Plantarea pomilor fructiferi

Cele mai bune rezultate privind prinderea si cresterea pomilor se obtin prin plantarea de toamna; procentul de prindere fiind in medie de 98-100%, fata de numai 85-90% la plantarea de primavara.

In vederea plantarii de toamna trebuie efectuate o serie de pregatiri absolut necesare si anume dupa care se executa plantarea propriu-zisa. Stabilirea locului de plantare a fiecarei specii es face in functie de zona climatica a tarii si tinand cont de natura si fertilitatea naturala a solului. In zona dealurilor inalte se vor alege numai specii si soiuri mai rezistente la frig si care pot lega fructe chiar in primaverile ploioase. Sunt excluse soiurile de mar din grupa Delicious rosu, Starkrimson etc., care nu dau rezultate.

La prun, se prevad soiurile Gras romanesc, Vinete romanesti, iar celelalte ca Agen, Stanley, P?che se planteaza numai la altitudini mai mici, pana la 500 m. Caisii, piersicii si migdalii nu reusesc deloc la altitudini mari. In zona colinara si de campie reusesc toate speciile, daca li se completeaza necesarul de apa. Atentie mare trebuie data naturii solului. Trebuie evitate solurile prea reci, argiloase, grele, cu exces de umiditate; in astfel de terenuri majoritatea speciilor pier repede (caisul, piersicul, ciresul, migdalul, unele soiuri de prun). Numai gutuiul si parul altoit pe gutui sunt mai rezistente in solurile mai umede. Acolo unde este pericol de stagnare a apei toamna, se recomanda plantarea pe biloane sau pe mameloane artificiale, chiar si pentru speciile mai rezistente. Alegerea portaltoilor trebuie facuta in functie de calitatile solului. Pentru solurile uscate din zona de campie se prefera ca portaltoi zarzarul pentru cais, eventual pentru prun; migdalul amar si piersicul pentru piersic; mahalebul pentru cires si visin, corcodusul pentru prun, parul franc pentru par, marul franc pentru mar. Ceilalti portaltoi se folosesc numai pentru soluri reavene ori cu posibilitati de irigare in sezoanele secetoase.

Stabilirea corecta a distantei dintre randuri si dintre pomi pe rand se face pentru fiecare specie in parte de pe grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare. La aceasta lucrare se tine seama si de portaltoiul utilizat, deoarece el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor. De exemplu, soiul Jonathan altoit pe portaltoiul franc ori pe M11, M16, A2 formeaza coroane de 7-8 m inaltime si diametru, in timp ce altoit pe portaltoi de vigoare slaba - M27, M9, M26 - coroane ajunge numai la 3-4 m. Aceeasi diferenta de crestere se observa la un soi de par altoit pe gutui fata de acelasi soi altoit pe portaltoi franc sau salbatic. In orice caz, in plantatiile intensive, distanta intre randuri sa nu fie mai mica de 3,5-4,5 m, pentru a asigura spatiul de lumina necesar. Se are in vedere faptul ca sunt foarte pretentiosi la acest factor caisii, piersicii, migdalii, ciresii, ca si unele soiuri de mar si par. Mai putin pretentiosi la lumina sunt: visinul, coacazul, zmeurul, care reusesc si la semiumbra. Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii cresc mai voluminosi. Terasarea, pe terenurile cu panta mai mare de 8%, este necesara construirea de terase continui ori individuale. Cele continui se fac paralele cu curba de nivel, corespunzator fiecarui rand de pomi. Ele se fac putin inclinate in sensul pantei, efectuandu-se inainte de pichetarea terenului. Acolo unde nu sunt posibilitati pentru astfel de terase, se pot efectua terase individuale, insa dupa efectuarea pichetajului. In zonele umede, cu pericol de exces de umiditate, se efectueaza canale de coasta inclinate longitudinal la 3%, care sa evacueze apa in exces. Ele pot avea latimea la fund si adancimea de 0,3-0,5 m, consolidate prin inierbare si distantate la 24-50 m, in functie de panta terenului.

Drenajul pentru eliminarea excesului de apa de pe anumite portiuni se efectueaza drenuri folosind diferite materiale: fascine, tuburi de ceramica, tuburi de material plastic etc. Pichetajul terenului consta in insemnarea pe teren a randurilor de pomi si a fiecarui pom in parte prin tarusi (picheti). Pe terenurile plane sau cu panta mica pana la 6%, pichetajul poate fi facut in dreptunghi ori in patrat, iar pe terenurile in panta este obligatoriu pichetajul in triunghi in vederea combaterii eroziunii. Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol. Pe terenurile nedesfundate si pe solurile mijlocii, dimensiunile gropilor sunt de 1x1x0,7 m, iar in solurile grele pot ajunge cu latura de 1,2-1,5 m si adancimea de 0,8 m. Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se asaza de o parte si de alta a randului sub forma de musuroaie (se are grija ca peretii gropii sa fie verticali). Stratul de la suprafata (30-35 cm) se asaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de exemplu spre est), iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest). De aceasta asezare a straturilor de pamant in musuroaie se va tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare. Datorita faptului ca prin sapatul gropilor dispare pichetul, care marcheaza tocmai locul pomului, se recomanda (mai ales pe pante) ca inainte de saparea gropii sa se marcheze fiecare pichet cu inca doi (de o parte si de alta) insa pe directia randului, folosind o scandura de "repichetaj" cu o crestatura la mijloc si cu doua la capete. Aceata lucrare usureaza mult gasirea locului exact unde trebuie asezat pomul in momentul plantarii. Pe pante mari si neregulate, saparea gropilor se face concomitent cu efectuarea teraselor individuale. Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare. La fundul gropii se arunca 15-20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua treimi cu pamant din stratul de la suprafata. Se urmareste ca pamantul cel mai feril sa se gaseasca in zona radacinilor pomului.

Pentru plantare, se face o alegere riguroasa a materialului saditor. Se vor planta numai pomi bine dezvoltati, sanatosi, cu radacini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente. Se inlatura toti pomii cu tumori canceroase pe radacini, oricat de mici ar fi acestea. De asemenea nu sunt indicati pentru plantare pomii cu rani provocate de grindina, mai cu seama caisi, piersici, ciresi, visini etc., deoarece acestia vor suferi de gomoza (scurgeri de clei) chiar de la inceput si vor pieri prematur. Fasonarea radacinilor si mocirlirea lor este o a doua conditie de reusita la plantare. Prin aceasta se innoiesc taieturile facute la scos, operand cu foarfeca; se scurteaza radacinile frante ori ranite, imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi cele sanatoase principale. Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi. Dupa fasonare se inmoaie pana la colet intr-o pasta facuta dintr-un amestec de balega proaspata de vite cornute mari, pamant si apa in parti egale. Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini. Ingrasarea la plantare este o alta conditie esentiala. In pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus 50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica. Stabilirea corecta a adancimii de plantare este de importanta capitala. Pentru aceasta se foloseste scandura de repichetaj, asezandu-se intre cei doi picheti care strajuiesc groapa, se trage pamantul amestecat cu ingrasamintele respective, creandu-se in mijlocul gropii un mic musuroi pe care se asaza radacinile pomului, astfel incat coletul sa fie deasupra marginii superioare a scandurii. Se arunca apoi pamant marunt si reavan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu-se usor cu degetele rasfirate printre radacini. Dupa ce au fost acoperite radacinile, se scutura usor pomul (fara sa fie tras afara) pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile.

Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta. Se trage apoi tot pamantul in groapa, pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou. Cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in jurul pomului. In aceasta copca se toarna 1-2 galeti de apa. Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, "se asaza" revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera. Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi. Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii. Coroana sau partea aeriana a pomului ramane nefasonata; acest lucru urmand sa se efectueze in primavara, la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie. Protejarea trunchiului fiecarui pom este ultima lucrare care trebuie facuta inainte de caderea zapezii impotriva iepurilor si caprioarelor. In acest scop, in jurul trunchiului se leaga tulpini de floarea soarelui, sau coceni de porumb, stuf, hartie groasa de saci ori folie perforata din material plastic.
Operatia de plantare reprezinta, pentru pomul tanar, o expunere serioasa la numerosi factori de stres. Dintre acestia, cel mai important este legat de afectarea sistemului redicular, care se petrece la scoaterea pomului din solul pepinierei pentru a fi replantat in alta parte. Cu aceasta ocazie, o mare parte din perisorii absorbanti ai radacinilor se rup chiar daca se lucreaza cu mare atentie. Totodata se pot rupe si ramificatii principale ale radacinii mai ales in cazul radacinilor pivotante ce pot patrunde la peste o jumatate de metru adancime in primul an. In afara de aceasta, plantarea la locul definitiv implica schimbari de microclimat, de compozitie chimica a solului, etc. Daca pe langa toti acesti factori intervine si o lipsa serioasa de umiditate a solului, atunci procentul de prindere poate fi serios afectat.

Acesta este si principalul motiv pentru care toamna este considerata ca anotimp propice plantarilor de pomi. Acestea pot incepe odata cu desfrunzirea (sfarsitul lui septembrie octombrie) pe terenuri pregatite cu cateva luni inainte. Este recomandat ca plantarile sa fie incheiate cu 10-15 zile inainte de aparitia ingheturilor de la sfarsitul toamnei. Alt motiv pentru care plantarile de toamna sunt preferate este intrarea pomilor in repaus vegetativ pe durata iernii. Nevoile de hranire in tot acest timp sunt mult reduse, crutand radacina de eforturi mari si oferindu-i astfel suficient timp de adaptare. Plantarile de primavara, desi nu se recomanda, se practica totusi. O primavara secetoasa poate pune probleme serioase puietilor care urmeaza sa intre rapid in vegetatie. De aceea, in aceasta situatie este necesara irigarea (udarea, daca e vorba de un singur pom) a pomilor proaspat plantati. Plantarea pomilor Inainte de inceperea plantarii pomului sau pomilor, daca este vorba de o livada, aveti nevoie de: - balegar fermentat: 1 galeata/pom); - balega proaspata de vita: 1 galeata/pom; - apa; - pamant galben: 1 galeata/25 pomi; - 200 g ingrasamant complex: (N, P, K)/pom. Intr-una din gropile sapate in vederea plantarii si aflata in centrul terenului se va pregati o "mocirla" formata din 1 parte balega proaspata de vita, 1 parte apa peste care se adauga pamant galben pana cand, prin amestecare continua, se obtine o pasta de consistenta medie. In aceasta pasta se vor cufunda complet radacinile pomului sau pomilor fasonati, atatia cati incap in groapa (in cazul ca infiintati o livada). Fasonarea pomilor se executa cu o foarfeca de pomi bine ascutita. Se aplica ata la radacini, cat si la ramificatiile trunchiului, daca exista. Astfel, prin taiere, se elimina DOAR radacinile uscate, rupte sau ranite. Daca, in momentul plantarii, pomul tanar se prezinta ca o varga neramificata aceasta se va reteza, deasupra unui mugure, la o inaltime de 1-1,25 m. Aceasta e inaltimea de prioectare a trunchiului si, in functie de optiuni, dimensiunea indicata poate fi mai mare sau mai mica. Daca insa pomul are deja ramificatii laterale, atunci se va aplica taierea reductiva, care are in principal doua scopuri: - reducerea masei vegetale care va trebui hranita in viitoare perioada de vegetatie de catre radacina si asa slabita prin operatia de dezgropare; - incepera taierilor de formare a coroanei pomului.

Prima ramificatie care se va indeparta de la inel este lastarul concurent (in cazul in care acesta nu a fost indepartat in pepiniera). Lastarul concurent este prima ramificatie crescuta imediat sub cresterea anuala a varfului. Acesta are, de regula, o orientare verticala si poate fi la fel de viguros ca si varful insusi. In situatia in care lastarul concurent are o crestere mai convenabila decat varful, din punctul de vedere al pozitiei, vigorii, etc., acesta va fi oprit si se va elimina varful. In acest caz va trebuie eliminata ramificatia de sub lastarul concurent ales ca ax de prelungire. Se va verifica daca in acest caz mai raman suficiente ramificatii pentru proiectarea primului etaj de ramificatii principale. Urmatorul pas este alegerea celor cateva ramificatii principale (dintre cele care exista) care vor constitui sarpantele viitoarei coroane. In acest moment este absolut obligatoriu sa va fi hotarat deja asupra formei de coroana dorita. Revenind, pomii care nu incap in groapa cu ingrasamant se depoziteaza intr-un loc umbros si se invelesc cu saci umeziti. Plantarea incepe de la capatul primului rand in cazul livezilor, unde se va aduce un pom bine mocirlit si o galeata de balegar. Tot timpul vor fi respectate urmatoarele reguli importante: - in zona de deasupra punctului de altoire se poate observa, pe o parte a tulpinii, o zona mai inchisa uneori, pigmentata cu muschi. Aceasta este partea dinspre nord orientata in pepiniera. Si in livada sau gradina, indiferent unde plantati pomul, aceasta orientare trebuie respectata, in sensul ca pomul trebuia plantat cu acea parte indreptata spre nord; - punctul de altoire, vizibil fara dificultate, va trebui sa se situeze la suprafata solului, dau nu mai sus de aceasta. Cu respectarea acestor reguli se va trece la plantarea pomului. O persoana va aseza pomul mocirlit si fasonat, cat mai pe centrul gropii. Daca varfurile radacinilor se aseaza pe fundul gropii, iar punctul de altoire este la nivelul solului se vor arunca mai multe lopeti de pamant luat pentru a face groapa si acesta se va tasa cu piciorul peste radacini. Peste acest prim strat gros de aproximativ 5 cm de pamant se va presara un strat tot de 5 cm de balegar fermentat. Se va continua cu adaugarea si tasarea straturilor de pamant de suprafata (dat la o parte cand s-a facut groapa) si balegar si apoi doar cu a pamantului scos din fundul gropii, atunci cand a fost sapata. Daca groapa este cu mult mai adanca decat inaltimea radacinii, atunci ea se va umple cu pamant de suprafata pana la inaltimea necesara. Acesta se va tasa usor. In continuare se va proceda ca mai sus. In cazul plantarilor de primavara, la radacina fiecarui pom se va face cate un dig circular, menit sa dirijeze apa catre radacina pomului, iar la plantarile de toamna, la radacina fiecarui pom se va face cate un musuroi de pamant de 30-40 cm, menit sa protejeze zona de altoire impotriva inghetului.

In cazul livezilor, pe masura ce operatia de plantare evolueaza este bine sa se faca o verificare vizuala, pe randuri, ca toti pomi sa fie in linie, inainte de a-i planta. Se va elimina astfel neajunsul ca la incheierea unui rand sa se constate ca unul sau mai multi pomi nu sunt aliniati perfect cu ceilalti. Urmatoarea actiune este fixarea in pamant a tutorilor (bete ajutatoare de care se leaga tulpina pomului). Inainte de aceasta, este indicata cufundarea varfurilor tutorilor in gudron, smoala topita sau arderea superficiala a acestora. Este recomandabil ca tutorii sa se amplaseze in partea de nord a pomilor lasand un spatiu de doua degete intre tutore si pom. In cazul plantarilor de toamna, inainte de legarea pomului de tutore se va proteja tulpina acestuia impotriva rozatoarelor prin infasurarea cu folie de polietilena sau alte materiale de protectie. Dupa plantarile de primavara aceasta operatie poate fi facuta sau nu, dupa situatia existenta in zona. Legarea puietilor de tutore se poate face cu sfoara, rafie, benzi de plastic, nuiele de rachita, etc. Se va asigura cel putin o zona de tampon formata din paie, iarba uscata, foi, etc. Aceasta trebuie sa impiedice ranirea scoartei prin contact cu tutorele in timpul vanturilor puternice. Lucrarile specifice in primul an de la plantare Sfaturile urmatoare se aplica pomilor plantati toamna si se refera la ingrijirea pomului in iarna ce urmeaza plantarii. In ceea ce priveste pomii plantati primavara, lucrarile despre care se vorbeste in continuare se vor aplica din primavara viitoare. Puietii plantati toamna au stat peste iarna in repaus vegetativ, la fel ca si cei plantati primavara. In iarna ce urmeaza plantarii de toamna se va aplica un tratament cu un insecticid. Administrarea acestuia se face in lunile ianuarie - februarie, intr-o zi cu temperaturi de peste 0 grade Celsius si cu vant slab. In vara ce urmeaza dupa plantarea pomilor, plivitul lastarilor in tinerele coroane trebuie facut cu multa atentie, dar el este necesar in mod obligatoriu. Acum vor fi franati in crestere lastarii concurenti prin ciupirea varfurilor acestora atunci cand au deja lungimi de 15-20 cm (sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie). Tot acum vor fi indepartati complet lastarii crescuri inspre interiorul coroanei sau cele atacate de boli sau colonii de daunatori. Tocmai tarziu in vara, adica atunci cand formatiunile scurte au deja un mugure terminal se pot aplica taierile de vara (sfarsitul lui iulie). Astfel lastarii laterali crescuti pe ramificatiile principale vor fi eliminati pentru aerisirea interiorului coroanei. Lastarii cu lungimi medii, crescuti vertical se vor reduce pana la jumatate din lungime. Lastarii subtiri, dar foarte lungi (peste 30 cm) vor fi scurtati dupa 8-9 frunze de la baza. Acolo unde se remarca aglomerari de vegetatie se vor opera rariri. Daca in vara s-au aplicat taieri corespunzatoare, in iarna nu mai sunt necesare decat taierile de reducere a prelungirii ramurilor de schelet. In anii care urmeaza anului plantarii lucrarile in livada se diversifica si prezinta particularitati legate de specie, soi, etc. Ele nu mai pot fi tratate global cum s-a procedat pana acum cu pregatirea terenului si plantarea propriu-zisa.

Radacina are un rol important in cresterea si rodirea pomilor fructiferi, viata lor depinzand de acest organ. Radacinile indeplinesc functiile de absorbtie a apei, a sarurilor minerale, fixeaza trunchiul in sol, conduc si uneori depoziteaza substante organice. Daca unele functii ale radacinii cedeaza, se usuca o parte din ramuri iar, cu timpul, se poate usca intreg pomul. Marimea radacinilor, numarul si felul lor este determinat de portaltoiul pe care este altoit pomul, de tipul solului, de adancimea apei freatice etc. Radacinile pot creste tot timpul anului daca in sol temperatura nu scade sub 4 grade Celsius. Au o activitate optima intre 16-22O C si sunt stanjenite intre 28-35O C. Radacinile sunt extrem de numeroase si de dimensiuni apreciabile, ele depasesc proiectia coroanei de 2-3 ori iar in adancime, la nuc, castan , par, cires pot ajunge uneori chiar pana la 34 m. Pentru executarea corecta a lucrarilor solului, ar fi bine sa stii ca cele mai multe radacini se gasesc, in adancime, intre 20 si 60 cm.

Tulpina La majoritatea pomilor, tulpina este alcatuita din trunchi si coroana . Arbustii si chiar unii pomi nu au trunchi, tulpina lor numindu-se tufa. Trunchiul tine de la colet (locul unde se uneste cu radacina) pana la prima ramura a coroanei si ar trebui sa aiba o inaltime de 40-60 cm. Coroana este partea principala a tulpinii, fiind alcatuita din numeroase ramuri de diferite grosimi, ordine si varste care vor sustine frunzele, florile si fructele.

Ramurile Ramurile care alcatuiesc coroana sunt de trei feluri: de schelet , de semischelet si de rod. Ramurile de schelet sunt groase si puternice, ele imprimand forma coroanei. Traiesc la fel de mult ca pomul si pe ele se prind toate celelalte categorii de ramuri. Ramurile de semischelet au grosimea mai mica, de 2-5 cm, lungimea de 50-80 cm, imbraca scheletul si poarta pe ele ramurile de rod. Aceste ramuri au un rol foarte important pentru ca asupra lor se fac cele mai importante operatii de taiere. Ramurile de rod sunt mai tinere, subtiri si fragile, pe ele se gasesc muguri floriferi, micsti sau vegetativi in devenire roditori. Traiesc 1-10 ani si evolueaza prin cresteri relativ scurte.

Mugurii Mugurii sunt organe de adaptare ale pomilor fructiferi la conditii nefavorabile de iarna, fiind alcatuiti dintr-un ax scurt pe care se afla rudimente de frunze si flori, acoperite de solzi si puf care le confera rezistenta la ger. Dupa organele la care dau nastere, mugurii sunt de trei feluri:

vegetativi- din ei se formeaza lastari, au dimensiuni mai mici si sunt conici, cu varful ascutit; floriferi- din ei se formeaza flori, sunt mai mari, rotunjiti la varf, bombati la mijloc, in forma de butoias; combinati- se intalnesc la gutui, mosmon, zmeur, mur, nuc, ei dau nastere la lastari purtatori de flori. Mugurii de rod de mar si de par dau nastere concomitent la o inflorescenta si un lastaras.

Lastarii Lastarii sunt organe vegetative care se formeaza din mugurii vegetativi si poarta pe ei frunze. Cand un pom are lastari lungi si cu frunze mari, sanatoase, poate sa prepare multa hrana care sa ajunga pentru hranirea fructelor si pentru formarea mugurilor de rod pentru anul urmator.

Cresterea si rodirea pomilor fructiferi

Plantele pomicole traiesc intre 5 si 80 de ani. Dupa 3-8 ani de „tinerete”, ei trebuie sa rodeasca in fiecare an pana la uscare. In intervalul de la formare pana la uscare, pomii fructiferi parcurg mai multe perioade de varsta. Aceste perioade trebuie cunoscute pentru a aprecia just starea pomilor si a aplica corect metodele de ingrijire. Unii pomi fructiferi nu sunt batrani, ci imbatraniti, si atunci, prin lucrari speciale, pot fi adusi la un potential bun de rodire.

Perioada de tinerete Aceasta este perioada de crestere la pomi fructiferi, lastarii ating lungimi mari si se formeaza primele ramuri de rod. Pomii sunt foarte sensibili la seceta si ger in aceasta perioada. Daca vrei sa cresti plante pomicole ar fi bine sa stii ca acum poti grabi formarea coroanei si intrarea pe rod prin lucrari corespunzatoare si combaterea bolilor si daunatorilor.

Perioada de tinerete dureaza:
   

2-3 ani la piersic, meri si peri; 3-5 ani la pruni, caisi, visini; 4-6 ani la cires; 6-10 ani la nuc si castan.

Inceputul rodirii Inceputul rodirii este o perioada relativ scurta, 3-8 ani, in functie de specie, marcata prin aparitia primelor fructe si obtinerea recoltelor. In aceasta perioada se formeaza tot mai multe ramuri de rod, iar productia creste cantitativ. Acum incep sa se faca taierile de rodire, se rareste incarcatura de fructe daca este cazul si se combat brumele si ingheturile tarzii de primavara.

Perioada de mare productie Perioada de mare productie este cea mai lunga si mai importanta pentru pomicultori, ea tine de la aparitia productiilor mari pana la scaderea vizibila a lor, adica 10-20 de ani. Functia de baza a pomilor devine acum rodirea, numarul ramurilor de rod creste in prima etapa, devine maxima iar lastarii ating lungimi mai mici. Ramurile de rod care s-au format primele in centrul coroanei incep sa se usuce, rodirea se deplaseaza spre exterior. Acum apare si fenomenul de alternanta, adica dupa un an cu rod foarte bogat urmeaza altul cu rod putin sau fara rod. De aici, necesitatea executarii unor taieri in lemn la 3-4 ani pentru a duce la aparitia unor lastari cu frunzis bogat, capabili de fotosinteza.

Perioada de scadere a recoltelor Perioada de scadere a recoltelor care urmeaza este consecinta uscarii ramurilor de rod, cat si a celor de schelet care avanseaza de la varf spre baza. Lastarii cresc tot mai scurti, productia scade si devine foarte inconstanta. Prin taierea de reductie combinata cu fertilizarea si udarea mai putem prelungi viata utila a pomilor. Spre sfarsitul perioadei, cand uscarea avanseaza mult, trebuie sa defrisam pomii. TERMENI DE SPECIALITATE Există un întreg vocabular pe care trebuie să-1 învăţaţi atunci când vine vorba despre tuns. Majoritatea cuvintelor le cunoaşteţi din limbajul obişnuit. Folosiţi în mod regulat acest glosar pentru a vă reaminti sensul precis al unor cuvinte, pe măsură ce citiţi capitolele următoare. MUGURI ALTERNATIVI Muguri care cresc la înălţimi diferite, pe diferite părţi ale ramurii. TĂIETURĂ OBLICĂ Tăietura care se foloseşte în cazul ramurilor cu muguri alternativi (comparaţi cu „tăietura dreaptă"). Tăietura oblică se face exact deasupra mugurelui. INELUL UNEI RAMURI Un inel de ţesut lemnos de la baza unei ramuri. MUGURE O umflătură de pe o ramură ce conţine o frunză sau o floare în stare de dezvoltare incipientă. Un mugure vegetativ va da naştere fie unei frunze, fie unui lăstar, în vreme ce un mugure floral va produce flori, care sunt urmate de apariţia fructelor. CALUS Este ţesutul protector (de acoperire) care se formează în locul unde s-a efectuat o tăietură de tuns. COPCIRE Tăierea regulată a arbuştilor sau pomilor aproape de nivelul solului, pentru a stimula creşterea unor lăstari noi, viguroşi. CORDON Metodă de tundere a unui pom (a unuia ornamental, sau, de cele mai multe ori, a unuia fructifer) în aşa fel încât să producă o singură tulpină verticală, fără ramuri laterale de mărime mai mare. ÎNDEPĂRTAREA FLORILOR OFILITE După ce florile s-au ofilit, acestea trebuie îndepărtate de pe arbuştii floriferi, pentru a stimula producerea de şi mai multe flori. îndepărtarea lor împiedică formarea de seminţe în detrimentul creşterii plantei şi al formării mugurilor sezonului următor. OFILIREA VÂRFURILOR Distrugerea vârfurilor lăstarilor cauzată mai ales de îngheţ sau de unele boli.

SPALIER Metodă de tundere şi de creştere controlată a pomilor fructiferi pe un suport, ca de exemplu un perete, un gard sau altele. EVANTAI O metodă folosită la creşterea pomilor fructiferi, ca de exemplu cireşii, pe un gard sau pe un perete. Ramurile unui copac tânăr sunt lăsate să crească în formă de evantai dintr-un punct aflat cât mai aproape de baza pomului. Calus sau ţesut cicatrizat PANA TÂNĂRA Un pom în vârstă de un an, cu lăstari laterali cunoscuţi sub numele de „pene". MUGURE FRUCTIFER Apare pe pomii fructiferi şi este un mugure care produce flori şi mai apoi fructe, ci nu lăstari sau frunze. Un mugure fructifer este mai mare şi mai rotunjit decât un mugure vegetativ. LĂSTAR FRUCTIFER Un lăstar mic ce se dezvoltă pe pomii fructiferi şi pe care cresc muguri floriferi, ce voi deveni mai apoi fructe. PUNCT DE ALTOIRE Este punctul de pe tulpina unui arbust sau a unui pom fructifer, a unui trandafir sau a unei plante căţărătoare la nivelul căreia s-a realizat altoirea şi care seamănă cu inelul format în jurul unui calus. MUGURE VEGETATIV în cazul pomilor fructiferi, mugurele vegetativ este acela care produce un lăstar sau frunze şi nu produce flori sau fructe. LĂSTAR LATERAL Lăstar care creşte lateral dintr-o rădăcină sau un alt lăstar. MUGURE LATERAL Mugure din care va lua naştere un lăstar lateral. TRUNCHI Toţi pomii, precum şi unii dintre arbuşti, produc o tulpină centrală care se numeşte trunchi, din care urmează să se dezvolte toate ramurile. FECIOARĂ Un pom care este în primul an de creştere. CIUPIRE îndepărtarea vârfului lăstarilor sau mugurilor din vârful unui lăstar, pentru a încuraja creşterea lăstarilor laterali şi pentru a opri creşterea lăstarului respectiv. CREŞTERE CONTROLATĂ Creşterea pomilor cu frunze căzătoare pe un cadru de stâlpi şi cabluri de sârmă, astfel încât atunci când cresc, ramurile lor se împletesc, formând un perete de verdeaţă sau o boltă. TĂIERE ÎN SCAUN Scurtarea puternică a ramurilor arborilor la intervale regulate, pentru a promova creşterea unui număr mai mare de lăstari.

Totdeauna cand citeam despre pomi aveam dificultati in a vizualiza si diferentia mugurii de rod de cei de frunze si crestere. Acum cand livada mea implineste frumoasa varsta de 3 anisori

(firesc doar unii pomi implinesc varsta asta, altii sunt in prima primavara la mine in gradina) si unii pomi au ajuns sa aiba mugurii de rod, m-am gandit sa va arat ce m-au invatat azi dimineata. In principiu la toti pomisorii fructiferi mugurii de rod sunt mai rotunzi decat cei de frunze. Visinul, de exemplu, m-a invatat ca mugurii de rod se gasesc intr-un mugure mai mare si sunt de obicei cate 3 sau chiar 4. Mugure de frunze la visin nu am mai gasit deoarece toti visinii din livada au deja frunze.

La prun se vede foarte bine diferentierea intre mugurii de rod si ceilalti. In prima fotografie se vad bine mugurii de rod in prim plan si in a doua cei de frunze.

La cires se repeta povestea de la visin si am prins intr-o fotografie ambele variante de muguri.

Pentru urmatorii pomisori nu am cum sa vad inca mugurii de rod deoarece ei nu au ajuns la varsta rodirii. Sunt adolescentii mei. Merii

Gutuii

Piersicii

La piersic am o indoiala deoarece dupa cum se vede si in poza de mai sus se vad doua tipuri de muguri. Nu m-am lamurit inca ce-i cu mugurii maro inchis. Ca cei deja deschisi par a fi de frunze – dupa ce iese din ei - dar ceilalti care au ramas sunt prea ascutiti sa fie de rod. Dar voi vedea cum evolueaza si va tin la curent Mai este ceva. Pana azi puteam sa jur ca toti pomisorii infloresc mai intai si apoi infrunzesc. Nici vorba. Cu exceptia caisului (care cred ca este inrudit pe undeva cu zarzarul – cum spunem noi la corcodus), la mine toti au infrunzit intai si apoi s-au aratat si mugurii de rod.

Taierea de formare a pomilor fructiferi Taierea pomilor fructiferi se face toamna si primavara. Exista mai multe tipuri de taieri. Taierile de formare se fac dupa plantare, in functie de forma de coroana pe care dorim s-o obtinem. Acestea poarta numele de taieri pentru formarea coroanei. De obicei, formarea unei coroane se obtine in 3-4 ani de la plantare, prin diverse operatii de modificare a pozitiei de crestere a ramurilor si lastarilor (aplecare, arcuire etc.), prin taieri propriu-zise, prin scurtari sau suprimari de ramuri.

Taierea pomilor fructiferi trebuie sa inceapa abia dupa terminarea gerurilor. In principiu, inceputul lunii martie este favorabil inceperii lucrarilor de taiere a pomilor. Taierile executate mai devreme pot slabi rezistenta la gerurile care mai pot surveni. Pomii care nu au fost supusi taierilor au rezistat mai usor gerurilor decat cei care au suportat actiuni de taiere inaintea aparitiei acestor geruri. Nu toate anotimpurile anului sunt propice taierilor. Restrictiile tin atat de parametrii climatici specifici fiecarui anotimp, cat si de faza de dezvoltare vegetala a plantelor intr-un moment dat. In general, se vorbeste se taierile de iarna (in uscat) si de taierile de vara (in verde). Taierile de iarna Agrisul sau coacazul pot fi taiati inca din ianuarie sau februarie. Gerurile care pot urma, oricat de serioase ar fi, nu pot provoca decat daune minime. Rugul de mure este insa sensibil la ger si nu se taie in nici un caz mai devreme de inceputul lui aprilie. Tot acum se pot scurta nuielele purtatoare de rod ale zmeurului care a crescut prea mult. In cazul pomilor fructiferi, taierile in uscat trebuie sa inceapa atunci cand nu mai sunt asteptate geruri cumplite. Desigur ca nici un an nu este identic cu altul, dar statistic, inceputul lunii martie poate fi favorabil inceperii lucrarilor de taiere in uscat, in livezile de pomi. Taierile executate mai devreme pot slabi rezistenta la gerurile care mai pot surveni. Este stabilit ca pomii care nu au fost supusi taierilor au rezistat mai usor gerurilor decat cei care au suportat actiuni de taiere inaintea aparitiei acestor geruri.

Acest fapt a fost remarcat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais, par sau prun). Marul, atat prin soiurile sale mai vechi, dar mai ales prin anumite soiuri recent obtinute (Jonagold, Elstar) se dovedeste de asemenea sensibil la ger. Taierile de vara In cazul pomilor fructiferi, taierile de vara pot fi aplicate inca de la inceputul lunii iunie (in anii prielnici, chiar de la sfarsitul lunii mai). Ele debuteaza cu ruperea lastarilor cu crestere incomoda, crescuti pe lemn destul de vechi si care, prin dezvoltare, pot deranja ramificatiile normale ale pomului. Samantoasele si prunul impun de regula aceasta activitate. Ruperea cu mana a acestor lastari se va face inainte ca acestia sa depaseasca 15-20 cm. Taierile de vara debuteaza insa cu adevarat la sfarsitul lunii iulie si inceputul lui august, adica atunci cand ramificatiile scurte au format muguri terminali. Tot acum, sporul anual incepe sa se stabilizeze astfel incat taierile nu mai pot declansa reactii nedorite (lastari din cioturi sau ridicarea in sus a varfurilor mladitelor oriizontale).In cazul pomilor fructiferi care cresc puternic dar au o productie redusa, o taiere pentru iluminare incepand cu mijlocul lunii august poate determina o linistire a cresterii mladitelor si o crestere a productiei. In cadrul acestei actiuni se inlatura parti intregi de crengi, chiar daca pe ele se afla si fructe. Experienta a dovedit ca merii supusi unei astfel de operatii rodesc mai bine, isi imbunatatesc simetria si fructele devin mai durabile. Aceasta "taiere de august" se aplica cu succes cu conditia sa inaintea ei sa nu se fi executat alta taiere timp de cel putin un an si jumatate. Taierea de vara se poate aplica samburoaselor timpurii dupa recoltare.

Un pom fructifer care nu este taiat(tuns), poate sa dea deja rod din anul urmator plantarii. Ramurile se incovoaie si nu mai cresc sub povara fructelor. Pe masura ce pomul inainteaza in varsta, recolta este din ce in ce mai slaba. Cu cat atarna mai multe fructe de o ramura, acestea raman mici si de calitate slaba. Formarea unei coroane se obtine in 4-5 ani de la plantarea pomului, prin taieri propriu-zise, prin scurtari sau suprimari de ramuri sau prin diverse operatii de modificare a pozitiei de crestere a ramurilor si lastarilor. Cu ajutorul foarfecelui, prin taieri vom dirija energia pomului spre ramurile tinere, astfel incat ajutam pomul sa isi dezvolte ramificatii puternice si sa isi pastreaza capacitatea vegetativa. Dupa formarea coroanei, pomul trebuie ajutat in anii ce urmeaza prin taieri de intretinere si taieri de fructificare.

Epuizarea biologica a unui pom se petrece odata cu inaintarea in varsta si datorita altor factori asupra carora omul nu poate interveni, sau asupra carora a intervenit neprofesional. Astfel un pom care a rodit excesiv, timp de mai multi ani la rand va fi "epuizat din punct de vedere vegetal". Fructele raman mici, mladitele cresc mai putin si apare alternanta ca masura de protectie. In astfel de situatii se impun taierile de intinerire care, in functie de severitatea lor, pot atrage scaderea productiei pe o perioada scurta, dar asigura o dezvoltare normala si revenirea productiei dupa un timp nu foarte lung. Aceste taieri pot deveni necesare chiar la un pom de 5-6 ani a carei crestere a fost lasata la voia intamplarii astfel incat o reglare a producerii de mladite noi impune acest gen de taiere la pomii mai batrani. Chiar si atunci cand coroanele s-au inaltat excesiv sau atunci cand ramificatiile de la baza coroanei au tendinta de desfrunzire ori cand gerul, furtuna, animalele au pricinuit stricaciuni crengilor, severitatea taierilor care se impun le pot cataloga drept taieri de intretinere. Nu exista specii sau soiuri de pomi fructiferi la care tairle de intretinere sa fie contraindicate. Taierile de intinerire se executa iarna sau la sfarsitul iernii. In cazul ciresului, visinului si piersicului, taierile de intretinere pot fi facute dupa recoltare, deoarece pentru aceste specii mai sensibile, inchiderea ranilor inainte de venirea iernii reprezinta un avantaj. Daca grindina si furtuna produc stricaciuni mari in timpul verii se recomanda taierile de intinerire aplicate imediat in lemnul de mai multi ani de la inel sau alegerea altor crengi mai putin afectate pe post de ax.

Intinerirea coroanelor ingrijite In cazurile in care coroanele au fost formate piramidal, taierea de intinerire se efectueaza foarte usor. Acelasi lucru se poate spune si despre celelalte tipuri de coroane. Exista doua metode de intinerire: devierea axului principal si a axelor ramificatiilor principale pe ramuri mai tinere (se taie lemnul mai vechi sau foarte vechi) si metoda clasica. 1. Metoda prin deviere: nu provoaca o reactie puternica a mladitelor tinere si se aplica mai cu seama la pomii fructiferi care fac fructe cu samburi, pentru ca metoda clasica nu este sigura in acest caz. Metoda consta in limitarea in inaltime a coroanei; prin taierea cu fierastraul va fi indepartata cam 1/3 din volumul coroanei. Dupa alegerea unui punct de taiere pe ax, in lemn de mai multi ani, deasupra unei ramuri laterale mai tinere, se va imagina un unghi de 120 grade cu varful in punctul de taiere. Acolo unde laturile unghiului intersecteaza ramificatiile laterale se vor practica taierile (ceva mai sus sau mai jos, acolo unde exista o ramificatie laterala care sa preia axul ramificatiei). 2. Metoda clasica se foloseste mai mult in cazul pomilor fructiferi care fac fructe cu seminte. Cam 1/3 din lungimea ramificatiilor principale vor fi indepartate prin taiere cu fierastraul in unghi drept. Ramificatiile laterale aflate sub taietura se suprima prin taiere de la inel pe o lungime de aproximativ 25 cm. In cadrul taierilor de intinerire nu ne vom limita doar la ramurile de schelet. In cazul samantoaselor se poate taia oriunde este necesar, deci si pe ramificatii pentru ca astfel vor fi activate rezervele de muguri dorminzi si adventivi. Intinerirea coroanelor care nu au fost niciodata taiate, care se numesc si "coroane naturale" trebuie precedata de o serie de taieri de iluminare. Pentru asta se aleg 3-4 ramificatii principale dezvoltate aproximativ la fel si ancorate bine pe ax. Toate celelalte ramificatii vor fi suprimate prin taiere de la inel ori li se va schimba functia prin deviere pe ramuri fructifere. Odata ce aceste interventii au fost finalizate se pot incepe taierile de intinerire dupa una dintre metodele descrise mai sus. In ambele cazuri se va urmari intinerirea lemnului de fructificare. Ranile provocate in urma acestor taieri importante vor fi protejate cu chituri sau masticuri speciale pentru acest scop. In cazul in care aveti deja plantati in gradina pomi fructiferi sau ornamentali, luna aceasta trebuie sa le acordati o atentie speciala. Unii, cum ar fi de exemplu piersicul, caisul sau prunul, necesita scurtarea ramurilor anuale care au depasit anumite lungimi. Piersicul are nevoie de taiere daca ramurile anuale au depasit 50-60 de cm, prunul si caisul daca ramurile anuale au trecut de 40 de cm. Ciresul si visinul nu au nevoie de taiere de normare, avertizeaza specialistii, necesita doar o operatiune de intretinere a coroanei. La mar si par, nu se recomanda taierea ramurilor anual, deoarece in virful acestora se afla mugurii de rod. O alta lucrare importanta in gradina este igienizarea

livezii si varuirea trunchiurilor de pomi din livada. Pentru igienizarea livezii, adunati frunzele uscate, fructele sau ramurile cazute si razuiti trunchiurile copacilor cu o perie aspra, pentru indepartarea daunatorilor. Varul dat apoi pe trunchiul copacilor distruge ouale insectelor si daunatorilor care au hibernat la adapostul crestaturilor din scoarta si impiedica dezvoltarea muschilor si lichenilor pe trunchiuri

Taierile anuale la pomii fructiferi Aceste taieri sunt necesare deoarece trebuie redusa incarcatura excesiva cu muguri a pomilor fructiferi, atunci cand este nevoie, pentru a se stabili marimea ramurilor, pentru a se stabili alungirea si intrepatrunderea lor. Se stie ca in coroanele dese, in care nu patrunde destula lumina, bolile si daunatorii se dezvolta mult mai repede. La pomii care au coroana deasa, stropirile se fac mult mai greu existand si riscul ca solutia cu care se stropeste sa nu poata fi aplicata pe toate ramurile. Prin taierile de intretinere se urmareste echilibrarea vegetatiei intre baza si varf.

Taierile de fructificare la pomii fructiferi Acestea sunt necesare pentru a mentine pomii intr-un echilibru fiziologic timp mai indelungat. La pomii fructiferi aflati in plina rodire se urmareste normarea incarcaturii cu

muguri floriferi in raport cu potentialul acestor pomi. O data cu trecerea timpului, pomii fructiferi au cresteri vegetative slabe precum si productii scazute. Pentru cresterea duratei de viata si a potentialului productiv se aplica la acesti pomi taierile de intinerire. Taierile de intinerire la pomii fructiferi Dau rezultate bune atunci cand coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se intinereste in majoritate. Se recomanda ca taierea pomilor fructiferi sa se efectueze in perioada de repaus. Taierile se pot face si primavara tarziu dar doar atunci cand pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sanatosi de cei atinsi de ger. Taieri in uscat, taieri in verde. Experienta a stabilit ca nu toate anotimpurile sunt propice taierilor. Restrictiile sunt legate de parametrii climatici specifici fiecarui anotimp, dar si de faza de dezvoltare vegetala a plantelor intr-un moment dat. In general vorbim de taierile de iarna (in uscat) si de taierile de vara (in verde). Taierile de iarna Agrisul si coacazul pot fi taiati inca din ianuarie sau februarie. Pot urma geruri serioase care nu le pot provoca daune mari. Rugul de mure este insa sensibil la ger si nu i se vor aplica taieri mai devreme de inceputul lunii aprilie. Tot la inceputul lui aprilie se pot scurta nuielele purtatoare de rod ale zmeurului care au crescut prea mult. In cazul pomilor fructiferi, taierile in uscat trebuie sa inceapa atunci cand nu mai sunt asteptate geruri mari. Statistic, inceputul lunii martie poate fi favorabil inceperii lucrarilor de taiere in uscat, in livezile de pomi. Taierile executate mai devreme pot slabi rezistenta la gerurile care mai pot urma. Sensibilitate sporita la ger au urmatoarele specii: piersic, cais, par, prun. Marul este si el sensibil la ger. Taierile de vara Taierile de vara pentru pomii fructiferi pot fi facute de la sfarsitul lui mai, inceputul lui iunie. Aceste taieri debuteaza cu ruperea lastarilor cu crestere incomoda - crescuti pe lemn destul de vechi si care prin dezvoltare pot deranja ramificatiile normale ale pomului. Acesti lastari pot fi rupti cu mana inainte ca acestia sa depaseasca 15-20cm. Taierile de vara incep cu adevarat la sfarsitul lunii iulie si inceputul lui august, atunci cand ramificatiile scurte au format muguri terminali. Sporul anual incepe sa se stabilizeze si taierile nu mai pot declansa reactii nedorite (lastari din cioturi sau ridicarea varfurilor mladitelor orizontale).

Pentru pomii fructiferi care cresc puternic dar au o productie redusa, o taiere pentru iluminare incepand cu mijlocul lunii august poate determina o linistire a cresterii mladitelor si o crestere a productiei. In cadrul acestei actiuni se inlatura parti intregi de crengi, chiar daca pe ele se afla si fructe. Experienta a dovedit ca merii supusi acestor operatii au rodit mai bine, si-au imbunatit simetria. Taierea de vara se poate aplica samburoaselor timpurii dupa recoltare.

Taierile "in verde" la pomii fructiferi (taieri de vara) Aceste taieri se executa la unii pomi fructiferi : cires, piersic (timpuriu), dupa culesul fructelor. In aceasta perioada, pe langa lucrarile care se executa in mod normal in livada (sapatul in jurul pomilor, varuitul acestora) in functie de specia pomicola, este perioada unor stropiri fundamentale pentru pomii fructiferi, de care depind in mare masura viitoarele recolte. Pentru pomii fructiferi, pot fi aplicate si taierile de vara ce incep prin ruperea lastarilor cu crestere incomoda(mai-iunie), crescuti pe lemn destul de vechi si care, prin dezvoltare, pot deranja ramificatiile normale ale pomului. Ruperea cu mana a acestor lastari se va face inainte ca acestia sa depaseasca 15-20 cm. La sfarsitul lunii iulie si inceputul lui august, se va continua taierea de curatare pentru eliminarea ramificatiilor scurte care au format muguri terminali. In cazul pomilor fructiferi care cresc puternic, dar au o productie redusa, se va efectua o taiere pentru iluminare incepand cu mijlocul lunii august. Aceasta taiere poate determina o linistire a cresterii mladitelor si o crestere a productiei pomului. Prin aceste taieri se inlatura parti intregi de crengi, chiar daca pe ele se afla si fructe. Aceasta “taiere de august” se aplica cu succes cu conditia sa inaintea ei sa nu se fi executat alta taiere timp de cel putin un an si jumatate.

Ramurile de rod la speciile pomicole La pomacee, dupa asemanarea ramurilor de rod, intalnim doua subgrupe : 1. mar si par 2. gutui La drupacee, intalnim 3 astfel de subgrupe : 1. cires si visin 2. prun si cais 3. piersic si migdal

1. Mar si par Se formeaza din muguri micsti. Intalnim urmatoarele formatiuni : pinten, smicea, tepusa, nuielusa, mladita. Pinten = ramura de rod neflorifera, are 0,3 - 6 cm. Pintenul poate fi scurt, de cativa milimetri, cu un singur mugur vegetativ situat apical, sau poate fi lung, de 5-6 cm, cu 1 mugure vegetativ apical si cativa laterali. Smicea - este o ramura neflorifera, are 15-30 cm, este foarte subtire (diametrul de 2-5 mm), are in varf si lateral mai multi muguri vegetativi Tepusa - ramura florifera, are 1 mugure mixt apical si mai multi muguri vegetativi laterali. Tepusele pot fi, ca si pintenul, de doua feluri : scurte sau alungite In primul an dupa rodire axul tepusei se ingroasa si formeaza asa numita bursa de rod. In anul urmator, pe aceasta bursa se vor forma noi pinteni, tepuse sau nuieluse, care dupa fructificare se vor ingrosa si ele. Formatiunea care va rezulta din contopirea burselor noi si vechi se numeste vatrade rod. Nuieluse = ramuri florifere de 10 20 cm. Au in varf un mugure mixt, restul laterali vegetativi. Mladita = ramura florifera, 10-20 cm. Are 2-3 muguri micsti (unul terminal care are are inca 2 sub el), restul sunt laterali vegetativi. 2. Gutui: Fructifica tot din muguri micsti. Dintr-un mugure mixt, primavara se formeaza un lastar de 8-12 cm care poarta o singura floare in varf. Dupa fructificare, in anul urmator acest lastar se ingroasa formand o bursa de rod alungita. Aceasta este ingrosata in special in partea terminala, rezultand o ramura cu aspect de maciulie ce prezinta terminal 2-4 muguri micsti din care se vor forma noi lastari. 3. Cires si visin Intalnim urmatoarele categorii de ramuri: Pinten = asemanator cu cel descris la mar si par, are doar muguri vegetativi si se intalneste la pomii tineri Buchet de mai = ramura floriferade 1-3 cm, pe ea se formeaza 4-7 muguri asezati in spirala cate unul la fiecare nod. In mijlocul acestei formatiuni exista un mugure mixt care asigura cresterea vegetativa, in anul urmator va rezulta astfel o noua ramurade 1-3 cm.

De-a lungul timpului, prin cresteri succesive, aceasta ramura va atinge 12 cm si doar ultima portiune va fi purtatoare de frunze si flori. Ramura mijlocie neramificata = florifera, 10-30 cm, apical are 1-3 muguri vegetativi restul fiind floriferi. In fiecare an aceasta ramura se alungeste cu 10-15 cm datorita mugurilor vegetativi din varf. Ramura pleata = se intalneste mai ales visin, mult mai rar la cires. Este foarte subtire, are 2-3 mm diametru. Are 15-60 cm lungime, are in varf un mugure vegetativ, restul fiind floriferi. Dupa rodire, ramura pleata se apleaca cu fructele si ramane in aceasta pozitie cativa ani dupa care se usuca. Cresterile vegetative anuale sunt de 10-15 cm lungime, si sunt asigurate de muguri vegetativi apical. 2. Prun si cais Buchet de mai = seamana cu cel de la cires si visin. Are 1-3 cm si se deosebeste de cel de la cires prin faptul ca la noduri are grupe de muguri in loc de un singur mugure. In fiecare grupa exista un mugure vegetativ, restul fiind floriferi. Cresterea vegetativa este asigurata de fiecare mugure vegetativ (apical si lateral) din fiecare grupa. Ramura mijlocie = are 10-15 cm, are in varf un mugure vegetativ, pe toata lungimea ei prezinta grupe de muguri, in fiecare an fiecare mugure vegetativ dand nastere la noi ramuri mijlocii Ramura lunga = are in varf un mugure vegetativ iar lateral grupe de muguri dintre care cel central este vegetativ, cei laterali sunt floriferi. In primul an caisul poate rodi si pe lastari anticipati. 3. Piersic si migdal Buchet de mai = are terminal un singur mugure vegetativ si lateral 2-4 muguri floriferi (la piersic) si 5-8 la migdal. Ramura salba = seamana cu ramura pleata, este foarte subtire (2-3 mm diametru) are maxim 50 cm, are terminal 1 mugure vegetativ restul fiind floriferi. Aceasta ramura dupa fructificare are tendinta sa se degarniseasca total, formand totusi anual noi ramuri vegetative de 10-15 cm, din mugurii vegetativi din varf. Ramura mixta = ramura de baza in fructificarea piersicului. Are apical 1-3 muguri vegetativi, la baza ei se gasesc 1-3 muguri vegetativi, restul fiind grupati cate 3 la fiecare nod, din care cel din mijloc este vegetativ, ceilalti 2 fiind floriferi. Ramura de prelungire = asigura cresterea in lungime a scheletului, pe aceasta ramura alterneaza muguri vegetativi si floriferi.

Taierile la speciile pomicole Taierile ca lurare efectuata in cadrul livezilor, in functie de elementul asupra caruia se intervine, se impart in taieri ale elementelor de rod si taieri ale elementelor vegetative. Taierile elementelor de rod au drept scop dimensionarea convenabila a acestora, formarea de noi elemente de rod, repartizarea uniforma pe ramurile de schelet (pastrarea unui raport de 2 :1 sau de 3 :1) intre elementele de rod florifere si cele neflorifere Taierile elementelor vegetative au ca scop ramificarea acestora si formareade noi productii florifere. In cazul pomaceelor, pintenii si tepusele nu se taie niciodata, ci se raresc eventual la o distanta de 10-15 cm. Smicelele se taie la 2-3 muguri bine dezvoltati numai cand acestea depasesc 20-25 cm lungime. Acest lucru nu este valabil si in cazul nuieluselor. Mladitele nu se taie niciodata. In cazul gutuiului, ramurile vegetative de 1 an se scurteaza doarcand sunt foarte slabe, iar maciuliile se raresc. In cazul drupaceelor taierile de fructificare se fac mult mai restrans. La cires si visin ramurile buchet nu se taie, ramura mijlocie se scurteaza pentru a stimula formareade noi formatiuni de rod. Ramurile pleata necesita o taiere mica, la varf. La prun si la cais ramurile buchet si ramurile mijlocii neramificate si ramificate nu se taie, doar cand sunt batrane se scurteaza deasupra primei ramificatii. La piersic aceste taieri de fructificare se fac n fiecare an. La aceasta specie nu se taie buchetele de mai ; ramura mixta se scurteaza la 6-8-10 muguri (1-3 vegetativi la baza, 4-5 floriferi) intotdeauna ultimul mugure va ramane vegetativ pentru a se asigura o buna circulatie a sevei. Taierile elementelor vegetative se fac asemanator la toate speciile cu exceptia piersicului. Se taie ramurile vegetative la 2-3 muguri, cand are diametrul de 2,5 cm ; se taie la 4-5 muguri cand are diametrul de 4-5 cm ; se taie la 6-7 muguri cand are diametrul mai mare de 6 cm. Ramurile vegetative la piersic se scurteaza la 2 muguri bine dezvoltati, aceasta operatiune avand drept scop stimularea formarii de noi elemente de rod.

Taierile de intinerire – Cum curatam pomii fructiferi

Necesitatea taierilor de intinerire este conditionata de anumite stari fiziologice ale pomilor. Taierile de intinerire se fac cand cresterea ramurilor de schelet este foarte slaba sau a incetat si a inceput uscarea ramurilor periferice si cand la baza ramurilor de schelet se formeaza lastari lacomi. Pentru a se obtine cresteri mai

viguroase scurtarea se face in zona mugurilor dorminzisau deasupra unei ramuri de garnisire tinere. In primul rand se intervine asupra ramurilor de schelet de ordinul I si numai dupa aceasta se procedeaza la scurtarea celor de ordinul II si III, etc. O data cu intinerirea coroanei este bine sa se faca si intinerirea sistemului radicular. In acest scop la periferia proiectiei coroanei se sapa un sant cu latimea de 60 de cm si 70 – 80 cm adancime , cu care prilej se taie toate radacinile ce se intalnesc in aceasta zona. Cu o foarfeca ascutita se reinoiesc taieturile radacinilor mai groase de 1 cm in diametru, se ung cu o pasta formata din lut , balega de vaca si apa, se amesteca pamantul scos din sant cu ingrasaminte si apoi se introduce din nou in sant. Dozele de ingrasaminte ce se administreaza la metru patrat de sant sunt : 50 – 60 de grame azotat de amoniu 70- 100 de grame de superfosfat 300- 400 de grame de cenusa 150- 200 de grame de praf de var 4 – 5 kg gunoi de grajd. Pomii cu inceput de uscare si lipsiti de ramuri lacome, se intineresc ca si in cazul precedent, cu deosebirea ca scurtarea ramurilor de schelet se face in lemn mai batran de 6- 7 – 8 – 9 ani, dupa cum zona de crestere s-a retras mai mult sau mai putin in interiorul coroanei. Taierea se va face neaparat in zona mugurilor dorminzi si se va evita pe cat posibil provocarea unor rani mai mari de 6- 8 cm in diametru. In cazul pomilor imbatraniti , care au ramuri lacome in coroana, acestea se folosesc la refacerea scheletului . In acest scop se aleg ramurile lacome bine dezvoltate si amplasate corespunzator , inlaturandu-se deasupra lor , portiunile de ramuri imbatranite sau in curs de uscare. Ceva mai jos, pe o parte si alta a bratului , se aleg 2- 3 lastari lacomi , situati la distanta de 50 -60 de cm , care servesc la inlocuirea ramurilor de ordinul II, lipsite de vigoare. Ramurile lacome alese pentru restabilirea scheltului pomilor se taie pentru subordonare , iar celelalte ramuri lacome, se scurteaza la 6- 8 muguri, in vederea transformarii lor in ramuri de garnisire, dupa aceasta se procedeaza obligatoriu la intinerirea sistemului radicular.

ALTOIREA PRIN OCULTATIE Altoirea prin oculatie este o metoda foarte veche de altoire si continua sa fie cea mai des folosita. Desi exista cateva variante de apicare a acestei metode, principiul este acelasi: sub o deschidere practicata in scoarta portaltoiului se amplaseaza un fragment din scoarta altoiului care contine un mugure al acestuia. Cele mai cunoscute metode de oculatie sunt: oculatia in ochi dormind, oculatia in ochi crescand, oculatia inelara, oculatia cu placa intermediara. Oculatia in ochi dormind O conditie importanta in vedereaaplicarii oculatiei este desprinderea cu usurinta a scoartei port-altoiului. Pentru aceasta, perioada optima este situata in lunile iulie-august. Nu trebuie sa se inteleaga ca in restul anului este imposibil sa poata fi dezlipita scoarta de pe lemn. Sunt destule cazuri in care oculatia se practica la inceputul primaverii, cu altoi recoltati atunci si cu un oarecare procent de reusita. Iulie-august este, insa, perioada optima cand desprinderea scoartei de lemn are loc cu raniri minime ale tesutului de cambiu. In general, in pepiniere se altoiesc in luna iulie- prunul, piersicul, parul, gutuiul si cateva soiuri de mar. In august, sunt altoiti marul, ciresul si visinul. Pe portaltoi se alege locul de practicare a inciziei in forma de T. Acesta se va afla intr-o zona de scoarta neteda, situata la 10-15 cm de la sol in cazul portaloilor obtinuti vegetativ si la 6-7 cm de la sol in cazul celor obtinuti generativ. Este preferabil ca altoiul sa fie aplicat spre directia din care sufla vatul predominant. Se va curata scoarta de pamant cu ajutorul unei carpe uscate si se va practica incizia in forma de T doar din doua taieri consecutive: prima, orizontala, va avea lungimea de aproximativ 1 cm, iar cea de-a doua, verticala, lunga de 3 cm. nu se va dezlipi inca scoarta pe cele doua laturi ale taieturii verticale. Se va urmari doar taierea scoartei, nu si patrunderea in tesutul lemnos. Din recipientul de pastrare se scoate primul fragment de lastaraltoi care, obligatoriu, a fost deja fasonat in momentul recoltarii: frunzele indepartate, lasand doar 1 cm de petiol, verful nelignificat si baza indepartata. Intru-cat dintr-un lastar fasonat pot fi preluate atatea fragmente-altoi cati muguri contine, se recomanda inceperea cu primul mugure de la varf. Se prinde cu mana stanga ramura-altoi, astfel incat varful acesteia sa iasa din palma, in interior, 3-4 cm. patru degete ale mainii drepte vor apuca manerul briceagului iar degetul mare va sprijini ramura la iesirea acesteia dinpalma stanga. Preferabil, dintr-o singura miscare se va detasa mugurele altoi. Conditiile obligatorii pe care trebuie sa le indeplineasca un mugure altoi apt de a fi folosit sunt urmatoarele: - taietura in scoarta nu trebuie sa atinga nucleul mugurelui (radacina acestuia inspre interior); - scutisorul cu mugurele altoi trebuie sa contina tesut de cambiu pe o suprafata cat mai mare; - nu trebuie antrenat decat foarte putin tesut lemnos.

Daca la examinare rezulta ca taietura a fost prea superficiala si ca a fost atins nucleul mugurelui, se renunta la utilizarea acelui scutisor cu mugurele altoi. Daca se constata ca a fost antrenat prea mult lemn,acesta va fi indepartat cu grija si, in functie de reusita, scutisorul se va utiliza sau nu. Atunci cand se considera ca scutisorul cu mugurele altoi este apt pentru a fi aplicat pe portaltoi se trece la dezlipirea scoartei in zona inciziei in forma de T. Pentru aceasta se foloseste varful lamei briceaguluide altoit si numai in caz de desprindere cevca mai anevoiasa se va utiliza spatula aflata pe partea opusa a varfului lamei. Baza scutisorului (mugurele orientat in sus) se introduce in partea superioara a deschiderii in T si se apasa usor scutisorul in jos fara a atinge mugurele. Cand acesta nu mai inainteaza, nu se va mai insista prin fortare. Daca, in final, o parte a portiunii de scoarta a ramas deasupra taierii orizontale a inciziei T, atunci scutisorul va fi scurtat astfel incat sa patrunda perfect in interior. Operatia urmatoare consta in legarea zonei de altoire cu rafie sau benzi speciale de altoit. Legarea incepe de la partea superioara si va ocoli foarte atent mugurele. Rezultatele concludente ale operatiei de altoire pot fi oferite cam dupa 3 saptamani. Starea petiolului frunzi aflate pe scutisor este foarte concludenta: daca petiolul a cazut singur sau daca se desprinde la cea mai usoara atingere, sunt semne ca altoiul s-a prins. Daca, dimpotriva, petiolul est euscat dar se edsprinde greu de scutisor care, la randul lui, are un aspect uscat, prinderea este putin probabila. Altoirea in ochi crescand Se executa intocami ca si altoirea in ochi dormind dar este aplicata la inceputul lunii mai, folosind ramuri recoltate inca in toamna. Scutisorul se introduce sub scoarta direct de pe lama briceagului fara al atinge cu mana. Oculatia inelara Comparativ cu alti pomi fructiferi, scoarta de nuc est emai groasa, distanta de la stratul tesutului de cambiu fiind seminifcativ mai mare. Preintr-o taiere limitata in lungime la aproximativ 30 mm a scutisorului-altoi nu se va putea reusi prinderea decat a unei suprafete mici de tesut cambial. Acesta este motivu pentru care, in acest caz, se practica o fereastra dreptunghiulara in scoarta portaloiului iar pe ramura de altoi se preia un ffragment de scoarta de aceleasi dimensiuni cu care se astupa fereastra portaltoiului. Oculatia inelara se aplica pe trunchi la diverse inaltimi dar si pe ramificatiile principale alecoroanei. In acest din urma caz, pe o ramificatie pot fi plantati chiar mai multi altoi, pornind de la o distanta de aprox. 40 cm de la punctul de ramificare din tulpina. Altoirea se poate face si din lemn de mai multi ani. Oculatia cu placa intermediara Exista situatii cand un anumit port-altoi cunoscut ca fiind compatibil cu o anumita specie respinge totusi unul sau mai multe soiuri apartinand speciei respective si le tolereaza pe celelalte. In aceste situatii se poate face o altoire intermediara, dar procedeul necesita timp. In loc sa se execute o altoire intermediara si sa se astepte pana cand altoiul creste suficient pentru a fi el insusi altoit, se intercaleaza o placuta preluata de pe lastratul intermediar si se amplaseaza intre altoi si portaltoi. In despicatura T se introduce, mai intai, placa intermediara, iar peste ea, placa altoi pana la jumatate. In continuare, cele doua palci se imping impreuna in pozitie definitiva. Legarea se face ca in cazul oculatiei clasice.

Altoirea Chip Aceasta metoda de altoire este, intr-un fel, un hibrid intre altoirea prin oculatie si cea copulativa. Altoirea prin oculatie presupune utilizarea unui fragment de scoarta care contine un singur mugure altoi si nu trebuie sa contina tesut lemnos. Altoirea Chip foloseste tot un fragment de ramura cu un tesut mugure, dar acest altoi poate contine si o anumita cantitate de tesut lemnos. Metoda Chip se poate aplica iarna, primavara dar si vara. Dupa ce loculd e altoire a fost ales pe trunchi la inlatime de 10-15 cm fata de sol se degajeaza zona de posibilii lastari si se curata locul cu o carpa. Prima taietura se aplica portaltoiului transversal pe ax, sub un unghi de apoximativ 20 de grade cu orizontala. Aceasta taietura va avea o profunzime de cel putin 3 mm. Se muta lama briceagului deasupra acestei taieturi cu 3-4 cm. se practica o taiere pierduta condusa in asa fel incat finalul ei sa intalneasca capatul interior al primei taieturi. Fragmentul detasat cu aceste doua taieturi nu se poate utiliza, deci se arunca in final. De pe ramura altoi va trebui sa fie detasat un fragment identic ca marime cu cel detasat de pe portaltoi dar care trebuie sa contina un mugure dispus la jumatate din inaltimea penei altoiului. Pentru aceasta va putea fi folosit fragmentul detasat de pe portaltoi facand masuratorile si insemnarile necesare. Se mai pot face si retusuri, dar important este ca, in final, altoiul trebuie sa se imbine perfect in sectiunea portaltoiului. Se leaga cu banda de polietilena, pornind de la partea superioara si se ocoleste cu grija mugurele. Atunci cand altoirea se face primaara, se recomanda protejarea zonei ranite. Bandajul se va indeparta dupa aprox. 5 saptamani.

m fructifer, pe radacinile unui alt tip de pom fructifer. Pepinierele folosesc aceasta metoda pentru a combina soiurile de pomi fructiferi care au radacinile rezi le noi sa creasca, iar alteori, combinatiile sunt facute pentru a forma un copac care rodeste mai multe fructe.

ompatibil cu altoiul (de regula, sunt compatibili pomii fructiferi din aceeasi specie). Copacii din cadrul aceluiasi gen, dar nu aceeasi specie, au mai putine sa

asa de cel putin 7 centrimetri, si taiati drept, cu un fierastrau dintat. Taietura trebuie sa fie perpendiculara pe ramura. Fiti atenti sa nu rupeti coaja pomului.

de doriti sa puneti noul altoi. Taieturile trebuie sa fie paralele cu ramura, sis a nu aibe mai mult de 7 centrimetri lungime. Puteti altoi doua sau trei ramuri.

ceasta ar trebui sa aibe intre 15 si 20 centimetri lungime, si 2-3 muguri sanatosi. Taiati partea de sus a altoiului cu 1 centimetru mai sus fata de ultimul mug exupse.

ei, in locul unde a fost taiat mai devreme. Oblojiti si bandajati in jos, pana cand partea de sus a portaltoiului este la acelasi nivel cu partea de sus a ramurii.

a, strangeti bine, pentru a mentine grefa pe loc. Acest tip de banda se va intinde o data cu copacul cand acesta va creste, si nu va gatui copacul. Aplicati u

Taieri la vita de vie

mici s-au lovit adesea de necesitatea inlocuirii uneia sau mai mai multor vite de vie . Motivele pot fi multiple:disparitia(moartea) u inlocuirea butucilor cu defecte de inflorire. a in verde urmata de prabusirea vitei de vie.Aceasta metoda sta la indemana incepatorilor in ale altoirii , datorita faptului ca nec mult in cazul in care altoirea nu a reusit se poate repeta dupa cateva zile. Eu am aplicat cu succes aceasta metoda pentru elimi erit vite care aveau „strugurii albi”) sau la inlocuirea unor vite af ectate de inghet. ru taiat via,Clema(este buna o clema pentru prins rufele puse la uscat),Banda plastifiata pentru legat sau banda adeziva folosita ICK PE POZA CARE VA INTERSEAZA !

. Se aleg coardele de un an de la baza butucului care se taie in cepuri la doi sau trei ochi ,restul butucului se elimina daca ace

portaltoiul original al vitei, cepurile se musuroiesc ,daca pentru portaltoi folosim coarde provenite din partea nobila in vederea in arii „ salbatici’’ care inradacineaza se pot obtine si vite alto ite, care se pot rasadi fiind imune la atacul filoxerei.

intre ei cei mai vigurosi,acestia se plivesc si se paliseaza pe arac sau pe sarmele spalierului.

xul de seva este maxim si lastarii sunt semlignificati se poate face altoirea. Lastarii portaltoi apti pentru altoire sunt cei care in zo taieturii trebuie sa apara urme de lignificare adica mici puncte albe. g lastari apti pentru altoire ceilalti se elimina.Lastarii ramasi se curata de frunze,muguri si carcei si se reteaza la 50-70cm inalti

arii altoi se recolteaza de pe extremitatea coardei de rod taind dupa ultimul strugure imediat deasupra la a treia sau a patra fru e elimina varfurile crude si carceii.Coardele altoi astfel obtinute se pastreaza la umbra cu baza imersata intr-o galeata cu apa.

cum se face si in cazul altoirii pomilor fructiferi .Doritorii pot sa afle mai multe din volumul „Altoirea pomilor ” de Fl orea Lupescu irile necesare.Personal am invatat sa altoiesc singur, fara profesor,studiind aceasta carte si experimentand practic,secretul reu e avitei de vie l-am invatat studiind volumul „Cultura vitei de vie” de Gheorghe Bernaz. toiul ce urmeaza sa fie altoit. Pe portaltoi la inaltimea potrivita la doi ,trei centrimetri sub un ochi si de aceiasi parte cu el se face metrul lastarului.

ea este egala cu portaltoiul si se taie la doi trei cm deasupra ochiului apoi sub ochi la la trei patru cm de aceiasi parte pornind d altoi trebuie sa se suprapuna perfect , altoiul sa fie aliniat cu portaltoiul si sa se respecte alternanta naturala a ochilor pe opart

orul unei cleme in zona superioara a taieturii astfel incat avem mainile libere sa facem legarea.In cartile de specialitate se recom da adeziva pentru izolatii electrice (am invatat asta de pe net de pe un un site spaniol cu altoiri ,de fapt si smecheria cu clema a d strans suprapus altoiul pe portaltoi .Clema se in departeaza odata ce am ajuns cu infasuratul in zona ei si se termina „bandaju

a ca lama briceagului sa se stearga dupa fiecare altoire cu o carpa curata astfel incat sa nu oxideze. Operatiile de taiere si supr

mant nu se mai poate folosi taiati altul.

Se practica mai multe tipuri de taiere si conducere a vitei de vie: pe tulpina de 70-80 cm (cultura semiinalta) sau de 1,00-1,20 m, chiar 1,50 m (cultura inalta). Dintre tipurile de taieri care pot fi practicate: mentionam cordonul, uni sau bilateral cu cordite sau speronat (in cepi), Guyot pe tulpina, pergola cu streasina simpla sau dubla, pergola rationala etc. In general, lucrarile de intretinere aplicate in primii ani de plantare sunt aceleasi ca si in cazul culturii joase (clasice). Deosebiri apar, in primul rind, in ceea ce priveste taierea de formare si rodire a butucilor si a mijloacelor de sustinere utilizate. Taierea de formare si de fructificare la conducerea inalta In cazul conducerii pe forme inalte se practica mai ales tipul de taiere Lenz Moser.

