Părintele Macarie sau reînvăţarea firescului

Întâlnirea cu părintele Macarie este un test pentru orice om care îi trece pragul. Oamenii vin cu nemiluita, aduşi de puhoiul nevoilor care îi mână de la spate: suferinţe de tot felul, divorţuri, boli letale, infertilitate, nesiguranţa unui serviciu sau a ilei de mâine, neînţelegeri casnice... Înainte de a!l vedea pe părintele în carne şi oase, fiecare pelerin a"uns la #chitul Muntioru se întâlneşte, prin intermediul imaginaţiei proprii, cu un persona" de poveste, dacă nu de roman, al cărui portret se compune ca un pu le din mărturiile altora, ale celor care au avut şansa să îl întâlnească în realitate. $reştinul râvnitor să!l cunoască află, mai înainte de toate, că prin rugăciunile părintelui unii oameni %!au întâlnit pe &umne eu, alţii s!au vindecat de boli fără de leac sau că în casa celor învră"biţi s!au întors pacea şi bucuria &uhului #fânt. Înţelege că părintele are puterea să te facă să întreve i aurora ilei de mâine, prin negura gri"ilor şi neca urilor care îţi întunecă privirea. 'şa se face că viitoarea întâlnire cu părintele, părinte care poartă în special pecetea harismei înainte!vederii, pe care &umne eu i!a dăruit!o, naşte în sufletul pelerinului teama de a nu!i fi citit ()scanat*+ sufletul cu întregul lui comple, de patimi colcăitoare şi nevolnicii. În faţa )pericolului* iminent, reacţiile sunt variate, ca şi oamenii. -nii, familiari aţi cu vieţile sfinţilor, se pregătesc de întâlnire ţinând post şi rugându!se cu osârdie. $redinţa lor intimă este că doar în acest fel vor primi prin gura părintelui cuvântul de la &umne eu. .evoinţa la care se supun deliberat este sporită de drumul arid de munte, care face legătura între comuna /intileasca şi platoul muntos pe care părintele a construit, în urma unei vestiri dumne eieşti, #chitul Muntioru, situat pe la 0122!0322 de metri altitudine. -na este să parcurgi drumul confortabil, ca un veritabil repre entant al societăţii de consum, şi alta e să urci la pas, indiferent de starea vremii. 'm urcat într!o iarnă, cu sen aţia acută că drumul până la schit devenise infinit şi că nu voi mai a"unge niciodată la destinaţie. 4otul în "ur era dalb, îngheţat, de o frumuseţe nordică, aproape abstractă. -rcam orientându!mă după sârma de telegraf şi având ca reper terestru o potecă creată de paşii unor pelerini mai vechi. %a un moment dat, poteca a dispărut cu desăvârşire, urmând ca eu să fiu )deschi ător de drum* pentru alţi creştini care vor urca după mine, dornici să primească sfaturile şi mângâierea părintelui Macarie. $ând am a"uns sus pe plai, picioarele mi se afundaseră în ăpadă până la şold şi un vifor ca în stepele ruseşti mătura totul în cale, în rotocoale spiralate. 5reutatea drumului este compensată din plin de frumuseţea peisa"ului. 6oşnetul pădurii, un imn permanent pe care natura îl înalţă $reatorului, îl însoţeşte participativ pe călător. 7ădurea e tainică, misterioasă. 'scunde vietăţi şi secrete. 4e prote"ea ă, dar te şi e,pune. Îţi transmite semnale dintre care pe unele nu le ştii interpreta. 7ădurea îţi e familiară şi totuşi atât de străină. -rci ! şi suflarea ta accelerată se contopeşte cu vântul. 8ătăile alerte ale inimii tale se confundă cu sunetele care ies din trunchiul copacilor sau din legănatul crengilor. O pădure nu este niciodată frumoasă. 9ste sublimă. $ând urci spre părintele, nu ai cum să nu te întrebi de ce omul a părăsit natura pe care &umne eu o plămădise special pentru el şi a preferat să se retragă în mediul artificial al oraşelor şi să locuiască în cutii de chibrituri suprapuse, pe care unii le numesc preţios blocuri sau locuinţe. '"uns, în sfârşit, în faţa părintelui Macarie ai toate motivele să fii cuprins de uimire. Într!adevăr, privirea ascetică a părintelui te scrutea ă din cap până în picioare, te pătrunde până în măduva oaselor. &acă ai venit la el cu gândul viclean de a afla ce!ţi re ervă viitorul, vei fi complet de olat: părintele îi respinge categoric pe amatorii de ghicitorii, necatadicsind, de

