You are on page 1of 4

Prezentare comparativă între evaziunea fiscală frauduloasă şi evaziunea fiscală legală

Noi 18th, 2009 | By Marius Idita | Publicat in categoria Drept Public, Nr. 1 Septembrie 2009
I. Evaziunea fiscală frauduloasă 1. Noţiune. Din punct de vedere teoretic, evaziunea fiscală este reprezentată de fapta de sustragere de la plata către stat a materiei impozabile impuse, act ce implică o încălcare a principiului egalităţii contribuabililor în faţa impozitului, având drept consecinţă financiară negativă micşorarea veniturilor publice. 2. Reglementare. În concordanţă cu reformele fiscale ale statului roman, actuala legislaţie specială în domeniul fiscal tinde să asigure respectarea unei îndatoriri fundamentale menţionate de art. 56 din Constituţia României cu privire la contribuţiile financiare în care se specifică: ”(1) Cetăţenii au obligaţia de a contribui prin impozite și taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.”1 Evaziunea fiscală este reglementată expres printr-o lege specială: Legea nr. 241/2005, care înlocuieşte şi abrogă Legea nr. 87/1994, operând ambele într-un scop comun: prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Din punct de vedere legislativ, impozitul trebuie investit numai dacă are o funcţie fiscală, de finanţare a cheltuielilor publice, aşa cum prevede şi Legea fundamentală a statului în art. 56, neprivilegiind pe nimeni şi neţinând cont de repartiţia avuţiilor sau a structurilor sociale. 3. Fapte de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005. Faptele menţionate de legea specială privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale ca infracţiuni se regăsesc în lege, la capitolul II, acestea fiind următoarele: – Art. 3 – “Fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă”. – Art. 4 – “Refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de trei ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale”. – Art. 5 – “Împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale”. – Art. 6 – “Reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, de exemplu declararea parţială a unor venituri ce se supun impozitelor şi taxelor ori încălcarea legislaţiei prin aplicarea unor impozitemai mici decât cele prevăzute în mod legal, imperativ – de exemplu încadrarea activităţii economice a întreprinderii în perioada de facilităţi în baza unor autoextinderi şi speculaţii legale; – Art. 7 – “ (1) Punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special”. (2) Tipărirea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în dome niul fiscal, cu regim special, falsificate”. – Art. 8 – “(1) Stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de l a bugetul general consolidat - Art. 9 – ori compensări “(1) Fapte săvârşite în datorate bugetului scopul sustragerii de la general consolidat”. îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

lit. a) “ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; de exemplu, subevaluarea cantitativă în scopul micşorării bazei impozabile, mai ales pentru produsele din import”; lit. b)”omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; de exemplu achiziţionarea unor materii prime şi comercializarea unor produse – bunuri economice – neavând documente de provenienţă”; lit. c) “evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”; alt exemplu fiind includerea necorespunzătoare în costurile

maşini de serviciu. memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor”.m. De asemenea. evitând astfel aplicarea corectă a regimului fiscal. 6.V. fapt ce nu corespunde interesului economic. susţinute de către st at. situaţia favorizând diminuarea corectitudinii profesionale. -ului 2”. cheltuieli privitoare la practica producţiei de bunuri economice. 8. Această realitate fiscală o putem considera drept o excepţie de la principiul neutralităţii impozitelor. ori încercarea unei contabilizări a profitului în funcţie de societatea care beneficiază de facilităţi fiscale sau realizarea unei pseudovânzări în scopuleliminării produselor purtătoare de accize (cazul ţigărilor. folosindu -se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor. a T. – de către patroni în scopul micşorării sumei totale impozabile şi distribuind banii în folosulîntreprinderii economice privind capitalul fix. al băuturilor alcoolice) sau potrivit unei speţe desprinse din decizia nr. distrugerea sau ascunderea de acte contabile. 2287 din 8 mai 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie . o măsură legală ce doreşte desfăşurarea ori încurajarea investiţiilor în afara ţării. investirea parţială a profitului în achiziţia unor maşini sau echipamente tehnice pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pentru venitul obţinut. 2. prin nedeclararea. fiscale sau vamale. se pot constitui depozite de păstrare şi administrare a fondurilor de către părinţi în favoarea copilului minor.în cadrul desfăşurării activităţii comerciale. implicit abonamente telefonice. lit. pregătirea profesională a angajaţilor. sau se poate săvârşi prin translaţiile fictive de marfă între societăţile aceluiaşi întreprinzător. toţi contribuabilii se supun aplicării impozitelor.aplicarea legislaţiei privind întreprinderile familiale (înainte asociaţii familiale) sau a societăţilor comerciale constituite de soţia şi copiii întreprinzătorului. d) “alterarea. urmărindu-se interesul familial. de asemenea. declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”. Evaziunea fiscală legală Evaziunea fiscală legală presupune anumite facilităţi fiscale de care “contribuabilul” doreşte să beneficieze într -o măsură cât mai mare de avantajele permise de normele fiscale actuale. urmată de fapt de livrarea produselor în interiorul ţării.Eliminarea din venitul impozabil a cheltuielilor pentru reclamă sau protocol. fără nici un fel de discriminare. caz în care veniturile se împart între aceştia în scopul micşorării cuantumului impozabil. degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală. în scopul “motivării” pentru diminuarea impozitului legal sau. sau neachitarea taxelor vamale. un alt exemplu – realizarea importurilor temporare folositoare producţiei pentru export. 7. în situaţia membrilor de familie asociaţi.excluderea din masa impozabilă a cheltuielilorsurvenite cu munca. 3. sumele distribuite pentru contractele de cercetare ce au inclus ca obiect programe de interes naţional.optarea între impozitul pe venitul persoanelor fizice şi regimul de impunere ce se aplică veniturilor încasate.. 5. e) ”executarea de evidenţe contabile duble. potrivit căruia.”3 Evaziunea fiscală poate fi considerată un fenomen ce se regăseşte atât la nivel naţional. urmărindu -se întocmirea unor cheltuieli ce nu sunt necesare. al imaginii acesteia ş.utilizarea limitativă a dispoziţiilor legale privind donaţiile filantropice. g) “substituirea. aceasta este una dintre cele mai răspândite infracţiuni din domeniul economico juridic 4. cât şi internaţional.a. urmărindu-se doar micşorarea masei impozabile. Printre cele mai întâlnite cazuri de evaziune fiscală legală se înscriu urmatoarele: 1.produselor ori a prestărilor de servicii a unor cheltuieli care privesc activitatea altor firme.V. 4.A.realizarea unor fonduri de amortizare sau de rezervă cantitativ mai mari decât cele ce s -ar justifica din punct de vedere economic.acordarea salariaţilor a avantajelor bunurilor în natură oferite de companie – telefoane mobile. lit. incluzând cheltuielile de benzină etc. lit. secţia penală: confirmarea fictivă în actele vamale a cisternelor cu alcool în scopul prejudicierii bugetului de stat prin neplata accizelor şi a T. lit. ului. II. 5 . indiferent dacă sunt reale sau nu.A. iar astfel venitul total impozabil al membrilor de familie se va împărţi în mod egal şi nu proporţional contribuţiei fiecăruia. f) “sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare.d. de protecţie a mediului sau a sănătăţii şi integrării tuturor persoanelor defavorizate în societate etc. de exemplu întocmirea unor evidenţecontabile duble sau incomplete cu privire la impozitele ş i taxele datorate realizării unor operaţiuni de comerţ în mod fictiv”.

De asemenea. b) obţinerea profitului dintr-o c) abuzul (sau utilizarea forţată) a normelor juridice civile 6. greşeli de tehnoredactare sau de calcu l. ce au drept consecinţemicşorarea impozitului asupra profitului. deşi pot conduce la sustragerea de la plata către stat a materiei impozabile impuse.) – de exemplu în urma greşirii calculelor prin aproximări mari şi repetate se pot săvârşi “cu ştiinţă” aceste forme de infracţiuni de fals. care conduc atât la consecinţe financiare negative (pentru stat şi implicit pentru ceilalţi contribuabili defavorizaţiprivind mărimea veniturilor familiilor acestora). Pentru reţinerea infracţiunii de evaziune fiscală frauduloasă este necesară nu numai dovedirea intenţiei. Eroarea contabilă – o evaziune fiscală frauduloasă? În realizarea contabilităţii lunare pot apărea erori constând în omisiunea inserării în actele contabile de date sau de calcule. se propun mai multe criterii în a) literatura existenţa unei de motivaţii specialitate de natură în fiscală operaţie acest a scop: contribuabilului. coroborat cu art. (2) din C. pe care le eludează pentru a se sustrage de la plata impozitelor. sunt reglementate legal exonerări sau alte forme de stimulente fiscale. numai în aceste condiţii legea considerând faptele respective cu caracter fraudulos. dacă se dovedeştecă a fost numai eroare. ➢ evaziunea fiscală legală – realizată în baza unor dispoziţii legale ce permit şi chiar favorizează sustragerea de la o parte din materia impozabilă. un exemplu l-ar constitui situaţia în care. acesta săvârşindu-le cu intenţie. în antiteză. acesta să fie unul “neobişnuit” sau “anormal”. p. p. în scopul depistării fraudei fiscale. Aceste fapte. În cazurile în care majorarea cheltuielilor se datorează întocmirii unor evidenţe contabile eronate de către contribuabili. actul contribuabilului trebuie să permită impozitarea conform legii. faptele astfel săvârşite putându -se încadra astfel la infracţiunea de neglijenţă în serviciu7. respectiv a impozitului pe profit. Astfel. întrucât latura subiectivă a infracţiunilor de fals constă în vinovăţia în forma intenţiei directe. fără să se considere o încălcare a legii. având drept consecinţă micşorarea profitului. evidenţierea greşită în asemenea acte a acestora. acelaşi act să reprezinte intenţia de a eluda legea. și anume intenţia. 241/2005privind prevenirea şi sancţionarea evaziunii fiscale. jurisprudenţa olandeză a formulat patru condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ: 1. 249 din C. acestea nu pot conduce la măsuri sancţionatorii sub aspect penal privind evaziunea fiscală . aceasta se prezintă sub două fo rme distincte: ➢ evaziunea fiscală frauduloasă – presupune încălcarea unor prevederi legale. generator de impozite. În vederea diferenţierii certe a actelor cu aparenţă de evaziune fiscală frauduloasă de faptele de evaziune fiscală sancţionate de Legea nr. a legăturii de cauzalitate dintre actul ilicit şi intenţia de sustragere de la plata taxelor şi a impozitelor. rezultatul de natură economică trebuie să fie “sensibil identic” celui produs la un act obişnuit. prevăzutăla art. . însă acest lucru este dificil de realizat atunci când faptele se săvârşesc din culpă. neglijenţa în serviciu se aplică și pentru funcţionari. Criterii de Diferenţiere între eva ziunea fiscală frauduloasă şi evaziunea fiscală legală Dacă evaziunea fiscală frauduloasă include actele comisive şi omisive săvârşite de contribuabili (subiecţi impozabili sau taxabili) ce reprezintă încălcări ale prevederilor fiscale. se poate reţine în sarcina autorului erorii contabile infracţiunea de fals intelectual (prevăzută în art. p.. 289 din C. taxelor. 4. aceasta însemnând culpă. pierderea unor documente. 282 alin. III. evaziunea fiscală legală apare în cazul în care posibilul evazionist face uz de procedee pe care legea le permite. p. 3. 258 din C. Ca modalitate de realizare a evaziunii fiscale. nu pot fi încadrate ca infracţiuni de evaziune fiscală din cauza lipsei elementului subiectiv. în scopul promovării unor activităţi de ordin fiscal.) sau în infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale (potrivit art.8.Aceste fapte de evaziune fiscală legală se săvârşesc întrucât contribuabilii caută imperfecţiuni în legi. incluzând aplicarea răspunderii juridice sub formă contravenţională sau penală. potrivit căruia. economică. ci şi a scopului. În acest sens. IV. dorindu-se scurtarea timpului efectuării calculelor. cât şi penale. 2.

p.356.479. pp. 672 4 Cosmin 5 6 Bălan. 7 Costică Bulai. Medeanu. 96 -99. Constantin Mitrache.Pentru considerentele expuse mai sus. Bucureşti. 440-441. Concluzii finale Abordarea evaziunii fiscale atât prin prisma literaturii de specialitate. Note 1 Constituţia României – de la 1990 – modificată prin referendumul din anul 2003. Editura Trei. arată deseori că infracţiunea de evaziune fiscală este confundată cu alte infracţiuni sau nu este diferenţiată de evaziunea fiscală legală. 2 Tiberiu Medeanu. Editura C. Editura Lumina Lex. Partea I. Avram Filipaş. 2. p. Editura All Beck. 2. faptele de eroare contabilă nu pot fi încadrate juridic drept evaziune fiscală frauduloasă. . 27/07/2005. Beck. 3 Legea nr. Medeanu. p. idem idem Bucureşti. în sensul identificării unor mijloace care să conducă la probarea corectă a erorilor contabile. cât şi a practicii judiciare. Drept penal al afacerilor. Editura Rosetti. p. pp. T. Bucureşti 2008. 13. 8 Codul Penal Român. la dovedirea formei de vinovăţie şi a unor modalităţi de prevenire a săvârşirii acesteia. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. nr. 2006. deşi produc consecinţe asemănătoare cu aceasta. 2006. T. întrucât nu au fost comise în scopul sustrageri de la plata obligaţiilor fiscale. 7. 2008. fapt ce justifică necesitatea continuării cercetării juridice în sensul înlăturării acestor deficienţe. Bucureşti. H. V. p. publicată în Monitorul Oficial. 2005 . Instituţii de drept penal. Bucureşti. Evaziunea din fiscală.357.