Dependenta noastra cea de toate zilele

Atunci cand ne gandim la ce inseamna a fi dependent, mintea ne zboara in primul rand la anumite substante precum alcoolul, nicotina, diferite droguri, chiar internetul, si poate in ultimul rand la anumite atasamente fata de persoane, un anume statut social sau anumite trairi interioare. Dictionarul explicativ roman defineste “dependent” ca fiind: DEPENDÉNȚĂ, dependențe, s. f. Situația de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. – Din fr. dépendance. Sa vedem in cele ce urmeaza in fata carui fapt ne plasam pe o pozitie inferioara, de subordonare. In demersul noastru de a face fata vietii si de a ne “descurca”, de a avea”success”, de “ a fi buni”sau chiar “cei mai buni”, ne gasim diverse metode pentru a ne lupta cu stresul zilnic si vicisitudinile inerente. Una dintre aceste tendinte specifice societatii noastre este dorinta de posesiune. Orientarea predominanta spre posesie este vazuta de Freud ca fiind perioada de dinaintea atingerii maturitatii individului si considerata de acesta patologica atunci cand se permanentizeaza. Este evident ce tip de reactie poate atrage dupa sine o perspectiva ca aceasta intr-o societate bazata pe proprietatea privata, ai carei membri se raporteaza la ei insisi in termeni de posesie si traiesc relatia cu lumea in termenii lui “a avea” (de la obiecte materiale, pana la anumite relatii, sau abilitati). Totusi, desi ideea circula de un secol, societatea capitalista nu pare a lua alta cale. Revenind la stadiile dezvoltarii individului propuse de parintele psihanalizei, actiunea “a avea” isi gasea sensul intr-o anumita etapa incipienta a vietii, cand copilul nu putea crea, produce, fiind nevoit sa posede, adica sa primeasca sau sa smulga. Freud considera ca daca posesivitatea ramane o experienta dominanta la adult, ea indica faptul ca acesta nu si-a atins scopul dezvoltarii normale catre productivitate. Ce ar fi productivitatea? Orice actiune libera, orice exprimare activa a capacitatilor individului, opusa actiunilor bazale, instinctuale, sau motivate de necesitatea de a actiona compulsiv, asa zisele dependente. Astfel, iubirea, devotatamentul, actiunea creatoare, placerile intelectuale sau senzoriale pot cadea in capcana dependentei, in sensul in care folosesc si ele ca mecanisme prin care persoanele aflate in stadiul de posesie se definesc pe sine prin acestea. Desigur, linia de demarcatie e foarte fina. Se poate pune intrebarea: in ce masura sunt liber? In cate din aspectele vietii mele? In ce masura este alegerea mea constienta de a fi in posesia unui anume comportament, job, idee sau chiar persoana? Daca am realizat ce imi doresc sa schimb, astfel incat sa devin mai liber, lasand subordonarea fata de lucruri sau personae deoparte, care ar fi pasii pe care ar fi cazul sa ii urmez? Prima conditie de a ne dapasi egoismul este sa fim constienti de el; desigur aceasta este o conditie necasara, dar nu suficienta. Pasul urmator ar consta in constientizarea radacinilor

gandurilor sau obiceiurilor noastre. relatiilor. precum si a multor altor elemente inradacinate adanc in fiinta noastra. este chiar punerea in practica a schimbarii autentice. de aceea fug tot mai multi de ea”. frica de incertitudine. descoperind atunci teama de a ne pierde. sa impartim cu ceilalti. teama de a trai plenar. presarat de temeri si anxietati. “Libertatea inseamna responsabilitate. Bernard Shaw . teama de a nu fi la inaltime.orientarii bazate pe “a avea” precum sentimentul de neputinta. ideilor. invatand sa dam drumul lucrurilor. la capatul acestui proces anevoios. Este musai sa invatam sa renuntam. Pasul cu adevarat important. pentru ca. sa ne gasim pe noi insine. G. ultimul. neincrederea in oameni.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful