You are on page 1of 7

Prin interpretarea legii civile se înţelege operaţiunea logico raţională de lămurire, explicare a conţinutului şi sensului normelor de drept civil

, în scopul justei lor aplicări, prin corecta încadrare a diferitelor situaţii din viaţa practică în ipotezele ce le conţin. Din definiţie rezultă cele trei elemente definitorii ale interpretării legii civile: 1) Interpretarea este o etapă a aplicării legii civile. De exemplu la încheierea unui contract se procedează la interpretarea normelor civile aplic abile în materia obligaţiilor părţilor. 2) Conţinutul interpretării este lămurirea sau explicarea sensului voinţei legiuitorului exprimată într-o normă de drept civil; 3) Scopul interpretării este corecta încadrare a diferitelor situaţii juridice în ipoteza normei de drept civil. Necesitatea interpretării legii civile rezultă din cele ce urmează: a) Oricât de perfectă ar fi o lege, aceasta este depăşită întotdeauna de dinamica vieţii sociale, apărând situaţii noi. Situaţiile noi trebuie încadrate în normele de drept civil. Pentru încadrarea situaţiilor într-o anumită normă trebuie stabilit înţelesul şi sensul acelei norme. Din interpretarea art. 1000 alin. 1 din Codul civil de exemplu s-a născut teoria răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului deoarece, spune textul, „Suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat… de lucrurile ce sunt sub paza noastră”. b) Explicarea formulărilor generale impune stabilirea dacă o situaţie sau alta se încadrează ori nu în ipoteza normei. De exemplu art. 19 alin. 1 din Decr. 167/1958 precizează că instanţa poate, în cazul în care costată că a fost depăşit cursul prescripţiei din cauze temeinic justificate, să dispună judecarea acţiunii sau executarea silită. Care sunt acele cauze temeinic justificate însă legea nu ne spune. Ele sunt lăsate în grija judecătorilor, care trebuie, prin interpretarea „cauzelor temeinic justificate”, să stabilească dacă o situaţie constituie motiv de repunere în termen. c) Utilizarea unor termeni sau expresii tehnice care au un sens juridic, altul decât cel din vorbirea obişnuită. Noţiunile de bun gospodar sau de diligenţă de exemplu, au în dreptul civil alt înţeles decât cel de om harnic sau de trăsură, Clasificarea interpretării legii civile se poate face după trei criterii: 1. În funcţie de forţa interpretării, aceasta poate fi interpretarea oficială sau obligatorie şi interpretarea neoficială, neobligatorie. 2. În funcţie de rezultatul interpretării, aceasta poate fi interpretare literală sau declarativă, interpretare extensivă şi interpretare restrictivă. 3. În funcţie de metoda interpretării, avem interpretarea gramaticală, interpretarea sistematică, interpretarea istorico-teleologică şi interpretarea logică. Analiza fiecăreia dintre acestea, impune următoarele consideraţiuni: Interpretarea oficială este făcută de către un organ de stat în exercitarea atribuţiilor ce-i revin potrivit legii. Dacă interpretarea vine de la însuşi organul
1

nu o creează. 31/1954 „În cazul când mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia. Interpretarea extensivă se impune atunci când între formularea textului şi cazurile din practică nu există concordanţă în sensul că textul trebuie extins şi asupra unor cazuri care nu se încadrează în litera sa. nr. nefiind motive nici de a extinde şi nici de a restrânge aplicarea dispoziţiunii. interpretarea se numeşte interpretare oficială autentică. Actul interpretativ se aplică retroactiv deoarece face parte din actul interpretat. Actele de decizie însă pot fi de dispoziţie sau de administrare. Această interpretare este restrictivă. ori de către avocat. atâta vreme cât unele au muri t înecaţi pe nava scufundată. ele sunt socotite că au murit deodată”. Acceptând contrariul. Dacă însă au murit în acelaşi timp. iar alţii încercând să ajungă înot la mal. întâlnită frecvent în practică atunci când se afirmă că o anumită conduită a fost „în litera legii”! Astfel de pildă. ci în spiritul său. judecătorul aplică legea civilă.care a edictat actul normativ. Interpretarea oficială judiciară este cea făcută de instanţa de judecată şi are forţă obligatorie doar în speţă. Interpretarea restrictivă este necesară atunci când între formularea unui text şi cazurile de aplicare practică există neconcordanţă în sensul că formularea este prea largă faţă de ipotezele care se pot încadra în text. „Actele de decizie cu privire la aceste bunuri se aprobă de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Resurselor şi Industriei”. Precedentul nu este izvor de drept căci. ca însuşi actul interpretat. 969 Cod civil dispune: „Convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante”. De exemplu art. dar în împrejurări diferite? Practica judiciară a adoptat răspunsul pozitiv pornind de la situaţia persoanelor decedate în cursul unui naufragiu. Un exemplu în acest sens îl constituie cel al comorienţilor. prin hotărârea judecătorească definitivă intrată în puterea lucrului judecat. art. Potrivit art. 25 din Decr. Interpretarea literală există atunci când între formularea textului interpretat şi cazurile din practică există concordanţă. 53 din L 15/1990 se referă la terenurile ce rămân în proprietatea statului. Interpretarea neoficială este interpretarea ce se dă legii civile în doctrină. Interpretarea oficială autentică are un caracter obligatoriu. Această interpretare se mai numeşte şi declarativă. 2 . ar însemna ca ministerele enunţate de text să se suprapună conducerii tuturor regiilor şi societăţilor comerciale în privinţa administrării bunurilor proprietate de stat. Ea nu are forţă juridică obligatorie.

31/1954 potrivit căruia „minorul care se căsătoreşte dobândeşte. soţul supravieţuitor era chemat la succesiune numai în lipsa rudelor de grad succesibil ale defunctului. Această interpretare scoate în evidenţă caracterul general sau special al normelor de drept civil. textul preambulului actului normativ respectiv. capacitatea deplină de exerciţiu”. Interpretarea teleologică constă în stabilirea sensului unei dispoziţii legale ţinându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea acelei norme într-un context istoric dat.939 Cod civil mai este în vigoare. Pentru motive temeinice.3 din Decretul nr.31/1954. pentru a succede. s-a pus problema de a şti dacă art. avându-se în vedere că. ca şi de semnele de punctuaţie. deoarece art. Explicarea detaliată a acestei metode o vom face prin analizarea cazului următor. Copilul născut mort este considerat că nu există. Pentru aplicarea acestei interpretări.319/1944 privind drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor. dezbaterile parlamentare etc. de semantica termenilor utilizaţi în textul interpretat. dacă el se naşte viu. în limitele prevăzute de art.21 ale Decretului nr. prin aceasta.Interpretarea gramaticală constă în lămurirea înţelesului unei dispoziţii legale civile pe baza regulilor gramaticii. trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii. ţinându-se seama de legăturile sale cu alte dispoziţii din aceeaşi lege sau din alt act normativ. el putea primi donaţii sau legate de la soţul predecedat.7 se referă la recunoaşterea drepturilor copilului de la concepţiune.4 Codul Familiei.841 şi urm. Înţelegerea textului de lege menţionat necesită o coroborare cu dispoziţiile art. Interpretarea sistematică implică lămurirea înţelesului unei dispoziţii legale.7 şi art. dupa caz. De pildă art.21. care justifică adoptarea legii. este necesar să se recurgă la o interpretare sistematică şi pentru înţelegerea dispoziţiei înscrise în art. ţinând seama de sintaxa şi morfologia propoziţiei ori frazei. Copilul conceput este considerat că există. Asadar pentru motive intemeiate si minorul se poate casatori. minorul care a implinit vârsta de saisprezece ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical. art. la situaţia comorienţilor. ca orice persoană. 13 din Decr.654 Cod civil prevede că. De asemenea.8 alin. în concepţia iniţială a Codului civil. ori. Acest text trebuie coroborat cu art. potrivit căruia „Vârsta minima de casa torie este de optsprezece ani. 31/1954 stabileşte că „Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde îşi are locuinţa statornică sau principală”. Din interpretarea gramaticală rezultă că persoana nu poate avea decât un singur domiciliu. iar art. dar. După apariţia Legii nr. S-a răspuns 3 . cu incuviintarea parintilor sai. importante sunt expunerea de motive. Astfel. a tutorelui si cu autorizarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul”. Folosirea conjuncţiei adversative „sau” în loc de cea copulativă ”şi” impune soluţia prin interpretarea gramaticală. Cod civil.

113 din Codul Familiei. Textul menţionat este redactat în termeni generali. 4 . Rezultă că ei pot exercita numai drepturile debitorului care au caracter patrimonial.14 alin. ceea ce a condus la formularea unor reguli şi argumente de interpretare exprimate în cunoscute şi întrebuinţate adagii.1 din Decretul nr.afirmativ.31/1954. b) Unde legea nu distinge. afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”. art. nici interpretul nu trebuie să distingă. cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate”. De exemplu. înseamnă că el se aplică atât minorului sub 14 ani (fără capacitate de exerciţiu). neprecizând despre care minori este vorba. de exemplu. ceea ce ar exclude operarea unor distincţii. ca. se poate recurge la regula de interpretare logică pentru stabilirea sensului real al art. textele legale care conţin o excepţie. care prevede că „domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic”. ceea ce înseamnă că. generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării lui. Spre exemplu. privind „orice proprietar”. art.974 Cod civil stabileşte: „Creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor. cât şi minorului între 14 şi 18 ani (care are capacitate de exerciţiu restrânsă).584 Cod civil stabileşte că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite ca sa. textele legale care instituie prezumţii legale. şi anume de a ocroti şi interesele descendenţilor defunctului dintr-o căsătorie anterioară împotriva liberalităţilor excesive pe care cel ce a lăsat moştenirea le-ar fi putut face în favoarea soţului din ultima căsătorie Interpretarea logică a legii civile Interpretarea logică înseamnă lămurirea sensului normei pe baza legilor logicii formale. ţinându-se cont de faptul că tutela reprezintă o excepţie faţă de ocrotirea părintească. a raţionamentelor logice inductive şi deductive. regula de interpretare logică în discuţie poate fi folosită şi la interpretarea art. o acţiune de divorţ. arătându-se că subzistă raţiunea pentru care el a fost edictat. De menţionat este faptul că sunt supuse interpretării logice: textele legale care conţin enumerări limitative. ceea ce înseamnă că tutela minorului se deschide numai în cazurile indicate de acest articol. În doctrina şi practica dreptului se reţin trei reguli de interpretare logică: a) Excepţia este de strictă interpretare şi aplicare. De asemenea. fără a se introduce distincţii pe care textul respectiv nu le conţine. ori de câte ori o normă juridică instituie o excepţie de la regulă. Interpretarea logică s-a bucurat de o însemnătate deosebită în dreptul roman. Cu alte cuvinte. De asemenea. Întrucât textul foloseşte termenul generic de minor. neputând exercita cele exclusiv personale ale debitorului. această excepţie nu trebuie extinsă la alte soluţii pe care norma juridică respectivă nu le prevede.

prin găsirea unor texte care să se poată aplica şi cazurilor pe care legea nu le prevede – analogia legii – sau prin recurgerea la principiile generale ale dreptului civil – analogia dreptului. Astfel de formule. acest argument poate fi folosit în înţelegerea art. dacă în acest fel se poate dobândi proprietatea. după care „nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare100 de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”. Un caz menţionat în literatura juridică este cel al curatelei. a fortiori. convenţiile se pot revoca prin acordul părţilor sau din cauze autorizate de lege. care nu interesează ordinea publică şi bunele moravuri. iar nu în sensul neaplicării. întrucât acestea profită întotdeauna reprezentantului.5 din Codul civil. Pentru a ilustra folosirea acestui argument. În baza argumentului a fortiori. sau act unilateral. rezultă că. Astfel. general recunoscute şi apreciate ca şi „formule” pe care practicianul le pune în aplicare de cele mai multe ori.c) Legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei. Per a contrario. Un exemplu este cel al uzucapiunii. convenţiile nu pot fi revocate prin manifestarea de voinţă a unei singure părţi contractante. pentru identitate de raţiune. întrucât nu în toate cazurile ceea ce nu este interzis este întotdeauna permis. ca mijloc de ocrotire a unor persoane lipsite de capacitate.2 Codul civil. în afara cazurilor expres prevăzute de lege. de la legile celelalte. care dispune că „mandatul conceput în termeni generali cuprinde numai actele de administraţie”. Această regulă de interpretare este înscrisă în art.1536 alin. se ajunge la extinderea aplicării unei norme juridice la un caz nereglementat expres. se poate deroga prin convenţie. Per a contrario. se va putea obţine. mod de dobândire a proprietăţii prin efectul posesiunii neîntrerupte a unui bun imobil în cursul unui interval de timp determinat de lege. Acest argument se foloseşte pentru „completarea lacunelor” unor acte normative. mandatul conceput în termeni generali este valabil şi pentru actele de conservare. cu atât mai mult.978 Cod civil99 pentru interpretarea convenţiilor.1 Cod civil. De multe ori interpretarea înseamnă utilizarea în practică a unor principii. deoarece raţiunile care au fost avute în vedere la edictarea aceleinorme juridice se regăsesc în cazul dat.969 alin. Un alt exemplu de aplicare a argumentului menţionat îl constituie cazul art. Potrivit art. Argumentul de analogie are în vedere faptul că unde există aceleaşi raţiuni trebuie să se aplice aceleaşi dispoziţii ale legii. Acest argument are o valoare practică relativă. cum capacitate de exerciţiu restrânsă sau cu privire la care s-a cerut punerea sub interdicţie în sensul că ea 5 . Or. ea este extinsă şi la interpretarea normelor de drept civil. un dezmembrământ al proprietăţii. dar. ne vom referi la câteva cazuri practice. numite „argumente de interpretare logică” sunt următoarele: Argumentul per a contrario valorifică regula logicii potrivit căreia atunci când se afirmă ceva. se neagă contrariul.

art. deoarece nu poate exista o servitute în cazul confuziunii.638 Cod civil stabileşte că „orice servitute este stinsă când fondul către care este datorită şi acela ce o datoreşte cad în aceeaşi mână”. de dispoziţiile referitoare la tutelă. prin efectul hotărârii judecătoreşti de admitere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii. care şi-a pierdut paternitatea. soluţia contrară fiind o absurditate ce nu poate fi acceptată. Este clar că soluţia contrară nu este posibilă. Argumentul reducerii la absurd învederează că numai o anumită soluţie este admisibilă. 6 . va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate”. sau că este întunecată sau neîndestulătoare. prin analogie. este în spiritul legii ca şi copilului din afara căsătoriei.637 Cod civil. în termen de un an. acţiune în stabilirea paternităţii. deoarece dacă fondurile se vor despărţi în proprietăţi separate va renaşte şi servitutea în condiţiile art. are dreptul să introducă.60 alin. sub cuvânt că legea nu prevede. copilul din căsătorie care şi-a pierdut această calitate.3 Cod civil dispune: „Judecătorul care va refuza de a judeca. potrivit art. La interpretarea argumentului de analogie este obligat judecătorul. Spre exemplu.2 Codul Familiei. Recurgându-se la argumentul în discuţie. Acest argument este folosit mai ales când celelalte mijloace de interpretare nu au condus la un rezultat pozitiv. atâta timp cât această reunire continuă să existe. s-a menţionatcă dacă. întrucât art. raţional.va fi cârmuită. adică al reunirii fondului dominant cu cel aservit în patrimoniul aceluiaşi proprietar. să i se recunoască acest drept.

INTRODUCERE ED. PARTE GENERALA . ALL BECK . PARTE GENERALA . DREPT CIVIL. CORNELIA MUNTEANU.BIBLIOGRAFIE :. BUCUREȘTI .  OVIDIU UNGUREANU.GALAȚI 2009  IRINA APETREI. DREPT CIVIL. DREPT CIVIL.  CODUL CIVIL ACTUALIZAT 2011  IOAN APOSTU. RALUCA ANDONE. 2007 7 .