You are on page 1of 18

Universitatea de Stat Facultatea Relatii Internationale Stiinte Politice si Administrative Catedra Relatii Internationale

Referat “Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie ”

Conducator stiintific : Nicolaescu Irina Autor: Untila Veronica Gr.201RI

Chisinau 2014

Istoria Crucii Roșii din Moldova 8.Cuprins 1. 4. Introducere 2. Simbolul Crucii Roşii. Concluzie . Emblemele 7. Înființarea 3. Principiile Fundamentale ale Mișcarii Internațional de Cruce Roșie și Semilună Roșie 6. Părțile componente ale Mișcarii Internațional de Cruce Roșie și Semilună Roșie 5.

. de a preveni și alina suferința oamenilor. Henry Dunant (1828-1910) in anul 1859. neutră și independentă este aceea de a garanta protecția vieții și demnității victimelor conflictelor armate naționale și internaționale. Dunant a atras atentia lumii asupra necesitatii de a infiinta societati de ajutor si de a promova un acord international cu privire la ajutorarea ranitilor si la persoanele care ii ingrijesc. ca organizație imparțială. deoarece nu există nicio organizație cu acest nume. clase sociale sau opinii politice. Miscarea Internationala de Crucea Rosie si Semiluna Rosie s-a nascut la initiativa unui om de afaceri elvetian. Termenul cel mai răspândit este de Crucea Roșie Internațională. dupa una dintre cele mai sangeroase batalii ale secolului. rasă. simboluri. religie. În realitate. Misiunea oficială a CICR. mișcarea constă în mai multe organizații distincte. însă unite în cadrul aceleiași mișcări prin principii de bază. de a asigura respectul față de ființa umană. obiective. este „Agenția de conducere” a Mișcării în conflicte. Batalia de la Solferino. Conforma Acordului de la Sevilla din 1997. independente din punct de vedere legal. fără vreo discriminare de naționalitate. deși acesta este folosit greșit.Introducere Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie este o mișcare umanitară internațională a cărei misiune este de a proteja viața și sănătatea oamenilor. statute și organe de conducere comune.

Statele reprezentate de delegații oficiale au fost: Baden. Danemarca. Controversele în ceea ce privește afacerile lui Dunant. Louis Appia și Charles van de Velde. în 1867. Franța. Spania și Württemberg. se desfășoară la Geneva conferința internațională. Oldenburg. Opt zile mai târziu. Rusia. Neglijarea afacerilor datorată activității desfășurate în cadrul Comitetului Internațional îl aduce pe Dunant în stadiul de faliment (1867). Marea Britanie. stabilind pentru prima dată reguli legale care garantează neutralitatea și protecția soldaților răniți. • Neutralitate și protecție pentru soldații răniți. căpitan al Armatei Olandeze devin primii delegați independenți și neutri care activează sub egida Crucii Roșii într-un conflict armat. Braziliei și Mexicului să participe la o conferință diplomatică oficială. Italia. Convenția este compusă din zece articole. Henry Dunant înființează „Comitetul celor cinci” cu scopul de a examina ideile expuse în cartea sa și de a organiza o conferință pentru implementarea lor. șase delegați din partea unor organizații non-guvernamentale. Trei ani mai târziu. părerea proastă pe care publicul o avea despre el și conflictul cu Gustave Moynier. Cinci ani mai târziu. Convenția definește două criterii pentru recunoașterea societăților naționale aparținând Comitetului Internațional: • Societatea națională trebuie să fie recunoscută de către propriul guvern național. nemaiîntorcându-se vreodată în orașul natal. Danemarca. În anii următori vor fi înființate societăți naționale în aproape toate țările Europei. precum și cele ale Statelor Unite ale Americii. La doar un an mai târziu. cele mai importante au fost: • Inființarea unor societăți naționale pentru ajutorarea soldaților răniți. Portugalia. medicul chirurg Louis Appia. Dintre rezoluțiile finale ale conferinței adoptate la 29 octombrie 1863. o cruce roșie pe mânecă. cu scopul de a dezvolta măsurile pentru îmbunătățirea serviciilor medicale de pe câmpurile de luptă. Franța. s-au format primele societăți naționale în Belgia. Olanda. are loc loc prima Conferință Internațională a Societăților Naționale de Ajutor Pentru Îngrijirea Victimelor de Război. Ceilalți patru membri au fost avocatul Gustave Moynier. • Guvernul național al respectivei țări trebuie să fie parte a Convenției de la Geneva. Olanda. în genere datorită eforturilor depuse de Clara Barton. Hessa. în 1864. Este acuzat de fraudă și forțat să părăsească Geneva. conferința adoptă prima Convenție de la Geneva „pentru ameliorarea condițiilor răniților de pe câmpurile de luptă”. De asemenea. Franța. Saxonia. Italia. Prusia. Prusia. Austria. și anume. Belgia. Théodore Maunoir de la Comisia pentru Igienă și Sănătate de la Geneva și generalul elvețian Guillaume-Henri Dufour. Șaisprezece țări trimit un total de 26 de delegați la Geneva. La 22 august 1864. iar societățile naționale cresc în popularitate și ca număr de voluntari. La conferință participă 36 de persoane: optsprezece delegați oficiali ai unor guverne naționale. comitetul adoptă numele deComitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR). La scurt timp. • Introducerea unor semne distinctive comune pentru personalul medical. nume păstrat până astăzi.Înființarea CICR La 9 februarie 1863. Din ce în ce mai multe țări aderă la Convenția de la Geneva și încep să-i respecte prevederile pe timp de război. Spania și Württemberg. . șapte delegați străini neoficiali și cei cinci membri ai Comitetului Internațional. În 1876. Prusia. Hanovra. se înființează Crucea Roșie Americană. duc la demiterea sa din poziția de membru și secretar al organizației. Bavaria. personal medical pe câmpurile de luptă și instituții umanitare specifice conflictelor armate. Imediat după adoptarea Convenției de la Geneva. Crucea Roșie devine o organizație foarte respectată la nivel internațional. Reprezentanți a 12 state au semnat convenția: Baden. Hessa. guvernul elvețian invită guvernele tuturor statelor europene. • Utilizarea de forțe voluntare pentru ajutorarea celor aflați pe câmpurile de luptă. la Geneva. Elveția. Suedia și Spania. În perioada 26–29 octombrie 1863. cei cinci decid modificarea numelui comitetului în „Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților”.

Mandatul său legal a fost extins mai târziu pentru a susține eforturile întreprin se pentru prizonierii de război și pentru persoanele strămutate. Până la mijlocul secolului al XIX-lea nu au existat sisteme și instituții de adunare și îngrijire a răniților militari sau civili. În anul 1934. în cadrul Conferinței Internaționle a Crucii Roșii. Siam) și înAfrica (Africa de Sud).Acordarea primului Premiu Nobel pentru Pace în 1901 de către Comitetul Norvegian al Premiului Nobel îi are ca laureați pe Henry Dunant șiFrédéric Passy. Mexic. Evenimentele din timpul Primului Război Mondial și activitatea întreprinsă de către CICR în acest sens au condus la o creștere semnificativă a reputației și autorității Comitetului în cadrul Comunității Internaționale. ducând la extinderea competențelor sale. prima Convenție de la Haga adoptată în cadrul celei de a Doua Conferință Internațională de Pace de la Haga lărgește raza de acțiune a Convenției de la Geneva și asupra problemelor maritime. sarcina repatrierilor a fost cedată nou-înființatei Ligi a Națiunilor. omul de afaceri elvețian Henry Dunant călătorește în Italia pentru a se întâlni cu împăratul Franței. A fost singurul Premiu Nobel acordat între 1914 și 1918. în războaie și alte conflicte armate. Funcția este redenumită ca „Înalt comisar al Ligii Națiunilor pentru refugiați”. pentru a discuta problemele de afaceri din Algeria. Coreea. Uruguay. În iunie 1859. Dunant moare nouă ani mai târziu în micul oraș elvețian Heiden. a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1922. Această limită a fost extinsă la toți cetățenii elvețieni. Peru. Japonia. CICR lansează cărți poștale cu imagini din lagărele de concentrare în care se aflau prizonieri de război. acest lucru împiedicând aplicarea convenției înainte de al Doilea Război Mondial. la aceea vreme ocupată de Franța. rămânând în istorie drept cel mai longeviv președinte al organizației. la 50 de ani de la înființarea CICR și de la adoptarea primei Convenții de la Geneva existau deja 45 de societăți naționale de ajutorare în toată lumea. Convenția originală este revizuită. unde să fie găzduiți și tratați cei răniți pe câmpurile de luptă. Mișcarea se extinde în Europa și America de Nord. Ca o consecință directă a Primului Război Mondial în 1925 este adoptat un protocol adițional Convenției de la Geneva. adversarul său. Gustave Moynier moare la rându-i. Simbolul Crucii Roşii. CICR primește Premiul Nobel pentru Pace. După încheierea războiului. El Salvador. în 1917. datorită extraordinarei sale activități din timpul conflictului. Ajuns în micul oraș Solferino pe data de 24 iunie. CICR organizează repatrierea a aproximativ 420. care îl numește pe diplomatul și omul de știință norvegian Fridtjof Nansen în funcția de „Înalt comisar pentru repatrierea prizonierilor de război”. majoritatea guvernelor a avut un interes foarte scăzut în ceea ce privește implementarea acestor măsuri. cum ar fi distribuirea scrisorilor primite de acasă. o . Între anii 1916 și 1918. La scurt timp după începerea Primului Război Mondial. ajungând până în America Centrală și America de Sud (Argentina. și astfel se organizează a Doua Convenție de la Geneva „privitoare la tratamentele aplicate prizonierilor de război”. recunoașterea oficială din partea Comitetului Internațional al Crucii Roșii a reprezentat reabilitarea oficială a lui Dunant și a reprezentat și o recompensă pentru rolul său-cheie în înființarea Crucii Roșii. care a inventatPașaportul Nansen pentru refugiații apatrizi. este adoptată propunerea pentru o convenție adițională privitoare la protecția populației civile în timpul conflictelor armate. sau catastrofe cu un număr mare de lezați. Patru ani mai târziu. care scotea în afara legii folosirea de gaze otrăvitoare și agenți biologici ca arme. Napoleon al III lea. În 1923. Comitetul adoptă o schimbare a politicii sale în ceea ce privește admiterea noilor membri. Anterior încheierii războiului.000 de prizonieri de război. numai locuitorii orașului Geneva puteau presta servicii pentru Comitet. Din nefericire. în 1914. Nansen. Intenția CICR a fost aceea de a da speranță familiilor prizonierilor de război și de a le diminua temerile pentru soarta celor dragi. Mult mai importantă decât premiul în sine. Imaginile ilustrau activitățile de zi cu zi ale prizonierilor. Un an mai târziu. Convenția de la Geneva din 1864 este revizuită pentru prima dată în 1906. un pacifist cunoscut la nivel internațional. Asia (Republica China. Brazilia. Cuba. Chile. Venezuela). În 1920. Cu doar două luni mai devreme. elvețianul este martor al Bătăliei de la Solferino. Până atunci.

Pe durata întregului război.750 de vizite în locurile în care se aflau prizonieri de război în 41 de țări. Până atunci. CICR în timpul Primului Război Mondial Odată cu declanșarea Primului Război Mondial. Asistenții Crucii Roșii din întreaga lume. au venit în sprijinul medicilor forțelor armate ale statelor europene implicate în război. Până la sfârșitul războiului. Duant abandonează complet scopul inițial al călătoriei sale și pentru mai multe zile lucrează ca voluntar pentru a ajuta la îngrijirea celor răniți. pe care îi convinge să-i ajute pe cei aflați în nevoie. Mai mult. Henry Dunant este șocat de aceste lucruri. 1. pentru ca acestea să respecte prevederile Convenției de la Geneva din 1907.200 de voluntari la sfârșitul lui 1914. 179 de delegați au condus 12. morți și răniți. Pentru a nu fi atacat de răniți. Organizația a reușit. Întors la Geneva scrie o carte numită Amintiri din Solferino. Prin intermediul Agenției Centrale de Informații Despre Prizonierii . La data de 15 octombrie 1914. precum și a instrumentelor de acordare a îngrijirii medicale primare. reprezentând donații către agențiile APR din toate statele afectate. de asemenea să identifice 2 milioane de prizonieri de război. care au fost ajutați să-și contacteze familiile. La sfârșitul războiului. CICR s-a confruntat cu provocări uriașe. publicată din banii proprii în 1862. asistarea populației civile și asigurarea schimbului de mesaje legate de prizonieri și persoane dispărute. În baza acestei convenții. pentru ajutorarea răniților. CICR în al Doilea Război Mondial Baza legală a activității CICR în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a reprezentat-o Convenția de la Geneva.9 milioane de pachete și aproape 18 milioane de franci elvețieni. el pledează pentru formarea unor organizații naționale voluntare care să ajute la acordarea de îngrijiri medicale soldaților răniți în timpul războiului și elaborarea de tratate internaționale care să garanteze protecția celor răniți pe câmpurile de luptă.confruntare din cadrul Războiului Austro-Sardinian. A trimis copii ale acestei cărți liderilor politici și militari din întreaga Europă. în baza Convenției de la Haga din 1907. CICR a monitorizat părțile implicate în luptă. Pe lângă relatarea experienței trăite la Solferino în 1859. provocări care puteau fi rezolvate numai cu ajutorul societăților naționale de Cruce Roșie. de suferințele soldaților răniți și de lipsa personalului medical calificat și a medicamentelor pentru îngrijirea acestora. dar și hoți și criminali căutători de lucruri de valoare. Părțile componente ale mișcării sunt: 1. Dunant flutură un steag care poate fi considerat neutru. CICR a acționat și în privința prizonierilor de război. datorită intervenției Agenției. imediat după declanșarea războiului. sau recuperarea cadavrelor. Agenția a transferat aproximativ 20 de milioane de scrisori și mesaje.000 de prizonieri au fost schimbați între părțile implicate în război. în forma sa din 1929. aproximativ 40. Când armele chimice au fost folosite pentru prima dată în istorie. CICR a încercat să amelioreze suferințele populației civile. fără discriminare. CICR a protestat vehement împotriva acestui nou tip de armă. eliberați din captivitate și trimiși în țările de origine. la încetarea luptelor se strecurau printre morți și răniți rude și prieteni. inclusiv din Statele Unite și Japonia. Chiar dacă nu a primit un mandat. Activitățile Comitetului erau similare celor din Primul Război Mondial: vizitarea și monitorizarea locațiilor în care se aflau prizonierii de război.000 de soldați aparținând ambelor tabere au fost abandonați pe câmpul de luptă. CICR a asistat populația civilă. CICR a creatAgenția Pentru Prizonierii de Război (APR). aproape 200. care a avut aproximativ 1. un negativ al steagului elvețian (fond roșu cu o cruce albă la mijloc) obținut în pripă prin desenarea unei cruci roșii pe o pânză albă. În teritoriile care au fost denumite oficial „teritorii ocupate”. Reușește să organizeze un grup de ajutor format din localnici. cu prețul amputării de degete și uciderii celor care mai încercau să se opună. Într-o singură zi.

în principal către lagărele Dachau. a fost un alt delegat faimos. Acesta a fost unul dintre primii străini care au vizitat Hiroshima după ce bomba atomică a fost lansată.000 de oameni. de la 1 septembrie 1939. și care nu a respectat anumite legi ale Convenției de la Geneva.în sfârșit . În 1944. arhiva CICR din această perioadă a fost deschisă pentru cercetare academică și publică. care era controlată de naziști. La data de 12 martie 1945. Buchenwald. Acțiunile sale au fost condamnate de CICR deoarece i-au pus în pericol neutralitatea. a nu comenta. Din ianuarie 1996. au fost trimise 120 de milioane de mesaje. Louis Haefliger. bolnavi și naufragiați”. Un alt exemplu de spirit umanitar a fost Friedrich Born (1903-1963). a devenit succesoarea Convenției a X-a de la Haga. CICR a adoptat o politică de neutralitate ambiguă. etc. a nu auzi. După noiembrie 1943.de Război (Zentralauskunftsstelle für Kriegsgefangene). un ajutor deosebit de modest într -un război soldat cu 61 000 000 de morți (peste 16 000 000 militari și peste 45 000 000 civili). alte două mari părți combatante. Uniunea Sovietică și Japonia. cum ar fi deportarea evreilor dinGermania și asasinatele în masă din lagărele de concentrare. Această redenumită „A doua Convenție de la Geneva”. reputația sa a fost .000 de deținuți și a livrat aproximativ 1. La sfârșitul războiului. dizlocați. au fost adoptate anumite revizuiri ale celor două Convenții de la Geneva și a convenției adiționale „pentru ameliorarea condiției membrilor Forțelor Armate Marine răniți. delegatul organizației în lagărul Mauthausen (vezi mai jos) s-a soldat cu o rușinoasă admonestare oficială care a fost anulată doar în anul 1990. conduse de guvernul german. CICR a lucrat cu societățile naționale de Cruce Roșie pentru a organiza acțiuni de ajutorare în regiunile foarte afectate. și Sachsenhausen. Grija comitetului CICR de a nu risca un conflict cu puterile Axei a fost așa de mare încât inobediența unui adevărat erou al CICR. a primit singurul Premiu Nobel pentru Pace din timpul conflictului militar (1939-1945). un fizician din Geneva. CICR a primit al doilea Premiu Nobel. refugiați. Ca și în Primul Război Mondial. Ea a reușit să înregistreze identitățile a aproximativ 105. politica celor trei maimuțe: a nu vedea. CICR a primit aprobarea de a transmite pachete pentru deținuții din lagărele de concentrare ale căror nume și locație erau cunoscute. Acest acord prevedea însă ca delegații să rămână în lagăre până la finalul războiului. CICR nu a reușit nici să formuleze un răspuns la informațiile potrivit cărora evreii erau uciși în lagărele de concentrare din Europa. care a salvat viețile a aproximativ 15. Convenția de la Geneva din 1929 „legată de tratamentul prizonierilor de război” poate fi considerată a fi a doua Convenție de la Geneva dintr-un anumit punct de vedere istoric (deoarece era formulată la Geneva). Doar în 1990. președintele CICR. Zece delegați. Marcel Junod (1904 -1961). Un obstacol major a fost Crucea Roșie Germană.reabilitată de Cornelio Sommaruga. Louis Haefliger a anunțat trupele americane cu privire la ceea ce urma să se întâmple la Mauthausen -Gusen. președintele CICR. CICR nu a reușit să încheie un acord cu Germania Nazistă legat de tratamentul deținuților din lagărele de concentrare și nu a făcut presiuni asupra Germaniei pentru respectarea angajamentelor cu privire la prizonierii de război. delegat al CICR la Budapesta. Louis Haefliger (lagărul Mauthausen). salvând viața a aproximativ 60. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial. CICR după al Doilea Război Mondial La 12 august 1949. au acceptat să meargă. Paul Dunant (lagărul Theresienstadt).a. Comitetul a publicat un raport prin care a rezumat activitatea sa din perioada războiului. Jacob Burckhardt a primit un mesaj de la Obergruppenführerul SS (generalul) Ernst Kaltenbrůnner.000 de evrei din Ungaria. Ravensbrück. Victor Maurer (lagărul Dachau) ș.1 milioane de pachete. până la30 iunie 1947. Această politică a unei conduceri depășită de împrejurări este considerată ca cel mai mare eșec din istoria CICR. dar după 1949 a fost numită a treia Convenție de la . În plus. sute de milioane de răniți. În 1948. făceau parte din Convenția de la Geneva din 1929 și nu erau obligate legal să urmeze regulile acesteia. care accepta solicitarea CICR de a permite delegaților să viziteze lagărele de concentrare.

Julio Delgado (Columbia). cele patru convenții și protocoalele sale adiționale conțin peste 600 de articole. La data de 16 octombrie 1990. În anii '90. Călătorea cu colegi din această țară când mașina lor a fost oprită de bărbați înarmați necunoscuți. Nancy Malloy (Canada). Japonia și Statele Unite s-au reunit la Paris pentru a fonda „Liga Societăților de Cruce Roșie”. CICR împreună cu Liga Societăților de Cruce Roșie. când mașina sa a fost incendiată în apropierea orașului Hilla. Din 1993. • Nadisha Yasassri Ranmuthu (Sri Lanka) a fost ucis de atacatori necunoscuți la data de 22 iulie 2003. La sfârșitul Războiului Rece. a fost creată după Convenția de la Haga. • Fernanda Calado (Spania). Ideea originală îi aparține lui Henry Davison. Gunnhild Myklebust (Norvegia). Ucigașii lor nu au fost prinși. la sud de Bagdad. „A Patra Convenție de la Geneva”. Ingeborg Foss (Norvegia). în 1963. fiind într-o misiune de ajutorare în nord-estul Republicii Democrate Congo. Véronique Saro (Republica Democrată Congo). Aduwe Boboli (RD Congo). și Hans Elkerbout (Olanda) au fost uciși în timp ce dormeau la data de 17 decembrie 1996 în spitalul CICR din orașul cecen Nowije Atagi. o sarcină care până atunci nu a fost permisă persoanelor ce nu posedau cetățenie elvețiană. ARC avusese deja o misiune foarte solicitantă în urma unei catastrofe naturale. • Ricardo Munguia (El Salvador) avea 39 de ani când a fost ucis în Afghanistan. pe atunci președintele Crucii Roșii Americane (ARC). ca o organizație adițională a Crucii Roșii Internaționale nu s-a realizat fără controverse datorită mai multor motive. A murit când autovehicolul lor a intrat într-o zonă de schimburi de focuri. primul astfel de permis acordat unei organizații nestatale. Franța. La sărbătorirea centenarului său. și -au pierdut viața mai mulți delegați decât în orice moment al istoriei. • Rita Fox (Elveția). Unen Ufoirworth (RD Congo). Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie Istorie În 1919. o creștere spectaculoasă față de cele 10 din 1864. în special intervenind în conflicte armate locale. Aceste incidente au demonstrat de cele mai multe ori nerespectarea regulilor Convențiilor de la Geneva și ale simbolurilor sale protectoare. ca urmare a protocoalelor adiționale din data de 8 iunie1977. activitatea CICR a devenit mult mai periculoasă. când au fost împușcați de atacatori necunoscuți. El a fost împușcat iar colegii lui au fost eliberați. Astăzi. reprezentanți ai societăților de Cruce Roșie din Marea Britanie. Italia. Formarea Ligii. condusă de Crucea Roșie Americană a extins activitatea internațională a Crucii Roșii. cronologic vorbind. menită să poată fi aplicată și în cazul războaielor civile. Un acord cu guvernul elvețian semnat la data de 19 martie 1993. CICR a avut îngrijorări privind o posibilă rivalitate între cele . incluzând sediile și arhivele sale și garantează protejarea transferului de bunuri și fonduri. și Jean Molokabonge (RD Congo) se aflau în două mașini.Geneva deoarece. în memoria originilor organizației la Bătălia de la Solferino. Sheryl Thayer (Noua Zeelandă). 2. Adunarea Generală a ONU a decis să acorde CICR statutul de observator la sesiunile sale. Rezoluția a fost propusă de 138 de state membre și a fost introdusă de ambasadorul italian Vieri Traxler. Printre delegații uciși se numără: • Frédéric Maurice a murit la data de 19 mai 1992 la vârsta de 39 de ani. • Vatche Arslanian (Canada) a fost coordonator logistic și lucra pentru misiunea CICR din Irak din 2001. În timp ce se deplasa în Bagdad împreună cu colegii săi din cadrul Semilunii Roșii Irakiene. la o zi după ce un transport al Crucii Roșii escortat de el a fost atacat la Sarajevo. Acordul protejează proprietățile CICR din Elveția. a primit al treilea Premiu Nobel pentru Pace. Această mișcare. în apropiere de Groznîi. Reacționând față d e experiența celui de-al Doilea Război Mondial a fost adoptată o nouă convenție „legată de protecția civililor în vreme de război”. la 26 aprilie 2001. a afirmat independența deplină a Comitetului față de guvernul Elveției. persoanelor care nu sunt de origine elvețiană le-a fost permis să lucreze ca delegați ai Comitetului.

fapt ce a alimentat temerile CICR.000 de voluntari pentru a ajutora persoanele rămase fără adăpost și hrană. dreptul de a exclude permanent societățile de Cruce Roșie din statele aparținând Puterilor Centrale și anume Germania. Columbia. Liga a contribuit cu ajutoare în valoare de aproximativ 1. Datorită regimului fascist din Italia. condus de Benito Mussolini. În timpul Războiului Civil din Spania între anii 1936 și 1939 Liga și-a unit din nou forțele cu CICR cu ajutorul a 41 de societăți naționale. Germania și Albania. Altă acțiune a Ligii a fost crearea organizațiilor de tineret ale Crucii Roșii în cadrul societăților naționale. statul italian a refuzat orice cooperare cu Crucea Roșie. bani care au fost folosiți pentru suplimentarea ajutoarelor victimelor foametei din Rusia. Prima misiune de ajutorare organizată de Ligă a fost pentru victimele unei epidemii de tifos în Polonia. . Federația și-a început cea mai mare misiune după dezastrul din Asia de Sud provocat de un tsunami în același an. În 1983. Costa Ricași Turcia și refugiaților din Grecia și Turcia. La doar cinci ani de la fondarea sa. al începutul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul războiului dintre Etiopia și Italia între anii 1935 și 1936. Davison. La sfârșitul anilor '60. Austria. Japonia. definind rolurile CICR și ale Ligii în cadrul mișcării.două organizații. Societatea de Cruce Roșie din Japonia a primit bunuri de la organizațiile sale surori în valoare totală de aproximativ 100 de milioane de dolari americani. aceste bunuri fiind livr ate doar Etiopiei. cutremurelor din Chile. Fondarea Ligii a fost văzută ca o încercare de a submina poziția de lider a CICR în cadrul organizației și de a transfera treptat atribuțiile și competențele sale către o instituție multilaterală. În 1952. Persia. Datorită coordonării Ligii. statutul comun al mișcării din 1928 a fost modificat pentru prima dată. erau mai mult de 1 00 de astfel de societăți la nivel internațional. Liga. În 1928 a fost fondat „Consiliul Internațional” pentru a coordona cooperarea dintre CICR și Ligă. un statut comun al mișcării a fost adoptat pentru prima dată. aproximativ 29 de persoane și-au pierdut viața chiar fiind sub protecția explicită a simbolului Crucii Roșii datorită atacurilor Armatei Italiene. Ungaria. o sarcină care mai târziu a fost preluată de „Comisia Permanentă”. datorită eforturilor lui Henry P. chiar dacă nu a avut un mandat special din partea Convenției de la Geneva. Federația și CICR au primit Premiul Nobel pentru Pace. Prima misiune a Ligii într-un dezastru la scară mare a avut loc în urma unui cutremur petrecut în Japonia în 1923 care a ucis 200. Statutul original al Ligii din mai 1919 conținea mai multe prevederi care acordau societăților fondatoare drepturi speciale și.7 milioane franci elvețieni. De asemenea. cu suportul a peste 25 de societăți naționale a organizat misiuni de asistență și de distribuire a hranei și altor ajutoare populației civile afectate de foamete și boli. Peste 40 de societăți naționale au lucrat cu peste 22. CICR a lucrat cu Crucea Roșie Rusă și mai târziu cu societatea Uniunii Sovietice. O misiune comună a Ligii și CICR în timpul Războiului Civil din Rusia din 1917 până în 1922 a fost prima dată când mișcarea a fost implicată într-un conflict intern. „Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie”. Liga și-a mutat sediul de la Paris la Geneva pentru a profita de neutralitatea Elveției. În 2004. perioada de decolonizare dintre anii 1960 și 1970 a fost marcată de un salt uriaș al numărului de organizații naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie. CICR și Federația au semnat Acordul de la Sevilla care a definit responsabilitățile ambelor organizații în cadrul mișcării. toți membrii fondatori ai Ligii erau societăți din state din Antanta sau state asociate acesteia. Liga făcuse deja 47 de apeluri pentru donații în 34 de țări. Aceste reguli erau contrare principiilor de universalitate și egalitate ale Crucii Roșii. Numele Ligii a fost schimbat din nou în 1991. În1997. În același an. În plus. În timpul războiului. Ecuador.000 de persoane și a lăsat mult mai multe persoane rănite sau fără adăpost. Trei ani mai târziu. Bulgaria și Turcia. Liga a fost redenumită în „Liga Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie” pentru a marca creșterea numărului de societăți naționale care operau sub simbolul Semilunii Roșii. În 1939. cele 7 principii de bază ale mișcării adoptate în 1965 au devenit parte a statutului său. La data de 10 decembrie 1963. Suma totală s-a ridicat la 685 de milioane de franci elvețieni. ajungându -se la actualul său nume. la acestea adăugându-se și Rusia.

între 25 și 30 lucrează ca PNS-uri în alte state.000 de membri permanenți. Federația organizează și conduce misiuni de asistență în caz de dezastre naturale. neutră și independentă este aceea de a garanta protecția vieții și demnității victimelor conflictelor armate naționale și internaționale. dezastre provocate de om.fiecare fiind numită Societate Națională de Operare (ONS) .000 de membri la nivel mondial. La nivel internațional. de la societățile naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie și de la organizații internaționale cum ar fi Uniunea Europeană. Toate plățile către CICR sunt voluntare și sunt primite ca donații bazate pe două tipuri de apeluri ale Comitetului: Apeluri Centralepentru acoperirea nevoilor interne și Apeluri de Urgență pentru misiunile sale individuale. Federația este Agenția de conducere a Mișcării în orice situație de urgență care nu apare într -o zonă de conflict armat.numiteSocietăți Naționale Participante (PNS). Dintre cele 187 de societăți naționale admise ca fiind membre cu drepturi depline sau observatoare. conform Convențiilor de la Geneva. ca organizație imparțială.la fel ca și cu societățile naționale din alte state care doresc să coopereze . Majoritatea acestor bani vine din Elveția. dintre care aproape 800 dintre aceștia lucrează în cadrul sediului de la Geneva. Activitățile și organizarea CICR[modificare | modificare sursă] Misiunea CICR și responsabilitățile sale în cadrul Mișcării Misiunea oficială a CICR. este „Agenția de conducere” a Mișcării în conflicte. CICR nu este o Organizație non-guvernamentală în adevăratul sens al cuvântului. epidemii și alte urgențe. Contrar a ceea ce se crede. CICR este o asociație privată. Finanțare și chestiuni financiare Bugetul pe 2005 al CICR a fost de aproximativ 970 milioane franci elvețieni. Federația cooperează cu societățile naționale din țările afectate . Statut legal și organizare Sediul CICR se află în orașul Geneva din Elveția și are birouri externe în 80 de țări. Deoarece membrii săi pot fi doar cetățeni elvețieni. Conform Acordului de la Sevilla din 1997. CICR are privilegii speciale și imunitate legală în mai multe state. Crucea Roșie Suedeză și cea norvegiană. Crucea Roșie Germană. Cuvântul „Internațional” din numele său nu se referă la capacitatea unei persoane de a fi membru. Conforma Acordului de la Sevilla din 1997. Cele mai importante sarcini ale Comitetului sunt: • monitorizarea conformității părților dintr-un conflict cu Convențiile de la Geneva • acordarea de asistență medicală celor răniți pe câmpul de luptă • supervizarea tratării prizonierilor de război • acordarea de ajutor în căutarea persoanelor dispărute în conflictele armate • protejarea populației civile • arbitrarea părților dintr-un conflict armat. Conform legii elvețiene. Există aproximativ 300.Organizarea Mișcării Există aproximativ 97 de milioane de persoane la nivel mondial care lucrează cu CICR. bazate pe legile din statele respective sau pe acorduri între Comitet și guvernele naționale. Crucea Roșie Britanică. nu are o politică deschisă indivizilor din alte state ca alte ONG-uri. Misiunea Federației și responsabilitățile sale în cadrul Mișcării : Federația coordonează cooperarea dintre societățile naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie din toată lumea și sprijină fondarea unor noi societăți naționale în țările în care nu există. Cele mai active dintre acestea sunt Crucea Roșie Americană. Federația și societățile naționale. dar nici o organizație internațională. . Are aproximativ 12. ci la scopul său de a întreprinde acțiuni internaționale.

3. În cadrul Mișcării. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi Federaţia Internaţională a Societăților de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. o societate națională e acceptată ca membră a Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie. trebuie sa fie ajutata. fara discriminare.html . 9. În cadrul statelor în care se află. orice fiinta umana aflata in suferinta. Să fie organizată astfel încât să îndeplinească sarcinile definite în propriul statut. Să aibă un statut autonom care să-i permită operarea în conformitate cu Principiile Fundamentale ale Mișcării. Scopul sau este acela de a proteja viata si sanatatea acestora si de a asigura respectarea fiintei umane. 4. sub aspectul sau international si national. 10. Umanitate Nascuta din grija de a ajuta. 6.3. Să fie recunoscută corespunzător de guvernul din țara respectivă pe baza Convențiilor de la Geneva și a legislației naționale ca societate voluntară. religie sau opinii politice. Societățile naționale în cadrul Mișcării Societățile naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie există în aproape fiecare țară din lume. 2. oriunde s-ar afla. sex. Să folosească numele și emblema Crucii sau Semilunii Roșii în conformitate cu Convențiile de la Geneva. Regulile exacte pentru recunoaștere sunt definite în statutul Mișcării: Articolul 4 din acest statut conține „Condițiile pentru recunoașterea Societăților Naționale”: Pentru a fi recunoscută în termenii Articolului 5. CICR e responsabil de recunoașterea legală a unei societăți de ajutor ca societate națională de Cruce sau Semilună Roșie. Miscarea promoveaza intelegerea mutuala.1 Principiile Fundamentale Proclamate la Viena în 1965. clasă socială. După recunoașterea de către CICR. Să recruteze membri voluntari. 5.crucearosie. indiferent de rasă.ro/despre-noi/originea-si-istoria-miscarii-de-cruce-rosie-si-semilunarosie. Ele garantează continuitatea Mişcării de Cruce Roşie şi Semilună Roşie și activitatea sa umanitară. ranitii de pe campurile de lupta. Să adere la prezentul Statut și să coopereze cu membrii Mișcării. Miscarea Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. cele şapte Principii Fundamentale angajează împreună Societăţile Naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. acestea preiau datoriile și responsabilitățile unei societăți naționale de ajutorare lucru definit de Legea Umanitară Internațională. cooperarea si o pace durabila intre toate popoarele. se angajeaza sa previna si sa aline suferintele oamenilor in orice imprejurare. inclusiv pregătirea pentru război pe timp de pace. Să fie constituită pe teritoriul unui stat independent unde este respectată Convenția de la Geneva pentru Ameliorarea Condiției Răniților și Bolnavilor pe câmpurile de luptă. chiar daca acest lucru este dificil de facut. 8. prietenia. Scopul Miscarii este de a proteja viata si 1 http://www. Societatea trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 1. paragraful 2 b) ca Societate Națională. 7. Conform principiului Umanitatii. Să-și extindă activitățile pe întreg teritoriul Statului. Să fie unica Societate de Cruce sau Semilună Roșie din statul respectiv și să fie condusă de un corp central care să fie singurul competent să o reprezinte. Să respecte Principiile Fundamentale ale Mișcării și să fie ghidată în munca sa de principiile legilor umanitare internaționale.

Acest principiu arata ca activitatea Crucii Rosii si a voluntarilor sai este sustinuta de angajamentul individual si de dedicarea fata de un scop umanitar si nu este inspirata de dorinta de castig financiar. prin pregatirea in domeniul acordarii primului ajutor). etnice sau religioase. alese dupa criterii politice. nici o suma de bani nu poate fi acceptata de la nici o sursa. Miscarea se abtine sa ia parte la ostilitati si la controverse de ordin politic. Independenta se refera si la relatia cu donatorii sau sponsorii. apartenenta sociala sau opinia politica reprezinta o regula care cere ca orice distinctie intre indivizi sa fie ignorata. a dezastrelor si a accidentelor sau inlaturarea efectelor acestora prin salvarea de vieti omenesti (de exemplu. Ordinea in care se acorda ajutorul disponibil trebuie sa corespunda cu urgenta si cu dimensiunile problemei a carei rezolvare se doreste. actul guvernamental care recunoaste Societatea Nationala prevede ca aceasta este singura Societate care isi poate desfasura activitatile pe teritoriul acelei tari. origine sociala sau apartenenta politica. protectia presupune. intr-un spirit de fraternitate umana. Ea trebuie sa fie deschisa tuturor si sa-si extinda actiunile umanitare pe intreg teritoriul tarii. religios sau ideologic. rasa. Independenta Miscarea este independenta.Neutralitatea arata ca Crucea Rosie nu se implica si nu adopta nici o pozitie in controverse politice. ea ar pierde increderea unei parti a populatiei si nu ar mai putea sa-si continue activitatile.sanatatea si de a asigura respectarea fiintei umane. prin excluderea oricarui alt grup de persoane ale caror nevoi ar putea fi mai imperative. Umanitatea inseamna promovarea intelegerii reciproce. protectia inseamna asistarea celor protejati de dreptul umanitar (de exemplu. Auxiliare ale autoritatilor publice in activitatile lor umanitare si supuse legilor care le guverneaza tarile. prevenirea bolilor. ci de angajamentul individual si de dedicarea fata de un scop umanitar. In toate tarile. Impartialitate Miscarea nu face nici o deosebire de nationalitate. civilii. rasa. De exemplu. Nici o organizatie de Cruce Rosie nu poate accepta sa fie subordonata unui partid politic sau sa devina un instrument al politicii guvernamentale. Unicitatea Societatii este si una dintre conditiile pentru recunoasterea sa de catre CICR. rasiale sau ideologice. Non-discriminarea in ceea ce priveste nationalitatea. a prieteniei si a pacii durabile intre popoare. religie. Pe timp de pace. Neutralitate In scopul mentinerii increderii tuturor. rasial. ele trebuie sa-si mentina autonomia pentru a putea in permanenta sa actioneze in conformitate cu Principiile Miscarii. Unitate Intr-o tara nu poate exista decat o Societate Nationala de Cruce Rosie sau Semiluna Rosie. . religioase. credintele religioase. Daca Crucea Rosie ar adopta o anumita pozitie. Voluntariatul reprezinta dorinta altruista a unei persoane de a indeplini anumite sarcini pentru altcineva. Principiul Unitatii se refera in mod special la structura Societatilor Nationale ca organizatii. Societatile Nationale trebuie sa-si pastreze o autonomie care sa le permita sa actioneze intotdeauna numai conform Principiilor Fundamentale ale Miscarii. daca cel care ofera acesti bani Crucii Rosii pune conditia ca suma sa fie folosita pentru o anumita categorie de persoane. Voluntariat Este o miscare de ajutor voluntar si dezinteresat. soldatii raniti sau prizonierii care trebuie sa primeasca hrana. Desi Societatile Nationale sunt recunoscute de catre guvernele lor ca fiind auxiliare autoritatilor publice si se supun legilor din tarile lor. Pe timp de razboi. sa fie protejati si sa se bucure de un tratament corect). ca asistenta sa fie acordata la fel si pentru prieteni si pentru inamici si ca unicul criteriu folosit sa fie nevoia de ajutor. Ea se dedica numai ajutorarii indivizilor pe masura suferintelor lor si acorda ajutor prioritar celor mai urgente nenorociri. Oricarui membru sau voluntar al Crucii Rosii i se cere sa se auto-controleze. in principal. sa se comporte intr-un mod neutru si sa nu-si exprime opiniile in timp ce-si indeplineste indatoririle.

implică și folosirea culorilor. este de a reuni oamenii – în jurul unui club.). Principiul universalitatii impune o responsabilitate colectiva din partea Miscarii.html . " Cu privire la folosirea și protecția emblemei Crucii Roșii" (Monitorul Oficial al RM nr. conform Convențiilor de la Geneva din 1949 și Protocolul Adițional III din 2005. Folosirea protectivă • Personalul medical și religios al forțelor armate. "semiluna roșie". guvernul Republicii Islamice Iran a renunțat la emblema "leul și soarele roșii". În Republica Moldova este în vigoare Legea Nr. este considerată crimă de război. in cadrul careia toate Societatile Nationale au drepturi egale si datoria de a se intrajutora. ca semn distinctiv pentru serviciile medicale militare. Simbolul crucii roșii pe fond alb a fost adoptat ca semn distinctiv pentru societățile de asistare a soldaților răniți – viitoarele Societăți Naționale de Cruce Roșie în anul 1863 la o conferință internațională reunită la Geneva. este universala.Universalitate Miscarea Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. la conferintele internationale ale Miscarii si in mecanismele de conducere. Conferința Diplomatică din 1864 a adoptat acest semn distinctiv în prima Convenție de la Geneva. fie indică apartenența la Mișcare. indiferent dacă este amplasată pe un steag. medici particulari. Funcția sa – atât simbolică cât și politică .2 Emblemele Emblema este un simbol care fie conferă protecție.ro/despre-noi/principii-fundamentale-2. ea poate afecta pe oricine. • Unitățile și spațiile medicale ale forțelor armate. o cladire sau un vehicul are legatură cu Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie. în permanență. de aceea si alinarea suferintei trebuie sa aiba un caracter universal. organizații non-guvernamentale. Folosirea abuzivă • Fiecare stat parte la Convențiile de la Geneva are obligația de a adopta măsuri care să prevină și să pedepsească. că o persoană. În asemenea cazuri. • Echipamentul medical. 673-XIV din 12 noiembrie 1999. 2 http://www.12.crucearosie. de regulă în timp de pace. În 1929 la Convenția de la Geneva a fost legitimată folosirea emblemelor "semiluna roșie" și "leul și soarele roșii" pe fond alb. farmaciști etc. Perfidia (abuzul grav) • Folosirea crucii roșii sau semilunii roșii în timp de război. Dar în 1980. • Unitățile medicale ale Societăților Naționale și transporturile care aparțin acestora. al unei țări sau al unui alt factor. Folosirea indicativă • Convențiile de la Geneva permit și folosirea indicativă a emblemei. Societățile Naționale și serviciile medicale ale forțelor armate pot folosi una din următoarele embleme: "crucea roșie".145-148/715 din 23. emblema are ca scop să arate. Egalitatea Societatilor Nationale in ceea ce priveste statutul si drepturile este reflectata de faptul ca. Caracteristica specială a oricărei embleme. "cristalul roșu" ori "leul și soarele roșii". semn cerut de Persia. pentru a proteja combatanți înarmați sau echipament militar. pe un panou sau pe o etichetă.1999) Uzurparea • Folosirea emblemei de către grupuri sau persoane neautorizate (societăți comerciale. Suferinta este universala. În prezent. persoane fizice. orice folosire abuzivă a emblemei. al unei regiuni. fiecare Societate are un vot. în cazurile în care acestea sunt folosite în sprijinul serviciilor medicale ale forțelor armate. folosind "semiluna roșie".

• Simbolurile descrise mai jos au două înțelesuri distincte. Leului și Soarelui Roșu și Cristalului Roșu servesc ca semne protectoare în conflictele armate. Guvernul elvețian a organizat o astfel de conferință care ar fi trebuit să aibă loc între 5 și 6 decembrie 2005 pentru a adopta un al treilea protocol la Convențiile de la Geneva pentru introducerea Cristalului Roșu ca simbol adițional cu statut egal cu Semiluna Roșie și Crucea Roșie. aceste simboluri sunt folosite ca semne distinctive de acele organizații care sunt parte a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Totuși. indiferent de formă. Pe de altă parte. Idea de a introduce un simbol de protecție uniform și neutru. societățile din Kazakhstan și Eritreea au încercat să folosească o combinație a Crucii și Semilunii Roșii. Malaezia (1975) sau Bangladesh (1989) și-au schimbat oficial numele și emblema de la Crucea Roșie la Semiluna Roșie. În 1877. care a folosit această combinație până la destrămarea sa. Din toate statele care au participat la conferință. Crucea Roșie este folosită de societatea națională din Tuvalu. Semiluna Roșie a fost recunoscută oficial în anul 1929 când Convențiile de la Geneva au fost amendate (mai precis Articolul 19). elvețianul Henry Dunant și țara sa. Semiluna Roșie a fost folosită de Turcia și Egipt. Crucea Roșie este definită ca simbol protector în Articolul 7 al Convenției de la Geneva din 1864. Semiluna Roșie este folosită de 33 dintre cele 185 de societăți naționale recunoscute la nivel mondial. CICR a declarat în 1878 că ar fi posibil să se adopte simboluri oficiale adiționale pentru statele non-creștine. datează din 1948 și a fost reînnoită în fiecare an. sub presiunea țărilor din blocul arab-musulman a refuzat sistematic această aderare. Magen David Adom și alte dispute. Conferința a fost amânată pentru data de 7 decembrie iar protocolul a fost adoptat. • În timpul Războiului Ruso-Turc. În plus. Este o inversare a steagului național al Elveției. Aceasta este utilizare indicativă a emblemelor. De la recunoașterea sa oficială și până azi. • Datorită controversei legate de societatea națională din Israel. Există un acord neoficial în cadrul Mișcării Crucii Roșii și Semilunii Roșii prin care forma crucii ar trebui să fie una compusă din cinci pătrate. introducerea unui simbol de protecție adițional și neutru a fost pus în discuție mai mulți ani. amendarea Convențiilor de la Geneva pentru adăugarea unui nou simbol de protecție solicită o conferință diplomatică a tuturor celor 192 de state semnatare. Pe de o parte. membri fondatori ai Comitetului Internațional. 27 împotrivă și 10 s-au abținut de la vot. • Deși prima încercare de aderare a Israelului. precum și respectivul model aparține doctorului Louis Appia și generalului Henri Dufour. între anii 1876 și 1878. Cristalul Roșu. orice Cruce Roșie pe fundal alb ar trebui să fie un semn valid și recunoscut ca semn de protecție. De asemenea. Dintre cele 185 de societăți naționale recunoscute actual de către CICR. Semiluna Roșie a devenit emblema majorității statelor cu populații majoritar musulmane. 151 folosesc Crucea Roșie ca emblemă oficială. după modelul Uniunii Sovietice. • Crucea Roșie pe un fundal alb a fost simbolul original de protecție declarat la Convenția de la Geneva din 1864. după care și Imperiul Otoman s-a angajat să respecte simbolul Crucii Roșii. simbolurile vizuale ale Crucii Roșii. Original. 98 au votat pentru. Rusia s-a angajat să respecte simbolul Semilunii Roșii. La data de 22 iunie 2006 CICR a anunțat că Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie a adoptat Cristalul Roșu ca emblemă adițională și a anunțat de asemenea . CICR. Capitolul VII și Articolul 38 în Convenția de la Geneva din 1949. lucru definit în cadrul Convențiilor de la Geneva. Semilunii Roșii. ca stat independent. Simbolul Semilunii Roșii. Oricum. Cristalul Roșu fiind cea mai populară propunere. fiind adoptat pentru a-l onora pe fondatorul său. Aceasta se numește utilizare protectoare a simbolurilor. După aceste evenimente. Societățile naționale din unele state cum ar fi Pakistan (1974). Simbolul Crucii Roșii. Imperiul Otoman a folosit o Semilună Roșie în locul Crucii Roșii deoarece guvernul considera că respectiva Cruce i-ar fi afectat pe soldații musulmani. Alte încercări au inclus Sri Lanka (1957) și India (1977) care au încercat să introducă o Svastică Roșie.

De menționat că recunoașterea simultană. pentru a fi recunoscută ca Societate Națională. funcţionau şcoli de pregătire a surorilor de caritate a Crucii Roşii care prin munca lor zi de zi au contribuit şi mai contribuie la ameliorarea sănătăţii populaţiei. Ca Societate naţională.recunoașterea Societății Palestiniene de Semilună Roșie (PRCS) și Societatea Națională Israeliană. Crucea Roşie din Moldova a fost creată odată cu formarea RSSM şi a activat în cadrul Uniunii Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie a fostei URSS până în anul 1991 când la Congresul al XIV al Societăţii s-a hotărât de a nu mai participa la Congresul Crucii Roşii Sovietice. în baza art. organizaţii teritoriale (filiale) au activat pe teritoriul actual al Republicii Moldova în cadrul altor Societăţilor naţionale ce activau aici. iar „respectarea Convenției de la Geneva pentru Ameliorarea Condiției Răniților și Bolnavilor pe câmpurile de luptă". ce-i drept.673XIV cu privire la folosirea şi protecţia emblemei Crucii Roşii. Pe parcursul întregii sale istorii. calamităţilor naturale şi sociale. Cu toate acestea. astăzi Crucea Roşie activează în domeniul prevenirii şi combaterii HIV/SIDA.3 Istoria Crucii Roșii din Moldova Istoria Crucii Roşii din Moldova este strâns legată de istoria ţării. În perioada postbelică a fost creat Serviciul de caritate pentru îngrijirea la domiciliu a invali zilor de război care activează şi astăzi. ci doar de a delega observatori. Rusia ori Ucraina. 3 http://redcross. 26 al Primei Convenţii de la Geneva.99 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea Republicii Moldova Nr. paragraful 2 b)Societatea „trebuie să fie constituită pe teritoriul unui stat independent unde este respectată Convenția de la Geneva pentru Ameliorarea Condiției Răniților și Bolnavilor pe câmpurile de luptă. implicându-se de fiecare dată în problemele prioritare de sănătate publică. Societatea de Cruce Roşie din Moldova a fost recunoscută prin Decret Prezidenţial ca o organizaţie obştească autonomă care îşi desfăşoară activitatea pe baza Principiilor Fundamentale de care se conduce Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. instituţiilor. Crucea Roşie era prezentă în orice localitate din ţară. Dacă în urmă cu un secol organizaţia derula campanii de combatere a malariei şi tifosului. ca asociaţie obştească cu statut legal s-a creat cu mult mai târziu de la apariţia primelor Societăţi (1864). Tot în acea perioadă şi până la sfârşitul anilor 60. Crucea Roşie din Moldova a desfăşurat o amplă activitate orientată spre uşurarea suferinţelor umane.” ori Societatea Palestiniană de Semilună Roșie (PRCS) nu aparține unui stat. La data de 12. conform articolului 5. al treilea protocol adițional a intrat în vigoare. ca pachet a acestor două organizații a fost deosebit de problematică deoarece. victime ale războaielor.md/ro/cine-suntem/miscarea-internationala/emblemele .11. Acest lucru ia permis. • La data de 14 ianuarie 2007. în cadrul Crucii Roşii pe lângă comitetele raionale. să se implice în soluţionarea ori diminuarea problemelor existente. aria de activitate a acestui Serviciu fiind mult mai vastă. fie Societatea de Cruce Roşie din România. Magen David Adom (MDA). Având o structură bine organizată. este inexistentă în respectiva Autoritate Autonomă Palestiniană și cu deosebire în zona Gaza (vezi cazul soldatului israelian prizonier Șalit). Această dată însă nu reprezintă data fondării Crucii Roşii din Moldova. Iată de ce Societatea de Cruce Roşie din Moldova. ci o nouă pagină în istoria sa de zeci de ani de zile.[1]. în dependenţă de necesităţile ţării. în majoritatea organizaţiilor. La data de 1 decembrie 1992. TB şi gripa aviară.

organizaţie non-guvernamentală.La 10 mai 2001 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind Societatea de Cruce Roşie din Moldova. BĂLŢI. promovarea donării de sânge. Societatea de Cruce Roşie din Republica Moldova a fost recunoscută de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii ca membru cu drepturi depline în cadrul Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. îngrijirea bolnavilor la domiciliu. în strictă concordanţă cu Principiile Fundamentale ale Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi Legea Republicii Moldova Nr. ajutorând sinistraţii catastrofelor cu caracter natural sau tehnogen. 64-66/463 din 22. promovarea valorilor general umane etc. În zilele noastre participând la imunizarea în masă a populaţiei contra rujeolei şi rubeolei. HIV/ SIDA etc.20 Filiale ale Crucii Roşii. TIGHINA. FĂLEŞTI. membru al Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.05.280 728 Membri ai Crucii Roşii. Misiune Societatea de Cruce Roşie din Moldova. are misiunea de a preveni şi alina suferinţa umană în orice împrejurare. ORHEI. BRICENI. TELENEŞTI. CĂLĂRAŞI. măsuri de prevenire a gripei aviare. LEOVA. Structura Societății de Cruce Roşie din Moldova . La 24 octombrie 2001. iar la 7 noiembrie a devenit şi membru al Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. . EDINEŢ. 139-XV din 10. . GLODENI. CRIULENI. CHIŞINĂU.2001). REZINA. fără nici o discriminare şi cu totală imparţialitate.2001 „Cu privire la Societatea de Cruce Roşie din Moldova”. Acest eve niment istoric a deschis noi perspective de dezvoltare pentru Societate şi a impus mari responsabilităţi în activitatea sa.504 Organizaţii primare. care întruneşte 186 Societăţi Naţionale şi peste 500 mil Viziune Prin acţiune unitară. auxiliară autorităţilor publice în domeniul umanitar. BASARABEASCA. Societatea de Cruce Roşie din Moldova este o organizaţie de binefacere. apolitică.. DONDUŞENI. .06. . (Vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. Crucea Roşie din Republica Moldova se adaptează schimbărilor dinamice din cadrul societăţii pentru a putea sprijini comunităţile să facă faţă situaţiilor de criză și suferinţei umane. COMRAT. Filialele Crucii Roșii în Republica Moldova: CANENII NOI. .Comitetul Naţional al Crucii Roşii. care a întrat în vigoare la 30 iunie 2001. UNGHENI. SOROCA . Crucea Roşie din Moldova realizează ideea ce a stat la originile Crucii Roşii – protejarea demnităţii umane.

simbolurilor. dar aflate sub pelerina comuna a principiilor de baza. reunind peste 128 000 000 de membri. tensiuni politice. cunoscuta si sub numele complet de Miscarea Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie este cunoscută în întreaga lume ca o organizaţie de ajutor umanitar. semnifica o miscare umanitara internationala ce are sub coordonarea sa mai multe organizatii distincte si independente. Fiecare din aceste trei părţi componente are activităţi şi roluri specifice. obiectivelor. Ea cuprinde Societăţile Naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie din 186 de state.Concluzie Crucea Rosie. bine stabilite. dezastre şi calamităţi naturale sau sociale. statuturilor si organelor de conducere. ce acţionează consecvent în vederea prevenirii şi alinării suferinţelor provocate de războaie. precum şi două instituţii internaţionale cu sediul la Geneva: Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR) – creat în 1863 – şi Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie (Liga) – creată în 1919. conflicte armate. . Ceea ce le uneşte sunt Principiile fundamentale ale Mişcării de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi acţiunea comună în spiritul umanismului.

HarperCollins. Johns Hopkins University Press. ICRC & Macmillan (ref. Volume I: From Solferino to Tsushima. Henry Dunant Institute. Boston 1984. Westview Press. ICRC. Hutchinson: Champions of Charity: War and the Rise of the Red Cross. Roger Heacock: International Organization and the Evolution of World Society. ISBN 2-88145-074-1 John F. ISBN 90-247-3064-3 Pierre Boissier: History of the International Committee of the Red Cross. Volume II: From Sarajevo to Hiroshima. Boulder 1997. ISBN 2-88044-0122 André Durand: History of the International Committee of the Red Cross. Geneva 1984. ISBN 0-521-61281-0. London 1998. Cambridge 2005. Sutton Publishing. Forsythe: The Humanitarians. Geneva in association with Paul Haupt Publishers. 13th edition. ISBN 0-7509-4147-2 David P. Martinus Nijhoff Publishers. ISBN 0-8133-3367-9 Caroline Moorehead: Dunant's dream: War. Henry Dunant Institute. ICRC. ISBN 0-8018-1983-0 Henry Dunant: A Memory of Solferino. 0503). Geneva 1985. Volume 2: The International Committee of the Red Cross.Bibliografie             David P. . ISBN 0-00-638883-3 (Paperback edition) François Bugnion: The International Committee of the Red Cross and the protection of war victims. Geneva 1986. Gloucestershire 2005. ISBN 2-88044-0092 International Committee of the Red Cross: Handbook of the International Red Cross and Red Crescent Movement. HarperCollins. ISBN 0-00-255141-1 (Hardcover edition). ISBN 0-333-74771-2 Angela Bennett: The Geneva Convention: The Hidden Origins of the Red Cross. Geneva 1994. The International Committee of the Red Cross. Forsythe: Humanitarian Politics: The International Committee of the Red Cross. Henry Dunant Institute. Geneva 2003. Londra 1999. ISBN 3-258-04719-7 Georges Willemin. Berna 1993. Switzerland and the history of the Red Cross. Cambridge University Press. ISBN 2-88145-006-7 Hans Haug: Humanity for all: the International Red Cross and Red Crescent Movement. Baltimore 1978.