Tipul de taiere Lenz-Moser: Taierile de formare si fructificare Taierile de formare sint asemanatoare celor efectuate la tipul Cazenave, (in verigi de rod, cu cordi�e si cepi), cu deosebire ca tulpina va fi proiectata la 1-1,2 m. Taierea de fructificare se practica in acelasi mod ca la taierea Cazenave, lasindu-se pe cordoane verigile de rod formate din cordi�e (4-6 ochi) si cepii de inlocuire, amplasa�i cit mai aproape de cordon. Pe forme inalte cu tulpina de 1-1,2 m se pot practica si taierile in verigi de rod (coarde de 10-12-14 ochi si cepi de inlocuire), in cordon speronat etc, si in coarde lungi (sistemul de taiere lung) - ca la taierea Sylvoz, Pergola ra�ionala etc. In cazul taierilor cu cordoane orizontale (speronat, Cazenave, Lenz-Moser) au fost prezentate modalita�ile de formare a cordoanelor bilaterale, dar butucii se pot forma si cu un singur cordon, situa�ie in care lungimea cordonului va fi egala cu distan�a dintre doi butuci invecina�i (1 - 1,20 m). Prezen�a cordoaneior bilaterale, insa, diminueaza degarnisirea cordoaneior si faciliteaza refacerea lor. Taierea de formare si fructificare la conducerea semiinalta La forma de conducere semiinalta, in primii ani trebuie sa se formeze tulpina, de 60-80 cm, apoi pe ea elementele de rod, sau cordoanele uni sau bilaterale. Durata de formare a butucilor este de 5-6 ani. Cordonul speroliat (cu cepi, fig. 7):

Taierea de formare La cordonul speronat, (in cepi) elementele de rod sint cepii de rod, amplasati pe cordoane, uni sau bilaterale. In anul al II-lea de la plantare se lasa o singura cordita de 3-4 ochi. In vara se aleg 2-3 lastari care se paliseaza de tutori, restul suprimadu-se. In anul al III-lea se proiecteaza tulpina, scurtandu-se coarda cea mai viguroasa, dreapta, sub prima sirma. Restul coardelor se taie. in cazul cind coarda rezervata pentru proiectarea tulpinii are grosime de peste 8 mm (in diametru) pe o portiune mai lunga decit lungimea necesara formarii tulpinii, se procedeaza la formarea cordonului, coarda scurtindu-se fie la lungimea egala cu 1/2 din distanta intre butuci sau acolo unde diametrul ei este mai mic de 8 mm. In anul al IV-lea, din doua coarde cu pozitie superioara se formeaza cele doua cordoane, scurtindu-se fiecare la lungimea egala cu 1/2 din distanta dintre butuci pe rind. in cazul cind in anul anterior s-a format un cordon, pe acesta se vor scurta coardele la 3 ochi, realizindu-se cepii de rod si se va forma si cel de-al doilea cordon.

In anul al V-lea se incheie formarea butucilor, lasindu-se pe ambele cordoane cepi de rod de 3 ochi. Taierea de fructificare In urmatorii ani taierea se face numai in cepi de rod, avind grija ca acestia sa fie amplasati cit mai aproape de cordon pentru a evita degarnisirea cordoanelor. Taierea Guyot pe semitulpina (fig. 8):

Taierea de formare In anul al II-lea de la plantare se lasa o cordita de 5-6 ochi. in vara se aleg 2-3 lastari, cind au 8-10 cm lungime si se paliseaza pe tutore. Restul lastarilor se indeparteaza, ca si copilii de pe lastarii palisati.

In anul al III-lea de la plantare se proiecteaza tulpina din coarda cea mai de jos, mai viguroasa, si se taie sub nivelul sirmei. Cu exceptia a 3-4 ochi din virf, restul ochilor de pe tulpina se orbesc sau in timpul verii se suprima lastarii porniti din acestia. In anul al IV-lea se formeaza primele verigi pe rod (2). Se aleg 2 coarde din virful tulpinii, cu pozitie opusa si se scurteaza la 8-10 ochi, fiecaruia revenin-du-i si cite un cep de 2 ochi. Coardele lasate la taiere se leaga de prima sirma a spalierului. In anul al V-lea se incheie in mod obisnuit formarea butucului, lasindu-se 4 verigi de rod, respectiv 4 coarde a 12 ochi, in medie, si 4 cepi a 2-3 ochi. Pentru dirijarea coardelor lasate se recomanda dublarea primei sine a spalierului. Taierea de fructificare In fiecare an se lasa pe butuc cite 4 verigi de rod, rareori mai multe, avind grija ca prin cepii lasati sa se mentina elemente de rod cit mai aproape de tulpina. Cordonul Cazenave (fig. 9):

Taierea de formare La cordonul Cazenave, elementele de rod sint verigile de rod formate din cordita (4-6 ochi) si cepul de inlocuire. In anul al II-lea de la plantare, la taiere se lasa o cordita de 5-6 ochi. In anul al III-lea de la plantare se proiecteaza tulpina semiinalta, scurtindu-se sub prima sirma a spalierului sau se realizeaza si un cordon, daca grosimea coardei depaseste 8 mm (in diametru). Cu exceptia a doi ochi din virful tulpinii, restul se orbesc, ca si ochii de pe partea inferioara a cordonului, daca s-a realizat.

In anul al IV-lea se formeaza ele doua -cordoane sau, in cazul cind s-a 'ormat deja un cordon in anul anterior pe [acesta, coardele se scurteaza la cepi de 2-3 ochi. In anul al V-lea coardele crescute .din cordoanele proiectate in anul anterior se scurteaza la cepi de 2-3 ochi. in cazul cordonului pe care anul trecut au fost lasati cepi, in acest an se formeaza primele verigi de rod. De pe fiecare cep coarda cu pozitie superioara se scurteaza la 4-6 ochi (cordita), iar cea cu pozitie inferioara la 2-3 ochi (cep). In anul al Vl-lea se poate considera, incheiata formarea prin lasarea pe ambele cordoane a corditelor si cepilor de inlocuire. Taierea de fructificare In fiecare an, la taiere se ya avea in vedere lasarea elementelor de rod cit mai aproape de nivelul cordonului si, in masura posibilitatilor, reintinerirea formatiilor de rod prin cepii lasati direct pe cordon. Taierile de formare pot fi reduse cu 1-2 ani, daca plantele sint uniforme ca vigoare, cu cresteri normale, incit sa fie tratate toate in mod asemanator. In aceasta situatie, tulpinile - ca si o parte a cordoanelor - pot fi realizate inca din anul al II-lea, iar in anul al III-lea sa se formeze complet cordoanele. In cazul cind se practica cultura semi-protejata (musuroind butucii), la baza tulpinilor se formeaza cite un cep de siguranta de 2 ochi, iar coardele rezultate din acesta se protejeaza toamna, prin acoperire cu pamint. Alte articole Ingrijirea vitei de vie in al 2-lea an de la plantare Se aplica aceleasi lucrari ca in anul I, la care se adauga dezmusuroitul, taierea de formare si instalarea mijloacelor de sustinere. Dezmusuroitul vitelor se face cind temperatura aerului se prevede a nu mai scadea sub minus 6-8 grade C... Erinoza vitei de vie Erinoza vitei de vie sau basicarea este o consecinta a atacului produs de un paianjen microscopic Eriophyes vitis. Primavara, paianjenii ies din locurile de... Antracnoza vitei de vie Boala este produsa de ciuperca Gleosporium ampelophagum. Sint atacate toate organele aeriene ale vitei de vie, in special primavara sau la inceputul toamnei... Fainarea vitei de vie Boala este produsa de ciuperca Uncinula necator cu forma conidiana Oidium tuckeri, afectind toate organele verzi ale vitei de vie : frunze, lastari, flori...

Taierea vitei de vie pe tulpina joasa In anul al II-lea dupa plantare, in primavara, se taie la 2 cepi a 2-3 ochi, sau la un singur cep - in cazul vitelor mai putin viguroase. In anul al III-lea de la plantare se rezerva pe butuc, din coardele...

Una dintre primele probleme cu care m-am confruntat, după ce ne-am mutat la casă, a fost tăierea viţei de vie. Am moştenit câţiva butaşi de izebela, şi vreo doi dintr-un un soi alb de masă, timpuriu (nu-i ştiu numele dar este foarte gustos), care erau conduşi pe şpalier şi cordon. Sunt destule informaţii pe internet şi în literatura de specialitate, însă mie mi s-a părut destul de grea extragerea informaţiilor relevante din mulţimea de articole despre formele de conducere, sisteme şi tipurile de tăiere. Am fost copleşit de cantitatea de informaţie, ceea ce a fost agravat şi de faptul că eram absolut novice în grădinărit şi viticultură.

Noţiuni de bază
După ca am răsfoit mai multe cărţi de specialitate şi oarecum m-am pus la punct cu elementele de bază, aş vrea să clarific câteva noţiuni, care pentru mine nu au fost evidente de la început. La vie, coardele roditoare sunt cele de 1 an crescute pe coardele de 2 ani. Sistemele de tăiere – se referă la lungimea coardelor roditoare şi se deosebesc 3 sisteme: scurt, lung şi mixt. Formele de conducere – se referă la înălţimea elementelor de poducţie şi se deosebesc tot 3 forme: joasă, semiînaltă şi înaltă. Tipul de tăiere – este combinaţia sistemului de tăiere aleasă cu una dintre formele de conducere şi modul de dirijare al coardelor şi se cunosc destul de multe: Guyot, Cazenave, Lenz Mozer etc. (google vă stă la dispoziţie) Veriga de rod – alcătuită din cep, cordiţă, călăraş. Cepul are 2 ochi vizibili şi trebuie să fie întotdeauna situat mai aproape de butuc decât celelalte elemente de rod. Cordiţa are 6 -10 ochi, sau 8-12 ochi vizibili, în funcţie de vigoarea soiului şi de particularitatea de rodire (sunt soiuri care rodesc la ochii 3-4 şi soiuri care rodesc pe lăstarii situaţi la ochiurile 5 -6). Călăraşul are între 4-6 ochi şi se lasă numai la soiurile vivace, pentru a stimula rodirea în detrimentul unei creşteri buiace. (Mulţumiri lui vonheizer pentru definiţie!)

Formarea elementelor de rod pe cordon
De fapt aceasta este partea care m-a interesat pe mine în mod special, fiind tipul de tăiere pe care vreau să-l practic, şi vă voi prezenta cum se obţin cepii de rod pe cordon, pas cu pas. Despre formarea cordonului, voi vorbi într-un articol separat, când voi face acest lucru cu butaşii mei, plantaţi anii trecuţi. Primăvara coardele crescute pe cordon, se scurtează la 2 ochi.

Anul următor, din cele două coarde de 1 an, cea de sus se îndepărtează, iar cealaltă care se situează mai aproape de cordon, se scurtează la 2-3 ochi:

Anul trei se repetă această procedura, având grijă ca rănile să fie situate pe o singură parte! Dacă aveţi nelămuriri, folosiţi comentariile pentru că sigur veţi găsi răspunsuri, dacă nu de la mine, de la cititori, printre care ştiu, că sunt mulţi care au deja experienţă în viticultură. Spor la treabă!

Se aplica aceleasi lucrari ca in anul I, la care se adauga dezmusuroitul, taierea de formare si instalarea mijloacelor de sustinere.

Dezmusuroitul vitelor Se face cind temperatura aerului se prevede a nu mai scadea sub minus 6-8 grade C. Musuroaiele se desfac de la baza spre virf, pentru ca pa-mintul sa cada lateral prin surpare, evitind ruperea vitelor. Taierea vitelor Intrucit la aceasta lucrare intervin elemente cu denumiri noi, vom trata - mai intii - pentru cunoasterea lor citeva notiuni de organografie a vitei de vie (adica partile componente ale . butucului de vita). Butucul de vita de vie este format dintr-o parte subterana denumita sistem radicular, care include partea subterana a tulpinii (a fostului butas) si radacina pro-priu-zisa, cu multitudinea de radacini emise din aceasta tulpina subterana, si o parte la suprafata solului denumita sistem sau aparat aerian, care cuprinde tulpina propriu-zisa (organul cel mai dezvoltat) ce sustine intregul sistem aerian al butucului, compus din mai multe ramificatii - denumite coarde. Deci, sistemul aerian este format din tulpina si coarde. Ambele trebuie cunoscute in vederea executarii corecte a taierilor (fig. 3).

Tulpina propriu-zisa este variabila ca lungime. Astfel, in timp ce la vitele dirijate in forma joasa tulpina are o lungime redusa de numai 20-25 cm, la formele semiinalte aceasta ajunge la 0,60-0,80 m, iar la cele inalte, la 1,0-1,5 m. La formele joase ea se mai numeste si buturuga sau scaunul butucului, de la forma sa specifica si functia de sustinere pe care o indeplineste. Coardele reprezina toate ramificatiile lemnoase ale tulpinii de virsta diferita, cu dimensiuni si rol specific. Coardele se pot clasifica in urmatoarele categorii principale : Coardele sau ramificatiile multianuale (de 3-4 ani si mai mult). Datorita virstei, acestea sint mai groase si mai rigide decit celelalte si servesc ca elemente de schelet. Ele mai

poarta in general si denumirea de brate sau, in functie de dimensiuni, de cotoare (mai scurte si mai groase) si corc�ni (mai lungi si mai subtiri) etc. Coardele de 2 ani. Acestea sint mai subtiri si mai flexibile decit cele multianuale si au rol de semischeiet. intrucit servesc, de obicei, la sustinerea coardeibr purtatoare de rod, ele mai sint cunoscute si sub numele de punti de rod. Coardele de un an. Comparativ cu celelalte doua categorii, acestea sint cele mai lungi, mai subtiri si mai elastice, fiind totodata cele mai importante pentru productie. Ele pot fi inserate pe lemn de diferite virste. Coardele de un an situate pe lemn (coarde) de 2 ani au capacitatea de a emite lastari purtatori de rod, pur-tind de aceea in mod curent denumirea de "coarde de rod". Cele de pe lemn mai batrin sint, de regula, nepurtatoare de rod si poarta denumirea de "coarde lacome". Ele se inlatura, de obicei, prin taiere sau se utilizeaza la nevoie pentru refacerea elementelor de schelet ale butucului (bratele), prin taiere in cepi de rezerva de 1-2 ochi. Prin aplicarea taierilor la vita de vie, coardele de un an se scurteaza la diferite lungimi, exprimate in numar de ochi, rezultind urmatoarele elemente de productie (fig. 4).

Coarda de rod propriu-zisa este o coarda situata totdeauna pe o alta coarda in virsta de 2 ani (sau, cum i se mai spune in practica, pe lemn de 2 ani), ceea ce o face apta pentru fructificare, scurtata, in functie de sistemul de taiere aplicat, la 8-20 ochi. intre 810 ochi, coardele de rod sint considerate scurte ; intre 10-15 ochi - mijlocii si de cea 1520 ochi - lungi. In practica curenta se folosesc coardele scurte si mijlocii.

Cordita este un element de productie specific ca si coarda propriu-zisa, dar de o lungime mai mica decit aceasta, de numai 4-7 ochi. Acest element este tntil-nit adesea la formele de conducere semi-inalte si inalte - cordon uni -si bilateral. Calarasul are aceeasi lungime ca si cordita (4-7 ochi), caracteristica este insa pozitia pe care o ocupa pe puntea de rod, fiind situat in spatele unei coarde. El se rezerva, mai ales cind nu se poate asigura "incarcatura" (numarul de ochi si coarde) butucului cu coarde de rod. Cepii sint cele mai scurte elemente lemnoase rezultate din taierea coardelor de un an. Ei pot avea lungimea de la 1-4 ochi. Dupa functia pe care o au de indeplinit, pot fi de rod, de inlocuire si de rezerva. Cepii de rod au o lungime de 3-4 ochi, se obtin tot prin scurtarea coardelor de rod si se intilnesc la sistemul de taiere scurt (in special de la Teremia). Cepii de inlocuire sint de 2 ochi lungime si servesc pentru asigurarea (inlocuirea) coardelor de rod in anul urmator ; se obtin prin scurtarea coardelor roditoare sau lacome. Cepii de rezerva servesc la refacerea periodica a elementelor de schelet ale, butucului ; se folosesc mai mult la sistemele de taiere mixta si la formele semiinalte si inalte. Au o lungime de 1-2 ochi si se formeaza de obicei dintr-o coarda lacoma sau roditoare situata cit mai aproape de baza butucului. In unele regiuni, o coarda de rod aflata la extremitatea si prelungirea unei punti de roti degarnisite mai poarta si denumirea de "bici". Coarda de rod propriu-zisa, cuplata cu un cep de inlocuire, ambele situate pe acelasi suport (ax) de lemn de 2 ani, formeaza veriga de rod. Elementele lemnoase la butucii condusi in forma semiinalta si inalta sint redate in figura 5.

Instalarea mijloacelor de sustinere In anul al II-lea, primavara sau toamna, este obligatorie instalarea mijloacelor de sustinere. In cultura vitei de vie mijloacele de sustinere cele mai raspindite sint aracii si spalierii. in loturile de pe linga casa se folosesc cu bun-e rezultate ambele mijloace. Aracii sint confectionati din lemn de esenta taie sau moale (salcim, stejar sau brad, plop) si pot avea grosimi de la 2-3 cm pina la 5-6 cm. Lungimea lor, in medie, este de 2 m. Pentru marirea durabilitatii, portiunea care vine introdusa in pamint se trateaza cu piatra vinata 10% timp de 10 zile, sau cei mai grosi se pir-lesc pe aceasta portiune. Aracii se fixeaza cu ajutorul chitonogului sau cu ranga, la cea 15-20 cm de butuc. Daca sint necesari mai multi pentru un butuc, se fixeaza pe directia rin-dului, in dreapta si in stinga butucului. in acest caz, aracii de linga butuc trebuie sa fie mai lungi si mai grosi decit cei dinspre virful corzilor. In cazul sustinerii pe spalier se folosesc bulamaci din lemn, din fier cornier, teava si adesea din prefabricate (beton armat). Lungimea bulamacilor pentru cultura clasica a

vitei de vie este in jur de 2 m. Portiunea care se ingroapa in pamint la bulamacii de lemn se trateaza ca si la araci. Bulamacii instalati la capetele rindurilor poarta denumirea de "fruntasi", se aseaza inclinati si sint consolidati cu ancore, sau in pozitie verticala cind sint sprijriiti cu contraforte. Bulamacii dintre fruntasi se numesc mijlocasi. Ei se instaleaza pe linia rindului, la distante de cea 10 m. Pentru spalieri se foloseste sirma galvanizata (zincata), spre a fi ferita de rugina. Prima sirma de jos este mai groasa, de 2,8 mm in diametru. Sirmele urmatoare pot fi ceva mai subtiri (2,2 mm). Pentru calculul necesar de sirma se are in vedere ca 100 m sirma de 2,2 mm in diametru cintaresc 3 kg, iar cea de 2,8 mm, 5 kg. La cultura clasica a vitei de vie, spalierul are 3 rinduri de sirme, rareori 4. Fiecare rind de sirme, mai rar cel de jos, poate fi dublat, sirmele fixindu-se la acelasi nivel de o parte si de alta a bulama-cului, distanta dintre ele fiind egala cu grosimea bulamacului (8-10 cm). Spalierul cu sirme duble usureaza operatia de dirijare a lastarilor in timpul verii, dirijinduse (virindu-se) printre ele. Distanta pe verticala intre cele 3 sau 4 rinduri de sirma este de cea 40 cm. Ordinea lucrarilor la instalarea spalierului este urmatoarea : pichetatul, facutul gropilor, plantarea bulamacilor in gropi, plantarea ancorelor sau a contjrafortelor pentru bulamacii fruntasi si intinderea si fixarea sirmelor. Alte articole Incursiune in trecutul gradinilor botanice Cine nu a auzit de Gradinile suspendate din Babilon, enumerate printre Cele sapte minuni al lumii antice, care au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea pentru una dintre sotiile sale? Deficitul de magneziu predomina in dieta americana Desi in multe state cetatenii se confrunta adesea cu deficitul de calciu, in randul americanilor predomina deficitul de magneziu. Cafea si in ghiveci Coffea arabica este o planta cu crestere viguroasa si port arbustiv, ce poate atinge, in mediul de origine, 8 sau 10 m inaltime. Introdusa de curand in tara noastra ca planta de decor, are un frunzis foarte frumos. Olanda - tara florilor Olanda este considerata de secole tara florilor, mai ales pentru lalelele sale, cu varietati

care pot ajunge la mii de euro pentru un singur fir. Cu un climat potrivit pentru cultura florilor timp de mai bine de jumatate de an, Olanda a dezvoltat o industrie de proportii, in care aceste produse atat de delicate si pretentioase, dar si atat de pretuite, sunt adapostite mai ales in sere uriase, cu temperaturi atent monitorizate. Westland si Aaslmeer formeaza centrul pietei mondiale a florilor. Antracnoza vitei de vie Boala este produsa de ciuperca Gleosporium ampelophagum. Sint atacate toate organele aeriene ale vitei de vie, in special primavara sau la inceputul toamnei..

Altoirea vitei de vie

Altoirea constituie la ora actuala forma cea mai raspandita – aproape unica – de inmultire a vitei de vie.Butasii altoiti sau vitele altoite constituie materialul saditor de baza. Din punct de vedere practic altoirea vitei de vie este o operatie prin care o portiune de lastar sau coarda cu 1-2 ochi de la o planta se taie si se transplanteaza dupa o anumita tehnica pe alta planta.In cazul altoirii la masa , altoirea constituie o imbinare artificiala si dupa o anumita tehnica intre doua portiuni viabile de vita de vie cu scopul de a le obliga sa traiasca impreuna. Portiunea de planta din care se va forma partea aeriana a butucului se numeste altoi , iar aceea din care se va forma sistemul radicular se numeste portaltoi. Sisteme de altoire

Pentru o mai usoara intelegere le vom imparti in doua mari categorii , anume:

Altoirea pe loc si altoirea la masa. Altoirea pe loc consta in aplicarea altoiului dupa o anumita tehnica – direct pe vita aflata in plantatia definitiva sau pe butasul din scoala de vite.La acest sistem de altoire nu se pot asigura conditiile optime de temperatura , umiditate , asa cum se pot asigura in cazul altoirii la masa.De aceea , altoirile pe loc nu sunt indicate in regiunile viticole nordice , ci numai in cele sudice unde exista caldura suficienta. In conditiile tarii noastre altoirea pe loc se poate aplica cu succes. Altoirea pe loc se practica dupa mai multe metode , dar mai importante sunt : Altoirea in despicatura simpla se face in luna mai dupa ce vitele au lastarit.Se reteaza portaltoiul la nivelul pamantului aplicandu-i-se altoiul ( cu 1-2 ochi) , sub forma de pana.Se leaga strans , se unge cu lipici si se musuroieste.Cand portaltoiul ce se altoieste este de aceeasi grosime cu altoiul , atunci altoirea pe loc se poate face in “pana” ca si la altoirea la masa.

Altoirea in despicatura dubla se aplica la portaltoii al caror butuc este gros.Se face o copca in jurul butucului , se reteaza butucul cu ferastraul la nivelul pamantului , se netezeste taietura , apoi se face o despicatura pe tot diametrul taieturii aplicand de o parte si de alta cate un altoi pregatit la fel ca la altoirea in despicatura simpla.Se leaga strans cu rafie , se acopera rana cu lipici si se musuroieste.Musuroiul se va desface numai dupa ce lastarul altoiului a trecut de 15-20 cm , iar sudura este bine formata.

partner-pub-7810

UTF-8

Search

w w w .iseoverde.

w w w .google.ro/u w w w .iseoverde.

w w w .google.ro/u w w w .iseoverde.

w w w .google.ro/u

In timpul verii se practica altoirea in verde.Aceasta altoire se face in prima jumatate a lunii iunie cand lastarul verde are grosimea de 6-8 mm si au inceput sa se intareasca fibrele.Se scurteaza lastarul portaltoiului la 40-50 cm de la pamant , se lasa cca o ora sa se scurga seva dupa care se aplica altoiul prin simpla taietura oblica si suprapunere cat mai perfecta.Se leaga apoi cu fir de bumbac.Controlul prinderii se poate face foarte repede si usor.Daca dupa o ora , pe sectiunea superioara a altoiului a aparut o picatura de seva este semn ca altoirea a reusit, iar daca nu , se improspateaza taietura si se altoieste din nou. Lastarii crescuti in urma altoirilor pe loc facute primavara si vara trebuie legati la arac sau spalier ca sa nu fie rupti de vant si stropiti saptamanal contra manei cu solutie slaba de piatra vanata (0,5-0,7 %). O alta serie de altoiri pe loc se pot aplica vitei de vie toamna , in perioada de parg a strugurilor.Acestea sunt :

Altoirea in ochi dormind consta in scoaterea unui ochi cu putin lemn de pe altoi si introducerea lui sub coaja portaltoiului , dupa care se leaga strans cu rafie.Metoda este identica cu cea aplicata

la altoirea pomilor. Altoirea mayorchina este cea mai raspandita metoda de altoire in ochi dormind practicata in tarile sudice.Reuseste bine si in conditiile tarii noastre.Metoda consta in scoaterea unui ochi de vita de pe lastarul altoi cu mai mult lemn dupa care se aplica intr-o taietura corespunzatoare facuta pe portaltoi , legandu-se strans cu rafie sau bumbac. Toate aceste altoiri in ochi prezinta mai mult interes stiintific decat practic , deoarece cer multa dexteritate si conditii speciale de aplicare. Sistemul de altoire cel mai generalizat si aplicat pe scara mondiala este altoirea la masa sau altoirea industriala.
Pentru cei care doriti sa incercati altoirea vitei de vie in special pentru amatori recomand urmarirea cu atentie a urmatoarelor fotografii:

Altoirea in verde a vitei de vie
Cei care au experimentat cultivarea vitei de vie pe suprafete mici s-au lovit adesea de necesitatea inlocuirii uneia sau mai mai multor vite de vie . Motivele pot fi multiple:disparitia(moartea) altoiului din diverse cauze (situatie in care portaltoiul emite lastari) , inlocuirea unor unor soiuri nedorite din plantatie sau inlocuirea butucilor cu defecte de inflorire. Metoda cea mai ieftina de rezolvare a problemei este altoirea in verde urmata de prabusirea vitei de vie.Aceasta metoda sta la indemana incepatorilor in ale altoirii , datorita faptului ca necesita un inventar de scule si materiale minim iar daca este corect facuta are un procent de reusita mare (90-95%).Mai mult in cazul in care altoirea nu a reusit se poate repeta dupa cateva zile. Eu am aplicat cu succes aceasta metoda pentru eliminarea unor impuritati de soi (respectiv pe un rand de Feteasca neagra cumparata de la un pepinierist am descoperit vite care aveau „strugurii albi”) sau la inlocuirea unor vite afectate de inghet. Scule si materiale necesare: Briceag de altoit,Foarfeca pentru taiat via,Clema(este buna o clema pentru prins rufele puse la uscat),Banda plastifiata pentru legat sau banda adeziva folosita pentru izolatii electrice. PENTRU A VIZUALIZA MAI CLAR IMAGINILE DATI UN CLICK PE POZA CARE VA INTERSEAZA ! PREGATIREA PORTALTOIULUI Pregatirea portaltoiului incepe odata cu taierile de primavara . Se aleg coardele de un an de la baza butucului care se taie in cepuri la doi sau trei ochi ,restul butucului se elimina daca acesta mai exista.

Taiere butuc In cazul in care portaltoiul este „salbatic’’, adica provine din portaltoiul original al vitei, cepurile se musuroiesc ,daca pentru portaltoi folosim coarde provenite din partea nobila in vederea

inlocuirii soiului nu mai este necesara musuroirea . Ratiunea acestei acoperiri cu pamant este legata de faptul ca din lastarii „ salbatici’’ care inradacineaza se pot obtine si vite altoite, care se pot rasadi fiind imune la atacul filoxerei.

Musuroire In continuare din lastarii rezultati se pastreaza maxim cinci dintre ei cei mai vigurosi,acestia se plivesc si se paliseaza pe arac sau pe sarmele spalierului.

PREGATIREA ALTOIRII In preajma infloritului respectiv la inceputul lui iunie cand fluxul de seva este maxim si lastarii sunt semlignificati se poate face altoirea. Lastarii portaltoi apti pentru altoire sunt cei care in zona de altoit, respectiv la inaltimea de 50-70 cm, au diametrul cuprins intre 6-10 mm , la sectionare pe suprafata taieturii trebuie sa apara urme de lignificare adica mici puncte albe. Portaltoiul se pregateste pentru altoire cu o zi inainte .Se aleg lastari apti pentru altoire ceilalti se elimina.Lastarii ramasi se curata de frunze,muguri si carcei si se reteaza la 50-70cm inaltime.

Taiere lastari Altoiul se recolteaza din butucii roditori alesi in prealabil Lastarii altoi se recolteaza de pe extremitatea coardei de rod taind dupa ultimul strugure imediat deasupra la a treia sau a patra frunza.Dupa recoltare se fasoneaza astfel: se taie frunza cu o parte din petiol (ramane cam 2cm de codita),deasemenea se elimina varfurile crude si carceii.Coardele altoi astfel obtinute se pastreaza la umbra cu baza imersata intr-o galeata cu apa. TEHNICA ALTOIRII Practic se efectueaza o altoire in copulatie simpla exact asa cum se face si in cazul altoirii pomilor fructiferi .Doritorii pot sa afle mai multe din volumul „Altoirea pomilor ” de Florea Lupescu ,in aceasta carte ,pe langa principiile teoretice care stau la baza altoirii, sunt prezentate detaliat toate operatiile si manuirile necesare.Personal am invatat sa altoiesc singur, fara profesor,studiind aceasta carte si experimentand practic,secretul reusitei consta in a respecta cu rigurozitate ce scrie acolo.Daca tot am ajuns la bibliografie modul de lucru la altoirea in verde avitei de vie l-am invatat studiind volumul „Cultura vitei de vie” de Gheorghe Bernaz. Asadar se alege un lastar altoi de grosime potrivita cu portaltoiul ce urmeaza sa fie altoit. Pe portaltoi la inaltimea potrivita la doi ,trei centrimetri sub un ochi si de aceiasi parte cu el se face pornind de jos in sus o taietura oblica ,astfel incat sa rezulte o sectiune ovala cu lungimea cam

dubla fata de diametrul lastarului.

Portaltoiul Altoiul se taie astfel : se alege un ochi din zona unde grosimea este egala cu portaltoiul si se taie la doi trei cm deasupra ochiului apoi sub ochi la la trei patru cm de aceiasi parte pornind de data asta de sus in jos se face aceiasi taietura oblica cu lungimea de doua ori cat latimea. Taieturile de pe portaltoi si altoi trebuie sa se suprapuna perfect , altoiul sa fie aliniat cu portaltoiul si sa se respecte alternanta naturala a ochilor pe oparte si alta a vitei .

Altoi LEGAREA Dupa ce sau suprapus altoiul si portaltoiul se fixeaza cu ajutorul unei cleme in zona superioara a taieturii astfel incat avem mainile libere sa facem legarea.In cartile de specialitate se recomanda legarea cu banda plastifiata ,bumbac sau rafie lucru carea este mai complicat pentru incepatori ,eu folosesc banda adeziva pentru izolatii electrice (am invatat asta de pe net de pe un un site spaniol cu altoiri ,de fapt si smecheria cu clema am aflat-o de pe un site francez).Deci aplicam banda infasurand-o peste zona altoita incepand de jos in sus tinand strans suprapus altoiul pe portaltoi .Clema se in departeaza odata ce am ajuns cu infasuratul in zona ei si se termina „bandajul”desupra taieturii si sub ochi.

Legarea Lastarii portaltoi ramasi pe butuc se altoiesc la fel avand grija ca lama briceagului sa se stearga dupa fiecare altoire cu o carpa curata astfel incat sa nu oxideze. Operatiile de taiere si suprapunere trebuie facute cat mai repede astfel incat zonele de contact sa nu oxideze. Atentie! Daca ati scapat accidental fragmentul de altoi pe pamant nu se mai poate folosi taiati altul.

Vita de vie altoita in verde iunie 2010 Aceasta este o vita de vie proaspat altoita in verde,pacat ca nu am si poze pe faze, am sa incerc sa le fac si sa le postez ! INGRIJIREA VITELOR ALTOITE Dupa o saptamana se verifica vitele altoite,daca altoiul a ramas verde deasupra ochiului pe o portiune de minim un cm altoiul s-a prins ,in cazul in care altoiul este maroniu si deshidratat(inclusiv mugurele) altoirea nu a reusit si trebuie refacuta. Altoii prinsi inmuguresc dupa aproximativ 12-14 zile si odata cu ei sau mai repede pornesc mugurii de portaltoi ,acestia din urma se elimina de oricate ori este nevoie(eliminam concurenta).

Folosirea zemei bordeleze in combaterea manei la vita de vie are o vechime de peste 100 de ani. Inainte de aparitia manei proprietarii de vii din zona Bordeaux (Franta), care aveau vii pe marginea drumurilor, obisnuiau sa le stropeasca cu o solutie de sulfat de cupru si var pentru a le feri de raufacatori. Dupa aparitia manei s-a constatat ca aceste vii nici nu se imbolnaveau. Pentru prima data zeama bordeleza a fost folosita in anul 1855, in Franta, de catre profesorul Millardet, in vederea protejarii vitei de vie impotriva atacului de mana ajungand sa fie unul din cele mai raspandite produse folosit in aceste tratamente. Intre timp au aparut noi fungicide eficiente si care, in plus asigura o mai mare usurinta in efectuarea tratamentelor. Cu toate acestea, zeama bordeleza este prezenta pe lista fungicidelor recomandate, deoarece se remarca printr-o mare eficacitate in prevenirea atacului de mana, o buna aderenta si o solubilizare treptata a cuprului, ceea ce prelungeste eficacitatea acesteia etc. Aplicarea zemei bordeleze la ultimele stropiri asigura mentinerea frunzelor pe butuc o perioada mai lunga, ceea ce favorizeaza maturarea coardelor si a strugurilor. Numeroase observatii au dovedit ca ultimile tratamente antimana cu zeama bordeleza au influenta favorabila si asupra atacului de oidium (fainare), ca si asupra putregaiului acid, de origine bacteriana. Literatura de specialitate mentioneaza si efectul pozitiv pe care il au urmele de cupru in must in prevenirea aparitiei unor gusturi dezagreabile (de hidrogen sulfurat, mercaptan) la vinurile rezultate. In ultimul timp se preconizeaza practicarea unei “viticulturi biologice” in vederea protejarii mediului inconjurator, pastrarii echilibrului natural, mentinerii fertilitatii solului, obtinerii unor produse vitivinicole care sa nu afecteze sanatatea consumatorilor. In acest scop se recomanda tratamente pentru combaterea manei cu fungicide pe baza de cupru in care sulfatul de cupru, sub forma de zeama bordeleza, ocupa un loc important. Prepararea zemii bordeleze este insa destul de anevoioasa necesitand o atentie sporita pentru a obtine o neutralizare perfecta. In plus, zeama bordeleza trebuie folosita in aceeasi zi in care a fost preparata, deoarece daca se pastreaza pana a doua zi isi pierde eficacitatea.

Vita de vie altoita im verde iulie 2010 Lastarul din altoi se pliveste si se leaga de arac si pe sarmele spalierului ca sa nu fie rupt de vant,deasemenea se urmareste ca zona altoita sa nu fie gatuita de „bandaj” (acesta se elimina dupa ce zona altoiului sa lemnificat de perferat in luna septembrie).Vitelor altoite li se aplica tratamente saptamanale impotriva manei. Cand lastarul altoi creste peste nivelul de sus al spalierului (1,6m) se carneste (i se rupe varful) in cazul in care nu creste atat de viguros in septembrie se carneste pentru ca lemnul sa i se matureze. Musuroiul de la baza butucului se pastreaza pana toamna cand are loc prabusirea.

Vita de vie altoita im verde septembrie 2010 PRABUSIREA VITEI ALTOITE Prabusirea seface toamna dupa caderea frunzelor .

VITA TOAMNA In cazul in care portaltoiul este roditor si nu exista musuroi se alege lastarul cel mai viguros care se va prabusi ceilalti se elimina.Daca altoirea s-a facut pe salbatic se desface musuroiul cu grija ca sa nu rupem radacinile formate la baza lastarilor si la fel se alege unul din lastarii altoiti pentru prabusire iar ceilalti se detaseza de butuc de la punctul de insertie si rezulta vite altoite si inradacinate carepot fi folosite ca atare. Pentru a face prabusirea , se face in jurul butucului o groapa cu diametrul de 70-80cm pana la nivelul de radacinile inferioare ale vitei avand grija sa nu le sectionam ,radacinile de pe nodurile intermediare se taie de la marginea gropii.

SAPAREA GROPII Langa butuc pe fundul gropii se infige un tutore. Vita se culca pe fundul gropii si e incolaceste pe langa pereti iar lastarul se aduce langa tutore astfel incat punctul de altoire sa fie la nivelul solului, se fixeaza vita pe fundul gropii cu carlige de lemn se acopera cu pamant si se calca bine.Altoiul se taie la 4-5 ochi si se musuroieste in vederea iernarii.In anul urmator se aplica ingrijirile similare vitelor plantate in primul an.

Stropirea si tratamentul pomilor fructiferi
Imediat ce temperatura depaseste 3-4 grade C, e cazul sa va apucati de stropirea plantelor pe care le aveti in curte (pomi, trandafiri etc.). Feriti-va de zilele cu vant, veti face risipa de solutie, iar o parte din vapori v-ar putea ajunge in plamani (si vorbim de substante cu potential cancerigen!). Deasemenea, nu stropiti in zilele cetoase, sau in zilele din care, din orice alt motiv, scoarta copacului ar putea fi uda. Metoda de stropit, in aceasta perioada a anului, este imbaierea. Pomul trebuie acoperit, de sus si pana jos, cu o pelicula continua de lichid. Rotiti-va imprejurul crengilor si al intregii coroane, pana sunteti siguri ca n-a mai ramas nici macar un centimetru neacoperit.
Scopul acestor tratamente de iarnă
Tratamentele sunt aplicate, atât contra dăunătorilor, cât și pentru combaterea bolilor, ciupercilor. Contra dăunătorilor, folosim ulei horticol combinat cu insecticid care acţionează prin intoxicarea şi asfixierea larvelor şi ouălor hibernante ale acestora, cum ar fi păduchele din San Jose sau păianjenul roşu comun al pomilor. Câteva produse de acest tip sunt: Confidor oil sau Oleodiazol, dar personalul din magazinul fitosanitar vă poate ajuta la alegerea unui produs similar. Pentru combaterea infecțiilor cu ciuperci şi bacterii, se folosesc fungicide de contact pe baza de cupru: Champion, Funguran OH, etc. Poate fi folosită şi zeamă bordeleză (piatră vânătă), o substanţă tradiţională, fiind soluţia cea mai ieftină şi cea mai puţin toxică dintre toate, însă este mai anevoios de preparat şi, în general, mai dificil de folosit, aici găsiţi tot ce este de ştiut despre preparare şi folosire. Eu, de obicei, folosesc Champion şi Confidor OIL pentru aceste stropiri de sfârşit de iarnă/p

In pomicultura, dupa efectuarea taierilor si stropirilor de iarna urmeaza o serie de lucrari si stropiri care vor asigura recoltele acestui an.
Cu ce trebuie stropiti pomii fructiferi in aceasta perioada?Am auzit 2 variante:cu zeama bordeleza si/sau cu ceva ulei special .Nefiind specialista nu stiu cu ce sa incep

cu amindoua!zeama bordeleza se foloseste in concentratie mai mare decit vare si anume 2-3%!daca nu sti cum se prepara intreaba!se stropeste prin imbaiere(se urmareste sa fie ud tot pomul de la tulpina si pina la virf (fara a

avea pe cit posibil curgeri de substanta) in zile fara vint (sau ma rog) si cu temp exterioara peste 0 celsius!are rol in combaterea bolilor!impotriva daunatorilor(musculite,paduchi si a oualelor acestora etc) se foloseste un ulei special; pt pomicultura(de ex US-1 produs de oltchim care este insecticid-acaricid) care il gasesti la magazinele ce comercializeaza substante de protectie fitosanitara!se prepara conform instructiunilor de pe ambalaj(bidon 1 lt de obicei,poti sa-l foloseati mai multe ierni) si la fel se stropeste pina cind intreg pomul este imbaiat insistind unde sint crapaturi in scoarta si la imbinarea crengilor(deci efectiv trebuie ca pomul sa fie ud ,incercind sa nu faci risipa de substanta care sa curga pe scoarta)!momentul este optim pt aceste stropiri!pot fi urmate de altele inainte de inmugurire dar concentratiile sint mai mici!in timpul perioadei de vegetatie se fac alte tratamente daca vrei sa ai productie de calitate si pomi care sa vegeteze si sa arate bine!nu stiu daca cele doua substante specificate de mine sint compatibile(zeama bordeleza si uleiul) deci este recomandat sa stropesti separat ,intr-o zi cu una si in alta zi cu alta de preferat intii cu zeama bordeleza1spor la treaba! acarienii(paianjenii)sint f greu de combatut si implica schimbarea insecticidului la fiecare 3 stropiri!cele de care vorbesc eu sint insecticide mai vechi ,care au teste suficiente facute cu o rata f buna de reusita!ca la orice daunator stropirea trebuie refacuta la intervale regulate pt a distruge si urmasii acestuia,altfel nu ai facut nimic!in general insecticidele noi au putere de actiune din ce in ce mai scazuta deoarece corespund noilor cerinte de toxicitate, dar nici efecte nu au!de acea eu recomand (cit se vor mai gasi pe piata) aceste insecticide pt ca dau rezultate!oricum sint insecticide care se vor folosii din primavara dupa inmugurit si nu acum,desi pot fi folosite cu rezultate mai slabe decit ale uleiului pomicol chiar si acum!nu sint de specialitate si nu am scoala in domeniu,dar am o gradina cu aproximativ 30 pomi fructiferi diverse tipuri,arbusti fructiferi,diferite plante agatatoare decorative,circa 50 trandafiri diverse tipuri etc,si pt a o intretine am cumparat diverse carti care se ocupa cu cultivarea si intretinerea acestora!deci ,zic eu,pot as dau sfaturi destul de bine

documentate,completate de experienta proprie in intretinerea si cultivarea acestora si nu-mi dau doar cu parerea sau ,in mod cert,nu vreau sa fac misto-uri pe aici!deci daca aveti de intrebat ce zic cartile pot sa va ajut ,urmind sa si pun la dispozitie pagini scanate cu sursa de inspiratie!

La mar se aplica doua tratamente de baza cand: 1. 10-20% din mugurii florali sunt la inceputul infrunzirii (sunt cat o urechiusa de iepure); 2. 10-15% din flori si-au scuturat petalele. Ambele tratamente se executa impotriva rapanului si a fainarii. La aceste stropiri, se folosesc unul dintre urmatoarele produse: Benlate 50WP 0,05-0,07%, Punch 40EC 0,005 - 0,0075%, Rasumin 0,15%, Systane 0,1 - 0,125%. Este indicat sa folositi solutiile alternative pentru o mai mare eficienta. La prun de o importanta covarsitoare sunt in aceasta perioada urmatoarele tratamente: 1. Pentru reducerea rezervei de daunatori, stropirea se aplica intre fazele de buton verde si inaltarea inflorescentelor. Tratamentul se aplica cu zeama bordeleza 1% sau Turdacupral 50 PV 0,5%. 2. La caderea petalelor, prunii se stropesc cu unul din urmatoarele produse: Dithane M45 0,2% sau Vondozeb 0,2%. La par in aceasta perioada este obligatoriu tratamentul pentru rapan si defoliatoare care se executa cu Dithane M45 0,2% sau Vondozeb 0,2% si se efectueaza in intervalul dintre inflorirea corolei si deschiderea primei flori. La cires si visin se folosesc aceleasi produse ca la par, impotriva moniliozei si antracnozei si se aplica la scuturarea petalelor. La piersic si cais se aplica o stropire impotriva moniliozei, fainarii cu Dithane M45 0,2% sau Vondozeb 0,2% sau Sumilex 0,1%, atunci cand 10-15% din flori si-au scuturat petalele. Este bine de retinut ca in perioada de vegetatie piersicul nu suporta stropiri cu zeama bordeleza.

Maceratul de urzici are efect de insecticid si fungicid si este folosit in legumicultura bio.

Precis are efecte benefice si in pomicultura, dar nu trebuie sa te astepti ca te va scapa de toti daunatorii la care sunt expusi pomii fructiferi. Maceratul de urzici se prepara punand 1 kg de urzici in 10 litri de apa. Se lasa cateva zile la fermentat, amestecand de cateva ori. Solutia rezultata se dilueaza 1:10 cu apa si se stropeste cu ea plantele. Din cate stiu eu, gutuiul se stropeste la fel ca si merii si perii. Eu am gasit o schema de tratament pentru pomii fructiferi, de care o sa incerc sa ma tin, cu rezultate bune, sper: Perioada de repaus vegetativ Ianuarie, februarie - o stropire cu una din urmatoarele substante: Oleocarbetox, Carbetox, sau Polisulfură de bariu - toate speciile de pomi fructiferi; - dupa aproximativ 14 zile o stropire cu sulfat de cupru, fără var, în concentraţie de 3% - toate speciile de pomi fructiferi; Martie - Zeama bordeleza 1% - toate speciile de pomi fructiferi; Perioada vegetativa 10-15 aprilie - Captadin si Decis - toate speciile de pomi fructiferi 25-30 aprilie - Dithane si Sinoratox - toate speciile de pomi fructiferi 10-15 mai - Topsin si Mospilan - toate speciile de pomi fructiferi 25-30 iunie - Systhane si Sinoratox - mar - Dithane si Decis - par, prun, cais, piersic, nectarin 5-10 iulie - Topsin si Nissorum - mar, par, prun 5-10 septembrie - Zeamă bordeleză 1% - cais, piersic, nectarin, cireş, vişin. Substantele respective ar trebui sa le gasesti la magazinele de produse fitosanitare. Primul tratament se face cu una dintre substantele Oleocarbetox (1,5%), Carbetox (1,5%) sau polisulfura de bariu (6%). La fel de bune sunt si stropirile cu Oleodiazol (1,5%), Aplaudus super (1,5%). Zece zile mai tarziu reveniti cu o stropire cu sulfat de cupru („piatra vanata”), in concentratie de 2%, si fara var (atentie, deci, nu e vorba de celebra zeama bordeleza!). Aceste substante ucid atat larvele, cat si adultii paduchelui de San Jose, afidelor, acarienilor, larvelor miniere etc. Sculele folosite? In functie de marimea gradinii dvs. Pornind de la un simplu spray de mana, si mergand pana la clasicul vermorel sau mai noul atomizor. Tratamente importante la specia mar sunt; 1. tratam. in reraus vegetativ pana in faza de urechiusa de ,,soarece" co OLEODIAZOL 1,5% , APLAUDUS super- 1,5%, OlEOCARBETOX- 1,5%

2. tratament prefloral -pana la faza de rasfirare a inflorescentei . Se comb. urmatoarele boli Focul bacterian (Erwinia a.)daca a fost inf. in anul trecut; Rapan- este tratament cheie pentru combatr. acestei boli; Fainare + oua de Aphide, insecte defoliatoare etc. Se folosesc la tratam urmatpp. Alcupral 0,2% sau Funguran 0,2%, sau Champion 0,2% + insacticid ca Diazol 0,15% sau Carbetox 0,4% sau Sinoratox 35CE 0,2% etc. 3. tratament dupa scuturatea petelelor - tratament cheie pentru rapan - se executa daca in anul anterior au fost infectii puternice cu acest agent fitopatogen ( Venturia i Se folosecte un fungicid sistemic : Topsin 0,1% sau Carbendazim 0,1% sau Sisthane forte 0,02% 4. tratament pentru generatia a-I-a la Viermele marului si ag. fitop. ca ( Rapan , Fainare , Monilioza etc. )Se efect.in 10- 15 mai , cand fructele au marimea unei alune. Se folosesc pp. ca ; Reldan 0,1%; Sinoratox, carbetox, diazol etc.complexat cu un ul din fungicidele indicate mai sus. 5. La 8-10 zile se repete tratamentul nr. 4 - scopul este pentru a combate larvele viermele marului care au eclozat dupa efectuarea tratamentului 4 6.Tratament pentru a comb. generatia a-IIa - viemele merelor + rapan, fainare etc. Se executa spre sf. lunii iunie , cand fructul are marimea unei nuci . Se folosesc produsele indicate la tratamentul anterior, nu este bine sa folositi acelasi produs la mai multe tratamente , faceti o alternare a produsele. TRATAMENTE LA PRUN 1. Tratament in rep. vegetativ pana la faza de Buton verde . Se folosesc aceleasi pp. ca la mar 2. Tratam. pentru Hoplocampa m. - Viespea cu fierastrau Se efectz. tratam. cand 10 %- 15 % din petale s-au scuturat Se folosesc insecticide ca Sinoratox Plus sau CalYpso 480 Sc - 0,02% sau Talstar0,04% sau Cipertrin - 0,02% 3. Tratam. pentru- Eurytoma sch. - Viespea semintelor de prun . Se executa la 8- 10 zile de la tratamentul anterior Se foloseste unul din pp. indicate mai suu. Nu acelasi insecticid care s-a folosit la tratm. 2 4. Tratament se repeta la 10 - 12 zile. Se folosete unul din isecticidele indicate mai sus. Si la prun se poate complexa tratamentuele cu fungicide pentru a combate; Moniloza. patarea rosie, ciuruire etc. cu Folpan, Bravo 0,15%, Captan 0,15%

Tratamente fitosanitare pentru sp. cais si piersic 1. TRATAMENT IN REPAUS VEGETETIV cand temp. sunt >+4 grade C. cu :Oleodiazol , Aplaudus super, Oleodiazinon - aceleasi concentr. ca la mar si par. 2. Daca in anul anterior a fost infectie puternica cu Taphrina d. , faceti un tratament in faza de dezmugurire cu un produs cupric : Alcupral 0,5% sau zeama bordeleza 0,5%

(Se gaseste la fitofarmacii) 2. TRATAMENT Cheie pentru Taphrina deformans ( Basicarea frunzelor)si Monilioza ,Fainare, Ciuruire + Molia piersicului. Tratamentul se executa in faza de rasfirare a inflorescentei si inclusiv pe toata perioada fenofazei de buton roz. TOPSIN 70 = 0,1% + Sinoratox 35 CE = 0,15% sau Decis 0, 03% 3.TRATAM. pentru GRAFOLITA MOLESTA (Molia piersicului )si Aphide, Insecte defoliatoare + Boli ca Taphrina D.(Basicarea frunzelor) Fussicocum amYgdali(Uscarea cenusie a ramurilor )etc. Talstar10 EC= 0,04 %sau Diazol o,15 % sau DEcis etc. + fungicid sistemic CARBENDAZIM = 0,1% sau TOPSIN sau BRAVO =0,15% Tratamentul se va executa imediat dupa scuturarea petalelor. 4. TRATAM. pentru a combate: PADUCHELE DIN SAN JOSE _ Generatia a I a + daunatorii si bolile enumerate la tratamentele de mai sus. Se efectueaza in 10-15 iunie cu; RELDAN=0,15% sau CARBETOX=0,5% sau CYPERTRIN = 0,015% + UNUL DIN FUNGICIDELE ENUMERATE la tratam. anterioare 5.TRATAM. pentru generatia aII a -PADUCHELE DIN S.J+ TAPHRINA D., MONILIOZA etc. SE va folosi unul din insecticidele + unul din fungicidele enumerate la tratm. 2,3, IN cazul in care se constata infectie cu Taphrina deformans( IN special in anii ploiosi) se efectueaza tratamente la aparitie.

Este indicat ca in perioada de repaos vegetativ sa se realizeze doua stropiri:una cu un insecticid pe baza de ulei(OLEOCARBETOX OLEODIAZOL),cea de-a doua cu un fungicid(zeama bordeleza, ALCUPRAL). Stropirile se vor realiza cand temperatura depaseste 1 grad C,pentru ca solutia sa nu inghete pe copac.

Pentru urmatoarele tratamente ai mai jos perioadele si substantele de stropire (astea se executa in perioada de vegetatie) 10-15 aprilie - Captadin si Decis - toate speciile 25-30 aprilie - Dithane si Sinoratox - toate speciile 10-15 mai - Topsin si Mospilan - toate speciile

25-30 iunie - Systhane si Sinoratox - mar - Dithane si Decis - par, prun, cais, piersic, nectarin 5-10 iulie - Topsin si Nissorum - mar, par, prun 5-10 septembrie - Zeamă bordeleză 1% - cais, piersic, nectarin, cireş, vişin In perioada de repaus vegetativ aplică în timpul iernii (ianuarie, februarie) 2 tratamente, în zilele cu temperatura peste 3-4 °C. Primul tratament se face cu una din substanţele: Oleocarbetox, sau Carbetox, sau Polisulfură de bariu, iar al doilea tratament, la un interval de cel puţin 10 zile, cu Sulfat de cupru, fără var, în concentraţie de 3%.

Acum da doar cu zeama bordeleza si dupa aceea urmeaza tratamentele din perioada de vegetatie.

Cu ce trebuie stropiti pomii fructiferi in aceasta perioada?Am auzit 2 variante:cu zeama bordeleza si/sau cu ceva ulei special .Nefiind specialista nu stiu cu ce sa incep si daca aceasta perioada este buna.Avem in curte cais,mar,piersic si in anii trecuti au avut frunzele atacate de niste musculite verzi.As vrea sa preintampin acest lucru ,motiv pentru care va cer parerea cu amindoua!zeama bordeleza se foloseste in concentratie mai mare decit vare si anume 2-3%!daca nu sti cum se prepara intreaba!se stropeste prin imbaiere(se urmareste sa fie ud tot pomul de la tulpina si pina la virf (fara a avea pe cit posibil curgeri de substanta) in zile fara vint (sau ma rog) si cu temp exterioara peste 0 celsius!are rol in combaterea bolilor!impotriva daunatorilor(musculite,paduchi si a oualelor acestora etc) se foloseste un ulei special; pt pomicultura(de ex US-1 produs de oltchim care este insecticid-acaricid) care il gasesti la magazinele ce comercializeaza substante de protectie fitosanitara!se prepara conform instructiunilor de pe ambalaj(bidon 1 lt de obicei,poti sa-l foloseati mai multe ierni) si la fel se stropeste pina cind intreg pomul este imbaiat insistind unde sint crapaturi in scoarta si la imbinarea crengilor(deci efectiv trebuie ca pomul sa fie ud ,incercind sa nu faci risipa de substanta care sa curga pe scoarta)!momentul este optim pt aceste stropiri!pot fi urmate de altele inainte de inmugurire dar concentratiile sint mai mici!in timpul perioadei de vegetatie se fac alte tratamente daca vrei sa ai productie de calitate si pomi care sa vegeteze si sa arate bine!nu stiu daca cele doua substante specificate de mine sint compatibile(zeama bordeleza si uleiul) deci este recomandat sa stropesti separat ,intr-o zi cu una si in alta zi cu alta de preferat intii cu zeama bordeleza1spor la treaba!

1 Repaos vegetativ Pãduchele de San Jose, ouã de cotari, afide, acarieni, larve miniere Oleockalux 1,5%, Applaud 40SC 0,025% plus ulei horticol 0,2%, Polisufura de bariu 6% 2 Începutul dezmuguritului Gãrgãriþa florilor, fãinare Sulf muiabil 0,7%, Kumulus 0,3%, Bumper 25EC 0,03% plus insecticid, Ekalux 0,1%, Carbetox 37EC 0,5%, Sinoratox 0,2% 3 Alungirea inflorescenþelor Focul bacterian, rapãn, ouã de iarnã dãunãtori Turdacupral 0,5%, Zeamã bordelezã 0,5%, Champion 0,3% ºi insecticid 4 Începutul înfloririi Rapãn, fãinare, defoliatoare, larve miniere, foc bacterian, gãrgãriþa florilor Systane 0,1%, Atemic 0,1% Rubigan 0,04%, Szstane 12EC 0,04%, Score 250 EC 0,01% ºi Dithane M45 0,2% Folpan 50 WP 0,3%, Champion 0,4%, Poliram 0,3% ºi Decis 2,5 0,03%, Sumialpha 0,03%, Chinnix 5SC 0,03% 5 Începutul scuturãrii petalelor Rapãn, fãinare, defoliatoare, larve miniere Fungicid sistemic, Fungicid de contact ºi insecticid selectiv pentru albine ( Zolone 35 EC 0,2%) 6,7,8 Din 2 în 2 sãptãmâni Rapãn, fãinare, defoliatoare, viermele merelor Idem tratamentul nr 5 dar cu alta combinatie de pesticide 9,10 La 2 sãptãmâni dupã tratamentul anterior Rapãn, fãinare, defoliatoare, acarieni, pãduchele lânos, pãduchele de San Jose Pt rapãn:Dithane M45 0,2%,Captadin 50 PU 0,25%, Vondozeb 80 WP 0,2%,Polyram 0,25% Pt fãinare: Karathane 0,1%, Afugan 0,1%, Bayleton 0,05%, Kumulus 0,3%, Pt acarieni: Danirun 0,06%,Nissorun 0,04%, Sanmite 0,05%, Mitac 0,2% Insecticide: Ekalux 0,1%, Karate 0,02%, Sumithion 0,1%, Victenon 0,03%, Mospilan 0,02% 11,12,13 La 10-14 zile dupã tratamentul anterior Rapãn, fãinare, defoliatoare, acarieni, pãduchele de San Jose, viermele merelor Tratamente complexe cu 3-4 produse dar altele decât la tratamentele anterioare pentru a nu crea forme de rezistenþã 14 Dupã cãderea frunzelor Focul bacterian, forme de rezistenþã a bolilor ºi dãunãtorilor Turdacupral 0,5%, Zeamã bordelezã 2%, Champion 0,3%

Taiatul pomilor este o arta, trebuie tinut cont de o sumedenie de factori, taiatul sau

fortarea ramurelor lacome pt a face rod anul urmator, taierea crengilor interioare, coborarea rodului cat mai jos spre etajele inferioare si de mijloc si aducerea lui spre tulpina principala, pastrarea cepilor de rod pt ca sunt cei mai valorosi. Sunt mai multe metode de formare a copacului de care depinde si durata lui de viata - palisare pt rod intensiv, taiere la rotund, con. Am atasat cateva poze cu livada personala pusa in palisare in sistem intensiv, am pastrat in primii 3 ani mai multe etaje urmand sa ma decit pt 3-4 cele mai sanatoase si aspectuase geometric. Un alt lucru importan ar fi ca soiurile s-au schimbat in ultimul timp si ceea ce se gaseste acum in pepiniere sunt soiuri facute pt cultura intensiva care asigura productie mare dar au o durata de viata scurta. Stropirile cele mai importante: -cel din toamna dupa caderea totala a frunzelor -noiembrie cu sulfat de cupru si insecticid, -uleiul horticol cu insecticid care se da "in uscat" din februarie sau la tept de + 5 grade dupa ce s-au facut taierile, -insceticid, mana, fainare, rapan inaintea inflorii si infrunzirii (cand e frunza cat urechiusa soricelului), -stropirea dupa scuturarea a 2/3 din flori -ar mai fi necesar dupa asta inca o stropitura la 2 saptamani Dupa aceste prime stropiri vitale, ca principiu stopirile se fac preventiv ideal la 10 zile sau 14 uzual pana cu 2 saptamani inainte de maturarea fructelor. Trebuie sa mai stiti ca stropirile au rolul de a distruge ouale daunatorilor si nu pe ei, deja cand vedem daunatori e prea tarziu pt a-i distruge pe ei pt ca substanta nu ii afecteaza prea mult, de aceea ele se fac in mod regulat la 14 zile, o genearatie de daunatori are cam 15 zile cilul de viata iar o stopire adecvata cu substante remanente ce persista cateva zile asigura combaterea oualelor in mod eficient. Este foarte important ca stropirile sa se faca cat mai des cand frunzele sunt proaspete (aprilie mai) si fructul ajunge la 3-5 saptamani. Fructele (samburoasele de obieci - prunele) cad din copaci inainte de a ajunge la maturitate din cauza stropirii ineficiente in perioada preflorala. Atunci isi depune ouale viespea a carei larva traieste in samburele infectat. Acest daunator traieste in samburele care cade in pamant si eclozeaza in primavara, de asta se vad primavara insecte care ies din pamant si zboara, sunt larvele ajunse la maturitate. Va recomad ca toamna sa adunati fructele cazute si sa le dati foc, la fel si frunzele care sunt focare adevarat de infectie. Nu neglijati ca atunci cand taiati o greanga sa lasati 10-25 mm fata de ramra principala care o sustinea (in functie de grosime crengii), pt ca lemnul interior putrezeste iar coaja de pe creanga taiata asigura cicatrizarea ranii si previne astfel aparitia altor boli

In aceasta perioada se stropeste cu ulei horticol, OLEECALUX cred ca asa se cheama produsul fabricat de Oltchim, produs care are in componenta substante care combat ouale depuse in scoarta copacilor. puteti alege si alte marci de ulei horticol dar cred ca

sunt sensibil mai scumpe decat cel autohton. Subsantele active din produse se schimba de la an la an si se imbunatatesc (sper), de aceea e si recomandat ca insecticidele de la stropiturile de peste an sa fie alternate pt a nu da imunitate la unele specii de daunatori. La fiecare stropitura se utilizeaza produse specifice in functie de specia de pom, starea de dezvoltare a acestuia si dinamicii vegetatiei, nu se utilizeaza numai insecticide sau produse pt fainare si mana, difera in functie de ce se cere si ideal ar fi sa se mearga prin stropiri dese pe prevenirea problemelor ce ar putea aparea nu pe combaterea celor ce apar deja. Pe langa daunatorii de tip insecte sau paianjeni sunt si alti daunatori invizibili cu ochiul liber care produc boli de genul mana, fainare, rapan, ect. Mai sunt apoi bolile de copac - foc bacterian (cancer) sau virusii genetici care se produc din incrucisarea neadecvata a unor specii necompatibile de portaltoi cu altoi si care duc la durata de viata scurta a copacului. In priviinta substantelor puteti cere sfatul vanzatorilor specializati si nu alegeti intotdeauna cel mai scump produs pt ca de obicei toate fac acelasi lucru daca sunt aplicate la timp. Repet, conteaza mult mai mult sa faceti stropirile mai dese (10-14 zile) decat sa cheltuiti sume mari pt substante cu care stropiti din luna in luna. O stropitura ratata (nedata la timp) poate duce la compromiterea intregii productii indiferent de cate stropiri s-au facut inainte sau de cate se vor face dupa, daunatorii o data ce au depus oule si ajung in fruct orice stropire este ineficienta. Dupa infrunzire urmariti ca substanta sa fie aplicata pe dosul frunzelor proaspete in special pt ca acolo se aduna paduchii si daunatorii iar in 2-3 zile dupe ce au fost depusi frunza gazda se face cochilie si nu mai permite accesul substantei la ei permitandu-le dezvoltarea in liniste pana la maturitate.

Am fost astazi la un magazin fitosanitar si am primit o brosura , cu etapele pentru tratamentul pomilor , pe care am sa o reproduc mai jos :

TRATAMENT PENTRU POMI: STROPIRILE LA NEGRU : - Toamna , dupa ce cad frunzele , se va face o imbaiere a pomilor cu unul dintre urmatoarele uleiuri horticole : - US1 sau APLAUDUS se dizolva 150ml/10 l apa (1 l = 65 l apa) ; - OLEOCARBETOX se dizolva 100 ml / 10 l apa (1 l = 100 l apa) ; - OLEODIAZOL se dizolva 150 ml la 10 l apa (1 l = 65 l apa) ; - FYFANON 50EC se dizolva 60 ml/10 l apa ; - OLEOEKALUX se dizolva 125ml / 10 l apa .

STROPIREA ALBASTRA : - PIATRA VANATA se dizolva 200 gr in 10 l de apa fara var (1 kg = 50 l apa) sau se poate face si cu : - CURZATE MANOX se dizolva 50gr/10 l apa ; - CHAMPION 50 WP se dizolva 50g / 10 l apa . Stropirea la negru se va face separat de stropirea albastra , in zile diferite , in conditiile de mai jos : - temperatura sa fie peste 5 grade C - sa nu fie ceata , umezeala ; - pomul sa nu fie umed ; - se va imbaia pomul in intregime . PRIMAVARA : - inainte de inmugurire se mai face un tratament cu ULEI HORTICOL si un tratament cu fungicide pe baza de cupru ; - SULFAT MUIABIL – impotriva fainarii la mar si par . LA MUGURUL FRUNZEI : - tratament cu fungicide ( CURZATE , CHAMPION , TURDACUPRAL ). LA FLOARE : - Inainte de a se deschide florile se aplica un insecticid , cum ar fi ( KARATE , ACCTELIC , RELDAN , MOSPILAN , FASTAC , DECIS – 1 fiola = 10 l apa ; - Dupa ce cad ¾ din flori se mai aplica un insecticid ca ( RELDAN , VICTENON , SUMITHION , CALYPSO – 1 fiola = 8 l apa . LA FORMAREA FRUCTULUI ( fructul sa fie cat o boaba de mazare ) : - fungicid ( MERPAN , FOLPAN , NOVOZIR , CAPTADIN , SHAVIT) ; - insecticid ( KARATE , MOSPILAN , RELDAN , SUMITHION ) . DUPA RODIRE se fac tratamente repetate la interval de 2-3 saptamani cu urmatoarele substante : - insecticide ( pentru combaterea paduchilor , afidelor , viermilor , viespilor) ; - fungicide ( pentru combaterea rapanului , fainarii , manei , putregaiului ) ; - acaricide ( pentru combaterea acarienilor ) ; Inainte cu doua saptamani de coacerea fructelor , se va face ultimul tratament . TOAMNA se pot pune ingrasaminte complexe in jurul fiecarui pom.

Tratamente de primăvară la pomi fructiferi, arbuști și vița de vie

Tratament 1
Pentru combaterea agentilor patogeni din plantatiile de pomi fructiferi, arbusti si vita de vie, dupa taierile de rarire, corectie, rodire, formare a coroanelor in plantatiile tinere, obligatoriu se va efectua un tratament cu un produs pe baza de cupru (din hidroxid de cupru sau oxiclorura de cupru) . Kocide 2000 – 0,25 % sau Funguran OH WP – 0,2 % sau Champion 50 WP –0,2- 0,3 % sau Alcupral 50 PU – 0.3 % sau Champ 77 WG -0.2 % sau Zeama Bordeleza tip, MIF ’- 0.5 % sau alte produse omologate. Stropirea se face in zilele insorite, fara vant cu temperatura aerului peste 5-6 ˚C.

Tratament 2
La toate speciile de pomi, arbusti si vita de vie recomandam folosirea unui insecticid omologat pentru combaterea daunatorilor care ierneaza in diferite stadii pe ramuri, pe scoarta si in crapaturile ei, in solzii mugurilor (larve hibernante, adulti de Psylla pyricola, oua hibernante) Se foloseste unul din insecticidele :

   

Nuprid OIL 004 CE- ı.5 % ; Confidor OIL 004 CE – 1.5 % ; l apa , 150 ml /10 l apa )

Concentratia folosita : 1,5 % pt. specia mar (22.5 l/ha in 1500 l apa sau 1.5 l in 100 1.5 % speciile de prun, cires ,cais , piersic (15 l in 1000 l apa / ha sau 1.5 l /100 l apa , 150 ml / 10 l apa ) 1.0 % pt. Vita de vie (10 l in 1000 l apa / ha sau dupa necesar : 1 l 100 l apa sau 100 ml / 10 l apa )(Tetranycus urticae, Partenolecanium corni )

Aceste produse au o dubla actiune: sistemica datorata componentei insecticide si fizica de asfixiere datorata uleiului. Daunatorii combatuti sunt larve hibernante de Quadrispidiotus perniciosus, oua de iarna ale paianjenului rosu comun Panonycus ulmi , oua de afide.

Recomandari de utilizare :
  intre tratamentul cu substante cuprice si cel cu insecticid trebuie sa treaca un interval de minim de 2 – 3 saptamani. tratamentul cu insecticid se aplica la sfarsitul repausului vegetativ – inceputul verde” la speciile de samburoase)   la speciile de cais si piersi aplicarea tratamentelor – pana la dezmugurire ! tratament indicat a se face atunci cand temperatura aerului este mai mare de + 4 º C( Optima 10 º C ) si nu sunt conditii de precipitatii in timpul sau dupa aplicarea lui ; dezmuguritului (faza de ”urechiuse de soarece” la speciile de semintoase si de ”buton

Restrictii de utilizare:
Confidor OIL SC 004 nu se amesteca cu zeama bordeleza, polisulfuri, produse ce contin sulf, captan. Pentru orice combinatie se face in prealabil un test de compatibilitate fizico-chimica.

Recomandarea producatorului de Nuprid oil 004 CE :
Pentru soiurile de măr sensibile la făinare, dacă tratamentul cu NUPRID® OIL 004 CE se face la începutul dezmuguritului, se poate aplica în amestec cu un fungicid sistemic (TOPSIN® 500 SC, MYSTIC® 250 EC sau BUMPER® 250 CE) pentru prevenirea/ combaterea atacului timpuriu de făinare. Alte asocieri/amestecuri cu alte produse, pentru prevenirea/combaterea timpurie şi a altor boli ale pomilor (cum este focul bacterian (Erwinia amylovora) la meri sau monilioza la cireşi şi pruni), se pot face dacă există recomandări de specialitate. Nu se va aplica în amestec cu produsele pe bază de sulf.

Recomandări generale pentru tratamentele fitosanitare
   cititi si utilizati produsele conform recomandarilor de pe ambalaj produselor ppp (produse de protectia plantelor) clatiti de trei ori recipientele in care au fost produsele de uz fitosanitar si goliti apa in pompa. Asa se utilizeaza intreaga cantitate de produs iar ambalajul devine colectabil pentru distrugere (SCAPA – SISTEMUL de COLECTARE a AMBALAJELOR de PESTICIDE ) si se reduce mult riscul pentru sanatate si mediu.  tratamentele se efectueaza cu mijloace de stropit terestre, prevazute cu sistem de agitare continua a solutiei in rezervor, pulverizarea sa fie cat mai fina, se urmareste o imbaiere cat mai uniforma a ramurilor si trunchiului fara a siroi solutia pe sol.

folositi echipament de protectie (manusi, ochelari, combinezon) la manuirea

resturile de solutii, suspensii, spalaturi rezultate din curatarea echipamentelor de lucru (pompe, instrumente de masura, recipiente etc.) vor fi ingropte departe de cursurile de apa, depozite de furaje

vor fi respectate cu strictete normele de lucru cu produse de protectia plantelor, cele de protectia mediului, animalelor, familiilor de albine

Alte lucrari, obligatorii in livezii (unele inaintea efectuarii tratamentelor)
 se elimina si se ard toate ramurile si lastarii care prezinta atac de fainare, foc coroana pomilor (strangerea, ardererea, incorporarea lui in sol)   ranile mai mari de 2 cm rezultate in urma taierilor se ung cu mastic, ceara de albine sau chiar vopsea de ulei se continua araturile pe rand precum si săparea vasului in jurul fiecaru i pom, se aplicarea ingrasamintelor organice si chimice (fosfor si potasiu) acolo unde nu s-a efectuat aceasta lucrare in toamna   combaterea rozatoarelor mici unde se constata prezenta lor. Produse recomandate BROMAKOL : 25-50 gr/ galerie sau CRITOX – 1 cartus fumigen / galerie activa . daca timpul o permite aplicarea erbicidelor peliculare, cu efect rezidual impotriva semintelor de buruienilor anuale, mono si dicotiledonate .

bacterian sau daunatori Atentie la rezerva de ciuperci patogene din frunzisul de sub