7ărintele Macarie contra ice flagrant acest principiu prin felul său de a fi. pierderile. În sfârşit.e orientăm. nu pe cantitate < o perspectivă situată în răspăr faţă de curentul dominant. 4e poţi duce cu osârdie la biserică. este ca şi cum ai încerca să alergi spre linia de sosire într!un picior. şansele pe care le avem ca să ne atingem scopurile. Înfăţişarea părintelui Macarie este cu totul memorabilă. cuvintele care ar putea să e. după idolul eficienţă şi pentru asta trebuie să ne calculăm permanent: resursele.terior. Mi!a pus câteva întrebări. afişarea fariseică a evlaviei dispar. &acă m!am mai lăsat în voia patimilor < întrebare pe care o socot capitală. . orientativ. verde!n faţă. care respectă la sânge rânduielile vieţii monahale.ristos.cele mai multe ori. -n om fără de calcul < aş putea adăuga eu.u contea ă cât te rogi. marcat de domnia cantităţii asupra calităţii. #tând lângă părintele. În pre enţa sfinţiei sale totul se reduce la esenţial. şi ea. $ând l!am vă ut prima dată.oi suntem produsul şi victimele unei lumi care are ca indicator principal calculabilitatea. 7re enţa părintelui reclamă revenirea în limitele firescului. am încercat. 'm citit în această potrivire dovada de netăgăduit că oamenii care se nevoiesc să : se asemene lui &umne eu a"ung să îşi semene unii altora prin :isus . să le vorbească. cu trăire. nici nu ici că au fost. rănit în ego!ul tău. pare!se. dacă sunt un tată bun. m!a marcat chipul său luminos. dar şi de părintele :larion 'rgatu. Mic de stat. &ar. &acă îmi fac datoria de soţ. accesoriul cad într!un plan secund. În toate am descoperit un călugăr simplu. 7ărintele mi!a dat un răspuns care m!a reaşe at < pentru a câta oară> < în limitele firescului: rugăciunea trebuie spusă din inimă. dar dacă nu lupţi cu patimile tale. dacă îmi a"ut soţia în greutăţile cotidiene. -n om fără de vicleşug < a mărturisit despre el cineva care îl vă use întâiaşi dată. profitul. . 'ltădată l!am întrebat cum crede sfinţia sa că ar trebui să ne rugăm. pândindu!i mişcările. s!ar putea să nu mai treci pe la el niciodată. fundamentale pentru buna situare a creştinului familist pe drumul mântuirii. dacă ai poposit la el cu dorinţa sinceră de a!ţi îndrepta viaţa. cerul şi pământul. după haina pe care o porţi. care nu are cum să nu îi sară în ochi omului proaspăt a"uns din lumea opulenţei şi a consumismului: un halat ponosit dă mărturie despre simplitatea şi firescul purtătorului său. dar vân"os. riguros cu el însuşi. dacă nu rupi din tine păcatul. după criteriile lumii şi ale lumescului. pe care l!am regăsit ulterior în fotografiile pe care le!am studiat îndelung. să!i surprind gesturile. 7rincipiul do ut des – )îţi dau ca să îmi dai* < stăpâneşte. te poţi ruga îndelung. chiar dacă ştie că. 7ostura dinadins smerită. important e cum te rogi. =elaţia noastră cu &umne eu a devenit. . -ltima oară când l!am vă ut. . în amorul tău propriu. în primul rând.oul 'dam. e îmbrăcat întotdeauna într!o haină smerită. l!am rugat să îmi spună un cuvânt de folos. după categoria socială din care provii.prime lucrarea sa lăuntrică. părintele sfătuieşte cu acelaşi discernământ şi realism: fiecare trebuie să ţină post după puteri şi după cum îl povăţuieşte duhovnicul. . de a primi de la el un spri"in duhovnicesc. În faţa părintelui se desprind una câte una măştile duhovniciei de carnaval. tonul mieros. stai în faţa unui om care nu te "udecă după aspectul e. părintele va simţi din prima clipă dorinţa ta cea bună şi te va sfătui cu toată dragostea sa. 7ărintele pune accent pe calitatea vieţii duhovniceşti. /orbeam despre =ugăciunea lui :isus şi multitudinea de variante în care poate fi sau trebuie rostită. de folos pe drumul sinuos al mântuirii. M!a mirat adânc simplitatea şi firescul părintelui. Mi!a amintit spontan de chipul părintelui #ofian de la 'ntim. Îţi spune adevărul despre tine. tributară calculului. 'ccidentalul. poţi ţine post. În privinţa postului. dar foarte milosârd cu ceilalţi.

7leci însoţit de gândul că părintele a preluat ceva din fiinţa muntelui pe care vieţuieşte: rămâne în urma ta neclintit. adânc încrustat în memoria colectivă. cosmopolit. româneşti. 4ării pe care le vei folosi în lupta cotidiană cu egoismul şi rapacitatea semenilor? cu spiritul interesat? cu bunătatea de faţadă care ascunde interesul? cu demonul stăpânirii de oameni? cu egocentrismul idolatru şi pustiitor? cu cultura gomotului permanent şi a imaginilor deşănţate? cu filosofia pumnului adânc îndesat în gură? cu civili aţia timpului comprimat < în care naşterea se confundă cu moartea? cu obsesia colectivă de a aduce permanent "ertfe eului Muncă? cu e. îţi redă puterile sufleteşti. O masă simplă. @ilometri întregi. un vestigiu al societăţii româneşti autentice. &acă nu s!ar răsfrânge din plin în felul de a fi al părintelui.=ugăciunea şi postul sunt mi"loace importante pentru devenirea noastră duhovnicească. mai alienat. prin părintele Macarie. care adună la un loc roadele pământului şi alte bunătăţi. respectul pentru persoana umană în care stă pitit chipul lui &umne eu. distrus deopotrivă de comunism (prin industriali are şi colectivi are+ şi de capitalism (prin descura"area economiei de sub istenţă+. o bucată de brân ă. deprinderea de a cultiva binele şi de a lupta cu orice înfăţişare a răului. Înainte de a te întoarce în lume. dintr!o limbă străveche < specifică oamenilor din Munţii 8u ăului şi ai /rancei < întâmplări din trecutul îngropat în uitare sau din pre entul efervescent. lapte proaspăt. cu aceeaşi dragoste statornică pentru semenii săi. spontaneitate. mândru nevoie mare că a fost integrat european. dragostea pe care o manifestăm faţă de &umne eu. 7rivesc la mâinile şi la chipul părintelui şi mi se perindă prin faţă: ! cele şapte biserici ridicate de el? ! îl văd ducând. dar şi faţă de aproapele nostru. cu răul cu care convieţuim în mod paşnic. aţi putea spune că această povaţă este ca oricare alta. pe care $reatorul ni le dăruieşte cu atâta dragoste: cartofi copţi. nu doar că nu mai are respectul cuvenit. 6iecare e invitat să aleagă de pe masă după pofta inimii. Mănânc şi în acest răstimp părintele stă cu noi la masă povestind în cuvinte neaoşe. caracteri ată de un ethos ferm. 7elerinul ostenit de atâta drum şi adânc împovărat de gri"ile ilnice este aşe at de părintele la masă şi servit cu bucatele din care vieţuitorii schitului se hrănesc în mod obişnuit. a bunătăţii şi a ospitalităţii necontrafăcute de interes. spre iertarea noastră? ! le văd nevoindu!se pentru sufletele celor adormiţi? ! le văd împărţind mulţime nesfârşită de binecuvântări. care poartă semnele trudei sale de o viaţă şi a vitregiilor pe care le!a înfruntat. &e uimire este faptul că cel care te serveşte este însuşi părintele.emplar civili aţia arhaică a satului românesc. pe care fiecare le aşa ă cu evlavie în cămară şi le foloseşte la nevoie. de rădăcinat. care poartă noi nume: originalitate. însă. mai părăsit. în care recunoşti cultura bunului simţ. mâncare lucrătorilor? ! văd mâinile în sfântul altar ridicând sfântul potir? ! le văd înălţându!se spre 8unul &umne eu. 9senţială este.hibiţionismul comportamental. 'm în faţa ochilor. frustă. Într!un cuvânt. miere amestecată cu fagure. este aruncat la marginea de năde"dii. valoarea cardinală a demnităţii < pentru care românul actual. care. de binecuvântare: un fruct. 7rin părintele Macarie te întorci la această spiritualitate maternă. neschimbat. mai urgisit. . pe i ce trece. dar se preface că a uitat!o cu desăvârşire. privesc la mâinile asprite ale părintelui Macarie. pe care l!am cultivat asiduu până a devenit o parte din noi. care te revigorea ă instantaneu. amintindu!mi de întâlniri de odinioară cu oameni care întrupau e. 5ândurile mă poartă înapoi în timp. o sticlă de vin. cu măgarul. părintele Macarie îţi dăruieşte ceva. gem de prune. În timp ce în faţa mea se adună bucatele.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful