodare în munţii . trecem pe lîngă o stînă şi sosim într-o nouă şa. Prin aspectul său. în centrul frumoasei comune Voineasa (620 m). năpădite de smeuriş. Mija—vf. Mănileasa. la cătunul Ciunget. de la răsărit. şoseaua se desparte în două: spre dreapta coboară la gura Latoriţei şi este indicată celor care merg direct la Malaia—Brezoi. pornim la stînga şi după ce urcăm pe vale 6 krn. afluent al Latenţei. „de-a coasta". VARIANTA A Traseul final continuă pe şosea mai întîi pe curba de nivel. pe lîngă zone defrişate. În continuare. avînd în vedere diferenţele mari de nivel care trebuie urcate. deci destul de înclinată. Latoriţei.5 km parcurşi pe această vale îngustă ieşim în v. nu este practicabilă motocicliştilor. o potecă care scurtează traseul. după 40—50 min de coborîre substanţială sosim pe firul v. panta mult mai calmă străbătînd cheile Mănilesei. CABANA PARÎNG—VÎRFUL CÎRJA—LACUL VERDE— VÎRFUL MIJA— VÎRFUL CÎRJA—CABANA PARÎNG Traseul nu este accesibil iarna decît pe porţiunea cabana Parîng — vf. Mănileasa. Reluăm traseul nr. Şoseaua coboară. 10 spre răsărit. Ne aflăm în acest punct de ramificaţie după 9—10 ore şi un drum de şosea de aproape 33 km (alt. Cîrja— Cabana Parîng 2½—3 ore. se adînceşte valea Rudăreasa. care după 37 km de şosea şi potecă. şi. Cîrja bandă roşie. Cîrja—Lacul Verde—vf. Vf. după 6—7 ore de mers (a doua posibilitate de înnoptare). Curînd altitudinea scade sub 1800 m. Trecem peste vf. revenind în şosea abia după 1. In preajmă se întinde o plantaţie de puieţi de conifere. După 45 min de coborîre prin pădure sosim în Poiana Mică (1608 m). Lotrului şi comuna Voineasa. bineînţeles. Ne aflăm acum pe muntele Ştevia. Marcaj: cabana Parîng—vf. mai face o serpentină şi ajunge din nou pe coama muntelui. ne-a adus într-una din cele mai frumoase aşezări de munte. VARIANTA B Este cu mult mai scurtă decît precedenta şi o recomandăm turiştilor care merg pe jos. De la ultima serpentină (alt. pînă ce revenim în coama muntelui. Fig 15 11. La stînă turiştii pot încheia semietapă întîia. care ia sfîrşit în prima şa destul de evidentă. în dreapta noastră se adînceşte o prelungă zonă de abrupt (Piatra Albă). Varianta B: vf. După aproape 2 km de la şipot şoseaua coteşte la stînga. Pe creastă coboară. Ceva mai departe se află şi un canton. chiar în comuna Voineasa. intrînd pe faţa nordică. traseul face parte din cele care pătrund în zona stîncoasă a Munţilor Parîngului. Începem coborîrea finală pe numeroasele serpentine prin pădurea de fag. sosim. dezvoltată paralel cu Lotrul. pînă în v. Continuînd coborîrea. Mija 6½—7 ore. în stînga coboară mai aproape de Voineasa. la dreapta. La ultima serpentină începe spre nord poteca variantei B. Mija—lacul Zăvoiele—muntele Scurta—cabana Parîng 3—3½ ore. cel mai înalt dintre munţii limitaţi de Lotru şi Latoriţa. Turcinul. Cîrja Timp de mers: cabana Parîng—vf. Varianta A. prin două serpentine strînse. Lotrului. revine în creastă în pantă coborîtoare. Ieşim pe plaiul dealului Voineasa. Rudăreasa. cu diferenţe mari de nivel şi cu porţiuni ce impun o bună orientare şi o rezistenţă fizică formată în cadrul unor excursii anterioare. Străbatem tot Plaiul Poienii. un munte împădurit. şi culmea pe care se aşterne şoseaua noastră ca latură nordică. iar în dreapta v. Poiana Mare. Încheiem astfel traseul nr 13. Lotrului. ocolindu-l pe la sud. zărim în stînga o stînă. traseul nr. Este deci indicat să continuăm coborîrea pe şosea la stînga. o ramificaţie puternică. În porţiunea de şosea pe care o evită scurtătura se desface poteca variantei B. şoseaua coboară accentuat. 1240 m) coborîm la stînga pe potecă panta nordică a muntelui Piatra Albă. Cei care au drept ţel final traseul de coborîre pe varianta B pot continua drumul. În dreapta avem din nou ca vecină v. aflată la sud. Mănineasa Mică. Lotrului. apoi în uşor urcuş.5 km. În stînga se află acum v.suprafeţe întinse chiar în zona pădurii.: vf. 13 durează mult mai mult (16—17 ore). Înainte de a ajunge jos. lăsînd în stînga o stînă. este un mare nod orografic.

începem să coborîm spre larga căldare a Sliveiului. In locul acesta vom părăsi linia crestei şi vom coborî pe unul din jgheaburile aflate în dreapta o diferenţă de nivel de cca. Cîrja se desprind 3 muchii mai importante şi anume: spre nord. 15 m. În dreapta (la 20—30 m) zărim o potecă de oi care vine de sub vf. brăzdată de pîrîiaşe în care strălucesc cîteva mici ochiuri lacustre. Coborîrea se face în direcţia minunatului lac de sub Custură. călăuză fiindu-ne un mic hăţaş de capre. pornim acum în direcţia Crestei Stîncoase (nord). spre sud. cel mai jos. Coborîm în cîteva minute sîntem pe fundul căldării. ca să pătrundem la Lacul Verde. Traversăm în curmeziş cîteva dîmburi şi ajungem în preajma jnepenilor. de unde se înalţă în continuare. Mija. Pornim la drum de la cabana Parîng pe traseul marcat cu bandă roşie (traseul nr. Traversăm din nou căldarea şi ieşim la torentul pe care am coborît de la lacul Custurii. Dincolo de lacuri se ridică zidurile măcinate de vreme ale Sliveiului. pe plaforma ierboasă a Sliveiului.aceştia. aflată în nişa de sud-vest. Stoeniţa şi Gemănarea pînă spre vf. După aproape o jumătate de oră de urcuş ajungem pe coama Crestei Stîncoase. muchia pe care am venit noi dinspre Parîngul Mic. Menţinem cu atenţie firul potecii de pe faţa sudică. În faţă se ridică o spinare bombată. chiar de la baliza trigonometrică a vîrfului. 150 m. Cu cîteva zeci de metri mai la vale pîrîul se aruncă peste bordul imensei căldări. prin care zărim în prăpastia din dreapta enigmaticul „Tău îngheţat". pînă la originea unei căldăruşe. faimoasa creastă a Custurii Cîrjei. În jumătatea răsăriteană Jneapănul este întretăiat de culoare întortocheate. De aici continuăm coborîrea paralel cu muchia de răsărit a Cîrjei. tot stîncoasă şi dinţată. Cîrja. îndreptîndune spre est. Începem coborîrea pe traseul nr. Imediat în stînga noastră. 11. După 3—3l/2 ore de urcuş ajungem la 2404 m alt. în vf. Ascunsă de o cută a muntelui se mai află o baltă mică. pînă în podul lat de mare altitudine al vf. cu mare cădere de înălţime pînă în „Curmătură". din care se rupe o muchie prăpăstioasă. călăuziţi de mica viroagă a unui pîrîiaş. 3). în nişa de nordvest. Traseul este mai uşor şi putem înainta mai repede. din care coboară ca o spinare de balaur. Din vf. Zbuciumul apelor lui nu se termină decît pe talpa ultimei terase glaciare. unde pe lîngă jnepeni răsar şi pîlcuri de molizi. aşezat pe fundul căldării superioare a complexului glaciar Sliveiul. se face tot mai ascuţită. înapoi rămîne impetuoasa piramidă a Cîrjei. Apele sale perfect limpezi ne permit să vedem cu o uşurinţă rar întîlnită toate lespezile de pe fund. În continuare coborîm la lacul Sliveiul. pe crestele ramificate sau în căldările glaciare din grupul Sliveiului şi al Mijei. răspunde în marea căldare inferioară a Sliveiului. Cîrja. combinată cu reflexul jnepenilor. deşi nu mai are acelaşi colorit. destul de lung. care nu prezintă prea multe obstacole. Culoarea verzuie a stîncilor de la fund. Această căldare. şi ajungem după cîteva minute pe o mică platformă ierboasă. despărţind căldarea Custurii de căldarea seacă a Stoeniţei. vecină cu Lacul îngheţat. deoarece din acest lac porneşte la vale pîrîul bogat al Sliveiului. în parte acoperită cu grohotiş. o muchie „aeriană". După un dîmb coborîm la Lacul Mic. Vom intra către dreapta pe unul din culoarele din jnepeni. de pe versantul sudic. pe fundul căldăruşei înclinate. Lacul Custurii este de mărime mijlocie. pe care urcăm fără greutate o diferenţă de nivel de cca. Lacul. Lacul nu are izvor de suprafaţă şi nici scurgere. Parîngul Mare. fiind totuşi în întregime accesibilă. după muchia „Crestei Stîncoase". 11. formînd mai multe cascade şi repezişuri. face ca nuanţa de verde-smarald să impresioneze plăcut privirile. se adînceşte între faldurile Mijei una din cele mai ascunse şi sălbatice căldări — căldarea Lacului îngheţat. După prima cocoaşă a crestei coborîm puţin într-o adîncitură stîncoasă. Un alt peisaj la fel de sălbatic încadrează tabloul la vest: abruptul Stoeniţei cu peretele ruinat. pe faţa înclinată şi stîncoasă a muchiei de răsărit. către vf. După ce urcăm la nivelul terasei acestui lac schimbăm direcţia de mers la dreapta. pot să se orienteze foarte bine pe brînele îndrăzneţe. cocoaşă după cocoaşă. care din acest punct. de culoare verde închis. Imediat sub noi se întinde o pajişte relativ netedă. Uneori putem vedea . peste pîrîul care le leagă. şi apoi. urcîndu-se pe coama terminală a Sliveiului. cel mai vestic. nu depăşeşte în lăţime 20 m. unul din „acoperişurile" Munţilor Parîngului. în direcţia Parîngului Mic şi Cîrja. iar bordurile lui sînt înconjurate de sfărîmăturile stîncilor prăvălite din coasta muntelui. Pe primii 10—15 m diferenţă de nivel ne menţinem pe muchia despărţitoare. din care. alimentat de un pîrîu cu debit mare. De la lacul Custurii urcăm puţin pînă la marginea terasei lacului. spre sud. spre nord-vest. spre est. vom întîlni o punte de lespezi. Lacul Verde. Din locul acesta porneşte o potecă ciobănească puţin umblată spre stîna Roşiile. După un popas odihnitor pornim din nou la drum în lungul ţărmului pe partea cu jnepeni. Între ultimele două lacuri. precum şi cu coloraţia galbenă a lichenilor de pe lespezile din jurul lacului. împreună cu greu accesibila căldare seacă a Stoeniţei. Apele sale se primenesc cu rapiditate. De la cabană şi pînă la Lacul Verde am consumat din timpul de mers 4—5 ore. nu este lipsit de frumuseţe. Vom avea grijă ca în timpul coborîrii să nu desprindem pietre. de unde putem să ne orientăm asupra întregului traseu nr. Stînd cu spatele spre lacurile gemene ale Sliveiului.. este cel mai mare şi mai frumos. cel mai monumental pisc. La lacul Custurii facem un scurt popas. spre şiragul celor 3 lacuri. care.

cît şi pe cealaltă a crestei pornesc pereţii căldărilor glaciare: Cîrja (nord) şi Custura (sud). 250 m ajungem aproape de locul de unde se desface un picior de munte. deoarece o cunoaştem de la urcuş. Fie că mergem pe poteca ciobănească cam 20 min în urcuş. de unde cuprindem mai bine peisajul Văii Jiului şi al Munţilor Şureanului. în coborîre pe sub pragurile stîncoase poposim lîngă undele limpezi ale Zăvoielelor. strecurîndu-se pe brînă cam la 15 m sub creastă. Cu cît urcăm.capre negre. Pleşcoaia şi Coasta lui Rus şi terminîndu-se cu vf. De la ultima despicătură a crestei. chiar în dreptul colţului de nord al lacului. Coborîm pe acest picior spre nord. Şureanul şi Vf. alegînd creasta pentru o privire de ansamblu mai bună şi ajungem în dreptul lacului (cca. de 200—300 m. întîlnim poteca pe dreapta. traversăm mici şei care despart diversele cocoaşe stîncoase. trecem prin dreptul bordeiului stînei şi urcăm uşor spre vest. mai jos de creastă. o nouă apariţie: lacul Zăvoiele său lacul Luncii. în care vîntul rareori conteneşte. Coborîrea la cabana Parîng nu mai prezintă probleme de orientare. stăpînele de drept ale acestor locuri. În vîrful Mija vom indica două variante pentru încheierea traseului nr. Am înconjurat aproape pe un sfert de cerc căldarea adăpostită a Zăvoaielelor şi ajungînd lîngă cîteva pîlcuri de jnepeni. Dincolo. După încă 100 m creasta se ascute evident şi apare din nou stînca. dincolo de care putem face un scurt popas. Porţiunea traseului alpin care începe necesită o mare atenţie. Spectaculos ne apar vf. urcuşul mai continuă încă vreo 10 min. Mija (2397 m). De aici panorama este asemănătoare cu cea din vîrful frate de la vest. Urmărim coama muntelui spre est pentru a ajunge în locul unde începe să se îngusteze (cca. Creasta principală a Parîngului. începînd din vf. înaintăm la stînga (nord) pe coamă pînă la o nouă sa. trecînd pe la lacul Zăvoiele. vom sosi în creasta muntelui Scurtu (2210 m) la nord de vîrful principal (2220 m). deoarece atît pe o parte. Mijei şi pînă pe Seurtu. Mija ne vom îndrepta spre vest în direcţia vf. intrăm pe poteca marcată cu bandă roşie a traseului nr. 200 m). . Jieţului. păscînd pe micile insule de iarbă din jurul lacului. trecînd pe rînd pe una sau alta din feţele muchiei. iar alta alpină. După un scurt popas la lac revenim pe aceeaşi potecă la pîlcul de jnepeni din muchie. De aici coborîm pe firul văii Cîrja (vest). indicată avansaţilor (varianta B). la nord. 3. Iată şi poteca bătută. cu cel mai interesant versant. După un scurt popas în această „fereastră". Căldările glaciare aparţinînd bazinului Jieţului se văd aproape toate. după cîteva minute de coborîre. pe coama înaltă şi ierboasă. se desfăşoară mai larg conturul Munţilor Parîngului. Pe faţa vestică. Din platou se deschide o panoramă foarte largă asupra munţilor înconjurători. dincolo de adînca vale a Jiului răsăritean. am consumat 2—2 l/2 ore. fie că urcăm direct. Traversăm o nouă şa şi urcăm pe un plai în al 2-lea pisc al Mijei (2395 m). Din vf. Privind de la înălţime spre „Custura" dintre Slivei şi Cîrja. Cîrja şi Parîngul Mic se desfăşoară în toată splendoarea ei. Platoul coboară uşor şi se îngustează. dar pe faţa nordică. putem coborî pe malul acestuia. 2000 m altitudine). După 4—5 min de mers cotim brusc şi ajungem într-o crăpătură. din care ne reţin atenţia vf. După cca. care se apropie ca mărime de marile lacuri ale Parîngului. Poteca bună porneşte la dreapta şi puţin mai departe. iar în dreapta Lacul îngheţat. de unde vederea răzbate în căldarea sudică. constatăm că drumul este destul de aerian şi necesită atenţie ! Poteca coboară printre ţancuri. O ultimă porţiune în continuare spre nord. pornim mai departe spre răsărit. traseul poate fi completat cu o incursiuae de 45 min dus şi întors spre răsărit. În stînga privim lacul Custurii. Coborîm din punctul cel mai adînc al Custurii. ambele în afundul căldărilor despărţite de creasta pe care ne aflăm. Urmează brusc o şa mai adîncă. pe creasta la fel de îngustă. aşezată în dreptul lacului Zăvoiele. Ca să atingem punctul cel mai depărtat al incursiunii. Cîrja. 11. dar cele patru picioare care pornesc din el prezintă creste ascuţite destul de scurte. însă cu deschideri noi de lărgime spre v. Vom continua urcuşul pe muchia care se formează în dreptul pragului glaciar de lîngă stînă. Cîrja şi Custura lui. VARIANTA A Din platoul superior ne fixăm direcţia de mers spre nord. Creasta e frumoasă şi ne aduce în cale cîţiva colţi pe care îi putem ocoli pe stînga. Pentru turiştii care sînt în avans faţă de graficul orar al timpului de mers. ne aduce pe vîrful al 3-lea al Mijei (2392 m). acolo unde muntele începe să-şi arate „colţii". Se poate urmări uşor şi linia de creastă care leagă Parîngul de Şurean. care desparte căldarea nord-estică a Cîrjei de căldarea Lacului Zăvoiele. în „V". Întoarcerea în vîrful principal Mija (2397 m) o facem pe aceeaşi cale în sens invers. după care sosim pe un platou întins: vf. VARIANTA B Din vf. se ridică culmile domoale ale Munţilor Şureanului. unde se oglindeşte Lacul îngheţat. Acest vîrf prezintă un aspect aparte: este voluminos şi bombat în partea centrală. dar mai greu accesibile. La nord. poteca urmăreşte acum chiar coama. Urcăm mai departe. lui Pătru. unul din giganţii Parîngului. departajat de lumina gradată a soarelui de amiază. una este mai accesibilă (varianta A). au trecut astfel 20 min de la intrarea pe variantă.

primăvara şi la începutul verii umple văile cu zgomonul apelor sale. Trecem peste un prim prag şi poposim pe platoul inferior al vastei căldări seci. traseu alpin de clasă înaltă. căldarea cu lacuri a Sliveiului şi cea a Roşiilor. Mai sus se desfăşoară o porţiune stîncoasă pe care urcăm chiar pe ascuţişul crestei. noi vom căuta firul pîrîiaşului. Vf. Sîntem în locul numit Zănoagele Ursului. De aici vom schimba direcţia de mers. auzirn ultimul susur de izvoare. coborînd în şaua Parîngul Mic şi în continuare la cabana Pairîng. urcăm un dîmb despărţitor şi din nou păşim pe platforma unei mici terase. Fig 16 12. De aici înainte urmărim poteca marcată cu bandă roşie spre nord. Ocolim pe dreapta un ţanc şi după o serie de căţăraturi mai uşoare pe trepte mari ajungem în apropiere de baliza Cîrjei. dar după 20—30 m poteca ne îndrumă iar la stînga. la vest. în care de data aceasta se odihnesc apele unui lac format de pîrîiaş. completat cu apariţia „cetăţii" de piatră în ruină a Stoeniţei. timp de 6—7 min.Traseul de creastă începe cu o căţărare pe un pinten cu smocuri de iarbă şi brîuri de stîncă. în diagonală. din punctul în care am ieşit aici schimbăm direcţia spre stînga. Această porţiune din şaua cea mai de jos şi pînă sub vf. Poteca noastră traversează pîrîul ceva mai sus de nivelul apelor lacului. atractiva Custură a Cîrjei. Parîng bandă roşie Pentru turiştii care doresc să ajungă la cabana Parîng. cu bastioanele sale zdrenţuite şi haosul de lespezi de la baza lor. în direcţia lacului Zănoaga Stînei. De aici traseul devine o plimbare plăcută pe creasta înaltă a muntelui. care ne înalţă. Poteca ciobănească ne călăuzeşte spre dreapta. creasta Sliveiul etc. Urcăm uşor pînă în vîrful principal. Cîrja poate fi parcursă şi pe un mic brîneag care se aţine pe faţa sudică şi ea foarte înclinată. Priveliştea spectaculoasă asupra celor două mari căldări vecine. căldarea seacă a Parîngului Mare. Gemănarea—cabana Parîng 2l/2—3 ore Marcaj: vf. faţă de acest perete înnegrit de licheni. Din nişa amintită începem un urcuş mai serios spre dreapta. Poteca. De la lac în jos pîrîul se aruncă într-o cascadă destul de mare. în care lacurile glaciare ne cheamă cu sclipirile lor. Pornim de la stîna Roşiile spre sud-vest. sub peretele căldării. dar şi cu suficiente prize. unde ajungem după cca. pe panta care ne aduce repede pe un taluz prelung (un depozit morenic). folosind prizele existente. Acest pîrîu ia naştere din căldăruşele ierboase aflate în dreapta noastră. spre nord. Poteca este trasată pe malul stîng. se ridică apoi la pereţii dezbrăcaţi de vegetaţie şi culminează în dreptul surplombei Gemănării. pe o creastă accidentată. Taluzul separă o depresiune longitudinală de sub coasta Sliveiului. rămîne cel mai important peisaj alpin. În mijlocul platoului se află o mlaştină. de pe care avem o vedere largă. Privirea noastră se plimbă peste grămezile de lespezi. destul de umblată. iar cei care trec pe creasta dintre Gruiul şi Parîngul Mare zăresc scânteierile de briliante ale şuvoaielor. Gemănarea—cabana 4—5 ore. Urmează o platformă unde putem poposi puţin. traversează îngusta depresiune şi urcă pe ultimele serpentine pînă în creasta muntelui Sliveiul. mergînd pe taluz cam 300 m.VÎRFUL GEMĂNAREA . Poteca începe în apropiere. Mai la stînga. de aici urcuşul continuă mai domol. ocolind astfel zona mlăştinoasă din aval de căuşul lui. 3 în sens invers). cu toate intrîndurile lor. care vine din treaptă în treaptă spre Zănoaga. sub vîrf. Ca reper de orientare luăm „Punctul Roşu". la punctul de unde am început coborîrea dimineaţa. care uneori spre sfîrşitul verii seacă. Sliveiul . Cu cîteva zeci de metri mai la nord. dar primitoarea căldare a Sliveiului. peste sfărîmăturile munţilor care ne înconjură. pe care pata roşie de la care îşi trage numele se distinge bine. După stîncă cotim iar la stînga. aflat în peretele de la sudul lacului. Tot efortul nostru este compensat de extraordinara panoramă. Traversăm un izvor firav care la buza căldării în apropiere de prăpastie formează un laculeţ ciudat. într-o mică sa. După 300 m ajungem în dreptul lacului. pe lîngă apă. ca să urmărim cu atenţie toate ascunzişurile spinării Mijei.VÎRFUL CÎRJA—CABANA PARÎNG Traseul nu este accesibil iarna Timp de mers: stîna Roşiile—vf. Ne îndreptăm brusc la dreapta. Urcăm în serpentine scurte. Cîrja însăşi şi ferestruita piramidă a Stoeniţei. dincolo de ea o spectaculoasă privelişte alpină ne opreşte în loc multă vreme. Gemănarea 1l/2—2 ore. 2 ore (traseul nr. acesta este drumul cel mai scurt şi accesibil. Abia acum putem spune că ne aflăm în căldarea seacă a Parîngului Mare. cu totul neaşteptată ce se desfăşoară: la picioarele noastre. ne aflăm pe o brînă care ocoleşte un cap stîncos. cu 30 m diferenţă de nivel. Traseul oferă în acelaşi timp importante obiective de interes turistic cum sînt: marele perete şi surplomba luminării. încheind astfel un semicerc şi apoi în serpentine dese ieşim pe o nouă terasă. acesta prezintă pe una din laturile sale trei golfuri. după excursiile din vasta căldare glaciară a Roşiilor. STÎNA ROŞIILE—VÎRFUL SLIVEIUL . matca unei mlaştini ne arată existenţa unui lac în curs de colmatare. se adînceşte imensa. spre vest.

după care mai mergem prin pădure încă cîteva minute. care vine de la cabana Parîng spre vf. Parîngul Mare. Şaua Piatra Tăiată—vf. La indicatorul de marcaje. „citadela în devenire" a turismului local. De aceea vom coborî lîngă pîrîu. pe direcţia generală nord-sud. putem descrie porţiuni comune cu traseul nr. după aceea se apropie de povirnişul muntelui Ştefanul. Timp de mers (pe ambele variante): 12—13 ore. După 5 km de la cabană ajungem la o răscruce. începe să se apropie de traseu. 5 şi 10 (marcaj triunghi roşu). începem urcuşul în serpentine destul de largi. Curînd intrăm pentru puţin timp în pădure. în stînga se deschide valea glaciară a Iezerului. Spre sud cade şi abruptul surplombei de care am pomenit. aşa poate fi caracterizat acest traseu. pe panta opusă. Aici vom părăsi 1 Ciobanii îl mai numesc „lumînarea". care se îndepărtează treptat de apă spre dreapta. desprins chiar din vîrful de nord al muntelui Cărbunele (2065 m). iar în dreapta cea a Cîlcescului. 3 în sens invers. Marcaj: cabana Obîrşia Lotrului—muntele Ştefanul—gura pîrîului Iezerul bandă roşie. unde se disting bine stîlpii de marcaj. apoi în pădurea mare. coborîm lesne într-o şa adîncă. . Pe faţa vestică a muntelui se adună pîraiele din sud ale Stoeniţei. De la stînă înaintăm pe curba de nivel cam la 1750 m altitudine. Acesta are de fapt două cocoaşe gemene. avînd la est porţiuni stîncoase. traversînd un prim picior vestic al muntelui Cărbunele. Coasta lui Rus: bandă roşie Cel mai frumos traseu în circuit din Munţii Parîngului şi chiar din regiunea munţilor dintre Olt. Gemănarea (2432 m)1. Pornim de la cabana Obîrşia Lotrului. apoi. 3 inversat). [diag 04] CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI – VALEA IEZER – VÎRFUL MOHORUL – VÎRFUL COASTA LUI RUS – ŞAUA CIOBANUL – Stîna Ciobanul – Valea Lotrului – Cabana Obîrşia Lotrului / Sub vîrful Ciobanul Mare – Şaua Groapa Seacă – Cabana Obîrşia Lotrului Traseul nu este accesibil iarna. Liziera pădurii. astfel încît indicaţiile pot servi şi turiştilor care doresc să urce la lacul Cîlcescu şi Coasta lui Rus pe traseul principal marcat cu bandă roşie. Urmînd din punctul amintit mai sus traseul nr. În această poiană marcajul dispare pentru cîteva zeci de metri. Traversăm deci Lotrul pe pod şi cotim la dreapta. Fig 17 13. Jiu şi Strei. Firul îngust al hăţaşului întîlneşte şi porţiuni mai stîncoase. desprăţite între ele printr-o mică depresiune. Mergînd în circuit în sensul acelor ceasornicului. Intrăm în pădure. Şoseaua mai însoţeşte firul văii cîtăva vreme. ajungem după 2¾—3¼ ore la cabană. Din cotul şoselei continuă pe malul stîng o potecă. afluent al Lotrului. marcat cu bandă roşie. La vest se deschide valea Găiuri. Traversăm pîrîul Gropii (vest) pe pod. Pînă aici am ocolit la înălţime convenabilă porţiunea din valea Lotrului barată de numeroase desişuri şi cataracte formate de pîrîu în coborîrea sa năvalnică. traversînd al 2-lea picior. zărim o stînă pe care o depăşim ceva mai sus şi urcăm foarte lent. 3. Ocolim marele cot al pîrîului începînd din dreptul cabanei şi după ce lăsăm în urmă ultima casă şi matca fostului lac de baraj Pravăţul. care constituie o a doua posibilitate de întoarcere. pînă ajungem la confluenţă (1703 m). unde putem zări stîna nouă. În special abruptul în trei trepte al Găurilor se reliefează puternic datorită rocii albe. apoi ieşim din nou în luncă. ne apropiem de apa Lotrului. Curmătura Mohorul—vf. Ieşind pe malul opus. aruncînd o privire spre valea pe care eventual o alegem la întoarcere pentru coborîre (varianta 13 B). Mohorul—şaua Piatra Tăiată: triunghi roşu. 7 km de la cabană ne vom despărţi de şoseaua alpină pe care sînt trasate şi drumurile nr. direcţia de mers se statorniceşte spre sud. Ca să ajungem în creasta principală a Parîngului. După mai bine de 15 min de mers traversăm un nou pîrîiaş şi trecem pe lîngă stîna Cărbunele situată mai sus decît prima. 3 (însă în sensul opus). mai întîi pe şoseaua alpină. coborînd uşor spre dreapta cîteva minute. aşezat pe taluzul de pamînt din dreapta. traversîndu-l. Traversăm o zonă mlăştinoasă. Spre sud putem urmări o mare parte din itinerarul de creasta peste Pleşcoaia şi Piatra Tăiată. traversînd în uşor coborîş poiana. Traversăm al 3-lea vîlcel şi după un picior foarte înclinat pătrundem într-o zonă cu brăduţi. Pe vf. pe marcajul cu bandă roşie spre sud (traseul nr. Ieşim din pădure într-o poiană cu iarbă înaltă. După cca. Este varianta traseului nr. se desprinde poteca de picior marcată cu bandă roşie. şi începem lungul nostru traseu pe valea Lotrului. Gemănarea ne aflăm în calea traseului nr. Urmărim marcajul aplicat pe pomi. 200 m. La lizieră traversăm un pîrîiaş ce curge printr-o rîpă adîncă. Creasta Pietrele—Coasta lui Rus se desfăşoară nestînjenită. şi urcăm de-a lungul malului stîng cca. 13 A. Şoseaua străbate lunca din ce în ce mai îngustă în amonte. bătută direct de lumina soarelui.(2420 m). urcăm pe contrapantă printre lespezi pînă la vf. coborînd în general pe direcţia nord-vest. aflată mai jos de potecă. depărtîndu-se uşor de pîrîu.

pe lîngă pîlcuri de jnepeni. timp în care urcăm pragurile a două terase glaciare nu prea dezvoltate. această culme se desface de la nord-est de vîrf. Este unul din locurile în care putem cuprinde atît privelişti din interiorul circuitului. apoi peste un platou uşor înclinat din creştetul căruia se desprinde spre nord muchia accidentată a Cîlcescului. după 35—40 min de la lac ajungem în curmătura Mohorului. Urcuşul nu prezintă dificultăţi deosebite. Pentru a lărgi perspectiva trebuie să urcăm în vf. care limitează la nord căldarea Iezerului. Pe vale. După o minusculă şa poposim în vf. de la care porneşte un pîrîu confluent cu izvorul Cîlcescu. separînd astfel compartimentul lor de Zănoaga Mare. ajungînd într-o şa destul de adîncă. al. la 2335 m altitudine. După l/2 oră ajungem în vîrf. ierbos. dincolo de apă. Avînd în vedere că din Munţii Făgăraşului şi pînă aici nu se interpune nici o înălţime mai mare de 2280 m (vf. situat în căldarea superioară numită căldarea Dracului. pe o pantă mai puţin înclinată ca la urcuş. pe latura de nord-vest: Zănoaga Mare (2025 m). se află un singur lac măricel. în care un lac destul de mic. îşi odihneşte apele la 2079 m alt. Urdele). Mohorul. care îmbracă malurile pîrîului Iezerul. Pleşcoaia poate fi considerat cel mai important. deoarece ne aflăm aproape la jumătatea traseului. unde pe muntele Urdele se distinge şoseaua alpină. vom zări lacul Iezerul. situat într-o nişă din dreapta. pe prima terasă ocolim în stînga. apoi refacem înălţimea. ieşim repede din pădure. la înălţime. Mai întîi coborîm cîţiva metri într-un vîlcel. După o scurtă orientare traversăm ceva mai sus de confluenţă pîrîul Cîlcescu şi înaintăm transversal pe panta botului de murite despărţitor. Tot versantul muntelui din dreapta este impracticabil din cauza desişului de jnepeni. destul de aproape de abrupt. coborînd pînă în Curmătura Setea . Căldarea. Deci. Mohorul spre vest. căldarea lui Vidal. Pleşcoaia. după care începem urcuşul accentuat. 5 şi traseul nr. care se înlănţuiesc în continuare pînă în vf. Din Setea Mare ne îndreptăm pe creastă spre nord-vest. de o frumuseţe sălbatică. cărui picior nordic închide căldarea Dracului pe latura vestică şi în continuare spre nord şi căldarea inferioară a lacului Cîlcescu. pe care îl traversăm pe malul său drept. ne vom călăuzi prin rariştile de pe firul văii. Coborîm la pîrîul Iezer. Ajungem pe platforma terasei a treia. după care ne îndreptăm direct spre vf. cît şi spre est. înşirate una deasupra celeilalte. căldarea Dracului. Astfel. Spre sud cuprindem aproape fără restricţii bazinul Gilortului. La est se vede pe creasta înaltă şaua (curmătura) Mohorul. întipărită pe coastele sale. 3 pe creasta principală. Din vîrful amintit coborîm foarte puţin pînă în şaua vecină (vest). Pe terenul neted de lîngă lac facem un scurt popas. 5 ore. vom merge pe platoul de creastă. Pe a doua terasă presărată cu grohotiş dar şi cu multă iarbă. închizînd la vest căldarea lui Vidal. 200 m spre est se apleacă din nou ameninţător. traversăm în continuare „un cîmp" cu grohotişuri de la poalele Mohorului. atacînd pantele înclinate. Am urcat pînă acum aproape 4 ore. ceva mai puţin stîncoasă şi fragmentată. Aici întîlnim marcajul cu triunghi roşu. Intre această cotă şi masivul vîrf al Pleşcoaiei de la vest se arcuieşte o căldare glaciară superioară. înconjurat de „pădurea" de jnepeni şi „rîul" de grohotiş. în sus. unde ajungem după ce depăşim un picior stîncos. Ea este de fapt un pod lat. Popasul în vf. Pădurea rămîne numai pe dreapta. punctul următor de trecere al traseului nr. Iată-ne deci pe creasta principală a Parîngului. pînă unde coasta înclinată a Iezerului ascunde „meandrele" ei din Zănoagele Urdei. aceasta desparte căldarea Iezerului (est) de cea a lacului Cîlcescu (vest). după aproximativ 6 ore de mers. Pornim de la lac spre răsărit. Coborîm din vf. Urcuşul pe această vale durează aproape o oră. O minunată perspectivă asupra şoselei se deschide încă din dreptul munţilor Corneşul şi Rînca. prin goluri. se înşiră căldările: Dracului. unde pereţii căldării destul de înclinaţi cedează locul unor povîrnişuri ierboase mai puţin abrupte. Vidal şi Cîlcescu. Coasta lui Rus. legătura dintre traseul nr. pădurea de jnepeni. în căldarea Mohorului. Apa Iezerului formează o serie de cascade mici. situată în zona răsăriteană a circului. Fig 18 De aici putem vedea partea de nord a marelui lac Cîlcescu. La sud-est de lac se înalţă Mohorul.: este Lacul Păsări. este în întregime stîncoasă şi înconjurată de pereţi abrupţi. pe Păpuşa şi Urdele.marcajul cu bandă roşie. iar spre apus creasta principală şi ramificaţiile nordice pînă la Parîngul Mare. 13. care acoperă o mare parte din perspectivă. Ocolim în continuare. cu contur neregulat. Aici ne vom aproviziona cu apă pentru cca. pe poteca abia vizibilă spre sud—sud-vest. Setea Mică (2278 m). în care se află două lăculeţe (lacul lui Pencu—1991 m şi lacul lui Vidal —1988 m). În această căldare aflată la vest de Cîlcescu. care la cca. putem beneficia de întinse privelişti spre răsărit. Spre vest marcajul ne poartă peste un mamelon. Pentru ca să putem privi în voie căldările. lăsînd spre sud un alt munte: Setea Mare. care conduce la lacul Cîlcescu (1921 m). în ordinea înălţimii. bineînţeles pe vreme frumoasă. Traversăm cu atenţie grohotişul şi începem să urcăm către stînga. pentru ca să apară iar pe Cărbunele. Ajunşi aici observăm sub noi o căldare cu lespezi.

din care Parîngul Mare răsare la un capăt înalt. avînd în dreapta abruptul Coastei Pietroase 1. Variaţia peisajului. ramificat pînă sub vf. apoi urcăm în vîrful cel mai înalt al muntelui. culmea muntelui se numeşte Coasta Pietroasă. 2050 m. de la acela plin de poezie al tăpşanelor cu iarbă şi pînă la pereţii cenuşii sau albi strălucitori de calcar cristalin. Ceva mai departe un uriaş „sfinx" de granit. După cca. îşi profilează stînca zdrenţuită pe cer. la 2306 m. care desparte căldarea Zănoagei Mari (est) de căldarea Găuri (vest). este de altfel accesibil.Cîlcescu. Zona abruptului rămîne tot în dreapta noastră. Găuri. 2150 m. culmile Mohorul—Iezerul— Cărbunele—Ştefanul ne apar cu toate detaliile lor. care privite de departe par siluetele împietrite a 3 urşi. pe al cărei flanc vestic se află lacul cu acelaşi nume. In stînga avem numai povîrnişul înclinat al muntelui. care vine dinspre Coasta lui Rus şi coboară la dreapta în căldarea Zănoagei Mari. mai coborîm printre lespezi şi pinteni la o stîncă masivă. dispare de la suprafaţa solului. Piatra Tăiată. Parîngul Mare. Piatra Tăiată. din vf. Zona stîncoasă din creastă. În vf. În această căldare vom zări un mic lac. concurat în marginea din dreapta a panoramei de piramida vf. Ne aflăm în vf. la un moment dat. Abia la nivelul jnepenilor. dar şi întreaga căldare Găuri. După 15 min de coborîre ajungem în curmătura Ţiganului. După-amiază. Căldările acestea sînt aşezate în cascadă. deoarece ea se menţine pe curba de nivel pe faţa sudică a Pietrei Tăiate. împărăţia 1 Sau creasta Piatra Tăiată. Vîrful care domină de la 2241 m alt. iar a celei de a doua la cca. pe versantul apusean întîlnim două obiective turistice de prim ordin. această căldare. nu sfîrşeşte aici. pentru ca mai apoi să coboare spre curmătura Dereşului.Mică. Lespezile şi grohotişul mai persistă. făcînd o curbă spre dreapta.) şi alte cîteva ochiuri cu apă. care ne barează drumul pe creastă. iar „căldările albe" la nord-vest. cu două capete (2302 m. din cota maximă a muchiei. surplombat spre sud-est. la 2241 m. ocolind vf. Cel de vest. Mergem deci numai pe creastă. devenind o apă subterană. dincolo de vf. Pîcleşa şi Gruiul la vf. formînd pîrîul Găuri. . Piatra Tăiată. dar pe o pantă ceva mai domoală. cînd ajungem în aceste locuri. 2306 m). profilate pe panorama sini-lie a masivului. situat în dreptul „Pereţilor albi". Panorama cea mai bună asupra centrului Parîngului nu o vom avea de aici. Valea şi căldările din această parte a Masivului Parîng sînt de o frumuseţe rară. Cîrja. Ieşul. în schimb în direcţia opusă. Din vf. aflată în calea traseului nr. ale căror imagini reţinute pe pelicula fotografică ne dau satisfacţii deosebite. după care urcăm panta lentă spre vf. Privind spre apus. Coasta lui Rus (2306 m) nu ne mai separă decît o distanţă de 300 m. în dreptul stîncilor de la „Poliţe". Coasta lui Rus. înalte de cîţiva metri. chiar din acest vîrf se desprinde spre nord o muchie care compartimentează căldarea Găuri în două părţi inegale: căldarea mare cu lacul său rămîne la sud-est. După cîteva sute de metri el „izvorăşte" din nou şi se uneşte pe ultima terasă cu izvorul de est. 3 (marcat cu bandă roşie). provoacă contraste puternice. Locul se mai numeşte şi şaua Piatra Tăiată. din punct de vedere turistic îi vom considera aşa cum i-am descris. de aici se desface spre nord-est muchia lui Stanelor. fără ca fundalul crestei să onduleze vizibil. În stînga se deschide căldarea Dereşul. care se întinde neted spre izvoarele Gilortului. cu bazinul său imens. Sfinxul. Ocolim acum alt vîrf puţin reliefat. În calea noastră apar din ce în ce mai des lespezi. Pe creastă puţin mai jos. Parîngul Mare. Găuri (2090 m alt. poate fi intitulată vf. care nu urmăreşte linia crestei decît puţină vreme. din abruptul răsăritean. la răsărit. situate la diferite nivele. traversăm o şa. luminate din plin de soare. După un urcuş de 10—12 min sosim pe cel mai înalt pisc al crestei nordice. şi sosim în apropierea vf. primul este un interesant grup de 3 ace. semeţ. De aici creasta urcă din nou. terasa primei dintre ele se întinde la o înălţime de cca. Piatra Tăiată (2302 m). În continuare pînă în vf. Pietrele coborîm pe panta nord—estică. vom rămîne minute în şir să descifrăm mulţimea crestelor şi căldărilor glaciare. coasta este bombată şi abia în partea inferioară formează pereţi sau pante foarte înclinate. mai puţin arătos pe la nord. 3 stînci verticale. unde cortina Dereşului se trage mult la o parte. una din cele mai vestite din masiv. pînă în creştet. în cinstea renumitului savant roman. În curînd o părăsim. Coborîm spre vest într-o şa alpină. Pietrele (2155 m). ne va incomoda într-o măsură lumina din faţă. de aici izvorăsc două pîraie. limita sud-vestică a căldării Zănoagei Mari. cealaltă ramură nordică uneşte Munţii Parîngului cu cei ai Şureanului şi Lotrului. Pe această din urmă creastă alegem traseul de înapoiere spre cabana Obîrşia Lotrului. pînă la vf. Pe stînga. dar numai pentru căţărători. Cu toate că pot fi considerate ca aparţinînd aceleiaşi unităţi alpine. 10 min sosim în vf. Sîntem pe poteca marcată cu bandă roşie. Se dezvăluie cu toate amănuntele căldările „seaca Parîngului Mare" şi a Slaveiului. Începem coborîrea spre nord pe un povîrniş prelung. Această zonă de căldări seci a fost botezată în ansamblul ei „căldarea lui Murgoci". Aici întîlnim traseul nr. Pietrele. Coasta lui Rus creasta se împarte în două: o ramură vestică se îndreaptă prin vf. care înconjură căldarea Găuri. iar mai apoi la lacul Cîlcescu şi cabana Obîrşia Lotrului. pentru o mai bună orientare asupra ramificaţiilor nordice. ci mult mai de la nord. 13. unde marcajul cu triunghi roşu ia sfîrşit.

15. Apa lacului are o culoare verde datorată vegetaţiei din jur. spre est. Poteca mare ne conduce sigur cale de 350 m. 13 se întâlneşte cu traseul nr. Parcurgem o serie de serpentine printre arbori. ocolim streaşină de ves-t a vîrfului ierbos prin stînga. pe culme. pînă în larga curmătură a Ciobanului. printre jnepeni. prin poiana largă. o încercare mai veche de marcaj. Dincolo de vîrf revenim în creasta ierboasă şi coborîm spre nord pe marea potecă de altitudine. de unde începem să ocolim spre nord-est. începînd de aici. care devine mai jos drum de căruţă. Vîlcelul este sec la început. coborînd continuu. 50 m diferenţă de nivel sub creastă. Jnepenişul ia sfîrşit. apoi prin luncă străbatem un teren plat. La nord de muntele Scovarda se ridică din nou peste nivelul pădurii. mergînd în aceeaşi direcţie. pînă la 3/4 din înălţimea spinării sale (vezi şi traseul nr. pe varianta A. denumit Iezerul Pietros sau lacul Ciobanul. Poteca prin jnepeniş ia sfîrşit cîteva sute de metri mai departe. unde încheiem marele circuit început în primele ore ale dimineţii. durata apropierii de cabană e aceeaşi: 2—3 ore. Începînd din locul indicat pe pantă. o mică cocoaşă a terenului. mai ales după ploi mai bogate. pînă aproape de bordul căldării Zănoaga (nord). Pîrîul Gropii urmează nestingherit drumul său spre vf. După 35—40 min de mers din şaua Ciobanul intrăm în pădure. lacul. Pe ţărmul lacului traseul nr. După 40—50 min de coborîre ajungem într-o poieniţă. VARIANTA B Din şaua Ciobanul continuăm traseul spre nord. ale cărui frînturi putrede mai rezistă pe alocuri. Traversăm două torente şi cotim pe vale spre răsărit. coborînd piciorul nordic al Zănoagei.stîncilor ia sfîrşit. urcînd pe povîrniş. Parcurgem încă 4 km pe această şosea şi sosim la cabană. care este de fapt un picior estic al muntelui şi. care vine din căldarea Dereşului pe faţa vestică a muntelui Pietrele. În stînga se înalţă coastele prăpăstioase ale vîrfului de est al Ciobanului Mare (1944 m). 15). coborîm spre nord-est. După 8—10 min de la stînă cotim pe potecă. la stînele Ciobanul. pînă la care mai parcurgem aproape 1 km. . 15). ca şi pe varianta B. Pe coama înclinată înaintăm prin jnepeni. Fig. Uneori întîlnim cîte un semn răzleţ cu bandă roşie. cu pîrîul în dreapta noastră. direcţie în care apucăm şi noi. unde panta coboară lent spre est. după ce reintrăm în pădure. VARIANTA A Din şaua Ciobanul coborîm pe potecă. Este cea mai adîncă curmătură din creasta de legătură Şurean—Parîng. Lotrului cale de încă 500—600 m. Situat în apropiere de 2000 m alt. iar poiana mlăştinoasă. 20 1 Aici ne putem alimenta cu apă proaspătă. După un scurt popas la ţărmul lacului pornim către nord. De la stînă coborîm pe dreapta pîrîului. de unde creasta principală coteşte spre nord. În poiana Groapa Seacă cotim cu 90° spre dreapta şi prin iarba deasă şi înaltă coborîm prin poieni. urcînd pe pantele Ciobanului Mare. uneori fără apă. poteca coteşte uşor către dreapta şi coboară în direcţia nord-est. din şaua Groapa Seacă. gustul de apă stătută se datoreşte lipsei de izvoare la suprafaţă şi a unei scurgeri vizibile. La ieşirea din valea îngustă a pîrîului Gropii intrăm la stînga pe şoseaua alpină spre cabana Obîrşia Lotrului (1400 m). nu prea întinsă. Coborîm încă 400 m şi trecem pe lîngă o nouă confluenţă. Ajungem la o cotă. care se găsesc la cca. spre „poiana" de pe primul platou. la stînga. deoarece vom părăsi definitiv creasta. Pînă în valea Lotrului nu mai sînt decît cîteva sute de metri. Valea se lărgeşte. ne determină să ocolim pe malul drept. Ieşim din pădure într-un luminiş. Pe ultima porţiune tăiem prin jnepeni şi ieşim la gol. La terminarea coborîrii ieşim din pădure lîngă un pîrîiaş. După 250—300 m traversăm un alt picior de munte şi coborîm o pantă iute în aceeaşi direcţie. În dreptul vîrfului traversăm o undă de teren. În acest punct va trebui să alegem una din variantele de coborîre spre cabană. Zona umedă care ne apare în cale ne sileşte să traversăm des pîrîul. pentru ca să ajungem în frumoasa poiană. Întîlnim lateral casa pădurarului şi la 300 m spre nord intrăm pe şoseaua alpină. Atingem nivelul pădurii. Coborîm încă 150 m pe un hăţaş. Ciudatele stînci “La Şezătoarea Urşilor” Traversăm pe sub muntele Ciobanul Mare. În drum spre stînă trecem pe lîngă un izvor 1. unde apare un alt obiectiv frumos al traseului: un lac chiar pe creastă. este înconjurat de jnepeni şi poate fi uneori trecut uşor cu vederea mai ales de către cei care urcă traseul în sens invers sau pe vreme ceţoasă. dar acest urcuş nu ne mai interesează (vezi traseul nr. Fig 19. apoi pe lîngă trei lăculeţe mici. mergînd prin poiană. în care traversăm şi un pîrîiaş. Ne abatem la stînga şi prin poiana de pe firul văii. izolată de freamătul văilor. dar după 200 m întîlnim pîrîul Gropii. Uneori zărim rămăşiţele unui scoc. apoi reintrăm sub acoperămîntul brazilor. intrăm în pădure şi apoi coborîm o pantă înclinată.

pînă la care mai avem de mers 3—4 min. Pe malul de răsărit. continuînd pe o pantă asemănătoare pînă în dunga muntelui Cheafa. defileul Văii Jiului pe calea ferată sau pe şosea. şi mai mergem pe ea cîteva zeci de rnetri. pe un pod. sosim în staţia Lainici. înspre nord se afundă imensul defileu al Jiului. VARIANTA 14 A Timp de mers: Lainici—muntele Cheafa—stîna Vălăreanu 3—3l/2 ore. Mergînd în continuare pe muchie. paralel cu direcţia generală a Văii Jiului. [diag 05] LAINICI – Muntele Cheafa / Valea Chitul – STÎNA VĂLĂREANU – MUNTELE RECIUL – MUNTELE CIOCÎRLIUL GRIVELOR – VÎRFUL PARÎNGUL MARE – CURMATURA GRUIULUI – LACUL LUNG . Coborîm lent în lungul şoselei şi după cîteva sute de metri traversăm apa tumultuoasă a Jiului. de-a lungul apei Jiului: este o şosea forestieră pe care o vom putea folosi ca drum de acces la muntele Petriceaua (varianta 14 B). dar panorama Munţilor Vîlcanului. Noi trecem de curtea „conacului" şi urcăm direct pe muchia care se lăţeşte vizibil. în lungul coamei munitelui Cheafa. în fundul căruia se împletesc calea ferată şi şoseaua naţională. Încîntaţi de preludiul acesta. se dezvăluie fără oprelişte. În faţă ne barează poteca un gard de bîrne. dincolo de el se întinde pe faţa de nord a muntelui o poiană. trenul ne poartă prin faimosul defileu al Jiului. Dacă ajungem dis-dedimineaţă. Urmează o zonă plată. printre copaci. o dată cu un uşor coborîş. De aici avem posibilitatea să începem unul din cele mai pitoreşti trasee pe latura sudică a Parîngului. Intrăm în păduricea rară. în general. un luminiş. După ce trecem de o undă a crestei. unde întîlnim mici abrupturi cu stînci răsărite din pădure. Ne aflăm pe şoseaua naţională lîngă pod. Cheală (1207 m). poposim pentru cîteva minute într-o adîncitură mai pronunţată decît şeile anterioare. pe malul stîng al Jiului. Durata întregului traseu nu ne permite o întîrziere. cale de 1 km. 1 Casă de ţară folosită de localnici. de la diferite înălţimi. În spatele nostru se lasă spre vest o creastă ascuţită şi stîncoasă. la poalele abruptului. reintrăm şi în pădure. Urcuşul continuă şi în pădurea care urmează pe creştetul muntelui Babei. În calea noastră apare o altă sa. Pădurea se lasă pe dreapta pînă în fundul văii. se întinde panglica şoselei forestiere pînă la I. Continuăm traseul în direcţia est. printr-o puzderie de tuneluri. Babei. decît dacă înnoptăm la una din stînele întîlnite în cale (de ex: Prisloapele. zărim spre dreapta. pentru ca după alte serpentine scurte să ieşim din pădure într-o poiană. Lăsăm poteca din dreapta şi intrăm la stînga în urcuş. Panorama este foarte frumoasă mai ales cînd atingem creasta propriu-zisă într-o mică strungă. ieşim în şoseaua naţională din spatele gării şi cotim la -stînga spre nord-vest. ne propunem să alegem un traseu care să ne deschidă panarama acestuia. pe o diferenţă de nivel de peste 800 m. Pentru începutul traseului ne vom aproviziona cu apă numai în cazul variantei A.. marcată de păpuşile care fac despărţirea ocoalelor silvice de pe cei doi versanţi (marcaj silvic. privită din locul în care ne aflăm. Deoarece turiştii vizitează. stîncoasă. Mormîntul Florii). de-a lungul apei Chitului (est). din şoseaua naţională. Corbul (vezi varianta B). în apropiere de mănăstirea Lainici (418 m). Fie că venim din nord. de la Tg. Traversăm poteca aflată pe culme şi după 20 m urcăm pe o stîncă (vf. nu a reuşit să străpungă muntele pe care ne aflăm şi bolborosind furios îl ocoleşte formînd o buclă pronunţată. De lîngă el ne îndreptăm spre dreapta. Traseul este marcat pe porţiunea vf. putem face o mică abatere spre sud. la sfîrşitul căreia. pe „brîne" artificiale ameţitoare. De aici avem prima privelişte mai largă asupra masivului. entuziasmant încă de la începutul excursiei.. F. începînd de aici urcăm mai tare. în vecinătatea căruia se află stîna Baba. Sîntem pe muchia muntelui numită Faţa Babei. mai ales în timpul verii. la vf. Malul muntelui din dreapta noastră se ridică destul de iute. Parîngul Mare—şaua Gruiul: bandă roşie. Jiu—Bumbeşti. ne înconjură din trei părţi. 1002 m). fie din sud. Traseul începe chiar de la gară. în mijlocul căreia zărim un „conac" 1. urcînd destul de accentuat pe o potecă. Din acest vîrf direcţia noastră de mers se schimbă brusc spre nord. de dincolo de Jiu. La intrarea pe potecă se află un nuc. dungă roşie). . care constituie un bun reper. cu toată forţa de care dispune. pînă în muchia Cheafei. se desface o ramură la dreapta. care. 300 m ieşim dintr-o poiană pe creastă.14. După cca.STÎNA ROŞIILE Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: 11—13 ore. intrăm pentru cîteva zeci de metri în pădure. Rîul. care continuă prăpăstioasă pînă în Jiu. peste numeroase viaducte. apoi din nou prin poiană ajungem în dreptul unui alt „conac". Cel mai bun reper de orientare rămîne creasta îngustă şi împădurită. Străbatem cîteva serpentine şi poposim la o bifurcaţie. Din acest punct poteca se despleteşte în mai multe fire din care unul mai evident se duce la stînga pe curba de nivel. tot pe creastă. pe şoseaua naţională pînă la mănăstirea amintită. menţinînd direcţia spre sud în lungul brînei. Ajungînd pe platoul crestei. dinspre Petroşeni.

pînă la obîrşia pîrîului Pîrleele. pe curba de nivel. pe ea se circulă numai cu piciorul. de pe pantele Reciului. Traseul nr.). Reciul (1468 m) pe versantul de nord-vest. De la stînă vom urma şoseaua. Curînd. Menţinem linia crestei. în direcţia izvoarelor pîrîului Strîmbele. Cam la jumătatea distanţei dintre cele două vîrfuri poteca se ramifică: „şoseaua" continuă în aceeaşi direcţie pe sub Reciul. mai ales datorită posibilităţilor ocazionale de transport de pe şosea. poiana foarte întinsă se desfăşoară numai pe versantul apusean. Mergînd spre nord-est. La stîna Vălăreanu întîlnim şi varianta B a traseului nr. şi după cca. El reapare la golul alpin. De aici trecem pe malul opus. Traversăm două văioage. în parte acoperit cu iarbă. Pe contrapantă. la răsărit. menţinîndu-se imediat deasupra limitei pădurii. din vf. După 1l/2 oră de marş sosim la gura Văii Strîmbele (stînga). De la ramificaţie pornim mai întîi în aval. angajîndu-se pe versantul estic. o potecă ciobănească ne conduce mai departe şi ne scoate pe piciorul muntelui dintre văile Pîrleele şi Corbul. El începe din şoseaua naţională. cam după 300 m de la liziera pădurii. Panorama extrem de frumoasă a Parîngului şi a culmilor sale puternic dezvoltate. care răsar din mijlocul pădurii în coama muntelui. răzbatem la liziera pădurii. înalt şi cu versantul de est pietros. este pusă în valoare de adînca vale a Cutresei. În apropiere se găseşte un bordei. Cheafa. Coborîrea o vom face pe o pantă iute pînă într-o şa îngustă cu profil în „V". mai ales că poteca ciobănească părăseşte creasta. apoi pe lîngă o stîncă solitară. după ce variantele A şi B se unesc în poiana Văcăriei. o oră de urcuş asiduu prin pădure facem joncţiunea cu varianta traseului nr. Urmează o curbă mare. coniferele lipsesc la această altitudine. . denumit de localnici „Tăul Porcului". un mic lac de provenienţă nivală. la un cot al rîului. care rămîne mult în afara drumului nostru. De sus facem un mic tur de orizont de la vest la est. făcînd o deviaţie uşoară spre dreapta. că bradul şi. Este un traseu iniţial mai comod. Mai mergem puţin şi din nou vom întîlni o confluenţă: Valea Pîrleele la stînga. se întinde o creastă împădurită cu foioase. pe malul opus. De aici. Urcăm totuşi pe potecă pe curba de nivel. Chiar din locul în care se aflăm distingem un vechi drum de căruţă. în stînga de la Piatra Argelelor. Grohotişul prăvălit din pieptul muntelui Petriceaua învăluie uneori chiar şiragurile potecilor. printre copaci rari. în schimb lasă o privelişte bună asupra m.de asemenea împădurit. 14 A. Drumeţii vor observa. ca un preludiu al marilor înălţimi. pe sub coama ierboasă a muntelui care uneşte Petriceaua cu Reciul. care ne îndrumează spre nord. carpenul. După aproape ½ km de la reluarea traseului cotim brusc spre est. care ne conduc în cîteva minute la stîna de sub Piatra Argelelor. care se prelungeşte pînă în spinarea înaltă şi golaşă a Reciului. fiind înlocuiţi cu foioase (fagul. Petriceaua (1428 m). fără să părăsim curba de nivel. care se unesc aici formînd valea Chitul. coborînd pe panta de nord-est a Reciului. Începem coborîrea pe o pantă ierboasă. Ne aflăm în larga poiană a Văcăriei. punctată de două cocoaşe gemene (Cioaca Purcarului). în general. iar ceva mai încolo. care după 200 m ne înconjură din nou. iar valea. 14 continuă spre marile vîrfuri ale Parîngului. Petriceaua. pe curbele de nivel. din calcar. cam la 180°. în apropiere de Cioaca Purcarului. servindu-ne însă de reper. 14. Petriceaua zărim o culme împădurită aproape complet. De la stînă urcăm pe sub „Piatră" distanţă de 100 m. Ocolim vf. după cîteva minute de urcuş. Urcuşul e mai domol. care urcă pe v. acum năpădită de iarbă. acum mult mai vizibilă. După cca. şi se menţine pe drumul forestier. Reciul şoseaua se conturează mai mult ca potecă de oi. trecem pe deasupra Obîrşiei Polatiştei. se zăreşte şi mănăstirea Lainici. o părăsim şi urcăm direct spre stînga. Vom continua drumul spre nord. la apariţia unei poieni cu brusturi. se mai află o stînă. la capătul căreia ne găsim pe o muchie. lîngă stîna Vălăreanu. din locul unde şoseaua forestieră ia sfîrşit. lăsîndu-ne să privim acum foarte comod defileul Jiului şi munţii de dincolo. prin dreptul stînei Petriceaua tăiem serpentinele. care pornesc spre sud în şiruri divergente. Este un loc plăcut în mijlocul unei păduri frumoase cu fagi înalţi şi groşi. Stîna este apărată la nord-vest de pereţii albi ai Pietrei Argelelor (1288 m). Corbul la dreapta. care începe de la stîna Vălăreanu de pe piciorul muntelui Petriceaua şi intră în pădure. Ceva mai sus. cam 1 km. paltinul etc. cu şiraguri paralele. Chiar de la bordeiul stînei porneşte un cot pronunţat spre nord. îndreptîndu-se spre muntele Reciul. distingem numeroase hăţaşe de oi. de aici muntele se înscrie într-o curbă spre nord-est pînă în vf. urcînd pe la marginea pădurii. în poiana Văcăriei. la stîna Vălăreaniu. care intră pe valea pîrîului Chitul cale de 6 km. Chitul. Pădurea acoperă panorama văii Chitul. Acest fir alb ne va servi drept călăuză pe viitoarea porţiune. lîngă podul de peste Jiu. VARIANTA 14 B Timp de mers: Lainici—pîrîul Chitul—stîna Vălăreanu 2½—3 ore. care de-abia lasă loc să zărim cîte ceva spre nord. iar cealaltă potecă urcă uşor pe culme. intrînd pe direcţia feţei estice a vf. Pînă la vf. în şaua de la Tăul Porcului. pe lîngă Jiu. 300 m depărtare de lac reintrăm pe „şoseaua" din creastă. fără îndoială.

lîngă marea stînă Mormîntul Florii (1555 m). care au timp în plus la dispoziţie. Rariştea apare tot mai accentuat pe dreapta. traversăm înalta şa dintre cei doi uriaşi. se face simţită. în care poteca urcă în serpentine. Din vf. care acoperă tot muntele din spate cu masivitatea sa. Parîgul Mare. De-abia acolo munţii îşi dau în vileag scheletul lor pietros. 5 min. La prima vedere îl confundăm cu vf. menţinînd chiar linia de cumpănă a apelor. După ce mergem cam o oră prin pădure. dar numai pe partea stîngă (vest). după un scurt urcuş de cca. Parîngul Mare întîlnim şi traseul nr. 2510 m alt. ocolim spre nord-est. Am ajuns la golul alpin. Mîndra ni se deschide o minunată privelişte la est şi nord-est asupra crestei principale. dar nu este decît Mîndra (2360 m). înspre est. Ciocîrliul Grivelor. lăsînd în dreapta un horn abrupt care continuă pînă în abisul căldării seci de la sud de vîrful cel mare. aşezată la cca. situat pe creasta principală. De acum înainte vom urca din ce în ce mai consistent. care la est se termină cu lespezi şi urcăm încă 150 m diferenţă de nivel pe direcţia Ciocîrliului (aproape l/2 oră). Din vf. în general ne menţinem pe creasta muntelui. Traversăm în lungime poiana Prisloapelor. cca. Parte din această „belvedere" o vom putea obţine şi din şaua Ţapul. Pe creasta din ce în ce mai stîncoasă urcăm încet pînă la un contrafort situat chiar sub vf. Pe vreme bună vedem şi şoseaua alpină care urcă de la Rînca pe pantele Păpuşii. La răsărit ne oprim privirile pe culmea înaltă care se frînge adînc în şaua Gropii. 6—7l/2 ore şi ne mai sînt necesare alte 5—5l/2 ore. În direcţia nord se aşterne o mare potecă. Mîndra urcăm în continuare tot spre nord. unul la . Din şa putem arunca o privire fugară şi asupra văii şi căldărilor de la sud de Parîngul Mare. Din vf. un brîu îngust de cîteva sute de metri. Mîndra. Dar strînsoarea pădurii nu durează mult. Pînă aici am străbătut o zonă cu munţi scunzi. dar accesibil.. Aici în şa se formează înspre căldarea nordică două hornuri. Pînă aici am mărşăluit aproape continuu peste 10 ore. primele mărturii ale cristalinului. Parîngul Mare. pe care Parîngul îl ascunde pînă sub creasta principală. Mîndra. putem înnopta aici. dar încîntaţi de cel de-al 4-lea pisc al României — Parîngul Mare (2518 m). confundat de multe ori cu vecinul său nordic Parîngul Mare. În faţă ne mai rămîn cca. Încă un sfert de oră de urcuş şi păşim pe acoperişul înalt al acestui vîrf. În acest răstimp vom studia drumul de coborîre la stîna Roşiile. lustruit bine de vreme. fac loc unui culoar chiar pe muchie. După încă 200 m diferenţă de nivel ajungem puţin obosiţi. o călăuză minunată. coborîm mai simţitor într-o şa. Primele şi ultimele conifere. Ţapul lăsăm înapoi bazinul văii Sadul lui Sin şi privim mai bine bazinul văii Sadului principal (ambele ape curg spre sud). apoi continuă cu Tăuzul—Voişanul—Molidişul. cabana Parîng—cabana Obîrşia Lotrului. aranjate pe altitudini (clima subalpină şi alpină). de unde se deschide o frumoasă panoramă spre vest. Intrăm în pădurea de fag. Dacă timpul nu ne permite să ajungem pînă seara la stîna Roşiile. în stînga lăsăm adînca vale a Grivelor (afluenţă a Surpatei) peste care domină panorama Retezatului şi a Vîlcanului. 1950 m alt. cu perspective spre vest şi nord. În vf. pe şosea. folosind brînele săpate de copitele oilor care pasc pe aceste meleaguri. 500 m diferenţă de nivel pentru ca să pătrundem în_ zona alpină a Cio-cîrliului Grivelor (2032 m). 3. Ea se menţine tot pe creastă pînă în vf. înaintăm pe netedul platou al şeii. cu vf. pe marcaj. Turiştii mai bine antrenaţi. uneori şoseaua ocoleşte pe curba de nivel cocoaşele mai răsărite. marcat cu bandă roşie. Acum putem să observăm pentru prima dată şi zona vîrfului celui mai înalt. şi începem un alt urcuş. de data aceasta spre vf. Planuri din ce în ce mai pierdute în depărtare se succed spre est pînă la creasta Buila—Vînturariţa. la confluenţa pîrîului Roşiile cu cel al Zănoagei Roşiilor. urcînd mai domol. Depăşim o baliză geodezică lîngă care poiana este pardosită cu lespezi. mai ales în căldările nordice. Aproape o jumătate de oră urcăm pantele înclinate. pînă pe un umăr de munte (cca. unde reintrăm pe creastă.putem urmări cu uşurinţă „avancronica" traseului nostru peste culmile împădurite ale Prisloapelor şi ale Mormîntului Florii. 3). Ţapul. care prezintă la vest un luminiş. 150—200 m (în lungime). în lungul căreia nu am avut probleme de orientare asupra traseului. folositoare orientării noastre în continuare. De la cota 2510 m pornim pe poteca marcată cu bandă roşie. Trecem de gurguiul umărului. pot urca direct în vf.). Îl învingem prin dreapta şi poposim pe adevăratul vîrf al Mîndrei (2360 m). pentru ca să lăsăm definitiv în urmă pădurea. Ajungem din nou la pădure în faţa unei pante mai înclinate. brăzdînd ca o panglică subţire albăstriul muntelui. Ţapul. în continuare urcăm pe umărul sudic al vîrfului amintit. care pe versantul acesta e puternic înclinat. unde clima blîndă. Gruiul în prim plan. care este secondat în spate de un pisc înalt. acoperiţi cu păduri întrerupte de poieni frumoase. Am consumat din timpul de mers cca. pînă în Ciocîrliul Grivelor şi vf. coborînd pînă în şaua Gruiul (porţiune comună cu traseul nr. pătrunzînd pentru moment în desiş. orientîndu-ne cu ajutorul unui hăţaş spre nord. loc unde se sfîrşeşte şoseaua noastră. care leagă Reciul de Prisloapele. astfel că popasul este aşteptat cu nerăbdare. care după-amiază străluceşte ca şi Piatra Craiului în razele soarelui. schimbînd aproape două etaje climaterice. Pe contrapantă ieşim din poiană la stîna Prisloapelor (1367 m). care spre nord se uneşte aproape fără şa cu vf. Coborîm din dreptul balizei spre răsărit. caracteristică Olteniei.

Hăţaşul ciobănesc. încă pe sus din tăpşanele coborîtoare am fi tentaţi să ţintim direct stîna. . lacul Verde şi Cîrja. Ajungînd la stîna Roşiile (1950 m). Dincolo de firul principal al văii fostului gheţar Roşiile se ridică Dereşul. pe sub coastă. Coborîm în continuare spre nord. cu o formă circulară. fie pe la confluenţa pîrîului Zănoagei cu pîrîul Roşiile.MUNTELE PRAVĂŢUL—POIANA MUIERII Traseul nu este indicat iarna. apoi coborîm ultima porţiune peste lespezi şi printre pîlcuri de jnepeni ajungînd la lac. Ca mărime şi frumuseţe. pentru a ocoli mlaştinile. mult mai aproape. pe care ne vom continua şi noi traseul. unde trebuie să ajungem curînd. întrerupt de insule de iarbă. care apare firav printre lespezi.vest. deoarece vom intra într-o zonă cu jnepeni. Unul din traseele care poate conveni acelora care doresc să meargă în direcţia Obîrşiei Lotrului sau spre Munţii Şureanului. De aici descoperim „jumătate la stînga". Aici vom traversa bogatul pîrîu pe o punte de piatră. traversînd la început un grohotiş mărunt. dar vom evita acest lucru. la poalele Sliveiului. cotind spre nord (dreapta). Parcurgem ţărmul lacului spre nord de malul estic pînă la capătul lui nordic. mai greu accesibil la coborîre. abruptul nordic al Gruiului şi lacurile glaciare vecine. Se pare că peretele roşcat al abruptului de la Punctul Roşu a dăruit numele său întregului circ glaciar al Roşiilor. După 200 m de mers pe fundul căldării ajungem într-o strungă extraordinară: printre două stînci despicate. unul din cele mai mari lacuri din Parîng: Roşiile (Jieţul). locul ales de popas pentru noapte. Din şaua Ciobanului sau Groapa Seacă se poate folosi spre Obîrşia Lotrului traseul 13 A său 13 B. Lacul Mîndra. pierzînd astfel cca. Gruiul.. spore Dereşul şi Coasta lui Rus. ale cărui poale sînt acoperite de jnepeni şi de întinse suprafeţe de grohotiş. este primul din salba iezerelor înlănţuite în circul Roşiilor. Coborîm pe treptele naturale prin strungă şi ne îndreptăm la stînga. Timp de mers: stîna Roşiile — stîna Zănoaga 4—4½ ore. în mijlocul unui infernal haos de bolovani. zărim în afund lacul mare al Roşiilor. deasupra zonei mlăştinoase de sub Lacul Rotund. stîncoasă. aproape de pereţii de nord ai Gruiului. Coborîrea devine mai lesnicioasă. primitoare. Lăsăm lacul în stînga şi păşim pe platoul cu iarbă. situat într-o căldare înaltă. în direcţia stînei Roşiilor care se vede acum dincolo de pîrîul Zănoaga Roşiilor. la baza lui se oglindeşte lacul Zănoaga Stînei. singura aşezare omenească din imensul circ al Roşiilor (vf. avînd avantajul amplasării şi altitudinii. Pe ţărmul Lacului Lung terminăm porţiunea cea mai dificilă a traseului nr. el concurează cu cele mai frumoase circuri din Carpaţi. altitudinea sa. spre vîrful Parîngul Mare sau spre Obîrşia Lotrului. Trecem prin dreptul „Punctului Roşu" 1. putem să facem trasee turistice importante spre culmea Sliveiului. plină de lespezi şi blocuri de piatră. în care cărările întortocheate ne pot pune în faţa unor ocoluri inutile. cu iarbă. care inundă platoul din aval de lacul Zănoaga Stînei. Coborîm din şa spre nord. pădurea nu prea depărtată şi apa îndestulătoare sînt argumente suficiente pentru ai da importanţa cuvenită din punct de vedere turistic. se îndreaptă uşor către dreapta. Coborîm bordul terasei a doua şi intrăm pe poteca ciobănească. de la baza peretelui care formează bordul căldării. la dreapta. La dreapta. STÎNA ROŞIILE—MUNTELE DEREŞUL—STÎNA ZĂNOAGA—CURMĂTURA GROAPA SEACĂ— MUNTELE CAPRA . La plecarea de la stîna Roşiile ne vom orienta. La stînă putem ajunge fie pe lîngă lacul Zănoaga Stînei.oază" cu iarbă verde. cam în punctul în care creasta începe să se înalţe spre vf. iar celălalt la est. Fig 21 15. mai ales din punct de vedere al atenţiei şi orientării. în condiţii bune de teren. este traseul prezentat mai jos. Intrăm în hornul destul de înclinat (30—40°). abruptul de nord al piciorului Parîngului Mare. 14. În zigzag depăşim partea superioară mai dificilă. Traversăm peste bolovani cîţiva metri. apoi pe malul stîng. Coborîm păşind prin iarba grasă. o insulă odihnitoare pe marea de bolovani. o singură . Poziţia centrală a stânei. unde ne orientăm în timpul unui scurt popas. pe o brînă lată. ocupă un loc restrîns la răsărit. Există mai multe variante: spre cabana Parîng. depărtîndu-ne de perete. Pe toată lărgimea circului în care se află acest lac. ce străbate întinse tăpşane cu iarbă. ocolind creasta principală a Parîngului. pe o terasă intermediară. sub panta care se apleacă abrupt. putem face o serie de excursii pe itinerare variate şi inedite în centrul Munţilor Parîngului. sau în apropiere. din ce în ce mai dulce. stîna Zănoaga — Poiana Muierii 3—4 ore Dacă ne stabilim cu tabăra la stîna Roşiile. Porţiunea inferioară a hornului se lăţeşte şi numeroase brîneaguri brăzdează panta. Lacul Lung. 30 m diferenţă de nivel. De la stîna Roşiile. Este un bun reper al traseului nostru. stîna se află pe un dîmb. Spinarea lui înaltă scade spre nord. Parîngul Mare—stîna Roşiile: l—1¼ oră). îşi oglindeşte apele de smarald. dispărând la confluenţa pîraielor Sliveiului şi 1 Ciobanii îl denumesc „Pontu Roşu" sau chiar „Dîlma Roşie". Turiştii care au cort pot înnopta în spaţiul din vecinătate.

Pornim mai departe. Cu aceste repere pe care le reţinem neapărat coborîm. pe una din crestele cele mai sălbatice. dar suficient de bine pentru a ne putea orienta. la capătul de sus al poienii. 150 m. ascunsă însă de una din cutele muntelui.Dereşului. Spinarea voluminoasă estică a Sliveiului îndulceşte peisajul. Mai spre nord se aliniază şi masivul munte al Mijei. De la stîna Zănoaga trebuie să ieşim în creastă. Chiar de la primii paşi urcuşul este tare şi cîştigăm o diferenţă de nivel mare. urcînd uşor. o mare aşezare ciobănească situată în micile circuri. Memorînd acest reper. De acum intrăm pe curba de nivel. de fapt. Cuiburile corbilor se află în ascunzişuri stîncoase. apoi cotim puţin la dreapta şi începem să coborîm pe o pantă înclinată brodată pe margini cu jnepeni. traversînd grohotişul. pînâ în şaua Ciobanului. ale cărui pante se ridică spre răsărit. Mergem pe curba de nivel cca. urcăm pe plaiul lin de la marginea abruptului. unde se distinge bine începutul potecii (cam la 60 m). cotim după o muchie pietroasă. dar podul lat. Din sălbăticia de jos străbate mugetul apelor descătuşate venite din toate căldările. Potecuţa foarte fină intră pe jgheabul accesibil. împînzite de jnepeni. dacă dorim să facem excursii la vf. Pietrele. Rariştea din jnepeni în care intrăm coteşte abia simţit la dreapta. Valea Jieţului se deschide darnic spre nord. după care parcurgem un povîrniş ierbos. care în partea superioară face o cotitură spre dreapta. începem urcuşul spre est. Trecem apa pe bolovani şi urcăm la dreapta pe malul înalt ieşind pe terasa a doua a fostului gheţar Dereşul. După aproape o oră de la plecare poposim în culmea muntelui. Poteca continuă strecurîndu-se pe o brînă. şi astfel ne apropiem de bordeiul stînei din căldarea Dereşului. Pietrele şi Coasta lui Rus. Serpentinele se termină cam la 200 m diferenţă de nivel faţă de stînă. Acesta este. Depăşim nivelul bordeiului şi ne îndreptăm la stînga. coborîrea în lungul unui jgheab ierbos devine mai accentuată. cu marea sa potecă în serpentine. Urcăm cîteva minute. străjuită fiind de piscurile Stoeniţiei şi Cîrjei. După 3—4 min de la punctul în care am poposit. pentru aceasta folosim una din potecile care se îndreaptă spre nord-est. care de aici par „triunghiulare". În direcţia nord-est zărim prin jnepeniş o poiană lungă. Deasupra noastră rămîn coamele împietrite ale sfinc-şilor şi „urşilor" din vf. oferind vederii şoseaua însoţită pe margini de case. zigzagurile hăţaşului ne conduc peste „covoare" de afiniş. după care ne îndreptăm la stînga. coborîm astfel la şuvoaiele bogate ale Dereşului. iar după ocolirea unei muchii mici intră pe curba de nivel. care se unesc într-un singur şuvoi: Jietul. pînă la un mare stei de piatră. Traversăm apa şi perpendicular pe firul ei mai facem cca. Panta ierboasă se menţine pe fundul unui vîlcel. traversăm spre dreapta şi coborîm în aceeaşi direcţie printre jnepeni. apoi urcă pe un horn şi ajunge pe un „balcon" stîncos ieşit din pieptul muntelui. care înfăşoară spinarea muntelui şi. unde putem poposi pentru noapte. Imediat ne apare în cale o platformă. cu grohotiş. spre nord-est. spre şaua Ciobanul. îmbrăcat în pîlcuri de jnepeni. 300 de paşi peste lespezi şi tăpşane cu iarbă. 10 min de coborîre sprintenă. 15 vom intra pe marele drum de legătură cu vecinul de la nord. cîntecul cocoşilor de munte şi croncănitul corbilor întregesc această simfonie neobişnuită. după ce traversăm izvoraşe mici. După aproape 2 ore de mers de la bordeiul din Dereşul sosim la stînele din Zănoaga (1680 m). ne îmbie la un scurt popas. Un detaliu suplimentar: pe partea cealaltă a văii Dereşului (est) se află un bordei al cărui ţarc de pietre se distinge bine. de trunchiurile uscate ale brazilor doborîţi de avalanşe şi furtuni. După puţin timp priveliştea se schimbă. După cca. peste pîrîu. Mergem spre nord pe curba de nivel. pornim la drum spre puntea de piatră. străbătînd poieniţe mai largi prin jnepeniş spre creasta de deasupra. Sub noi pereţii cad vertical şi ne permit să vedem. Pietrele (vezi traseul nr. în dreapta înălţîndu-se ţ'epuşele brazilor din adînc. întretăind o serie de „clippe" de calcar alb cristalizat. Ajungem la baza unui perete de stîncă înalt de 10—15 m. Traversăm această poiană şi urmărim poteca pe serpentine printre jnepeni. Traversăm un izvor firav şi începem o coborîre plăcută. în direcţia stînelor din Zănoaga. în masa căruia sînt parcă sculptate căldăruşele glaciare bine ascunse ale Zănoagei lui Burtan şi Taurilor Firicele. După cca. a cărui căciulă e împodobită cu jnepeni. Mergem acum paralel cu coama Dereşului şi cu firul pîrîului Roşiile. aflată la capătul de sus al acestei poteci. apoi muntele Zănoaga. De acolo începe o potecă ce urcă spre stînga. Din locul de repaus ne orientăm spre est pentru a traversa creştetul lat al Dereşului. pe deasupra pădurii de brad. Una din ţintele traseului nostru este stîna Zănoaga. fostă morena laterală. Aici putem face un mic popas. mai neted şi înclinat: ne aflăm de acum pe Zănoaga. Reperul iniţial se mai vede numai pe porţiunea sa inferioară. la bază poteca apare precis conturată şi urcă prin poiana din jnepeni. îl ocolim pe la nord-est. În continuarea traseului nr. Panta Dereşului este însă înclinată spre nord. cu splendide privelişti asupra munţilor înconjurători. De aici înainte poteca urcă lent. . îngustă. Trecem pe sub nivelul pădurii de jnepeni. pe poteca tot mai bună. 20 min ajungem pe o limbă mare de grohotiş. bine apărate de curioşi. 13). format de căldăruşele Zănoagei. pe muntele Pietrele. traversăm la dreapta albia strîmtă a unui torent şi pe panta mai dulce a muntelui ajungem într-o poiană cu brusturi. reperul pe care l-am urmărit încă de la stînă. Şureanul. Cu forţele refăcute vom ataca acum înălţimea unui nou munte. apoi călăuziţi de potecă cotim jumătate la dreapta.

în poienile bogate în păşuni. La nordul şeii se ridică Ciobanul Mare. iar pe poteca largă intrăm în pădurea Groapa. semn că platoul se apropie de sfîrşit. 6. pe feţele estice. Urcăm pe mijlocul muntelui cam 3/4 din diferenţa de altitudine dintre şa şi vîrf şi începem ocolirea acoperişului pe la vest. Continuăm traseul chiar pe creastă. Lacul Ciobanul este înconjurat de vegetaţie bogată După ce trecem prin dreptul vîrfului bombat al muntelui. Scovarda spre nord-vest. cît şi de la Groapa Seacă spre Sălanele. Ceva mai jos întîlnim pîlcuri de brazi răzleţi. De aici vom trece pe versantul nordic. Pe aici coboară spre est varianta A a traseului nr. Aici se termină şi poiana de pe creştetul muntelui.CABANA ŞUREAN Traseul este indicat iarna numai schiorilor antrenaţi Timp de mers: 6—7 ore. urmărind cu fidelitate cumpăna apelor. chiar în locul unde sosim pe traseul nr. reintrînd în pădure. Traseul nr. După 200 m ieşim în poiana care se întinde pe toată zona de la nord pînă în şa. depăşim la înălţime stîna Buha şi apoi ocolim izvoarele Ursului pînă în coama Cotul Ursului. pe versantul nord-vestic. Ajungem lîngă un izvor chiar pe potecă. În şaua Ciobanul zărim în dreapta. Din şa urcăm spre stînga pe lîngă un izvor mocirlos. refăcînd din Groapa Seacă aproape 250 m diferenţă de nivel. Fig 22. În josul pantei se află stîna Scovarda. 15 formează legătura turistică completă între zonele centrale ale munţilor Parîngului şi Şureanului. 15: Poiana Muierii. Fig 23 16. Sub nivelul potecii noastre. ultima pînă la Poiana Muierii. 15. Pe stînga. Din acest munte începem o coborîre de cca. În stînga se adună izvoarele văii Zănoaga. marcat cu triunghi roşu. cale de cîteva sute de metri. În frumoasa poiană (1668 m) avem posibilitatea să înnoptăm fie la stîna de sus. 16 împreună cu traseul nr. ale cărui înălţimi se ridică spectaculos asemenea versantului nordic al Retezatului. şi după 15 min de coborîre ajungem în punctul „Ia comandă". revenim spre dreapta. POIANA MUIERII . pe poteca principală de creastă. Traversăm firicelul unui pîrîiaş. reperăm o altă stînă. foarte umblat. unde ajungem în 1½—2 ore. plasată într-o poiană cu iarba înaltă şi moale. După ce trecem de o cotă abia ridicată din creastă (vf. Smida Mare şi Gura Potecului.VÎRFUL SALANELE . dintre Buha şi Pravăţul. în creastă. fie la stîna aflată cu 200—300 m mai jos. însemnat nod de poteci turistice şi pastorale. Pădurea rămîne în apropierea potecii mai jos. începem marea coborîre spre nord. Marcaj: bandă albastră. Din acest punct se ramifică la dreapta şi varianta B a traseului nr. la început prin pădure. iar drumul ia aspectul unui plai frumos. apoi prin rarişti. Ceva mai jos trecem pe lîngă o cotă cu baliză. pînă în adînca şa a Ciobanului. de la lac intrăm pe poteca traseului nr. 13. dincolo de care se află cabana Obîrşia Lotrului. Ajungem în curmătura Groapa Seacă.O mică variantă care ocoleşte ar fi ieşirea la lacul Zănoaga Ciobanului (Iezerul Pietros). o altă stînă. pe poteca marcată cu triunghi roşu. ocolind vîrful şi ieşind în şaua următoare. Coborîm prelung. Urcăm lent pînă pe faţa sudică a muntelui Costişele (1910 m). pe dreapta se desfăşoară bazinul de colectare al izvorului Gropii. În dreptul unui mamelon sudic al muntelui poteca începe ocolirea vf. După cca. lîngă care se află trei lăculeţe. 13. pe potecă. Din această să avem ultima privelişte bună asupra Parîngului central. pe poteca largă care ne conduce prin afiniş nu departe de limita superioară a pădurii. Ocolim spre vest înălţimea parţial împădurită. Pe ciuha costişelor luăm ca reper pîlcurile solitare de jnepeni şi ienuperi. iar de aici ocolim continuu tot mai mult spre dreapta. pe unde de altfel şi coborîm. Pornim mai departe spre nord. Importantul drum turistic descris mai jos porneşte dintr- . pe la est de stîne. Mai departe linia generală a potecii continuă tot pe creastă. Ciobanul Mare (1944 m). vecinul de răsărit al Caprei. revenind la nord de vf. 13. apoi intrăm în pădure. Coricia). 100 m diferenţă de nivel pînă în şaua despărţitoare faţă de muntele Buna. Ea reprezintă locul cel mai de jos al crestei de legătură Parîng—Şurean şi poate fi utilizată pentru un popas. traversînd pantele înierbate ale muntelui Capra (1927 m). pe cărarea care se strecoară printre jnepeni. după care intrăm pentru scurt timp în pădure. în şaua care desparte Scovarda de Capra. După 20 min de mers de la izvorul mocirlos sosim în punctul final al traseului nr. Pînă acum poteca s-a menţinut mai mult pe versantele de sud ale munţilor. Putem coborî chiar la cabana Obîrşia Lotrului (1400 m) pe traseul nr. Poteca noastră continuă chiar pe creastă. Ne continuăm urcuşul spre nord. Am depăşit vîrful înalt al Pravăţului. destul de aproape.ŞAUA GURA POTECULUI— MUNTELE AUŞELUL — CURMĂTURA ŞUREANUL . Pe stînga poteca este mărginită de gardul unei plantaţii de brăduţi. Înaintăm pe plaiul înclinat. de la Obîrşia Lotrului spre cabana Voivodul. Trecerea peste Cotişor este scurtă. 15 min de urcuş ieşim din nou la gol alpin pe muntele Scovarda. spre dreapta (est). Aici se încrucişează două mari artere de circulaţie. Poteca urcă moderat. spre nord.

un „nod" de poteci şi este întretăiat pe parcurs în mai multe puncte de altele marcate sau nemarcate, pe
care le vom sesiza la locul cuvenit.
Pornim de la stîna Poiana Muierii spre troiţa aflată la marginea poienii (nord). De aici intrăm
în codrul falnic, care acoperă creştetul munţilor spre nord. Pe întregul traseu vom păstra linia de
creastă. În poieniţa care urmează la 200—300 m, poteca noastră se uneşte cu un drum de căruţă sosit
din dreapta, de la Tărtărău. Tot de aici ne va însoţi marcajul bandă albastră, pînă la cabana Şurean.
Mica „şosea" alpină ne călăuzeşte pînă sub vf. Sălanele.
Traversăm poieniţa şi intrăm din nou în pădure, pe drumul amintit. Spre vest se poate zări
uneori prin rarişte o parte din bazinul de colectare al Jiului de Est. După 20 min, timp în care menţinem
linia crestei, modificăm puţin direcţia de mers, cotind la dreapta sub un unghi de 10—15°. Ocolim
vîrful şi poiana „La Holoangă" (1665 m), care rămîn la vest. Revenim pe culmea acum din nou netedă;
coama munţilor se frînge către nord-vest, indicîndu-ne totodată şi direcţia traseului; după cca. 30 min
de mers păşim pe covorul de iarbă al unei alte poieni frumoase cu o „fereastră" deschisă printre copaci,
în direcţia vestică.
Şaua Sălanele nu mai este departe, încă de la cotul crestei amintit mai sus trecem prin dreptul
Obîrşiei pîrîului Sălanele. Ieşim din pădure coborînd uşor într-o vastă poiană chiar în şaua Sălanele,
unde se află două mari stîne; lîngă drum, pe stînga, se găseşte stîna locuitorilor din Cimpa, iar la cîteva
sute de metri pe dreapta, o altă stînă, a şugăgenilor. „Şoseaua" formează o curbă de 90° către dreapta şi
se pierde în preajma stînei şugăgenilor.
Traversăm şaua dincolo de mijlocul poienii părăsim „şoseaua" alpină şi intrăm pe poteca
marcată cu bandă albastră, ce coteşte la stînga. În urcuş ocolim vîrful Sălanele (1712 m) pe la vest.
Toată această ocolire o vom face prin pădure, apoi printr-o poiană lungă; după cîteva minute trecem de
vf. Sălanele şi revenim pe culme în şaua nordică. Ne aflăm într-o nouă poiană, de unde o coamă scundă
ne sileşte să intrăm printre şirurile de brazi, care se aliniază în stînga.
Revenim iar pe culmea defrişată, plantată cu puieţi de conifere, înaintăm de-a lungul gardului
plantaţiei cale de 200—300 m către o nouă înălţime. Prin poiana de pe spinarea ei urcăm aproape 30 m
diferenţă de nivel; în calea traseului nostru urmează o nouă poiană, mult mai largă şi frumoasă, în care
putem face un popas. Vîrful lui Pătru, care părea la începutul excursiei noastre o ţintă foarte depărtată,
din această poiană s-a apropiat simţitor; pe piramida lui voluminoasă distingem chiar şi unele
amănunte.
Vf. Smida Mare (1774 m) acoperă spre nord cu spinarea sa împădurită restul traseului pînă la
marele vîrf. Ocolind şi acest obstacol pe la răsărit, cam pe curba de nivel, trecem printr-o „alee"
mărginită cu garduri din bîrne, care ne îndrumă spre poiana stînei din Smida Mare. Depăşind stîna,
revenim spre stînga în creastă. Urmează o zonă în care pădurea a fost distrusă de furtună; brazii golaşi,
uscaţi se înalţă cenuşii şi mohorîţi în contrast dezolant faţă de restul pădurii rămasă intactă. De la
această „uscătură" situată în locul numit „La Pociumb", pe care o parcurgem în 2—3 min, ocolim
desişurile pe versantul din vest, apoi reintrăm în pădure; coborîm temeinic cîteva serpentine, spre şaua
adîncă din faţă. În poiana largă de la Gura Petecului (1618 m) ne aflăm în sfîrşit la poalele celui mai
înalt vîrf din Munţii Şureanului. În dreapta se deschide Valea Ciontii. Poiana este întreruptă ici şi colo
de pîlcuri de brazi. De la mijloc poiana se lărgeşte vizibil; în acest loc întîlnim şi un indicator turistic cu
săgeţi care ne îndrumă fie spre cabana Voivodul său spre cabana Oaşa, pe marcaj cu triunghi roşu.
(traseul nr. 20), fie înainte spre cabana Şurean (traseul nr. 16), pe marcajul cu bandă albastră.
Ceva mai lateral, pe o muchie care porneşte din nordul şeii, se distinge stîna de la Gura
Petecului, cea mai însemnată de pe întregul traseu. De la indicator continuăm traseul nr. 16 în sus, în
direcţia Vîrfului lui Pătru. Marcajele sînt rare, dar suficiente vara, ele fiind aplicate pe pietre pe lîngă
liziera pădurii (latura vestică). Urcăm cca. 300 m pînă la capătul superior al poienii. Traseul cu bandă
albastră se va angaja într-un mare ocol spre stînga, pentru a evita înălţimea Vîrfului lui Pătru. De la
lizieră găsim firul lat al potecii pe care intrăm în pădure. Mergem pe curba de nivel timp de 15 min
pînă cînd pădurea, în preajma golului alpin, începe să se rărească. Ocolim pe sus, pe obîrşia unei văi cu
ape bogate, pentru ca imediat la ieşirea din pădure să întîlnim un pîrîiaş; el are obîrşia mai sus pe
potecă, într-o rîpă. La cîteva zeci de metri în continuare (vest) ne oprim pentru scurtă vreme la un alt
şipot. De aici porneşte o ramificaţie nemarcată, la stînga, care coboară uşor şi după cca. 100 m iese pe
golul muntelui Bilele, în poteca marcată cu cruce albastră. Noi continuăm drumul în direcţia iniţială, pe
poteca marcată cu bandă albastră, care urcă puţin şi ajunge după cca. 150 m în dunga Muntelui Bilele,
în punctul de ramificaţie al drumurilor turistice între cabanele Şurean, Voivodul (Lonea) şi Stîna Gura
Potecului.
Spinarea lată a muntelui Bilele este una din cele 5 ramificaţii importante ale Vîrfului lui Pătru.
Acest mare nod orografic al Munţilor Şureanului se aseamănă unei piramide înalte, cu muchii masive,
din care cele mai înclinate sînt situate la sud-est şi est.
Din coama muntelui Bilele, unde întîlnim şi traseul nr. 18, ne îndreptăm spre nord—nord-vest.

Şirul marcajelor cu bandă şi cruce albastră aplicate pe pietre ne conduce în urcuş pînă pe teşitul platou
al Auşelului, realizînd aproape 300 m diferenţă de nivel. În locul unde am atins coama muntelui Bilele
altitudinea măsoară cu puţin peste 1750 m, iar platoul Auşelului se aşterne cam la 2000 m alt. Dincolo
de adîncul văii, la vest, se ridică piscul golaş al Clăbucetului, pe care distingem o baliză. Poteca ne va
conduce acum pe pantele povîrnite ale Vîrfului lui Pătru. Traversăm o serie de pîrîiaşe care curg printre
pietre. După ½ oră de mers de la ramificaţia Bilele, urcăm în şaua Ocolul, înaltă, care desparte
domeniul muntelui lui Pătru de cel al Auşelului. Mult mai jos, pe potecă, în stînga, se vede bordeiul de
piatră al unei stîne. Din şaua Ocolul urcăm lent în direcţia vest, spre culmea înaltă a Auşelului,
bombată şi cu aspect de platou.
Vîrful Auşelul se prezintă pe hartă ca un imens „T", care are pe coada lui două cote puţin
proeminente. Pe „acoperişul" teului se mai disting alte două ridicaturi: cea mai înaltă atinge 2005 m.
Poteca noastră trece în apropiere de locul de încrucişare al laturilor teului. Pe acest platou întins este
bine ca pe timp nefavorabil să ne orientăm atent de la un stîlp de marcaj la altul. Trebuie să specificăm
că din „şaua" centrală a teului începe o potecă mare spre sud-vest care duce la Clăbucet, pe care însă o
vom evita.
Imediat după ce depăşim coama Auşelului, prin mica şa întîlnim la cca. 100 m spre nord o
tabelă indicatoare cu săgeţi explicative. O parte din indicaţiile existente nu mai sînt actuale, de acea
vom folosi indicatorul ca pe un simplu reper în teren. Spre nord privim pentru prima dată panorama
enormei spinări a Şureanului, de care ne mai desparte doar afunda lui curmătură. Pe pantele de est ale
vîrfului, în apropiere de limita superioară a pădurii, se distinge bine acoperişul de culoare deschisă al
cabanei Şurean, care contrastează evident cu masa mohorîtă a pădurii înconjurătoare.
Vom lăsa în stînga ramificaţia unui drum turistic nemarcat spre stîna şi casa de vînătoare
Auşelul şi începem să coborîm la început destul de comod spre nord. Parcurgem în lungime toată
muchia nordică a Auşelului, intrînd pe faţa lui răsăriteană. Cîteva pîlcuri de jnepeni întrerup monotonia
plaiului, pe a cărui ultimă porţiune apar şi brazi răzleţi, care însă dispar în poiana Curmăturii. Din locul
în care ne aflăm numai indicatorul din mijlocul şeii ne poate îndruma uşor spre cabană care se ascunde
undeva în spatele pădurii, la nord-est. În curmătura Şureanul sosesc mai multe poteci, din care cele mai
importante pentru noi sînt acelea de la Lonea—Tăia—muntele Brateşul şi cabana Prislop—Dealul
Negru—Şureanul (traseele nr. 17 şi 24).
Intrăm pe poteca din dreapta, călăuziţi de marcajele cu bandă, cruce şi triunghi albastru,
ocolind piciorul de sud-est al vf. Şureanul. Trecem prin pădure pe curba de nivel. După cca. 15 min de
mers ajungem într-o poieniţă situată pe un dîmb; în acest punct cotim brusc la stînga şi urcăm ceva mai
accentuat cîteva zeci de metri pentru a intra pe altă curbă de nivel, înainte de a ajunge la cabană, pe
lîngă marcajele cu albastru mai apare din dreapta şi marcajul cu cruce roşie, venind de la cabana Oaşa
la cabana Şurean, prin Fetiţa şi Prigoana.
Sosim după 6—7 ore la cabana Şurean (1743 m), o frumoasă bază turistică, îndrăgită pentru
pitorescul şi liniştea odihnitoare care domneşte aici aproape în toate anotimpurile.
Fig 24
17. PETRILA — CHEILE TĂIA — BOTUL DEALULUI — STÎNA LUI BRAŢ —
MUNTELE BRATEŞ — CURMĂTURA ŞUREANUL — CABANA ŞUREAN
Traseul este greu accesibil iarna pe porţiunea Brateş — curmătura Şureanul Timp de mers:
Petrila I. F. Tăia—M. Brateş— cabana Şurean 8—9 ore. Varianta A: Botul Dealului—cabana
de vînătoare Auşelul—Brateş (stîna lui Braţ) 1½—2 ore. Marcaj: Petrila—muntele Brateş—
cabana Şurean inclusiv varianta A triunghi albastru.
Pentru ca să ajungem la cabana Şurean, situată în centrul alpin al Munţilor Şureanului, putem
porni din Petrila, cea mai apropiată localitate de la care avem bune legături pe şosea şi calea ferată cu
restul ţării. Petrila (630 m) este un mare centru minier din apropierea oraşului Petroşeni. Accesul la
Petrila se poate face cu autobuzul sau pe calea ferată îngustă (cca. 2 km).
Începem traseul din Petrila, intrînd pe şosea în direcţia est. După 1,5 km trecem prin cătunul
Lunca şi ajungem apoi la gura p. Tăia, afluent al Jiului de Est. În punctul de confluenţă părăsim
şoseaua, traversăm apa Taiei pe podul de cale ferată a decovilului şi intrăm pe valea ei spre nord-est.
Chiar de la început întîlnim marcajul cu triunghi albastru, care ne va călăuzi pînă la cabană. Fie că vom
merge cu trenul forestier, fie pe jos în lungul văii Taia, vom reuşi să prindem suficiente amănunte ale
locurilor pitoreşti de pe traseu: prima parte este caracterizată de plaiuri şi pripoare; după cîţiva
kilometri ele cedează locul povîrnişurilor abrupte. Apar cheile săpate în stîncă de apele repezi ale
pîrîului. Traversăm deseori de pe un mal pe celălalt al apei. In stînga, pantele muntelui aparţin culmii
Piatra Tăii (1200 m), iar în dreapta muntelui Chicera (1211 m). La ieşirea din cheile Taia (km 4) se
aştern din nou pantele domoale, ospitaliere ale munţilor cu păduri, alternînd cu zone defrişate. După

cca. 9 km de la gura Tăii sosim la confluenţa cu pîrîul Diţei (vest). În acest loc, calea ferată se ramifică
pe fiecare din văile confluente; mult mai bătut în ultimul timp este drumul pe valea Diţei, mai ales de
către muncitorii forestieri. Mai departe pe valea Tăia (nord-est) vom găsi cabanele I. F. Taia, unde
eventual putem să ne adăpostim pe vreme nefavorabilă. Distanţa parcursă pînă la I. F. Taia de la Petrila
este de 9,5 km. Cam aici sfîrşeşte şi călătoria cu trenul forestier. Calea ferată continuă pe valea Taia
spre nord pînă la Lunca Florii (aproape 2 km), însoţită de o potecă marcată cu triunghi albastru. După
15—20 min de mers sosim la cantonul de la Lunca Florii, unde cîndva funcţiona şi o cabană turistică.
Calea ferată ia sfîrşit aici, în apropierea unui lac de baraj. De la Lunca Florii poteca marcată
urcă pe lîngă scocul de lemn, destul de aproape de malul pîrîului, pînă ajunge la o nouă confluenţă,
locul de obîrşie al văii Taia. La nord-est se întinde Valea Auşelul, iar la nord valea importantă a
Dobroaiei (numită încă şi Bratcosul). Pe fiecare din ele se întinde căuşul prelung al unui scoc. Tot la
confluenţă un indicator de marcaje cu săgeţi ne ajută să intrăm pe unul din traseele alese mai departe,
deşi semnul şi culoarea marcajului sînt aceleaşi pentru ambele variante. Primul începe să urce pieptiş
pe Botul Dealului spre vf. Brateş; celălalt se abate mai întîi pe valea Auşelul la cabana de vînătoare, iar
de aici revine pe pantele Brateşului. unindu-se cu prima potecă.
Traversăm pîrîul Dobroaia şi sosim exact la punctul de bifurcaţie (900 m alt), unde putem face
un scurt popas. Urcuşul pe muchia dintre cele două văi începe pe o potecă bună, pe care marcajul bine
aplicat nu ne pune probleme de orientare. Urcăm cîteva serpentine pe o pantă mare; urmează o alta mai
odihnitoare, apoi intrăm pe un urcuş prelung prin pădure. Pe măsură ce cîştigăm altitudine, trecem tot
mai des prin rarişti. După mai bine de o oră de urcuş de la ramificaţie sosim în poiana stînei lui Braţ
(1383 m), unde reîntîlnim şi poteca variantei A, care vine din dreapta, urcînd de la cabana de vînătoare
Auşelul. Dincolo de valea Auşelul avem o privelişte bună asupra masivului picior de vest al muntelui
cu acelaşi nume.
Din poiana stînei lui Braţ urcuşul continuă ceva mai uşor, mai ales datorită faptului că tăiem
pe curba de nivel cîteva vîrfuleţe, fiecare acoperit cu pîlcuri de pădure. Direcţia de mers se menţine pe
o mare distanţă spre nord-est; ieşim la golul alpin. Poteca se menţine tot pe culme, dar platoul pe care
ne aflăm nu are o înclinare prea mare.
Ocolim vf. Brateş (1690 m) pe la nord-vest şi revenim pe creastă. Ajungem într-o mică şa, în
apropierea căreia se profilează o cruce înaltă sub vf. Bradul. Părăsim culmea şi intrăm pe partea de sud
a muntelui. Coborîm pînă la nivelul pădurii fără a pătrunde în ea şi traversăm o rîpă, de obicei seacă;
apoi ocolim o muchie despărţitoare şi tăiem orizontal al doilea vîlcel, începînd de aici poteca coboară
puţin, cotind treptat spre sud. La stînga încep pantele m. Şureanului, primul munte important pe care-l
vom întîlni pe acest traseu. Traversăm al 3-lea vîlcel, şi curînd şi pe cel de-al 4-lea, pe care îl depăşim
în aceleaşi condiţii. Coborîrea spre dreapta devine mai pronunţată, pentru ca să atingem nivelul
curmăturii Şureanului. Parcurgem prin pădure cîteva sute de metri, traversînd un ultim şipot, şi după
200 m ieşim în poiana mare din curmătura Şureanul. Urcăm la stînga, spre est, pînă în punctul central,
la cota 1793, la indicatorul de marcaje. Toate potecile venind din diferite direcţii converg în acest nod
de comunicaţie al Munţilor Şureanului. Poteca noastră marcată cu triunghi albastru se uneşte cu cele
marcate cu bandă şi cruce albastră, îndreptîndu-se spre răsărit (vezi traseele nr. 16 şi 18).
În 20—25 min ajungem la cabana Şurean (1734 m), în poiana din preajma lacului.
VARIANTA A
In punctul de bifurcaţie de la gura Auşelului putem să alegem varianta cu urcuş ceva mai lung,
dar mai domol. Poteca marcată cu triunghi albastru urcă pe valea Auşelului, aţinîndu-se pe lîngă apă.
După ce mergem cca. 2 km, ajungem la cabana de vînătoare Auşelul (1024 m). Frumoasa poziţie a
acestui refugiu vînătoresc ne îmbie la popas; el poate fi folosit la nevoie ca adăpost şi de turişti.
Informativ consemnăm că de la această aşezare cinegetică ospitalieră, în afară de poteca
marcată mai porneşte o alta nemarcată spre inima masivului. Iată pe scurt traseul acesteia: de la cabană,
aflată la confluenţa Auşelului (nord-est) cu Clăbucetul (sud-est), traversăm apa Auşelului ceva mai sus
de confluenţă şi începem urcuşul „tare" pe muntele Auşelul, pe o potecă ciobănească. La început urcăm
prin pădure (aproximativ 80 min), mai apoi ieşim pe plai la marea stînă Auşelul. De aici urmăm panta
cu iarbă a muntelui pînă la culmea Auşelului, la indicatorul turistic de marcaje la aproape 2000 m alt.
De la stînă pînă la indicator urcuşul durează mai mult de 1½ oră. De la indicator intrăm pe traseul
marcat cu cruce şi bandă albastră (traseele nr. 16 şi 18), cotind la stînga. După cca. 50—60 min
ajungem la cabana Şurean. Acest traseu nemarcat este totuşi semnalat la ramificaţia din Auşelul
(indicator), ca fiind folosit pentru coborîre. Noi completăm, că acest traseu ar putea fi folosit iarna de
schiori la coborîre, deci în sens invers descrierii noastre.
Să revenim la varianta A a traseului nr. 17. Pornim de la cabana Auşelul pe poteca marcată cu
triunghi albastru. La început avem o scurtă porţiune de urcuş moderat, după care atacăm panta de sud a
Brateşului. Serpentinele ne poartă prin pădure la început spre nord, apoi spre vest, pînă în apropiere de

de unde pot relua traseul nr. 20 A). se înşiră culmile rotunjite şi împădurite care leagă Vf. Astfel începe marea coborîre pe 1000 m diferenţă de nivel pînă la cabana Voivodul în Valea Jiului. chiar la limita ei de sus. dincolo de valea adîncă. începînd de la baliză. 17 (principal) marcat cu acelaşi semn. coborîrea devine rapidă. spre cabana de vînătoare Auşelul. lăsînd o poiană lată pe creştet. Urmărim acum stîlpii de marcaj şi semnele turistice aplicate pe pietre. în apropierea căreia părăsim poteca marcată. Fig 25 18 . După o privire scurtă asupra panoramei din şaua Ocolul. Ceva mai jos. Marcaj: cruce albastră. Trecem pe lîngă acest reper. unde drumurile se despart. Trecem peste firele unor izvoare şi după cca. spre sud. Traseul nr. începem urcuşul prelung. În dunga muntelui Bilele se află şi punctul de despărţire al traseelor turistice marcate. în timp ce poteca însemnată cu cruce albastră (traseul nr. cam la 20 min de coborîre de la ultima baliză. peste Smida Mare şi Sălanele. În marginea de sud a poienii. Auşelul. Distanţa cabana Auşelul — stîna lui Braţ se poate parcurge în 1 — 1¼ oră. Brateş (1690 m). făcînd un arc de cerc spre dreapta. Cotind pe această direcţie. în direcţia platoului înalt al Auşelului. începem urcuşul pe o pantă comodă. Drumul se desfăşoară prin pădure. după ce platoul stînelor se termină. Aproape sub vîrf urcăm un ultim piept şi atingem la baliză cota 2130 m. începem traversarea feţei de vest a celui mai înalt vîrf din Munţii Şureanului. Pădurea învăluie spinarea muntelui mai întîi lateral. Traseul nr. în poiană. 18. 20 min de mers din Şaua Auşelul atingem panta muntelui Bilele. Pentru a reveni din vîrf la poteca marcată. la stînele Bilele. perspectiva se îmbogăţeşte cu grupul stînelor. lui Pătru continuă traseul pe sub şaua Ocolul timp de 2—3 min şi ajung în dreptul bordeiului amintit. care se înclină tot mai mult în direcţia sud. în direcţia vf. 30 min în plus. Şaua Ocolul face hotarul muntelui Auşelul (vest) cu Plaiul lui Pătru (est).. La cca.stîna lui Braţ (1383 m). La răsărit. spre faţa vestică a Plaiului lui Pătru. Pînă în vale. Pînă la cabana Şurean urmărim traseul descris la începutul acestui capitol. una din cele cinci ramificaţii pe care le formează Vf. La început poteca trece chiar pe mijlocul curmăturii. bandă şi cruce albastră. 18 este mai indicat la coborîre. poteca marcată coboară iute în . de la vf.trecem pe lîngă o nouă ramificaţie: la stînga se desprinde poteca marcată cu triunghi roşu spre Gura Potecului şi cabana Oaşa (traseul nr. Turiştii care nu urcă la Vf. Lui Pătru. unde se pot identifica cu precizie chiar înălţimile Căpăţînii. Prin compararea celor două cifre. 200 m de ramificaţie trecem pe lîngă baliza de pe Bilele (1760 m). Lăsăm în dreapta o ramificaţie nemarcată a potecii spre Clăbucet şi urmărim şirul marcajelor care se îndreaptă pe sub şaua Ocolul. pe spinarea căreia apar pîlcuri de afinişuri şi lespezi. aflat ceva mai jos de poteca marcată. Părăsim cabana Şurean în direcţia sud-vest. In prima parte vom depăşi o diferenţă de nivel relativ mică (250 m). nu prea greu. La stînă întîlnim traseul nr. iar mai departe se stabileşte pe faţa estică a piciorului nordic desprins din vf. 18) coboară în linie dreaptă către sud. turistul poate aprecia că traseul nr. El arată începutul unui traseu nemarcat pe piciorul vestic. care permite vizibilitatea asupra Văii Jiului şi a Parîngului. parcurgem enormul platou alpin. Trecem printr-un pîlc de pădure. . lui Pătru de Poiana Muierii. pînă în dreptul bordeiului de mioare. apoi prin poieniţe între brazi. în întregime ierbos. pe care intrăm la dreapta. poteca cu bandă albastră intră la stînga pe faţa sudică. cotim brusc la dreapta (sud-vest) şi coborîm direct cam 12— 13 min. şi continuăm traseul pe lîngă tufe de ienuperi şi afine. pădurea cuprinde tot muntele. CABANA ŞUREAN — CURMĂTURA ŞUREANUL — MUNTELE AUŞELUL — MUNTELE BILELE — CABANA VOIVODUL (LONEA) Traseul este accesibil şi iarna Timp de mers: 3—4 ore. După mai puţin de o oră de la plecare ajungem la ramificaţia de la indicatorul metalic din culmea Auşelului. Venind în sensul descrierii acestui itinerar. 18 se îndreaptă spre sud. Pe Bilele în jos. 18 este considerat drept cea mai scurtă legătură pe poteca marcată între cele două cabane: Şureanul (1734 m) în zona alpină şi Voivodul (950 m) în zona periferică a Munţilor Şureanului. care ne determină să schimbăm direcţia către stînga (sud-est). De aici. putem urma serpentina de-a lungul marcajului sau putem tăia direct în jos. după care vom coborî cca. Panta se înclină şi ajungem într-o şa puţin adîncă. spre Gura Potecului (traseul nr. unde ia sfîrşit botul muntelui Bilele. 20 min ajungem în poiana întinsă a curmăturii Şureanului (1793 m). urcînd spre sud în şaua apropiată. de unde ieşim pe muchie într-o altă poiană formată în jurul unei cocoaşe ierboase. lucru pentru care ne sînt necesare cca. 16). sîntem tentaţi să urcăm direct pe Vîrful lui Pătru. Valea Jiului o putem urmări cu privirea pînă către Lonea şi Petrila. ne oprim pentru un scurt popas. Parîngul Mic şi pînă dincolo de curmătura Olteţului. 1000 m în Valea Jiului de Est. Ne continuăm drumul. folosind pînă în curmătura Şureanul poteca marcată cu triunghi. pe marcajul bandă şi cruce albastră. În cca. Priveliştea foarte amplă cuprinde cea mai mare parte din Munţii Şureanului şi ca o noutate lanţul nesfîrşit al Parîngului.

păşind pe poteca firavă. cînd sosim în a doua vale din calea traseului nostru: Prigoana.serpentine. Marcaj: cruce roşie. Intrăm pe drumul de căruţă spre răsărit. CABANA ŞUREAN — SUB VÎRFUL PRIGOANA — MUNTELE FETIŢA — CABANA OAŞA Traseul este accesibil şi iarna Timp de mers: 3—4 ore. unde se află amplasată cabana Oaşa. Drumul de căruţă pe care l-am folosit pînă aici se duce spre nord în lungul văii Prigoana. la început comună cu celelalte semne de marcaj. De la lac revenim pe aceeaşi potecă la cabană. Ca să ajungem la cabana Voivodul (Lonea). Ieşim pe un platou. Dincolo de bariera pomilor lăsăm o ramificaţie de „şosea" în dreapta. înaintea noastră apare o porţiune cu pietriş şi bolovăniş. După cca. la capătul căreia ieşim din pădure pe firul văii Canciului. unde răscrucea mai multor drumuri impune un scurt popas pentru orientare. Coborîm pe o pantă repede. Cabana (950 m alt. urmînd mai ales pe „faleza" accidentată a malului vestic.3 m şi o suprafaţă de cca 500 m 2. reluînd direcţia generală de mers spre răsărit. atenţia asupra lacului Şureanul. poteca coteşte iar la stînga şi se întîlneşte cu un drum de căruţă folosit şi de tractoare. îl recomandă şi ca loc de tabără pentru corturi. În continuare ne angajăm într-o coborîre rapidă pe serpentine. marcajul este rărit de lucrările de defrişări. pe o potecă tăiată pe pantele nordice slab înclinate ale muntelui. în direcţia şeii Canciului. Această zonă a traseului prezintă dificultăţi de orientare. dincolo de drum zărim două stîne. În lungul itinerarului vom traversa albiile a două mari pîraie: Canciul şi Prigoana şi două culmi: Canciul şi Fata-Fetiţa. clădită pe un frumos tăpşan. 19 se ramifică la stînga. Pentru legătura dintre zona centrală a Munţilor Şureanului. Trecem peste pîrîu pe puntea din dreapta. care în sensul descrierii noastre coboară de la altitudinea de 1734 m la altitudinea de 1206 m. La ţărmul lacului constatăm că pădurea se întinde doar pe malul sudic pînă la apă. în direcţia curmăturii Şureanului. ţinutul e bogat înveşmîntat în jnepeni. porneşte din faţa cabanei spre sud-est. străbătînd un pîlc de copaci. fie cel descris de noi. după indicaţiile marcajului roşu. care se înalţă autoritar la sud. numai pe curba de nivel. s-au scurs cca. iar poteca turistică aproape că dispare pe o distanţă de cîteva sute de metri. orientat spre sud. 10 min de la intrarea în pădure cotim uşor la dreapta şi răzbatem pe culmea coborîtoare a muntelui. cît şi căldarea glaciară sînt orientate spre est. deoarece în punctul acesta traseul nr. O mică cotitură la dreapta şi ajungem din nou pe muchia muntelui. Traversăm o dată cu poteca marcată culmea. Poteca marcată cu cruce roşie. Şaua unde poposim pentru orientare este o joasă cumpănă de ape între bazinul Canciului şi cel al văii Prigoana spre care trebuie să ne îndreptăm. Vom fi însă foarte atenţi la 100 m distanţă de cabană. totuşi caracteristic. situat în imediata vecinătate a cabanei. lipsită de copaci. Poteca este acum mai largă. trebuie să cotim la stînga fără să traversăm apa Voivodului şi să urcăm în amonte cîteva minute. Şureanul. 19 vom urmări indicaţiile de mai jos cu mare atenţie.). care aici face o inflexiune spre nord-est şi coborîm pe versantul opus. la începutul căreia un indicator ne arată meticulos: pînă la lacul Şureanul sînt 122 m (!) şi se află la altitudinea de 1743 m.5 km pînă în Valea Jiului de Est. Marcajul aplicat pe trunchiurile masive ale răşinoaselor ne conduce spre est. Din şa ne îndreptăm spre sud cîteva zeci de paşi. Atît lacul. Imediat după lizieră cotim la stînga. Chiar din curte intrăm în pădure pe o potecă mică. se desluşeşte în stînga printre pomi. Fig 26 19. s-a marcat un drum turistic cu aspect variat. în defrişare apar în schimb multe potecuţe. La nord se ridică moţul împădurit al vîrfului Canciu (1767 m). 19 ne vom îndrepta. „peisajul dulce" şi drumurile lesnicioase fie spre Vîrful lui Pătru. Lacul Şureanul mai este denumit şi „Iezerul Mare al Şureanului". traversăm apa imediat ce ajungem pe vale şi mai înaintăm spre sud încă 2. înainte de cotul mare şi urcăm dîmbul de pe malul drept. Nu este exclus să întîlnim ciute sau veveriţe venite să se adape la unul din izvoarele pe lîngă care trecem. Pitorescul remarcabil al acestei poieni. versantul de est al vf. Chiar de la stîne izvorăşte unul din afluenţii Prigoanei. intrăm în pădure de data aceasta pentru mai multă vreme. fie spre Rîul Mare al Cugirului (nord). O potecă mică înconjură pe ţărm lacul. 70 min de mers de la cabană. Dincolo de valea Canciului apare abia vizibil. pe parcursul căreia pădurea se retrage la stînga. chiar la cantonul silvic. În poiană mai există încă două clădiri rustice aparţinînd stînei din Canciul. . Trecem apa pe o punte. pe care o serveşte cabana Şurean şi valea superioară a Sebeşului. Pe acostă vale importantă ţinem malul stîng încă 300 m în aval. Pentru o bună orientare pe această porţiune a traseului nr. Înainte de a descrie traseul nr. După 15—20 min de coborîre depăşim o împrejmuire (stînga). ocolim prin stînga noastră curtea cantonului şi urcăm uşor prin poiană perpendicular pe firul apei. o imensă poiană se lărgeşte la „cotul" Prigoanei şi pe pantele înălţimilor înconjurătoare. iar după încă 100 m ne despărţim şl de cealaltă ramură a ei. Lacul are o adîncime maximă de 7. dar folositoare.

pe şoseaua secundară care se termină la cîteva zeci de metri la sud de cabană. Sebeşul este atît de aproape. începînd de aici. într-un sens sau altul. Ajunşi la indicatorul amintit. la pepiniera silvică Fetiţa. 7 —8 min de la intrarea pe plantaţie urcăm pe culmea Fetiţei. Pornim de la cabana Oaşa pe marcajul cu triunghi roşu spre sud. Ocolim vîrful împădurit al Fetiţei şi ajungem pe culmea sud-estică înclinată spre adîncul văii principale. După şipotul ce urmează pe traseul bisericuţei. După ce depăşim dîlma din creştetul muntelui. Cea mai directă legătură turistică dintre valea Sebeşului şi Valea Jiului de Est se poate stabili parcurgînd acest traseu pe varianta 20 A. putem înscrie un circuit pe traseele 20 B şi 19. intrăm pe un drum foarte bine conturat. Fig 27 20. M. lucru perfect realizabil. La podul cu ramificaţia spre cabana Păltiniş este plasat un indicator turistic. Poteca începe de la poartă şi ne conduce spre est. Traversăm coama pe faţa nordestică. urcă pînă la cca. Intrăm iar în pădure.Pe locul vechii exploatări forestiere se află acum o plantaţie de brăduţi împrejmuită cu gard. Dacă lăsăm bagajele la cabana Oaşa. Pe acolo „se duce" şi marcajul cu cruce roşie spre muntele Oaşa Mare şi cabana Păltiniş. fixăm ca reper o poartă înaltă de lemn. Hăţaşul îngust se lăţeşte treptat. care pornind de la 1206 m alt. 900 m. transformîndu-se în culoar prin pădure. La confluenţa cu Valea Mare întîlnim ca reper un scoc. Cam în mijlocul plantaţiei apare o încrucişare de poteci în formă de X. Urmărim bucla unei serpentine şi prin ulucul de lut al „şoselei" coborîm ultima ei porţiune pînă în v. Bilele — cabana Voivodul cruce albastră. lui Pătru— Curmătura Şureanul 2½—3 ore. după un grup de case şoseaua alpină trece Sebeşul pe malul drept. care ne va însoţi pînă jos în valea Sebeşului. care nu este alta decît v. cu pădure pe creştet (dreapta). intrînd acum la stînga pe sub creastă şi ne îndreaptă spre pădurea bătrînă care urmează. Ea coteşte la dreapta şi începe să urce uşurel. Tufele de zmeură şi trunchiurile pomilor putreziţi dispar treptat şi pe măsură ce urcăm pătrundem în desişul unei pădurici tinere de brăduţi. Curmătura Şureanul—cabana Şurean bandă şi cruce albastră. Joncţiunea cu şoseaua alpină Novaci—Sebeş (pe traseul nr. la dreapta. Varianta B: Gura Potecului—Vf. urcă la cătunul Oaşa Mică şi cabana Oaşa. Valea Sebeşului are aici aspectul unei largi lunci. 21) are loc lîngă un pîrîiaş. care soseşte din stînga. apoi ieşim într-o poiană mare. Sebeşului. în direcţia şeii care desparte vîrful împădurit (stînga) de coama mai înaltă şi. Ne mai rămîn aproape 3 km pînă la cabană. vom avea pe lîngă marcaj drept călăuză şi panglica acestui drum. şoseaua se îndreaptă la vale spre lacul şi cătunul Oaşa Mare. unde apare din nou vizibil marcajul. După cca. [diag 06] CABANA OAŞA — MUNTELE CIOACA CIONTII – GURA POTECULUI – Muntele Bilele – Cabana Voievodul (Lonea) / Vîrful lui Pătru . Mai întîi vom admira o superbă bisericuţă de lemn. Fără să trecem rîul.Cabana Şurean Traseul nr. intrăm pe şoseaua secundară. care readuce şoseaua paralel cu valea. cît şi la coborîş (cca. începem să întîlnim vile şi case de odihnă aparţinînd cătunului Oaşa. Mergem pe drumul de tractor 10 min. coborînd de-a lungul. Curmătura Şureanul—cabana Şurean ½ oră Marcaj: Cabana Oaşa— Gura Potecului—muntele Bilele triunghi roşu. Coborîrea se face acum pe o pantă mult mai înclinată. 930 m diferenţă de nivel). Varianta A: Gura Potecului—muntele Bilele 1 oră. destul de aproape de acoperişul ei. Varianta 20 B este al doilea itinerar turistic între cabanele Oaşa şi Şurean pe care se poate atinge vîrful cel mai înalt din Şurean. După terminarea drumului . M. pe unde pătrundem în plantaţie. Voivodul. alături de care s-a ridicat de curînd şi o baracă. în 9—10 ore. 20 B este greu accesibil iarna Timp de mers: Cabana Oaşa—Gura Potecului 3 ore. la capătul căreia se află mica dar simpatica aşezare turistică: cabana Oaşa (1206 m). unde se află şi un indicator metalic. vom face o scurtă orientare: la stînga. Poteca traseului 19 se întinde înainte pe ramura din stînga. ceva mai la nord de şaua luată ca reper. încît freamătul apelor sale răzbate pînă la noi destul de puternic. deşi itinerarul are diferenţe mari de nivel atît la urcuş. Pornim deci din nou la drum. La capătul de jos al pepinierii trecem pe lîngă o casă şi chiar în faţa ei cotim brusc la stînga. panta fiind uniformă. vom intra pe „strada" acestei miniaturale staţiuni de odihnă. Poiana se îngustează. 1618 m şi apoi coboară la cca. Traseul nr. Bilele—cabana Voivodul 2 ore. care ne va arăta şi derivaţia spre cabana Oaşa. 20 A este accesibil iarna. de asemenea. Sebeşului. chiar la gura văii Sălanele. După ce părăsim drumul de tractor. F. Coborîrea prin pădure este plăcută. Una din casele întîlnite pe aleea pe care am venit a fost folosită drept loc de odihnă şi de creaţie de către marele maestru al condeiului Mihail Sadoveanu. în stil maramureşean. vom nota prezenţa stînei din muntele Fetiţa. În faţă se deschide nemijlocit adîncitura celei mai mari văi. dincolo de ea se conturează masiv muntele Oaşa Mare (1732 m). mai îngustă. La 200—300 m mai departe. la I. După o nouă curbă. dar după cîteva zeci de metri ajungem în poiană.

Serpentine dese sau pieptişuri. Traversăm apa şi urcăm în direcţia sud-vest. Odată intraţi în pădurea de pe Cioaca Ciontii începe şi greul urcuşului. de pe malul înalt. spre un copac gros. Poteca trece chiar pe vîrf. Pentru cabana Voivodul (Lonea) există un alt traseu marcat.de serviciu" a ciobanilor înaintăm 200 m spre sud-vest pînă în şaua propriu-zisă la indicatorul de marcaje. Imediat la sud intrăm în pădure. Ajungem pe o muchie netedă situată între vîlcelul abia traversat şi valea Ciontii în stînga noastră. Ca să urcăm în muchia lui folosim un loc de trecere îngust. coama înaltă a muntelui rămîne în dreapta. de care. În continuare se aşterne o poiană uşor înclinată spre care firul potecii urcă fără obstacole pînă în punctul unde marcajul este prezent şi vizibil. printr-o rarişte. Intrăm deci pe acest traseu şi în maximum 2 ore sosim la cabana Voivodul (Lonea). Jos. La sud de locul în care ne-am oprit ca să ne orientăm se formează albia unui torent. întîlnim şi traseul nr. Urcăm mai departe pe muntele ridicat spre sud-vest. La cîteva minute de mers ieşim în poiana mare de la Gura Potecului. VARIANTA A Din şaua Gura Potecului putem ajunge pe muntele Bilele avînd la dispoziţie două poteci. la un indicator. Mergem pe un drum lat. pe lîngă adăpătoare. La început ne menţinem pe curba de nivel. Părăsim indicatorul şi coborîm uşor către vest. în uşoară coborîre. Urcăm cîteva serpentine şi ajungem pe o muchie joasă. După ce ajungem în creştetul său. coama sa împădurită poartă o denumire interesantă şi sonoră: Diudiu. prin pădure şi rarişti. pe care o zărim bine de aici. Urmărirea acestui itinerar pînă în platoul Bilelor şi apoi pe marcajul cu cruce albastră (traseul 18) la cabana Voivodul nu este recomandată. ocolind Vf. l/2 oră începem să ne înscriem pe o curbă spre stînga. mărginit de o parte şi de alta de garduri. ne vom distanţa. vom coti însă la dreapta mergînd pe coasta cu brădet. cotim imediat la stînga. lui Pătru. pe traseul nr. trunchiurile uscate care au fost doborîte Cîndva de furtună au creat o „breşă" în pădurea altfel compactă. 16 marcat cu bandă albastră. După încă 150—200 m de mers prin pădure. De aici pe poteca . pe barajul căruia putem trece pe malul celălalt. coborînd 300 m pe malul stîng al văii pînă la matca unui fost lac de acumulare. VARIANTA B Pentru cabana Şurean în afară de drumul peste munţii Bilele şi Auşelul (traseul 16) mai există un itinerar. coboară de sub şaua Ocolul peste vf. Timpul de mers pînă aici este de cca. Singura dificultate ar fi diferenţa de nivel de 512 m dintre Gura Potecului şi Vf. în mijlocul căreia. lui Pătru pe la vest. drumul este mai plat. 20. uşor de urmărit. 18. parţial nemarcat. 16). în vale. deviem la stînga. Din şaua aflată la marginea poienii începem coborîrea pe lîngă stîna Diudiu. treptat. care însoţeşte poteca de pe Bilele. coborînd chiar cîţiva metri diferenţă de nivel într-o mică poiană. spre vest. Marcajul cu cruce albastră. La indicator întretăiem traseul Poiana Muierii—cabana Şurean (nr. Cea marcată cu bandă albastră (traseul 16) conduce la cabana Şurean. După cîteva zeci de metri traversăm un loc mocirlos şi continuăm să urcăm prin pădure. şi urcăm pieziş la stînga. aflată la 150 m distanţă pe versantul sud-vestic. datorită ocolului pe care îl face. care ne conduce pînă pe firul văii. abia la obîrşia lui atingem firul văii. faţă de pîrîu. Din şaua Gura Potecului (1618 m) pornim spre nord-vest. ieşim din pădurea bătrînă şi urcăm pe malul celălalt. După o porţiune destul de uşoară ieşim din pădure în vasta poiană de pe creştetul Bilelor. către care porneşte o ramificaţie din poteca noastră. Ocolim pe la bază botul muntelui dintre văi şi ieşim în valea vecină. care se accentuează pe măsură ce tindem să ne apropiem de firul torentului. pătrundem pe teritoriul Bilelor. Şasă. pe fundul unei mici văi (uneori secată). Înainte de a ajunge însă în creasta înaltă a munţilor traversăm pîrîiaşul stînei. la obîrşia lui. De aici. Ne descurcăm cu oarecare greutate printre copacii prăbuşiţi. pentru un eventual popas de prînz. spre stînga. ne scot după aproape o oră de efort concentrat în apropierea vîrfului Cioaca Ciontii. ne vom opri pentru orientare. în urcuş lent. numită Valea Potecului. Casele sînt situate pe dreapta la marginea unui platou. Ne îndreptăm uşor spre dreapta. de sus. 12 min. ceva mai sus de confluenţa cu v. De aici coborîm prin rarişte. singuratic.carosabil urmărim poteca. Traversăm un pîrîiaş şi părăsim vecinătatea apei Sălanele. Şasă. După un urcuş pe lîngă liziera pădurii de 5—6 min. La cîteva zeci de metri traversăm un pîrîiaş. marcat cu bandă albastră. pietros. în unghi de 45° la dreapta. acest traseu coteşte uşor la stînga şi intră . Depăşim nivelul stînei îndreptîndu-ne spre v. Aici putem face o abatere de la marcaj pînă la stâna Gura Potecului. care va fi descris ca variantă A la traseul nr. Bilele (ramificaţie cu traseul 16) şi continuă pînă în Valea Jiului de Est. locul de separare al variantelor A şi B. apoi urcăm pe panta din faţă o muchie cu brăduţi. pe coama aproape plată. plină de ruguri de zmeură şi plante iubitoare de soare. pe sub nivelul stînelor. Intrăm pe marcajul cu triunghi roşu în pădure. apoi treptat coborîm lent. Traversăm o serie de pîrîiaşe care trec peste potecă şi după cca. In ambele părţi ale potecii remarcăm garduri din bîrne. Diferenţa de nivel ce o pierdem nu este prea însemnată şi o recuperăm curînd pe pantele de dincolo de pîrîu..

Privim în dreapta: stînele din Gura Potecului. Iată-ne acum la începutul unui traseu destul de vestit în ţara noastră. unde panta se înclină accentuat şi potecuţa pe care încercăm s-o urmărim este deseori întreruptă de grohotiş. pe linia Vîntul de Jos—Sibiu). Apoximativ după 40 min de cînd altitudinea se apropie de 1850 m. vf.. Păpuşa. apropiindu-ne de poteca marcată a traseului nr. La est aproape toată valea Sebeşului. 16) pînă la cabana Şureanul (1734) m). Intrarea pe această şosea se poate face de la nord. se profilează pe fondul verde al pădurii de pe Cioaca Ciontii. marcat cu „oameni de piatră" (lespezi stivuite de ciobani). iar Şureanul şi Auşelul se află direct sub razele soarelui. pe plaiul care începe din vîrf spre şaua Ocolul. noi vom merge în direcţia iniţială încă 10 min. În viitorul apropiat se vor construi alte două şosele alpine importante pentru turism în zona Obîrşiei Lotrului. Pentru o scurtă documentare a turiştilor amintim că acest oraş. 5 şi 22. mărginită dincolo de munţii Cindrelului şi Lotrului (Ştefleştilor). 21.R. Cea mai favorabilă lumină sub care putem privi uriaşa aşezare de munţi este vara pe la ora 9 dimineaţa. ci cotind la dreapta.în pădure. pe o altă curbă de nivel. munţii Tîrnovul. Pornind de la îndepărtatul Buila —Vînturariţa şi continuînd cu vf. este însă din ce în ce mai des vizitată de excursioniştii posesori de autovehicule. Urcuşul se îngreuiază sub vîrful secundar de sud. cu o populaţie de cca. situată pe coastele de est ale Şureanului. ea poate fi socotită ca cel mai important reper turistic.F. Exact la aceasta curbă părăsim poteca marcată şi urcăm înainte pe piciorul sudic al Vîrfului lui Pătru. In prezenta lucrare. dar plaiul prea puţin înclinat al versantului de nordvest şi nord ascunde detaliile apropiate. spre nord-est ea are o scurgere. Abia la marginea curmăturii Şureanul intrăm pe poteca marcată (traseul nr. 16). Canciului. Datorită lungimii sale (Sebeş—Novaci 144 km). care reprezintă de fapt o scurtătură bună. cînd culmile Parîngului sînt luminate pieziş. De aici vedem pentru prima dată pe acest traseu cabana Şurean. Putem spune că este o privelişte spectaculoasă. Obîrşia acestuia se află în unghiul diedru format de două laturi ale T-ului. Pîlcuri de ienuperi încep să brodeze acum cuvertura de iarbă a muntelui. Fig 28. din afara oraşului Sebeş şi pe şoseaua secundară Apoldul de Sus—Poiana Jina—Dobra—Şugag. Coborîm spre nord-vest. însă mai puţin străbătut în întregime de turiştii care merg pe jos. pe lîngă „oamenii de piatră". în afară de traseul nr. Căpăţîna. Pe poteca ciobănească mult mai vizibilă. La capătul sudic al Vîrfului lui Pătru. Ajungem la liziera pădurii de brad. Priveliştea e largă. s-a dezvoltat din punct de vedere economic pe baza resurselor locale prin . fără a intra pe drumul marcat care trece prin sudul şeii. pe care-l depăşim pe curba de nivel. importantă şi pentru faptul că latura înaltă a munţilor Căpăţînii şi Parîngului se poate vedea apoape în întregime. Şoseaua alpină. Şoseaua alpină care traversează Carpaţii întretaie sau culege o serie de poteci turistice marcate şi nemarcate din munţii situaţi între Olt. cu o vechime de peste 700 de ani. ne înscriem pe curba de nivel pe sub vf. Din curmătura Olteţului Pentru aceasta urcăm pe coama îngustă şi lungă de 300—400 m către nord. Este locul de unde avem posibilitatea să privim cea mai frumoasă panoramă spre sud: munţii înalţi mărginesc orizontul cu zidul lor puternic pînă la mari depărtări. Restul panoramei îl vom definitiva din vîrful principal la 2130 m. 16. La baliză ne oprim. vecinii nordici ai masivului. 15 min la coborîre în favoarea ultimei. Urcuşul devine „tare". pornite din vîrful Auşelul (vezi traseul nr. Diferenţa între cele două variante — prima din şaua Ocolul peste Auşelul şi a doua cea descrisă mai sus — este de cca. care vine din stînga. facem un scurt popas. Mohorul şi pînă în zona centrală Parîngul Mare—Cîrja. spre faţa nordică. coloană vertebrală a turismului în Masivul Parîng. Coborîm la apă. 13). o potecă ce întretaie p. Traseu de şosea: 69 km. Fig 29 21 ORAŞUL SEBEŞ—ŞUGAG—TĂU—CABANA OAŞA Timp de mers: 1½—2 zile. iar pe la est şoseaua alpină Rudaru— muntele Purul—Ştefanul (traseul nr. ni se aşterne ca un mulaj copiat de pe o hartă. 12 000 locuitori. rămase ceva mai jos. dar şi prin lungime şi dificultăţi. Poteca traversează bogatul şipot şi apoi în lungul unui canal cu apă îl însoţeşte în coborîre direct spre nord. lanţul unduitor al crestei nu lasă nici un locşor gol sau mai slab reprezentat. Oraşul. După popasul pe Vf. După un prim umăr bombat al Auşelului. Jiu şi Strei. e aşezat în regiunea de la poalele munţilor Şureanului şi Cindrelului. şoseaua mai este descrisă pe alte porţiuni şi la traseele 4. celebră prin frumuseţe. Auşelul. Ursul. lui Pătru reluăm traseul pe varianta B. şoseaua poate fi împărţită în 4—5 etape în cazul parcurgerii sale pe jos. în mare parte ierboasă. Şoseaua porneşte din oraşul Sebeş (gară C. de unde ne apare sectorul nordic al Şureanului. întâlnim în dreapta traseului nostru o căldăruşă glaciară abia schiţată. zărim mai jos. în dreptul căreia canalul cu apă curge spre stîna din dreapta.

format prin zăgăzuirea apelor Sebeşului. După 3—4 ore de mers de la Căpîlna intrăm în marea comună Şugag. Satul este împrăştiat pe coastele dealurilor. Traversăm la coada lacului pe malul stîng şi pe sub pantele muntelui Fata (nord-vest) descriind o curbă largă spre sud. O altă ocupaţie de seamă a lor este munca la pădure. este unul din cele mai mari lacuri pentru plutăritul buştenilor. intrăm în satul Petreşti. în apropierea lui. 1 Jina reprezintă un centru pastoral renumit în ţara noastră. Traversăm prin dreptul văii Ruşinosu (est). ocolind pintenul stîncos înalt de 50—60 m. Vom auzi deseori de Şugag călătorind pe întinsele meleaguri ale Şureanului. urmînd o potecă ciobănească. Pornim din Şugag (km 28). In această colonie muncitorească se poate cere găzduire pentru noapte. mergem în această direcţie spre micul cătun Mijlocea. Trecem printr-un mic defileu.prelucrarea lemnului adus din munţii învecinaţi. Fig 30 Vîrful Parîngul Mare privit din căldarea Roşiile Porţiunea de traseu de la oraşul Sebeş pînă la Şugag poate fi parcursă şi cu autobuzul. Lacul Oaşa. după care cotim în direcţia sud-est. Cataractele Sebeşului. ai cărui locuitori se ocupă cu creşterea vitelor şi mai puţin cu agricultura. El a înlesnit o cale de comunicaţie întortocheată. formînd lunci frumoase în care apele leneşe ale rîului desenează meandre complicate. uneori mai largă.F. buni tovarăşi de drum şi bune gazde la stîne. iar la vest Chicera Groşcior (1683 m). Grădiştei. rîul izbind cu tărie malurile stîncoase şi întortocheate. începînd din inima munţilor şi pînă la Mureş. Cindrelul. La Tău lăsăm o ramificaţie a şoselei la stînga. vom cunoaşte locuitorii săi ca pe nişte oameni dintr-o bucată. Cîndva. . Muntele începe să se facă simţit. După alţi 2 km se ridică în stînga pantele „Dealului Căzile" (1603 m). După 3 km de mers din Sebeş. Pînă la Tău mai apar în cale stîncile denumite „Masa Dracului" şi „La Grumazi". se prelungesc destul de mult pe cursul apei. După mai bine de 2 ore de mers de la Şugag şoseaua face un cot. gospodari şi vestiţi păstori. de unde se desprinde o ramificaţie spre Cacoviţa şi Cîlnic şi înaintăm spre sud—sud-est. prin satul Laz (km 11). moderne. spre lacul şi cabana Bistra. În dreptul lui şoseaua coteşte ocolind un pinten stîncos pînă la gura pîrîului Şuşu (vest). apa şi şoseaua sînt acum vecine. tipică aşezare de munte. pe malul căruia se înfiripă şi colonia muncitorească. se exploata un mic zăcămînt de aur. pentru ca să mai parcurgem încă 1. La confluenţa Bistrei (est) cu Sebeşul. pe şosea. care duce la vestita localitate Jina1.). La nord se află Tomnaticul (1406 m). strîngînd valea tot mai mult în chingile sale.-ului (km 42). Pînă la grupul de case de la Tău avem de mers ceva mai mult de 15 km pe porţiunea în care aspectul de defileu devine un lucru obişnuit. Valea se lărgeşte mult. iar debitul puternic al apelor l-a făcut propriu pentru plutăritul masei lemnoase exploatate în bazinul său superior. cea a Sebeşului cu p. De la lacul Bistra începe un traseu marcat cu bandă albastră în direcţia vf. Lungimea rîului astfel format depăşeşte 100 km. În acest sat există o fabrică de hîrtie care s-a făcut cunoscută în ultimii ani. industriile lemnului şi pielăriei s-au dezvoltat pe linii noi. în amonte de Şugag începe partea cea mai antrenantă şi mai spectaculoasă a traseului. cu plecarea din Sebeş. De aici avem de parcurs o cale destul de lungă pînă la ultima aşezare omenească mai importantă: Şugag (Căpîlna — Şugag 15 km). Rîul Sebeş de care ne apropiem este cea mai importantă apă curgătoare de pe versantele nordice ale munţilor Cindrelului şi Şureanului. contrastează cu versantul opus (apusean). în apropiere de poalele dealurilor. terenul mal larg lasă loc aşezării de la Tău (1739 m alt. la Căpîlna (km 15) sîntem la „poarta" de intrare în munţi. numite „La Ţurloaie". mai stîncos şi neprimitor. spre care trece apa Sebeşului o punte. În comuna Căpîlna lăsăm în stînga un drum spre Cărpiniş.5 km pînă la barajul lacului de acumulare de la Oaşa Mare. alteori mai îngustă. Pe dealul Cetăţuia se află ruinele unei cetăţi dacice. Călătoria noastră în lungul superbei văi se apropie de sfîrşit. cetate asemănătoare celor din V. Cu 2 km mai sus remarcăm o nouă confluenţă. Menţionăm că autobuzul face curse o dată pe săptămînă pînă la Oaşa Mică. chiar de la confluenţa Sebeşului cu rîul Dobra (est).ului sau la alte cabane din preajmă. unde pe plaiurile line case izolate punctează verdele poienilor cu alb-albastrul lor caracteristic. Malul drept. unde se află şi o cabană a I. Reluăm traseul pe şoseaua principală spre o nouă ţintă: Oaşa Mare. După 2 ore de la plecare trecem prin satul Sebeşel. construită din pietre de calcare. unde se desparte şi o ramificaţie a şoselei alpine spre Jina. La 1 km sud de pod întîlnim marcajul cu cruce roşie care vine din dreapta de la cabana Şurean. Prigoana. Astăzi pe lîngă o serie de industrii meşteşugăreşti. apoi pe lîngă gura pîrîului Miriaşul (vest). care ne indică apropierea de cătunul Oaşa Mare. La km 10 traversăm comuna Săşciori.F. Izvoarele sale principale: rîul Frumoasa şi pîrîul Tărtărău se unesc în apropierea cabanei Tărtărău. În caz de nevoie putem înnopta şi aici la cabana I. Urcăm pe valea Sebeşului pe malul drept. socotit mai mult o suburbie a oraşului.

lungimea lor nu este prea mare. împleteşte în fraze nemuritoare cadrul natural: „. Noi intrăm pe ultima.. oamenii au tăiat un drumeag. valea îngustă a acestui pîrîu se orientează spre răsărit. valea devine tot mai îngustă. Timp de mers: 6—7 ore. Părăsim şoseaua principală. Şoseaua strîns lipită de malul rîului desenează coturi îndrăzneţe. Au trebuit sute de mii de ani puhoiului să spargă stînca şi s-o lucreze cu bătaia-i nedomolită. Sebeşului. maestrul Sadoveanu. După cca. apoi pe lîngă un şipot cu apă rece ieşim din pădure într-un luminiş. ceva mai în aval de o confluenţă. Valea este largă şi prunduită. fasonînd-o cu o fantezie veşnic înnoită". cu pantele înclinate. interesante. care trece prin apropierea cabanei Oaşa. Făcînd o „introducere într-un loc plăcut pescarilor şi vînătorilor". Ajungem lîngă o biserică mică din lemn. Şoseaua alpină Sebeş—Novaci. de la est vine apa pîrîului Frumoasa. Coborîm pe poteca din faţa cabanei spre pîrîul Sălanele. marele scriitor prezintă un episod emoţionant despre o ciută atacată şi doborâtă de un rîs. Şoseaua străbate mai departe lunca Oaşei. se află pe malul stîng al pîrîului Sălanele. Mai la deal cu încă 1 km ajungem la podul peste pîrîul Curpata. Trecem peste pod pe şosea în direcţia sud-est. urmînd ca pentru economisirea forţelor să luăm autobuzul din comuna Şugag pînă la Sebeş. La capătul de sus al cheilor mai păstrăm totuşi impresia unei văi înguste. după 300—400 m trece pe malul nostru. 22). La punctul Oaşa Mică se află un magazin al muncitorilor forestieri. iar pădurea ne învăluie. CABANA OAŞA—CASA TĂRTĂRĂU . care trece pe poduri de lemn cînd în dreapta. Sebeşului. la cca. Pe malul celălalt apar încă stînci înnegrite.. despărţitor între v. 22).. urmărind marcajul triunghi albastru.. lucrat în stil maramureşan. unde ne putem reîmprospăta proviziile necesare excursiei. După cîţiva paşi. În aceste minunate locuri pline de poezie şi-a petrecut o bună parte din vacanţe marele Sadoveanu. După cîteva minute de mers peisajul se îndulceşte..coborînd pe muntele Fetiţa (traseul nr. frumoasă. se termină la cabana Oaşa (1206 m). trece pe lîngă un grup de case şi soseşte la o bifurcaţie: şoseaua alpină traversează pe pod apa Sebeşului. Fig 31. Sebeşului în continuare spre Tărtărău şi Obîrşia Lotrului (traseul nr. urcă pe valea Sebeşului la casa silvică Tărtărău. la cabana Obîrşia Lotrului. urmată de o serie de momente din viaţa pescuitorilor de păstrăvi. unde mica şosea se bifurcă: o ramură se duce în dreapta. Marcajul în această porţiune a traseului este mai rar. Este un itinerar mult solicitat şi recomandat tuturor categoriilor de turişti. Pe dreapta se află casele I. uneori printre pîlcuri de copaci. El a imortalizat meleagurile munţilor Şureanului şi Cibinului în opera sa. o vale mai largă şi foarte.. Cabana Oaşa. dar tot pe atît de încîntător.rîpile împădurite ale muntelui se urcă oblu spre cer. tot pe dreapta. drumul coteşte la dreapta pe sub „botul muntelui" şi pătrunde în v. Pe un prichici îngust. în imediata apropiere a confluenţei lui cu rîul Sebeş. Pe partea cealaltă a marelui rîu zărim şoseaua alpină. iar ceva mai departe (încă 500 m). Şoseaua traversează apoi pe pod un afluent de la vest (Valea Mare). 1. Şoseaua alpină principală urcă pe v. cealaltă în stînga. cînd în stînga şuvoiului. punctul nostim de pornire. apoi pe muntele Tărtărău şi în continuare coboară pe valea Pravăţului. 25 min de la plecare traversăm rîul pe malul drept. Putem reaminti turiştilor din volumul „Valea Frumoasei" cîteva fragmente din schiţele cu privire la pitorescul şi bogăţia văii Sebeşului sau a Frumoasei: vînatul şi pescuitul. acoperite cu muşchi. pe care îl vom traversa. Traseul poate fi parcurs şi în sens invers. Traseul nostru lung şi obositor. iar o şosea secundară urmează malul stîng în continuare. După 6 km de la cabana Oaşa (1½ oră de mers) ajungem în pitorescul loc unde valea se strîmtează între pereţii unor chei. Privelişte de vară din vîrful Cîrja Aleea pe care mergem desparte şirurile de vile pentru odihnă. ajungem la alte cabane aparţinînd cătunului Oaşa Mică. silind pe conducătorii auto să vireze cu mare atenţie. 19). În locul amintit putem să ne aprovizionăm la un mic magazin alimentar muncitoresc. Şoseaua trece pe malul stîng al rîului." „Volbura apei tună între codri. Fig 32 22. care de altfel. F.ŞAUA TĂRTĂRĂU-CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI Traseul este accesibil şi iarna Marcaj: triunghi albastru. cunoscută de drumeţi prin pitorescul ei. Sălanele şi v.5 km sud-est de cabană (pe traseul nr.-ului de la Oaşa Mică. În „Dramă la marginea pădurii". pe . Toată această porţiune în lungime de peste 25 km este carosabilă. printre care şi o casă de vînătoare. pe partea stîngă a şoselei notăm ca reper o casă. Ajungem pe malul rîpos al muntelui Slimotu. Traseul acesta continuă peste Oaşa Mare (est) pînă la Păltiniş. pe lîngă întâmplările hazlii. iar rîul reuşeşte să le străbată destul de uşor. pe măsură ce urcăm. care de aici intră în zona alpină a munţilor şi ne menţinem pe malul stîng urcînd prin pădure.

Itinerarul poate fi folosit şi în sens invers. Traseul nr. pînă la Obîrşia Lotrului. 17. al căror aspect ne reconfortează acum. Coborîm în vale pînă pe malul stîng al apei Pravăţului. urcăm fără să cotim aproape o oră. Fig. iar spre nord—nord-vest urcă pieptiş spre coama Şureanului poteca traseului nr. care ne apar pentru prima dată pe acest traseu. putem privi înainte porţiunile imediat următoare care se află mereu la altitudini mai joase. în apropiere de terminarea excursiei. pe o pantă dulce. Pe coama muntelui. Un mic popas ne îngăduie să privim prin rariştea brazilor semeţele creste ale Parîngului. dar şi al munţilor Şureanului. indicîndu-ne direcţia. deoarece. întîlnim pe dreapta într-o poiană stîna Tărtărău. Traversăm un mic afluent al Pravăţului. ale cărui izvoare se află în direcţia pasului Tărtărău. 17 în sens invers). Pe porţiunea din curmătura Şureanul nu se mai distinge şi reapare numai aproape de şaua Bradului. Valea Frumoasei Coborîm acum tot pe şosea. pe stînga şoselei. Fig 35 23. În apropiere. dar cere un efort mult mai mare. iar ceva mai sus o pepinieră cu brăduţi. Începem traseul lung de peste 11 ore de la cabana Şurean (1734 m). semnul este un punct roşu. Orientarea în sensul traseului nr. rariştea e înlocuită mai jos de tufăriş. Marcaj: cabana Şurean— cabana Prislop punct roşu. Marcajul conduce de la cabana Şurean la cabana Prislop. Curmătura Mlăcilor—muntele Răchita Cugir (varianta B) 6—8 ore. în lungul serpentinelor de pe faţa vestică dăm tributul de efort muntelui.Cugir Traseul este indicat iarna numai pentru schiori antrenaţi Timp de mers: cabana Şurean— curmătura Mlă-cilor 5—6 ore. Şoseaua traversează ultima dată pe malul stîng al văii. găsim cabana Obîrşia Lotrului (1400 m). Acelaşi marcaj apare şi pe şoseaua alpină în jos. Porţiunea cu marcajul mai evident este Scîrna—cabana Prislop. De mare folos ne va fi un marcaj (cam vechi) reprezentat pe porţiunea alpină numai pe pietre. Reluăm traseul 22 de la cotul serpentinei de sub Tărtărău. cale de 2 km şi revine iar pe muchie. La cotul serpentinei se ramifică o potecă mare. care începe din apropierea unei case singuratice. însă fără obişnuitul cerc alb. exact în sa. Marcajul vechi şi uneori greşit (bandă albastră în loc de triunghi) este totuşi folositor. 23 este mai uşoară. 400 m. care înaintează pe acest picior sudic al vf. însă după cîteva sute de metri face o serpentină strînsă. 23. Şoseaua îşi caută un făgaş mai comod imediat sub culme pe faţa vestică a muntelui. apoi de lîngă pîrîul care ne însoţeşte intrăm în pădure. care se menţine la altitudine pe creasta de vest a Tărtărăului. păşim peste hotarul regiunilor Oltenia (sud) şi Hunedoara (nord). Parcurgem liziera pădurii din dreptul poienii şi reintrăm în umbra brazilor. Urcuşul nu s-a terminat. Curmătura Mlăcilor—cabana Prislop (varianta A) 4—5 ore. 22. de la sud vin apele învolburate ale Tărtărăului.5 km ieşim din pădure. care ne separă de culmea muntelui. după 1. pînă în punctul culminant al acestui traseu: pasul Tărtărău. 18). Din crucea potecilor pornesc în sectorul nord-vestic două importante fire de circulaţie: spre vest— nord-vest poteca (triunghi albastru) taie pieziş poiana îndreptîndu-se spre muntele Brateş şi Lunca Florilor—Petrila (traseul nr. Pînă la curmătura Şureanul păstrăm poteca cunoscută încă de la traseele anterioare (16. 33 Căldarea Roşiile Facem un scurt popas lîngă casa Tărtărău (1320 m). în lungul unui şir de poieni şi pîlcuri de conifere. Fig 34. 16). Ea tinde la început să iasă chiar sub vf.unde urcă un traseu turistic în Munţii Cindrelului. Trecînd din nou pe faţa estică. traversează o şa şi urcă în vîrful împădurit de deasupra Poienii Muierii (legătură cu traseul nr. [diag 07] CABANA ŞUREAN – CURMĂTURA ŞUREANU – MUNTELE PÎRVA – DEALUL NEGRU – CURMĂTURA MLĂCILOR – Muntele Scirna – Muntele Lupşa – Cabana Prislop / Muntele Bătrîna – Cantonul Groşi – Muntele Răchita – Rîul Mic al Cugirului . Imediat după confluenţă trecem pîrîul Tărtărăului pe malul drept şi lăsăm lîngă şosea o mică colonie. ca punct de intrare în masiv alegîndu-ne oraşul Cugir. pornind de la puncte mai înalte din teren. pînă la cabana mai puţin cunoscută Prislop. La început pornim spre nord urcînd prin golul alpin. pe o pantă uşoară. De aici înainte ne aşteaptă urcuşul pe o diferenţă de nivel de cca. folosind mai departe şoseaua alpină. La început ne aprovizionăm cu apă pentru 2—3 ore. Tărtărău (sudvest). . După mai mult de o jumătate de oră sosim pe muchia nordică a Tărtărăului. Drumul amintit mai sus este marcat cu bandă albastră. spre sud. Vîrful Tărtărău rămîne la vest (1777 m). 23 este unul din cele mai lungi din Munţii Şureanului şi leagă centrul alpin cu periferia de nord. Parîngului şi Lotrului (Ştefleştiului). exact acolo unde valea Pravăţului se deschide larg în lunca văii Lotrului. intercalat cu triunghiul albastru. Într-acolo se îndreaptă şi traseul nr.

ne oprim pentru orientare. Acum putem relua drumul. Problema principală care ne preocupă este direcţia imediată de mers. la cca. Trecem pe lîngă un izvor situat ceva mai jos de potecă şi la 200 m după ce-l depăşim începem un urcuş mediu spre coastele sudice ale ultimului vîrf (vestic) al Gropşoarei. dar 1 In această curmătură vom zări pentru ultima dată pe acest traseu Munţii Parîngului. Şureanul. o vale lungă. 10 min. acoperit pe pantele nordice cu pîlcuri de jnepeni. Însă poteca se pierde pe o bucată de cîteva zeci de metri. un munte foarte interesant şi aproape necunoscut de turişti. ne aminteşte cu nostalgie de peisajul alpin rămas în urma noastră la răsărit de vf. Urcăm destul de comod pe pantă. Din acest vîrf se desprinde spre nord o creastă de legătură cu Dealul Negru. cu un aspect stîncos neaşteptat între atîtea plaiuri. După 45 min de urcuş sosim pe creastă. Traversăm vîlcelele care întretaie poteca. În această ultimă parte a parcursului vom remarca peisajul aflat la izvoarele nord-vestice ale Pîrvei. în care cîmpul de vedere e limitat de culmile domoale din jur. Muchia sa înaltă şi ascuţită se întinde de-a curmezişul crestei de legătură. Marcajul cu punct roşu apare la început abia vizibil. iar în stînga afundul văii Auşelului. fără lac. spre sud compartimentul vestic al bazinului Diţei1. ultima căldare glaciară destul de mică. Între noi şi Dealul Negru se lărgeşte valea frumoasă a Gropşoarei. Ajunşi pe coama lui. după cîteva minute de mers depăşim definitiv nivelul pădurii de pe flancurile muntelui. Spre est se ridică platourile Gropşoarei. La reluarea traseului orientarea se impune din nou. lespezi şi chiar grohotiş mărunt. Aflaţi în şa. Şureanul (curmătura Bradului). Numele şi l-a primit însă de la mohorîtă haină a jnepenişului cu care este îmbrăcat. Doar torentul în cascade. care ne conduce aproape în mijlocul platoului de la vest. cu două gurguie în partea de răsărit. Din vîrful de apus (2059 m) vedem poteca spre Pîrva— Comărnicelul (nord-vest) şi culmile înşirate una lîngă alta pînă la Dealul Negru. privim platoul imens care se întinde perpendicular pe direcţia pe care am mers pînă acum. mergem pe curba de nivel spre dreapta şi ieşim în creastă. în mijlocul căreia întîlnim un bordei de piatră. care îşi culege apele chiar din apropierea potecii noastre. Durata abaterii de la traseu dus şi întors nu depăşeşte 25 min (care se adaugă la timpul general de mers). în colţul său de sud-vest faţă de căldarea glaciară a Pîrvei. La sud se deschide bazinul hidrografic al Dobroaiei. coborîrea se termină lîngă o troiţă în „Şaua cu Izvorul". ca să urcăm în vf. În faţa noastră se înalţă de-a curmezişul. Revenim în curmătura înaltă a Bradului. avem de mers numai pe platforme puţin înclinate. Arcul de cerc pe care am mers se destinde treptat devenind o linie dreaptă. ca o cupolă foarte turtită. Ceva mai departe traversăm muchia vestică a vîrfului principal al Pîrvei şi ajungem din nou pe creasta principală a munţilor. sosim într-o şa scurtă. de unde priveliştea e mult mai largă. Acum poteca începe să se contureze mai bine şi se arcuieşte spre stînga. pe care însă poteca îl va ocoli. În dreapta se află vf. Întrucît în curmătura Gropşoarei urmează să facem o importantă schimbare de direcţie. dirijată spre est. în curmătura Gropşoarei. bogată în pîraie. care răspunde în aval tocmai în apropiere de cheile Taiei. Firul bine imprimat al potecii continuă pe sub creastă ceva mai pe dreapta. Cel mai vestic din ele atinge cota 2059 m. Urcăm deci pe vasta platformă spre nord-vest. Remarcăm că din dreptul căldării glaciare a Pîrvei şi pînă la curmătura Gropşoarei am mers numai pe fetele sudice. care conduce pînă la un mic platou. . care intră în căldare din nord-vest pe pereţii şi povîrnişurile muntelui înviorează tabloul. Pe stînga drumului nostru pădurea e înlocuită de jnepeni şi ienuperi.Şureanul. pe sub linia crestei. Şureanul. estompaţi în ceata depărtării. vom viza poteca din curmătură în direcţia nord-vest. 100 m distanţă de şa ne înscriem pe un arc de cerc. iar la vest se înalţă vf. Pîrvei (nord-est). Traversăm pe pantele sudice ale Gropşoarei. De aici urcuşul devine mai tare. ne vom abate la dreapta. Pentru o mai bună cunoaştere a porţiunii de traseu care urmează. Din vf. care mai sus fac loc unui mare prag stîncos. De aici traversăm mai departe pe curba de nivel vîrful bombat al Pîrvei (1905 m). Platoul superior al muntelui prezintă trei vălurele evitate de poteca noastră. peste vf. cu precădere pe versantul nordic. întortocheată. În dreapta zărim stîna din curmătură. Comărnicelul (1893 m). ne strecurăm apoi prin locuri cu bolovani. pe sub culmea Gropşoarei. pe direcţia de mers. Poteca şi marcajul (rar) ne conduc pe faţa de sud a muntelui Pîrva. Gropşoara (1910 m). Pe platoul adînciturii dintre coamele Bradului (sud) şi Pîrvei (nord) vom remarca una din obîrşiile v. în şaua aflată la vest de vf. începînd de aici. In stînga se află obîrşia Diţei. Terminînd ocolul. spre vest. avînd tot mai mult în dreapta versantul muntelui. dar se conturează mai bine după l—2 min de mers. pe curba de nivel. unde ajungem în cca. Sosim aici după un marş aproape continuu de 3—4 ore de la cabană. coama înaltă a Şu-re'anului. Taia şi poiana Diţei. ceva mai jos de vîrful de est. Poteca pe care începem un mare ocol lasă în stînga culmea înaltă şi ierboasă a Bradului (vecinul de la vest al Şureanului) şi coboară pe sub muchia de nord-vest a acestuia pînă la troiţă. Comărnicelul se desprinde spre sud-vest creasta principală carpatină de legătură a Şureanului cu Retezatul.

Trecem cam la jumătatea distanţei. Mai departe. Ambele poteci ocolesc spinarea înaltă a vf. a cărei clădire nouă străluceşte contrastant cu fondul închis al copacilor. care lasă spre sud un picior pînă în afunda vale a Gropşoarei. iar dincolo de ea valurile imobile ale zonei vestice a Munţilor Şureanului. Aici se ramifică spre stînga poteca spre Şinca— Scîrna şi Prislop (varianta 23 A). Cotim uşor la dreapta şi abia acum. Cabana Şurean Ajungem sus pe platoul puţin dezvoltat al muntelui Şinca. prin care coborîm spre stînga pe poteca în serpentine. firul Gropşoarei la început canalizat pe direcţia sud-nord coteşte cam cu 90° şi se duce în direcţia vest-est. unde aproape că atingem marginea pădurii. Chiar acolo unde intrăm pe Dealul Negru poteca face o curbă la dreapta şi se îndreaptă sub un unghi de aproape 90° pe faţa sudică a muntelui. pe traseul nr. Din stînga vom recepţiona o mare potecă venind din zona izvoarelor Streiului (stîna Tiţianul). pe înălţime. din care ultima este cea mai însemnată şi sosim la cea mai importantă ramificaţie turistică a acestui traseu: curmătura Mlăcilor. iar către dreapta poteca peste muntele Bătrîna spre dealul Groşi— Răfăin—Cugir (varianta B). pînă în umărul nordvestic al muntelui Şinca. roca fiind bogată în hematit (oxid roşu de fier). Feluritele nuanţe de ocru-roşu şi pînă la portocaliu-galben se îmbină destul de dur cu culoarea vineţie a coamei muntelui. 10 min de mers pe faţa vestică a Mlăcilor (1798 m). Sîntem pe muntele Rovinii (1750 m). Trecem mult sub creasta nordică. care sînt colorate. coborîm pe panta de nord-vest. În dreptul potecii ieşim din îngrăditură pe o poartă. În dreapta se ridică cu cîţiva metri mai sus un grup de stînci din aceeaşi rocă mineraliferă a ţinutului. Fig 36. după o mică distanţă. După cca. se află şi stîna Gropşoara. Brîul subţire de pădure sănătoasă face loc imediat unei păduri uscate şi încîlcite cu aspect sălbatic. păstrînd poteca doar pentru puţină vreme. Lăsăm firul pîrîiaşului format în stînga şi mergem prin poiană. pe lîngă stînă. Liziera pădurii rămîne mereu în dreapta. Acum reapare firul reliefat al potecii noastre. desprinsă doar cu cîteva zeci de metri mai la vest de curmătura Mlăcilor. Solul începe £ă fie pardosit cu grohotiş rupt din stîncile din apropierea crestei. panorama se deschide din nou: la stînga apare valea Streiului.reîncepe tot aşa de vizibil ca şi pînă acum pe curba de nivel pe faţa estică a Comărnicelului. restrângând golul prin care mergem. Chiar lîngă izvoare semnele cu punct roşu ne asigură de corectitudinea orientării noastre. Doar pajiştile Gropşoarei din sud şi siniliul cerului îmblînzesc peisajul. Trecem apa pe malul opus şi coborîm în lungul ei cam 150 m. Traversăm două mici rîpe şi ajungem lîngă vechea stînă Gropşoara. în acest loc trece o nouă scurtătură la dreapta şi înapoi către M. În continuare marcajul apare mult mai des. Pădurea (jos) şi imensul jnepeniş (sus) încep să se apropie vizibil. în direcţia nord. ne depărtăm iar de pădure. spre importanta vale a Streiului. marcată de o troiţă. pe înălţime. Mai la vest se ridică vîrful împădurit al muntelui Steaua Mare (1729 m). începînd de aici. în poiana căreia reperăm acoperişul stînei respective. Prin iarba înaltă vom reîntîlni pe pietre marcajul. Coborîm lent. spre pădure. datorită stîncilor. Marea potecă pe care ne aflăm acum ne îndreaptă pe imensul platou al Rovinii spre nord-vest. pe panta de sud a muntelui Şinca (1728 m). pe o mică muchie. Bătrîna. pe de o parte datorită unor lucrări miniere mai vechi. pînă pe firul văii Şinca. întretăiem o serie de vîlcele. ocolind pintenul enorm al Dealului Negru. înaintăm spre vest. atît şaua cît şi vîrful nu intră în traseul nostru. între Vîrful Mic şi stînă. Altitudinea lui maximă atinge 1866 m. încununat cu pîlcurile de jnepeni de un verde închis. ocolim la înălţime obîrşia Streiului (sud). cu o baliză. Lăsăm apoi în stînga poteca de creastă şi începem o 'traversare importantă a bazinului superior al pîrîului Şinca (nord). La 1 km de curmătură se vede şaua Şinca. mai jos. care începe să urce cotind puţin la stînga. spre nord. În dreptul nostru. ocolim rîpa de origine a pîrîului Rovinii şi refacem diferenţa de nivel urcînd pînă pe un platou ierbos. Ocolim începînd de la prima şiştoacă. Urcăm spre nord pe sub liziera jnepenilor. 23 A. care coboară pe muchia sudică a Bătrînei. iar pe de alta. la limitele pădurii pe un frumos platou este aşezată stîna Rovinii. Bătrîna. iar de aici prin poiana din lungul pantei nordice coborîm uşor tot La stînga. apoi coborîm domol în aceeaşi direcţie. în jurul cărora au rămas poteci. VARIANTA A Evităm deci în curmătura Mlăcilor poteca răsfrîntă spre dreapta şi cotim La vest pe faţa sudică a muntelui Bătrîna. o serie de vîlcele toate afluente în Gropşoara. lăsînd o primă şa a Comărnicelului şi apoi Vîrful Mic (imediat la nord). 100 m diferenţă de nivel mai jos. pe curba de nivel. Marcajul apare mai rar. iar ou cca. la o diferenţă de 10—20 m. La ramificaţia imediat următoare cu o potecă secundară în stînga ajungem în dreptul unei stîne. Coborîm cîteva serpentine scurte. Grohotişul şi stîncile se mai împuţinează o dată cu intrarea pe faţa nordică. punctul roşu apare şi pe copaci. pentru ca să ajungem la . locul de legătură a potecilor se găseşte chiar la marginea de sud a muntelui Mlăcile. Ajungem la un gard împrejmuitor. spre care ne îndreptăm. Ajungem acum pe pantele Dealului Negru. În afara acestor importante artere pastorale mai găsim o potecă.

suind uşor spre marginea pădurii. 23 B a unei case de adăpost (canton silvic) la dealul Groşi pledează în favoarea alegerii acestei rute spre Cugir. în direcţia cărora ne îndreptăm. Poteca merge pe muchia Bătrînei şi după ce altitudinea mai scade se fixează pe coamă. culoare. 23 A. Intrăm în pădure. cît şi pe Scîrna. începînd din şaua Şinca şi continuînd peste vf. se află stîna Lupşa. Scîrna (1655 m). De aici urcăm tot pe coamă. După 1. care se întinde ca o barieră în calea uscăciunii şi traversăm poiana de la obîrşia pîrîului Scîrna pe lîngă stînele respective. ajungem pe creştetul Cocoşului. dar ispitesc şi pe greoiul Moş-Martin să se înfrupte din bunătăţile pîrguite. apropiindu-ne de nivelul pădurii. Poteca mare a traseului nr. În mijlocul poienii vizăm doi brazi voinici. În stînga noastră se deschide bazinul mare al Sibişelului. prelungindu-se pe mulţi kilometri spre nord. peste muntele Bătrîna şi dealul Groşi. pe creştetul căruia se duce şi traseul nr. Traversăm o fîşie de pădure şi poposim într-o poiană largă. Turiştii sînt în general interesaţi să viziteze cabana Prislop. însă prezenţa pe traseul nr. Traversăm pe potecă trei pîrîiaşe. Urcăm pe valea pîrîului de vest (Steaua) 5—6 min. Acum adîncul v. 23 A coteşte uşor la stînga. Mergînd pe curba de nivel. prima de la traversarea p. a cărei confluenţă cu cunoscuta vale Canciu o putem ghici la nord-est. Odată urcuşul terminat (5—6 min) intrăm într-o altă porţiune de coborîre. o ramificaţie a crestei Scîrna. urmărind atenţi marcajul rar în acest sector. După un urcuş de 45 min început la confluenţă. Parcurgem. Drumul coboară în şerpuiri largi. Fig37. deci. Poteca face acum loc unui drum de căruţă care menţine cu stricteţe coama muntelui Scîrna. de data aceasta ne înconjoară tufărişurile. ocolim vf. panta muntelui Tisa.5 km pădurea se retrage şi în poiana mare apare o aşezare montană pitorească. În poiana imensă îşi are sălaşul o altă stînă: Tisa. rariştea pădurii uscate. După mai bine de o oră de coborîre parcurgem o şa şi urcăm lent pe pantele muntelui Groşi (1498 m). Mergînd pe poteca marcată pe curba de nivel. Scîrna. apoi spre nord. Coborîrea începe lent. De la troiţă poteca coteşte brusc spre nord. Bătrîna (1792 m). Şinca. În apropiere de potecă găsim şi casa cantonului . Intrăm într-un pîlc de pădure bună. care îmbracă muntele pe ambii versanţi cu mantia sa argintie-mată. dincolo de care sosim într-o şa puţin adîncă. Un grup de case frumuşele se înşiră în partea de nord a poienii. apoi ieşim iarăşi în pădurea uscată care se întinde ca o plagă pe tot muntele acesta. lîngă pădure. terminată în „culoarul Mureşului". Traversăm de pe faţa vestică pe cea estică a muntelui Lupşa. străpunsă de suliţele înalte ale scheletelor rămase în picioare. defilînd pe pantele estice ale vf. singuratici. VARIANTA B Mult mai întrebuinţată de ciobani ca drum de acces şi de ieşire din munţi este poteca nemarcată. în care traversăm valea amintită. marcajul şi poteca se depărtează treptat de apă. la început spre vest. Zmeurişul şi afinişul abundent care împînzesc muntele adună vară de vară numeroşi turişti şi mai ales culegătorii din localităţile învecinate. păşim pe coamă. Drumul coboară lent. Trecem peste munţii Şipcea (1671 m) şi Nisipişte. Vîrful lui rămîne astfel în stînga (1489 m). începînd de aici direcţia de mers se schimbă spre nord: intrăm definitiv pe ramificaţia culmilor Scîrna—Lupşa—Prislop. cu afluentul său cel mai estic Alunul. Steaua. 23 A. După. spre care trebuie să mergem. Varianta începe din sus-amintită curmătură a Mlăcilor. În această direcţie se remarcă ca înălţime vf. Coborîm cîteva zeci de metri spre vest şi ocolim apoi obîrşia Văii Scîrna. 23 A.confluenţa cu p. pe coamă. care pierde accentuat din înălţime. Pe creasta principală drumul la vf. Trecem pe deasupra locului unei alte stîne (dreapta) şi încet-încet ne apropiem de coama muntelui Scîrna. la cca. defrişări. Parcurgem în coborîre pîlcuri de pădure. În dreapta se deschide bazinul larg al v. Şinca (vest) ne separă de domeniul uscăciunilor de pe Scârna. După o zonă de pădure sănătoasă ajungem iar pe coclaurii cu pădure moartă. după traseul nr. o mică oprire urcăm în creastă cei cîţiva metri despărţitori. la ieşirea din pădure întîlnim o mică rîpă cu apă. Steaua Mare şi Steaua Mică ar fi cu mult mai lung decît itinerarul urmat de noi. După mai bine de o oră de la stîna Scîrna trecem pe lîngă o colibă a corhănitorilor (stînga). ocolind muntele Lupşa pe curba de nivel. mai încăpătoare ne aşteaptă cabana Prislop (1200 m). După 5—6 min ajungem în faţa unei pante mari pe care o atacăm. care „ţîşnesc" din malul abrupt şi coborîm într-o sa. Boşorogul. Tăul Îngheţat Reluăm traseul nr. Mult mai jos de potecă. în jurul crestei pînă în adînca şa de separaţie între Scîrna (sud) şi Lupşa (nord). mai scurtă. între ele mai răsărită. Scîrna pe faţa răsăriteană. lîngă Cugir. La capătul de nord-vest al poienii intrăm pentru cîteva minute în brîul pădurii sănătoase. Reintrăm în pădure trecînd peste un pîrleaz. În şa se desprinde la dreapta o potecă spre valea Rîului Mic al Cugirului (est) şi de acolo spre muntele Molidvişului şi cantonul silvic Groşi (varianta 23 B). avînd grijă să ne aprovizionăm cu apă pentru 3—4 ore. Părăsind faţa estică. 7 km. la poalele dealului Cocoşului. trecem după 10— 12 min prin dreptul moţurilor stîncoase din „creştetul Bătrînei". Cotim la stînga şi traversăm afluentul în spre nord-vest.

coboară pe coamă.I. mult mai lung. Lîngă ea se ramifică un drum de căruţă spre „Prihodişte".MUNTELE PRISLOP – PRIHODIŞTE – TĂU . înalte ale Bătrînei. 23 A). La stînga se desface o potecă de cal. Peste vîrfurile brazilor. Sosim în aval de Tău. pe care orientarea o facem lesne. ascensiunea noastră. Pornim la drum în sus pe Rîul Mic. Acum începe şi un drum de care. F. traseele turistice spre inima munţilor vor trezi interes suficient pentru vizitarea regiunii. 4—5 ore Zona de nord a Munţilor Şureanului a căpătat de curînd o importanţă mai mare datorită cabanei turistice Prislop (1200 m). cu profil metalurgic. F. la Cugir. răspîndeşte o boare răcoroasă. După 10 min ajungem la canton. De la Cugir şi pînă la I. De asemenea. putem ajunge cu trenul.5 km. spre cătunul Bucur. F.CUGIR Traseul este accesibil şi iarna. prin care trecem peste 3 /4 oră. După ce ieşim din oraş. Răfăinul (1369 m) coborînd lent pe creastă spre muntele Răchita. traversează apa şi urcă în şaua dintre munţii Scîrna şi Lupşa (vezi traseul nr. Peisajul atrăgător al văii Cugirului.F. încetinim pasul. un simpatic lac de baraj. drumul se desparte: cel din dreapta. De la gara miniaturală începe. de fapt. Urcăm în amonte kilometru după kilometru. în Cugir. pînă aproape de talpa văii. Cîmpia mănoasă a Mureşului. În continuare parcurgem creasta ocolind vîrfurile Paltinul (1356 m) şi Chiciora (1235 m). un „mic Braşov" ca aşezare. Arieş. Traversăm Rîul Mic ceva mai sus de canton şi mergem încă cîteva zeci de metri pe . aruncînd o privire spre sud. pentru ca după 45 min de la I. Cale de 40 min ne apropiem de cătunul Pocitura. Noi vom continua însă traseul pe creastă. Traversăm rîul. de unde continuăm călătoria cu un tren local. Iată-ne. După mai bine de 2 ore de mers. putem merge şi cu trenul forestier. spre Rîul Mare şi Cugir. se ramifică într-o mică „gară". Din Molidvişul drumul urmează exclusiv coama muntelui printr-un şir de poieni frumoase. Pantele munţilor se înclină ameninţător.CABANA PRISLOP . Răchita să trecem podul peste apa Arieşului şi să ajungem la I. dar mai ales al Rîului Mic. atrage tot mai mulţi turişti dornici să cunoască această parte a Carpaţilor. locurile de schi din preajma cabanei. Coborîm deci spre nord-vest. tot în lungul liniei trenuleţului. muntele strîmtorează mai mult valea Rîului Mic al Cugirului. O şosea asfaltată îl uneşte cu şoseaua naţională Sebeş—Deva în dreptul localităţii Şibot. valea destul de îngustă de-abia mai lasă loc pe malul stîng celor două artere de circulaţie. aşezat imediat la poalele munţilor.. De aici traseul devine şi mai atractiv. care aici e canalizat apoi calea ferată şi intrăm pe şosea. unde predomină încă coniferele. Ramificaţia poate fi folosită ca trecere comodă de pe varianta 23 B spre cabana Prislop. După 50 min de mers ajungem la gura unei mici văi. cale de 15 km. mai bun. situat tot în creştetul muntelui. La marea poiană a Sasului. valea se strîmtează la maximum şi intră în cheile Rîului Mic. este locul de unde părăsim firul văii. pe muchia prelungă.RÎUL MIC . Ne aflăm la km 4 al liniei ferate înguste. Traseul începe de la gara mică. lăsînd loc unor mici poieni cu fîneţe. Noi continuăm însă traseul pe creastă. Pentru aceasta coborîm în staţia Şibot de pe linia Teiuş—Simeria. izbindu-se de stînci. Sub acest vîrf (1234 m) o nouă ramificaţie-po-tecă ne poate călăuzi acum la stînga coborînd la capătul de sus al căii ferate forestiere din valea Rîului Mic. Arieş. este în plină dezvoltare industrială şi edilitară. La nord-vest de cota maximă a dealului Groşi se înalţă modest vf. rămasă singurul drum de acces pe vale. pe muntele cu acelaşi nume. Mai sus de chei valea se lărgeşte puţin. deci. F. La aproape 2 ore de la ultima ramificaţie ocolim vf. la gura văii cu acelaşi nume. Pînă la gara mare a Cugirului mai avem 2. iar apoi coborîm ultima pantă pînă în valea Rîului Mic al Cugirului. se întinde pînă la poalele Munţilor Apuseni. Răchita. la porţile de nord ale Munţilor Şureanului. Am ajuns la I. mai putem distinge încă coamele golaşe. la o curbă pronunţată linia ferată. Molidvişului (1459 m) în zona căruia străbatem o întinsă tăietură de pădure. în curînd intrăm în pădure.. F. De la casă se desprinde spre est o potecă nemarcată care coboară peste dealul Comărnicelul (1486 m) în valea Rîului Mare al Cugirului. în punctul Arieş. Traseu pentru schiori prin pădure: cabana Prislop— Prihodîşte —Cugir Timp de mers: Cugir—I. la marginea căreia ne aflăm. Accesul foarte uşor la cabană. iar cel din stînga scurtează drumul spre oraşul me-talurgiştilor cu mai bine de 5 km. aflată în sudul oraşului. Fig 38 24 CUGIR – TĂU . care vine de la apus. Fermecaţi de locurile acestea în care apa. Cugirul este un oraş industrial. Pădurea de foioase se aţine pe coaste. care coboară la Rîul Mic. ARIEŞ . dar frumoase. de unde şi cei veniţi cu trenul se resemnează să continue drumul pe jos. Şoseaua şi calea ferată îngustă merg alăturate în susul rîului. La Tău. Oraşul. cu diverse mijloace de transport pînă în apropiere. Arieş—cabana Prislop 5 ore Cabana Prislop—Prihodişte —Cugir 4—5 ore. în partea de sud-vest el străjuieşte Dealul Cetăţii. nu prea lungi.silvic Groşi.

iar noi coborîm zigzagurile repezi ale unei poteci prevăzute cu balustrade din lemn. Pentru a face mai lesnicioasă excursia noastră. 24. Putem face drumul chiar pe „creasta matematică". Terminăm urcuşul chiar pe creasta muntelui. 1 km. cotind la dreapta. Jos zărim casele I. pe care o urmărim. Vom îmbina deci frumuseţea naturii înconjurătoare cu latura instructivă. totalizînd o întoarcere de 180°. In satul Căstău (km 3) vom lăsa o ramificaţie la . ultimul mai înalt de pe traseu. Fig. La trecerea pe sub firele funicularului vom avea grijă să evităm prezenţa coliviei încărcate cu lemne. şi începem o coborîre prelungă în direcţia nord. Grădiştea de Munte—vf. pagină importantă din istoria patriei noastre. Aici ne întîlnim cu poteca din direcţia muntelui Lupşa (traseul nr. dezvăluită de ruinele cetăţilor de la Costeşti. Traversăm din nou pe sub funicular. Capătul potecii apare bine evidenţiat la marginea codrului. prin păduri şi poieni. ambele însă în sens invers descrierii. Prislop. un făgaş pe care îl lăsăm la o parte. fie pe cel descris la nr.) spre sud. Blidaru sau Sarmizegetusa (Grădiştea de Munte). o ia la stînga. care poate fi socotit iarna favorabil şi la coborîrea pe schiuri. alunecos. La apus se aştern poienile frumoase ale Prislopului. iar alta. prin Prihodişte. Traseul nr. pentru a nu ne expune la accidente ! Urcuşul pieptiş ne răpeşte o oră bună. tot spre nord-vest (stînga). În partea finală trecem pe lîngă terenul sportiv al cabanei. După un urcuş pieptiş spre sud traversăm pe sub linia unui funicular şi. spre Rîul Mic. În continuarea traseului nr. Ocolim în urcuş lent primul vîrf din nord: vf. Vai-dean (979 m). F. Pornim din Orăştie (220 m alt. intrăm pe serpentine. Pornim din faţa cabanei şi începem să urcăm imediat spre liziera de făget din deal.ului. O altă posibilitate de coborîre o putem avea alegînd poteca nemarcată spre valea Alunului (cabana Prislop—I. De la cabana Prislop se poate alege un traseu spre sud.-ului. poate fi lesne urmărit. Urcuşul domol ne dă răgazul să privim prin rarişte. sau trenuleţul de munte de la Orăştie pînă în comuna Grădiştea de Munte. Pe lîngă importanţa sa turistică. Folosim cîteva scurtături cînd prin pădure. Alunul — 30 min). 5 ore. la cabanele cochete de pe faţa sud-estică a muntelui. putem să ne odihnim şi să luăm masa de prînz.lîngă malul stîng. spre stînga (nord-vest). 23 A. Urcăm pe făgaşul săpat adînc într-un mal lutos. el ne mai atrage şi prin locurile istorice situate în preajma traseului. în dreapta. Mai mergem prin defrişare încă puţin. Urcăm pe o pantă domoală spre nord şi după 8—10 min depăşim şi cota mai înaltă a Tomnatecului. cînd ieşim din pădure şi cotim la dreapta. iar de aici pe şosea. pe care o evităm. după aproape 2 ore de mers ne aflăm în faţa unei noi ramificaţii. Aici coborîrea se termină. care vine de la cabanele I. 25. şi după 4 ore de mers de la cabană poposim în valea Rîului Mic al Cugirului. abrupt. 25. fie pe cel de la nr. 23 A) şi după 2 min sosim la cabana mare a Prislopului (1200 m). Înainte de vîrf se ramifică. cînd" prin rarişti. Ajunşi la cabana Prislop. şi apucăm urcuşul pieptiş pe muchia dealului Frasinul. Fig 40 25. Ca reper important ne fixăm drumul de căruţă bine reliefat în pantele argiloase ale Prislopului (nord). spre cuta uşor bombată a Tomnatecului (1123 m). după parcurgerea acestei distanţe cotim pe creasta muntelui (nord-vest). 39. După 100 m de urcuş intrăm pe marea potecă. deşi este lipsit de marcaj. putem folosi pentru accesul în zona muntoasă autobuzul pe linia: Orăştie—Costeşti. ORĂŞTIE . pînă cînd panta se mai îndulceşte. pe curba de nivel prin defrişare. După o şa scurtă intrăm pe panta muntelui Plevaia (1253 m). Cabana Prislop Pentru traseul nostru direcţia spre nord se mai menţine cca. la km 4 al căii ferate înguste. De aici continuăm să coborîm pe drumul cel mai umblat. F. El rămîne astfel în dreapta. Trecem prin dreptul vîrfului. traversăm a 3-a şi ultima dată linia funicularului. Ruinele cetăţilor dacice devenite vestite în urma cercetărilor arheologice sînt aşezate pe vechea vatră a capitalei lui Decebal: Sarmizegetusa. apoi continuăm prin pădure.COSTEŞTI — GRĂDIŞTEA DE MUNTE — VÎRFUL GODEANUL CABANA PRISLOP Traseul nu este recomandabil iarna Timp de mers: Orăştie—Grădiştea de Munte 8—9 ore. Ieşim din pădure şi după cîteva sute de metri intrăm pe marea potecă unită mai sus cu drumul de tractoare. continuînd 23 km (pe valea Sibişelului). pînă la cătunul Frăsinei. Godeanul—cabana Prislop 7—8 ore. cotind uşor la stînga. F. dar ţinînd seama de lungimea totală a traseului vom folosi numeroasele scurtături pe care le întîlnim în cale. La nord se ridică cuşma vf. Poteca se ramifică: una se duce în jos la staţia funicularului. Drumul foarte comod la coborîre pierde treptat din înălţime. pînă la Orăştie cca. Coborîrea rapidă ne aduce în apropierea firului văii Izvorul Lupului. pornim de la cabana Prislop pe un itinerar de culme. deoarece se întinde de-a lungul căii ferate forestiere pînă la Grădiştea de Munte.

În curînd trecem prin dreptul gurii Văii Rele (nord-est). Ieşim din Costeşti spre sud. vom coborî din trenuleţ mai departe. pe care noi o lăsăm în dreapta. ea oferă privelişti largi şi cu o bună orientare asupra zonei de nord-vest a Munţilor Şureanului. ne aflăm doar în apropierea vf.F. cu puţin înainte de vîrf. După 10 km de marş iată-ne ajunşi în comuna Orăştioara de Jos. Şoseaua şi calea ferată îngustă se aţin destul de departe de rîul Oraşului şi abia după comuna Berin (km 7) se apropie unele de altele. Grădiştei. 1½ oră). „Aninişul". la o altitudine de 561 m la sud-vest de centrul localităţii. vestită prin descoperirile arheologice din preajmă. Dealul Cetăţii este aşezat în locul unde valea Oraşului se strîmtează foarte mult.. Şoseaua se menţine pe partea dreaptă a văii. Pentru acoperirea următoarei semietape este recomandabil să înnoptăm în localitate. Dincolo de dealul Blidaru. La cota 1562. Vîrful Ascuţit al Poieniţei De la ramificaţia aceasta. Cei 13 km care despart comuna Costeşti de Grădiştea de Munte sînt aproape acoperiţi cînd ajungem la gura pîrîului Aninişului (nord-est). Costeştiul este o localitate mai importantă de pe această vale. Dacă am sosit cu trenuleţul şi dorim să coborîm în sat să căutăm o gazdă. A doua zi finalizăm acest traseu. dacă. situate pe dealul Blidaru (sud-vest). în direcţia estică. Oraşului. Godeanul. Ne vom îndrepta mai întîi spre ruinele cetăţii. pe o potecă bătută pînă la cetate. în timp ce calea ferată forestieră trece pe malul opus de la gura Văii Rele. Godeanul 1 A nu se confunda cu vf. se ramifică un drum local spre sud-vest către Luncani— Cetatea Piatra Roşie. Muncelul (1562 m). la sud-vest se întinde dealul prelung al Luncanilor. Muncelul şi vf. Grădiştei. Cetatea Sarmizegetusei (Grădiştea de Munte) se află la altitudinea de 1200 m. Din sat pînă la cetate şi sanctuar totalizăm 3 ore de urcuş. intrăm imediat în comuna Grădiştea de Munte. timp de 45 min. Continuăm traseul nostru urcînd pe îngusta vale denumită. dispunem de timpul necesar (cca. numeroase lucrări care au dezvăluit pagini din trecutul glorios al strămoşilor noştri.. iar pantele dealurilor sînt domoale şi scunde. ea a fost terminată în secolul II e. Traversăm pe pod două pîraie care vin de la est şi după alţi 3 km trecem prin satul Bucium. Traseul nostru îşi încheie prima semietapă aici. Blidaru. aşezată pe dealul Cetăţii.n. Sibişelului şi vom intra pe şoseaua din dreapta spre Orăştioara. înaintăm în continuare pe v. la intrarea pe v. Altitudinea locului este de 635 m. ne oprim la staţia C. în direcţia comunei Orăştioara de Sus (km 14). Sîntem pe Valea Largă. dacii. la care ne abatem din traseu.F.. urmînd poteca pe care ajungem la „înfurcitura" apelor Rîului Alb (est) şi Godeanul (sud-est). Între vf. trecem pe lîngă o stînă. Între văi se înalţă dealul Grădiştea Muncelului. La 4.5 km de la Costeşti ajungem în dreptul altor ruine importante. Godeanul 1 (1655 1 m) . Piatra Roşie etc. La stînga vom avea ca vecină coarna muntelui Valea Rea (958 m). Vechimea şi istoricul locurilor sînt strîns legate de existenţa ruinelor de la Costeşti. unde ajungem după un marş de peste 4 ore. şoseaua ne conduce tot mai spre sud. dezvoltată între Valea Rea la nord şi apa Tihului la sud. Valea Largă încă 4 km.. de creastă. Putem cam în 5—6 ore să urcăm peste culmi şi apoi să coborîm la cabana Prislop. Oraşului. iar porţiunea superioară chiar v. ultima aşezare omenească mai importantă pînă la arhaica cetate a Sarmizegetusei. Această vale pe care vom urca tot timpul este numită de localnici v. Sîntem la marginea de sud a „cîmpiei" Mureşului. pînă în vf.e. Prin pădure ne vom îndrepta la dreapta (est) şi după încă un sfert de oră ajungem în vf. Pe culmile din preajma Luncii Mari se găsesc urmele unui castru roman. n. care primeşte denumirea de v.. pătrunzînd în zona înaltă a munţilor. Cetatea are un turn de pază. Deci construcţia ei a durat în perioada Burebista—Decebal. întîlnim o mare potecă. Fig. lîngă un grup de case. Cel mai de seamă din obiectivele arheologico-turistice este fără îndoială cetatea Costeşti. care se întinde perpendicular pe poteca noastră de acces. distrugerea cetăţii a avut loc abia la ultimul atac al romanilor asupra Daciei. Defileul Jiului Şoseaua se întinde în continuare pe malul drept al apei Oraşului trecînd prin satele Ludeşti (km 16) şi Costeşti (km 18). Zidurile masive pe lîngă care trecem au fost ridicate aproape cu 2000 de ani în urmă. unde facem un scurt popas. De aici în sus trenul rămîne să rezolve mai lesne problema legăturii cu zona superioară a văii. Au fost întreprinse de către arheologi. mai ales în ultimii ani. Godeanul (2281 m) din Munţii Godeanului. Ceva mai sus de ea notăm prezenţa altei cetăţi: Pietroasa. De la cetate urmăm linia strictă de creastă a muntelui Muncelul spre nord. pe creştetul muntelui.stînga spre v. . astăzi ruinata. 42. la staţia „Cetatea". Fig 41. La început este foarte largă. pe drumul Grădiştei. în faţa noastră se află cea mai importantă cetate a lui Decebal. Dar traseul nostru turistic nu ia sfîrşit aici. bineînţeles. din v. Dacă vrem să vizităm „Cetatea". La cota 705 m se află cetatea Blidaru cu o frumoasă poziţie. Grădiştei. Deci vom urca cei 565 m diferenţă de nivel în aproape 2 ore. Grădiştei. Pentru vizitarea ruinelor este necesară o abatere de la traseu de aproape 3 km. care datează din secolul I î.

De aici urcăm pe poteca mare. explică afluxul din ce în ce mai mare al turiştilor şi schiorilor în timpul iernii. TRASEE TURISTICE DE IARNĂ Poziţia avantajoasă a acestor munţi faţă de căile de comunicaţie importante. apoi străbatem un platou. care de asemenea nu prezintă dificultăţi alpine sau de distanţă. vom indica mai jos cîteva din ele. Godeanul dinspre sud este poteca desprinsă din traseul nostru jos. timp de 10—15 min. În vf. în special a Parîngului şi mai puţin a Şureanului. Marcaj: bandă roşie. precum şi traseul de acces de la Novaci pe şosea la cabana Rînca. Vîrful Cîrja I. La gura celui de al doilea (960 m) ne oprim. pînă la gura Strîmtosului. Mai pot fi parcurse şi alte trasee. Zebru (1607 m). . Coborîrea spre Petroşeni durează în sens invers 2—2'/2 ore. O variantă de acces la vf. lăsînd în stînga văile a două pîrîiaşe. Fig 43. apoi peste Lupşa şi Tisa. urcăm pe cocoaşa vf. locul se numeşte. În calculul timpului de mers s-au luat în consideraţie timpul mediu de mers pe zăpadă în condiţii favorabile obişnuite lunii martie. însă are dezavantajul că ocoleşte „Cetatea". Din vf. Şinca (1728 m). Pentru traseele din prima categorie turiştii trebuie să aibă în vedere aspectul de iarnă şi deci o pregătire corespunzătoare. timp de 40 min. fiind mai economică decît obişnuitul traseu. Parîng şi Şurean. Dacă dorim să ne îndreptăm spre dealul Mlăcilor şi Şureanul. fie din Valea Jiului. în vale. Cea din dreapta se îndreaptă brusc către sud. PETROŞENI— MALEIA . Scîrna (1655 m). Platoul pe care ne aflăm ne sileşte să ne orientăm precis. coborîm de-a dreptul la stîna Scîrna şi intrăm pe poteca traseului 23 A la dreapta. pe care însă nu le vom descrie în lucrarea de faţă. în sens invers descrierii lui. iar cea din stînga urcă după un mic platou în vf. În continuare intrăm în limita pădurii de brad şi vom coborî mereu. dă marginea estică a acestuia. ne vom dirija spre nord-est. ne vor servi drept reper stînele pe lîngă care trece şi traseul nr. mai întîi pe Scîrna. „Tîrgul Nedeia". Fig 44. Pe versantul răsăritean al Scîrnei. Zebrul se desface spre nord o ramură a muntelui pe care o lăsăm în stînga şi coborîm pe poteca din plaiul de sud-est într-o şa scurtă (troiţă). Scîrna sosim în poiana unde se află cabana Prislop (1200 m alt. Traseul de la Grădiştea de Munte la cabana Prislop poate fi acoperit într-un timp mediu de 7—8 ore. Abruptul nord-estic al Cîrjei II. lîngă pădure. Poteca urcă pe lîngă apa Godeanului (dreapta) în direcţia est. de la troiţă. 23 A care soseşte pe curba de nivel. şi coborîm pe muchia muntelui timp de 12—14 min. ajungem pe plai la stîna Godeanul (1450 m) şi apoi în vf. Godeanul pornim acum pe coama principală. paralel cu linia căii ferate. care formează de fapt împreună pîrîul Godeanul. Varianta durează peste 2½ ore. Voivodul şi Oaşa. spre nord-est.şaua e „podită" ou o largă păşune.).CABANA RUSU Timp de mers: 2—3 ore. de altfel. deoarece după 10 min de mers ajungem în locul unde muntele se bifurcă în două spinări proeminente. dar sînt mult mai rar folosite. Fig 45. 23 A (marcat cu punct roşu). spre nord-est. conturată pe muchia estică în direcţia nord. unde în trecut se ţineau tîrguri în genul celor de pe muntele Găina. Traseul acesta urmează cu stricteţe şoseaua care străbate în lung comuna Maleia şi apoi urcă lent pe valea Maleia. Lacul Lung În ceea ce îi priveşte pe turiştii care doresc să parcurgă iarna trasee de dificultate mică sau medie. CABANA RUSU—CRUCEA CĂLINII—INSTITUTUL DE MINE Timp de mers: 2—2l/2 ore. coborîm lent pe lîngă o stînă. condiţionate de amplasarea cea mai favorabilă atribuită cabanelor Rusu. Godeanul (40—45 min de urcuş). După mai bine de 3 ore de mers din vf. conform descrierii traseului nr. unde ajungem după 10 min de urcuş (est). 23 A (marcat cu punct roşu). O mică observaţie de natură geografică o vom verifica şi pe teren: spre nord se află bazinul rîului Sibişel. Dacă ne îndreptăm însă spre cabana Prislop. în timp ce la sud şi sud-vest şerpuieşte valea adîncă a Grădiştei. de aici urcăm spre nord-est tot pe valea Godeanului încă 15 min. Durata de timp necesară ultimei porţiuni este de 30 min. Marcaj: bandă roşie. După 8 km de la Petroşeni traversăm pentru ultima dată pîrîul pe malul stîng (podul lui Rusu) şi urcăm pe serpentine pînă la cabană. în punctul de confluenţă al Rîului Alb cu Godeanul. Cotim pe creastă. spre vf. deci. fie din valea Sebeşului. după care abătîndu-ne uşor spre dreapta întîlnim poteca traseului nr. Din această ultimă categorie fac parte traseele care conduc la cabanele Obîrşia Lotrului.

Vom porni deci înainte. Marcajul este slab. la stînga coama dealului mărgineşte izvoarele pîrîului Slătinioara pe unde se desprinde o altă ramificaţie spre comuna Slătinioara şi Petroşeni (blocurile noi). Traseul de vară nr. „La Troiţă". în dreptul unei case singuratice. Marcaj: bandă roşie. 1 de vară. Vom avea grijă să ocolim zona de creastă prin dreapta (nord). În stînga se află obîrşia văii Sălătrucului. O singură precizare: în poiana mare de sub vf. Marcaj: bandă roşie. În apropiere de liziera pădurii de brad (sud— est). după cca. acceptabil şi pentru schiori. ea urmînd pînă la cabana Parîng traseul nr. Poteca marcată care continuă de la cabana Rusu este pe deplin accesibilă turiştilor în timpul iernii. pe şoseaua naţională în centrul oraşului. După mai bine de 80 min de mers de la cabană sosim într-o şa (ramificaţie la dreapta spre şosea). spre vf. coborîm prin poieniţe aproape 10 min. apoi la dreapta.Este un traseu de creastă indicat la coborîre mai ales pentru schiori. descriind un „S". În dreapta zărim stîna. intrînd pe faţa de sud-vest a Parîngului Mic. Cîrja (2404 m). Pe drumul care coboară pe lîngă pîrîu ajungem. continuă încă 200—300 m. CABANA PARÎNG —VÎRFUL PARÎNGUL MIC . în direcţia bună. creasta coteşte spre nord paralel cu valea Maleia şi cu Valea Jiului. Badea (1850 m) urmează la 10 min de urcuş indicatorul de marcaj cu săgeţi. vom reţine că poteca. traversăm o buclă a şoselei şi pornim în direcţia vestică pe culmea împădurită. Parîngul Mic. apare şi pădurea pe creştetul său. deoarece pîrtia potecii se umple cu apa din numeroasele izvoare care pornesc de deasupra nivelului ei. în cartierul blocurilor noi. a cărei piramidă îndrăzneaţă se vede chiar de la cabană. lîngă o troiţă: Crucea Călinii. Urcînd pe coastele nord-estice ale dealului Chiciora. se desfăşoară şi traseul pîrtie! de schi „Parîngul". Cînd zăpada este adîncă. Pe panta vestică.VÎRFUL CÎRJA — CABANA PARÎNG Timp de mers: 6l/2—7½ ore. ne aflăm pe faţa nord-estică a dealului lui Moşie (831 m). Imediat în dreapta se află clădirile frumoase ale Institutului de mine Petroşeni. Pentru aceasta vom recomanda ca traseu de iarnă numai ascensiunea la vf. chiar pe lîngă stîna lui Stedie. pînă ce întîlnim şoseaua asfaltată. mai ales în zona de mijloc a culmilor golaşe. în urcuş lent pînă la ieşirea din pădurea de fag. spre partea de miazăzi a Petroşenilor. pietriş şi zăpadă. această cale nu este prea folositoare. 3 nu poate fi parcurs într-o singură zi de către turiştii cu pregătire medie. atunci cînd zăpada este mare şi ceaţa anulează vizibilitatea. După cîteva sute de metri de la stînă cotim la stînga. ca măsură de precauţie. Traseul de iarnă are acelaşi itinerar ca şi cel de vară pînă la poalele Parîngului Mic. una din cele mai vestite din ţară. şi o dată cu acesta trebuie să cunoaştem mai bine noile condiţii ale ascensiunii. poteca revine la un urcuş moderat. III CABANA RUSU-CABANA PARÎNG Timp de mers: 1l/4—1½ oră. La 10 min de cabană traversăm prima şa cu rarişte. după care urcă temeinic la stînga (pe lîngă stîlpii metalici). în stînga muntele de lut s-a prăbuşit cîndva şi acum lasă la vedere un relief interesant. Acest urcuş durează aproape 20 min. începem să descriem o mare curbă. După cota puţin reliefată a vf. cît şi a dificultăţilor pricinuite de starea zăpezii. semnalînd apropierea de Institutul de mine. ea luînd sfîrşit în şaua stînei Slătinioara. Iarna aspectul crestei principale a Parîngului se schimbă. altul se desprinde la stînga pe curba de nivel (vest). Marcajul cu bandă roşie este foarte rar pe ambele ramificaţii. Traseul începe din spatele cabanei. Urcăm spre stînga pînă într-o şa scurtă aflată într-o poiană. Aici traseul de vară (marcat cu bandă roşie) se abate la dreapta. atît din cauza duratei. În continuare urcăm cîţiva metri diferenţă de nivel şi după un mic vîrf coborîm din nou prelung. Căuşul lacului Zăvoaiele IV. De aici coama dealului este plată pe o porţiune de 1 km. chiar la marele cot al văii. conducînd pe o variantă scurtă. de-a lungul traseului nostru. sau muiată. dăltuit cu fineţe de ploi şi torenţi. După mai bine de 50 min ajungem la „Rîpele Mari". Marcajul lipseşte în tot timpul traversării peste vîrf. 5 min. Ajungem într-o şa largă de unde drumurile de căruţă se bifurcă: unul urcă pe panta dealului Chiciora. pe creastă. spre nord-vest. Spre sud-vest se deschide un culoar îngust prin pădurea de pini. Înclinarea muntelui solicită un efort pe o durată de . Coborîm. Pe aici se întinde un făgaş larg. dar cu ramificaţii numeroase. Depăşim zona rîpelor şi coborîm la obîrşia unui vîlcel (pe dreapta) numit Scoaba Călinii. Fig 46. care pe zăpadă favorabilă pot coborî în maximum o oră de la cabană în Petroşeni. pe aici vara se poate face legătura pe scurtătură cu şoseaua. pentru a evita desprinderea accidentală a enormilor „calupi" de lut. spre golaşa vale a Maleii şi reţinem o ramificaţie.

Pînă la poalele vf. mai ales că traseele sînt în general ferite de pericolul avalanşelor. prăpăstioase şi fotogenice. la vremea prînzului. cu pante înclinate. În rest traseul este protejat de apropierea pădurii şi poate fi urmărit la traseul de vară nr. nemarcat. urcă mai departe pînă în creştetul muntelui la vf. Cornişe pe vîrful Gruiul În cazul al doilea folosim creasta muntelui. LONEA—I. După 3½ ore de mers de la Lonea sosim la confluenţa Dobroaiei cu Auşelul. mai scurt. Vom reţine ca un lucru interesant bordura nesfîrşită de cornişe. Pornim spre sud. Dealul Negru. Un astfel de traseu este şi cel pe care-l vom urmări mai jos. După traversarea de 25—30 m pe creastă ajungem la baza pantei finale. Gropşoara. care soseşte din dreapta pe curba de nivel. care o apasă fie dintr-o direcţie. 17. Cîrja creasta prezintă mai multe ondulări. îl vom ocoli pe la sud prin curmătura Şureanului. Pînă la cantonul de la gura pîrîului Ditei urmăm drumul de-a lungul căii ferate forestiere Lonea—Tăia —valea Popii. 3. În Munţii Şureanului se pot face frumoase excursii de iarnă. de vîrful Stoeniţa şi de creasta aplină care culminează în vf. Pentru ca să ajungem la cabană. la nord-est. din care cea mai răsărită formează vf. celălalt. de aceea pe traseu vom păstra o distanţă convenabilă de firul crestei. vom beneficia de o panoramă largă şi spectaculoasă. cu privelişti ample. poate fi parcursă în circa 1 oră. putem urmări detaliile şi la traseul de vară nr. Marcaj: triunghi albastru. TĂIA—CURMĂTURA ŞUREANUL— CABANA ŞUREAN Timp de mers: 9—10 ore. care brăzdează fruntea nordică a Cîrjei. atingem traseul de vară nr. Traseul de vară este jalonat de stîlpii metalici chiar pe centrul feţei nordice. conducîndu-ne la cabană. unde vom regăsi traseul marcat. Cornişele atîrnă ameninţător mai ales pe laturile din stînga crestei (nord-est). Coborîm într-o şa înaltă şi după un scurt urcuş sosim în vîrful secundar al Parîngului Mic. îmbogăţită de adîncul căldării Sliveiului. Ajunşi în vîrf (2073 m) lîngă baliză. Vîrfurile Cîrja şi Mija sînt încărcate de zăpadă. Porţiunea dintre şaua Brateş şi şaua Bradul. În primul caz. Chiar de la bordei intrăm pe muchie. care se întinde fără întrerupere de-a lungul crestei principale. Privelişte de iarnă din vîrful Cîrja Din acest punct creasta capătă un aspect alpin. unde sînt de asemenea cornişe. Chiar lîngă noi se află o staţie meteorologică automată. la care turiştii nu au acces (tensiune periculoasă). 17 apar două variante. vom ajunge pe creastă lîngă stîna lui Braţ. care urmează după vîrful cu acelaşi nume. Traversarea zonei expuse durează 10—12 min. unde ajungem după 4 ore de urcuş de la cabană. Zăpada este de obicei bătătorită puternic datorită vîntului permanent. acoperite de crusta strălucitoare a gheţii şi zăpezii. Scîrna pînă la cabana Prislop. Parîngul Mare. peste Pîrva. După ce ocolim vîrful pe versantul nord-vestic ajungem într-o şa (şaua Brateş). Întoarcerea la cabana Parîng o vom face pe acelaşi traseu în sens invers. Ca şi la traseul de vară nr. mai ales în dreptul jgheaburilor pline cu zăpadă. F. este ameninţat de o imensă cornişă. Deci vom începe urcuşul pe latura stîngă a pantei. la ramificaţia a două trasee: cel marcat. care se află pe versantul său răsăritean. care constituie o bună variantă de iarnă. Dincolo de vf. puţin mai la dreapta. se ridică vîrful Şureanul (2059 m). V. După mai bine de 4½ ore de mers sosim în punctul cu cota 2404 m. Scurtele (2220 m). De aici intrăm pe valea Auşelului (nord-est). fie că urcăm de la casa de vînătoare. Pînă la baliză mai parcurgem 150 m pe un platou destul de larg.aproximativ 30 min. 3 ore). Bradul (gura Auşelul — şaua Brateş: cca. pe parcursul traversării este necesară o atenţie deosebită. traversează şaua spre est şi pătrunde pe faţa sudică a muntelui Bradul. iar vîrful se ridică impetuos. . In faţa noastră. care căptuşeşte creasta sa înaltă spre nord-vest (muchia Caprelor). Fig 47. fie dintr-alta. 23 (marcaj pe pietre: punct roşu). vom evita însă acest itinerar. Ajunşi în şaua amintită. Acesta continuă pe creastă spre nord-vest. care aici nu prezintă cornişe. Fig 48. Pînă la bordeiul de piatră din şaua Caprelor. De aici înainte vom coborî pînă în adînca şa a Parîngului Mic. merită cu prisosinţă aprecierea de care se bucură. Fie că urcăm pe muchie direct de la confluenţă. 17 (şaua Brateş—cabana Şurean: 1½ oră). La coborîrea spre curmătură se impune atenţie pentru prevenirea eventualelor avalanşe. În orice caz este recomandabil ca turiştii să aibă un piolet pentru asigurarea personală. iarna cea mai indicată este varianta care trece pe la casa de vînătoare Auşelul. Cea mai mare parte din lungimea lui este comună cu aceea a traseului de vară nr. luîndu-ne ca siguranţă o distanţă de 20—25 m de marginea abruptului nord-estic. mai ales în zilele mai călduroase. deoarece firul torentului. etalînd versantele nordice. durata lui fiind de 2 l/2 —3 ore. Panorama la 360° care se aşterne de aici. Brateş (1690 m) panta muntelui ne permite o înaintare mai bună: zăpada este întărită de vînt şi de temperatura mai scăzută. În 20 min urcăm acest obstacol mai deosebit şi sosim pe acoperişul Cîrjei. De aici înainte urcuşul se desfăşoară pe culmea muntelui.

15 min de mers traversăm „pîrtia mare" (I. tot în apropierea pîrtiilor schiorii pot folosi cabanele turistice Rusu şi Parîng. 1700 m) în jurul datei de 10 aprilie. pot distinge „pîrtia mare" de concurs. sau chiar din Petroşeni spre Parîngul Mic. bună pentru schiorii începători şi medii.după care ajungem pe piciorul sudic al Şureanului. Uneori localnicii din Petrila şi Jieţ urcă direct spre cabana Rusu. ele fac faţă greu mai ales în februarie-martie. De la stîlpul indicator traversăm curmătura spre răsărit şi pe marcajele traseelor 16 şi 17 ajungem în 30 min la cabana Şurean (1734 m). . fiind şi foarte apropiată de cabana Parîng. De la „căsuţa din poveşti" porneşte o potecă mare. Fig 49. 10 min pe curba de nivel. care pătrunde în pădure pe curba de nivel. Accesul de la cabana Parîng se face pe drumul marcat (traseul de iarnă nr. prin locuri cu pante.C. 16 spre Poiana Muierii şi traseul nr. „La Troiţă" (l oră). În apropiere se află cabanele I. Poteca de acces (nemarcată) începe din faţa cabanei. cînd umbra muntelui şi a pădurii vecine menţin temperatura scăzută.domoale. care începe din şa (nord-vest) şi care iese drept la „căsuţa din poveşti". ajungem la locul de start al pîrtiei.-ului. Marea atracţie pe care o exercită a determinat construirea unei tabere permanente de schi de către Institutul de cultură fizică din Bucureşti în punctul numit Poiana Nedeilor (cca.F. Perioada din zi mai favorabilă pentru schi este dimineaţa. dar oferă pentru schiori atît începători. Vom merge cca. beneficiind şi de o privelişte frumoasă asupra văii Jieţului. Pîrtia de pe muntele Slima este ceva mai depărtată de cabane. În mijlocul acesteia îşi face apariţia una din cele mai frumoase construcţii de munte.şaua Bradul—curmătura Şurean: 1½ oră). pe culme. 300 m.) pe faţa nordică a muntelui.F. coborîrea aceasta se recomandă mai ales schiorilor. În zona alpină (Cîrja) se mai poate schia în anii favorabili chiar şi în luna mai.F. De la cabana Parîng mergem iniţial la „căsuţa din poveşti" (prima variantă). Frăsinei şi v. „La Troiţă" pînă în poteca marcată. ca să ajungem în pitoreasca „poiană din poveşti". pe o lungime de 400 m. 24 (Cugir—I. aici vom remarca şi marcajul cu triunghi albastru. Înclinarea ei este de 25° în medie.) şi reintrăm în pădure pentru cîteva zeci de metri. Pîrtia este folosită mai ales de la limita superioară a pădurii (cca. Arieş—cabana Prislop: 6—7 ore.F.C. ceva mai sus de poteca marcată pe care se coboară la cabana Rusu.). în apropierea stînei lui Stedie. IV). 1700 m). Accesul la complexul de pîrtdi se face exclusiv din Petroşeni şi Livezeni. care ne conduce în 15 min tot în Poiana Nedeilor. Pe pantele vecine putem să alegem locuri bune pentru schi. Străbatem o altă defrişare (a schi-liftului). Cotim la stînga şi după ce parcurgem pe schiuri prin poiană cca. Prihodişte.F. Turiştii care privesc din Petrila. pe care l-am părăsit în şaua Brateş (şaua Brateş. cît şi medii. 1700 m alt. sub forma unui imens „B" încrustat în covorul mohorît al pădurii. în urcuş timp de 15 min. Reintrînd în pădure tot pe curba de nivel. Tot timpul înaintăm pe faţa nordică a Parîngului Mic. 200 m. pînă în dreptul vf. trecem peste firele cîtorva vîlcele şi după încă 20—25 min ajungem în marea poiană a Slimei. iar lungimea pe porţiunea cea mai folosită atinge cca. un canton pastoral denumit de vizitatorii obişnuiţi ai locurilor „căsuţa din poveşti". Pîrtiile sînt amplasate în special pe pantele vestice ale Parîngului Mic. fie Alunul şi să coborîm pe creastă peste Prislop—Plevaia—v. cabana Prislop—Prihodişte—Cugir: 5 ore). 1800 m) şi pînă în şa (cca. Pîcleşa şi Ieşul Sezonul de schi începe mai ales după 15 decembrie şi ia sfîrşit (la altitudine de cca. ele menţinîndu-se sub 1300 m altitudine.). Spre sud se desprinde de aici traseul nr. Ea se termină în contrapantă sub micul vîrf al Nedeii. După cca. iar „pîrtia mare" (I. Din spatele cantonului pastoral intrăm pe vestita potecă a lui Slima. Tot în Munţii Şureanului turiştii pot vizita iarna şi cabana Prislop. lipsite în general de abrupturi. Pe acest itinerar se poate coborî pe schiuri de la cabana Parîng la cabana Rusu. Locuitorii din Valea Jiului sînt mari iubitori ai schiului şi duminical ei se îndreaptă spre pîrtiile favorite. chiar pe muchia muntelui. PANTE PENTRU SCHI Pantele nordice şi vestice ale Parîngului Mic sînt deosebit de propice schiului. numărului de solicitanţi. Coborîm spre sud şi după cîteva sute de metri de lîngă indicatorul de marcaje din curmătura Şureanu. un traseu atractiv. folosind traseul de vară nr. avînd în stînga Valea Largu. Altă pîrtie este cea din Poiana Nedeilor (I.C.C. fie rîul Mic. 18 spre cabana Voivodul. De la cabana Rusu schiorii pot ajunge la pîrtia „La Troiţă" pe traseul marcat (de iarnă) nr. Traseele nu prezintă dificultăţi tehnice de iarnă. traversînd culmea Dealului Negru şi valea Maleia. Pîrtia continuă spre vest pe sub vf. Pîrtia de „La Troiţă" este folosită în special de începători. În afară de cabanele rezervate studenţilor. Este mai indicat însă să urcăm pe văile vecine. Semnalăm o pîrtie printr-o tăietură îngustă. III. prin pădure (drum de coborîre pentru avansaţi).

Cîrja—Lacul Verde— vf. Auşelul—curmătura Şureanul— cabana Şurean Traseul nr.-ului. Fetiţa—cabana Oaşa Traseul nr.C. 1½ oră spre sud). Parîngul Mic (cota 2073 m).F.F. Cioara-vf. În afară de pîrtiile menţionate. 15: Stîna Roşiile—m. Păpuşa—vf. IV (de iarnă). Ceva mai departe (cca. Cale de 250 m diferenţă de nivel pîrtia coboară pe panta vestică a muntelui. Coborîm uşor printre cabane şi ajungem la „pîrtia mare". pe traseul de vară nr. 7: Petrila—v. 19: Cabana Şurean—sub vf. pe care îl foloseşte pînă în Poiana Nedeilor. trece prin dreptul cabanelor I.F. Muşetoaia—vf. Şureanul (2059 m). Pîrtia este foarte înclinată. ieşind din marcaj. Sălanele-şaua Gura Petecului—m. Lîngă vf. 9: Cabana Rînca—vf. panta sudică a vf. schiorii pot folosi pîrtii pentru începători. Sliveiul-vf. Auşelul (2005 m) şi. Micaia-stîna curmătura Olteţului Traseul nr. 10: Cabana Obîrşia Lotrului—şaua Ştefanul—muntele Purul—muntele Fratoşteanul—m. Pra-văţul—Poiana Muierii Traseul nr. începe din vf. schiorii mai pot folosi şi alte pante favorabile. CUPRINS Cuvînt înainte Prezentarea munţilor Parîngului şi Şureanului . 1280 m alt.F. „Pîrtia mare" a I. Jieţului—I. Dereşul—stîna Zănoaga—curmătura Groapa Seacă—m. Traseul nr. dar mai cu seamă celor avansaţi. 2: Comuna Livezeni—cabana Rusu . De aici ne abatem spre cabanele I. rezervată schiorilor medii. Cioaca Ciontii—Gura Petecului—muntele Bilele—cabana Voivodul (Lonea)—Vîrful lui Pătru—cabana Şurean Traseul nr. întîlnim pe muntele Tisa sau pe versantul nordic şi estic al muntelui Lupşa pante de schi pentru schiorii medii şi începători. traversează „drumul lui Slima". Badea se abate uşor la dreapta şi la nivelul pădurii începe să intre pe faţa nordică. ceva mai apropiată. Un mare avantaj al acestei pîrtii îl constituie existenţa unui schi-lift. 16: Poiana Muierii—vf. 5: Cabana Rînca—m. Cîrja—cabana Parîng Traseul nr. Coasta lui Rus—şaua Ciobanul Traseul nr. Cîrja—cabana Parîng Traseul nr. 18: Cabana Şurean—curmătura Şureanul— m. Mija—vf. 6: Cabana Obîrşia Lotrului—Poiana Muierii—cabana Voivodul—comuna Lonea—Petrila Traseul nr. În jurul cabanei Prislop. Ştevia—Piatra Albă Traseul nr. Jieţ—stîna Zănoaga Traseul nr. (stînga). Coborîm cîteva zeci de metri (în lungime) pe pîrtie şi întîlnim „drumul Slimei". Bilele—cabana Voivodul (Lonea) Traseul nr. Brateş—curmătura Şureanul —cabana Şurean Traseul nr. 4: Comuna Novaci—m. 14: Lainici—muntele Cheafa—valea Chitul— Stîna Vălăreanu—m.A doua variantă de acces începe de la cabana Parîng pe traseul marcat nr.C. pe panta de sud a vîrfului cu acelaşi nume. după 200 m formează un viraj strîns la dreapta. Mohorul—vf.-ului. Prigoana— m. apoi intră într-un alt viraj la stînga. Parîngul Mare—curmătura Gruiul—Lacul Lung—stîna Roşiile Traseul nr. înclinat în afara curbei.). Pîrtia se termină în valea Meleii (cca. Urdele Traseul nr. Reciul—m. 12: Stîna Roşiile—vf. l: Petroşeni—cabana Rusu—cabana Parîng Traseul nr. 21: Oraşul Sebeş—Şugag—Tău—cabana Oaşa . În Munţii Şureanului cea mai folosită pîrtie naturală din apropierea cabanei Şurean este panta nordică a vf. După o scurtă porţiune rectilinie apare cel mai dificil viraj. Auşelul—m. Cîrja-vf. după care cotiturile sînt mai largi. 23. situate în apropiere de cabana Rusu. Marcaje Localităţi şi drumuri de acces Traseul nr. 11: Cabana Parîng—Vf. 17: Petrila—cheile Taia—Botul Dealului—stîna lui Brat—m. Gemănarea—vf. Ambele pîrtii se termină în curmătura Şureanul. 8: Comuna Baia de Fier—Peştera Muierii— plaiul Ogorul—m. 3: Cabana Parîng—vf. Cerbu—Florile Albe— cabana Rînca Traseul nr. Cabâlte şi adăposturi. Capra—m. 20: Cabana Oaşa—m. 13: Cabana Obîrşia Lotrului—valea Iezer— vf.C. Cerbu—cabana Rînca Traseul nr. Parîngul Mare—Şaua Piatra Taiată—lacul Cîlcescu— cabana Obîrşia Lotrului Traseul nr. Ciocîrllul Grive-lor—vf.

Alexandrescu 93—95 Bucureşti — R. 22: Cabana Oaşa-casa Tărtărău—şaua Tărtărău—cabana Obîrşia Lotrului Traseul nr. Legate copertă vinilin. Coli tipar 7. 32/70x92.yahoo. Pîrva—Dealul Negru—curmătura Mlăcilor Traseul nr. OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo. T nr.06.Traseul nr. Prislop—Prihodişte—Tău— Cugir Traseul nr. Arieş—cabana Prislop—m.R Scanare. Godeanul-cabana Prislop Trasee turistice de iarnă Pante pentru schi Redactor responsabil: EUGENIA MAGDA Tehnoredactor: NESTOR PANAITIDE Dat la cules 12.1965.375.1965 Apărut 1905. Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918".com Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.P. Bun de tipar 11. Htrtie scris II A 80 0/m2. f t.com/ Carte obţinută prin amabilitatea [şi cheltuiala] d-lui Dragoş Bora. . 23: Cabana Şurean—curmătura Şureanul— m. Tiraj 10000+120 ex. 1214/1965. 3 hărţi ofset 3 culori. 633.04. Gr.63. Z pentru bibliotecile mici 796 R. C.F. str. 24: Cugir—Tău—Rîul Mic-I. Coli editoriale 12. 25: Orăştie—Costeşti—Grădiştea de Munte— vf. Comanda nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful