You are on page 1of 4

1 RĂSPUNDEREA MEDICALĂ Generalități  Culpa – definită juridic ca o formă a vinovăției în care făptuitorul nu a prevăzut consecințele faptelor sale, deși

putea și trebuia să le prevadă (culpa apărută prin neștiință), sau că le-a prevăzut dar a considerat că acestea nu vor apărea (culpa prin ușurință)  Răspunderea medicului – obligația acestuia de a da socoteală asupra rezultatelor ce decurg din îndeplinirea sau neîndeplinirea unor îndatoriri ce compun normele specifice de conduită ale profesiunii sale  greșelile medicale imputabile (culpa) se judecă în conformitate cu Codul Penal și au la bază neștiința, imprudența, neglijența și superficialitatea  dacă iau caracter infracțional – se va demara ancheta penală și seva ordona o expertiză medicolegală pentru stabilirea existenței unui prejudiciu adus bolnavului și unei legături cauzale între acesta și acțiunea/inacțiunea ilicită  Greșelile medicale pot fi imputabile nu numai penal, ci și civil, urmărindu-se repararea prejudiciului produs și despăgubirea victimei  Justiția diferențiază greșelile medicale imputabile (culpe) de cele neimputabile (insuccesele și accidentele inerente limitelor pe care le are știința medicală în prezent) Cauzele posibile ale erorilor de diagnostic  Lipsa unor cunștiințe teoretice sau practice, a îndemânării sau a experienței în specialitate  Superficialitatea în cadrul diverselor etape pe care trebuie să le parcurgă medicul până la formularea diagnosticului: anamneză, examen clinic, examene paraclinice  ignoranța sau neștiința  Imprudența sau neglijența – cauzele cele mai frecvente ale greșelilor medicale  Exagerarea sau atitudinea temerară – în cazurile de experimentări ale noilor medicamente, procedee diagnostice sau terapeutice, medicale sau chirurgicale, fără condiții corespunzătoare; cazurile în care unii chirurgi operează în condiții tehnico-materiale necorespunzătoare, fără medicație de urgență; operațiile de anvergură, fără stabilirea unui diagnostic științific, fără examinări de laborator și fără consultări cu alți specialiști  Comportamentul necorespunzător al medicului - asigurări neîntemeiate, defăimarea altor specialiști, neefectuarea unui serviciu legalmente datorat, lipsa consimțământului în cazul unor intervenții chirurgicale mutilante, nerespectarea secretului profesional medical Greșeala medicală – criterii primare de apreciere  greșeala să fie evidentă, materială și demonstrată  greșeala să nu fie discutabilă în mod teoretic, să existe în afara oricăror dubii  să fie consecutivă lipsei de prevederi medii (profesionale)  să fie apreciată ca greșeală de către alți profesioniști competenți Forme de culpă profesională  culpa comisivă – constă în neîndeplinirea obligațiilor profesionale, imprudență, nepricepere, nedibăcie, lipsă de prevedere, nepăsare față de cerințele unei profesiuni sau/și față de riscurile la care este expusă o persoană, folosirea inadecvată a condițiilor de lucru și a cunoștințelor profesionale, neseriozitate în desfășurarea actelor medicale de precizie

medie. să existe o faptă ilicită. sau cel puțin al unui interes legitim  patrimonial – poate rezulta din moartea persoanei. al atingerilor aduse prin fapte de orice fel drepturilor persoanelor. rezultat care atrage obligația de reparare din partea persoanelor responsabile  Caracterele prejudiciului:  să fie cert  să fie personal  să fie direct  să rezulte din atingerea unui drept. nesolicitarea unui ajutor.  . în funcție de analiza tipului de legătură cauzală care se constată între manopera chirurgicală și apariția prejudiciului  în funcție de dimensiune: gravă. neglijența sau imprudența cu care a acționat)  Răspunderea delictuală alocată medicului va putea fi invocată ori de câte ori nu sunt îndeplinite condițiile pt o răspundere contractuală (nerespectarea unei obligații determinate cuprinse întrun contract)  Elementele răspunderii delictuale a medicului în raport cu pacientul:  prejudiciul  fapta ilicită  legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită  vina făptuitorului Prejudiciul  Reprezintă rezultatul dăunător. în condițiile în care există omisiuni sau întârziere în aplicarea tratamentului de către medic  culpa în eligendo – apare dintr-o alegere greșită a procedurilor terapeutice sau în delegarea obligațiilor proprii unor alte persoane  culpa în vigilendo – apare când se încalcă o datorie de confraternitate privind o solicitare și obligația de a răspunde la aceasta. de natură patrimonială sau nepatrimonială. binele pacientului  au fost respectate toate normele de comportament profesional  s-au utilizat corect și competent toate mijloacele medicale avute la dispoziție  toate manevrele medicale au fost efectuate cu consimțământul informat al bolnavului  s-a realizat consultul multidisciplinar Răspunderea delictuală  Necesită împlinirea cumulativă a unor condiții: să existe un prejudiciu. din atingerea adusă integrității sale corporale sau sănătății sale. nesupravegherea corectă și continuă a subalternilor  poate fi clasificată în imediată și mediată. un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vina celui care a cauzat prejudiciul (intenția.2 culpa omisivă – se caracterizează prin pierderea șanselor de supraviețuire ale bolnavului. valorilor acestora. neinformare privind soarta bolnavului. foarte ușoară Evaluarea culpei medicale  Elemente necesare pt a exclude culpa:  medicul a acționat de bună credință și a făcut tot ceea ce este posibil pt. Este susceptibil de evaluare bănească.

 Repararea prejudiciului se efectuează potrivit dreptului comun Fapta ilicită  Este definită ca orice faptă prin care. fie un eveniment care.când autorul nu prevede rezultatul faptei sale deși putea și trebuia să-l prevadă • Împrejurări care exclud sau diminuează vinovăția:  fapta victimei  fapta unui terț pentru care autorul nu este responsabil  cazul fortuit  forța majoră Aspecte legislative . să fie îndeplinită de o anumită persoană – neefectuarea unor analize care duce în final la greșeala de diagnostic)  Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei și împiedică angajarea răspunderii civile a medicului:  starea de necesitate  îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege ori a ordinului superiorului (ex. prejudiciu estetic (alterări ale armoniei fizice). precedând efectul.indirectă . afectiv sau de agrement (restrângerea posibilității ființei umane de a se bucura de viață).când autorul prevede rezultatul faptei și. trebuie ca între faptă și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate  se poate lua în considerare fie numai acel eveniment care. vaccinarea obligatorie cu scopul prevenirii unei epidemii)  consimțământul victimei care își dă acordul ca medicul să acționeze într-un anumit mod. dar și într-o omisiune ilicită (neîndeplinirea unei activități sau neluarea unei măsuri care trebuia. favorizează producerea efectului Vinovăția celui care a cauzat prejudiciul  Reprezintă atitudinea psihică pe care făptașul a avut-o față de faptă și de urmările ei în momentul în care a săvârșit-o  Vinovăția are 2 forme:  Intenția – directă – când autorul prevede rezultatul faptei și urmărește producerea lui . Echivalentă cu o clauză de nerăspundere. deși nu-l urmărește. intervenție chirurgicală riscantă).poate fi prejudiciu corporal (durerea fizică sau psihică).neglijența . dar medicul este obligat să ia toate măsurile de precauție și să facă tot posibilul pt obținerea unui rezultat pozitiv Legătura de cauzalitate  pentru ca răspunderea să fie angajată.când autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă . încălcându-se normele dreptului obiectiv. cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau interesului legitim al acesteia  Pentru aprecierea caracterului ilicit al faptei se au în vedere prevederile legale și principiile eticii medicale  Fapta ilicită poate consta nu numai într-o acțiune. îl provoacă în mod necesar. potrivit legii.3  moral . acceptă posibilitatea producerii lui  Culpa – imprudența . împreună cu condițiile adiacente. deși exista posibilitatea producerii unui prejudiciu (ex.

riscurile și consecințele lor. riscurile și consecințele tratamentului propus. medicul. iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu pot fi contactați. prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului Medicul răspunde atunci când nu obține consimțământul informat al pacientului/reprezentantului legal. natura și scopul tratamentului. cu excepția cazurilor când pacientul nu are discernământ. alternativele viabile de tratament.4   Legea 95/2006 – introduce acordul pacientului informat și reglementarea obligativității asigurării asistenței medicale În vederea obținerii acordului scris al pacientului. asistentul medical/moașa – prezintă informații pacientului despre: diagnostic. în situații de urgență  .